Crearea Bazelor de Date Folosind Microsoft Access

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Crearea bazelor de date folosind Microsoft Access

MAGAZIN PRODUSE ALIMENTARE

CUPRINS

Introducere

Capitolul I. BAZE DE DATE ȘI SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE

1.1 Colecții de date

1.2 Sisteme de fișiere

1.3 Clasificarea ale sistemelor de baze de date

1.4 Arhitectura sistemelor de gestiune a bazelor de date

1.5 Caracteristicile și obiectivele SGBD-urilor

1.6 Obiectivele principale ale unui sistem de gestiune a bazelor de date

1.7 Sisteme de gestiune a bazelor de date relaționale – SGBDR

1.7.1 Modelul relațional al datelor

1.7.2 Structura relațională a datelor

1.7.3 Normalizarea datelor

1.8 Cerințele minimale de definire a SGBDR

Capitolul II. SISTEMUL DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE RELAȚIONALE MICROSOFT ACCESS

2.1 Ce este Microsoft Access?

2.2 Concepte generale

2.3 Crearea unei baze de date

2.4 Deschiderea unei baze de date existente

Capitolul III. PROIECTAREA APLICAȚIEI

3.1 Introducere

3.2 Magazin produse alimentare

3.3 Generalitați

3.4 Fișiere de bază

3.5 Modelul fizic

3.5.1 Tabele

3.5.2 Formulare

3.5.3 Interogări

Capitolul IV. METODICA PREDĂRII unității de învățare

4.1. Proiecte de lecții

4.2 Afișe privind normele de securitate ȋn laboratorul de informatică

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

În lucrarea de față sunt descrise cele mai des întalnite tehnici de definire și utilizare a bazelor de date însoțite de o exemplificare prin aplicația Microsoft Office Access. Aplicația de față este un exemplu de ceea ce se poate realiza folosind teoria bazelor de date.

Lucrarea este structurată în patru capitole, fiecare avand mai multe subcapitole, urmate de o serie de concluzii și o listă cuprinzătoare de referințe bibliografice.

În primul capitol Baze de date și sistemul de gestiune a bazelor de date sunt prezentate

caracteristicele generale a bazelor de date, modelul relational, concepte folosite și pentru dezvoltarea aplicație Access. Astfel sunt prezentate pe scurt urmatoarele concepte:

• Baze de date;

• Modul de organizare a datelor: modelul de date, descrie modul de organizare a datelor în baza de date și o scurtă prezentare a modelelor ierarhic, rețea, relațional;

• Modelul relațional, modalitate reprezintă datele sub forma unor structure bidimensionale, asemanătoare tabelelor. Sunt prezentate atuurile modelului relațional care au determinat folosirea lui în cadrul aplicației Access: bazele de date relaționale sunt foarte flexibile și usor de folosit;

• Concepte generale ale modelului relational;

• Normalizarea bazei de date (forme normale);

În cel de-al doilea capitol Sistemul de gestiune a bazelor de date relaționale Microsoft Access îmi propun să vorbesc despre aspectele generale ale aplicației Access. Prezintă etapele pe care trebuie să le parcurgă proiectantul atunci când concepe și creează o aplicație de baze de date în Access.

În al treilea capitol Proiectarea aplicației îmi propun să realizez un manual de utilizare al aplicației, în care vor fi descrise acțiunile utilizatorului în cadrul folosirii aplicației. Acest manual

va explica utilizarea pas cu pas a aplicației, prezentându-se din punctul de vedere al

utilizatorului.

În al patrulea capitol Metodica predării unității de învățare se prezintă realizarea a trei proiecte didactice ale unor unități de ȋnvățare.

În final sunt prezentate câteva concluzii, precum și ideile esențiale ale lucrării practice și teoretice.

Bibliografia conține câteva titluri recomandate pentru completarea studiului și aprofundarea noțiunilor care fac subiectul lucrării de față.

CAPITOLUL I.

BAZE DE DATE ȘI SISTEME DE

GESTIUNE A BAZELOR DE DATE

1.1 Colecții de date

Dictionarul explicativ al limbii române precizează că noțiunea aferentă termenului de dată

poate avea atât semnificație temporală, cât și semnificație referitoare la „fiecare din numerele, marimile, relațiile etc. care servesc pentru rezolvarea unei probleme sau care sunt obținute în

urma unei cercetări și urmează să fie supuse unei prelucrări”.

Un ansamblu de date înrudite pot configura o informație complexă. Datele de același tip

sau aceeași structură informațională pot fi clasificate în fișe și/sau tabele și pot fi prelucrate

ulterior. De-a lungul timpurilor, evidențele datelor au găsit felurite suporturi de stocare, de la

memorarea mintală, rabojul de lemn, suporturi de piele sau papirus, registre de hârtie, suportul

magnetic al dischetei etc. Data poate fi asimilată în bună masură cu cantitatea de informații. Ea

poate fi concomitent obiect de prelucrare, sursă de fundamentare a modelelor și proceselor,

mijloc de tezaurizare informațională.

Pe de-o parte, datele pot fi generatoare de informații, pe de altă parte, au proprietăți care

permit procesarea, rafinarea acestora ca sursă de noi informații. Indiferent de domeniul vieții

sociale abordate, datele concură la luarea deciziilor.

1.2 Sisteme de fișiere

Anii ’60 și lupta pentru supremația spațială a impus introducerea unor standarde de

evidențe a datelor a căror destinație inițială au fost misiunile Apolo. Volumul enorm de date

trebuia actualizat aproape continuu și astfel s-au conturat concepte aferente sistemelor de

gestiune a bazelor de date, prescurtat SGBD.

Sistemele bazate pe fișiere presupun ca fiecărui fișier i se alocă un nume specific, în care

se introduc date de același tip, cum ar fi de exemplu: situația facturilor furnizor (un singur

furnizor sau diferiți), situația stocurilor din magaziile specializate sau din magazia centrală,

situația clientilor etc. Fiecare fișier este stocat și posiate și fi modificat de unul sau mai mulți

utilizatori (mai mult sau mai puțin autorizați) putând apărea dublări de fișiere rezultate după

fiecare nouă prelucrare, dublări de date etc. Dacă, însă, rețeaua centrală la care sunt cuplate

terminalele a fost dezvoltată pe parcurs exista și cazul în care unele aplicații software să nu fie

compatibile între ele și, deja, problema se complica în sensul că prin incompatibilitate

prelucrarea unor informații poate fi complet suprimată.

Fară îndoială că sistemele bazate pe fișiere prezintă avantaje de lucru atunci când sunt

monitorizate de un număr limitat de utilizatori:

• nu este necesară prelucrarea a două sau mai multe fișiere de date aferente unor activități diferite, dar înrudite în unele limite (ex: intrări de marfă/ieșiri de marfă);

• nu este necesară conlucrarea în rețea sau lucrul în simultan pe același fișier în locații diferite ale rețelei etc.

Definiția generală a bazelor de date este dată de Thomas Connolly: „Bazele de date sunt

o colecția partajată de date, între care există relații logice (și o descriere a acestor date), proiectată pentru a satisface necesitățile informaționale ale unei organizații sau ale unui grup.”

Există însă o diferență între date și informații, bine sesizată de Robert Dollinger astfel:

„Datele sunt fapte culese din lumea reală pe bază de observații și măsurători. Informația este

rezultatul interpretării datelor de catre un anumit subiect și conferă acestuia capacitatea de a

lua decizii”.

În functie de gradul de detaliere, datele pot fi:

• date elementare;

• date compuse.

Astfel, datele elementare sunt entități indivizibile, atât la nivel informațional, cât și la nivel

de prelucrare. Datele compuse sunt mulțimi de date elementare, care ajută la caracterizarea entităților (ansamblelor) informaționale și care pot fi descompuse în date elementare.

Prelucrarea datelor se poate realiza atât la nivelul datelor elementare, cât și la nivelul datelor compuse.

Colecțiile de date sunt mulțimi de date ce privesc, deci, un domeniu, un proces, o activitate sau un obiect. Sub aspect informatizat ele sunt organizate și dispuse sistematizat pe un suport de

memorie externă.

Sub aspectul evoluției categoriilor de receptare și memorare informatizată a datelor, Robert

Dollinger identifică patru etape distincte de abordare a acestora.

Prima etapă este aferentă trecerii de la sistemele de prelucrare manuală la computer.

Principalul tip de organizare a datelor este fișierul. Sistemul bazat pe fișiere reprezintă o colecție

de programe-aplicație, care efectuează servicii pentru utilizatorii finali, cum ar fi producerea de

rapoarte. Fiecare program definește și gestionează propriile date. Un fișier este un set de

înregistrari care conțin date între care există relații logice. Dacă informația este stocată în diverse

locații spre prelucrare, datele pot fi dublate, triplate, iar multiplicarea datelor va fi existentă în

fișiere, care, cel mai probabil nu vor fi actualizate periodic. Accesul la o înregistrare dintr-un

fișier se face pe principiul accesului secvențial sau prin acces direct, pe baza unei chei de

identificare și de localizare rapidă a înregistrarii, pe baza indexării fișierelor. Acest tip de

organizare a datelor este caracteristic aplicațiilor realizate cu limbaje de programare (Fortran,

Pascal, Basic etc.).

Dezavantajele rezultate din organizarea datelor în fișiere sunt urmatoarele:

• Redundanța ridicată (stocarea acelorași date în mai multe fișiere);

• Dificultăți de acces la date, întrucât aceleași date sunt exploatate de mai mulți utilizatori simultan și în paralel, ceea ce necesită ulterior operații suplimentare de sortare, fuziune, ventilare, conciliere etc.;

• Izolarea datelor, întrucât nu pot fi scrise aplicații executabile care să acceseze datele într-o maniera globală;

• Actualizarea datelor prin adăugare, modificare, ștergere, care creează conflicte când mai multi utilizatori doresc să modifice simultan aceleași date;

• Dependența programelor față de date;

• Greutatea de a obtine raspunsuri rapide (on-line) la probleme neprevăzute;

• Fiecare dată este descrisă independent în toate fișierele în care apare. Dacă, însă, într-un fișier se modifică formatul și valoarea unei date, modificarea nu se transmite automat ulterior în toate fișierele, astfel că pentru aceeași data pot să apară valori diferite în fișiere diferite, ceea ce este cunoscut sub denumirea de inconsistență a datelor.

