Cortexul prefrontal și rolul său în modelarea capacității și personalității individului Cortexul prefrontal (PFC) este componenta cortexului cerebral… [626603]
Cojocaru Andreea
MG II, Seria C, grupa 20
Cortexul prefrontal și rolul său în modelarea capacității și
personalității individului
Cortexul prefrontal (PFC) este componenta cortexului cerebral care acoperă lobul frontal în
porțiunea sa anterioară, localizat anter ior cortexul ui premotor. Constituie mai mult de 10% din
volumul integral al encefalului și, totodată, depășește un sfert din suprafața totală a scoarței
cerebrale, ceea ce denotă rolul său crucial în desfășurarea fiziologică a proceselor neuronale și
contribuția imensă în definirea pesonalității și comportamentului uman.
Potrivit lui Striedter , PFC poate fi subdivizat, din punct de vedere morfologic, evolutiv si
funcțional, în două regiuni eminamente distincte : cortexul prefrontal ventromedial (vmPFC) și cel
lateral (LPFC), acestea fiind alcătuite, la rândul lor, din segmentele ventral și medial (prez ente în
structura neuroanatomică a tuturor mamiferelor), respectiv dor solateral și ventrolateral (întâlnite la
primate). Astfel, fiecare regiune și subregiune a cortexului este organizată sub forma unui mozaic
foarte bine delimitat în așa numitele arii Brodmann, cu exactitate ariile 9, 10, 11, 12, 13, 14, 24, 25,
32, 44, 45, 46, și 47, fiind responsabile de îndeplini rea uneia sau a unui grup de funcții, alături de
celelalte compartimente cerebrale , care stabilesc un număr indefinit de conexiuni cu elementele
cortexului prefrontal.
Este bine cunoscut faptul că ac tivitatea PFC este, în principal , orientată către îndepl inirea
funcțiilor executive. Buna funcționare a acestei componente corticale stă la baza a ceea ce numim
moralitate, întrucât încorporează abilitatea omului de a diferenția binele de rău, de a stabili o scară a
valorilor, de a alege varianta corectă în det rimentul celei mai facile, de a -și organiza gândurile aflate
în conflict unele cu celelalte și îi oferă posibilitatea controlului eficient în situații sociale (prin
suprimarea anumitor comportamente considerate a fi nepotrivite). Cortexului prefrontal i se
datorează capacitatea noastră de a ne stabili și, apoi, de a ne atinge scopul propus, fiind în
permanență conștienți de urmările acțiunil or noastre, de consecințe și posibilități , se află la baza
motivației și concentrării, toate stând sub semnul unor tra nsmiteri sinaptice și descărcări hormonale
de o amploare inimaginabilă, care înclină balanța spre echilibru. Implicațiile acestei regiuni în
moderarea comportamentului, luarea deciziilor si planificarea complexă, alături de diversele moduri
de exprimare a personalității individului (deține un rol parțial) , denotă o strânsă legătură între buna
funcționare și voința de a trăi.
Un exemplu care înglobează o parte a acestor atribuții este comportamentul rezultat în urma
procesului cognitiv al PFC în timpul unui examen. Persoana în cauză ignoră factorii care l -ar putea
distrage și își orientează atenția către rezolvarea subiectelor sau către examinator, care îi va adresa
întrebări cu un nivel variabil de dificultate, determinându -l pe cel examinat să facă față unei situații
implicit stresante . Survine activarea componentei simpatice printr -un răspuns de tipul fight or flight ,
dar ind ividul conștientizează urmările abandonării examenului, astfel că își moderează
comportamentul și răspunsurile în funcție de cerințele persoanei din fața sa. Își planifică cu
exactitate răspunsurile, cerând explicații suplimentare ori de câte ori este nevo ie pentru a putea
convinge profesorul de aptitudinile sale. Având în vedere că dezvoltarea cerebrală se face cu
precădere postero -anterior, PFC este ultimul supus acestui developării filogenegice si ontogenetice
(conexiunile sale, în special cu sistemul li mbic, nu sunt în totalitate elaborate până la 25 de ani ;
Page 2
vârsta variază în funcție de experiențele individuale și stimulii la care a fost expusă o persoană).
Rezultă că manifestările unui copil într -o situație similară pot fi fundamental diferite, deoarece
răspunsul la factorii stresori nu este mediat corespunzător, iar capac itatea acestuia de a -și controla
impulsurile este una limitată.
Este de la sine înteles că îndeplinirea unei multitudini de funcții necesită un echilibru la
acest nivel , atât intrinsec , cât și la nivelul conexiunilor cu structuri corticale si subcorticale, precum
talamusul, ganglionii bazali, hipotalamusul, hipocampul, nucleii amigdalieni, cortexul si lobii
temporali. Dezechilibrele de natură biochimică, dopaminergică sau colinergică, a lături de diverse
tipuri de leziuni asociate lobului frontal si cortexului se manifestă printr -o serie de reacții variabile,
în funcție de subregiunile afectate și de impactul propriu -zis.
