Corporatiile Si Problemele Globale

Contents

1. Introducere

2. Corporațiile și problemele globale

2.1 Globalizarea: istoric, definiții, antoglobalizarea, avantaje și dezavantaje

2.4 Corporațiile multinaționale

2.5 Avantajele și dezavantajele globalizării

2.6 Responsabilitatea socială corporatistă

2.6.1 Factori determinanți interni și externi firmei

2.6.2 Factori de succes ai unei campanii de CSR

2.7 Problemele globale

2.7.1 Populația

2.7.2 Deteriorarea mediului înconjurător

2.7.3 Subdezvoltarea și sărăcia

2.7.4 Securitatea si pacea

3. Studiu de caz – Microsoft

3.1 Istoricul companiei

3.2 Dezvoltarea sustenabilă

3.2.1 Economisirea energiei în cadrul activităților corporației

3.2.2 Energia regenerabilă și scăderea deșeurilor produse

3.2.3 Taxa de carbon

3.2.4 Dezvoltarea de tehnologii pentru reducerea impactului asupra mediului

3.3 Drepturile omului

3.3.1 Lupta împotriva traficului uman

3.3.2 Siguranța online

3.3.4 O buna guvernare

3.3.5 Intimitatea și siguranța datelor

3.5 Reponsabilizarea procesului de aprovizionare

3.5.1 Producerea de hardware și ambalaje

3.5.2 Codul de Conduită al Furnizorilor

3.6 Angajații Microsoft

3.6.1 Compensații și beneficii

3.6.2 Diversitate

3.7 Răspunsul umanitar

3.8 Angajamente pentru 2014

4. Concluzii

Bibliogafie:

1. Introducere

Globalizarea este un termen folosit din ce în ce mai des, este predat in școli și universități iar autorii se întrec în a scrie lucrări pe acestă temă. Dat fiind faptul că este un termen foarte uzitat, toată lumea știe la ce se referă acest termen.

Globalizarea sau transformarea intr-o uriașă piață globală are, bineînțeles, o serie de avantaje si dezavantaje pentru țări dar și pentru mediul înconjurător și calitatea vieții oamenilor.

Beneficiile globalizării pentru un om de rând sunt multiple: acces la informație, posibilitatea de a alege cel mai bun produs dintr-o gamă vastă, posibilitatea de a lucra într-o companie multinațională. Dezavantajele generate de globalizare, însă, nu sunt de neglijat. Putem menționa printre cele mai importante: poluarea asupra mediului înconjurător și diminuarea resurselor, pierderea valorilor culturale naționale.

Voi incerca pe parcursul acestei lucrări să fac o analiză detaliată a beneficiilor si dezavantajelor create de fenomenul globalizării dar și să prezint metodele prin care corporațiile încearcă să atenueze efectele negative generate de activitatea lor prin campanii sociale dintre cele mai variate.

Pentru a-și asigura succesul, o corporație trebuie să fie transparentă și corectă, în zilele noastre nu mai este de ajuns doar să fabrici un produs de bună calitate. Mai mult decât atât, firma trebuie să se dovedeasca a fi un bun “cetățean” implicat în comunitate dar, mai ales, în rezolvarea problemelor acesteia.

La nivel de companie sunt numeroase beneficii care derivă dintr-un bun program de responsabilitate socială corporatistă: delimitarea față de concurență și obținerea loialității consumatorilor, construirea unei bune reputații a companiei, creșterea vânzărilor și a cotei de piață, implicit sporirea profitului pe termen lung.

2. Corporațiile și problemele globale

2.1 Globalizarea: istoric, definiții, antoglobalizarea, avantaje și dezavantaje

Există opinii diferite asupra globalizării. În termeni generali, folosiți în economie, istoria globalizării începe pe baza creșterii comerțului intre state, bazat pe instituții ce autorizează schimburile facile de bunuri între firme din diferite state. Putem spune, deci că globalizarea descrie fenomenul creșterii comerțului între state datorită liberalizării acestuia, adică a eliminării barierelor între state.

Termenul de liberalizare reprezintă o combinație între teoria liberului schimb și îndepărtarea barierelor asupra schimburilor de bunuri. Liberalizarea a dus la creșterea specializării națiunilor în exporturi și la presiuni care să elimine tarifele protecționiste și barierele comerciale.

Perioada liberalizării comerciale și, în același timp, cea în care standardul economic era definit de aur este numită deseori “Prima eră a Globalizării”. Bazată pe Pax Britanica cât și pe schimbul de bunuri în numerar, această eră s-a mărit odată cu industrializarea. Baza teoretică a fost datorată lui Ricardo pentru Avantajul comparativ dar și Legii generale a echilibrului a lui Say. Teoriile celor doi susțineau că națiunile vor face comerț eficient și că toate neajunsurile temporare în cerere sau ofertă se vor corecta automat pe piață.

“Prima eră a Globalizării” se presupune că s-ar fi împărțit pe etape odată cu Primul Război Mondial, căzând sub criza standardului în aur, sfârșitul anilor ’20 și începutul anilor ’30. Inegalitatea dintre acele state care incepuseră să îmbrățișeze era globalizării dispărea, bunurile, capitalul și forța de muncă formând fluxuri libere între state.