Dacă fișierul este realizat în limbaje diferite, există riscul incompatibilitatii datelor,

respectiv nu este posibilă menținerea integrității datelor. Deci, toate limitarile tratării bazate pe

fișiere se bazează pe urmatorii factori:

definiția datelor este încorporată în programele aplicație, în loc să fie stocată separate și

independent;

nu există un control al accesului și manipularii datelor, dincolo de cel impus de către

programele aplicație.

A doua etapă se caracterizează prin separarea dintre structura logică de date și structura

fizică. Dacă în prima etapă datele memorate pe benzi magnetice, iar structura datelor servea, de

regulă, o singură aplicație, în această nouă etapă apar noi forme de stocare a datelor (discul

magnetic, banda magnetică etc.), ceea ce a creat probleme de compatibilizare, atât hardware, cât

și software, cu alte cuvinte există riscul alterarii datelor și structurilor de date atât fizic, cât și

logic.

Etapa a treia este definită de apariția fișierelor integrate, prin care datele sunt legate logic

între ele, chiar dacă datele fizice sunt rezidente pe diverse sisteme. Această etapă constituie un

prim pas spre compatibilizarea accesului la date atât logic, cât și fizic, ceea ce a constituit

nucleul de bază în definirea datelor și a legaturilor dintre ele, ca sistem paralel de aplicatiile sub

care rulează acestea.

Etapa a patra este etapa bazelor de date propriu-zise și a dezvoltarii sistemelor de

gestiune a bazelor de date.

Thomas Connolly defineste baza de date ca fiind „colecție partajată de date, între care

există relații logice (și o descriere a acestor date), proiectată pentru a satisface necesitățile

informaționale ale unei organizații”.

Bazele de date constituie o coleție de date structurată logic care servește ca sursă

informațională unei comunități ce poate fi închisă sau deschisă.

1.3 Clasificarea  ale  sistemelor  de  baze  deoi forme de stocare a datelor (discul

magnetic, banda magnetică etc.), ceea ce a creat probleme de compatibilizare, atât hardware, cât

și software, cu alte cuvinte există riscul alterarii datelor și structurilor de date atât fizic, cât și

logic.

Etapa a treia este definită de apariția fișierelor integrate, prin care datele sunt legate logic

între ele, chiar dacă datele fizice sunt rezidente pe diverse sisteme. Această etapă constituie un

prim pas spre compatibilizarea accesului la date atât logic, cât și fizic, ceea ce a constituit

nucleul de bază în definirea datelor și a legaturilor dintre ele, ca sistem paralel de aplicatiile sub

care rulează acestea.

Etapa a patra este etapa bazelor de date propriu-zise și a dezvoltarii sistemelor de

gestiune a bazelor de date.

Thomas Connolly defineste baza de date ca fiind „colecție partajată de date, între care

există relații logice (și o descriere a acestor date), proiectată pentru a satisface necesitățile

informaționale ale unei organizații”.

Bazele de date constituie o coleție de date structurată logic care servește ca sursă

informațională unei comunități ce poate fi închisă sau deschisă.

1.3 Clasificarea  ale  sistemelor  de  baze  de date

Din punctul de vedere al criteriilor luate în considerare, bazele de date se împart in mai  multe  criterii  de   clasificare  ale  sistemelor  de  baze  de date:

a) Clasificare după modelul de date:

– Modelul de date relațional (Relational Model) se bazează pe noțiunea de relație, care corespunde unei entități de același tip și are o reprezentare ce constă dintr-un tabel bidimensional, compus din linii și coloane. Fiecare linie din tabel reprezintă o entitate și este compusă din mulțimea valorilor atributelor entității respective iar fiecare atribut corespunzând unei coloane a tabelului;

       – Modelul  de  date  orientat  obiect (Object  Model). Caracteristicile  modelului sunt: abstractizarea,  moștenirea,  încapsularea, modularizarea;

       – Modelul  de  date  obiect-relațional (Object-Relational  Model) reprezintă extinderea modelului relațional cu caracteristici ale modelului obiect, extindere necesară pentru realizarea bazelor de date care definesc și prelucrează tipuri de date complexe;

              – Modelul  de  date  ierarhic (Hierarchical  Model) este bază de date ce se reprezintă printr-o structură ierarhică de înregistrări de date (records) conectate prin legături (links). Modelul ierarhic a fost primul model folosit pentru dezvoltatea bazelor de date;

            – Modelul  de  date  rețea ( Network  model) folosește o structură de graf pentru definirea schemei conceptuale a bazei de date; nodurile grafului sunt tipuri de entități (înregistrări, records), iar muchiile grafului reprezintă în mod explicit asocierile (legăturile, links) dintre tipurile de entități.

         b) Clasificarea  după  numărul  de  utilizatori:

                   – Baze  de  date  multiutilizator permit accesul în acelați timp a mai multor utilizatori la aceeași bază de date;

                    – Baze  de  date  monoutilizator permite acesul unui utilizator la un moment dat.

          c) Clasificarea  după  numărul  de  stații  pe  care   este  stocată  baza  de  date:

                     – Sisteme  de  baze  de  date centralizate (Centralized Database System) este un sistem de baze de date în care datele și sistemul de gestiune sunt stocate pe un singur calculator;

                     – Sisteme  de  baze  de  date  distribuite (Distributed Database System) poate avea atât datele, cât și sistemul de gestiune, distribuite pe mai multe calculatoare interconectate printr-o rețea

de comunicație.

1.4 Arhitectura sistemelor de gestiune a bazelor de date

Principala operație dintr-o aplicație de baze de date este cea de regăsire a datelor, deci de a raspunde la interogări.

Într-o bază de date, de asemenea sunt frecvente operațiile urmatoare:

• memorare;

• ștergere;

• actualizare.

Evoluția conceptuală a deceniului ultim a dus spre generalizare către arhitectura client-

server, arhitectură care înglobează baza de date, sistemul sau sistemele de gestiune a bazelor de

date și sistemele de aplicații. Independența datelor reprezintă un concept fundamental în filosofia

bazelor de date și în administrarea lor. Ea este legată de modul de memorare și de organizare a

datelor și în ce masură este transparent și inteligibil pentru utilizator.

Două aspecte sunt principal importante în caracterizarea independenței datelor, și anume:

Independența fizică a datelor, care presupune posibilitatea modificării schemei fizice

adatelor fară ca aceasta să implice modificarea schemei conceptuale, a schemei logice și a aplicațiilor executabile. Astfel, o modificare a structurii fizice nu va afecta aplicația și reciproc, o modificare a aplicației va lasă nemodificată structura fizică a datelor;

Independența logică a datelor, presupune că pot fi realizate modificări conceptuale ale

datelor, fară ca prin aceasta să fie modificată schema logică sau a programelor de aplicație.

Cerințele minimale impuse unei baze de date, sunt:

• furnizarea în timp util a informațiilor solicitate;

• asigurarea unor costuri minime în prelucrarea și întreținerea informației;

• capacitatea de a satisface, cu aceleași date, necesități informaționale ale unui numar mare de utilizatori;

• flexibilitate, în sensul de adaptare la interogari noi, neprevazute inițial;

• minimizarea redundanței datelor;

• posibilitatea exploatării datelor de mai mulți utilizatori;

• asigurarea securității datelor prin măsuri de protecție pe diverse nivele a accesului neautorizat, denumit și confidențialitatea accesului;

• capacitatea recuperării datelor ca urmare a unor manipulări eronate sau deteriorări accidentale (integritatea datelor);

• posibilitatea utilizării eforturilor anterioare și anticiparea nevoilor viitoare (compatibilitate și expandabilitate).

Avantajele datelor centralizate în baze de date sunt în principal urmatoarele:

A. Reducerea redundanței datelor;

B. Evitarea inconsistenței datelor prin actualizarea centralizată a întregii baze de date;

C. Posibilitatea partajării datelor;

D. Încurajarea introducerii standardelor de compatibilizare a bazelor de date cu aplicații executabile;

E. Posibilitatea aplicării restricțiilor de securitate pe mai multe nivele;

F. Menținerea integrității datelor.

Arhitectura bazelor de date este, principial, alcatuită din urmatoarele componente:

• baza de date propriu-zisă;

• sistemul de gestiune al bazei de date;

• un dictionar al bazei de date, care conține informații despre: date, structura datelor, statistici;

• documentație;

• componente hardware (comune sau specializate);

• reglementări administrative destinate bunei funcționări a sistemului;

• factorul uman autorizat în diverse limite (utilizatori, administrator, programatori, operatori).

Sistemele de gestionare a bazelor de date (SGBD) reprezintă în viziunea lui Thomas

Connolly un sistem de programe care permit utilizatorului definirea, creerea și întreținerea bazei

de date și accesul controlat la aceasta.

După alți autori, un sistem de gestiune a bazelor de date reprezintă un produs software

capabil de a asigura interacțiunea cu o bază de date, care să permită definirea, consultarea și

actualizarea datelor din baza de date.

1.5 Caracteristicile și obiectivele SGBD-urilor

SGBD (Sistem de Gestiune a Bazelor de Date, în engleză – DataBase Management System) este un ansamblu complex de programe care asigură interfața între o bază de date și utilizatorii acesteia. SGBD este componenta software a unui sistem de bază de date care interacționează cu toate celelalte componente ale acestuia, asigurând legătura și interdependența între elementele sistemului.

