Cotrolul Financiar Executat de Curtea de Conturi
CUPRINS
Cap. 1
CONTROLUL FINANCIAR AL CURȚII DE CONTURI,
PARTE COMPONENTĂ A CONTROLULUI
ACTIVITĂȚII ECONOMICO-SOCIALE
1.1. Istoria Curții de conturi ……………………………………………………………….
1.2. Locul Curții de Conturi în sistemul autorităților publice
1.3. Organizarea și conducerea Curții de Conturi
1.4. Personalul Curții de Conturi
Cap. II
TIPURI DE CONTROL EXERCITAT
DE CURTEA DE CONTURI
2.1. Atribuțiile de control ale Curții de Conturi
2.1.1. Obiectivele controlului exercitat de Curtea de Conturi
2.1.2. Subiectele supuse controlului Curții de Conturi
2.2. Forma controlului Curții de Conturi
2.2.1. Controlul financiar executat de Curtea de Conturi
după închiderea exercițiului bugetar
2.2.2. Controlul financiar executat de Curtea de Conturi
pe parcursul execuției bugetare
2.3. Atribuțiile jurisdicționale ale Curții de Conturi
Cap. III
ORGANIZAREA ȘI EFECTUAREA
CONTROLULUI FINANCIAR EXERCITAT
PE PARCURSUL EXECUȚIEI BUGETARE
3.1. Organizarea și efectuare controlului financiar
exercitat de Curtea de Conturi pe parcursul execuției bugetare
3.2. Întocmirea actelor de control financiar
3.2.1. Tipuri de acte de control financiar
3.2.2. Reguli de întocmire a actelor de control financiar
3.3. Proceduri specifice de valorificare a actelor de control financiar
în cazul controalelor efectuate pe parcursul execuției bugetare
Cap. 4
LUCRARE PRACTICĂ
Proces-verbal de constatare întocmit la Consiliul local al municipiului Reșița
CONCLUZII
60 pagini
=== CAP1 ===
Cap. 1
CONTROLUL FINANCIAR AL CURȚII DE CONTURI,
PARTE COMPONENTĂ A CONTROLULUI
ACTIVITĂȚII ECONOMICO-SOCIALE
1.1. Istoria Curții de conturi
Un rol important în configurarea, evoluția și performanța economiei îl joacă sistemul financiar ca parte componentă a sistemului instituțional al unui stat. În timp, nașterea sistemului financiar a fost legată de mai multe premise1, potrivit profesorului Gh. Popescu și anume de organizarea statului, a sistemului instituțiilor sale și de organizarea contabilității. La acestea se adaugă în epoca modernă, a formării economiilor naționale, formarea statelor naționale unitare, generalizarea producției de schimb și a relațiilor “marfă-bani”, precum și realizarea unificării monetare în cadrul economiei naționale.
Există o serie de elemente pertinente capabile să susțină că a existat un sistem financiar și chiar Curte de Conturi încă din îndepărtata Antichitate. Un astfel de element este chiar Biblia, în care se scrie: “Ori ce lucru vei da, cu număr și cu măsură să dai, și ceea ce dai, ce iei, toate le scrie” (Biblia, Capitolul IV, Versetul 7).
Primii contabili2 ai omenirii au fost scribii, care foloseau ca suporturi de informații tăblițele și papirusul.
Curțile de conturi, potrivit documentelor au existat încă înainte de Hristos, în Grecia și Imperiul Roman, însă începând cu a doua jumătate a secolului al XV-lea, după prăbușirea sistemului de valori și instituțional al Antichității și regresul vieții sociale din Evul Mediu timpuriu, se înregistrează progrese importante în refacerea societății civile, a economiilor naționale, a statelor unitare, a sistemului instituțional național.
În timpul mercantilismului (secolele XVI-XVIII) se pun și se dezvoltă bazele sistemului financiar și contabil modern. Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, contabilitatea a fost legată de matematică, desprinzându-se treptat într-o disciplină de sine-stătătoare.
Curtea de Conturi modernă, ca instituție a statului de drept, apare în secolul al XIX-lea, pe fondul general al progresului economic și al sistemului instituțional, dar și ca expresie a democratizării reale a societății.
Primele Curți de Conturi3 naționale, în accepțiunea modernă, au fost înființate în prima jumătate a secolului al XIX-lea (Austria – 1805, Franța – 1807, Bavaria – 1812, Württemberg – 1818, Marele Ducat de Hessa – 1821, Prusia – 1824, Olanda – 1840, Saxa – 1842, Hanovra – 1848, Spania – 1851).
1 Dr.Gh.Popescu – Curtea de Conturi – Curteaconstituțională a sistemului financiar,
în Buletinul Informativ al Curții de Conturi, nr.1 și 2 din 1995, p.41
2 Ibid.
3 Ibid.
Istoricul Curții de Conturi în România
În România1, Curtea de Conturi a fost înființată în 1864, prin Legea pentru înființarea Curții de Conturi, publicată în Monitorul Oficial nr.18 din 24 ianuarie – 5 februarie 1864 și reoganizată în 1929 prin Legea pentru reorganizarea Înaltei Curți de Conturi, publicată în Monitorul Oficial nr.167 din 31 iulie 1929.
Curtea de Conturi înființată în 1864 a înlocuit Ministerul de control care funcționa până atunci în Principatele Române.
În 1948, prin Decretul nr. 352, pentru organizarea controlului financiar, publicat în Monitorul Oficial nr.280 din 1 decembrie 1948, Curtea de Conturi a fost structurată în Direcția de Control Financiar a ministerului Finanțelor, iar în 1973 a fost restructurată în Curtea Superioară de Control Financiar, prin Buletinul Oficial nr.44 din 30 martie 1973.
În anul 1990, Curtea de Conturi a fost desființată, însă prin Legea nr.94, privind înființarea Curții de Conturi, publicată în Monitorul Oficial nr.224 din 9 septembrie 1992, ea a fost reînființată.
Aceste date pot fi structurate în următoarele etape, care prezintă evoluția de până acum a Curții de Conturi și anume:
a) Perioadele 1864-1948 și 1973-1990 și din 1992 încoace, le putem considera normale, întrucât existența și activitatea ei au corespuns articolului 1 din Legea nr.94 care prevede că “Curtea de Conturi este instituția supremă de control financiar …”, dar și articolului 2 din aceeași lege care prevede că “Curtea de Conturi funcționează pe lângă Parlamentul României …”.
Includerea în această etapă a perioadei 1973-1990 poate fi considerată o forțare însă Curtea Superioară de Control Financiar era și ea “organ al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România” (articolul 1, Legea nr.2 din 1973).
b) Perioada 1948-1973, când activitatea Curții de Conturi a fost restructurată, cel puțin formal, dacă nu și în conținut, fiind redusă la o funcție executivă și subordonată Ministerului Finanțelor.
c) Perioada 1990-1992 în care Curtea de Conturi a României a fost formal și în conținut desființată prin Decretul nr.94 din 1990.
Absența Curții de Conturi din viața practică a României, în perioada 1990-1992, poate explica într-o măsură însemnată haosul din finanțele țării, golirea vistieriei statului ori execuția ineficientă a bugetului statului, ca de altfel și multe din evoluțiile întregii societăți după 1990, ca și polarizarea extraordinară a bogăției și sărăciei din România.
1 Dr. Gh. Popescu – Curtea de Conturi – Curtea Constituțională a sistemului financiar, în Buletinul Informativ al Curții de Conturi, nr. 1 și 2 din 1995, p. 41
1.2. Locul Curții de Conturi în sistemul autorităților publice
Conform articolului 1 din Legea 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, modificată prin Legea 204/1999, “Curtea de Conturi este instituția supremă de control financiar asupra modului de formare, administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. Curtea de Conturi exercită și atribuții jurisdicționale în condițiile prezentei legi”.
Această definiție a Curții de Conturi precum și reglementările constituționale în materie, conduc la ideea că, în sistemul autorităților publice, Curtea de Conturi este o autoritate specializată în controlul financiar și care exercită și atribuții jurisdicționale asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului. Articolul 1 din Legea 94/1992, nemodificat nu a realizat o definire concisă a Curții de Conturi în sistemul autorităților publice, a dat naștere la formularea unor opinii diferite și contradictorii cu privire la poziția pe care o ocupă Curtea de Conturi în cadrul sistemului autorităților publice.
Constituția actuală stabilește și principiul după care autoritățile administrative autonome se pot înființa numai prin lege organică, practic fiind vorba de acele autorități autonome, altele decât cele înființate direct prin Constituție.
Din ansamblul reglementărilor constituționale și legale se poate deduce că Curtea de Conturi, ca autoritate publică, raportat la sistemul puterilor în stat, face parte din sistemul puterii executive, în care funcționează autonom (independent), nu este subordonată ierarhic și își desfășoară activitatea în baza legii și în vederea executării ei. Înființată direct prin Constituție și organizată din punct de vedere al structurii și funcționării prin lege organică, are o conducere proprie, stabilită prin actul de organizare și funcționare, o structură organizatorică proprie și atribuții de specialitate.
Alineatul 2 al articolului 1 din Legea 94/1992, republicată, potrivit căruia “Curtea de Conturi funcționează pe lângă Parlamentul României …” nu determină, aparent în contradictoriu cu alineatul 1 al articolului 1, o poziționare a acestei autorități autonome în sistemul puterii legislative, sau organizarea ei într-o dependență structurală față de puterea legislativă.
Natura activității desfășurate de Curtea de Conturi poate fi un prim argument prin care se susține calitatea acesteia de autoritate administrativă și nu legislativă, iar faptul că își desfășoară activitatea în mod independent și în conformitate cu dispozițiile Constituției, poate fi un alt argument prin care se determină locul Curții de Conturi în sistemul puterii executive.
Același alineat 2 al articolului 1 din Legea 94/1992, republicată, conform căruia “Curtea de Conturi funcționează pe lângă Parlamentul României și își desfășoară activitatea în mod independent, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Constituție și în legile țării” asigură pe de o parte, o confirmare a caracterului autonom al acestei autorități administrative, iar pe de altă parte garantează controlul parlamentar asupra modului de gestionare a resurselor publice.
Numirea de către Parlament a membrilor Curții de Conturi, conform alineatului 4 din articolul 139 din Constituție, nu schimbă natura juridică a Curții de Conturi, ceea ce este esențial în stabilirea locului acesteia în sistemul puterilor statului, este activitatea desfășurată pe baza legii și în vederea executării ei.
Principiile de funcționare ale Curții de Conturi
În ceea ce privește principiile de funcționare ale Curții de Conturi, conform opiniilor formulate în literatura de specialitate1 sunt: principiul unicității instituției în sistemul de drept și principiul autonomiei.
Principiul unicității în sistemul de drept, este demonstrat în condițiile reglementării juridice legislative în vigoare și constituționale prin faptul că, Curtea de Conturi este singura autoritate administrativă autonomă cu o activitate specializată în controlul financiar și de jurisdicție financiară, care funcționează pe lângă Parlamentul României, spre deosebire de alte autorități publice cu atribuții de control financiar, Garda Financiară, Direcția Generală a Controlului de Stat și Corpul de Control al Primului Ministru, care sunt subordonate Guvernului României.
Pe de altă parte, caracterul unicității rezultă din faptul că în competența Curții de Conturi, spre deosebire de celelalte autorități cu atribuții de control financiar sunt stabilite și atribuții jurisdicționale asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public.
Principiul autonomiei Curții de Conturi este consacrat în articolul 1 alineatul 2 din Legea 94/1992, republicată, în virtutea căreia “Curtea de Conturi … își desfășoară activitatea în mod independent, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Constituție și în legile țării”.
Pentru a nu genera confuzii, întrucât Curtea de Conturi nu este o entitate fără nici o legătură cu alte instituții ale statului, termenul de “independent” trebuie înțeles în sensul autonomiei de decizie în realizarea funcțiilor sale cu respectarea Constituției și a celorlalte legi ale țării. De altfel, articolul 2 alineatul 3 din Legea 94/1992 aduce o limitare a principiului autonomiei în sensul că, “hotărârile Camerei Deputaților și ale Senatului, prin care se cere Curții de Conturi efectuarea unor controale, în limitele competențelor sale, sunt obligatorii”.
Limitarea principiului autonomiei, enunțată mai sus este unică în sensul că nici o altă autoritate nu o mai poate obliga.
Principiul autonomiei Curții se manifestă și prin întocmirea unui buget propriu distinct, prevăzut în bugetul de stat, buget întocmit în Plenul Curții de Conturi care este supus aprobării Parlamentului prin Legea bugetară anuală.
Curtea de Conturi poate decide participarea la activități ale organismelor internaționale de profil și poate deveni membră a acestora fără ca decizia Plenului Curții să fie cenzurată de un alt organism.
1 Cristea Valentin – Drept financiar public, vol.1, Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj, 2000, p.136-137
1.3. Organizarea și conducerea Curții de Conturi
Organizarea Curții de Conturi
Curtea de Conturi este organizată și funcționează pe principiul independenței și se supune numai legii, stabilindu-și programul de control în mod autonom. Conform Legii 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, Camera Deputaților sau Senatul pot hotărî executarea anumitor acțiuni de control de către Curte. Nici o altă autoritate publică nu o mai poate obliga.
Principiul independenței Curții de Conturi mai constă, în afara autonomie programelor de control, și în inamovibilitatea membrilor săi, numirea membrilor săi de către Parlament, iar a judecătorilor financiari de către Președintele României, inițierea acțiunilor de control din oficiu, buget propriu, stabilirea salariului prin lege specială, autonomie în recrutarea personalului de control, acces neîngrădit la informațiile necesare atribuțiilor sale. Acest principiu este statuat prin lege.
Organizatoric, Curtea de Conturi se compune din:
1. Secția de control ulterior (două) formată din treisprezece consilieri de conturi și din controlori financiari. Este condusă de un consilier de conturi cu funcție de președinte și este structurată în șase divizii sectoriale, conduse de un consilie de conturi. În cadrul diviziilor sunt organizate direcții de specialitate.
Secția de control ulterior are următoarea structură organizatorică:
Divizia controlului bugetului de stat, fondurilor speciale și ale patrimoniului public, care are în componență trei direcții: direcția controlului instituțiilor publice social-culturale, direcția controlului finanțe și activităților economice și direcția specială (apărare, ordine publică).
Divizia controlului activităților bancare, datoriei publice, garanțiilor guvernamentale și creanțelor externe, în componența căreia intră două direcții: direcția controlului datoriei publice și direcția controlului activității bancare.
Divizia controlului bugetului asigurărilor sociale de stat și a altor fonduri similare cu două direcții și anume: direcția controlului bugetului asigurărilor sociale de stat și direcția controlului altor organe ce gestionează fonduri în regim legal obligatoriu.
Divizia controlului regiilor autonome, în componența căreia intră direcția controlului regiilor autonome din industrie, direcția controlului regiilor autonome din transport, agricultură și altele și direcția controlului administrației patrimoniului public administrat în regim de închiriere sau concesiune.
Divizia controlului Fondului Proprietății de Stat (în prezent Agenția Națională pentru Privatizare) și a participațiilor statului la societățile comerciale, cu două direcții și anume: direcția controlului F.P.S. și direcția controlului participațiilor statului.
Divizia de coordonare a controlului în teritoriu, în componența căreia intră direcția de sinteză și coordonare a controlului și direcția controlului aparatului de stat.
2. Secția jurisdicțională care este instanța de fond și de recurs și se compune din nouă consilieri de conturi. Această secție este condusă de președintele secției, care este consilier de conturi.
3. Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi, care este instanța de fond, se compune din judecători financiari și este condusă de președintele colegiului.
4. Camerele de conturi județene execută funcțiile Curții de Conturi în unitățile teritorial-administrative. Camera Județeană de Conturi se compune din Compartimentul, Direcția, de control financiar al camerei județene, format din controlori financiari și condus de un șef de compartiment, precum și din colegiul jurisdicțional al camerei format din judecători financiari și condus de un președinte.
Pe lângă Curtea de Conturi funcționează procurorul general-financiar și procurorii financiari. Procurorii financiari își exercită atribuțiile pe lângă secțiile Curții, Colegiului jurisdicțional al Curții și Camerele de Conturi județene.
5. Secretariatul general al Curții de Conturi, condus de un secretar general, în cadrul căruia funcționează 6 compartimente și anume: compartimentul studii-sinteze-legislație, compartimentul norme metodologice-documentare, compartimentul informatică, compartimentul relații interne și externe, compartimentul finanțe-contabilitate și compartimentul secretariat-administrativ.
Conducerea Curții de Conturi
Conducerea Curții de Conturi se exercită de către plen, de comitetul de conducere, de președintele și vicepreședinții Curții, care sunt consilieri de conturi1.
Plenul Curții de Conturi, este autoritatea colegială supremă de conducere, compusă din consilierii de conturi, care sunt în număr de 25.
În ceea ce privește modul de lucru al Plenului Curții de Conturi, legea stabilește ca formă de lucru ședințele, în care se întrunește ori de câte ori este necesar. Plenul își exercită atribuțiile cu cel puțin 2/3 din numărul membrilor săi, deci minim 16 membri. Majoritatea cu care se pot lua deciziile este calificată și reprezintă 3/4 din numărul celor prezenți. Prin urmare, nici o hotărâre a Plenului Curții de Conturi nu se poate lua cu mai puțin de 12 voturi, adică 50% din numărul total al consilierilor de conturi. Abținerea de la vot este interzisă de articolul 108 litera c din Legea 94/1992, republicată.
La ședințele plenului participă în mod obligatoriu procurorul general financiar și secretarul general al Curții de Conturi. Pot participa în calitate de invitați, specialiști cu înaltă pregătire în diferite domenii de activitate ce intră în competența Curții de Conturi.
1 Art.10 din Legea 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată
Plenul Curții de Conturi are următoarele atribuții1:
supune Președintelui României propunerile de renumire și revocare din funcție a judecătorilor-financiari și numește dintre aceștia, președinții colegiilor jurisdicționale;
supune Președintelui României propunerile de renumire și revocare din funcție a procurorului general-financiar;
aprobă Regulamentul de Organizare și Funcționare a Curții de Conturi, Codul etic al profesiei, statutul și funcții, programul de control financiar anual, instrucțiuni cu caracter obligatoriu pentru organele de control financiar, necesare exercitării în bune condiții a competențelor Curții de Conturi;
emite avize asupra proiectului bugetului de stat, proiectelor de lege în domeniul finanțelor și contabilității publice, înființării de către Guvern sau ministere a unor organe de specialitate în subordinea lor, precum și asupra raportului public anual al Curții de Conturi;
hotărăște, în limitele legii, asupra modificării interne a Curții de Conturi;
cere periodic și examinează rapoartele asupra activității secțiilor Curții și camerelor de conturi județene;
alege cei cinci consilieri de conturi care sunt membri ai comitetului de conducere, precum și cei trei consilieri care formează comisia de disciplină, respectiv cei cinci consilieri care constituie completul de judecată a contestațiilor împotriva hotărârilor comisiei de disciplină;
examinează și aprobă propunerea de ordine de zi a ședinței Plenului, formulată de Președintele Curții, precum și cercetarea, reținerea, arestarea sau trimiterea în judecată penală sau contravențională a judecătorilor și controlorilor financiari.
Comitetul de Conducere se compune din președintele Curții, vicepreședinții acesteia, președinți i de secții și 5 consilieri de conturi, aleși de plenul Curții (art.10 alin.2 din Legea 94/1992, republicată). Drept urmare, în componența Comitetului de Conducere intră 11 membri, din care 6 intră în componența sa de drept, președintele și vicepreședinții Curții precum și cei trei președinți de secții, ceilalți 5 consilieri de conturi fiind aleși de Plenul Curții fără ca legea să impună o proporție între secții.
