Covalivioleta123 [631448]

3
Capitolul I . Bazele teoretice a diagnostiucului situa ției financiare a entitații.
1.1 Esența și conținutul diagnosticului situației financiare a întreprinderii.
Termenul “diagnostic”, preluat din grecescul “diagnostikos” (apt de a cunoaște) și luat din
medicină, este o intervenție care vizează identificarea anumitor boli după simptomele lor, în
vederea descoperirii cauzelor și instituirii terapiei necesare vindecării. Analiza financiară
folosește instrumente și mijloace specifice adaptate scopu lui urmărit și conduce la
diagnosticul financiar; parte a diagnosticului economico -financiar, alături de diagnosticul
contabil, fiind orientat în special spre rentabilitatea și riscurile întreprinderii. Diagnosticul
financiar este instrum entul analizei financiare orientate spre utilizatori care vizează măsurarea
rentabilității capitalurilor investite și a riscurilor, aprecierea condițiilor de realizare a echilibrelor
financiare și a gradului de autonomie, pe baza lui urmând decizii majore: întreprinderea își
întrerupe activitatea, își redefinește strategia sau politica pe termen scurt. . În acest scop se
parcurg trei etape:
1. cercetarea simptomelor cu ajutorul tuturor mijloacelor de investigare.
2. identificarea unei afecțiuni, ceea ce corespund e diagnosticului propriu zis.
3. enunțarea unui pronostic recomandarea unei terapeutici adecvate.
Diagnosticul financiar, elaborat pe baza analizei financiare, procedează în același mod,
având câteva obiective generale:
 Evidențierea disfuncționalităților sau elementelor nefavorabile în situația financiară și a
performanțelor întreprinderii;
 identificarea cauzelor dificultăților prezente sau viitoare ale întreprinderii
 prezentarea perspectivelor de evoluție a întreprinderii și propunerea unor acțiuni d e
întreprins pentru ameliorarea sau redresarea situației.
Esența diagnosticul financiar presupune așa dar unele judecăți asupra sănătății financiare a
întreprinderii, punctele forte și punctele slabe ale gestiunii financiare, prin care se pot aprec ia
riscurile trecute, prezente și viitoare ce decurg din situația financiară și soluțiile pentru
diminuarea riscurilor și îmbunătățirea rezultatelor. Obiectivele diagnosticului financiar sunt
subordonate intereselor utilizatorilor,rolul analizei financiar e fiind adaptat tipului de
diagnostic. Obiectivele diagnosticului financiar interior vizează punctul de vedere al
acționarilor și al participanților la viața întreprinderii (angajați și manageri). [1, p. 7 -8].

4
Diagnosticul situației financiare este conceptul unui studiu cuprinzător al caracteristicilor
cantitative ale proceselor financiare asociate cu formarea, distribuția și utilizarea resurselor
financiare ale unei întreprinderi, pe baza unei analize a surselor de informații necesare și a
factorilo r obiectivi. Scopul principal al diagnosticării situațiilor financiare este de a obține
parametrii cei mai informativi care oferă o imagine obiectivă și exactă a situației financiare,
identificarea și evaluarea tendințelor și a rezervelor de creștere a sus tenabilității economice a
unei întreprinderi. În cadrul unei astfel de analize, nu se determină numai starea actuală a
întreprinderii, ci și parametrii așteptați ai dezvoltării sale pentru viitorul apropiat sau mai
îndepărtat. Situația financiară a unei în treprinderi se caracterizează printr -un sistem de indicatori
care reflectă, la un moment dat, capacitatea unei entități economice de a -și finanța activitățile și
de a plăti la timp obligațiile. Starea financiară stabilă este rezultatul unui sistem organiza t
rațional de gestionare a factorilor interni și externi care determină performanța unei întreprinderi.
Cei mai importanți factori interni includ : starea activelor și cifra lor de afaceri, compoziția și
raportul surselor de resurse financiare, prioritățil e politicii contabile și fiscale a unei
întreprinderi, starea sistemului managementul financiar și altele. Printre factorii externi principali
se numără: prioritățile politicii fiscale guvernamentale, monetare și contabile, natura condițiilor
pieței, rata inflației, productivitatea medie a muncii, nivelul mediu al profitului, rata monetară
națională, costul resurselor de producție și altele. În condițiile moderne ale unui mediu extern în
continuă schimbare, rolul gestionării eficiente a resurselor întreprin derilor este în creștere.
Gestiunea financiară profesională necesită un studiu calificat. Datorită analizei, se poate face o
bază de date fiabilă pentru luarea deciziilor manageriale. Nevoia de analiză financiară există
întotdeauna, indiferent de tipul de relații economice care se formează în societate, dar accentele
care se fac în timpul analizei sunt diferite, ele depind de condițiile socio -economice. Analiza
situației financiare a societății este asociată cu prelucrarea unor informații extinse care descr iu
cele mai diverse aspecte ale funcționării întreprinderii ca un complex social, financiar.
Conținutul analizei financiare este în mare parte determinat de diferite obiecte, obiective și
interese ale utilizatorilor de informații. Principalele sarcini ale d iagnosticării situațiilor
financiare sunt:
 furnizarea de informații utilizatorilor cu privire la starea reală financiară și economică a
unei întreprinderi,
 evaluarea eficienței și flexibilității dezvoltării activităților financiare și economice,
 diagnosticarea sustenabilității financiare și economice a parametrilor de bază
 justificarea alegerii strategiei financiare și economice.

5
Sarcinile de diagnosticare situației financiare constau în definirea măsurilor care vizează
coordonarea activității tu turor elementelor constitutive ale unui sistem de întreprindere și
metodele de implementare a acestora. Nu puteți gestiona întreprinderea fără a avea o idee clară
despre starea acesteia. De aceea, sarcinile de diagnosticare situațiilor financiare sunt strâ ns legate
de alte două sarcini – analiza originii problemelor și prognoza situației financiare a companiei.
Diagnosticarea situațiilor financiare întreprinderii implică următoarele proceduri: analiza stării
întreprinderii și prezicerea modificărilor preco nizate; identificarea factorilor care contribuie la
dezvoltarea situațiilor de criză și la îmbunătățirea întreprinderii; elaborarea de măsuri de slăbire a
unora și de întărire a altora. Procesul de diagnostic situațiilor financiare – este un proces de
cercetare. Efectuarea studiilor de diagnostic este necesară în toate structurile și la toate nivelurile
de management al întreprinderii. Un sistem dinamic complex (economia unei țări, o industrie
separată, o organizație specifică) sau elemente de sistem indivi duale poate fi un obiect de
diagnosticare. n acest sens, este imposibil să se limiteze setul de instrumente de diagnostic prin
calcularea doar a indicatorilor financiari. Este necesar să se analizeze nu numai procesele care
asigură funcția financiară a înt reprinderii, ci și toate procesele principale de afaceri asociate
activităților întreprinderii. Indicatorii financiari ar trebui să fie investigați în etapa finală a
diagnosticării situației financiare . În scopuri de diagnosticare situației financiare , a r trebui
folosite doar acei indicatori care constituie baza informativă pentru luarea deciziilor manageriale.
În multe întreprinderi se utilizează un număr mare de rapoarte financiare, lista cărora este
determinată de directorul financiar și colectarea de informații, analiza și dezvoltarea deciziilor de
gestionare sunt gestionate de manageri, care au uneori experiență și cunoștințe mai mari în acest
domeniu. Rezultatele diagnosticarii situației financiare pot servi drept bază pentru
recompensarea angajați lor dacă rezultatele afacerii s -au îmbunătățit. [ 2, p. 65-67].
In opinia autorului Constantinului Caruntu analiza financiară include un rind de aspecte
ce sunt prezentate in figura de mai jos :

Analiza creșterii
valorii întreprinderii
Analiza rezultatelor
financiare și
rentabilită ții Analiza echilibrului
structurilor și stategia
financiară
Apricieria și evaluarea
riscurilor Sinteza
diagnosticului
financiar

6
Fig 1.Conceptele principale a analizei financiare a intreprinderii .
Sursa : Elaborat de autor in baza sursei [1,p10-13]
I.ANALIZA CREȘTERII VALORII ÎNTREPRINDERII
În această etapă se caută mai întâi să se auditeze funcțiunea de exploatare a întreprinderii,
independent de funcțiunea financiară, în trei timpi suc cesivi:
1. evoluția activității: cifra de afaceri, producția exercițiului, valoarea adăugată, marja
comercială și a elementelor componente, cu următoarele precizări: o creștere mai
mare a producției exercițiului comparativ cu cifra de afaceri reflectă un transfer de
dificultăți asupra exercițiilor următoare (stocuri costisitoare și generatoare de
depreciere); producția imobilizată ascunde adesea o sub -activitate, supra -evaluarea ei
dă o imagine eronată asupra rezultatului.
2. mijloacel e puse în operă: personalul, capitalul economic.
3. rezultatele obținute: excedentul brut al exploatării, rezultatul exploatării, rezultatul
curent, rezultatul brut și net al exercițiului. Această etapă este completată prin
examinarea rezultatului altor funcțiuni (financiară, comercială).
II.ANALIZA RENTABILITĂȚII
Examinarea rezultatelor în sine nu este suficientă; numai din confruntarea rezultatelor cu
mijloacele utilizate rezultă rentabilitatea pe baza căreia se poate aprecia eficiența și
competitivitatea exploatării și a altor funcțiuni:
1. .marjele brute și nete de rentabilitate;
2. ratele de rentabilitate economică și financiară.
III.ECHILIBRUL STRUCTURILOR ȘI STRATEGIA FINANCIARĂ
Creșterea este o sursă de dezechilibre; fluxurile de ope rațiuni se vor acumula în timpul diferitelor
cicluri care caracterizează viața întreprinderii, iar acumularea de fluxuri se efectuează mai mult
sau mai puțin armonios, ceea ce impune aprecierea nivelului echilibrului financiar:
1. analiza capitalului angajat și efectul de levier;
2. determinarea independenței financiare;
3. descoperirea capitalurilor investite;
4. determinarea trezoreriei disponibile pentru investiții, finanțarea investițiilor
IV.APRECIEREA ȘI EVALUAREA RISCURILOR

7
Natura creșterii întreprinderii, nivel ul rentabilității, dezechilibrele acumulate produc un ansamblu
de riscuri, dintre care, unele anunță falimentul iar altele, fragilitatea întreprinderii, ceea ce
impune următoarele analize:
1. analiza riscului economic;
2. analiza riscului financiar;
3. analiza risc ului de faliment.
V.SINTEZA DIAGNOSTICULUI FINANCIAR (stabilirea punctelor forte și punctele slabe)
În concluzie un bun diagnostic financiar permite o mai bună alocare a resurselor, pe baza lui i se
poate acorda sau refuza întreprinderii un credit, iar inv estitorul îl poate folosi pentru a lua decizii
de cumpărare sau de vânzare a acțiunilor.
Pentru evaluarea performanțelor economico -financiare ale unei firme, se impune luarea în
considerare a mai multor categorii de indicatori, atât cantitativi, cât și calitativi, care urmăresc
toate aspectele activității acesteia. Sistemul de indicatori ai performanțelor economico –
financiare oferă informații managerilor și terțil or cu privire la eficiența activității de producție și
comercializare, la rentabilitatea obținută, la eficiența gestionării resurselor materiale și umane, la
creșterea valorii firmei în perioada supusă analizei. Totodată, acest sistem de indicatori permite
descoperirea punctelor tari și slabi ale activității desfășurate, pe baza cărorase adoptă masurile
pentru îmbunătățirea performanțelor în viitor și stă la baza elaborării previziunilor referitoare
la evoluția rezultatelor firmei în viitor.
Termenul de performanță cunoaște un grad ridicat de complexitate în prezent,iar,pentru
definirea conținutului său, trebuie să se aibă încredere mai multe laturi ale activității
firmei.Definirea noțiunii de performanță presupune, mai întâi, clarificarea conținutul ui altor
două concepte, respectiv eficiență și eficacitate. Termenul de eficiență cunoaște mai multe
accepțiuni în literatura economică de specialitate. Astfel, unii autori consideră că o activitate este
eficientă atunci când se atinge scopul dorit cu ef ort minim. Principala problemă pusă în acest caz
este delimitarea gradului de concordanță dintre rezultatele obținute și obiectivul stabilit, de la
care activitatea se consideră că este eficientă. În accepțiunea cea mai generală, eficiența este
definită ca raportul direct sau indirect dintre efectele utile obținute și efortul depus:
EFICIENȚĂ = EFECT
sau
EFORT
EFICIENȚĂ = EFORT

8
EFECT

Din punct de vedere managerial, prin eficiență se înțelege măsura în care au fost realizate
obiectivele sau scopurile propuse. Performanța managerială se obține, în această situație, în
punctul de intersecție dintre calitatea rezultatelor deciziilor și acțiunilor manageriale și calitatea
scopurilor sistemului managerial.Eficiența cunoaște forme diverse, În funcție de domeniul sau
activitatea care se urmărește și de natura efectelor care se obțin, delimitându -se, astfel,
următoarele forme principale:
 productivitatea – când se evaluează eficiența utilizării resurselor umane;
 rentabilitat ea – când se evaluează capacitatea de a obține profit;
 randamentul – în privința eficienței utilizării mijloacelor fixe.
Eficacitatea poate fi definită ca măsura În care firma reușește să satisfacă exigențele sau
așteptările externe, respectiv ale cliențil or, statului, furnizorilor, salariaților, acționarilor. O
întreprindere devine eficace atunci când reușește să optimizeze modul de utilizare a surselor
externe și interne de dezvoltare, precum și corelația dintre acestea, răspunzând cât mai bine
așteptăril or terților sau partenerilor externi. Se poate considera că o întreprindere este
performantă atunci când este, în același timp, și eficientă, și eficace. Rezultă, astfel, că
performanța este o funcție de două variabile, eficiența și eficacitatea, combinați a dintre ele
reflectând nivelul de performanță a unei firme. În timp ce eficacitatea reflectă gradul de
îndeplinire a așteptărilor externe (clienți, stat, furnizori, salariați, acționari), eficiența este
măsurată prin gradul de îndeplinire a așteptărilor m ediului intern al întreprinderii. [1, p. 10 -13].
Exista mai multe componente de diagnostic financiar , iar potrivit autorului Marian
Siminica componentele diagnosticului întreprinderii sunt indicate in figura de mai jos :
Diagnosticul întreprinderii, des fășurat pe domeniile de activitate ale acesteia, trebuie să
urmărească și să evalueze principalele aspecte care le caracterizează. Principalele componente
ale diagnosticului general sunt:
Diagnosticul juridic implică investigarea unor aspecte juridico -legale privind activitatea
întreprinderii și a patrimoniului acesteia. Lista documentelor legale necesare pentru realizarea
diagnosticului juridic sunt:
– actul de înființare a societății comerciale;

