Coruptia Factor DE Risc Si Amenintare LA Securitatea Nationala A Romaniei

=== 1 ===

CORUPȚIA – FACTOR DE RISC ȘI AMENINȚARE LA SECURITATEA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

CUPRINS

CAPITOLUL 1 – SECURITATEA NAȚIONALĂ ÎN CONTEXTUL PROVOCĂRILOR CONTEMPORANE

1.1 Amenințările, riscurile și vulnerabilitățile la adresa securității naționale

1.1.1 Amenințări la adresa securității naționale

1.1.2 Riscuri la adresa securității naționale

1.1.3 Vulnerabilități la adresa securității naționale

CAPITOLUL 2. PERSPECTIVELE SECURITĂȚII NAȚIONALE

CAPITOLUL 3. CORUPȚIA – FACTOR DE RISC ȘI AMENINȚARE LA SECURITATEA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

CAPITOLUL 1 – SECURITATEA NAȚIONALĂ ÎN CONTEXTUL PROVOCĂRILOR CONTEMPORANE

Este cunoscut faptul că diversele acțiuni ce privesc încălcarea (voită ori fortuită) regimului internațional dedicat înțelegerilor și tratatelor adoptate în controversatul domeniu al apărării, acțiuni ce au în vedere dislocarea unor capabilități de tip militar ori staționarea acestora, ca și măsurile dedicate creșterii nivelului de securitate și de încredere la nivel regional, respectiv internațional, au capacitatea de a determina la nivelul tuturor relațiilor internațional, o multitudine de probleme care, la rândul lor, pot să genereze reconfigurări majore.

Din acest considerent, atât securitatea, cât și apărarea, exced cu mult din sfera responsabilității naționale statale, impunându-se în permanență elaborarea și adoptarea unor măsuri dedicate asigurării coerenței, predictibilității și consistenței în domeniul dedicat utilizării diverselor instrumente de putere, în acest fel reușindu-se un management optim al diverselor potențiale situații de criză.

Nivelul ridicat al incertitudinilor aferente viitoarelor evoluții în cadrul mediului de securitate, căruia i se adaugă o multitudine de factori interni și externi ce pot avea implicații diverse asupra țării noastre, determină modalități de acțiune noi, ce au la bază viziuni pe termen lung privind mediul de securitate zonal, dar și global.

Complexul dedicat dinamicii evoluțiilor de securitate actuală se conturează în jurul a două provocări majore, mai precis:

O identificare cât mai precisă a constantelor

Anticiparea în timp rezonabil a potențialelor fenomene interne fenomene regionale, ca și a fenomenelor globale ce au capacitatea de a afecta ori influența securitatea națională

Trebuie specificat faptul că în cadrul complexului proces dedicat anticipării și prevenirii problemelor ce pot afecta securitatea la nivel global, regional și chiar local, un rol determinat îi revine celebrei O.N.U., nu doar privind consultarea, ci mai ales rezolvarea potențialelor crizei regionale ce se pot sesiza. Iar la baza accentuării diviziunilor, a fragmentării, ca și a clivajelor diverse ce pot să determine o reconfigurare deosebită la nivelul multiplelor relații internaționale se pot poziționa:

Contestările privind regimurile internaționale aferente tratatelor, ca și înțelegerilor ce vizează procesul înarmării

Desfășurările de forțe militare, ca și a capacităților militare diverse, indiferent de zone

Diversele măsuri dedicate creșterii securității regionale/internaționale, etc.

La nivel național, ca urmare a incertitudinii constante ce se constată în evoluțiile mediului de securitate regional, ca și internațional, căreia i se adaugă numeroșii factori de influență externi, dar și interni, s-a impus necesitatea adoptării unor modalități de acțiune noi, ce au la bază viziuni privind termene medii și lungi.

În cadrul dinamicii deosebite ce caracterizează actualele evoluții ale mediului de securitate, s-a reușit delimitarea mai multor provocări, dintre care amintim:

Identificarea diverselor constante ce pot manifesta diverse influențe asupra securității naționale

Anticiparea tuturor potențialelor evoluții interne, regionale ori globale care au capacitatea de a produce diverse perturbări la nivelul securității naționale

Țara noastră, prin prisma apartenenței la Alianța Nord-Atlantică, se bucură în acest moment de garanții de securitate deosebit de puternice, diversele capabilități și politici ale N.A.T.O. având la bază:

Principiile dedicate solidarității aliate, ca și indivizibilității acesteia

Diversele angajamente ferme ale Alianței în ceea ce privește regiunea continentului european

Menținerea relației trans-atlantice la un nivel ridicat

Consolidarea continuă a diverselor parteneriate existente în cadrul Alianței Nord-Atlantice

În acest moment, Alianța Nord-Atlantică se confruntă cu o multitudine de provocări, ce sunt determinate în principal atât de apariția noilor crize de instabilitate în zona est-europeană, ca și în Orientul Mijlociu, dar și de schimbare de putere de la Casa Albă, actualul președinte, Donald Trump remarcându-se deseori prin luările de poziție contradictorii în raport cu fostele abordări ale lui Obama.

În ceea ce privește soliditatea, ca și stabilitatea relației trans-atlantice, aceasta este direct influențată atât de modul în care se va menține la nivelul continentului european angajamentul luat de Statele Unite ale Americii, cât și de modalitatea în care partenerii și aliații din Europa vor înțelege să aloce resursele necesare dezvoltării corespunzătoare a capacităților de apărare proprii.

Nu în ultimul rând, se impune a se menționa și rolul important pe care îl joacă tot mai puternica Federație Rusă atât în cadrul spațiului european, cât și la nivelul spațiului euro-atlantic, aceasta remarcându-se în ultima perioadă prin:

Diverse acțiuni controversate în zona Mării Negre

Conservarea unor așa-zise „conflicte înghețate”

Încălcarea unor norme din dreptul internațional

Momentul anexării Crimeii

În tot acest context dedicat securității naționale extinse, se impune ca domeniul dedicat securității naționale, ca de altfel și în cel al apărării naționale, să fie perceput prin perspectiva multidimensionalității, acesta aflându-se în permanență în relații directe de inter-dependență cu numeroase alte domenii din sfera securității, cum ar fi:

Domeniul informațiilor, respectiv al contrainformațiilor

Domeniul ordinii publice

Domeniul diplomatic

Domeniul dedicat managementului diverselor situații de criză, etc

În calitatea sa de stat membru al puternicei Uniuni Europene, ca și cea de membru al Alianței Nord-Atlantice, țara noastră este percepută în acest moment ca un stat democratic, de drept, ce împărtășește valori similare restului statelor membre, mai precis:

Drepturile și libertățile cetățenilor

Demnitatea umană

O dezvoltare liberă a personalității umane

Egalitatea în fața legii

Pluralismul și dreptatea

În cadrul demersului dedicat definirii principalelor interese, ca și a obiectivelor de securitate națională, s-au avut în vedere mai multe valori fundamentale, respectiv:

Demnitatea, ce este percepută drept atributul esențial aferent fiecărei persoane

Afirmarea identității naționale, ca și coeziunea civică, ce sunt percepute ca și aspirații de tip comun ale persoanelor ce fac parte integrantă din cadrul comunității

Statul de drept

Democrația constituțională

Cultura politică participativă

Separația puterilor în stat, echilibrul puterilor în stat

Pluralismul politic

Garantarea drepturilor cetățenilor, garantarea libertăților fundamentale ale cetățenilor

Respectiv în raport cu diversele prevederi constituționale, ca și cu prevederile legale

Integritatea teritorială și cea statală a țarii, având la bază loialitatea instituțiilor publice, ca și a cetățenilor, în raport cu suveranitatea națională

În vederea promovării tuturor principiilor, anterior expuse, strategia dedicată securității naționale are în vedere:

Respectarea continuității, ca principiu ce derivă din cadrul necesității coerenței tuturor principiilor ce se află la baza fundamentării securității României, pe fondul unei cât mai bune integrări a acesteia în cadrul comunității europene, ca și a comunității euro-atlantice. În acest fel, se remarcă faptul că o menținere constantă a viziunii țării noastre, ca și a diverselor direcții de cooperare ce se regăsesc în relațiile pe care România le are cu state din Uniunea Europeană, cu Alianța Nord-Atlantică, ca și cu restul parteneriatelor strategice (printre care se evidențiază cel cu puternica SUA) poate determina în mod constant asigurarea multiplelor condiții ce sunt necesare țării noastre în vederea:

Dezvoltării capacității dedicate prevenirii potențialelor conflicte

Dezvoltării capacității privind gestionarea unor crize

Dezvoltării capacității operaționale, dedicate reacțiilor prompte în eventualitatea sesizării unor potențiale amenințări

Respectarea predictibilității, avându-se în vedere atât elaborarea, cât și implementarea diverselor politici dedicate securității naționale pe plan intern, ca și pe plan extern, în paralel cu respectarea unei conectări ireversibile și ferme la multiplele principii, proceduri de consultare, mecanisme, proceduri de decizie, ca și proceduri de planificare, dedicate creșterii contribuției la apărarea colectivă a țării noastre

Respectarea principiului legalității, principiu ce are în vedere o îndeplinire a tuturor obligațiilor pe care țara noastră le-a asumat nu doar la nivel național, ci și la nivel european și inclusiv la nivel global, în cadrul:

Demersului dedicat asigurării, ca și garantării apărării României, a cetățenilor acesteia, a drepturilor fundamentale aferente cetățenilor români

Procesului de prevenire a tuturor potențialelor riscuri

Procesului vizând combaterea tuturor amenințărilor la adresa securității naționale

Limitării la maxim a potențialelor vulnerabilități ce ar putea aduce vreun fel de periclitare securității naționale

Respectarea principiului proporționalității, ce urmărește adecvarea tuturor mijloacelor de acțiune dedicată asigurării securității în raport cu obiectivele ce au fost stabilite anterior, ca și cu resursele alocate.

În domeniul dedicat definirii intereselor de securitate naționale, prioritare sunt prevederile constituționale, prevederi conform cărora țara noastră se bucură de statului unui stat suveran, național, stat independent, ca și stat indivizibil, stat din care se pot desprinde și multiplele interese naționale, inclusiv interesele de securitate, interese ce au în vedere atât promovarea, cât și apărarea, prin intermediul mijloacelor legitime, a multiplelor valori prin intermediul căreia țara noastră reușește să își garanteze:

Existența statală

Identitatea în rândul comunității europene, ca și pe plan global

Dezvoltarea securității, ca și a siguranței cetățenilor

Consolidarea stabilității

În ceea ce privesc interesele naționale în domeniul securității, se remarcă, în conformitate cu precizările regăsite în cadrul Strategiei naționale de apărarea țării, următoarele:

Apărarea integrității teritoriale a României, ca și apărarea inalienabilității acesteia

Apărarea democrației constituționale, consolidarea acesteia, ca și apărarea statului de drept

Garantarea caracterului național, garantarea suveranității, garantarea independenței statului, garantarea unității statale, ca și garantarea indivizibilității statale

Protejarea tuturor drepturilor și libertăților cetățenilor, ca și garantarea siguranței acestora

Garantarea dreptului privind păstrarea identității etnice, religioase, lingvistice și culturale pentru toate persoanele ce fac parte din comunitatea minorităților naționale, respectiv dezvoltarea și exprimarea tuturor acestor identități

Valorificarea eficientă a diverselor resurse naționale

Valorificarea poziției geostrategice pe care o ocupă țara noastră

Asigurarea unei ireversibilități privind apartenența țării noastre la sistemul transatlantic al apărării colective

O participare cât mai activă la diversele procese de integrare ce sunt sesizate în interiorul Uniunii Europene

În actuala societate, ce se dovedește a fi nu doar deosebit de complexă, ci mai ales conflictuală și într-o dinamică fără precedent, societate influențată permanent de fluctuațiile determinate de globalizare, o înțelegere cât mai profundă și mai corectă a multiplelor tendințe de natură majoră ce se sesizează pe plan global, dar și regional, ne conferă șansa consolidării, la nivel de stat, a securității naționale, cu toate implicațiile imediate și pe termen lung ce decurg din aceasta.

Nu mai puțin importantă se dovedește a fi înțelegerea, cunoașterea și implicit evaluarea cât mai corectă a diverselor procese sesizate pe plan intern, ca și a nivelului aferent gradului coeziunii sociale, cărora le sunt adăugate capacitățile dedicate mobilizării generale, în vederea realizării tuturor proiectelor naționale aferente domeniului anterior menționat.

În calitatea sa de parte integrantă din cadrul complexului concept al civilizației euro-atlantice, dar și ca un participant activ în consolidarea noii construcții europene, țara noastă se remarcă prin:

Promovarea, protejarea și apărarea tuturor drepturilor democratice

Respectarea drepturilor, ca și a libertăților fundamentale ale omului

Definirea și realizarea intereselor naționale legitime, avându-se în vedere prevederile și standardele impuse de dreptul internațional

Numeroasele demersuri dedicate dezvoltării economice,dar și a dezvoltării sociale

Afirmarea constantă a identității naționale

Demersurile dedicate asigurării standardelor de viață similare celor din Uniunea Europeană

După aproape 29 de ani din momentul căderii comunismului și declanșarea lungului și deseori dificilului proces al tranziției spre o societate democratică, România se remarcă prin atașamentul său la multiplele valori europene, dar și euro-atlantice, context în care s-a impus și acordarea unei atenții speciale noii strategii de securitate națională, principalul obiectiv avut în vedere fiind garantarea securității tuturor cetățenilor.

Privită ca un factor de tip cumulativ, ce reușește să întrunească condițiile dedicate convergenței transpartinice, securitatea națională a României vizează:

Asigurarea unei stări de normalitate pentru toți cetățenii țării, stare ce se impune inclusiv statului

Instaurarea unei legalității în acord cu standardele impuse de comunitatea europeană

Realizarea echilibrului social

Realizarea și consolidarea stabilității politice

Este cunoscut faptul că procesul dedicat promovării multiplelor interese naționale de securitate ale României are în vedere identificarea și consolidarea reperelor aferente efortului statal, eforturi ce se concretizează în cadrul obiectivelor de securitate, fie acestea interne ori externe. Prin prisma internă, se remarcă faptul că obiectivele în materia securității naționale au în vedere:

O consolidare constantă a capacității totale naționale de apărare, în vederea asigurării integrității teritoriale, asigurării suveranității, ca și a independenței țării noastre, în paralel cu asigurarea securității poporului român

Promovarea, în paralel cu asigurarea unei exercitări fără limite a tuturor drepturilor, ca și a libertăților fundamentale ale cetățenilor români

O cât mai bună funcționare a justiției

Asigurarea permanentă a ordinii de drept

O înlăturare a tuturor potențialelor deficiențe ce pot să afecteze o bună funcționare a guvernanței

O întărire a capacității administrative

Protejarea constantă a procesului decizional vizând potențialele influențe ori acțiuni ce sunt netransparente ori ilegitime

Asigurarea permanentă a eficienței caracteristice sistemelor naționale dedicate prevenirii și gestionării situațiilor de criză, fie acestea interne ori externe, situații de criză militară ori situații de criză ce au la bază latura civilă

O consolidare a securității, ca și a protecției aferente infrastructurilor definite ca fiind critice, respectiv:

Infrastructura energetică

Infrastructura cibernetică

Infrastructura de transport

Asigurarea securității alimentare

Asigurarea securității mediului

Dezvoltarea constantă a capabilităților dedicate combaterii diverselor amenințări de tip asimetric

Asigurarea mediului economic cât mai dinamic, performant și competitiv, atât la nivel investițional, cât și la nivel antreprenorial

Asigurarea, la nivelul statului, a stabilității financiar-bugetare

Asigurarea unei dezvoltări consolidate, durabile și în permanență adaptată fluctuațiilor sociale, ca și sistemelor publice de amploare, respectiv sistemului de sănătate, sistemului de protecție socială, sistemului de educație, etc