Caracteristicile principale ale Sistemelor de gestiune a datelor sunt urmatoarele

componente:

• limbajul de definire a datelor pe baza căruia pot fi specificate tipurile de date și structurile dintre acestea;

• limbajul de manipulare a datelor cu ajutorul căruia utilizatorii autorizați pot să insereze, sa actualizeze, sa șteargă și să extragă date din baza de date. Limbajul de manipulare a datelor poate realiza toate acțiunile de mai sus pe baza interogarilor, fiind deseori denumit și limbaj de interogare. Limbajele de manipulare a datelor pot fi procedurale sau neprocedurale. Limbajele procedurale tratează bazele de date înregistrare-cu-înregistrare, în schimb limbajele neprocedurale operează asupra unor seturi de înregistrari;

• limbaj pentru controlul și securitatea datelor pe baza căruia se poate asigura menținerea confidențialității și integrității datelor față de utilizatori neautorizati. De asemenea, acest tip de limbaj poate, până în anumite limite, să salveze informații în cazul unor defecțiuni etc.

1.6 Obiectivele principale ale unui sistem de gestiune a bazelor de date

Un prim obiectiv este acela de independență fizică legată de suporturile de memorare a datelor și interacția cu sistemul/sistemele de gestiune a bazelor de date, fară ca datele sa fie

alterate. Independența logică, permite că un utilizator sau un grup de utilizatori autorizați să-si construiască noi entități și relații conversaționale.

Manipularea datelor de către neinformaticieni, face ca SGBD-ul să pună la dispoziție un

limbaj neprocedural și o interfață vizuală apropiată de limbajul natural.

Administrarea centralizată a datelor a permite o organizare coerentă și eficace a

informației, organizarea nejudicioasă a acestora poate conduce la un grad mai mic sau mai mare de redundanță a unor date.

Coerența datelor este un concept prin care informația trebuie să satisfacă simultan

constrângeri statice, dinamice, locale sau generale.

Partajabilitatea datelor face posibilă utilizarea datelor din baza de date de către aplicații în timp și simultan, fara a afecta aplicatiile altor utilizatori.

SGBD-ul trebuie să asigure securitatea fizică și logică a informației și să permită doar

utilizatorilor autorizați să efectueze operații asupra bazei de date.

De regula, un SGBD trebuie să includă minimal cinci clase de module:

• programe de gestiune a bazei de date;

• module pentru tratarea limbajului de definire a datelor;

• module pentru tratarea limbajului de manipulare a datelor;

• module utilitare;

• module de control.

Participanții la alcătuirea, configurarea și utilizarea bazelor de date sunt:

a) Administratorii de date – sunt responsabili de gestionarea resurselor de date, de planificarea,

dezvoltarea și întreținerea standardelor, a politicilor și a procedurilor bazei de date, precum și de

proiectarea logică a bazei de date.

b) Administratorii de baze de date – sunt responsabili cu realizarea fizică a bazei de date,

respectiv proiectarea și implementarea acesteia, securitatea și controlul integrității, întreținere și

atingere de performanțe optime pentru aplicații și utilizatori.

c) Proiectanții de baze de date – care pot fi la rândul lor de alte două categorii:

c1) proiectanți de baze de date logice – acesta trebuie să cunoască foarte bine necesitățile

bazei de date, sa fie capabil să identifice datele sub aspectul constrângerilor și relațiilor

dintre acestea. Acesta trebuie să aibe temeinice cunoștințe asupra sursei datelor și

tipurilor principale de utilizare ale acestora, inclusiv a fluxurilor. Practic, proiectantul de

baze de date logice va avea două obiective majore:

• proiectarea conceptuală a bazei de date pentru a fi cât mai putin sensibilă la

sistemul de gestiune a bazei de date avut la dispozitie, programele-aplicație,

limbajele de programare etc.;

• orientarea spre un anume model de date (relațional, rețea, ierarhic, orientat spre

obiecte).

c2) proiectanții de baze de date fizice – au rolul de a prelua modelul logic și de al

transpune fizic prin:

• configurarea setului de tabele și constrângeri sub aspectul integrității datelor;

• tipurile de suporturi de stocare și metodele de acces la date;

• măsurile aferente asigurării securității datelor.

d) programatorii de aplicații – preiau de la analiștii de sistem documentația necesară și

proiectează implementarea programelor de aplicații tinând seamă de limitele sistemului de

operare și al resurselor acestuia, astfel încât, utilizatorii finali sa aibă acces rapid la informație.

De regulă programele de aplicații sunt redactate într-un limbaj de programare.

e) Utilizatorii finali – pot fi:

• utilizatori conversaționali (nespecialiști), care interactionează cu baza de date într-

un mod apropiat cu conversația curentă.

• utilizatori inițiați (specialiști), care cunosc structura bazei de date, au cunoștințe

de programare, cunosc problemele sistemului de operare, astfel încât resursele

consumate sa fie minime.

1.7 Sisteme de gestiune a bazelor de date relaționale – SGBDR

1.7.1 Modelul relațional al datelor

SGBDR se definește ca fiind un sistem de gestiune care utilizează organizarea datelor conform modelului relațional. Conceptul de bază al modelului relațional este acela de relație/tabelă (limbajul SQL specializat în comenzi de manipulare la nivel de tabelă).

1.7.2 Structura relațională a datelor

Structura relațională a datelor cuprinde următoarele component:

Domeniul – ansamblul de valori caracterizat printr-un nume (domeniu de valori). El poate fi precizat explicit – prin enumerarea tuturor valorilor care aparțin domeniului – sau implicit prin precizarea proprietăților pe care le au valorile din domeniu. Pentru un ansamblu de valori produsul cartezian al acestora reprezintă ansamblul tuplurilor nDD,…,1()nvv,…,1unde v1 este o valoare din D1, v2 este o valoare din D2 , etc., unde tuplura corespunde unei linii din tabelă.

Relația – un subansamblu al produsului cartezian al mai multor domenii, caracterizat prin nume și care conține tupluri cu semnificație (tabelă). Într-o relație, tuplurile trebuie să fie distincte – nu se admit duplicate. O reprezentare a relației este tabelul bidimensional (tabela de date) în care liniile reprezintă tuplurile iar coloanele corespund domeniilor. Numărul tuplurilor dintr-o relație este cardinalul relației, numărul valorilor dintr-un tuplu este gradul relației. Pentru a diferenția coloanele care conțin valori ale aceluiași domeniu, eliminând dependența de poziție, se asociază fiecărei coloane un nume distinct – atribut. În timp ce tuplurile sunt unice, un domeniu poate apare de mai multe ori în produsul cartezian pe baza căruia este definită relația.

1.7.3 Normalizarea datelor

Este procesul prin care se elimină redundanța datelor în proiectul bazei de date și se construiește un model de bază de date care susține diverse cerințe funcționale și structuri alternative ale bazei de date. Sunt aplicate în normalizarea unei baze de date următoarele trei reguli.

R1. Toate atributele trebuie specificate o singură dată. Aceasta este forma intâi normală.

R2. Un atribut trebuie să depindă în întregime de identificatorul unic al entității pe care

o descrie. Aceasta este forma a doua normală. Se pun atributele într-o tabelă în care depend exclusiv de o cheie principală. Nu se utilizează tabele în care atributele să nu depindă exclusiv de o singură cheie!

R3. Pentru a fi în forma normală a treia, fiecare tabelă trebuie să posede o singură cheie primară, iar datele din tabelă trebuie să depindă exclusiv de cheia primară a tabelei.

1.8 Cerințele minimale de definire a SGBDR

Din primele versiuni apărute, practic nici un SGBD nu reușea să acopere în întregime regulile lui Codd. De aceea s-au formulat o serie de criterii minimale pe care trebuie să le satisfacă un system de gestiune a bazelor de date pentru a putea fi considerat relațional.

Pentru ca un SGBD să fie minimal relațional:

– toate datele din cadrul bazei de date sunt reprezentate prin valori în tabele;

– între tabele nu există pointeri observabili de către utilizatori – operațiile cu relații nu fac apel la pointeri, indecsuri, fișiere inverse etc.;

– sistemul suportă operatori relaționali de proiecție, selecție și joncțiune natural, fără limitări

impuse. Unitatea de informație în cadrul acestor operații trebuie să fie relația.

SGBD este complet relațional dacă este minimal relațional și satisface în plus următoarele condiții:

• sistemul suportă toate operațiile de bază ale algebrei relaționale;

• sistemul suportă două dintre restricțiile de integritate de bază ale modelului relational și anume unicitatea cheii unei relații și restricția referențială;

SGBD este pseudorelațional dacă satisface condițiile 1 și 3 de mai sus;

SGBD este cu interfață relațională dacă satisface condițiile 1 și 3 de mai sus și condiția 3 este îndeplinită numai în raport cu operația de interogare.

CAPITOLUL II. SISTEMUL DE GESTIUNE A BAZELOR DE

DATE RELAȚIONALE MICROSOFT ACCESS

2.1 Ce este Microsoft Access?

Dintre sistemele de gestiune a bazelor de date relaționale existente astăzi, ACCESS este unul dintre cele mai complete și performante. Fig. 2.1 Microsoft Access

El nu este un simplu SGBD, ci mai degrabă este un mediu complex de dezvoltare de aplicații pentru baze de date, construit pe principiile arhitecturii deschise.

Microsoft Access este integrat în pachetul Microsoft Office, având facilități corespunzătoare de interacțiune cu celelalte sisteme incluse (Word, Excel, PowerPoint, FrontPage). Access încorporează un maximum de posibilități de abordare a unei baze de date, având integrate cele mai importante modele de proiectare a acesteia.