Această reglementare legislativă este criticată pe motivul că realizează o discriminare între membrii Curții, care prin alegerea de către Parlament ar merita să se bucure de același tratament. Pentru existența unui Comitet de Conducere nediscriminatoriu este suficientă compunerea acestuia din rândul consilierilor de conturi care îndeplinesc funcții de conducere în cadrul Curții.
1 Art.122 din Legea 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată
Atribuțiile Comitetului de Conducere al Curții de Conturi, reglementate în articolul 124 din Legea 94/1992, republicată, constau în:
avizarea înființării de către Guvern sau ministere a unor organe de specialitate în subordinea lor;
organizează efectuarea acțiunilor de control solicitate prin hotărâri, de Camera Deputaților și de Senat și a controalelor care nu sunt prevăzute în programul de control al Curții de Conturi;
inițiază proceduri de cercetare a cazurilor de incapacitate și incompatibilitate în îndeplinirea funcțiilor de către membrii Curții de Conturi și judecătorii financiari;
aprobă lista cu posturile vacante din cadrul compartimentelor Curții de Conturi, care urmează să fie scoase la concurs în vederea ocupării lor;
aprobă tematicile pentru concurs și probele de selecție, autorizează pentru contractarea de lucrări, bunuri, servicii și alte prestații necesare funcționării Curții de Conturi, propune ordinea de zi a ședinței Comitetului de conducere, formulată de președintele Curții;
numește secretarul general al Curții de Conturi, directorii și șefii compartimentelor de control.
Referitor la forma de lucru a Comitetului de Conducere, aceasta este ședința, legea neprevăzând o periodicitate a ținerii ședințelor, Comitetul putând să se întrunească ori de câte ori este necesar.
Condițiile de cvorum sunt foarte ridicate, Legea 94/1992, republicată, în art.124, stipulând că pentru întrunirea legală a Comitetului în ședințe de lucru este necesară prezența a cel puțin 2/3 din numărul membrilor săi, iar hotărârile se adoptă cu o majoritate de 3/4 din numărul celor prezenți, abținerea de la vot fiind interzisă.
Președintele Curții de Conturi, vicepreședinții și președinți i secțiilor 8de control preventiv, control ulterior și jurisdicțional se numesc de către Parlament, din rândul consilierilor de conturi.
Președintele Curții de Conturi reprezintă Curtea de Conturi și asigură relațiile acesteia cu autoritățile publice și cu organismele naționale și internaționale de profil, coordonează întreaga activitate, propune ordinea de zi, convoacă și prezidează ședințele Plenului și ale comitetului de conducere și urmărește transmiterea către Parlament a Rapoartelor Curții de Conturi.
Președintele Curții de Conturi numește și revocă personalul Curții de Conturi, cu excepția celui numit de Plen sau Comitetul de conducere, exercită acțiunea disciplinară pentru abaterile disciplinare ale judecătorilor și procurorilor și aplică sancțiuni în cazul abaterilor disciplinare săvârșite de controlorii financiari și personalul de specialitate.
În atribuțiile Președintelui Curții mai intră și comunicarea posturilor vacante de membri ai Curții de Conturi către Parlament și hotărăște constituirea de grupe de control interdivizii, care funcționează numai pe durata realizării sarcinii de control atribuite.
În lipsa Președintelui Curții de Conturi, atribuțiile sale se exercită de către unul din vicepreședinți, desemnat de el, iar în cazul în care desemnarea nu este posibilă, se exercită de cel mai în vârstă dintre vicepreședinți.
1.4. Personalul Curții de Conturi
Personalul Curții de Conturi poate fi grupat pe următoarele categorii: membrii Curții de Conturi, judecătorii financiari, procurorul general financiar și procurorii financiari, controlorii financiari, personalul cu funcții de conducere, personal de specialitate.
Membrii Curții de Conturi sunt în număr de 25, au calitatea de consilieri de conturi și se numesc de Parlament la propunerea Comisiei pentru buget și bănci a Camerei Deputaților.
Candidații pentru posturile de consilieri de conturi trebuie să fie absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior în domeniul economic sau juridic, să aibă vechime în activități din domeniile economico-financiare sau juridice de minimum 15 ani și înaltă competență profesională, lucru stabilit de altfel de articolul 105 alineatul 3 din Legea 94/1992, republicată. Durata mandatului de consilier de conturi este de 6 ani, iar exercitarea atribuțiilor începe imediat după depunerea jurământului prevăzut de lege în fața Parlamentului. Acest mandat se poate reînnoi fără a exista o limită legală în acest sens.
Propunerea de numire a consilierilor de conturi o fac Comisiile de specialitate ale celor două camere ale Parlamentului, respectiv Comisia pentru politică financiară, bancară și buget a Senatului și Comisia pentru buget și finanțe a Camerei Deputaților. Un candidat trebuie să obțină avizul favorabil și deci, propunerea din partea ambelor comisii. Pentru candidații la funcția de consilier de conturi, care compun Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, sunt necesare și avizele favorabile ale Comisiilor juridice de disciplină și imunități ale celor două Camere ale Parlamentului.
Numirea o face Parlamentul, în ședință comună a celor două camere, pentru fiecare consilier în parte, respectându-se structura pe secții a Curții de Conturi. Dintre consilierii de conturi numiți, Parlamentul numește președintele și pe cei doi vicepreședinți ai Curții de Conturi precum și pe președinți i secțiilor Curții.
Depunerea jurământului de către consilierii de conturi în fața Parlamentului este obligatorie și are menirea de a reprezenta acceptul celui numit pentru a funcționa în calitate de consilier de conturi. Conținutul jurământului este stabilit de legea organică și este formulat astfel:
“Jur să respect Constituția și celelalte legi ale țării, să apăr interesele României, ordinea de drept, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, să-mi îndeplinesc cu onoare, conștiință și fără părtinire atribuțiile ce-mi revin ca membru al Curții de Conturi. Așa să-mi ajute Dumnezeu !”
Consilierii de conturi se supun însă și unor incompatibilități și interdicții prevăzute de Legea 94/1992, republicată, ca: interdicția de a face parte din partide politice sau să desfășoare activități publice cu caracter politic, interdicția de a exercita orice altă funcție publică sau privată cu excepția funcțiilor didactice de învățământ superior, interdicția de exercitare directă sau prin interpus a activității de comerț sau conducere a unor societăți comerciale sau civile, precum și interdicția de a fi experți sau arbitri desemnați de parte într-un proces de arbitraj. De asemenea, se interzice ca, în activitatea publicistică, consilierii de conturi să se pronunțe cu privire la problemele curente de politică internă și totodată nu au voie să dea consultații scrise sau verbale în probleme litigioase sau să-și expună public părerea asupra unor procese aflate în curs de desfășurare. Alte interdicții pe care le au consilierii de conturi sunt: interdicția de a divulga conținutul deliberărilor sau al votului, interdicția de abținere de la vot în cadrul organelor de conducere ale Curții, interzicerea folosirii funcțiilor pe care le dețin în scop de reclamă comercială sau propagandă de orice fel, interdicția de a avea manifestări contrare independenței și demnității funcției lor.
Pe lângă aceste incompatibilități și interdicții, consilierii de conturi se bucură și de serie de drepturi, ca: inamovibilitatea și independența pe durata mandatului lor. Aceasta înseamnă că orice avansare și transfer nu se poate face fără acordul lor, iar în desfășurarea activității specifice funcției de consilier de conturi, pot lua decizii liber, dacă acestea sunt conforme cu legile țării și cu Regulamentul de organizare și funcționare a Curții de Conturi.
De asemenea, membrii Curții de Conturi nu pot fi cercetați, reținuți, arestați sau trimiși în judecată penală sau contravențională, decât la cererea Procurorului general al româniei, cu aprobarea birourilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, la propunerea comisiilor de specialitate.
Încetarea mandatului de consilier poate interveni la expirarea termenului pentru care a fost numit sau în caz de demisie, de pierdere de drepturi electorale, de excludere de drept ori de deces.
Mandatul de consilier se încheie și în situațiile de incompatibilitate sau imposibilitate a exercitării funcției mai mult de șase luni și în caz de încălcare a prevederilor art.16 alin.3 sau art.37 alin.3 din Constituție, care condiționează funcția de necesitatea de a fi cetățean român cu domiciliul în țară și interdicția de a fi membru al partidelor politice, sau în caz de revocare din funcție.
În cazul decesului sau intervenirii unei incompatibilități, Parlamentul în ședința comună a camerelor va alege o nouă persoană pentru ocuparea postului rămas vacant pentru restul perioadei până la ocuparea mandatului.
Incompatibilitatea este constatată de Parlament, singurul abilitat să revoce din funcție pe consilierii de conturi.
Judecătorii financiari (gradul I, II, III) sunt numiți pe o durată de 6 ani, de către Președintele României, la propunerea Plenului Curții de Conturi. Pentru ca o persoană să fie numită judecător financiar trebuie să aibă studii juridice, înaltă competență profesională și vechime în funcții juridice de minimum 14 ani, 11 și respectiv 8 ani.
Judecătorii financiari depun jurământul cu același conținut, ca în cazul consilierilor de conturi, însă în fața Plenului Curții de Conturi.
Conform legii organice, și judecătorii financiari sunt independenți și inamovibili. În exercițiul funcției lor, judecătorii financiari sunt supuși incompatibilităților prevăzute de legea organică pentru consilierii de conturi, încălcarea acestor incompatibilități atrage revocarea din funcția de judecător financiar, care se face de Președintele României la propunerea Plenului Curții de Conturi.
Judecătorii financiari nu pot fi cercetați, reținuți, arestați sau trimiși în judecată contravențională sau penală decât la propunerea Procurorului General al României, cu aprobarea Plenului Curții de Conturi.
Încetare mandatului judecătorilor financiari poate avea loc în aceleași condiții prevăzute de lege pentru membrii Curții de Conturi.
Procurorul general financiar și procurorii financiari ai Curții de Conturi se numesc prin Decret al Președintelui României, la propunerea Plenului Curții de Conturi pe termen de 6 ani.
Articolul 14 din Legea 94/1992, republicată prevede ca, pe lângă Curtea de Conturi a României funcționează procurorul general financiar și procurorii financiari.
Procurorii financiari își exercită atribuțiile pe lângă secțiile Curții, Colegiul jurisdicțional al Curții și Camerele de Conturi județene.
Rezultă din aceste prevederi că procurorul general financiar împreună cu procurorii financiari constituie o structură aparte care funcționează pe lângă Curtea de Conturi și care, conform atribuțiilor speciale stabilite prin lege, exercită rolul ministerului public, respectiv asigură respectarea intereselor generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Procurorul general financiar și procurorii financiari constituie o structură ce funcționează pe lângă Curtea de Conturi care prin natura atribuțiilor specifice îndeplinește rolul procurorului în statul de drept, fără însă ca această structură să fie încadrată în sistemul autorității judecătorești, autorității executive sau autorității legislative.
Întrucât nu există normă juridică care să împiedice reînnoirea mandatului de procuror financiar se constată că mandatul acestora ca de altfel și în cazul judecătorilor financiari, poate fi reînnoit la expirarea perioadei de exercițiu, numărul de mandate nefiind limitat de asemenea.
Procurorul general financiar și procurorii financiari, spre deosebire de judecătorii financiari, nu se bucură de inamovibilitate, în schimb legea prevede pentru aceștia condiția stabilității în funcție, sau o așa numită amovibilitate temperată care constă în existența unor reguli juridice speciale de revocare din funcție, mutare, transferare și funcționare.
Exercițiul funcției de procuror financiar este supus incompatibilităților prevăzute în cazul consilierilor de conturi și judecătorilor, și de asemenea sancțiunilor disciplinare prevăzute pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de lege.
În timpul mandatului, procurorii financiari pot fi revocați din funcție, de către Președintele României, la propunerea Plenului Curții de Conturi, dacă nu își îndeplinesc funcția încredințată cu imparțialitate și în respectul Constituției, dacă nu comunică în scris Președintelui Curții de Conturi orice situație care ar putea atrage după incompatibilitatea cu mandatul pe care îl exercită. Ei mai pot fi revocați și dacă permit folosirea funcțiilor pe care le îndeplinesc în scop de reclamă comercială sau propagandă de orice fel și în cazul în care săvârșesc activități sau manifestări contrare independenței și demnității lor.
În atribuțiile procurorilor financiari intră investirea colegiilor jurisdicționale cu privire la faptele și persoanele asupra cărora sunt sesizați de organele de control ale Curții de Conturi, sesizarea organelor de urmărire penală competente cu privire la faptele cu caracter infracțional rezultate în urma examinării actelor de control întocmite de controlorii financiari, participarea la ședințele de judecată ale instanțelor financiare în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, exercitarea căilor ordinare și extraordinare de atac împotriva hotărârilor instanțelor financiare, supravegherea punerii în executare a hotărârilor pronunțate de instanțele Curții de Conturi.
Procurorii financiari mai trebuie să participe la ședințele completelor de examinare a rapoartelor încheiate după verificarea conturilor, iar procurorul general financiar trebuie să participe la ședințele Plenului Curții de Conturi.
Studiul atribuțiilor procurorilor financiari evidențiază rolul procurorilor în societate și anume obligația lor de a aplica legea în situațiile conflictuale în care se încalcă ordinea publică în România, prin aducerea acestor cauze în fața justiției.
Cercetarea, reținerea, arestarea sau trimiterea în judecată a procurorilor financiari pentru fapte contravenționale sau penale se poate realiza numai la cererea Procurorului general al României, cu aprobarea Plenului Curții de Conturi.
Încetarea mandatului procurorilor financiari poate avea loc în aceleași condiții prevăzute în cazul consilierilor de conturi și judecătorilor financiari.
Controlorii financiari sunt numiți de președintele Curții de Conturi și sunt supuși acelorași incompatibilități ca și procurorii financiari.
În caz de abatere de la îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, precum și de comportări care dăunează serviciului sau prestigiului Curții de Conturi, răspunderea disciplinară a controlorilor financiari, ca și a personalului de specialitate sau a celui auxiliar, este reglementată prin codul etic al profesiei, aprobat de Plenul Curții de Conturi.
Personalul cu funcții de conducere este numit de Comitetul de conducere cu excepția celui numit de Plenul Curții.
Personalul de specialitate (arhivar, grefier, administrator etc.), este numit de Președintele Curții de Conturi.
Personalul de conducere și de specialitate este supus incompatibilităților prevăzute de Statutul funcționarilor publici și de Codul etic al profesiei.
=== CAP2B ===
Cap. 2
TIPURI DE CONTROL EXERCITAT
DE CURTEA DE CONTURI
2.1. Atribuțiile de control ale Curții de Conturi
Organul suprem de control financiar și jurisdicție în domeniul financiar este Curtea de Conturi. Înființarea ei este prevăzută de Constituția României din 1991 și de Legea 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi. Prin modul cum este concepută și organizată, Curtea de Conturi funcționează pe lângă Parlamentul României, își exercită funcțiile în deplină independență și în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Constituție și în celelalte legi ale țării și are menirea de a asigura populației atât cunoașterea dacă banii de care se dispensează prin impozite și averea publică sunt administrate conform legii, cât și convingerea că toți cei care nu respectă legea sunt obligați la răspundere, la recuperarea prejudiciilor cauzate.
Constituția României prevede două atribuții esențiale ale Curții de Conturi, și anume: controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și a modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al instituțiilor administrativ teritoriale, și atribuții jurisdicționale.
Conform Constituției, Curtea de Conturi pe lângă atribuțiile menționate mai sus are și obligații. Aceste obligații sunt: să prezinte anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public național din exercițiul bugetar expirat cuprinzând și neregulile constatate, și o a doua este să controleze la cererea Camerei Deputaților sau a senatului, modul de gestionare a resurselor publice și să raporteze despre cele constatate.
2.1.1. Obiectivele controlului exercitat de Curtea de Conturi
Legea de organizare și funcționare a Curții de Conturi stabilește obiectivul controlului financiar exercitat asupra respectării legii în gestionarea mijloacelor materiale și bănești, lucru stipulat și în art.16 alin.2 din Legea 94/1992, republicată.
Pentru a-și exercita atribuțiile legale, Curtea de Conturi verifică formarea și utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale de stat și ale bugetelor unităților administrativ teritoriale, precum și mișcarea fondurilor între aceste bugete, mai verifică constituirea, utilizarea și gestionarea fondurilor speciale și a fondurilor de tezaur, formarea și gestionarea datoriei publice și situația garanțiilor guvernamentale pentru credite interne și externe; verifică utilizarea alocațiilor bugetare pentru investiții, a subvențiilor și transferurilor și a altor forme de sprijin financiar. Tot un obiectiv al Curții de Conturi îl reprezintă constituirea, administrarea și utilizarea fondurilor publice de către autoritățile administrative autonome și de către instituțiile publice înființate prin lege precum și de organismele autonome de asigurări sociale ale statului. Curtea de Conturi verifică și situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public privat al statului și al unităților administrativ teritoriale, de către instituțiile publice, regiile autonome, companiile și societățile naționale, precum și concesionarea și închirierea de bunuri care fac parte din proprietatea publică. Iar un ultim obiectiv este acela că verifică constituirea, utilizarea și gestionarea resurselor financiare privind protecția mediului, îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă.
Controlul Curții de Conturi mai are în vedere respectarea legilor și aplicarea principiilor de economicitate, eficacitate și eficiență în gestionarea mijloacelor materiale și bănești.
2.1.2. Subiectele supuse controlului Curții de Conturi
Subiectele care sunt supuse obligatoriu controlului exercitat de Curtea de Conturi sunt statul și colectivitățile locale constituite în unități administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile și instituțiile lor publice, autonome sau nu; Banca Națională a României, Regiile autonome, precum și societățile comerciale la care statul, unitățile administrativ-teritoriale, instituțiile publice sau regiile autonome dețin, singure sau împreună integral sau mai mult de jumătate din capitalul social, alături de toate acestea se mai află și organismele autonome de asigurări sociale sau de altă natură, care gestionează bunuri, valori sau fonduri, într-un regim legal obligatoriu, în condițiile în care prin lege sau prin statutele lor se prevede același lucru.
Alături de subiectele asupra cărora Curtea de Conturi efectuează obligatoriu control se află și alte persoane. Astfel, Curtea de Conturi beneficiază de garanții guvernamentale pentru credite, de subvenții sau alte forme de sprijin financiar din partea statului, a colectivităților locale sau a instituțiilor publice; de asemenea, Curtea de Conturi administrează în baza unui contract de concesiune sau închiriere, bunuri aparținând domeniului public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale.
În toate aceste situații, statul este implicat direct și hotărâtor în însăși activitatea societăților comerciale, a instituțiilor sau regiilor autonome administrative prin resursele publice alocate.
Specializarea funcțională și delimitarea atribuțiilor ce revin diferitelor categorii de autorități publice, cerință constituțională ce derivă din rigorile principiului separației puterilor în stat, face ca în competența Curții de Conturi să intre controlul financiar asupra statului, unităților administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile și instituțiile lor publice, restul subvențiilor făcând obiect de control al Ministerului Finanțelor.
Curtea de Conturi exercită exclusiv controlul execuției bugetare Președinției, Guvernului, Curții Supreme de Justiție și Curții Constituționale.
De asemenea, Curtea de Conturi este abilitată să controleze execuția bugetelor Camerei deputaților și Senatului numai la cererea Biroului permanent al fiecărei Camere. Rezultatul controlului se prezintă Biroului permanent pentru a decide.
