Creantele Si Datoriile la Sc. Sîrbu Construct Srl

Introducere

CAPITOLUL I Aspecte teoretice privind creanțele și datoriile

1.1. Noțiuni generale privind creanțele și datoriile

1.2. Clasificarea creanțelor și datoriilor

1.3. Evaluarea creanțelor și datoriilor

1.4. Inventarierea creanțelor și datoriilor

1.5. Particularități privind creanțele și datoriile în valută

CAPITOLUL II Contabilitatea creanțelor și datoriilor

2.1. Contabilitatea creanțelor și datoriilor comerciale

2.2. Contabilitatea creanțelor și datoriilor salariale

2.3. Contabilitatea creanțelor și datoriilor sociale

2.4. Contabilitatea creanțelor și datoriilor fiscale

2.5. Contabilitatea creanțelor și datoriilor față de grup și acționari/asociați

2.6. Contabilitatea altor creanțe și datorii

2.7. Documentele de evidență a creanțelor și datoriilor

CAPITOLUL III Studiu de caz privind evidentța creanțelor și datoriilor la SC. SÎRBU CONSTRUCT SRL

3.1. Prezentarea societății

3.2. Particularități privind creanțele și datoriile

Concluzii

Anexe

Bibliografie

Introducere

“Confruntată cu mediul economic și social în plină transformare, contabilitatea se caută pe sine, se caută prin raportare la viitor, examinându-și trecutul și prezentul. O asemenea mișcare are loc între empirism și rational, între tehnici și conceptualizări, între nevoia de universal și nevoia de specific, între international și national, între juridic și economic, între pecuniar și social.” (Oprea Călin).

Încă de la început, aceasta a jucat un rol important în evoluția unei societăți comerciale, și astfel obiectivul fundamental al contabilității consta în colectarea unor informații sintetice cu privire la poziția financiară, performanțele câr și la modificarea poziției financiare.

Astfel partea componentă importantă a contabilității o constituie “ Contabilitatea creanțelor și datoriilor”. Aceasta categorie dorește să scoată în evidență ca orice entitate economică care desfășoară o anumită activitate generează un sistem complex și variat de relații economice și juridice cu cumpărătorii de produse și mărfuri livrate, beneficiarii de servicii prestate, personalul angajat, bugetul de stat privind plata impozitelor și taxelor, alte persoane fizice și juridice.

Contabilitatea creanțelor și datoriilor face legătura dintre activitățile economice și factorii de decizie. În primul rând, contabilitatea măsoară activitățile economice înregistrând datele necesare pentru o folosire ulterioară, iar în al doilea rănd datele sunt stocate cât timp este necesar urmând ca apoi să fie prelucrate pentru a devein informații utile. În final, informațiile sunt transmise prin intermediul rapoartelor, a factorilor de decizie.

Am ales această temă deoarece creanțele cât și datoriile unei entități economice au o importanță deosebită în menținerea rentabilității și profitabilității ei. În cazul creanțelor și datoriilor comerciale, aceasta constituie o latură importantă în derularea normal a tranzacțiilor asigurând minimalizarea riscurilor de incapacitate de plată și solvabilitate, contribuind la soluționarea problemelor interne și la desfășurarea eficientă a activității de întreprinzător. În acest context, rolul contabilității crește semnificativ în luarea deciziilor operaționale și strategice.

Prezenta lucrare, completează partea aspectelor strict teoretice cu modele de operațiuni contabile și cu analiza principalilor indicatori economico-financiari pe baza exemplului la SC SÎRBU CONSTRUCT SRL.

Structura acestei lucrări este bine definitivată, compusă din Introducere, trei capitole ce vizează categoria creanțelor și a datoriilor, și este urmată la finalul lucrării de Concluzii, Anexe și Bibliografie.

Capitolul I al lucrării intitulat “Aspecte teoretice privind creanțele și datoriile” este structurat în cinci subcapitole reflectănd la fiecare capitol noțiunile generale, clasificarea, evaluarea, inventarierea, cât și particularitățile referitoare la creanțele și datoriile în valută.

Capitolul II se intitulează “Contabilitatea creanțelor și datoriilor” are în componența sa șapte subcapitole și constă într-o prezentare a tuturor conturilor utilizate în categoria creanțelor și a datoriilor.

Capitolul III al lucrării de față se intitulează “Studiu de caz privind evidența crențelor și datoriilor la SC SÎRBU CONSTRUCT SRL” tratează o scurtă prezentare a entității economice, principiile, politicile, metodele contabile. Totodată, pe lângă contabilitatea sintetică și analitică a creanțelor și datoriilor la SC SÎRBU CONSTRUCT SRL,acest capitol analizează și principalii indicatori economico-financiari precum evoluția lor, lichiditatea și solvabilitatea, ratele de gestiune, gradul de îndatorare.

În concluzie, creanțele și datoriile unei societăți comerciale sunt elemente importante în cadrul contabilității cât și în cadrul situațiilor financiare. Evaluarea corectă a acestora conferă o imagine fidelă a patrimoniului societății.

Consider că soluția corectă este recuperarea creanțelor în cea mai mare măsură conform termenelor stabilite, iar datoriile trebuie stabilite de asemenea într-o proporție cât mai mare.

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND CREANȚELE ȘI DATORIILE

1.1.Noțiuni generale privind creanțele și datoriile

Încă de la apariția ei ca știintă, contabilitatea a fost legată de constituirea, gestionarea și utilizarea eficientă a patrimoniului. Putem spune că, ea a jucat un rol destul de important de-a lungul timpului, perfecționându-se continuu prin metodele și instrumentele sale de lucru, și astfel fiecare element apărut în economia de piață reprezenta o îmbunătățire în evoluția societății umane.

Din punct de vedere etimologic, termenul “contabilitate” provine din limba latină de la “computare” semnificatia ei fiind a număra , iar unii economiști francezi considerau că acest cuvânt provine din verbul “compter” fiind radicalul cuvantului “comptable”, având același înțeles.

Contabilitatea trebuie să fie flexibilă și astfel este “stâlpul” de bază al unei societăți comerciale fiind prevăzută, conform Legii contabilității nr. 82/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare, sintetizează în articolul 2, alineatul 1 obiectul contabilității astfel: “ ca o activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor prevăzute la art. 1. În acest scop, contabilitatea trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și alte informații referitoare la activitatea desfașurată, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori” sau într-o formă mai simplă putem spune că, contabilitatea reprezintă instrumentul de bază al cunoașterii, gestiunii și al controlului asupra patrimoniului, dar și al rezultatelor obținute.

În urma acestei sintetizări, obiectul contabilității trebuie să îndeplinească urmatoarele funcții, și anume:

“funcția de înregistrare și prelucrare a datelor ce constă în consemnarea valorică a proceselor și fenomenelor economice ce apar în cadrul entității economice. Aceste înregistrări se efectuează pe baza unor principii și reguli care pot fi reglementate sau proprii.”

funcția de informare reflectă în contabilitate cunoașterea propriu-zisă a patrimoniului, a proceselor și fenomenelor economice, a rezultatelor obținute, toate aceste aspecte analizate sunt desfășurate în cadrul unei entități economice, ceea ce permite cu o mai mare ușurință luarea oricăror decizii.

funcția de control gestionar este funcția prin care se verifică activitatea ce se desfășoară în cadrul unei entități economice , modul cum se utilizează și cum se păstrează elementele patrimoniale (active imobilizate, circulante și financiare ), modul de aplicare a capacităților de producție, corectitudinea înregistrărilor pentru munca pe care au desfășurat-o în cadrul entității și calcularea drepturilor ce se cuvine fiecărui salariat în parte.

funcția juridică este funcția care are la bază documentele primare și care cu ajutorul lor putem rezolva anumite neînțelegeri ( litigii )

“funcția previzională ce derivă din lărgirea sferei de cuprindere a activitații contabile. Astfel, aceasta nu se mai limitează doar la reprezentarea trecutului, datele furnizate constituind astăzi o sursă importantă în descoperirea tendințelor viitoare a fenomenelor și proceselor economice”.

Conform definiției menționate mai sus putem spune ca acest termen ne dă mai multe oportunități, unde în prezent suntem nevoiți să alegem o serie de variante cum ar fi :

Contabilitatea ca și artă, constă în sistematizarea și înregistrarea unor valori monetare, a operațiilor înregistrate și efectuate în cadrul unei entități economice, precum și realizarea documentelor contabile de sinteză. Ca și tehnică, Bernard Esnault și Christian Hoarau au precizat că: „contabilitatea este o tehnică ce permite…înfățișarea activității și rezultatelor unei întreprinderi și, mai general a unei organizații”.

Contabilitatea ca și limbaj poate fi definit sub trei aspecte, și anume: sintactic, semantic și pragmatic. Din punct de vedere sintactic, aceasta se referă la totalitatea metodelor, procedurilor și regulilor aplicate pentru a evidenția realitatea unei entități economice, dar și întocmirea documentelor de evidență contabilă. Semantica limbajului contabil arată semnele care sunt transmise în contabilitate și este într-o strânsă legătură cu entitatea economică (fiind obiectul descris) și cu contabilitatea ( fiind modelul de reprezentare), ambele formând sistemul contabil. Din punct de vedere practic al limbajului contabil, acest aspect se referă la modul de prezentare, la comunicare și la utilizarea unor informații oferite prin intermediul unor activități ale firmei.

O altă abordare destul de importantă privind contabilitatea este sistemul informațional, adică informațiile sunt mesaje sau știri ce conțin elemente despre evenimente și obiecte, și astfel se formează mediul înconjurător. Toate aceste informații care fac referire la o anumită întreprindere sunt stipulate într-un sistem informațional iar principala componentă a acesteia este evidența economică.