Pachetul Access, ajuns la versiunea 2013, oferă un set solid de instrumente, unele suficient de sofisticate pentru programatorii profesioniști, altele ușor de folosit de către utilizatorii noi. Cu Access, orice utilizator își poate crea soluțiile cele mai convenabile prin care accesul, organizarea și distribuția informațiilor dintr-o organizație se poate face mai ușor și mai sigur ca niciodată.

Concepte generale

Microsoft Access reprezintă un sistem de gestiune a bazelor de date cu ajutorul căruia putem să creem și să gestionăm fișiere bază de date, folosit pe scară largă de milioane de utilizatori.

Rolul principal al acestui program este de a accesa și de a stoca datele.

Una din cele mai apreciate calități ale acestui program este interfața grafică ușor de înțeles care permite crearea interogărilor, formularelor și a rapoartelor, facilitate care lipsește din multe alte programe de acest gen.

Pachetul Microsoft Access cuprinde următoarele componente principale (fig.2.1):

un modul SGBD-R performant, care include două dintre cele mai cunoscute limbaje de

prelucrare a datelor, QBE (Query-by-Example) și SQL (Structured Query Language); în acest modul se crează tabelele de date și se gestionează informațiile;

un modul VBA care include un limbaj procedural de programare independent, VBA

(Visual Basic for Applications), utilizabil pentru dezvoltarea de aplicații;

un limbaj macro procedural simplificat, cu ajutorul căruia se pot proiecta așanumitele

macrocomenzi, deosebit de utile în unele etape de administrare a bazei de date;

un set de instrumente pentru dezvoltare rapidă a interfeței bază de date – utilizatori ]

obișnuiți (formulare, rapoarte, panouri de comandă); un set de instrumente pentru asigurarea interfeței Access – alte medii (conversii de date, transfer de date în/din, securitate, acces prin Web, compatibilități etc.); un set puternic de instrumente de asistență interactivă („wizards”) pentru dezvoltarea ușoară a aplicațiilor.

Fig. 2.2 Elementele componente ale sistemului Microsoft Access

În Access, termenul de bază de date nu se referă numai la datele propriu-zise, ci cuprinde și alte obiecte cum ar fi formularele, interogările (cereri), rapoartele, panourile de comandă, macrocomenzile și modulele de aplicații VBA. O caracteristică specifică, deosebită de alte SGBD cunoscute, este faptul că toate obiectele, împreună cu tabelele de date pot fi memorate într-un singur fișier, care poartă numele <nume_fisier>.mdb. Acest lucru asigură un control mai eficient al aplicațiilor care privesc o anumită bază de date.

Modulul de bază, în care se definește și se gestionează colecția de date, cuprinde următoarele obiecte:

tabelele de date (Tables), conțin informațiile propriu-zise sub formă de înregistrări și între

care se pot stabili relații de asociere (Relationships);

interogările (cereri) (Queries), rezolvă solicitări ale utilizatorilor privind afișarea selective

a informațiilor și prelucrarea acestora;

formularele (forme) (Forms), afișează informațiile într-un format anume, constituind o

interfață între colecția de date și utilizatorul obișnuit;

rapoartele (Reports), ajută la tipărirea la imprimantă a informațiilor, într-un format anume,

constituind interfața între colecția de date și imprimantă;

panourile de comandă (Switchboard), sunt formulare prevăzute de obicei numai cu butoane

de comandă prin care utilizatorul obișnuit „navighează” în baza de date.

La fel ca și majoritatea aplicațiilor Windows, Access funcționează pe principiul ferestrelor și meniurilor, ce asigură o serie de facilități suplimentare, dintre care se pot menționa:

acceptarea unei varietăți mai mari de formate de date, cum ar fi XML (Extensible Markup

Language OLE), ODBC (Open Database Connectivity);

posibilitatea accesului concomitent la informații din mai multe baze de date în cadrul

formularelor, rapoartelor și al paginilor de acces la date, se pot asocia tabele din baze de date Access, foi de calcul Microsoft Excel, surse de date ODBC, baze de date Microsoft SQL Server™ etc.;

mai multe posibilități de creare a formularelor;

noi caracteristici de căutare a erorilor obișnuite din formulare și rapoarte, ajutând la

identificarea și eliminarea mai rapidă a acestora;

actualizări automate ale proprietăților obiectelor prin modificare într-un singur loc;

îmbunățiri ale modului de proiectare a paginilor Web de acces la date cu ajutorul unor

instrumente mai puternice;

compatibilitate perfectă între versiunile Access.

Fiind un sistem de gestiune a bazelor de date relațional (SGBD-R), Access beneficiază de

toate caracteristicile și avantajele unui astfel de sistem. Datele sunt organizate sub formă de înregistrări (records) incluse în tabele (tables) între care există relații de interdependență (relationships).

La lansarea în execuție a sistemului Access, se afișează fereastra principală al cărei aspect

este cel prezentat în figura 2.3.

Fig.2.3. Fereastra principală a sistemului Access 2002

Așa după cum se observă din figura 2.3, fereastra principală a aplicației conține o zonă de

meniuri în partea superioară (File, Edit, View, …) sub care se află o bară cu butoane specific (Toolbar), structură care este caracteristică tuturor aplicațiilor Microsoft Windows®.

În cadrul ferestrei principale există posibilitatea afișării unui panou de control, util pentru selectarea mai comodă a acțiunilor de deschidere a bazelor de date. Aspectul acestui panou este prezentat în figura 2.4. Afișarea automată a panoului la lansarea în execuție a aplicației se face prin validarea opțiunii Tools Options View Startup Task Pane, având o bază de date deschisă. Dacă nu se dorește afișarea automată a panoului, se anulează opțiunea Show at startup, aflată în partea inferioară a acestuia. La următoarea lansare a aplicației, panoul nu va mai fi afișat.

Din fereastra principală a aplicației se pot executa o serie de acțiuni asupra bazelor de date existente sau pentru crearea unor noi baze de date. Cele mai importante dintre acestea sunt descrise în continuare.

2.3 Crearea unei baze de date

Crearea unei baze de date se face prin selectarea opțiunii de meniu File New sau prin selectarea uneia dintre opțiunile New ale panoului de control (fig.2.4). Există două posibilități de creare a unei baze de date noi:

Bază de date fără obiecte – Blank Database. În acest caz, obiectele (tabele etc.) vor fi create

de către utilizator sau importate din alte baze de date;

Bază de date cu tabele predefinite – New from template. În acest

caz, tabelele și structura acestora sunt importate dintr-o bibliotecă inclusă în sistem (General Templates) sau din alte surse (ex.internet). Dacă se alege această opțiune, utilizatorul are posibilitatea de a selecta tabele și structuri predefinite care se potrivesc cel mai bine colecției de date pe care trebuie să o gestioneze. Alegerea se face într-o succesiune de ferestre de dialog sugestive prin care utilizatorul este asistat pentru luarea celor mai bune decizii.

2.4 Deschiderea unei baze de date existente

Deschiderea unei baze de date existente se face prin selectarea opțiunii de meniu File Open sau prin alegerea uneia dintre opțiunile Open a file ale panoului de control (fig.2.4). Dacă baza de date este una în care se lucrează frecvent, probabil numele fișierului este afișat în zona corespunzătoare a panoului de control și poate fi selectat de acolo. Dacă nu, se alege opțiunea More files… și va fi afișată structura de subdirectoare Fig.2.4.

a calculatorului din care se va putea selecta fișierul dorit.

Crearea de pagini de acces la date se face cu opțiunea Blank Data Access Page a panoului

de control (fig.2.4) sau în secțiunea Pages a ferestrei principale a unei baze de date deschise (fig.2.5). Pagina de acces la date permite citirea/consultarea datelor stocate în tabelele unei baze de date prin intermediul internetului, fiind de fapt un formular codificat în limbaj HTML (HyperText Markup Language), astfel încât să poată fi vizualizată cu ajutorul unui browser Web.

Crearea unei aplicații de tip proiect se face prin selectarea uneia dintre opțiunile Project (Existing Data) și Project (New Data) ale panoului de control. O aplicație de tip proiect în Access

Access Project© este un fișier de date care asigură accesul la baze de date de tip SQL Server prin proceduri bazate pe arhitectura OLE DB (acces la date prin rețea/internet). Proiectele Access sunt aplicații client/server care prelucrează informațiile stocate în baze de date localizate pe servere prin obiecte de tip Data Access Page. Proiectele nu conțin date efective, ci numai proceduri de prelucrare a acestora.

La crearea sau deschiderea unei baze de date este afișată fereastra principală de gestionare a acesteia, al cărei aspect este prezentat în figura 2.5.

Fig.2.5. Fereastra principală a bazei de date

În partea din stânga a ferestrei se află zona de selectare a diferitelor tipuri de obiecte (Objects), iar în partea superioară se află un set de butoane – Open, Design, New – disponibile pentru execuția diferitelor acțiuni asupra obiectelor selectate – Deschidere/execuție obiect existent, Proiectare/modificare obiect, Creare obiect nou. La selectarea unui tip de obiect (de exemplu, Tables), în fereastra principală sunt afișate obiectele disponibile de acel tip (în fig.2.5 s-a selectat secțiunea Tables, tabelele bazei de date).

După cum s-a precizat anterior, un fișier bază de date Access poate să conțină, pe lângă tabelele cu date, și alte obiecte necesare gestionării datelor memorate. Totuși, utilizatorii avansați (programatorii de aplicații) recomandă existența a două fișiere separate; unul pentru stocarea datelor propriu-zise sub formă de tabele – fișier date – și altul pentru obiectele necesare gestionării datelor respective (formulare, interogări etc.) – fișier interfață – care constituie interfața între utilizatorii obișnuiți și date. Motivul este unul simplu: în general, utilizatorii obișnuiți nu trebuie să aibă un acces nelimitat sau direct la datele stocate în tabele; ei consultă/modifică/adaugă date prin intermediul unor obiecte specifice (formulare, panouri de comandă etc.). Se asigură astfel integritatea înregistrărilor și protecția împotriva unor modificări accidentale sau rău-intenționate a datelor. Legătura între cele două fișiere se face prin procedura linked table – tabele legate. În fișierul interfață, în secțiunea Tables, numele tabelelor legate este precedat de o săgeată care indică faptul că tabelul respectiv nu este efectiv stocat acolo, ci într-un alt fișier.

