CP1 Dr. Ana Tomescu Candidat: [307757]

[anonimizat] I

PROCESUL TEHNOLOGIC DE CULTIVARE

A LEGUMELOR ÎN SERE ȘI SOLARII

Coordonatori:

Prof. univ. Dr. Steliana Toma

CP1 Dr. Ana Tomescu Candidat: [anonimizat]. Mariana Minea

Școala Gimnazială Dumbrăvești

Județul Prahova

2016

CUPRINS

Introducere

Prezentarea localității

A. PARTEA I. CONȚINUTUL ȘTIINȚIFIC

CAPITOLUL I. Legumele-prezentare generală

1.1. Sisteme de protejare a culturilor de legume

1.1.1. Sera(definiție, descriere)

1.1.2. Solarul (definiție, descriere)

1.1.3. Tunelul (definiție, descriere)

1.2. Importanța cultivării legumelor în sistem protejat (seră,solar) [anonimizat]

1.3. Lucrări specifice cultivării legumelor în sistem protejat

1.3.1. Producerea răsadului de legume

1.3.2. Lucrările de îngrijire a răsadului

1.3.3. Înființarea culturilor în sistem protejat

1.3.4. Lucrări de îngrijire a culturilor din spații protejate

1.3.5. Recoltatul legumelor

1.3.6. Transportul legumelor

1.3.7. Depozitarea și păstrarea legumelor

CAPITOLUL II. Cultura tomatelor în solarii și seră

II.1. Tehnologie modernă de cultură pentru tomate în solarii (ciclul I iarna-vara)

Introducere

Ciclul I de producție

CicluL II de producție

Ciclul intermediar mai lung

Obținerea răsadurilor

Plantarea/Înființarea culturilor

Lucrări de întreținere

Recoltarea

II.2. Tehnologia de culturã a tomatelor în sere

Pregătirea serelor

Producerea răsadurilor

Înființarea culturilor

Lucrările de îngrijire

Recoltarea

B. PARTEA a II-a. [anonimizat]

1. Proiectarea instruirii la nivelul disciplinei

1.1. Contribuția disciplinei la atingerea obiectivelor ciclului de școlarizare

1.1.1. [anonimizat]

1.1.2. Definirea conceptului de educație tehnlogică și a specificului său

1.1.3. [anonimizat] a acestora

1.2. Structura conținutului disciplinei

1.3. Corelarea cu alte discipline de învățământ sau module de educație tehnologică

1.3.1. Corelarea intarmodulară a temei

1.4. Organizarea mediului de instruire

2. Proiectarea instruirii pentru unitatea de învățare

2.1. Structura conținutului

2.2. Formularea obiectivelor operaționale

2.3. Elaborarea probei de evaluare

2.4. Stabilirea și asigurarea necesarului mijloacelor didactice

3. Proiecte de lecții

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

ANEXE

INTRODUCERE

Sunt profesor la Școala Gimnazială Dumbrăvești și predau disciplina Educație tehnologică.

[anonimizat]-o se intitulează ,,Procesul tehnologic de cultivare a legumelor în sere și solarii” și face parte din modulul ,,Produse alimentare de origine vegetală și animală” studiat de elevii claselor a V-a [anonimizat].

Abordarea temei permite o semnificativă deplasare de accent de pe dimensiunea informativă pe cea formativă a [anonimizat] ,,a învăța pentru a ști” la ,,a învăța pentru a face ”.

[anonimizat]. În contextul actual, ,,a ști” [anonimizat]ntru ,,a ști să faci”, ,,a ști să fii” și ,,a ști să devii”.

M-am gândit că îi pot ajuta pe elevi să se implice eficient în activitățile gospodărești ale familiei, deoarece majoritatea au în gospodărie culturi de legume în spații protejate sau în grădină și este necesar să cunoască modul de amenajare al acestor spații și procesul tehnologic de cultivare al legumelor.

Tema este benefică pentru asigurarea unei alimentații sănătoase, pentru mărirea veniturilor familiei, cât și pentru a le dezvolta capacitatea de a-și alege viitoarea meserie în cunoștință de cauză.

