Costurile de Productie

CAPITOLUL 1. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND COSTURILE DE PRODUCȚIE

CONCEPTUL DE COST DE PRODUCȚIE

Costul de producție reprezintă un indicator calitativ-economic ce ocupă o poziție centrală în sistemul indicatorilor la nivel de firmă și al celor folosiți pentru măsurarea și aprecierea creșterii economice.Se știe că eficiența poate fi apreciată dupa modul în care rezultatele activității economice corespund nevoilor sociale, iar resursele alocate sunt cheltuieli dupa exigențele care se impun pe piață. (Floarea Parvu,1999)

Costul de producție reprezintă expresia în bani a consumului de factori de producție necesar producerii și vânzării de bunuri materiale și servicii, concretizat în : cheltuieli pentru materii prime, materiale, combustibil, energie, salarii, pentru folosirea de utilaje și instalații, pentru chirii, întreținere, conducere, administrație, ș.a.

Costul de producție concretizează în expresie valorică cheltuielile cu personalul și cheltuielile materiale necesare pentru realizarea unui anumit volum de produse/servicii.

Dată fiind importanța acestui indicator, conducerea firmei trebuie să adopte politici manageriale adecvate de fundamentare a costurilor de producție și de reducere a acestora, astfel ȋncât să se realizeze produse/servicii de calitate la costuri cât mai mici. Aceste politici manageriale trebuie să conducă la o riguroasă măsurare a costurilor, care să permită stabilirea prețului de vânzare a produselor astfel încât să se asigure funcționarea ȋn condiții de eficiență a firmei, alegerea alternativei optime de producție, determinarea volumului optim de producție pe termen scurt și fundamentarea politicii de reducere a cheltuielilor. (Oprea M,2015)

COSTUL TOTAL DE PRODUCTIE

Dimensionarea acestor costuri trebuie să asigure reflectarea în expresie bănească a cheltuielilor materiale, cheltuielilor cu personalul și a altor cheltuieli necesare realizării unui volum de producție/servicii Qj, într-o gamă sortimentală variată j= 1,p, într- o anumită perioadă de timp t.

Pentru determinarea costului total al producției se utilizează două metode de grupare a cheltuielilor :

1. Gruparea cheltuielilor pe elemente primare de cheltuială ;

2. Gruparea cheltuielilor pe articole de calculație. (Oprea M., 2015)

1.2.1. DETERMINAREA COSTULUI TOTTAL AL PRODUCȚIEI PRIN GRUPAREA CHELTUIELILOR PE ELEMENTE PRIMARE

Această metodă este utilizată prepoderent în domeniul serviciilor unde cheltuielile salariale dețin o pondere relativ mare. Se consideră elemente de cheltuieli primare următoarele categorii de costuri :

a)Cheltuieli materiale. Potrivit acestei grupări, în cheltuielile materiale se includ consumurile de materii prime, materiale, combustibil, energie și apă, amortizarea mijloacelor fixe, cheltuielile cu reparațiile capitale ale utilajelor și echipamentelor de producție cu reparațiile curente și alte servicii și lucrări executate de terți, necesare realizării producției într-o perioadă determinată.

b) Cheltuieli cu personalul. În grupa acestor cheltuieli intră cheltuielile cu salariile tarifare ale întregului personal al firmei, inclusiv primele, indemnizațiile, sporurile ce se plătesc legal din fondul de salarii, contribuția la asigurările și protecția socială, cheltuieli pentru expertize tehnice și contabile, pentru asistență tehnică.

c) Impozite, taxe și alte cheltuieli. În cea de-a treia grupă de cheltuieli se includ impozitele pe clădiri, taxele și alte cheltuieli care, prin natura lor, nu au putut fi incluse în pozițiile de cheltuieli anterioare. La această grupă se vor mai include, de exemplu, dobânzile bancare, primele de asigurare și alte cheltuieli.(Suport curs, 2014).

1.2.2. DETERMINAREA COSTUILUI TOTAL AL PRODUCTIEI PRIN GRUPAREA CHELTUIELILOR PE ARTICOLE DE CALCULATIE

Se consideră articole de calculație următoarele categorii de costuri :

Costul materiilor prime și materialelor directe din care se scade valoarea materialelor recuperabile și refolosibile;

Salariile personalului direct productiv ;

Cheltuielile cu întreținerea și funcționarea utilajelor ;

Cheltuielile generale ale secțiilor de producție ;

Cheltuielile generale ale firmei ;

Pierderile din rebuturi ;

Cheltuielile de desfacere.

Această metodă se utilizează în special de către firmele (întreprinderile) care au sisteme de producție organizate pe secții și ateliere de producție.

Secția de producție reprezintă un subsistem productiv distinct din punct de vedere administrativ, în care se execută fie un produs sau o subcomponentă a acestuia, fie se desfășoară un anumit stadiu al procesului tehnologic de producție. Prin constituirea secțiilor de producție se asigură organizarea și coordonarea unitară a diferitelor activități ce compun procesul de producție și care sunt intercondiționate din punct de vedere tehnologic.

În cadrul secțiilor se pot constitui ateliere sau sectoare care realizează diferite faze ale procesului tehnologic, linii tehnologice, linii de producție, benzi rulante, linii de montaj – asamblare.

Dimensionarea costului total al producției prin această metodă se face pornind de la costul unitar pe fiecare tip de produs, prin care se determină mărimea cheltuielilor pe unitatea de produs, pe fiecare articol de calculație în parte. Pe această bază, înmulțind cantitatea prevăzută a se executa pentru fiecare tip de produs cu mărimea cheltuielilor pe fiecare articol de calculație se obține mărimea cheltuielilor corespunzătoare acestuia pe total cantitate.(Oprea M., 2015).

ANALIZA COSTURILOR DE PRODUCȚIE

Analiza costurilor și implicit a cheltuielilor, constituie un instrument esențial în ansamblul tehnicilor de diagnosticare și evaluare a performanțelor întreprinderii. Desfasurarea activității întreprinderii reclamă consum de resurse concretizate în factorii de producție care reprezintă imputuri, pentru care s-au angajat cheltuieli ce formează costurile de producție.

1.3.1.TIPOLOGIA CHELTUIELILOR LA NIVELUL FIRMEI

Eficiența activității întreprinderii, precum și competitivitatea produselor realizate depind, în mare masură, de modul cum se utilizează factorii de producție, motiv pentru care analiza cheltuielilor prezintă o importanță deosebită pentru managementul firmei, în vederea fundamentării politicilor privind costurile.