2.2. Forma controlului Curții de Conturi
Conform art.21 din Legea 94/1992, republicată, controlul exercitat de Curtea de Conturi este ulterior și privește respectarea dispozițiilor legale privind gestionarea și folosirea fondurilor publice.
Forma ulterioară a controlului exercitat de Curtea de Conturi este determinată de momentul localizării în timp a acestuia în raport cu momentul executării activității verificate.
Controlul ulterior sau posterior efectuării acțiunii verificate este o formă frecvent întâlnită și utilizată întrucât lasă posibilitatea acțiunii proprii și independente organului verificat, contribuind la stimularea inițiativei proprii a organului verificat, a răspunderii directe și exclusive pentru măsurile luate. Dezavantajul acestei forme de control constă în faptul că intervenția de verificare s-ar putea dovedi tardivă față de unele efecte negative pe care un act adoptat și deja executat le-ar putea produce. În această ipoteză rolul controlului este acela de a contribui la restabilirea conformității cu legea prin anularea actului, suspendarea executării măsurii pretinse ilegale.
În funcție de momentul efectuării acțiunii de control acesta poate fi prealabil, atunci când operează anterior perfectării actului juridic sau operațiunii care este verificabilă sau concomitent, atunci când există simultaneitate de timp și spațiu între activitatea de verificare și activitatea verificată. Legea 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, a prevăzut, în forma sa inițială și controlul prealabil sau preventiv, control prin exercițiul căruia se verifica și analiza legalitatea angajamentelor și efectuarea unor plăți, precum și utilizarea “creditelor” bugetare în limitele și conform destinației stabilite prin legea bugetară anuală.
2.2.1. Controlul financiar executat de Curtea de Conturi
după închiderea exercițiului bugetar
Principalele atribuții de control ale Curții de Conturi, stabilite prin legea sa de înființare nr.94/1992, sunt după cum urmează: contul general de execuție al bugetului de stat, contul anual de execuție al bugetului asigurărilor sociale, conturile anuale de execuție ale bugetelor locale, conturile anuale de execuție ale fondurilor speciale, conturile fondurilor de tezaur, precum și contul anual al datoriei publice a statului și situației garanțiilor guvernamentale pentru credite interne și externe primite de către alte persoane juridice.
Scopul controlului ulterior al Curții de Conturi, constă în depistarea eventualelor încălcări ale legii și sesizarea instanțelor Curții de Conturi pentru tragerea la răspundere a celor vinovați. Prevederile legii constituie un minim de reguli obligatorii pe care controlorii financiari să le aibă în vedere în exercițiul atribuțiilor.
Conturile privind execuția bugetului de stat, ale ordonatorilor de credite și cele privind fondurile speciale vor fi prezentate în structura stabilită prin Legea nr.10/1991, finanțelor publice. Această structură cuprinde la venituri: evaluări bugetare, drepturi constatate, încasări realizate, rămășițe de încasat. Iar la cheltuieli cuprinde: creditele aprobate inițial, creditele definitive, plățile efectuate precum și obligații cu termene legale de plată până la 31 decembrie.
Pentru bugetele locale, conturile de execuție se vor prezenta în forma stabilită prin metodologia elaborată de Ministerul finanțelor în baza prevederilor Legii privind finanțele publice.
Conturile de execuție privind bugetul asigurărilor sociale de stat, datoria publică internă și externă, situația garanțiilor guvernamentale pentru credite interne și externe primite de către alte persoane juridice, precum și fondurile de tezaur ale statului și județene, pentru care Legea privind finanțele publice nu prevede în mod expres structura de prezentare și nici competența de stabilire a acesteia, pentru anul viitor va fi primit în forma depusă de titularii conturilor respective până la reglementarea legală a situației.
Nedepunerea conturilor de execuție, pentru verificare, la Curtea de Conturi, în termenele stabilite de lege, constituie abatere și se sancționează cu amendă civilă. Constatarea abaterii se face de către controlorii financiari, iar amenda se stabilește de către Colegiul de Jurisdicție.
Potrivit articolului 29 din Lege, Curtea de Conturi este singura competentă ca în urma verificării să hotărască asupra descărcării de gestiune. Personajele juridice care potrivit legii au obligația să întocmească conturi anuale de execuție vor depune aceste conturi la termenele stabilite de lege.
Aceste persoane care au obligația să întocmească conturi anuale de execuție vor depune aceste conturi la termenele stabilite prin Legea finanțelor publice organelor Curții competente să le verifice. Astfel, Secția de Control ulterior a Curții de Conturi verifică contul general de execuție a bugetului de stat, conturile de execuție a ordonatorilor principali de credite ai bugetelor de stat, contul de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat, conturile anuale de execuție a fondurilor speciale, contul fondurilor de tezaur ale statului precum și contul general al datoriei publice a statului și situația garanțiilor guvernamentale pentru credite interne și externe primite de către alte persoane juridice.
Alături de Secția de Control ulterior a Curții de Conturi, Direcțiile județene de control financiar și a municipiului București verifică conturile de execuție bugetară ale ordonatorilor secundari și terțiari de credite ai bugetului de stat și ai bugetului asigurărilor sociale de stat care au sediu în raza lor de activitate.
Compartimentele de control financiar din cadrul Camerelor de conturi județene și a municipiului București verifică conturile anuale de execuție a bugetelor locale alături de conturile județene de execuție a fondurilor de tezaur județene.
Personalul competent, directorii direcțiilor din cadrul Secției de control ulterior, directorii direcțiilor județene de control și șefii compartimentelor de control financiar ai camerelor județene de conturi și ai municipiului București, vor desemna, pentru verificare fiecărui cont anual de execuție ce intră în competența lor, câte unul sau mai mulți controlori financiari, în funcție de volumul operațiunilor ce conțin aceste conturi.
Se vor repartiza pentru verificare de către controlori astfel încât să se respecte termenul de 6 luni pentru întocmirea raportului anual conform articolului 89 din Legea 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, numai conturile care se situează peste limita valorică minimă stabilită de Curte, în baza articolului 24 din aceeași lege, respectiv cele care trebuie verificate în fiecare exercițiu bugetar.
La propunerea Secției de Control ulterior, Plenului Curții de Conturi îi revine competența de stabilire a limitelor minime de la care conturile sunt supuse controlului Curții de Conturi în fiecare exercițiu bugetar.
Conturile pentru care, conform art.24 din Legea 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, nu există obligația verificării în fiecare exercițiu bugetar, vor fi incluse în programul de control al anului următor.
Există situația când conturile prezentate nu întrunesc condițiile care să facă posibilă verificare lor, în sensul că nu conțin toate operațiile de încasări și plăți care privesc exercițiul bugetar la care se referă ori nu au fost prezentate în structura stabilită legal, controlorii le restituie titularilor potrivit prevederilor articolului 30(3) din lege, fixând termene pentru completarea sau refacerea lor, după caz.
Termenul de completare sau refacere se stabilește în funcție de volumul de muncă necesar, însă acest termen nu poate depăși o lună. Dacă titularii contului nu se conformează, refacerea conturilor se face, potrivit aceluiași articol, pe cheltuiala acestora de către un expert contabil numit de Curtea de Conturi.
Experții-contabili sunt numiți la propunerea controlorului financiar de către directorul direcției de control din cadrul diviziei sectoriale în cadrul conturilor ce intră în competența de verificare a Secției de control ulterior, pe de o parte. Iar pe de altă parte, directorul direcțiilor județene de control și a municipiului București, pentru ordonatorii secundari și terțiari ai bugetului de stat și ai bugetului asigurărilor sociale de stat, precum și șefii compartimentelor de control financiar din cadrul Camerelor de Conturi Județene și a municipiului București pentru conturile de execuție a bugetelor locale.
Completarea sau refacerea conturilor de către experți se face pe baza unei tematici de obiective, propusă de controlorul financiar și aprobată de directorul competent să numească expertul. În această tematică se stabilește și timpul necesar realizării obiectivelor, care nu poate depăși o lună.
Onorariul pentru expert și termenul pentru plata acestuia se stabilesc de către organul care l-a numit și potrivit articolului 30 din Legea 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, se plătește de către titularul contului, în termenul fixat.
În cazul neplății onorariului de către titularul contului, organul care a numit expertul va sesiza Colegiul Jurisdicțional competent care va soluționa cererea, de urgență, fără citarea părților, conform art.581 și următoarele din Codul de Procedură Civilă.
Plata onorariului se efectuează numai după prezentarea raportului de către expert și primirea confirmării din partea controlorului financiar că și-a îndeplinit integral, la timp și în bune condiții atribuțiile. Controlul conturilor, potrivit legii, se poate exercita de controlorii financiari, fie la sediul Curții, fie la fața locului.
Verificarea conturilor la sediul Curții sau al Camerei de Conturi se stabilește de la caz la caz, de către directorul direcției de control din cadrul secției de control ulterior sau din județe și respectiv de șeful compartimentului de control al camerei județene și municipiului București la propunerea motivată a controlorilor financiari.
Din prevederile art.25 din Legea 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, reiese că controlorii financiari desemnați trebuie să constate dacă conturile supuse controlului sunt exacte și conforme cu realitatea și dacă inventarierea s-a făcut corect, adică la termenele și în condițiile legale. De asemenea, ei trebuie să constate dacă veniturile statului, unităților administrativ-teritoriale, asigurărilor sociale de stat și ale instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din mijloace extrabugetare au fost legal stabilite și încasate la termenele prevăzute prin lege.
Tot în atribuțiile controlorului financiar desemnat intră și constatarea dacă cheltuielile au fost angajate lichidate, ordonanțate, plătite și înregistrate conform normelor legale și în concordanță cu prevederile legii bugetare.
Alături de acestea, legea mai prevede că acești controlori mai trebuie să constate dacă modificările aduse prevederilor inițiale ale bugetelor sunt autorizate și dacă s-au făcut în condițiile legii, dacă subvențiile și alocațiile bugetare pentru investiții acordate de la buget, s-au făcut cu respectarea normelor legii bugetare și dacă s-au respectat destinațiile stabilite, precum și dacă contractarea împrumuturilor de stat, rambursarea ratelor scadente ale acestora și plata dobânzilor aferente s-au făcut în condițiile legislației.
În ultimul rând, controlorii financiari desemnați trebuie să constate dacă creanțele și obligațiile statului și ale unităților administrativ-teritoriale sunt îndreptățite sau garantate potrivit legii.
Curtea de Conturi analizează, potrivit articolului 26 din Legea 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, legalitățile concesionării sau închirierii de bunuri proprietate publică și mai analizează calitatea gestiunii financiare din punct de vedere al economicității, eficacității și eficienței.
Controlul obiectivelor prevăzute anterior este obligatoriu. În situațiile în care numărul operațiunilor de încasări și plăți efectuate de titularii de conturi este ridicat și nu permite efectuarea unui control total al acestora, unde obiectivele pot fi controlate prin sondaj, cu aprobarea directorilor de control și șefilor de compartimente de control financiar ale camerelor, la propunerea motivată a controlorilor financiari.
Perioadele sau operațiunile care se verifică prin sondaj vor fi alese în așa fel încât să fie reprezentative pentru formularea concluziilor în legătură cu obiectivele de control urmărite și vor fi menționate în mod expres într-o anexă la raportul de control. Nu sunt admise însă verificări parțiale ale operațiunilor.
Pentru realizarea controalelor la timp și în bune condiții, controlorii financiari pot cere oricărei persoane juridice și fizice supusă controlului Curții să transmită acesteia acte, documente, informații în legătură cu unele cheltuieli sau operațiuni din componența contului de execuție, iar acestea sunt obligate să le transmită în conformitate cu prevederile art.4(2) din Legea 94/1992, republicată.
Încălcarea acestei obligații constituie abatere și se sancționează cu amendă civilă. Abaterea se constată de către controlorii financiari ai Curții, iar amenda se stabilește de Colegiul de Jurisdicție al Curții.
Dacă există pericol de dispariție sau al substituirii, documentele vor fi preluate de controlorii financiari pe bază de inventar și vor putea fi păstrate până la terminarea controlului sau cel mult un an după descărcarea de gestiune.
Restituirea documentelor către titulari se va face tot pe bază de inventar.
Potrivit articolului 30(2) din Legea 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, controlorii financiari desemnați să verifice conturile întocmesc rapoarte în care prezintă constatările și concluziile lor, atât ca urmare a controalelor efectuate pe parcursul execuției, cât și cu ocazia descărcării de gestiune ca urmare a verificării obiectivelor menționate și formulează propuneri cu privire la măsurile ce urmează a fi luate în legătură cu situația conturilor respective.
De asemenea, în raport se vor menționa și măsurile luate în timpul și ca urmare a controlului efectuat de către titularul contului.
În funcție de constatările făcute, controlorii financiari pot propune descărcarea de gestiune în cazul în care inventarierea patrimoniului public și privat al unităților administrativ-teritoriale s-a făcut în termenele și în condițiile stabilite de lege, nu au fost constatate prejudicii cu caracter financiar, nu s-au săvârșit fapte care, potrivit legii penale, constituie infracțiuni, veniturile au fost legal stabilite și încasate la termenele prevăzute de lege, cheltuielile au fost efectuate potrivit destinației, banii publici au fost folosiți cu economicitate, eficacitate și eficiență, iar contractarea împrumuturilor, rambursarea ratelor scadente și plata dobânzilor aferente s-au făcut în condițiile legii.
Controlorii financiari mai pot sesiza Colegiul Jurisdicțional al Curții sau, după caz, al Camerei de Conturi pentru stabilirea răspunderii juridice în cazul constatării de fapte prin care au fost cauzate prejudicii sau abateri cu caracter financiar, inclusiv pentru cazul în care sumele datorate statului, a dobânzilor și majorărilor de întârziere aferentă acestora nu au fost vizate.
Ca urmare a constatărilor făcute, controlorii financiari pot sesiza organele de urmărire penală competente când se constată săvârșirea unor fapte care, potrivit legii penale, constituie infracțiuni.
Controlorii financiari pot de altfel să solicite încuviințarea colegiului jurisdicțional competent să judece cauza pentru luarea măsurilor asiguratorii, în limita prejudiciului constatat, atunci când există pericolul înstrăinării bunurilor ce aparțin persoanei răspunzătoare, să ceară suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar contabil și fiscal.
Ei mai pot propune blocarea fondurilor bugetare sau speciale atunci când se constată nelegale sau ineficiența acestora și înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă, controlată, corectarea bilanțurilor contabile și a conturilor de execuție.
În condițiile prevăzute de lege, controlorii financiari pot cere suspendarea din funcție a persoanelor răspunzătoare de săvârșirea faptelor cauzatoare de pagube importante sau abaterilor grave cu caracter financiar-contabil și pentru care sunt judecate, până la pronunțarea hotărârii definitive în cauză.
Pentru faptele pentru care se propun măsurile de mai sus, controlorii financiari vor întocmi rapoarte intermediare bilaterale care se vor anexa la raportul de control, făcându-se referiri exprese în raport.
Rapoartele intermediare vor fi înregistrate de controlorii financiari atât la persoana juridică controlată, cât și la Curte, iar rapoartele de control se vor înregistra numai la Curte.
Șefii de servicii din cadrul direcțiilor de control financiar al diviziilor sectoriale și din direcțiile județene de control și a municipiului București, vor analiza tematica și legalitatea măsurilor propuse de controlorii financiari prin rapoartele de verificare a conturilor de execuție, în termen de 5 zile de la înregistrarea acestor rapoarte și pentru măsurile însușite vor întocmi un proiect de “încheiere”, prin care propun, motivat, fie descărcarea de gestiune, fie sesizarea Colegiului Jurisdicțional al curții în cazul constatării de fapte prin care au fost cauzate prejudicii sau abateri cu caracter financiar și un proiect de “încheiere”, prin care se propune sesizarea organelor de urmărire penală pentru faptele care, potrivit legii, constituie infracțiuni.
Rapoartele de control și anexele acestora, împreună cu proiectele de încheieri se transmit de către directorii direcțiilor de control consilierului de conturi care coordonează activitatea diviziei respective, cu scrisoare și cu punctul de vedere propriu asupra măsurilor propuse. În două zile de la primire, consilierul de conturi prezintă raportul de control și documentele însoțitoare președintelui secției de control ulterior, împreună cu eventualele observații proprii, iar acesta numește în două zile, completul de judecată format din 3 consilieri de conturi pentru examinarea raportului și programează data ședinței.
La nivelul camerelor județene de conturi, în cazul ordonatorilor de credite locali, analiza temeiniciei și legalității măsurilor propuse de controlorii financiari prin rapoartele de control, precum și întocmirea proiectelor de încheiere se fac în același termen de 5 zile de către șeful de serviciu din cadrul compartimentului de control financiar al Camerei.
Rapoartele și proiectele de încheiere se depun șefului compartimentului de control financiar al Camerei, care în 2 zile de la primire, numește 2 controlori financiari, împreună cu care va forma completul de examinare a raportului. În același timp fixează data ședinței de examinare. În perioada în care șeful compartimentului de control lipsește justificat din instituție, acesta va fi întocmit în complet de șeful de serviciu. Controlorii financiari care au participat la verificarea contului supus examinării, nu pot fi desemnați în complet.
Asupra rapoartelor, completele pronunță încheieri motivate, prin care dispun fie descărcarea de gestiune, fie sesizarea Colegiului Jurisdicțional al Camerei de Conturi, pentru stabilirea răspunderii juridice potrivit legii.
Completele, de asemenea, pot dispune restituirea raportului pentru completare sau refacere, după caz.
Dacă în urma examinării raportului, a actelor și documentelor pe care se sprijină acesta, se constată săvârșirea unor fapte care potrivit legii penale, constituie infracțiuni, completele dispun printr-o încheiere sesizarea organelor de urmărire penală competente suspendând examinarea cazului.
În cursul examinării raportului, completele pot cere lămuriri titularilor de conturi sau altor persoane care sunt în măsură să facă aceasta.
Dacă există pericolul înstrăinării bunurilor ce aparțin persoanei răspunzătoare, completele pot solicita Colegiului Jurisdicțional ce urmează a fi investit cu judecarea cauzei, încuviințarea pentru luarea măsurilor asiguratorii ce se impun, în limita prejudiciului constatat.
La ședințele în care sunt examinate rapoartele asupra conturilor, poate participa și procurorul financiar, care în acest scop va fi încunoștințat în toate cazurile din timp asupra datelor fixate pentru ședințe de examinare a rapoartelor.
Încheierile prin care s-a dispus sesizarea Colegiului Jurisdicțional sau descărcarea de gestiune se comunică părților interesate precum și procurorului financiar în termen de trei zile de la pronunțare de către consilierul de conturi care coordonează activitatea diviziei în cauză, când valorificarea constatărilor se face la nivelul Secției de control ulterior și de către șeful compartimentului de control al camerei în același termen, pentru ordonatorii de credite locali.
Împotriva încheierii prin care s-a dispus descărcarea de gestiune poate fi introdusă plângere la Colegiul Jurisdicțional, în termen de 30 de zile de la comunicare, iar pentru motive întemeiate, chiar și în termen de un an.
Încheierea prin care completul a cerut aplicarea unor măsuri, vor fi comunicate în termen de 3 zile de consilierul de conturi care conduce divizia sectorială în cauză, președintelui Secției de Control ulterior împreună cu proiectul de decizie, care va fi analizat de acesta și după însușire îl va semna și transmite persoanelor juridice care trebuie să aducă la îndeplinire măsurile dispuse.
Împotriva deciziilor menționate partea interesată poate face întâmpinare, în termen de 5 zile de la comunicare, la Secția Jurisdicțională sau, după caz, la Colegiul Jurisdicțional competent teritorial.
