COUREUROPÉENNEDESDROITSDEL’HOMME EUROPEANCOURTOFHUMANRIGHTS 1 ©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii… [603617]

CONSEIL
DEL’EUROPECOUNCIL
OFEUROPE
COUREUROPÉENNEDESDROITSDEL’HOMME
EUROPEANCOURTOFHUMANRIGHTS

1
©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România
(www.csm1909.ro ) și al Institutului European din Rom ânia (www.ier.ro ). Permisiunea de a republica
această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of
Romania ( www.csm1909.ro ) and the European Institute of Romania ( www.ier.ro ). Permission to re –
publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclu sion in the Court ’s database
HUDOC.

SECȚIA A TREIA

CAUZA BEIAN împotriva ROMÂNIEI (no 2)
(Cererea nr. 4113/03 )

HOTĂRÂRE

STRASBOURG
7 februarie 2008

DEFINITI VĂ
07/05/2008

2

Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite în articolul 44 § 2
din Convenție. Poate suferi modificări de formă.

1 În cauza Beian împotriva ROMÂNIEI (nr. 2),
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secția a treia), întrunită în completul
format din:
Boštjan M. Zupančič, președinte ,
Corneliu Bîrsan,
Elisabet Fura -Sandström,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Isabelle Berro -Lefèvre, judecători ,
și Santiago Quesada , grefier al secției ,
După deliberare în camera de consiliu la 17 ianuari e 2008,
Pronunță hotărârea următoare, adoptată la această dată:
PROC EDUR A
1. La origine a cauzei se află o cerere (nr. 4113/03) îndreptată împotriva României
prin care doi cetățeni ai acestui Stat , dl. Aurel Beian și d-na Elena Beian
(« reclamanții »), au sesizat Curtea la 23 decembrie 2002 în virtutea articolului 34 din
Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale
(« Convenția »).
2. Guvernul român (« Guvernul ») est e reprezentat de agent ul său , dl. Răzvan-
Hora țiu Radu , de la Ministerul Afacerilor Externe .

2 3. Reclamanții se plâng anume de o atingere adusă dreptului lor la acces la un
tribunal, dată fiind anula rea acțiunii lor de către jurisdicțiile naționale sub motivul
neplății taxei de timbr u.
4. La 27 noiembrie 2006 , Curtea a hotărât să comuni ce cererea Guvernului .
Prevalându -se de dispozițiile articolului 29 § 3, Curtea a hotărât că vor fi examin ate în
același timp admisibilitatea și temeiul cauzei.
ÎN FA PT
I. CIRC UMSTANȚELE SPEȚEI
5. Reclamanții , soț și soție , s-au născut respectiv în 1932 și 1942 și sunt domic iliați
în Sâncraiu de Mureș.
6. La 13 decembrie 1999 și la 28 aprilie 2000, reclamanții au cumpărat bonuri de
participa re la un fond național de investi ții privat (« FNI »). La 6 decembrie 1999, un
contra ct de fid ejusiune a fost încheiat î ntre FNI și casa de economii și consemnațiuni .
La 12 mai 2000, reclamanții au cerut FNI să răscumpere totalit atea particip ațiilor lor
pe care le -au evaluat la 97 646 000 lei român ești vechi (ROL ). FNI nu a dat curs
cererii lor .
7. La 25 a prilie 2001, reclamanții au sesizat T ribunalul județean Mureș printr -o
acțiune îndreptată împotriva C asei de economii și consemnațiuni î n restitu irea sumei
de 123 177 691 ROL reprezentând valoarea reactuali zată a bonurilor participa re la
fond.

