Costurile DE Productie LA Sc Agriban Srl

COSTURILE DE PRODUCȚIE LA SC AGRIBAN SRL

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. PREZENTAREA SC AGRIBAN SRL

1.1. Istoric si perspective

1.2. Asezare geografica

1.3 Analiza factorilor climatici

1.4. Solurile

CAPITOLUL 2.

Contabilitatea costurilor de producție la SC AGRIBAN SRL

2.1 Contabilitatea și analiza indicatorilor tehnici

2.1.1. Suprafața cultivată, producția medie și producția totală

2.1.2. Producția marfă și prețul de livrare

2.1.3. Analiza factorilor de influență asupra producției totale

2.2. Contabilitatea și analiza cheltuielilor de producție

2.2.1. Contabilitatea cheltuielilor de producție

2.2.2. Contabilitatea si analiza costurilor de productie\

2.2.3. Influenta costurilor de productie asupra rezultatelor financiare

2.2.4. Analiza rezultatelor economico-financiare

CAPITOLUL 3.

Contabilitatea costurilor de producție la SC AGRIBAN SRL

3.1 Contabilitatea și analiza indicatorilor tehnici

3.1.1 Suprafața cultivată

3.1.2. Producția medie și producția totală

3.1.3. Producția marfă și prețul de livrare

3.2. Contabilitatea și analiza cheltuielilor de producție

3.2.1. Contabilitatea cheltuielilor de producție

3.2.2. Contabilitatea și analiza costurilor de producție

3.2.3. Influența costurilor de producție asupra rezultatelor economico-financiare.

3.2.4. Analiza rezultatelor economico-financiare.

CAPITOLUL 4 CONCLUZII SI PROPUNERI

4.1. Concluzii

4.2 Propuneri

INTRODUCERE

,,Contabilitatea este una dintre cele mai sublime creatii ale spiritului omenesc pe care fiecare gospodar ar trebui sa o foloseasca in gospodaria sa." GOETHE

Scopul acestei lucrari este de a studia si argumenta teoretic si metodologic calculul costului de productie specific sectorului vegetal la culturile de grau,porumb si floarea soarelui precum și modul de gândire managerială, in vederea abordarii tuturor aspectelor necesare înregistrării în contabilitate a operațiilor ce au loc în activitatea unei societăți astfel încât să dea posibilitatea cunoașterii situației exacte.

Evolutia societatii este grevata esential pe amplificarea continua a capacitatii de informare.Traim acum in imperiul informatiei,intr-o lume a competitiei continue,unde adevarata avere este determinata de cantitatea si calitatea informatiei detinuta la un moment dat. Napoleon Bonaparte afirma ca ,,informatia exacta ,detinuta la momentul oportun asigura 99% din victoria oricarei batalii”.

In viata cotidiana calculam mereu.Intr-un anumit tip de memorie consemnam veniturile realizate,determinam cheltuielile ocazionate de desfasurarea oricarei actiuni mai importante.Orice achizitie din viata noastra,casa ,masina presupune dimensionarea corecta a costului estimat in legatura directa cu resursele financiare acoperitoare.

O anumita valenta a sistemului contabil a patruns ireversibil in viata noastra.Devenim contabili chiar daca nu intotdeauna ,,tinem conturile’’,nu determinam indici sau indicatori economici.La modul general,contabilitatea reprezinta un sistem logic si rational de informare specializata,sistem ce este supus unor conventii si norme definite social. Omul nu poate trai fara sa produca si la randul ei productia nu are sens fara consum.Supravietuirea firmei in conditiile de fiscalitate marita,credite cu costuri ridicate,concurenta firmelor straine pe piata,imposibilitatea penetrarii pietelor externe,instabilitatea legislativa,fluctuatia permanenta a preturilor si reducerea puterii de cumparare sunt agravate de lipsa capitalului autohton.Domeniul contabilitatii a creat nu numai o meserie ci si o mentalitate fundamentata pe ordine,echilibru si prevedere.,,Contabilitatea este cea mai importanta sursa de informare economica a unei natiuni”a afirmat Oskar Morgenstern.,,Aproape toate deciziile economice au la baza informatia contabila sau derivate ale acesteia”continua acelasi autor.Printr-un sistem de notatii specific,contabilitatea observa,consemneaza si cuantifica,devenind astfel un reusit mijloc de conducere si orientare a intregii activitati economice.Contabilitatea de gestiune furnizeaza date analitica de detaliu privind eficienta factorilor de productie.Prin contabilitatea de gestiune se determina costul de productie afferent fiecarui produs in parte,lucrare su serviciu.

Contabilitatea de gestiune furnizeaza informatiile care completeaza datele din contabilitatea financiara si se adreseaza exclusive managerilor ca beneficiari interni de date.

Contabilitatea financiara furnizeaza date sintetice care se regasesc in situatiile financiare anuale compuse din bilant si anexele bilantului.Datele furnizate de contabilitatea financiara se adreseaza utilizatorilor externi( investitori,creditori ,client,banci,institutiile statului)si utilizatorilor interni-manageri-pentru analiza financiara.

Contabilitatea a fost creata pentru satisfacerea nevoilor informatioanle interne ale managerilor si este conceputa a fi evolutiva,adaptandu-se noilor solicitari de informatii cerute de manageri.

In Romania,accentul se pune pe calcularea costurilor si determinarea rezultatelor analitice.Costul este unul din indicatorii sintetici cei mai importanticare caracterizeaza activitatea economica a unei intreprinderi si are un rol hotarator in asigurarea eficientei si competitivitatii.

CAPITOLUL I PREZENTAREA SC AGRIBAN SRL

Istoric si perspective SC AGRIBAN SRL Berheci

Societatea comerciala AGRIBAN SRL Berheci cu sediul social in comuna Gohor,judetul Galati,a luat fiinta in data de 15.12.2003 avand cod unic de inregistrare RO 15969885 si numar de inregistrare la Registrul Comertului Galati J 17/1702/05.12.2003.

Activitatea principala a societatii o reprezinta cultivarea cerealelor,porumbului si a altor plante,codul CAEN fiind 0111,de asemenea societatea efectueaza si alte activitati secundare de prestari servicii in agricultura,arendare terenuri agricole pe raza comunelor Priponesti si Ghidigeni,comert cu ridicata a cerealelor,semintelor si furajelor,comert cu piese de schimb si accesorii pentru utilaje agricole,comert cu ridicata de produse alimentare,bauturi si tutun,comert cu ridicata a altor produse,etc.

SC Agriban SRL are un capital social subscris varsat in suma de 200000 ron,divizat in 20000 parti sociale a cate 10 ron fiecare si este coordonata de asociatul unic Banu Bogdan.

Pentru bunul mers al activitatii,societatea are in prezent un numar de 12 angajati cu contract de munca pe durata nedeterminata.

La sfarsitul anului 2006 ,societatea a achizitionat prin programul Sapard ,utilaje agricole performante in valoare totala de 1066461 ron,beneficiind de acordarea unui ajutor financiar nerambursabil in valoare de 508707 ron.Ca urmare a achizitionarii de utilaje performante,societatea si-a propus sa reduca costurile de productie prin executarea lucrarilor de calitate si in timp optim.

1.2 Asezare geografica

SC Agriban SRL isi are sediul in comuna Gohor,judetul Galati.Comuna Gohor este situata in extremitatea nord-vestica a judetului Galati, in zona colinara si se invecineaza: – la nord – granita cu judetul Vrancea – la est – cu comunele Priponesti si Ghidigeni – la sud – cu comuna Munteni – la vest – cu comunele Brahasesti si Tepu. Comuna Gohor are in componenta 5 sate, si anume : Gohor- resedinta de comuna, Ireasca, Nartesti, Gara-Berheci si Posta – sate componente.

Relieful

Teritoriul comunei Gohor este situat in Colinele Tutovei, care formeaza doar o mica parte din teritoriul judetului, extremitatea sa de nord-vest, avand aspect de podis fragmentat in culmi si poduri prelungi, separate de vai paralele. Cea mai mare parte a teritoriului comunei Gohor se afla intre vaile Berheciului si Barladului, rauri care in mare parte asigura si limitele teritoriale administrative.Altitudinile inalte sunt caracteristice in special jumatatii de nord-est a comunei. Conform studiului geotehnic de specialitate, pe teritoriul localitatilor componente ale comunei se disting trei zone: – zona de lunca; – zona de trecere de la lunca la campia inalta; – zona campiei inalte .

Reteaua hidrografica

. Comuna Gohor este situata în bazinul hidrografic Siret, fiind strabatut de raul Bârlad și paraul Zeletin.

Reteaua hidrografica din zona este formata din raul Barlad, aflat la est de teritoriul comunei cu afluentul Lupu in zona localitatii si paraul Zeletin cu afluentii Berheci si Valea Boului. Barladul, cel mai de seama afluent al Siretului, strabate teritoriul comunei pe o lungime de peste 12 km. Produce frecvent inundatii datorita pantei mici, regimului torential si colmatarii foarte avansate a albiei sale. La limita sud-vestica a comunei are loc confluenta cu Berheciul, un important afluent al Barladului. Barladul mai are pe teritoriul comunei un afluent, avand curs nepermanent, pe care este situat satul Ireasca. Barladul este cel mai poluat curs de apa din judet, poluarile masive intervenind in localitatile Ghidigeni si Tecucel. Resursele de apa subterana sunt reprezentate de acviferul freatic si de acviferul de adincime. Apa subterana de adancime nu este in prezent folosita. Datorita naturii “prafoase” a terenului(pamanturi loessoide) si a pantelor pronuntate, in cadrul satelor care alcatuiesc comuna Gohor s-au format ravene si desprinderi de teren. Relieful cu pante accentuate din cadrul campiei inalte si prezenta pamantului loessoid, determina erodarea acestuia si antrenarea particulelor de pamant in timpul precipitatiilor.