În contabilitatea financiară, cheltuielile întreprinderii sunt grupate dupa natura lor în urmatoarele trei categorii:

cheltuieli de exploatare, respectiv cheltuieli cu: materii prime, materiale auxiliare și alte materiale consumabile; energie electrică și apa; lucrări și servicii executate de terți; impozite, taxe și vărsăminte asimilate; salarii și cheltuieli asimilate acestora; amortizări și provizioane; alte cheltuieli de exploatare;

cheltuieli finanicare și anume: pierderi din creanțe legate de participanții; pierdere netă din vânzarea titlurilor de plasament; diferențe nefavorabile de curs valutar; dobânzi platite aferente creditelor contractate; sconturi acordate clienților; alte cheltuieli financiare;

cheltuieli extraordinare cuprinzând acele cheltuieli care nu sunt legate de activitatea curentă a întreprinderii, respective cheltuieli legate de operații de gestiune și cheltuieli legate de operații de capital.(Ristea M.,2005)

În funcție de dependența față de volumul producției, cheltuielile se grupează în:

cheltuieli variabile, care sunt dependente de volumul de activitate și conțin: cheltuieli cu materii prime și materiale aferente obținerii producției, cheltuielile cu salariile personalului productiv, cheltuieli cu servicii și lucrări prestate de terți cu scopul obținerii producției etc.;

cheltuieli fixe, al căror nivel este constant, pe termen limitat, în raport cu volumul de activitate, dar dependent de capacitatea de producție și distribuție, cum ar fi cheltuielile generale de administrație (materiale și salariale), cheltuielile cu amortizarea, o parte din cheltuielile de desfacere.( Iacovoiu B, 2015)

În raport cu modul de identificare și repartizare pe produs, cheltuielile întreprinderii se grupează în:

cheltuieli, respectiv costuri directe, care reprezintă acele consumuri aferente nemijlocit realizării produselor și anume “materii prime și materiale directe, renumerații directe, comtribuția privind asigurările și protecția socială și alte cheltuieli directe;

cheltuieli indirecte, respective costuri indirecte, acele consumuri efectuate la nivelul întregii activități și care se repartizează pe produs în funcție de diferite criterii care asigură o repartizare rațională. În cadrul acestei categorii se regăsesc o parte din cheltuielile de producție, cheltuieli generale de administrație și cheltuieli de desfacere;

În funcție de conținutul lor, cheltuielile se grupează astfel:

cheltuieli materiale cuprinzând consumul de resurse materiale și amortizarea mijloacelor fixe;

cheltuieli salariale care include toate cheltuielile aferente utilizării personalului.

1.3.2. ANALIZA CHELTUIELILOR AFERENTE VENITURILOR TOTALE

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale întreprinderii are rolul de a evidenția evoluția acestora în dinamică și pe structură, precum și factorii care influențează asupra nivelului lor, în scopul identificării rezervelor de reducere a acestora, a căror mobilizare constituie premisa creșterii eficienței și performanțelor economico-financiare.(Iacovoiu B.,2015)

1.3.2.1. ANALIZA CHELTUIELILOR LA 1000 LEI VENITURI TOTALE

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale se face cu ajutorul indicatorului “rata medie de eficiența a cheltuielilor totale’ sau “cheltuieli la 1000 lei venituri totale”, al carui model de analiză este următorul:

sau , (rel.1.1)

Unde: x 1 000 (rel.1.2)

în care:

– cheltuieli pe categorii structurale (exploatare, financiare, extraordinare)

– veniturile pe categorii structurale (exploatare, financiare, extraordinare)

– structura veniturilor (pondera fiecarei categorii de venit în total venituri)

– cheltuieli la 1.000 lei venituri pe categorii structirale (rata de eficiență a cheltuielilor pe categorii structurale). ( Iacovoiu B, 2015)

Rezultă că modificarea ratei medii de eficiență a cheltuielilor totale, față de baza de comparație, este rezultatul influenței exercitate de modificarea structurii veniturilor.

Luând în considerare modul de calcul al ratei medii de eficiență a cheltuielilor totale, determinată ca raport efort/efect, rezultă că reducerea nivelului acesteia denotă o creștere a eficienței cu care au fost consumate resursele materiale, umane și financiare ale întreprinderii.

1.3.2.2. ANALIZA CHELTUIELILOR LA 1.000 LEI VENITURI DIN EXPLOATARE

Analiza cheltuielilor aferente activității de exploatare, poate fi efectuata cu ajutorul următorilor indicatori:

a.Cheltuieli la 1.000 lei venituri din exploatare, pe categorii de cheltuieli:

= (rel.1.3)

b.Rata medie de eficiență a cheltuielilor de exploatare:

sau, (rel.1.4)

(rel.1.5)

(rel.1.6)

Rce – reprezintă rata medie de eficiență a cheltuielilor de exploatare;

– suma veniturilor din exploatare pe tipuri de activități ( vânzări de mărfuri, livrări de produse, executări de lucrări, prestări de servicii, producția stocată, producția imobilizată, alte venituri din exploatare);

– suma cheltuielilor de exploatare pe tipuri de activități;

– structira veniturilor din exploatare pe tipuri de activități

– rata de eficiență a cheltuielilor de exploatare la 1.000 lei venituri pe tipuri de activități.

Din punct ce vedere structural, analiza cheltuielilor de exploatare permite și evidențierea ponderii pe care o deține fiecare element de cheltuială in totalul acestora. Funcția de natura cheltuielilor aferente activității de exploatare, se poate determina pe fiecare categorie de cheltuială în parte, rata de eficiență a acestora la 1.000 lei venituri din exploatare. ( Robu V.,Georgescu N.)

1.3.3. ANALIZA CHELTUIELILOR AFERENTE CIFREI DE AFACERI

Modelele de analiză utilizată în practică urmăresc evidențierea influențelor pe care modificarea structurii producției vândute, a prețurilor de vânzare sau costurilor unitare le generează asupra dinamicii cheltuielilor aferente afaceri. Pentru a aprofunda analiza structurală se pot utiliza modele care releva aspecte mai detaliate privind comportamentul cheltuielilor variabile și cheltuielilor fixe.

1.3.3.1. ANALIZA CHELTUIELILOR LA 1.000 LEI CIFRĂ DE AFACERI

Analiza factorială a cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri este fundamentată pe următorul model:

(rel.1.7)

unde:

– volumul fizic al producției vândute pe categorii de produse”i”;

– costul complet unitar pentru produsul ”i”;

– prețul unitar de vânzare pentru produsul ”i”, exclusiv cu TVA.

Sistemul de factori care acționează asupra cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri potrivit modelului de mai sus este următorul:

în care:

– structura producției vândute pe categorii de produse ”i”.