9
– situațiile financiar -contabile;
– titlurile de proprietate sau dovada dreptului de folosință asupra terenurilor și clădirilor;
– situația creditelor contractate și a garanțiilor constituite;
– contractele de închiriere, leasing, asigurare încheiate;
– contractele de asigurare încheiate;
– documentele ultimului control fiscal
Diagnosticul resurselor umane vizează stabilirea modului de asigurare și utilizare a acestora în
întreprindere. Urmărirea asigurării cu resurse umane vizează stabilirea caracteristicilor acestora
și adecvarea potențialului uman, atât cantita tiv cât și calitativ, la obiectivele firmei. De
asemenea, se va urmări anticiparea unor decizii și costuri antrenate de evoluția previzibil ă a
potențialului uman sub aspectul angajării, pregătirii profesionale și remunerării pentru perioada
următoare. În privința utilizării resurselor umane, interesează atât modul de folosire extensivă a
timpului de lucru al muncitorilor, cât și eficiența folosirii forței de muncă, apreciată prin
intermediul productivității muncii.
Diagnosticul operațional are ca obiectiv estimarea performanțelor tehnice anterioare ale
întreprinderii și identificarea soluțiilor de ordin tehnic care să asigure viabilitatea și dezvoltarea
acesteia. Nu există un tipar cu o structură unică a acestui diagnostic, care să fie valabil tuturor
întreprinderilor.
Diagnosticul managementului și al structurii organizatorice
Vizează modul de organizare a întreprinderii și analizează calitatea managementului, a
procesului de conducere și a echipei, pentru a aprecia adecvarea acestora la cerințele dezvoltăr ii
viitoare. Obiectivele diagnosticului managementului sunt 5:
– măsurarea performanțelor conducerii;
– evaluarea coerenței managementului.
În legătur ă cu echipa de management, în cadrul diagnosticului trebuie abordate urm
ătoarele aspecte:
– componența echipei de management (nume, funcție, studii, vârsta, experiența acumulat ă);

10
– documentul în baza c ăruia î și exercit ă prerogativele funcției;
– obiectivele negociate și incluse în contractul de management;
– modul de realizare a criter iilor de performanță.
Diagnosticul se poate realiza pe cele trei nivele clasice de decizie: management de vârf (top
management), management intermediar (middle management) și management de linie.
Observațiile și concluziile analizei diagnostic a managemen tului se bazează preponderent pe
discuții și răspunsuri la chestionare sau pe observații directe ale echipei de diagnosticare. De
aceea, se recomand ă ca analistul să fie atent la selectarea întrebărilor puse și la verificarea
concluziilor, prin intermediu l unui test de coerență cu observațiile și concluziile de la celelalte
capitole de diagnostic.
Obiectivul principal al diagnosticului comercial este estimarea pieței întreprinderiinși a poziției
acesteia pe piață. Pentru atingerea acestui obiectivntrebuie cercetate următoarele aspecte:
evoluția vânzărilor, analiza structurii vânzărilor pe produse și pe piețe de desfacere, analiza
clienților întreprinderii, analiza furnizorilor, analiza concurenței.Diagnosticul comercial se
finalizează cu evidențierea puncte lor forte și a punctelor slabe. Pot constitui puncte forte: rețea
de distribuție puternică, clienți statornici pentru o perioadă ce depășește un an, calitatea foarte
bună a produselor vândute, servicii post -vânzare prompte. Puncte slabe pot fi: cunoașterea
insuficient ă a pieței, clientelă instabilă, produse și servicii scumpe necorelate cu puterea de
cumpărare a consumatorilor, personal de distribuire slab calificat etc. Scopul diagnosticului
financiar este de a aprecia situația financiara a întreprinderii . Pe baza acestui diagnostic are loc
elaborarea unei noi strategii de menținere si dezvoltare în mediul specific economiei locale. În
sens general, finalitatea diagnosticului financiar consta în oferirea de informații financiare atât
celor din interiorul î ntreprinderii, cât și celor interesați din afara acesteia. Prin diagnostic
financiar se stabilește starea de sănătate economico -financiară a întreprinderii și se adoptă
măsuri de redresare în viitor. În ansamblul diagnosticului global, diagnosticul financi ar este
menit să scoată în evidență punctele forte și slabe susceptibile a fi semnalate pe plan financiar.
Din această perspectivă, punctele forte se referă la: o structură financiară echilibrată, resurse
financiare suficiente pentru finanțarea activității , o bună rentabilitate a activelor deținute etc.
Punctele slabe pot, dimpotrivă, corespunde unei fragilități a echilibrului financiar, caracterului
puțin lichid al activelor, fragilității rezultatelor și a rentabilității, insuficienței fondurilor pentru
autofinanțare etc. Diagnosticul financiar nu face apel la elemente de matematici superioaresau
din alte științe și aparent poate fi realizat de oricine. Cu toate acestea înpractică au apărut de

11
multe ori situații paradoxale datorită aplicării mecanice aunor formule. Esențială este în aceste
condiții nu memorarea unui set de formule,ci formarea unui veritabil „instinct financiar” al
analistului. De asemenea, un alt aspect important care modifică de multe ori concluziile
diagnosticului, îl reprezintănu numai ca pacitatea profesională, ci și volumul de date disponibile
la care analistul financiar are acces, precum și timpul avut la dispoziție pentru finalizarea
studiului. Obiectivele diagnosticului financiar sunt diferite, funcție de subiectul care îl realizează
sau solicită, acordându -se prioritate aspectelor care caracterizeazăsituația financiară a
întreprinderii în raport cu scopurileși interesele urmărite. Când problema diagnosticului este pusă
din interiorul întreprinderii (diagnostic financiar intern) utiliza torii pot fi managerii, acționarii
actuali sau salariații. Obiectivul urmărit în acest caz este de a detecta eventuale situații de
dezechilibru financiar și de a adopta noi decizii de gestionare a întreprinderii. Aceste decizii se
bazează pe identificarea originiiși cauzelor dezechilibrelor, pe de o parte, iar, pe de altă parte, pe
stabilirea măsurilor de remediere a dezechilibrelor. [3, p. 11 -17].
1.2. Sistemul de ind icatori utilizate in diagnostic financiar a intreprinderii.
Diagnosticul financiar consta într-un ansamblu de indecatori și metode care permit aprecierea
situației financiare și a performanțelor unei întreprinderi. O analiză financiară efectuată în scopul
realizării unui diagnostic financiar, care să permită adoptarea unor decizii și stabilirea unor
previziuni financiare se bazează, în primul rând, pe date și informații provenite din situațiile
financiare ale întreprinderii, dar nu se poate limita doar la acestea. Ea trebuie să înceapă prin
acumularea mai multor informații Componentele sistemulu i informațional financiar sunt
următoarele:
a) Informatii generale pe plan economic, fiscal și monetar;
b) Informații asupra sectorului/ramurii/domeniului de activitate de care apartine întreprinderea;
c) Informatii de ordin juridic și economic asupra act ivității întreprinderii.
Toți indicatorii sistemului de informații pot fi divizați în următoarele grupe:
1. indicatori macroeconomici;
2. indicatori privind situația în ramură/domeniu de activitate;
3. indicatori care reflectă conjunctura pieței de capital ;
4. indicatori din cadrul entității economice
Indicatorii macroeconomici care constituie o sursă importantă de informații pentru luarea
deciziilor financiare sunt: date privind veniturile și cheltuielile în bugetul de stat, bugetelor
locale; volumul total al emisiunii monetare, veniturile și economiile populației, rata inflație i,

12
politica fiscală ș.a. Informatiile de acest gen privesc situația generală a economiei la un moment
dat, stiut fiind că rezultatele întreprinderii sunt influentate de conjunctura favorabilă sau
nefavorabilă: expansiunea (recesiunea) economică pot determi na creșterea (reducerea) activității,
a profitului și a cursului acțiunilor la bursă.
Surse informaționale din domeniul ramural servesc datele statistice ale Biroului Național de
Statistică, precum și diverse publicații în presă. Indicatorii ramurali care prezintă o mare
importanță se referă la: natura produselor, procesele tehnologice utilizate, structura de producție,
volumul producției fabricate și serviciilor prestate, indicii de preț la produsele/serviciile ramurii,
mărimea capitalului propriu și a cel ui împrumutat, gradul de concurență în ramură (nr. de entități
economice) ș.a. Informațiile sectoriale specifice activității întreprinderii au incidență asupra
rentabilității, rotației stocurilor, mijloacelor de finanțare.
Indicatorii pieței de capital sunt reprezentați de cotațiile și volumul tranzacțiilor cu valori
mobiliare cotate la bursă, valorile diferiților indici ai activității de afaceri, cursul valutar al
monedei naționale față de principalele valute de referință, rata dobânzii a băncilor comercia le la
credite ș.a.
Informatiile privind întreprinderea sunt diverse; unele sunt obligatorii și publice, altele sunt
date numai cu ocazia analizelor interne sau externe întreprinse periodic sau la cerere. Acestea
sunt furnizate, de regulă, de către contabil itate sub formă de situații financiare și rapoarte
speciale, politica de contabilitate, bugetele, planuri etc.
Sistemul de indicatori utilizate in diagnostic financiar sunt :
 Indicatorii echilibrului financiar
 Indicatorii pentru calcularea cash -flow (fluxu l de numerar)
 Indicatorii pentru determinarea rentabilitații intreprinderii
 Indicatorii pentru determinarea riscului intreprinderii. [4,p 24 -25].

Indicatorii echilibrului financiar
Echilibrul financiar al firmei reprezintă un sistem de corelații, prin car e se stabilesc anumite
proporționalități în cadrul și între diferitele fluxuri financiare. Acestea reprezintă o premisă dar și
o consecință a unei desfășurări normale a activității firmei, în conformitate cu obiectul său de
activitate, ca premisă, trebuie avute în vedere corelațiile obiective dintre necesitățile de resurse
materiale și posibilitățile de finanțare. De modul cum sunt utilizate și valorificate aceste resurse
depinde asigurarea echilibrului economico – financiar sau dereglarea acestuia. Echilib rul
economico -financiar trebuie înțeles ca fiind ansamblul de corelații care se formează în procesul
derotație a capitalului. El trebuie să fie stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli. De

13

asemenea, trebuie urmărită realizarea lui în fiecare exerciț iu financiar. Instrumentele practice de
evidențiere a echilibrului financiar sunt: bugetul de venituri și cheltuieli, bilanțul contabil și
balanța de verificare. Pentru exprimarea sintetică a multiplelor corelații implicate de echilibrul
financiar, există o multitudine de indicatori.
În practică se utilizează în special următorii indicatori:

Rata autonomiei financiare – se calculează prin raportarea capitalurilor proprii la capitalurile
permanente. În practică se consideră că un raport superior valorii de 0,5 este suficient,
garantând posibilitatea rambursării datoriilor pe termen lung din capitalurile proprii:
(1)

Rata de finanțare a stocurilor – măsoară capacitatea de finanțare a stocurilor cu ajutorul
capitalului de lucru net. La societățile viabile indicatorul este supraunitar.

(2)
Rata datoriilor – este definită ca raport între nivelul total al datoriilor și nivelul activelor totale.
Pentru ca întreprinderea să fie apreciată ca sigură, indicatorul trebuie să înregistreze un nivel sub
50%.
(3)
Rata capitalului propriu față de activele imobilizate – dacă valoarea coeficientului este mai
mică decât 1, rezultă că activele s -au achiziționat pe datorie. Dacă e mai mare decât 1, arată că
activele s -au achiziționat din capitalul propriu, fapt care se datorează unei capacități ridicate de
autofinanțare.
(4)
Rata de rotație a obligațiilor – reflectă numărul de rotații sau durata unei rotații a
obligațiilor firmei (împrumuturi pe termen scurt, mediu și lung , precum și dobânzile aferente,
furnizori și conturi asimilate, clienți creditori, creditori, etc. ) în funcție de cifra de afaceri . În
zile, această rată indică intervalul mediu în care firma are datorii în raport cu cifra de afaceri .
Se considera normala o durată de până la 60 de zile o rotație.

14

(5)

(6)

Una din condițiile fundamentale ale activității reușite a întreprinderii o constituie atingerea și
menținerea echilibrului financiar dintre patrimoniul și sursele de finanțare a activelor.
Asigurarea echilibrului financiar are o mulțime de aspecte, dintre care cel mai important
presupune concordanța dintre activele curente și sursele de acoperire a lor. Fondul de rulment –
este expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung și a contribuției acestuia la
obținerea unui echilibru pe termen scurt. Un fond de rulment pozitiv semnifică faptul că
întreprinderea deține capitaluri permanente într -o suma destul de ridicată pentru a putea finanța
integral imobilizările sale și are lichidități excedentare care -i permit să facă față riscurilor
diverse. Dacă acesta e negativ, capitalurile permanente nu reprezintă o sumă suficientă pentru
a finanța integral imobilizările. Acestea treb uie deci să fie parțial finanțate prin resurse pe
termen scurt.
Se regăsește sub 3 forme:
 Fondul de rulment brut: (FRN) se mai numește și fond de rulment total fiind compus
din stocuri, creanțe, clienți, avansuri acordate furnizorilor, numerar.
 Fondul de rulment net (permanent): reprezintă partea din capitalul permanent care
poate fi utilizată pentru finanțarea activelor circulante:
FRN= Capital permanent – Active imobilizate (7)
 Fondul de rulment propriu: prezintă o utilitate mai limitată decât fondul de rulment
net. Se calculează când se dorește să se aprecieze autonomia financiară a unei
întreprinderi. Se poate defini prin următoarea formulă:
FRP= Capitaluri proprii – Active imobilizate (8)
Necesarul de fond de rulment – reprezintă diferența dintre necesitățile de finanțare ale
ciclului de exploatare si datoriile de exploatare. Acesta este expresia realizării echilibrului
financiar pe termen scurt, a echilibrului dintre necesarul si resursele de capitaluri circula nte ale
exploatării.
NFR = (Active circulante – Disponibilități) – Datorii curente (9)