PREZENTAREA LOCALITĂȚII

AȘEZAREA GEOGRAFICĂ

Comuna Dumbrăvești se află în partea centrală a județului Prahova (Fig.1), situându-se la 25 km față de municipiul Ploiești, 6 km de orașul Plopeni, 19 km de orașul Slănic și 15 km de orașul Vălenii de Munte.

Comuna Dumbrăvești se întinde de-a lungul drumului DJ 102B, Plopeni- Slănic, având acces și la calea ferată prin cele 3 stații CFR: Plopeni Sat, Găvănel și Mălăești.

Fig.1 – Harta județului Prahova ( http://pe-harta.ro/judete/Prahova.jpg)

SATE COMPONENTE:

Comuna Dumbrăvești, având suprafața de 33,29 km2, se compune din 6 sate: Dumbrăvești, Sfârleanca, Găvănel, Mălăeștii de Sus, Mălăeștii de Jos și Plopeni Sat.

TERITORIILE ADMINISTRATIVE VECINE:

Sud: Oraș Plopeni

Nord: Comuna Vărbilău

Est: Comuna Gura Vitioarei, Măgurele, Lipănești

Vest: Comuna Cocorăștii Mislii, Comuna Vîlcănești

RELIEF:

Comuna Dumbrăvești se încadrează în zona de câmpie înaltă a Ploieștiului (altitudinea de 222 m în satul Plopeni), cuprinzând în limitele sale și zona dealurilor subcarpatice (altitudinea dealului Mălăești în punctul ,,Cuibul Corbului” de 532,45 m).

Relieful este variat, cuprinzând lunci, terase, văi adânci și dealuri.

REȚEAUA HIDROGRAFICĂ:

Satele comunei Dumbrăvești s-au dezvoltat pe terasa înaltă a pârâului Vărbilău, pârâului Cosmina și partea dreaptă a râului Teleajen.

Pârâul Cosmina, cu afluenții Misleanca și Glod, traversează comuna de la nord la sud, vărsându-se în râul Teleajen ca și pârâul Vărbilău.

Nivelul apelor subterane în fântânile din gospodării variază între 10 și 50 m.

RESURSE NATURALE:

Subsolul comunei Dumbrăvești cuprinde luturi grele, marne și nisipuri fine ruginii, zăcăminte de sare, țiței sau cărbuni.

Specialiștii au constatat că în zonă există soluri fertile, soluri brune, brun-roșcate de pădure și soluri aluviale care permit locuitorilor să cultive cele necesare vieții: cereale, zarzavaturi, viță de vie, livezi de pruni, meri sau nuci și să crească animale.

DEMOGRAFIE:

Populația comunei Dumbrăvești se ridică la 3537 locuitori, din care majoritatea de 89,4% sunt români, iar cca 8,59% sunt rromi.

Din punct de vedere confesional, 93,21% sunt ortodocși, iar cca 3,51% penticostali.

ISTORIA:

Legenda Dumbrăveștiului își trage obârșia din vremurile dacilor, potrivit pasionatului arheolog, colonelul Constantin Zacorit, care a publicat în 1940 o broșură privind cetățile dacice de la Valea Fetii și de la Mora lui Mitruș.

Cetatea de la Valea Fetii, situată între Valea Humei și Valea Cumetrii, a fost poziționată pe o mică terasă diluvială de eroziune. Aici dacii au construit o cetate de apărare, izolând cuprinsul terasei de corpul dealului Găgeni printr-un șanț și un val semicircular de pământ. Terasa a fost despădurită, iar poiana s-a numit ,,Poiana la Cetate” unde locuitorii din vechime veneau la apa izvorului Recea.