Analiza factorială a cheltuielilor aferente cifrei de afaceri se realizează astfel:

(rel.1.8)

din care, datorită:

1.influenței modificării structurii producției vândute:

(rel.1.9)

2.influenței modificării prețurilor de vânzare:

(rel.1.10)

3.influenței modificarii costurilor complete unitare:

(rel.1.11)

Acest model arată că diminuarea cheltuielilor aferente cifrei de afaceri este posibilă prin: îmbunătățirea producției vândute pe seama creșterii ponderii produselor cu rata de eficiență a cheltuielilor inferioare mediei; diminuarea costurilor de producție unitare ca urmare a creșterii eficienței activității de aprovizionare și producție.( Iacovoiu B, Straoanu M., Teodorescu C., 2011).

1.3.3.2. ANALIZA CHELTUIELILOR VARIABILE LA 1.000 LEI CIFRĂ DE AFACERI

Cheltuielile variabile reprezintă, așa cum am menționat anterior, acea parte a cheltuielilor de producție care se modifică în funcție de volumul producției obținute. Analiza factorială a cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de afaceri este fundamentată pe un model similar celui de mai jos și anume:

, (rel.1.12)

unde: – costul variabil unitar pentru produsul “i”.

Sistemul de factori care acționează asupra cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de afaceri potrivit modelului de mai sus este următorul:

Analiza factorială a cheltuielilor variabile aferente cifrei de afaceri se realizează astfel:

(rel.1.13)

din care, datorită:

1.influenței modificării structurii producției vândute:

(rel.1.14)

2.influenței modficării prețurilor de vânzare:

(rel.1.15)

3.influenței modificării costului unitar pe produs:

(rel.1.16) .( Iacovoiu B, Straoanu M., Teodorescu C., 2011).

1.3.3.2. ANALIZA CHELTUIELILOR FIXE LA 1.000 LEI CIFRĂ DE AFACERI

Cheltuielile fixe, respective acea parte a cheltuielilor de producție care nu se modifică în funcție de volumul producției obținute, se analizează în raport cu cifra de afaceri potrivit următorulului model:

(rel.1.17)

Unde:

Cf – cuantumul cheltuielilor fixe

– cheltuieli fixe la 1.000 lei cifră de afaceri.

Sistemul de factori care acționează asupra cheltuielilor fixe la1.000 lei CA este:

Analiza factorială a cheltuielilor fixe aferente cifrei de afaceri se realizează astfel:

(rel.1.18)

din care, datorită:

1.influenței modificării volumului fizic al producției vândute:

(rel.1.19)

2.influenței modificării prețurilor de vânzare:

(rel.1.20)

3.influenței modificării cuantumului cheltuielilor fixe:

(rel.1.21)

1.3.4.ANALIZA CHELTUIELILOR MATERIALE

În funcție de profilul de activitate al întreprinderii, cheltuielile materiale reprezentate, în principal, de cheltuielile cu materii prime, materiale consumabile, energie, apa , alte utilități, amortizarea activelor fixe, au o pondere importantă în cheltuielile de exploatare, ceea ce justifică necesitatea unei analize detaliate a acestora, care să urmărească evoluția lor, atât pe total, cât și pe elemente componente.

Analiza factorilă a cheltuielilor cu materialele la 1.000 lei cifră de afaceri este fundamentată pe un model similar celor de mai sus, astfel:

(rel.1.22)

unde:

– cheltuielile cu matrialele pe unitatea de produs. Acestea depind, la rândul lor, de consumul specific (cs) și de prețul de aprovizionare (p' ) și se calculează astfel:

,îin care:

– consumul specific din materialul”j”;

– prețul de vânzare

Sistemul de factori care acționează asupra cheltuielilor cu materialele la 1.000 lei cifră de afaceri potrivit modelului de mai sus este următorul:

Analiza factorială a cheltuielilor cu materialele aferente cifrei de afaceri se realizează utilizând metoda substituției in lanț, astfel:

(rel.1.23)

din care, datorită:

1.influenței modificării structurii producției vândute:

(rel.1.24)

2.influenței modficării prețurilor de vânzare:

(rel.1.25)

3.influenței modificării cheltuielilor cu materialele pe unitatea de produs:

(rel.1.26)

din care:

3.1. contribuția modificării consumurilor specifice:

(rel.1.28)

3.2 Contribuția modificării prețurilor de aprovizionare:

(rel.1.29)

Acest model de analiză factorială evidențiază faptul că diminuarea cheltuielilor cu materialele aferente cifrei de afaceri se poate realiza prin: creșterea ponderii produselor pentru care nivelul cheltuielilor cu materialele la 1.000 lei cifră de afaceri, diminuarea costurilor cu materialele; majorarea preturilor de vanzare. (Iacovoiu B., 2015)

1.3.5. ANALIZA CHELTUIELILOR CU PERSONALUL

Utilizarea factorului uman, resursă esențială în cadrul oricărei activități productive, se reflectă asupra valorii nou create, generând fluxuri de cheltuieli constituite din salariile plătite angajaților, contribuțiile pentru asigurări sociale și protecție socială, alte beneficii.

În literature de specialitate , cheltuielile cu personalul sunt structurate în funcție de o diversitate de criterii, ca de exemplu:

pe elemente componente, respective: salarii tarifare, sporturi, contribuțiile pentru asigurări sociale și protecție socială, stimulente, ajutoare;

pe categorii de personal, caz în care gruparea salariaților se poate realiza, de exemplu, în funcție de specializare sau modul în care participă la procesul de producție;

în raport cu modul de includere în conturi, cheltuielili pot fi grupate, de exemplu, în cheltuieli cu personalul direct productiv și indirect productiv.

în raport cu cine suportă cheltuielile se disting două categorii: cheltuieli suportate de angajator și cele suportate de angajat.

Așadar , analiza cheltuielilor cu personalul are în vedere o problematică complexă, în cadrul căreia se disting câteva aspecte prioritare și anume: analiza dinamicii și structurii pentru a caracteriza evoluția în timp a situației generale a cheltuielilor cu personalul; analiza factorială în vederea determinării cauzelor care au generat aceste evoluții; analiza eficienței cheltuielilor cu salariile.( Ișfănescu A., Robu V., Hristea A.M., Vasilescu C.,2002)

1.3.5.1. ANALIZA DINAMICII ȘI STRUCTURII CHELTUIELILOR CU PERSONALUL

Analiza dinamicii și structurii se poate realiza în mărimi absolute și mărimi relative evidențiindu-se, astfel, evoluția cheltuielilor cu personalul la nivelul îndreprinderii, dar și contribuția elementelor componente la modificarea acestora.

