Cosmetologia. Anatomia Si Fiziologia Pielii

CUPRINS

INTRODUCERE

SCURT ISTORIC AL COSMETICII

CAPITOLUL I

COSMETOLOGIA.ANATOMIA SI FIZIOLOGIA PIELII

PRODUSUL COSMETIC

PIELEA.GENERALITATI

FUNCTIILE PIELII:

PIELEA-STRUCTURA HISTOLOGICA

1.EPIDERMUL

2.DERMUL

3.HIPODERMUL

TIPOLOGII DE PIELE

TIPURI DE PIELE SENSIBILA:

PIELEA USCATA

PIELEA ATOPICA

TIPURI DE TEN

A. Dupa continutul de lipide

1.TENUL NORMAL

2.TENUL GRAS

3.TENUL USCAT

4.TENUL MIXT

B. Dupa continutul de apa:

1.TENUL HIPERHIDRATAT

2.TENUL DESHIDRATAT

C. Dupa modificari fiziologice

TENUL ACNEIC

CAPITOLUL II

PLANTE FOLOSITE ȊN COSMETICĂ

● ALOE VERA (Aloe barbadensis miller)

●SUNATOARE (Hypericum perforatum )

● CATINA ( Hippophae rhamnoides )

●GALBENELE (Calendula officinalis)

●MUSETEL (Matricaria Chamomilla)

●Tataneasa ( Symphytum officinale)

●Arnica ( Arnica Montana )

● SALVIA (Salvia officinale)

● MERISOR ( Vaccinum vitis idaea)

CAPITOLUL III

PREPARATE DIN PLANTE CU PRINCIPII

ACTIVE FOLOSITE IN COSMETICA

1.Pentru hidratarea tenului

Q4U – CREMĂ HIDRATANTĂ cu ALOE VERA și ACID HIALURONIC

Q4U-CREMA HIDRATANTA CU VITAMINE,MUSETEL SI ACID HIALURONIC

2.Pentru curatarea tenului

Q4U – LAPTE DEMACHIANT

Q4U – TISDERM LOȚIUNE DE CURĂȚARE PENTRU FAȚĂ

3.Pentru ten sensibil

NutriTIS – Gel contur pentru ochi

Q4U – LOȚIUNE de FAȚĂ

Q4U – CREMĂ cu GĂLBENELE

4.Pentru ten acneic

Q4U – CREMĂ ANTIACNEICĂ

Q4U – LOȚIUNE de față impotriva cosurilor

5.Creme antirid

Q4U – CREMĂ ANTIRID cu LĂPTIȘOR de MATCĂ

CAPITOLUL V

BIBLIOGRAFIE:

INTRODUCERE

SCURT ISTORIC AL COSMETICII

Incă din cele mai vechi timpuri, îngrijirile acordate pielii au făcut obiectul preocupărilor oamenilor, pielea fiind “oglinda în care se citește comportarea individului.” (prof. Le Coulant)

Cosmetologia este știința și arta îngrijirii externe a corpului cu ajutorul preparatelor și al tratamentelor speciale.
Cuvântul cosmetică provine din grecescul kosmetikos însemnând măiestrie în împodobire.
Prof. dr. Aurel Voinea ne arată că, la origini, cuvântul cosmetică a fost inspirat de modul în care oamenii percepeau idealul armoniei, al frumuseții și al perfecțiunii Cosmosului.

Etnograful Iulius S. Lips, dedica unul din capitolele cărții sale Obarsia lucrurilor, mărturiilor și faptelor istorice care dovedesc că preocuparea oamenilor pentru frumos a început încă din epoca primitivă.
Elementul primordial se afla in practicile antice medicale și religioase, pornind de la îmbrăcămintea ornamentală a preoților, regilor etc.

Populația primitivă avea propriul rețetar după care își prepara fardurile, după cum demonstrează descoperirea minelor de coloranți din epoca glacială și obiectele din era paloelitica.

Ȋn Egiptul antic, principalele modalitați de înfrumusețare a femeilor constau în folosirea fardurilor de culoare albă și roșie, înnegrirea genelor și a sprâncenelor (khol se obținea din amestecul sulfatului de plumb cu migdale calcinate, cupru, zgură), vopsirea buzelor, lustruirea unghiilor și nu în ultimul rând întreținerea părului cu uleiuri parfumate. Chiar și bărbații foloseau aceleași metode, arheologii descoperind în mormântul unui faraon truse cosmetice și borcănașe cu creme cosmetice preparate din grasimi și rășini parfumate..

Ȋn Grecia antică, produsele cosmetice erau aduse din coloniile ionice. Femeile își albeau fața cu ajutorul carbonatului bazic de plumb, această substanță fiind populară multe secole, deși acțiunea sa toxică putea provoca moartea. Legiuitorii Solon și Socrate au încercat interzicerea lor din cauza utilizării excesive.Roma Antică, își face cunoscute metodele de înfrumusețare prin operele scriitorilor latini. Renumitul medic Dioscorides menționează pentru prima dată în anul 68 i.e.n de depilatoare,în cartea sa Materia Medicală. Celebrul Ovidius a elaborat în anul 4 i.e.n un cod al cochetăriei numit Cosmeticele lui Ovidius și descrie folosirea unor preparate cosmetice în cartea Ars Amandis în jurul anului 1 i.e.n.

Primul formular de preparate cosmetice a fost scris pentru regina Cleopatra. Medicul împăratului Traian, Cryton, a refăcut în totalitate acest formular după ce a fost distrus. Medicul Galenus a reprodus o parte din formule în Arta și știința preparării medicamentelor.

Cosmetica trece din faza religioasă în faza medicală în timpul Renașterii. Formule pentru înfrumusețarea pielii sunt recomandate în paralel cu tratamentele afecțiunii cutanate de către medici. Ȋn Franța și Italia procedeele cosmetice tradiționale devin foarte populare.

Ȋn România primele însemnări importante despre cosmetică au apărut în anul 1829, sub îndrumarea dr.Episcopescu, referindu-se la noțiuni de igienă a părului și a pielii. Ștefan Fodor publica o culegere de rețete în anul 1858. Dr. dermatolog Aurel Voinea indica proceduri de tratament cosmetic și îngrijire a părului în lucrarea sa Ȋngrijirea părului, apărută în anul 1959, el fiind de asemenea și autorul masajului biotehnic. Cercetarile acestuia au fost continuate și completate de dr.Traian Cârciumărescu și dr.Virgil Catona în lucrarea Dermatologie generală și estetică.

Ȋn anul 1895, cosmetologia devine studiu organizat și predat la Facultatea de medicină, fiind evidențiate în principal tehnici de folosire a preparatelor cosmetice. Ȋnvățământul tehnic medical ia ființă în anul 1965, cursurile predate cuprinzând realizarile înregistrate în domeniile de bază, cum ar fi: biologia și biofizica electronică cu toată seria de procedee și preparate, inclusiv aparatura modernă folosită în scopul înfrumusețării.

CAPITOLUL I

COSMETOLOGIA.ANATOMIA SI FIZIOLOGIA PIELII

PRODUSUL COSMETIC

Cosmetologia este știința care se ocupă cu menținerea și asigurarea frumuseții maxime a corpului omenesc în special a epidermei.Este denumită în mod obișnuit cosmetică (gr.kosmeticos = podoabă,arta de a-și face toaleta; logos = știință);

Cosmetologia este o ramură a dermatologiei care se ocupă de probleme de bioestetica și studiază mijloacele individuale de menținere a pielii în perfectă sănătate și frumusețe pe un interval de timp cât mai lung posibil.

Cosmetologia are două părți importante:

-cosmetica integrală;

-cosmetica decorativă;

Cosmetica integrală – cuprinde regulile generale care privesc menținerea în stare corespunzătoare a sănătății corpului și a pielii,procedee ca: băi,dușuri,masaje,gimnastică,produse de parfumerie.

Cosmetica decorativă – uzează de tratamentele cosmetice,de produsele cosmetice și de produsele de machiere (rujuri,farduri,pudră).

Definiție – Orice substanță sau amestec destinat punerii în contact cu părțile externe ale corpului uman ( epiderma,părul,unghiile,buzele și organele genitale externe) sau cu dinții și mucoasele cavității bucale,cu scopul exclusiv sau principal de a le curăța ,de a le parfuma, de a le schimba aspectul,de a le proteja,de a le menține în condiții bune sau de a corecta mirosurile corpului.

PIELEA.GENERALITATI

Pielea este un organ conjunctivo-epitelial,ce acopera intreaga suprafata a corpului si care separa organismul de mediul inconjurator.Pielea la nivelul cavitatiilor naturale ( orificiul bucal,nazal , anal) si organelor genitale se continua cu mucoase si submucoase.

Pielea este cel mai mare organ al corpului uman,cu o greutate de 4-6 kg si o suprafata de 1.70-1.75 m2.Grosimea ei variaza in functie de varsta,sex,regiune anatomica si rasa,intre 1-4 mm (pe palme si plante(talpi) ,pielea poate avea grosimea de 4-5 mm,iar pe pleoape poate atinge doar0.2 mm).La femei,copii si batrani pielea este mai subtire.

FUNCTIILE PIELII:

Pielea are urmatoarele functii:

-de protectie (mecanica,chimica,termica,fizica,antimicrobiana,etc.)prin procesele de keratinizare,melanogeneza si prin producerea fanerelor (par si unghii).

-de aparare : asigura integritatea structurala a tegumentelor.Prezenta stratului cornos realizeaza protectia fata de factorii mecanici si fizici (radiatiile ultraviolete)si descuamarea continua a acestuia,produce indepartarea mecanica a substantelor chimice,microbilor,fungilor,virusurilor,etc.

