Coruptia In Administratia Publicadocx

=== Coruptia in administratia publica ===

UNIVERSITATEA ,, BABEȘ BOLYAI"

FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE , ADMINISTRATIVE ȘI ALE COMUNICĂRII

SPECIALIZAREA: ADMINISTRAȚIE ȘI MANAGEMENT PUBLIC

ANUL III , AN UNIVERSITAR : 2015/2016

DISCIPLINA: SEMINAR DE CERCETARE

TITULAR DE CURS : PROF. UNIV. DR. SORIN DAN ȘANDOR

STUDENT : BELDEAN ANDREEA CRISTINA

GRUPA I

CORUPȚIA ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ DIN ROMÂNIA

– PLANUL LUCRĂRII –

INTRODUCERE

CAPITOLUL I . CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND CORUPȚIA

1.1 DEFINIREA FENOMENULUI DE CORUPȚIE

1.2 FACTORII FENOMENULUI DE CORUPȚIE

1.3 CAUZELE CARE FAVORIZEAZĂ APARIȚIA CORUPȚIEI

CAPITOLUL II . FORMELE CORUPȚIEI

2.1. MECANISMELE CORUPȚIEI

2.2. MĂSURAREA CORUPȚIEI – PROIECTAREA INDICATORILOR CORUPȚIEI

2.3. ASPECTE NORMATIVE PRIVIND PREVENIREA ȘI COMBATEREA CORUPȚIEI

CAPITOLUL III. PARTEA PRACTICĂ

3.1. METODOLOGIA

3.2 DESCRIEREA EȘANTIONULUI

3.3. TESTAREA IPOTEZELOR

CAPITOLUL IV. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CORUPȚIA ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ DIN ROMÂNIA

INTRODUCERE

Subiectul abordat în această lucrare ,, Corupția în administrația publică din România ’’ prezintă un concept larg definit în ultimii ani în țara noastră, reprezentând o problemă socială larg dezbătută ale cărei modalități de manifestare și consecințe sociale interesează atât opinia publică cât și instituțiile statului, corupția îngreunând realizarea reformelor economice, creșterea nivelului de trai al populației, fiind unul dintre cei mai mari dușmani ai democrației.

Având in vedere subiectul pe care am ales să-l analizez, am pornit de la ideea prezentării unor aspecte generale ale acestui fenomen, scopul acestei lucrării fiind acela de a cunoaște dimensiunea reală a corupției și modalitățile prin care aceasta se manifestă, urmând ca mai apoi să tratez în detaliu ceea ce mi-am propus pentru o cât mai bună evidențiere a subiectului.

Lucrarea pe care am realizat-o este alcătuită din patru capitole, primele dintre acestea tratând definirea fenomenului de corupție, factorii și cauzele care favorizează corupția, urmând ca în partea a doua a lucrării să fac referire la formele corupției, mecanismele , măsurarea, respectiv proiectarea indicatorilor corupției, precum și la unele aspecte normative privind prevenirea și combaterea corupției. De o importanță deosebită pentru prezenta lucrare este capitolul trei, partea practică unde este prezentată metodologia cercetării, descrierea eșantionului, testarea ipotezelor. Nu în ultimul rând în partea de încheiere voi prezenta câteva scurte concluzii care au decurs din cercetarea realizată.

MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Motivația alegerii acestei teme o reprezintă dorința de a prezenta și a înțelege corupția care rămâne unul dintre cela mai sensibile subiecte din socitatea romănească, opinia publică resimțind acut fenomenul, pe de altă parte fiind dispusă în marea majoritate să recunoască propriile acte de corupție în relația cu funcționari publici. Se vorbește despre corupția la diverse niveluri generând consecințe multiple atât sociale și economice cât și politice.

Corupția are efecte negative asupra drepturilor și libertăților cetățenilor și este sursa principală a sărăciei și subdezvoltării, ea prejudiciind în mod semnificativ resursele publice și deturnând instituțiile statului de la misiunea lor.

În ceea ce privește gradul de conștientizare al cetățenilor privind fenomenul corupției, se apreciază că aceștia își dau seama din ce în ce mai mult de faptul că ei sunt direct afectați de acest aspect și că autoritatea instituțiilor administrației publice trebuie câștigată și apoi menținută.

Consider că un obiectiv major al politicii de prevenire a corupției îl constituie implicarea societății civile și informarea opiniei publice cu privire la cauzele și consecințele corupției.

CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND CORUPȚIA

1.1 DEFINIREA FENOMENULUI DE CORUPȚIE

Corupția reprezintă un fenomen complex, cu cauze și efecte multiple, acesta poate porni de la un act interzis prin lege, prin care se urmărește obținerea unui profit, ori a unor avantaje sau bunuri materiale necuvenite în schimbul prestării unui serviciu public.

Noțiunea de corupție este folosită din cele mai vechi timpuri, fiind un termen de origine latină, vine de la cuvântul ’’CORUPTIO’’ care semnifică mituirea unei persoane în scopul obținerii unor avantaje sau foloase materiale. Tot prin acest termen se poate defini și fapta funcționarului care comercializându-și exercitarea sarcinilor de serviciu cere bani, avantaje sau alte foloase materiale, înșelând așadar încrederea acordată de societate.

