Cortexul prefrontal și rolul său în mode larea capacității și personalității individului Cortexul prefrontal (PFC) este com ponenta cortexului… [631934]

Cojocaru Andreea
MG II, Seria C, grupa 20
 
Cortexul prefrontal și rolul său în mode larea capacității și
personalității individului
Cortexul prefrontal (PFC) este com ponenta cortexului cerebral c are acoperă lobul frontal în
porțiunea sa anterioară, localizat anterior cortexului premotor . Constituie mai mult de 10% din
volumul integral al encefalului ș i, totodată, depășește un sfer t din suprafața totală a scoarței
cerebrale, ceea ce denotă rolul său crucial în desfășurarea fi z i o l o g i c ă a p r o c e s e l o r n e u r o n a l e ș i
contribuția imensă în definirea pesonalității și comportamentul ui uman.
Potrivit lui Striedter , PFC poate fi subdivizat, din punct de vedere morfologic, evolu tiv si
funcțional, în două regiuni emina mente distincte: cortexul pref rontal ventromedial (vmPFC) și cel
lateral (LPFC), acestea fiind alcă tuite, la rândul lor, din seg mentele ventral și medial (prezente în
structura neuroanatomică a tuturo r mamiferelor), respectiv dors olateral și ventrola teral (întâlnite la
primate). Astfel, fiecare regiune și subregiune a cortexului es te organizată sub forma unui mozaic
foarte bine delimitat în așa num itele arii Brodmann, cu exactit ate ariile 9, 10, 11, 12, 13, 14, 24, 25,
32, 44, 45, 46, și 47, fiind responsabile de îndeplinirea uneia sau a unui grup de funcții, alături de
celelalte compartimente cerebrale, care stabilesc un număr inde finit de conexiuni cu elementele
cortexului prefrontal.
Este bine cunoscut faptul că acti vitatea PFC este, în principa l, orientată către îndeplinirea
funcțiilor executive. Buna func ționare a acestei componente cor ticale stă la baza a ceea ce numim
moralitate, întrucât încorporează abilitatea omului de a difere nția binele de rău, de a stabili o scară a
valorilor, de a alege varianta corectă în detrimentul celei mai facile, de a-și organiza gândurile aflate
în conflict unele cu celelalte și îi oferă posibilitatea contro lului eficient în situații sociale (prin
suprimarea anumitor comportamente considerate a fi nepotrivite) . Cortexului prefrontal i se
datorează capacitatea noastră de a ne stabili și, apoi, de a ne atinge scopul propus, fiind în
permanență conștienți de urmăril e acțiunilor noastre, de consec ințe și posibilități, se află la baza
motivației și concentrării, toate stând sub semnul unor transmi teri sinaptice și descărcări hormonale
de o amploare inimaginabilă, care înclină balanța spre echilibr u. Implicațiile acestei regiuni în
moderarea comportamentului, luarea deciziilor si planificarea c omplexă, alături de diversele moduri
de exprimare a personalității individului (deține un rol parția l), denotă o strânsă legătură între buna
funcționare și voința de a trăi.
Un exemplu care înglobează o parte a acestor atribuții este co mportamentul rezultat în urma
procesului cognitiv al PFC în timpul unui examen. Persoana în c auză ignoră factorii care l-ar putea
distrage și își orientează atenția către rezolvarea subiectelor sau către examinator, care îi va adresa
întrebări cu un nivel variabil d e dificultate, determinându-l p e cel examinat să facă față unei situații
implicit stresante. Survine act ivarea componentei simpatice pri ntr-un răspuns de tipul fight or flight ,
dar individul conștientizează urm ările abandonării examenului, astfel că își moderează
comportamentul și răspunsurile în funcție de cerințele persoane i d i n f a ț a s a . Î ș i p l a n i f i c ă c u
exactitate răspunsurile, cerând explicații suplimentare ori de câte ori este nevoie pentru a putea
convinge profesorul de aptitudini le sale. Având în vedere că de zvoltarea cerebrală se face cu
precădere postero-anterior, PFC este ultimul supus acestui deve lopării filogenegice si ontogenetice
(conexiunile sale, în special cu s is te mu l li mb ic, n u s u nt în to talitate elaborate până la 25 de ani;