Contabilitatea este un joc social, așa cum o definește și Bernard Colasse în 1993 „ ca un joc social cu actorii și regizorii săi, (cu) instanțe de normalizare și reglementare.” și o ultimă abordare conceptuală a contabilității este ca știință, și astfel în 1930 Werner Sombart arată ca pentru a determina acest concept, contabilitatea trebuie să îndeplinească următoarele condiții, și anume: secularizarea științei se referă la caracterul de universalitate și permanentizare; diferențierea adică fiecare știință are propriile sale legi, obiecte și metode; democratizarea oferă posibilitatea de a accesa informațiile pentru cei care vor sa o studieze, cu toate acestea ea nefiind interzisă.

Contabilitatea financiară sau contabilitatea generală se caracterizează printr-un circuit patrimonial al unei entități economice luat atât în totalitate cât și în structuralitatea sa. Ca și obiectiv al contabilității financiare ar putea fi colectarea unor informații sintetice cu privire la poziția financiară, performanțele și modificările poziției financiare. Astfel în cadrul acesteia, entitățile intră în relații cu diferite persoane fizice și juridice, și sunt evidențiate prin folosirea unei clase intitulată “ conturile de terți”.

Pentru desfășurarea întregii activități, entitatea economică intră în relații de decontare cu furnizorii, clienții, salariații, asociații sau acționarii, debitorii și creditorii diverși, bugetul statului, entitățile din cadrul grupului,asigurările sociale.

Toate aceste relații de decontare sunt evidențiate în contabilitate sub forma creanțelor pentru beneficiar, și sub forma datoriilor pentru furnizor sau prestatorul de servicii cu termenul de decontare pe termen scurt, adică până la un an de zile.

Creanțele sau activele circulante în curs de decontare sunt “drepturi cuvenite creditorilor de a pretinde de la debitori anumite sume de bani, bunuri sau servicii.

Debitorul este persoana care a primit o valoare economică și urmează să dea un echivalent valoric sau o contraprestație. Creanțele se reflectă în contabilitate din momentul creării dreptului față de terți până în momentul stingerii (încasării) lor. “.

Conform Standardului Internațional de Contabilitate 1 ne prezintă că “O entitate trebuie să clasifice un activ drept activ circulant atunci când:

(a) se așteaptă să valorifice activul, sau intenționează să îl vândă sau să îl consume, în cadrul ciclului normal de exploatare;

(b) activul este deținut, în principal, în scopul tranzacționării;

(c) se așteaptă valorificarea activului în termen de douăsprezece luni după perioada de raportare; sau

(d) activul reprezintă numerar sau echivalente de numerar (după cum sunt definite de IAS 7), cu excepția cazului în care există restricția ca activul să fie schimbat sau utilizat pentru decontarea unei datorii pentru o perioadă de cel puțin douăsprezece luni după perioada de raportare. O entitate trebuie să clasifice toate celelalte active drept active imobilizate.”

Pe baza elementelor menționate mai sus putem spune că, cu ajutorul acestui standard creanțele pot fii încadrate din punct de vedere al poziției financiare în categoria de Active.

Datoriile reprezintă “ surse externe (străine) de finanțare, puse la dispoziția entității de către debitori.

Creditorul este persoana care a avansat o valoare economică și urmează să primească un echivalent valoric sau o contraprestație. Datoriile sunt reflectate în contabilitate din momentul creării angajamentelor până în momentul stingerii (plății) lor. “

În IAS 1 – Prezentarea situațiilor financiare ne arată că: “O datorie trebuie clasificată drept datorie curentă atunci când satisface oricare dintre următoarele criterii:

(a) se așteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al entității;

(b) este deținută în primul rând în scopul de a fi tranzacționată;

(c) este exigibilă în termen de douăsprezece luni după data bilanțului; sau

(d) entitatea nu are un drept necondiționat de a amâna decontarea datoriei pentru cel puțin douăsprezece luni după data bilanțului.

Toate celelalte datorii trebuie clasificate drept datorii pe termen lung.”

Astfel pe baza definiției menționată mai sus, acestea pot fi încadrate din punct de vedere al poziției financiare în cadrul bilanțului contabil în categoria de pasiv.

Potrivit ordinului 1802/2014 actualizată cu modificările și completările ulterioare, în această categorie mai intră și operațiunile de scontare, forfetare și alte operațiuni, efectuate cu instituțiile de credit. Astfel avem:

“(2) Scontul comercial reprezintă operațiunea prin care, în schimbul unui efect de comerț (cambie,bilet la ordin), instituția de credit pune la dispoziția posesorului creanței valoarea efectului, mai puțin taxa de scont și comisioanele aferente, fără a aștepta scadența efectului respectiv, iar instituția are drept de recurs asupra beneficiarului fondurilor.

Forfetarea – reprezintă cumpărarea, fără recurs asupra oricărui deținător anterior, a unor creanțe scadente la termen, ca rezultat al livrării de bunuri sau prestărilor de servicii, contra unei taxe forfetare.”

1.2.Clasificarea creanțelor și datoriilor

În urma relațiilor avute cu entitatea economică, a apărut o succesiune de datorii și creanțe, a căror decontare pe termen scurt sunt delimitate prin categoria de „decontări cu terții”.

Conform Planului de Conturi General, în categoria creanțelor și datoriilor intră urmatoarele:

Datoriile și creanțele comerciale reflectă acele relații pe care le are cu alte societăți și presupune aprovizionarea și desfacerea de bunuri și servicii.

Datoriile comerciale sunt acele obligații pe care le are entitatea economică față de terțe persoane juridice și fizice în urma achiziției de bunuri sau de utilizare a serviciilor, și sunt structurate din punct de vedere contabil în furnizori, efecte de plătit. Din categoria datoriilor comerciale fac parte: datorii față de furnizorii de stocuri, lucrări și servicii; datorii față de furnizorii de imobilizări corporale sau necorporale; datorii pentru efectele comerciale.

Creanțele comerciale reprezintă acele drepturi pe care le are entitatea economică față de alte persoane fizice și juridice, rezultate în urma vânzărilor de bunuri, executări de lucrări și prestări de servicii, și sunt structurate din punct de vedere contabil în clienți, efecte de primit. Din categoria creanțelor comerciale fac parte: creanțe rezultate din vânzarea de bunuri, prestarea de lucrări sau servicii ce fac obiectul de activitate al societății respective; creanțele pentru efectele de credit; creanțele legate de lipsurile de bunuri, de natura stocurilor sau de altă natură, descoperite la efectuarea recepției acestora și care se impută;

Datoriile și creanțele salariale

Datoriile și creanțele salariale sunt prezentate în articolul 334, alineatul 1 din OMFP 1802/2014 actualizată cu modificările și completările ulterioare, astfel: “334. – Contabilitatea decontărilor cu personalul cuprinde drepturile salariale, sporurile, adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizațiile pentru concediile de odihnă, precum și cele pentru incapacitate temporară de muncă, plătite din fondul de salarii, primele reprezentând participarea personalului la profit, acordate potrivit legii, și alte drepturi în bani și/sau în natură datorate de entitate personalului pentru munca prestată.”

Datoriile și creanțele sociale

Datoriile și creanțele sociale reflectă obligațiile entității economice față de salariați pentru contribuția la asigurări sociale, contribuția la asigurări sociale de sănătate și la constituirea fondului pentru ajutorul de șomaj. Astfel, calculul contribuțiilor la asigurările sociale de stat, respectiv de sănătate se face în cote procentuale aplicându-se asupra fondului total de salarii.

Exemple de contribuții obligatorii, unde entitatea cat și angajatul le suportă, si astfel avem urmatoarele:

Pensii-CAS

-entitate:

15,8% condiții normale de muncă

20,8% condiții deosebite de muncă

25,8% condiții speciale de muncă

-angajat:

10,5% condiții normale de muncă

10,5% condiții deosebite de muncă

10,5% condiții speciale de muncă

Sănătate-CASS

-entitate: 5,2%

-angajat: 5,5%

ANOFM-șomaj

-entitate: 0,5%

-angajat: 0,5%

Contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale

-entitate: 0,85%

Contribuția de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale

-entitate: între 0,15% – 0,85% diferențiată în functie de clasa de risc

Contribuția la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale

-entitate: 0,25%

Datoriile și creanțele fiscale

Datoriile fiscale reprezintă acele obligații pe care o are entitatea față de bugetul de stat sub formă de impozite și taxe.

Astfel, datoriile fiscale sunt structurate în felul următor :

în impozite directe:

Impozitul pe profit este un impozit direct stabilit în sarcina persoanei juridice române și străine, care se aplică beneficiului obținut din desfășurarea unei activități economice. Cota de impozitare este de 16% asupra profitului impozabil.

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor este un impozit obligatoriu pentru contribuabili care din punct de vedere fiscal se încadrează în categoria microîntreprinderilor. Cota de impozitare care se aplică în cazul acestui tip de impozit este de 3%.

Impozitul pe venituri din salarii este un impozit direct stabilit asupra veniturilor din salarii. “Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma în care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate de muncă.”

Impozitul pe dividend este un impozit direct și este un venit la bugetul de stat. Dividendul este o cotă-parte din profitul net al unei societăți pe acțiuni și revine fiecărui actionar în funcție de valoarea acțiunilor pe care le deține.

În categoria impozitelor și taxelor locale intră: impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor, taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate, impozitul pe spectacole, taxa hotelieră.

în impozite indirecte:

Taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect atașat consumului, și revine bugetului de stat.Cotele de taxă pe valoare adăugată în România este de 19% (cota standard), 9% (livrări de medicamente, produse ortopedice, manuale școlare, cărți, ziare), dar și 5% (vânzarea de locuințe sociale).

Accizele sunt impozite indirecte aplicate asupra producției și consumului de produse ce nu sunt de strictă necesitate (cafea, alcool, produse din tutun etc.)

Taxele vamale sunt plăți obligatorii, fiind percepute de autoritatea vamală pentru importul, exportul și tranzitul de mărfuri. Acest tip de impozit se aplică conform tarifului vamal.

Creanțele fiscale sunt drepturile entității economice față de bugetulde stat sub formă de subvenții și vărsăminte virate în plus.