La est de satul Sfârleanca se află ,,Castrul Roman”, care atestă existența geto-dacilor pe aceste meleaguri printr-o cetate care a fost apărată cu strășnicie de localnici până în vremea invaziei tătare. Aici s-a găsit o cărămidă inscripționată de romani cu ,,cifre ca de ceasornic”. Acestei cetăți i se mai spune ,,Cetatea de la Moara lui Mitruș”, deoarece Mitruș era un albanez, pe numele adevărat Dimitrie Vitu, care a cumpărat o moară lângă cetate și 20 de pogoane de pământ lângă aceasta, stabilindu-se în 1880 în Dumbrăvești.

A. PARTEA I. CONȚINUTUL ȘTIINȚIFIC

CAPITOLUL I. LEGUMELE – PREZENTARE GENERALĂ

1.1. Sisteme de protejare a culturilor de legume

Legumele au o importanță deosebită în alimentația omului. O alimentație rațională este de neconceput fără folosirea lor zilnică într-un sortiment variat. (Fig.2)

Noțiunea de "legumă" trebuie înțeleasă în sens larg. Aceasta reprezintă părțile plantei folosite în alimentație, care au un efect deosebit de favorabil asupra sănătății organismului uman și anume:

hidratarea organismului datorită conținutului ridicat în apă a legumelor proaspete;

stimularea activității sistemului muscular, prin aportul de hidrocarburi simple;

aprovizionarea organismului cu aminoacizi: leucină, izoleucină, etc;

reducerea grăsimilor;

alcalinizarea plasmei sanguine;

susținerea procesului de calcifiere normală;

sporirea activității enzimelor prin aportul de săruri minerale:K, Ca, Fe, Mg, Mn,Zn, ș.a.

blocarea activității bacteriilor de fermentație;

menținerea permeabilității membranelor celulare;

stimularea activității glandelor interne;

mărirea capacității de apărare a organismului;

reglarea metabolismului prin aportul vitaminelor.

Legumele au un conținut ridicat de săruri minerale, cu rol important în buna funcționare a organismului; ele conțin săruri de Ca, P, Fe, K, Mg, S, Zn, Cu, ș.a , care intră în structura scheletului, a diferitelor țesuturi, echilibrează reacția sucului gastric. Varza, conopida, salata, ceapa ș.a., prin conținutul lor ridicat în Ca și P, neutralizează aciditatea provocată de consumul altor alimente ( carne, pește, făină); altele au un rol antianemic (spanacul, pătrunjelul de frunze, salata ș.a.), conținând cantități ridicate de Fe.

Conținutul în vitamine este influențat de specie, soi, climă și tehnologia aplicată.

Prin consumul zilnic a 250-300g de legume din specii diferite se asigură necesarul de vitamine pentru o persoană activă.

Vitamina A (carotenul) are un rol important în procesul vederii și se găsește în morcov, frunzele de pătrunjel, spanac, ardei, tomate. Ea are o mare stabilitate, dar expunerea îndelungată la soare a legumelor duce la inactivarea acesteia în proporție de 70%.

Vitaminele din complexul B (thiamina, riboflavina, acidul pantotenic) au un rol important în funcționarea normală a sistemului nervos, în metabolismul glucidelor.

Aceste vitamine se găsesc în: spanac, sfeclă roșie, sparanghel, pătrunjel , conopidă, mazăre, precum și în legumele conservate prin fermentația lactică .

Vitamina C este prezentă în toate legumele sub forma acidului ascorbic. Se evidențiază printr-un conținut mare: ardeii, frunzele de pătrunjel, spanacul,conopida, varza, tomatele.

În legume se găsesc și alte vitamine ca : K, E, PP, cu rol important în prevenirea unor boli și în echilibrul metabolic al organismului uman. Vitamina PP se găsește în conopidă, varză creață, varză albă, varză roșie, salată. Vitamina E se găsește în țelină și salată. Vitamina K în pătrunjel și morcov.

Legumele aduc o contribuție în bilanțul energetic al omului, prin hidrați de carbon și prin albumine.

Glucidele se găsesc în legume sub diferite forme (zaharuri simple, amidon, glicogen, celuloză). Se evidențiază printr-un conținut mai ridicat usturoiul, mazărea boabe, ceapa, morcovul, sfecla, hreanul.