Această analiză comportă o particularitate, în sensul că noțiunea de „modificare relativă” se referă la modificarea condiționată de volumul de activitate, întrucât între producția realizată și dinamica cheltuielilor cu salariile personalului direct productiv „există o legătură directă, dar trebuie avută in vedere și faptul că partea dominantă a cheltuielilor în cauză are un caracter variabil”.( Ișfănescu A., Robu V., Hristea A.M., Vasilescu C.,2002)

Plecând de la această practică, modificarea relativă a cheltuielilor cu salariile se stabilește potrivit relației de mai jos:

(rel.1.30)

unde:

– cheltuielile cu salariile realizate (efective);

– cheltuielile cu salariile admisibile. Indicator calculat astfel:

(rel.1.31)

în care:

– cheltuielile cu salariile în perioada de referință;

– indicele volumului de activitate ( cifra de afaceri sau producția exercițiului).

1.3.5.1. ANALIZA FACTORIALĂ A CHELTUIELILOR CU SALARIILE

Plecând de la faptul că dinamica cheltuielilor cu salariile este inflențată în mod direct și semnificativ de evoluția numărului de salariați, în practica economică, analiza factorială se realizează, în principal, în baza următoarelor modele:

(rel.1.32)

Cs = (rel.1.33)

Potrivit primului model de analiză, sistemul factorial se prezintă astfel:

N̅s

Cs S̅ t̅

, unde :

N̅s – număr mediu de salariați;

S̅ – salariul mediu anual;

t̅ – timpul mediu de muncă pe salariat (om- ore);

Metodologia de analiză factorială și măsurarea influențelor factorilor se prezintă astfel:

(rel.1.34)

din care :

1.inflența modificării numărului mediu de salariați:

(rel.1.35)

2.influența modificării salariului mediu anual:

(rel.1.36)

din care:

Contribuția modificării timpului mediu de muncă pe salariat:

(rel.1.37)

Contribuția modificării salariului orar: (Iacovoiu B.,2015))

(rel.1.38)

1.3.5.3. ANALIZA EFICIENȚEI CHELTUIELILOR CU PERSONALUL

Această analiză are în vedere determinarea unor indicatori de eficiență calculați prin raportarea cheltuielilor cu personalul la veniturile din exploatare, respectiv cifra de afaceri sau valoarea adăugată, astfel:

1.cheltuieli cu personalul la 1.000 lei venituri din exploatare:

(rel.1.39)

2.cheltuieli cu personalul la 1.000 lei cifra de afaceri:

(rel.1.40)

Potrivit modelulul prezentat, sistemul de factori care influențează eficiența cheltuielilor cu personalul este urmatorul:

S͞ , unde:

W̅͞͞a – productivitatea medie anuală calculate ca raport între un indicator de rezultate (Ve, CA sau VA) și numărul mediu de salariați (N̅s);

S̅ – salariul mediu anual calculat ca raport între cheltuielile cu personalul (Cp) și numărul mediu de salariați, respectiv . .( Iacovoiu B, Straoanu M., Teodorescu C., 2011).

1.3.6. ANALIZA COSTULUI UNITAR

Un indicator deosebit de important în analiza activității întreprinderii este costul unitar, a cărui reducere, ca obiectiv prioritar al managementului, se poate realiza prin aplicarea unor măsuri specifice activității firmei, care să vizez, în principal următoarele aspecte:

Diminuarea consumurilor specifice;

Sporirea gradului de utilizare a capacității de producție;

Creșterea productivității muncii.

Analiza costului unitar se realizează în marimi absolute și relative, avându-se în vedere principalele categorii de cheltuieli directe, respectiv cheltuielile cu materiile prime, materiale și salariile muncitorilor direct productivi, precum și indirect productivi.

1.3.6.1. ANALIZA CHELTUIELILOR DIRECTE PE PRODUS

Analiza factorială a cheltuielilor cu materiile prime și materiale pe unitatea de produs se realizează utilizând următorul model:

(rel.1.41)

în care:

– consumul specific din materia primă sau materialul „j”;

– prețul de aprovizionare al materiei prime sau materialul „j”.

Aplicând metoda substituirilor în lanț, influența celor doi factori asupra modificării costului unitar se determină astfel:

1.influența modificării consumurilor specifice:

(rel.1.42)

2.influenta modificării prețurilor de aprovizionare:

(rel.1.43)

Așadar, cheltuielile cu materiile prime și materialele pe unitatea de produs se poate reduce în următoarele situații: reducerea consumurilor specifice, care trebuie să se realizeze fără a afecta caracteristicile tehnice și calitative ale produselor; diminuarea prețurilor de aprovizionare, care se pot obține prin achiziționarea unor materii prime și materiale la prețuri mai mici.(Badea F,)

1.3.6.1. ANALIZA CHELTUIELILOR INDIRECTE PE PRODUS

Cheltuielile indirecte, care dețin o pondere relativ însemnată în totalul cheltuielilor de producție, se repartizează pe produs în baza unor criterii specifice activității.

În modelul de mai jos, costul indirect pe produs se stabilește prin raportarea sumei cheltuielilor indirecte (Ci) la volumul fizic al producției obținute (q). Astfel, contribuția celor doi factori la modificarea cheltuielilor indirecte pe produs:

1.contribuția modificării volumului fizic al producției fabricate:

(rel.1.44)

2.contribuția modificării sumei cheltuielilor indirect:

(rel.1.45)

unde: este indicele volumului fizic al producției fabricate.

Cheltuielile indirecte pe unitatea de produs se pot reduce în următoarele situații:

creșterea volumului fizic al producției fabricate, care se poate realiza în limitele impuse de capacitățile existente și de restricțiile pieței;

reducerea cheltuielilor indirecte, prin adoptarea unor măsuri care să urmărească eliminarea consumurilor nejustificate. (Iacovoiu B., 2015)

INDICATORII DE EFICIENȚĂ AI COSTURILOR DE PRODUCȚIE

Pentru analiza eficienței costurilor de producție se utilizează următorii indicatori:

Rata cheltuielilor de producție sau cheltuieli de producție la 1.000 lei venituri (rel.1.46)

Rata cheltuielilor materiale sau cheltuieli materiale la 1.000 lei venituri (rel.1.47).

Rata cheltuielilor salariale sau cheltuieli cu personalul la 1.000 lei venituri (rel.1.48).

unde: reprezintă cheltuielile de producție la 1000 lei venituri;

– cantitatea de producție pentru produsul de tip j ;

– costul de producție unitar pentru produsul de tip j ;

Pj – prețul unitar pentru produsul de tip j ;

j= 1,p gama sortimentală de produse aflate în portofoliul firmei.

Chm/1000

unde: reprezintă cheltuieli materiale la 1000 lei venituri;

– cheltuieli materiale pe unitatea de produs j.

(rel.1.48)

unde: reprezintă cheltuieli cu personalul la 1000 lei venituri.

ANALIZA INDICATORILOR DE EFICIENȚĂ

Din punct de vedere managerial, analiza acestor indicatori se face în diferite moduri care să permită evidențirea tendinței de evoluție în timp și spațiu a eficienței cheltuielilor.