15
Trezoreria neta – relevă calitatea echilibrului financiar general al întreprinderii atât pe
termen lung cât și pe termen scurt. Trezoreria netă este expr esia elocventă a unei activități
eficiente. Când este pozitivă , exercițiul financiar s -a încheiat cu un surplus monetar,
concretizat în profitul net înscris în pasivul bilanțului. Trezoreria netă negativă evidențiază
un dezechilibru financiar.
TN = FR – NFR (10)
Fluxul de lichidități (cash -flow) – reprezintă diferența între trezoreria netă la sfârșitul
exercițiului și începutul exercițiului. Un cash -flow pozitiv reflectă o situație financiară bună a
întreprinderii, o creștere a capacității ei de a finanța investiții și de a crește bogăția
proprietarilor. Invers, un cash -flow negativ va semnifica o sărăcire, o reducere a valorii
proprietății. [6 .p 45 -48]
Indica torii pentru calcularea cash -flow (fluxul de numerar)
Desfășurarea activității economice a întreprinderii generează permanent mișcarea mijloacelor
bănești. În Rapoartele financiare pentru reflectarea acestei mișcări se aplică noțiunea de „fluxul
mijloacelor bănești". În literatura de specialitate și practica economică se mai utilizează și alte
denumiri, ce desemnează același fenomen: fluxul de disponibilăți, de lichidități, de numerar, de
trezorerie etc.
Indicatorii pentru calcularea cash -flow (f luxul de numerar)
Coeficientul (rata) suficienței fluxului mijloacelor bănești permite aprecierea capacități
întreprinderii de a -și acoperi necesitățile creșterii potențialului productiv și plății dividendelor
prin autofinanțare (disponibilul bănesc obținu t în urma activității operaționale). Calcularea
coeficientului în cauză se efectuează conform formulei:
(11)
Rata de acoperire a datoriilor cu fluxul mijloacelor bănești indică posibilitatea recuperării
sumelor datorate prin disponibilul bănesc obținut în urma activității operaționale. La calcularea
acestui coeficient apelăm la următoarea relație:
(12)

16
Durata (perioada) achitării dividendelo r anunțate indică numărul de zile în decursul cărora
întreprinderea poate achita dividendele anunțate în suma deplină fără finanțare din exterior. În
scopul calculării acestui indicator se folosește relația:
(13)

Rata suficienței activelor perfec t lichid e arată numărul de zile în decursul cărora întreprinderea
poate lucra, folosind exclusiv disponibilitățile bănești absolut lichide fără atragerea surselor de
finanțare din exterior. Nivelul acestei rate se calculează cu ajutorul formulei:

(14)
Pentru managerii întreprinderii această rată servește în calitate de instrument operațional de
dirijare a activității curente, întrucât permite stabilirea momentului de apariție a nevoii de
finanțare din exterior.
Coeficientul reinvestirii mijloacelor băn ești reflectă cota mijloacelor bănești, care au fost
obținute în urma activității operaționale și reținute (lăsate) la întreprindere în decursul perioadei,
din suma mijloacelor plasate pe termen lung în activele disponibile. Calcularea coeficientului în
cauză se efectuează conform formulei:

(15)
După esența economică, fluxurile mijloacelor bănești reprezintă încasările (afluxurile) și plățile
(retragerile) mijloacelor bănești efectuate în cursul perioadei de gestiune respective. Diferența
dintre suma încasărilor și plăților constituie fluxul net de mijloace bănești. [7.p 211 -219]

[7.p 211 -219]
Indicatorii pentru determinarea rentabilitații intreprinderii
Rentabilitatea reprezintă un indicator al eficienței, care exprimă capacitatea întreprinderii de a
câștiga profit .Indicatorii rentabilității – funcționarea întreprinderii se carac -terizează prin
eficiența utilizării resurselor disponibile (patrimoniului, capitalului propriu, capitalului
permanent). Rentabilitatea se determină ca raportul dintre ef ectele economice și financiare

17
obținute de întreprindere și eforturile depuse pentru obținerea acestora. Formula de bază a
calculului rentabilității este:

(16)
rata rentabilității economice – pune în evidență performanțele utilizării activului total al
unei firme, respectiv a capitalului investit pentru obținere acestor performanțe.

(17)
Utilizarea rezultatului exploatării va determina o rată independentă de politica fiscală, de
structura capitalurilor și e fluxurile extraordinare.
Rata rentabilității financiare – cu ajutorul acestei rate investitorii pot aprecia în ce măsură
investiția lor este rentabilă sau nu. În cazul în care rata rentabilității financiare este mai mare
decât costul capitalului propriu atunci, prin activitatea desfășurată, firma creează o valoare
suplimentară pentru acționari.

(18)

Rata rentabilității resurselor consumate – reflectă corelați a dintre rezultatul aferent cifrei de
afaceri și costurile totale aferente vânzărilor.

(19)
Rata profitulu i – exprima cât de rentabilă este activitatea pe care o desfășoară firma
(20)

Indicatorii pentru determinarea riscului intreprinderii.

18
Analiza riscului este bazată pe o metodologie, cu ajutorul căreia se analizează incertitudinea
viitoare, în scopul determinării influenței riscului asupra rezultatelor așteptate.
Valoarea medie așteptată este direct legată de incertitudinea situa -ției. Ea este exprimată prin
media ponderată a tuturor rezultatelor ob -ținute Rm, unde probabilitatea fiecărui rezultat este
exprimată printr -o pondere a valorii respective (p), desigur su ma probabilităților asociate cu
fiecare rezultat trebuie să fie egală cu unitatea. În acest caz, formula ar fi următoarea:
(21)
Însă, pentru a fi utilă această valoare, este necesar să determinăm ur -mătorul indicator, și anume,
deviația standard , notată cu sigma – σ. Indicatorul dat arată nivelul abaterii valorii așteptate de la
mărimea medie. Cu cât este mai mică deviația standard, cu atât este mai strânsă distribuția de
probabilitate și, în concesință, riscul activului respectiv este mai mic.
Ea se calculează după formula:
(22)

Unde:
Ri – reprezintă întregul șir de rentabilități pentru toate stările economice;
Rm – rentabilitatea medie așteptată;
pi – probabilitatea pentru fiecare stare economică.
Un alt indicator care se aplică pentru estimarea riscului este coefi -cientul de variație. Acesta
reprezintă raportul dintre deviația standard și valoarea medie așteptată:

(23)

[6.p 49 -50]

1.3 Metodele diognasticarii in baza informațională pentru diagnosticul
situației financiare a intreprinderii.

Procesul analizei economico -financiare este inversul evoluției re -ale a fenomenului examinat.
Analiza pornește de la rezultatele proce -sului finalizat către elementele sale componente și

19
factorii, care l -au generat, procedând la descompunerea întregului în părțile sale struc -turale.
Analiza financiară se realizează în anumite etape prezentate mai jos :
• determinarea obiectului analizat – constă în identificarea, prin comparații, a anumitor
fapte, fenomene, rezultate, care se ex -primă sub forma indicatorilor economico -financiari.
Obiectul se delimitează în timp și spațiu, cantitativ și calitativ, utilizând anumite metode de
evaluare și calcul;
• identificarea elementelor, factorilor și cauzelor fenomenu -lui cercetat – permițând
detalierea și separarea factorilor de influență. Factorii se stabilesc în mod succesiv, trecând de la
cei cu acțiune directă la cei care acționează indirect și tot așa mai departe – până la stabilirea
cauzelor finale;
• stabilirea relațiilor de condiționare dintre fiecare factor și fe -nomenu l studiat , cât și
dintre diferiți factori, care acționează asupra acestiua, pe de altă parte – aceasta presupune
determi -narea relației cauză -efect, respectiv raporturile de condiționare dintre factori;
• măsurarea influenței facotrilor asupra abaterii fenom enului studiat – sunt
determinate, astfel, mărimea, sensul și intensita -tea acțiunii factorilor asupra fenomenului
analizat, măsurându -se rezervele interne, creându -se posibilitatea aprecierii cât mai exacte a
rezultatelor, interpretarea și caracterizarea completă a stării fenomenului;
• sintetizarea rezultatelor analizei – în acest scop sunt elaborate concluziile și aprecierile
asupra activității analizate;
• elaborarea măsurilor menite să îmbunătățească activitatea – la această etapă sunt
stabilite măsurile n ecesare valorificării optime a resurselor, realizării avantajului concurențial ș.a.
Metodologia analizei economico -financiare este constituită dintr -un ansamblu de metode, tehnici
și procedee de cercetare, care îndrumă analistul ce cale trebuie să urmeze pentru a prezenta
concluzii asupra obiectului analizat. În cadrul analizei financiare se utilizează diferite și
numeroase metode și procedee specifice și generale, menite să contri -buie la stabilirea și
aprecierea realțiilor de cauzalitate între indicatori i economico -financiari și factorii determinanți.
Metodele de analiză economico -financiară pot fi grupate în:
• metode ale analizei (procedee) calitative, care vizează esența fenomenului, depistarea
legăturilor cauzale;
• metode ale analizei (procedee) cantitative, care au ca obiect cuantificarea influențelor
factorilor care explică fenomenul.
 Metode ale analizei calitative
Principalele metode calitative utilizate în analiza financiară sunt:

20
a) comparația;
b) gruparea;
c) diviziunea si descompunerea;
d) modelarea fenomenelor economico -financiare.
– Modelarea fenomenelor economico -financiare este o metodă care constă în
reproducerea simplificată, dar exactă a unor laturi și aspecte ale realității în care, prin
abstracție, apare eliminarea a tot ceea ce se consideră ne esențial și ulterior se efectuează o
generalizare. Fe -nomenele pot fi modelate prin diagrame, grafice, prin ecuații.
– Divizarea și descompunearea fenomenelor. Această metodă con -stă în descompunerea
fenomenelor și proceselor cercetate în elemen -tele lor com ponente, stabilind contribuția
lor la modificarea totală a fenomenelor studiate, și localizarea în timp și spațiu a
provenienței rezultatelor și a cauzelor acestora. Diviziunea poate fi efectuată după timpul
de formare a rezultatelor, după locul de formare a rezultatelor, precum și prin
descompunerea pe elemente componente (de exemplu: venitul total poate fi descompus
pe venituri din activitatea operațională, investițională, financiară).
– Gruparea este o metodă de cercetare aplicată în analiză, care se -pară colectivitatea
cercetată pe categorii omogene de unități, după variația uneia sau mai multor
caracteristici alese, în funcție de scopul cercetării și de natura fenomenului analizat.
– Comparația constă în studierea fenomenelor, proceselor și rezul -tatelor economice și
financiare prin prisma unui criteriu de referință pentru stabilirea asemănărilor și
deosebirilor dintre acestea. Astfel, analiza are posibilitatea de a examina și aprecia
rezultatele econo -mice nu ca mărimi în sine, ci în raport cu un criteriu , cu o bază de
comparație, stabilind nivelurile, proporțiile și ritmurile de dezvoltare ale acestora. Pot fi
aplicate diferite tipuri de comparații: în timp, în spațiu, comparații mixte, în funcție de
norme și normative, standar -de, planuri, clauze contrac tuale etc.
 Metode ale analizei cantitative
Rolul metodelor analizei cantitative este de a cuantifica contribuția elementelor și a factorilor la
formarea și modificarea fenomenului cercetat, precum și poziționarea firmei într -un anumit
mediu. În acest sens, se utilizează următoarele metode:
– Metoda balanțieră – în situațiile în care între elementele care influențează asupra
fenomenului analizat există relații de formă aditi -vă de legătură: sumă și/sau diferență.
De exemplu, valoarea profitului brut depinde de venitul din vânzări și costurile
vânzărilor.

21
– Metoda substituțiilor în lanț. Această metodă se aplică în cazul când între factorii de
influență există relația matematică de produs sau raport. Este numită și metoda iterării, și
principiul ei constă în deter minarea succesivă a influenței factorilor asupra modificării fe
nomenului analizat. De exemplu: rentabilitatea vânzărilor se deter -mină ca proporția
dintre profitul brut și venitul din vânzări.
– Metoda scorurilor (scoring) reprezintă o metodă de analiză dis -criminatorie
multidimensională, care a fost fundamentată pe analiza comparativă a două grupuri de
firme – unele cu o evoluție pozitivă, iar altele cu o evoluție deficitară, aproape de
faliment. Scorul unei firme indică g radul de vulnerabilitate financiară a acesteia, putând
ast-fel contribui la identificarea din timp a situațiilor periculoase pentru sănătatea
financiară a firmei.
– Metoda ratelor. Rata (ratio) reprezintă un raport între două mă -rimi care se
condiționează ec onomic, fiind utile pentru sesizarea dife -ritelor aspecte ale eficienței
economice. Ratele, după natura lor, pot fi grupate în următoarele categorii:
• rate de structură – exprimă contribuția părților la formarea feno -menului. Aceste rate
permit efectuarea comparațiilor între între -prinderi de dimensiuni diferite, precum și sesizarea
modificărilor structurale pe parcursul timpului în cadrul unei întreprinderi;
• rate de eficiență – reflectă corelația dintre efect și efort. Acestea includ:
– efect/efort (de exemplu: rata rentabilității, rata de randa -ment a mijloacelor fixe ș.a.);
– efort/efect (de exemplu: rata de eficiență a cheltuielilor, costul unitar ș.a.).
• rate ale echilibrului financia r – reflectă corelația dintre posturi sau grupe de posturi
bilanți ere de activ și de pasiv (de exemplu: ratele de lichiditate, solvabilitate ș.a.).
Ratele, de regulă, sunt folosite pentru a determina poziția întreprinde -rii analizate față de media
în domeniul de activitate al întreprinderii, față de concurenți, față de n ormative ș.a., de
asemenea, prezintă o importanță deosebită și comparația cu realizările anterioare ale
întreprinderii.
– Metoda ABC , numită și regula „20/80” sau metoda Pareto, după numele economistului
italo-elvețian care a conceput -o, presupune di -vizarea factorilor în dominanți și
secundari, după intensitatea acțiunii lor. Altfel spus, metoda ABC presupune o analiză de
structură a ele -mentelor unei mulțimi, grupându -le după anumiți parametri, care le
determină o anumită poziție în ansamblul rezultatelor. Diagrama Pare -to se utilizează
frecvent în așa domenii ca: analiza stocurilor, analiza costurilor, analiza furnizorilor,
clienților etc.