Una dintre activitățile de mare importanță care au loc la crearea unei baze de date este cea

de proiectare corectă a structurii bazei de date și a tabelelor acesteia. Modelul relațional care stă la baza sistemului Access asigură din acest punct de vedere avantaje deosebite.

În cele ce urmează se prezintă câteva principii de bază privind proiectarea unei baze de date.

CAPITOLUL III.

PROIECTAREA APLICAȚIEI

3.1 Introducere

În viața noastră de zi cu zi, calculatoarele sunt ceva obișnuit, ba chiar indinspensabil ȋn unele cazuri. Se poate spune, pe drept cuvânt că traim ȋntr-o societate informatizată. În zilele noastre, ȋntâlnim calculatoare peste tot, de la băcanul din colț, care-și ține evidențele sale cu ajutorul unui PC și până la ghișeul la care plătim telefonul.

Peste tot sunt calculatoare, legate eventual ȋntre ele și formând astfel rețele de calculatoare. Toate acestea se datorează faptului ca ne dăm seama din ce ȋn ce mai mult ca PC-ul ne ușurează munca. Dar trebuie de subliniat faptul că un calculator este de fapt o "mașinărie" care prelucrează o serie de informații pe care i le dam. Informația, este elementul esențial din acest ȋntreg lanț.

De fapt, ȋn practică ȋntâlnim, printre altele, două concepte legate de aceasta și anume sistemul informațional și sistemul informatic.

Sistemul informațional este ansamblul de elemente implicate ȋn procesul de colectare, transmisie, prelucrare, etc. de informații. Rolul sistemului informațional este de a transmite informația ȋntre diferite elemente . De exemplu, ȋn cadrul unei unitați economice, roulul sistemului informațional este de a asigura persoanele din conducere cu informații necesare pentru luarea diferitelor decizii economice sau de altă natură. În cadrul sistemului informațional se regasesc: informația vehiculată, documentele purtătoare de informații, personalul, mijloace de comunicare, sisteme de prelucrare a informației, etc. Printre posibile activitați desfasurate ȋn cadrul acestui sistem, pot fi enumerate: achizitionarea de informații din sistemul de baza, completarea documentelor și transferul acestora ȋntre diferite compartimente, centralizarea datelor, etc. În cadrul sistemului informațional, majoritatea activitaților se pot desfașura cu ajutorul tehnicii de calcul. Se pot prelucra datele primare și apoi, rezultatul poate fi transferat mai departe, către alt compartiment spre prelucrare. Transferul se poate face și el pe cale electronică, prin intermediul unei rețele de calculatoare sau cu ajutorul modemului.

Ansamblul de elemente implicate ȋn tot acest proces de prelucrare și transmitere a datelor pe cale electronică alcatuiesc un sistem informatic. Aceste sisteme au o aplicare imediată ȋn cadrul rezolvării unor probleme de natură economică. Deci una dintre ramurile cele mai informatizate este economia.

Înca din cele mai vechi timpuri, omul, chiar fara să știe, era preocupat de acest domeniu – economia. Omul avea nevoie, pentru a trai, de o serie de elemente indispensabile, cum ar fi apa, hrana, arme pentru a se apăra de animale.

Odată cu evoluția lui, au crescut și necesitățile, pe lângă cele vechi au aparut și altele: haine, mijloace de transport, unelte, etc. Astfel apare conceptul de interes economic. Pentru a satisface anumite nevoi, este necesar să se consume anumite bunuri, anumite resurse. Totalitatea elementelor utilizate la producerea de noi bunuri necesare poartă numele de resurse economice. Aceste resurse sunt limitate, deci trebuie gestionate corespunzător, ȋn vederea satisfacerii prioritare a nevoilor cele mai stringente.

Astfel apare problema economică generală care reprezintă munca depusă de om ȋn vederea alegerii și folosirii resurselor pentru a-și satisface cât mai bine nevoile. Activitatea desfășurată de om pentru găsirea și prelucrarea resurselor economice se numește activitate economică. Acestaă lege se regăsește și ȋn zilele noastre, ȋn sensul că omul, muncește pentru a-și procura cele necesare traiului. Cu cât câștigă mai mult, cu atât cresc și nevoile acestuia. Pentru realizarea acestei dorințe, unitățile economice trebuie să-și perfecționeze continuu activitatea. Utilizarea tehnicii de calcul, marește considerabil eficiența economică.

Unul dintre mijloacele prin care activitatea economică este automatizată este dat de sistemele informatice de gestiune economică. În cadrul unitaților economice sunt o multitudine de activitați ce pot fi supuse informatizarii. Acestea pot fi imparțite ȋn grupe, ȋn funcție de compartimentele ȋn care se desfășoară. Spre exemplu, ȋn cadrul compartimentului producție se poate informatiza activitatea de stabilire a structurii producției și de dimensionare a sa, programarea și urmărirea producției, etc. În cadrul compartimentului financiar-contabil, activitatea ar putea fi informatizată aproape ȋn totalitate, la fel ca și activitatea din cadrul compartimentului personal-salarizare. Fiecare dintre compartimentele unei unitați economice poate fi informatizat ȋntr-o măsură mai mare sau mai mică, ideal ȋnsă ar fi ca toate acestea sa fie ȋnglobate ȋntr-un sistem informatic global de gestiune economică la nivelul ȋntregii ȋntreprinderi.

Pentru realizarea unui sistem informatic eficient, trebuiesc avute ȋn vedere unele reguli de bază, ce au fost deduse din practică.

La proiectarea sistemului trebuie avută ȋn vedere legătura acestuia cu lumea exterioară, posibilitățile de comunicare cu alte sisteme similare, compatibilitatea cu sisteme de altă natură, posibilitatea includerii sistemului ȋntr-un sistem mai complex, sau posibilitatea includerii altor sisteme. Principalul criteriu ce stă la baza realizarii sistemului este cel economic. Cu alte cuvinte, la proiectare trebuie avut ȋn vedere că raportul dintre rezultatul sau rezultatele directe sau indirecte obținute prin implementarea și folosirea sistemului economic și totalitatea costurilor de realizare sa fie cât mai mare. Cu alte cuvinte, trebuie să fie rentabil.

La realizarea sistemului trebuie să se aibă ȋn vedere cerințele și preferințele utilizatorilor.

În acest sens, trebuie purtată o discuție cu utilizatorii ȋn prealabil și pe baza sugestiilor și preferințelor lor să se treacă la proiectarea propriu-zisa. De cele mai multe ori o serie de date trebuiesc utilizate ȋn mai multe locuri ȋn cadrul sistemului informatic.

La proiectarea sistemului, trebuie ca datele sa fie introduse o singura dată, iar sistemul să distribuie automat datele ȋn celelalte locuri ȋn care este nevoie de ele. Acest principiu decurge tot din orientarea spre utilizator. Trebuie discutat cu utilizatorul ȋnainte de a trece la proiectare, pentru a ȋnlatura de la ȋnceput o serie de neajunsuri. Trebuiesc discutate modalitățile de introducere a datelor și adaptarea aplicației la nevoile utilizatorului, modul de calcul și prelucrare al datelor.

Sistemul proiectat nu trebuie, pe cât posibil, să fie dependent de dotarea tehnică actuală a beneficiarului, ci trebuie avute ȋn vedere eventuale noi achiziții de tehnică de calcul, o eventuală schimbare a sistemului informatic.

3. 2 Magazin alimentar

Aplicația a fost concepută pornind de la experiența acumulată prin interacțiunea permanenta cu clienții săi, pentru a răspunde noilor cerințe ale unui magazin de produse alimentare, aflată ȋn permanentă evoluție și pentru a beneficia de facilitațile oferite de noile tehnologii.

Aplicația permite evidența informatizată necesară ȋn derularea activitaților comerciale ale unei firme: de la facturare, baze de date clienți și furnizori, facturi, comenzi, rapoarte și statistici.

Ușor de utilizat, rapid și eficace, se adapteaza multor tipuri de activitați (comerț, servicii

etc.)

3.3 Generalitați

O utilizare simplă și intuitivă;

Datorită interfeței grafice, utilizarea este facilă și confortabilă;

Funcționare integrală cu tastatura pentru fluxurile principale de date;

Acopera activitate comercială, asigurând urmarirea stocurilor, analiza comercială,

beneficiind de functii de căutare, sortare;

Cu ajutorul meniurilor contextuale, transferul unei comenzi ȋn factura se face prin simpla

apasare a butonului de mouse.

3.4 Fișiere de baza

Clienți si furnizori

Se pot crea și gestiona un numar destul de mare de clienți/furnizori, fiecare fiind unic

identificat printr-un cod unic;

Căutare dupa diverse criterii

Aplicația ȋși ȋmparte activitațile ȋn 3 mari secțiuni:

Fig.3.1 Formularul principal

Stoc

Aprovizionare

Comanda

Secțiunea „Stoc” prezintă ofertele produselor alimentare clasificate pe categorii

Fig.3.2 Secțiunea „Stoc”

Prin selectarea categoriei dorite cu maus-ul este apelat formularul realizat ȋn urma selecției alimentelor de acest tip.

Secțiune „Aprovizionare” apelează macheta de adăugare a unui nou produs din categoriile disponibile ȋn lista derulantă. În cazul ȋn care produsul nu există ȋn table produse se realizează o adaugare cu succes a acestuia, ȋn caz contrar apare un avertisment de eroare.

Fig.3.3 Secțiune „Aprovizionare”

Aplicația este realizată astfel ȋncât să permită realizarea unei comenzii și facturarea acesteia.