3 8. În ședința de judecată din 23 mai 2001 li s-a cerut reclamanți lor să plătească taxa
de timbr u de 8 032 056 ROL și timbr ul judiciar de 50 000 ROL. Suma taxei de timbr u
fusese stabilită ținând seama de valoarea prejudiciului pretins de reclamanți .
9. Reclamanții au depus la administra ția financi ară Târgu Mureș (« administrația »)
o cerere de scutire de plata taxei de timbr u, arătând veniturile lor modeste. pe atunci ,
reclamanții primeau pensi i de bătrânețe în sumă lunară respecti vă de 2 202 057 ROL și
1 984 860 ROL.
10. La 5 noiembrie 2001, administrația a informa t reclamanții că cererea lor de
scutire de plată a taxei de timbru fusese respinsă .
11. La 19 decembrie 2001, tribunal ul a cerut din nou reclamanților să plătească
taxa de timbru , în caz contrar acțiunea lor urmând să fie anulată pentru nerespect area
cerințelor procedurale. Reclamanții nu au plătit taxa de timbru .
12. Prin sentința din 23 ianuarie 2002, tribunalul județean le-a anulat acțiunea
civilă pentru neplata taxei de timbru , cu aplicarea articolului 20 § 3 din legea nr.
146/1997 cu privire la taxa de timbru (« legea nr. 146/1997 ») conform căruia neplata
taxei de timbru în termenul legal se sancționa prin anularea acțiunii .
13. Reclamanții au făcut recurs arătând că din cauza veniturilor lor reduse le era
impos ibil să plătească o taxă de timbr u atât de ridicată .
14. Prin hotărârea definiti vă din 12 septembr ie 2002, Curtea de Apel din
Târgu Mureș le-a respins recursul , sub motiv că tribunalul județean făcuse o aplicare
corect ă a prevederilor legii nr. 146/1997. E a a reținut de asemenea că nu era
comp etentă spre a se pronunța cu privire la exon erarea de plata taxei de timbru și că
numai administrația era comp etentă în acest sens .

4 II. DREPTUL INTERN APLICABIL
15. Prevederile legale aplicabile sunt descrise în hotărârile Weissman și alții
împotriva României (nr. 63945/00, §§ 20-21, CEDO 2006 -… (extras e)), și Iorga
împotriva României (nr. 4227/02, § 22-25, 25 ianuarie 2007 ).
ÎN DR EPT
I. CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLC ARE A ARTICOLULUI 6 § 1 DIN
CONVENȚI E
16. Reclamanții se plâng că au fost lipsiți de dreptul de a avea acces la un tribunal,
din cauza respingerii acțiunii lor pentru neplata taxei de timbru , a cărei sumă era
excesi vă și nejustificată . Ei invocă articolul 6 § 1 din Convenți e, care are următorul
conținut în partea relevantă :
« Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public (…), de către o instanță
(…), care va hotărî (…) asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil »
A. Cu privire la admisibilitate
17. Curtea constat ă că acest capăt de ce rere nu este în mod manifest neîntemeiat în
sensul articolului 35 § 3 de Convenția . Curtea ia notă de altfel că acesta nu se lovește
de nici un alt motiv de inadmisibilitate . Poate fi deci declarat admisibil .

5 B. Pe fond
1. Argument ele părților
18. Guvernul reamintește că dreptul de acces la un tribunal n u este absolu t, ci se
pretează la limit ări, deoarece comand ă, prin chiar natura sa , o reglementa re d Statului .
El observ ă că, conform jurispruden ței Curții , o astfel de limita re poate fi financi ară, cu
condiția să urmărească un scop legitim și să existe un raport r ezonabil de
propor ționalitate î ntre m ijloacele folosite și scopul urmărit (Kreuz împotriva Polon iei,
nr. 28249/95, §§ 52 -55, CEDO 2001 -VI și Weissman și alții împotriva României , nr.
63945/00, §§ 34-36, CEDO 2006 -… (extras e)).
19. Guvernul subliniază de asemenea că România nu este unicul Stat membr u al
Cons iliului Europe i care cere reclamanților să plătească taxe de timbru în cauzele
civile și comerciale. El arată că în Rom ânia, ca și în Norv egia, Belgi a, Polon ia, Itali a,
Lituani a, Danemar ca sau Austria, taxele de timbru se plătesc anticipat .
20. Guvernul apreciază că această practică este conform ă cu articolul 6 § 1 d in
Convenți e, ținând seama de faptul că , în baza jurispruden ței Curții , cerința de a se plăti
jurisdicțiilor civile cheltuielile aferente cererilor care li se aduc la cunoștință nu ar
putea fi considerată ca o re stricție a dreptului la accesul la un tribunal incompatib ilă în
sine cu articolul 6 § 1 d in Convenția (Kreuz citat mai sus , §§ 59 și 60). Cheltuielile de
procedură urmăresc un scop legitim, în măsura în care acestea au fost impuse în
interesul unei bune administra ții a justiției (Tolstoy -Miloslavsky împotriva Marii
Britanii , 13 iulie 1995, s eria A nr. 316-B, pp. 80 -81, § 61).