22
– Metoda diferențelor absolute este aplicată în analiza economică și financiară pentru
determinarea influenței factorilor asupra indicato -rului rezultativ prin calcul. Aceasta se
prezintă în două forme:
 metoda simplă, adică în sistemul de doi factori, se presupune determinarea, în primul
rând, a influenței factorului cantitativ și mai apoi a celui calitativ. Regula de calcul
prevede:
-influența factorului cantitativ se determină prin înmulțirea abaterii absolute a acestui factor
cu valoarea de bază a fac -torului calitativ;
-influența factorului calitativ se determină prin înmulțirea abaterii absolute a acestuia cu
valoare a efectivă a factorului cantitativ;
 metoda compusă, adică în sistemul de trei și mai mulți factori, presupune că calculul
influenței factorilor se efectuează prin înmulțirea abaterilor absolute ale factorilor
respectivi cu valori -le efective a le factorilor, care se află în formula de calcul până la el și
cu valorile de bază ale factorilor, care se află în formula de calcul după el. [4.p 33 -37]

23
Capitolul II . Diagnosticul situației financiare a entitații «Primasoft» S.R.L
2.1 Caracteristica generală a entitații «Primasoft» S.R.L
Compania Primasoft SRL este partener oficial de franciză al 1C. Firmele de franchiză activează
sub o marcă unică “1C:Franchising” și au în componența sa specialiști certificați de către firma
“1C”, ceea ce garantează calitatea înaltă a complexului standard de servicii, începând cu o
simplă instalare și o setare elementară a configurației aplicate, până la integrarea programului cu
alte soft -uri, instruirea utilizatorilor și organizarea evidenței la între prindere în întregime. 1C
Contabilitate complexă, elaborat de compania Primasoft corespunde nu doar legislației în
vigoare a Republicii Moldova, metodologiilor și standardelor de contabilitate aprobate, dar și
este optimizat pentru satisfacerea necesitățil or contabililor și auditorilor cu experiență și
apreciată de ei la justa valoare. Compania Primasoft activează de 15 ani. Forma organizatorico –
juridica a firmei “Primasoft” este societate cu raspundere limitata. Ca orice firma « Primasoft »
are la baza gen urile principale de activitate si anume :
 Consultatii in domeniu sistemelor de calcul ;
 Comertul cu ridicata pe bază de tarife sau contracte;
 Activități in domeniul evidenței contabile;
 Alte tipuri de comerț cu amănuntul neefrectuat prin magazine .
“Primas oft” are la baza 4 produse prin care se desfașoară activetatea sa economica , așa
produse ca:
1. LOBBY
2. 1C Contabilitate 8
3. Dicționar Electronic Romăn -Rus
4. 1C Primasoft CRM
Tabelul 2.1. Indicatori economici ai entitații «Primasoft»
Indicatori 2015 2016 2017
Venitul din vinzari 10 835 704 10 244 739 5 537 108
Numărul de angajați 10 10 10
Valoarea medie anuală a
activelor 813 274 1 118 871 1 195 590

24
Valoarea profitului net 91 180 (83603) (136 906)
Productivitatea anuala a
muncii . 1 083 570 1 024 473 553 710
Rentabiliatea mijloacelor fixe 13,32 9,15 4,63
Sursa: Elaborat de autor in baza situațiilor financiare .
Din datele prezentate in tabelul de mai sus putem observa că anual se micșorează venitul din
vinzari , și din acest motiv se scade și productivitatea muncii pe cap de angajat, in același rind
putem oberva că sa majorează valoarea mediei anuale a activelor . Mișorarea venitului din
vinzari și majorarea mediei anuale a activelor drept influențează că rentabilitaea mijloacelor fixe
se micș oreaza aproximativ cu 1,5 ori in fiecare an .
2.2 Analiza situației patrimoniale a entității S.R.L “Primasoft”
Pentru desfășurarea activității economico -financiare, întreprinderea își formează patrimoniul,
care reprezintă totalitatea resurselor economice controlate de agentul economic. În Rapoarte
financiare pentru reflectarea acestui patrimoniu aflat la dispoziția întreprinderii, se aplică
noțiunea de „active". Analiza situației patrimoniale presupune examinarea activelor controlate de
întreprindere, indiferent de sursele de finanțare a acestora. Necesitatea analizei situației
patrimoniale rezultă din importanța in formației obținute în urma analizei pentru elaborarea
deciziilor de diferit gen din partea utilizatorilor numeroși ai Rapoartelor financiare.
Analiza situației patrimoniale oferă utilizatorilor Rapoartelor financiare posibilitatea de a
aprecia următoarele aspecte:
 Crește ori descrește în dinamică patrimoniul aflat la dispoziția întreprinderii.
 Componența patrimoniului întreprinderii.
 durata de folosire a activelor în circuitul economic al întreprinderii.
 Ce destinație se folosesc activele disponibile.
 Aparț in ori nu întreprinderii cu drept de proprietate activele disponibile.
 Care este gradul lichidității activelor, controlate de întreprindere.
 Aduc ori nu aduc venit activele controlate de întreprinderea.
În calitate de sursă principală de analiză a situație i patrimoniale servește Bilanțul contabil, în
particular, informațiile situate în activul acestuia. Baza informațională aplicată pentru efectuarea
analizei situației patrimoniale cuprinde, de asemenea, și date din Anexe la Bilanțul contabil.

25
Tabelul 2.2.1. Evoluția valorii patrimoniului și veniturilor S.R.L “Primasoft” pentru anii
2015 -2016 -2017
Sursa: Elaborat de autor in baza situațiilor financiare .
Din datele tabelului privind mărimea și evoluția patrimoniului putem vedea o creștere a valorii
totale a activelor cu 13,08 % , fiind majorate cum activele imobilizate , și anume apariția
investițiilor imobiliare , precum și creșterea valorii activelor circulante , cum ar fi creanțe
comerciale și marfuri . In același timp putem vedea o scade re a celor 2 indicatori din tabel și
anume venit din vinzari și veniturilor din toate tipuri de activitați cu aproximativ 48,90 % .
Tabelul 2.2.2. Componența structurii patrimoniului S.R.L “Primasoft” pentru anii 2015 –
2016 -2017
2015 2016 2017 Devierea
cotei
Grupa
activelor Suma ,
lei Cota, % Suma ,
lei Cota, % Suma ,
lei Cota, %
%
Active
nemateriale 13 179 1,12 15 216 1,42 10 432 0,78 (0,34)
Mijloace fixe 135 803 11,57 221 127 20,76 197 377 14,87 3,30
Investiții pe
termen lung 0 0 53 210 4,99 737 006 55,56 55,56
Storcuri de
mărfuri și
materiale 48 710 4,15 192 010 18,03 74 883 5,64 1,49
Creanțe pe
termen scurt 166 719 14,21 564 676 53,03 298 475 22,50 18,35
Mijloace
bănești 804 803 68,60 12 657 1,18 3 633 0,27 (68,33)
Alte active
circulante 3 811 0,32 5 822 0,54 4 663 0,35 0,03
Total active 1 173 025 100 1 064 718 100 1 326 460 100 X
Sursa: Elaborat de autor in baza situațiilor financiare . Anul 2017 in %
fața de 2015
Indicatori 2015 2016 2017
Valoarea totală a
activelor 1 173 025 1 064 718 1 326 460 113,08
Venit din vinzari 10 835 704 10 244 739 5 537 108 51.10
Venituri din toate
tipurile de activitați 10 842 123 10 292 441 55 385 271 51,08

26
Din tabelul prezentat de mai sus privind structura patrimoniului putem vedea ca in anul 2015 o
cotă mare din total active a constituit mijloace banești , in comparație cu anul 2017 cind mijloace
banești au constat o descreștere majoră , care la finele anu lui a constituit 3633 lei , puțin mai
semneficative cote in 2015 din total active a constituit creațe pe termen scurt , și mijloace fixe .
Facînd comparație putem observa că cota mare din total active in anul 2017 au constituit
investiții pe termen lung , care lipsea in anul 2015, puțin mai semneficative cote au constituit
crențe pe termen scurt , si mijloace fixe .
Tabelul 2.2.3. Determinarea valorii a patrimoniului net S.R.L “Primasoft” pentru anii
2015 -2016 -2017
Abaterea
absoluta, lei Anul 2017 in
% fața de
2015
Indicatori 2015 2016 2017 2017/2015 2017/2015
Total active 1 173 025 1 064 718 1 326 460 153 435 113,08
Datorii pe termen
lung 0 0 180 000 180 000 X
Datorii pe termen
scurt 764 775 737 809 956 455 191 680 125,06
Patrimoniul net 408 250 326 909 190 005 (218 245) 46,54
Sursa: Elaborat de autor in baza situațiilor financiare .
Din cifrele prezentate in acest tabel privind valoarea a patrimoniului net putem constata o
creșterea valorii cu 13,08 % , majorarea valorii și datoriilor pe termen scurt cu 25,06 % , ce a
influențat și descreșterea a patrimoniului net cu 53,46 %. C reșteria considerabilă a datoriilor pe
termen scurt a influențat a patrimoniul net care a scăzut cu 218 mii lei. Totodată, majorarea
valorii activelor controlate de întreprindere și datoriilor pe termen lung a diminuat cu 153 mii lei
și 180 mii lei respectiv influența negativă a creșterii datoriilor pe termen scurt.
Tabelul 2.2.4. Analiza ratelor calității patrimoniului S.R.L “Primasoft” în an ii 2015 -2016 –
2017
Indicatorii 2015 2016
2017 Modificarea
ratei (+, -)
2017/2015

27
Rata patrimoniului cu
destinație de producție 0,13 0,27
0,18 0,05
Rata compoziției tehnice a
activelor 0,13 0,28 0,51
0,38
Coeficientul de reînnoire a
mijloacelor fixe 0,79 0,61
1,12 0,33
Rata activelor ce au adus
venituri 0,13 0,27 0,18 0,05
Rata activelor perfecte lichide 68,60 1,18 0,27 (68.33)
Rata imobilizărilor necorporale 1,12 1,42 0,78 (0.34)
Sursa: Elaborat de autor in baza situațiilor financiare .
Din tabelul privind analiza ratelor calității patrimoniului S.R.L “Primasoft” structura
patrimoniului se caracterizează prin rata scazuta de imobilizare a activelor care a fost inregestrata
o scadere fața de 2015 cu 0,34. Rata sporită a patrimoniului cu destinație de producție
caracterizează pozitiv structura activelor întreprinderii. Din totalul activelor controlate de
întreprindere la sfârșitul anului 0,05 pot fi folosite direct pentru desfășurarea activității
operaționale. Totodată, calculele efectuate au dezvăluit și aspectele negative aferente
potențialului întreprinderii. În primul rând, atragem atenția la rata activelor prefect lichide care
au scazut cu o cifra semneficativ de mare . Activitatea conducerii întreprinderii este caracterizată
negativ de faptul că partea preponderentă (circa 90 %) din activele disponibile nu aduc
întreprinderii venituri.
2.3. Analiza structurii surselor de finanțare a entității economice .
Analiza surselor de formare a activelor întreprinderii pornește de la aprecierea generală a
structurii pasivelor. În acest scop se calculează și se interpretează un șir de indicatori, care în
literatură specială se numesc coeficienți ai structurii capitalului, independenței financiare, de
acoperire, de solvabilitate, de îndatorare sau coeficienți ai capacității de plată. Formarea
patrimoniului necesar pentru desfășurarea activității economico -financiară a întreprinderii se
efectuează pe seama diferitor surse de finanțare. Aprecierea surselor de finanțare ale
întreprinderii pornește de la apreciere a generală a structurii lor. Unul dintre cei mai frecvent
folosiți coeficienți ai structurii surselor de finanțare este coeficientul de autonomie (de
autofinanțare, de concentrare a capitalului propriu)

28
Tabelul 2.3.1 Evoluția pasivelor și capitalului prop riu S.R.L ”Primasoft” în 2015 -2016 –
2017
Anul 2017 in %
fața de 2015
Indicatori 2015 2016 2017 2017/2015
Capital propriu. 408 250 326 911 190 005 46.54
Datorii pe
termen lung 0 0 180 000 X
Datorii pe
termen scurt 764 775 737 809 956 455 125.06
Total pasive. 1 173 026 1 064 720 1 326 460 113.08
Sursa: Elaborat de autor in baza situațiilor financiare .

Informațiile conținute în tabelul privind valoarea capitalului proriu demonstrează că S.R.L.
„Primasoft" dispune de o mărime pozitivă a capitalului propriu care la sfârșitul anului 2017
constituie 190 mii lei. Totodată, în dinamică se evidențiază tendința negativă de reducere a
surselor proprii de finanțare a patrimoniului: în cursul anului de gestiune acestea s -au micșorat
cu 53,46 %. Se observă că evoluția capitalului propriu contravine dinamicii activelor disponibile
și datoriilor existente care au crescut în aceeași perioadă cu 13,08 și 25,06 % respectiv.
Tabelul 2.3.2. Componența structurii pasivilui S.R.L “Primasoft” pentru anii 2015 -2016 –
2017
2015 2016 2017 Devierea
cotei
Grupa
pasivelor Suma ,
lei Cota, % Suma ,
lei Cota, % Suma , lei Cota, %
%
Capital propriu
și rezerve 5 400 0,40 5 400 0,50 5 400 0,40 0
Profit
nerepartizat și
profit brut 402 850 34,21 319 247 29,98
184 605 13,91 (20,3)
Datorii pe
termen lung 0 0 0 0 180 000 13,56 13,56
Credite și
imprumuturi pe
termen scurt 0 0 14 000 1,31 14 000 1,05 1,05
Datorii curente 736 839 62,81 690 363 64,83 901 963 67,99 5,18
Avansuri
premite curente 9 376 0,99 9 279 0,87 2 705 0,20 (0,79)

29
Venituri
anticipate
curente 18 560 1,58 24 126 2,26 37 817 2,85 1,27
Total pasiv 1 173 025 100 1 064 720 100 1 326 460 100 X
Sursa: Elaborat de autor in baza situațiilor financiare .
Din tabelul prezentat de mai sus privind structura pasivului putem vedea ca in anul 2015 o cotă
mare din total pasive au constituit datorii curente , cum și in anul 2017 au facut o parte majoră
din totalul pasivelor . Mai puțin semneficative parți din pasiv au fost Profit nerepartizat și profit
brut . Facînd co mparație putem observa că au fost inregestrate in anul 2017 datorii pe termen
lung , care fac parte din pasivul entitații , precum in anii precedenți , acesta cota nu a fost
inregestrare in urma lipsurilor de datorii pe termen lung .
Tabelul 2.3.3. Structu ra surselor de finanțare a activelor S.R.L ”Primasoft” în 2015 -2016 –
2017

Modificarea ratei (+, -)

Indicatori
2015
2016
2017
2017/2015
1. Coeficientul de
autonomie 0.34 0,30 0.14 (0.20)
2. Coeficientul de atragere a
surselor împrumutate 0.65 0.69 0.85 0.20
3. Coeficientul corelației
dintre sursele împrumutate
și proprii 1.87 2.25 5.98 4.18
4.Rata solvabilității
generale 1.53 1.44 1.16 (1.37)
5.Rata generală de
acoperire a capitalului
propriu 2.87 3.25 6.98 4.11
Sursa: Elaborat de autor in baza situațiilor financiare .
Din informațiile prezentate în tabelul dat rezultă că sursele de finanțare a S.R.L „Primasoft " se
caracterizează prin gradul micșorat al stabilității , coeficientul de autonomie care reflectă, pe de
o parte, cota capitalului propriu în suma totală a surselor de finanțare, iar pe de altă ponderea
patrimoniului format pe seama mijloacelor proprii în suma totală a activel or întreprinderi ce sa
micșorat brusc 0,20 , iar coeficientul de atragere a surselor împrumutate sa majorat cu 0,20 fiind
aparența datoriilor pe termen lung . Cu cât mărimea coeficient corelației dintre sursele
împrumutate și proprii este mai mare, cu atât mai riscantă este situația financiară a întreprinderii,
in cazul dat situația nu este favorabila din marimea coeficientul este de 4 .18 iar punctul critic la
aprecierea coeficientului de corelație este 1.