Page 2
 vârsta variază în funcție de ex periențele individuale și stimul ii la care a fost expusă o persoană).
Rezultă că manifestările unui copil într-o situație similară po t fi fundamental di ferite, deoarece
răspunsul la factorii stresori nu este mediat corespunzător, ia r capacitatea acestuia de a-și controla
impulsurile este una limitată.
Este de la sine înteles că îndeplinirea unei multitudini de fu ncții necesită un echilibru la
acest nivel, atât intrinsec, cât și la nivelul conexiunilor cu structuri corticale si subcorticale, precum
talamusul, ganglionii bazali, hipotalamusul, hipocampul, nuclei i amigdalieni, cortexul si lobii
temporali. Dezechilibrele de natură biochimică, dopaminergică s au colinergică, alături de diverse
tipuri de leziuni asociate lobului frontal si cortexului se man ifestă printr-o serie de reacții variabile,
în funcție de subregiunile afecta te și de impactul propriu-zis.
PFC este o componentă care se dife rențiază cu desăvârșire de to ate celelalte regiuni care
alcătuiesc sectorul cerebral, întrucât oamenii de știință nu îi asociau niciun rol fundamental
supraviețuirii, și, până de curâ nd, în definirea caracteristici lor de personalitate. Importanța sa în
ceea ce privește definirea pers onalității și schimbările drasti ce de comportament a fost subliniată
pentru prima oară de cazul incre dibil al lui Phineas Gage, lide rul unei echipe de muncitori care
lucra la construcția unei căi ferate. În 1848, Gage a suferit u n accident grav, în urma căruia o tijă de
metal i-a perforat craniul, și, implicit, lobul frontal stâng. În urma evenimentului, Phineas a orbit
parțial, fiind asociate ptoza palpebrală pe partea stângă, o ci catrice de mari dimensiuni pe frunte și o
leziune la nivelul bolții craniene. Cu toate acestea, nu au fos t afectate funcțiile motorii sau
cognitive, pacientul (devenit cel mai celebru caz studiat în ne uroștiință) afișând schimbări drastice
în viața de zi cu zi – își pierde simțul moralității și al resp onsabilității, eficiența pentru care era
cunoscut și apreciat, afișează un comportament vulgar și pierde controlul asupra instictelor
animalice pe care le posedă: The equilibrium or balance, so to speak, between his intellectual
faculties and animal propensities, seems to have been destroyed. He is fitful, irreverent, indulging
at times in the grossest profan ity (which was not previously his custom), manifesting but little
deference for his fellows, impatient of restraint or advice when it conflicts with his desires, at times
pertinaciously obstinate, yet capr icious and vacillating, devising m any plans of future operations,
which are no sooner arranged than they are abandoned in turn for others appe aring more feasible.
A child in his intellectual capacity and manifesta tions, he has the animal passions of a strong man.
Previous to his injury, although untrained in the schools, he possessed a well-balanced mind, and
was looked upon by those who knew him as a sh rewd, smart business man, very energetic and
persistent in executing all his plans of operation. In this regard his mind was radically changed, so
decidedly that his friends and acquaintanc es said he was "no longer Gage." (Dr. J. M. Harlow).
S-a indicat astfel că extirparea /lezarea anumitor structuri PFC nu doar că nu pune în pericol
viața pacientului și funcțiile som atomotorii sau intelectul, da r schimbările comportamentale ar putea
deveni chiar o metodă de tratamen t. Probabil, pe baza acestei i dei, specialiștii au optat pentru așa-
numitele psychosurgical operations – lobotomiile – în decursul seco lului al XX-lea în tratamentul
bolilor psihice. “Fondatorul” aces tei idei controversate a fost António Egas Moniz, neurolog
portughez care a obținut Premiul Nobel în 1949 pentru descoperi rea “valorilor terapeutice” pe care
leucotomia le posedă în cadrul diverselor afecțiuni psihotice. Acesta a efectuat numeroase
intervenții în 1935 la spitalul „Santa Maria” din Lisabona asup ra pacienților internați în spitalele de
psihiatrie, diagnosticați cu depre sie, schizofrenie și alte afe cțiuni, în urma cărora acesta a indicat
vindecarea a peste 35% și o recupe rare parțială a altor 35%. Cu toate acestea, pacienții nu numai că