1.3.Analiza factorilor climatici

Climatul comunei are un caracter temperat-continental caracterizat prin veri fierbinti , uscate si ierni reci cu viscole frecvente. Temperaturile medii lunare ating 26 C. Precipitatiile medii anuale au o valoare de 450 mm, regimul ploilor nu este insa uniform, cele mai mari cantitati cad vara, in luna iunie, iar cele mai mici cantitati cad iarna,lunile ianuarie si februarie. Vanturile cele mai frecvente sunt cele din nord – 25,1%, dupa care urmeaza cele din sud- 11,6% si nord-vest –8,3%. Cel mai cunoscut vant, in aceasta zona a tarii este Crivatul, rece si uscat. Situarea localitatii in zona colinara ii asigura totusi un climat mai bland comparativ cu zona de campie, cu variatii mai reduse in ceea ce priveste vitezele medii lunare ale vantului..

Clima este temperat continentală , cu variații interne datorate reliefului și orientării văilor. Temperatura medie anuală este de 10,5°C. Timp de aproximativ 210 de zile pe an se înregistrează temperaturi de peste 10°C. Extremele climatice sunt caracterizate prin ierni reci cu vânturi puternice, si prin veri calde și uscate. În timpul iernii, masele de aer rece vin de la Nord și Nord-Est și provoacă o scădere a temperaturii de până la 0,2 – 3°C. În ianuarie, temperatura lunară este cuprinsă între -3 și 4°C. Media lunară a temperaturii înregistrate în luna iulie este de 21,7°C. Circulația generală a atmosferei are ca principale caracteristici o frecvență înaltă de deplasări lente ale maselor de aer temperat-oceanice de la vest și nord-vest (în special pe perioada caldă a jumătății anului), precum și o frecvență mare a deplasărilor de aer temperat-continental de la nord-est și nord (în special în perioada rece a jumătății anului). În plus, sunt puțin frecvente deplasările de aer arctic și de aer tropical maritim. Condițiile climaterice favorizează cultivarea în general a grâului, a porumbului, a orzului, a viței de vie, a culturilor de floarea soarelui și de soia.

1.4. Solurile

Pe teritoriul comunei tipurile de sol intalnite sunt;cernoziomurile,solurile aluviale si erodisolurile. iar tipul de sol care predomină este cernoziomul cambic și cernoziomul pretabil la arabil fără restricții.Celelalte tipuri in zona colinara ii asigura totusi un climat mai bland comparativ cu zona de campie, cu variatii mai reduse in ceea ce priveste vitezele medii lunare ale vantului..

Clima este temperat continentală , cu variații interne datorate reliefului și orientării văilor. Temperatura medie anuală este de 10,5°C. Timp de aproximativ 210 de zile pe an se înregistrează temperaturi de peste 10°C. Extremele climatice sunt caracterizate prin ierni reci cu vânturi puternice, si prin veri calde și uscate. În timpul iernii, masele de aer rece vin de la Nord și Nord-Est și provoacă o scădere a temperaturii de până la 0,2 – 3°C. În ianuarie, temperatura lunară este cuprinsă între -3 și 4°C. Media lunară a temperaturii înregistrate în luna iulie este de 21,7°C. Circulația generală a atmosferei are ca principale caracteristici o frecvență înaltă de deplasări lente ale maselor de aer temperat-oceanice de la vest și nord-vest (în special pe perioada caldă a jumătății anului), precum și o frecvență mare a deplasărilor de aer temperat-continental de la nord-est și nord (în special în perioada rece a jumătății anului). În plus, sunt puțin frecvente deplasările de aer arctic și de aer tropical maritim. Condițiile climaterice favorizează cultivarea în general a grâului, a porumbului, a orzului, a viței de vie, a culturilor de floarea soarelui și de soia.

1.4. Solurile

Pe teritoriul comunei tipurile de sol intalnite sunt;cernoziomurile,solurile aluviale si erodisolurile. iar tipul de sol care predomină este cernoziomul cambic și cernoziomul pretabil la arabil fără restricții.Celelalte tipuri de soluri se pretează la folosință ca arabil cu restricția de ordin natural (textură nisipoasă sau argiloasă), terenuri cu exces de umiditate (solurile aluviale și coluviale), terenuri cu eroziuni puternice (erodisoluri). Terenurile arabile au clase de fertilitate diferite. Gruparea acestora pe clase de calitate se realizează luându-se în considerare natura și intensitatea factorilor limitativi: textura, panta terenului, eroziunea solului, alunecările de teren, excesul de umiditate freatică, excesul de umiditate de suprafață, neuniformitatea terenului.

.

CAPITOLUL 2 CONTABILITATEA COSTURILOR DE PRODUCTIE

,,Contabilitatea este judecătorul nepărtinitor al trecutului, ghidul necesar al prezentului și consilierul indispensabil al viitorului în fiecare întreprindere” (T. Hindle, 1998 : 18) .

În condițiile actuale ale economiei de piață, domeniul contabilității de gestiune constituie o abordare actuala și de real interes atât pentru specialiști cât mai ales pentru responsabilii întreprinderilor. În contextul actual, managerii sunt nevoiți să asimileze cunoștințe elementare aferente contabilității de gestiune, constând nu numai în terminologia specifică ci și în unele tehnici esențiale ale acestui domeniu privind utilizarea și gestiunea eficientă a informațiilor disponibile în vederea luării deciziilor, dar mai ales înțelegerea limitelor acestor informații.

Contabilitatea de gestiune trebuie să vizeze atât cunoașterea costurilor, cât și

modelarea comportamentului decidenților. Desigur că, într-un mediu complex, turbulent și incert, nevoile de informare ale managerilor cresc și se diversifică, iar contabilitatea de gestiune ca sursă de informare pentru sistemul managerial răspunde cerințelor managementului, cu condiția să își adapteze permanent instrumentele și practicile la solicitările decidenților.

Aspectele de tradiționalism și de conservatorism ce se regasesc în domeniul calculației costurilor au devenit tot mai evidente pe parcursul evoluției progresului tehnic. Prin acest fapt s-a resimțit o nevoie imperioasa de perfecționare a procedeelor și tehnicilor de calculație prin formularea unor sisteme de calcul adecvate stadiului de evoluție a tehnologiei producției.

Contabilitatea managerială într-un mediu de afaceri global are importanta caracteristică de a fi un amestec între două discipline. Prima, contabilitatea, abordează partea tehnică a cuantificării, prelucrării și comunicării informațiilor. Cea de a doua, managementul, furnizează o perspectivă asupra problemelor comportamentale specifice controlului asupra unei unitati economice..

Nimeni nu poate fi sigur de momentul în care contabilitatea în cel mai strict sens se sfârșește și începe managementul, în sensul propriu. Mai întâi de toate, ar trebui să fim de acord asupra faptului că orice formă de contabilitate, care nu este utilă într-un fel sau altul, ar trebui eliminată. În orice formă a sa, contabilitatea „utilă” este indispensabilă unui anumit management chiar dacă acesta este reprezentat prin angajatii unei întreprinderi, prin investitorii actuali și potențiali, prin creditorii actuali și potențiali sau prin una sau mai multe agenții guvernamentale. Fiecare dintre utilizatorii informațiilor contabilității manageriale se ocupă de relațiile cu întreprinderea, pe baza situațiilor financiare – toate fiind adecvate cerințelor managementului.

2.1. Contabilitatea si analiza indicatorilor tehnici

2.1.1. Suprafata cultivata,productia medie la hectar si productia totala

De la un an agricol la altul, fermierii care vor să reziste pe piață trebuie să se orienteze spre culturile rentabile. În aceste condiții, suprafețele cultivate in judetul Galați cu grâu au scăzut, în ultimii nouă ani, cu peste 36.000 de hectare. Nu a fost o diminuare continuă a suprafețelor, ci o variație care a depins de vremea predominantă din an, de prețurile pieței și de posibilitățile fermierilor de a-și îmbogăți culturile din fermele vegetale pe care le au in exploatare. Potrivit experților în agricultură, o fermă vegetala de cereale și plante tehnice ar trebui să se întindă pe cca. 200 de hectare ,ca să poată fi considerată profitabila. Dar o astfel de exploatație nu înseamnă doar venituri potențial crescute, ci și investiții. Fie bani pentru cumpărat pământ, fie arendă, cumpărarea de utilaje agricole ori închirierea lor,combustibil și forța de muncă.

In agricultura se considera produse finite produsele principale si produsele secundare.

Productia principala este reprezentata de productia vegetala si animala,de produsii vii si sporul in greutate.Productia principala prin valorificare reprezinta principala sursa de venit sau de profit a unei societati agricole.De asemeni,productia principala reprezinta sursa de hrana pentru oameni si animale si sursa de materie prima pentru industria prelucratoare.

Productia secundara este rezultatul procesului de productie indiferent de vointa umana.In agricultura,alaturi de productia principala,productia secundara (paie,gunoi)este valorificata intr-o masura mai mare decat in celelalte ramuri economice,aducandu-si aportul la obtinerea veniturilor in unitatile agricole.

Productia neterminata este reprezentata de activitatea care se desfasoara in unele unitati economice care au cicluri de productie diferite de ciclurile economice.In agricultura activitatea economica este cuprinsa in intervalul ianuarie-decembrie,iar activitatea de productie se poate desfasura pe mai multe cicluri economice,situatie ce se regaseste distinct in contabilitate.