Datoriile și creanțele diverse

În categoria datoriilor diverse intră contul de creditori diverși ( persoanele fizice și/sau persoanele juridice ) și se folosește în urma achizițiilor de investiții financiare pe termen scurt.

În creantele diverse intră contul de debitori diverși și se folosește în urma cesiunii (vânzării) titlurilor de plasament, activelor imobilizate, pagubelor materiale, reclamațiilor.

Datoriile și creanțele față de grup și asociați/acționari

Creanțele față de grup și asociați/acționari sunt acele drepturi pe care le are entitatea economică față de asociați/acționari sau față de alte unități pentru aporturile la capitalul social subscris aparținând grupului.

Datoriile față de grup și asociați/acționari sunt acele obligații de plată pe care le are entitatea economică față de asociați sau acționari și față de alte unități aparținând grupului

Alte creanțe și datorii

În categoria alte creanțe și datorii intră:

Creditori/debitori diverși

conturile de regularizare

decontări în cadrul unității

ajustări pentru deprecierea creanțelor

1.3 Evaluarea creanțelor și datoriilor

Metoda contabilității ca și concept, poate fi definită ca „totalitatea principiilor și procedeelor folosite de contabilitate pentru reflectarea și controlul tuturor elementelor ce se includ în obiectul ei”. Sau într-o formă mai simplă putem spune că metoda este un plan pe care trebuie sa îl urmărim pentru a atinge un anumit scop, iar procedeul este doar o metodă prin care putem să atingem acel scop.

Ca și o trăsătura a acestei metode a contabilității este utilizarea unor procedee prin care se urmărește înregistrarea numerică, cifrică, a existenței și a mișcării patrimoniului unei entități economice. Ca o generalizare, mai putem adăuga faptul ca metoda contabilității presupune ansamblul procedeelor pe care entitatea economică le utilizează în scopul înțelegerii situației patrimoniale și a rezultatelor obținute.

Astfel în cadrul acesteia avem următoarele procedee:

Procedee generale tuturor științelor

Procedee comune și altor discipline economice

Procedee specifice contabilității

Ca o primă categorie, contabilitatea folosește ca și procedee generale a tuturor științelor anume: observația, raționamentul, comparația, clasificarea, analiza, sinteza.

În următoarea categorie, principalele procedee utilizate în cadrul contabilității avem: documentarea, evaluarea “reprezintă procedeul de cuantificare (măsurare) în expresie valorică a existenței, mișcării și transformării elementelor de bilanț în vederea reflectării lor în contabilitate”, calculația ,inventarierea.

În ultima categorie intră: bilanțul contabil, dar și alte situații conform legii societăților comerciale nr.31/1990 republicată; contul , balanța de verificare.

Însă cea mai mare problemă a avut-o evaluarea, fiind una dintre cele mai

controversate subiecte apărute în contabilitate.

Există două tipuri de evaluare: evaluarea curentă sau evaluarea contabilă și evaluarea periodică. În cazul evaluării curente sau contabile , bunurile sunt evaluate la data intrării în patrimoniu și sunt înregistrate la valoarea de intrare sau valoarea contabilă, la data ieșirii din patrimoniu unde bunurile sunt evaluate și scăzute la valoarea lor de intrare.

Apoi evaluarea periodică are la bază doua momente: evaluarea la inventar și evaluarea bilanțieră, care se întocmește la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar.

Ca și celelalte elemente patrimoniale, evaluarea creanțelor și datoriilor se realizează la data intrării în patrimoniu, la inventariere, la încheierea exercițiului financiar și la data ieșirii din patrimoniu.

La data intrării în patrimoniu, creanțele sunt înregistrate la valoarea lor nominală sau valoarea de intrare, iar datoriile „sunt cuantificate la valoarea istorică, respectiv valoarea echivalentelor obținute în schimbul obligației sau valoarea ce se așteaptă a fi plătită în numerar ori echivalente de numerar la decontarea datoriei.”

La inventariere, valoarea creanțelor și a datoriilor se face la valoarea probabilă de încasare sau de plată, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile.Astfel diferențele realizate în minus între valoarea stabilităla inventariere și valoarea contabilă netă a creanțelor se înregistrează în contabilitate pe seama ajustărilor pentru deprecierea creanțelor (clienți, decontări în cadrul grupului și cu acționarii/asociații, debitorii diverși).

Dacă în urma desfășurării lucrărilor de inventariere există o creanță restantă având ca posibilitate mare de neîncasare, atunci aceasta trece în categoria creanțelor incerte și, simultan, se înregistrează o ajustare pentru deprecierea creanțelor clienți. Iar elementele de pasiv de natura datoriilor, diferențele în plus între valoarea de inventar și valoarea de intrare se înregistrează în contabilitate pe seama elementelor corespunzătoare de datorii.

La încheierea exercițiului financiar, creanțele și datoriile sunt evaluate și înregistrate conform principiului prudenței la valoarea de intrare având la bază rezultatele inventarierii (denumită evaluare bilanțieră). În urma acestui rezultat, valoarea de intrare se compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii, denumită valoare de inventar. La fiecare data a bilanțului, creanțele și datoriile exprimate în valută sunt evaluate și raportate aplicându-se cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României, valabil la data încheierii.

Dacă în urma rezultatelor inventarierii la creanțe se constată un plus, atunci valoare de inventar nu se mai înregistrează în contabilitate, iar daca avem o diferență în minus, atunci aceasta o trecem pe cheltuieli sau pe provizioane. În cazul datoriilor, dacă avem un plus în inventar atunci se înregistrează ca provizion iar dacă se constată un minus atunci aceasta nu se înregistrează.

La ieșirea din patrimoniu, darea în consum sau la data încasării sau plății creantelor respective a datoriilor, bunurile sunt scăzute din gestiune și sunt înregistrate la valoarea nominală sau valoarea de intrare. Pentru operațiile ce se decontează în valută până la sfârșitul exercițiului financiar, atunci se ia doar în vedere cursul de schimb în vigoare, iar diferențele nefavorabile sau favorabile constatate sunt înregistrate în contabilitate, la data efectuării tranzacției influențând cheltuielile respective veniturile financiare, acestea fiind recunoscute doar în perioada de gestiune.

1.4. Inventarierea creanțelor și datoriilor

Un alt procedeu important folosit în contabilitate care se face la sfârșitul fiecărui an într-o societate este inventarierea și “ reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată existența tuturor acestor elemente, cantitativ-valoric sau numai valoric, dupa caz, în gestiunea entității, la data la care aceasta se efectuează.”

Scopul principal al inventarierii este stabilirea situației reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor, capitalurilor proprii, a bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu de fiecare unitate, aparținand altor persoane juridice sau fizice.

Inventarierea anuală a patrimoniului se face potrivit prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare, ordinul 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, ordinul nr. 1802/2014 ‐ Partea I pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.

Conform Legii contabilității nr. 82/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare se precizează că persoanele desemnate “ au obligația să efectueze inventarierea generală a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute la începutul activității, cel puțin o dată în cursul exercțtiului financiar, precum și în cazul fuziunii, divizării sau lichidării și în alte situații prevăzute de lege.”

Astfel pentru răspunderea lucrărilor de inventariere îi revin administratorului, ordonatorului de credite sau oricărei alte persoane, și au obligația gestionării tuturor elementelor de activ și/sau de pasiv, și care elaborează și transmit comisiilor de inventariere proceduri scrise care sunt adaptate la specificul entității economice.

Efectuarea acestui procedeu, un rol important o au creanțele și datoriile față de terți.

Conform OMFP 2861/2009, în alineatul 28, articolul 1 “ Creanțele și obligațiile față de terți sunt supuse verificării și confirmării pe baza extraselor soldurilor debitoare și creditoare ale conturilor de creanțe și datorii care dețin ponderea valorică în totalul soldurilor acestor conturi, potrivit "Extrasului de cont" (cod 14-6-3) sau punctajelor reciproce scrise. Nerespectarea acestei proceduri, precum și refuzul de confirmare constituie abateri de la prezentele norme și se sancționează potrivit legii.

(2) În situația entităților care efectuează decontarea creanțelor și obligațiilor pe bază de deconturi interne sau deconturi externe periodice confirmate de către parteneri, aceste documente pot ține locul extraselor de cont confirmate”.

În articolul 32 cu ocazia inventarierii pentru creanțe și datorii aflate la terți “se fac cereri de confirmare, care se vor atașa la listele respective după primirea confirmării”.

Rezultatele inventarierii creanțelor și a datoriilor se înscriu în Lista de inventariere pe baza datelor din extrasul de cont confirmate de debitori sau creditori, iar în cazul în care aceste date nu au fost confirmate se înscriu în baza documentelor justificative. Această listă se întocmește în cadrul entității economice într-un singur exemplar și apoi se semnează de către membrii comisiei de inventariere și de către contabilul responsabil de acest sector. Pemtru completarea listei mentionată mai sus trebuie să avem în vedere că anumite conturi care sunt aplicate în evidența decontărilor pot avea solduri debitoare, dar și solduri creditoare ( de exemplu avem conturile 227, 229, 532, 539 ).

Pentru anumite divergențe care s-au depistat în urma datelor inventarierii cu cele contabile s-a întocmit acest document de evidență contabilă, și anume Balanța de verificare a rezultatelor inventarierii. În categoria activelor, datoriilor și a capitalurilor proprii, unitățile economice au obligația ca listele de inventariere să fie întocmite atât în format letric, cât și în format electronic, și astfel asiguratorii care au obligația sa organizeze și să întocmeasca acele liste de incentariere pentru fiecare categorie de activ, pentru fiecare tip de rezervă tehnică.

Conform ordinului, în articolul 39 se prezintă următoarea situație: “39. Pentru toate plusurile, lipsurile și deprecierile constatate la bunuri, precum și pentru pagubele determinate de expirarea termenelor de prescripție a creanțelor sau din alte cauze, comisia de inventariere solicită explicații scrise de la persoanele care au răspunderea gestionării bunurilor, respectiv a urmăririi decontării creanțelor.