Analiza în dinamică are ca scop să evidențieze tendința de creștere sau scădere a eficienței cheltuielilor în timp. Această analiză se face pe baza indicelui de evoluție (1.49).

(rel.1.49)

unde: reprezintă indicele de evoluție a ratei cheltuielilor;

– rata cheltuielilor de producție la momentul t;

– rata cheltuielilor de producție la momentul anterior t-1.

În mod similar se determină indicele de evoluție a ratei cheltuielilor materiale și salariale.

Interpretarea rezultatelor

-dacă rezultă o scădere a eficienței cheltuielilor în timp;

-dacă rezultă o creștere a eficienței cheltuielilor.

Analiza în dinamică se poate face atât raportat la un moment imediat anterior (evoluție cu baza în lanț) cât și la un moment 0 considerat an de bază (evoluție cu bază fixă).

Dacă ȋn perioada de analiză au intervenit modificări de prețuri sau tarife ca urmare a inflației, se actualizează valorile, pentru a se putea face datele comparabile.

b) Analiza comparativă cu firmele care au producție similară are ca scop să evidențieze poziția în raport cu acestea și a orienta strategia de dezvoltare. O valoare mai mică a eficienței cheltuielilor în raport cu concurența indică un punct slab al firmei, ceea ce va duce la pierderea competitivității pe piață.

c) Analiza factorială are ca scop evidențierea impactului pe care îl au factorii determinanți asupra evoluției indicatorilor de eficiență.

Pentru analiza evoluției ratei cheltuielilor de producție, se calculează impactul a trei factori determinanți:

Structura producției (rel. 1.50)

Costul unitar al produselor (rel. 1.51);

Prețul de vânzare (rel. 1.52)

(rel.1.50)

(rel.1.51)

(rel.1.52)

unde: reprezintă variația ratei cheltuielilor de producție la momentul t față de momentul t-1, datorată modificării structurii producției ;

– variația ratei cheltuielilor de producție la momentul t față de momentul t-1, datorată modificării costului unitar al produselor ;

variația ratei cheltuielilor de producție la momentul t față de momentul t-1 datorată modificării prețului de vânzare al produselor;

d) Analiza pe bază de plan are ca scop să evidențieze încadrarea ratei cheltuielilor de producție în limita unei valori maxim admisibile. Se recomandă elaborarea planului cheltuieli maxime la 1000 lei venituri ca instrument managerial de control și evaluare a eficienței cheltuielilor efectiv înregistrate. (Oprea Mihaela, 2015)

CAPITOLUL 2. PREZENTAREA GENERALA A FIRMEI SNGN. ROMGAZ. SA

Societatea Națională de Gaze Naturale Romgaz SA (SNGN Romgaz SA), cu sediul central în Mediaș, este cel mai mare producător de gaze naturale din România. Obiectul de activitate principal al societății este extracția hidrocarburilor.

Compania este admisa la tranzactionare din anul 2013 pe piața Bursei de Valori din Bucuresti și a Buresi din Londra (LSE) . Acționar principal este statul roman cu o participație de 70%. Compania are o experiență vastă in domeniul explorării și producerii de gaze naturale, istoria sa începand acum mai bine de 100 de ani în 1909, când a fost descoperit primul zăcământ de gaze naturale în Bazinul Transilvaniei la Sarmasel.

Tab.2.1. Situația acționarilor

La mijlocul lunii aprilie, în anul 1909, la Sarmasel, jud. Mureș, nu departe de Mediaș, locul în care astăzi este concentrată cea mai mare parte a industriei de gaze naturale din România, a fost facută prima descoperire de gaze naturale libere din România. Acesta a fost momentul de început al unei istorii care a schimbat favorabil și profund dezvoltarea socială și economic a regiunii și a întregii țări.

1909 – descoperirea primului zăcământ de gaze naturale din România prin forarea sondei 2 Sarmasel (Bazinul Transilvaniei)

1913 – a fost înregistrată prima producție de gaze naturale în România de 113.000 Stmc;

1915 – se încheie un contract între Ministerul de Finanțe și “Deutsche Bank” din Berlin prin care se pun bazele “Societății Maghiare de Gaz Metan”, care avea ca obiectiv explorarea și exploatarea gazului metan din unele regiuni din Transilvania.

1919 – se înființează “Direcția gazului natural” cu sediul la Cluj, subordonată Ministerului Industriei și Comerțului din București, care avea în exploatare câmpurile gazeifere de la Sarmasel și Copșa Mică, transformată în 1925 în Societatea Națională de Gaz Metan “SONAMETAN”

1961 – se experimentează și operează primul depozit de înmagazinare subterană a gazelor pe structura Ilimbav (jud. Sibiu)

1972 – începe exploatarea zăcamintelor de gaze naturale utilizând agregate de comprimare;

1976 – s-a înregistrat producția maximă de gaze naturale de 29.834 mil. Stmc, debitul zilnic maxim de 116,3 mil. Stmc fiind înregistrat în luna februarie;

1979 – se realizează prima înmagazinare modernă într-un zăcamânt depletat de gaze naturale la Urziceni, având rolul de a asigura preluarea continuă a gazelor naturale din import pe parcursul anului și asigurarea cu gaze naturale a Bucureștiului în perioada rece;

1982 – se amenajează cel mai mare depozit de înmagazinare subterană din România, la Bilciurești;

1991 – fosta Centrală a Gazului Metan se transformă în Regia Autonomă “Romgaz” RA;

1998 – Romgaz RA devine Societatea Naționala de Gaze Naturale “Romgaz” SA din componența căreia faceau parte cinci filiale: trei Societăți Comerciale de Explorare, Producție și Înmagazinare Subterană a Gazelor Naturale (Exprogaz Mediaș, Exprogaz Tg. Mureș și Exprogaz Ploiești) și două Societăți Comerciale de Distribuție (Distrigaz Sud și Distrigaz Nord);

2000 – prin Hotărârea nr. 334/28 aprilie 2000, a Guvernului României, Societatea Națională de Gaze Naturale “Romgaz” SA Mediaș a fost restructurată și reorganizată, prin separarea principalelor domenii de activitate. Astfel, au luat ființă cinci societăți independente: SC Exprogaz SA, SN Depogaz SA, SN Transgaz SA, SC Distrigaz Sud și SC Distrigaz Nord;

2001 – prin HG 575, SC Exprogaz SA și SN Depogaz SA au fuzionat, iar nou înființata societate devine SNGN Romgaz SA.

Misiune

Creșterea continuă a performanței, a competitivității și a valorii ROMGAZ datorită valorificării potențialului uman și a activelor deținute, a practicii afacerilor predictibile și profitabile precum și a gestionării riguroase a riscurilor.