De-a lungul timpului, cercetătorii din domeniul științelor sociale au căutat să găsească o definiție cât mai exactă a acestui concept, dar în cele din urmă au admis că noțiunea nu poate avea o definiție universal valabilă pentru toate societățile existente. ( Pavel Abraham, 2005,pg.23-26)

,, Dicționarul Explicativ al Limbii Române’’ a redat o latură social-morală a termenului, acesta reprezentând : ,, o stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie’’ . În epoca contemporană, termenul de corupție a fost utilizat, în strânsă legătură cu sistemul politic și cel administrativ, așadar în ,,Dicționarul de Sociologie ”, coordonat de prof. Cătălin Zamfir și prof. Lazăr Vlăsceanu, corupția este definită ca fiind : ,, încălcarea sistematică și nesancționată a normelor unor organizații sau instituții de către membrii care, în virtutea faptului că dețin o anumită autoritate, utilizează resursele organizației cu destinații diferite de scopurile acesteia ”.

Corupția reprezintă încălcarea sistematică și nesancționată a normelor unei organizații sau instituții de către unii membrii care în virtutea faptului că dețin o anumită autoritate utilizează resursele organizației cu destinații diferite de scopurile acesteia. ( Zamfir. C Lazăr Vlăsceanu- Dicționar de sociologie, 1998, pg.141)

Corupția implică utilizarea abuzivă a puterii publice, în scopul obținerii, pentru sine ori pentru altul, a unui câștig necuvenit:

– abuzul de putere în exercitarea atribuțiilor de serviciu

– frauda (înșelăciunea și prejudicierea unei alte persoane sau entității)

– utilizarea fondurilor ilicite în finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale

– favoritismul

– instituirea unui mecanism arbitrar de exercitare a puterii în domeniul privatizării sau

achizițiilor publice

– conflicul de interese ( prin angajarea în tranzacții sau dobândirea unei poziții sau unui

interes comercial care nu este compatibil cu rolul și îndatoririle oficiale) (Internet 1)

Convenția penală a Consiliului Europei privind corupția semnată de România la data de 27 ianuarie 1999 definește corupția, în cele două modalități de săvârșire, activă și pasivă.

Corupția activă : promisiunea, oferirea sau darea, cu intenție, de către orice persoană, direct sau indirect, a oricărui folos necuvenit, către un funcționar public, pentru sine ori pentru altul, în vederea îndeplinirii ori abținerii de la a îndeplini un act în exercițiul funcțiilor sale.

Corupția pasivă : solicitarea ori primirea, cu intenție, de către un funcționar public, direct sau indirect, a unui folos necuvenit, pentru sine sau pentru altul, sau acceptarea unei oferte sau promisiuni a unui astfel de folos, în vederea îndeplinirii ori abținerii de la a îndeplini un act în exercițiul funcțiilor sale. (Internet 2)

1.2 FACTORII FENOMENULUI DE CORUPȚIE

În fapt, formele, cauzele și intensitatea fenomenului de corupție diferă în funcție de anumiți factori economici, sociali, culturali și comportamentali. În privința instaurării mecanismului corupției se conturează, în ultima perioadă, o concepție care definește acest fenomen că ar fi caracteristic societăților în care predominantă este proprietatea publică, , continuând până la asigurarea predominanței sectorului privat, având ca efect formarea de profituri, de venituri bănești fictive prin scurgerea fără echivalență a averii, a capitalului din proprietatea publică în cea privată.

Corupția nu poate fi desprinsă de ceea ce se petrece în societate , atât în sens pozitiv cât și negativ. Astfel o primă cauză este negarea ordinii sociale și a legilor. În acest context, condiția socială de bază a corupției este gradul real și normativ de influență a funcționarului asupra situației privind afacerea importantă pentru o altă, oarecare persoană particulară. Persoana particulară se străduie să-și asigure un rezultat favorabil, încălcând normele existente și în acest scop îi promite, oferă sau dă funcționarului o remunerație.

(Vasile Dobrinoiu în Revista Română de Drept nr.12/1981 pg.53)

O altă cauză a corupției nu mai puțin majoră, este remunerarea joasă a funcționarilor publici.De aceea,deseori mulți funcționari cinstiți rămân dezamăgiți în privința remunerării muncii lor și se lasă duși în ispită de folosirea metodelor ilegale pentru a-și ridica câștigurile până la acel nivel pe care-l consideră corespunzător îndatoririlor de serviciu pe care le suportă și pregătirii lor profesionale. Rezultă că factorii corupției sunt multipli.O categorie destul de numeroasă de persoane din sfera puterii, a funcționarilor publici, managerilor societăților și alte persoane fizice considerând câștigul nemeritat prin orice mijloace, inclusiv prin eludarea legii, o stare de normalitate. (Vasile Dobrinoiu în Revista Română de Drept nr.12/1981pg.56)

1.3 CAUZELE CARE FAVORIZEAZĂ APARIȚIA CORUPȚIEI

Corupția este un fenomen prezent în toate statele lumii, în toate tipurile de regim și sistem politic. Au fost astfel identificate câteva cauze care generează sau influențează gradul de răspândire a acesteia.(Gyula Gulyas și Liviu Radu, Etica în Administratia Publică, suport de curs, pg.30)

Comportamentul sau natura umană.Se consideră că responsabile pentru proliferarea fenomenului de corupție sunt natura umană, respectiv comportamentul celor aflați în funcții oficiale. Opinia răspândită în rândul specialștilor era că faptele neetice, apăreau atunci cănd o persoană necorespunzătoare, predispusă la rău ajungea în poziții publice, astăzi există o percepție substanțial modificată, comportamentul fiind considerat o cauză minoră a fenomenului corupției.