PFC este o componentă care se diferențiază cu desăvârșire de toate celelalte regiuni care
alcătui esc sectorul cerebral, întrucât oamenii de știință nu îi asociau niciun rol fundamental
supraviețuirii , și, până de curând, în definirea caracteristicilor de personalitate . Importanța sa în
ceea ce priveșt e definirea personalității și schimbările drastice de comportament a fost subliniată
pentru prima oară de cazul incredibil al lui Phineas Gage, liderul unei echipe de muncitori care
lucra la construcția unei căi ferate. În 1848, Gage a suferit un accident grav, în urma căruia o tijă de
metal i -a perforat craniul, și, implicit, lobul frontal stâng. În urma evenimentului, Phineas a orbit
parțial, fiind asociate ptoza palpebrală pe partea stângă, o cicatrice de mari dimensiuni pe frunte și o
leziune la nivelul bolții craniene. Cu toate acestea, nu au fost afectate funcțiile motorii sau
cognitive, pacientul (devenit cel mai celebru caz studiat în neuroștiință) afișând sch imbări drastice
în viața de zi cu zi – își pierde simțul moralității și al responsabilității , eficiența pentru care era
cunoscut și apreciat, afișează un comportament vulgar și pierde controlul asupra instictelor
animalice pe care le posedă : The equilibrium or balance, so to speak, between his intellectual
faculties and animal propensities, seem s to have been destroyed. He is fitful, irreverent, indulging
at times in the grossest profanity (which was not previously his custom), manifesting but little
deference for his fellows, impatient of restraint or advice when it conflicts with his desires, a t times
pertinaciously obstinate, yet capricious and vacillating, devising many plans of future operations,
which are no sooner arranged than they are abandoned in turn for others appearing more feasible.
A child in his intellectual capacity and manifestat ions, he has the animal passions of a strong man.
Previous to his injury, although untrained in the schools, he possessed a well -balanced mind, and
was looked upon by those who knew him as a shrewd, smart business man, very energetic and
persistent in exec uting all his plans of operation. In this regard his mind was radically changed, so
decidedly that his friends and acquaintances said he was "no longer Gage." (Dr. J. M. Harlow).
S-a indicat astfel că extirparea/lezarea anumitor structuri PFC nu doar că nu pune în pericol
viața pacientului și funcțiile somatomotorii sau intelectul, dar schimbările comportamentale ar putea
deveni chiar o metodă de tratament. Probabil, pe baza acestei idei, specialiștii au optat pentru așa –
numitele psychosurgical operations – lobotomiile – în decursul secolului al XX-lea în tratamentul
bolilor psihice. “Fondatorul” acestei idei controversate a fost António Egas Moniz, neurolog
portughez care a obținut Premiul Nobel în 1949 pentru descoperirea “valorilor terapeutice ” pe care
leucotomia le posedă în cadrul diverse lor afecțiuni psihotice. Acesta a efectuat numeroase
intervenții în 1935 la spitalul „Santa Maria ” din Lisabona asupra pacienților internați în spitalele de
psihiatrie , diagnosticați cu depresie, schizofrenie și alte a fecțiuni, în urma cărora acesta a indicat
vindecarea a peste 35% și o recuperare parțială a altor 35%. Cu toate acestea, pacienții nu numai că
Page 3
au afișat simptome precum febră, probleme digestive, greață și vărsături, dar și afecț iuni precum
ptoză sau nysta gmus si efectele negative la nivel psihologic – apatie, letargie, dezorientare spațio –
temporală, cleptomanie , achinezie (toate fiind considerate de neurolog ca fiind tranzitorii).
Intervențiile mai târziu reluate și “perfecționate” de alți medici din toată lumea au rezultat în
pierderea și degradarea definitivă a personalității pacienților, condamnați la o viață trăită în
platitudine și dependență totală de cei din jur.
În ultimele decenii, PFC a fost intens studiat pentru a stabili o legătură pertinentă în tre
proporțiile regiunilor care îl compun și numărul conexiunilor stabilite între ele . Mai multe studii a u
indicat că volumul redus numărul scăzut al conexiunilor neuronale cu al te regiu ni ale creierului se
observă facil în cazul pacienților diagnosticați cu tulburări mentale și cărora le sunt administrate
antipsihotice puternice, persoanelor supuse stresului în manieră cronică, consumatorilor de
materiale sexuale explicite în exces, sinucigașilor, celor încarcerați, criminalilor, sociopațilo r,
intoxicațiilor cu plumb sau a celor care consumă cannabis zilnic. Aptitudinile pur umane de a
percepe vinovăția sau remușcarea și de a interpreta realitatea depind de fiziologicul cortexului
prefrontal.