Pe baza explicațiilor primite și a documentelor analizate, comisia de inventariere stabilește natura lipsurilor, pierderilor, pagubelor și deprecierilor constatate, precum și natura plusurilor, propunând, în conformitate cu dispozițiile legale, modul de regularizare a diferențelor dintre datele din contabilitate și cele faptice, rezultate în urma inventarierii.”

Dacă în urma inventarierii sunt depistate diminuări sau majorări a creanțelor în valută străină sau în unități convenționale, atunci acele sume sunt reflectate în contabilitate cu scopul impozitării la cursul de la data decontării lor, acest curs fiind stabilit de Banca Națională sau in baza contractului respectiv. Dacă avem diferențe de curs, atunci în contabilitate acestea se trec pe venituri sau pe cheltuieli. În urma efectuării acestei inventarieri, comisia a constatat ca există diminuări sau majorări, atunci sumele rezultate sunt luate în calcul pentru a determina indicatorii rapoartelor financiare dar și a declarațiilor fiscale pe anul respectiv.

Un aspect foarte important și care trebuie să se țină seama este că trebuie să se menționeze în mod obligatoriu componenta comisiei de inventariere, adică să aducem în vedere numele președintelui și membrii lor, modul cum se efectuează inventarierea, metoda de inventariere folosită, data începerii și sfârșitul inventarierii etc. Astfel comisia trebuie să fie coordonată de către o comisie centrală, numită printr-o decizie scrisă conform alineatului 1.

1.5. Particularități privind creanțele și datoriile în valută

Creanțele și datoriile în devize împreună cu capitalul social, acestea sunt evaluate la cursul de schimb valutar inițial, comunicat de Banca Națională a României de la data efectuării operațiunii, pentru data de 31 decembrie.

Conform punctului 185, aliniatul 9 din Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a și cu Directiva a VII-a a Comunităților Economice Europene, aprobat prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3055/2009, se constată că diferențele de curs valutar apar cu ocazia decontării creanțelor și datoriilor în valută la cursuri diferite față de cele la care au fost înregistrate inițial pe parcursul lunii trebuie recunoscute în luna în care apar, ca venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar.

CAPITOLUL II

Contabilitatea creanțelor și datoriilor

2.1. Contabilitatea creanțelor și datoriilor comerciale: furnizori-clienți

Pentru efectuarea întregii activități, entitatea economică trebuie să realizeze în mod curent relații de decontare atât cu furnizorii, cât și cu clienții.

În literatura de specialitate, furnizorul poate fi definit ca o „persoană fizică sau juridică care livrează unui client materii prime, mărfuri, produse sau prestează un anumit serviciu.” Înregistrarea furnizorilor în contabilitate se face în pasivul bilanțier și presupune evidențierea datoriilor față de furnizori pentru bunurile sau serviciile care au fost achiziționate.

Clientul este definit, într-o formă mai simplă, ca o „persoană care cumpără produsele sau serviciile unei firme.” În contabilitate, creanțele față de clienți se înregistrează în activul bilanțier și evidențiază drepturile pe care le are entitatea față de clienți pentru bunurile sau serviciile livrate.

Conform Planului de Conturi General, în această categorie a decontărilor comerciale față de furnizori și clienți se ține cu ajutorul grupelor 40 „Furnizori și conturi asimilate” și 41 „Clienți si conturi asimilate”. Între cele două categorii, există o interdependență, și anume:

Ca și conturi specifice ce intră în categoria datoriilor față de furnizori sunt următoarele:

Contul 401 „Furnizori” este un cont de datorii curente cu funcția contabilă de pasiv. Acest cont reflectă datoriile firmei în urma primirii materiilor prime, a materialelor sau a lucrărilor si serviciilor executate, precum și decontările față de furnizorii interni, cât și cei externi.

În creditul acestui cont intră achizițiile de bunuri sau servicii efectuate de entitate conform facturilor și în debit avem achitarea datoriei față de furnizori. Soldul final al contului 401 este creditor și arată datoriile neachitate pe care le are societatea față de furnizori.

Contul 404 „Furnizori de imobilizări” este asemănător ca și funcționare cu contul 401, adică este un cont de datorii curente având funcția contabilă de pasiv. În contabilitate, acesta evidențiază datoriile firmei față de furnizorii de imobilizări.

Soldul contului este creditor și arată datoriile neachitate încă.

Contul 403 „Efecte de plătit” se folosește, în cazul achitării datoriilor față de furnizorii de stocuri și servicii prin efecte comerciale ( bilet la ordin, cambie etc. ).

Contul 405 „Efecte de plătit pentru imobilizări” are rolul de a evidenția datoriile entității față de furnizori,în vederea achitării bunurilor sau serviciilor achiziționate pe baza efectelor comerciale ( bilete la ordin, cambii ). După conținutul economic este un cont de datorii curente iar după funcția contabilă este un cont de pasiv. Ca regulă de funcționare a conturilor este similar cu contul 403”Efecte de plătit”. Soldul final este creditor.

Contul 408 „Furnizori-facturi nesosite” evidențiază datoriile firmei față de furnizori pentru care nu s-au primit facturi. Se creditează cu valoarea bunurilor și serviciilor achiziționate de catre furnizori, precum și înregistrarea diferențelor nefavorabile de curs valutar încheiat la sfârșitul exercițiului financiar. În debitul contului 408 intră valoarea facturilor sosite, astfel datoriile față de furnizori devin certe, precum și înregistrarea diferențelor favorabile de curs valutar la închiderea exercițiului financiar. Soldul contului este unul creditor.

Contul 409 „Furnizori-debitori” este un cont de activ și are rolul de a evidențiaacele sume care sunt oferite furnizorilor sau furnizorilor de imobilizări ca drept avansuri, în urma achizițiilor efectuate de entitate. Tot în cadrul acestui cont mai intră și ambalajele care sunt restituite furnizorilor.

În categoria creanțelor față de clienți folosim următoarele conturi:

Contul 4111 „Clienți” este cont de creanțe comerciale cu funcția contabilă de activ, și exprimă decontările efectuate cu clienții interni, cât și cu cei externi.

Se debitează cu valoarea la preț de vânzare a bunurilor sau a lucrărilor executate dar și a serviciilor prestate pe baza facturilor întocmite sau emise, urmat de TVA-ul aferent vanzărilor. Se creditează cu sumele decontate de la clienți în corespondență cu debitul conturilor de trezorerie sau casa. Soldul final al contului este unul debitor și reflectă sumele care nu au fost încasate de la clienți.

Contul 4118 „Clienți incerți sau în litigiu” este un cont de creanțe comerciale cu funcția contabilă de activ și evidențiază clienții incerți, dubioși sau aflați în litigiu.

În debit intră acele sume care nu au fost achitate la termen fata de clienții incerți, rău platnici, dubioși sau aflați în litigiu.În credit avem sumele încasate de la clienții incerți, precum și scăderea din evidență a clienților a căror sume au fost trecute pe pierderi unde se adaugă și TVA-ul colectat. Soldul final al contului 4118 este unul debitor.

Contul 413 „Efecte de primit" este un cont de creanțe comerciale având funcția contabilă de activ, și are rolul de a înregistra în contabilitate creanțele încasate de la clienți pe baza efectelor comerciale. În debitul contului avem acceptul de către furnizori a unor efecte comerciale și se creditează cu încasarea lor. Soldul final este unul debitor.

Contul 418 „Clienți-facturi de întocmit” are funcția contabilă de Activ și este folosit pentru a ține evidența livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii , împreună cu taxa pe valoare adăugată unde nu s-au realizat facturi. Se debitează cu valoarea livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii, inclusiv taxa pe valoare adăugată pentru care nu sau realizat facturi. Se creditează cu întocmirea tuturor facturilor în urma vânzărilor efectuate. Soldul contului este debitor și reflectă valoarea vânzărilor pentru care nu s-au întocmit facturi.

Contul 419 „Clienți-crediori” este un cont cu funcția contabilă de pasiv și ține evidenta clienților-creditori, reprezentând avansurile încasate de la clienți. În credit intră sumele facturate clienților reprezentând avansuri pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii, precum și valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate clienților. În debitul contului intră decontarea avansurilor încasate, valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire primite și nerestituite de la clienți. Soldul contului este creditor.

2.2. Contabilitatea creanțelor și datoriilor salariale

În realizarea obiectului de activitate al unei entități economice, împreună cu mijloacele fixe, stocurile și banii, mai intră și factorul munca. Angajarea personalului în muncă presupune încheierea unui raport juridic, cel mai des întâlnit în orice entitate economică este contractul individual de muncă. Prin contract individual de muncă se înțelege, potrivit articolului 10 din Codul Muncii actualizat cu modicările și completările ulterioare, “contract în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.”

Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în forma scrisă , în limba română, obligația de încheiere îi revine angajatorului. În urma încheierii acestui document, fiecare entitate economică are obligația să informeze salariatul cu privire la salariu de bază, precum și alte elemente.

Astfel, potrivit Codului Muncii în articolul 159, alineatul 1 definește salariul ca fiind: “contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.” Acesta este alcătuit din următoarele elemente, și anume:

Salariul de bază este acordat în funcție de orele lucrate și “poate fi egal sau mai mic în raport cu salariul de încadrare”. Începând cu data de 1 mai 2016, salariul de bază minim brut pe țară va ajunge la 1250 lei, cu un program complet de lucru de 8 ore pe zi. Făcând o comparație cu anul anterior unde salariul de bază minim brut a fost de 1050 lei, acesta a crescut cu aproximativ 19 %.