-secretorie si excretorie:secretia sebacee si sudoripara este realizata de glandele sebacee si sudoripare.

-de termoreglare: mecanismul de termoreglare este nervos si se realizeaza pe doua cai: prin excitarea receptorilor cutanati informatia ajunge la centrii termoreglatori sau in mod direct prin actiunea temperaturii ridicate sau scazute a corpului.Actiunea frigului produce un reflex vasoconstrictor prin care muschiul erector al firului de par se contracta;se produce astfel o contractie a pielii,suprafata ei se micsoreaza ,iar prin presiune se elimina sebumul ce ajunge la suprafata pielii;astfel se impiedica pierderea caldurii .In schimb, la actiunea caldurii,suprafata pielii se intinde,cu dilatarea concomitenta a vaselor si un aflux arterial crescut.Are loc si actiunea secretorie a glandelor sudoripare;sudoarea se varsa la suprafata pielii,unde prin evaporare,produce o racire a organismului.

-senzoriala: preluarea informatiilor tactile,termice si dureroase de catre zona receptoare cutanata.

-imunologica

Culoarea pielii este determinata de:

-cantitatea si tipul de melanina din epiderm si derm;

-vascularizatia dermului;

-cantitatea de caroten in exces;

-concentratia sangelui in oxihemoglobina si hemoglobina redusa;

-dispersia luminii prin grosimea epidermului ;

-conditiile de viata si starea de sanatate;

PIELEA-STRUCTURA HISTOLOGICA

Pielea este organul cutanat format din tesuturile epiteliale ale epidermului,glandelor si fanerelor (par si unghii) si din straturile conjunctive ale dermului si hipodermului (organ conjunctivo-epitelial).

Notiunea de tesut epitelial – tesutul epitelial este caracterizat prin celule care au in general forma de poligonala,paralelipipedica sau prismatica cu foarte putina substanta intercelulara numita cement.Forma si structura celulelor si faptul ca substanta intercelulara este redusa ,demonstreaza diferentierea si adaptarea acestui tesut la functia de acoperire,invelis protector sau de secretie.

Notiunea de tesut conjunctiv – tesutul conjunctiv cuprinde grupurile de tesuturi din organism, cu rol trofic si mecanic.El intra in constitutia tuturor organelor ,fiind elementul de unire a partilor componente.De aceea se mai numeste si tesut de sustinere si legatura.

Este format din celule asezate la distanta unele de altele ,substanta fundamentala (intercelulara), in interiorul careia s.au diferentiat fibre de colagen.fibre elastice (elastina) si fibre reticulare.

De la exterior catre interior pielea este formata din trei straturi:

1.Epidermul

2.Dermul

3.Hipodermul

1.EPIDERMUL

Epidermul este constituit dintr.o succesiune de straturi de celule in diferite stadii de viata.

Celulele noi ,formate la baza epidermului ,se deplaseaza in timp spre suprafata ,pierzandu-si hidratarea si aplatizandu-se.Aceste celule care imbogatesc suprafata pielii ,fiind moarte si aplatizate,sunt apoi exfoliate,facand loc celulelor inlocuitoare.Din profunzime spre suprafata se disting mai multe zone,in continuitate,dar de morfologie diferita:

1.Stratul bazal (germinativ) –alcatuit dintr-un singur rand de celule,cu forma cilindrica.Intre aceste celule sunt intercalate melanocite ,celule Langerhans si celule Merkel.La acest nivel se observa o bogata activitate germinativa.Prin proliferarea si alunecarea spre exterior a celulelor bazale se formeaza celelalte randuri de celule epiteliale ale epidermului.

2.Stratul Malpighi –este portiunea cea mai groasa a epidermului si este format din 6-20 de randuri de celule dispuse in mozaic.

3.Stratul granulos – este format din 1-4 randuri de celule romboidale .In unghie si corticala firului de par acest strat lipseste.

4.Stratul lucidum (transparent) –este mai evident la palme si plante (talpi).La granita dintre stratul granulos si straturile supraiacente se produce modificarea morfologica esentiala,celulele pierzandu-si nucleul si organitele citoplasmatice.

5.Stratul cornos – este format din 4-10 randuri de celule turtite,lamelare care si-au lastina) si fibre reticulare.

De la exterior catre interior pielea este formata din trei straturi:

1.Epidermul

2.Dermul

3.Hipodermul

1.EPIDERMUL

Epidermul este constituit dintr.o succesiune de straturi de celule in diferite stadii de viata.

Celulele noi ,formate la baza epidermului ,se deplaseaza in timp spre suprafata ,pierzandu-si hidratarea si aplatizandu-se.Aceste celule care imbogatesc suprafata pielii ,fiind moarte si aplatizate,sunt apoi exfoliate,facand loc celulelor inlocuitoare.Din profunzime spre suprafata se disting mai multe zone,in continuitate,dar de morfologie diferita:

1.Stratul bazal (germinativ) –alcatuit dintr-un singur rand de celule,cu forma cilindrica.Intre aceste celule sunt intercalate melanocite ,celule Langerhans si celule Merkel.La acest nivel se observa o bogata activitate germinativa.Prin proliferarea si alunecarea spre exterior a celulelor bazale se formeaza celelalte randuri de celule epiteliale ale epidermului.

2.Stratul Malpighi –este portiunea cea mai groasa a epidermului si este format din 6-20 de randuri de celule dispuse in mozaic.

3.Stratul granulos – este format din 1-4 randuri de celule romboidale .In unghie si corticala firului de par acest strat lipseste.

4.Stratul lucidum (transparent) –este mai evident la palme si plante (talpi).La granita dintre stratul granulos si straturile supraiacente se produce modificarea morfologica esentiala,celulele pierzandu-si nucleul si organitele citoplasmatice.

5.Stratul cornos – este format din 4-10 randuri de celule turtite,lamelare care si-au pierdut nucleul si celelalte organite.Partea superficiala este formata din elemente care se pot desprinde la cele mai mici traumatisme .In acest stadiu ,celulele isi pastreaza rezistenta lor, insa forta de coeziune slabeste progresiv.

Cand celulele stratului cornos sunt eliminate prea rapid ,asistam la formarea excesiva a cojilor sau a crustelor.Aceasta stratificare evidentiaza procesul morfologic si biochimic de transformare treptata ce-l sufera keratinocitele in migrarea lor din stratul bazal pana la suprafata epidermului,unde ajung ca celule cornoase,complet keratinizate. Reinnoirea fiziologica a epidermului se realizeaza intr-o perioada de 26-28 de zile.

2.DERMUL

Dermul sau stratul intern,mai este numit si pielea adevarata.Dermul constituie aproximativ 90% din masa pielii,furnizeaza suportul nutritional si structural pentru epiderm.Dermul se compune din tesut dens si neregulat format din fibre de elastina,fibre de colagen si celule conjunctive. In derm se afla: terminatii nervoase libere pentru sensibilitatea tactila ,receptorii pentru frig,receptorii pentru cald si receptorii pentru algoreceptie si prurit.De asemenea se mai gasesc: foliculii pilosi,canalele excretoare ale glandelor sudoripare si sebacee,reteaua vasculara dermica si fibroblaste. Fibrele de colagen asigura tonusul si rezistenta pielii ,iar fibrele de elastina confera elasticitate.Substanta fundamentala sau matricea dermului contine 1/10 din apa corpului. Dermul are rol de sustinere,nutritie pentru epiderm si rezerva de apa pentru organism.

3.HIPODERMUL

Hipodermul este un tesut conjunctiv lax,format din numeroase fascicule conjunctive.Intre aceste fascicule se gasesc celule conjunctive care acumuleaza grasime (celulele adipoase), determinand la acest nivel un tesut adipos.In acest segment se gasesc glomerulii glandelor sudoripare,bulbii firelor de par,vase sangvine ,limfatice si terminatii nervoase.Scopul final al activitatii epidermice este producerea keratinei si a unei substante grase,grasimea care imbiba stratul cornos. Keratinizarea se produce cu scopul de a se forma in stratul cornos un invelis compact si rezistent la actiunile mediului extern.Modificarile metabolice se accentueaza pe masura ce celulele epiteliale se indeparteaza de celula materna a stratului germinativ.In timp ce unele celule cornoase se desprind ,epiderma isi reface altele.In stratul cornos ,procesul de keratinizare se finalizeaza prin transformarea celulei intr-o celula moarta,turtita.Prin suprapunerea acestor celule moarte se constituie lama compacta ce formeaza stratul cornos.Putem spune ca din punct de vedere cosmetic stratul cornos este deosebit de important ,de caracteristicile lui depinzand aspectul pielii.

TIPOLOGII DE PIELE

TIPURI DE PIELE SENSIBILA:

In functie de nivelul de tolerabilitate al pielii aceasta poate fi:

1.Sensibila – iritabila

Pielea iritabila prezinta o tendinta innascuta spre iritare si reactioneaza mai rapid si mai intens la agresiunile externe.Prezinta urmatoarele simptome: senzatie de caldura, mancarime, intindere si mici intepaturi.Se produce o dilatare a vaselor superficiale si o reactie inflamatorie, determinata de factorii externi.

Iritarea difera de alergie,deoarece este vorba de o reactie inflamatorie non-imunologica,in care lipseste o sensibilizare anterioara si antigenul nu este memorat de limfocite.Invers,iritarea poate favoriza alergiile de contact,deoarece usureaza patrunderea alergenilor.Tipurile de piele sensibila prezinta tulburari ale permeabilitatii cutanate,care favorizeaza patrunderea substantelor iritante,reducand pragul de toleranta cutanata.

Sfaturi pentru acest tip de piele:Trebuie evitati factorii externi de predispunere.

2. Intoleranta

Pielea intoleranta prezinta reactii de intoleranta la produse cosmetice,tratamente medicale si chirurgie plastica,dar si la factori de tip mecanic (epilare sau ras ).