Producția de gaze ca obiectiv strategic: de la înființare, misiunea Romgaz a fost de a produce și furniza gaze naturale, contribuind la creșterea gradului de independență energetică a României și la performanța sa economică în conformitate cu politica energetică guvernamentală. Oferirea de servicii și produse înalt calitative. Managerii și angajații noștri sunt conștienți de importanța relațiilor cu clienții și acționează astfel încat toți beneficiarii produselor și serviciilor companiei să se bucure de un tratament corect la standarde înalt calitative. Romgaz este preocupat permanent de imbunătățirea calității pentru creșterea satisfacției clienților și stabilirea unor relații parteneriale cu aceștia.

Viziune

Romgaz are potențialul și ambiția de a-și consolida și dezvolta poziția de cea mai importantă companie de gaze naturale din România și de a deveni un actor principal pe piețele importante din Europa Centrala și de Est care să reziste la presiunea tot mai puternică exercitată la nivel regional și internațional.

Fig.2.1. Viziunea oragnizației

Principalele activități desfășurate de Romgaz sunt:

Cercetare și explorare geologică a potențialelor zăcăminte de gaze naturale;

Extracția gazelor naturale;

Înmagazinarea subterană a gazelor naturale;

Furnizarea de gaze naturale;

Operații speciale și servicii la sonde;

Cercetare și inginerie tehnologică a rezervoarelor geologice;

Servicii de mentenanță și transporturi.

Obiective

Romgaz este o prezență puternică pe piața regională și continua îmbunătățire a potențialului și capaciăților companiei este o prioritate atat în beneficiul companiei cât și al acționarilor. Astfel compania își propune: creșterea portofoliului de resurse și rezerve de gaze, prin descoperirea de resurse noi și prin dezvoltarea și îmbunătățirea recuperării resurselor deja descoperite; consolidarea poziției pe piețele de furnizare a energiei; optimizarea, dezvoltarea și diversificarea activității de înmagazinare subterană, prin reconsiderarea importanței acesteia, pentru asigurarea siguranței, continuității și flexibilității în aprovizionarea cu gaze naturale; identificarea unor oportuniățti noi de creștere și diversificare; creșterea performanțelor companiei.

2.1. ANALIZA MEDIULUI EXTEN LA SNGN. ROMGAZ.SA

Clienți:

Clienții reprezintă cea mai importantă componentă a micromediului, fiind alcătuită de instituții și persoane fizice, cărora le sunt adresate bunurile și serviciiile firmei.

Majoritatea vânzarilor realizate de Romgaz au fost realizate anul trecut pe piața concurențială. Cei mai mari clienți ai Romgaz anul trecut au fost EON Gaz Romania, GDF Suez Energy Romania și Azomureș, aceștia având ponderi în total de 28%, 22% și respectiv 10%.

Concurența:

Cel mai mare concurent pe piața românească a producției și furnizării de gaze naturale al Romgaz este OMV Petrom. Anul trecut, Romgaz avea o cotă de piață de 50,12%, iar Petrom de 47,32%. Alti concurenti sunt Amromco Ploiești, Foraj Sonde, Lotus Petrol și Raffles Energy. În privința activității de prestari servicii, de înmagazinare subterană a gazelor naturale, Romgaz are o cotă de piață de 90% .

OMV Petrom și Exxon Mobil au anunțat anul trecut ca au făcut o descoperire de posibile zăcăminte de gaze naturale care ar putea ajunge la 84 miliarde de metri cubi, sau echivalentul consumului intern al țării timp de sase ani. Ministrul delegat pentru Energie a declarat recent că Departamentul pentru Energie se va axa pe Marea Neagră, întrucât s-au descoperit rezerve serioase de gaze naturale. Sunt informații ca ar exista și alte perimetre cu gaze naturale, în afara perimetrului Neptun, unde Petrom a anunțat posibile descoperiri. Petrom a anuntat de asemenea ca în luna septembrie anul curent ca ar putea intra in domeniul zăcămintelor de gaze de sist, daca aceste activități se vor dovedi fezabile.

Factorii care influențează mediul extern al firmei:

Factori tehnologici:

tehnologizarea celor mai multe activități;

evoluția tehnologică în explorare, cercetare geologică și dezvoltarea de noi tehnologii de exploatare a gazelornaturale;

sisteme informatice de gestiune economică, comercială, de gestiune a resurselor;

evoluția sistemelor informatice, de internet și telecomunicații;

evoluția și dezvoltarea instrumentelor comerciale.

Factori economici:

creșterea/descreșterea economică;

îmbunătățirea mediului de afaceri;

scăderea riscului de țară, creșterea interesului din partea investitorilor;

inflația/deflația;

variația cursului RON/USD și a barilului echivalent petrol;

evoluția produsului intern brut;

fiscalitatea;

nivelul de trai;

nivelul investițiilor (străine și/sau autohtone);

capitalizarea societăților comerciale.

Factori de mediu:

obligativitatea respectării legilor în domeniu (certificate verzi, reciclări materiale etc.);

modificarea factorilor climatici (aer cald, asigurarea confortului termic);

dezvoltarea unor produși energetici de substituție;

adaptarea proceselor tehnologice ale clienților la legislația din domeniul protecției mediului și eficienței energetice.

Factori politici și de reglementare:

stabilitatea mediului politic și de reglementare;

existența strategiei în domeniul energetic acceptată de toate forțele politice;

legislație primară și secundară în domeniu;

privatizarea;

armonizarea legislației interne cu legislația UE;

asigurarea funcționării într-un cadru real concurențial;

nivelul de implicare a politicului în protejarea unor categorii de consumatori.

2.2.ANALIZA MEDIULUI INTERN LA SNGN.ROMGAZ.SA

Mediul intern al Romgaz este alcătuit din totalitatea elementelor ce asigură realizarea obiectivului de activitate al acesteia. Acesta intră în acțiune ca un ansamblu în care componentele conlucrează, condiționându-se reciproc, potentându-se sau anihilându-se una pe cealaltă dupa caz.

Structura organizatorică:

Organizarea structurală a Romgaz este evidențiată în documentele organizatorice din cadrul acesteia. Organizarea societății corespunde unei structuri de tip ierarhic-funcțională, având un număr de șase niveluri ierarhice de la acționarii societății la personalul de execuție, după cum urmează:

Adunarea Generală a Acționarilor

Consiliul de Administrație

Directorul General

Directorii Generali Adjuncți

Sefii compartimentelor funcționale și operaționale din subordinea Directorului General și al Directorilor Generali Adjuncți

Personalul de execuție.

Oamenii cheie în structura și funcționalitatea societății sunt Directorul General, Directorii Generali Adjuncți, Directorul Economic, precum și directorii de sucursale. Aceștia au in subordine sefii de compartimente (sucursale/departamente/ direcții/servicii s.a.), care fac legătura între structura superioară și angajații respectivului compartiment.