Fibrele celulozice necesare bunei funcționări a aparatului digestiv se găsesc în legume.

Protidele conținute de legume aduc în hrana omului cca. 5-10 % din totalul necesar. Se remarcă printr-un conținut mai mare în protide, între 2 și 8 % ciupercile, mazărea, bobul, usturoiul, pătrunjelul de frunze, conopida, spanacul.

Lipidele se găsesc în cantitate mai mică în legume, remarcându-se ardeiul cu cel mai mare continut (l %). Din această cauză ele sunt alimente de bază în regimul de slăbire.

Acizii organici. malic, oxalic și acidul lactic, care se formează în procesul de murare și alți acizi, fac parte din conținutul legumelor, dând gust plăcut și răcoritor acestora.

Unele legume conțin uleiuri eterice, care se găsesc sub forma unor compuși cu sulf și care se mai numesc fitoncide. Astfel de substanțe se găsesc în hrean, ceapă, usturoi, praz, ridichi și au un efect bactericid.

O serie de cercetători au pus în evidență existența unor substanțe antibiotice în varză, morcov, ceapă ș.a.,asigurând o bună igienă a alimentației.

Prin efectele multiple, consumul de legume constituie un mijloc preventiv de combatere a diferitelor boli, cum ar fi arteroscleroza. De exemplu, tomatele sub formă de suc sau în stare proaspătă au valoare nutritivă deosebită datorită conținutului lor bogat în vitamine:A,C,B,E, și K și săruri minerale: Fe, K, Cu, Mg, P, CI. Acestea au proprietatea de a reduce vâscozitatea sângelui, de al fluidifica, prin acesta contribuind la reducerea riscului de tromboze, prevenind totodată instalarea arterosclerozei sau a altor afecțiuni ale vaselor de sânge. Tomatele mai au proprietatea de a stimula secreția sucului gastric și a pancreasului.

Clasificarea plantelor legumicole

Plantele legumicole se pot clasifica după criteriul botanic (Tabelul 1), după durata de viață, în funcție de organele care se folosesc în consum, în funcție de tehnologia aplicată, cea mai uzuală în activitatea de producție și economico-financiară.

Clasificarea legumelor după familia botanică

Tabelul 1

Tabelul 1 (http://conspecte.com/Merceologia-marfurilor alimentare)

Legumele bulboase (Fig.3) sunt reprezentate de ceapă, usturoi și praz. Acestea se consumă pentru bulbul bogat în substanțe nutritive cît și pentru frunze, cînd sunt tinere. Bulbul este o tulpină falsă, mult dezvoltat la ceapă și usturoi și bogat în uleiuri eterice, în fitoncide precum și în vitaminele C, E și din grupa B.

Legumele bostănoase (Fig.4) includ castraveții, dovleceii, pepenii verzi și galbeni. Sunt bogate în glucide și vitamine (B1, B2, C, provitamina A etc.).

Legume solano-fructoase ( Fig.5). Tomatele, ardeii și vinetele fac parte din aceeași familie botanică, avînd fructul reprezentat de bace cărnoase cu caracteristici comune. Sunt legume valoroase din punct de vedere alimentar, foarte plăcute la gust fiind consumate pe scară largă în stare proaspătă.

Legumele frunzoase (Fig.6) se consumă pentru conținutul mare de vitamine (B1, B2, C, caroten), săruri minerale (spanacul se distinge prin frunzele sale bogate în fier) și hidrați de carbon. Din această grupă fac parte: spanacul, salatele, loboda și andivele.

Legumele păstăioase (fasole, mazăre, bame) (Fig.7) se consumă sub formă de păstăi verzi sau boabe proaspete, uscate sau conservate. Ele au cel mai mare conținut de substanțe proteice, amidon, vitaminele B1, B2, C, provitamina A precum și săruri minerale bogate în calciu, fosfor și fier.

Legumele rădăcinoase (Fig.8) includ morcovul, pătrunjelul, păstîrnacul, țelina, sfecla și ridichile. Partea comestibilă o formează rădăcina. Pătrunjelul și țelina se cultivă și pentru frunzele puternic aromate datorită uleiurilor eterice conținute.