Pentru realizarea comenzii clientul trebuie să dispună de un cont, ȋn cazul cand nu are ȋși poate crea prin accesare butonului „Creare cont”.

Fig.3.4 Secțiune „Comanda”

După ce comanda a fost facută se poate trece la facturarea acesteia.

Fig.3.5 Secțiune „Facturare”

3.5 Modelul fizic

3.5.1 Tabele

Baza de date a aplicației este formată din tabelele:

Produse

Producători

Cumpărători

Comandă

Factură

Tabela „Produse” are structura (cod_produs, nume, tip_produs, cod_producator,

pret, tva, reducere, pret_final, nr_buc, data_fabr, data_exp). Cheia primara este cod_ produs cu formatul 000 (trei cifre separate ), câmpul tip_ produs este de tip combo text și permite alegerea uneia dintre următoarele valorii : lactate, mezeluri, produse de baza, dulciuri, sosuri-ketchup, conserve. Prețul final nu se completează ci se calculează automat prin intermediul unei interogări de actualizare.

Fig.3.6 Tabela „Produse”

Tabela „producatori” are urmatoarea structură : cod_producator, nume, localitate,

adresa. Cod_ producator are formatul „0000”(patru cifre) și este cheie primară.

Fig.3.7 Tabela „producatori”

Tabela „cumparatori” are structura (nr_cont, puncte_acumulate, nume_ prenume,

inf_suplimentare). Cheia primară este nr_cont, formatat „00LL00”( două cifre, două litere, două cifre).

Fig.3.8 Tabela „cumparatori”

Tabela „comanda” are structura : nr_cont, cod_produs, data_comanda, nr_buc.

Fig.3.9 Tabela „comanda”

Tabela „factura” are structura: cod_factura, valoare, data, nr_cont. Cheia primară

este cod_factura cu formatul „000- (3 cifre, cratimă, 3 cifre).

Fig.3.10 Tabela „factura”

3.5.2 Formulare

Formularul „principal”- reprezintă meniul din care se pleacă.

Fig.3.11 Formularul „principal”

Formularul „Produse_pe_categorii”.

Fig.3.12 Formularul „Produse_pe_categorii”

Formularul „Lactate”- afișarea produselor din categoria lactate.

Fig.3.13 Formularul „Lactate”

Formularul „produse de baza” – afișarea produselor din catgoria respectivă.

Fig.3.14 Formularul „produse de baza”

Formularul „conserve”- afișare produse din categoria respectivă.

Fig.3.15 Formularul „conserve”

Formularul „mezeluri”- afișare produse din categoria respectivă.

Fig.3.16 Formularul „mezeluri”

Formularul „dulciuri”.

Fig.3.17 Formularul „dulciuri”

Formularul „cautare produse”- macheta realizată cu scopul de a face cautări după

diverse criterii.

Fig.3.18 Formularul „cautare produse”

Formularul „cautare_cod”.

Fig.3.19 Formularul „cautare_cod”

Formularul „cautare produse dupa nume”, pentru care s-a construit o interogare

cu parametru „nume”.

Fig.3.20 Formularul „cautare_nume”,

Formularul „cautare produse dupa nume si pret”, pentru care s-a construit o

interogare cu parametrii „nume ” și „pret”.

Fig.3.21 Formularul „cautare_nume_pret”,

Formularul „cautare produse nume si producator”, pentru care s-a construit o

interogare cu parametrii „nume” și „producator”.

Fig.3.22 Formularul „cautare_nume_producator”

Formularul „comanda”.

Fig.3.23 Formularul „comanda”

Din aceasta stare avem urmatoarele opțiunii:

Prin apăsarea butonului „comanda” se apelează procedura VBA care testează completarea

câmpurilor și adaugă o noua ȋnregistrare ȋn tabela „comanda”.

Private Sub Comanda13_Click()

Dim s1 As String

Dim s2 As String

Dim S3 As String

Dim S4 As String

Dim s5 As String

Set ic = CurrentDb.OpenRecordset("produse")

Set icom = CurrentDb.OpenRecordset("comanda")

ic.Edit

If IsNull(Me!v1) Or IsNull(Me!v2) Or IsNull(Me!v3) Or IsNull(Me!v4) Then

MsgBox "Nu au fos introduse toate datele"

Else

icom.AddNew

MsgBox Me!v1

icom!nr_cont = Me!v1

icom!cod_produs = Me!v2

MsgBox Me!v2

icom!nr_buc = Val(Me!v3)

icom!data_comanda = Me!v4

ok = 1

Do While Not ic.EOF

If ((Me!v2 = ic!cod_produs) And (Val(Me!v3) < ic.nr_buc)) Then

ic.Edit

ic.nr_buc = ic.nr_buc – Val(Me!v3)

ic.Update

MsgBox ic.nr_buc

ok = 0

End If

ic.MoveNext

Loop

If ok = 1 Then

MsgBox "Nu avem numarul de exemplare dorit"

ic.Close

On Error GoTo Fis

Else

ic.Close

On Error GoTo Fis

icom.Update

MsgBox "Comanda dumneavosatra a fost efectuata"

icom.Close

Sfirsit:

Exit Sub

Fis:

MsgBox "Eroare de adaugare!"

Resume Sfirsit

End If

End If

End Sub

Prin selectarea butonului „factureaza” se apelează o macrocomandă ce deschide

formularul „facturare”.

Fig.3.24 Formularul „factureaza”

Din acesta prin apăsarea butonului „factureaza” se apelează procedura care verifică modul de completare al câmpurilor și perimite facturarea comenzilor.

Private Sub Comanda12_Click()

Set fc = CurrentDb.OpenRecordset("comanda")

Set f = CurrentDb.OpenRecordset("factura")

Set fp = CurrentDb.OpenRecordset("produse")

If IsNull(Me!f1) Or IsNull(Me!f2) Or IsNull(Me!f3) Then

MsgBox "Nu au fost selectate data nr facturii si nr_cont"

Else

MsgBox Me!f1

MsgBox Me!f3

s = 0

Do While Not fc.EOF

If Me!f2 = fc!nr_cont And Me!f3 = fc!data_comanda Then

Do While Not fp.EOF

If fc!cod_produs = fp!cod_produs Then

s = s + (fc!nr_buc * fp!pret)

End If

fp.MoveNext

Loop

End If

fc.MoveNext

Loop

If s <> 0 Then

D = 0

Do While Not f.EOF

If (Me!f1 = f!cod_factura) Then

D = 1

End If

f.MoveNext

Loop

If D = 0 Then

f.AddNew

Me!f5 = s

f!cod_factura = Me!f1

f!valoare = Val(Me!f5)

f!Data = Me!f3

f!nr_cont = Me!f2

On Error GoTo Fis

f.Update

MsgBox "Adaugarea s-a facut cu succes!"

Else

MsgBox "nu se poate face adaugarea!"

MsgBox "posibila data eronata(nu s-a facut comanda pe aceasta data"

End If

Else

MsgBox "nu se poate face actualzarea1"

MsgBox "posibila data eronata(nu s-a facut comanda pe aceasta data"

End If

f.Close

Sfirsit:

Exit Sub

Fis:

MsgBox "Eroare de adaugare!"

Resume Sfirsit

End If

End Sub

Formularul „Aprovizionare”- permite completarea câmpurilor și adăugarea unui

nou produs.

Fig.3.25 Formularul „aprovizionare”

În această stare prin apăsarea butonului „adauga” se apelează o procedură care verifică modul cum au fost completate câmpurile și adauga apoi o nouă ȋnregistrare ȋn tabela „produse”.

Private Sub Comanda31_Click()

If IsNull(Me!s1) Or IsNull(Me!s2) Or IsNull(Me!s3) Or IsNull(Me!s4) Or IsNull(Me!s5) Or IsNull(Me!s6) Or IsNull(Me!s7) Or IsNull(Me!s8) Or IsNull(Me!s9) Then

MsgBox "Nu au fost introduse datele necesare"

Exit Sub

Else

Adaugare_Produs

End If

Private Sub Adaugare_Produs()

Dim ok As String

Dim ok1 As String

Set ac = CurrentDb.OpenRecordset("produse")

ok = "1"

ok1 = "1"

Do While Not ac.EOF

If ac!cod_produs = Me!s1 Then

ac.Edit

MsgBox "Acesta produs exista deja in magazin!"

MsgBox "introduceti doar numarul de bucatii pe care il adaugatii!"

ac!nr_buc = ac!nr_buc + Val(Me!s7)

ac.Update

ok = "0"

End If

ac.MoveNext

Loop

If ok = "1" Then

ac.AddNew

ac!cod_produs = Me!s1

ac!nume = Me!s2

ac!tip_produs = Me!s3

ac!cod_producator = Me!s4

ac!pret = Val(Me!s5)

ac!tva = Val(Me!s6)

ac!nr_buc = Val(Me!s7)

ac!data_fabr = Me!s8

ac!data_exp = Me!s9

ac!pret_final = ac!pret * (1 + ac!tva / 100)

On Error GoTo Fis1

ac.Update

On Error GoTo Fis

MsgBox "Adaugare efectuata"

ac.Close

Sfirsit:

Exit Sub

Fis:

MsgBox "Eroare de adaugare!"

Resume Sfirsit

Fis1:

MsgBox "Eroare de actualizare!"