Leziunile survenite la nivelul cortexului prefront al în prima parte a copilăriei au indicat, de
asemene a, devieri de personalitate pe parcursul dezvoltării și maturizării indivizilor, care au deprins
cu precădere un comportament violent și infracțional sau inadaptare socială și familială . Un studiu
efectu at de Departamentul de Neurologie al Universității din Iowa asupra a doi tineri de 20 și 23 de
ani, implicați într -un accident, respectiv, o intervenție de rezecție a unei tumori din regiunea
frontală, ambele înainte de vârsta de 16 luni, crescuți în medii asemănătoare de familii aparținând
păturii mijlocii. Cu aptitudini comparativ asemănătoare din punct de vedere intelectual, subiecții A
și B s -au diferențiat pe parcursul copilăriei și adolescenței. Prima, o fată de 20 de ani, a manifestat
un temperament distructiv și iresponsabil atât acasă, cât și la școală, nefiind capabilă să reacționeze
la metodele prin care părinții săi au încercat să o disciplin eze și fiind internată în diverse instituții de
corecție pană la vârsta de 14 ani, ca mai apoi să nu își p oată îndeplini resposabilitățile școlare, cu
toate că era considerată a fi inteligentă și capabilă din punct de vedere academic. În schimb, recurge
pe perioada adolescenței la furt, abuz fizic si verbal asupra colegilor și membrilor familiei, izolare,
prom iscuitate și devine mamă la vârsta de 18 ani, fără a beneficia de suport moral și financiar,
întrucât nu avea un loc de muncă sau planuri în ceea ce privește cariera. Tânarul de 23 de ani, deși
prezintă inițial probleme comportamentale minore în mediu soci al, este caracterizat de o lipsă de
motivație perpetuă, incapabil să își organizeze și gestioneze sarcinile școlare, în tandem cu episoade
explozive de agresivitate. După absolvirea liceului, nu reușește să mențină un loc de muncă stabil,
se izolează și își construiește o rutină defectuoasă, care îi afectează sănătatea și igiena personală. Pe
lângă lipsa de stabilitate financiară și dependența față de părinți, este violent, recurge la furt și abuz,
are un comportament sexual iresposabil și nu își îndeplineș te obligațiile paterne, fiind per total lipsit
de remușcări și incapabil să își asume vina propriilor fapte, de asemenea neinteresat de planurile
proprii de viitor. Tehnicile de imagistică medicală au indicat leziuni la nivelul cortexului prefrontal,
dar în regiuni diferite ale acestuia, ceea ce explică discrepanțele dintre cei doi participanți la studiu
– subiectul A prezintă afectare bilaterală a FPC (frontopolar prefrontal cortex) si ventromedială, iar
B afectare unilaterala dreaptă, dorsomedială si a FP C – , dar, totodată, și asemănările – ariile
afectate coordonează gestionarea emoțiilor și aptitudinea de a lua deciziile corecte.
Page 4
În concluzie, cortexul prefrontal este de o importanță marcantă în dezvoltarea armonioasă a
psihicului și personalității individului, datorită mecanismelor deosebit de elaborate pe care le
înglobează și a conexiunilor cu structurile adiacente. Complexitate a comportamentului și proceselor
cognitive dezvoltate de fiecare dintre noi depinde într -o mare măsură de buna funcționare a acestei
regiuni încă învăluite în mister și asupra căreia viitoarele studii ne pot oferi răspunsuri în legătură cu
imprevizibilitat ea firii umane.
Surse
• Impairment of social and moral behavior related to early damage in human prefrontal
cortex , Steven W. Anderson, Antoine Bechara, Hanna Damasio, Daniel Tranel and Antonio
R. Damasio. Department of Neurology, Division of Behavioral Neu rology and Cognitive
Neuroscience, The University of Iowa College of Medicine, Iowa City, Iowa 52242, USA
• Principles of brain evolution , Striedter, George F. (2005)
• Development Period of Prefrontal Cortex , Merve Cikili Uytun
• https://www.sciencedirect.com/topics/medicine -and-dentistry/prefrontal -cortex
• https://www.neuroscientificallychallenged.com/blog/2014/5/16/know -your-brain -prefrontal –
cortex
• https://www.goodtherapy.org/blog/psychpedia/prefrontal -cortex
• https://en.wikipedia.org/wiki/Prefrontal_cortex
• https://en.wikipedia.org/wiki/Lobotomy
• https://en.wikipedia.org/wiki/Phineas_Gage
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Cortexul prefrontal și rolul său în modelarea capacității și personalității individului Cortexul prefrontal (PFC) este componenta cortexului cerebral… [626603] (ID: 626603)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.