Imagini: Clasificarea legumelor după familia botanică

Fig.10- Legume din grupa verzelor

(www.didactic.ro-Material ppt.)

Sisteme de protejare a culturilor de legume și metodele de cultură

Plantele legumicole prin specificul biologiei și tehnologiei se cultivă în diferite sisteme și metode de cultură, ceea ce asigură aprovizionarea cu produse în tot timpul anului. Sistemele si metodele de cultură sunt cuprinse în tehnologii unitare pe specii sau grupe de specii, pe această cale realizându-se eșalonarea producției și industriei prelucrătoare în tot timpul anului.

Sistemul de cultură în teren descoperit se practică la toate speciile de legume, în perioada martie-octombrie, cu recoltarea produselor în perioada aprilie-noiembrie. În funcție de durata perioadei de vegetație, epoca de semănat sau plantat, începutul și sfârșitul recoltării, condițiile climatice, se deosebesc următoarele metode de cultură:

timpurie sau de primăvară-vară, în perioada martie-iulie la rădăcinoase, bulboase, verdețuri, vărzoase, solano fructoase, păstăioase;

semitimpurie sau de vară, în perioada mai-august la solanacee, varză;

târzie sau de toamnă, în perioada iunie-octombrie, la varză, tomate, vinete, fasole,

verdețuri.

Sistemul de cultură protejată se practică la unele specii de legume în perioada martie-iunie și septembrie-octombrie, folosind materiale de protejare, tipuri de construcții și posibilități de încălzire.Protejarea permite crearea de microclimat favorabil în scopul grăbirii înfloritului și fructificării, deci a protejării recoltei, mai ales în condiții de temperatură scăzută în exterior. În cadrul acestui sistem se practică următoarele metode:

protejarea terenului (mulcirea) sau acoperirea lui cu material plastic cu scopul asigurării unui regim de temperatură și umiditate favorabil grăbirii formării organului comestibil (castravete, dovlecel, salata, ardei gras, sparanghel);

protejarea plantelor cu perdele (culise) din plante agricole în vegetație (porumb, secară etc), din deșeuri agroforestiere (tulpini de floarea soarelui, coarde de viță,ramuri etc) sau din panouri de material plastic la pepene și solano fructoase;

protejarea plantelor cu adăposturi joase confecționate din material plastic la culturile de castraveti, verdețuri, varză, solano-fructoase;

protejarea plantelor cu adăposturi înalte (sere sau solarii confecționate din lemn, metal acoperite cu material plastic) la aceleași culturi de mai sus.

Sistemul de cultură forțată se practică în construcții speciale (sere) din metal, sticlă, cu încălzire în tot timpul sezonului rece pentru culturi de legume solano fructoase, castravete, fasole, verdețuri.Metodele de cultură diferă în funcție de tipul serei:

sere tip bloc industrial din sticlă încălzite tehnic;

sere individuale, din plastic, încălzite tehnic;

sere bloc și individuale încălzite de la soare.

1.1.1. Sera ( definiție, descriere)

Serele sunt construcții destinate producției de legume sau flori tot timpul anului, având posibilitatea de a se realiza un microclimat interior necesar acestui scop. Create inițial pentru producerea florilor (Olanda), acestea au cunoscut o rapidă dezvoltare și în cultura legumelor datorită eficenței lor economice ridicate. Serele au pereții și acoperișul realizate din materiale transparente, spațiul interior fiind organizat, în general cu o alee centrală de circulație iar pe de o parte și de alta spații de producție.