Capacitatea instituțională a statului de a impune reguli. Se poate întâmpla ca de multe ori eforturile necesare pentru a ține sub control fenomenul corupției să depășească posibilitățile statului, este dificil să lupți împotriva celor care încalcă legea atunci când nu reușești să asiguri o salarizare corespunzătoare funcționarilor implicați în proces.

Construcția instituțională necorespunzătoare. Legislația deficitară și organizarea defectuoasă a unor instituții publice sau chiar a statului sunt principalele cauze generatoare de corupție, legislația poate fi excesiv de complexă, dificil de interpretat și aplicat, sau dimpotivă poate avea lacune care să permită ilegalități în ceea ce privește structura instituțiilor, pot exista de multe ori verigi intermediare inutile care să alimenteze corupția sau alte forme de proastă organizare care să afecteze funcționarea corectă a instituțiilor.

(Gyula Gulyas și Liviu Radu, Etica în Administrația Publică, Suport de curs, pg 30.)

CAPITOLUL II. FORMELE CORUPȚIEI

Corupția fiind un fenomen cu multipe fațete, i-a provocat atât pe cercetători cât și pe practicieni să clarifice formele sale de manifestare, factorii cauzanți, criteriile de delimitare etc. Așadar, Centrul Internațional de Prevenire a Criminalității din cadrul O.N.U prin lucrarea ’’United Nations Manual of Anti-Corruption Policy ’’ a prezentat și definit opt tipuri de asemenea fapte penale :

Mita – implică promisiunea , oferirea sau donarea unui beneficiu, acest act afectând acțiunile și deciziile unui funcționar public. Aceasta poate consta în bani și acțiuni de capital, informații interne, favoruri sexuale sau de altă natură, cadouri, avantaje, vacanțe și distracții neplătite, o slujbă, promisiuni de astfel de bunuri, bani sau servicii etc.

Delapidarea, furtul și frauda – implică furtul de resurse de la și/sau de către persoane cărora le sunt încredințate autoritatea și controlul asupra proprietății guvernului. Putem vorbi de delapidare, de exemplu când angajații guvernului delegați cu distribuția de alimente către sat, fură din produsele repartizate și le vând în beneficiu propriu. Ar trebui pedepsit nu doar furtul fizic ci și utilizarea neautorizată a muncii.

Escrocheria, șantajul,camăta – semnifică actul prin care o persoană este constrânsă să plătească bani sau să ofere anumite bunuri de valoare în schimbul unor acțiuni. Această constrângere poate fi prin amenințarea producerii unui rău fizic ori prin supunerea la acte de violență.

Exploatarea unui conflict de interese, traficul de influență, comerțul intern –Acest tip de corupție este specific funcționarilor din administrații care în executarea sarcinilor organizează licitații cu contracte de stat, iau parte la diferite tranzacții financiare. Aceștia își vând influența pentru a obține diferite foloase materiale ori pentru a proteja diferite interse oculte de grup, conduita acestora fiind incompatibilă cu atribuțiile lor oficiale.

Oferirea sau primirea unui bun sau avantaj ilegal, ori a unui comision ilicit Această practică reprezintă o ofensă asupra autorităților publice care primesc ceva de valoare pentru realizarea atribuțiilor oficiale. Un exemplu ar fi : după emiterea unui pașaport sau a unui document legal primitorul plătește funcționarului de la ghișeu un bacșiș.

Favoritism, nepotism și clientelism – În această categorie intră faptele ilegale de favorizare a unor persoane prin repartizarea de bunuri, servicii, avantaje, doar pentru că fac parte din aceeași familie, aparțin aceluiași grup de interese, afilierea la același partid.

Contribuțiile politice financiare ilegale – Au loc atunci când partidele politice ori guvernul la putere primește bani pentru a nu interveni sau a arăta bună-voință une entități sau grupului care face contribuția.

Spălarea de bani – reprezintă infiltrarea fondurilor ilegale, obținute din comiterea de infracțiuni, în circuitul legal, pentru a li se da aparența unor venituri licite.

( Pavel Abraham, 2005, pg.38-44)

Corupția poate îmbrăca diverse forme :

Corupția politică – se manifestă îndeosebi sub forma presiunii și chiar a șantajului exercitat asupra funcționarilor publici pentru a-i determina să adopte anumite decizii ilegale sau în limita legii (care încalcă normele morale).Ea poate viza obținerea unor avantaje materiale sau de altă natură. În țara noastră problema vizează coruptibilitatea unor politicieni izolați sau a unor înalți funcționari ai executivului.(Gheorghe Alecu , Jurnal de Studii Juridice și Administrative vol. 3, pg. 7)

Corupția administrativă – cea mai răspândită, care tinde de la fapta funcționarului public care pretinde o recompensă pentru întocmirea unui act la care este obligat prin funcția pe care o deține, până la deturnarea, din interes personal, a averii publice, săvârșite de persoane aflate în poziții cheie ale administrației de stat.