6 21. Guvernul mai consid eră de asemenea că însăși obligația de a achita taxele de
timbr u pro rata nu este contra ră Convenți ei. El citează cauza Philis împotriva Greciei
(nr. 18989/91, hotărârea din 12 octo mbrie 1994), în care Comisi a s-a pronunțat că
taxele de timbr u erau propor ționale cu sumele cerute de reclamant și că , drept urmare ,
accesul la tribunal nu îi fusese pas refuzat în mod arbitrar .
22. Referindu -se la cauza V.M. împotriva Bulgarie i (nr. 45723/99, hotărârea din
8 iunie 2006), în care Curtea a pus concluzia absen ței încălcării dreptului de acces la
tribunal , Guvernul observă că în speță , reclamanții au depus cererea lor de scutire de
taxa de timbru la tribunal care, ținând seama de reglementa rea în vigoare la momentul
faptelor , a transmis -o Direcției Gene rale a Finan țelor P ublice.
23. Guvernul apreciază de asemenea că prezenta cauză este diferită de cauza
Weissman și alții împotriva României , ținând seama că în speță Ministerul Finanțelor
nu era parte în procedură cum a fost în cauza citată mai sus .
24. Reclamanții conte stă această teză. Ei apreciază că suma taxei de timbru era
exces ivă și stabilită în mod ilegal. Pe de altă parte , ei apreciază că se găseau într -o
situația de inferioritate în procedură față de partea intimată care , făcând parte d in
administrația Statului , era scutită de pl ata taxei de timbru .
2. Apr ecierea Curții
25. Curtea reamintește că articolul 6 § 1 d in Convenți e garan tează oricui dreptul ca
un tribunal să ia la cunoștință orice contesta ție referitoare la drepturile și obliga țiile
sale cu caract er civil. El consacr ă astfel un « drept la un tribunal », din care dreptul la
acces , anume dreptul de a sesiza tribunal ul în materie civilă, nu constitu ie decât un
aspect.

7 26. Pe de altă parte , alături de Guvern , Curtea admite că , așa cum reiese din
jurispruden ța sa constant ă, « dreptul la un tribunal » nu este absolu t. Se pretează la
limit ări, deoarece comand ă prin însăși natur a sa o reglementa re a Statului care are
dreptul de a alege mijloacele de utilizat în acest scop . În acest sens , Curtea reamintește
că nu a exclu s niciodată că interesele bune administr ări a justiției pot justifi ca
impunerea unei restric ții financi are accesului unei perso ane la un tribunal
(Tolstoy -Miloslavsky citat mai sus , pp. 80 -81, §§ 61 și următoarele , și Kreuz citat mai
sus, § 59).
27. În ciuda marjei de apreciere de care dispune un Stat în materie, Curtea
subliniază că o limita re a accesului la un tribunal n u se concili ază cu articolul 6 § 1
citat mai sus decât dac ă tinde să aibă un scop legitim și dacă exist ă un raport r ezonabil
de propor ționalitate î ntre mijloacele folosite și scopul vizat (Kreuz citat mai sus , § 55).
28. Fiind vorba în special de cerința de a se plăti jurisdicțiilor civile o taxă judicia ră
cu privire la cererile cu care sunt investite , aceasta nu ar putea să fie considerată ca o
restrângere a dreptului de acces la un tribunal care ar fi , în sine , incompatib ilă cu
articolul 6 § 1 d in Convenți e.
29. Pe de altă parte , Curtea reiterează că suma cheltuielilor , apr eciată în lumina
circumstanțelor unei cauze date, inclusiv solvabilit atea reclamantului și faza
procedur ală în care i se impune restric ția în cauză , sunt factori de care trebuie ținut
seama spre a se stabili dacă partea interesată a beneficiat de dreptul său de acces la
tribunal, sau dacă , din cauza sumei cheltuielilor , acc esul la un tribunal a fost restrâns
într-o măsură încât dreptul a fost atins în chiar sub stanța sa (Tolstoy -Miloslavsky citat
mai sus , pp. 80 -81, §§ 63 și următoarele , și Kreuz citat mai sus , § 60).