30
Tabelul 2.3.4 Analiza gradului de îndatorare pe te rmen lung S.R.L ”Primasoft” în 2015 –
2016 -2017
Sursa: Elaborat de autor in baza situațiilor financiare .
Din informațiile prezentate în tabelul privind gradul de îndatorare pe termen lung rezultă că
sursele de finanțare se caracterizează prin gradul destul de scazut al stabilității: capitalul
permanent scade in dinamica din totalul pasivelor. Creșterea ratei de îndatorare pe termen lung
față de capitalul social în dinamică reprezintă o tendință negativă care reflectă majorarea riscului
potențial de a nimeri sub influența externă, care nu poate fi controlată de către conducerea
întreprinderii sau proprietarii ei. În practic a mondială contractele de credit deseori conțin
prevederi, care reglează riscul maxim de creditare sub formă de restricții privind cota datoriilor
în capitalul permanent , ce putem observa in cadrul companiei date .
2.4.Analiza lichiditații și echilibrului financiar.
Analiza lichidității bilanțului contabil ocupă un loc central în aprecierea situației financiare a
firmei. Calcularea și interpretarea coeficienților lichidității în mod obligatoriu sunt incluse
practic în orice materiale analitice, ca de exemp lu: nota explicativă la Raportul financiar anual;
raportul conducerii întreprinderii către adunarea generală a proprietarilor cu privire la rezultatele
activității în perioada raportată; proiectul de investiții (pentru fondarea activității mixte etc);
prospectul ofertei publice a valorilor mobiliare (prospectului de emisie a acțiunilor etc);
documentele de lucru ale auditorului privind aplicarea procedurilor analitice; studiul cererii de
credit etc. Importanța deosebită a lichidității decurge din natura eco nomică a acestui indice. În
cadrul echilibrului financiar capacitatea de plată, lichiditatea, solvabilitatea caracterizează una
din cele mai importante condiții de existență a întreprinderii pe piață – posibilitatea de a -și onora
obligațiile de plată la te rmenele scadente. La definirea lichidității Bilanțului contabil pot fi Modificarea(+ ; -)
Rate ale îndatorării : 2015 2016 2017 2017/2015
Rata stabilității financiare 0.34 0.30 0.27 (0.07)
Rata de îndatorare pe termen
lung față de capitalul permanent 0 0 0.48 0.48
Rata de autofinanțare a
capitalului permanent 1 1 0.50 (0.49)
Coeficientul de levier financiar 0 0 0.94 0.94
Rata de îndatorare pe termen
lung față de capitalul social 0 0 33.33 33.33

31
evidențiate două aspecte: static și dinamic. Așadar, lichiditatea Bilanțului contabil poate fi
definită ca o formă specifică a echilibrului financiar, care exprimă:
• sub aspect static – o stare de proporționalitate între mijloacele de plată disponibile la un
moment dat și obligațiile de plată exigibile la aceeași dată;
• sub aspect dinamic – o stare de concordanță între fluxurile monetare pozitive, adică încasări, și
cele negative – plăți.
Tabelul 2.4.1. Ratele lichidității în dinamică S.R.L ”Primasoft” pentru anii 2015 -2016 -2017
Denumirea
ratelor La finele anului Abatere absoluta (+, -) Interval optim
2015 2016 2017 2017/2015
Lichiditatea
absolute 1.05 0.01 0.003 (1.047) 0,2-0,25
Lichiditatea
intermediară 1.26 0.11 0.31 (0.95) 0,7-0,8
Lichiditatea
curentă 1.33 1.05 0.39 (0.94) 2,0-2,5
Sursa: Elaborat de autor in baza situațiilor financiare .
Coeficientul care presupune comparația activelor curente cu datoriile pe termen scurt este
lichiditatea curentă , care in anul 2015 se incadrează in interval optim stabilit , putem observa o
descreștere semneficativa , care in anul 2017 nu se incadreaza in interval optim . În cadrul
calculării lichiditații absolute, se compară cele mai lich ide active circulante cu datorii pe termen
scurt, care in anul 2015 nu sa incadrat in interval optim iar in anul 2017 se incadreaza , pe lingă
lichiditatea curentă și cea aboslutâ, se anlizează și cea intermediară . Acest coeficient reflectă
cota datoriilo r pe termen scurt care întreprinderea este capabilă să achite prin mobilizarea
mijloacelor bănești, investițiilor pe termen scurt și creanțelor pe termen scurt care in nici un an
de gestiune nu sa incadrat in intervale optime .
Analiza lichidității bilanț ului contabil presupune clasarea activelor și pasivelor întreprinderii în
funcție de cîteva criterii. Astfel, bilanțul contabil se consideră absolut lichid, dacă se respectă
următoarele relații: A1 > P1; A2 > P2; A3 > P3; A4 < P4;
Tabelul 2.4.2. Lichid itatea activelor S.R.L ”Primasoft” pentru anii 2015 -2016 -2017.
Grupe de active și
pasive 2015 2016 2017 Abaterea
absolută anul
2017 fața de

32
Sursa: Elaborat de autor in baza situațiilor financiare .
Din tabelul prezentat mai sus putem constata că in anul 2017 fața de 2015 total active si total
pasive sa majorat cu 153 436 lei ,in timp ce investiții sa majorat cu 123 178 lei,datorii pe termen
lung sau majorat cu 180 000 lei , In iar anul 2017 fața 2016 total active și pasive sau majorat și a
constituit 261 742 de lei , capital propriu sa micșorat și valoarea lui a constituit -136 906 lei,
datorii curente și d atorii pe termen lung sau majorat și a constituit 218 646 lei și respectiv 180
000 lei .
Analiza echilibrului financiar, care presupune asigurarea echilibrului între anumite categorii ale
elementelor patrimoniale și sursele de finanțare ale acestora. În ac est scop se calculează și se
interpretează mărimea fondului de rulment net.
Fondul de rulment net (FRN) poate fi calculat prin două metode :
 Fondul de rulment net este depășirea mărimii activelor curente asupre datoriilor pe
termen scurt, adică:
FRN =Activele circulante – Datorii pe termen scurt
 Fondul de rulment net este o parte a capitalului permanent, ăndreptat spre finanțarea
activelor curente, adică:
FRN=(Capital propriu + Datorii pe termen lung) – Active pe termen lung 2015
Total active 1 173 024 1 064 718 1 326 460 153 436
Inclusiv :
A1-Mijloace bănești 804 803 12 657 3 633 (801 170)
A2 – investiții și creanțe
pe termen scurt 164 188 75 094 296 366 132 178
A3 – stocuri de mărfuri
și material,alte active
circulante 27 305 73 781 43 024 (15 719)
A4 – active pe termen
lung – – – –
Total pasive 1 173 026 1 064 720 1 326 460 153 436
Inclusiv:
P1 – datorii urgente(pe
termen scurt cu termenul
expirat) – – – –
P2 – datorii curente(pe
termen scurt cu terminul
neexpirat) 764 776 737 809 956 455 191 689
P3 – Datorii pe term
lung 0 0 180 000 180 000
P4 – Capital propriu 408 250 326 911 190 005 (218 245)

33
Rata de manevrare a capita lului propriu = FRN / Capital propriu

Tabelul 2.4.3 Calculul fondului de rulment net al S.R.L ”Primasoft” pentru anii 2015 -2016 –
2017.
Nr.
Crt Indicatori 2015 2016 2017 Abaterea, (+, –
)2017/2015 Influența
factorului
A 1 2 3 4=3-1 4
1 Active circulante 1 024 043 1 064 718 1 326 460 320 417 320 417
2 Datorii pe termen
scurt 764 775 737 809 956 455 191 680 191 680
3 Capital propriu 408 250 326 911 190 005 (218 245) (218 245)
4 Datorii pe termen lung 0 0 180 000 180 000 180 000
5 Active pe termen lung 148 982 289 553 944 806 795 824 795 824
6 Fond de rulment net
(rd.1 -rd.2) sau (rd.3 +
rd.4 – rd.5) (259 268) (326 909 ) (370 005)
(110 737) (110 737)
7 Rata de manevrare a
capitalului propriu,
(rd.6 : rd.3) (0.63) (0.99) (1.94) (1.31) X
Sursa: Elaborat de autor in baza situațiilor financiare .
Din calculele efectuate în tabelul rezultă că difirența intre ani de gestiune S.R.L. „Primasoft"
dispune de un fond de rulment net negativ. Totodată, se constată tendința de micșorare a
capitalului propriu – în decursul anilor in dinamică. Ultimul fapt impune dezvăluirea cauzelor ce
au provocat scăderea surselor proprii de formare a activelor curente.
2.5.Analiza fluxului de numerar (cash -flow), analiza evolutiei si structurii incasarilor si
platilor de numerar in total si pe tipuri de activitati ale intreprinderii.
Desfășurarea activitșții economice a întreprinderii generează permanent mișcarea mijloacelor
bănești sau flux de mijloace banești. Acesta reprezintă încasările și plățile mijloacelor bănești
efectuate î n cursul perioadei de gestiune respective.Diferența dintre suma fluxurilor și
retragerilor constituie fluxul net de mijloace banești. După esența economică, fluxurile
mijloacelor bănești reprezintă încasările (afluxurile) și plățile (retragerile) mijloacelor bănești
efectuate în cursul perioadei de gestiune respective. Diferența dintre suma încasărilor și plăților
constituie fluxul net de mijloace bănești. Necesitatea analizei fluxului mijloacelor bănești este
determinată de următoarele condiții:
 utilizarea principiului specializării exercițiilor, în baza căruia se determină rezultatul
financiar și se întocmesc toate Rapoartele financiare în afară de cel privind fluxul
mijloacelor bănești;

34
 apariția modificărilor în mărimea stocurilor de materiale, c reanțelor și datoriilor;
 efectuarea diverselor operațiuni economice nemonetare, de exemplu: uzura mijloacelor
fixe, amortizarea activelor nemateriale, amânarea impozitelor etc.
Tabelul 2.5.1. Evoluția fluxurilor mijloacelor bănești și realizarea planului de afaceri al
S.R.L „Primasoft” 2015 -2016 -2017.
Sursa: Elaborat de autor in baza situațiilor financiare .
Informațiile din tabelul 2.5.1 afirmă existența tendințelor negative în situația cu fluxurile
mijloacelor bănești. În primul rând, atrage atenția apariția fluxului net negativ din activitatea
operațională. Fluxul net pozitiv in anul 2017 fața de 2015 provenit din activitat ea financiară în
sumă de 781 mii lei nu a compensat pe deplin efectul negativ din activitatea operațională.
Tabelul 2.5.2. Analiza separată a structurii încasărilor și plăților mijloacelor bănești al
S .R.L „Primasoft” 2015 -2016 -2017.
Anul 2015 Anul 2016 Anul 2017
Fluxurile mijloacelor
bănești. Suma, lei Cota,
% Suma, lei Cota, % Suma, lei Cota, %
Incasări bănești
1.Incasari bănesți din
vinzari 12 775 066 76.06 11 890 526 81.39 6 830 152 84.08
2.Alte incasari
operaționale 3 994 223 23.81 2 704 746 18.51 1 112 077 13.69
3.Divedende încasate 0 0 0 0 0 0
4.Încasări sub formă
de credite 0 0 14 000 0.09 180 683 2.22
TOTAL incasari
bănești. 16 769 289 – 14 609 272 – 8 122 912 –
Plăți bănești
1.Plăți banești 1 164 661 7.19 2073922 13.46 1840622 22.66 Modificarea aboluta,mii lei
Tipuri de activitate . Anul 2015 Anul2016 Anul 2017 2016/2015 2017/2015
Activitatea
operațională 575 320 (806 266) (164 055) (230 946) 411 265
Activitatea
investițională 0 0 0 0 0
Activitatea financiară 3 699 15 233 155 016 11 534 151 317
Incasări(plați)
excepționale 0 0 0 0 0
Fluxul net total 579 019 (791 033) (9.039) (212 014) (588 058)

35
furnizorilor .
2.Plăți bănești
salariaților. 8 135 633 50.23 7426246 48.21 3583137 44.06
3.Plata dobinzilor. 0 0 0 0 3601 0.04
4.Plata impozitului pe
venit. 9000 0.05 3000 0.01 0 0
5.Alte plăți
operaționale . 6884675 42.51 5898370 38.29 2678924 32.94
6.Plați banești privind
credetile 0 0 0 0 25667 0.31
7.Plata Dividendelor 0 0 0 0 0 0
TOTAL plăți
bănești. 16 193 969 – 15 401 538 – 8 131 951 –
Sursa: Elaborat de autor in baza situațiilor financiare .
Din datele tabelului 2.5.2. rezultă că elementul formator principal al fluxului mijloacelor bănești
la S.R.L „Primasoft " îl reprezintă încasările bănești din vânzări. Pe seama acestui canal au fost
obținute 81,39% de încasări realizate în perioada precedentă și 84,08% în perioada de raportare.
Componența plăților bănești la S.R.L „Primasoft " are un caracter comparativ stabil cu
predominarea plăților furnizorilor, salariaților și altor plăți operaționale. Cota direcțiilor
menționate de ieșire a mijloacelor bănești alcătuiește în per ioada de raportare 48,21%, 44,06%
respectiv din totalul plăților bănești.
Tabelul 2.5.3. Analiza ratelor fluxului mijloacelor bănești al S .R.L „Primasoft” 2015 –
2016 -2017.
Abaterea absolută , mii lei .
Denumirea ratei. Anul 2015 Anul 2016 Anul 2017 2016/2015 2017/2015
Rata suficienței
mijloacelor bănești.coef 0.49 (0.38) (0.14) (0.87) (0.63)
Rata de acoperire a
datoriilor cu fluxul
mijloacelor bănești.coef 0.75 (1.09) (0.14) (1.84) (0.89)
Durata achitării
dividendelor
anunțate.zile – – – – –
Rata suficienței activelor
perfect lichide.zile 18.13 0.30 0.16 (17.83) (17.97)
Coeficientul reinvestirii
mijloacelor bănești. % 1.40 (2.46) (0.44) (3.86) (1.84)
Sursa: Elaborat de autor in baza situațiilor financiare .