Corupția economică – cuprinde un spectru mai larg, care desemnează reinvestirea în afaceri ilicite a banilor obținuți din afaceri ilicite, utilizând în acest scop circuite financiare interne și externe, evaziunea financiară, bancară frauduloasă, neplata taxelor vamale și a impozitelor, specula, activități economice și comerciale. (Gheorghe Alecu, Jurnal de Studii Juridice și Administrative, vol. 3, pg.8)

2.1. MECANISMELE CORUPȚIEI

Deturnarea fondurilor bugetare în interes personal

Schema corupției posibile prin deturnarea fondurilor din buget în interes propriu se realizează în trei etape:

În prima etapă, ordonatorul principal de credite ( ministru, președinte de consiliu județean, primar de municipiu, oraș sau comună) propune o anumită defalcare a cheltuielilor bugetare pe capitole și agenți economici.În acest fel se alocă persoanelor juridice din subordinea administrației publice sumele necesare pentru desfăsurarea activităților, pentru plata salariilor și pentru investiții. Fonduri bugetare primesc trei categorii de agenți : regiile autonome, societățile cu capital integral de stat și instituțiile publice subordonate. (Profiroiu, Parlagi, Crai, 1999, pg.23)

În a doua etapă, pentru realizarea obiectivelor, aceste instituții intră în raporturi contractuale cu agenții economici specializați pentru realizarea anumitor lucrări.Contractele ce se încheie între instituțiile publice din subordinea administrativă și agenți economici sunt de regulă contractele de concesiune, de asociere și contractele pentru executarea de lucrări.

În a treia etapă, acești agenți economici specializați, încheie la rândul lor contracte de subantrepriză cu persoane fizice sau juridice, pe anumite domenii de activitate cu ar fi de exemplu (consultanță de specialitate, prestării servicii). În cadrul acestor subantreprenori se regăsesc însă, direct ca acționari, sau indirect prin rudele lor, acei ordonatori principali de credite, care dispun de destinația și mărimea fondurilor alocate.

Mecanismul acestui tip de corupție rezultă din faptul că unele fonduri destinate realizării obiectivelor de interes public ajung să fie utilizate pentru realizarea unor interese private.

Acest tip de corupție fiind favorizat de legislația care permite autorităților administrației publice să se asocieze cu diverși agenți economici pentru realizarea unor lucrări de interes comun.( Profiroiu, Parlagi, Crai, 1999, pg.24)

2.2 MĂSURAREA CORUPȚIEI : PROIECTAREA INDICATORILOR CORUPȚIEI

Stabilirea limitelor dimensiunii fenomenului corupției a reprezentat numeroase provocări la adresa celor care au fost preocupați de cercetarea corupției. Orientările oferite de ghidul ,,United Nations Manual on Anti – Corruption Policy’’ în manualul elaborat de Centrul Internațional de Prevenirea Criminalității face o evaluare pe țară care este realizată în cooperare cu diferiți parteneri naționali și internaționali, fiind un instrument util, ce poate trage la răspundere guvernul pentru toate actele sale. Această evaluare constă într-o analiză țintită asupra colectării tuturor informațiilor relevante, despre instituțiile din sectorul public, privat și societatea civilă.

Această analiză include :

Sondajele de opinie – ca instrumente reprezentative pentru a indica nivelele corupției și extinderea asupra unităților subnaționale și a instituțiilor cheie

Măsurarea încrederii populației – asupra instutuțiilor publice și deținătorilor de interese, precum și a celor implicați în lupta anti- corupție .

Focus – grupurile – se referă la discuțiile cu liderii de opinie, sau grupuri vizate din societate și guvern, fiind metode prin care se pot obține informații despre corupție care ar fi cauzele și ce trebuie făcut pentru a stopa efectul.

Studiul de caz – elaborat de către experți naționali, care descriu cazuri tipice de corupție, ca un mijloc de simplificare a modului în care apare corupția.

Evaluarea cadrului legal – se concretizează prin analiza legilor și reglementărilor în vigoare pentru a afla ce constituie un act de corupție și ce sancțiuni trebuie aplicate, precum și examinarea felului în care aceste legi sunt respectate și aplicate

Evaluarea generală a instituțiilor de control pentru a vedea în ce măsură este posibilă tragerea la răspundere a funcționarilor instituțiilor pentru acțiunile lor.

Evaluările instituționale în sistemul judiciar și de aplicare a legii pentru a inventaria ce fac și cum fac organele legislative și executive în lupta împotiva corupției.

Evaluarea societății civile și a instutuțiilor informale – indicatorii de referință pot menționa accesul la informație și gradul de libertate a presei. ( Pavel Abraham, 2005,pg.56-57)

2.3. ASPECTE NORMATIVE PRIVIND PREVENIREA ȘI COMBATEREA

CORUPȚIEI

Cadrul legal pentru prevenirea și combaterea fenomenelor de corupție are o importanță

majoră. Fără reglementarea clară a activităților din instituțiile publice sau private, a

responsabilităților și atribuțiilor factorilor de decizie, care să cuprindă prevederea unor

sancțiuni ferme în cazul săvârșirii unor infracțiuni de corupție, fără consacrarea unor

principii de deontologie profesională nu putem vorbi de o luptă împotriva corupției.

Reglementările juridice în domeniu se împart în două etape:

Reglementările ce se adresează prevenirii fenomenelor de corupție în care intră acele norme care descriu comportamente, respectiv obligații și interdicții speciale, norme de deontologie profesională, precum și normele care materializează obiectul politicilor anticorupție.