Indemnizații de: conducere, neconcurență, de delegare sau detașare

Sporuri pentru: condiții deosebite de muncă, orele suplimentare și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în zilele de sărbători legale, lucrul în timpul nopții, vechime de muncă, exercitarea unei funcții suplimentare, folosirea unei limbi străine

Adaosuri: adaosul de acord, premii acordate din fondul de premiere, prime de vacanță și de sărbători

Contabilitatea decontărilor cu personalul se efectuează cu ajutorul grupei 42 “Personal și conturi asimilate”. Astfel, cu ajutorul acestei grupe avem următoarele conturi:

421 “Personal-salarii datorate

Contul 421 este un cont de datorii salariale având funcția contabilă de pasiv, și reflectă decontările pe care le are entitatea față de proprii angajați în legătură cu drepturile salariale pe care le datorează acestora, împreună cu sporurile, adaosurile, indemnizațiile care sunt achitate din fondul de salarii. În creditul acestui cont intră salariile brute , alte drepturi care se cuvin personalului (641) dar și contravaloarea avantajelor în natură acordate salariaților (642). Iar în debitul contului avem reținerile salariale brute,salariile nete ce sunt plătite angajaților dar și drepturile de personal neridicate.

423 “Personal-ajutoare material datorate”

Acest cont, conform OMFP 1802/2014 actualizat cu modicările și completările ulterioare, tine “evidența ajutoarelor de boală pentru incapacitate temporară de muncă, a celor pentru îngrijirea copilului, a ajutoarelor de deces și a altor ajutoare acordate.” Contul 423 este un cont de datorii salariale, având funcția contabilă de pasiv.

În credit intră ajutoarele materiale suportate potrivit legii, dar și alte ajutoare acordate (431, 645). În debit intră ajutoarele materiale achitate (512, 531), reținerile salariale datorate, precum și ajutoarele materiale neridicate (426). Soldul final este creditor.

424 “Prime privind participarea personalului la profit”

Acest cont funcționează ca un cont de datorii salariale pe termen scurt cu funcție contabilă de pasiv și ține evidența primelor acordate personalului din profitul realizat reprezentând participarea acestora la profit. Se creditează cu valoarea primelor acordate potrivit legii reprezentând participarea personalului la profit (644), și se debitează cu reținerile datorate (427, 428, 444), sumele achitate (512, 531) dar și cele neridicate de personal (426). Soldul final al contului 424 este unul creditor.

425 “Avansuri acordate personalului”

Funcțiunea acestui cont ca și conținut economic este un cont de creanțe, cu funcția contabilă de activ. Contul 425 are rolul de a evidenția avansurile ce sunt acordate angajaților. În debit înregistrăm plata avansurilor ce au fost acordate personalului (512, 531) și în credit avem cu reținerile pe statele de salarii reprezentând avansuri plătite angajaților. Soldul final este debitor.

426 “Drepturi de personal neridicate”

Este un cont de datorii curente cu funcția contabilă de pasiv, și reflectă salariile și alte drepturi ce se cuvin personalului și care nu au fost ridicate conform termenului legal. În credit intră sumele datorate angajaților, dar neridicate conform termenului legal, iar in debitul contului intră acele drepturi salariale care trebuie achitate, precum și acele drepturi ale personalului care au fost prescrise. Soldul final este creditor și evidențiază drepturile de personal neridicate.

427 “Rețineri din salarii datorate terților”

Ca și funcționare, contul 427 este un cont de datorii curente având funcția contabilă de pasiv, și ține evidența reținerilor și popririlor salariale datorate terților (chirii, rate, pensii alimentare etc. ). Se creditează cu sumele reținute personalului, datorate terților și se debitează cu achitarea sumelor ce sunt datorate terților.

428 “Alte datorii și creanțe în legătură cu personalul”

4281 “Alte datorii în legătură cu personalul”

4282 “Alte creanțe în legătură cu persoalul”

În ultimul rând, contul 428 funcționează ca un cont de datorii sau creanțe fiind un cont bifuncțional, ce pune în prim plan alte datorii sau creanțe pentru angajații entității. În structura acestui cont intră două conturi sintetice de gradul 2, și anume: 4281 și 4282. Soldul creditor al contului reprezintă sumele datorate personalului, iar soldul debitor sumele reprezentând creanțe față de personal.

2.3. Contabilitatea creanțelor și datoriilor sociale

Remunerarea factorului muncă determină atât pentru societate cât și pentru angajat o serie de obligații fiscale, a căror cote sunt stabilite annual conform Legii bugetului asigurărilor sociale de stat nr.340/2015, publicată în Monitorul Oficial nr.942 din 19 decembrie 2015. Astfel, sistemul asigurărilor și protecției sociale în România are drept țintă protecția salariaților, atât pe perioada activității cât și în afara ei, unde societatea împreună cu salariatul participă la formarea unor fonduri.

În această categorie, fiecare entitate economică trebuie să suporte anumite cheltuieli atât pentru unitate, cât și pentru personal incluzând contribuțiile sociale și formarea fondului privind ajutorul de șomaj, dar și indemnizațiile ce se cuvin angajaților și care sunt plătite de fiecare angajator în contul asigurărilor sociale.

Contribuția pentru asigurările sociale (CAS)

Asigurările sociale este unul din mijloacele de acoperire a riscurilor, de orice natură, care îi “pândește” pe angajați și familiile lor, riscuri care în final duc la micșorarea sau suprimarea câștigului, la acoperirea cheltuielilor de boală, maternitate cât și la cele familiale pe seama cotizațiilor salariale și a ajutoarelor oferite de stat.

Contribuția pentru asigurările sociale se datorează mai multor categorii de contribuabili, câteva dintre acestea fac parte:

persoanele angajate în cadrul societății pe baza contractului individual de muncă

societățile comerciale angajatoare

Astfel, cotele de contribuții privind asigurările sociale sunt stabilite anual la nivelul Legii bugetului asigurărilor sociale de stat fiind diferentiate în funcție de condițiile de muncă normale, deosebite sau speciale.

În cazul condițiilor de muncă deosebite, asigurații sunt afectați în mod permanent sau în anumite perioade, din cauza gradului ridicat de risc la care sunt expuși. Iar în categoria condițiilor special intră: unitățile miniere, activitățilr de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare, aviația civilă sau activitatea artistică.

Calcului și plata contribuției la asigurările sociale datorate de salariați și de societățile angajatoare se face lunar de către fiecare societate. În cazul în care contribuția nu a fost plătită la termenele stabilite de lege, atunci se aplică plata unor majorări calculate pentru fiecare zi de întârziere, până la momentul achitârii sumei datorate.

Baza lunară de calcul în cazul salariatului este dat de venitul brut realizat, iar în cazul societăților angajatoare este reprezentată de suma veniturilor.

În anul 2016, cotele stabilite în rândul angajatului este de 10,5% indiferent de condițiile de muncă, iar la societățile comerciale avem următoarele cote:

15,8% condiții normale de muncă

20,8% condiții deosebite de muncă

25,8% condiții speciale de muncă

Contribuția asigurărilor sociale de sănătate (CASS)

Asigurările sociale de sănătate “reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați”. Aceste contribuții sunt obligatorii și au la bază următoarele principii:

principiul solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor

dreptul alegerii libere de către asigurați a medicului, a unității sanitare și a casei de asigurări de sănătate

Baza legală este data de Legea nr.95/2006 actualizată cu modificările și completările ulterioare privind reforma în domeniul sănătății.

Constituirea fondurilor de asigurări sociale de sănătate: contribuția asiguraților, contribuția persoanelor fizice și juridice care angajează personalul salariat, subvenții de la bugetul de stat, alte surse.

Administrarea fondurilor de asigurări sociale de sănătate seface prin intermediul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și Caselor de asigurări de sănătate județene

În cadrul asigurărilor pentru șomaj intră salariații care obțin venituri salariale de la societăți comerciale. Rolul acestui tip de asigurări îl au contribuțiile societăților comerciale și salariații. Societățile comerciale angajatoare au obligația să plătească lunar contribuția având cota stabilită în baza legii de 0,5% aplicându-se asupra fondului total de salarii brute lunare.

Pentru a înregistra în contabilitate contribuțiile sociale, cât și protecția socială se ține cu ajutorul grupei 43 “Asigurări sociale, protecție socială și conturi asimilate”, unde în cadrul acestuia avem următoarele conturi:

Contul 431 “Asigurări sociale” intră în cadrul grupei 43 care, după funcția contabilă, este un cont de pasiv. Prin intermediul acestui cont putem tine evidența tuturor contribuțiilor, mai précis contribuții pentru asigurări sociale sau de sănătate ce se cuvin angajatorului, cât și a personalului unei entități. În creditul contului intră contribuțiile angajatorului și a personalului la asigurările sociale și de sănătate, precum și sumele ce reprezintă alte drepturi ale asigurărilor sociale. În debitul contului se înregistrează virarea sumelor la aigurări sociale și de sănătate, dar și cele datorate personalului ce sunt suportate de entitate, precum și sumele reprezentând datoriile privind asigurări sociale prescrise, scutite sau anulate. Soldul contului este creditor și reprezintă sumele datorate asigurărilor sociale.

Contul 437 “Ajutor de șomaj” , ca regulă de funcționare a conturilor, este un cont de datorii cu funcție contabilă de pasiv. Acest cont are în subordinea lui două conturi sintetice, și anume 4371 “ Contribuția unității la fondul de șomaj” și 4372 “Contribuția personalului la fondul de șomaj”, și are rolul de a evidenția decontările privind ajutorul de șomaj, datorat de angajator, precum și de personal potrivit legii.. În credit avem contribuția cuvenită entității, dar și personalului în urma constituirii fondului de șomaj, și în debit avem plata contribuțiilor la buget , precum și alte sume reprezentând datorii privind ajutorul de șomaj, prescrise, scutite sau anulate.Sold final creditor.și reprezintă ajutorul de șomaj datorat.

Contul 438 “Alte datorii și creanțe sociale” este bifuncțional, adică poate funcționa fie de pasiv, fie de activ. Acesta se desfășoară pe 2 conturi sintetice și evidențiază alte creanțe sau alte datorii sociale.