36
Din datele tabelului 2.5.3. rata suficienței mijloacelor bănești in anul 2016 fața de 2015 sa
micșorat și a constituit – 0,87 , in anul 2017 fața de 2016 și a constituit 0.24. Rata de acoperire a
datoriilor cu fluxul mijloacelor bănești.coef in anul 2016 fața de 2015 sa micșorat și a co nstituit
-1,84 , in anul 2017 fața de 2016 sa majorat cu 0.95
2.6.Analiza ratelor gestiunii financiare
Ratele de rotație a activelor măsoară viteza de trasformare a activelor întreprinderii în lichidități.
Viteza de rotație a activelor în diferite ramur i și întreprinderi este diversă: în unele sectoare ale
economie, activele se rotesc mai repede, în altele – mai încet. În teoria și practica economică sunt
utilizate trei modalități de apreciere a ratelor generalizatoare de rotație a activelor prin:
• Num ărului de rotație;
• Ratei înzestrării veniturilor din vînzări cu active;
• Duratei de rotație.
2.6.1. Analiza ratelor generalizatoare de rotație a activelor ale S.R.L ”Primasoft” pentru
anii 2015 -2016 -2017.

Nr.
crt. Indicatorii Anul
2015 Anul
2016 Anul
2017 Abaterea
absolută(+, -)
2017/2015
1 Valoarea medie anuală a
activelor, lei 813 274 1 118 871 1 195 590 382 316
2 Venituri din vînzări, lei 10 835 704 10 244 739 5 537 108 (5 289 596)
3 Numărul de rotații ale
activelor
(rd.2 : rd.1)
13.32
9.15
4.63
(8.69)
4 Rata înzestrării veniturilor
din vînzări cu active, lei
(rd.1 : rd.2)
0.07
0.10
0.21
0.14
5 Durata de rotație a
activelor, zile (360 : rd.3) 27.02 39.34 77.75 50.72
Sursa: Elaborat de autor in baza situațiilor financiare .
Datele tabelului privind ratele generalizatoare de rotație a activelor ale S.R.L ”Primasoft” arată
că , s -a redus numărul de rotații ale activelor cu 8,69 ori față de cel precedent, corespunzător s -a
majorat rata înzestrării veniturilor din vânzări cu active de la 0,07 la 0,21 , ceea ce înseamnă că
pentru a genera venituri din vânzări în valoare de un leu întreprinderea a avut nevoie cu 0,14 lei

37
de active mai multe decât în anul precedent. De menționat că, în perioada analizată, s -a încetinit
rotația activelor c u 360 zile.Astfel, putem constata că, la S.R.L „Primasoft", a scăzut eficiența
utilizării activelor totale, ceea ce cere o analiză mai detaliată a ratelor de rotație a părților
componente ale acestora.
2.6.2.Analiza ratelor de rotație a componentelor patrimoniale active ale S.R.L ”Primasoft”
pentru anii 2015 -2016 -2017
Sursa: Elaborat de autor in baza situațiilor financiare .
În baza datelor tabelului putem constata că s -a accelerat rotația activelor curente aflate în
produse în curs de execuție și s -a încetinit viteza de transformare a activelor curente aflate în
stocuri de materiale, pr oduse, mărfuri și creanțe pe termen scurt. Deci, putem menționa că, la,
S.R.L ”Primasoft” activele curente aflate în diferite faze de circulație sunt utilizate cu o eficiență Nr.
crt. Indicatorii

Anul
2015 Anul
2016 Anul
2017 Abaterea
absolută (+, –
)
2017/2015
A 1 2 3 4=3-1
1. Venituri din vînzări, lei 10 835 704 10 244 739 5 537 108 (5 28 596)
2 Costul vînzărilor 154 555 301 541 109 695 (44 860)
3 Valoarea medie a
mijloacelor fixe, lei 121 916
178 465 209 252 87 336
4 Valoarea medie a
activelor curente, lei
684 206.50 899 603.50 578 410.50 (105 796)
5 Valoarea medie a
stocurilor, lei 37 431 120 360
133 446.50 96 015.50
6 Valoarea medie a
creanțelorpe termen scurt
aferente facturilor
comerciale, lei

88 717 .50

110 913
73 243.50 (15 562)
7. Numărul de rotații ale
mijloacelor fixe
(rd.1: rd.3)
88.87
57.40 26.46 (62.41)
8. Numărul de rotații ale
activelor curente,
(rd.1 : rd.4)

15.83 11.38 9.57 (6.26)
9 Durata de rotație a
activelor curente , zile
(360 : rd.8)
22.74
30.43 37.61 14.87
10 Durata medie a rotației
SMM, zile
(360* rd.5 / rd.2)
87.18
143.69 437.94 350.76

38
mai scăzută, ceea ce cere examinarea cauzelor ce au condiționat încetinirea rota ției activelor
curente în diferite faze.

2.7 Analiza rezultatelor financiare a entitații .
Teoria financiară recunoaște trei obiective ale întreprinderii: echilibrul financiar, rentabilitatea și
creșterea economică. Pentru realizarea acestor deziderate, întreprinderea achiziționează factori
de producție, prin combinarea cărora, în anumite prop orții și după anumite reguli, se produc
bunuri și servicii, din vânzarea cărora întreprinderea obține venit. Prin cheltuieli se înțelege
orice consum de factori de producție, din cadrul unui proces economic sau comercial, în urma
căruia elementele consumat e își schimbă forma inițială și utilitatea, devenind bunuri și servicii
necesare satisfacerii unor nevoi sociale ale populației, semifabricate – necesare producerii de noi
produse și servicii. În expresie valorică, cheltuielile reprezintă totalitatea res urselor consumate
de agentul economic într -o perioadă de timp dată pentru obținerea și livrarea pe piață a diverselor
produse și servicii. Rezultatele activității întreprinderi se exprimă prin următorii indicatori:
 Vânzări nete – exprimă valoarea producție i fizice realizate în decursul unei perioade.
 Profitul brut – reprezintă diferența dintre vânzări nete și costul vânzărilor.
 Rezultatul activității operaționale – se calculează ca diferența dintre veniturile
operaționale și cheltuielile operaționale.
 Rezul tatul activității investiționale – se calculează ca diferența dintre veniturile și
cheltuielile investiționale.
 Rezultatul financiar – se determină ca diferența între veniturile și cheltuielile financiare.
 Profitul net – este indicatorul ce exprimă venitu l net realizat de întreprindere după
achitarea tuturor cheltuielilor fiscale (impozitul pe venit).
 Rezultatul activității economico -financiare – se calculează prin însumarea rezultatelor
înregistrate pe fiecare tip de activitate [Nadejda Botnari . 12635289 6-Finantele –
intreprinderii 1111]
Tabelul 2.7.1. Aprecierea dinamicii rezultatelor financiare ale S.R.L ”Primasoft” în 2015 –
2016 -2017.
Indicele de creștere, %
Indicatori 2015 2016 2017 2017/2015 2017/2016
Venituri din vînzări 10 835 704 10 244 739 5 537 108 51.10 54.04
Costul vînzărilor 9 595 404 9 067 009 4 733 518 49.33 52.20
Profit brut (pierdere 1 240 300 1 177 730 803 590 64.78 68.22

39
brută)
Alte venituri din
activitatea
operațională – – 135 0 0
Cheltuieli de
distribuire 2 250 3 540 12 954 < 5 ori < 3 ori
Cheltuieli
administrative 587 790 685 162
559 312 95.15 81.63
Alte cheltuieli din
activitatea
operațională 544 587 568 913 366 272 67.25 63.85
Rezultatul din
activitatea
operațională: profit
(pierdere) 105 673 (79 885) (134 813) 127.37 168.75
Rezultatul din alte
activități: profit
(pierdere) (1 557) (3 718) (2 093) 134.42 56.29
Profit (pierdere) pînă
la impozitare 104 116 (83 603) (136 906) (131.46) 163.75
Cheltuieli privind
impozitul pe venit 12 936 0 0 0 0
Profit net (pierdere
netă) al perioadei de
gestiune 91 180 (83 603) (136 906) 150.14 163.75
Sursa:Elaborat de autor in baza situațiilor financiare .
Din tabelul prezentat privind apricierea dinamicii rezultatelor financiare putem vedea in anul
2016 fața de 2015 ritmul creșterii profitul net a constituit -96,69 % iar in anul 2017 fața de 2016
sa majorat și a constituit 163,75% . Indicele de creștere venitul din vinzri a constituit 94,54%,
iar in anul 2017 fața de 2016 sa micșorat și a constituit 54.04% .
Tabelul 2.7.2 Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea operațională la S.R.L
“Primasoft” 2015 -2016 -2017
Abaterea absolută Rezultatul influenței
Indicatori 2015 2016 2017 2016/15 2017/16 2016/15 2017/16
Profit brut
(pierdere globală) 1240300 1177730 803 590 (62570) (374140) 99.95 68.23
Alte venituri
operaționale – – 135 – 135 – –
Cheltuieli de
distribuire 2 250 3 540 12 954 1 290 9 414 157.33 365.93
Cheltuieli
administrative 587 790 685 162 559 312 97 372 (125 850) 116.56 81.63

40
Alte cheltuieli
operaționale 544 587 568 913 366 272 24 326 (202 641) 104.44 64.38
Profitul
(pierderea) din
activitate operaț. 105 673 (79 885) (134 813) (185 558) (54 928) (75.59) 168.75
Sursa: Elaborat de autor in baza situațiilor financiare .
Din tabelul prezentat putem observa că in anul 2016 fața de 2015 pierderea din activitatea
opreționala sa abatut cu 185 558 lei ,cheltuieli de distibutie si cheltuieli administrative sa
majorat cu 1 290 lei si respectiv cu 97 372 lei ,iar profitul brut sa micșorat și abatere a
constituit 62 570 lei si rezultatul influientei este 99,95 %. In anul 2017 fața de 2016
pierderea din activitatea opre ționala sa abatut cu 54 928 lei , cheltuieli de distibutie sau
majorat și a constituit 9 414 lei , cheltuieli administrative sau micșorat indicele de creștere
nu a obținut nici 100 % și a constituit 81.63% .
Tabelul 2.7.3. Calcul rentabilitații vinzărilo r la S.R.L “Primasoft” 2015 -2016 -2017
Indicatori 2015 2016 2017 Anul 2017 in
% fața de
2015
Venit din vinzări 10 835 704 10 244 739 5 537 108 (5 298 596)
Profit
brut(pierdere
brută) 1 240 300 1 177 730 803 590 (436 710)
Rentabilitatea
vînzărilor 11,44 11,49
14,51 3,07
Sursa: Elaborat de autor in baza situațiilor financiare .
Din datele prezentate in tabelul de mai sus putem vedea o micșorare a venitului din vinzari
aproximativ cu 49 % , și in același timp sa micșorat și profitul brut aproximativ cu 2 ori mai
puțin ca in anul 2015 . Rentabilitatea vînzărilor sau rentabilitatea veniturilor din vînzări care
reflectă capacitatea întreprinderii de a obține profit în urma vânzării produselor finite, mărfurilor
și prestării serviciilor, adică caracterizează mărimea profitului obținut la un leu venituri din
vânzări. Astfel, nivelul rentabilității veniturilor din vânzări, calculat în baza profitului brut, în
anul 2015 a constituit 11,44%, adică la fiecare leu venituri din vânzări S.R.L „Primasoft" a
câștigat 11,44 bani profit brut, iar în anul 2017 sa majorat și a constituit 14,51 bani, astfel
înregistrând o majorare de 3,07 puncte procentuale.

41
Capitolul III . Caile de amiliorare a eficienței întreprinderii.
3.1 Perficționarea gestiunii activelor circulante .
Activitatea operațională a întreprinderii include două tipuri de activități de vânzare de bunuri și
servicii. Activitatea principală este furnizarea de servicii cu o cotă dominantă de 96% din
vânzări.Analizînd situația reală a S.R.L. „Primasoft”, starea actuală a întreprinderii poate fi
caracterizată prin următoarele:
Aspecte pozitive:
– Creșterea activitaților financiare;
-Creșterea investițiilor imobiliare ;
-Micșorarea costului vînzărilor ;
Dar există și aspecte negative:
– Apariția datoriilor pe termen lung ;
– Venitul din vînzări are tendință descrescătoare;
– Profit net (pierdere) este în descreștere;
– Rata scazută a lichiditații ;
– Fondul de rulment net in descreștere;
– Micșorarea anuala a capitalului propriu.
– Lipsa promovării pe piața a utohtonă
Valoarea veniturilor din vânzările Primasoft SRL în anul 2017 sa ridicat la 5.537 mii lei, ceea ce
este semnificativ mai mic decât în perioada anterioară de raportare de 10.244 mii lei. Această
scădere se datorează scăderii cererii de servicii ș i bunuri. Volumul vânzărilor de servicii a scăzut
cu 46% față de anul 2016, iar veniturile din vânzarea de bunuri au scăzut cu 39% față de 2016. În
același timp, profitul din vânzări a scăzut cu 374 mii lei față de anul trecut. În anul 2017,
Primasoft SRL a înregistrat pierderi în valoare de 136,9 mii lei în perioada de raportare
precedentă Primasoft SRL a suferit pierderi în valoare de 83,7 mii lei . Scăderea profiturilor a
afectat creșterea pierderilor. Cheltuielile de exploatare au scăzut cu 319 mii lei, din care 14% au
fost rambursate prin fonduri împrumutate. Investițiile imobiliare predomină în structura activelor
societății, a căror pondere reprezintă 52% din activele bănești la sfârșitul anului 2017.

