Crearea Aplicatiei Informatice Utilizate In Analiza Pozitie Financiare la S.c. Italian Style S.r.l

INTRODUCERE

Plecând de la ideea că pentru o entitate economică, volumul datelor este unul destul de însemnat, iar modernizarea tehnologiei în domeniul informației permite structurarea într-un mod cât mai accesibil a informațiilor, am ales să abordez tema: ”Impactul tehnologiilor informaționale asupra analizei poziției financiare a întreprinderii”.

Această lucrarea de disertație iși propune să trateze problema generală a tuturor utilizatorilor de informații financiar-contabile: ușurarea muncii depuse de către aceștia și reducerea timpului de lucru petrecut pentru realizarea calculelor, prin micșorarea volumului de informații ce necesită a fi prelucrate pentru realizarea unei analize economico-financiare pentru o anumită perioadă de timp. Motiv pentru care, prin intermediul acestei lucrari, am realizat o aplicație informatică utilizată în analiza poziției financiare a societăților comerciale pentru un interval de patru ani.

Tema tratată a avut ca punct de plecare partea teoretică, prin intermediul căreia am încercat să evidențiez într-o primă etapă conceptul de analiză a poziției financiare a unei societăți comerciale (prin prezentarea bilanțului și a indicatorilor specifici), continuând cu aspecte teoretice legate de sistemele informatice și informaționale, instrumente și tehnici informatice, precum și implementarea acestora în economie.

Lucrarea este structura pe 4 capitole, dintre care primele două abordează noțiuni teoretice, iar următoarele două reprezintă studiul de caz, astfel:

Primul capitol intitulat “Aspecte teoretice cu privire la analiza poziției financiare a unei societăți economice” este structurat la rândul său în alte 3 subcapitole și abordează noțiuni teoretice legate de: situațiile financiare și importanța acestora în procesul de analiză a poziției financiare pentru o entitate economică, bilanț – ca instrument de apreciere a poziției financiare și nu în ultimul rând de prezentarea principalilor indicatori de analiză utilizați.

Cel de-al doilea capitol: “Sistemul informatic și implicațiile acestuia asupra domeniului economic”, este structurat în 3 subcapitole care tratează: noțiuni teoretice legate de sistemul infomatic ca parte a sistemului informațional și importanța lor în cadrul unei entități economice; principalele metodologii, metode, tehnici și instrumenete utilizate în crearea sistemului informatic utilizat în domeniul economic pentru o societate.

După prezentarea acestor aspecte teoretice, am început să le implementez practic. Astfel, în capitolul III – “Modelul informatic de realizare a aplicației informtice pentru analiza poziției financiare a unei societăți economice” am realizat modelarea conceptuală a datelor prin evidențierea informațiilor de intrare, prelucrărilor pe care le-am realizat asupra acestora; model pe care l-am implementat în realizarea aplicației informatice.

Așadar, în capitolul IV al lucrării, capitol intitulat “Modelarea fizică a datelor – crearea aplicației informatice utilizate în analiza poziției financiare la SC ITALIAN STYLE SRL”, am prezentat etapele de realizare ale aplicației create în Access 2007 în prima fază, urmând să prezint modul de funcționare al acesteia prin introducerea datelor bilanțiere ale societății analizate și descrierea pașilor pe care i-am urmat în lucrul cu aceasta. După obținerea rezultatelor (care au fost exportate într-un document Excel ce conține mai multe foi de calcul tabelar) am creat graficele aferente, pe baza cărora am interpretat rezultatele obținute și astfel am realizat analiza poziției financiare a societăți comerciale ITALIAN STYLE pe un interval de timp definit.

De aici și concluzia că o aplicația informatică ușurează munca utilizatorului ei, prin faptul că realizează calcule dintr-un volum foarte mare de date. Însă interpretarea rezultatelor obținute revine în sarcina decidenților.

Capitolul I: Aspecte teoretice cu privire la analiza poziției financiare a unei societăți economice

1.1 Noțiuni generale cu privire la situațiile financiare și importanța acestora în procesul de analiză a poziției financiare pentru o entitate economică

Prioritatea esențială a guvernelor în consolidarea funcționării economiei de piață a reprezentat-o și o va reprezenta în continuare perfecționarea continuă a mediului de afaceri.

În contextul globalizării economiilor naționale, precum și pe fondul nevoii furnizării unor informații financiare omogene și comparabile, principalele fenomene care guvernează procesul reformei contabile contemporane la nivel modial sunt: normalizare, internaționalizare, armonizare, convergență și conformitate.

Astfel, mondializarea din ce în ce mai puternică a economiilor (prin diversificarea metodelor concurențiale pe plan mondial), cerințele utilizatorilor de situații financiare, precum și procesul de extindere al Uniunii Europene (prin crearea unor centre de putere regionale care au drept consecință ascensiunea procesului de circulație internațională a capitalurilor), au condus la uniformizarea limbajului economic și totodată a contabilității, considerată instrument al comunicării informațiilor.

Uniformizarea limbajului economic a creat numeroase beneficii, printre care se numără:

Optimizarea comunicării financiare;

Creșterea încrederii între partenerii sociali care folosesc un limbaj standardizat și inteligibil;

Posibilitatea comparabilității cu alti agenți economici la nivel mondial (compararea informațiilor în timp și spațiu);

Controlul și centralizarea informațiilor;

Fundamentarea riguroasă a deciziilor utilizatorilor de informații;

În prezent, cel mai important organism internațional care vizează realizarea procesului de armonizare contabilă internațională este Consiliul Standardelor Internționale de Contabilitate (IASB), organism specializat în principal în elaborarea de norme pentru burse de valori și societățile internaționale.

Procesul de normalizare și armonizare a structurilor economico-financiare ale României cu cele europene, a făcut necesară adoptarea cadrului legislativ internațional și în domeniul contabilității, astfel că, pe fondul nevoii furnizării unor informații financiare omogene și comparabile, în contextul globalizării economiilor naționale, s-a impus și în țara noastră ideea normalizării contabile la nivel regional prin armonizarea cu Directivele Comunității Economice Europene (Directiva a IV-a și Directiva a VII-a), dar și a unei normalizări internaționale prin adoptarea Standardelor Internaționale de Contabilitate (IAS)/Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS). În acest context, cadrul general de contabilitate și audit financiar își îmbunătățește continuu calitatea informației contabile.

Pe plan mondial, dezvoltarea piețelor de capital și eficiența acestora depinde de încrederea publicului în informația contabilă transparentă, informație care trebuie însoțită și de asumarea clară a responsabilității privind situațiile financiare.

Conform reglementărilor contabile realizate în concordanță cu directivele europene, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 3055/2009, întreprinderile au obligația de a întocmi situații financiare anuale, care cuprind: bilanțul contabil; contul de profit și pierdere; situația modificărilor capitalului propriu; situația fluxurilor de trezorerie; politici contabile și note explicative. Toate aceste situații finaciare au rolul de a oferi o imagine fidelă a poziției financiare și performanței întreprinderii, precum și informații relevante și credibile pentru utilizatori.

Așadar, situațiile financiare ale unei companii reprezintă cel mai important mijloc prin care informația contabilă este pusă la dispoziția factorilor decizionali. Din acest motiv, companiile își publică situațiile financiare, într-un mod cât mai explicit, pentru a putea fi înțelese de către cititorul interesat.

Situațiile financiare au destinația de a satisface nevoile comune de informare ale utilizatorilor externi, în special investitori, împrumutători de fonduri și alți creditori. Imaginile oferite de management în aceste situații financiare trebuie să reproducă fidel realitatea tranzacțiilor și evenimentelor survenite pe parcursul perioadei de raportare, dar și să furnizeze informații prin care să se poată aprecia eficiența managementului în gestiunea resurselor entității, a surselor de finanțare disponibile, riscurile la care entitatea este expusă prin acțiunea factorilor de mediu sau prin acțiunea managerilor.

Utilizatorii sunt interesați să identifice acele informații pe baza cărora se poate anticipa evoluția entității (informații previzionale) și să poată lua decizii de investire sau de dezinvestire, motiv pentru care, situațiile financiare trebuie să permită aprecierea poziției financiare, performanței entității precum și evoluția poziției financiare.

Situațiile financiare prezintă rezultatele financiare ale unei entități grupate pe categorii de informații conform caracteristicilor economice denumite generic „structurile situațiilor financiare” care sunt direct legate de evaluarea poziției financiare (activele, datoriile și capitalul propriu) și a performanței (veniturile și cheltuielile).

Un rol foarte important în procesul de extragere a informațiilor legate de evaluarea poziției financiare și performanței unei entități economice, îl joacă analiza situațiilor financiare. Aceasta este arta de a analiza și de a interpreta informațiile prezentate în diferitele rapoarte întocmite de o întreprindere. Indiferent că situațiile financiare sunt analizate de persoane competente ale conducerii întreprinderii sau ale terților, scopul principal al analizei este același: să se furnizeze o bază pentru luarea unor decizii raționale.

Poziția financiară este reprezentată de resursele economice controlate de întreprindere și drepturile asupra acestora la un moment dat. Pornind de la faptul că fiecare resursă are o utilizare, iar pentru fiecare utilizare este nevoie de resurse, ecuația: UTILIZĂRI = RESURSE,

este cunoscută drept ecuația dublei reprezentări și este reflectată prin bilanțul contabil.

În cadrul ecuației de mai sus, resursele reprezintă capitalurile ce pot proveni de la proprietari sau terțe persoane. Ca urmare, în contabilitate se creeaza două structuri de resurse: capitaluri proprii (Cp) și datorii (D).

Ca urmare a folosirii resurselor (capitalurilor), sunt constituite utilizările, care apar sub forma bunurilor și creanțelor. Bunurile și creanțele constituie activele întreprinderii de unde rezultă și ecuația contabilității în partidă dublă:

A = Cp + D

Din această ecuația deducem că elementele care descriu poziția financiară a întreprinderii sunt activele (A), capitalurile propii (Cp) și datoriile, iar modelul utilizat este bilanțul contabil.

Așadar, principalul instrument de apreciere a poziției financiare a unei entități economice este bilanțul contabil.

În completarea sa, și celelalte elemente ale situațiilor financiare pot furniza informații utile rferitoare la poziția financiară a unei entități economice. Este vorba despre componenta situațiilor financiare „Situația modificărilor capitalurilor proprii” precum și o parte importantă din notele explicative ca de exemplu: Nota 1: „Activele imobilizate”; Nota 2: „Provizioane”; Nota 3: ”Repartizarea profitului”; Nota 5: „Situația creanțelor și datoriilor”, Nota 6 „Principii, politici și metode contabile”; Nota 9: „Exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori economico-financiari”.

1.2 Bilanțul – principalul instrument de apreciera a poziției financiare

Odată cu apariția contabilității ca disciplină practică, bilanțurile contabile au început să fie întocmite și s-au impus concomitent cu transformarea contabilității în știință aplicativă. Inițial, bilanțul contabil a avut rol de „cont general”, dar, pe măsura dezvoltării sistemului conturilor, s-a individualizat într-un procedeu distinct, propriu metodei contabilității.

Conform OMFP 3055/2009 actualizat – capitolul II, secțiunea 1.20, bilanțul contabil este definit ca fiind documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii și capital propriu ale entității la sfârșitul exercițiului financiar, precum și în celelalte situații prevăzute de lege (lichidări, fuziuni, încetarea activității etc.).

Bilanțul contabil cuprinde toate elementele de activ și de pasiv grupate după natură și lichiditate, respectiv natură și exigibilitate. Bunurile economice constituie ACTIVUL, in timp ce sursele de finanțare reprezintă PASIVUL bilanțului.

Standardul Internațional de Contabilitate (IAS) 1 definește și caracterizează elementele care descriu poziția financiară a întreprinderii (activele, datoriile și capitalurile proprii) astfel:

Elementul de activ este recunoscut în bilanț în momentul în care este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate și activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluată în mod credibil. În caz contrar, atunci când este improbabil ca ieșirea de numerar să genereze beneficii economice pentru entitate în perioadele viitoare, un activ nu este recunoscut în bilanț. În schimb, o astfel de tranzacție va avea ca efect recunoașterea unei cheltuieli în contul de profit și pierdere;

O datorie este recunoscută în bilanț atunci când este probabil ca o ieșire de resurse, purtătoare de beneficii economice, va rezulta din lichidarea unei obligații prezente, și când valoarea la care se va realiza această lichidare poate fi evaluată în mod credibil. În practică, obligațiile rezultate din contracte a căror neexecutare parțială sau totală este echilibrată de o parte și cealaltă (spre exemplu, datoriile pentru stocuri comandate dar neprimite încă) nu sunt, în general, recunoscute ca datorii în situațiile financiare.

Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acționarilor sau asociaților în activele unei entități după deducerea tuturor datoriilor sale.

În decursul istoriei, s-au conturat mai multe abordări și modele ale bilanțului, astfel:

Abordarea patrimonială a bilanțului contabil (UTILIZĂRI=RESURSE);

Abordarea funcțională a bilanțului contabil;

Abordarea financiară a bilanțului contabil (FR=TN-NFR);

Abordarea bilanțului contabil prin prisma concepției anglo-saxone.

În ceea ce privește modelul bilanțului, în țara noastră cele două etape ale reformei contabilității românești au avut o puternică influența asupra sa.

Astfel, modelul aferent primei etape se regăsește în practicile franceze, fiind bazat pe echilibrul generat de fondul de rulment, necesarul de fond de rulment și trezoreria netă. Schema de “bilanț patrimonial” (denumit și bilanț orizontal) aprobată prin H.G. nr. 704/1993, este o schemă de bilanț orizontal, având forma grafică a unui cont ce pune în evidență egalitatea dintre utilizările (activele) și resursele (pasivele) patrimoniale, respectiv egalitatea bilanțieră:

TOTAL ACTIV = TOTAL PASIV,

cu reflectarea distinctă a operațiilor care să afecteze starea patrimonială în exercițiile viitoare.

Egalitatea fundamentală a acestui tip de bilanț este: A = Cp + D

A doua etapă a reformei contabilității românești, a fost bazată pe prevederile Standardelor Internaționale de Contabilitate. S-a realizat sub consiliere britanică, ceea ce a condus la adoptarea “schemei de bilanț vertical sau sub formă listă” utilizată în prezent. Forma detaliată a bilanțului pentru întreprinderea românească este adoptată prin OMFP nr. 94/2001, OMFP nr. 306/2002 și ulterior prin OMFP 3055/2009, fiind prezentată în anexa nr. 2. Bilanțul contabil se prezintă sub formă de listă și reflectă pe de o parte drepturile de proprietate și de creanță ale entității economice (activele) iar pe de altă parte obligațiile acesteia față de terți (pasivele) într-o ordine rațională.

Egalitatea fundamentală a acestui tip de bilanț este: A – D = Cp

Acceptat ca o situație financiară care redă capitalurile proprii prin diferența între active și datorii, se consideră că bilanțul furnizează informații privind natura și sumele investite în activele entității, obligațiile ei față de creditori, precum și partea proprietarilor în aceste resurse.

Studiul financiar al bilanțului evidențiază modalitățile de realizare a echilibrului financiar funcțional sau patrimonial al întreprinderii la un moment dat (de regulă la sfârșitul perioadei de gestiune), permițând deci o analiză financiară statică.

Analiza pe baza bilanțului studiază posibilitatea elementelor de pasiv de a deveni scadente la un anumit termen și a elementelor de activ de a fi transformate în bani, punând în evidență riscul de insolvabilitate al entității. Totodată pune la dispoziția proprietarilor și a acționarilor informații cu privire la valoarea activului realizabil, informații necesare și creditorilor pentru care valoarea activului reprezintă garanția creanțelor lor.

1.3 Analiza poziției financiare a entității economice

Bazată pe datele din bilanț, analiza poziției financiare se referă la:

situația netă;

analiza resurselor economice controlate de întreprindere, adică analiza activelor și datoriilor (analiza echilibrului financiar);

analiza structurii financiare a activelor, datoriilor și capitalului;

analiza lichidității și solvabilității întreprinderii, exprimate prin ratele acestora;

analiza gestiunii activelor și datoriilor.

Poziția financiară reprezintă relația dintre activele, datoriile și capitalurile proprii ale întreprinderii, așa cum sunt raportate în bilanț, fiind definită de resursele economice pe care le controlează, de structura financiară a activelor, datoriilor și capitalului propriu, de lichiditatea și solvabilitatea valorilor economice și de capacitatea sa de a se adapta la schimbările mediului în care își desfășoară activitatea.

Primul pas în analiza poziției financiare îl reprezintă analiza de ansamblu a poziției financiare în cadrul căreia vom pune în evidență evoluția și mutațiile structurale produse în cadrul structurilor poziției financiare respectiv în cadrul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii. Această etapă presupune realizarea unei analize pe orizontală a poziției financiare și se bazează pe calculul unor indici cu baza în lanț în care posturile din bilanț se exprimă sub forma modificărilor procentuale succesive față de perioada precedentă.

1.3.1 Analiza ratelor de structură ale activului bilanțier

Se realizează în dinamică prin intermediul ratelor de structură ale elementelor activului bilanțier, valorile înregistrate de acestea fiind influențate de caracteristicile sectorului în care entitatea își desfășoară activitatea. Principalele rate ce caracterizează structura activului bilanțier sunt:

Rata activelor imobilizate (Rai) – măsoară ponderea activelor aflate la dispoziția întreprinderii în mod permanent, în totalul activului, măsurând gradul de investire a capitalului în întreprinderea respectivă, astfel:

Rai =

Conținutul diferit al componentelor imobilizate, precum și reacția nuanțată a acestor componente la acțiunea factorilor tehnici, juridici, economici, justifică utilizarea în teoria și practica economică a unor rate complementare: rata imobilizărilor corporale și rata imobilizarilor financiare.

Rata imobilizărilor corporale (Ric) – mărimea acestei rate este determinată, în primul rând, de natura activității. Rata este mare pentru acele activități ce solicită echipamente importante ca volum sau costisitoare și este mică în acele activități care solicită o slabă dotare tehnică. La firmele cu o pondere ridicată a imobilizărilor corporale, transformarea activelor sale imobilizate în disponibilități este mai dificilă, conferindu-i un grad redus de flexibilitate.

Ric =

Rata imobilizărilor financiare (Rif) – exprimă intensitatea legăturilor și relațiilor financiare pe care o firmă le-a stabilit cu alte unități, mai ales cu ocazia operațiilor de creștere și se calculează astfel:

Rif =

Fiind strâns legată de mărimea firmei, politica de investiții financiare explică valorile mici ale ratei imobilizărilor financiare în cadrul firmelor mici și invers.

Rata activelor circulante (Rac) – reflectă ponderea activelor cu caracter temporar în total active, fiind o măsură a flexibilității financiare, întrucât evidențiază importanța relativă a activelor ușor de transformat în bani.

Rac =

Având în vedere faptul că activele circulante cuprind: stocuri, creanțe, numerar și echivalente ale numerarului, analiza structurii activelor circulante poate fi detaliată pe componente, respectiv:

Rata stocurilor (Rs) – reflectă ponderea stocurilor (activele circulante cel mai puțin lichide) în total active circulante. În practica economică se consideră că un nivel echilibrat al ratei stocurilor ar fi de aproximativ 30% în sectorul industrial și de 40-45 % în construcții și comerț. În sfera serviciilor, indicatorul înregistrează niveluri scăzute, datorită specificității acestui sector.

Rst =

Rata creanțelor (Rcr) – reflectă ponderea deținută de portofoliul de creanțe (în special comerciale) în gestiunea entității economice, dimensiunile indicatorului fiind influențate de termenele de încasare stipulate în contracte precum și de specificul activității desfășurate de entitate. O pondere ridicată a acestora poate semnala fie deficiențe în încasare (clienți problemă), fie acordarea unor credite-clienți cu termene de încasare mari într-o politică agresivă de expansiune pe piață.

Rcr =

Rata numerarului și echivalentelor de numerar (Rdb) – reflectă ponderea disponibilităților bănești și a echivalentelor acestora în total active circulante și măsoară lichiditatea internă a entității economice. O valoarea ridicată a disponibilităților poate reflecta o situație favorabilă în termeni de echilibru financiar, dar poate fi și semnul unor resurse ineficient utilizate, al unor resurse neproductive.

Se apreciază că un nivel al indicatorului de 1,5-2 % din activele totale, respectiv 10% din activele circulante, asigură necesitățile financiare ale întreprinderii.

Rdb =

1.3.2 Analiza ratelor de structură a datoriilor și capitalului propriu

Ratele de structură ale pasivului bilanțier, cunoscute și sub denumirea de rate ale surselor de finanțare, permit aprecierea structurii financiare (raportul existent între finanțările firmei pe termen scurt și finanțările sale pe termen mijlociu și lung), a politicii financiare a firmei și evidențiază aspectele privind stabilitatea, autonomia și îndatorarea financiară a entității economice.

Rata stabilității financiare (Rsf) – reflectă ponderea surselor cu caracter stabil, în totalul surselor de finanțare ale entității economice. Valorile considerate normale sunt între 50% – 66% plasând întreprinderea într-o situație favorabilă și evidențiază caracterul permanent al finanțării ceea ce conferă o anumită siguranță întreprinderii.

Rsf = ,

unde, Capital permanent = Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung

Rata autonomiei financiare (Raf) – reflectă ponderea surselor proprii folosite în finanțarea activității întreprinderii. În literatura franceză, unii autori recomandă ca satisfăcătoare pentru echilibrul financiar, Raf 1/3 (0,33 sau 33%). Prin urmare, existența unui capital propriu egal sau mai mare cu o treime din pasivul firmei este o premisă a autonomiei financiare a acesteia. Cu cât indicatorul ia valori mai mici decât mărimea amintită cu atât întreprinderea se expune riscului de insolvabilitate ca urmare a dependenței prea mari de creditori.

Raf =

Rata îndatorării globale (Rig) – măsoară ponderea datoriilor totale față de terți, indiferent de natura lor, în totalul surselor de finanțare. Cu cât valoarea acestui indicator este mai mare de 0,5 (0,66), cu atât crește autonomia financiară a firmei, riscul de insolvabilitate este mic iar întreprinderea dispune încă de capacitate de îndatorare.

Raf =

1.3.3 Analiza situației financiare a entității economice

Pentru analiza situației financiare a unei entități economice, indicatorii frecvent utilizați și calculați pe baza informațiilor furnizate de situațiile financiare anuale, sunt: lichiditatea, solvabilitatea, profitabilitatea, gradul de îndatorare și activitatea (rotații).

1.3.3.1 Analiza lichidității prin intermediul ratelor

Lichiditatea măsoară aptitudinea întreprinderii de a face față obligațiilor, îndeosebi pe termen scurt, reflectând capacitatea de a transforma rapid activele circulante în numerar și echivalente ale numerarului. Calculul ratelor lichidității rezultate, prin compararea ansamblului lichidităților potențiale cu exigibilitățile potențiale, constituie o metodă rapidă pentru aprecierea gradului în care entitatea economică face față obligațiilor pe termen scurt.

Rata lichidității curente (Rlc), reflectă gradul de acoperire a datoriilor curente din activele curente. Mărimea acestei rate depinde de viteza de rotație a activelor curente. Se apreciază că valoarea minimă admisă poate varia între 1,2 – 1,8, în funcție de sectorul de activitate.

Rlc =

Rata lichidității imediate (Rli) exprimă capacitatea întreprinderii de a-și onora datoriile pe termen scurt prin valorificarea creanțelor, investițiilor financiare pe termen scurt și a disponibilităților bănești. Valoarea indicatorului se consideră normală, dacă se situează între 0,8-1.

Rlc =

Rata lichidității la vedere (Rlv) numită și capacitate de plată, reflectă capacitatea întreprinderii de a achita datoriile curente, din disponibilități bănești. Valorile de referință ale indicatorului sunt cuprinse în intervalul 0,85 – 1,15.

Rlc =

1.3.3.2 Analiza solvabilității

Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face față obligațiilor de plată (datoriilor) îndeosebi din resurse proprii. Se exprimă prin indicatorul rata solvabilității și poate evalua riscul incapacității de plată pe termen lung (insolvabilitatea sau risc de faliment), putând fi calculat prin două modalități: Rata solvabilității generale (Rsg) și Rata solvabilității patrimoniale (Rsp), astfel:

Rata solvabilității generale (Rsg) indică măsura în care datoriile pot fi acoperite pe seama activelor firmei. Indicatorul trebuie să înregistreze mărimi supraunitare. Nivelul minim acceptabil este de 1,66, însă valoarea normală ar fi de cel puțin 2,00.

Rsg =

Rata solvabilității patrimoniale (Rsp) se calculează ca raport între capitalul propriu la capitalurile permanente. Solvabilitatea patrimonială este considerată bună când rezultatul obținut se situează între 0,3 și 0,5, indicând ponderea resurselor proprii în totalul resurselor permanente ale întreprinderii.