Fiecare compartiment are atribuțiile sale, bine stabilite prin ROF-ul societății, iar toate aceste elemente alăturate funcționează ca un tot unitar. Pentru personalul de execuție, sarcinile, competentele și responsabilitățile acestora sunt cuprinse în fișele fiecărui post.

Situația financiar-contabilă:

Situațiile financiare au fost întocmite pe baza principiului continuității activității, conform convenției costului istoric.

În tabelul de mai jos este prezentat rezultatul situației poziției financiare individuale la 31 decembrie 2015:

Tab.2.2.Bilanțul prescurtata

Totalul activelor imobilizate au crescut cu 0,76% (adică 49,27 milioane lei) datorită, în principal, achiziției de imobilizări corporale și necorporale aferente activității de explorare, evaluare și producție gaze naturale, precum și constituirii de depozite bancare cu scadență rămasă mai mare de un an, în sumă de 29,30 milioane lei.

Activele circulante au înregistrat o scădere de 4,05% față de anul precedent astfel:

Soldul stocurilor a crescut față de 31 decembrie 2014 cu 42,76%, echivalentul a 167,68 milioane lei, în principal ca urmare a creșterii stocului de gaze naturale cu 100,1 milioane lei;

Creanțele comerciale au scăzut, față de 31 decembrie 2014 cu 39,91%, ca rezultat al diminuării valorii și cantității gazelor;

Alte active financiare pe termen scurt și numerar și echivalent de numerar au înregistrat o creștere de 0,59% față de anul anterior și includ numerar în bancă, depozite la termen și titluri de stat;

Sinteza contului de profit și pierdere al societății pentru perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2015, comparativ cu perioada similară a anilor 2014 și 2013, se prezintă astfel:

În anul 2015, Romgaz a realizat o cifră de afaceri în valoare de 4,05 miliarde lei, comparativ cu 4,49 miliarde lei realizată în anul 2014, în scădere cu 9,81% ca urmare a: diminuării cantităților livrate, ca o consecință a reducerii cererii de consum, în condițiile creșterii prețului mediu de livrare; diminuării cantităților de gaze înmagazinate, în condițiile modificărilor sensibile survenite asupra tarifelor de înmagazinare aprobate de ANRE;diminuării cantității de gaze naturale achiziționate din import și livrată ca marfă.

Ca urmare a evoluției elementelor de venituri și cheltuieli mentionate anterior, în anul 2015 profitul net al Societății a scăzut cu 215,60 milioane lei, respectiv 15,29%.

Resursele umane

Evoluția numărului de angajați ai societății în perioada 1 ianuarie 2013-31 decembrie 2015 este prezentată în tabelul de mai jos:

Tab.2.3. Numărul de angajați

Structura personalului la finele anului 2015 se prezintă astfel:

a) După nivelul de studii: studii superioare (22,97 %); studii medii (25,71 %); școala de maiștrii (4,06 %); școală profesională (34,53 %);studii generale diverse (12,73 %)

b) Pe categorii de vârstă: sub 30 ani (3,83 %); 30-40 ani (16,57 %); 40-50 ani (40,40 %); 50-60 ani (31,15 %); peste 60 ani (8,02 %).

Producția obținută

Producția de gaze naturale în anul 2015 a fost sensibil egală cu cea aferentă anului 2014 (5.563 vs 5.664 mil.mc). Cu această producție, conform datelor ANRE, Romgaz a avut o cotă de piață de 46,5% din consumul de gaze provenite din producția internă și o cotă de 48,5% în rândul producătorilor de gaze naturale.

Comparativ cu anul precedent, în Trimestrul 4 performanțele societății au fost afectate în principal de diminuarea cu cca.8,8% a cererii de consum a gazelor naturale pe piața din România (estimări Romgaz pe baza datelor furnizate de ANRE).

Producția de energie electrică a Romgaz a crescut cu 16,4% comparativ cu producția realizată în anul 2014, de la 1.543.681 MW la 1.797.795 MW și reprezintă 2,74% din producția totală de energie electrică a României.

Fig.2.2. Evolutia productie de gazelor naturale in perioada 2010-2015

Energia electrică emisă de CET Iernut în anul 2015 a fost cu 16,5% mai mare (y/y) în contextul unei hidraulicități scăzute. Din totalul energiei emise 48% a fost destinat pieței de echilibrare ceea ce a dus la consolidarea poziției Romgaz ca și producător de energie electrică în piața de echilibrare. Prețurile de vânzare a energiei electrice au depășit prețurile medii de pe toate piețele.

Romgaz este cel mai mare furnizor de gaze din România, evoluția cantităților de gaze naturale livrate în perioada 2007-2015 fiind prezentată în figura următoare:

Fig.2.3. Evolutia cantitatilor de gaze livrate in perioada 2007-2015

Scăderea drastică a cererii în segmentele industriei chimice, limitarea consumurilor pentru o parte din clienții care utilizează gazele la producerea de energie electrică datorită capacității reduse de plată, apariția cu întârziere a reglementărilor privind stocurile minime pentru iarna 2015-2016, lipsa de apetit a principalilor “actori” din sectorul gazelor naturale pentru conformare, în contextul incertitudinilor privind continuarea procesului de liberalizare a prețului în secțiunea pieței reglementate sunt cauzele care au dus la diminuarea vânzărilor.

2.3 ANALIZA SWOT A FIRMEI SNGN.ROMGAZ.SA

CAP 3.ANALIZA EFICIENTEI COSTURILOR DE PRODUCȚIE ÎN CADRUL FIRMEI SNGN.ROMGAZ.SA

3.1. ANALIZA CHELTUIELILOR AFERENTE VENITURILOR ÎNTREPRINDERII

Analiza cheltuielilor întreprinderii se realizează utilizând informațiile din contul de profit și pierdere. În acest document de sinteză contabilă, cheltuielile și veniturile sunt structurate după natura activității, respectiv de exploatare, financiare și extraordina.

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor are menirea de a evidenția evoluția acestora șifactorii care influențează nivelul lor, precum și de a identifica rezervele care pot fi puse în valoare pentru reducerea sau menținerea lor în limitele de eficiență care concură la performanța economico-financiară a întreprinderii.

ANALIZA CHELTUIELILOR LA 1.000 LEI VENITURI TOTALE( RATA DE EFICIENȚĂ A CHELTUIELILOR TOTALE)

Pentru analiză se folosesc următoarele date extrase din contul de profit și pierdere al SNGN.ROMGAZ.SA., prezentat în anexa nr. 2.