Simptome: intepaturi,usturimi,senzatii de arsura si tensiune cutanata,prurit.

Tipuri de intoleranta:

● Intoleranta constitutionala –piele uscata,piele atopica,toate stadiile de rozacee,dermatita seboreica.

● Intoleranta ocazionala – afecteaza toate tipurile de piele prin cosmetice nepotrivite,curatare agresiva,agresiuni climatice,efecte secundare ale tratamentelor dermatologice.

In cazul unui ten intolerant trebuie evitate cauzele provocatoare.Curatare non agresiva urmata de aburi,dupa care se aplica crème emoliente si hidratante pentru cresterea tolerantei cutanate.

3. Hiper- reactiva sau alergica

Substantele responsabile de hiper-reactivitate sunt alergeni ( de obicei de contact,ca de exemplu produsele cosmetice sau medicamentele de uz topic ) care apar pe un teren predispus.Din punct de vedere clinic reactia apare dupa al doilea contact cu substanta alergizanta,dupa un interval variabil.De obicei este vorba de o eczema acuta :inrosiri,edem,intepaturi,prurit si arsuri in regiunea cea mai intinsa a zonei de contact initial.

Alergia consta in reactia organismului la o substanta capabila sa actioneze ca antigen,la care organismul devine mai sensibil cu ocazia celui de-al doilea contact.Un antigen este o substanta capabila sa dezlantuie o reactie imunitara.

Alergia de contact este o hipersensibilitate intarziata care se manifesta in trei faze:

● Faza de sensibilizare ,in timpul careia organismul recunoaste antigenul.

● Faza de dezvoltare,in timpul careia antigenul este prezentat celulelor imunitare (limfocite ),care se sensibilizeaza si se transforma in limfocite – memorie,dobandind capacitatea de a reactiona in mod specific contra antigenului in cazul unor contacte ulterioare.

● Faza reala ,efectiva,care se manifesta clinic in cazul unui contact ulterior cu un antigen si limfocite- memorie ,care determina o reactie inflamatorie.

Tratamentul consta in primul rand in detectarea substantei responsabile (consultatie alergologica).Aplicarea de ser fiziologic ,urmata de aplicarea de cortizon timp de 4-6 zile fac sa dispara pruritul si simptomele locale.Se folosesc antihistaminici pe cale orala.

In perioada de identificare a alergenului se curata fata cu un produs non agresiv si se aplica o crema hidratanta cu cea mai simpla formula posibila ,fara parfum,conservanti,silicon si tensioactivi.

PIELEA USCATA

Cauze:

● Uscata constitutional – deficit al filmului hidrolipidic –ph=5.5

●Uscata secundar datorita unor agresiuni climatice ,chimice (detergenti ,sapunuri ) medicamentoase.

● Uscata ocazional – depinde de varsta,dupa 40 de ani 75% dintre oameni au pielea uscata – xeroze senile.

Sfaturi:Curatarea pielii se va face cu produse blande hipergrase,apoi se vor aplica crème hidratante,emoliente,fara parfum,cu rol de a reface filmul hidrolipidic.

PIELEA ATOPICA

Atopia consta intr-un caracter ereditar poligen,ale carui diverse manifestari clinice ( dermatoza atopica,rinita alergica si astmul ) afecteaza 1/3 din populatie.

Simptomele subiective ale dermatozei atopice sunt un prurit intens ,mai ales in timplul crizelor acute,senzatii de intindere si mancarime.

Simptomele obiective sunt :uscarea pielii (care se manifesta la nou-nascuti in a doua luna si se poate prelungi toata viata )si crizele de eczema acuta (prurit intens ,inrosirea obrajilor,fruntii,barbiei,genunchilor,coatelor,vezicule care se sparg si asuda,cruste si apoi coji).Adesea evolutia bolii este agravata de supra-infectii bacteriene.

Tratamentul consta in aplicarea de crème pe baza de cortizon pe perioade scurte de timp,sub supraveghere medicala.In afara perioadei de criza acuta ,se impune un tratament al uscaciunii pielii pe baza de hidranti,emolienti si substante hipergrase,precum si o baie calduta pe zi cu emulsii ce se adauga in apa.

TIPURI DE TEN

Definirea tipului de piele se face prin autoexaminare sau cu ajutorul unui specialist,fie prin metode simple,fie prin folosirea unei aparaturi adecvate-sebometre,ph-metre.

Examenul vizual- determina aspectul aparent al pielii,culoarea,prezenta unor anomalii de natura pigmentara sau vasculara.

Examenul prin palpare evidentiaza granulatia pielii-neteda sau aspra,gradul de hidratare,caracterul sau tonic sau flasc,consistenta si grosimea stratului adipos.

Examenul cu lupa-se pot observa mai bine porii deschisi.

Tipurile de ten se clasifica dupa urmatoarele criterii:

● A.-Dupa continutul de lipide ,in functie de care distingem- tenul normal (eudermic),tenul gras (seboreic),tenul uscat si cel mixt;

● B.-Dupa continutul de apa avem tenul normal hidratat ,hiperhidratat si deshidratat;

● C.-Dupa unele modificari fiziologice,aflate la granita cu patologia:tenul acneic (complicatia tenului gras) ,tenul ridat si atrofiat,tenul cuperozic.

A. Dupa continutul de lipide

1.TENUL NORMAL

Pielea normala are aspectul neted ,catifelat, cu porii greu vizibili,de culoare roz,luciu discret si tonus muscular bun .Are ph-ul ideal:5.5.Nu necesita ingrijiri speciale,ci doar profilactice impotriva procesului fiziologic de imbatranire.

Sfaturi:Sapunul de fata trebuie evitat ,oricat de calitativ ar fi el,deoarece este alcalin.Curatarea ideala a fetei consta in demachierea fetei cu o emulsie demachianta,urmata de o lotiune tonica.Profilaxia imbatranirii incepe prin folosirea unor creme in jurul ochiilor,iar profilaxia deshidratarii tenului este obligatorie ,cel putin in sezonul rece.Machiajul poate fi folosit fara restrictii ,dar folosirea prealabila a unor creme de protectie ( de regula hidratanta) este obligatorie,pentru ca pulberile din componenta fardurilor si a pudrelor sunt puternic absorbante.

2.TENUL GRAS

Tenul seboreic sau gras are un aspect lucios ,mai ales in zonele in care glandele sebacee sunt mai bine reprezentate:frunte,aripi nazale si barbie ( zona T ).

Distingem doua tipuri de ten gras:

-tenul gras uleios- are aspect lucios (fara leziuni) ,dar cu pori dilatati;

-tenul gras asfixic- caracterizat prin exces de sebum,comedoane,asociate sau nu cu acnee.

Comedoanele sunt formate prin obturarea porilor cu sebum si inchiderea acestui depozit gras printr-un strat cornos dezvoltat.Procesul de formare a comedoanelor se datoreaza hipercheratinizarii stratului cornos si a secretiei sebacee in exces si este favorizat de slaba vascularizatie si oxigenare a celulelor.

Masurile de ingrijire cosmetica a acestui tip de ten trebuie sa urmareasca aducerea la normal a ph-ului pielii (la valoarea sa acida) ,altfel inhibitia bacteriana nu este posibila,folosirea de produse astringente si absorbante pentru grasimi ,corectarea dezechilibrului endocrin si o alimentatie saraca in lipide de origine animala.

3.TENUL USCAT

Tenul uscat este consecinta insuficientei secretiei sebacee.Carenta de lipide si de apa diminueaza protectia naturala impotriva agresiunilor externe.Este o piele aspra la pipait,rugoasa,lipsita de elasticitate,da senzatia ca trage.

Aspectul tenului este subtire,fragil,iritabil,usor descuamabil si prezinta riduri.

Cauzele ce determina o astfel de piele sunt fie disparitia sau diminuarea filmului hidrolipidic fie deshidratarea stratului cornos sau dereglarea procesului de keratinizare.

La modul teoretic ,trebuie facuta distinctia intre tenul alipic (sarac in lipide) si tenul deshidratat (sarac in apa) .Realitatea ne arata ca cele doua entitati se suprapun,pentru ca ,principala cauza a deshidratarii este tocmai pierderea lipidelor cu rol protector.

Pielea alipica este determinata de lipsa sau insuficienta lipidelor cutanate ,diminuare sau lipsa determinata fie de existenta unui numar redus de glande ,fie datorita metabolismului lor prost (secreta cantitati mici de sebum si sudoare) .Astfel,cantitatile mici de lipide secretate au o contributie redusa la constituirea filmului lipidic protector( nu pot impiedica evaporarea transepidermica a apei).

Principalele ingrijiri, la care se supune acest tip de ten ,sunt reprezentate de folosirea unor produse puternic emoliente si nutritive,care sa aduca aportul de lipide necesar protectiei pielii.Lotiunile tonice trebuie sa fie complet analcoolice.Mastile nutritive nu trebuie sa fie mai rare de o data pe saptamana ,ca frecventa de aplicare.

4.TENUL MIXT

Pielea mixta apare la persoane la care aspectul si calitatea pielii difera in anumite zone ale fetei.Putem intalnii mai multe situatii:piele normala si grasa,ten gras si reactiv,sau gras si foarte uscat,uneori ten uscat iritabil si ten reactiv aproape alergic.

B. Dupa continutul de apa:

1.TENUL HIPERHIDRATAT

Acest gen de ten nu constituie o varianta de ten recunoscuta unanim,ci mai degraba,un semn clinic intr-un proces patologic de retentie hidrica.De regula,retentia si tendinta la edem sunt localizate in tesutul cel mai lax al fetei:zona suborbitala.Edemele sunt mai evidente matinal,urmand in cursul zilei sa se dreneze,o data cu activarea tonusului general si venos.