Prevenirea constantă a apariției unor reacții ori a unor tendințe de tip radical ori extremist, avându-se în vedere:

Respectarea strictă a pluralismului, la nivel de societate

Cultivarea, în mod constant, în cadrul societății civile, a toleranței

Promovarea constantă a identității naționale, incluzând și valorificarea și prezervarea patrimoniului natural și cultural, ca și o încurajare responsabilă și constantă a diverselor domenii dedicate excelenței

În ceea ce privește politica externă, țara noastră are în vedere în permanență conturarea profilului de țară ce corespunde nivelului ambițiilor ce au fost asumate pe plan politic, cu luarea în considerare atât a ponderii demografice, cât și a capacității aferente dezvoltării economice. În acest context, obiectivele de securitate națională au în vedere:

O consolidare a profilului pe care țara noastră îl are în Uniunea Europeană, ca și în Alianța Nord-Atlantică, consolidare prin intermediul contribuțiilor operaționale, ca și a contribuțiilor conceptuale

Respectarea constantă a tuturor principiilor, ca și a valorilor fundamentale, specifice Uniunii Europene

O consolidare constantă a parteneriatului strategic pe care țara noastră îl are cu Statele Unite ale Americii, incluzând și domeniile comercial și economic

Asigurarea constantă a securității în zona Mării Negre

O aprofundare a cooperării României cu statele din vecinătatea sa, ca și cu statele poziționate în partea estică a flancului Alianței Nord-Atlantic

Dezvoltarea cooperării regionale, o atenție specială fiind acordată domeniului apărării

Susținerea constantă a demersurilor aferente parcursului european demarate de statul vecin României, Republica Moldova

Promovarea constantă a diverselor interese politice, interese economice, ca și a intereselor de securitate, în zonele ce prezintă pentru România o importanță strategică

1.1 Amenințările, riscurile și vulnerabilitățile la adresa securității naționale

Este cunoscut faptul că diversele amenințări, vulnerabilități și riscuri la adresa securității naționale, ca și a apărării, pot fi evaluate avându-se în vedere anumite concepte militare, cu precizarea că mediul de securitate actual, despre care s-a făcut vorbire pe larg la începutul acestui capitol al prezentei lucrări de diplomă, impune necesitatea unei abordări extinse, ce să includă, în afara multiplelor elemente specifice securității, și elemente de natură politică, economică, de natură socială, ca și tehnologică.

Prin amenințări la adresa securității naționale se înțelege totalitatea capacităților, a strategiilor, a intențiilor, ca și a planurilor ce au capacitatea afectării diverselor valori, obiective și interese de securitate națională.

Prin riscuri la adresa securității naționale înțelegem acea probabilitate a manifestării evenimentelor incerte, ce pot avea impact direct (ori impact indirect) la nivelul securității naționale, în vreme ce vulnerabilitățile sunt considerate a fi consecințele diverselor disfuncții ori a diverselor deficiențe de natură sistemică, ce pot să fie exploatate ori care pot să contribuie esențial în cadrul materializării unor amenințări ori a unor riscuri.

Demn de precizat este faptul că o deteriorare a mediului de securitate pe plan global ori, în special, pe plan regional, atrage după sine necesitatea cunoașterii tuturor potențialelor riscuri, amenințări, ca și vulnerabilități aferente României, mai ales în contextul apariției, respectiv al dezvoltării diverselor forme dedicate influențării și/sau constrângerii, acestea fiind rezultatele directe al complexului componentelor convenționale și neconvenționale.

1.1.1 Amenințări la adresa securității naționale

În condițiile deteriorării accentuate a mediului de securitate la nivel global, cu precădere la nivel regional, se remarcă, din păcate, tot mai numeroasele provocări la adresa stabilității estice a vecinătății României, ceea ce se poate configura nu doar într-un factor de instabilitate la adresa securității spațiului aferent Alianței Nord-Atlantice, ci și într-un factor de instabilitate regională majoră, ambele având capacitatea de a determina numeroase implicații negative majore, ce se pot remarca și la nivelul:

Fenomenului migrației ilegale

Criminalității organizate, cu toate componentele acesteia

Potențialului, respectiv a capacității dezvoltării economice a statelor direct implicate/afectate

În acest context, se impune a se evidenția:

O perpetuare a conflictelor înghețate localizate în zona Mării Negre

Creșterea gradului de instabilitate în zona unor state din zona vest-balcanică, cu determinarea unor presiuni suplimentare la adresa țării noastre, aspect deosebit de important mai ales în contextul precedentelor înregistrate în domeniul dedicat declanșării conflictelor regionale, ca urmare a unor tensiuni de natură inter-etnică ori a unor dezechilibre regionale sesizate la statele din imediata vecinătate

Tot mai numeroasele distorsiuni sesizate la nivelul piețelor energetice, ca și proiectele de tip concurent ale actorilor statali ori non-statali cu diverse interese în zonă, ce pot să afecteze și nivelul securității energetice a țării noastre

Multiplele amenințări de tip cibernetic ce au fost lansate în ultima perioadă de numeroase entități ostile, fie acestea statale ori non-statale și care au reușit să afecteze diversele infrastructuri de natură informațională și ce prezinte interese strategice în cadrul instituțiilor publice, ca și a companiilor

Atacurile cibernetice ce sunt declanșate de tot mai numeroasele grupări ale criminalității cibernetice, ca și atacurile extremiste cibernetice, orchestrate și derulate de hackeri internaționali și care au capacitatea de a afecta în mod direct și destul de serios securitatea națională

Atacurile teroriste, cu toate implicațiile acestora, mai ales în condițiile în care, în ultimul timp, acestea au forme atipice de manifestare, în acest fel ele fiind deosebit de dificil de prognosticat, anticipat și mai ales contracarat.

Acțiunile concertate ale organizațiilor, grupărilor și forțelor teroriste, în asociere cu cele criminale, care sunt direct stimulate de o creștere considerabilă a fenomenului propagandei fundamentaliste, cu efecte și implicații deosebite mai ales la nivelul mediului online.

Creșterea nivelului de radicalizare, ca și al gradului de implicare în diverse acțiuni de natură terorist-extremistă

O proliferare a armelor de distrugere în masă, ca și dezvoltarea traficului cu produse ce au o utilizare dublă și care, în condițiile specifice unor destabilizări regionale, au capacitatea afectării securității naționale

Diversele acțiuni informative ce tip ostil, ce urmăresc dezvoltarea potențialelor puncte de sprijin la nivelul teritoriului național, principalul scop urmărit fiind influențarea unor proiecte strategice în care este implicată țara noastră, ca și influențarea unor decizii importante la nivel statal

1.1.2 Riscuri la adresa securității naționale

În această categorie pot fi încadrate următoarele:

Instabilitatea regională, ce are capacitatea de a limita drastic capacitatea țării noastre privind promovarea propriilor interese strategice, în special:

Susținerea României cu privire la un potențial parcurs spre Uniunea Europeană a statului vecin, Republica Moldova

Asigurarea unei securități energetice pe termen lung

Evitarea declanșării unor potențiale conflicte înghețate, ca și rezolvarea acestora într-un timp rezonabil, în eventualitatea apariției lor

Protejarea constantă a drepturilor aferente comunităților românești nu doar din Uniunea Europeană, ci și din restul lumii

Protejarea diverselor activități de natură economică ce sunt derulate de membrii comunităților de români în interiorul statelor din zona europeană

Protejarea și consolidarea activităților derulate de țara noastră în zona Mării Negre

Eventualele nerealizări ale obiectivelor pe care țara noastră le are, acestea putându-se datora, în principal:

Unei persistențe a diverselor dificultăți de natură economică, criza economică de acum un deceniu fiind un exemplu edificator în acest sens