În termen de 3 zile de la primirea întâmpinării, Secția de Control ulterior sau, după caz, compartimentul de control financiar din cadrul Camerei de Conturi o va înainta, împreună cu întreg dosarul, Secției Jurisdicționale, respectiv Colegiului Jurisdicțional.
Întâmpinarea nu suspendă executarea deciziei și se judecă de urgență, instanța putând amâna, motivat, executarea măsurilor decise, până la pronunțarea deciziei.
Împotriva hotărârii Secției Jurisdicționale sau, după caz, a Colegiului Jurisdicțional competent teritorial se poate declara recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Hotărârea definitivă se comunică de îndată unității interesate și, după caz, instituției în drept să aplice măsura decisă.
Dacă s-a făcut descărcarea de gestiune aceasta nu atrage însă după ea și exonerarea de răspundere juridică.
2.2.2. Controlul financiar executat de Curtea de Conturi
pe parcursul execuției bugetare
În baza programului propriu de control, Curtea de Conturi controlează, pe parcursul exercițiului bugetar și la finele anului acestuia, conturile gestiunilor publice de bani, altor valori și de bunuri materiale publice, conturile execuției de casă a bugetelor publice, conturile de execuție ale subvențiilor și alocațiilor bugetare pentru investiții acordate altor beneficiari decât instituțiilor publice. Mai controlează și bilanțurile și conturile de execuție ale ordonatorilor de credite bugetare și ale administratorilor care gestionează fonduri ce se supun regimului bugetului public și conturile operațiunilor referitoare la datoria publică.
Organele de control ale Curții de Conturi, în urma verificărilor efectuate pe parcursul execuției bugetare la unitățile controlate, încheie procese verbale de constatare în care consemnează faptele prin care au fost cauzate prejudicii sau abateri cu caracter financiar.
Actele de constatare astfel întocmite se trimit, în termen de 5 zile, procurorului financiar de către consilierii de conturi din secțiile de control sau după caz, de șefii compartimentelor de control financiar ale camerelor de conturi județene, însoțite de propunerile lor.
În toate cazurile, procurorul financiar se pronunță, în termen de 10 zile de la primire, asupra procesului verbal de constatare întocmind, după caz, actul de sesizare a colegiului jurisdicțional competent, actul de sesizare a organelor de urmărire penală ori actul de clasare.
Procurorul financiar poate dispune, motivat, restituirea procesului verbal de constatare pentru completare ori refacere controlorului.
Atunci când există pericolul înstrăinării bunurilor ce aparțin persoanelor răspunzătoare, procurorul financiar sesizat poate solicita colegiului jurisdicțional, ce urmează a fi investit cu judecarea cauzei, încuviințarea pentru luarea măsurilor asiguratorii, în limita valorii prejudiciului constatat.
Împotriva actului de clasare, cei interesați pot face plângere în termen de 30 de zile de la comunicare. Plângerea se soluționează de procurorul general financiar.
În cazul admiterii plângerii, procurorul general financiar poate dispune, după caz, sesizarea colegiului jurisdicțional ori a organului de urmărire penală competent, restituirea dosarului pentru completare ori refacerea controlului.
Împotriva soluției procurorului general financiar, partea interesată poate face cerere de reexaminare, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Curtea de Conturi, care judecă în complet de 5 consilieri de conturi din secția jurisdicțională.
În cazul în care admite cererea de reexaminare, Curtea de Conturi dispune sesizarea colegiului jurisdicțional competent să judece cauza în primă instanță sau, după caz, a organului de urmărire penală competent.
În baza constatărilor efectuate din controlul efectuat, Curtea de Conturi, pe lângă posibilitatea de sesizare în vederea stabilirii răspunderii civile sau penale, mai are dreptul să decidă suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil și fiscal, blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci când se constată utilizarea nelegală sau ineficientă a acestora sau mai poate să decidă înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar contabilă, a conturilor de profil și pierderi și a conturilor de execuție.
Aceste măsuri se iau prin decizie emisă de președintele Secției de control competente sau după caz, de șeful compartimentului de control al camerei de conturi județene.
Împotriva deciziei, partea interesată poate face întâmpinare, în termen de 5 zile de la comunicare, la Secția jurisdicțională sau, după caz, la colegiul jurisdicțional competent teritorial, însă, întâmpinarea nu suspendă executarea deciziei.
Întâmpinarea se judecă de urgență, instanța putând amâna, motivat, executarea măsurii decise, până la pronunțarea hotărârii.
Împotriva hotărârii se poate pronunța recurs jurisdicțional, în termen de 5 zile de la comunicare, iar hotărârea definitivă se comunică de îndată unității interesate și, după caz, instituției în drept să aplice măsura decisă.
Curtea de Conturi poate de asemenea să ceară celor în drept suspendarea din funcție, în condițiile prevăzute de lege, a persoanelor răspunzătoare de săvârșirea faptelor cauzatoare de pagube importante sau a abaterilor grave cu caracter financiar, constatate de organele de control ale Curții și pentru care sunt judecate până la pronunțarea hotărârii definitive în cauză.
2.3. Atribuțiile jurisdicționale ale Curții de Conturi
Curtea de Conturi este organul suprem atât financiar cât și de jurisdicție în domeniul financiar.
Atribuțiile jurisdicționale sunt îndeplinite de instanțele Curții de Conturi și anume:
Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi
Colegiul jurisdicțional al Camerei județene de Conturi
Secția jurisdicțională a Curții de Conturi
Curtea de Conturi
I. Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi
Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi are o serie de competențe materiale și teritoriale. Acest colegiu:
Judecă și hotărăște, în primă instanță, cu privire la plata despăgubirilor civile pentru pagubele cauzate și plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar comise de administrator, gestionari și contabili. Judecarea are loc pe baza sesizării completului care au examinat rapoartele asupra conturilor;
Judecă și hotărăște cu privire la plata de despăgubiri civile și alte persoane, în cazul în care au participat împreună cu administratorii, gestionarii sau contabilii la producerea pagubei;
Judecă, în primă instanță, contestațiile aduse împotriva actelor de imputație emise de cei în drept pentru recuperarea daunelor cauzate persoanelor juridice supuse controlului Curții;
Judecă, în primă instanță, întâmpinările introduse împotriva deciziilor emise de șefii compartimentelor de control ale camerelor județene pentru:
suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil și fiscal;
blocarea fondurilor bugetare sau speciale atunci când se constată utilizarea nelegală sau ineficientă a acestora;
înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă, corectarea bilanțurilor contabile, a conturilor de profil și pierderi și a conturilor de execuție;
Judecă, în primă și ultimă instanță, plângerile introduse împotriva încheierilor prin care completele de examinare a rapoartelor asupra conturilor au dispus descărcarea de gestiune;
Judecă, în primă și ultimă instanță, plângerile introduse împotriva proceselor-verbale de sancționare a contravențiilor, încheiate de organele de control ale Curții de Conturi.
Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi este legal investit prin:
încheierea de sesizare a completelor de examinare a rapoartelor asupra conturilor examinate;
actul de sesizare a procurorului financiar;
contestația introdusă de persoana obligată la plată împotriva actului de imputație;
plângerea făcută împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției încheiat de organele de control ale Curții;
întâmpinarea introdusă împotriva deciziei emisă de șefii compartimentelor de control ale camerelor județene , suspendare aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil și fiscal; blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci când se constată utilizarea nelegală sau ineficientă a acestora, înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă, corectare bilanțurilor contabile, a conturilor de profit și pierderi și a conturilor de execuție;
admiterea plângerii făcute împotriva încheierii completelor de examinare a rapoartelor asupra conturilor examinate, prin care acestea au dispus descărcarea de gestiune, precum și prin admiterea cererii de reexaminare a soluției procurorului general financiar, asupra procesului-verbal de constatare a unor fapte prin care au fost cauzate prejudicii sau abateri cu caracter financiar.
II. Colegiul jurisdicțional al Camerei județene de Conturi judecă, în primă instanță, cauzele privind execuția bugetelor unităților administrativ-teritoriale, patrimoniul acestora, precum și regiile autonome și societățile comerciale de interes local cu capital integral sau majoritar de stat ori cu capital al unităților administrativ-teritoriale.
Cauzele date în competența colegiilor jurisdicționale (ale curții și ale camerelor) se judecă de către un singur judecător, cu participarea la ședințele de judecată a procurorului financiar desemnat.
III. Secția jurisdicțională a Curții de Conturi are competență:
Să judece în primă instanță întâmpinările introduse împotriva deciziilor emise de președinții secțiilor de control ale Curții de Conturi pentru: suspendare aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil și fiscal; blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci când se constată utilizarea nelegală sau ineficientă a acestora, înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă, corectare bilanțurilor contabile, a conturilor de profit și pierderi și a conturilor de execuție;
Să judece, în ultimă instanță, cererile de recurs îndreptate împotriva încheierilor și sentințelor pronunțate de colegiile jurisdicționale, precum și pe cele îndreptate împotriva sentințelor pronunțate de Secția jurisdicțională, ca instanță de fond.
Secția jurisdicțională a Curții de Conturi se investește prin:
cererea de recurs
cererea de soluționare a conflictelor de competență între colegiile jurisdicționale;
cererea de strămutare a cauzelor de la un colegiu la alt colegiu jurisdicțional;
întâmpinarea introdusă împotriva deciziei emisă de președinții secțiilor de control ale Curții de Conturi.
Cauzele date în competența Secției jurisdicționale se judecă de un complet format din 3 consilieri de conturi, cu excepția cauzelor privind întâmpinările împotriva deciziilor emise de președinții secțiilor de control ale Curții care se judecă de un singur consilier de conturi. La ședințele de judecată ale colegiilor jurisdicționale, ale Secției jurisdicționale și ale Curții de Conturi, participă în mod obligatoriu și procurorul financiar.
IV. Curtea de Conturi
Curtea de Conturi are competența să judece în ultimă instanță:
recursurile în interesul legii declarate de procurorul general financiar împotriva hotărârilor definitive ale colegiilor și Secției jurisdicționale;
conflictele de competență ivite între Secția jurisdicțională și Colegiile jurisdicționale;
cererile de reexaminare introduse împotriva soluțiilor procurorului general financiar date asupra actelor de clasare a procesului-verbal de constatare a unor fapte prin care s-au cauzat prejudicii sau abateri cu caracter financiar.
Curtea de Conturi se investește prin:
cererea de recurs în interesul legii;
cererea pentru soluționarea conflictelor de competență ivit între Secția jurisdicțională și Colegiile jurisdicționale
cererea de reexaminare introdusă împotriva soluției procurorului general financiar dată asupra actului de clasare a procesului-verbal de constatare a unor fapte prin care s-au cauzat prejudicii sau abateri cu caracter financiar.
Cauzele din competența Curții de Conturi se judecă de un complet constituit din 5 consilieri de conturi care fac parte din Secția jurisdicțională a Curții de Conturi. La ședințele de judecată participă obligatoriu și procurorul financiar.
Legea 94/1992, republicată și modificată prin Legea 204/1999, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, cuprinde pe lângă regulile prezentate anterior și reguli speciale privind judecarea cauzelor, exercitarea căilor de atac, executarea sentințelor care urmăresc asigurarea judecării cu celeritate? a cauzelor și recuperarea cu operativitate a daunelor.
Astfel, în cazul în care se consideră că nu este competent material sau teritorial, Colegiul jurisdicțional sesizat își declină competența în favoarea colegiului competent.
Împotriva hotărârii de declinare a competenței se poate declara recurs în termen legal de la comunicare.
Partea interesată și procurorul financiar pot cere Secției jurisdicționale strămutarea cauzei aflate pe rolul unui colegiu jurisdicțional la un alt colegiu jurisdicțional. Secția jurisdicțională poate dispune strămutarea cauzei și din oficiu, în cazul când judecând recursul a casat sentința colegiului jurisdicțional și consideră că judecata în fond a cauzei nu mai poate fi făcută de către același colegiu.
Contestația împotriva actului de imputație se depune la colegiul jurisdicțional competent cu soluționarea acesteia și se motivează, în scris, în același termen prevăzut de lege pentru introducerea ei, sub acțiunea decăderii din termen. Contestația se timbrează la valoarea contestată până la primul termen de judecată cu procedură completă. În cazul că timbrarea contestației nu s-a făcut până la acest termen, iar colegiul jurisdicțional nu a acordat la cererea contestatarului un nou termen în vederea timbrării acesteia, contestația se anulează ca netimbrată.
La cererea instanțelor Curții de Conturi, persoanele juridice interesate au obligația să înainteze instanței actele, documentele și informațiile necesare judecării cauzelor cu care acestea sunt investite. Pentru întârzierea1 îndeplinirii acestei obligații, instanța poate aplica o amendă de 10.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Contestației i se anexează atâtea exemplare câte părți sunt în proces, precum și un exemplar pentru procurorul financiar.
Un lucru important este și faptul că ședințele de judecată ale instanțelor Curții de Conturi sunt publice2.
Atunci când există temeiuri că datorită publicității ședinței de judecată s-ar pune în pericol siguranța națională ori interesele statului, instanța poate dispune ca aceasta să fie secretă. Și în acest caz, părțile pot fi asistate de apărător.
În fața colegiilor și a Secției jurisdicționale, audierea în calitate de martor a unei persoane se face după depunerea jurământului, potrivit legii. Depune, de asemenea, jurământ și expertul numit în cauză.
Conform articolului 65 din Legea 94/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, în cazul în care la cauzarea prejudiciului care face obiectul judecării au participat mai multe persoane a căror răspundere are, potrivit legii, caracter solidar, din care numai una sau unele au introdus contestațiile împotriva actului de imputație, colegiul jurisdicțional poate extinde, din oficiu, efectele contestației și asupra celorlalte persoane, pe care le introduce în cauză, pronunțând o singură hotărâre cu privire la toate acestea.
1 Art.61(2) din Legea 94/1992 republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi
2 Art.62(2) din Legea 94/1992 republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi
Colegiile și, respectiv, Secția jurisdicțională pot proceda la administrarea de probe, precum și la efectuarea de cercetări locale și prin intermediul altor colegii jurisdicționale, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
În cazurile cu privire la plata despăgubirilor civile pentru pagubele cauzate și plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar, comise de administratori, gestionari și contabili, precum și de alte persoane în cazul în care au participat, împreună cu administratorii, gestionarii și contabilii la producerea pagubei, Colegiul jurisdicțional are obligația să dispună luarea măsurilor legale în scopul asigurării reparării prejudiciului rezultat din actul de investire a plății dobânzilor, amenzilor și cheltuielilor de judecată.
Măsurile dispuse se execută prin organul competent teritorial al Ministerului Finanțelor care are obligația să identifice bunurile mobile și imobile și veniturile pârâtului și să le indisponibilizeze în limita valorii prejudiciului rezultat din actul de investire. Aceste măsuri se aplică și atunci când există pericolul înstrăinării bunurilor ce aparțin persoanei răspunzătoare. Recursul împotriva încheierii Colegiului jurisdicțional prin care se dispune ori încuviințează măsurile asiguratorii nu suspendă executarea lor, lucru stipulat și de articolul 67 din Legea 94/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
În tot cursul judecării contestației, la cererea contestatarului sau din oficiu, în cazul când a extins efectele contestației și asupra altor persoane răspunzătoare, Colegiul jurisdicțional poate dispune, motivat, suspendarea executării actului de imputație până la pronunțarea sentinței.
Închiderea prin care s-a dispus suspendare executării actului de imputație poate fi atacată cu recurs, care suspendă executarea încheierii.
De asemenea1, Colegiul jurisdicțional poate suspenda judecarea actului de sesizare ori a contestației atunci când există o cauză legală de împiedicare ori împrejurare de care depinde judecarea acestora sau o cauză de forță majoră.
Suspendarea este obligatorie în cazul când, în legătură cu aceleași fapte deduse judecății, au fost sesizate și organele de urmărire penală ori când, pentru repararea aceluiași prejudiciu dedus judecății, persoana juridică interesată a acționat pe o altă cale prevăzută de lege până la soluționarea definitivă a acelei cauze.
Dacă părțile au fost citate în mod legal, lipsa lor nu constituie motiv pentru suspendarea judecării cauzei, cu excepția judecării contestației.
Prin încheierea de suspendare a judecării cauzei, colegiul jurisdicțional se pronunță și cu privire la măsurile asiguratorii dispuse sau încuviințate anterior, pe care le poate menține pe durata suspendării. Încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei poate fi atacată cu recurs jurisdicțional.
Colegiul jurisdicțional poate dispune, chiar și din oficiu, reluarea judecării cauzei, atunci când constată că motivul sau motivele suspendării acesteia au încetat.
1 Art.69 din Legea 94/1992 republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi
Conform articolului 70 din Legea 94/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, în cazul când Colegiul jurisdicțional constată existența unor acte materiale noi ori a unor fapte noi în sarcina aceleiași persoane răspunzătoare sau că la producerea aceluiași prejudiciu dedus judecății au mai participat și alte persoane, pune în discuția părților extinderea obiectului judecății sau, după caz, introducerea în cauză a acestor persoane.
Hotărârile colegiului jurisdicțional se numesc sentințe. Judecând cauza, colegiul jurisdicțional se pronunță cu privire la actul de sesizare cu care a fost investit, dispunând după caz: admiterea acestuia și obligarea persoanei sau a persoanelor răspunzătoare la plata despăgubirilor civile și a dobânzii practicate de Banca Națională a României la data pronunțării hotărârii, obligarea acestora la plata amenzii pentru abateri cu caracter financiar reținute în sarcina lor ori respingerea actului de sesizare.
În cazul în care abaterea cu caracter financiar constă în neîndeplinirea de către o persoană juridică, stabilită în competența de control a curții, a obligațiilor financiare către stat, unitățile administrativ-teritoriale sau instituțiile publice, colegiul jurisdicțional dispune virarea sumelor datorate de aceasta, inclusiv a dobânzilor și majorările de întârziere.
În cazul contestației persoanei obligate la plată, colegiul jurisdicțional se pronunță atât cu privire la acesta, cât și cu privire la actul de imputație, pe care îl poate menține total sau parțial, reducând corespunzător suma de plată, ori îl poate anula.
Pentru toate părțile și pentru procurorul financiar, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea sentinței.
Instanța de recurs jurisdicțional poate dispune, la cerere sau din oficiu, suspendarea, până la pronunțarea deciziei, a executării hotărârilor date de prima instanță în cauzele privind contestațiile introduse împotriva actelor de imputație.
Această măsură poate fi revocată, chiar și din oficiu, atunci când motivele care au justificat-o au încetat.
În cazul1 când prin sentința recurată au fost obligate, în solidar, la plata despăgubirilor civile mai multe persoane răspunzătoare, dar împotriva acesteia au declarat recurs numai unele dintre ele sau numai una, Secția jurisdicțională poate extinde, la cerere sau din oficiu, efectele recursului sau ale recursurilor și asupra celorlalte persoane obligate la plată, pe care le introduc în cauză, pronunțând o singură decizie față de toate acestea.
Reguli speciale cu privire la exercitarea căilor extraordinare de atac
în fața instanțelor Curții de Conturi
Cererea de revizuire2 poate fi introdusă, pe lângă cazurile de revizuire prevăzute de art.322 din Codul de procedură civilă, și atunci când, ulterior judecării definitive a cauzei:
1 Art.76 din Legea 94/1992 republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi
2 Art.78 din Legea 94/1992 republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi
a fost descoperit un înscris nou care conține o operațiune de natură să modifice situația răspunderii stabilite prin hotărâre, despre care instanța nu a avut cunoștință la pronunțarea acesteia;
s-a constatat că una sau mai multe înregistrări în evidența contabilă au fost omise ori sunt eronate, ceea ce a determinat să se rețină o situația neconformă realității;
s-a constatat că prejudiciul a fost cauzat de o altă persoană fizică, prin fapta sa proprie.