Globalizarea în perioada următoare după celui de-al Doilea Război Mondial a fost definită prin runde de negocieri sub auspiciile GATT, din care au rezultat numeroase înțelegeri asupra îndepărtării restricțiilor în ceea ce privește liberul schimb. Runda Uruguay duce la semnarea unui tratat prin care se creează Organizația Mondială a Comerțului (WTO). Această organizație va avea rolul de a media disputele comerciale. Cu scopul de a reduce tarifele vamale și a îndepărta barierele comerciale au fost semnate și alte acorduri comerciale bilaterale, cum ar fi unele secțiuni ale Tratatului de la Mastricht și NAFTA.

În literatura economică, s-a avansat conceptul că odată cu căderea Zidului Berlinului în 1989 s-a instituit cea de-a doua eră a globalizării. Astfel, anul 1989 reprezintă un nou început al globalizării, o globalizare conștientă și ireversibilă prin care relațiile sociale și economice devin lipsite de distanțe și granițe.

Anul 1989 a fost unul de răscruce pentru multe națiuni, este anul în care fosta Uniune Sovietică s-a destrămat, este primul an al democrației românești, dar este și anul în care SUA își demonstrează supremația.

Globalizarea, ca și sistem economic, este caracterizată prin deschidere, inovație și mobilitate/ schimbare continuă.

Cea mai cuprinzătoare dintre definițiile globalizării este cea la care face referire Marshall McLuther, și anume satul planetar (global village) descris prin: tehnologia informației care ne pune în legătură unii cu alții mult mai repede, comprimarea distanțelor prin folosirea noilor tehnologii, interconectarea și creșterea distanțelor reciproce, integrarea piețelor financiare și de capital, internaționalizarea producției prin intermediul firmelor transnaționale, apariția unor fenomene planetare, care necesită abordări globale.

Aceste abordări globale nu se referă la nimic altceva decât actualele probleme globale: sărăcia, poluarea mediului înconjurător, limitarea surselor de apă și a combustibililor, crima organizată și terorismul.

Alte definiții ale globalizării, folosite în literatura de specialitate, se regăsesc mai jos:

Globalizarea este termenul modern folosit la descrierea schimbărilor în societăți și în economia mondială, care rezultă din comerțul internațional extrem de crescut și din schimburi culturale. Descrie creșterea comerțului și a investițiilor datorită căderii barierelor și interdependenței dintre state. În context economic, este des întâlnită referirea, aproape exclusivă, la efectele comerțului și, în particular, la liberalizarea comerțului sau la liberul schimb.

Globalizarea reprezintă destinul implacabil spre care se îndreaptă lumea, un proces ireversibil care ne afectează pe toți in egală măsură și în același mod. Cu toții devenim globalizați, ceea ce înseamnă cam același lucru pentru toți cei care au fost deja globalizați.

Globalizarea reprezintă procesul prin care distanța geografică devine un factor tot mai puțin important în stabilirea și dezvoltarea relațiilor transfrontaliere de natură economică, politică și socioculturală. Rețelele de relații și dependențele dobândesc un potențial tot mai mare de a deveni internaționale și mondiale.

Fenomenul globalizării are un efect răsunător la nivelul întregului mapamond. Astăzi, în contextul liberalizării comerțului, telecomunicațiilor dar și a schimburilor culturale și interculturale nu mai putem concepe o lume închisă, fără posibilități de comunicare. Din punctul de vedere al unor autori, globalizarea culturală este un fenomen ce aduce mai multe efecte negative decât pozitive.

Raportul “Fondului Națiunilor Unite pentru Populație” din1999, arată că o cincime din populația globului , în special din țările avansate, era responsabilă pentru producerea a 63% din totalitatea emisiilor poluante și consuma 86% din totalul resurselor. Pe de altă parte, o altă cincime, din țările lumii a treia, producea doar 2% din totalul noxelor și consuma numai 1,3 % din totalul resurselor.

Un procent de 60% dintre săracii lumii nu au parte de cele mai elementare condiții de trai, o treime nu au acces la apă salubră, 20% nu au o locuință corespunzătoare, 20% nu au acces la servicii moderne de sănătate, 20% dintre copii părăsesc școala imediat după ce termină patru clase.

În decursul ultimilor ani s-au înregistrat, de asemenea cele mai mari rate ale defrișărilor. Mergând pe această cale, peste 50 de ani, vor dispărea toate pădurile tropicale fapt ce va determina schimbarea condițiilor climaterice și dereglarea echilibrului ecologic. Adăugând la acestea și industrializarea nerațională dar și urbanizarea excesivă se creează efecte devastatoare asupra planetei și populației: inundații și furtuni, erodarea solului, extincția unor specii de plante și animale, degradarea sănătății publice, crearea unui excedent de deșeuri, contaminarea apei și a aerului.

Pe de altă parte, globalizarea a ajutat la reducerea sentimentului de izolare prezent în numeroase țări sărace prin facilitarea accesului la cunoaștere. De asemenea, ajutorul internațional care este o parte a globalizării a adus beneficii pentru milioane de persoane.