8 30. În speță , acțiunea reclamanților în restituire a unei sume de bani a fost anulată
pentru neplata taxei de timbru . Curtea ia notă că în dreptul român , suma taxei de
timbru se calcul ează sub forma unui procenta j din valoarea aflată î n litig iu. Este deci
propor țională cu suma reclam ată de reclamant . Cu privire la scopul legitim urmărit ,
Curtea admite că un astfel de sistem are ca scop limit area acțiunilor abuzive î n justi ție
și strângerea de fonduri pentru buget ul justiției. Ca urmare este indicat să se examine ze
caract erul propor țional al limit ării dreptului de acces la un tribunal în cauza de față ,
dată fiind suma taxei cerute (vezi, Iorga împotriva României , nr. 4227/02, § 41,
25 ianuarie 2007).
31. În această privință , Curtea ia notă că în speță , taxa datorată s -ar ridica la în jur
de 330 euro (EUR ). Această sumă era evident foarte ridicată ținând seama de situa ția
concr etă a reclamanților fiindcă reprezenta mai mult de dublul totalului veniturilor
lunare ale famil iei lor (vezi paragra ful 9 de mai sus ). În plus, e cazul să se țină seama
de faptul că ve niturile reclamanților pensionari erau inferioare salar iului mediu net în
Rom ânia la momentul faptelor , anume 119 EUR . Ca urmare , Curtea apreciază că suma
taxei reprezenta o sarcină excesiv ă pentru reclamanți și că este greu de imaginat cum
ar fi putut ei să -și procure prin mijloace proprii suma impusă.
32. Mai mult , Curtea trebuie să examine ze dacă modalit ățile procedurale prevăzute
de dreptul intern cu privire la impunerea și la exon erarea de taxe le judicia re pot fi
considerate suficient de previzibile în opinia unui justițiabil (Levages Prestations
Services împotriva Fran ței, hotărârea din 23 octombrie 1996, Culegere 1996 -V, p.
1543, § 42, și V.M. citat mai sus , § 48).
33. Dacă e adevărat că sistemul național pr evedea pentru perso anele care nu
dispuneau de resurs e suficiente posibilit atea de a obține o scutire de taxa de timbru , nu

9 e mai puțin adevărat că Curtea a apreciat -o deja ca nesatisfăcătoare în lumina cerințelor
articolului 6 § 1 din Convenți e (Weissman și alții împotriva României (hot.), nr.
63945/00, 28 septembr ie 2004 și Iorga citat mai sus , §§ 47 -49). Curtea a constat at că
la momentul faptelor , era de competența M inisterului Finan țelor să acorde o astfel de
scutire (vezi, mutatis mutandis, Iorga citat mai sus , § 47) , tribuna lele neavând nici o
comp etență în materie .
34. Curtea nu contest ă că în cauza de față , spre deosebire de cauzele Weissman și
alții și Iorga citate mai sus , Ministerul Finanțelor nu era parte în proces și că
reclamanții , ca în cauza Iorga , citată mai sus , au făcut uz de posibilit atea de a cere
minist erului scutirea de taxa de timbr u. pe de altă parte , Curtea observ ă că minist erul
le-a respins cererea și instanțele naționale, anul ându -le acțiunea sub motivul neplății
taxei de timbr u, nu au examin at decizia de refuz , limit ându -se la a -și afirm a
necomp etența în materie .
35. Ca urmare , Curtea nu poate achiesa la argument ul Guvern ului conform căruia
prezenta cauză este similar ă cu cauza V.M. citată mai sus . Într-adevăr , în cauza V.M. ,
cererile de scutire de taxe judiciare au fost depuse la tribuna le, care le -au examin at,
ținând seama de situa ția person ală a reclamantului , aceste din urmă având de asemenea
posibilit atea unui recurs în fața unei jurisdicții superioare (a se vedea V.M. citat mai
sus, §§ 49, 54 și 56). În plus, în această cauză, din motivele sus menționate , Curtea a
recunoscut că autorit ățile naționale erau în princip iu mai bine situate decât judecătorul
interna țional p entru a aprecia element ele probatorii prezentate în fața lor și , drept
urmare , pentru a e valua capacit ățile reclamantului de a achita taxa judicia ră datorată