Rsp = =

1.3.3.3 Analiza profitabilității

Indicatorii de profitabilitate (numiți și indicatori de performanță) reflectă eficiența activității desfășurate de întreprindere, în sensul capacității acesteia de a obține profit din resursele disponibile. Principalii indicatori ce caracterizează performanța financiară unei entități economice sunt ratele de rentabilitate: rata rentabilității economice și rata retabilității financiare, astfel:

Rata rentabilității economice (Rec) reflectǎ eficiența activității de exploatare a întreprinderii. Este un indicator de apreciere a performanței echipei manageriale în ceea ce privește activitatea de exploatare. În cazul în care rata rentabilității este mai mare, întreprinderea va fi interesată să se împrumute pentru a se dezvolta, deoarece remunerația capitalurilor împrumutate va fi acoperită de rentabilitatea ridicată.

Rec = * 100

Rata rentabilității financiare (Rf), este utilizată pentru evaluarea capacității întreprinderii de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate în activitatea sa. Rentabilitatea financiarǎ remunerează proprietarii întreprinderii prin distribuirea de dividende către aceștia și prin creșterea rezervelor, care, reprezintă o creștere a averii lor. Indicatorul reflectǎ corelația dintre profitul net, ca venit al acționarilor și capitalurile proprii ale întreprinderii. Ca și în cazul rentabilității economice, dacă rata rentabilității este mai mare, întreprinderea va fi interesată să se împrumute pentru a se dezvolta, deoarece remunerația capitalurilor împrumutate va fi acoperită de rentabilitatea ridicată.

Rf =

1.3.3.4 Analiza gradului de îndatorare

Autonomia (independența) financiară a entității economice față de terți poate fi evaluată prin rata îndatorării globale (Rîg), ce exprimă ponderea datoriilor totale în capitalurile totale. Se recomandă ca valoarea indicatorului să nu depășească 50%.

Rîg =

La rândul său, acest indicator se detaliază pe următoarele trei variante:

Levierul financiar (Lf), utilizat în diagnosticarea riscului financiar, reprezintă ponderea datoriilor în capitalurile proprii (valoarea recomandată a indicatorului fiind de maxim 60%).

Lf =

Rata autonomiei financiare (Raf), este utilizat în evaluarea gradului de dependență financiară a entității față de terți. Recomandabil este ca valoarea capitalurilor proprii să fie superioară celei a datoriilor, respectiv valoarea indicatorului să fie supraunitară.

Raf =

Capacitatea de rambursare (Cr), reprezintă partea din datoriile totale ale entității ce poate fi achitată din capacitatea de autofinanțare. Se recomandă ca un procent de minim 25-30% din datoriile totale să poată fi susținut de capacitatea de autofinanțare.

Cr = , unde:

Caf (capacitatea de autofinanțare) = RN – Venituri din cesiunea elementelor de activ + Cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital – Venituri din subvenții penttu investiții + Cheltuieli cu amortizările, provizioanele și ajustările pentru depreciere privind exploatarea, iar:

RN = rezultatul net;

1.3.4 Analiza indicatorilor capacității de finanțare

Indicatorii capacității de finanțare caracterizează capacitatea întreprinderii de a acoperi, în diferite grade și pe seama diferitelor resurse de finanțare, utilizările, adică activele pe care le gestionează. În cadrul acestui tip de indicatori se pot construi rate ale finanțării activelor imobilizate și rate ale finanțării activelor circulante, respectiv:

Rata finanțării activelor imobilizate pe seama resurselor financiare proprii; Dacă nivelul acestui coeficient este egal sau mai mare ca 1, se consideră că situația financiară a întreprinderii este bună. În acestă situație, întreprinderea finanțează pe seama capitalului propriu nu numai activele imobilizate, ci și o parte a activelor circulante, fapt ce îi permite să dispună de un fond de rulment propriu.

Frp =

Rata finanțării activelor circulante pe seama fondului de rulment net, exprimă finanțarea stabilă a activelor circulante și pune în evidență importanța ce se acordă fondului de rulment. Nivelul său variază între 0 (când fondul de rulment este inexistent) și 1 (când întregul pasiv al întreprinderii ar fi constituit numai pe seama capitalului permanent).

Acfr = , unde:

Frn (fond de rulment net) = Active circulante – Datorii curente

Deseori, se recurge și la determinarea unei rate denumită rata de acoperire a stocurilor, potrivit modelului:

Rs =

Rata finanțării activelor circulante pe seama creditului furnizor, este construită pe două nivele și exprimă proporția finanțării activelor circulante, respectiv a stocurilor, pe seama datoriei față de furnizorii întreprinderii. În aceeași măsură, arată partea “descoperită” a activelor circulante, respectiv a stocului ce urmează a se finanța pe seama fondului de rulment, precum și a altor resurse pe termen scurt. Este reprezentată de 2 formule și anume:

Accf =

Accf =

Rata finanțării activelor circulante pe seama creditului bancar pe termen scurt, construită pe două nivele și exprimă proporția finanțării activelor circulante, respectiv a stocurilor, pe seama creditului bancar pe termen scurt, potrivit relațiilor:

Acib =

Acib =

1.3.5 Analiza și diagnosticul ratelor de gestiune (activitate)

Indicatorii de gestiune furnizează informații cu privire la viteza de intrare sau ieșire a fluxurilor de numerar ale entității, capacitatea entității de a controla capitalul circulant și activitățile de bază ale sale.

Pentru aprecierea echilibrului financiar și a lichidității unei întreprinderi, este necesară determinarea unor rate de rotație a posturilor de bilanț, rate care furnizează informații dinamice deoarece evidențiză ritmul de modificare și reînnoire a unor posturi bilanțiere.

Aceste rate presupun realizarea comparațiilor între cifra de afaceri (CA) și diferite elemente ale activelor, datoriilor și capitalurilor proprii pornind de la ideea că trebuie să existe un echilibru relațional între acestea.

În acest sens, principalii indicatori de gestiune utilizați în practica economică sunt:

Viteza de rotație a activelor totale, măsoară aportul activelor totale la realizarea cifrei de afaceri, exprimând eficiența cu care sunt utilizate mijloacele de care dispune firma. O rată inferioară mediei pe industrie (2,5 ori) sugerează că firma nu generează suficiente vânzări față de activele pe care le utilizează, situația putând fi o consecință a gestionării ineficiente a stocurilor. Cifra de afaceri trebuie să crească, iar activele care nu aduc nici un profit ar trebui disponibilizate. Se exprimă prin doi indicatori:

Număr de rotații a activelor totale (Nrat)

Nrat =

Durata unei rotații a activelor totale (Drat):

Drat = * 365 zile

Viteza de rotație a capitalurilor proprii: pe durata unui exercițiu financiar reflectă de câte ori firma avansează și recuperează resursele proprii pe care le gestionează. Valoarea considerată minimă pentru un management eficient este de 2 rotații, respectiv 180 de zile. Se exprimă prin doi indicatori:

Număr de rotații ale capitalurilor proprii (Nrcp):

Nrcp =

Durata unei rotții a capitalurilor proprii (Drcp):

Drcp = * 365 zile

Viteza de rotație a stocurilor, este principalul indicator de activitate a firmei prezentat și în nota contabilă nr. 9 și care oferă informații privind numărul de rotații ale stocurilor (sau numărul de zile în care bunurile sunt stocate în întreprindere) pe parcursul exercițiului financiar. Valoarea minimă care asigură o eficiență acceptabilă a gestiunii stocurilor este de 8 rotații, respectiv 45 de zile.

Se exprimă cu ajutorul a doi indicatori:

Numărul de rotații ale stocurilor (Nrs):

Nrs =

Durata de stocare (Ds):

Ds = * 365 zile

Capitolul II: Sistemul informatic și implicațiile acestuia asupra domeniului economic

2.1 Sistemul informațional și rolul acestuia într-o organizație economică

Având în vedere faptul că mediul de afaceri se află într-o continuă schimbare, companiile trabuie să facă față unor noi provocări, iar succesul lor depinde de abilitatea de a opera la nivel global.

În acest sens, pentru a-și administra afacerile la scară globală, companiile au nevoie de sisteme informaționale care să furnizeze potențialul analitic și cel de comunicare, de care acestea au nevoie.

Un sistem informațional se compune dintr-o mulțime de subsisteme intercorelate care lucrează împreună pentru colectarea, prelucrarea, stocarea, transformarea și distribuirea informației pentru planificare, luarea deciziilor și control. Fiecare sistem informațional se poate descompune în trei componente principale: intrările, prelucrările și rezultatele.

Sistemul informațional are la bază două componente și anume: componenta pentru stocarea (memorarea informațiilor) și componenta pentru prelucrarea lor.

Luând în considerare că organizațiile comunică între ele prin schimbul de informații, deducem că funcțiile unui sistem informațional sunt:

să colecteze informații din sistemele: operațional și decizional, precum și informațiile care provin din mediul extern;

să memoreze aceste informații alături de cele rezultate din prelucrarea inițială a lor, precum și să asigure accesul la memorie în vederea comunicării informațiilor stocate;

să prelucreze informațiile la cererea sistemului operațional și a sistemului de conducere.

Sistemele informaționale se studiază în cadrul domeniului în care funcționează, pentru a se evidenția particularitățile specifice. Spre exemplu, contabilitatea este în sine un sistem informațional cu rolul de a colecta, stoca, prelucra și distribui informații celor care au nevoie de ele.

Conform definiției dată de autorii Gheorghe, Mirela, Roșca, I. Ioan în cartea „Auditul informației contabile în condițiile utilizării sistemelor informatice” (pagina 21): „Sistemul informațional contabil este format dintr-un ansamblu de elemente interdependente, orientat spre culegerea, stocarea, prelucrarea, analiza și transmiterea informațiilor privind starea și mișcarea patrimoniului”.

În cadrul companiilor, una dintre sursele de informații pentru manageri este analiza economico-financiară. Orice analiză economică a unei unități economice are la bază informația, privită ca o resursă, și modul în care aceasta este utilizată. Culegerea, stocarea, prelucrarea, analiza și transmiterea informațiilor sunt activități care trebuie să folosească resursele informaționale și umane, iar, în aceste condiții, contabilitatea necesită existența unui sistem informatic de contabilitate performant.

2.2 Sistemul informatic – parte a sistemului informațional într-o entitate economică

Considerat ca parte a sistemului informațional prin care se execută prelucrări automate cu ajutorul sistemelor de calcul, sistemul informatic este un sistem utilizator-calculator integrat care furnizează informații pentru a spijini activitățile de la nivel operațional și activitățile de management într-o organizație utilizând echipamente hardware și produse software, proceduri manuale și o bază de date.

Cu alte cuvinte, un sistem informatic este acela în care informația trece printr-un format digital – altfel spus, se transformă, se prelucrează sau se exprimă într-o formă digitală.

Totodată, prin sistem informatic al entității se înțelege un ansamblu, structurat și corelat de reguli, proceduri și mijloace (calculatoare electronice) care permit aplicarea de metode organismului respectiv, pentru a realiza scopul și obiectivele predefinite, măsurabile între anumite limite. Pe lângă acestea, mai cuprinde o serie de metode, tehnici și resurse care asigură prelucrarea automată a datelor.

Resursele sunt reprezentate de:

ansamblul de echipamente (hardware);

sistemul de programare (software) – care conține programele;

sistemul de operare și programele de aplicații;

baza de date;

ansamblul de personal și cadrul organizatoric

Indiferent de conținutul activității pe care o servește, un sistem informatic îndeplinește următoarele funcții generale:

funcția de prelucrare a informației (odată introdusă în sistem, informația fie va fi prelucrată imediat, fie va fi memorată pentru prelucrări ulterioare);

funcția de memorare și regăsire a informației (odată stocată în memorie, informația poate fi folosită în procesul de prelucrare, poate fi consultată, sau poate fi comunicată utilizatorilor prin intermediul rețelelor de comunicare);

funcția de comunicare (asigură transferul informațiilor între rețelele de calculatoare și/sau între rețelele de calculatoare și cele de comunicație prin: comunicație între componentele entității organizaționale conectate într-o rețea omogenă de calculatoare: LAN; comunicație la distanță realizată printr-o linie analogică pe rețeaua publică de telecomunicații (PSTN); comunicația la distanță pe linii dcomunicație digitală (ISDN); comunicația prin WEB).

funcția de prelucrare cuprinde o mare varietate de operații și procese, cum ar fi: conversia informației din formă analogică în formă digitală, conversia de suport, reproducerea informației și documentelor, crearea și încărcarea bazelor de date, de tabele și de cunoștințe, actualizarea bazelor de date, tratarea propriu-zisă a informației, consultarea interactivă a informației, punerea în formă a informației solicitate la ieșire ;

funcția de ieșire a informației, care, în funcție de tipul comunicării se poate realiza fie prin consulatare directă la terminal – în cazul comunicării în interior, fie prin transfer de date pentru stocarea de date pe suporturile de memorie externă – în cazul comunicării cu exteriorul.

funcția de comandă și control – deține toate atributele necesare pentru dirijarea și reglarea funcționării întregului sistem.