Fenomenul globalizării aduce o serie de avantaje, atât la nivel corporațiilor cât și la nivel de individ:

Producerea economiilor de scară rezultată din uniunea firmelor în corporații;

Companiile au astfel posibilitatea de a concepe și produce în țări diferite, atfel folosind la maximum forța de muncă și resursele disponibile;

Costuri mai scăzute la producere din care rezultă prețuri mai mici;

Mobilitatea forței de muncă, adică posibilitatea indivizilor cu pregătire superioară de a-și găsi un loc de muncă calibrat cu domeniul de studiu, nemaifiind constrânși de granițele geografice;

În ceea ce privește dezavantajele generate de fenomenul globalizării, putem enumera:

Pierderea puterii de control a statului asupra teritoriului național și a economiei, multinaționalele vor putea oricând să se retragă din anumite țări fără ca guvernele acestora să poată interveni;

În ceea ce privește forța de muncă, deși avantajată din punctul de vedere al mobilității, nu va fi la fel de bine protejată cu privire la siguranța unui loc de muncă;

Polarizarea națiunilor bogate și a celor sărace, fapt se poate observa încă de pe acum;

Activitatea intensivă din anumite zone va duce la sărăcirea resurselor existente;

Pierderea identității naționale, putem lua ca exemplu americanizarea, tot ce este la modă în SUA este impus sau preluat de noi toți, fapt care va duce în viitor la standardizare si pierdera valorilor și culturii naționale;

2.2 Corporațiile multinaționale

Corporațiile multinaționale sunt înțelese atât din punct de vedere academic, cât și în practica mediului de afaceri, ca vectori deosebit de importanți ai dezvoltării economiei mondiale și agenți ai furnizării securității economice mondiale. Interesul de cercetare este impactul acestor firme asupra piețelor locale în care operează și asupra ansamblului economiei mondiale, ceea ce impune o analiză restrânsă a corporațiilor multinaționale, din punct de vedere economic și social.

Corporațiile internaționale reprezintă o prezență foarte importantă în economia mondială, ele fiind vectorul internetragă din anumite țări fără ca guvernele acestora să poată interveni;

În ceea ce privește forța de muncă, deși avantajată din punctul de vedere al mobilității, nu va fi la fel de bine protejată cu privire la siguranța unui loc de muncă;

Polarizarea națiunilor bogate și a celor sărace, fapt se poate observa încă de pe acum;

Activitatea intensivă din anumite zone va duce la sărăcirea resurselor existente;

2.2 Corporațiile multinaționale

Corporațiile internaționale reprezintă o prezență foarte importantă în economia mondială, ele fiind vectorul internaționalizării produselor și serviciilor. Opiniile sunt împărțite cu privire la importanța și efectul acestora pentru economia internațională. Pe de o parte, se poate spune că datorită eliberării de limitele granițelor economiilor naționale pot crea un plus de valoare pentru toate societățile contribuind la dezvoltarea economică și prosperitatea acestora. Pe de altă parte, există și opinii contra care susțin că multinaționalele exploatează întreaga lume cu scopul de a-și spori profitul.

Expansiunea producției internaționale este propulsată de dezvoltarea societăților transnaționale, acestea dezvoltându-se pe fondul a trei factori:

Liberalizarea politicilor economice prin deschiderea granițelor naționale, liberalizarea fluxurilor de investiții străine directe și de portofoliu sau de alte acorduri de cooperare și investiționale;

Accentuarea progresului tehnologic, care conduce la creșterea costurilor și a riscurilor la care sunt expuse companiile, impune abordarea diferitelor piețe mondiale, prin delocalizarea internațională a producției, pentru a diversifica aceste riscuri. Pe de altă parte, reducerea costurilor de transport și de comunicare au facilitat integrarea mai eficientă a operațiunilor la nivel global, precum și transportul componentelor sau al produselor finite în căutarea eficienței economice, a avantajelor comparative date. Acestea contribuie în mod esențial la creșterea ponderii investițiilor străine directe

motivate de creșterea eficienței, cu importante implicații asupra competitivității exporturilor țărilor recipiente, și implicit, asupra creșterii economice.

Creșterea concurenței, este de fapt rezultatul celorlalți doi factori amintiți anterior, impune explorarea unor noi piețe de către companii, atât pentru a reduce costurile de producție, cât și pentru valorificarea mai eficientă a rezultatului final, dar impune și abordarea unor noi forme de producție internațională, de proprietate și de aranjamente contractuale, care să potențeze forța lor pe piață, cum ar fi de exemplu fuziunile, achizițiile, participarea minoritară sau majoritară, oferta publică de schimb etc.

Teoreticienii economiei mondiale sunt de părere că principalii agenți economici sunt reprezentați de societățile transnaționale, acestea reprezentând societatea care și-a extins activitatea economico-financiară mai departe de granițele țării de origine, alcătuind un ansamblu la scară internațională care este format dintr-o societate principală , numită și firma mamă și un număr de filiale- firme dependente de societatea principală, amplasate în diferite țări. În literatura de specialitate, atunci când se abordează chestiunea mișcării internaționale a capitalului, se folosesc, în paralel, termenii de „multinațional” și „transnațional”. Primul dintre acești termeni pune în evidență latura cantitativă a fenomenului, și anume în câte țări își investește capital societatea, însă unii autori sunt de părere că acest termen este ambiguu, deoarece poate induce ideea că o firmă aparține mai multor state.

Termenul de „transnațional”, pe lângă exprimarea laturii cantitative, exprimă mai clar ideea că o firmă în stadiul de expansiune, reprezintă o prelungire extrateritorială a națiunii ei de origine. În condițiile globalizării economiei, ideea de transgresare a frontierelor naționale, de apariție a întreprinderii globale, este surprinsă corespunzător de termenul „transnațional”, acest termen fiind adoptat și de ONU, în 1964.

2.3 Responsabilitatea socială corporatistă

În ultimii ani, responsabilitatea socială corporativă s-a afirmat drept o nouă formă de guvernanță în afaceri, fiind recunoscută într-un context global și beneficiind de standarde internaționale stabilite de către Organizația Națiunilor Unite, linii de conduită elaborate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și convenții ale Organizației Internaționale a Muncii. În mod deosebit, prin politica sa socială puternică și prin obiectivele propuse în cadrul Strategiei Lisabona (2000), Uniunea Europeană acordă o atenție sporită dezvoltării conceptuale și implementării practice a responsabilității sociale corporative.