In productia vegetala,se considera productie neterminata valoarea lucrarilor efectuate in camp,vii si livezi dupa ce se obtine productia.:aratura de toamna ,insamantarile de toamna,taierile.Valoarea acestor lucrari inregistrate in anul curent se transfera in costul produselor obtinute in anul urmator.

Productia finita este acea care a parcurs toate operatiile tehnologice in cadrul intreprinderii, a fost receptionata de controlul tehnic de calitate, corespunzatoare calitativ si predata cu documente legal intocmite la depozitele de produse finite sau direct clientilor.

Reflectarea in contabilitate a miscarii produselor finite se tine cu ajutorul conturilor din grupa 34 “ produse”.Deoarece procesul de productie determina la un moment dat si aparitia de semifabricate si produse rezuduale, grupa 34 “ produse” se desfasoara pe mai multe conturi sintetice de gradul I si anume:

– 341 “semifabricate”

– 345 “produse finite”

– 346 “produse reziduale”

– 348 “diferente de pret la produse”

Contul 345 “Produse finite”

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta existentei si miscarii stocurilor de produse finite.Este un cont de activ

In debitul contului se inregistreaza:

– valoarea la pret de inregistrare sau costul de productie al produselor finite intrate in gestiune si plusurile de inventar (711)

– valoarea la pret de inregistrare a produselor finite aduse de la terti (354, 401)

In creditul contului se inregistreaza:

– valoarea la pret de inregistrare sau cost de productie a produselor finite vandute si lipsurile de inventar (711)

– valoarea la pret de inregistrare a produselor acordate salariatilor, cu plata in natura, potrivit legii (421)

– valoarea la pret de inregistrare a produselor cuvenite actionarilor, asociatilor sau unitatilor prestatoare, ca plata in natura, potrivit prevederilor contractuale (462, 401);

– valoarea la pret de inregistrare a produselor finite transferate in magazinele de vanzare proprii (371);

– valoarea la pret de inregistrare a produselor retinute si consumate in aceeasi unitate (301, 302, 303);

– valoarea la pret de inregistrare a produselor finite trimise la terti (354)

– valoarea donatiilor de produse finite si pierderilor din calamitati (658, 671)

Soldul contului este debitor si reprezinta valoarea de pret de inregistrare a produselor finite existente in stoc la sfarsitul perioadei.

Contul 348 ,,Diferente de pret la produse”

Costul de productie reprezinta totalitatea cheltuielilor efectuate pentru realizarea unui produs.Prin definitia sa, costul de productie poate fi calculat abia la sfarsitul lunii, cand se cumuleaza toate cheltuielile efectuate.Pentru a inregistra productia realizata zilnic, in timpul lunii, apare necesitatea evaluarii acesteia la un pret prestabilit (fix) numit pret standard (in functie de cheltuielile lunilor precedente).

Asa incat, atat intrarile cat si iesirile din gestiune se inregistreaza la pretul standard, iar la sfarsitul lunii, dupa terminarea costului efectiv al productiei realizate se face compararea acestuia cu costul planificat.

Diferentele care apar in urma acestei comparatii sunt diferente de pret la produsele finite realizate.

Aceste diferente pot fi:

– favorabile, daca pretul standard este mai mare decat costul de productie (cheltuielile s-au incadrat in nivelul planificat) si se inregistreaza in rosu, diminuand valoarea la pret standard (aducand-o la nivelul costului de productie mai mic);

– nefavorabile, daca pretul standard este mai mic decat costul de productie (cheltuielile efective depasesc nivelul prestabilit) si se inregistreaza in negru marind astfel valoarea la pret standard (aducand-o la nivelul costului de productie mai mare);

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta diferentelor intre pretul standard si costul de productie la produse.Contul 348 este un cont rectificativ al valorii de inregistrare a produselor.

2.1.2. Productia marfa si pretul de livrare

Dupa acoperirea cheltuielilor trebuie sa se obtina si un profit,veniturile realizate depinzand in mod direct de cantitatea si calitatea marfii livrate,dar si de pretul de livrare.

In vederea obtinerii de profit,este necesar ca pretul de livrare sa fie mai mare decat costul de productie .

2.1.3. Analiza factorilor de influenta asupra productiei totale

Productia totala poate fi marita prin extinderea suprafetyei agricole si prin cersterea productiei medii la hectar.Principalii factori care concura la realizarea productiei totale sunt:

1.suprafata cultivata

2.productia medie obtinuta

2.2. Contabilitatea și analiza costurilor de producție

În condițiile economiei de piață, se folosesc mai multe categorii de costuri, în care se intalnesc, într-o formă sau alta, diferitele cheltuieli de producție. În acest sens, există o tipologie a costurilor, care pot fi grupate după o varietate de criterii, fiecare având un rol bine definit în procesul de analiză și decizie.

După dimensionarea consumului de resurse ale unei întreprinderi întâlnim: costuri totale,costuri medii, costuri marginale.

Costuri totale- reprezintă totalitatea cheltuielilor ce corespund unui volum dat de activitate. Modificarea costului total este determinată numai de schimbările costului variabil

Costuri medii (unitare), sunt costurile ocazionate de producerea, respectiv de distribuția unei unități de produs.

costuri marginale reprezinta sporul de cheltuieli generat de producerea unei unități suplimentare dintr-un produs. Sub aspectul componenței avem costuri marginale simple și costuri marginale adiționale.

Costurile marginale simple sunt formate din cheltuieli variabile aferente producției suplimentare obținute fara modificarea capacități de producție . Ele nu conțin cheltuieli fixe.

Costurile marginale adiționale sunt formate din cheltuieli variabile și cheltuieli fixe și corespund producției obținute cu o capacitate modificată (extinsă).

După comportamentul lor față de volumul de activitate, costurile se clasifica în: costuri variabile totale, costuri semivariabile și costuri fixe.

Costuri variabile total sunt costurile dependente de volumul de activitate, sunt consecința deciziei de exploatare, de utilizare a capacităților existente. Ele se pot modifica proporțional sau neproporțional cu volumul de activitate. Tendința costurilor variabile unitare este rezultanta raportului dintre dinamica volumului de activitate și cea a costurilor variabile totale.

Costuri fixe sunt indispensabile existenței si funcționării întreprinderii. Ele depind de capacitatea potențială de producție, respectiv de distribuție a întreprinderii, de structura acesteia.Ele constituie, în principiu, consecința deciziei de investiții.Valoarea lor nu se modifică pe termen scurt, în timp ce valoarea unitară a acestora (costul unitar fix) prezintă tendința de scădere odată cu creșterea volumului de activitate.

Costurile semivariabile cuprind o parte fixă și o parte variabilă.

După modul de identificare și de repartizare pe purtătorii de cheltuieli, costurile se clasifica în;costuri directe și costuri indirecte.

Costurile directe sunt costurile legate nemijlocit de activitatea unui loc de muncă, secție sau de realizarea unui anumit produs.

Costurile indirect sunt costuri ocazionate de funcționarea întreprinderii în ansamblul său.

După natura lor costurile se pot grupa în: costuri cu munca vie și costuri materiale.

Costuri cu munca vie (cuprind cheltuieli cu personalul și alte cheltuieli cu munca vie).

Costuri materiale(formate din consumuri de materii prime, materiale, combustibili, amortizare).

După gradul de autonomie a decidentului, costurile se pot grupa în: costuri controlabile și costuri necontrolabile.

Costuri controlabile. când deciziile privind costurile sunt la îndemâna diferitelor centre de responsabilitate.

Costuri necontrolabile impuse ca atare de puterea publică prin legislația fiscală sau socială.

După modalitatea de achizitie a bunurilor, lucrărilor sau serviciilor se pot grupa în: costuri de achiziție și costuri de producție.

Costurile de achiziție sunt specifice stadiului de aprovizionare si sunt formate din prețurile de cumpărare, taxe nerecuperabile, cheltuieli de transport-aprovizionare

Costurile de producție sunt costurile ce cuprind toate cheltuielile efectuate pentru transformarea stocurilor de materii prime și materiale în produse finite: costul de achiziție al materiilor prime și materialelor consumabile, manopera directă și alte cheltuieli directe, dar și cheltuieli indirecte de producție, precum energia, apa, reparații, întreținere, amortizări. Costul de producție se calculează pentru producția obținută.