Reglementările ce se adresează combaterii, sancționării fenomenelor de corupție în care intră acele norme care stabilesc sancțiunile infracțiunilor de corupție precum și normele procedurale privind descoperirea, urmărirea și judecarea infracțiunilor de corupție.( Profiroiu, Parlagi, Crai, 1999, pg.43)

CAPITOLUL III. PARTEA PRACTICĂ

3.1. METODOLOGIA

În cercetarea temei ,, Corupția în administrația publică din România ’’ , am plecat de la următoarele ipoteze de cercetare :

Satisfacția la locul de muncă determină performanța angajaților.

Gradul înalt de corupție din administrația publică are efect asupra performanței acesteia.

Corupția este mai răspândită printre funcționarii cu funcții de conducere decât printre cei cu alte funcții.

Operaționalizarea conceptelor

Performanța angajaților va fi măsurată prin indicatori precum satisfacția angajaților ori performanța individuală.

Gradul de răspândire al corupției va fi măsurat prin indicatori precum percepția cetățenilor și ai angajaților instituțiilor publice despre acest fenomen.

Selecția modelelor și tehnicilor de cercetare

Partea de cercetare a lucrării se va realiza printr-o cercetare cantitativă, mai exact printr-un chestionar aplicat atât persoanelor ce lucrează în instituțiile publice cât și unor persoane din exteriorul acestor instituții.

Selectarea cazurilor

Cazurile vor fi selectate conform eșantionării non-probabilistice, folosind metoda bulgărelui de zăpadă, unde voi alege 30 de persoane.

DESCRIEREA EȘANTIONULUI

Am ales eșantionarea de tip bulgăre de zăpadă deoarece respondenții pe care i-am chestionat, în număr de 30, mi-au indicat la rândul lor alți respondenți care vor face și ei obiectul cercetării. Această metodă m-a ajutat să realizez cercetarea mai ușor și să obțin rezultatele pentru tema pe care am decis să o abordez.

Chestionarul a fost aplicat folosind tehnica față în față, dar și prin intermediul chestionarelor online.

Din cele 30 de persoane chestionate, un număr de 20 de persoane sunt persoane cunoscute mie ( familie, colegi , prieteni), iar celelalte 10 persoane le-am găsit prin intermediul celor enumerați anterior. Vârstele respondenților sunt cuprinse între 21-45 ani.

Ca metodologie de cercetare a lucrării voi analiza gradul de corupție din administrația publică prin prisma mai multor factori ce țin de organizarea instituțiilor publice, personalul acestora, numărul actelor de corupție observate.

TESTAREA IPOTEZELOR

1.Satisfacția la locul de muncă determină performanța angajaților.

2.Gradul înalt de corupție din administrația publică are efect asupra performanței acesteia.

3.Corupția este mai răspândită printre funcționarii cu funcții de conducere decât printre cei cu alte funcții.

Am ales ca ipotezele să fie testate cu ajutorul programului SPSS, fiind utilizată ca metodă asocierea, variabilele fiind măsurate la nivel nominal și ordinal.

Acest studiu s-a bazat pe trei ipoteze, acestea confirmându-se, două dintre acestea fiind testate prin asociere, iar cea de-a treia cu ajutorul unei corelații.

Pentru testarea ipotezelor menționate, voi include tabelele de asociere, interpretarea acestora, precum și graficele corespunzătoare fiecărei întrebări.

Ipoteze și analiza acestora

Ipoteza 1. Satisfacția la locul de muncă determină performanța angajaților .

Ipoteza a fost testată printr-o asociere și s-a confirmat deoarece respondenții au spus că cu cât personalul instituției este mai predispus spre corupție , cu atât crește si nivelul faptelor de corupție din instituții.

Din tabelul de asociere se poate observa că un număr de 7 persoane au răspuns că aspectul de care nu sunt mulțumiți în principal este nivelul ridicat al corupției din instituții, iar un număr de 5 persoane au răspuns că atitudinea funcționarilor publici este cea căreia se datorează problemele apărute. De asemenea, la întrebarea referitoare la personalul instituției în care lucrează 12 dintre respondenți au răspuns că situația nu a înregistrat schimbări semnificative, iar 7 au răspuns că personalul e mult mai predispus la fapte de corupție, față de anul precedent.

Semnificația coeficientului Chi-Square trebuie să se situeze sub pragul de 0,05, pentru a exista o legătură puternică între variabile. În acest caz, semnificația este de .682, așadar în acest caz dacă personalul unei instituții este mai mult sau mai puțin predispus la fapte de corupție, influențează într-o mică măsură și problemele ce pot apărea în instituțiile respective legate de salariul prea mic al funcționarilor, organizarea proastă, atitudinea funcținarilor etc.

Semnificația coeficientului Gamma este peste pragul 0,05, adică 0,229 și nu se mai interpretează.

Ipoteza 2 . Gradul înalt de corupție din administrația publică are efect asupra performanței acesteia .

Ipoteza a fost testată printr-o asociere și s-a confirmat. Așadar, nivelul corupției din structurile administrației publice locale influențează angajații instituțiilor publice să săvârșească fapte de corupție pentru rezolvarea unei probleme.