2.TENUL DESHIDRATAT

Pielea deshidrata se caracterizeaza prin continut scazut de apa ,datorita incapacitatii celulelor cornoasede a retine apa fie datorita modificarilor continutului lipidic,fie ca urmare a scaderii factorului natural de umectare al pielii.

Pielea deshidratata este brazdata de riduri ,lipsita de suplete,aspra,cu descuamatie vizibila.Pielea normala sau grasa se deshidrateaza datorita folosirii alcoolului si a acetonei,ce produc o degresare exagerata prin dizolvarea si indepartarea grasimilor cutanate favorizand pierderea apei din stratul cornos.

C. Dupa modificari fiziologice

TENUL ACNEIC

Acneea este o maladie a foliculului pilo-sebaceu ,care survine pe un teren predispus genetic.Ea apare la nivelul fetei (in 90% din cazuri) ,al cefei,toracelui,regiunii superioare a spatelui si a umerilor,asadar in zonele in care exista foliculi pilo-sebacei.

Foliculul pilo-sebaceu este compus dintr-un folicul pilos ,una sau mai multe glande sebacee și un mușchi care produce zbârlirea părului. Până la preadolescență, glanda sebacee este foarte puțin sau deloc funcțională. 
Glandele sebacee secretă sebum.Sebumul este constituit din elemente diverse: trigliceride, acizi grași, fosfolipide, ceară, steroli, acid linoleic etc. Compoziția calitativă și cantitativă a sebumului normal garantează vâscozitatea necesară evacuării acestuia din interiorul glandelor sebacee. Hiperseboreea corespunde unei hipersecreții de sebum. 

În cazurile de acnee, modificările hormonale legate de intrarea în perioada de adolescență provoacă o stimulare excesivă a glandelor sebacee,ceea ce antrenează osupraproducție de sebum.Acest fenomen poate dura până la vârsta de adultă, iar la unele femei până la 45 de ani. 
Pielea devine grasă, lucioasă, își pierde netezimea, iar porii se măresc. La acest aspect se mai adaugă hipercheratinizarea. În cazurile de acnee,celulele se multiplică excesiv.Orificiul canalului pilo-sebaceu este obstrucționat,împiedicând evacuarea sebumului. 
Retenția de sebum în interiorul foliculului pilo-sebaceu dă naștere la două tipuri de leziuni retentionale:comedonul închis sau “punctul alb” și comedonul deschis sau“punctul negru”. 
“Punctul alb” sau microchistul este o mică proeminentă cutanata , de culoarea pielii, constituită din sebum, celule cheratinizate și bacterii. Pe măsură ce glandele sebacee produc sebum, comedonul se umflă existând riscul permanent ca el să se deschidă în derma. 

Dacă acest comedon închis nu se rupe și nu este eliminat în mod spontan, el continuă să se dilate  și sfârșește prin a se deschide la suprafață pielii,dând naștere“punctului negru” ,numit și comedon deschis.De cele mai multe ori “punctul negru” apare direct sub această formă ,fără a mai trece prin faza punctului alb.Culoarea neagră rezultă din contactul sebumului oxidat cu oxigenul și razele UV.

CAPITOLUL II

PLANTE FOLOSITE ȊN COSMETICĂ

● ALOE VERA (Aloe barbadensis miller)

Descriere:Aloe vera crește îndeosebi în zonele subtropicale,dar este recunoscută pe plan mondial pentru efectele sale terapeutice.Din acest motiv este considerată un veritabil “medicament natural”.Planta a fost utilizata înca din antichitate,vechii egipteni numind-o “planta nemuririi”.

Compoziție:Gelul de aloe vera conține numeroase polizaharide,barbaloină,emodină,rașină.

Actiune farmacologică:

●Gel: antimicrobian,antiinflamator,hidratant,antipruriginos.

●Suc: laxativ,hipoglicemiant,hipolipoproteinemiant.Numeroase documente atrag atenția asupra apariției posibilei iritări a intestinului gros prin metabolismul aloinei- originea proprietății laxative a sucului de aloe vera.

Indicatii:Diverse afecțiuni cutanate,constipație,insuficiență menstruală,contra durerilor rebele de cap.

Administrare:

●Gelul se aplică din abundență pe piele,în locurile dorite.

●Sucul se consumă pe cale orală,de la 50 la 100 de mg pe zi.

●Pulberea sau planta proaspătă este un purgativ care se administrează seara,pentru a acționa a doua zi.

●Pulberea în casete sau pilule de 10 centigrame(cg) se administrează ca laxativ ( 10 cg ) sau ca purgativ (20 până la 50 cg sau 1 g ).

●Pilulele laxative ( 100 de pilule de 0,20 cg ) se prepară din 10 g de aloe ,5 g de revent(plantă originară din China ) si 3 g de săpun medicinal.Se administrează între 1 și 4 pilule pe zi.

●Aloina granule ( 4 cg) se poate administra seara,2-3,ca purgativ,iar 4 ca derivativ.

Contraindicații:Femeilor gravide sau care alăptează,în caz de alergii cunoscute la plantele din familia Liliaceelor (de exemplu: usturoi,ceapa,lalele) sau ocluzii intestinale.

Precauții:Aloe vera poate cauza contracții,provocând avort la femeile însărcinate.Produsele pe bază de aloe vera nu se injectează.Administrarea pe această cale duce la complicații grave si chiar deces.

Reacții adverse:Reacții alergice,leziuni ale mucoasei intestinale,îngreunarea cicatrizării în plăgile profunde (utilizare locală),colorarea în roșu a urinei,dureri intestinale,pierderea de apă și electroliți (utilizare orală frecventă).

Supradozaj:Diaree și leziuni renale (utilizare orală).

Interacțiuni:Potențează efectul antiaritmicelor,glucozidelor,cardiotonicelor,diureticelor.

●SUNATOARE (Hypericum perforatum )

Descriere:Sunatoarea este o planta erbacee,perena,intalnita in toata tara,de la campie pana in regiunea subalpina,dar cu precadere in regiunile deluroase.Are tulpina dreapta,lemnoasa in partea inferioara,cu patru muchii longitudinale.Creste pana la 20-100 cm inaltime si prezinta numeroase ramuri sterile (fara flori,care pornesc de la baza frunzelor ).Frunzele sunt ovale,dispuse cate doua(la lumina se observa prezenta unor puncte negre situate predominant spre marginea frunzelor si a unor puncte stravezii dispuse uniform pe toata suprafata frunzei).Florile,de culoare galbena,sunt grupate in inflorescente ,avand cinci petale punctate cu negru.

Compozitie:Tanin,ulei eteric,colina,vitaminele A si C.

Actiune farmacologica:

Cicatrizanta,antiseptica,antidiareica,antiinflamatoare,colagoga,antidepresiva,antivirala.

Indicatii:Toate preparatele pe baza de sunatoare sunt recomandatein tratarea starilor de depresie si anxietate,starilor de nervozitate,insomniei,hepatitei acute si cronice,colitei,dischineziei biliare,gastritei,ulcerului gastric si diareei.Una dintre cele mai comune plante,sunatoarea,este eficienta si in cazul nevralgiei de trigemen (boala neurologica manifestata prin crize frecvente si durere violenta).

Administrare:Intern: Sub forma de infuzie,sunatoarea se foloseste in toate bolile de stomac (ulcer ggastric,colite cronice,diaree) si de ficat,deoarece influenteaza pozitiv starile infalamtorii,stimuland sevretiile unor glande importante ale organismului.Tinctura de sunatoare are efecte benefice in bolilw de nervi,nevroze si astenie insotita de insomnii.Pentru uz intern,se iau intr-o lingura cu apa 10-15 picaturi.Sunatoarea intra in compozitia ceaiului gastric si hepatic.

Extern:

●Uleiul de sunatoare se utilizeaza cu succes pentru ingrijirea ranilor deschise,ranilor proaspete,hematoamelor,inflamatiilor ganglionilor.

●Baile si cataplasmele de sunatoare au proprietatea de a calma durerile si de a cicatriza ranile,folosindu-se mai ales in arsuri.

●Sub forma de gargara se recomanda in inflamatiile gingiilor si dintilor.

Contraindicatii:Tratamentul pe baza de sunatoare poate fi urmat cel mult doua luni,dupa care trebuie facuta o pauza de doua saptamani.In momentul in care utilizati preparate pe baza de sunatoare,feriti-va de soare,deoarece exista riscul de reactii de fotosensibilizare.Trebuie adaugat si faptul ca exista interactiuni cu celelalte medicamente.In aceste conditii,este interzisa asocierea cu:

●Medicamente anticoagulante (impotriva vitaminei K );

●Ciclosporina;

●Antiretroviralele ( inhibitori ai proteazei);

●Antiretroviralele ( inhibitori non-nucleozidici ai transcriptazei inverse);

●Digoxina;

●Carbamazepina;

●Fenitoina;

●Contraceptivele orale.

Extract uleios de sunatoare:

Compoziție:Uleiuri volatile, derivați antracenici (hipericină, pseudohipericină), caroteni, acid ascorbic.

Proprietăți:Tonic amar, stimuleazã secrețiile ficatului și regleazã funcția gastricã (datorită uleiurilor volatile și taninurilor), fiind utilizat ca adjuvant în afecțiunile hepatice și gastrointestinale. Extern, se utilizează ca ingredient activ în formularea produselor dermo-cosmetice recomandate în arsuri (inclusiv solare) și iritații.