42

Societațile din sfera activitaților economice i și constituie capitalul din aporturi in numerar si din
aporturi in bunuri. Numerarul va reprezenta cea mai importanta parte a capitalului activ pe seama
careia sa se realizeze atit aprovizionarea si formarea stocurilor, cit si susținerea proceselor
economi ce in sine. Active circulante – denumite si active curente, valori circulante, bunuri
mobile sau mijloace circulante, cuprind valorile economice sub forma stocurilor, creantelor,
investitiilor financiare si disponibilitaților banesti. Activele circulante sunt o parte a activului
economic, care se caracterizeaza prin transformarea permanenta ale formelor functionale prin
consumarea lor intr -un singur ciclu de exploatare si transmiterea valorii integrale asupra
productiei in care se incorporeaza. Stocurile a u ponderea cea mai mare in structura activelor
curente si nu trebuie sa fie nici foarte mare si nici foarte mic. Valorile realizabile pe termen scurt
sunt alcatuite din creanțe ce apar din operațiunile de exploatare, adica odata cu vinzarea
produselor fini te, elementele de active circulante nu dispar, valoarea lor transformindu -se in
creanțe, pina la incasarea contravalorii sub forma de bani. Elementul fundamental al activitații
il reprezinta mijloacele banesti, adica disponibilitațile banesti din casa sau de la banca, care
asigura procurarea de materii prime sau materiale necesare procesului de producție propriu –zis. [
GESTIUNEA ACTIVELOR CIRCULANTE . Conf.drd.: Mironiuc Marilena. IASI 2010]
Întreprinderea modernă își desfășoară activitatea într -un mediu economic care îi oferă
instrumente și posibilități de acțiune specifice, dar care o supune unor constrângeri deosebite.
Conținutul și condițiile problemelor economico -manageriale la care trebuie să facă față
întreprinderea, precum și soluțiile care pot fi găsite, sunt influențate și de propriile caracteristici.
În scopul asigurării stabilității întreprinderilor mici și mijlocii este recomandabil de a identifica
un sistem de indicatori care să permită evaluarea activității acestora la un moment dat și de a g ăsi
soluții pentru asigurarea unei dezvoltări durabile. Evaluarea situației economico -financiare a
întreprinderilor mici și mijlocii este necesară pentru toți cei implicați în activitatea economică.
Formarea programului anticriză trebuie să fie însoțită de analiza activității economico -financiare
a întreprinderii, a activelor ei, pasivelor, datoriilor debitoare și creditoare, a nivelului de
asigurare cu mijloace proprii etc. Aceasta va permite identificarea cauzelor situației de criză,
stabilirea metodelor de depășire a acesteia .[ BURLACU, N., TCACI C. Viabilitatea întreprinderii prin
managementul anticriză. Chișinău: ULIM, 2012. 291 p.]p103.
De aceea, scopul cel mai important al managementului financiar al businessului mic și mijlociu
este gestionarea corec tă a capitalului circulant: stocurile de mărfuri și materiale, creanțele și
investițiile pe termen scurt, mijloacele bănești. Aceasta aduce întreprinderii o cantitate suficientă

43
de mijloace lichide și o face solvabilă .[ Revistă Științifică a Universității de Stat din Moldova, 2013, nr.2(62), Lilia
TARANENCO, METODA COEFICIENȚILOR – INSTRUMENT MANAGERIAL DE EVALUARE A ACTIVITĂȚII
ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII DIN REPUBLICA MOLDOVA ÎN CONDIȚII DE CRIZĂ ,p159 -165]
Stabilitatea financiară reprezintăo condiț ie de baza a activităților fiecărei companii în lume . În
acest proces, prioritatea este să -i asigurăm lichiditate adica capacitatea de a îndeplini în timp util
obligațiile de datorie. [4.Пятаков Р.Ю. «Ликвидность в анализе финансового состояния
сельскох озяйственного предприятия»; Автореферат диссертации; Воронежский государственный аграрный
университет им. К.Д. Глинки; 2005 г., 23 с.]
Analiza lichidității companiei are un rol important în evaluarea situației financiare
întreprindere.Când este stabilit e chilibrul de lichiditate, putem stabili imediat dacă întreprindera
are finanțe pentru achitarea obligațiilor și datoriilor. Principala sursă de informații pentru
determinarea indicatorilor de lichiditate este bilanț. Lichiditatea bilanțului este capacitat ea unei
întreprinderi de a plăti obligații pe termen scurt, rambursarea datoriilor pe termen scurt . [ .Истомин,
В. С. «Анализ ликвидности баланса: подходы и особенности» Амурский государственный университет .Благовещенск.,
2010., Вып. 51., 95 -102 с ,95]
Conform Prof. Univ. Dr. Petru Stefea, analiza lichiditatii urmareste masura in care intreprinderile
dispun de capacitatea de a -si onora obligațiile cu termen de exigibilitate mai mic de un an, datorii
curente care trebuie sa fie acoperite din active cu un te rmen de transormare in lichiditați similar.
Printre factorii care influentează lichiditatea sunt domeniul de activitate, gradul de maturitate al
intreprinderii si talia acesteia, sezonalitatea afacerilor, conjunctura economică, structura activelor
circulan te, viteza de rotatie a activelor circulante, structura financiara. Analiza lichidității se
realizează cu ajutorul ratelor de lichiditate, logica analizei fiind testarea din ce în ce mai drastică
a capacității de plată a datoriilor pe termen scurt din elem ente de active circulante cu grade de
lichiditate din ce în ce mai mari, pe trei nivele:
 rata lichidității curente;
 rata lichidității rapide:
 rata lichidității imediate.
Lichiditatea curentă – arată măsura în care datoriile curente pot fi acoperite pe seama activelor
circulante .Compară ansamblul lichidităților potențiale, asociate activelor circulante, cu
ansamblul datoriilor scadente sub un an.
Valorile de referință ale indicatorului sunt :

44
– valoarea minim acceptabilă a acestui indicator este de 1,00, sub acest nivel întreprinderea
aflându -se în pericol incapacității de plată;
– valoarea maxim acceptabilă este de 2,00, peste acest nivel considerându -se că nu se
utilizează corespunzător activel e curente
Lichiditatea rapidă – exprimă capacitatea întreprinderii de a -și onora datoriile pe termen scurt
din creanțe și disponibilități bănești . Lichiditatea rapidă exclude stocurile din mijloacele curente
de plată, acestea constituind elementul cel mai lent sub aspectul potențialului de transformate în
lichidități al activelor circulante.
Valorile de referință ale indicatorului sunt:
– valoarea minim acceptabilă a acestui indicator este de 0,65, sub acest nivel întreprinderea
aflându -se în pericolul incapacității de plată;
– valoarea maxim acceptabilă este de 1,00, peste acest nivel considerându -se că nu se
utilizează corespunzător activele curente.
Lichiditatea imediată – apreciază măsura în care datoriile exigibile pe termen scurt pot fi
acoperite pe seama disponibilităților bănești (casa și conturi la bănci și a investițiilor financiare
pe termen scurt). Pune în corespondență elementele cele mai lichide ale activului cu datoriile
cele mai exigibile ale pasivului.
Valorile de referință ale indicatorulu i sunt:
– valoarea minim acceptabilă a acestui indicator este de 0,35, sub acest nivel întreprinderea
aflându -se în pericolul incapacității de plată;
– valoarea maxim acceptabilă este de 0,65, peste acest nivel considerându -se că nu se
utilizează corespunzător activele curente.
[UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI DE ADMINISTRARE A
AFACERILOR Prof.univ.dr. Petru ȘTEFEA Conf.univ.dr. Marius Ioan PANTEA ANALIZĂ ECONOMICO –FINANCIARĂ
MANUAL DIDACTIC ANUL III, CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE ]
Pe baza analizei financiare se poate de făcut concluzia că pentru perioada specificată 2015 -2017
starea financiara S.R.L Primasoft sa deteriorat, în timp ce la sfârșitul anului 2015 lichiditatea
curentă a constituit 1.3, ce este mai mic dec ât interval optim (2.0 -2,5), încăt in anul 2017
lichiditatea curentă a scazut fața de anul 2015 in aproximativ 3 -4 ori.

45
Pentru întreaga perioadă studiată pe baza analizei indicatorilor absoluți situația financiară sa
îmbunătățit datorită: creșterii propri etății, reducând dezechilibrul de datorii și creanțe, precum și
agravate datorită: unei creșteri a volumului capitalului circulant, prin urmare, pentru a îmbunătăți
situația financiară a companiei este necesar:
1. Reduce semnificativ cota de datorii curente întreprinderii S.R.L Primasoft. Acest lucru
se poate realiza fie prin creșterea capitalul societății ;
2. Trebu să îmbunătațescă lichiditatea curentă , intermediară , și cea absolută prin reducerea
a volumului datoriilor pe termen scurt sau creșterea volumul ui activelor circulante;
3. Identificarea rezervelor ;
4. Optimizarea graficului de plați ;
5. Consolidarea desceplinei financiare;
6. Reducerea costurilor de administrație;
7. Gestionarea mai des a creanțelor ;
8. Eleminarea pierderilor .
Măsuri strategice pentru imbunatațirea lichiditațiilor :
1. Analiza potențialului de producție ;
2. Restructurarea răspunderilor ;
3. Dezvoltarea strategiei financiare ;
4. Creșterea profitabilității ;
5. Accelerarea cifrei de afaceri a capitalului circulant ;
6. Utilizarea pârghie operaționale .
In urma creșterii numerarului ,lichiditatea la S.R.L «Primasoft» poate ajunge la intervalul
optim , pentru a prognoza cu cît trebu să creasca numerarul ,trebu să avem calculate
urmatoarele:
Lichiditatea curentă = Total active circulante / Total datorii c urente (1)
Lichiditatea curenta 2017 = 381 654 lei / 956 455 lei = 0,39 < 2.0 -2.5
Calculam cu cît trebu să crească numerarul pentru atingerea intrevalului optim ai lichiditații
curente :
Intervalul optim = Total active circulante / Total datorii curente (2)

46
1) 2,0 = ? / 956 455 lei
2) Total active circulante = 2.0* 956 4555 lei = 1 912 910 lei
Valoarea a totalul activelor necesara este de 1 912 910 lei pentru a ob ține intervalul
optim .
Analiza lichidității bilanțului și are o importanță deosebită datele sale sunt folosite pentru a
dezvolta politica financiară a întreprinderii. [Жулина Е.Г. Анализ финансовой отчетности [Электронный
ресурс]: учебное пособие/ Жулина Е.Г., Иванова Н.А. —Электрон. текстовые данные. —М.: Дашков и К, Ай Пи Эр
Медиа, 2012. —268 c.] Pe baza datelor analizei finale a situației financiare, sunt elaborate aproape
toate domeniile politicii financiare a entitații și, prin urmare, calitatea performanței acesteia
determină eficacitatea deciziilor manageriale luate . Evaluarea structurii bil anțului companiei în
termeni de lichiditate permite conducerii să înțeleagă modul în care compania răspunde
așteptărilor creditorilor, potențialilor investitori și ce oportunități are pentru a strânge fonduri.
[АлексееваА.И.АНАЛИЗЛИКВИДНОСТИИПЛАТЕЖЕСПОСОБН ОСТИБАЛАНСАПРЕДПРИЯТИЯ//Научноесообщест
востудентовXXIстолетия.ЭКОНОМИЧЕСКИЕНАУКИ:сб.ст.помат.Xмеждунар.студ.науч. -практ.конф.No10 ]
3.2 Majorarea vinzărilor
In opinia economiștilor Chișlaru Angela și Burbulea Rodica informația, în deosebi cea
economică , este existentă astăzi în toate sferele de activitate fiind o componentă importantă a
progresului. Ea are o aplicare largă în domeniul economico -financiar. Pentru primirea deciziilor
corecte, conducerea unităților economice are nevoie de informație divers ă privind situația
financiară și rezultatele activității întreprinderii. Obținerea informației economice depline este
posibilă numai cu ajutorul sistemului contabil informațional, care -i cunoscut ca mijloc de
culegere, prelucrare și transmitere a datelor u tilizatorilor interni și externi. Integrarea Republicii
Moldova în spațiul european condiționează necesitatea armonizării contabilității cu Directivele
europene și Standardele Internaționale de Raportare Financiară. Această necesitate se referă, în
special la contabilitatea veniturilor și cheltuielilor care constituie unul dintre cele mai importante
și dificile sectoare de evidență a oricărei întreprinderi ce desfășoară activitatea de întreprinzător.
In cadrul acestui sector se formează un șir de indicatori , cum ar fi: cifra de afaceri, costul
vânzărilor, profitul brut, veniturile, cheltuielile și rezultatele financiare din diferite tipuri de
activități și evenimente care servesc drept bază pentru determinarea obligațiilor fiscale,
elaborarea bugetelor între prinderii, luarea deciziilor manageriale și economice. In exactitatea și
oportunitatea calculului indicatorilor susmentionați sînt cointeresați toți utilizatorii informațiilor
contabile: investitorii, personalul angajat, furnizorii, clienții, autoritățile publice etc. uielile,
neasigurând depășirea încasărilor asupra cheltuielilor. În urma comparării veniturilor obținute cu

47
cheltuielile suportate se constată rezultatul financiar al activității economico – financiare a
întreprinderii, care poate fi sub formă de profit sau pierdere. Acesta are un rol semnificativ în
contextul actualului sistem contabil din Republica Moldova, întrucât rezultatele financiare
obținute de fiecare unitate de producție depind de efortul propriu al colectivului de muncă. În
baza rezu ltatul financiar se evaluează activitatea anterioară și se elaborează bugetele activității
întreprinderii în perspectivă. Conform elementelor acestuia, managerii determină posibilitățile și
direcțiile principale de diversificare a activității de bază. Conc omitent, analiza aprofundată a
profitului permite investitorilor potențiali să -și decidă strategia orientată spre minimizarea
pierderilor și riscului financiar pentru investițiile depuse în întreprinderea dată pe o perioadă
durabilă. [ Analele Universității Libere Internaționale din Moldova (Seria Economie) Numărul 8 / 2009 / ISSN 1857 -1468 ,
Particularitățile contabilității și analizei veniturilor activității operaționale Pag. 175 -182 Chișlaru Angela, Burbulea Rodica]
Venitul reprezintă afluxul global de av antaje economice în cursul perioadei de gestiune, rezultat
din procesul activității ordinare a întreprinderii, sub formă de majorare a activelor sau de
micșorare a datoriilor care conduc la creșterea capitalului propriu, cu excepția sporurilor pe
seama apo rturilor proprietarilor întreprinderii. în componența venitului nu se includ sumele
încasate în numele terțelor persoane, cum ar fi taxa pe valoarea adăugată, accizele, încasările
globale obținute de întreprindere din însărcinarea organizațiilor – terțe, d in comercializarea
produselor sau mărfurilor acestora, de oarece aceste sume nu reprezintă un avantaj economic al
întreprinderii și nu influențează capitalul propriu al acesteia. În funcție de sursele de intrare
veniturile se subdivizează în două grupe:
1. Venituri din activitatea operațională;
2. Venituri din activitatea neoperațională.
Veniturile din activitatea operațională reprezintă sumele rezultate din activitatea de bază a
întreprinderii. Acestea includ:
 Veniturile din vânzări;
 Alte venituri operaționale.
Veniturile din vânzări reprezintă încasările din vânzarea produselor finite, mărfurilor și din
prestarea serviciilor. Alte venituri operaționale includ sumele primite sau de primit din ieșirea,
vânzarea, schimbul activelor curente (cu excepția produselor finite și mărfurilor), din arenda
curentă, precum și sub formă de amenzi, penalități, despăgubiri recuperări de daune materiale,
venituri rezultate din modificarea metodelor de evaluare a activelor curente etc. Veniturile din