Din tabelul de asociere putem observa că majoritatea respondenților, mai exact 14, au afirmat că s-a întâmplat ca un angajat al unei instituții publice sa le solicite bani sau alte foloase pentru rezolvarea unei probleme, în timp ce 9 au răspuns cu ,,nu’’, iar 7 respondenți nu au dorit să răspundă la această întrebare.

De asemenea, 7 persoane au declarat că după părerea lor , în acest an, nivelul corupției din structurile adm.pub.locale va crește, 6 au spus că nivelul va scădea, 6 că va rămâne la fel, iar un număr de 11 persoane nu au dorit să răspundă la această întrebare.

Semnificația coeficientului Pearson Chi-Square trebuie să fie situată sub pragul de 0,05, pentru ca să existe o legătură semnificativă statistic între variabile. În acest caz, semnificația este 0,580, așadar faptul că fenomenul corupției din instituțiile publice crește sau scade, influențează actele de corupție ale angajaților din instituții.

Semnificația coeficientului Lambda este peste pragul 0,05, mai exact 0,654 și nu se mai interpretează, dar există o relație puternică între variabile.

Ipoteza 3. Corupția este mai răspândită printre funcționarii cu funcții de conducere decât printre cei cu alte funcții.

Am ales ca această ipoteză să o testez printr-o corelație. Așadar, am vrut să văd dacă există vreo legătură între cele trei variabile și dacă avem vreo semnificație din punct de vedere statistic. Cele trei variabile sunt : gradul de corupție al personalului din instituția în care respondentul lucrează, gradul de implicare al cetățenilor în lupta împotriva corupției din administrație și nivelul general de încredere în instituțiile județului Cluj.

În tabelul de corelație avem coeficientul de corelație și semnificația sa. Ne sunt semnalizate corelațiile semnificative. În acest caz avem o corelație pozitivă și puternică între variabile. Astfel, semnificația coeficientului Kendall’s tau b este 0,791, în cazul variabilelor ,,gradul de corupție al personalului din instituția în care respondentul lucrează’’și ,,gradul de implicare al cetățenilor în lupta împotriva corupției din administrație’’ , corelația este una semnificativă din punct de vedere statistic. Relația dintre variabile este una semnificativă și puternică, datorită lui 0,045.

Semnificația coeficientului Kendall’s tau b este 0,462 în cazul variabilelor ,,gradul de corupție al personalului din instituția în care respondentul lucrează’’ și ,,nivelul general de încredere în instituțiile județului Cluj’’, așadar corelația este semnificativă din punct de vedere statistic. Relația dintre variabile este una pozitivă și puternică datorită valorii 0,118.

În continuare , voi analiza frecvențele pe care le-am obținut pentru a observa răspunsurile respondenților. Chestionarul conține 20 de întrebări și a fost aplicat unui număr de 30 de persoane.

Figure – Intrebarea 1

Graficul de mai sus relevă datele obținute din prima întrebare din chestionarul aplicat celor 30 de respondenți și opiniile acestora în legătură cu principalele 3 domenii, cele mai vulnerabile la corupție din cadrul administrației publice locale.

Așadar, avem același număr de respondenți ( câte 4 ) care au răspuns că achizițiile publice, atestările, autorizările, avizele și licențierile, fondul funciar și restituirea proprietăților, promovarea în carieră, taxele și impozitele, sunt cele mai vulnerabile aspect din cadrul administrației publice locale, și același număr de respondenți ( câte 3 ) au ales variantele angajarea personalului sau alt domeniu, pe când un număr de 4 respondenți au răspuns cu ,,nu știu.’’

La această întrebare, referitoare la gradul de măsurare al luării anumitor decizii ce pot conduce la apariția/ menținerea actelor de corupție, 8 dintre acesștia au ales varianta în mică măsură, 7 dintre respondenți au refuzat să răspundă, 6 dintre ei au considerat că în mică măsură, pe când 4 dintre ei cre că luare deciziilor conduce la apariția actelor de corupție în mare măsură, iar 5 dintre aceștia au ales în foarte mică măsură.

Figure – Intrebarea 3

Acest grafic relevă opinia respondenților cu privire la nivelul corupției din administrația publică locală, aceștia fiind de părere că va crește (6), că va scădea (7), va rămâne aceeași( 6), iar restul de 11 au răspuns ,,nu știu’’.

Figure – Intrebarea 4

Pentru întrebarea numărul 4, respondenții au avut 5 variante de răspuns de tip nominal, răspunsul acestora fiind împărțit aproximativ în mod egal, excepție făcând ,, atitudinea funcționarilor publici’’ cu 5 respondenți și ,, nivelul ridicat al corupției din instituții’’ cu cele mai multe răspunsuri ,7.

Figure – Intrebarea 5

Pentru această întrebare, variantele de răspuns sunt în număr de 4, răspunsurile fiind în număr de 7 pentru 2 variante referitoare la înființarea unor instituții/ departamente noi,iar cealaltă ,,nu știu’’ și în număr de 8 pentru celelalte 2, referitoare la noi reglementări/legi în domeniul serviciilor publice și la aplicarea unor proceduri interne noi în cadrul instituțiilor adm.publice.