● CATINA ( Hippophae rhamnoides )

Descriere:Arbust foarte ramificat si spinos,catina creste in Romania in zona litorala (nisipuri si pietrisuri ) si in regiunile muntoase,alcatuind uneori cranguri si tufisuri intinse.Pe ramuri se observa numeroase frunze intregi ,de culoare verde –cenusiu pe fata superioara si albicios-argintiu pe cea inferioara.Florile sunt de culoare galben-ruginiu si apar inaintea frunzelor.Cele masculine au doua sepale si patru stamine,iar cele feminine sunt scurt pediculate si cu doua sepale.Fructele sunt ovoide sau globuloase ,lungi de 5-10 mm si late de 4-8 mm,grupate mai multe la un loc,de culoare verde la inceput si galben-portocaliu la maturitate.

Compozitie:Fructul de catina contine de doua ori mai multa vitamina C decat macesul si de zece ori mai multa decat citricele.In fructele coapte,continutul depaseste 400-800 mg la 100 g suc proaspat.Alte vitamine prezente in fruct sunt vitaminele A,B1,B2,B6,B9,E,K,P,F.Catina are in compozitie si celuloza,beta –caroten (intr-un procent net superior celui din pulpa de morcovi ),microelemente ca fosfor,calciu,magneziu,potasiu,fier si sodiu,uleiuri complexe etc.

Actiune farmacologica:Sucul extras din fructele de catina are efect biostimulator,fiind bogat in vitaminele A,C,E,F,bioflavonoide,licopen(colorant natural),cu actiune antioxidanta,acizi organici,minerale,intre care salutara este prezenta seleniului ( unul dintre cei mai puternici antioxidanti ).

Indicatii:Uz intern: Hepatita cronica si epidemica, urticarie, nevroze, alcoolism, guta, reumatism, ciroza hepatica, aterosleroza,anemie.

Uz extern: Arsuri,degeraturi.

Fructele de catina au o mare valoare terapeutica,astfel:

●Sunt eficiente in tratamentul bolii reumatismale (complexul de vitamine B), HEPATITE SI CIROZE;

●Au actiune diuretica,favorizand eliminarea calculilor,mai ales in guta;

●Sunt eficiente in perioada de convalescenta,mai ales dupa viroze,si in tuberculoza si rahitism;

●Au efecte benefice in insuficienta renala, conjunctivita,in reglarea circulatiei sangvine, imbunatatirea si mentinerea vederii;

●Antialergice;

●Mentin integritatea sistemului nervos central si a oaselor;

Administrare:Sub forma de infuzie (ceai de catina),1-2 lingurite la cana.Se beau 2 cani pe zi.Catina mai intra in formula ceaiului gastric stimulent.Fructele (singure sau impreuna cu macese) se pot consuma sub forma de ceai,in fiecare zi,cu mare valoare nutritiva.

Uleiul din fructe de catină se poate prepara acasa prin macerarea timp de 21- 30 de zile a fructelor de catina in ulei vegetal (floarea soarelui sau masline).

Extractul de muguri de cătină (gemoderivat), se administreaza 30-50 de picaturi (1-2 ml) de 2 ori pe zi pentru cresterea imunitatii, tonifierea sistemului nervos, afectiuni respiratorii, cardio-vasculare.

Extract uleios de catina:

Compoziție:Vitamine liposolubile în stare naturală, în special vitamina A, sub formă de betacaroten, proteine, acizi grași, microelemente ca fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier și sodiu.

Proprietăți:Extractul uleios de cătină acționează ca tonifiant general, antianemic, vitaminizant; imunostimulator; stimulează sinteza proteinelor în ficat; îmbunătățește funcția de detoxifiere a ficatului și asigură troficitatea celulei hepatice; trofic retinian; protejează mucoasa gastrică. Extern, se utilizează ca ingredient activ în formularea produselor dermo-cosmetice recomandate în arsuri, tăieturi, degerături.

●GALBENELE (Calendula officinalis)

Descriere:Gălbenelele sunt originare din zona mediteraneană, cresc spontan sau cultivate ca plante decorative, în gradini, pe lângă zidurile caselor, poteci, drumuri sau prin parcuri, și sunt răspândite și recunoscute în toata Europa încă din Evul Mediu.

În trecut era numită și "floarea ploilor" deoarece atunci când nu se deschidea era sigur că vin ploile.

În scop terapeutic se folosesc florile, care se culeg atunci când este soare, când planta este deschisă și emană uleiuri volatile.

Compozitie:Gălbenelele conțin flavonoide, carotenoizi, vitamina C, uleiuri eterice, substanțe amare, saponine triterpenice, rășini, mucilagii.

Actiune farmacologica:Au acțiune antiinflamatorie, decongestivă, antiseptică, antimicrobiană, imunostimulentă, cicatrizantă, grăbește vindecarea și regenerarea țesuturilor, reglează ciclurile menstruale, carminativ, reglează funcția biliară prin principiile amare.

Indicatii:Gălbenelele sunt indicate în ulcerații, eczeme, gastrite, ulcer gastric, ulcer duodenal, inflamații ale colonului, colecistită, boli hepato-biliare, hemoroizi, dereglări menstruale, dismenoree, micoze, vaginite, infecții urinare, cistite, cancer .

Administrare:

●Infuzia se prepară din 2 ligurițe cu vârf de floare uscată la o cană de apă clocotită, se lasă la infuzat 3-5 minute și se consumă 2- 3 cani pe zi, înainte de mese.

●Tinctura se prepară din flori proaspete puse într-o sticlă peste care se toarnă alcool de 60 de grade, se lasă la macerat, la soare, timp de două săptămâni, se strecoară și se păstrează în recipiente închise la culoare, închise ermetic; se administrează de 3 ori pe zi câte 30 de picături, pentru reglarea ciclului menstrual, tratarea ulcerului gastro-duodenal.

●Decoctul se prepară din două linguri de plantă uscată la 1 litru de apă, se lasă la macerat în apă rece 24 de ore, apoi se strecoară și se mai fierbe maceratul într-un litru de apă timp de 10 minute, se strecoară și se amestecă cele două extracte și se administrează atât intern cât și extern, gargară (afte, stomatite, gingivite, faringite), se fac băi de șezut, comprese externe (vindecarea ulcerelor, escarelor, abcese, pustule, fisuri, degeraturi), spălături, clisme.

●Pulberea de plantă se obține prin măcinarea florilor uscate, din care se administrează câte o linguriță de plantă pe stomacul gol de 3-4 ori pe zi pentru efectul antiinflamator, cicatrizant (se depozitează în recipiente bine închise, maxim 10 zile, datorită uleiurilor volatile care se evaporă rapid) .

Galbenele- In cosmetica:Unguentul pe bază de gălbenele poate fi utilizat cu succes în diverse boli dermatologice sau pentru întreținerea pielii.

Extract uleios de galbenele:

Compoziție:Uleiuri volatile, caroteni (neolicopină A, rubixantină, luteină, xantofilă, violaxantină, flavoxantina, crizantemaxantină), substanțe amare, esteri colesterinici ai acizilor lauric, miristic, palmitic și margaric, vitamina C, substanțe proteice.

Proprietăți:Este recomandat pentru utilizarea in ingrijirea epidermei uscate si sensibile.Are actiune cicatrizanta,tonica,antiiritanta,de reducere a fragilitatii vasculare si imbunatateste circulatia sanguina periferica.Se recomanda si in inflamatiile dermice ale mucoaselor.Extractul uleios din galbenele poate fi utilizat in afectiuni bucale (stomatita,gingivita,aftoza bucala).

●MUSETEL (Matricaria Chamomilla)

Descriere:Mușețelul este una dintre cele mai populare plante medicinale. Este o plantã ierboasã, aromatã, rãspânditã în toate zonele de câmpie, pe pajiști, la margine de drum, în locuri însorite sau pe terenuri sãrate. În unele regiuni din țarã mai este cunoscut și sub numele de romanițã. Se deosebește de alte specii asemãnãtoare prin mirosul aromat al florilor, prin diametrul de 0,5-0,8 cm al inflorescențelor și prin mijlocul curbat al florilor, de culoareverde-gãlbui, înconjurat de petale albe. De la mușețel se recolteazã florile, în lunile mai și iunie.

Florile pot fi folosite în stare proaspătă, dar compușii activi își păstrează calitățile timp de un an, dacă sunt uscate într-un loc întunecos și uscat. Mușețelul se folosește în special la prepararea de infuzii și extracte. Intră și în componența unor preparate precum soluțiile pentru ochi, sprayurile pentru gât, apele de gură și tablete.

Compozitie:Florile de mușețel conþin matricarina și matricina, un mare numãr de flavonoizi, glucozide și, nu în ultimul rând, fitosteroli și acizi grași. Uleiul volatil obținut din florile de mușețel are un conținut ridicat de camazulenã și bisabolol.

Actiune farmacologica:Mușețelul este foarte apreciat pentru o serie întreagã de proprietãți terapeutice, cum ar fi: acțiunea antispasticã, antiinflamatorie,carminativã, antialergicã, epitelizantã etc. Datele experimentale aratã cã bisabololul poate inhiba dezvoltarea ulcerului de stres, acelui provocat cu indometacin sau alcool etilic. Mai mult decât atât, mușețelul are o acțiune cicatrizantã.Un alt efect remarcabil este acela de inactivare a toxinelor bacteriene, în special a stafilococilor și streptococilor. În sfârșit, dar nu în ultimul rând, pe lista proprietãților mușețelului trebuie adãugatã și acțiunea imunostimulatoare.

Indicatii:Mușețelul este utilizat de multă vreme pentru tratarea afecțiunilor digestive, precum digestia leneșă, balonarea și flatu- lența. Lactonele sesquiterpenice cu gust amar stimulează sucurile gastrice, iar flavonoidele și cumarinele au acțiune antispastică și antiinflamatorie.