Comisia Europeană propune o nouă definiție a CSR: "responsabilitatea întreprinderilor în ceea ce privește impactul lor asupra societății ". Respectarea legislației aplicabile, precum și pentru contractele colective între partenerii sociali, este o condiție necesară pentru îndeplinirea acestei responsabilități. Pentru a satisface pe deplin cerințele responsabilității sociale corporatiste, întreprinderile ar trebui să aibă un proces prin care să integreze responsabilitățile sociale, de mediu, etice, drepturile omului și problemele legate de consumatori în operațiunile lor de afaceri și strategia lor de bază, în strânsă colaborare cu părțile interesate, cu scopul de a:

– identifica, preveni și atenua eventuale efecte adverse ale acestora.

– maximiza crearea de valoare adăugată comună pentru proprietari / acționari și pentru alte părți interesate dar și a societății în general;

2.3.1 Factori determinanți interni și externi firmei

În raportul publicat de Comisia Europeană: A renewed EU strategy 2011-14 for Corporate Social Responsibility, se prezintă principalii factori determinați ai responsabilității sociale corporatiste, atât interni cât și externi corporației.

Dintre cei interni, putem menționa:

Reducerea costurilor prin intermediul eco-eficienței;

Protejarea și facilitarea dezvoltării resurselor pe care se bazează activitatea firmei;

Anticiparea, evitarea și minimizarea riscului și costurilor aferente;

Anticiparea costurilor și a așteptărilor acționarilor cât și ale consumatorilor dar și a legislației;

Păstrarea licenței de a opera pe piață;

Diferențierea chiar câștigarea unui avantaj pe piață față de competitoriș

Protejarea, construirea și mentinerea unei reputații pe piață, mai ales în ceea ce privește corporațiile care lucrează la nivel B2C

Atragerea și păstrarea angajaților motivați și cu competențe;

Progresul, inovarea, îmbunătățirea calității și eficienței;

A fi o perspectivă atractivă pentru investitori;

Îmbunătățirea relațiilor cu părțile interesate;

Pe măsura ce s-a dezvoltat întelegerea impactului activității corporațiilor asupra mediului și a societății, s-au mărit și așteptările societății cu privire la modul de a face business a corporațiilor. Aceste așteptări iau numeroase forme, la fel cum și părți diferite ale societății promovează sau denigrează anumite abordări, cu scopul de a îmbunătăți impactul activității corporațiilor asupra mediului sau asupra societății:

În ceea ce privește factorii externi se pot include:

Investitorii- caută să investească în companii cu aceeași abordare ca și ei sau au impresia că o companie cu o viziune dezvoltată asupra responsabilității sociale corporatiste este o mai buna decizie de investire;

Consumatorii- aleg un produs, serviciu sau o companie în detrimentul alteia datorită faptului că întelege importanța implicării la nivel social și de mediu înconjurător;

Organizațiile non-guvernamentale- monitorizează și testează impactul activității corporațiilor asupra mediului înconjurător și al societății, fac campanii pentru a promova îmbunătățiri;

2.3.2 Factori de succes ai unei campanii de CSR

Printre factorii de succes ai unei campanii de CSR credibile si eficiente, conform Comisiei Europene sunt:

Angajamentul ferm al oamenilor cheie din cadrul corporației, directori, manageri

Asigurarea faptului că valorile și viziunea abordării campaniei de CSR sunt integrate în cultura organizațională;

Integrarea abordării de CSR în cadrul strategiei corporației, politicilor și practicilor prin adaptarea sistemelor existente sau adoptarea unora noiș

Setarea unor obiective și target-uri, dezvoltarea unui plan de acțiune pentru atingerea acestora dar și evalurea progresului făcut;

Deschiderea către învățare, îmbunătățire și inovare;

Implicarea angajaților în dezvoltarea și implementarea programelor de CSR;

Un nivel ridicat de conștientizare la nivelul consumatorilor dar și al investitorilor cu privire la problemele ridicate dar și modul de contracarare a acestora din partea

2.4 Problemele globale

Studiul problemelor globale a luat amploare odată cu revoluția informațională. Pentru a putea defini o problemă ca fiind globală, acesta trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie un fenomen negativ cu o amploare mondială, nu doar comună pentru un grup de națiuni, de asemenea, o problemă globală are un caracter complex, complexitatea derivă din cauzele generatoare cât și din aria de acțiune.
În concluzie, putem spune că o problemă globală reprezintă un fenomen complex, ce se manifestă la scară mondială, planetară și care, prin natura sa, are un caracter negativ.

Corporațiile multinaționale în sine nu reprezintă o problemă globală, ele fiind de fapt agenți importanți pentru economia mondială, desfășurarea activității lor, însă, poate genera probleme la nivel global. Putem spune, deci că activitatea corporațiilor transnaționale reprezintă o cauză a problemelor mondiale.

La nivel global, problemele mondiale au făcut obiectul de studiu al unor rapoarte din cadrul Clubului de la Roma, lucrări făcute la cererea ONU dar și ale unor instituții non-guvernamentale cum este WorldWatch Institute .