Unei eventuale proliferări a economiei de tip subteran

Dezvoltării fenomenului corupției, cu toate implicațiile ce decurg din acestea

Creșterea fenomenului evaziunii fiscale

Un anumit grad al precarității infrastructurii la nivel național

Numeroși factori de natură externă, precum numeroasele decalaje sesizate la nivel economic, în raport cu alte state ale Uniunii Europene, ori un nivel redus al rezistenței în raport nu tot mai frecventele fluctuații sesizate pe piețele financiare bancare, interne ori externe

Anumite riscuri din sfera socială, ce pot să persistă pe fondul:

Tot mai accentuatului declin demografic

Emigrației populației active, datorată în principal exodului forței de muncă în state ale comunității europene

Degradarea constantă a diverșilor factori de mediu

Numeroasele deficiențe ce sunt sesizate la nivelul sistemului național de asistență socială, a sistemului național de educație, ca și a sistemului național de sănătate

Distorsiunilor majore înregistrate în ultimii ani pe piața muncii din România

O anumită radicalizare sesizată la nivelul entităților de tip extremist, ce se găsesc pe teritoriul național, ce se poate determina în contextul acutizării curentelor de tip extremist și care au la bază motive etnice, religioase ori motive de natură diversă

Fenomenul criminalității transfrontaliere, cu toate implicațiile acestuia, de la traficul de droguri, traficul de arme ori cel de persoană, la fenomenul migrației ilegale, fenomenul criminalității economico-financiare, etc

O eventuală traficare ilegală a armamentelor convenționale, ce se poate datora intereselor diverșilor actori de tip statali ori non-statali și care urmăresc să se implice, direct ori indirect în diversele zone de conflict din regiune ori de pe glob

1.1.3 Vulnerabilități la adresa securității naționale

În această categorie a vulnerabilităților îndreptate împotriva securității naționale se pot include:

Capacitățile aferente instituțiilor statului român privind evaluarea, ca și reducerea impactului determinat de eventualele riscuri și amenințări la adresa statului, ce au fost anterior enumerate, capacități ce pot să fie limitate de persistența anumitor vulnerabilități în cadrul:

Absorbției diverselor fonduri europene

Modului de utilizare a banilor publici

Domeniului energetic

Infrastructurii critice

Domeniului dedicat agriculturii, ca și cel al protecției mediului

Domeniului justiției

Educației, cercetării științifice, etc

Respectiv, în absența planificărilor bugetare anuale, ce au capacitatea asumării, ca și a respectării a diverselor programe investiționale, se pot remarca o serie întreagă de efecte negative, în această categorie putând fi incluse nerespectarea angajamentelor luate în domeniul dedicat cheltuielilor militare ale României, ca și o diminuare a capabilităților în rândul forțelor armate.

Capacitățile administrației centrale, ca și cele ale administrațiilor locale privind implementarea diverselor politici publice naționale, ca și a politicilor publice europene

Relațiile de natură inter-instituțională în cadrul unor situații de criză, relații ce pot să fie afectate atât de o anumită precaritate semnalată în rândul resurselor necesare, cât și de potențiale incoerențe în cadrul amplului proces al gestionării riscurilor sesizate. Demn de precizat este faptul că vulnerabilitatea aceasta se poate manifesta destul de pregnant în contextul interoperabilității unor instituții ale statului privind capacitatea de acțiune în situația existenței unor amenințări de tip asimetric, ori a unor amenințări de tip hibrid.

Fenomenul de corupție, ce poate vulnerabiliza destul de serios statul, acesta având capacitatea de a aduce atingeri și:

Potențialului dezvoltării statului

Bunei guvernanțe

Deciziilor luate în folosul cetățenilor români, ca și a comunităților din care aceștia fac parte

Încrederii în instituțiile statului

Încrederii în actul de justiție

La nivel extern, în situația persistării fenomenului corupției, se poate sesiza o diminuare semnificativă a credibilității pe care o are țara noastră în fața altor state, indiferent de zona în care acestea se poziționează.

Fenomenul excluziunii sociale

Fenomenul polarizării sociale

Declinul înregistrat la nivel demografic

Fenomenul migrației forței de muncă, mai ales a celei specializare

Nivelul accentuat al sărăciei, în anumite comunități

Diferențele majore, de natură economico-financiară, sesizate între diverse regiuni ale țării, etc

CAPITOLUL 2. PERSPECTIVELE SECURITĂȚII NAȚIONALE

În acest moment, mediul de securitate se caracterizează prin mai multe tendințe, ce constau:

Într-o accelerare a multiplelor procese aferente globalizării, în paralel cu cele specifice integrării regionale,

În proliferarea diverselor acțiuni al căror principal scop constă în fragmentări statale

Într-o anumită conlucrare a eforturilor dedicate structurării noilor arhitecturi de securitate la nivel regional, dar și global

În accentuarea periodică a tot mai numeroaselor tendințe regionale, de tip anarhic

Într-o revigorare a eforturilor unor state privind implicarea acestora în modificarea dinamicii aferente relațiilor internaționale

În dezvoltarea exponențială a formelor de intervenție ale diverșilor actori non-statali, în cadrul relațiilor internaționale consacrate, ca și dezvoltarea ponderii acestor intervenții

Domeniul dedicat politicii de securitate vizează multiplele interese vitale ale statului român, el fiind cel care delimitează și liniile directoare în vederea prevenirii, contracarării și rezolvării într-un timp scurt a tuturor amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților.

Prin intermediul politicii de securitate națională se are în vedere reunirea, ca și coordonarea tuturor acțiunilor instituțiilor și organismelor cu responsabilități în materia securității naționale, avându-se în vedere totalitatea intereselor, ca și a amenințărilor ce sunt percepute de specialiști a fi de maximă importanță.

În opinia unor specialiști, securitatea este percepută ca fiind capacitatea națiunii de împiedicarea unui război ori de câștigarea acestuia, în vederea menținerii integrității și a independenței naționale. De asemenea, este cunoscut faptul că domeniul dedicat securității naționale este perceput a fi una dintre noțiunile de bază ce are capacitatea de a defini tipul siguranței, ea fiind interpretată ca și capacitatea comunității teritoriale a unui stat de a rezolva, contrar unei potențiale iminente amenințări obiective, de a satisface multiplele cerințe ce se impun în vederea auto-prezervării amenințărilor respective.

În categoria obiectivelor principale avute în vedere se pot include nu doar interesele cetățenilor români, ci și interesele statului român și implicit a societății, cunoscut fiind faptul că securitatea națională este în strânsă relație de dependență de diversele aspecte de natură economică, politică, științifică, demografică, etc, specifice societății. În acest context, se poate aprecia că securitatea națională poate fi definită ca și totalitatea condițiilor economice, politice, militare, culturale și sociale, ce sunt necesare în vederea garantării suveranității, independenței și promovării numeroaselor interese naționale.

Așa se face faptul că orice fel de amenințare la adresa condițiilor, mai sus enumerate, este percepută ca fiind o amenințare îndreptate contra securității naționale. Se impune a se remarca faptul că, prin prisma militară, ca și prin cea economică, securitatea națională poate fi definită într-un mod clar și concis, aspect care nu se înregistrează și în cazul securității politice, a celei sociale ori a securității economice, unde părerile specialiștilor în domeniu sunt deseori contradictorii.

Și din acest motiv se pot semnala și situații în care unele măsuri ce au fost adoptate pentru a se reuși protejarea culturii să fie în contradicție cu alte premise, caz în care ele pot fi percepute ca fiind măsuri discriminatorii, măsuri rasiale ori chiar măsuri etno-centriste.

De asemenea, trebuie subliniat și aspectul privind extinderea conceputului securității naționale în ultimele decenii, respectiv în afara domeniului militar, context în care au existat și opinii conform cărora conceptul securității naționale nu determină formulări clare și precise, apreciindu-se că acesta face referire la „vaga varietate de riscuri, despre a căror probabilitate avem prea puține cunoștințe, și la unele contingențe a căror natură de-abia putem să o percepem”.