În funcție de domeniul de utilizare, sistemele informatice pot fi utilizate pentru:

conducerea activităților economico-sociale;

conducerea proceselor tehnologice;

cercetare științifică și proiectare tehnologică;

activități speciale.

În sfera economică, sistemul informatic-economic este definit ca un ansamblu structurat de elemente intercorelate funcțional pentru automatizarea procesului de obținere a informațiilor și pentru fundamentarea deciziilor. În domeniul contabilității, un sistem informatic de contabilitate se ocupă în principal de colectarea, prelucrarea și obținerea rezultatelor financiare care se vor transmite către utilizatori externi (cum ar fi investitorii, creditorii și Ministerul Finanțelor) și către utilizatori interni (în general structurile de conducere).

Aplicarea metodologiei analizei economico-financiare beneficiază de un real suport atunci când se folosesc aplicații ale tehnologiei informației. Evoluția sistemelor informatice moderne de asistare a deciziei bazate pe date permite integrarea metodelor și modelelor de analiză economico-financiară pentru prelucrarea datelor. Sistemul informatic preia date din alte sisteme informatice funcționale la nivel de firmă și utilizează modele și metode specifice analizei economico-financiare pentru extragerea de informații destinate factorilor de decizie, scopul informațiilor fiind aplicarea lor în cadrul procesului decizional. Rolul de a interpreta informațiile prezentate în sistemul informatic revine decidenților, motiv pentru care sistemul informatic trebuie să asigure corectitudinea informațiilor prin proceduri de calcul și raportare, precum și actualizarea lor.

În ceea ce privește analiza poziției financiare a unei entități economice, aceasta oferă posibilitatea diagnosticării fiecărui aspect din activitatea firmei, printr-un sistem de indicatori specifici. Metodologia de analiză presupune calcularea valorilor acestor indicatori, analiza lor din punct de vedere al evoluției în timp și interpretarea lor. Așadar, presupune descompunerea unui efect în mai multe cauze, principiu regăsit și în costrucția unui depozit de date. De aici rezultă rolul pe care depozitele de date îl joacă în sprijinirea activității de analiză a poziției financiare a unei societăți: depozitele de date ușurează munca personalului însărcinat cu aceste ectivități de realizare a calculelor, permitându-le să se concentreze mai mult pe interpretarea rezultatelor.

2.3 Metodologii, metode și tehnici de realizare a sistemului informatic utilizat pentru analiza poziției financiare a unei entități economice

Realizarea sistemelor informatice este o acțiune complexă, care presupune un număr mare de activități: analiză, proiectare, implementare și exploatare. În plus, presupune implicarea unui număr mare de resurse umane, materiale și financiare pe o perioadă considerabilă de timp.

Obținerea unui sistem informatic necesar pentru analiza poziției financiare a unei entități economice presupune folosirea eficientă a acestor resurse și ordonarea într-o succesiune bine stabilită de etape, subetape, utilizarea unor metode și tehnici adecvate, a unor instrumente și procedee de lucru. Toate aceste lucruri contribuie la conturarea unor metodologii de realizare a sistemului informatic.

Între etapele de realizare a sistemelor informatice există o legătură reflectată și de faptul că realizarea unor activități din etapele și fazele precedente influențează în mod decisiv calitatea activităților din etapa ce îi urmează.

2.3.1 Metodologii de realizare a sistemului informatic

Metodologiile de realizare a sistemelor informatice cuprind:

modalitatea de abordare a sistemelor, pentru elucidarea raportului dintre variațiile sistemului și dinamismul său;

regulile de formalizare a datelor și proceselor de prelucrare;

instrumentele pentru concepția, realizarea și elaborarea documentației;

modalitatea de derulare a proiectului și acțiunile specifice fiecărei etape (ciclul de viată);

definirea modului de lucru, rolului analiștilor și proiectanților și a raportului dintre ei;

modalitățile de administrare a proiectului (planificare, programare, urmărire).

Rolul metodologiilor este de a indica modul de desfășurare a acestui proces, stabilind: componentele procesului de realizare a sistemului informatic (etape, subetape, activități, operații) și conținutul lor, precum și fluxul parcurgerii (executării) componentelor (metodele, tehnicile, procedeele, instrumentele, normele si standardele utilizate).

În funcție de modul de abordare și domeniul de aplicabilitate, metodologiile utilizate sunt:

metodologii din domeniul gestiunii: AXIAL (firma IBM), MERISE (Ministerul industriei-Franta), IE (James Martin), SSADM (Marea Britanie);

metodologii orientate obiect: OMT (General Electric -SUA), OOD (Obiect Oriented Design);

metodologii pentru conducerea proiectelor de sisteme informatice: SDM / S, METHOD/ 1 Arthur Andersen, NAVIGATOR (Ernst & Young – James Martin).

2.3.2 Metode de realizare a sistemului informatic

Metodele utilizate în proiectarea sistemelor informatice reprezintă modul unitar sau maniera comună în care analiștii de sisteme, programatorii și alte categorii de persoane implicate, realizează procesul de analiză a sistemului informațional-decizional existent, proiectarea și introducerea sistemului informatic.

În fazele incipiente, sistemele informatice dezvoltau o abordare funcțională, însă ulterior acestea au cunoscut o abordare către proces. Cu trecerea timpului, locul fișierelor a fost luat de bazele de date și corespunzător, locul sistemelor de gestiune a fișierelor a fost luat de sistemele de gestiune a bazelor de date (SGBD), iar pe parcursul perfecționării SGBD-urilor, s-a trecut la baze de date relaționale, având astfel de a face cu o abordare orientată spre date. Odată cu apariția necesității de a lega evenimentele de obiect și programele de evenimente, a apărut abordarea orientată pe obiecte.

Pe parcurs s-au impus două strategii de abordare și anume: strategia top-down (abordarea descendentă) și strategia bottom-up evolutivă (abordarea ascendentă).

În funcție de aceste faze, metodele de realizare a sistemului informatic pot fi grupate astfel:

metode orientate spre funcții, numite și metode ale descompunerii funcționale – descompunerea funcțională este cea care anunță apariția proiectării structurate și analizei structurate. Fiecare funcție este descompusă în subfuncții, până se obțin structuri ușor de transpus în instrucțiunile limbajelor de programare.

metode orientate spre fluxuri date – metode orientate spre procese, deoarece diagramele fluxurilor de date se întrebuințează pentru descrierea proceselor; prin această metodă analiștii au posibilitatea să efectueaze reprezentarea lumii reale prin simboluri care reprezintă fluxul datelor, transformările datelor, stocarea datelor, entități externe;

metode orientate spre informație sau date, orientate-informații, apărute ca urmare a popularizării puternice a ingineriei informației a lui James Martin, dar și a modelării datelor cu ajutorul diagramelor entitate-relație ale lui Peter Chen

Metoda orientată-obiect (metoda OO) – constituie o categorie particulară a metodelor de dezvoltare software, care privesc construirea sistemelor pentru care clasa (gruparea logică a obiectelor care au aceeași structură și un comportament similar) reprezintă unitatea arhitecturală fundamentală. Exemple: OOD, OMT, OOA/OOD, OOM.

Tehnicile de lucru utilizate în proiectarea sistemelor informatice reprezintă felul în care se acționează eficient și rapid, în cadrul unei metode, pentru soluționarea diferitelor probleme ce apar în procesul de proiectare. Prin aceste tehnici se îmbină cunoștințele despre metode cu capacitatea de aplicare a metodelor si utilizării instrumentelor adecvate.

2.3.3 Instrumente informatice utilizate în crearea sistemului informatic-economic

Sistemele informatice moderne pot avea în componența lor baze de date, depozite de date, precum și module de analiză avansată a datelor disponibile în vederea extragerii de informații și cunoștințe din acestea. Din acest motiv este foartă importantă folosirea instrumentelor informatice adecvate.

Luând în considerare faptul că pentru o societate economică, volumul datelor este unul destul de însemnat, pentru ca un sistem informatic să fie eficient, este necesară o nouă abordare care să scoată în afara programelor de aplicație definirea, controlul și manipularea datelor. Aceasta se poate realiza cu ajutorul bazei de date si a sistemului de gestiune a bazelor de date. Astfel, Sistemul de Gestiune al Bazei de Date (SGBD) reprezintă un pachet de programe specializat pentru definirea, crearea, întreținerea și accesul controlat la baza de date, fiind o interfață între utilizatori și baza de date.

Principalele tipuri de SGBD-uri utilizate cu precădere și în mediul economic sunt: SQL Server 2005, Oracle, DB2, IMS, FoxPro, Visual FoxPro, Access, IDMS, Paradox, Informix, Progres, Gemstone, O2. Dintre acestea, printre cele mai populare se numără:

1. ORACLE este cel mal utilizat sistem de gestiune a bazelor de date relaționale (SGBDR) din întreaga lume. El reprezintă baza liniei de produse oferite de Oracle Corporation, care include, printre altele, un set de instrumente de dezvoltare a aplicațiilor din a patra generație, instrumente de raportare și utilitare. Compania Oracle vine în sprijinul economie cu o serie de aplicații de afaceri dar și instrumente pentru implementare și integrare.

Sistemul de baze de date Oracle a fost proiectat folosind modelul de date relațional și utilizează limbajul de interogare SQL (Structured Querry Language – limbaj structurat de interogare).

Utilizarea programului Oracle prezintă urmatoarele avantaje semnificative:

Este un sistem "deschis" si respectă standardele industriale în vigoare referitoare la limbajele de accesare a datelor (SQL);

Suportă baze de date de orice dimensiuni, începând de la câțiva octeti pâna la câtiva gigaocteti;

Suportă un număr mare de utilizatori simultan, minimizează conflictele de acces la date și garantează simultaneitatea datelor;

Permite împărțirea procesarii între baza de date server si programele de aplicație ale clientului;

Oferă caracteristici de siguranță totală pentru limitarea și monitorizarea accesului la date și a utilizării acestora, oferind un grad înalt de protecție și securitate a datelor;

Se comportă identic pe toate platformele (Windows, UNIX, Macintosh și sisteme mainframe). Aceasta deoarece peste 80 la sută din codul său este identic pe toate platformele și sistemele de operare.

2. Microsoft SQL Server este sistemul de gestiune a bazelor de date relaționale multiutilizator dezvoltat de firma Microsoft, pentru sistemele de operare Windows. Au existat mai multe versiuni: SQLServer 2000; SQL Server 2003. SQL SERVER 2005 – este cel mai nou produs din familia SQL SERVER. Principalele sale componente sunt:

SQL Server Database Engine: serviciul Windows care permite crearea și utilizarea de baze de date relaționate și fișiere în format XML;

SQL Server Replication Services: permite sincronizarea datelor între baze de date și servere SQL Server distincte, precum și sincronizarea cu baze de date stocate în alte SGDB (Oracle sau Access) sau în alte sisteme de calcul;

Notification Services – platformă utilizată pentru a transmite mesaje către anumite grupuri de utilizatori ai aplicațiilor;

Integration Services – aplicație pentru pregătirea datelor (extragere, transformare, încărcare);

Analisys Services – permite dezvoltarea aplicațiilor de tip Business Intelligence cu ajutorul unor instrumente (depozite de date și tehnologia OLAP);

Reporting Services – oferă utilizatorului posibilitatea de a dezvolta, administra și publica rapoarte.

SQL Server 2005 oferă o paletă bogată de instrumente de administrare și dezvoltare pentru utilizatorii săi:

SQL Server Management Tools: oferă o serie de instrumente integrate pentru operații avansate de gestionare a bazelor de date;

SQL Server Developer Tools: oferă un set de instrumente pentru dezvoltarea de aplicații asupra bazelor de date, operații de extragere, transformare și încărcare a datelor, rapoarte și analize multidemnsionale. Aceste instrumente sunt integrate cu Visual Studio NET.

3. Microsoft ACCESS este unul din cele mai cunoscute sisteme de gestiune a bazelor de date relaționale – pe platforme de calculatoare personale.