Clubul de la Roma a intrat în atenția publicului odată cu publicarea în anul 1972 a raportului Limitele Creșterii, de către Dennis Meadows de la „Massachusetts Institute of Technology”, ce s-a vândut în 30 milioane de exemplare, tradus în mai mult de 30 limbi, fiind considerată cea mai bine vândută carte despre mediul înconjurător. Raportul preciza că, «Dacă se mențin tendințele actuale de creștere ale populației mondiale, ale industrializării, contaminării ambientale, producției de alimente și epuizării resurselor, această planetă va atinge limitele creșterii în următorii 100 de ani. Rezultatul cel mai probabil ar fi o scădere subită și incontrolabilă atât a populației cât și a capacității industriale.» (Dennis Meadows Limitele Creșterii, 1972).

O altă lucrare importantă pe acestă temă este Raportul Leontief realizat la cererea ONU de către Wassily Leontief. Acest raport prezintă o altă idee, și anume, faptul că cel mai mare obstacol este de natură politică și nu de natură economică (raritatea resurselor) sau demografică (creșterea populației).

Principalele cinci sarcini ale Națiunilor Unite formulate de Kofi Annan:

Sursa: http://www.dadalos.org/uno_rom/grundkurs_5/effizienz.htm

În ceea ce privește lucrările realizate de WorldWatch Institute. Lucrarea Starea Lumii 2000 analizează tendințele de dezvoltare ale economiei mondiale în paralel cu evoluția ecosistemelor planetare. Lucrarea propune căi de dezvoltare durabilă, construirea unei economii alternative care să satisfacă nevoile oamenilor dar în același timp să protejeze mediul înconjurător. Ultima lucrare publicată de WorldWatch Institute este Starea Lumii 2014 pune accentul pe faptul că cetățenii responsabili sunt cheia către schimbarea o mai bună gvernanță, practic, cartea prezintă faptul că în majoritatea cazurilor acțiunile (cu privire la climă, dispariția speciilor de plante/animale, inegalitatea între oameni) pornesc de sus în jos, adică sunt inițiate de cetățenii de rând și nu de guverne sau marile corporații.

2.4.1 Populația

Ni s-a spus de-a lungul timpului că 6 miliarde de oameni este prea mult și acest lucru impactează în primul rând capacitatea planetei de a face față . Dar este într-adevăr cazul ? Planeta se confruntă cu stres incredibil, intradevăr, dar cât de mult din acest stres se datorează populației mari, și cât de mult se bazează pe alți factori, cum ar fi modul în care alegem să trăim, să producem, să consumăm și să risipim resursele noastre ? Cei săraci sunt numeroși, dar consumă mult mai puține resurse ale planetei, de exemplu.

Date fiind limitele capacității de susținere a limitelor funciare și hidrografice din fiecare țară, toate guvernele naționale au nevoie de o politică demografică articulată cu grijă și sprijinită în mod adecvat, care să țină seama de capacitatea de găzduire a țării, oricare ar fi nivelul de consum pe care îl hotărăsc cetățenii.

Pe lângă problema exploziei demografice, există și alte probleme globale corelate cu populația, ca de exemplu îmbătrânirea populației. Consecințele economice ale îmbătrânirii demografice sunt: scăderea PIB-ului potențial deoarece contribuția forței de munca se va diminua și diminuarea capitalului deoarece economisirea va fi afectată.

Putem menționa, de asemenea, diferențele salariale pe același tip de profesie între state dar și diferențele salariale între profesii între state fapt care duce la sporirea migrației. Sărăcia, pe lângă faptul că determină migrația populației, determină și alte probleme globale ca: speranța de viață scăzută (oamenii nu au acces facil la metode moderne de îngrijire medicală), nivelul de educație, sănătate publică și exploatarea copiilor prin muncă.

2.4.2 Deteriorarea mediului înconjurător

Numărul oamenilor este in creștere tot timpul, iar dezvoltarea industrială face ca satele sa se schimbe in orașe, iar orașele in metropole. Ca urmare a acestor actiuni, natura se micșoreaza ca întindere și, odată cu această industrializare, unele produse folositoare produc și reziduuri care sunt toxice si dăunătoare vieții omului, plantelor si animalelor. Aerul este poluat de sistemul de incălzire a termocentralelor care aruncă particule de fum, a fabricilor care elimina praf de ciment si gaze. Apele sunt poluate din cauza substantelor de mare toxicitate, care pătrund in organismul viețuitoarelor acvatice. Solul poate imprăștia substanțe chimice care, sub acțiunea apei de ploaie, se dizolvă și ajung in râuri și oceane, apoi in corpul viețuitoarelor acvatice si, prin consumul lor, in om.

Deteriorarea mediului înconjurător se manifestă pe mai multe planuri: distrugerea fondului forestier (motive industriale- exploatarea lemnului, extinderea construcțiilor), schimbarea climei și distrugerea stratului de ozon (prin emanații de gaz cu efect de seră), specii amenințate de dispariție (datorită exploatării intensive), exploatarea intensivă resurselor care nu se pot regenera cu aceeași rapiditate, poluarea apelor și deficit de apă potabilă în unele zone, epuizarea stocului de pește datorită exploatărilor sălbatice.

Pentru a crește gradul conștientizare a acestor probleme și a spori implicarea în diminuarea efectelor negative asupra mediului s-a introdus conceptul de eco-dezvoltare.

Eco-dezvoltarea este o nouă strategie de dezvoltare economico-socială care are drep scop îmbunătățirea calității vieții și protejarea mediului. Acestă concepție înseamnă prevenirea deteriorării mediului, lucru posibil în condițiile realizării unei compatibilități între dezvoltarea sistemului de producție și mediul înconjurător, ale ecologizării aparatului de producție, a tehnologiei.