În cadrul literaturii de specialitate autohtone, se remarcă faptul că securitatea națională este percepută ca fiind acea stare „în care trebuie să se găsească un stat pentru a putea să se dezvolte liber și să acționeze neîngrădit pentru promovarea intereselor fundamentale proprii”, alți autori apreciind că această stare se remarcă „printr-un ansamblu de condiții sociale, economice, politice, de mediu, culturale etc., ce sunt propice unei desfășurări normale la nivelul vieții și al activității indivizilor, ca și al comunităților umane dintr-un anumit spațiu ce este delimitat geografic, într-o perioadă ce este în mod riguros determinată”.

Există însă și opinii conform cărora securitatea națională reprezintă starea echilibrului dinamic ce caracterizează un sistem și în interiorul căruia se produc o multitudine de procese (organizate sau nu), elementul subiectiv, ce este unul inerent acestei politici, fiind cel ce generează „goana frenetică a tuturor statelor după securitate, rezultatul, fiind, de fapt, contrar”.

Politica dedicată securității naționale a României are în vedere mai multe interese vizate, cele mai importante dintre acestea fiind:

Protejarea țării, ca și a cetățenilor acesteia, indiferent că aceștia se găsesc pe teritoriul României sau în afara acestuia

Asigurarea imaginii unui concept de securitate sigur și solid, țara noastră fiind percepută ca un stat generator de securitate, fără amenințări și riscuri majore

Contribuția României la mediul de securitate internațională, chiar și în situațiile în care interesele naționale nu sunt, în mod direct, afectate.

În România, domeniul dedicat securității naționale a fost reglementat prin intermediul Legii nr. 51/29 iulie 1991 privind securitatea națională a țării noastre,, ulterior republicată în cadrul Monitorului Oficial al României nr. 190/18.03.2014,.

Conform legii anterior menționate, prin securitate națională este înțeleasă acea stare de „legalitate, de echilibru și de stabilitate socială, economică și politică necesară existenței și dezvoltării statului național român ca stat suveran, unitar, independent și indivizibil, menținerii ordinii de drept”, ca și „a climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, potrivit principiilor și normelor democratice statornicite prin Constituție”.

În ceea ce privește securitatea națională a țării noastre, aceasta este realizată avându-se în vedere nu doar cunoașterea diverselor amenințări de natură internă și/sau externă care pot să aducă atingere multiplelor valori, așa cum acestea au fost definite de legiuitor în cadrul legii dedicate securității naționale, ci și prin prevenirea și implicit înlăturarea acestora.

Demn de menționat este faptul că toate prevederile ce vizează categoria dedicată amenințărilor la adresa securității naționale nu se pot nici interpreta și nici utiliza pentru a se reuși restrângerea ori interzicerea dreptului apărării unei cauze legitime privind manifestarea diverselor proteste ori a dezacordurilor de natură ideologică, politică, religioasă ori de diverse alte naturi, așa cum acestea sunt garantate cetățenilor țării noastre, prin intermediul Constituției României.

De asemenea, legea securității naționale a țării noastre prevede în conținutul său că nimeni nu poate să fie urmărit ca urmare a faptului că și-a exprimat liber opiniile politice personale, și nici nu poate să facă obiectul vreunei imixtiuni în ceea ce privește viața particulară, familia proprie, domiciliul, proprietățile, corespondența ori comunicațiile diverse.

În plus, nici unei persoane nu i se poate aduce atingeri ale onoarei ori ale reputației, în situația în care aceasta nu comite vreo faptă ce este prevăzută de Legea securității naționale a României în categoria dedicată amenințărilor la adresa securității naționale.

Ulterior legii anterior menționată a fost elaborată și adoptată și Legea 14/1992 vizând organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații (S.R.I.), acestuia fiindu-i atribuită responsabilitatea expresă de a preveni și a combate terorismul la nivel național.

Conform legislației naționale, securitatea națională este realizată avându-se în vedere nu doar numeroasele legi aflate în vigoare și anterior menționate, pe cuprinsul prezentului capitol, ci și numeroasele obligații pe care țara noastă le-a asumat prin intermediul diverselor convenții, ca și tratate internaționale ce privesc drepturile omului. Iar principalele organe de stat ce au atribuții în domeniul dedicat securității naționale, organe ce le va fi alocat un capitol separat în conținutul prezentei lucrări de diplomă, sunt, conform legii:

Serviciul Român de Informații – S.R.I. – ce reprezintă organ de stat specializat în materia dedicată informațiilor din interiorul României

Serviciul de Informații Externe – S.I.E. – ce este un organ de stat care este specializat în activitatea de obținere a informațiilor privind securitatea națională, privind teritoriul exterior al țării noastre

Serviciul de Protecție și Pază – S.P.P. – ce este un organ de stat, specializat în domeniul dedicat asigurării protecției demnitarilor români, ca și a protecției demnitarilor străini pe întreaga perioadă a prezenței acestora pe teritoriul țării noastre. În plus, acest organ de stat este specializat și în asigurarea pazei în cadrul sediilor de lucru, ca și a reședințelor demnitarilor anterior menționați

Ministerul Apărării Naționale – M.Ap.N.

Ministerul Afacerilor Interne

Ministerul Justiției (a se vedea și ANEXA 1)

Structurile interne specializate, la nivel departamental, ce funcționează în cadrul M.Ap.N. (Ministerul Apărării Naționale), respectiv în cadrul M.A.I. (Ministerul Afacerilor Interne).

Toate serviciile de informații, anterior menționate, împreună cu cele două structuri specializate, de asemenea precizate, sunt percepute ca fiind organele statului ce, prin lege, derulează activitatea de informații în cadrul domeniului securității naționale, respectiv în domeniul apărării.

Conform prevederilor incluse în conținutul Legii 45/1994 vizând apărarea națională, aceste servicii de informații ale statului sunt percepute ca fiind forțe armate în cadrul structurii aferente sistemului de apărare național, în secțiunea dedicată atribuțiilor menționându-se că de executarea diverselor măsuri dedicate apărării statului răspund, conform legii, serviciile de informații, fiecare în cadrul domeniului său.

Întreaga activitate dedicată realizării securității naționale este nu doar organizată, ci și coordonată de către C.S.A.T. (Consiliul Suprem de Apărare a Țării), ce are numeroase atribuții în domeniu, dintre care enumerăm:

Analizarea diverselor date, ca și a informațiilor ce sunt obținute din activitatea operativă

Evaluarea stării securității naționale

Stabilirea principalelor direcții privind activitatea dedicată securității naționale

Aprobarea măsurilor generale de tip obligatoriu, special dedicate înlăturării amenințărilor la adresa securității naționale

Stabilirea diverselor modalități ce vizează valorificarea informațiilor privind securitatea națională

Analizarea diverselor rapoarte și informări ce privesc punerea în aplicare a legii dedicate securității naționale

Aprobarea structurilor organizatorice ale SRI, SIE, ca și ale SPP

Aprobarea efectivelor aferente ale SRI, SIE, respectiv ale SPP

Aprobarea regulamentelor de funcționare ale SRI, SIE, ca și ale SPP

Aprobarea cheltuielilor operative ce sunt dedicate realizării securității naționale

Demn de menționat este faptul că, conform mențiunilor legislative, nimeni nu este îndreptățit să facă publice diversele activități secrete ce vizează securitatea națională, în prevalarea accesului nelimitat la informații, ca și la dreptul difuzării acestora, respectiv al libertății exprimării opiniei. Este strict interzisă divulgarea datelor și informațiilor secrete care pot să aducă atingeri/prejudicii multiplelor interese ale securității naționale, prin orice fel de mijloace, oricare ar fi modul prin care acestea au fost obținute.