Cu ajutorul acestui cont putem tine evidenta contribuției unității la fondurile de pensii facultative, primele de asigurare voluntară de sănătate și asigurările de viață, a datoriilor de achitat sau a creanțelor de încasat în contul asigurărilor sociale, precum și a plății acestora. Se creditează cu contribuțiile unității la asigurările de viață, fondurile de pensii facultative și primele de asigurare voluntară de sănătate; sume reprezentând ajutoare achitate în plus personalului; sume restituite de la buget reprezentănd vărsăminte efectuate în plus în relația cu bugetul asigurărilor sociale. Se debitează cu sumele datorate personalului sub formă de ajutoare, sume virate privind contribuțiile și asigurările sociale prescrise, scutite sau anulate.

Soldul final al contului 438 poate fi creditor sau debitor. Soldul creditor reprezintă sumele datorate bugetului asigurărilor sociale ( contribuția unității la fondurile de pensii facultative, primele de asigurare voluntară de sănătate și asigurări de viață, precum și sumele datorate bugetului asigurărilor sociale. Soldul debitor reprezintă sumele ce urmează a se încasa de la bugetul asigurărilor sociale.

2.4.Contabilitatea creanțelor și datoriilor fiscale

Ca orice entitate economică care desfășoară o anumită activitate, are datoria să calculeze și să vireze în bugetul statului, bugetul local precum și în alte organisme publice, impozite, taxe și vărsăminte asimilate: impozit pe profit/venit, taxa pe valoare adăugată, impozitul pe venituri de natura salariilor, subvenții, alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate, fonduri speciale-taxe și vărsăminte asimilate, precum și alte datorii și creanțe cu bugetul statului.

Contabilitatea impozitului pe profit/venit (16%)

Contabilitatea impozitului pe profit/venit se ține cu ajutorul contului 441 “Impozitul pe profit/venit”. Contul 441 este un cont cu funcția contabilă de pasiv și ține evidența decontărilor la bugetul statului/bugetul local a impozitului pe profit sau venit. Se creditează cu sumele datorate de entitate către bugetul statului sau bugetele locale reprezentând impozitul pe profit/venit, dar și în cazul corectării erorilor contabile reflectate pe seama rezultatului reportat afferent exercițiilor financiare anterioare. Se debitează cu plata sumelor virate la bugetul statului/bugetele locale sau cu sumele prescrise, scutite sau anulate.

Soldul creditor reprezintă sumele datorate de entitate iar în cel debitor rezultă sumele vărsate în plus.

Contabilitatea taxei pe valoare adăugată (24%)

Această categorie se ține prin intermediul contului 442 „Taxa pe valoare adăugată”, unde în structura lui avem următoarele conturi sintetice: 4423”TVA de plată”, 4424”TVA de recuperat”, 4426”TVA deductibilă”, 4427”TVA colectată” și 4428”TVA neexigibilă”. În cazul conturilor 4423 și 4427, acestea intră în categoria datoriilor fiscale având funcția contabilă de Pasiv, iar celelalte conturi, adică 4424 și 4426, sunt încadrate în categoria creanțelor. Contul 4428 este bifuncțional. Cu ajutorul acestei categorii putem ține evidența decontărilor cu bugetul statului privind taxa pe valoare adăugată pentru operațiunile efectuate pe teritoriul României. În cadrul acestuia nu intră taxa pe valoare adăugată aferentă achizițiilor de bunuri sau servicii realizate din alte state și taxa pe valoare adăugată datorată pe teritoriul unui alt stat în urma livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii realizate pe teritoriul acelor state, în conformitate cu prevederile legale.

Astfel, contul 4423 „Taxa pe valoare adăugată de plată” este un cont de datorii curente cu funcție contabilă de pasiv. Ca regulă de funcționare a conturilor, acest cont se creditează cu taxa pe valoare adăugată datorată bugetului statului fiind determinată în urma calculului ca diferență între taxa pe valoare adăugată colectată mai mare și taxa pe valoare adăugată deductibilă. Se debitează cu plata acesteia la bugetul statului și cu compensarea taxei pe valoare adăugată de recuperat din perioadele fiscale precedente. Soldul contului 4423 este creditor și reflectă taxa pe valoare adăugată ce se cuvine bugetului statului.

Contul 4424 „Taxa pe valoare adăugată de recuperat” ține evidența taxei pe valoare adăugată de recuperat datorată bugetului statului. Din punct de vedere al conținutului economic, acesta este un cont de creante cu funcția contabilă de activ. Ca regula de funcționare a conturilor, acesta începe prin a se debita cu diferențele între taxa pe valoare adăugată deductibilă mai mare și taxa pe valoare adăugată colectată efectuate la sfârșitul lunii. Apoi se creditează cu încasarea taxei pe valoare adăugată de la bugetul statului, precum și cu compensarea ei în perioadele următoare. Soldul final al contului 4424 este debitor.

Contul 4426 „Taxa pe valoare adăugată deductibilă” ține evidența taxei pe valoare adăugată aferentă aprovizionărilor. Acest cont este un cont de creanțe, cu funcția ccontabilă de activ. În debit intră taxa pe valoare adăugată aferentă aprovizionărilor, iar în credit avem încasarea, sumele compensate la sfârșitul perioadei din taxa pe valoare adăugată colectată sau taxa pe valoare adăugată deductibilă. La sfârșitul lunii, contul 4426 se soldează.

Contul 4427 „Taxa pe valoare adăugată colectată” este un cont de datorii cu funcție contabilă de pasiv, și scoate în evidență taxa pe valoare adăugată aferentă vânzărilor. Ca și regulă de funcționare, contul 4427 se creditează cu taxa pe valoare adăugată aferentă livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii taxabile, avansurilor pentru livrări. Se debitează cu regularizarea privind avansurile sau facurile parțial emise, compensarea taxei pe valoare adăugată deductibilă, taxa pe valoare adăugată cuvenită bugetului statului. La sfârșitul lunii se soldează.

Contul 4428 „Taxa pe valoare adăugată neexigibilă” este un cont bifuncțional și ține evidența situațiilor când taxa pe valoare adăugată a devenit exigibilă, fiind generată de o serie de operații, și anume: livrări de produse cu plata în rate, mărfuri în comerțul cu amănuntul, livrări de produse fără factură etc.

Contabilitatea impozitului pe venituri de natura salariilor

Din punct de vedere contabil, impozitul pe venituri de natura salariilor se ține cu ajutorul contului 444 „Impozitul pe venituri de natura salariilor”.Ca și regulă generală, acesta este un cont de pasiv fiind utilizat pentru evidența impozitelor pe veniturile de natura salariilor, dar și alte drepturi care se cuvin bugetului statului.

În credit intră sumele reprezentând impozitul pe venituri de natura salariilor, reținut din drepturile bănești cuvenite personalului, precum și de colaboratorii unității respective pentru plațile efectuate.

În debit avem plata impozitului pe venituri de natura salariilor și a altor drepturi, dar și anularea lui. Soldul final al contului 444 este creditor și reprezinta sumele cuvenite bugetului statului.

Contabilitatea subvențiilor

Contul 445 „Subvenții” face parte din grupa 44 „Bugetul statului, fonduri speciale și conturi asimilate” și funcționează ca un cont de activ. Contul 445 evidențiază decontările privind subvențiile aferente activelor dar și a veniturilor, distinct pe subvenții guvernamentale, împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenții și alte sume primite cu caracter de subvenții.

Se debitează cu subvențiile aferente activelor și veniturilor, precum și cu valoarea subvențiilor pentru venituri în perioada respectivă sau în perioadele viitoare. Se creditează cu încasarea tuturor subvențiilor. Sold final creditor și reflectă subvențiile de primit.

Contabilitatea altor impozite,taxe și vărsăminte asimilate

Prin intermediul contului 446 „Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate” se ține evidența datoriilor la bugetul statului sau la bugetul local referitor la impozite, taxe și vărsăminte asimilate, cum sunt: impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, alte impozite și taxe. Acest cont, ca și conținut economic, este de datorii fiscale cu funcție contabilă de pasiv.

Se creditează prin debitul conturilor:

213 „Instalații tehnice și mijloace de transport”

214 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale”

301 „Materii prime”

302 „Materiale consumabile”

303 „Materiale de natura obiectelor de inventar”

381 „Ambalaje”

635 „ Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”

Se debitează prin creditul conturilor:

1171 „Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită”

512 „Conturi curente la bănci”

758 „Alte venituri din exploatare”

Soldul final al contului este creditor.

Contabilitatea fondurilor speciale

În categoria Fonduri speciale-taxe și vărsăminte asimilate avem contul 447,funcționând ca un cont de pasiv, și cu ajutorul lui putem evidenția datoriile și vărsămintele care au fost efectuate. Se creditează cu efectuarea datoriilor și a vărsămintelor către alte organisme publice, și se debitează cu achitarea sau anularea lor. Sold final creditor și reprezintă sumele datorate.

Contabilitatea altor datorii și creante față de bugetul statului

În această categorie intră contul 448 și se detaliază pe două sintetice de gradul 2, și anume: 4481”Alte datorii față de bugetul statului” are rolul de a înregistra în contabilitate alte datorii față de bugetul statului, și 4482 „Alte creanțe privind bugetul statului” are rolul de a evidenția alte creanțe față de bugetul statului.Ca și solduri, finale, contul 4481 are creditor, iar 4482 debitor.

2.5.Contabilitatea creanțelor și datoriilor față de acționari/asociați și grup

Odată ce societatea a fost înființată , dar și pe parcursul desfășurării activităților, apar situații în care entitatea economică întră, de regulă, în relații economico-financiare cu asociații sau acționarii. Aceste relații privesc activitățile prin care:

este constituită societatea, asociații sunt obligați ca la întocmirea actului de înființare să aducă aportul subscris, sau în situația retragerii capitalului social de către acționari sau asociați

asociații ca și persoane fizice sau juridice împrumută temporar firmei bani pentru acoperirea unor necesități immediate.

aportul asociaților la capitalizarea firmei este remunerate prin distribuirea de dividende

În contabilitate, această categorie se ține cu ajutorul grupei 45 “ Grup și acționari/asociați”. În cadrul decontărilor față de acționari/asociați și grup avem următoarele conturi:

1.Contul 451 „Decontări între entitățile afiliate” se desfășoară pe două conturi sintetice de gradul 2, și anume: 4511”Decontări între entitățile afiliate” și 4518”Dobânzi aferente decontărilor între entitățile afiliate” .