2.4.3 Subdezvoltarea și sărăcia

Banca Mondiala arată că dezvoltarea reprezintă o îmbunătățire a calității vieții. În țările sărace în special, o calitate a vieții mai bună înseamnă mai mult decît venituri mai mari pe cap de locuitor. Ea presupune pe lîngă satisfacerea nevoilor materiale și educație, posibilitatea de afirmare a personalității umane și posibilitatea de a alege.

Indicele dezvoltării umane (IDU, Human Development Index în engleză) este o măsură comparativă a speranței de viață, alfabetizării, învățământului și nivelului de trai. În acest fel, este folosit pentru a compara mai bine nivelul de dezvoltare a unei țări decât PIB-ul pe cap de locuitor, care măsoară doar prosperitatea materială și nu alți indicatori socioeconomici.

Lipsa de acțiune asupra schimbărilor climatice poate schimba sau chiar opri dezvoltarea umană în zonele sărace. Numărul oamenilor aflați în sărăcie extremă ar putea crește cu aproape 3 miliarde până în 2050 dacă dezastrele naturale nu sunt evitate prin acțiuni luate coordonate nivel global.

Raportul de dezvoltare umană 2013 identifică peste 40 de țări în curs de dezvoltare care au depășit normele mondiale de creștere în ultimele decenii. De exemplu, China cu cea mai mare rată de creștere economică și continuând cu alte câteva tări de succes mai mici, cum ar fi: Chile, Ghana și Thailanda. Deși istoria, sistemele politice și economice ale acestor țări sunt foarte diferite au totuși câteva trăsături comune, cum ar fi faptul că au fost state proactive și au profitat de oportunitățile oferite de comerțul mondial dar si faptul că au investit masiv în capitalul uman, educație, sistemul sanitar și servicii sociale.

2.4.4 Securitatea si pacea

Noile principii de organizare ale securității globale și regionale sunt democrația, guvernarea eficientă și respectarea legilor. Există o strânsă legătură între globalizare și securitate internațională, pe de o parte, și între democratizare, drepturile omului și respectarea drepturilor minorităților, pe de altă parte.

Tările cele mai afectate de conflicte politice și militare sunt cele africane și cele asiatice. Printre întâlnirile organizate pe tema securității și păcii în lume putem menționa

al patrulea summit Uniunea Europeană-Africa ce a avut loc la Bruxelles de curând și a fost centrat pe probleme legate de educație, economie dar și securitate.

3. Studiu de caz – Microsoft

Pentru alegerea studiului de caz, m-am bazat pe un articol publicat în revista Forbes cu privire la un studiu efectuat de o firmă de consultanță din New York cu privire la percepția consumatorilor asupra companiei din perspectica politicii de CSR adoptată de aceasta.

Potrivit unui studiu realizat de Reputation Institute, o firmă privată de consultanță la nivel mondial cu sediul în New York, dorința de a cumpăra, recomanda, de a lucra pentru sau de a investi într-o companie este condusă în procent de 60 % de către percepția asupra companiei, mai bine spus a reputației acesteia, și doar în procent de 40% de percepția asupra produselor sau serviciilor pe care le vinde. Pentru a afla care companii au cea mai bune reputație, firma de consultanță a invitat peste 55.000 de consumatori din peste 15 de piețe pentru a participa la un studiu realizat între ianuarie 2013 și februarie 2013, care a făcut clasamentul 100 cele mai reputate companii, toate fiind corporații multinațional, cu o prezență globală .

Fiecare companie a câștigat scor numit de Reputation Institute " RepTrak ™ Pulse ", acesta reprezentând o măsură a sentimentele oamenilor pentru ea. Scorurile au fost derivate statistic din patru indicatori emoționali: încredere, stimă, admirație, și senzație de bine. Reputation Institute a analizat apoi ceea ce ei au numit cele șapte dimensiuni ale reputației corporatiste: percepția ca loc de muncă, guvernare, cetățenie, performanța financiară, leadership, produse și servicii, precum și inovare.

Trei dintre cele șapte dimensiuni care conduc reputația ( cetățenie, guvernanță, precum și percepția asupra corporației ca loc de muncă ), se încadrează în categoria CSR – și analiza a aratat că 41 % din modul în care oamenii se simt cu privire la o companie se bazează pe percepțiile lor cu privire la politica de responsabilitate socială corporatistă a firmei.

Tabelul de mai jos prezintă topul primelor 20 de corporații după studiul făcut de Reputation Institute (Top 100 poate fi consultat în Anexa 1):

Sursa: Forbes, 10/02/2013, The Companies With the Best CSR Reputations

3.1 Istoricul companiei

Microsoft Corp. este o companie americană, cea mai mare producătoare de software din lume, cu peste 90.000 de angajați în mai mult de 100 de țări. Deseori numele firmei se prescurtează „MS”. Are sediul în orașul Redmont, Washington, SUA. Este o companie care dezvoltă, produce, licențiază și oferă întreținere pentru o gamă largă de servicii în principal legate de calculatoare. Fondată la 4 aprilie 1975, Microsoft a avut la început scopul să dezvolte și să vândă interpreterul Basic pentru calculatorul Altair 8800. Compania a fost fondată de către Bill Gates șiPaul Allen, după ce, cu 3 ani în urmă, aceiași înființaseră compania Traf-O-Data, cu care însă nu au avut succesul scontat. Directorul general este în momentul de față Steve Ballmer.În decursul anilor Microsoft a devenit din ce în ce mai mare: la mijlocul anilor 1980 domina piața cu sistemul de operare MS-DOS, care a fost apoi urmat de Windows.