În situația constatării unor amenințări la adresa securității naționale, amenințări ce au fost enumerate în cuprinsul anterior al lucrării de diplomă, în condițiile prevăzute de lege, diversele organe ce au atribuții în acest domeniu al securității pot:

Solicita și obține diverse obiecte, diverse înscrisuri ca și relații oficiale din partea autorităților ori a instituțiilor publice, precum și solicitări de la persoane fizice ori persoane juridice

Să consulte diverși experți sau specialiști

Să primească diverse sesizări ori note de relații

Să fixeze anumite momente operative prin intermediul fotografierii, al filmării ori prin diverse alte mijloace tehnice

Să efectueze diverse constatări de natură personală privind activităților publice ce sunt derulate în locurile publice, dacă acestea sunt realizate în mod ocazional

Să solicite obținerea unor date ce sunt generate ori sunt prelucrate de diverși furnizori de rețele publice dedicate comunicațiilor electronice, ca și furnizorilor serviciilor de comunicații electronice ce sunt dedicate

Să realizeze diverse activități ce sunt specifice culegerii unor informații ce presupun, printre altele, și o restrângere a exercițiului diverselor drepturi ori libertăți fundamentale ale omului

Demn de menționat este faptul că diversele activități ce sunt specifice culegerii de informații și care presupun o restrângere a exercițiului unor drepturi ale omului ori a unor libertăți fundamentale ale omului sunt realizate doar dacă:

Nu există altfel de posibilități sau dacă sunt posibilități limitate dedicate cunoașterii, prevenirii ori contracarării diverselor riscuri sau amenințări privind securitatea națională

Ele sunt necesare într-o situație concretă, ca și proporționale

În prealabil au fost obținute autorizațiile pe care legea le prevede în astfel de situații

În ceea ce privesc aceste activități specifice, ele se pot materializa în:

Interceptări și înregistrări ale comunicațiilor electronice diverse, ce se pot realiza în diverse forme

Căutarea unor informații, unor înscrisuri ori unor documente, ce impun accesul în anumite spații, la anumite obiecte, etc.

Ridicări de obiecte, ridicări de documente, examinarea acestora, repunerea la locul anterior al acestor obiecte, documente, etc.

Examinarea obiectelor, documentelor, extragerea diverselor informații conținute de aceste obiecte/documente

Copierea, înregistrarea, ca și obținerea diverselor extrase prin intermediul procedeelor existente

Instalarea unor obiecte, ca și întreținerea și implicit ridicarea acestora din cadrul locurilor în care acestea erau depuse

Supravegheri prin fotografiere, prin filmare ori prin diverse alte mijloace tehnice

Localizarea prin intermediul GPS, urmărirea prin intermediul GPS, ca și obținerea diverselor informații prin intermediul acestui mijloc ori prin intermediul diverselor alte mijloace de supraveghere tehnică

Interceptarea diverselor trimiteri poștale, ca și ridicarea și implicit repunerea acestora la loc, respectiv examinarea acestora și extragerea informațiilor conținute, cu copiere, înregistrare ori obținerea unor extrase după acestea

Obținerea diverselor informații ce privesc tranzacțiile financiare ale unei persoane ori datele financiare ale acesteia

CAPITOLUL 3. CORUPȚIA – FACTOR DE RISC ȘI AMENINȚARE LA SECURITATEA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

Așa cum deja s-a menționat și în cuprinsul capitolelor anterioare la prezentei lucrări de diplomă, denumite „Corupția, factor de risc și amenințare la securitatea națională a României”, corupția se dovedește a fi un adevărat fenomen complex, ce implică nu numai latura socială și cea politică, ci și întreg domeniul economic, cu influențe manifestate la nivelul economiei, dar și al societății, percepute ca un adevărat întreg.

Fenomenul corupției se manifestă diferit de la un stat la altul, el reușind însă să afecteze marea majoritate a fundamentelor specifice instituțiilor democratice, urmare a denaturării proceselor electorale, a subminării statului de drept, dar și al determinării unui complex aparat birocratic, prin intermediul căruia se justifică, în diverse moduri, solicitările de mită.

În domeniul dedicat definirii corupției se remarcă abordarea regăsită în conținutul Report from the Commission to the Council and the European Parliament, EU Anti-Corruption Report, (februarie, 2014) Bruxelles, aceasta fiind definită drept abuzul de putere ce determină obținerea diverselor câștiguri private.

România, ca și restul statelor din Uniunea Europeană, se confruntă (conform informațiilor regăsite în documentul anterior menționat) cu o serie întreagă de provocări și probleme, dintre care amintim:

Dimensiunea politică actuală, cu toate implicațiile determinate de aceasta

Responsabilitatea politică, mai ales integritatea la nivelul domeniului politic

Modul de finanțare/sponsorizare al partidelor politice

Angajarea răspunderii vizând corupția diverșilor oficiali aleși, etc

Se cunoaște faptul că, în cadrul statelor în care fenomenul crimei organizate a reușit să determine numeroase influențe asupra securității naționale, corupția a fost frecvent folosită în calitate de facilitator, cu mențiunea că experiența ultimilor ani a demonstrat și faptul că mare parte dintre cazurile ce privesc finanțările partidelor politice sunt ancorate (prin diverse metode și pârghii) de anumite grupuri ce pot fi incluse în sfera crimei organizate.

Nu în ultimul rând se impune a se aminti și faptul că la nivelul oricărui stat democratic, crima organizată reușește în acest moment să manifeste o serie întreagă de influențe și efecte asupra tuturor nivelelor existente, inclusiv nivelul politic, cu mențiunea că fenomenul corupției politice este perceput drept cea mai facilă metodă prin care se reușește accederea la puterea statului.

De asemenea, numeroasele legături existente între unele grupuri din sfera crimei organizate (indiferent de forma de manifestare a acestora), anumite sectoare ale business-ului și clasa politică actuală se constituie în adevărate provocări la adresa securității unui stat, mai ales atunci când vine vorba de domeniul aferent achizițiilor publice, al construcțiilor, al serviciilor de mentenanță, etc.

La nivel general, se apreciază că nivelul fenomenului corupției este la limite superioare, el constituindu-se într-o adevărată amenințare la adresa securității statului, mai ales în contextul în care corupția continuă să fie folosită de anumitele grupări ale crimei organizate în vederea infiltrării cât mai adânci în cadrul sectorului public, dar și a celui privat.

Corupția în România s-a constituit, de altfel, și într-un adevărat capitol în cadrul Raportului Anticorupție al Uniunii Europene (anul 2014), oficialii evidențiind mai multe aspecte prioritare, respectiv:

Urmărirea actelor de corupție în cadrul justiției – cu mențiunea că în ciuda numeroaselor progrese înregistrate în ultimii ani, se impune menținerea acestor tendințe, mai ales în contextul în care s-a remarcat faptul că, în anumite cazuri, soluțiile nu au fost pe măsura gravității faptelor de corupție comise

Responsabilitatea funcționarilor aleși/numiți, ca și integritatea acestora – cu evidențierea lipsei de consecvență din partea Parlamentului României în diversele probleme ce privesc integritatea, imprevizibilitatea diverselor decizii dedicate ridicării imunității, ca și promovării diverselor modificări asupra textului Codului Penal, ce urmăreau o restrângere a domeniului dedicat aplicării dreptului penal privind diversele conflicte de interese

Achizițiile publice

Integritatea sistemului judiciar

Diversele conflicte de interese

Fenomenul favoritismului, etc

O atenție specială se impune a se acorda sectorului apărării, domeniu în cadrul căruia fenomenul corupției poate determina o serie întreagă de efecte (cu implicații directe asupra securității naționale) dintre care amintim doar:

O deturnare a resurselor de tip limitat – mai precis diversele resurse alocate acestui domeniu nu vor fi utilizate pentru dezvoltarea diverselor capabilități de apărare ce pot să asigure în mod implicit și direct securitatea statului român, ca și aliaților acestuia, acestea fiind transformate în comisioane, în mite, dar și în achiziționarea unor servicii și bunuri ce ulterior își vor dovedi inutilitatea în raport cu domeniul apărării

O eficiență operațională limitată, ce se poate concretiza, în special, printr-un nivel redus al pregătirii la nivelul diverselor unități militare, acesta având ca și consecință directă limitare rolului acestora, limitarea utilităților, ca și expunerea resurselor umane la o serie întreagă de riscuri, ce pot să se materializeze inclusiv în pierderi umane