La această întrebare, repondenții au răspuns în număr de 7 că neglijența în serviciu/nerespectarea, fără intenție a termenului legal în soluționarea unei cereri este cea mai des întâlnită situație din perspectiva fenomenului corupției, 7 au răspuns că cea mai întâlnită este oferirea de bani sau realizarea de presiuni asupra funcționarilor, 6 au considerat că este primirea de foloase necuvenite, 2 au considerat că este abuzul de serviciu iar un număr ridicat de persoane, mi exact 8 au ales să răspundă cu ,,nu știu ’’.

La întrebarea numărul 7 referitoare la desfășurarea unor acțiuni în domeniul prevenirii corupției în cooperare cu DGA din M.A.I și dacă acestea ar fi oportune, 10 persoane au răspuns cu ,,da’’ , 9 persoane au răspuns cu ,,nu’’ iar cel mai mare număr de respondenți, adică 11 au preferat să răspundă cu ,,nu știu’’.

Figure – Intrebarea 8

Pentru a lua măsuri împotriva corupției respondenții au ales între 4 variante de răspuns, dovedindu-se că toate variantele ar putea fi utilizate datorită unui număr aproximativ egal de răspunsuri, 8 dintre respondenți au considerat că sancționarea abaterilor angajaților este o măsură eficientă pentru prevenirea și combaterea corupției în cadrul autorităților publice, 7 au răspuns că cea mai eficientă este creșterea salariilor funcționarilor publici, la fel un număr de 8 au considerat că cea mai eficientă este selecția persoanelor angajate în cadrul administrației publice,iar un număr de 7 au ales varianta referitoare la eficientizarea activității organismelor de control.

La întrebarea cu numărul 9, referitor la cât de răspândită este corupția în cadrul instituției în care aceștia lucrează, 8 dintre aceștia au afirmat că este ,,mult’’ răspândită, 7 dintre ei au ales varianta ,, puțin’’, iar un număr de 6 au considerat că nu este răspândită ,,deloc ’’.

Figure – Intrebarile 10 si 11

Având în vedere întrebările 10 și 11 adresate acelorași respondenți putem face o comparație despre cum privesc oamenii corupția din anul 2008 și ce speranțe au în anul 2016. Astfel, comparative cu anul 2008, 10 persoane au răspuns că fenomenul a scăzut, 7 persoane sunt de părere că a crescut, doar 5 sunt de părere că a rămas la fel, iar 8 persoane au refuzat să răspundă la această întrebare. Referitor la anul 2016, aceștia au fost întrebați ce părere au despre acest fenomen, iar 13 au spus că acesta va scădea, 9 sunt de părere că va rămâne la fel, 3 au spus că va crește, iar un număr de 5 persoane a refuzat să răspundă.

La întrebarea 12, referitoare la principalele două cauze ce determină săvârșirea faptelor de corupție, un număr de 14 persoane au răspuns că cea mai importantă cauză este promovarea în funcții de conducere ce are la bază relațiile și influența politică, un număr de 8 au spus că este birocrația excesivă, iar lipsa de responsabilitate a fost aleasă de 8 respondenți.

La întrebarea numărul 13, referitoare la personalul instituției în care aceștia lucrează, 11 respondenți au afirmat că personalul este mai puțin predispus către fapte de corupție decât anul precedent,un număr de 7 persoane au afirmat că personalul instituției la care lucrează este mult mai predispus spre fapte de corupție,iar un număr de 12 persoane au răspuns ca din punctul lor de vedere nu s-au înregistrat schimbări semnificative.

La întrebarea numărul 14, referitoare la opinia acestora despre răspândirea corupției, 11 persoane au afirmat că aceasta este mai răspândită printre angajații cu funcții de conducere, 10 dintre ei au spus că este mai pregnantă printre cei cu funcții de execuție, iar 9 au răspuns că acest fenomen este răspândit în egală măsură, și printre angajații cu funcție de conducere și printre cei cu funcții de execuție.

La această întrebare, respondenții au declarat în număr de 10 că se simt pregătiți pentru a denunța angajații corupți, în număr de 13 au răspuns că nu se simt pregătiți, iar un număr de 7 au refuzat să răspundă la această întrebare.

Figure – Intrebarea 16

Se poate observa în figura 7 că peste 60% dintre respondenți sunt de părere că cetățenii ar trebui să se implice împotriva corupției din administrație, 30 % fiind de părere că nu ar trebui să se implice iar 10 % au răspuns nu știu/nu răspund.

Figure – Intrebarea 17

În figura 8, respondenții au avut 3 variante de răspuns, după răspunsul acestora putem considera că toate cele 3 variante pot fi considerate acte de corupție, dar cea mai gravă în opinia respondenților este să oferi bani unui funcționar public pentru a te ajuta în rezolvarea unei probleme, au răspuns 12 persoane.

Figure – Intrebarile 18 si 19

Se poate observa din comparația făcută mai sus, că corupția este la un nivel destul de ridicat, nivelul la varianta de răspuns numărul 1 (da) fiind cel mai mare dar într-un sens negativ deoarece în acest caz era favorabil un număr cât mai mic.

Figure – Intrebarea 20

La această întrebare cu 4 variante de răspuns, cei 30 de respondenți au considerat că nivelul general de încredere în instituțiile publice din județul Cluj este ,,mare " (6 respondenți), ,,scăzut" ( 9 respondenți), ,,foarte scăzut "(8 respondenți), iar cu ,, nu știu" au răspuns 7 respondenți.