Informațiile referitoare la costurile de producție ale unei unitati sunt necesare utilizatorilor de situații financiare (managerilor, conducătorilor), punându-le la dispoziție o bază pentru evaluarea activității desfășurate privind modul în care sunt utilizate resursele (materiale,umane, financiare ), cât și de identificare a unor direcții strategice de acțiune în activitatea viitoare.Costul este un instrument important în gestiunea întreprinderii, prin prisma funcțiilor sale, și anume:

-funcția de măsurare a cheltuielilor necesare realizarii producției și a corelațiilor ce pot apărea între eforturi-costuri și efect-bunuri produse, prin această funcție costul își arata caracterul de important indicator economic calitativ;

-funcția de cercetare-dezvoltare a costului constă în aceea că tehnologiile și noile produse apar ca efect al cheltuielilor de cercetare, cu cât raportul dintre tehnologiile noi și costuri este mai mare, cu atât funcția respectivă se manifestă mai pregnanat;

-funcția de producție a costurilor se referă la faptul că acestea joacă un rol important în realizarea conceptelor constructive și tehnologice pe baza inovărilor și investițiilor;

-funcția de personal presupune compararea costurilor cu pregătirea, perfecționarea și cu motivația în muncă, pe de o parte, cu sporire productivitații muncii și ridicarea calității bunurilor, pe de altă parte;

-funcția comercială evidențiază efectul benefic al cheltuielilor făcute cu livrarea la timp a bunurilor asigurarea piețelor de desfacere;

-funcția financiar-contabilă arată costurile necesare asigurării fondurilor bănești în mărimeași structura corespunzătoare unei acțiuni rentabile;

-funcția de optimizare presupune asigurarea și determinarea costului cel mai mic ce revine unui nivel maxim al producției;

-funcția de control și reglare este cea prin care se evidențiază modul de fundamentare adeciziilor de politică economică prin care se dirijează consumul de resurse.Costurile influențează procesul de elaborare o deciziilor economico-financiare prin intermediul mai multor relații între care cele mai semnificative sunt: relația costuri-prețuri, relația costuri-profit, relația costuri-eficiență economică și altele

2.2.1. Contabilitatea si analiza cheltuielilor de productie

Pentru a putea urmări modul cum s-au consumat factorii de producție de către unitate și pentru a se calcula corect costul producției și implicit rezultatele financiare, contabilitatea trebuie sa înregistreze cronologic și in totalitatea lor cheltuielile de exploatare (producție).Înregistrarea corespunzătoare a cheltuielilor de exploatare și calcularea cu exactitate a costului produselor fabricate trebuie sa aibă in vedere pe lângă clasificarea producției și a centrelor de cheltuieli care au ocazionat cheltuielile in cauza și diferitele tipuri de cheltuieli împreuna cu particularitățile pe care le prezintă acestea.

a) Din punct de vedere al naturii respectiv al conținutului economic, cheltuielile de producție se clasifica in:

– cheltuieli materiale reprezentate prin consumul de mijloace de producție

– cheltuieli salariale reprezentate prin consumul de forta de munca.

b) După componenta sau omogenitatea conținutului lor ,cheltuielile se impart in :

– cheltuieli simple cu conținut omogen fiind formate dintr-un singur element de cheltuiala. In această categorie se cuprind cheltuieli cu salariile, cu consumul de materii prime, de materiale auxiliare, cu amortizarea, etc.

-cheltuieli complexe cu conținut eterogen, acestea fiind formate din mai multe elemente de cheltuieli simple. In aceasta categorie se cuprind cheltuielile de administrație și de conducere a intreprinderii , cheltuieli cu întreținerea și funcționarea utilajelor, cheltuielile generale ale fiecărei secții care formează cheltuielile indirecte de producție.

c) Din punct de vedere al importantei pe care o au in procesul de producție și al legăturii lor cu procesul tehnologic se impart in :

– cheltuieli de bază sunt acele cheltuieli ocazionate in mod nemijlocit de desfășurarea procesului tehnologic de producție. In acestă categorie se includ : consumurile de materii prime, salariile de bază ale muncitorilor direct productivi ,cheltuieli cu întreținerea și funcționarea utilajelor din secțiile principale de producție.

– cheltuielile de regie sunt acele cheltuieli care nu au legătura directa cu procesul tehnologic fiind efectuate in scopul creării condițiilor normale de desfășurare a muncii. In aceasta categorie sunt incluse cheltuielile cu energia, cu încălzitul, salariile personalului tehnic, de conducere, administrativ, cheltuieli cu întreținerea și repararea clădirilor, cheltuieli de birou.

d) După modul de repartizare și includere in costul obiectelor de calculație (produse, comenzi, faze, activități, funcții ) care le-au determinat, cheltuielile de producție pot fi:

– cheltuieli directe și anume acele cheltuieli care se identifica pe un anumit obiect de calculație (produse, servicii )chiar din momentul efectuărilor și drept urmare se includ direct in costul obiectelor respective. Aici se include: : cheltuielile cu consumul de materii prime, energie și combustibil in scopuri tehnologice, salariile muncitorilor direct productivi calculate pentru munca de producție.

– cheltuieli indirecte sunt acelea sunt acelea care privesc fie fabricarea mai multor produse ,executarea mai multor lucrări, servicii sau comenzi in cadrul unui atelier, fie chiar întreprinderea in ansamblul ei. Astfel de cheltuieli nu pot fi incluse pe un anumit obiect de calculație (produs, lucrare) in momentul efectuării lor și ca atare nu se pot include direct in costul acestora ci indirect pe bază unor criterii stabilite după ce au fost colectate pe centrele de cheltuieli care le-au ocazionat .Din aceasta categorie fac parte cheltuielile indirecte de producție, de administrație.

e) După comportamentul lor față de volumul fizic al producției se împart in

– cheltuieli variabile respectiv acelea care iși modifica nivelul odată cu modificarea volumului fizic al producției care le-a determinat, iar pe unitatea de produs rămân la același nivel. Avem :cheltuieli cu consumul de materii prime, combustibili in scopuri tehnologice, salariile de bază ale muncitorilor productivi calculate pentru munca prestata in producție, cheltuieli cu întreținerea și funcționarea utilajelor și mijloacelor de transport ale sectoarelor.

– cheltuieli fixe sunt acelea care nu-si modifica nivelul lor total, rămânând fixe indiferent de modificarea volumului fix al producției. Aici avem : cheltuieli cu amortizarea imobilelor (salariile personalului de conducere tehnic, economic, administrativ, de birou, cele pentru întreținere și repararea birourilor, încălzit și iluminat ).

f) Din punct de vedere al modului cum participa la crearea de noi valori, cheltuielile de producție se împart in

– Cheltuielile productive sunt acelea ce au drept urmare crearea de noi valori , in aceasta categorie se includ toate cheltuielile determinate de desfășurarea normala a procesului de producție,

– Cheltuielile neproductive sunt acele cheltuieli care se datorează existentei unor lipsuri pe linia organizării și conducerii producției, motiv pentru care se numesc și cheltuieli ineficiente ( ex.: pierderi din întreruperi, din rebuturi ).

g) Din punct de vedere al scopului urmărit se pot clasifica după natura lor și după destinație. După natura lor se împart in :

cheltuieli de exploatare,

financiare,

excepționale.

Cheltuielile de exploatare reprezintă cheltuielile determinate de consumurile de materii prime, materiale auxiliare, combustibil, energie, apa, uzura obiectelor de inventar, cheltuieli cu personalul , asigurarea și protecția sociala.

Cheltuielile financiare reprezintă pierderi din creanțe legate de participații ,diferent de curs valutar nefavorabile , dobânzile aferente creditelor, etc.

Cheltuielile excepționale includ despăgubiri, amenzi, penalități, lipsuri de inventar , donații, subvenții acordate, etc.

După destinație cheltuielile se împart in :

-cheltuieli directe

-cheltuieli indirecte de producție ( cheltuieli cu întreținerea și funcționarea utilajelor);cheltuieli de desfacere ce sunt determinate de vânzarea produselor fabricate cheltuieli generale de administrație ce sunt determinate de administrarea și conducerea unității patrimoniale in ansamblul ei.

Contabilitatea cheltuielilor se conduce cu clasa a 6 – a de conturi „Conturi de cheltuieli”, in cadrul careia s-au nominalizat urmatoarele grupe de conturi:

· 60 „Cheltuieli privind stocurile”;

· 61 „Cheltuieli cu lucrarile si serviciile executate de terti”;

· 62 „Cheltuieli cu alte servicii executate de terti”;

· 63 „Cheltuieli cu impozitele, taxele si varsamintele asimilate”;

· 64 „Cheltuieli cu personalul”;

· 65 „Alte cheltuieli de exploatare”;

· 66 „Cheltuieli financiare”;

· 67 „Cheltuieli extraordinare”;

· 68 „Cheltuieli cu amortizarile, provizioanele si ajustarile pentru depreciere sau pierdere de valoare”;

· 69 „Cheltuieli cu impozitul pe profit si alte impozite”.

2.2.3. Influența costurilor de producție asupra rezultatelor economico-financiare

2.2.4. Analiza rezultatelor economico – financiare

Rezultatele economice, la modul general, reprezintă efecte utile obținute în urma combinării și utilizării factorilor de producție, concretizate în bunuri economico-materiale și servicii. Rezultatele economice se măsoară în unități fizice (m, bucăți, kg) în unități natural-convenționale (cai putere, kWh) și în unități monetare (lei, euro, dolar). Conform doctrinei contabile occidentale, noțiunea de “rezultat” are două accepțiuni:

a) cifră de afaceri, respectiv veniturile brute rezultate din producerea și comercializarea produselor, lucrărilor și a serviciilor la terți;

b) profit brut rezultat din scăderea din cifra de afaceri obținută a costurilor aferente produselor, lucrărilor și a serviciilor vândute. Rentabilitatea poate fi definită ca fiind capacitatea unei întreprinderi de a obține profit prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor, indiferent de proveniența acestora.

Pentru exprimarea rentabilității se utilizează doi indicatori: profitul și ratele de entabilitate. Mărimea absolută a rentabilității este reflectată de profit, iar gradul în care capitalul sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilității. Profitul reprezintă excedentul de venit obținut prin vânzarea bunurilor realizate de un agent economic peste costul acestora. Profitul este considerat expresia sintetică a eficienței activității oricărei unități economice, mărimea sa fiind determinată de nivelul veniturilor și al costurilor.