Studii recente au demonstrat calitatea uleiului esențial de a calma inflamațiile; în același timp, el are efect antidiuretic și sedativ. Datorită acțiunii calmante, este adesea inclus în preparatele aplicate extern, pentru tratarea afecțiunilor pielii care produc mâncărimi puternice, cum este eczema.

Uleiul esențial se regăsește adesea în componența medicamentelor destinate tratării iritațiilor ochilor, inflamațiilor gâtului, rinitelor și sinuzitelor, precum și în apele de gură. Unii specialiști în medicina plantelor recomandă mușețelul pentru combaterea insomniei, tratarea hemoroizilor și a problemelor menstruale, datorită efectului său calmant.

Administrare: Pentru prepararea infuziei de mușețel se folosesc 2-3 lingurițe de flori la 1 canã de apã fiartã. Se lasã la infuzat 10-20 de minute. Se beau 2-3 cãni pe zi. Infuzia astfel preparatã este indicatã în: gastrite, ulcer gastric ºi duodenal, diaree, colite, enterocolite, recto-colite, infecþii urinare, acnee, pentru stimularea funcþiei hepatice,a poftei de mâncare, pentru combaterea durerilor abdominale denaturã spasticã, pentru durerile premenstruale, pentru prevenirea gripei și guturaiului etc.

●Gargara cu infuzie concentratã de mușețel se indicã și în amigdalite, afte bucale sau pentru dezinfectarea gurii.
Pentru uz extern, se recomandã cataplasmele care constau din comprese îmbibate într-o infuzie concentratã, aplicate pe pielea afectatã. Cataplasmele cu mușețel sunt indicate în: ulcere varicoase, hemoroizi externi, conjunctivite, eritemele fesiere simple ale sugarilor și copiilor mici.

Contraindicatii:Mușețelul nu ar trebui administrat în timpul sarcinii; există riscul să afecteze fătul.
Nu se recomandă folosirea mușețelului în perioada lactației.
A nu se folosi planta dacă suferiți de astm sau în cazul în care aveți istoric de alergie la plante precum gălbenelele și arnica, deoarece produsele pe bază de mușețel vă pot provoca reacții adverse.

Musetel- In cosmetica:Extractul de musetel este un adjudvant in tratamentul inflamatiilor si al iritatiilor produse de acnee pe fata si corp. Alaturi de o buna ingrijire a pielii si alte tratamente prescrise de dermatolog, extractul de musetel va poate fi de mare ajutor in vindecarea acneei.

Extract uleios de musetel:

Compoziție:Uleiuri volatile, substanțe amare de natură sescviterpenică, vitamine,săruri minerale.

Proprietăți:Extractul uleios de mușețel are proprietăți antiinflamatoare, antihistaminice, cicatrizante, antiseptice.
Extern, se utilizează ca ingredient activ în formularea produselor dermo-cosmetice recomandate în arsuri, hemoroizi, răni, ulcerații ale pielii, abcese dentare; calmează tenurile înroșite și iritate.

●Tataneasa ( Symphytum officinale)

Descriere:Tătăneasa este o plantă erbacee care crește în locuri umede, la marginea pâraielor, văile râurilor, zăvoaie, șanțuri, preferă solurile argiloase, pe care băltește apa, răspândindu-se din zona de câmpie până la deal.

În scop terapeutic se folosește rizomul si radacina,care nu se recoltează în perioada de înflorire a plantei; recoltarea se face primăvara devreme până în luna martie sau toamna din luna septembrie până la venirea iernii, deoarece în această perioadă rădăcinile secretă maximum de alantoină, substanță biologic-activă care dă valoare terapeutică plantei.

Compozitie:Tătăneasa are în compoziție numeroase uleiuri volatile, mucilagii, alcaloizi (simfitocinoglosină, consolicină, consolidină, coniferidină, cinoglosină, necine nesaturate), alantoină, colină, asparagină, taninuri catehice, compuși fenol-carboxilici (acid cafeic, clorogenic), acid litospermic, compuși triterpenici, aminoacizi și carotenoizi.

Actiune farmacologica:Fitoterapia cu tătăneasă are acțiune cicatrizantă, remineralizantă, hemostatică, regenerantă, antiinflamatorie, antitumorală, anticancerigenă.

Indicatii:Datorită mucilagiului emolient, tătăneasa este un agent de vindecare puternic în ulcer gastric și duodenal, hernie hiatală, colite ulcerale și ulcere varicoase cronice.

Indicațiile specifice pentru tătăneasa includ: tuse și răceală, ulcer gastric și duodenal, inflamație gastro-intestinală, hemoptizie (eliminare de sânge prin tuse), hematemeză (vomă cu sânge), prurit anal, ulcerații cronice supurative, răni la articulații și muschi, sudarea întârziată a fracturilor, traumatisme la ochi, iritație pulmonară, pneumonie, inflamația stomacului.

Administrare:

● Decoct: se pune 1-3 lingurițe de plantă uscată într-o cană cu apă, care se fierbe 10-15 min. Se bea de trei ori pe zi.
●Tinctura: 2-4 ml de tinctură de trei ori pe zi.

Contraindicatii:Nu prezintă riscuri de toxicitate decât la depășirea dozelor admise.

●Arnica ( Arnica Montana )

Descriere:Arnica este o plantă perenă, care crește în regiunile montane, are flori asemănătoare margaretelor, galben-aprins, care înfloresc vara pe tulpini lungi și păroase. Frunzele sunt ascuțite și dispuse radial în jurul bazei. Numele provine, se pare, din cuvântul grecesc „arnikos" – pielea mielului.Florile se culeg în iunie și iulie și se usucă rapid și stau la baza a numeroase preparate, de obicei tincturi și extracte.

Compozitie:Arnica conține lactone sesquiterpenice antiinflamatorii, cea mai importantă din punct de vedere medical fiind helenalina. Conține și flavonoide care întăresc vasele de sânge.

Actiune farmacologica:Arnica are acțiune antiinflamatoare, antiseptică și facilitează vindecarea rapidă a rănilor, fiind extrem de eficientă în tratamentul vânătăilor.

Indicatii:Răni, contuzii, luxații, ameliorarea durerilor reumatice, imunitate scăzută, dureri de sâni, abcese, artrită, infecții bacteriene și fungice.

Administrare:În tratamentul vânătăilor se folosește tinctura,care se prepară în felul următor: se toarnă jumătate de litru de alcool 70% peste 50 de grame de flori proaspăt culese. Se sigilează amestecul într-un recipient de sticlă și se lasă la soare sau într-un loc călduros timp de cel puțin o săptămână, după care se filtrează și se aplica pe locul afectat.

Contraindicatii:Arnica este destinată doar uzului extern; preparatele nu trebuie aplicate niciodată în jurul ochilor și gurii, nici pe rănile deschise.

În cazul contactului cu o rană deschisă, aceasta trebuie spălată cu apă distilată din abundență.
Este categoric contraindicată copiilor sub 3 ani.

Conținutul sesquiterpenoid poate produce alergii cutanate, de aceea este bine să efectuați un test alergologic înainte de a o utiliza. Opriți imediat tratamentul la primul semn de iritație; iritația ar trebui să dispară treptat.

● Lavanda (Lavandula angustifolia )

Descriere:Numită și levănțicâ, acest arbust mic, originar din regiunea mediteraneeană, atinge înălțimea de 30-60 cm. Tulpinile sale sunt verticale, iar frunzele înguste, verzi-argintii. Toate părțile plantei au un miros plăcut, dar cele mai aromate sunt florile. Românii foloseau lavanda pentru a-și parfuma apa de baie, iar ea a rămas una dintre cele mai populare și cunoscute plante. Micile flori violacee apar în conuri după frunze, în timpul verii.

În scop terapeutic se folosesc florile,care sunt uscate și folosite la prepararea de infuzii și capsule, sau pot fi procesate pentru extragerea uleiului esențial (esență de lavandă).

Compozitie:Florile conțin ulei volatil principalul component fiind linaloolul. Mai conține alți alcooli – cum este geraniolul, nerolul, lavandulolul –bornel, tanin, cumarine, principii amare, rãșini, pectine.

Actiune farmacologica: Produsele fitoterapeutice din levãnțicã au acțiune calmantã,diureticã, colereticã, antisepticã și cicatrizantã. Uleiul volatil delevãnțicã are proprietatea de a normaliza funcția cardiacã, moderând excitabilitatea unor receptori interni.

Indicatii:Fitoterapia cu preparate din levãnțicã este indicatã în neurastenie, surmenaj, stãri de iritabilitate nervoasã, migrene și alte dureri de cap, depresie, boli de rinichi și ficat, ameliorează digestia, elimină flatulența și stimulează secreția biliară. Se consideră că poate fi benefică în unele tipuri de astm. Lavanda se folosește în băile terapeutice pentru tratarea problemelor circulatorii; este capabilă să ușureze durerile reumatice, având și acțiune antipiretică.

Administrare: uleiul volatil, tinctură, pulberea de plantă uscată.

În tratamentul agitației nervoase

●Infuzie: Puneți 2-3 g de flori la o cană cu apă clocotită. Lăsați să infuzeze timp de 5-10 minute, apoi strecurați. Beți 3-4 căni pe zi, între mese.

În tratamentul tulburărilor minore ale somnului

Infuzie : Beți 1 cană înainte de a merge la culcare.

În tratamentul problemelor digestive

Infuzie : Beți câte 1/2 cană, de 2 ori pe zi.

În tratamentul durerilor menstruale

Ulei esențial: Diluați uleiul (3 picături la 10 ml de ulei excipient) și masați bine abdomenul inferior și zona lombară. Aplicați de 2 ori pe zi.

Contraindicatii:Femeile însărcinate sau care alăptează trebuie să evite lavanda, deși multe moașe o recomandă în timpul travaliului.