Microsoft Access dispune de un sistem de control al bazei de date (database engine) și o interfață grafică pentru interacțiunea cu utilizatorul. Aplicațiile de baze de date în Microsoft Access, se pot dezvolta cu multă ușurință datorită generatoarelor de aplicații (wizards) care permit proiectarea vizuală a bazelor de date, a formularelor (forms) pentru interfețele grafice și a rapoartelor (reports).

Access 2007 este un sistem de gestiune al bazelor de date (SGBD) din cadrul suitei Microsoft Office, prin intermediul căruia se permite stocarea și gestionarea cantităților mari de date, organizate în baze de date.

Programul Access deține un număr mare de facilități privind gestiunea bazelor de date. Datorită tehnologiei Rushmore, accesul la date este foarte rapid, fiind completat și de modul intuitiv de interogare grafică, prin exemple. Distribuția datelor este oferită de tehnologia OfficeLines, care interconectează toți membrii familiei de programe Microsoft Office (editorul de texte Word, programul de calcul tabelar Excel, programul de prezentare PowerPoint, programul de gestiune a bazelor de date Access, programul de planificare și administrare a datelor personale Outlook, programul OneNote de gestiune a diferitelor tipuri de date cum ar fi: texte, grafică, scriere de mână preluată prin PC-uri tabletă, date scanate, secvențe audio, secvențe vidio, alte fișiere de date din pachetul Office 2007) .

Datorită numeroaselor funcții pe care le gestioneză, dimensiunile programului sunt foarte mari, baza de date având următoarele componente: tabele, interogări, formulare, rapoarte, pagini de acces la date, macrocomenzi, module Visual basic.

Trăsătura definitorie a programului Access o reprezintă accesibilitatea, deoarece programul îi permite utilizatorului să definească, într-o manieră elegantă și ușoară, numai cu ajutorul mouse-ului, diferite relații între tabele.

3. FoxPro este un SGBD (sistem de gestiune a bazelor de date) care pune la dispoziția utilizatorilor aplicații complexe pentru crearea și manipularea bazelor de date, precum și pentru obținerea rapoartelor din aceste date. Dispune de un limbaj de programare propriu, prin care programatorii își pot descrie datele și aplicațiile, având implementat limbajul de cereri SQL pentru utilizatorii neinformaticieni.

Începând cu varianta 3.0, limbajul procedural FoxPro a devenit un limbaj orientat pe obiecte. Având implementat conceptul de colecție de date, el reprezintă

un depozit central pentru stocarea informațiilor despre tabele. Utilizând tehnologia Rushmore, FoxPro pune la dispoziția utilizatorilor nu numai un mecanism performant de accesare a datelor ci și un set de utilitare de proiectare.

Utilizarea aplicației FoxPro prezintă numeroase avantaje printre care:

recunoaște și se adaptează automat la mediile multiutilizator, fără

a fi nevoie de o variantă specială pentru rețea;

permite comunicarea cu alte aplicații (de exemplu, Excel) prin mecanismul DDE (Dynamic Data Exchange – transfer dinamic de date);

permite schimbul de date între tabelele sale și alte aplicații în calitate de server sau de client, respectiv transmite sau primește informații către și de la programele care ruleazã sub Windows;

importă și exportă date în alte formate (fișiere Microsoft Excel, Access, Oracle, Paradox) pe diferite suporturi, local sau la distanță.

De-a lungul timpului, aplicațiile FoxPro au evoluat, vechile versiuni de FoxPro fiind înlocuite de Visual FoxPro.

Mediul Visual FoxPro are disponibile toate uneltele interactive pentru realizarea diverselor operații de gestiune (cum ar fi crearea structurilor în care se încarcă datele, stabilirea legăturilor între date, extragerea datelor după diferite criterii etc.), fiind orientat spre sarcinile de prelucrare a datelor (de regulă în volume mari), în acest domeniu fiind foarte performant, dar în același timp permite și realizarea altor operații cum ar fi calcule matematice, operații de sistem, interfețe cu utilizatorul etc. Peste limbajul de programare sunt plasate o serie de unelte interactive (vizuale), care permit realizarea diferitelor elemente ce intră în componența unui sistem informatic (forme, rapoarte, meniuri etc.), fără a mai fi nevoie de scrierea de cod. Toate aceste unelte se înscriu în largul concept de „programare vizuală", care tocmai asta înseamnă: construirea aplicațiilor prin metode vizuale, înlocuind pe cât posibil scrierea de cod cu metodele interactive.

Visual FoxPRo este o aplicație Windows, deci folosește elementele de interfață specifice acestui mediu: lucrul cu ferestrele, meniurile, butoanele, obiectele de control.

În afara sistemelor de gestiune a bazelor de date, în domeniul economic (în special în analiza economico-financiară) este utilizat frecvent utilitarul pentru calcule tabelare Microsoft EXCEL. Acesta face parte din suita de aplicații Microsoft Office, iar ulima versiune prezentă pe piață este EXCEL 2010.

EXCEL 2010 beneficiază de un set de funcționalități ce oferă suport pentru explotarea datelor din depozitele de date, pentru a crea și formata registre de lucru, pentru a analiza date și a lua decizii de afaceri. Mai exact, utilizatorul are următoarele posibilități:

să urmărească date, să genereze modele pentru analiza datelor, să creeze formule pentru efectuarea calculelor cu acele date, să aranjeze și să prezinte datele în diverse moduri cu ajutorul mai multor tipuri de diagrame

poate beneficia de raportare SQL Server Reporting Services (SSRS), aceste rapoarte putând fi exportate în format EXCEL, într-o foaie de calcul, fiecare celulă a raportului devenind o celulă a foii de calcul;

să utilizeze Microsoft EXCEL în următoarele scopuri: contabilitate, bugete, facturi și vânzări, rapoarte, planificare și urmărire.

Capitolul III: Modelul informatic de realizare a aplicației informtice pentru analiza poziției financiare a unei societăți economice

Pentru realizarea aplicației informatice de analiză a poziției financiare a societății economice, am utilizat sistemul de gestiune a bazelor de date relaționale Microsoft ACCESS 2007.

O bază de date relațională apare ca o colecție de relații (tabele), opratori relaționali, pentru transformarea și combinarea relațiilor: selecția, proiecția, produsul, join-ul, reuniunea, intersecția și diferența, precum și o structură de indecși folosiți pentru a extrage datele din tabele.

Fiecare tabelă (relație) individuală are următoarele proprietăți: nu există rânduri duplicate, nu există nume de coloane identice (duplicate), ordinea rândurilor și coloanelor nu este importantă.

Indexul reprezintă o cale rapidă de localizare a înregistrărilor dintr-o tabelă, prin gruparea tuturor înregistrărilor pentru un anumit atribut sau grup de atribute. După tipul de câmp sau după modul de organizare a tabelei, indecșii se clasifică astfel:

1. Index primar (cheie primară) – este construit pe baza unui câmp cheie, fiind un atribut obligatoriu și unic asociat fiecărei relații-tabele;

2. Index secundar (cheie secundară) – este construit tot pe baza unui câmp cheie, însă tabela nu este ordonată după acesta;

3. Index de grup – este construit după câmpuri ce nu sunt câmpuri cheie, iar tabela poate fi ordonată sau nu la criteriul de acces.

Între tabelele unei baze de date există următoarele tipuri de relații:

1. Relația unu la unu (1-1 sau one to one) este tipul cel mai simplu de relație, prin care unui element din tabela R1 îi corespunde un singur element din tabela R2 și reciproc;

2. Relația unu la mai mulți (1-N sau one to many) este tipul de relație prin care unui element din tabela R1 îi corespund unul sau mai multe elemente din tabela R2, iar unui element din tabela R2 îi corespunde un singur elemente din tabela R1.

3. Relația mai mulți la mai mulți (N-N sau many to many) prin care unui element din tabela R1 îi corespunde unul sau mai multe elemente din tabela R2 și reciproc.

Pe baza elementelor teoretice prezentate mai sus, am început să creez modelul conceptual al datelor, aceasta fiind prima etapă în construcția aplicației informatice.

Ca punct de plecare în costrucția modelului conceptual al datelor am avut etapele de realizare a analizei poziției financiare pentru o societate economică și anume:

analiza poziției financiare a unei societăți economice (identificată prin: denumire_societate, cui, nr_orc, adresa_societate, administrator, nr_telefon) se realizează pe o perioadă de mai mulți ani (identificați prin: an, denumire_societate)

principalul instrument cu ajutorul căruia se realizează analiza poziției financiare a societății selectate este bilanțul, pe care l-am descompus în: active imobilizate, (de exemplu identificate prin: an, denumire_societate, imobilizări_necorporale, imobilizări_corporale, imobilizări_financiare, active_imobilizate_toatal), active circulante, cheltuieli în avans, datorii pe termen scrut, datorii pe termen lung, provizioane, venituri în avans, capital și rezerve).

pe lângă bilanț, pentru calculul indicatorilor mai sunt necesare și alte elemente din contul de profit sau pierdere al societății și nume: cifra de afaceri , profitul brut al exploatării, profitul net, profitul sau pierderea din exploatare, profitul sau pierderea neta a exercițiului financiar.

suplimentar, pentru calculul unor indicatori cum ar fi: “Rata finanțării activelor circulante pe seama creditului furnizor”, sunt utilizate elemente preluate din nota contabilă nr. 6 și anume: datorii față de furnizori și creditul bancar pe termen scurt.

3.1 Identificarea entităților și atributelor aferente

Entitatea reprezintă un obiect al realității modelate caracterizat printr-o existență proprie, cu o identitate proprie și o multime de caracteristici care exprimă proprietățile acestuia.

În cazul aplicației realizate, entitățile principale sunt urmatoarele:

Societate_comercială: denumire_societate, cui, nr_orc, adresa_societate, administrator, nr_telefon;

An: an, denumire_societate;

Active_imobilizate: an, denumire_societate, imobilizari_necorporale, imobilizari_corporale, imobilizari_financiare, active_imobilizate_toatal;

Active_circulante: an; denumire_societate;stocuri;creante; investitii_termen_scurt; casa_si_conturi_la_banci; active_circulante_total;

Cheltuieli_in_avans: an, demunire_societate, cheltuieli_in_avans;

Datorii_termen_scurt: an, demunire_societate, datorii_pe_termen_scurt;

Datorii_termen_lung: an, demunire_societate, datorii_pe_termen_lung;

Provizioane: an, demunire_societate, provizioane;

Venituri_in_avans: an, demunire_societate, subventii_pt_investitii, venituri_inregistrare_in avans, sume_de_reluat_perioada_pana_la_un_an, sume_de_reluat_perioada_mai_mare_de_un_an, fond_comercial_negativ;

Capital_si_rezerve: an, denumire_societate;capital;capital_subscris_varsat; capital_subscris_nevarsat; patrimoniul_regiei, prime_de_capital; rezerve_reevaloare;rezerve;actiuni_proprii;castiguri_instrumente_capitaluri_proprii;pierderi_instrumente_capitaluri_proprii;profitul_sau_pierderea_reportata; profitul_sau_pierderea_exercițiului_financiar; repartizarea_profitului, capitaluri_proprii_total; patrimoniul_public, capitaluri_total.

Cifra_de_afaceri:an,denumire_societate;productia_vanduta;venituri_vanzare_marfuri;reduceri_comerciale_acordate;venituri_dobanzi_leasing;venituri_subventii_exploatare;

Profit_brut_al_exploatarii: an, denumire_societate, profit_brut_exploatare;

Profitul_net: an, denumire_societate; profit_net;

Pe lângă aceste entități principale, am creat și entitățile auxiliare, de care utilizatorul se va ajuta pentru a calcula indicatorii și pentru stoca rezultatele obținute în urma calculelor efectuate. Astfel avem următoarele entități:

Total_active: an, denumire_societate, total_active;

Total_pasiv: an, denumire_societate, total_pasiv;

Capacitatea_de_autofinantare:an,denumire_societate,capacitatea_de_ autofinantare

Analiza_ratelor_de_strctura_ale_activului_bilanțier:an,denumire_societate,rata_activelor_imobilizate,rata_imobilizarilor_corporale,rata_imobilizarilor_financiare, rata_activelor_circulante, rata_stocurilor, rata_creantelor, rata_numerarului

Analiza_ratelor_prin_intermediul_lichiditatii: an, denumire_societate, rata_lichiditatii_curente, rata_lichiditatii_imediate, rata_lichidit_la_vederere

Analiza_gradului_de_indatorare:an,denumire_societate,gradul_de_indatorare,levierul_financiar,rata_autonomie_financiare,capacitatea_de_rambursare

Analiza_profitabilității:an,denumire_societate,rata_rentabilitatii_economice, rata_rentabilitatii_financiare

Analiza_ratelor_prin_intermediul_solvabilitatii:an,denumire_societate, rata_ solvabilitatii_generale,rata_solvabilitatii_patrimoniale.