Ceea ce a făcut ca proiectul a doi studenți să se transforme într-o companie multinațională gigantică, a fost previziunea fondatorilor privind existența în viitor a unui computer in fiecare casă, precum și preocuparea continuă de a realiza programe software accesibile oricui, oricând și oriunde în lume.

Primul angajat al companiei Microsoft a fost Marc McDonald. Al doilea angajat a fost un programator pe nume Rick Weiland, responsabil cu scrierea limbajelor BASIC și COBOL pentru procesorul Motorola 6800. În august 1976 Gates a mai recrutat doi programatori: Albert Chu și Steve Wood, acesta din urma lucrând intensiv la scrierea limbajului FORTRAN. În vara anului 1977 echipa de la Microsoft număra șase oameni, vânzările companiei pentru acest an ajungand la 500.000 de dolari.
Un moment important este cel in care Kazuhiko Nishi, editorul unei publicații din domeniul microcalculatoarelor, aduce firma Microsoft in Japonia. În anul 1982, Bill Gates și Kazuhiko Nishi realizează primul calculator portabil, iar la 10 noiembrie 1983 Microsoft anunța lansarea programului numit Windows. Doi ani mai tarziu acest lucru a devenit realitate.
În 1983, compania IBM (care a lansat in 1981 primul computer personal – PC) solicita firmei lui Gates realizarea unui sistem de operare care să permită funcționarea calculatoarelor – MS DOS.
La 16 noiembrie 1983, Microsoft lansează programul de editare Word pentru Macintosh, urmat in septembrie 1986 de catre Excel, program de calcul tabelar pentru sistemul de operare Windows. Excel a fost considerat ca fiind cel mai bun program de până atunci al corporației Microsoft. În 1985 compania lui Gates avea 900 angajați și o cifră de afaceri de 140 milione de dolari.
În anul 1990 Microsoft lansează sistemul de operare Windows 3.0, considerat mama tuturor sistemelor de operare. În acest moment devine prima companie de software care a depășit în vânzări suma de 1 miliard de dolari. În 1995 apare Windows 95, un sistem de operare programat sa simplifice utilizarea calculatorului. La sfârșitul anului Microsoft înregistreaza un profit net de 499 milioane USD și o cifră de afaceri de 2,02 miliarde dolari.

În anul 2003, cifra de afaceri realizată de Compania Microsoft a depășit 32 miliarde de dolari cu un profit net de 10 miliarde. Anul următor, Microsoft a depășit previziunile, realizând o cifră de afaceri de 36,84 miliarde de dolari, numărul de angajați depășind 55.000 persoane in 85 de țări și regiuni ale Globului. În ianuarie 2007, corporația Microsoft a lansat pe piață cea mai noua versiune a sistemului de operare Windows, intitulată Vista. Cifra de afaceri a companiei a ajuns la 44,3 miliarde de dolari, având 71.172 angajați .
Bill Gates este unul dintre cele mai sonore nume din istoria contemporană. Este cunoscut în primul rând drept creatorul gigantului multinațional Microsoft, dar și ca fiind cel mai bogat om din lume, a cărui avere depășește 50 miliarde de dolari. Corporația inființată de el, care a revoluționat practic utilitatea și folosirea unui calculator, a livrat și continuă să livreze cel mai mare număr de sisteme de operare pentru calculatoarele personale.

3.2 Dezvoltarea sustenabilă

3.2.1 Economisirea energiei în cadrul activităților corporației

Schimbarea climatului prezină serioase provocări globale ce necesită abordări îndrăznețe. Microsoft și-a luat un angajament de reducere a emisiilor carbon în atmosferă în cadrul desfășurării activităților sale conform Raportului de Responsabilitate Socială pe 2013.

Eficientizarea operațiunile companiei este fundamentală pentru obiectivele sale de dezvoltare durabilă și, de aceea, compania pune în aplicare noi tehnologii de reducere a consumului de energie și de apă în cadrul activităților sale, încurajând în același timp angajații să aleagă comportamente durabile:

Economisirea resurselor prin centre de date care economisesc jumătate din energie și între 1-3% din apa necesară pentru a răci centrele de date tradiționale. De asemenea, corporația integrează servicii de software rezistente pe serviciile de cloud ce generează o mai bună gestionare a centrelor de date, rețele și servicii de găzduire, fapt care ajută la reducerea consumului de energie, făcându-le tot mai flexibile și de încredere.

Centrul de date în Dublin, Irlanda, a redus consumul de energie prin punerea în aplicare a sistemului de răcire adiabatic, ceea ce reduce costurile de energie pe

megawatt cu până la 30 la sută. Microsoft este, de asemenea, în proces de retehnologizare a centrelor de date existente, pentru a fi mai eficiente, productive și pentru a avea un consum de energie mai mic.

Creșterea conștientizării asupra consumului de energie în cadrul celor 125 clădiri deținute de Microsoft și în cadrul campusului Redmont ca parte a inițiativei Energy-Smart Buildings (ESB), fapt care a ajutat la reducerea consumului de energie cu 6-10%.