Uleiul esențial nu trebuie ingerat, deși poate fi aplicat pe piele în cantități mici, pentru calmarea imediată a arsurilor ușoare.

● In cosmetica:Uleiul de lavandă este recomandat în cazurile de acnee, dermatite și neurodermatite.

Extract uleios de levantica:

Compoziție:Uleiuri volatile (acetat delinanil, butirat de linanil, geraniol, linalol, valerianat de linalil), borneol, cumarină, cineol, nerol, furfurol, alfa pinen, cariofilen, substanțe amare.
Extern, se utilizează ca ingredient activ în formularea produselor dermo-cosmetice.

● SALVIA (Salvia officinale)

Descriere:Salvia este o plantă meliferă originară din zona Mediteraneană, care crește cultivată în grădini însorite, cu tulpinã mult ramificatã, ierboasã în partea superioarã și lemnoasã în partea inferioarã.
Frunzele alungite, pãroase pe ambele fețe, un timp sunt de culoare argintie și apoi devin verzi-cenușii, iar florile grupate sunt albastre cu nuanțe de violet.

În scop medicinal, de la salvie se folosesc frunzele și părțile aeriene înflorite.

Compozitie:Frunzele de salvie conțin un ulei volatil reprezentat prin substanțe terpenice, tuionã, tuiol, salven, sabinol. Frunzele mai conțin taninuri, principii amare, vitamina B1, C, săruri de potasiu, glicozide, polifenoli și rãșini.

Actiune farmacologica:Salvia se remarcã prin multe proprietãți benefice, dar probabil cea mai notabilã dintre ele este aceea de a diminua transpirația(efect antisudorific pronunțat).

Preparatele din salvie atenueazã procesele fermentative din intestin și favorizeazã eliminarea gazelor, stimuleazã secreția de bilã a ficatului, au un ușor efect hipoglicemiant, acțiune antispasticã, astringentã și antisepticã, bacteriostaticã.

Se mai menționeazã și un efect calmant asupra sistemului nervos.

Indicatii:Preparatele din frunze de salvie sunt utilizate pentru combaterea transpirației excesive în diverse stãri, cum ar fi distoniile neurovegetative și menopauza. De asemenea, preparatele din salvie sunt utile în stãrile de meteorism abdominal, în dischineziile biliare, ca adjuvant în tratamentul diabetului zaharat, în unele dureri abdominale, în inflamațiile mucoaselor (stomatite, gingivite, faringite, amigdalite) și ale pielii sau în acnee.

Administrare:Pentru combaterea balonãrii abdominale și în dischineziile biliare, se poate administra infuzia preparatã din 1 lingurițã de frunze la 1 canã cu apã. Se beau 2-3 cãni pe zi.

Pentru reducerea transpirației, infuzia se va prepara în același fel, dar se va bea rece.

În gingivite, afte bucale, faringite și amigdalite, se poate face gargarã, de mai multe ori pe zi, cu infuzie preparatã din 2 lingurițe de frunze de salvie la 100 ml de apã.

În acnee se pot aplica comprese îmbibate într-o infuzie pregãtitã din 1 lingurã de frunze la 100 ml apã.

Contraindicatii:Nu se administreazã la femeile care alãpteazã, deoarece poate diminua secreția lactatã.

In cosmetica:Uleiul volatil din frunzele de salvie este folosit în industria cosmeticã pentru fabricarea diverselor parfumuri.

Extract uleios de salvie:

Compoziție:Hidrocarburi terpenice și compușioxigenați: 35% hidrocarburi terpenice și sesquiterpenice, 50% cetone, 12%alcooli, 3% și în cantități reduse vitamina B1 și C, săruri de potasiu.

Proprietăți:Extractul uleios din salvie are o compoziție complexă care îi imprimă acțiuni multiple și diversificate: astringente, antiinflamatoare, tonic-amare. Poate fi utilizat în tulburări gastro-intestinale,dispersii stomacale, afecțiuni ale căilor biliare,bronșite.Extern,se utilizeaza ca ingredient activ in formularea produselor dermo-cosmetice.

● MERISOR ( Vaccinum vitis idaea)

Descriere:Merișorul este un arbust sub formã de tufã, înalt de pânã la 30cm. Crește în zonele de munte, la peste1.300 m altitudine, pe pajiști și în luminișuri. Are tulpini ramificate și frunze alungite, mai rotunjite spre vârf, mai închise la culoare pe față superioarã. Florile cresc pe vârfuri, grupate câte douã-trei, au formã de clopoței și culoare alb-roz,cu câte cinci petale unite. Fructele sunt mici, zemoase, albe la început și roșii ulterior.
De la merișor se recolteazã fructele, în perioada septembrie-octombrie. Ele sunt consumate proaspete, uscate sau sub formă de suc; se folosesc și la prepararea de capsule și tablete.

Compozitie:Fructele de merisor conțin glucoză și fructoză, sunt bogate în minerale esențiale și acizi organici, printre care și vitamina C. Au conținut mare de antocianine antioxidante și de proantocianine.

Actiune farmacologica:Ca remediu fitoterapeutic, merișorul are proprietãți antiinflamatoare, antiseptice, astringente, diuretic, astringent, diaforetic (provoacă transpirația).

Indicatii:Merișorul este utilizat în tratarea inflamațiilor urogenitale (cistite acute și cronice, uretrită, leucoree, pielonefrită). De asemenea, s-a consemnat faptul că merișorul reduce mirosul urinei – efect benefic pentru vârstnicii care suferă de incontinență. Sucul de merișor este folosit pentru prevenirea aglomerării de bacterii printre dinții, cauza formării tartrului și a cariilor dentare. Vitamina C din fruct, împreună cu mineralele antioxidante, poate preveni gripa și guturaiul.

Administrare:Infuzia se poate prepara din 1 lingurițã de frunze mãrunțite, la 1 canã cu apã. Se beau 2 cãni pe zi. Decoctul se poate prepara din 1 lingurițã de frunze la 1 canã cu apã. Se beau 2 cãni pe zi, în mai multe reprize.

Contraindicatii:Dacă tratați o infecție urinară, este recomandabil să folosiți preparatele din merișor în combinație cu preparate farmaceutice convenționale ca antibioticele.

Administrarea îndelungatã poate duce la iritația mucoasei gastrice. Uneori pot sã aparã reacții alergice. Pentru prevenirea efectelor adverse la nivelul tractului digestiv, se poate asocia cu menta, în pãrți egale. Nu se administreazã la femeile însãrcinate. Pentru a nu diminua acțiunea dezinfectantã la nivelul cãilor urinare, preparatele din merișor nu se vor administra concomitent cu medicamente care acidificã urina.

Persoanele care suferă de adenom de prostată sau de obstrucții ale tractului urinar trebuie să ceară sfatul unui medic înainte de a utiliza un preparat pe bază de merișor.

CAPITOLUL III

PREPARATE DIN PLANTE CU PRINCIPII

ACTIVE FOLOSITE IN COSMETICA

1.Pentru hidratarea tenului

Q4U – CREMĂ HIDRATANTĂ cu ALOE VERA și ACID HIALURONIC

Descriere:Formularea cremei se bazează pe asocierea acidului hialuronic cu extractul de Aloe vera și uleiurile vegetale (levănțică, cătină, germeni de grâu), care îi conferă proprietăți hidratante.
Crema se recomandă pentru întreținerea tonusului epidermei și păstrarea nivelului optim de hidratare pe durata întregii zile.

Principii active: acid hialuronic, extracte și uleiuri naturale (Aloe vera, licviriție, inula, nalbă, coada șoricelului, levănțică, cătină, germeni de grâu).

Extractul de Aloe vera hidratează pielea și o protejează împotriva iritațiilor și îmbătrânirii premature; penetrează ușor epiderma cu efect răcoritor.

Acidul hialuronic se regăsește în compoziția pielii, având un rol deosebit în procesul natural de regenerare tisulară.

Uleiurile naturale de cătină, levănțică și germeni de grâu, conțin vitamine liposolubile și acizi grași esențiali, cu proprietăți emoliente, care mențin hidratarea profundă la nivelul țesuturilor dermice.

Q4U-CREMA HIDRATANTA CU VITAMINE,MUSETEL SI ACID HIALURONIC

Descriere: Cremă cu acid hialuronic, vitamine (A, E) și extract natural de mușețel, care hidratează și protejează tenul.

Textura lejeră permite o aplicare ușoară, astfel încât produsul poate fi folosit pentru orice tip de ten, atât ziua cât și noaptea.

Principii active: acid hialuronic, vitamina A, vitamina E, extracte și uleiuri naturale (mușețel, licviriție, cătină).

Extractul de mușețel are rol protector datorită proprietăților antimicrobiene și calmante.

Acidul hialuronic se găsește în compoziția pielii, având un rol deosebit în procesul natural de regenerare tisulară.

Vitaminele A, E, compușii antioxidanți și antiinflamatori prezenți în uleiurile de cătină și mușețel, precum și principiile active conținute în extractul de licviriție previn fenomenul de îmbătrânire prematură a pielii și îi redau acesteia calitățile naturale (tonus, elasticitate, fermitate).

2.Pentru curatarea tenului

Q4U – LAPTE DEMACHIANT

Descriere: Datorită prezenței în formulă a principiilor active din propolis și miere de albine, îndepărtează eficient urmele de machiaj și impuritățile de pe suprafața pielii, protejează tenul de factorii nocivi, asigurându-i acestuia hidratarea optimă.

După utilizare se obține o senzație placută de catifelare și tonifiere a pielii.

Principii active: extracte și uleiuri naturale (propolis, levănțică și mușețel, miere de albine.

Extractul de propolis, bogat în acizi polifenolici (acid cafeic), flavonoide, și chiar acizi grași esențiali prezintă acțiune antibacteriană și emolientă; curăță și hidratează.