După cum se poate observa, fiecare entitate are anumite atribute. Atributul definește o proprietate distinctă a unei entități. Acestea pot fi clasificate dupa mai multe criterii, astfel:

a) Dupa complexitate, atributele sunt:

– elementare (simple): ale căror realizări nu pot fi descompuse;

– decompozabile (complexe): ale căror realizări pot fi descompuse.

b) Dupa realizările pe care le pot prezenta, atributele pot fi:

1) – obligatorii: trebuie să prezinte obligatoriu o realizare;

– opționale: atribute care pot să nu prezinte nicio valoare.

2) – monovaloare: atribute care prezintă o singură valoare;

– multivaloare: atribute care prezintă mai multe realizări în

cadrul aceleiași entități.

De exemplu, pentru entitatea Societate_comerciala, atributele sale pot fi evidențiate conform tabelului nr. 3.1 :

Tabelul nr. 3.1 – Definirea atributelor pentru entitatea societate_comerciala

Diagrama nr. 3.1 – Definirea atributelor unei entități

3.2 Stabilirea identificatorilor și a relațiilor între tabele

Fiecare tip de entitate prezintă un identificator reprezentat de un atribut sau un grup minimal de atribute al cărui rol este de e permite identificarea în mod unic a entităților.

Pentru tabelul societate_comerciala am ales ca și cheie primară câmpul denumire. Acest câmp va fi folosit în cadrul celorlalte tabele în construcția cheii primare duble compusă din an și denumire_societate. Trebuie menționat faptul că în cadrul celorlalte tabele cheia primară “an” va fi introdusă de către utilizator, în timp ce cheia primară “denumire societate” va fi selectată din tabelul societate_comerciala.

Așadar am optat pentru alegerea unei chei primare compusă din două elemente deoarece într-un an la o societate poate exista doar o singură situație financiară.

Considerând cazul a două societăți A și B, atât societatea A cât și societatea B au bilanțuri economice pentru anii 2007 și 2008. Dacă s-ar fi ales câmpul denumie_societate ca și cheie primară unică, nu ar fi fost corect deoarece există două intrări pentru anii 2007 și 2008 pentru societatea A. Același lucru este valabil și pentru câmpul an, deoarece dacă acesta s-ar fi ales ca și cheie primară unică, nu ar fi fost corect deoarece în anul 2007 există două intrări pentru cele două societăți A și B.

Nu am optat pentru câte o cheie primară diferită atribuită fiecărui tabel al bazei de date, deoarece având în vedere faptul că relațiile între tabelele care formează bilanțul sunt toate de tipul 1-1, proiectul ar fi devenit mult mai complex, iar baza de date ar fi devenit mult mai complexă fără a fi nevoie de acest lucru.

Asocierea dintre entități reprezintă legatura dintre acestea și rolul pe care îl joacă fiecare entitate participantă la legatură.

Tipurile de relații existente între tabelele bazei de date sunt:

1. One to one (1-1) – între tabelele care formeză bilanțul;

2. One to many (1-n) – între societate și tabelele care formeză bilanțul.

Relația între tabele de tipul one to one (1-1) este exemplificată astfel: într-un an pot exista de exemplu active imobilizate care să înregistreze doar o singură valoare pentru o anumită societate.

Relația între tabelul societate_comercială și celelalte tabele este de tipul one to many (1-n) deoarece o societate este selectată de mai multe ori pentru ani diferiți atunci când se introduc date în celelalte tabele.

3.3 Definirea restricțiilor de integritate

Restricțiile de integritate definesc cerințele pe care datele trebuie să le respecte pentru a fi corecte și coerente în raport cu realitatea pe care o reflectă.

Pentru modelul conceput, pot fi definite următoarele restricții de integritate:

1. Restricțiile de domeniu (care se pot exprima cu privire la):

Conținutul unui singur atribut al unei entități:

câmpul an din tabela cu același nume trebuie să fie mai mare decât 2007: (an > 2007);

pentru tabele auxiliare de calcul a indicatorilor se impun următoarele restricții: dimensiunea câmpului: double, formatul: fix la 2 zecimale

2. Restrictii structurale:

Fiecare entitate va trebui să poată fi identificată fară echivoc. Acest lucru impune ca identificatorul entității să ia valori unice diferite de NULL.

Astfel, atributele: an și denumire_societate trebuie sa fie unice pentru a putea identifica în mod unic fiecare entitate.

Capitolul IV – Modelarea fizică a datelor – crearea aplicației informatice utilizate în analiza poziției financiare la SC ITALIAN STYLE SRL

4.1 Prezentarea generală a SC ITALIAN STYLE SRL – ale cărei situații financiare fac obiectul studiului de caz

Implementarea modelului descris in capitolul III al acestei lucrări, am realizat-o utilizând aplicația Microsoft ACCESS 2007, ia ca material pentru testarea ei, am folosit situațiile financiare ale societății ITALIAN STYLE, pe o perioadă cuprinsă între anii 2007-2011 (conform anexelor nr.1 – 21, atașate).

Înființată în anul 1992, având sediul în Loc. Șelimbăr, jud. Sibiu, SC ITALIAN STYLE SRL, este o societate cu raspundere limitată care are ca obiect principal de activitate fabricarea și comercializarea mobilierului din lemn masiv, fiind unul dintre cei mai importanți producători de mobilă clasică (realizată din lemn masiv) din țară.

Am ales să realizez analiza poziției financiare a societății mai sus drescrise, deoarece am considerat că industria mobilierului este un domeniu cu o istorie bogată, care are continuitate și care, ca și celealte domenii depinde foarte mult de evoluția economiei deoarece fiind un domeniu care implică fabricația și comerțul, situația financiară a societății este influențată de anumiți factori cum ar fi de exemplu: creșterea prețurilor la materiile prime și materiale – care implică automat și creșterea prețurilor produselor finite, aspect care poate duce la scăderea vânzărilor.

4.2 Conceperea aplicației informatice

După cum am mai menționat anterior, pentru realizarea aplicației informatice utilzate pentru analiza poziției financiare a unei societăți comerciale am ales să utilizez Microsoft ACCESS 2007.

Pentru crearea bazei de date am accesat prin dublu click icoana Microsoft Office Access 2007. Conform imagini nr. 4.1, am dat click pe icoana „blank database”, apoi am adăugat numele bazei de date în câmpul „File Name” din partea dreapta jos a paginii dechise, apoi am ales calea de salvare a bazei date prin click pe iconița care indica folderul (partea dreapta jos a paginii aplicației). După toate aceste etape, printr-un click pe butonul „Create” am început crearea bazei de date.

În cazul aplicației mele, am numit baza de date: „Analiza poziției financiare”.

După ce baza de date a fost creată, se deschide fereastra bazei de date pentru a începe popularea acesteia cu tabele, conform imagini nr. 4.2.

Imaginea nr. 4.2 – Popularea bazei de date

Pentru intoducerea și definirea câmpurilor unui tabel, dăm click pe iconița „Design view” poziționată în partea stânga sus pe bara de instrumente. Se va deschide automat fereasta „Save as” unde se introducere numele tabelului pe dorim să-l creăm. Conform imaginii nr. 4.3, se va deschide fereastra de introducere și definire a atributelor unei entități (tabel).

Imaginea nr. 4.3 – Introducerea și definirea atributelor unei entități

În această etapă, foarte important este alegerea cheii primare (indexul primar), deoarece aceasta reprezintă o cale rapidă de localizare a înregistrărilor dintr-o tabelă, prin gruparea tuturor înregistrărilor pentru un anumit atribut sau grup de atribute.

Pentru aplicația pe care am creat-o, conform modelului conceptual descris în capitolul III, am creat 33 de tabele, utilizate ca: bază de stocare a datelor pentru societățile ale căror situații financiare vor fi analizate, bază de stocare pentru datele din bilanț și cont de profit sau pierdere, bază de stocare pentru rezultatele obținute în urma calculării îndicatorilor intermediari și a celor principali. După cum am menționat și în capitolul III, pentru toate tabelele bazei de date (cu excepția tabelei societate_comercială pentru care am ales cheie primară unică) am ales o cheie primară dublă deoarece într-un an la o societate poate exista doar o singură situație financiară.

Pentru a crea un nou tabel se apelează comanda “create” din bara de instrumente și se alege butonul “table design”, după care procedeul este acelși ca în descrierea de mai sus.

După crearea tabelelor și definirea câmpurilor acestora, vom realaționa toate aceste tabele între ele (din meniu, se alege “database tools”, apoi se dă click pe iconița relatioships iar din fereastra ce se va deschide – “show table” se vor alege tabelele între care să se definească relațiile).

Pentru aplicația mea, relațiile între tabelele bazei de date se prezintă conform imaginii nr. 4.4

Imaginea nr. 4.4 – Relaționarea dintre tabelele bazei de date

Imaginea nr. 4.5 – Form design

Următoarea etapă după definirea tabelelor, este crearea formelor de introducere a datelor în baza de date. Pentru această operație, utilizatorul are la dispoziție două variante: varianta asistată “Form Wizard” sau varianta în care își definește singur forma prin accesarea butornului “Form Design”. Urmează deschiderea ferestrei de definire a formei, unde utilizatorul are la dispoziție atât bara de instrumente cât și meniul de proprietăți al foii (imaginea nr. 4.5). Acest procedeu a fost urmat pentru crearea meniului principal și a formelor de introducere a datelor necesare pentru calculul indicatorilor poziției financiare a societății.

Pentru realizarea calculelor am utilizat interogările de update, astfel: din meniul principal selectăm butonul “create” apoi ne alegem una dintre cele două opțiuni: “query wizard” (utilizatorul este asistat în crearea interogării) sau “query design”. Următoarea etapă o constituie alegerea tabelelor pentru care se dorește realizarea interogării și realaționarea lor, apoi utilizatorul își alege tipul de interogare dorit (de adăugare, de actualizare sau de ștergere). După evidențierea câmpurilor asupra cărora se vor efectua operațiile dorite, utilizatorul poate efectua calcule (imaginea nr. 4.6).

În cazul aplicației mele, am utilizat interogări de actualizare deoarece inițial se introduce o societate și un an în toate tabelele folosind interogări de adăugare, urmând ca în momentul în care se introduc datele într-un tabel, acestea să fie asociate cu anul și societatea introduse anterior.

Imaginea nr. 4.6 – Interogare de actualizare

4.3 Utilizarea aplicației informatice pentru analiza poziției financiare a SC ITALIAN STYLE SRL in intervalul 2007-2011

După parcurgerea tuturor etapelor descrise mai sus, aplicația este creată. Pentru a începe lucrul, utilizatorul accesează fereasta „All Access Objects” de unde alege opțiune „forms” și din lista de formulare create selectează prin dublu click formularul „Forma Principala”. De aici se va deschide mediul principal al aplicației (Imaginea nr. 4.7), care dispune de 4 butoane și anume:

„Adaugă societate nouă” – butonul permite înregistrarea datelor de identificare ale societăților pentru care se dorește realizarea analizei poziției financiare;

„Introduceți date bilanț” – cu ajutorul acstui buton, utilizatorul va introduce datele bilanțiere necesare calculării indicatorilor de analiza ai societății selectate;

„Calculează indicatori” – prin simpla apăsare a butonului se vor afișa categoriile de indicatori calculați; dacă utilizatorul va accesa printr-un click unul dintre butoanele de indicatori, atunci calculele pentru acesta se vor genera automat și rezultatele vor exportate într-un foaie de calcul Excel.

„Ieșire” – accesarea butonului reprezintă părăsirea aplicației.

Imaginea nr. 4.7 – Meniul principal al aplicației

Lucrul efectiv cu această aplicație începe prin accesarea butonului “Adauga societate noua”. În acest moment se deschide fereastra “Adaugare societate comerciala noua”, unde am introdus datele de identificare ale societății ITALIAN STYLE (Imaginea nr. 4.8). Pentru validarea acestor date, am apăsat butonul “Introducere”, urmat apoi de apăsarea butonului “Ieșire” – pentru a reveni la meniul principal. În cazul în care am omis să introducem unele date și apăsăm butonul “Introducere”, atunci pe ecran va apărea mesajul: “va rugăm să introduceți …” (în cazul nostru, am omis să scriu codul poștal, am apăsat butonul “Introducere” și a apărut mesajul: “Va rugam sa introduceti codul postal!” (imaginea nr. 4.9)

Imaginea nr. 4.9 – Afișarea mesajului

Odată ce am revenit la meniul principal, prin accesarea butonului “Introdeceti date bilant” se va deschide fereastra “Introducere an”, în care scriem anul pentru care dorim să realizam analiza și să introducem datele din bilanț. Apoi, dacă există introduse 2 societăți alegem societatea ale cărei situații financiare dorim să le prelucrăm în anul respectiv. Astfel, conform imaginii nr. 4.10, pentru început am scris anul 2007, apoi din cele două societăți existente în baza de date, am ales societatea nou creată: SC ITALIAN STYLE SRL.