O reducere considerabilă a moralului la nivelul forțelor armate, ca și a resurselor umane din cadrul structurilor de apărare aferente statului român, cu toate implicațiile ce decurg din acestea

O amenințare directă la adresa securității României, mai ales în contextul în care se cunoaște faptul că fenomenul corupției reușește să determine atât în cadrul sectorului de apărare, cât și al celui de securitate, apariția unor condiții ce sunt specifice proliferării grupărilor criminale, ca și a fenomenului pirateriei, cu toate implicațiile acestora

În cadrul Strategiei Naționale de Apărarea Țării 2015/2019, așa cum deja s-a menționat în cuprinsul prezentei lucrări de diplomă, corupția este percepută ca fiind un adevărat risc și implicit vulnerabilitate, mai precis:

O nerealizare a diverselor obiective dedicate dezvoltării țării noastre se poate determina în condițiile:

Persistenței diverselor dificultăți de natură economică

Proliferării economiei subterane

Fenomenului evaziunii fiscale

Proliferării fenomenului corupției

Nivelului de precaritate al infrastructurii

Perpetuării diverselor decalaje de dezvoltare, în raport cu restul statelor Uniunii Europene

Nivelului diminuat al rezistenței, în raport cu numeroasele turbulențe majore ce se remarcă la nivelul diverselor piețe externe, cu precădere în domeniul financiar bancar

Fenomenul corupției are capacitatea:

De a vulnerabiliza statul român

De a determina o serie întreagă de prejudicii economiei României

Potențialul dezvoltării României

De a afecta buna guvernanță, cu toate implicațiile acesteia

De a afecta deciziile luate în folosul comunităților și implicit ale cetățenilor

De a afecta încrederea populației în actul de justiție, ca și în diversele instituții ale statului

De a afecta, pe plan extern, nu doar credibilitatea României, ci și imaginea acesteia în lume

În acest moment se remarcă faptul că la nivelul administrației centrale din țara noastră, ca și la nivelul administrației locale, există o capacitate limitată de implementarea diverselor politici publice naționale, dar și europene, în domeniul corupției, aceasta fiind percepută drept o vulnerabilitate deosebită la adresa securității naționale, după cum se regăsește menționat atât în cadrul Strategiei Naționale de Apărarea Țării, cât și în cadrul Strategiei Naționale Anticorupție.

De altfel, se impune a se remarca faptul că Strategia Națională Anticorupție, în ciuda faptului că are capacitatea producerii diverselor efecte la nivelul instituțiilor publice, ca și al autorităților publice, aceasta nu se constituie într-o modalitate ideală de eradicarea fenomenului corupției, prin intermediul acesteia neputându-se soluția numeroasele cauze de tip profund ce stau la baza corupției în țara noastră.

Cu toate acestea, Strategia Națională Anticorupție, alături de Strategia de reformă a funcției publice, de Strategia pentru dezvoltarea justiției ca serviciu public, de Strategia pentru consolidarea administrației publice, ca și împreună cu Strategia națională pentru achiziții publice, a reușit ca în ultimii ani să determine numeroase modificări la nivelul sferei publice din țara noastră.

Mai precis, diversele măsuri dedicate combaterii corupției, ce au fost adoptate nu doar de către Direcția Națională Anticorupție, ci și de către Agenția Națională de Integritate, au reușit să se contureze imaginea luptei anticorupție în țara noastră, urmare a numeroaselor rezultate ce au fost obținute prin intermediul măsurilor de combatere specifice, implementate, reușindu-se exercitarea unor presiuni nu doar la nivelul sferei politice (în cadrul căreia fenomenul corupției se manifestase violent în ultimii ani) ci și al sferei publice (o atenție specială fiind acordată domeniului administrației publice, fie acesta centrală ori locală).

În ceea ce privește activitatea dedicată combaterii fenomenului corupției în România, se remarcă următoarea evoluție în timp:

Sursa capturii – http://sna.just.ro/Introducere

Așa după cum se poate realiza și din imaginea de mai sus, activitatea anticorupție în țara noastră a înregistrat un trend ascendent în ultimii ani, numărul dosarelor instrumentate de către Direcția Națională Anticorupție crescând cu aproape 50% într-un interval de numai trei ani:

Sursa capturii – http://sna.just.ro/Introducere

În domeniul dedicat faptelor de corupție ce s-au constituit în obiect al cercetărilor realizate de către Direcția Generală Anticorupție, se remarcă următoarea delimitare:

Sursa capturii – http://sna.just.ro/Introducere

În domeniul dedicat riscului pe care corupția îl poate reprezenta pentru securitatea națională a României, în contextul în care aceasta are capacitatea de a determina nu doar proliferarea fenomenului economiei subterane, ci și persistența diverselor dificultăți de natură economică ( cu efecte directe asupra viitoarei dezvoltări a statului român) se impune a se menționa concluziile regăsite în studiul realizat de către cunoscuta Heritage Foundation, respectiv Indexul Libertății Economice 2016, ce vizează libertatea economică a statelor Uniunii Europene.

Astfel, urmare a cercetărilor realizate cu acest prilej, s-a reușit evidențierea faptului că în țara noastră se dovedește a fi cu mult mai dificil demersul dedicat dezvoltării unei afaceri (în raport cu statele vecine, Ungaria și Bulgaria), România fiind poziționată pe locul 61 la nivel mondial, din peste 170 de state ce au fost supuse atenției.

Aceste aspecte se regăsesc incluse și în cadrul reprezentării regăsite la nivelul Eurobarometrului privind percepțiile din țara noastră, în raport cu cele de la nivelul Uniunii Europene:

http://sna.just.ro/Introducere

Așa cum s-a menționat deja în cuprinsul prezentei lucrări de diplomă, o atenție deosebită se impune a se acorda fenomenului corupției manifestat la nivelul administrației publice, acesta având, de asemenea, capacitatea de a determina serioase implicații asupra securității naționale.

În acest context, în cadrul activității dedicate combaterii fenomenului corupției în acest domeniu, au fost semnalate o serie întreagă de disfuncționalități și dificultăți, dintre care merită amintite în finalul acestui capitol doar:

O lipsă acută a resursei umane calificate în domeniu

Cumulul atribuțiilor persoanelor ce sunt desemnate să se ocupe cu monitorizarea strategiilor naționale anticorupție, ca și cu implementarea politicilor regăsite la nivelul acestora

Absența capacităților proprii dedicate realizării analizei riscurilor, ca și a diverselor vulnerabilități la adresa securității naționale, prezentate de fenomenul corupției

Insuficienta identificare a măsurilor dedicate remedierii eventualelor disfuncționalități sesizate la nivelul întregii activități derulate

Insuficiența modelelor de procedură dedicate colectării sistematice a datelor privind autoevaluarea nivelului de implementarea măsurilor preventive din sfera anticorupției

Insuficiența resurselor financiare dedicate asigurării unui acces corespunzător în vederea realizării pregătirii profesionale de specialitate, etc.

CONCLUZII

Concluzionând, se remarcă faptul că, în ciuda faptului că fenomenul corupției este perceput drept domeniul cel mai extins al criminalității transnaționale, la nivelului spațiului comun european nu s-a reușit definirea unei directive care să fie în acord cu prevederile regăsite în cadrul T.F.U.E. (respectiv alineatul 1, articolul 83) și prin intermediul căreia să fie stabilit setul normelor minime dedicat definirii infracțiunilor de corupție, ca și a sancțiunilor aferente acestora.

La nivel național, în cadrul juridic actual, se remarcă existența legii speciale, mai precis Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, dar și a legii generale, reprezentate de Codul Penal, ce reușește să reglementeze reglementate infracțiunile de corupție, ca și infracțiunile ce sunt asimilate acestora și implicit infracțiunile contra diverselor interese financiare ale Uniunii Europene.