Construcțiile pentru realizarea producției vegetale pot fi:

sere destinate producției intensive tot timpul anului.

răsadnițe și solarii, folosite pentru prelungirea duratei de vegetație toamna și primăvara, îi scopul obținerii recoltelor timpurii sau târzii;

Clasificarea serelor se face având în vedere mai multe criterii și anume:

regimul de temperatură la care sunt exploatate și sunt sere reci, semicalde și calde. Serele calde și semicalde prezintă instalații de încălzire cu apă, abur sau aer cald iar

în cele reci se folosește în exclusivitate căldura rezultată din radiație solară;

după natura materialului din care se realizează elementele de închidere, serele pot fi din sticlă sau plăci din materiale plastice;

după tipul constructiv, sunt:

a) sere individuale sau sere specializate destinate numai pentru anumite culturi (Fig.15,Fig.16)

b) sere bloc sau sere universale ( Fig,17), fiind construcții cu spații practic nelimitate în plan pot fi folosite pentru mai multe specii de culturi. Acest tip de sere s-a extins cel mai mult din cauza eficienței economice foarte ridicate;

c) sere etajate sau sistem turn cu planuri de cultură dezvoltate pe verticală și se mai numesc sere Ruthner după numele realizatorului acestui tip de seră – au avantajele folosirii superioare a terenului de construcție;

după gradul de mobilitate sunt:

sere fixe și anume serele individuale și bloc care rămân în același loc tot timpul exploatării;

b) sere demontabile care au structură formată din panouri care pot fi demontate și îmbinate din nou astfel încât pot fi realizate în locurile necesare.

c) sere mobile care se pot deplasa pe șine pe o lungime de circa de trei ori mai mare decât lungimea serei.

după forma acoperișului, serele pot fi:

a) sere cu o pantă folosite mai puțin datorită deficienței de iluminare și cost ridicat;

b) sere cu două pante, simetrice sau asimetrice. Serele cu două pante simetrice sunt cele mai folosite asigurând ușurință în montaj și un consum minim de material.

Soluții constructive

Elementele de construcție ale unei sere sunt elementele structurii de rezistență și elementele de închidere.

Structura de rezistență este formată din fundație, stâlpi și rigle.

Materialele din care se realizează trebuie să îndeplinească o serie de condiții și anume: să aibă rezistențe mecanice mari ca să se poată realiza secțiuni mici; să aibă o comportare bună la mediul agresiv din seră și anume umiditate mare și conținut ridicat de bioxid de carbon; să permită execuția industrializată.

Cea mai bună structură de seră/solar este  cea de oțel galvanizat, care protejează împotriva oxidării datorate umidității ridicate. Se preferă îmbinarea telescopică, evitând astfel sudura care ar provoca corodarea profilelor.

Structurile metalice vor fi astfel proiectate încât să permită extensia ulterioară, atât pe lățime, cât si pe lungime, fără a dezafecta cele deja existente.

În funcție de specificul zonei și a culturii ce urmează a se înființa, se va alege modelul de seră/solar: de la structuri de bază pentru protejarea culturilor până la cele mai complexe modele de seră. Ea trebuie să fie rezistentă la vânturi puternice, încărcări de zăpadă, intemperii, etc., de cea mai bună calitate, proiectată pentru condițiile meteo din România. Distanța dintre arce trebuie să fie astfel proiectată încât să suporte încărcări mari de zăpadă și să confere structurii rezistență sporită la vânt (distanța optimă este de 2m și este recomandat ca arcele să fie conectate între ele  cu  profile longitudinale). De asemenea, este important ca fiecare arc al structurii să fie prevăzut cu tiranți, fiind astfel utili la prinderea firelor de susținere a tulpinelor de tomate.

Lemnul este cel mai vechi material folosit la execuția serelor, dar necorespunzând

cerințelor actuale impuse; se utilizează mai ales la serele mici individuale mai ales sub formă de arce din lemn lamelat încleiat sau arce cintru.

Folia: pe baza unor studii și datorită cerințelor mari la nivel calitativ, sub aspectul transmisiei luminii și a durabilității în exploatare, s-a constatat că cea mai bună acoperire a structurii metalice pentru condițiile meteo actuale din România este folia durabilă, pentru mai multe sezoane, ce prezintă câteva caracteristici importante:

–   prezintă o mai redusă transmisivitate pentru radiația în infraroșu;

–   folia tratată cu aditivi anticondens previne formarea picăturilor de apă, prezența acestora având un rol negativ asupra plantelor prin creșterea riscului de apariție a bolilor, dar și prin reducerea coeficientului de transmisie a luminii. Aditivii anticondens funcționează pe principiul formării unei pelicule care se scurge pe pereții laterali ai foliei. Se va avea în vedere reaplicarea soluției anticondens la câteva luni (10-12).