Resume Sfirsit

End If

End Sub

Private Sub adauga_oferta_Click()

If IsNull(Me!a1) Or IsNull(Me!a2) Or IsNull(Me!a3) Or IsNull(Me!a4) Or IsNull(Me!a5) Or IsNull(Me!a6) Or IsNull(Me!a7) Then

MsgBox "Nu au fost introduse datele necesare"

Exit Sub

Else

Oferta_Adaugare

End If

End Sub

Public Sub Oferta_Adaugare()

Dim ok As String

Dim ok1 As String

Set ao = CurrentDb.OpenRecordset("oferte")

ok = "1"

ok1 = "1"

Do While Not ao.EOF

If ao!cod_oferta = Me!a1 Then

ao.Edit

MsgBox "Acesta oferta exista putetii eventual sa modificatii nr_bilete(sa adaugati) sau(si) pretul!"

ao!nr_bilete = ao!nr_bilete + Val(Me!a5)

ao!pret = Val(Me!a7)

ao.Update

ok = "0"

Exit Sub

End If

ao.MoveNext

Loop

If ok = "1" Then

ao.AddNew

ao!cod_oferta = Me!a1

ao!tip_oferta = Me!a2

ao!destinatie = Me!a3

ao!transport = Me!a4

ao!nr_persoana = Val(Me!a5)

ao!nr_bilete = Val(Me!a6)

ao!pret = Val(Me!a7)

On Error GoTo fis1

ao.Update

On Error GoTo fis

MsgBox "Adaugare efectuata"

ao.Close

sfirsit:

Exit Sub

fis: MsgBox "Eroare de adaugare!"

Resume sfirsit

fis1: MsgBox "Eroare de actualizare!"

Resume sfirsit

End If

End Sub

3.5.3 Interogări

„lactate”- interogare de selecție ce afișează toate produsele din categoria lactate.

Fig.3.26 Interogare de selectare „lactate”

„produduse_de_baza”- afișează produsele de bază.

Fig.3.27 Interogare de selectare „produduse de baza”

„conserve”- interogare de selecție.

Fig.3.28 Interogare de selectare „conserve”

„mezeluri”- interogare de selecție.

Fig.3.29 Interogare de selectare „mezeluri”

„dulciuri”- interogare de selecție.

Fig.3.30 Interogare de selectare „dulciuri”

„cautare_cod”- selecție cu parametru „cod_produs”.

Fig.3.31 Interogare de selectare „cautare_cod”

„cautare_nume_pret”- interogare de selecție cu 2 parametrii : nume si preț.

Fig.3.32 Interogare de selectare „cautare_nume_pret”

„cautare_nume”- interogarea de selecție cu parametru nume. Realizează căutarea unui

produs după nume.

Fig.3.33 Interogare de selectare „cautare_nume”

„cautare_nume_prenume”- selecție din două tabele.

Fig.3.34 Interogare de selectare „cautare_nume_prenume”

CAPITOLUL IV

METODICA PREDĂRII UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE

Învățarea prin proiecte pune la treabă atât pe elevi cât si pe profesori. Rezultatele obtinute răsplătesc însă efortul. Cercetările arată că proiectele au urmatoarele beneficii:

Elevii sunt mai angajați și mai interesați de conținutul învățării deoarece acesta este legat de viața lor

Elevii pătrund la un nivel mult mai înalt ceea ce învață deoarece aplică păstrând o direcție proprie

Lucrând în echipă sau împreună cu alți membri ai comunității, elevii își dezvoltă abilități de comunicare necesare în viața lor adultă

Elevii devin responsabili în gestionarea timpului lor, devin capabili să planifice o activitate și să se autoevalueze

Proiectele dezvoltă la elevi abilitățile de gândire necesare în secolul XXI:

• Responsabilitate și Adaptabilitate – Aplicarea responsabilității personale și a flexibilității în cazul persoanelor, la locul de muncă, și în context comunitar; stabilirea și întrunirea standardelor personale precum și ale altor persoane; tolerarea ambiguității.

• Abilități de comunicare – Înțelegerea, administrarea și crearea unor metode de comunicare eficiente, orale, scrise și multimedia pentru diferite forme și contexte.

• Creativitate și curiozitate intelectuală – Dezvoltarea, implementarea și comunicarea ideilor noi către alte persoane; deschiderea către perspective noi și diverse.

• Gândire critică și gândire sistematică – Aplicarea raționamentului în înțelegerea și luarea de decizii complexe; înțelegerea interconexiunilor dintre sisteme.

• Abilități de informare și educare media – Analizarea, accesarea, administrarea, integrarea, evaluarea și crearea de informații în diferite forme și media.

• Abilități interpersonale și de colaborare – Demonstrarea lucrului în echipă și a abilităților de conducere; adaptarea la diverse roluri și responsabilități; lucrul productiv în echipă; exercitarea empatiei; respectarea perspectivelor diverse.

• Identificarea problemei, formularea și rezolvarea – Capacitatea de a cataloga, analiza și rezolva probleme

• Învățare independentă – Monitorizarea nevoilor de înțelegere și învățare proprii; localizarea resurselor corespunzătoare; transferarea cunoștințelor de la un domeniu la altul.

• Responsabilitatea socială – Acționarea cu responsabilitate în interesul accepțiunii unei comunități mari; demonstrarea comportamentului etic în context personal, la locul de muncă și în comunitate

4.1 Proiecte de lecții

Tehnologia informatiei si comunicatiilor – clasa a X – a – Aplicații software specializate

pentru baze de date, Access – Crearea unei tabele

Tehnologia informatiei si comunicatiilor „Prietenul meu calculatorul” – Opțional – clasa a V a – Componentele unui calculator – Monitorul

Tehnologia informatiei si comunicatiilor – clasa a XI a – Aplicația Excel – Formule și

funcții ȋn Excel

4.2 Afișe privind normele de securitate ȋn laboratorul de informatică

Colegiul Tehnologic „Constantin Brâncoveanu” Scornicești Data: 11 martie 2014

Disciplina: Tehnologia informației si comunicațiilor Ora: 11-12 A.M.

Clasa: a X-a A Mediul de instruire:

Nr. elevi: 25 Laboratorul de informatică

Profesor: Cȋrstea Marian

PROIECT DE LECȚIE

Unitatea de învațare: Aplicații software specializate pentru baze de date, Access;

Titlul lecției: Crearea unei tabele;

A. Necesitatea studierii temei: – familiarizarea elevilor cu crearea și ștergerea de tabele,

– dezvoltarea aptitudinii de a crea și șterge un tabel, de a insera sau șterge o linie dintr-o tabelă,

– inserarea datelor într-un tabel în mod grafic;

B. Structurarea logică a conținutului temei

C. Contextul in care se realizează lecția

D. Obiective operaționale urmărite în lecție:

E. Proba de evaluare

Observație: se acordă 1p din oficiu.

F. Desfășurarea lecției

FIȘĂ DE LUCRU INDIVIDUALĂ

1. Enumeră pașii ce trebuie parcurși de la deschiderea calculatorului până la meniul „Create table în Design view”

2p.

2. Scrieți valoarea de adevar, notând cu adevărat (A) sau fals (F) afirmațiile de mai jos:

Insert=ștergere

Delete=ștergere

Rows=rânduri

2p.

3. Realizați o tabelă

2p.

4. Alcatuiți o tabelă cu patru câmpuri

3p.

1p. din oficiu

Organizatorii cognitivi

1. Harți conceptuale

2. Diagrama verticală:

3. Diagrama orizontală

4. Diagrama Venn

5. Matrice conceptuală

Școala Gimnazială Poboru Data: 24 septembrie 2014

Disciplina: „Prietenul meu calculatorul” – Opțional Ora: 13-14 P.M.

Clasa: a V-a Mediul de instruire:

Nr. elevi: 17 Laboratorul de informatică

Profesor: Cȋrstea Marian

PROIECT DE LECȚIE

Unitatea de învațare: Componentele unui calculator

Titlul lecției: Monitorul

A. Necesitatea studierii temei: – să cunoască principalele caracteristice ale monitorului;

– să cunoască componentele unui calculator;

– să descrie importanța fiecărei componente;

B. Structurarea logică a conținutului temei

C. Contextul in care se realizează lecția

D. Obiective operaționale urmărite în lecție:

E. Proba de evaluare

Observație: se acorda 1p din oficiu.

F. Desfășurarea lecției

FIȘĂ DE LUCRU IDIVIDUALĂ

1. Dupa modul de constructie al ecranului monitoarele pot fi: ……..:……………………………………………………………………………………..

3 puncte

2. Scrieți valoarea de adevar, notând cu adevărat (A) sau fals (F) afirmațiile de mai jos:

Monitor=Software

Rezolutia=Pixel

Timpul de răspuns= milisecunde (ms)

3 puncte

3. Identificati din cele trei imagini monitorul cu tub catodic:

a. b. c.

3 puncte

1 punct oficiu

Organizatorii cognitivi

1. Matrice conceptuala

2. Diagrama arbore:

3. Tabel sinoptic

4. Harta conceptuală

Colegiul Tehnologic „Constantin Brâncoveanu” Scornicești Data: 11 martie 2014

Disciplina: Tehnologia informatiei si comunicatiilor Ora: 10-11 A.M.