Urmare a analizei actelor normative de la nivel național, s-a reușit evidențierea faptului că în domeniul dedicat prevenirii corupției nu există încă un cadrul normativ adecvat, cu mențiunea că articolele regăsite în cuprinsul legii speciale, anterior amintite, nu se pot constitui în cadrul normativ adecvat și necesar acestui demers. Mai precis, se remarcă faptul că aceste articole se caracterizează prin caracterul limitat, ele fiind aplicabile doar anumitor categorii de persoane, cu preluarea, în parte, a diverselor obligații pe care țara noastră și le-a asumat, prin intermediul diverselor convenții și tratate la care este parte.

Combaterea corupției se constituie într-o prioritate nu doar pentru comunitatea internațională, ci și pentru țara noastră, mai ales în contextul în care corupția se constituie într-un adevărat factor de risc la adresa securității naționale.

În acest context, se remarcă faptul că lupta împotriva fenomenului corupției nu poate să fie de natură univocă, aceasta implicând nu doar prevenirea acestui flagel, ci și elaborarea unui complex de legi, de politici și de practici cu eficiență în prevenirea apariției fenomenului.

În condițiile în care s-a demonstrat faptul că atât integritatea, cât și responsabilitatea existentă la nivelul sectorului public, ca și a sectorului privat se constituie în procese de lungă durată, ce presupun, printre multe altele, și existența cadrului juridic adecvat, prevenirea corupției se poziționează în topul priorităților actualei societăți din țara noastră, mai ales prin prisma multitudinilor de efecte pe care aceasta le poate determina la nivelul securității naționale.

Mediul actual de securitate, în interiorul căruia se poziționează și țara noastră, în mod constant, are în vedere apărarea, ca și promovarea diverselor valori, interese, principii și obiective de securitate și strategie, se caracterizează prin complexitate, dar și prin dinamism, mai ale prin prisma reconsiderării porturilor de strategie, ca și a celor militare, sesizate în ultima perioadă la mai multe state la lumii, căreia i se adaugă multiplele interdependențe politice, interdependențe economice, ca și tehnologice, toate datorate, în principal, controversatului fenomen al globalizării.

În ceea ce privesc perspectivele imediate, se prefigurează că mediul de securitate global va continua să se afle sub sfera influențelor multiplelor provocări, multe dintre aceste putându-se derula sub forma unor manifestări previzibile, ce se pot genera ca și consecințe firești ale numeroaselor strategii ce sunt inițiate și derulate de actorii statali (ca și a unor actori non-statali) numeroși, cu interese diverse.

Nu în ultimul rând, se impune a se aminti și faptul că o parte dintre provocările viitoare ce se pot sesiza la nivelul mediului de securitate pot să fie caracterizate de aspecte non-lineare, impredictibile, cu consecințe perturbatoare nebănuite, ce pot avea capacitatea de a determina o serie întreagă de surprize, cu efecte directe la nivelul strategiilor zonale, dar și naționale.

Atât la nivel global, dar și la nivel regional, mediul de securitate se dovedește a fi definit de un grad deosebit de complexitate, ce este determinat nu doar de un nivel redus al predictibilității privind evoluțiile ulterioare ale diverselor crize regionale, ci și de abordările unor actori statali ori non-statali, ce înțeleg să încalce deseori principiile specifice dreptului internațional. Și toate acestea în condițiile în care absolut toți actori implicați cunosc faptul că în situația existenței unui mediu de securitate complex se constată și o dezvoltare deosebită a riscurilor și amenințărilor.

BIBLIOGRAFIE

Autori români:

Mirela Atanasiu, Conceptul de securitate în legislația internă și internațională, în Impact strategic, nr. 3/2012

Constantin Ghe. Balaban, Modificări în arhitectura globală de securitate, în Revista Impact Strategic, nr.1/2015, Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate, București

George Boroi, Aspecte specifice ale noului mediu de securitate la nivel mondial, în conținutul Lumea militară, nr. 1/2011

Petre Duțu, Amenințări actuale la adresa securității, în Impact strategic, nr. 4/2014

Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu ( coordonatori), Daniel Biro, Lucian-Dumitru Dîrdală, Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu, Simona Soare, Stanislav Secrieru, Manual de relații internaționale, Editura Polirom,Iași, 2014

Liviu Muresan, The New International Security Landscape, in „Defense and Security Sector Governance and Reform in South East Europe: Insights and Perspectives”, edited by J. Trapans and P. Fluri, DCAF-Geneva Centre for the Democratic Control of Armed Forced, Geneva/Belgrade, 2011

Gheorghe Nicolaescu, Gestionarea crizelor politico-militare, Colecția Geostrategie, Editura Top Form, București, 2003

C. Onișor, S. Frunzăverde, Arta strategică a securității și integrării europene, Editura A’92, Iași, 2012

M.V.Ozunu, Securitatea – concept multinațional, regăsit în Revista Fundației Colegiului Național de Apărare, nr. 2/2012, București

Ion Pâlșoiu, Studii de securitate, Editura Autograf, Craiova, 2010

Alexandra Sarcinschi, Elemente noi în studiul securității naționale și internaționale, Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2005

Nicolae Uscoi, Securitatea internațională, Editura Antet, București, 2002

Sorin Vornic, Securitatea energetică în contextul securității globale, în cadrul Colocviu strategic, nr. 12/2010

Autori străini:

Peter van Ham, Europe’s New Defense Ambitions: Implications for NATO, the US, and Russia, George C. Marshall European Centre for Security Studies, Marshall Center Papers, 2008

Charles Schultz, The Economic Content of the National Security Policy, Foreign Affairs, 1973

Site-uri consultate:

http://www.presidency.ro/files/userfiles/Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii_1.pdf

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/1517

https://lege5.ro/Gratuit/gmztenjygy/legea-nr-187-2012-pentru-punerea-in-aplicare-a-legii-nr-286-2009-privind-codul-penal/14

https://legestart.ro/legislatie-legea-nr-2552013-pentru-punerea-in-aplicare-a-legii-nr-1352010-privind-codul-de-procedura-penala/

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/120609

https://www.sri.ro/fisiere/legislatie/Legea14.pdf

http://csat.presidency.ro/documente/Raport_CSAT_2006_3ro.pdf

http://lege5.ro/Gratuit/gu3dsnzr/legea-nr-535-2004-privind-prevenirea-si-combaterea-terorismului

http://www.mapn.ro/

http://www.mai.gov.ro/

https://lege5.ro/Gratuit/he2tgmy/legea-apararii-nationale-a-romaniei-nr-45-1994

https://www.sri.ro/fisiere/legislatie/Legea51.pdf

http://www.orniss.ro/

http://www.orniss.ro/ro/legislatie/pdf/ordine/Ordin_86_2013_INFOSEC1.pdf

http://www.orniss.ro/ro/585cap8.html

https://lege5.ro/Gratuit/gm3tomzq/hotararea-nr-354-2002-privind-infiintarea-organizarea-si-functionarea-agentiei-de-acreditare-de-securitate-agentiei-de-securitate-pentru-informatica-si-comunicatii-si-agentiei-pentru-distribuirea-mate

http://www.ancex.ro/

http://www.cncan.ro/

http://www.ansa.gov.md/ro/prezentare-generala.html

http://www.onpcsb.ro/

Implant de Par – Agentia Nucelara

Documente consultate:

Legea nr. 51/29 iulie 1991 privind securitatea națională

Legea nr. 187/2012 vizând punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul penal al României

ANEXA 1

ALTE INSTITUȚII CU ATRIBUȚII ÎN MATERIA MONITORIZĂRII PROBLEMELOR DEDICATE SECURITĂȚII NAȚIONALE

În această categorie se remarcă:

O.R.N.I.S.S. – Oficiul Registrului Național pentru Informații Secrete de Stat

A.A.S. – Agenția de Acreditare și Securitate

A.S.I.C. – Agenția de Securitate pentru Informatică și Comunicații

A.D.M.C. – Agenția pentru Distribuirea Materialului Criptografic

A.N.C. Ex. – Agenția Națională de Control a Exportului

C.N.C.A.N. – Comisia Națională pentru Controlul Activității Nucleare

A.R.S.A. – Agenția Română pentru Securitatea Alimentului

Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor

Agenția Națională pentru Deșeuri Radioactive