Prețul constituie rezultatul confruntării intereselor economice ale purtătorilor cererii și ofertei fiind influențat și de condițiile de producție și de felul pieței. Deși piața este cea care impune prețul, orice producător stabilește un anumit nivel de preț pe baza costurilor de producție și a profitului scontat a se obține. Costul complet, care mai este numit și preț de revenire, include costul de achiziție, consumurile încorporabile materiale, costurile de prelucrare și cheltuielile de desfacere (comercializare). În cazul unei piețe neconcurențiale, producătorul își fixează prețul de vânzare în funcție de prețul de revenire (costul complet), fiind convins că va obține profitul pe care-l dorește. Relația dintre prețuri și costuri are un caracter complex și prezintă anumite particularități în funcție de caracterul economiei. În țările cu economie planificată, s-a acordat prioritate costurilor în raport cu prețurile, prețurile stabilindu-se pe baza costurilor, la care s-au însumat în mod mecanic diferite elemente de venit net (beneficii, impozit pe circulația mărfurilor, adaos comercial) în mărimi prestabilite prin acte normative în vigoare, iar prețurile rezultate, în general unice pe economie, s-au menținut neschimbate vreme îndelungată

2.2.5. Particularități privind calculația costurilor în agricultură

Procesul de productie din agricultura prezinta o serie de particularitati. De aceste particularitati depinde modul de organizare a sistemului de evidenta si calculatie a costului productiei agricole.

O prima problema in legatura cu determinarea costului productiei agricole se refera la termenul la care poate avea loc calculatia.

La speciile si categoriile de animale pentru care se inregistreaza o sincronizare intre cheltuieli si productie, aceasta are totusi un caracter relativ, situatie determinata de particularitatile biologice ale animalelor. De exemplu, la animalele destinate pentru ingrasare, consumul de unitati nutritive pe kg spor de crestere in greutate este diferentiat in prima perioada (cand este mai mare), fata de ultima perioada (cand este mai mic), bineinteles in conditiile unei furajari rationale.

Calculatia costului unitar al productiei se poate efectua si lunar, cu conditia cunoasterii atat a productiei, cat si a cheltuielilor. Calculatia se continua in mod cumulat pe intreg intervalul anului calendaristic, ulterior obtinerii productiei.

Calculatia lunara a costului unitar al productiei agricole si cumulat pentru intreaga perioada scursa de la obtinerea productiei se justifica datorita necesitatilor impuse de mecanismul de conducere al entitatii agricole.

Transferul reciproc de produse intre fermele vegetale si fermele zootehnice, precum si consumul de produse din productia proprie a aceleiasi subunitati constituie, de asemenea, o particularitate cu implicatii asupra calculatiei costului unitar al productiei agricole . Complexitatea procesului de productie din agricultura determina un schimb de activitati intre fermele de productie sau intre ferme si sectoarele auxiliare, fiind necesara, in acest context, adoptarea unei solutii in evaluarea acestor activitati. Coordonata esentiala privind evaluarea acestui schimb de activitati care urmeaza sa fie luat in calculul costului unitar trebuie sa fie nivelul efectiv al efortului depus de catre subunitate.

Intrucat, in timpul anului, costul calculat de ferme si de sectoarele auxiliare nu este un cost definitiv, cuprinderea in costul obiectelor de calculatie a consumului de produse din productia proprie sau a prestatiilor sectoarelor auxiliare se poate efectua la nivelul costurilor prestabilite. La sfarsitul anului, atunci cand se efectueaza calculatia definitiva a costurilor productiei agricole, se impune ca aceste consumuri interne sa fie cuprinse la nivel efectiv.

O alta problema cu implicatii asupra calculului costului unitar al productiei agricole, o constituie obtinerea, de la anumite culturi si categorii de animale, atat a produselor principale, cat si a celor secundare.

Obtinerea de la anumite culturi si categorii animale a doua sau mai multe produse principale determina stabilirea unui sistem de criterii pentru precizarea produsului principal si a produselor care sunt asimilate, din punct de vedere al calculatiei, ca productie secundara. Aceasta delimitare in produse principale (cu si fara calculatie) si in produse secundare impune, pe de o parte, alegerea procedeului de calculatie, iar pe de alta parte, evaluarea produselor principale asimilate productiei secundare.

Calculatia costului unitar al productiei are la baza datele privind cheltuielile de productie si productia obtinuta, inregistrate si grupate in evidenta operativa a fiecarei ferme de productie.

Intr-o forma generalizata, lucrarile de postcalcul, in ordinea succesiunii lor, sunt urmatoarele:

A. Centralizarea cheltuielilor de productie si a productiei obtinute;

B. Repartizarea cheltuielilor indirecte pe obiectele de calculatie;

C. Stabilirea consumurilor interne si a altor elemente de cheltuieli pe obiecte de calculatie;

D. Calculul costului unitar al productiei.

A. Centralizarea cheltuielilor de productie si a productiei obtinute constituie o etapa de grupare a datelor din evidenta operativa a fermei, intocmindu-se, in acest scop, o „ Recapitulatie a cheltuielilor de productie si a productiei obtinute”. Ordonarea datelor in aceasta recapitulatie trebuie sa se efectueze in concordanta cu evidenta operativa a fermei unde au fost inregistrate in mod curent cheltuielile si productia obtinuta.

B. Repartizarea cheltuielilor indirecte pe obiectele de calculatie constituie o etapa complexa, fiind necesara repartizarea atat a cheltuielilor decontate fermei de catre sectoarele auxiliare, cat si repartizarea cheltuielilor cu caracter indirect efectuate de ferma.

Repartizarea cheltuielilor comune ale fermei se efectueaza prin procedeul suplimentarii in varianta coeficientului unic. Ca baza de repartizare comuna obiectelor de calculatie se alege totalul cheltuielilor stabilite pana la aceasta etapa pe obiecte de calculatie.

K cheltuieli comune =Total cheltuieli comune de repartizat/ Suma bazei de repartizare a obiectului de calculatie

Coeficientul astfel calculat se aplica la baza de repartizare a fiecarui obiect de calculatie.

Prin parcurgerea etapelor prezentate, se ajunge astfel la individualizarea pe obiecte de calculatie atat a cheltuielilor directe, cat si a cheltuielilor cu caracter comun de la nivelul fermei de productie.

In situatia in care se calculeaza costul complet, se repartizeaza si cheltuielile generale ale entitatii agricole si cheltuielile de desfacere.

Cheltuielile de administratie si conducere ale entitatii agricole sunt repartizate pe ferme de productie in functie de o baza de repartizare comuna fermelor, care poate fi: totalul cheltuielilor directe si comune ale fermei, veniturile inregistrate pe ferme etc.

Suma de cheltuieli generale ale entitatii agricole stabilita pe ferme face obiectul repartizarii pe obiectele de calculatie ale fermei prin procedeul suplimentarii in varianta coeficientului unic, asa cum s-a mentionat la repartizarea cheltuielilor comune.

Cheltuielile de desfacere, daca nu au fost individualizate pe obiecte de calculatie, se repartizeaza tot prin utilizarea procedeului suplimentarii.

C. Stabilirea consumurilor interne si a altor elemente de cheltuieli pe obiecte de calculatieconstituie tot o etapa complexa in calculatia costului unitar al productiei. Interdependenta dintre ramuri care genereaza consumul de produse cu caracter intern, posibilitatea si necesitatea de stabilire a costului productiei la animale tinere si la ingrasat care se cantaresc pentru doua unitati de calculatie (kg/spor si kg/greutate vie), existenta productiei neterminate, determina ca pe langa cheltuielile directe si cu caracter comun mentionate pana in prezent, sa se cuprinda si alte elemente de cheltuieli.

Aceste elemente se refera la valoarea produselor din productia proprie consumate, cheltuielile efectuate in perioada anterioara de gestiune, valoarea animalelor tinere si la ingrasat intrate (indiferent de sursa de provenienta), respectiv:

– produsele din productia proprie a fermei, consumate in aceeasi perioada de gestiune se refera, printre altele, la furaje, seminte, lapte pentru vitei etc. Includerea in costurile productiei a produselor finite consumate intern nu ridica probleme de determinare pe obiecte de calculatie, deoarece inregistrarile efectuate in evidenta fermei furnizeaza informatiile necesare.

– cheltuielile efectuate in perioada anterioara de gestiune cuprind productia neterminata si cota cheltuielilor anticipate.

Productia neterminata este determinata pe obiecte de calculatie (culturi, categorii de animale) ca urmare a operatiunii de inventariere si evaluare la incheierea exercitiului financiar precedent. Structura productiei neterminate in ramura vegetala cuprinde valoarea culturilor insamantate toamna pentru recoltare in anul viitor si valoarea ogoarelor de toamna, iar in ramura cresterii animalelor cuprinde existentul de animale tinere si la ingrasat si cheltuielile pentru trimestrul IV la categoria ovine de productie.

– valoarea intrarii animalelor tinere si la ingrasat. La animalele tinere si la ingrasat care se cantaresc, costul productiei se determina pe kg/spor si kg/greutate vie. Productia exprimata in kg spor isi gaseste corespondent valoric in cheltuielile directe si indirecte corespunzatoare perioadei de gestiune si categoriei de animale.

Productia exprimata in kg greutate vie, cuprinzand greutatea initiala, greutatea intrarilor si greutatea sporului acumulat, necesita ca la calculatia costului unitar sa fie luate in considerare si elementele valorice corespunzatoare greutatii totale. In acest caz, la cheltuielile directe si indirecte stabilite pe categorii de animale trebuie sa se adauge:

– valoarea existentului de animale tinere si la ingrasat;

– valoarea intrarilor din productia proprie (viteii de la vacile pentru lapte);

– valoarea intrarilor de la subunitati ale entitatii;

– valoarea intrarilor din mutatii de la categoria inferioara de varsta;

– valoarea intrarilor din cumparari de la alte entitati economice.

Includerea in volumul cheltuielilor a acestor elemente se efectueaza la preturi care variaza in functie de sursa de provenienta a animalelor. Din volumul cheltuielilor stabilite pe obiecte de calculatie trebuie deduse eventualele pierderi din calamitati naturale, rezultand astfel cheltuielile care privesc productia obtinuta.