Clasa: a X-a G Mediul de instruire:

Nr. elevi: 25 Laboratorul de informatică

Profesor: Cȋrstea Marian

PROIECT DE LECȚIE

Unitatea de învațare: Aplicația Excel;

Titlul lecției: Formule si functii in Excel;

A. Necesitatea studierii temei: – Sa cunoasca rolul functiilor si formulelor in Excel;

– Sa aplice utilizarea formulelor si functiilor in cadrul foilor de calcul;

– Sa analizeze modul in care se poate rezolva o problema cu ajutorul formulelor si functiilor din Excel;

– Sa propuna metode de rezolvare a unor probleme practice cu ajutorul Excel-ului ;

B. Structurarea logică a conținutului temei:

C. Contextul in care se realizează lecția:

D. Obiective operaționale urmărite în lecție:

E. Proba de evaluare:

F. Desfășurarea lecției

FIȘĂ DE LUCRU INDIVIDUALĂ

1. Să se calculeze pornind de la x dat: 2+x, x*4, x/2, (x+x)/2, (x+2*x)/2

3 puncte

2. Să se calculeze Nota finală pornind de la Nota 1 și Nota 2 obținute de elevii clasei a X-a la un concurs.

2 puncte

3. Să se calculeze Stoc final și Preț total pornind de la Intrari, Ieșiri, Preț unitar

2 puncte

4. Să se calculeze Stoc final și Preț total pornind de la Intrari, Ieșiri, Preț unitar

2 puncte

1 punct oficiu

Organizatori cognitivi

Harta conceptuală

Diagrama arbore:

Diagrama Venn:

Matrice conceptuală

În predarea evaluarea continua a elevilor s-au folosit ca instrumente diagrama KWL,

o listă concepută pentru a înregistra rapid prezența sau absența unor calități specifice ale elevilor și lista de verificare:

OBSERVAREA ELEVILOR PE PARCURSUL UNITAȚII

lista de verificare –

Observarea comportamentului și a abilitaților:

Aceata lista sprijina evaluarea

4.2 Afișe privind normele de securitate ȋn laboratorul de informatică

Norme de protecție a muncii în laboratorul de informatică

În Ordinul Nr. 310/07.08.1996, al Ministerului Muncii si Protectiei Sociale sunt prevazute normele specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea automata a datelor, inclusiv activitatile desfasurate la videoterminale pentru prevenirea riscurilor specifice acestor activitati:

• vizuale, posturale, mentale, mecanice, electrice, electromagnetice, chimice.

De asemenea, pentru buna desfășurare a procesului instructiv-educativ, sunt foarte utile următoarele norme de lucru în laboratorul de informatică:

– Accesul în laborator este permis numai în timpul orelor de curs în prezența profesorului;

– Dotarea celor ce lucreaza cu mijloace specifice de protectie a vederii;

– Punerea în funcțiune și oprirea calculatoarelor se face numai la comanda profesorului;

– Nici un utilizator nu va interveni la tablouri electrice, prize, stechere;

– Lucrul la tehnica de calcul se face numai sub îndrumarea profesorului;

– Elevii sunt obligați să lucreze numai în fereastra prezentată de profesori;

– Nu se bruschează comenzile, nu se lovesc echipamentelor, nu se schimbă poziția lor pe masa de suport, nu se umblă la partea din spate a unității centrale;

– Elevii sunt obligați să păstreze liniștea și curățenia în laborator;

– Se interzice intrarea în laborator cu alimente sau gumă de mestecat;

– Elevii nu au voie să intre în laborator cu dischete sau CD și să le folosească doar cu acordul profesorului;

– Elevii sunt obligați să respecte programul de studiu și să nu întârzie pentru a nu deranja buna desfășurare a orelor;

– Elevii sunt obligați să-și ia cu ei lucrurile personale la plecarea din laborator.

Fisă de protecția muncii

ȋn laboratorul de informatică

Elevii sunt obligați:

1. Să respecte planificarea orelor de laborator, conform programului anunțat;

2. Să formeze rândul pe cordior și să aștepte ȋn liniște și ordine la intrarea ȋn laborator;

3. Să intre ȋn mod civilizat, fără ȋnbrânceli și fără să alerge;

4. Să intre ȋn laborator doar cu caietul, penarul, fără ghiozdan, haine groase sau alte bagaje. Acestea se vor lăsa ȋn clasă sub supravegherea elevului de serviciu;

5. Să nu aibă asupra lor dischete, CD-uri, DVD-uri fără ȋncuvițarea profesorului. Găsirea acestora duce la confiscarea lor;

6. Să nu intre ȋn laborator cu suc, apa, gumă de mestecat sau alte lucruri care pot duce la deteriorarea bazei materiale;

7. Să nu umble la prize și să aiba grijă să ȋntrețină baza materială. Deteriorarea unui calculator duce la sancționarea persoanelor vinovate;

8. În timpul orei să respecte indicațiile profesorului. Eventuala ieșire din aplicația de lucru se va anunța profesorului;

9. Să nu șteargă softul sau să aducă modificări programelor instalate;
10. Nerespectarea acestui regulament duce la sancționarea elevilor ȋn cauză cu acordarea notei 3 (insuficient).

Astăzi la ora de informatică mi-a fost prelucrat prezentul regulament și mă oblig să-1 respect, drept pentru care semnez:

Clasa:………….

În data de :………………………… regulamentul a fost prelucrat la clasa de domnul profesor ……………………….

Semnătura profesorului:

CONCLUZII

Chiar și într-un magazin este necesară efectuarea unei evidențe, o evidență a

Produselor alimentare, iar pentru a ușura activitatea de creare și gestionare a evidenței, se

poate utiliza Microsoft Access.

Cu ajutorul Access-ului am putut crea tabele, interogări, formulare, rapoarte. Access presupune o bază de date cu un ansamblu de date organizate în una sau mai multe tabele cu relații între ele.

Astfel am realizat proiectul meu „Magazin produse alimentare”.

Într-o bază de date regăsim informațiile despre obiectele cu care se lucrează într-o entitate

și relațiile dintre acestea ce ajută la ușurarea activității. Aplicațiile bazate pe baze de date permit

accesul mai multor utilizatori în același timp, însă cu permisiuni diferite.

Bazele de date oferă utilizatorilor o serie de avantaje, cum ar fi:

– reducerea redundanței datelor prin proiectarea unitară a bazei și evitarea suprapunerii unor

informații;

– păstrarea consistenței datelor prin propagarea actualizărilor dintr-un fișier la nivelul întregii

baze de date;

– partajarea datelor între utilizatorii aceleiași aplicații, dar și între aplicații diferite;

– securitatea datelor prin verificarea accesului utilizatorilor pe bază de parolă și prin

autorizarea operațiilor de întreținere de către administratorul bazei de date.

BIBLIOGRAFIE

1. Alison Balter, “Invata singur MS Office ACCESS 2003 in 24 de ore”, Editura Niculescu,

2006

2. Dulu, Ana, „Baze de date Access – ECDL Avansat”, editura Adreco Educational, 2006

3. Fotache, Marin, „SQL. Dialecte DB2, Oracle, PostgreSQL si SQL Server”, editura

Polirom, 2009

4. Henderson, K. "Proceduri stocate în SQL Server. XML, HTML", Teora 2003 (traducere

Ion Bldea și Eugen Sipoș, după ediția din 2002)

5. Ipate, F.E., “ Dezvoltarea aplicațiilor de baze de date în Oracle 8 și Forms 6 “, Editura

BIC ALL, 2000

6. Jennings, R., “Totul despre Access 2000“, Editura Teora, 2002

7. Lungu, Ion, „Baze de date relationale – Utilizarea limbajului SQL*PLUS”, editura ALL,

2000

8. Năstase, P., Mihai, F., “Baze de date – Access 2000“, Editura Teora, 2001

9. Oppel, Andy, „SQL fara mistere – ghid pentru autodidacți”, editura Rosetti Educational,

2006

10. Patriciu, V., “Criptografia și securitatea rețelelor de calculatoare “, Editura Tehnică,

1994

11. Popa, Gh., Berbec, F., Ivancenco, V., Șova, A., Șova, A.M. D., „Baze de date Access”,

Editura Cison, București, 2003.

12. Roșca, I.Gh.,Bucur, C.M., Timofte-Stanciu, C. Paiu, O., Vișan, M., “Comerțul electronic:

concepte, tehnologii și aplicații“, Editura Economică, 2004

13. Rusu, L, „Managementul sistemelor informatice”, Presa Universitara Clujeana, Cluj-

Napoca, 2001

14. Teodorescu, A., „Lecții de Access (ediție actualizată)”, editura Albastră

15. Velicanu, M., Lungu, I., Muntean, M., Ionescu, S., „Sisteme de baze de date”, Editura

Petrion, București, 2003

16. http://ro.wikipedia.org/

BIBLIOGRAFIE

1. Alison Balter, “Invata singur MS Office ACCESS 2003 in 24 de ore”, Editura Niculescu,

2006

2. Dulu, Ana, „Baze de date Access – ECDL Avansat”, editura Adreco Educational, 2006

3. Fotache, Marin, „SQL. Dialecte DB2, Oracle, PostgreSQL si SQL Server”, editura

Polirom, 2009

4. Henderson, K. "Proceduri stocate în SQL Server. XML, HTML", Teora 2003 (traducere

Ion Bldea și Eugen Sipoș, după ediția din 2002)

5. Ipate, F.E., “ Dezvoltarea aplicațiilor de baze de date în Oracle 8 și Forms 6 “, Editura

BIC ALL, 2000

6. Jennings, R., “Totul despre Access 2000“, Editura Teora, 2002

7. Lungu, Ion, „Baze de date relationale – Utilizarea limbajului SQL*PLUS”, editura ALL,

2000

8. Năstase, P., Mihai, F., “Baze de date – Access 2000“, Editura Teora, 2001

9. Oppel, Andy, „SQL fara mistere – ghid pentru autodidacți”, editura Rosetti Educational,

2006

10. Patriciu, V., “Criptografia și securitatea rețelelor de calculatoare “, Editura Tehnică,

1994

11. Popa, Gh., Berbec, F., Ivancenco, V., Șova, A., Șova, A.M. D., „Baze de date Access”,

Editura Cison, București, 2003.

12. Roșca, I.Gh.,Bucur, C.M., Timofte-Stanciu, C. Paiu, O., Vișan, M., “Comerțul electronic:

concepte, tehnologii și aplicații“, Editura Economică, 2004

13. Rusu, L, „Managementul sistemelor informatice”, Presa Universitara Clujeana, Cluj-

Napoca, 2001

14. Teodorescu, A., „Lecții de Access (ediție actualizată)”, editura Albastră

15. Velicanu, M., Lungu, I., Muntean, M., Ionescu, S., „Sisteme de baze de date”, Editura

Petrion, București, 2003

16. http://ro.wikipedia.org/