Page 3
 au afișat simptome precum febră, probleme digestive, greață și vărsături, dar și afecțiuni precum
ptoză sau nystagmus si efectele negative la nivel psihologic – apatie, letargie, dezorientare spațio-
temporală, cleptomanie, achinezi e (toate fiind considerate de n eurolog ca fiind tranzitorii).
Intervențiile mai târziu reluate și “perfecționate” de alți med ici din toată lumea au rezultat în
pierderea și degradarea definitivă a personalității pacienților , condamnați la o viață trăită în
platitudine și dependență totală de cei din jur.
În ultimele decenii, PFC a fost intens studiat pentru a stabili o legătură pertinentă între
proporțiile regiunilor care îl compun și numărul conexiunilor s tabilite între ele. Mai multe studii au
indicat că volumul redus numărul scăzut al conexiunilor neurona le cu alte regiuni ale creierului se
observă facil în cazul pacienților diagnosticați cu tulburări m entale și cărora le sunt administrate
antipsihotice puternice, persoane lor supuse stresului în manier ă cronică, consumatorilor de
materiale sexuale explicite în ex ces, sinucigașilor, celor înca rcerați, criminalilor, sociopaților,
intoxicațiilor cu plumb sau a celo r care consumă cannabis zilni c . A p t i t u d i n i l e p u r u m a n e d e a
percepe vinovăția sau remușcarea și de a interpreta realitatea depind de fiziologicul cortexului
prefrontal.
Leziunile survenite la nivelul co rtexului prefrontal în prima p arte a copilăriei au indicat, de
asemenea, devieri de personalitat e pe parcursul dezvoltării și maturizării indivizilor, care au deprins
cu precădere un comportament violent și infracțional sau inadap tare socială și familială. Un studiu
efectuat de Departamentul de Neurologie al Universității din Io wa asupra a doi tineri de 20 și 23 de
ani, implicați într-un accident, respectiv, o intervenție de re zecție a unei tumori din regiunea
frontală, ambele înainte de vârsta de 16 luni, crescuți în medi i asemănătoare de familii aparținând
păturii mijlocii. Cu aptitudini c omparativ asemănătoare din pun ct de vedere intelectual, subiecții A
și B s-au diferențiat pe parcurs ul copilăriei și adolescenței. Prima, o fată de 20 de ani, a manifestat
un temperament distructiv și iresponsabil atât acasă, cât și la școală, nefiind capabilă să reacționeze
la metodele prin care părinții să i au încercat să o disciplinez e și fiind internată în diverse instituții de
corecție pană la vârsta de 14 ani, ca mai apoi să nu își poată îndeplini resposabilitățile școlare, cu
toate că era considerată a fi i nteligentă și capabilă din punct de vedere academic. În schimb, recurge
pe perioada adolescenței la furt, abuz fizic si verbal asupra c olegilor și membrilor familiei, izolare,
promiscuitate și devine mamă la v ârsta de 18 ani, fără a benefi cia de suport moral și financiar,
întrucât nu avea un loc de muncă sau planuri în ceea ce priveșt e cariera. Tânarul de 23 de ani, deși
prezintă inițial probleme comporta mentale minore în mediu socia l, este caracterizat de o lipsă de
motivație perpetuă, incapabil să își organizeze și gestioneze s arcinile școlare, în tandem cu episoade
explozive de agresivitate. După a bsolvirea liceului, nu reușeșt e să mențină un loc de muncă stabil,
se izolează și își construiește o rutină defectuoasă, care îi a fectează sănătatea și igiena personală. Pe
lângă lipsa de stabilitate financiară și dependența față de păr inți, este violent, recurge la furt și abuz,
are un comportament sexual iresposabil și nu își îndeplinește o bligațiile paterne, fiind per total lipsit
de remușcări și incapabil să își asume vina propriilor fapte, d e asemenea neinteresat de planurile
proprii de viitor. Tehnicile de i magistică medicală au indicat leziuni la nivelul cortexului prefrontal,
dar în regiuni diferite ale acestuia, ceea ce explică discrepan țele dintre cei doi participanți la studiu
– subiectul A prezintă afectare bilaterală a FPC (frontopolar p refrontal cortex) si ventromedială, iar
B afectare unilaterala dreaptă, dorsomedială si a FPC – , dar, totodată, și asemănările – ariile
afectate coordonează gestionarea emoțiilor și aptitudinea de a lua deciziile corecte.

Page 4
 În concluzie, cortexul prefrontal este de o importanță marcantă în dezvoltarea armonioasă a
psihicului și personalității individului, datorită mecanismelor d e o s e b i t d e e l a b o r a t e p e c a r e l e
înglobează și a conexiunilor cu st ructurile adiacente. Complexi tatea comportamentului și proceselor
cognitive dezvoltate de fiecare d intre noi depinde într-o mare măsură de buna funcționare a acestei
regiuni încă învăluite în mister și asupra căreia viitoarele st udii ne pot oferi răspunsuri în legătură cu
imprevizibilitatea firii umane.
Surse
 Impairment of social and moral behavior re lated to early damage in human prefrontal
cortex , Steven W. Anderson, Antoine Bech ara, Hanna Damasio, Daniel Tr anel and Antonio
R. Damasio. Department of Neurology, Division of Behavioral Neu rology and Cognitive
Neuroscience, The University of I owa College of Medicine, Iowa City, Iowa 52242, USA
 Principles of brain evolution , Striedter, George F. (2005)
 Development Period of Prefrontal Cortex , Merve Cikili Uytun
 https://www.sciencedirect.com/topi cs/medicine-and-dentistry/pre frontal-cortex
 https://www.neuroscie ntificallychallenged.com/blog/2014/5/16/kn ow-your-brain-prefrontal-
cortex
 https://www.goodtherapy .org/blog/psychpedia/prefrontal-cortex
 https://en.wikipedia.org/wiki/Prefrontal_cortex
 https://en.wikipedia.org/wiki/Lobotomy
 https://en.wikipedia.org/wiki/Phineas_Gage