D. Calculul costului unitar al productiei obtinute constituie etapa finala a calculatiei. Pentru determinarea costului unitar al productiei, alaturi de stabilirea completa si corecta a cheltuielilor de productie, individualizarea corecta a productiei pe obiecte de calculatie are o importanta deosebita. In fond, calculul costului unitar al productiei este legat de cei doi termeni respectiv, cheltuielile de productie si productia obtinuta. Productia vegetala se refera la productia rezultata in urma recoltarii, fiind exprimata in unitati de masura corespunzatoare (t/grau, t/porumb etc.).

CAPITOLUL III

Contabilitatea costurilor de productie la SC AGRIBAN SRL

Cunoasterea criteriilor de clasificare a cheltuielilor are o mare importanta pentru organizarea evidentei cheltuielilor si a calculatiei costurilor . Clasificarea cheltuielilor se face dupa mai multe criterii , astfel : 
a) In functie de fazele mari ale circuitului mijloacelor economice din intreprindere , cheltuielile se clasifica , astfel :

cheltuieli de aprovizionare , cheltuieli de productie , cheltuieli de desfacere .
b) Dupa natura si , respectiv , dupa continutul lor economic cheltuielile se clasifica in:

cheltuieli cu munca materializata si cheltuieli cu munca vie . 
Cheltuielile cu munca materializata sunt cele referitoare la : consumurile de materie prima si materiale consumabile , consumurile de obiecte de inventar , consumurile de energie si apa , amortizarea imobilizarilor .
Cheltuielile cu munca vie sunt cele cu : salariile , impozitele , si contributiile la asigurarile si protectia sociala suportate de intreprindere . 
c)Dupa componenta (omogenitatea sau neomogenitatea ) lor , cheltuielile se clasifica in : cheltuieli simple si cheltuieli complexe .
Cheltuielile simple sunt acelea formate dintr-un singur element de cheltuiala , ca de exemplu : salariile, amortizarea , cheltuielile cu materiile prime, energia . 
Cheltuielile complexe sunt acelea care nu au continut omogen fiind formate din mai multe elemente de cheltuieli simple , cum sunt : cheltuielile comune sectiilor , cheltuieli generale de administratie. 
d) Dupa modul de identificare si repartizare in costul productiei , cheltuielile se clasifica in : cheltuieli directe si cheltuieli indirecte 
Cheltuielile directe sunt acelea care se identifica de la inceput , din momentul efectuarii lor , pe obiecte de calculatie . 
Cheltuielile indirecte sunt acelea care nu se identifica de la inceput pe obiecte de calculatie . In momentul efectuarii lor ele se evidentiaza in conturi separate de cheltuieli indirecte , de unde la sfarsitul perioadei de gestiune, cand se face calculatia costurilor se repartizeaza pe obiecte de calculatie pe baza unor cote procentuale 
e) In functie de momentul efectuarii si cel al includerii in costul productiei , cheltuielile se impart in : cheltuieli curente si cheltuieli efectuate in avans ( anticipate )
Cheltuielile efectuate in avans sunt cele care se efectueaza in perioada curenta , dar care privesc perioadele viitoare de gestiune, introducandu-se esalonat in costul productiei , cum sunt : cheltuieli cu chiriile ,cu abonamentele cu reparatiile efectuate in avans . 
f) In functie de raportul dintre volumul cheltuielilor si volumul fizic al productiei fabricate , chel-tuielile se impart in : cheltuieli variabile si cheltuieli fixe sau cheltuieli conventional –constante . 
Cheltuielile variabile sunt cele care isi modifica volumul corespunzator modificarii volumului fizic al productiei obtinute . De exemplu : consumurile de materii prime , materiale consumabile , energie , apa .
Cheltuielile fixe sunt acelea a caror marime ramane , relativ neschimbata , sau se modifica in functie de cresterea sau scaderea productiei obtinute in marimi nesemnificative . De exemplu : cheltuielile cu amortizarea imobilizarilor , cu chiriile platite , cu salariile personalului administrativ si de conducere

Calculatia ca procedeu a metodei contabilitatii reprezinta un ansamblu de operatii matematice utilizate pe tot parcursul ciclului de prelucrare a datelor si informatiilor furnizate de contabilitate , incepand cu prelucrarea documentelor primare si incheind cu calculul rezultatelor financiare si al indicatorilor de eficienta economi-ca din unitatile patrimoniale 
Calculele economice isi gasesc o larga aplicabilitate in toate lucrarile cu caracter contabil . Astfel , calculatia se utilizeaza la valorizarea bunurilor economice in documente primare pentru inregistrarea acestora in conturi , la stabilirea rulajului , totalului sumelor si soldurilor conturilor , cu ocazia intocmiri balantei de verificare si in lucrarile de inventariere a patrimoniului unitatilor economico-sociale , la intocmirea bilantului contabil si a contului de rezultate , la analiza situatiei economico-financiare a unitatilor patrimoniale , avand deci legaturi stranse cu toate procedeele metodei contabilitatii .
Prin intermediul calculatiei se determina indicatorii economico-financiari de caracterizare a activitatii unitatilor patrimoniale , cum ar fi de exemplu :marimea diferitelor surse de finantare stabile aflate la dispozitia unitati –capitalurile proprii, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli asimilate capitalurilor proprii , diverse ca-tegorii de imprumuturi si alte surse cu durata de finantare mai mare de un an ; marimea imobilizarilor necorpo-rale , corporale si financiare ; valoarea de intrare in patrimoniu a mijloacelor fixe ,amortizarea mijloacelor fixe si a altor imobilizari ; nivelul stocurilor si productiei in curs de executie; costurile preturile si valorile de intrare, respectiv de iesire in si din patrimoniu a stocurilor ;marimea datoriilor si creantelor unitatii patrimoniale fata de furnizori ,clienti , personalul ei , asigurarile sociale , bugetul statului , asociati , actionari , diversi debitori si creditori , alte persoane fizice sau juridice ; valoarea titlurilor de plasament , a disponibilitatilor in conturi la banci si in casa ,creditele bancare pe termen scurt si a altor valori de trezorerie care apartin unitatii patrimoniale ; nivelul cheltuielilor , veniturilor si rezultatelor financiare ; costurile , tarifele si preturile produselor lucrarilor si serviciilor ;cheltuieli de circulatie ,preturile cu amanuntul ale marfurilor , precum si alti indicatori economico-financiari ai unitatii patrimoniale . 
Desi este prezenta in toate etapele ciclului contabil de prelucrare a datelor , domeniul prioritar de utilizare a calculatiei il reprezinta totusi calculul costurilor de productie , unde se parcurg toate etapele incepand cu colectarea cheltuielilor pe obiecte de calculatie sau locuri de cheltuieli ,in functie de posibilitatile de identificare a acestora , repartizarea cheltuielilor de pe locuri pe obiecte , determinarea cantitativa si valorica a productiei in curs de executie , acolo unde este cazul , calculul costului efectiv al productiei finite ,in functie de metoda de calculatie utilizata de unitatea respectiva , compararea acestuia cu costul prestabilit si determinarea abaterilor

Calculatia efectiva a costurilor de productie se bazeaza pe datele din conturile in care au fost colectate cheltuielile ocazionate de fabricarea productiei .Etapa finala a calculatiei o constituie calcularea costului efectiv al productiei si decontarea acesteia .Calculatia costurilor efective se face la sfarsitul perioadelor de gestiune , de regula lunar . 
In scopul includerii in costul productiei a tuturor cheltuielilor si asigurari exactitatii acestuia , se impune ca lucrarile de calculatie sa se execute intr-o anumita ordine de succesiune , astfel :
– Inregistrarea cheltuielilor in conturile de cheltuieli directe si indirecte ;
– Repartizarea cheltuielilor activitatilor auxiliare asupra activitatii de baza si asupra altor activitati auxiliare ; 
– Repartizarea cheltuielilor indirecte ale sectiilor de productie si generale de administratie in costul productiei fiecarei sectii , pe comanda sau produs in parte ;
– Determinarea si repartizarea productiei in curs de executie si scaderea acesteia din totalul cheltuielilor , determinandu-se astfel costul produselor principale ;
– Calcularea costului efectiv al produselor finite principale , pe unitatea de calculatie , compararea lor cu costurile prestabilite si determinarea diferentelor de pret ; 
– Repartizarea cheltuielilor de desfacere in vederea determinarii costului complet al productiei .

3.1. Contabilitatea și analiza indicatorilor tehnici

3.1.1. Suprafața cultivată la SC Agriban SRL

SC Agriban SRL a avut in exploatare in anul 2011 o suprafata de teren arabil de 1210 ha,in 2012 suprafata de 1171 ha si in anul 2013 suprafata de 1014 ha .Aceste suprafete de teren se afla in extravilanul localitatilor Ghidigeni si Priponesti si apartin locuitorilor acestor comune,fiind date in arenda la SC Agriban SRL.Situatia este variabila de la an la an datorita aderarii sau retragerii de arendatori ,in cazul de fata in perioada analizata suprafata aflata in exploatarea societatii s-a diminuat anual,datorita retragerii unora dintre arendatori si migrarea catre alte societati. In fiecare an,societatea a cultivat in proportie de 100% suprafetele planificate asigurandu-si o rotatie eficienta a culturilor si evitand dezechilibrarea compozitiei solului.