Termenul în care poate fi introdusă cererea de revizuire este de 30 de zile de la data când s-a descoperit ori s-a constatat una din împrejurările menționate anterior, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii a cărei revizuire se cere. Până la judecarea cererii de revizuire, instanța sesizată poate dispune suspendarea executării hotărârii.
În cazul când1, ulterior rămânerii definitive a hotărârii s-a constatat că prin aceasta s-a adus o încălcare esențială a legii sau că este vădit netemeinică, procurorul general financiar al Curții de Conturi poate declara împotriva ei recurs în interesul legii, în termen de 1 an de la data rămânerii definitive.
La cererea procurorului general financiar, a părților sau din oficiu, instanța poate dispune suspendarea executării hotărârii atacate. În cazul admiterii recursului în anulare jurisdicțional (recurs în interesul legii), instanța poate modifica sentința sau o poate casa cu reținere și rejudeca în fond cauza. Cu toate acestea în cazul casării pentru lipsă de competență, cauza se trimite spre rejudecare instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională, competent, potrivit legii.
Căi de atac la instanțele judecătorești
Împotriva hotărârilor pronunțate în primă și ultimă instanță de colegiile de jurisdicție ale camerelor de conturi județene și a municipiului București, se poate face recurs la secția de contencios administrativ a curții de apel în a cărei circumscripție își au sediul camerele de conturi și a municipiului București.
Împotriva hotărârilor pronunțate în primă și ultimă instanță de Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi se poate face recurs la Secția de contencios administrativ a Curții de Apel București.
În ultimă instanță împotriva hotărârilor pronunțate de Secția jurisdicțională a Curții de Conturi se poate face recurs la Secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție. La aceeași secție se poate face recurs și împotriva hotărârilor pronunțate de Curtea de Conturi, în completul de 5 consilieri de conturi.
Toate aceste recursuri se formulează în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii pronunțate de instanțele de jurisdicție.
Hotărârile irevocabile ale instanțelor de contencios administrativ se transmit instanțelor jurisdicționale de executare din sistemul Curții de Conturi.
1 Art.80 din Legea 94/1992 republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi
Executarea hotărârilor instanțelor Curții de Conturi se face de Colegiul jurisdicțional care a soluționat cauza în primă instanță. Pe baza hotărârii dată în primă instanță, rămasă definitivă prin nerecursare, sau, după caz, pe baza deciziei pronunțate de secția jurisdicțională, instanța de executare (Colegiul jurisdicțional) comunică organelor competente teritoriale ale Ministerului Finanțelor sau, după caz, persoanei juridice creditoare un ordin de executare a despăgubirilor civile și a dobânzilor legal datorate, amenzilor, a altor sume datorate statului, unităților administrativ-teritoriale sau instituțiilor publice și a cheltuielilor de judecată, acest ordin constituind titlu executoriu.
Atribuțiile procurorilor financiari
Referitor la atribuțiile procurorilor financiari, din legea organică rezultă că procurorul financiar este sesizat de organele de control proprii ale Curții de Conturi cu privire la faptele constatate și persoanele vinovate.
După examinarea datelor din actele de control procurorul financiar:
investește cu act de sesizare colegiul jurisdicțional cu privire la faptele și persoanele asupra cărora este sesizat de organele de control proprii ale Curții de Conturi;
în cazul în care constată inexistența prejudiciului ori a răspunderii, clasează, motivat, actul de control;
când constată că pe baza datelor rezultate din actele de control nu pot adopta una dintre soluțiile prezentate mai sus, procedează, motivat, la restituirea acestora pentru completarea sau refacerea lor;
sesizează organele de urmărire penală competente asupra faptelor cu caracter infracțional rezultate în urma examinării actelor de control cu care a fost sesizat;
participă la ședințele colegiului jurisdicțional ca instanță de fond și de executare, la ședințele Curții de Conturi, când aceasta judecă în ultimă instanță;
poate participa la ședințele completelor în care sunt examinate rapoartele întocmite în urma examinării conturilor;
exercită, în condițiile legii, căile ordinare și extraordinare de atac împotriva colegiilor și Secției jurisdicționale, precum și calea ordinară a recursului împotriva încheierilor colegiilor jurisdicționale;
exercită, de asemenea, calea plângerii împotriva încheierilor pronunțate privind rapoartele asupra conturilor;
procurorul general financiar exercită calea extraordinară de atac a recursului în interesul legii împotriva hotărârilor definitive ale colegiilor jurisdicționale;
în vederea exercitării atribuțiilor legale pot dispune efectuare verificărilor suplimentare, pot cere acte, documente, informații de la orice persoană juridică sau fizică și pot lua explicații, în scris, de la orice persoană;
supraveghează modul în care sunt puse în executare hotărârile pronunțate de instanțele Curții de Conturi, precum și încheierile prin care acestea au dispus ori au încuviințat aplicarea măsurilor asiguratorii, putând efectua în acest scop verificări la organele financiare investite cu aceasta, potrivit legii, precum și la persoanele juridice creditoare; în cazul în care constată că hotărârile sau încheierile nu au fost puse în executare, sesizează organele competente pentru a lua măsuri de tragere la răspundere a celor vinovați, în condițiile prevăzute de lege;
procurorul general financiar participă la ședințele plenului Curții de Conturi.
=== CAP3 ===
Cap. 3
ORGANIZAREA ȘI EFECTUAREA
CONTROLULUI FINANCIAR EXERCITAT
PE PARCURSUL EXECUȚIEI BUGETARE
3.1. Organizarea și efectuare controlului financiar
exercitat de Curtea de Conturi pe parcursul execuției bugetare
În cazul controalelor efectuate pe parcursul execuției bugetare la instituțiile publice, cât și al controalelor efectuate la celelalte persoane juridice prevăzute de art.18 și 19 din Legea 94/1992, republicată, organizarea lor se face în baza Programului anual de control financiar aprobat de Plenul Curții de Conturi, a eșalonărilor din programele trimestriale și a tematicilor elaborate de diviziile de specialitate.
Prin tematicile de control se stabilește și durata maximă a controlului, în funcție de obiectivele acțiunii și complexitatea acestora, precum și modul de valorificare a constatărilor.
Tematicile se elaborează după o temeinică documentare asupra domeniului sau fenomenului ce urmează a fi supus controlului, în funcție de care vor fi stabilite și obiectivele acestuia, și se aprobă de președintele secției de control competente.
Definitivarea tematicii, obiectivelor și declanșarea controlului la unele acțiuni noi, ori de complexitate ridicată, se vor face după experimentarea acțiunii pe un eșantion redus de unități și, în funcție de constatări, se va proceda la extinderea controlului la un număr mai mare de persoane juridice reprezentative pentru domeniul controlat.
Potrivit art.4(1) din Legea 94/1992, republicată, “Curtea de Conturi are acces neîngrădit la acte, documente și informații necesare exercitării funcțiilor sale de control și jurisdicționale, oricare ar fi persoanele juridice și fizice deținătoare”.
La același articol, alin.2, se prevede că “toate persoanele juridice și fizice supuse controlului sau jurisdicției Curții de Conturi sunt obligate să-i trimită actele, documentele sau informațiile solicitate la termenele stabilite de Curte și să-i asigure accesul în sediile lor, dacă aceasta hotărăște efectuarea controlului sau cercetarea la fața locului”.
În acest context legal, pentru evitarea eventualelor prelungiri nejustificate în efectuarea verificărilor, controlorii financiari vor face uz de prevederile menționate. În toate cazurile în care persoanele juridice și fizice supuse controlului întârzie prezentarea documentelor, datelor și informațiilor cerute, ori nu asigură accesul în sediile lor, solicitarea documentelor se va face prin adresă, înregistrată la registratura persoanei juridice controlate, menționându-se și data până la care aceasta trebuie să prezinte documentele.
Încălcarea acestei obligații de către persoanele juridice controlate constituie abatere și se sancționează cu amendă civilă de 10.000 lei pentru fiecare zi de întârziere conform art.128 din Legea 94/1992, republicată.
Abaterea se constată de controlorul financiar și se consemnează într-un proces-verbal de constatare, care se înaintează, conform art.40 din lege, colegiului de jurisdicție competent, pentru aplicarea amenzii.
Dacă există pericolul dispariției sau al substituirii, documentele vor fi preluate de controlorii financiari pe bază de dovadă de ridicare a documentelor (situație ce trebuie consemnată în procesul-verbal de constatare).
Restituirea documentelor către titulari se va face pe bază de dovadă de restituire a documentelor.
Organele cu atribuții de control din cadrul Curții de Conturi au obligația, indiferent de funcția pe care o dețin, să respecte cu strictețe prevederile art.4(3) din Legea 94/1992, republicată, în sensul că dacă în exercitarea atribuțiilor iau cunoștință de informații care constituie secrete de stat, de serviciu, comerciale sau individuale sunt obligate să respecte caracterul lor și să le facă cunoscute numai autorităților îndreptățite.
Controlorii financiari au obligația să exercite controlul în așa fel încât să afecteze cât mai puțin desfășurarea activității curente a persoanelor juridice verificate. Pe întreaga durată a controlului, controlorii au obligația de a acționa cu profesionalism, dovedind corectitudine, obiectivitate și respect în relațiile cu persoanele cu care vin în contact pe parcursul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.
În cazul elaborării de tematici, se va anexa la acestea în mod obligatoriu și o listă a reglementărilor legale care trebuie avute în vedere de controlorii financiari în efectuarea controlului.
Pe baza tematicilor definitive, se va face de către consilierii de conturi și/sau conducerea structurilor de control financiar teritoriale, instruirea tuturor controlorilor care participă la acțiunea respectivă.
Pe parcursul desfășurării controlului pot fi organizate schimburi de experiență, cu aprobarea președintelui Curții de Conturi, conduse de consilierul de conturi care coordonează acțiunea și în funcție de situațiile apărute și de necesități, se vor face corecturile necesare la tematici.
Directorii direcțiilor de specialitate și conducerea structurilor de control financiar din teritoriu trebuie să asigure îndrumarea controlorilor financiari pe tot parcursul executării controlului.
Controlorilor financiari, ce efectuează controale, li se va pune la dispoziție de către directori ultimul act de control încheiat la persoana juridică controlată, verificând cu prioritate dacă măsurile stabilite au fost aduse la îndeplinire.
Pentru efectuarea unor controale complexe, cu aprobarea președintelui Curții de Conturi, conform art.126, lit.i din Legea 94/1992, republicată, se vor putea constitui grupe de control interdivizii, care vor funcționa numai pe durata sarcinii de control atribuite.
3.2. Întocmirea actelor de control financiar
3.2.1. Tipuri de acte de control financiar
În funcție de perioada supusă verificării, de tipul persoanei juridice controlate și de constatări, controlorii financiari pot întocmi raport de control sau proces-verbal de constatare în cazul verificării conturilor anuale de execuție în vederea acordării descărcării de gestiune, și notă de control sau proces-verbal de constatare în cazul controalelor efectuate pe parcursul execuției bugetare la ordonatorii de credite, cât și al controalelor efectuate la celelalte persoane juridice prevăzute de art.18 și 19 din Legea 94/1992, republicată.
Se mai poate întocmi și proces-verbal de constatare a abaterilor prevăzute la art.127 și 128 din Legea 94/1992, republicată sau proces-verbal de constatare a contravențiilor care sunt acte comune celor două tipuri de controale.
Raportul de control (anexa 1) se întocmește în baza art.30(2) din Legea 94/1992, republicată, de către controlorii financiari desemnați să verifice conturile de execuție bugetară, și se semnează numai de aceștia.
În acest raport, controlorii financiari prezintă constatările lor și formulează propuneri cu privire la măsurile ce urmează a fi luate în legătură cu situația conturilor.
Propunerile vor fi formulate în funcție de natura constatărilor și în concordanță cu competențele Curții de Conturi.
Controlorii financiari pot propune, potrivit Legii 94/1992, republicată, ca măsuri descărcarea de gestiune sau nedescărcarea de gestiune.
Procesul-verbal de constatare (anexa 2) se întocmește atunci când organele de control ale Curții de Conturi constată fapte prin care au fost cauzate prejudicii, abateri cu caracter financiar contabil și/sau contravenții.
Nota de control (anexa 3) se întocmește în situațiile în care, ca urmare a controlului efectuat pe parcursul execuției bugetare, nu au fost constatate prejudicii, abateri cu caracter financiar contabil și/sau contravenții.
Procesul-verbal de constatare a abaterilor prevăzute de art.127 și 128 din Legea 94/1992, republicată (anexa 4) se întocmește în situațiile în care se constată:
nerespectarea obligației de a prezenta Curții de Conturi, în termenele stabilite, conturile ce urmează a fi verificate;
neaducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizii în baza art.95, rămase definitive;
încălcarea obligațiilor prevăzute la art.4 alin.(2) din Legea 94/1992, republicată, respectiv netransmiterea de către persoanele juridice și fizice supuse controlului, a actelor, documentelor și informațiilor solicitate la termenele stabilite de Curte, precum și asigurarea accesului în sediile lor.
Potrivit art.129 din Legea 94/1992, republicată, abaterile prevăzute la art.127 și 128 se constată de controlorii Curții de Conturi, iar amenda se stabilește de colegiul jurisdicțional potrivit art.40.
Procesul-verbal de constatare a contravențiilor (anexa5) se întocmește, în limita competențelor legale, în cazul constatării de contravenții. Existența acestui tip de proces-verbal se consemnează în procesul-verbal de constatare.
3.2.2. Reguli de întocmire a actelor de control
Reguli generale de întocmire a actelor de control financiar
În preambulul actelor de control trebuie înscrise în mod obligatoriu de către controlorii financiari, o serie de date cu caracter general, ca de exemplu:
numele și prenumele controlorilor financiari care au efectuat controlul;
structura organizatorică a Curții de Conturi din care fac parte;
numărul și data delegației de control;
denumirea persoanei juridice controlate și adresa acesteia;
perioada supusă controlului;
obiectivele de bază ale controlului;
conducătorii persoanei juridice controlate, în perioada supusă controlului, cu precizarea intervalelor în care au asigurat conducerea;
perioada în care s-a efectuat controlul.
În cuprinsul actelor de control se consemnează toate obiectivele ce au fost verificate.
Când se constată abateri de la prevederile legale, situație în care se va întocmi proces-verbal de constatare, acestea se vor baza pe date și documente, fiind expuse clar și precis, eliminându-se orice elemente și descrieri personale inutile și neconcludente.
În procesul-verbal de constatare se vor consemna neregulile constatate, avându-se în vedere o serie de elemente ca:
expunerea concretă a fiecărei deficiențe sau abateri constatate, asigurând exactitatea datelor și faptelor consemnate;
precizarea concretă a actelor normative încălcate (lege, hotărâre, ordonanță guvernamentală, inclusiv articolul, alineatul, punctul și Monitorul Oficial în care au fost publicate);
determinarea exactă a sumelor datorate bugetelor publice, inclusiv a majorărilor și penalităților de întârziere, dobânzilor, amenzilor și a altor sume datorate, precum și a influențelor financiare, fiscale sau gestionare nefavorabile;
cauzele subiective care au provocat paguba, deficiența sau abaterea reținută;
nominalizarea persoanelor care nu au respectat prevederile legale și sunt răspunzătoare de abaterile și deficiențele constatate, funcțiile acestora și datele înscrise în cartea de identitate;
măsurile luate în timpul controlului de unitatea verificată.
În mod obligatoriu, procesele-verbale de constatare, trebuie să conțină la final următoarele mențiuni:
numărul și data înregistrării procesului-verbal de constatare la persoana juridică controlată;
numărul de exemplare în care s-a încheiat procesul-verbal de constatare, câte exemplare au fost lăsate la persoana juridică controlată și câte au fost luate de organul de control;
faptul că prin semnarea procesului-verbal de constatare managerii persoanelor juridice controlate (ordonatorii de credite), recunosc că li s-au restituit de către controlorii financiari toate documentele puse la dispoziția lor în timpul controlului;
în cazul în care este necesar ca unele documente să fie anexate în original la exemplarul procesului-verbal de constatare preluat de organele Curții, acest lucru se va menționa în act de către organul de control, precum și faptul că în locul originalelor au fost lăsate copii certificate, atât de către organele de control cât și de către managerul persoanelor juridice controlate. Dovada de ridicare a documentelor originale, semnată de ambele părți, se anexează la procesul-verbal de constatare, o copie a acesteia lăsându-se persoanei juridice verificate.
Reguli specifice de întocmire a proceselor-verbale de constatare
Pe baza documentelor și datelor puse la dispoziție de persoana juridică controlată se poate face verificarea obiectivelor care au fost stabilite prin tematici.
Redactarea proceselor-verbale de constatare trebuie să se facă sistematizat, pe naturi de abateri, indicându-se frecvența abaterii și cele mai concludente exemple, iar celelalte cazuri să fie prezentate în anexă, pentru ca constatările să poată fi sintetizate și valorificate prin rapoarte ce se depun la Parlament sau prin alte modalități de valorificare prevăzute de lege.
Situațiile, tabelele, documentele și explicațiile scrise, strict necesare susținerii constatărilor, pot constitui anexele procesului-verbal de constatare.
Situațiile și tabelele se întocmesc când deficiențele se repetă, constatarea se bazează pe un număr mai mare de acte sau operațiuni, iar în alte cazuri pentru a se putea asigura o prezentare cât mai sintetică a constatărilor în procesul-verbal de constatare.
Pentru a fi valabile, tabelele și situațiile anexate la procesul-verbal de constatare, trebuie să fie semnate de organele de control, de conducerea persoanei juridice controlate și de salariații care răspund de activitatea respectivă.
Pentru confirmarea sau fundamentarea constatărilor, la procesul-verbal de constatare se anexează în funcție de necesități, în copie certificată de controlorii financiari precum și de conducerea persoanei juridice controlate, documentele sau actele în care sunt consemnate operațiuni patrimoniale, financiar contabile, de plăți, etc.
Și explicațiile persoanelor făcute răspunzătoare de prejudiciile și/sau abaterile cu caracter financiar contabil, trebuie avute de asemenea în vedere la redactarea proceselor-verbale de constatare. Acest lucru este important, deoarece problemele se discută cu persoanele care au produs faptele respective, după care se examinează explicațiile verbale date de acestea și eventualele documente noi puse la dispoziție.
Pentru ca controlorii financiari să fie în măsură sa pună întrebări precise și să combată prin noi întrebări răspunsurile necorespunzătoare sau prin care se încearcă a se ocoli fondul problemei ce face obiectul controlului, se iau în orice etapă a controlului unele explicații scrise (anexele 6 a și 6 b), după ce s-a epuizat controlul asupra obiectivului la care s-a constatat abaterea care necesită explicații.
Explicațiile scrise se solicită pe de o parte pentru a clarifica faptele în legătură cu care s-au stabilit răspunderi, iar pe de altă parte pentru a da posibilitatea tuturor persoanelor făcute răspunzătoare să se apere încă din faza redactării procesului-verbal de constatare, prin prezentarea eventualelor documente, date și explicații noi, necunoscute de organul de control, în legătură cu împrejurările în care a fost produsă fapta ilicită și consecințele acesteia, existența culpei, astfel încât conținutul procesului-verbal de constatare să exprime cât mai fidel realitatea.
În acest scop controlorul financiar va reproduce, în adresa prin care solicită explicații, pasajele din procesul-verbal de constatare, în legătură cu fiecare faptă, prejudiciu și răspundere ce revin persoanei respective, după care va formula întrebările necesare pentru clarificarea tuturor elementelor constitutive ale răspunderii și a împrejurărilor în care acestea s-au produs.