10 (vezi V.M. citat mai sus , § 55). Or, o astfel de exam inare nu a fost efectuată în cauza de
față.
36. Curtea constat ă că în dreptul român , Legea nr. 146/1997 a fost modifi cată prin
legea nr. 195 d in 25 mai 2004 care prevede că acordarea de scutiri , reduceri sau
reeșalonări pentru plata taxei de timbru țin de acum înainte d e comp etența tribuna lelor.
Totuși, această posibilit ate nu exista la momentul faptelor .
37. Curtea ia notă în fine că argument ul reclamantului cu privire la exon erarea
părții intimate des taxele de timbr u se referă la echitatea procedur ii și mai exact la
princip iul egalității arme lor. Ca urmare , în măsura în care tribuna lele nu s-au pronunțat
pe fondul acțiun ii, ci au anulat -o pur și simpl u, Curtea apreciază că nu este cazul să se
mai examine ze acest argument al reclamantului (vezi, mutatis mutandis , Weissman și
alții citat mai sus , § 32)
38. Văzând aceste ele ment e și după ce a efectuat o apreciere global ă a faptelor ,
Curtea apreciază că în speță , Statul nu și -a îndeplinit obliga ția de a reglement a dreptul
la acces la un tribunal într-un mod conform cerințelor articolului 6 § 1 d in Convenți e.
Ca urmare , a avut loc o încălcare a acesteia dispo ziții.
II. ASUPRA PRETINS EI ÎNCĂLC ĂRI A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOL UL
Nr. 1 LA CONVENȚI E
39. Reclamanții susțin de asemenea o încălcare a articolului 1 din Protocol ul nr. 1
la Convenți e, arătând că le -a fost imposib il să obțină restitu irea sumelor investi te la
FNI, din cauza anulării acțiunii lor pentru neplata taxei de timbru . Articolul 1 din
Protocol ul nr. 1 are următorul conținut :

11 « Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit
de proprietatea sa decât pent ru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de
principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră
necesare pentru a reglementa folos ința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura
plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor . »
40. Guvernul susține că reclamanții nu erau titula rii unui « bun existent » nici ai
unei « speranța legitime », în sensul jurispruden ței constan te a organe lor Convenți ei.
El observă că nici o jurisdicție nu a stabilit dreptul lor la despăgubiri nici suma
acestora . În aceste condi ții, creanța lor nu era nici sigură nici lichidă .
41. Guvernul apreciază că prezenta cauză se deosebește de cauza Weissman și alții
citată mai sus în care creanța reclamanților rezulta în mod sigur din prevederile codului
civil. Or, în speță , creanța reclamanților era din capul locului o creanță condi țională și
chestiunea respect ării exigen țelor legale ar trebui soluționată în procedur a judiciar ă.
42. În fine , Guvernul reamintește că în alte cauze în care Curtea s-a confr untat cu
probl ema accesului la un tribunal, e a a apreciat că nu era cazul să se pronunțe asupra
existen ței unui bun .
43. Pe fond, Guvernul apreciază ingerința în dreptul de propri etate al reclamanților
care rezulta din anula rea acțiunii lor pentru neplata taxei de timbru era prevăzută de
lege, urmărea un scop legitim și menținea un echilibru just î ntre interesul de se percepe
cheltuieli de procedură și interesul reclamanților de a-și prezenta pretențiile în fața
tribuna lelor.

12 44. Reclamanții apreciază în ceea ce îi privește că au fost puși în imposibilit atea de
a obține restitu irea sumelor investi te într -un fond na țional garantat de casa de economii
și consemnațiuni , din cauza anulării acțiunii lor pentru neplata taxei de timbru .
45. Curtea subliniază că acest capăt de cerere este direct legat de capătul de cerere
examin at sub incidența articolului 6 § 1 din Convenți e. Ea îl declară admisibil . Totuși,
ținând seama de conclu ziile sale pe terenul acestui ultim articol, Curtea nu ar putea
specula asupra a ce ar fi fost rezultatul acțiun ii în restituire dacă cerințele pentru
dreptul de acces la un tribunal ar fi fost respect ate în fața jurisdicțiilor interne.
46. Ca urmare , ea apreciază că nu este cazul să se pronunțe asupra temeiului
capătului de cerere bazat pe articolul 1 din Protocol ul nr. 1 la Convenți e (vezi, Iorga ,
citat mai sus , § 60 și Vlasia Grigore Vasilescu împotriva României , nr. 60868/00,
§§ 50 și 51, 8 iunie 2006).
III. ASUPRA APLIC ĂRII ARTICOLULUI 41 D IN CONVENȚI E
47. Conform articolului 41 din Convenți e,
« Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă
dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor
acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă. »
A. Daunele
48. Reclamanții reclamă 911 392 525 lei vechi român ești (ROL ) pe care îi
transformă în 27 363 euro (EUR) cu titlu de prejudic iu material, reprezentând valoarea
reactuali zată a investi ției lor la FNI. Ei reclam ă de asemenea 20 000 EUR cu titlu de
prejudiciu moral pe care l -ar fi suferit .