Mierea de albine conține vitamine, minerale, aminoacizi și microelemente, în cantități variabile, cu efect tonic, depurativ și nutritiv asupra epidermei.

Uleiurile vegetale din levanțică și mușețel, cu efect emolient și nutritiv, antiseptic și antiinflamator, imprimă produsului proprietăți antialergice, calmante.

Q4U – TISDERM LOȚIUNE DE CURĂȚARE PENTRU FAȚĂ

Descriere:Îndepărtează impuritățile și punctele negre, hidratează și protejează tenul.

Principii active: extracte naturale (propolis, melisă, arnică, coada-șoricelului, mușețel).

Se aplică pe față cu ajutorul unui tampon demachiant. Se curăță tenul cu mișcări circulare, masând ușor fața până când loțiunea începe să spumeze. După utilizare, fața se clătește cu apă.

3.Pentru ten sensibil

NutriTIS – Gel contur pentru ochi

Descriere: Atenuează semnele de oboseală și cearcănele; calmează pielea sensibilă din jurul ochilor; conferindu-i fermitate.

Principii active: extracte naturale (afine, albăstrele, pătlagină), hialuronat de sodiu.

Utilizare: se aplică pe pielea din jurul ochilor în strat subțire, dimineața și seara, sub masaj ușor.

Q4U – LOȚIUNE de FAȚĂ

Descriere:Formulă îmbunătățită, care intensifică efectul de estompare a petelor și previne apariția lor, fără să afecteze epiderma.

Complexul vegetal (extracte de licviriție, arnică, mușețel), potențează efectul de albire al vitaminei C.

Produsul nu conține parabeni și parfum!

Principii active: vitamina C, extracte naturale (licviriție, arnică, mușețel).

Q4U – CREMĂ cu GĂLBENELE

Descriere:Formularea produsului se bazează pe asocierea extractelor de gălbenele și cătină, obținându-se un complex bioactiv cu proprietăți antiinflamatoare și epitelizante asupra pielii sensibile.

Crema cu gălbenele are o textură ușoară, este hidrofilă, fiind compatibilă cu tenurile sensibile.

Produsul este recomandat pentru tenurile sensibile; se poate folosi ca bază pentru machiaj.

Principii active: extracte și uleiuri naturale (gălbenele, cătină).

Extractele uleioase din gălbenele și cătină (cu un conținut ridicat în caroteni, provitamina A naturală) au acțiune trofică asupra țesuturilor și regenerantă asupra tegumentelor.

4.Pentru ten acneic

Q4U – CREMĂ ANTIACNEICĂ

Descriere:Complexul bioactiv format din extractele de arnică, tătăneasă și coada-șoricelului și uleiurile vegetale (germeni de grâu, levănțică), bogat în principii active, conferă produsului proprietăți hidratante și antimicrobiene, ajutând pielea să își păstreze echilibrul hidro-lipidic și protejând-o totodată împotriva factorilor nocivi din mediu (praf, vânt, căldură excesivă).

Crema este recomandată pentru tenurile grase și acneice.

Principii active: extracte și uleiuri naturale (arnică, tătăneasă, coada-șoricelului, germeni de grâu, levănțică).

Extractul de tătăneasă, datorită alantoinei existente în compoziția sa, hidratează și regenerează celulele epidermei; extractul de arnică, conține derivați de timol, care îi imprimă produsului proprietăți antiinflamatoare și conservante, iar extractul de coada șoricelului, prezintă acțiune puternic astringentă.

Uleiurile vegetale (germeni de grâu, levănțică), având în compoziție antioxidanți și acizi grași esențiali (AGE), previn fenomenul de îmbătrânire prematură a pielii și îi redau acesteia calitățile naturale (tonus, elasticitate, fermitate).

Q4U – LOȚIUNE de față impotriva cosurilor

Descriere: Lotiune pentru față cu proprietăți astringente, antiseptice și cicatrizante.

Prezintă acțiune blândă, neagresivă asupra pielii; conține ingrediente cu acțiune sinergică în combaterea seboreei, a punctelor negre și a coșurilor – simptome specifice tenurilor acneice.

Principii active: extract natural de merișor, amidon, oxid de zinc, camfor.

Amidonul și oxidul de zinc absorb exudațiile și secrețiile pielii afectate de acnee; iar extractul de merișor și camforul determină o acțiune ușor antiseptică asupra pielii sensibile.

5.Creme antirid

Q4U – CREMĂ ANTIRID cu LĂPTIȘOR de MATCĂ

Descriere:Cremă nutritivă, cu rol emolient și regenerant; catifelează și previne apariția ridurilor.

Combinația de uleiuri naturale (levănțică, germeni de grâu, cătină), produse apiterapice (lăptișor de matcă, miere de albine) și vitamina E conduce la obținerea unui efect de hidratare intensă și de împiedicare a fenomenului de îmbătrânire prematură.

Recomandată pentru orice tip de ten!

Principiile active: extracte și uleiuri naturale (levănțică, germeni de grâu, cătină, gălbenele), lăptișor de matcă, miere de albine, vitamina E.

Lăptișorul de matcă este un produs natural, cu un conținut bogat în substanțe biologice active, cu rol de biocatalizatori asupra proceselor intime ale celulelor asigurând, astfel, echilibrul biologic al pielii. Hormonii naturali din lăptișorul de matcă influențează circulația sângelui în piele și mențin apa în țesuturi.

Mierea conține vitamine, fitohormoni și enzime, care hrănesc pielea în profunzime și asigură refacerea rapidă a celulelor, care în mod normal se exfoliază (se detașează de pe suprafața pielii).

Uleiurile naturale conțin vitamine liposolubile naturale și acizi grași esențiali.

Q4U – CREMĂ ANTIRID cu GERMENI de GRÂU

Descriere:Produsul conține un complex bioactiv natural format din uleiuri vegetale (morcov, gălbenele, cătină, mușețel, levănțică). Complexul de vitamine B conținut de uleiul de cătină crește retenția de apă și lipide, împiedicând formarea ridurilor.

Conține filtre UVA/UVB și vitaminele A și E naturale (ulei din germeni de grâu, ulei de morcov) care protejează pielea împotriva îmbătrânirii premature cauzate de radiațiile solare. Are rol nutritiv și regenerant, prevenind formarea radicalilor liberi și restabilind echilibrul hidrolipidic al pielii.

Crema se absoarbe ușor în piele și nu lasă senzația de gras după utilizare.

Este recomandată pentru tenurile uscate, predispuse îmbătrânirii premature și pentru prevenirea formării ridurilor.

Principii active: extracte și uleiuri naturale (morcov, gălbenele, cătină, mușețel, germeni de grâu, levănțică).

6.Alte crème

Catina cu galbenele si sunatoare-crema

Compozitie:Vaselina(vaselinum album) , lanolina(Adeps lanae anhydricus) , ulei de catina(Hyppophae oleum) 10% , extract de flori de galbenele (Extractum calendulae flos) si sunatoare (Extractum hyperici herba) 10% , stearina ( Stearinum ).

Efect: Cicatrizant , antiinflamator , emolient.

Recomandari: Eczeme , iritatii ale pielii ,arsuri , rani , fisuri anale.

Contraindicatii: In caz de alergii la unul din componenti.

Intrebuintare: Se aplica local , de doua ori pe zi.Nu se aplica pe rani deschise.

Crema hidratanta Gerovital Plant

Indicatii: Este un produs destinat ingrijirii pielii fetei si gatului, o crema de zi cu efecte intensiv hidratante.

Actiune: Complexul Herbatonic si Aquaxylul asigura echilibrul optim de hidratare, nutrire si remineralizare a pielii. Ceramidyl-Omega reface functia de bariera a pielii, aceasta devenind mai hidratanta, mai elastica, mai tonica. Uleiurile naturale de Jojoba si Soia hranesc si regenereaza pielea, asigurand protectie intreaga zi.

Extractul organic de Floare de Colt are efecte antioxidante, calmante protejand pielea impotriva factorilor de mediu nocivi.

Aplicare: Se foloseste zilnic, dimineata, dupa demachierea si tonifierea corespunzatoare a tenului. Se aplica pe fata, gat si decolteu si se maseaza usor pana la completa absorbtie in piele.

CAPITOLUL IV

CONCLUZII

Din studiul analizei și prelucrării a numeroase surse bibliografice reiese că remediile fitoterapeutice sunt folosite cu succes în dermatocosmetologie. Rezultate favorabile în terapia dermatocosmetică au fost obținute atât prin asocierea extractelor din plante cât și a plantelor ca atare, neprelucrate prin procedee chimice. Datorită acțiunii cicatrizante, antiseptice, analgezice,regenerative, remineralizante, tonifiante generale și activității terapeutice specifice, plantele medicinale utilizate au fost valorificate în fitoterapie sub formă de uleiuri volatile sau extracte vegetale în preparate dermatofarmaceutice și cosmetice. In lucrarea de față sunt definite câteva specii de plante utilizate în tratamentul diferitelor afecțiuni dermatocosmetice: aloe vera,arnică,gălbenele,merișor,salvie,lavandă,s.a.

Date statistice confirmă că marea majoritate a populației preferă preparate de origine naturală. Principiile active din extractele unor plante medicinale au o acțiune adjuvantă în terapia dermatocosmetică.Principiile active din plantele medicinale se sintetizează la nivelul celulelor vegetale. Pentru ca aceste substanțe naturale să poată fi valorificate corespunzător de către organism, ele trebuie să se regăsească în diferite forme fitoterapeutice.

CAPITOLUL V

BIBLIOGRAFIE

http://www.csid.ro

Home Kids

BIBLIOGRAFIE

http://www.csid.ro

Home Kids