În finalul răspunsurilor, pentru a nu limita problemele în legătură cu care persoana în cauză poate da explicații scrise, se va solicita persoanei în cauză să adauge, dacă consideră necesar, și alte explicații utile clarificării problemelor consemnate în procesul-verbal de constatare.
Dacă prin explicațiile pe care le dă o persoană, contestă existența faptei ilicite, a culpei, a prejudiciului sau a răspunderii, explicații neînsușite de controlorii financiari, acestea vor fi prezentate fidel, în ghilimele, în procesul-verbal de constatare, iar în continuarea lor se va prezenta punctul de vedere al controlorului financiar, fundamentat pe lege și pe documente legale.
Înainte de semnare, procesul-verbal de constatare se analizează cu conducerea persoanei juridice controlate, după care se definitivează și în funcție de rezultatul acestor dezbateri, se înregistrează la unitatea controlată și se prezintă la semnat. Explicațiile scrise se solicită tuturor persoanelor considerate răspunzătoare, chiar dacă la data controlului nu mai sunt angajați ai firmei controlate. În cazul în care persoana considerată răspunzătoare refuză să dea explicațiile scrise solicitate, se va consemna acest lucru în procesul-verbal de constatare, la care se anexează solicitarea precum și confirmarea de primire sau adresa oficială de trimitere.
Procesele-verbale de constatare se semnează pentru întocmit de controlorii financiari care au efectuat controlul, iar pentru luare la cunoștință asupra conținutului de către conducerea persoanei juridice controlate la acea dată.
În cazul în care procesul-verbal de constatare se semnează cu obiecțiuni, acestea urmează să fie prezentate în scris, în termen de maximum 5 zile de la data semnării și înregistrării procesului-verbal de constatare la unitatea respectivă. Obiecțiunile vor fi analizate de controlorii financiari care își vor formula punctul lor de vedere fundamentat legal, ambele documente urmând a fi anexate la procesul-verbal de constatare.
Obiecțiunile și punctul de vedere al controlorilor financiari vor fi analizate de directorul direcției de specialitate, din cadrul diviziei sectoriale, de directorul direcției de control financiar teritoriale sau de șeful compartimentului de control financiar din cadrul camerei de conturi județene, care la rândul lor își vor prezenta punctul de vedere asupra modului de soluționare a observațiilor respective, înainte de trimiterea proceselor-verbale de constatare la procurorul financiar ori la completul prevăzut la articolul 31 din Legea 94/1992, republicată, făcându-se referire concretă despre aceasta în adresa de trimitere.
Procesele-verbale de constatare se încheie în trei exemplare, din care unul se lasă la persoana juridică controlată, iar celelalte două se preiau de organele de control.
La redactarea procesului-verbal de constatare, o atenție deosebită se acordă fundamentării prejudiciilor și abaterilor cu caracter financiar, precum și răspunderilor.
În procesul-verbal de constatare se consemnează în mod obligatoriu o serie de elemente atunci când se constată prejudicii în cadrul răspunderii civile delictuale, când se constată fapte care potrivit legii penale constituie infracțiuni și atunci când se constată fapte contravenționale.
În cazul în care se constată prejudicii în cadrul răspunderii civile delictuale, în procesul-verbal de constatare se prezintă în mod obligatoriu o serie de elemente.
Un prim element care trebuie consemnat în această situație în procesul-verbal de constatare este fapta care a cauzat prejudiciul sau abaterea cu caracter financiar. Descrierea faptei trebuie făcută cât mai complex, pe bază de documente și alte dovezi relevante, evitându-se expunerile de prisos, neconcludente și nefolositoare. Fapta respectivă trebuie să rezulte din nerespectarea de către persoana fizică a unor norme legale și a unor atribuții de serviciu în urma cărora s-au produs consecințele negative constatate.
Un alt element ce trebuie avut în vedere la redactarea procesului-verbal de constatare este legea sau orice altă reglementare legală încălcată. În acest sens trebuie precizată legea, ordonanța de Guvern, hotărârea Guvernului sau orice alte reglementări legale încălcate, cu prezentarea integrală, în ghilimele, a conținutului textului din actul normativ încălcat, inclusiv indicarea articolului, alineatului, punctului din lege și a Monitorului Oficial în care a fost publicată aceasta, pentru a se preveni orice altă interpretare.
Alt element ce trebuie consemnat este modul în care au fost încălcate prevederile legale invocate. Pentru aceasta în procesul-verbal de constatare se va prezenta în mod concret și cu dovezi indubitabile, în ce constă abaterea de la prevederile legale, arătând cum a procedat persoana în cauză la încălcarea legii, făcând comparație între modul în care trebuia procedat, potrivit legii și cum s-a procedat în fapt, cu trimitere la documentele din care rezultă procedeul folosit contrar prevederilor legale.
Mai trebuie consemnat de asemenea în procesul-verbal de constatare și consecința faptei, respectiv, cuantificarea pagubei efective și a foloaselor nerealizate. În acest caz paguba se va determina pe baza datelor și elementelor existente în evidența contabilă și patrimonială a persoanei juridice controlate precum și a altor date și documente legale, astfel încât să se poată demonstra prin documente, calcule și alte mijloace opozabile existența reală a acesteia. Întrucât răspunderea civilă delictuală presupune acoperirea atât a pagubei efectiv produse cât și a beneficiului nerealizat, pe lângă pagubă vor fi calculate și foloasele nerealizate la nivelul dobânzii practicate de Banca Națională a României la data controlului. Pe baza nivelului dobânzii practicată de Banca Națională, la data pronunțării hotărârii, conform art.71(2) din Legea 94/1992, republicată, foloasele nerealizate consemnate în procesul-verbal de constatare urmează a fi reactualizate de instanțele Curții de Conturi. După prezentarea elementelor menționate, prin care se dovedește fără echivoc existența prejudiciului, acolo unde este cazul, se arată și contextul general sau particular în care s-a produs aceasta. Se prezintă numai acele elemente suplimentare care sunt considerate utile în procesul de stabilire a răspunderii persoanelor vinovate, cât și a celor relevante pentru includerea lor în rapoarte și sinteza controalelor respective, ce se vor înainta la Parlament.
Un alt element foarte important ce trebuie inclus în mod obligatoriu în procesul-verbal de constatare în situația în care se constată prejudicii în cadrul răspunderii civile delictuale este numele persoanelor răspunzătoare de crearea prejudiciului. Pentru plata despăgubirilor civile pentru pagubele cauzate și plata amenzii pentru abateri cu caracter financiar, sunt supuse jurisdicției Curții, persoanele prevăzute de articolul 40 din Legea 94/1992, republicată.
Răspunderea civilă delictuală în sarcina persoanelor supuse jurisdicției Curții se poate instrumenta numai dacă sunt întrunite cumulativ toate elementele constitutive ale acestei forme a răspunderii juridice și anume: existența faptei ilicite; existența prejudiciului; legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența culpei.
Fapta ilicită constă într-o acțiune sau inacțiune, contrară legii, prin care autorul a produs o pagubă. Răspunderea civilă delictuală este declanșată de fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, iar conținutul acestei răspunderi îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat. În cazul în care obligația civilă de reparare a prejudiciului cade în sarcina mai multor făptuitori ea este solidară.
Prejudiciul constituie condiția răspunderii civile delictuale. Pentru ca el să fie supus reparării trebuie să fie patrimonial, respectiv să fie localizat în patrimoniul persoanei juridice verificate și să fie cert. Un prejudiciu viitor poate să fie cert, numai dacă se poate determina cu certitudine că se va produce și care va fi întinderea lui.
Pentru a determina legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, trebuie arătat concret și documentat, în ce mod a contribuit fapta ilicită a persoanei respective la producerea prejudiciului cert.
Fapta a fost săvârșită din culpă dacă a fost săvârșită cu intenție sau din imprudență ori neglijență.
În cazul în care se constată fapte care potrivit legii penale constituie infracțiuni, acestea trebuie consemnate în procesul-verbal de constatare cu toate elementele necesare instrumentării acestora de către procurorul financiar, întrucât organele de control nu sunt abilitate legal să încadreze fapta în legislația penală. Pentru aceasta la exemplarul procesului-verbal de constatare preluat de organul de control se vor anexa actele doveditoare în original, lăsând persoanei juridice controlate copii de pe acestea, confirmate atât de organul de control cât și de conducătorul unității verificate, iar despre acest lucru se vor face mențiuni în finalul procesului-verbal de constatare.
În situația în care se constată, de către organul de control, fapte contravenționale, se încheie procese-verbale de constatare a contravenției, la întocmirea cărora controlorii financiari trebuie să aibă în vedere dacă contravenția vizează orice persoană fizică sau juridică care a încălcat legea, dacă fapta este comisă cu vinovăție, dacă fapta are un pericol social mai redus decât infracțiunea și dacă fapta, persoana fizică ori juridică care se sancționează precum și amenda contravențională care se aplică este prevăzută în mod expres prin lege.
Înainte de întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției, controlorul financiar trebuie să studieze legislația domeniului respectiv care reglementează faptele contravenientului, instituția abilitată să constate și să aplice sancțiunea contravențională, amenda ce se aplică, condițiile în care suma poate fi redusă în raport de data achitării amenzii, căile de atac, elemente pe care se va fundamenta conținutul acestuia.
Organele Curții de Conturi pot constata la persoanele juridice supuse controlului său, contravenții din domeniul financiar-contabil, fiscal și valutar, dacă sunt nominalizate în mod expres în legile specifice ori dacă în aceste legi este prevăzută generic competența organelor cu atribuții de control financiar.
Aceste fapte contravenționale vor fi prezentate și instrumentate cu toate elementele lor în procesul-verbal de constatare sau după caz în procesul-verbal de constatare a contravenției.
3.3. Proceduri specifice de valorificare a actelor de control financiar
în cazul controalelor efectuate pe parcursul execuției bugetare
O bază legală pentru aceste proceduri specifice de valorificare a actelor de control financiar în cazul controalelor efectuate pe parcursul execuției bugetare la ordonatorii de credite, cât și al controalelor efectuate la celelalte persoane juridice prevăzute la articolul 18 și 19 din Legea 94/1992, republicată, o reprezintă articolul 36 din aceeași lege, care prevede:
“În situația în care, în urma verificărilor efectuate pe parcursul execuției bugetului la persoanele juridice prevăzute la art.18 și 19, organele de control ale Curții de Conturi constată fapte prin care au fost cauzate prejudicii sau abateri cu caracter financiar, încheie proces-verbal de constatare, în condițiile prevăzute de lege.
Actele de constatare astfel întocmite se trimit în termen de 5 zile, procurorului financiar de către consilierii de conturi din secțiile de control sau, după caz, de șefii de compartimente de control financiar ale camerelor de conturi județene, însoțite de propunerile lor.”
În acest sens, controlorii financiari, după semnarea și înregistrarea proceselor-verbale de constatare la persoanele juridice verificate, le vor depune structurii Curții de Conturi de care aparțin: direcției de control financiar teritoriale, compartimentului de control financiar din cadrul camerei de conturi sau diviziei sectoriale din cadrul Curții, după caz.
Procesele-verbale de constatare vor fi însoțite de o notă întocmită de controlorii financiari în care aceștia vor face propuneri de valorificare conform art.36(2) din Legea 94/1992, republicată, precum și art.94 și 95 din aceeași lege.
În aceste note, deosebit de propunerile de valorificare, un punct separat îl va constitui prezentarea punctului de vedere, motivat legal, referitor la obiecțiunile făcute la procesele-verbale de constatare ulterior întocmirii și depunerii acestora.
Directorii direcțiilor de specialitate sau, după caz, conducătorii structurilor de control financiar teritoriale transmit procesele-verbale, inclusiv nota cu propuneri a controlorilor financiari, consilierilor de conturi ai diviziilor sectoriale în cauză, în termen de două zile de la înregistrare. Într-o adresă însoțitoare își vor prezenta punctul de vedere propriu asupra propunerilor de valorificare făcute de controlori, precum și asupra constatărilor asupra cărora sunt obiecțiuni.
Consilierii de conturi sau șefii compartimentelor de control, după caz, analizează procesele-verbale de constatare și propunerile de valorificare ale controlorilor financiari, înaintând actele procurorului financiar, în termen de 5 zile de la înregistrare, însoțite de adrese cu propunerea lor de valorificare.
Trimiterea procesului-verbal la procurorul financiar cu propuneri este obligatorie în toate cazurile, chiar dacă în timpul sau ca urmare a controlului, persoanele juridice controlate au virat la bugetul statului sumele datorate ori persoanele fizice răspunzătoare au acoperit pagubele cauzate.
În cazul în care procurorul financiar a întocmit act de clasare a procesului-verbal de constatare, rezoluția de clasare va fi examinată temeinic de consilierul de conturi sau de șeful compartimentului de control financiar, după caz.
Pe baza analizei actului de clasare, în condițiile în care sunt motive temeinice care să justifice reexaminarea acestuia, în termen de 30 de zile de la primirea actului de clasare, consilierul de conturi sau după caz, șeful compartimentului financiar, va întocmi plângere, care va fi înaintată procurorului general financiar, cu adresă. Adresa de trimitere a plângerii va fi înregistrată, datată și expediată în cadrul termenului de 30 de zile, prevăzut de art.38(1) din Legea 94/1992, republicată.
În cazurile în care procurorul general financiar menține soluția de clasare a procesului-verbal, se vor analiza motivele de către consilierul de conturi sau după caz, de către șeful compartimentului de control financiar. Pentru motive temeinice, împotriva soluției procurorului general financiar se va face cerere de reexaminare la Curtea de Conturi, în compunerea prevăzută de art.56 din Legea 94/1992, republicată, în termen de 30 de zile de la comunicare.
În situația în care admite cererea de reexaminare, Curtea de Conturi dispune sesizarea colegiului jurisdicțional competent să judece cauza în primă instanță sau, după caz, a organului de urmărire penală competent.
În cazul propunerilor controlorilor financiari de emitere de decizii, în vederea înlăturării abaterilor prevăzute de art.94 din Legea 94/1992, republicată, consilierul de conturi va analiza abaterile financiare consemnate în procesul-verbal de constatare și propunerile de măsuri înscrise în proiectul de decizie, întocmit de director, dând forma finală a acestuia.
După analiză și însușire, președintele secției de control competente va emite decizia (anexa 7).
Deciziile vor fi transmise cu confirmare de primire, persoanelor juridice ce trebuie să le aducă la îndeplinire, cât și conducătorilor structurilor de control care trebuie să urmărească aplicarea acestora.
Pentru procesele-verbale de constatare încheiate de compartimentul de control financiar la ordonatorii de credite ai bugetelor locale, instituțiile publice subordonate acestora, precum și la regii și societăți comerciale de interes local, șeful compartimentului examinează măsurile propuse și emite decizie, în temeiul prevederilor art.94 și 95 din Legea 94/1992, republicată, care se comunică persoanei juridice controlate în termen de 5 zile de la data înregistrării actului de constatare.
În caz că decizia emisă, potrivit art.95 din Legea 94/1992, republicată, a rămas definitivă și după expirarea termenului prevăzut de aceasta, nu a fost adusă la îndeplinire, direcția teritorială, divizia sectorială sau după caz, compartimentul de control financiar va lua măsuri pentru încheierea procesului-verbal de constatare a abaterii, care va fi înaintat colegiului jurisdicțional competent, în vederea aplicării sancțiunii prevăzute de lege.
Nerespectarea obligației de a prezenta Curții de Conturi, în termenele stabilite, conturile ce urmează a fi verificate constituie abatere și se sancționează cu amendă civilă egală cu salarul pe 1-3 luni al persoanei din vina căreia s-a produs întârzierea.
Tot abatere o constituie și neaducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizii în baza art.95, rămase definitive, și se sancționează cu amendă civilă egală cu salariul pe 2-5 luni al persoanei din vina căreia nu au fost aduse la îndeplinire măsurile stabilite.
Aceste abateri se constată de către controlorii Curții de Conturi, iar amenda se stabilește de colegiul jurisdicțional.
Toate sumele care reprezintă amenzi civile stabilite prin hotărâri definitive ale organelor de jurisdicție ale Curții de Conturi se fac venit la bugetul statului.
=== CAP4A ===
CAMERA DE CONTURI A ROMÂNIEI
CAMERA DE CONTURI
A JUDEȚULUI CARAȘ-SEVERIN
PROCES-VERBAL DE CONSTATARE
REȘIȚA
Subsemnații POPOVICI MARIUS și GUȘATU FLORIN, având funcția de controlor financiar în cadrul Camerei de Conturi a județului Caraș-Severin, în temeiul Legea 94/1992, republicată ȘI A DELEGAȚIILOR NR.113 ȘI 114 DIN 1.IX.2000, am efectuat în perioada 1-15.IX.2000 și 25.IX-18.X.2000 (POPOVICI MARIUS) și 1.IX.2000 și 11.IX.-18:X.2000 (GUȘATU FLORIN) controlul privind “Verificarea contului de execuție și a bilanțurilor contabile”, la Consiliul local al municipiului Reșița, str.Piața 1 Decembrie 1928, nr.1A.
În perioada controlată, conducerea executivă a unității a fost asigurată de d-l Popa Mircea, primar și d-na Uzun Maria, director economic.
Urmare a controlului efectuat au fost constatate următoarele:
1. Exactitatea și realitatea conturilor de execuție
La nivelul Consiliului local al municipiului Reșița, bugetul de venituri și cheltuieli aferent anului 1999, se prezintă astfel:
– mii lei –
Cheltuielile aferente anului 1999 prevăzute în buget au fost în sumă de 112.915.918 mii lei, iar plățile nete de casă efectuate în cursul anului 1999 sunt în sumă de 96.148.161 mii lei.
În urma verificării concordanței dintre plățile nete și cheltuielile efective se constată că la finele exercițiului bugetar 1999, la articolul 10 “cheltuieli cu salariile”, articolul 11 “Contribuții pentru asigurări sociale de stat”, articolul 12 cheltuieli pentru constituirea fondului pentru plata ajutorului de șomaj” nu există egalitate, cheltuielile efective sunt mai mari decât plățile nete de casă.
Se încalcă prevederile Legii 189/1998, articolul 28, care prevede, citez: “Finanțarea cheltuielilor din bugetele locale se asigură prin deschideri de credite de către ordonatorii principali ai acestora, în limita creditelor bugetare aprobate prin bugetele locale și potrivit destinației stabilite în raport cu gradul de folosire a sumelor puse la dispoziție anterior și cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează efectuarea cheltuielilor respective”.
În fapt s-a constatat că s-au înregistrat în contul de cheltuieli salariile aferente lunii decembrie dar plata acestora s-a efectuat în luna ianuarie 2000.
În Normele metodologice privind încheierea exercițiului bugetar anului 1999 aprobate prin Ordinul Ministerului de Finanțe 1538/1999, la punctul 2.6, alineatul 4, se prevede, citez: “În cazul în care au rămas neplătite drepturi de personal aferente anului 1999, acestea se achită în anul următor din fondurile prevăzute cu această destinație în bugetul pe anul 2000”.
Execuția veniturilor
Din verificarea datelor înscrise în darea de seamă contabilă la 31.XII.1999 se constată că veniturile aferente bugetului local al Consiliului local al municipiului Reșița ce urmau a fi încasate în cursul anului 1999 au fost estimate la suma de 112.915.918 mii lei. Veniturile încasate până la finele anului 1999 se ridică la suma de 98.862.719 mii lei, în proporție de 87,55 %.
Principalele restanțe la încasarea veniturilor s-au înregistrat la impozitul pe clădiri, persoane juridice 2.358.221 mii lei, la taxa teren persoane juridice 1.467.050 mii lei.