Am apăsat butonul “introducere”, apoi butonul “următoarea”, care mi-a deschis următoarea fereastră: “Introducere active imobilizate” (conform imaginii nr. 4.11), unde am introdus datele referitoare la imobilizări necorporale, imobilizări corporale și imobilizări financiare pentru anul 2007 ale SC ITALIAN STYLE SRL. Am validat datele cu ajutorul butonului “introducere” apoi am trecut la formularul următor prin intermediul butonului “urmatoarea”. Dacă aș fi dorit să modific înregistrarea anterioară, aș fi folosit butonul “precedenta”.

Același procedeu l-am folosit atât pentru introducerea datelor în celelalte formulare (pentru anul 2007), cât și pentru introducerea anilor 2008, 2009, 2010, 2011 și a datelor specifice fiecărui an. Voi exemplifica în continuare prin câteva imagini ale formularelor de introducerea a datelor din bilanț pentru anul 2011 (figura nr. 4.12 și figura nr. 4.13).

Imaginea nr. 4.12 – Intoducere active imobilizate

Imaginea nr. 4.13 – Introducere active circulante

După ce am terminat introducerea datelor din toți cei 5 ani, executăm click pe butonul ieșire pentru a reveni la meniul principal.

Cea de-a treia etapă în lucrul cu această aplicație o reprezintă calcularea indicatorilor.

Accesând butonul “calculează indicatori” din meniul principal, se va deschide fereastra numită “calculează indicatori” (imaginea nr. 4.14), care conține indicatori structurați pe două coloane, astfel:

pe coloana din partea stângă – calcule auxiliare (care contribuie la calcularea indicatorilor de analiză), respectiv

pe coloana din partea dreaptă – indicatorii specifici analizei poziției financiare a unei societăți.

Imaginea nr. 4.14 – Forma principală de calcul a indicatorilor de analiză

După cum se poate observa și din imaginea de mai sus, pentru calculele auxiliare există 14 butoane, fiecare având cate o denumire (în funcție de calculul pe care îl execută). În primă fază, pentru efectuarea calculelor auxiliare (ajutătoare în calculul indicatorilor), trebuie apăsat fiecare buton în parte.

Ulterior, putem începe calcularea indicatorilor de analiză a poziției financiare a SC ITALIAN STYLE SRL. După cum se poate observa, procesul de analiză cuprinde mai multe etape, în fiecare etapă regăsindu-se o serie de indicatori. Din acest motiv am adăugat butoanele “afișează”. De exemplu pentru analiza ratelor de structură ale activului bilanțier, accesăm butonul “afiseaza”. Se va deschide fereastra cu același nume (imaginea nr. 4.15) care conție indicatorii specifici acestei etape de analiză a poziției financiare.

Pentru informații referitoare la oricare dintre acești indicatori, am creat butonul “Definitie”. Spre exemplu, pentru a vizualiza definiția și formula de calcul a indicatorului: rata activelor imobilizate, voi accesa butonul “Definitie” și se va deschide automat fereastra care poartă numele indicatorului și conție explicațiile aferente, conform imaginii nr. 4.16.

Imaginea nr. 4.15 – Fereastra de calcul a indicatorilor

pentru analiza ratelor de structura ale activului bilanțier

Imaginea nr. 4.16 – Fereastra care conține definiția și formula

activelor imobilizate

Pentru a reveni la fereastra anterioară, am accesat butonul “inapoi”. Apoi am calculat indicatorii specifici analizei ratelor de structură ale activului bilanțier, accesând prin click fiecare buton al indicatorilor enumerați. Pentru a vizualiza și interpreta rezultatele am creat butonul “exportă rezultate”, prin intermediul căruia am obținut rezultatele calculate sub forma unui tabel, într-o foaie de calcul Excel, conform imaginii nr. 4.17.

Imaginea nr. 4.17 – Modul de prezentare al rezultatelor indicatorilor în Excel

După calcularea indicatorilor, după cum se poate observa și în imaginea nr. 4.15, pentru a reveni la fereastra “Calculează indicatori” se execută click pe butonul “inapoi”. Daca se doreste revenirea la meniul principal, apleăm butonul “iesire”.

Pentru o eficiență sporită a aplicației, după ce am calculat toți indicatorii de analiză ai poziției financiare, din aria “rezultate finale” (situată în partea dreapta-jos a ferestrei de calcul a indicatorilor), accesam butonul “Exporta rezltate finale”. Se va genera automat un document Excel denumit “Indicatori”, care conține 8 foi de lucru, fiecare foaie fiind aferentă câte unei etape a analizei poziției financiare a SC ITALIAN STYLE SRL.

4.4 Interpretarea rezultatelor obținute în urma folosirii aplicației informatice de analiză a poziției financiare pentru societatea ITALIAN STYLE

După cum afirmam și în capitolul al II – lea al acestei lucrări, aplicația informatică ne-a ușurat munca în calculul indicatorilor și centralizarea acestora în tabele. Însă, obligația de a interpreta aceste rezultate ne revine nouă, utilizatorilor.

Pe baza documentului Excel numit “Indicatori”, care a fost prin intermediul aplicației informatice create în Access, am creat grafice care mă vor ajuta să interpretez mai bine rezultatele obținute.

4.4.1. Analiza și diagnosticul ratelor de structură ale activului bilanțier la S.C ITALIAN STYLE S.R.L în perioada 2007-2011

Graficul nr. 4.1: Ponderea activelor imobilizate și circulante în total active

Sursa: Indicatori – exportare rezultate Access-Excel

După cum se poate observa din graficul nr.1, în perioada analizată 2007-2011, cea mai mare pondere în totalul activelor deținute de SC ITALIAN STYLE SRL au înregistrat-o activele circulante. Acest lucu se datorează faptului că societatea, având ca obiect principal de activitate fabricarea mobilierului, are nevoie active circulante și în special de stocuri însemnate de materii prime, aspect care se observă și din graficul nr. 4.3 (cea mai mare pondere în totalul activelor circulante este deținută de stocuri).

Graficul nr. 4.2 – Ponderea imobilizarilor corporale si imobilizarilor

financiare in total active imobilizate in perioada 2007-2011

Sursa: Indicatori – exportare rezultate Access-Excel

În ceea ce privește structura activelor imobilizate, din graficul nr. 4.2 se observă că, pe întreaga perioadă supusă analizei, cea mai mare pondere în total active imobilizate este detinută de imobilizarile corporale. Cu toate acestea, valorile înregistrate de indicatorul rata imobilizărilor corporale sunt relativ scăzute, ceea cea înseamnă că în perioda 2007-2011 SC ITALIAN STYLE SRL a investit mai putin pentru retehnologizarea și modernizarea instalațiilor și utilajelor tehnice.

Nivelul 0 al ratei imobilizărilor financiare înregistrat între anii 2008-2011 înseamnă că societatea nu este angajată in capitalul altei entități.

Graficul nr. 4.3 – Ponderea stocurilor, creantelor, numerarului si

echivalentelor de numerar in total active circulante pentru perioada 2007-2011

Sursa: Indicatori – exportare rezultate Access-Excel

Din graficul nr. 4.3 se observă că cea mai mare pondere în totalul activelor circulante este deținută de stocuri. Totodată se observă o crește a ratei stocurilor de la un an la altul, iar valorile cuprinse între 44,63% în anul 2007 și 55,58% în anul 2011, sunt specificate pentru sectorul în care activeaza societatea, acest lucru fiind un aspect pozitiv pentru ea.

Analizând rata creanțelor, constatăm că deși în perioa 2007-2009 acestea înregistrau valori ușor ridicate, în perioada 2010-2011 valoarea acestora a scăzut, ceea ce înseamnă că probabil volumul vânzărilor a mai scăzut comparativ cu perioada precedentă, iar termenele de încasare acordate au devenit mai restrictive.

Rata numerarului și echivalentelor de numerar înregistrează valori scăzute în perioada analizată, cea mai mica valoare de 2,6% înregistrând-o în anul 2009; ceea ce înseamnă că societatea se confruntă cu o degradare a stării de lichiditate, care din pacate se extinde pe o perioadă mai mare de timp, aspect ce poate genera incapacitate de onorare a plăților imediate și nevoia de a apela la credite bancare.

4.4.2 Analiza și diagnosticul ratelor de structură ale datoriilor și capitalului propriu la SC ITALIAN STYLE SRL în perioada 2007-2011

Deși de la începutul perioadei analizate (anii 2007 și 2008) indicatorul rata stabilității financiare înregistra valori scăzute, conform graficului nr. 4.4, în următorii 3 ani acest indicator înregistreaza o creștere bruscă, de la 18,31% în anul 2008 la 71,66% în anul 2009, atingând maximul de valoare în anul 2010 și anume: 85,37%, urmând ca în 2011 să scadă la valoarea de 77,6%. Acest lucru înseamnă că în perioada 2009-2011 a crescut ponderea capitalurilor permanente în totalul surselor de finanțare.

Graficul nr. 4.4 – Rata stabilității financiare în perioada 2007-2011

Sursa: Indicatori – exportare rezultate Access-Excel

Cu toate acestea, asistăm la o reducere a capitalului propriu al societății în ultimii 3 ani, deoarece indicele de creștere al acestuia pe perioada analizată este devansat de cel al datoriilor pe termen lung, dovada fiind diminuarea autonomiei financiare, ajungând în anii 2009 și 2011 la nivelul critic de -2,20% (conform Graficului nr. 4.5)

Sursa: Indicatori – exportare rezultate Access-Excel

Implicit scăderea autonomiei financiare a determinat creșterea îndatorării entității în perioada 2009-2011, cel mai ridicat nivel (de 98,26% înregistrandu-se în anul 2011, conform graficului nr. 4.6).

Graficul nr. 4.6 – Rata indatorarii globale in perioada 2007-2011

Sursa: Indicatori – exportare rezultate Access-Excel

4.4.3 Analiza situației financiare a SC ITALIAN STYLE SRL

4.4.3.1 Analiza și diagnosticul lichidității prin intermediul ratelor

Graficul nr. 4.7 – Rata lichiditatii curente in perioada 2007-2011

Sursa: Indicatori – exportare rezultate Access-Excel

Conform graficului nr. 4.7, în perioada 2007-2011 rata lichidității curente înregistrează o evoluție ascendentă până în anul 2010 când ajunge la nivelul maxim de 7,08, urmând o scădere în anul 2011 la nivelul de 3,6. Per total, gradul de acoperire al datoriilor curente ale societății în perioada analizată este unul mic, doar în anul 2010 înregistrandu-se o ușoară tendință de creștere.

În ceea ce privește rata lichiditatii imediate, conform graficului nr. 4.8, înregistrează valori majoritar subunitare, cu excepția anilor 2009 și 2010 când valorile înregistrate sunt de 1,13 respectiv 1,33. Valorile normale pentru acest indicator ar fi între 0,8 – 1. Comparativ cu valorile înregistrate, constatăm că societatea are o capacitate scăzuta de a-și onora datoriile pe termen scurt din valorificarea creanțelor și disponibilitatilor bănești.

Graficul nr. 4.8 – Rata lichidității imediate în perioada 2007-2011

Sursa: Indicatori – exportare rezultate Access-Excel

Având în vedere valorile scăzute ale indicatorului rata lichidității la vedere (valori subunitare), conform graficului nr. 4.9, constatăm că societatea analizată are o capacitate scazută de achitare a datoriilor curente din disponibilități bănești.

Graficul nr. 4.9 – Rata lichiditatii la vedere in perioada 2007-2011

Sursa: Indicatori – exportare rezultate Access-Excel

4.4.3.2 Analiza și diagnosticul solvabilității

Graficul nr. 4.10 – Rata solvabilității generale în perioada 2007-2011

Conform graficului nr. 4.10 de mai sus, rata solvabilității generale înregistrează valori supraunitare cuprinse între 1,65 (maximul înregistrat în 2008) și 1,02 (înregistrat în 2009), mai puțin în anul 2010, când acest indicator are o valoare subunitară de 0,99 – ceea ce înseamnă că în acest an firma nu a avut capacitatea necesară de a-și acoperi datoriile din activele pe care le-a deținut.