Acest aspect este prezentat in figura urmatoare

Structura suprafețelor cultivate la SC Agriban SRL

Structura culturilor la SC Agriban SRL este dominată de producția de cereale. Din datele raportate prin Darea de seama Statistica AGR 2A rezulta ca suprafețele agricole ocupate de acestea reprezintă circa 66% din suprafața cultivată anual. In anul 2011, grâul și porumbul – culturi tradiționale pentru agricultorul român – dețin procente semnificative, respectiv 78% din suprafața totală cultivata,in anul 2012 , 88% din suprafața cultivat si 63% din suprafata cultivata in anul 2013. Ponderea mare a suprafetelor cultivate cu cereale este specifica unei agriculturi extensive,cum este de fapt ,intreaga agricultura romaneasca.

Dinamica suprafețelor cultivate la SC Agriban SRL

La grau ,suprafata cultivata s-a mentinut aproape constanta in anul 2012 fata de 2011,iar in anul 2013 a scazut fata de 2011 cu 142 ha,cu un procent de 68,92% din suprafata anului 2011.

Cultura porumbului a cunoscut o crestere usoara in anul 2012 fata de 2011,de 37 ha,respectiv 107,48% fata de 2011,,in anul 2013 suprafata s-a diminuat considerabil cu 154 ha,pe fondul diminuarii suprafetei totale ,si cu un procent de 67,98% fata de 2011.

Floarea soarelui s-a cultivat in anul 2012 pe o suprafata mai mica fata de 2011,respectiv pe 184 ha cu un procent de 67,64% din suprafata anului 2011,iar in anul 2013 s-a marit suprafata cultivata cu un procent de 136,76% fata de 2011,respectiv pe 372 ha.

3.1.2. Producția medie la hectar și producția totală

Structura producției medii si totale în perioada 2011-2013

Productiile medii realizate pe unitatea de suprafata in anii 2011,2012,2013 au fost determinate de soiurile si hibrizii utilizati la fiecare cultura ,de tehnologia aplicata ,de calitatea lucrarilor mecanice efectuate si nu in ultimul rand de conditiile pedo-climatice.Anii agricoli 2011,2012,2013 au fost marcati de lipsa precipitatiilor de iarna,iar anul 2012 a fost afectat si de seceta pedologica persistenta in timp,fapt ce a condus la diminuarea drastica a productiilor agricole la fiecare cultura.Productia medie a anilor 2011,2012,si 2013 a fost sub nivelul potential al arealului Ghidigeni si Priponesti.

Conform Darii de seama statistica AGR 2 B la grau productia media a anului 2011 a fost de 2916 kg/ha,in 2012 -2538 kg/ha iar in anul 2013 productia a fost de 2942 kg/ha.

La cultura porumbului productia cea mai slaba s-a inregistrat in anul 2012,de doar 441 kg/ha.In anul 2011 s-a inregistrat o productie de 3272 kg/ha iar in anul 2013 productia a fost de 4970 kg/ha.

Dinamica producției medii în perioada 2011 – 2013

Productiile medii ale anului 2012 au fost mult sub nivelul productiilor din 2011 datorita secetei excesive prelungita din primavara si vara anului 2012.Cultura cea mai slab productiva in anul 2012 a fost porumbul,realizandu-se o productie de numai 441 kg,in procent de doar 13,47%din productia anului 2011.Floarea soarelui s-a realizat intr-un procent de 33,72%,cea mai productiva cultura fiind graul,cu un procent de 87,03%din productia anului 2011 .Productia la grau a fost mai buna deoarece la instalarea fenomenului de seceta pedologica si atmosferica persistenta in timp,graul era intr-a faza de dezvoltare avansata si a fost mai putin afectat.In anul 2013 productiile medii au depasit productiile anului 2011 in procente de 100,89% la grau,151,89% la porumb si 127,89% la floarea soarelui.

Dinamica producției totale în anii 2011-2013

Productia totala obtinuta a fost conditionata de randamentul realizat pe unitatea de suprafata si de suprafata cultivata. Toate culturile din anul 2012 au avut productii totale inferioare anului 2011 datorita secetei,iar in anul 2013 o crestere semnificativa a avut productia la cultura de floarea soarelui ,cu un procent de 174,88% fata de 2011,la porumb a crescut cu 103.24% fata de 2011 si la grau a inregistrat un procent de 69,54% din productia anului 2011.

Dinamica producției marfă în perioada 2011 – 2013

Măsura în care agricultura românească evoluează de la economia tradițională la economia de piață se poate aprecia prin modul în care producția acestor culturi se valorifică, respectiv prin dinamica cantităților de grâu sau porumb care se consumă prin cumpărare de la producător.

Productia de porumb si floarea soarelui a fost valorificata integral,pe piata in timp ce productia la grau a cunoscut anumite exceptii. Din productia totala de 1333 to productie marfa in anul 2011,cantitatea de 605 to a fost atribuita arendatorilor din societate,asigurand fiecaruia o renta in natura de 500 kg de grau/ha.Asadar,doar 728 tone grau au fost valorificate in anul 2011 pe piata,iar 605 to a fost considerata venituri din arenda conform prevederilor codului fiscal.

In anul 2012 productia marfa la grau a fost de 1193 tone in procent de 89,49% fata de 2011.Cantitatea de 585 tone a fost atribuita arendatorilor societatii asigurandu-se o cantitate de 500 kg /ha iar productie marfa vanduta pe piata a fost de 608.Porumbul si floarea soarelui s-au valorificat pe piata in totalitate in anul 2012.

In anul 2013,productia marfa la grau a fost de 927 tone,in procent de 69,54%fata de 2011:din totalul de 927 tone,cantitatea de 608 tone a fost distribuita arendatorilor ,asigurandu-se o renta de 600 kg grau/ha si 319 to au fost valorificate efectiv pe piata. Productiile de floarea soarelui si porumb s-au valorificat in totalitate.

Dinamica prețului de livrare în perioada 2011-2013

In Romania nu se poate discuta desore o piata locala de cereale .Nivelul prețurilor din România se aliniază intotdeauna unui trend mondial iar traderii nu fac decât să transmită în piața locală prețurile  internaționale  In formarea prețului sunt mulți factori care intervin: nivelul de producție din țara noastră, din Europa, din bazinul Mării Negre și, în final, de balanța grâului la nivel global. Tot la această categorie intră și influențele prețurilor la celelalte produse agricole, pentru că în final există o corelare chiar directă între evoluția prețului grâului cu cel al porumbului atât timp cât parte din producția de grâu se adresează aceleiași piețe, și anume celei de consum furajer.

In anul 2012,societatea a vandut productiile obtinute cu preturi relative ridicate fata de 2011.Cresterea preturilor s-a datorat in primul rand productiilor mici obtinute la unitatea de suprafata si cererii mari de produse de pe piata.Astfel;pretul graului a crescut cu 143,57% fata de 2011,pretul porumbului a crescut cu 138,10%,iar floarea soarelui a avut o crestere de 177,56%.

In anul 2013 s-au obtinut productii mai mari,oferta de produse a fost mai mare pe piata si a avut drept rezultat scaderea preturilor,chiar sub nivelul anului 2011.Pretul graului a inregistrat un procent de 89% din pretul anului 2011,porumbul- 65,66%din pretul anului 2011,iar floarea soarelui un procent de 88,53% din pretul anului 2012.

3.2. Contabilitatea și analiza costurilor de producție la SC Agriban SRL

Această lucrare își propune să analizeze atât determinarea costului de producție al unei culturi cât și modul de gândire managerială, pentru abordarea aspectelor necesare înregistrării în contabilitate a tuturor operațiilor ce au loc în activitatea societății astfel încât să dea posibilitatea cunoașterii situației reale

Particularitățile pe care le prezintă procesul de producție din agricultură, modul de organizare a sistemului de evidență privind consumurile de resurse iși pun amprenta asupra calculației costului producției agricole.

O primă problemă in legătura cu determinarea costului producției, se referă la termenul cậnd poate avea loc calculația . Stabilirea costului producției agricole la intervale scurte de timp este dificilă datorită neconcordanței dintre perioada in care are loc consumul de resurse și timpul cậnd se obține producția.

Decalajul de timp, relativ indelungat, care se formează intre cheltuielile efectuate și producția obținută, neritmicitatea sub aspect cantitativ a producției obținute, cheltuielile ocazionate, in special, de procesul de administrare și conducere a fermelor și unității agricole ce au loc ulterior obținerii.producției constituie criterii care trebuie luate in considerare la stabilirea momentului la care se poate efectua calculația costului unitar al producției.

Calculația lunară a costului unitar al producției agricole și cumulat pentru intreaga perioadă scursă de la obținerea producției se justifică ca urmare a necesităților impuse de mecanismul de conducere al unității agricole.Costul unitar al producției fiind o mărime care trebuie să rezulte din raportarea cheltuielilor efective la cantitatea de producție obținută, impune ca la sfậrșitul anului unitățile agricole să efectueze calculația definitivă pe baza datelor care reprezintă consumul de resurse la nivel efectiv.

Intrucật in timpul anului costul calculat de ferme și sectoare auxiliare nu este un cost definitiv, cuprinderea in costul obiectelor de calculație a consumului de produse din producție proprie sau a prestațiilor sectoarelor auxiliare se poate efectua la nivelul costurilor prestabilite. La sfậrsitul anului cand se efectuează calculația definitivă a costurilor producției agricole, se impune ca aceste consumuri interne sa fie cuprinse la nivel efectiv.

O altă problemă cu implicații asupra calculului costului unitar al producției agricole. O constituie obținerea de la unele culturi atật a produselor principale, cat și a celor secundare.