Răspunzători pentru aspectele constatate se fac d-l VESCAN NICU, director Direcția pentru administrarea patrimoniului și activitate comercială și d-l MOISE BOGDAN, inspector.
În explicațiile scrise date, d-l MOISE BOGDAN, inspector persoane juridice, menționează că aproximativ 85% din ponderea restanțelor la impozitul pe clădiri și taxa teren deținute de persoanele juridice o au societățile SC CSR SA și SC UCMR SA.
Datorită privatizării SC CSR SA, posibilitatea de recuperare a acestor creanțe este destul de mare, întrucât unitatea a început să achite o parte din restanțe, iar în cazul SC UCMR SA s-a început procedura de executare silită conform Ordonanței Guvernului 11/1996 pentru recuperarea creanțelor.
Explicațiile scrise solicitate d-lui VESCAN NICU, au fost trimise prin poștă.
Impozitul pe clădiri
1) Prin Hotărârea de consiliu nr.113, Consiliul local al municipiului Reșița întrunit în ședința ordinară de lucru din 21 decembrie 1998, înființează începând cu 1 ianuarie 1999, Serviciul public de administrare a spațiului locativ și cu altă destinație.
Serviciul public de administrare a spațiului locativ și cu altă destinație are ca obiect de activitate administrarea spațiului locativ, locuințe, cămine și cu altă destinație care au trecut în patrimoniul privat al Consiliului local.
Serviciul public de administrare a spațiului locativ și cu altă destinație este finanțat din fondurile bugetului local, iar veniturile din chirii pe care le încasează potrivit contractelor încheiate pentru locuințele și spațiile cu altă destinație, le virează la bugetul local. Veniturile din chirii potrivit Legii bugetului de stat fiind sursă de venit la bugetul local.
Potrivit Legii nr.27/1994, republicată, privind impozitele și taxele locale, clădirile instituțiilor publice folosite în alte scopuri sunt supuse impozitului pe clădiri. Prin urmare Serviciul public de administrare a spațiului locativ trebuia să declare la impunere clădirile închiriate în vederea calculării impozitului pe clădiri.
În timpul controlului s-a depus de către Serviciul public de administrare a spațiului locativ declarația de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri și nota de calcul.
Impozitul pe clădiri datorat în anul 1999 a fost în valoare de 17.113.481 lei și s-a virat în timpul controlului cu Ordinul de plată nr.138/28.IX.2000.
Impozitul pe clădiri datorat în anul 2000 a fost în valoare de 12.835.110 lei și s-a virat în timpul controlului cu Ordinul de plată nr.138/4.X.2000.
Având în vedere faptul că Serviciul public de administrare a spațiului locativ și cu altă destinație este finanțat din bugetul local și impozitul pe clădiri este sursă de venit la bugetul local s-a considerat că nu s-a adus prejudiciu la bugetul local și prin urmare nu s-au calculat majorările de întârziere.
S-au încălcat prevederile Legii nr.27/1994, republicată, privind impozitele și taxele locale, capitolul 2, art.4, citez: “impozitul pe clădiri este anual și se datorează de către contribuabili pentru clădirile aflate în proprietatea acestora, indiferent de locul unde acestea sunt situate și de destinația acestora”.
În cazul clădirilor proprietate de stat, aflate în administrarea sau folosirea, după caz, a contribuabililor, impozitul pe clădiri se datorează de către cei care le au în administrare sau în folosință.
Pentru clădirile care constituie fondul locativ de stat, impozitul pe clădiri se datorează de către unitățile care le administrează.
La articolul 6, din aceeași lege, modificat prin Ordonanța Guvernului nr.15/1999 se arată: “impozitul pe clădiri, în cazul persoanelor juridice și a altor contribuabili decât cei prevăzuți la articolul 5 se calculează prin aplicarea cotei stabilite de consiliile locale, care poate fi cuprinsă între 0,5-1% asupra valorii de inventar a clădirii, înregistrată în contabilitatea acestora, conform prevederilor legale în vigoare”, iar la articolul 12 se prevede: “impozitul anual pe clădiri se plătește trimestrial în rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru”.
Prin aspectele prezentate și având în vedere Legii nr.27/1994, republicată, privind impozitele și taxele locale, clădirile menționate mai sus aflate în administrarea Serviciul public de administrare a spațiului locativ nu sunt cuprinse în “lista cuprinzând clădirile și construcțiile care nu sunt supuse impozitului”, aceste clădiri fiind folosite în alte scopuri.
Răspunzători se fac d-l LECHEA ANDREI, șef serviciu Sector Fond locativ și d-na MUNTEANU IOANA, referent-contabil care aveau obligația declarării impozitului pe clădiri.
În explicațiile scrise date, d-l LECHEA ANDREI, șef serviciu Sector Fond locativ și MUNTEANU IOANA, referent-contabil, menționează că “deoarece impozitul pe clădiri din evidența Serviciul public de administrare a spațiului locativ trebuia virat la bugetul local, deci tot în cadrul aceleiași instituții s-a considerat că nu mai era necesară virarea impozitului dintr-un cont în celălalt”.
În timpul controlului impozitul pe clădiri a fost virat la bugetul local astfel:
Ordinul de plată nr.138/28.IX.2000 – valoarea de 17.113.481 lei, impozit pe 1999;
Ordinul de plată nr.138/4.X.2000 – valoarea de 12.835.110 lei, impozit pe 2000 (impozit pe clădiri calculat pe 9 luni).
2) Consiliul local al municipiului Reșița, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr.505/1998 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr.389/1996 privind transmiterea unor spații comerciale aflate în administrarea consiliilor locale și a regiilor autonome către actualii deținători și pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a acestora, a vândut în perioada 1999-iunie 2000 un număr de 45 spații comerciale.
Urmare a verificărilor efectuate s-a putut constata că nu toate aceste spații au fost declarate de către proprietar în vederea impunerii la impozitul pe clădiri. Astfel, un număr de 19 agenți economici nu au declarat la impunere cele 19 spații comerciale cumpărate din patrimoniul privat al Consiliului local.
În timpul controlului s-a încasat la impozitul pe clădiri o valoare totală 7.617.683 lei de la un număr de 9 agenți economici, iar pentru neplata în termen a impozitului pe clădiri datorat s-au calculat majorări de întârziere în valoare de 2.612.211 lei.
S-au emis invitații în vederea declarării clădirilor aflate în patrimoniul agenților economici la un număr de 10 agenți economici la care au fost încheiate procese-verbale de contravenție. Valoarea impozitului pe clădiri nedeclarat de cei 10 agenți economici este în sumă de 8.839.858 lei.
S-au încălcat prevederile Legii nr.27/1994, republicată, privind impozitele și taxele locale, articolul 46, citez: “Contribuabilii sunt obligați să depună declarații de impunere la organul fiscal teritorial în raza cărora își au domiciliul, sediul sau se află bunurile impozabile sau taxabile, după caz, în termen de 30 de zile de la data dobândirii clădirilor, construcțiilor, terenurilor, mijloacelor de transport și altor bunuri supuse obligațiilor fiscale, potrivit prezentei legi, sau de la data la care au intervenit schimbări care conduc la modificare impozitului sau taxei datorate”, la articolul 47 se precizează: “Pentru plata la termen a impozitelor și taxelor locale se datorează majorări de întârziere conform dispozițiilor legale în materie”.
La articolul 53 se arată, citez: “Stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitelor și taxelor locale, a majorărilor de întârziere, precum și a amenzilor se efectuează de către organele de specialitate ale consiliilor locale”.
Răspunzător se face d-l VESCAN NICU, director.
Direcția pentru administrarea patrimoniului și activității comerciale și d-l MOISE BOGDAN, inspector persoane juridice.
În explicațiile scrise date, la întrebarea cum se explică neurmărirea și neîncasarea impozitului pe clădiri, d-l MOISE BOGDAN, inspector, arată citez: “În urma verificărilor efectuate de inspectorii din cadrul Serviciului impozite și taxe din totalul de 46 spații comerciale au fost identificate în primă fază și au fost supuse impozitării un număr de 24 de spații comerciale, iar în faza a doua care coincide cu perioada efectuării controlului de către Curtea de Conturi au fost identificate și supuse impozitării un număr de 10 spații comerciale”, de asemenea d-l MOISE BOGDAN, inspector, mai arată că restul agenților economici care au cumpărat spații comerciale nu au putut fi identificați urmând ca în continuare să se facă demersuri în vederea identificării și supunerii impozitării.
3) Se constată că SC GERASIS SA nu a declarat în vederea impunerii clădirile aflate în patrimoniul său. Valoarea impozitului pe clădiri nedeclarat pe anul 1999 a fost în sumă de 2.000.000 lei, iar pe anul 2000 în sumă de 3.676.667 lei.
În timpul controlului s-a încasat impozitul pe clădiri în valoare de 5.676.667 lei, aferent anului 1999 și anului 2000 și s-au calculat și încasat majorările de întârziere în valoare de 2.632.386 lei, chitanța nr.4943/2.X.2000.
SC GERASIS SA nu a declarat la impunere terenul în suprafață de 872 m2, aflat în proprietatea sa.
În timpul controlului s-a declarat la impunere terenul în suprafață de 872 m2, impozitul pe teren calculat pe anul 1999 este în valoare de 436.000 lei, iar pe anul 2000 este în valoare de 1.308.000 lei.
Acest impozit pe teren în valoare de 1.744.000 aferent anului 1999 și anului 2000 a fost încasat cu chitanța nr.4943/2.X.2000.
Pentru neplata la termen a impozitului pe teren au fost calculate și încasate majorări de întârziere în valoare de 686.373 lei, chitanța nr.4943/2.X.2000.
S-au încălcat prevederile Legii nr.27/1994, republicată, privind impozitele și taxele locale, articolul 4, citez: “Impozitul pe clădiri este anual și se datorează de către contribuabili pentru clădirile aflate în proprietatea acestora indiferent de locul unde acestea sunt situate și de destinația acestora”. La articolul 46 se arată, citez: “Contribuabilii sunt obligați să depună declarații, de impunere la organul fiscal teritorial în raza cărora își au domiciliul, sediul sau se află bunurile impozabile sau taxabile, după caz, în termen de 30 de zile de la data dobândirii clădirilor, construcțiilor, terenurilor, mijloacelor de transport și a altor bunuri supuse obligațiilor fiscale, potrivit prezentei legi, sau de la data la care au intervenit schimbări care conduc la modificarea impozitului sau taxei datorate”, la articolul 47 se precizează: “Pentru plata la termen a impozitelor și taxelor locale se datorează majorări de întârziere conform dispozițiilor legale în materie”.
La articolul 53 se arată, citez: “Stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitelor și taxelor locale, a majorărilor de întârziere, precum și a amenzilor se efectuează de către organele de specialitate ale consiliilor locale”.
Răspunzător se face d-l VESCAN NICU, director Direcția pentru administrarea patrimoniului și activității comerciale și d-l MOISE BOGDAN, inspector persoane juridice.
În explicațiile scrise date, d-l MOISE BOGDAN, inspector persoane juridice precizează la întrebarea de ce nu a urmărit încasarea impozitului: “Datorită faptului că SC GERASIS SA deține imobile pe care nu le-a declarat în vederea impozitării în afara municipiului Reșița, menționăm că Serviciul impozite și taxe nu a avut nici un fel de informări cu privire la acest imobil situat într-o zonă greu accesibilă.
Totuși, în urma informării de către corpul dumneavoastră de control despre existența acestui imobil s-au luat măsuri urgente în urma cărora SC GERASIS SA și-a declarat imobilele cumpărate și a achitat în întregime impozitul pe clădiri + teren + majorări de întârziere aferente acestora”.
4) Urmare controlului efectuat se constată că SC FRARICA ROM SRL a declarat la regularizare valoarea reală a construcției hala confecții din b-dul Republicii D.N.58B.
Valoarea reală declarată de SC FRARICA ROM SRL este de 19.100.700.658 lei, valoare declarată în data de 28.VIII.2000, prin declarația privind regularizarea taxei de autorizare.
SC FRARICA ROM SRL nu a depus declarațiile de impunere la serviciul de specialitate al Consiliului local în termen de 30 de zile de la data dobândirii clădirii în vederea stabilirii valorii impozabile.
Construirea halei de confecții s-a efectuat în baza autorizației de construire nr.18/11.II.1999 valabilă pe 1(un) an de zile, respectiv până la 1.II.2000.
Deci, SC FRARICA ROM SRL trebuia să declare la impunere clădirea dobândită începând cu data de 1.III.2000, valoarea impozitului pe clădire fiind de 159.172.506 lei.
Pentru neplata la termen a impozitului pe clădiri s-au calculat în timpul controlului majorări de întârziere în valoare de 21.488.288 lei, majorările de întârziere au fost calculate până la data de 9.X.2000.
S-au încălcat prevederile Legii nr.27/1994, republicată, privind impozitele și taxele locale, articolul 4, citez: “Impozitul pe clădiri este anual și se datorează de către contribuabili pentru clădirile aflate în proprietatea acestora indiferent de locul unde acestea sunt situate și de destinația acestora”. La articolul 9 se arată: “Clădirile noi dobândite în cursul anului, indiferent sub ce formă se impun cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite”.
Se încalcă și articolul 46, citez: “Contribuabilii sunt obligați să depună declarații, de impunere la organul fiscal teritorial în raza cărora își au domiciliul, sediul sau se află bunurile impozabile sau taxabile, după caz, în termen de 30 de zile de la data dobândirii clădirilor, construcțiilor, terenurilor, mijloacelor de transport și a altor bunuri supuse obligațiilor fiscale, potrivit prezentei legi, sau de la data la care au intervenit schimbări care conduc la modificarea impozitului sau taxei datorate”, la articolul 47 se precizează: “Pentru plata la termen a impozitelor și taxelor locale se datorează majorări de întârziere conform dispozițiilor legale în materie”.
La articolul 53, se arată, citez: “Stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitelor și taxelor locale, a majorărilor de întârziere, precum și a amenzilor se efectuează de către organele de specialitate ale consiliilor locale”.
Răspunzători se fac d-l VESCAN NICU, director Direcția pentru administrarea patrimoniului și activității comerciale și d-l MOISE BOGDAN, inspector persoane juridice, care potrivit fișei postului răspunde de constatarea și stabilirea impozitelor și taxelor datorate de persoanele juridice, urmărește depunerea în termen a declaraților de impunere de către persoanele juridice, aplică sancțiuni contribuabililor care încalcă legislația privind impozitele și taxele locale.
Având în vedere acest ultim aspect, în timpul controlului s-a încheiat Procesul-verbal nr.14 de constatare a contravenției, încheiat la data de 9.X.2000,
SC FRARICA ROM SRL a fost amendată contravențional cu suma de 4.518.000 lei.
În explicațiile scrise date, d-l MOISE BOGDAN, inspector arată că: “S-au efectuat demersuri pentru declararea acestui imobil în vederea impozitării, dar datorită faptului că fiind la început de activitate și nu au putut fi contactate persoanele din conducerea societății, s-a aplicat amenda contravențională conform articolului 46, alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.62/1998, în valoare de 4.518.000 lei.
Totodată, pe lângă amenda contravențională aplicată se vor face demersuri urgente în vederea stabilirii impozitului pe clădiri”.
5) Se constată că SC TERRA SAT COMP SRL a executat lucrări de amenajări la imobilul situat în Reșița, str.Făgărașului nr.10 în baza autorizației de construire nr.76/30.IV.1999.
Potrivit prevederii Legii nr.27/1994, republicată, privind impozitele și taxele locale, contribuabilii sunt obligați să depună declarațiile de impunere la serviciile de specialitate ale consiliilor locale în termen de 30 de zile când au intervenit schimbări care conduc la modificarea impozitului.
SC TERRA SAT COMP SRL prin adresa nr.1576/28.VIII.2000 emisă de către Primăria municipiului Reșița, Biroul Disciplină în construcții a declarat o valoare a clădirii provizorie în sumă de 6.017.448.638 lei.
Având în vedere faptul că autorizația de construire a fost valabilă pe un an de zile și nu s-a mai solicitat prelungire, termenul de finalizare a lucrării a fost la data de 30.IV.2000. SC TERRA SAT COMP SRL ar fi trebuit să depună declarația privind noua valoare a clădirii până la data de 1.VI.2000.
Menționăm că până la data controlului nu s-a depus declarația de impunere privind noua valoare și nu s-a achitat impozitul pe clădiri aferent.
Se încalcă prevederile Legii nr.27/1994 privind impozitele și taxele locale, republicată, articolul 46: “Contribuabilii sunt obligați să depună declarații, de impunere la organul fiscal teritorial în raza cărora își au domiciliul, sediul sau se află bunurile impozabile sau taxabile, după caz, în termen de 30 de zile de la data dobândirii clădirilor, construcțiilor, terenurilor, mijloacelor de transport și a altor bunuri supuse obligațiilor fiscale, potrivit prezentei legi, sau de la data la care au intervenit schimbări care conduc la modificarea impozitului sau taxei datorate”, la articolul 47 se precizează: “Pentru plata la termen a impozitelor și taxelor locale se datorează majorări de întârziere conform dispozițiilor legale în materie”.
La articolul 53, se arată, citez: “Stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitelor și taxelor locale, a majorărilor de întârziere, precum și a amenzilor se efectuează de către organele de specialitate ale consiliilor locale”.
Răspunzători se fac d-l VESCAN NICU, director Direcția pentru administrarea patrimoniului și activității comerciale și d-l MOISE BOGDAN, inspector persoane juridice, care potrivit fișei postului răspunde de constatarea și stabilirea impozitelor și taxelor datorate de persoanele juridice, urmărește depunerea în termen a declaraților de impunere de către persoanele juridice, aplică sancțiuni contribuabililor care încalcă legislația privind impozitele și taxele locale.
În explicațiile scrise date, d-l MOISE BOGDAN, inspector arată, citez: “În ceea ce privește SC TERRA SAT COMP SRL menționăm că imobilul situat în Reșița, str.Făgărașului nr.10 este declarat la Serviciul impozite și taxe cu valoarea de inventar de 1.617.185.000 lei.
Menționăm că nu s-a modificat valoarea de inventar a clădirii în urma lucrărilor de amenajare efectuate deoarece societatea nu a încheiat proces-verbal de recepție finală și conform punctului 22 din Hotărârea Guvernului nr.506/1994 unitatea datorează impozit pe imobil numai de la data încheierii procesului-verbal de recepție”.
Precizăm că potrivit Hotărârii Guvernului nr.51/1996 privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de montaj, utilaje, echipamente, instalații tehnologice și a punerii în funcțiune a capacităților de producție, articolul 8 “Investitorul va organiza începerea recepției în maximum 15 zile calendaristice de la notificarea terminării lucrărilor…”. În fapt lucrarea de amenajare a imobilului se consideră a fi terminată de la data expirării autorizației de construire, respectiv 30.IV.2000, iar potrivit prevederilor Legii nr.27/1994, privind impozitele și taxele locale, republicată, societatea avea obligația declarării în termen de 30 de zile de la data la care au intervenit schimbări care conduc la modificarea impozitului.
Execuția cheltuielilor
1. Serviciul public de administrare a spațiului locativ și cu altă destinație
Din verificarea contului de execuție de la Serviciul public de administrare a spațiului locativ și cu altă destinație din cadrul Consiliului local al municipiului Reșița, s-a constatat că la finele anului 1999, plățile nete înregistrate la acest serviciu se ridică la suma de 1.192.815.623 lei.