Conform graficului nr. 4.11, deși în perioada 2007-2008 valoarea indicatorului era bună, începând cu anul 2009 asistăm la o reducere a indicatorului determinată de ritmul superior de creștere al datoriilor pe termen lung, datorită creditului bancar pe care societatea l-a contractat la începutul anului 2009.

4.4.3.3 Analiza și diagnosticul profitabilității în perioada 2007-2011

Graficul nr. 4.12 – Rata rentabilității economice în perioada 2007-2011

În ceea ce privește rata rentabilității financiare, evoluția înregistrată de aceasta este una variabilă (conform graficului nr. 4.13). Astfel, de la valori pozitive ale indicatorului înregistrate până în anul 2009 inclusiv, în anii 2010 și 2011 aceste valori sunt negative, ceea ce înseamnă că societatea a înregistrat o scădere a capacității sale de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate în activitatea sa, acest lucru datorându-se creditului bancar pe termen lung contractat.

4.4.3.4 Analiza și diagnosticul gradului de îndatorare al SC ITALIAN STYLE SRL în perioada 2007-2011

Cu toate acestea, valorile supraunitare înregistrate de indicatorul rata autonomiei financiare, reflectă faptul că societatea nu este dependentă financiar față de terți.

Din punct de vedere al capacității de rambursare, din graficul nr. 4.16 se observă începând cu anul 2009 (anul contractării creditului de către societate), societatea prezintă o tendință pozitivă în ceea ce privește rambursarea creditului.

4.4.3.5 Analiza și diagnosticul indicatorilor capacității de finanțare

măsură de finanțarea activelor circulante și stocurilor pe seama datoriei față de furnizori, aspect favorabil pentru aceasta.

În ceea ce privește rata finanțării activelor circulante pe seama creditului bancar pe termen scurt, valoarea acestui indicator este 0, deorece, în perioada analizată (2007-2011), societatea nu a contractat credite bancare pe termen scurt.

4.4.4 Analiza și diagnosticul ratelor de gestiune (activitate) pentru SC ITALIAN STYLE SRL în periada 2007-2011

Graficul nr. 4.21 – Analiza comparată: număr

rotații active totale cu număr rotații capitaluri

proprii

Graficul nr. 4.22 – Analiza comparată: durata

unei rotații a activelor totale respectiv a

capitalurilor proprii

Valorile înregistrate sunt normale, ceea ce înseamnă că firma avansează și recuperează pe durata unui exercițiu financiar resursele proprii pe care le gestionează. Drept dovadă avem și valorile înregistrate de durata unei rotații a capitalurilor proprii, care variază între 16 și 70 de zile.

CONCLUZII:

În urma parcurgerii celor 4 capitole ale lucrării, am costatat că un rol foarte important în procesul de extragere a informațiilor legate de evaluarea poziției financiare și performanței unei entități economice, îl joacă analiza situațiilor financiare. Aceasta este arta de a analiza și de a interpreta informațiile prezentate în diferitele rapoarte întocmite de o întreprindere. Indiferent că situațiile financiare sunt analizate de persoane competente ale conducerii întreprinderii sau ale terților, scopul principal al analizei este același: să se furnizeze o bază pentru luarea unor decizii raționale.

Bazată în primul rând pe datele din bilanț, analiza poziției financiare se referă la: situația netă; analiza resurselor economice controlate de întreprindere, adică analiza activelor și datoriilor (analiza echilibrului financiar); analiza structurii financiare a activelor, datoriilor și capitalului; analiza lichidității și solvabilității întreprinderii, exprimate prin ratele acestora; analiza gestiunii activelor și datoriilor.

Orice analiză economică a unei societăți are la bază informația, privită ca o resursă, și modul în care aceasta este utilizată. Culegerea, stocarea, prelucrarea, analiza și transmiterea informațiilor sunt activități care trebuie să folosească resursele informaționale și umane, iar, în aceste condiții, contabilitatea necesită existența unui sistem informatic de contabilitate performant. Aplicarea metodologiei analizei economico-financiare beneficiază de un real suport atunci când se folosesc aplicații ale tehnologiei informației, având în vedere volumul mare de date ce necesită a fi prelucrate.

Pornind de la aceste considerente am conceput o aplicație informatică pe care am utilizat-o pentru analiza poziției financiare a SC ITALIAN STYLE SRL luând ca perioada de analiza intervalul 2007-2011. Astfel am realizat pentru început modelarea conceptuală a datelor, urmată de prelucrarea fizică a acestora cu ajutorul sistemului de gestiune a bazelor de date Aceess 2007, rezultatul final fiind aplicația informatică denumită: „Analiza poziției financiare”.

Prin lucrul efectiv cu aceasta, am demonstrat eficiența utilizării sistemelor informatice în mediul economic, implementâd aplicației realizate următoarele facilități:

lucrul cu un volum mare de informații contabile pe o perioadă de timp extinsă;

gestionarea situațiilor financiare pentru mai multe societăți economice prin: introducerea, stocarea și căutarea atât a detelor de indeficare cât și a situațiilor financiare pentru acestea;

introducerea datelor din bilanț într-un mod simplu, rapid și elegant, prin utilizarea butoanelor de comandă;

indicatorii de analiză ai poziției financiare sunt predefiniți, iar pentru calcularea lor, utilizatorul beneficiază de asistența prin intermediul butoanelor care afișează definiții, formule și valori ale acestora; Așadar aplicația se adresează atât utilizatorilor cu experiență în domeniul analizei cât și celor mai puțin experimentați;

calcularea indicatorilor presupune doar simpla apăsare a butoanelor ce indică numele acestora; acesta este punctul forte al aplicației deoarece reduce timpul de lucru și volumul mare de date ce necesită prelucrate;

la final, utilizatorul accesează butonul „Exportă rezultate”; în acest moment aplicația va genera un document Excel care conține rezultatele obținute anterior, orgnizate în foi de calcul, fiecare purtând numele setului de indicatori calculați, având datele structurate în tabele;

pe baza acestor tabele, utilizatorul își construiește grafice și diagrame, analizând și interpretând mai ușor rezultatele obținute.

Pentru a demonstra facilitățile programului, am realizat analiza poziției financiare a SC ITALIAN STYLE SRL pentru perioada 2007-2011, introducând datele din Anexele nr. 1 – 21 și utilizând aplicația conform descrierilor anterioare. Rezultatele obținute ca urmarea a calculării indicatorilor au fost exportate în Excel, fiind centralizate în tabele. Pe baza lor am realizat grafice, pentru a urmări și interpreta evoluția indicatorilor în perioada analizată. Referitor la analiza efectuată am dedus că SC ITALIAN STYLE SRL fiind o firmă producătoare de mobilier, deține o pondere mare a activelor circulante (în special a stocurilor), cu o poziție financiară realativ bună în anii 2007 și 2008, dar care începând cu anul 2009 înregistrează probleme de lichiditate generate de nivelul înalt al datoriilor, aspecte care au dus la contractarea unui împrumut pe termen lung și scăderea capitalului social în vederea finanțării acestora.

În concluzie pot afirma că aplicația pe care am creat-o mi-a ușurat munca, am economist timp prin utilizarea ei și am obținut rapid și ușor rezultatele necesare. Așadar, avantajele pe care le generează utilizarea sistemelor informatice în economie sunt esențiale pentru toți utilizatorii de informații financiar-contabile.

BIBLIOGRAFIE:

Alina Teodora Ciuhureanu, Nicolae Balteș, ”Contabilitate-fundamente teoretice și practice”, Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2009;

Alina Teodora Ciuhureanu, „Management financiar”, Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2009;

Alexandru Manole, ”Sistemul informatic pentru modelarea deciziei financiar-contabile”, Editura Artifex București 2008;

Prof.univ.dr.Aurel Isfănescu, Prof.univ.dr.Vasile Robu, Lect.univ.drd. Anca Maria Hristea, Asist.univ.drd.Camelia Vasilescu – „Analiza economico-financiară” – http://www.biblioteca-digitala.ase.ro;

Balteș Nicolae, „Analiză și diagnostic financiar”, editura Universității Lucian Blaga, Sibiu, 2010;

Balteș Nicolae (coord.), “Bazele contabilității”, editura universității Lucian Blaga, Sibiu, 2002;

Cătălin Dambean, revista: „Tribuna Economică, nr. 47”, articolul: „Analiza poziției financiare a întreprinderii”, 30.04.2013, www.tribunaeconomica.ro;

Feleagă Niculae; Malciu Liliana; Bunea Ștefan, ”Bazele contabilității: o abordare europeană și internațională”, Ed. Economică, București, 2002;

Liviu Mihăescu, „Sisteme informaționale și aplicații informatice în administrarea afacerilor”, editura Universității Lucian Blaga Sibiu, 2009;

Maria Boldea, Costin Radu Boldea, Access 2007, editura: Mirton Timișoara, 2010;

Conf. Univ. Mihaela Bîrsan, “Analiza și diagnosticul firmei”, editura Universității Ștefan cel Mare, Suceava, 2011;

Ovidiu, Nicolescu (coord)., „Sistemul informațional managerial al organizației”, Ed. Economică, București, 2001;

Ordinul Nr. 3055 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene (OMFP 3055/2009 actualizat);

Ordinul Nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene;

Lect. Drd. Ramona Vasilescu – ”Sisteme informatice de contabilitate”, editura: Universitaea Tibiscus Timisoara, 2008;

Prof.univ.dr. Traian Surcel, Prof.univ.dr. Radu Marsanu, Preparator Răzvan Bologa, Preparator Felician Alecu, Preparator Szolt MARK – ”Medii de programare pentru gestiunea bazelor de date Access” – http://www.biblioteca-digitala.ase.ro;

Țăran Moroșan Adrian, „IAS/IFRS în contabilitatea curentă – suport de curs”- Curs 1, 2012;

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie;

www.oracle.com/ro

BIBLIOGRAFIE:

Alina Teodora Ciuhureanu, Nicolae Balteș, ”Contabilitate-fundamente teoretice și practice”, Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2009;

Alina Teodora Ciuhureanu, „Management financiar”, Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2009;

Alexandru Manole, ”Sistemul informatic pentru modelarea deciziei financiar-contabile”, Editura Artifex București 2008;

Prof.univ.dr.Aurel Isfănescu, Prof.univ.dr.Vasile Robu, Lect.univ.drd. Anca Maria Hristea, Asist.univ.drd.Camelia Vasilescu – „Analiza economico-financiară” – http://www.biblioteca-digitala.ase.ro;

Balteș Nicolae, „Analiză și diagnostic financiar”, editura Universității Lucian Blaga, Sibiu, 2010;

Balteș Nicolae (coord.), “Bazele contabilității”, editura universității Lucian Blaga, Sibiu, 2002;

Cătălin Dambean, revista: „Tribuna Economică, nr. 47”, articolul: „Analiza poziției financiare a întreprinderii”, 30.04.2013, www.tribunaeconomica.ro;

Feleagă Niculae; Malciu Liliana; Bunea Ștefan, ”Bazele contabilității: o abordare europeană și internațională”, Ed. Economică, București, 2002;

Liviu Mihăescu, „Sisteme informaționale și aplicații informatice în administrarea afacerilor”, editura Universității Lucian Blaga Sibiu, 2009;

Maria Boldea, Costin Radu Boldea, Access 2007, editura: Mirton Timișoara, 2010;

Conf. Univ. Mihaela Bîrsan, “Analiza și diagnosticul firmei”, editura Universității Ștefan cel Mare, Suceava, 2011;

Ovidiu, Nicolescu (coord)., „Sistemul informațional managerial al organizației”, Ed. Economică, București, 2001;

Ordinul Nr. 3055 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene (OMFP 3055/2009 actualizat);

Ordinul Nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene;

Lect. Drd. Ramona Vasilescu – ”Sisteme informatice de contabilitate”, editura: Universitaea Tibiscus Timisoara, 2008;

Prof.univ.dr. Traian Surcel, Prof.univ.dr. Radu Marsanu, Preparator Răzvan Bologa, Preparator Felician Alecu, Preparator Szolt MARK – ”Medii de programare pentru gestiunea bazelor de date Access” – http://www.biblioteca-digitala.ase.ro;

Țăran Moroșan Adrian, „IAS/IFRS în contabilitatea curentă – suport de curs”- Curs 1, 2012;

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie;

www.oracle.com/ro