48
activitatea neoperațională cuprind sumele primite sau de. primit din alte tipuri de activități,
decât cea de bază. Acestea includ:
 Venituri din activitatea de investiții;
 Venituri din activitatea financiară;
 Venituri excepționale
[A. Nederita [s. a.] ; Acad. de Studii Economice din Mo ldova. – Ed. a 2 -a. – Chisinau : ACAP, 2003. – 637 p. – Bibliogr.: p. 632 –
634]
Funcționarea eficientă a întreprinderii este posibilă, cu condiția rentabilității sale, зутекг
posibilitate de dezvoltare ulterioară, o adaptare reușită la schimbările climatice, rezistența și
investițiile . Avem multe oportunități, avem multe realizări, avem o mulțime de afaceri. [
МЕЖДУНАРОДНЫЙ НАУЧНЫЙ ЖУРНАЛ «СИМВОЛ НАУКИ» №4/2016 ISSN 2410 -700X, Мироседи Светлана
Андреевна ] Profitul, ca principal rezultat al activită ților de afaceri, asigură nevoile întreprinderii ,
muncitorii săi și statul în ansamblu. 1. Грузинов В. П. Экономика предприятия: учеб. пособие. – 2-е изд./ В. П.
Грузинов, В. Д. Грибов – М.: Финансы и статистика, 2011. – 208 с, с. 119] Acesta poartă următoa rele tipuri de
funcționale încărcătură: reproductivă – ca sursă de resurse financiare a întreprinderii și a statului
și reproducerea extinsă; stimularea – ca sursă de capital propriu, stimulente materiale pentru
lucrători și dezvoltare socială; control – ca un indicator final al rezultatului .Activitatea
întreprinderii În procesul de formare a profitului este influențată de diverși factori. Deoarece
economia modernă are dinamism, incertitudine, risc și natură multifactorială, cerințele pentru
sistemul de ma nagement al întreprinderii și profiturile sunt în creștere, cerând noi abordări ale
organizării, metodelor și instrumentelor sale .[ Кириллова Л. Н. Мониторинг издержек как инструмент
антикризисного управления // «Экономический журнал». – 2012. –№1 (25) / [Э лектронный ресурс] URL:
http://economicarggu.ru/ (дата обращения 10.04.2016)]
Din punct de vedere al controlabilității, factorii interni, care reflectă rezultatele activităților
întreprinderii, sunt supuși influenței manageriale și permit modelarea procese lor de afaceri
pentru a crește rentabilitatea. În această parte a factorilor interni sunt combinați într -un subgrup
al celor principali, care includ:
– creșterea vânzărilor , care, la rândul său, depinde de cât de competitiv este produsul, de
cât de rapid est e actualizat, de gama sa de produse, de existența serviciului post -vânzare,
dacă consumatorul este mulțumit de calitatea produselor și nivelul prețurilor etc
– impactul factorului de preț asupra profitului , este determinat de proporția
cheltuielilor brute î n structura prețurilor. Cu cât este mai scăzută, cu atât este mai mare

49
profitul și viceversa; o creștere a ponderii cheltuielilor brute conduce la o scădere a
profitului;
– impactul structurii produsului este determinat de raportul dintre produsele extrem d e
profitabile, cele mai puțin rentabile și cele neprofitabile. Cu cât este mai mare cota
produselor cu un grad ridicat de profitabilitate, cu atât este mai mare profitul, deci este
foarte important să optimizați cartea de comandă, crescând cota produselor foarte
profitabile;
– rata impactului prețurilor și volumelor de vânzări asupra profiturilor care trebuie
luate în considerare. Cel mai mult prețul are un impact rapid și eficient, poate aduce
modificări imediat impactul asupra vânzărilor, veniturilor, fluxu rilor de numerar și
profiturilor. [ Мироседи С. А., Мироседи Т. Г. Пути повышения конкурентоспособности продукции//
Современные аспекты экономики. –2010. –№8 (156). – С. 46 -49.]
Un subgrup de factori secundari are un impact mai puțin semnificativ, care poate să nu fie
imediat vizibil, dar trebuie luat în considerare, deoarece rolul principalilor factori considerați ca
rezerve poate fi complet epuizat, iar apoi secundar vor dobândi un alt nivel de semnificație. Este
necesar să se elimine astfel de încălcări, cum ar fi: prețul; în organizarea producției și condițiile
de muncă; în calitatea produselor; în furnizarea resurselor etc. În situația actuală,
responsabilitatea socială corporativă devine un factor importan t, deoarece cu cât este mai mare
nivelul acesteia, cu atât este mai mare imaginea și nivelul competitivității întreprinderii, ceea ce
contribuie la rentabilitatea acesteia. [ 5. Мироседи С. А., Репринцев В. А. Корпоративная социальная
ответственность как фа ктор повышения прибыльности компании //Вопросы экономических наук 2013. – № 3(61). – С.
72-73]
Profitul (pierderea) ca indicator principal al activităților financiare ale oricărei întreprinderi este
o categorie economică care reflectă venitul net al organi zației, care a fost creat în cadrul
activităților sale ca principală sursă de autofinanțare pentru dezvoltarea ulterioară [Толпегина, О.А.
Анализ прибыли: теория и практика исследования О.А. Толпегина // Экономический анализ: теория и практика. – 2012.
– № 2. – 80 С.26 -33]33
Studierea profitului în mărimi absolute nu constituie decât o etapă preliminară a analizei
rentabilității, pentru relevanța raționamentului fiind necesară raportarea la alți indicatori, ratele
rezultate furnizând informații cu semnificaț ii economico -financiare complexe. Metoda ratelor
constă, în principal, în posibilitatea efectuării de o manieră simplă și eficientă de comparații în
toate cele trei dimensiuni: norme, timp și spațiu. Rata de rentabilitate – reprezintă un raport între
un ind icator de rezultate (profit sau pierdere) și un indicator care reflectă un flux de activitate

50
(cifra de afaceri netă, resurse consumate) sau un stoc (capital propriu, active totale). [ Gh. Vâlceanu,
V. Robu, N. Georgescu, Analiză economico -financiară, Edit ura Economică, București, 2004, pag. 269] Rata rentabilității
este o mărime relativă care exprimă gradul în care capitalul în întregul său aduce profit. În
ansamblul indicatorilor economico -financiari rata rentabilității se situează printre cei mai
sinteti ci indicatori de eficiență ai activității întreprinderii . În profit și rata rentabilității se reflectă
rezultatele activității întreprinderii din toate stadiile circuitului economic. Comparativ cu
costurile pe produs, care reflectă rezultatele din stadiul producției, rata rentabilității le
sintetizează și pe cele din stadiul distribuției. Rata rentabilității, ca indicator de eficiență, poate
căpăta forme diferite, după cum se ia în considerare profitul brut sau profitul net la numărător,
sau se schimbă baz a de raportare care exprimă efortul sau cheltuiala procesului de producție.
Diferitele modele utilizate pentru exprimarea ratei rentabilității au putere informativă diferită,
oglindind eficiența diferitelor laturi ale activității economice ale întreprinder ii. Indicatorii
construiți în funcție de capitalul avansat sau ocupat exprimă predominant interesele
investitorilor, în timp ce indicatorii construiți pe resurse consumate exprimă preponderent
interesele managerilor unității economice. Principalele rate de rentabilitate utilizate în analiza
economico -financiară a întreprinderii sunt: rata rentabilității comerciale, rata rentabilității
resurselor consumate, rata rentabilității economice, rata rentabilității financiare .[ Al. Gheorghiu,
Analiză economico -finan ciară la nivel microeconomic, Editura Economică, București, 2004, pag. 195] Examinarea
veniturilor din vânzări în dinamică permite evaluarea volumului activității operaționale și
studierea modificărilor survenite în acest volum în ultimii ani. Confruntarea datelor reale privind
volumul vânzărilor cu nivelul programat în de afaceri devine necesară, de exemplu, în cazuri de
atragere treptată a surselor care cu condiția îndeplinirii obiectivelor stabilite în Planul de afaceri
pentru anumite perioade de timp. U n caz clasic în această privință îl constituie creditarea
întreprinderii pe tranșe. Din punct de vedere al tehnicii de calcul, la analiza mărimii și evoluției
veniturilor din vânzări se determină abaterea absolută a acestora, ritmul creșterii, sporul creșt erii,
procentul îndeplinirii planului și procentul abaterii de la plan . Pentru desfășurarea reușită a
activității economice este foarte importantă capacitatea întreprinderii de a genera venituri din
vânzări suficiente pentru acoperirea consumurilor și cheltuielilor și formarea profitului. În acest
context se examinează acoperi rea rezultatelor financiare ale întreprinderii cu veniturile din
vânzări din Raportul privind rezultatele financiare. Rezultatele analizei permite aprecierea
suficienței veniturilor din vânzări în dinamică (mai ales în condițiile fluctuației activității
operaționale) și realizarea comparațiilor între întreprinderile de același profit (concurente),
indiferent de dimensiunea acestora [țiriulinicova] In urma putem face o concluzie că profitul

51
este un indicator al valorii generalizate a economiilor de costuri și a acumulării de economii a
unui comerț.
Funcțiile care realizează un profit:
 determină efectul economic al activității economice întreprindere;
 sursa de formare a bugetelor de diferite nivele;
 sursa de plată a chiriei,
 sursa de plată a dobânzilor și a dividendelor;
 controlul și reglementarea activității economice.
Sursele de generare a veniturilor sunt împărțite în două tipuri principale: venituri din activități
obișnuite și alte venituri. Sursele principale – veniturile din vânzarea de bunuri și se rviciile cu
plată – sunt direct legate de specificul sectorial al activităților întreprinderii de comerț cu ridicata,
se numesc venituri din activități obișnuite. Una dintre cele mai importante caracteristici ale
întreprinderii, care evaluează nivelul rent abilității (pierderii) producției sale, sunt indicatorii de
rentabilitate. Metoda de analiză a formării utilizării profitului întreprinderii include:
 analiză a dinamicii și structurii veniturilor și cheltuielilor întreprinderii;
 analiza factorilor de pro fit din vânzările de produse;
 calcularea nivelului de putere financiară și a punctului de echilibru;
 analiza formării profitului net;
 analiza indicatorilor de rentabilitate. [ А.И. Эйхнер/2017 г. ВЫПУСКНОЙ КВАЛИФИКАЦИОННОЙ
РАБОТЕ, Анализ формирования и и спользования прибыли предприятия оптовойторговли (на примере ООО
«Асбест -СнабКомплект»)]
In baza datelor analizate in capitolul II putem observa o descreștere majoră a unui indicator
imoptant ca venitului din vizari . In tabelul 2.7.1 sunt prezentate dat e privind dinamica
rezultatelor financiare a S.R.L «Primasoft » , din care purem vede micșorarea a multor indicatori
ai rezultatelor financiare , și anume :
1. Venitul din vinzari
2. Costul vînzărilor
3. Profit brut(pierdere brută)
4. Alte cheltuieli din activitatea opreționala
5. Profit net (pierdere netă)
6. Rezultatul din activitatea operațională (pierdere)

52
Micșorea acestor indicatori semnifică că situația la intreprindere este nefavorabilă și are
anumite riscuri financiare , care pot să aibă drept influența asupra activității in mod normal
și stabilității in întreprinderii.
Modalitățile de creștere a profiturilor, a veniturilor din vinzări , precum și rentabilitatea unei
întreprinderi sunt una dintre principalele sarcini pe care managementul companiei le
întâmpină. Acești indicatori sunt considerați principalele criterii de succes. Analiza
profitabilității a S.R.L. «Primasoft » a arătat că rentabilitatea produselor și a vânzărilor
pentru întreaga perioadă de studiu este destul de scăzută. Pentru depașirea situașiei
nefavorabile legata cu profitabilitatea la entitatea data propun urmatoarele :
1. Întroducerea reducerilor la produse și servicii prestate .
Sarcina principală este calculul corect al dimensiunii reducerilor, care permite blocarea
pierderilor prin c reșterea volumului vânzărilor de produse.
În general, putem distinge principalele grupe de reduceri existente:
 Reduceri temporare – adica de sezon . Ca exepmlu in timpul sarbatorilor de iarna .
 Reduceri pe segmente – reduceri acodrate anumit cerc de persoa ne .Ca exemplu
pentru clienți care sunt cu noi timp de un an .
 Reducere pentru acțiune – adica pentru oare acțiune . Ca exemplu puneți like pe
pagina in rețele de socialezare și o sa aveți o reducere .
 Reducere pentru recomandare – ca exemplu recomada la pr ietenii tai și primește
reducere .
2. Perfecționarea managementului financiar. Modul în care o întreprindere crește și se
dezvoltă, capacitatea sa de a rămâne competitivă și de a supraviețui depinde de
capacitatea managerilor de marketing de a promova noi ide i pentru produse noi, a
managerilor financiari de a utiliza maximum eficient resursele financiare, pe baza căreia
este posibilă creșterea profitabilității întreprinderii;
3. Lărgirea pieței de desfacere prin cercetări de marketing;
4. Urgentarea realizării activelor neutilizate. În condițiile în care întreprinderea dispune de
echipamente neutilizate, acestea trebuie realizate sau date în folosință micilor
întreprinzători, asigurând, pe de o parte, evitarea pierderilor provocate de uzura fizică și
morală și c reșterea fluxului financiar de intrare, pe de altă parte, creșterea cifrei vînzărilor
și, corespunzător, sporirea profitului;

53
5. Utiliza rea social media – astăzi, mass -media socială atrage un număr foarte mare de
persoane de profil – un reprezentant al public ului țintă.
6. promovarea produselor prin intermediul reprezentanților, distribuitorilor, vânzătorilor,
publicității radio, publicității televizate, vânzărilor directe, mesajelor poștale și
electronice (în diferite forme), prezentări la expoziții, seminarii, vânzări la cald și vânzări
prin telefon, fax, rețele de calculatoare; publicitate pe pachete, în reviste, pe vitrine etc.
Nu uitați de plasarea produselor pe televizor;
7. Utilizarea strategiei de pre ț cu 9 la urma, ca exemplu puteți procura programa 1C
Cont abilitate azi , doar la preț de 5 999 lei