Tab.3.1. Cheltuielile aferente veniturilor în perioada 2014-2015

Calculam structura veniturilor totale (gi) astfel:

pentru anul 2014:

= 621,09

pentru anul 2015

lei

lei

lei

Aplicând metoda substituirilor în lanț, modificarea valorii ratei de eficiență a cheltuielilor totale se explică prin contribuția celor doi factori, astfel:

, din care, datorită:

1.contribuția structurii veniturilor:

2.contribuția cheltuielilor la 1.000 lei venituri pe categorii:

Eficiența cheltuielilor a scăzut datorită faptului că au crescut cheltuielile la 1.000 lei venituri totale cu 39,46 lei, acest lucru s-a datorat impactului celor doi factori direcți analizați și anume:

modificarea structurii veniturilor totale în favoarea veniturilor financiare, deși nesemnificativă a avut ca efect o ușoară majorare a cheltuielilor la 1.000 lei venituri totale cu 0,35 lei;

creșterea cheltuielilor la 1.000 lei venituri din exploatare cu 38,5 lei, concomitent cu creșterea cheltuielilor la 1.000 lei venituri financiare cu 97,34 lei s-a concretizat în creșterea ratei de eficiență a cheltuielilor totale cu 39,06 lei, întrucât activitatea de exploatare deține o pondere importantă în totalul activității firmei.

ANALIZA CHELTUIELILOR LA 1.000 LEI CIFRĂ DE AFACERI

Pentru analiză se folosesc următoarele date extrase din contul de profit și pierdere al SNGN.ROMGAZ.SA., prezentat în anexa nr. 2.

Tab.3.2. Eficiența cheltuielilor aferente cifrei de afaceri în perioada 2014-2015

Modelul de calcul al indicatorilor cheltuielilor la 1.000 lei cifra de afaceri:

Analiza factorială a cheltuielilor aferente cifrei de afaceri se realizează astfel:

din care, datorită:

1.contribuția structurii producției vândute:

2.contributia prețurilor de vânzare:

3.contribuția costurilor unitare:

Cheltuieli la 1.000 cifră de afaceri au crescut cu 16,93 lei , această creștere s-a datorat contribuțiilor diferite ale celor trei factori direcți și anume:

structura producției vândute a generat scăderea cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri cu 20,85 lei, situație favorabilă pentru firmă,

prețurile de vânzare au influențat negativ, determinând creșterea cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri cu 204,62 lei,

costul unitar are o influență favorabilă, datorită micșorări și determină scăderea cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri cu 166,84 lei.

ANALIZA CHELTUIELILOR VARIABILE

Pentru analiza cheltuielilor variabile se folosesc următoarele date:

Tab.3.3.Dinamica și eficiența cheltuielilor variabile in perioada 2014-2015

pentru anul 2014:

pentrul anul 2015:

Urmărind evoluția cheltuielilor variabile la 1.000 lei venituri din exploatare și respectiv cifra de afaceri, față de realizările din 2014 acesta este diferită. Pe parcursul anului 2015 cheltuielile cu 1.000 lei venituri din exploatare au înregistrat o creștere de 24,13 % de la 237,81 la 261,94 % respectiv, cheltuielile variabile la 1.000 lei cifră de afaceri au întegistrat o majorare de 31,11 %, de la 244,98 % la 276,09%.

ANALIZA CHELTUIELILOR MATERIALE LA 1.000 LEI CIFRĂ DE AFACERI

Cheltuielile materiale reprezintă expresia valorică consumurilor de resurse materiale și a prestărilor de servicii de către terți ce dețin o pondere mai mare sau mai mică (în funcție de profilulde activitate al întreprinderii) în structura costurilor de producție.

Pentru analiză se folosesc următoarele date:

Tab. 3.4. Eficiența cheltuielilor materiala în perioada 2014-2015

Analiza factorială a cheltuielilor cu materialele aferente cifrei de afaceri se realizează utilizând metoda sibstituirilor în lanț, astfel:

1.contribuția structurii producției vândute:

2.contribuția prețurilor de vânzare:

3.contribuția cheltuielilor cu materialele pe unitatea de produs:

3.1.contribuția consumurilor specifice:

3.2.contribuția prețurilor de aprovizionare:

Creșterea cheltuielilor cu materialele la 1.000 lei cifră de afaceri cu 72,05 lei s-a datorat contribuției celor 3 factori direcți și anume:

contribuția structurii producției vândute a generat diminuarea cheltuielilor cu materialele la 1.000 lei cifră de afaceri;

prețurile de vânzare au influențat negativ determinând creșterea cheltuielilor cu materialele la 1.000 lei cifră de afaceri cu o valoare de aproximativ 52,48 lei;

cheltuielile pe unitatea de produs a influențat negativ, determinând astfel o creștere a cheltuielilor materialele la 1.000 lei cifră de afaceri cu 215,24 lei.

În concluzie, această analiză factorială evidentiază faptul că , factori care au influențat nefavorabil cheltuielile cu materialele la 1.000 lei cifră de afaceri au fost: prețurile de vânzare și cheltuilile pe unitatea pe produs.

ANALIZA CHELTUIELILOR CU PERSONALUL

Cheltuielile cu personalul sunt rezultatul utilizării factorului uman și reflectă o parte avalorii nou create. În cadrul acestor cheltuieli se includ cheltuielile cu remunerația personalului(salarii), cheltuielile cu asigurările sociale și protecția socială.

Indicatorii specifici modelelor de analiză factorială a cheltuielilor cu salariile sunt prezente in tabelul de mai jos(tab.3.5):

Potrivit modelului 1, analiza factorială și măsurarea influențelor factorilor se prezintă astfel:

1.contribuția numărului mediu de salariați:

2.contrinuția salariului mediu anual:

2.1.contribuția timpului mediu de muncă pe salariat:

2.2.contribuția salariului mediu orar:

Potrivit modelului doi de analiză factoriala și măsurarea influențelor factorilor se realizează astfel:

1.contrubuția numărului mediu de salariați:

2.contribuția productivității medii anuale:

2.1.contribuția timpului mediu de muncă pe salariat

2.2.contributia productivității medii orare:

3.contribuția modificarii cheltuielilor cu salariile la 1 leu cifră de afaceri:

Reducerea cheltuielilor cu salariile cu 11.416 mii lei se datorează contribuției diferită a factorilor direcți și indirecți, după cum urmează:

creșterea numărului de salariați cu 12 angajați a condus la majorarea cheltuielilor cu salariile cu 860,16

diminuarea salariului mediu a contribuit la scăderea cheltuielilor cu salariile cu 12.330,64 mii lei, ca urmare a influenței diferenșiate între cei doi factori indirecți astefl: diminurea timpului mediu de muncă pe salariat cu 98 ore a generat o scădere a cheltuielilor cu salariile cu 21.356,6 mii lei; sporirea salariului mediu a determinat creșterea cheltuielilor cu salariile cu 12.610, 30 mii lei.