–   acoperirea cu folie dublă inflată, care poate asigura o temperatură interioară de 0°C la o temperatură exterioară de -10°C. Menținerea presiunii aerului între cele două straturi de folie se realizează cu ajutorul unei pompe electrice.

–   este foarte importantă alegerea unei folii de rezistență mare (optimă 200 microni), caracteristică pentru condițiile climatice ale țării noastre. Aceasta este triplustratificată (3 straturi), obținută prin procedeul de coextrudare.

–   este foarte important ca folia să fie rezistentă la razele soarelui(tratată UV), dar și să aibă un coeficient bun de transmisie a luminii.

Policarbonatul  celular: în general, placarea serelor cu policarbonat celular se face pe frontoane, cu posibilitatea aplicării acestuia si pe laterale. Din punct de vedere termic, cea mai bună variantă de acoperire a părții superioare este folia dublă inflată.

Policarbonatul este un material apreciat în defavoarea sticlei, prezentând următoarele avantaje:

– este un bun izolator  termic;

– are transparență bună(cel puțin 86%);

– prezintă rezistență mare la deteriorare(față de sticlă);

Microclimatul în sere

Principalii factori de microclimat sunt: lumina, apa, temperatura, conținutul de gaze și curenții de aer. Lumina influențează direct dezvoltarea plantelor datorită asimilației clorofiliene, iar căldura este absolut necesară pentru sinteza hidraților de carbon care au rol de catalizator. Plantele nu se dezvoltă în spații întunecate. Temperatura este,de asemenea, un factor important al climatului interior, deoarece plantele au nevoie de căldură pentru dezvoltarea lor și nu suportă variații de temperatură mai mari de 3°C-4°C.

Alegerea locației pentru amplasarea serelor și solariilor

Serele, solariile și răsadnițele au destinația de a produce legume în perioadele răcoroase ale anului, iar pentru îndeplinirea acestui rol trebuie ținut cont de mai mulți factori .

Căldura. La răsadnițele și solariile care folosesc încălzire biologică (gunoi de grajd),

căldura se dirijează cu mai multă siguranță deoarece aceasta este o sursă permanentă și oscilațiile datorate mediului se simt mult mai puțin. Deseori apar însă situații în care temperatura este ridicată și în acest caz se recurge la aerisire prin ridicarea ferestrelor și susținerea pe suporți cu mai multe trepte denumite aere. Ferestrele se deschid orientate astfel încât curenții de aer rece să nu pătrundă direct pe cultură (Fig.23).

Fig.23- Reglarea climatului interior (http://www.sere-romania.ro)

Lumina. Intensitatea luminii se urmărește cu atenție, deoarece aceste construcții se

utilizează primăvara timpuriu când radiația luminoasă este mai slabă și cu o durată mai redusă.

Apa. Se asigură permanent în funcție de cultură, la temperaturi adecvate și nu trebuie să conțină săruri nocive.

Aerul. Compoziția aerului este un factor de mediu important, deoarece gunoiul de

grajd aflat în fermentație degajă căldură și bioxid de carbon necesare plantelor, dar și alte gaze nocive, cum ar fi amoniacul. Pentru eliminarea bioxidului de carbon în exces, dar și a amoniacului, se practică aerisirea răsadnițelor și solariilor chiar și în zilele răcoroase.

Răsadnițe

Sunt construcții simple și permit delimitarea unei anumite suprafețe de teren și un volum variabil de aer, unde se realizează condiții optime pentru creșterea plantelor legumicole. Ele dispun atât de o sursă proprie de energie, cât și de aportul caloric al radiațiilor solare.