2. Contul 453 „Decontări privind interesele de participare” este un cont bifuncțional, și în cadrul acestuia avem două conturi sintetice de gradul 2, respectiv: 4531”Decontări privind interesele de participare” și 4538”Dobânzi aferente decontărilor privind interesele de participare”. Ca și sold final al ambelor conturi poate fi debitor ceea ce reprezintă creanțele entității privind interesele de participare, dar și creditor adică rezultă datoriile întreprinderii privind interesele de participare.

3. Contul 455 „Sume datorate acționarilor/asociațior” funcționează ca un cont de datorii curente având funcția contabilă de pasiv, și are rolul de a pune în prim plan acele sume care au fost lăsate temporar de către acționari/asociați în entitatea economică. În cadrul acestui cont mai avem încă două conturi sintetice, și anume:

Contul 4551 ”Acționari/asociați-conturi curente” este un cont de datorii cu funcție contabilă de pasiv, și arată sumele care trebuie datorate acționarilor sau asociaților. Ca regulă de funcționare, acesta se creditează cu depunerea sumelor de către asociați, respectiv acționari și se debitează cu restituirea lor. Soldul creditor reprezintă sumele datorate de societate către acționari sau asociați.

Contul 4558 ”Acționari/asociați-dobânzi la conturi curente” este un cont cu funcție contabilă de pasiv, și evidențiază dobânzile care trebuie datorate acționarilor/asociaților pentru disponibilul deținut, și care este utilizat de entitate. Soldul contului este creditor.

4. Contul 456 „Decontări cu acționarii/asociații privind capitalul” este bifuncțional, adică este un cont cu funcție contabilă de activ ce exprimă creanțele sau de pasiv ce reflectă datoriile entității economice față de acționari/asociați.

Acesta evidențiază în contabilitate decontările cu acționarii sau asociații privind capitalul. Se debitează cu valoarea capitalului social subscris de către asociați/acționari în natură și/sau în numerar, precum și sumele achitate acționarilor/asociaților cu ocazia reducerii capitalului social. Se creditează cu vărsarea și cu retragerea capitalului de către asociați sau acționari. Soldul final este debitor sau creditor.

5. După conținutul economic al contului 457 „Dividende de plată” este un cont de datorii curente având funcția contabilă de pasiv, și reflectă dividendele care trebuie datorate acționarilor/asociaților în funcție de aportul depus la capitalul social. Se creditează cu dividendele catre trebuie daorate asociaților sau acționarilor din profitul realizat în exercițiile anterioare și se debitează cu achitarea dividendelor datorate asociaților/acționarilor, precum si cu impozitul pe dividente. Soldul final este creditor și reprezintă dividendele datorate asociaților sau acționarilor.

6. Contul 458 „Decontări din operații în participație” este, din punct de vedere contabil, un cont bifuncțional și ține evidența decontărilor din operații în participație, respectiv a decontării cheltuielilor și veniturilor realizate din operații în participație, precum și a sumelor virate între coparticipanți. Soldul final poate fi creditor sau debitor.

2.6. Contabilitatea altor creanțe și datorii

Creditori/debitori diverși (grupa 46)

În structura acestei grupe intră următoarele conturi:

Contul 461 este cont de creanțe curente cu funcție contabilă de activ, și ține evidența debitorilor proveniți din pagube materiale create de terți, alte creanțe provenind din existența unor titluri executorii și a altor creanțe, altele decât entitățile afiliate, entitățile associate și entitățile ontrolate în comun. În debit avem creanțele față de debitori diverși, iar în credit intră încasarea creanței. Sold final debitor.

Contul 462 funcționează ca un cont de pasiv și reflectă datoriile entității economice față de creditorii diverși. Se creditează cu acele sume care se cuvin creditorilor diverși, și se debitează cu achitarea sau anularea datoriei față de creditorii diverși. Sold final creditor.

Conturi de regularizare și asimilate (grupa 47)

În cadrul acestei grupe avem următoarele conturi:

471 „Cheltuieli înregistrate în avans” este un cont de activ și arată cheltuielile înregistrate în avans ce urmează a se suporta eșalonat pe cheltuieli, pe baza unui scadențar în perioadele viitoare. Se debitează cu sumele reprezentând chiriile, abonamentele, certificatele de emisii de gaze cu efect de seră achiziționate, sumele aferente prestării ulterioare de servicii și alte cheltuieli efectuate anticipat. Se creditează cu repartizarea sumelor pe cheltuieli a exercițiilor financiare viitoare. Soldul final este creditor și reflectă cheltuielile efectuate în avans.

472 „Venituri înregistrate în avans” reflectă veniturile înregistrate în avans. Din punt de vedere contabil, acesta este un cont de datorii cu funcția contabilă de pasiv. În creditul și în debitul contului intră veniturile înregistrate în avans pentru perioadele viitoare, respectiv perioada actuală sau în timpul exercițiului financiar. Sold final creditor.

473 „Decontări din operații în curs de clarificare” reflectă acele sume care sunt în curs de clarificare. Din punct de vedere al conținutului economic, este un cont de regularizare și este bifuncțional, adică poate fi încadrat în categoria de activ sau în categoria de pasiv.Îndebit intră sumele în curs de clarificare iar în credit intră sumele clarificate și trecute pe cheltuieli,respectiv în conturi de trezorerie. Sold final debitor sau creditor.

475 „Subvenții pentru investiții” funcționează ca un cont de datorii având funcția contabilă de pasiv. Acest cont evidențiază subvențiile guvernamentale pentru investiții, împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenții pentru investiții, donații pentru investiții, plusuri la inventar de natura imobilizărilor și a altor sume primite. În creditul contului 475 intră subvențiile guvernamentale, împrumuturile nerambursabile cu caracter de subvenții pentru investiții, și alte sume de primi, precum și valoarea imobilizărilor primite cu titlu gratuit sau constatate. În debit se înregistrează cota-parte a subvențiilor pentru investiții care sunt trecute la venituri în urma amortizarii calculate sau a scoaterii din evidență a activelor, precum și subvențiile pentru investiții restituite sau care trebuie să se restituie. Soldul final este creditor și reprezinta subvențiile pentru investiții, netransferate la venituri.

478 „Venituri în avans aferente activelor primite prin transfer de la clienți”

Decontări în cadrul unității (grupa 48)

Această categorie a decontărilor în cadrul unității avem conturile 481 „Decontări între unitate și subunități” și 482 „Decontări între subunități”. Contul 481 este bifuncțional, adică funcționează ca un cont de datorii sau de creanțe, și reflectă decontările realizate între unități și subunități’.

Ajustări pentru deprecierea creanțelor (grupa 49)

Conturile care intră în structura acestei grupe reflectă creanțele depreciate. Din punct de vedere contabil, acestea sunt conturi rectificative având funcția contabila de pasiv. Ca și funcționare, ele se creditează în urma constituirii și majorării ajustărilor, și se debitează cu anularea sau diminuarea ajustărilor. Soldurile acestor conturi sunt creditoare.

2.7. Documentele de evidență a creanțelor și datoriilor

Potrivit Ordinului 2634/2015, republicat cu modificările și completările ulterioare, menționează în articolul 4 că „Fiecare entitate poate adapta, în funcție de necesități, modelele documentelor financiar-contabile.”

Astfel, documentele financiar-contabile intocmite de entitate pentru această categorie sunt următoarele:

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA CREANȚELOR ȘI DATORIILOR LA SC SÎRBU CONSTRUCT SRL

3.1 Prezentarea societății SC SÎRBU CONSTRUCT SRL

SC SÎRBU CONSTRUCT SRL s-a înființat în conformitate cu dispoziițiile legii române nr. 31/1990 ca o societate comercială cu răspundere limitată cu asociat unic, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J32/127/2007.

Societatea a luat ființă în anul 2007, având ca asociat unic pe Sîrbu Nicolae, cetățean român.

Durata de funcționare a societății este pe o perioadă nedeterminată de timp.

Asociatul unic a participat la formarea capitalului social în proporție de 100% și în aceeași proporție participă la împărțirea beneficiilor și la suportarea pierderilor.

Sediul social al societății se află în România, pe strada Triajului, nr. 4, județul Sibiu, imobil identificat în CF nr.6702, nr. Top 4159/1/10/2/1.

Societatea s-a constituit cu un capital social subscris și vărsat de 200 lei, exclusiv în numerar. Capitalul social subscris se împarte într-un număr de 20 părți sociale, fiecare având o valoare nominală de 10 lei, aparținând în totalitate asociatului unic. Părțile sociale nu sunt negociabile și se cesionează conform legii.

Administrarea societății se face de către un administrator în persoana asociatului unic, adică în persoana domnului Sîrbu Nicolae. Pentru realizarea acestor activități, asociatul unic va putea angaja și alte persoane.

Societatea nu are filiale sau întreprinderi associate, nu există societăți cu drepturi patrimoniale asupra societății.

Societatea are ca obiect principal de activitate, “Lucrări de vopsitorie, zugrăveli și montări de geamuri”, cod CAEN 4334. Astfel, activitatea se desfășoară în următoarele etape:

atragerea de client prin diverse promoții

selectarea ofertelor, în funcție de locație și prețuri, pentru rentabilizarea activității

prestarea efectivă a serviciului executat

emiterea și comunicarea facturii pentru serviciul prestart

încasarea contravalorii serviciilor prestate, la termenele cuvenite

reparații în perioada de garanție a lucrării

întreținere în perioada de garanție a lucrării

încasarea garanției

În general, societatea SC SÎRBU CONSTRUCT SRL oferă garanții ale lucrărilor executate de 1-3 ani, în funcție de contract.

În activitatea sa, societatea se bazează pe principiile respectului față de client, promptitudine, dar și a lucrului bine făcut pe termen lung. La SC SÎRBU CONSTRUCT SRL, lucrează personal calificat cu o experiență de peste 20 ani care prestează servicii de cea mai bună calitate. În prezent, societatea dispune de un număr mediu de 2 salariați.