În fapt, se constată că aceste cheltuieli nu reflectă realitatea deoarece la art.24.01 “Încălzit”, 24.02 “Iluminat și forța motrică” și 24.03 “Apa, canal, salubritate” nu se înregistrează doar cheltuielile aferente serviciului public ci se înregistrează valoarea integrală a facturii, valoare ce cuprinde cheltuieli de iluminat, încălzit, apă, canal salubritate aferente chiriașilor persoane fizice aflate în clădirile serviciului public precum și ale agenților economici care își au sediul în aceste clădiri.
Spre exemplu, la art.24.02 “Iluminat și forța motrică” în execuția bugetară la 31.XII.1999 s-a înregistrat suma de 291.589.017 lei iar în fapt suma aferentă serviciului public este de 37.493.270 lei.
Aceeași situație se regăsește și la art. 24.01 “Încălzit” și 24.03 “Apa, canal, salubritate”.
Se încalcă prevederile art.25, pct.3, 4 din Legea 189/1998, care prevede citez: “(3) Ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate, numai pentru nevoile unităților pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale.
(4) Ordonatorii de credite au obligația de a angaja de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea investițiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale”.
În același timp se constată că nu se respectă structura clasificației bugetare.
Astfel, la art.30 “Alte cheltuieli” s-au înregistrat plăți privind reparații, vidanjare, abonamente autobuze etc.
Se încalcă prevederile art.164 din Regulamentul privind aplicarea legii contabilității, aprobat prin Hotărârea Guvernului 704/1993, care prevede, citez: “Contabilitatea cheltuielilor finanțate din buget și din veniturile extrabugetare asigură potrivit legii, atât evidența plăților de casă cât și a cheltuielilor efective, pe structura clasificației funcționale și economice”.
Răspunzătoare se face d-na MUNTEANU IOANA.
În explicațiile scrise date, d-na Uruci Oana, contabil, arată că la art.30 “Alte cheltuieli” din execuția bugetară s-au înregistrat cheltuieli de reparații vidanjare, abonamente autobuze, etc., din eroare făcând confuzie cu art.24.07 “Alte materiale și prestări servicii”.
Sumele reprezentând contravaloarea serviciilor de iluminat, încălzit și apă, canal salubritate, aferente persoanelor fizice și juridice ce își au sediul în clădirea în care funcționează serviciul public au fost înregistrate în contul clienți și pe măsura recuperării lor au fost înregistrate ca venituri ale serviciului public.
Contravaloarea serviciilor achitate pentru alți beneficiari decât serviciul public, în anul 1999 se ridică la suma de 594.285.125 lei. Sumele au fost recuperate de la beneficiarii serviciilor iar pentru întârzierile la plată au fost percepute majorări de întârziere.
Până la data controlului a rămas nerecuperată suma de 156.326.824 lei, din care, 95.424.622 lei reprezintă cheltuieli de iluminat iar 60.902.202 lei reprezintă cheltuieli de încălzire, apă canal, salubritate.
Se încalcă prevederile art.25, pct.3 din Legea 189/1998, care prevede, citez: “Ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate, numai pentru nevoile unităților pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale”.
Prin plățile efectuate s-a creat un prejudiciu în sumă de 156.326.824 lei, sumă ce nu a fost recuperată până la data controlului.
Menționăm că Serviciul public de administrare a spațiului locativ și cu altă destinație a fost preluat de Consiliului local al municipiului Reșița în anul 1999.
Până la data controlului nu s-a efectuat o contorizare pe fiecare persoană fizică și juridică ce își au sediul în aceeași clădire cu serviciul public și prin urmare serviciul public a achitat în totalitate contravaloarea facturii, refacturând apoi celorlalți beneficiari contravaloarea utilităților de care au beneficiat.
În programul de reparații pe anul 1999 și 2000 s-au solicitat fonduri pentru efectuarea acestor lucrări, dar până la data controlului nu au fost executate.
Răspunzători pentru aspectele prezentate se fac d-l LECHEA ANDREI, șef serviciu și d-na MUNTEANU IOANA.
În explicațiile scrise date, d-l LECHEA ANDREI, șef serviciu menționează că: “Alimentarea cu energie electrică se realizează printr-un tablou general situat la demisolul clădirii de unde se realizează întreaga distribuție, iar contorizarea se realizează de către un contor general. Consumul înregistrat de acesta este facturat de către furnizor la proprietarul clădirii, respectiv Primăria Reșița, care pentru a nu fi debranșată întreaga clădire, trebuie să achite contravaloarea energiei electrice furnizate, urmând să o recupereze de la consumatorii direcți. Acest lucru se realizează prin facturare către aceștia, inclusiv cu penalitățile de întârziere.
Pentru ca acești consumatori să poată încheia contracte separate cu furnizorul este necesară reabilitarea instalației electrice, în funcție de specificul și utilitatea actuală a spațiilor din incinta clădirii care nu mai corespunde cu destinația inițială. Acest lucru s-a dorit de când clădirea se afla în administrarea SC PRESCOM SA dar nu s-a realizat din lipsă de fonduri”.
De asemenea, d-l LECHEA ANDREI, șef serviciu mai precizează că în ianuarie 2000 s-au stabilit lucrările de reparații la imobilele aflate în proprietatea Primăriei Reșița, ce urmează a se realiza în cursul anului 2000, printre acestea regăsindu-se și Căminul Bloc 800, așa cum reiese din HCL nr.11/13.I.2000 care se anexează la explicațiile scrise.
D-na MUNTEANU IOANA, referent-contabil în explicațiile scrise date arată că “achitarea de către serviciul public a utilităților de care au beneficiat persoanele fizice și juridice cu sediul în aceeași clădire s-a făcut integral, recuperându-se ulterior prin facturare.
Sumele recuperate prin încasare au fost virate în contul de venituri ale Primăriei, inclusiv majorările de întârziere pentru neplata facturilor în termen”.
Prin reorganizarea RA PRESCOM în societate comercială, activitatea de fond locativ a fost preluată de Consiliului local al municipiului Reșița, motiv pentru care s-a întocmit bilanțul de predare-primire la 31.XII.1998.
Din verificările efectuate s-a constatat că bilanțul de predare-primire la 31.XII.1998 nu a fost înregistrat în evidența contabilă a serviciului public de administrare a fondului locativ și cu altă destinație.
În același timp s-a constatat că prin protocol (bilanț de predare-primire) au fost preluate și debite neachitate în sumă de 139.406.744 lei reprezentând contribuția unității la asigurările sociale (83.105.620 lei), contribuția salariaților pentru pensia suplimentară (10.788.808 lei), contribuția pentru asigurări de sănătate (21.334.986 lei), contribuția unității la ajutor de șomaj (24.177.330 lei) precum și majorări de întârziere în sumă de 466.694.607 lei.
Se încalcă prevederile art.6 din Legea 82/1991, care prevede, citez: “(1) Înregistrările în contabilitate se fac cronologic și sistematic, potrivit planurilor de conturi și normelor emise în condițiile prevederilor art4.
(2) Orice operațiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind calitatea de document justificativ”, iar la art.12, alin.2 din aceeași lege, se prevede, citez: “Deținerea de valori materiale și bănești sub orice formă și cu orice titlu. A oricăror drepturi și obligații patrimoniale fără înregistrarea lor în contabilitate sunt interzise”.
Până la data controlului așa cum am mai prezentat sumele nu au fost înregistrate în contabilitate și nici achitate la bugetul privind asigurările sociale și fondurile speciale.
În timpul controlului s-a efectuat înregistrarea în evidența contabilă prin nota contabilă nr.8/29.IX.2000.
În timpul controlului s-au efectuat plățile către fondul asigurărilor sociale, fondul de pensie suplimentară, fondul asigurărilor de sănătate, după cum urmează:
Dispoziția de plată 94/6.X.2000 în valoare de 83.105.620 lei la fondul asigurărilor sociale;
Ordin de plată 95/6.X.2000 în valoare de 10.788.986 lei, contravaloarea pensiei suplimentare;
Ordin de plată 96/6.X.2000 în valoare de 21.334.986 lei, contravaloarea asigurărilor sociale de sănătate.
A rămas neachitată suma de 24.177.330 lei reprezentând contravaloarea contribuției unității la ajutor de șomaj precum și majorările de întârziere aferente debitelor prezentate în sumă totală de 466.694.607 lei.
Răspunzătoare se face d-na MUNTEANU IOANA.
În explicațiile scrise date, d-na MUNTEANU IOANA, contabil, menționează că virarea la bugetul asigurărilor sociale și a fondurilor speciale a datoriilor preluate prin protocol de la SC PRESCOM SA precum și a majorărilor de întârziere aferente nu s-a efectuat deoarece nu s-a dispus de sumele necesare până în prezent. În luna octombrie 2000 au fost virate la buget datoriile la CAS, fondul asigurărilor de sănătate și contribuția la pensia suplimentară.
Alte aspecte constatate
Prin Protocolul nr.6899/11.VIII.1999, Consiliului local al municipiului Reșița a preluat de la SC PRESCOM SA Reșița activitatea de măturat stradal, activitate ce a fost inclusă în cadrul Serviciului public de drumuri și spații verzi.
Anexa la protocolul mai sus amintit cuprinde bilanțul de predare-primire la 30.VI.1999.
Din verificările efectuate s-a constatat că din bilanțul de predare-primire au fost înregistrate în evidența contabilă doar mijloacele fixe și obiectele de inventar preluate, aferente acestei activități.
Se constată că prin bilanțul de predare-primire au fost preluate și datorii către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale, asigurări sociale de sănătate, etc., în sumă totală de 209.616.933 lei, din care 73.937.816 lei reprezintă majorări de întârziere aferente acestor debite.
Până la data controlului aceste datorii către bugetele prezentate mai sus precum și majorările de întârziere nu au fost înregistrate în evidența contabilă și nici nu au fost virate la respectivele bugete.
Având în vedere faptul că pentru prestațiile privind activitatea de măturat stradal, canale, etc., Consiliul local al municipiului Reșița a achitat contravaloarea CAS, fond sănătate, fond șomaj, etc., nu se justifică preluarea de către Consiliul local a acestor debite și majorări de întârziere aferente deoarece, așa cum am mai prezentat, acestea au fost incluse în tarifele stabilite de SC PRESCOM SA Reșița și au fost achitate de către Consiliul local pe măsura recepționării lucrărilor.
Prin urmare, prin achitarea acestor debite, Consiliul local al municipiului Reșița ar face o plată dublă.
Răspunzători se fac d-l Mircea Popa, primar și d-na Maria Uzun, director economic.
În explicațiile scrise date, d-l primar Mircea Popa, precizează, citez: “Activitatea s-a preluat cu pierderi, pierderea fiind de 209.616.933 lei, din cauză că activitatea de salubritate a lucrat neeficient și nici nu a prestat o activitate de calitate corespunzătoare cerințelor orașului.
S-a practicat un sistem de sporuri aprobate prin contractul colectiv, ca de exemplu “spor de rușine” la un nivel de 50% din salariul de bază ceea ce a făcut ca la fondurile alocate să mențină ca și angajați un număr foarte redus de salariați. Prin trecerea la Primărie s-au anulat aceste sporuri și a crescut numărul salariaților, curățenia orașului îmbunătățindu-se considerabil.
De asemenea, facem remarca că Primăria este scutită de plata TVA, ceea ce scumpea cu 19% cheltuielile pentru salubritate fiind și aceasta un element pentru creșterea numărului de salariați”.
În explicațiile scrise date, d-na Uzun Maria, director economic, precizează, citez: “Activitatea de măturat stradal s-a preluat cu pierderi și anume 209.616.933 lei, în baza situațiilor de rentabilitate pe care SC PRESCOM SA Reșița ni le-a prezentat la momentul respectiv și unde activitatea de salubritate înregistrează pierderi la 30.VI.2000”.
Printr-un act adițional din 24.II.1999 la protocolul de predare-primire nr.2370/21.XII.1998, Consiliului local al municipiului Reșița, a preluat de la SC PRESCOM SA Reșița activitatea de vânzare locuințe.
Prin bilanțul de predare-primire au fost preluate pierderi în valoare de 80.623.133 lei, constând în datorii către fondul asigurărilor sociale, pensia suplimentară, șomaj, asigurări sociale de sănătate, în valoare totală de 21.986.000 lei, precum și majorări de întârziere aferente în valoare de 58.637.133 lei.
Până la data controlului aceste sume nu au fost înregistrate în evidența contabilă și nici virate la bugetele corespunzătoare.
Se încalcă prevederile art.6, alin.2, din Legea 82/1991, care prevede, citez: “Orice operațiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind calitatea de document justificativ”, iar la art.12, alin.2 din aceeași lege, se prevede, citez: “Deținerea de valori materiale și bănești sub orice formă și cu orice titlu. A oricăror drepturi și obligații patrimoniale fără înregistrarea lor în contabilitate sunt interzise”.
Răspunzătoare se face d-na Uzun Maria, director economic.
În explicațiile scrise date, d-na Uzun Maria precizează, citez: “Activitatea s-a preluat cu pierderi, iar înregistrarea contabilă a pierderilor respective nu s-a efectuat din cauza neefectuării virării efective a debitelor la bugetele corespunzătoare.
Nu s-a efectuat virarea debitelor din cauza lipsei de fonduri la nivelul bugetului local al municipiului Reșița”.
Prezentul proces-verbal de constatare a fost încheiat în 4(patru) exemplare, din care unul înregistrat sub nr.3823 din 18.X.2000 a fost lăsat unității controlate, iar 3(trei) exemplare au fost luate de organele de control.
Prin semnarea procesului-verbal de constatare se recunoaște restituirea actelor și documentelor în efectuarea controlului.
Întocmit, Luat la cunoștință,
Controlori financiari,
POPOVICI MARIUS ing. Popa Mircea – Primar
GUȘATU FLORIN ec. Uzun Maria – Director economic
=== CONCLUZ ===
CONCLUZII
Ideea controlului financiar ca atribut al puterii legislative s-a născut și a luat formă în instituții legale din necesitatea impusă treptat de procesul istoric de a satisface nevoile democrației și de statuarea principiilor statului de drept.
În procesul evoluției democratice a parlamentarismului nostru organul legislativ este tot mai împovărat de răspunderea ce o poartă în fața corpului social. Alegătorilor trebuie să li se creeze convingerea că ei participă la conducere, cu atât mai mult cu cât poziția lor de contribuabili, prin impozite și alte obligații, susține bugetul de stat. Actul de conducere pe care Parlamentul îl realizează prin intermediul executivului, se manifestă prin control ca un act de conștiință socială. Controlul apare din acest punct de vedere ca un mijloc activ, cu susținere parlamentară prin care legislativul supervizează actele executivului în procesul bugetar, fără să-i amputeze inițiativele sau să se substituie acestuia.
Controlul cu susținere constituțională și parlamentară denumit și control extern, fie că se manifestă sub forma Curții de Conturi sau a altor instituții statale abilitate, reprezintă maniera în care puterea legislativă se implică în acțiunile politice de protejare a intereselor publice prin supravegherea executivului, procesului bugetar în cadrul separării puterilor în stat.
Curtea de Conturi este organul suprem de control financiar și de jurisdicție în domeniul financiar și funcționează pe lângă Parlamentul României. Ea își exercită funcțiile în mod independent și în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Constituție și în celelalte legi ale țării.
În unitățile administrativ-teritoriale, funcțiile Curții se exercită prin Camerele de conturi județene.
Curtea de Conturi își exercită funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat ale statului și ale unităților administrativ-teritoriale.
Prin controlul său Curtea de Conturi urmărește respectarea legilor și aplicarea principiilor de economicitate, eficacitate și eficiență în gestionarea mijloacelor materiale și bănești.
În calitatea de instituție supremă de control financiar, Curtea de Conturi este singura competentă ca, în urma verificării conturilor să hotărască asupra descărcării de gestiune. Orice decizie a autorității executive privind descărcarea de gestiune nu este decât provizorie.
În vederea exercitării funcției de control, Curtea de Conturi controlează instituțiile publice și pe parcursul execuției bugetare.
Referitor la locul Curții de Conturi în sistemul autorităților publice întrucât, Legea 94/1992 în art.1 nemodificat, nu a realizat o definire concisă a dat naștere la formularea unor opinii diferite și contradictorii cu privire la poziția pe care o ocupă Curtea de Conturi în sistemul autorităților publice. Aceste discuții și analize deși au fost purtate în principal asupra naturii juridice și activității Curții de Conturi au determinat implicit și o precizare a locului ocupat de Curtea de Conturi în sistemul statului de drept. În ideea asigurării unei clarificări mai exacte a locului Curții de Conturi în sistemul autorităților publice, în consens cu cerințele constituționale, acest text de lege a suferit o primă modificare prin Legea 99/1999, Curtea de Conturi fiind definită ca: “… autoritate administrativă autonomă de control financiar care exercită și atribuții jurisdicționale asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului”.
O altă reglementare controversată este și cea privind examinarea și aprobarea cercetării, reținerii, arestării sau trimiterii în judecată penală sau contravențională a judecătorilor, procurorilor și controlorilor financiari. Aceasta poate fi considerată ca neconstituțională deoarece creează o imunitate nerecunoscută de legea noastră fundamentală. O asemenea imunitate nu poate fi creată prin lege decât în cazurile prevăzute de Constituție care admite imunitatea parlamentară și a membrilor Guvernului și permite ca imunitatea să se extindă la judecătorii inamovibili. Instituirea unei astfel de protecții este de natură să creeze privilegii pentru personalul Curții de Conturi în contradicție cu prevederile Constituției, în virtutea căreia cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Dispozițiile art.21 litera m din Legea 94/1992, republicată, sunt neconstituționale în special prin faptul că ele creează avantaje pentru judecătorii, procurorii și controlorii financiari ai Curții de Conturi, chiar și în cazul în care ei săvârșesc fapte penale sau contravenționale în afara exercitării atribuțiilor de serviciu, deosebindu-se astfel de ceilalți cetățeni ai României.
În Comitetul de conducere al Curții de Conturi intră 11 din cei 24 de membri ai Curții de Conturi, dintre care 6 intră în componența sa de drept, președintele și vicepreședinții Curții precum și cei 3 președinți de secții, ceilalți 5 consilieri de conturi fiind aleși de Plenul Curții, fără ca legea să impună o proporție între secții. Această reglementare legislativă realizează o discriminare între membrii Curții, care prin alegerea de către Parlament ar merita să se bucure de același tratament juridic. În cazul în care se dorea existența unui comitet de conducere nediscriminatoriu, era suficientă compunerea acestuia din rândul consilierilor de conturi care îndeplinesc funcții de conducere în cadrul Curții de Conturi.
Rolul controlului exercitat de Curtea de Conturi este acela de a contribui la restabilirea conformității cu legea. În funcție de momentul efectuării acțiunii de control, acesta poate fi și prealabil, atunci când operează anterior perfectării actului juridic sau operațiunii care este verificată. În forma sa inițială Legea 94/1992 de organizare și funcționare a Curții de Conturi a prevăzut și controlul prealabil sau preventiv, control prin exercițiul căruia se verifica și analiza legalitatea angajamentelor și efectuarea unor plăți, precum și utilizarea “creditelor” bugetare în limitele și conform destinației stabilite prin legea bugetară anuală.
În controlul efectuat pe parcursul exercițiului bugetar procedura este diferită în raport cu conturile anuale de execuție și descărcare de gestiune.
În final, se cuvine a fi făcută o mențiune referitoare la faptul că activitatea desfășurată de Curtea de Conturi prezentată în această lucrare mai schematic și reglementată pe larg în cuprinsul prevederilor Legea 94/1992 de organizare și funcționare a Curții de Conturi, republicată, se completează cu prevederile Codului de Procedură Civilă precum și cu orice alte dispoziții legale.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Cotrolul Financiar Executat de Curtea de Conturi (ID: 131259)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.