CAPITOLUL IV. CONCLUZII

Pentru testarea ipotezelor acestei lucrări am folosit programul SPSS, folosind ca metodă asocierea, variabilele fiind măsurate la nivel nominal și ordinal. Din câte s-a putut observa, cele trei ipoteze au fost confirmate, fapt ce se poate vedea prin intermediul tabelelor reprezentate și prin coeficienții semnalați.

Prin testarea ipotezelor, am dorit să aflu dacă într-adevăr satisfacția la locul de muncă determină performanța angajaților, implicit dacă la locul de muncă al acestora există aspecte față de care sunt nemulțumiți și care ar fi acestea, precum și în ce măsură personalul instituției în care aceștia lucrează, este corupt. Apoi, am urmărit să descopăr dacă performanța administrației publice poate fi influențată de gradul de corupție, și în ce măsură angajații instituțiilor sunt predispuși să săvârșească fapte de corupție.

De asemenea, s-a putut observa din tabelul de corelații că fenomenul corupției este mai răspândit printre funcționarii cu funcție de conducere decât printre cei cu alte funcții și ce legătură se află între variabilele ,, gradul de corupție al personalului din instituția în care respondenții lucrează’’ , ,, gradul de implicare al cetățenilor în lupta împotriva corupției din adminstrație’’ și ,,nivelul general de încredere în instituțiile județului Cluj’’, și s-a dovedit a fi o corelație semnificativă din punct de vedere statistic.

În concluzie, toate cele trei ipoteze s-au dovedit a fi relevante pentru evidențierea acestei cercetări asupra corupției din administrația publică.

RECOMANDĂRI

Consider că prevenirea corupției în administrația publică implică adoptarea de măsuri preventive care să vizeze următoarele obiective : reformarea managementului din sectorul public, dezvoltarea unui sistem obiectiv de selecție privind promovarea, selecția și evaluarea funcționarilor publici, îmbunătățirea calități serviciilor publice, stoparea birocrației, specializarea și pregătirea profesională a persoanelor cu atribuții în prevenirea și controlul corupției, restructurarea administrației publice, acestea fiind după părerea mea câteva dintre cele mai importante procedee în combaterea acestui fenomen.

BIBLIOGRAFIE

CĂRȚI

1.Chelcea, Septimiu, Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative, Editura Economică, București, 2001.

2.Rotariu Traian și Iluț Petru, Ancheta sociologică și sondajul de opinie, Editura Polirom, București. 1997.

3.Horia Diaconescu, Infracțiunile de corupție și cele asimilate sau în legătură cu acestea, Editura All Beck, București, 2004.

4.Verginia Vedinaș, Deontologia vieții publice, Editura Universul Juridic, București,2007

5.Vasile Dobrinoiu, Corupția în dreptul penal românesc, Editura Atlas Lex, București,1995

6.Theodor Mrejeru, Dumitru Petre, Andreiu Florescu, Dan Safta, Marieta Safta, Infracțiuni de corupție. Aspecte teoretice și practice, Editura All Beck, București, 2000

7.Johnston Michael, Corupția și formele sale. Bogăție. Putere și democrație, Editura Polirom,

Iași, 2007.

8.Fundația Parteneri pentru Dezvoltare Locală, Sănătatea organizației. Un ghid practic de tratament și prevenire a corupției în administrațiile și comunitățile locale. Concepte și strategii Vol I. București, 2006.

9.Cherciu Elena, Corupția, caracteristici și particularități în România, Editura Lumina Lex, București,2006.

10.Grigore Ion Prodan, Sebastian Sârbu, Corupția, flagelul societății moderne, Editura Victor,

București, 2005.

11.Tudorel Andrei, Ani Matei, Ion Gh. Roșca, Corupția. O analiză economică și socială, Editura Economică, București, 2008.

12.Pavel Abraham, Corupția.Cauze – mecanisme – efecte – soluții, Editura Detectiv, București, 2005.

13. Emilian M. Dobrescu, Edith Sima, Marian Sima, Articol – Sensurile și existențele corupției, Academia Română, Eurolobby SRI

14. Gyula Gulyas și Liviu Radu, Etica în Administrația Publică, Suport de curs

15. Vasile Dobrinoiu, Unele aspecte ale infracțiuni de luare de mită în formă continuată, în

Revista Română de Drept nr.12/1981.

16. Marius Profiroiu, Anton Parlagi, Eugen Crai, Etică și Corupție în Administrația Publică ,

Editura Economică, 1999, București.

17. DEX, Editura Univers Enciclopedic,București,1996,p.230

18. Zamfir Cătălin; Vlăsceanu, Lazăr – Dicționar de Sociologie, Editura Babel, p.141.

SURSE INTERNET

Internet 1. Program Național de prevenire a corupției, disponibil online la adresa :

http://sna.just.ro/Portals/0/documente/documente%20SNA%20site/pg-national-coruptie.pdf , accesat la data de 6.01.2016.

Internet 2. Accepțiuni și sensuri ale noțiunii de corupție, disponibil online la adresa :

http://studiijuridice.md/revista-nr-3-4-2009/acceptiuni-si-sensuri-ale-notiunii-de-coruptie, accesat la data de 16.01.2016.

Internet 3. Luarea de mită și infracțiunea de corupție, disponibil online la adresa :

http://documents.tips/documents/pdfluarea-de-mita-infractiunea-de-coruptie-wwwe-referatnet.html , accesat la data de 08.02.2016.