Scopul firmei este de a asigura prestarea serviciilor de o calitate superioară, care să ducă într-un final la satisfacție, dar și la determinarea câștigării încrederii tuturor clienților. Pentru bunul mers al firmei, noi punem preț pe calitatea lucrărilor executate, astfel încât motto-ul societății noastre după care ne ghidăm este: “Contați pentru noi, contați pe noi!”.

Țelul nostru este de a fii cei mai buni în domeniul nostru de activitate. Pentru aceasta ne raportăm în mod riguros performanța la cei mai buni, atât în interiorul companiei, cât și în afara ei. Învățăm din succese cât și din insuccese.

3.2. Particularități privind creanțele și datoriile

Monografie contabilă privind principalele operațiuni de creanțe și datorii la SC SÎRBU CONSTRUCT SRL

La începutul lunii ianuarie 2015, SC SÎRBU CONSTRUCT SRL cu sediul în Sibiu, având ca obiect de activitate „Lucrări de vopsitorie, zugrăveli și montări de geamuri”, prezintă următorul bilanț:

Pe parcursul lunii ianuarie au loc următoarele operațiuni economico-financiare:

Se înregistrează statul de salarii în valoare de 1200 lei, conform statului de plată pe luna ianuarie

641=421 1500 lei

Tamaș Laurian , salariu de încadrare 600 lei, 1 persoana în întreținere

CAS 10,5% x 600 lei = 66 lei

CASS 5,5% x 600 lei = 33 lei

CFS 0,5% x 600 lei = 3 lei

Deducere de bază = 250

Deducere suplimentară = 100

Venit impozabil = Venit brut – (CAS + CASS + CFS + Db + Ds)

= 600 – (66+33+3+250+100)

= 148 lei

Impozit = 16% x 148

= 24 lei

Rest de plată = Venit brut – (CAS+CASS+CFS+Impozit)

= 600- (66+33+3+24)

= 474 lei

Se înregistrează obligațiile personalului

421 = % 126 lei

4312 66 lei

4314 33 lei

4372 3 lei

444 24 lei

Obligațiile angajatorului

CAS 20,8% x 900 lei = 187 lei

CASS 5,2% x 900 lei = 47 lei

CFS 0,5% x 900 lei = 5 lei

ITM 0,75% x 900 lei = 7 lei

6451 = 4311 187 lei

6453 = 4374 47 lei

6452 = 4371 5 lei

6458 = 4381 7 lei

Se virează pe rând salariile aferente lunii precedente prin ordin de plată, conform statului de salarii

421 = 5121 1606 lei

Se înregistrează amortizarea mijloacelor fixe și a mijloacelor de transport aferente lunii, conform balanței sintetice

mijloace fixe: 6811 = 2814 22.114, 43 lei

mijloace de transport: 6811 = 2813 5000 lei

Se înregistrează în cursul lunii o reparatie asupra mijlocului fix în valoare de 200 lei

611 = 401 200 lei

Achitarea datoriei furnizorilor la bancă

401 = 5121 200 lei

Achiziție și montaj gresie și faianță în valoare de 1500 lei

611 = 401 1500 lei

http://documents.tips/documents/contabilitatea-creantelor-si-a-datoriilor-la-sc-avicola-sa-bacau.html

Analiza indicatorilor economico-financiari la SC SÎRBU CONSTRUCT SRL

Fiind esențială și indispensabilă oricărei entități economice, atât în ceea ce privește echilibrul financiar, cât și perspectivele de dezvoltare, analiza economico-financiară la nivelul unei firme reprezintă instrumentul de bază în luarea deciziilor. Astfel, potrivit acestei analize se pot identifica atât puncte tari cât și slabe, cauzele ducerii la o situație favorabilă sau nefavorabilă și în concordanță cu legile economice, întocmirea unor anumite programe pentru redresarea situațiilor sau păstrarea celei existente.

Analiza creanțelor și a datoriilor la SC SÎRBU CONSTRUCT SRL

Creanțele cât și datoriile unei entități economice apar în urma unor relații ce s-a format între entitate, în calitate de furnizor și clienții săi. Totodată, acestea sunt considerate în bilanțul contabil elemente importante în patrimoniul entității și astfel, ocupă o pondere esențială în structura lui.

În activitatea economico-financiară, creanțele au o influență deosebită asupra entității economice, deoarece acestea sunt mijloace prin care se achită datoriile. Necesitatea analizei creanțelor rezultă din impactul dublu al creanțelor asupra entității. Cu alte cuvinte, analiza creanțelor și datoriilor urmărește dinamica acestora pe total și pe feluri.

Analiza creanțelor și datoriilor la SC SÎRBU CONSTRUCT SRL se efectuează pe baza datelor din situațiile financiare anuale, pe anii 2014 și 2015.

Evoluția creanțelor și datoriilor

Analiza lichidității și solvabilității

Lichiditatea reprezintă abilitatea unui activ de a fii transformat în bani rapid și cu o pierdere minimă de valoare, respectiv abilitatea unei entități de a face față obligațiilor de plată asumate pe seama activelor curente/circulante.

Principalele rate de lichiditate operaționale în analiza financiară la SC SÎRBU CONSTRUCT SRL sunt:

Rata lichidității curente = Active curente/Datorii curente

Rata lichidității imediate sau test acid =( Active curente – Stocuri)/Datorii curente

Rata lichidității la vedere=Casa și conturi la bănci/Datorii curente

Solvabilitatea constă în capacitatea unei entități economice de a-și acoperi în întregime datoriile totale.

Ratele de solvabilitate analizate la SC SÎRBU CONSTRUCT SRL sunt următorii indicatori:

Rata solvabilității generale=Active totale/Datorii totale

Rata solvabilității patrimoniale=Capital propriu/Total pasiv

Analiza gradului de îndatorare al entității economice

Gradul de îndatorare reprezintă indicatorul general al îndatorării și calculează proporția în care activul total este finanțat din alte surse decât cele proprii, cum sunt: credite, furnizori, datorii de stat etc. Acest indicator este inversul solvabiltății generale și poate avea valori mai mici sau egale cu 1. Pentru o situație favorabilă a gradului de îndatorare, acesta ar trebui să se situeze în jurul valorii de 50% Dacă limita indicatorului este sub 30%, atunci rezultatul indică o rezervă în apelare de credite și împrumuturi, iar peste 80% atunci avem o dependență de credite, fiind o situație alarmantă pentru entitatea economică.

Gradul de îndatorare = Datorii totale/Active totale

= Datorii totale/(Datorii totale+Capital propriu)

Rata îndatorării globale =( Datorii totale/Total pasiv) x 100

Analiza ratelor de gestiune (activitate)

Ratele de gestiune oferă informații calitative referitoare la elementele bilanțului financiar și se referă la comportamentul fiecărei compnente încadrate în categoria de activ sau pasiv, pe parcursul desfășurării exercitiului financiar. Acest comportament face referire la lichiditatea stocurilor și creanțelor comerciale pe de o parte, dar și la exigibilitatea datoriilor de exploatare pe de altă parte.

Măsurarea vitezei de rotație se stabilește cu ajutorul a 2 indicatori, și anume:

Număr de rotații arată de câte ori se rotește elementul de activ sau pasiv luat în considerare prin cifra de afaceri într-o perioadă de gestiune. Dacă rezultatul acestui indicator crește, atunci rezultă că în urma acelui rezultat are loc sporirea eficienței utilizării elementelor.

Nr.rot. = Cifra de afaceri/Element de activ sau pasiv

Durata în zile a unei rotații semnifică durata medie a unei rotații unde elementul analizat parcurge întregul ciclu economic și se reîntoarce la forma inițială din bilanțul financiar în cadrul unei entități economice. Astfel, dacă durata unei rotații este mică, atunci acest rezultat semnifică că avem o recuperare rapidă a elementului examinat sub formă bănească.

D = (Element de activ sau pasiv/Cifra de afaceri) x Timp

Analiza gestiunii activului total

Viteza de rotație a activului total

Pe baza tabelului de mai sus, am analizat viteza de rotație a activului total la SC SÎRBU CONSTRUCT SRL și putem spune că, în anul 2014 activul total are un număr de rotații prin cifra de afaceri de 18,77 ori, recuperându-se într-un termen mediu de 19 zile. Potrivit acestui rezultat, situația de față nu este tocmai favorabilă deoarece entitatea economică nu se poate adapta obiectului de activitate, precum și proasta organizare a întregii activități.

În anul 2015, numărul de rotații ale activului total este de 2,65 , iar durata în zile a unei rotații este de 138 zile. Situația aceasta este una satisfăcătoare pentru entitatea analizată, și semnifica că aceasta dispune de o bună organizare a întregii activități.

Analiza gestiunii activelor circulante

Această categorie reflectă numărul de rotații și durata medie a unei rotații efectuate de activele circulante prin cifra de afaceri. Nivelul minim recomandabil pentru a asigura o eficiență a gestiunii activelor circulante este de 6 rotații, care trebuie să aibe un termen mediu de revenire de 60 zile. Daca viteza de rotație a activelor circulante crește, atunci areloc sporirea eficienței utilizării lor, reducerea duratei de recuperare și îmbunătățirea structurii în corelație cu specificul activității.

Astfel, nivelul și evoluția acestui indicator este influențată de următorii factori:

optimizarea structurii activelor circulante

gestionarea eficientă a stocurilor

optimizarea mărimii stocurilor

creșterea gradului de lichiditate a activelor circulante

La SC SÎRBU CONSTRUCT SRL am analizat viteza de rotație a activelor circulante în următorul tabel:

Analiza gestiunii creanțelor

Ratele de gestiune a creanțelor arată durata medie în zile de încasare a contravalorii creanțelor. Valoarea minimă recomandabilă a creanțelor este de 4 rotații care corespunde unei durate medii de încasare a creanțelor de 90 zile, iar cea optimă este de 30 zile.

Analiza gestiunii datoriilor curente