Obținerea de la unele culturi a două sau mai multe produse principale determină stabilirea unui sistem de criterii pt precizarea produsului principal produselor care sunt asimilate, din punct de vedere al calculației, ca producție secundară. Această delimitare in produse principale (cu si fară calculație) și in produse secundare impune, pe de o parte alegerea procedeului de calculație, iar pe de altă parte evaluarea produselor principale asimilate producției secundare.

Calculația costului unitar al producției are la bază datele privind cheltuielile de producție și producția obtinută, inregistrate și grupate in evidența operativă a fiecărei unități agricole de producție. Cheltuielile inregistrate in cursul perioadei de gestiune au un caracter direct și indirect față de obiectele de calculație, reprezentate de culturile unității agricole de producție.

Intr-o forma generalizată, lucrările de postcalcul in ordinea succesiunii lor sunt urmatoarele:

a)centralizarea cheltuielilor de producție si a producției obținute;

b)repartizarea cheltuielilor indirecte pe obiectele de calculație;

c)stabilirea consumurilor interne și a altor elemente de cheltuieli pe obiecte de calculație;

d)calculul costului unitar al producției.

3.2.1. Contabilitatea cheltuielilor de productie la SC Agriban SRL

Desfasurarea oricarui process de productie din agricultura antreneaza cheltuieli de productie. Natura si marimea acestor cheltuieli precum si sursele de acoperire a lor influenteaza rezultatele finale ale societatii. Principalul factor care influenteaza rentabilitatea la SC Agriban SRL este marimea cheltuielilor de productie.

Analiza costului unitar la hectar impune luarea în considerare a celor 2 mari grupe de cheltuieli directe și indirecte, volumul și structura acestora. Cheltuielile directe sunt determinate de:

 cheltuieli cu sămânța, condiționate de cantitatea de sămânță aplicată în funcție de soi și hibrizi și prețul de aprovizionare al seminței selecționate și testate; cheltuielile cu îngrășăminte chimice și cu pesticidele, determinate de dozele recomandate conform tehnologiei de cultură și prețurile de achiziție; cheltuielile de aprovizionare (cota, alocată pe culturi);

 cheltuielile cu forța de muncă, incluzând: salariile și sporurile aferente, contribuția la asigurările sociale (9,5 % la volumul salariilor) și contribuția la crearea fondului de șomaj (1 % la fondul de salarii).

Cheltuielile indirecte includ în componența lor: cheltuielile generale și comune, dobânzile aferente creditelor bancare și impozitele, taxele, vărsămintele legale.

Costul la unitatea de suprafață a fost înregistrat și realizat pe elemente de cheltuieli la fiecare cultură în parte, fiind redat în detaliu în tabelele urmatoare.

Cheltuieli de producție la cultura porumb boabe

Pentru realizarea culturii de porumb ,sumele cheltuite au fost determinate de suprafata cultivate si de costul pe fiecare hectar de porumb cultivat.Cheltuielile planificate s-au realizat in proportie de cca 97% in perioada 2011-2013.

In ceea ce priveste structura cheltuielilor de productie la cultura porumbului,ponderea cea mai mare o au cheltuielile directe.

Structura cheltuielilor de producție la cultura Porumb boabe

Structura cheltuielilor de producție la cultura porumb boabe in anul 2011

Din analliza cheltuielilor de productie pe anul 2011,reiese ca ponderea a reprezinta cheltuieliele materiale.Productia neterminata reprezinta cheltuielile cu pregatirea ogorului din toamna si ingrasamintele chimice complexe aplicate sub brazda.

Structura cheltuielilor de producție la cultura porumb boabe in anul 2012

Structura cheltuielilor de producție la cultura porumb boabe in anul 2013

Cheltuieli de producție la cultura grau boabe

Cheltuielile de productie la cultura grau au fost influentate de suprafata totala si de costul pe un hectar.Esential intr-o unitate agricola de productie este sa se obtina productii cat mai mari la un cost de productie cat mai redus,asa incat unitatea sa inregistreze profituri cat mai mari.

Structura cheltuielilor de producție la cultura grau boabe/ha si total

Cheltuielile efectuate la cultura grau pe unitatea de suprafata se prezinta astfel in anul 2011

Structura cheltuielilor de producție la cultura grau boabe 2011

Structura cheltuielilor de producție la cultura grau boabe 2012

Structura cheltuielilor de producție la cultura grau boabe 2013

Cheltuieli de producție la cultura floarea soarelui

Structura cheltuielilor de producție la cultura floarea soarelui

Structura cheltuielilor de producție la cultura floarea soarelui 2011

Structura cheltuielilor de producție la cultura floarea soarelui 2012

Structura cheltuielilor de producție la cultura floarea soarelui 2013

3.2.2. Contabilitatea și analiza costurilor de producție la SC Agriban SRL

Dinamica costurilor de producție în anii 2011-2013 la SC Agriban SRL

Dinamica rezultatelor economico-financiare în perioada 2011-2013 la SC Agriban SRL

 Analiza cheltuieli/venituri arată că, dacă nu sunt recolte foarte mari, profitul obținut de un fermier care lucrează cultură mare, fie floarea soarelui, porumb sau grau este foarte mic. Dacă nu ar fi subvenția oferită de Uniunea Europeană pentru a acoperi pierderile de productie produse de factorii climaterici,nu ar fi rentabil cultivarea pamantului.

CAPITOLUL 4 CONCLUZII SI PROPUNERI

4.1. Concluzii

Din analiza efectuata s-au desprins urmatoarele concluzii:

-SC AGRIBAN SRL isi desfasoara activitatea pe piata agricola de cultivare a cerealelor din anul 1996,fiind un agent economic important pentru comuna Gohor si reprezentativ pentru judetul Galati.

– Analiza structurii suprafetelor cultivate intre 20111-2013 indica o crestere a suprafetei de grau si porumb in anul 2012 si o crestere a suprafetei de floarea soarelui in 2013,si o scadere a suprafetei totale annual,astefl in an ul 2012 a scazut cu 39 ha si in anul 2013 cu 196 ha.

-Analiza productiilor medii la ha indica o oarecare stabilitate a productiilor in perioada 2011-2013 la cultura grau,in timp ce culturile de porumb si floarea soarelui au avut scaderi considerabile de productie in anul 2012,datorita secetei prelungite.Reiese din acesta analiza ca au fost mai stabile in productii culturile de toamna comparativ cu porumbul si floarea soarelui(culturi de primavara)pentru ca au fost afectate mai mult de seceta din anul 2012.

– In anul 2012 pretul de livrare la floarea soarelui a cunoscut o crestere semnificativa ,pe seama diminuarii productiei,iar in anul 2013 ,s-a redus cu 12%fata de 2011. Preturile de livrare a cerealelor pe piata agricola sunt determinate in fiecare an in primul rand de productia ce se obtine.Preturile cresc invers proportional cu productia obtinuta.

-Contabilitatea la SC AGRIBAN SRL asigura inregistrarea cronologica si sistematica a documentelor,prelucrarea si pastrarea informatiilor referitoare la situatia patrimoniului unitatii,a rezultatelor financiare obtinute ,atat pentru uz intern ,dar si pentru relatiile cu clientii,cu institutiile bancare si organelle fiscal.

SC AGRIBAN SRL conduce contabilitatea in partida dubla,cu respectarea prevederilor Legii contabilitatii nr.82/1991 republicata si actualizata in 2014 si a Normelor Ministerului Finantelor Publice,intocmeste lunar rapoarte,iar la semestru si la sfarsitul anului intocmeste bilant contabil.

In contabilitate ,inregistrarile se efectueaza cronologic si sistematic in conformitate cu planul de conturi actualizat si a normelor in vigoare.

Gestiunile sunt organizate la nivel central,dar si la nivel de ferma de productie si intocmeste lunar balanta de verificare ,care se confrunta cu evidenta sintetica a societatii si cu evident analitica din ferme.

Contabilitatea veniturilor si a cheltuielilor este organizata pe feluri de venituri si cheltuieli ,in functie de natura lor.

Cunoasterea costului de productie la principalele culturi ii permite managerului sa fundamenteze astfel utilizarea tuturor factorilor de productie ,astfel incat sa obtina o rentabilitate mai mare in raport cu concurentii sai.

4.2.Propuneri

Principalul factor care influenteaza rezultatele economice ale unitatii SC AGRIBAN SRL este nivelul productiei obtinute la unitatea de suprafata.Pentru a obtine o rentabilitate crescuta este necesar a actiona prin doi factori si anume:reducerea costurilor unitare si valorificarea superioara a productiei.

Pentru reducerea costurilor se pot lua urmatoarele masuri:

-folosirea intensive a mijloacelor de productie de care dispune unitatea;

-evitarea oricaror forme de risipa;

– reducerea cheltuielilor administrative

– imbunatatirea calitatii lucrarilor effectuate si reducerea costului la mijloacele de productie;

Respectarea tuturor verigilor tehnologice,achizitia de hibrizi de mare productivitate si rezistenti la seceta si boli poate creste rentabilitatea culturilor de porumb si floarea soarelui.

Agricultura moderna demonstreaza faptul ca ,diversificarea productiei,astfel incat veniturile sa poata fi incasate esalonat in bugetul unitatii,asigura rentabilitatea si rezistenta pe piata .

De aceea,propun largirea activitatii in sectorul zootehnic,precum si in sectorul horticol.

Avand in vedere ultimele tendinte ale agriculturii modern si exigentele impuse de Uniunea Europeana,in prezent nu se mai pooate vorbi doar de agricultura profitabila,va trebui sa devina si sustenabila.

Aceasta presupune si o trecere catre o agricultura de tip organic.Tinand cont de dimensiune fermei si de resursele financiare,recomandarea este ca pe viitor o parte a activitatii sa fie orientata si spre agricultura ecologica.