13 49. Guvernul apreciază că suma cerută cu titlu de prejudiciu material este pur
speculativ ă și că în orice caz , reclamanții nu pot cere decât rambursarea sumei care a
făcut obiectul procedur ii în dreptul intern a cărei sumă reactuali zată este de
aproximativ 5 700 EUR. Cât despre prejudiciul moral, Guvernul apreciază suma cerută
ca excesiv ă față de jurispruden ța Curții în materie și apreciază că o eventuală hotărâre
de condamna re ar putea constitu i, în sine , o reparație satisf ăcătoare a prejudiciului
moral ce se pretinde a fi fost suferit .
50. Curtea ia notă că în speță , unica bază de reținut pentru acordarea unei satisfac ții
echitabile rezidă în faptul că reclamanții nu au beneficiat de un drept de acces la un
tribunal p entru a cere restitu irea un ei sume cu încălcarea articolului 6 § 1 din
Convenți e.
51. Pe baza ele ment elor de care dispune , ea consid eră că reclamanții nu au
demonstrat că daunele materiale pretinse sunt efectiv rezultatul anulării acțiunilor
pentru neplata taxei de timbru (vezi, mutatis mutandis , Kudła împotriva Polon iei [GC],
nr. 30210/96, § 164, CEDO 2000 -XI, Dactylidi împotriva Greciei , nr. 52903/99, § 57,
27 mar tie 2003 și Iorga, citat mai sus , § 64). În orice caz , Curtea nu ar putea specula
asupra rezultatului procedur ilor interne dacă încălcarea dreptului la acces la tribunal n u
ar fi avut loc . Pe cale de consecință , nimic nu justifi că acordarea de către ea
reclamanților a unei despăgubiri pentru acest capăt .
52. Asupra prejudiciului moral, Curtea admite că reclamanții au putut suferi o
frustra re din cauza anulării acțiunii lor . Pronunțându -se în echitate , ea le acordă
împreună 5 000 EUR pentru prejudiciul moral.

14 B. Costuri și cheltuieli de judecată
53. Reclamanții nu au prezentat nici o cerere pentru costurile și cheltuielile
suportate în fața jurisdicțiilor interne și în fața Curții.
54. În aceste condiții , Curtea nu le acordă nici o sumă cu acest ti tlu.
C. Dobânzi morato rii
55. Curtea consideră adecvat să bazeze rata dobânzilor moratorii pe rata dobânzii
facilității de împrumut marginal a Băncii centrale europene majorată cu trei p rocente .
PENTRU ACESTE MOTI VE, CURTEA, ÎN UNANIMIT ATE ,
1. Declară cererea admisibilă ;
2. Decide că a a vut loc o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenți e;
3. Decide că nu este cazul să se pronunțe cu privire la temeiul capătului de cerere
bazat pe articolul 1 din Protocol ul nr. 1 la Convenți e;
4. Decide
a) că statul pârât trebuie să plătească reclaman ților împreună, în termen de trei luni
începând din ziua în care hotărâre a va deveni definitivă, în conformitate cu
articolul 44 § 2 al Convenției , 5 000 EUR (cin ci mii euro) ca daune moral e;
b) că suma în cauză va fi convertită în moneda Statului intimat la rata aplicab ilă la
data plății și că se cuvine să se adauge la aceasta orice sume ce s -ar putea datora cu
titlu de impozit ;
c) că începând cu expira rea termenului menționat și până la ach itare, această sumă
va fi major ată cu o dobândă simpl ă având rata egală cu cea a facilit ății de împrumut

15 marginal a Băncii centrale europene aplicab ilă pe această perioadă , la care se
adaugă trei procente ;

5. Respinge cererea de satisfac ție echitabilă pentru celelalte .
Redactată în franceză, apoi comunicată în scris la data de 7 februarie 2008 cu
aplicarea articolului 77 §§ 2 și 3 al regulamentului
Santiago Quesada Boštjan M. Zupančič
Grefier Președinte