Reducerea emisiilor de carbon prin folosirea tehnologiilor de colaborare Microsoft ca o alternativă la călătorii. Corporația deține instrumente în cadrul site-ului de rezervare de turism corporativ ce încurajează angajații să evalueze cu atenție beneficiul produs companiei dar și impactul asupra mediului a fiecărei călătorii de afaceri. Din 2007, emisiile de carbon generate de turismul aerian a fost redus cu 30.000 tone.

The Connector, autobuzul folosit pentru transportul angajaților către sediul companiei din statul Washington, are 74 de autobuze ce călătoresc pe 22 de rute. Acest serviciu gratuit de transport al angajaților a ajutat la reducerea emisiilor de carbon cu 19.936 de tone încă de acum cinci ani, când a fost implementat.

3.2.2 Energia regenerabilă și scăderea deșeurilor produse

Pentru folosirea eficientă a resurselor este de nevoie de luarea unui angajament dar și de investiții. Microsoft a crescut consumul de energie ecologică, în același timp luând decizii responsabile cu privire la consumul de energie și de apă dar și la deșesurile produse. Următoarele statistici sunt preluate din Raportul de Responsabilitate Socială a corporației pe anul 2013.

Microsoft și-a dublat investițiile în energia regenerabilă în cadrul anului financiar 2013 prin cumpărarea a 2,3 miliarde de kWh de energie verde la nivel global.

Compania a fost recunoscută de Agenția pentru Protecția Mediului din SUA (EPA), ca fiind al doilea cel mai mare cumpărător de energie verde din Statele Unite ale Americii. Totalul companiei a crescut cu aproape 70% față de anul trecut, și au fost echivalent cu energia consumată de 204.000 gospodării americane.

Microsoft a echilibrat balanța pentru mai mult de 300.000 de tone de emisii de dioxid de carbon printr-un portofoliu în creștere de proiecte inovaționale cu privire la compensarea pentru emisiile de carbon.

Corporația investit 5.5 milioane dolari într-un proiect demonstrativ de alimentare a unui centru de date din Cheyenne, Wyoming prin utilizarea biogazului de la o instalație de tratare a apelor uzate pentru a produce electricitate verde, fără emisii de carbon. Cunoscut sub numele de Data Plant, acesta va fi complet

independent de rețeaua de electricitate și întreținefuncționarea servicii de cloud.

Microsoft a investit în amplasarea a 119 turbine eoliene în Turcia, fapt care a generat 465.000 megawați/oră de energie verde pentru rețeaua națională de electricitate.

Compania a redus, refolosit sau reciclat 99% din deșeurile produse de sala de mese din locația Redmont prin administratea unui program agresiv de reciclare și adaptarea meniului pentru a beneficia la maximum de fiecare element de mâncare servit.

3.2.3 Taxa de carbon

Conform cu Raportul de Responsabilitate Socială a corporației pe anul 2013, Microsoft a considerat că un aspect critic al înfruntării provocării schimbării climatice este să se considere responsabili pentru asta. Astfel că, pentru prima dată, corporația a introdus îm cadrul procesului de decizionare pe plan financiar consumul de carbon. Taxa internă de carbon inițiată de companie, va construi o cultură corporatistă mai responsabilă și va pune într-o nouă perspectivă costurile emissilor de carbon asupra mediului.

Fiecare departament Microsoft este ținut responsabil pentru emisiile de carbon produse prin intermediul interne taxei de carbon, piatra de temelie a angajamentului luat de corporație pentru micșorarea emissilor de carbon. Folosind tehnologii de măsurare a impactului asupra mediului al fiecărui grup, Microsoft îl va taxa în mod corespunzător, în funcție de emisiile de carbon. Această practică disciplinează modul în case se iau deciziile atât la nivelul sediului central cât și al subsidiarelor.

A fost creat un fond intern de investiții unde se colectează taxele de carbon plătite, ce va fi folosit pentru a susține proiecte de îmbunătățire a eficienței energetice dar și de compensare a carbonului emanat. Scopul major al acestui fond este de a ajuta la reducerea emisiilor de carbon.

Creșterea transparenței prin măsurarea emisiilor de carbon cu ajutorul unui software avansat.

3.2.4 Dezvoltarea de tehnologii pentru reducerea impactului asupra mediului

Tehnologia informatică este responsabilă pentru aproape 4% din consumul global de energie. Microsoft ajută la crearea de noi facilități pentru produsele și serviciile sale cu scopul de a reduce impactul asupra mediului.

Cu ajutorul serviciilor de stocare a datelor foarte eficiente cu privire la consumul de energie, Microsoft ajută la reducerea consumului de energie al clienților săi.

Întreprinderile mici și mijlocii care folosesc serviciile de stocare Microsoft Cloud își pot reduce consumul de energie și emisiile de carbon asociate cu acesta cu 90% în comparație cu produsele locale.

De asemenea, consumul de energie asociat folosirii calculatorului prin folosirea hardware-ului dar și al noului Windows 8 datorită caracteristicilor încorporate.

Alte măsuri luate pentru reducerea consumului de energie și a emisiilor de carbon sunt: distribuirea digitală a software-urilor produse, fapt care evită producerea de CD-uri sau DVD-uri pentru acest scop dar și livrarea și ambalarea acestora, manageri de IT care cercetează și încearcă să implementeze noi modalități de reducere a consumului de energie.

3.3 Drepturile omului

Noile tehnologii crează noi oportunități pentru ca oamenii să își promoveze și să își exprime drepturile. Accesul la informație, dreptul de a sprijini cauze nobile și de a protesta sunt acum posibile doar cu ajutorul unor click-uri. Dar, în același timp, tehnologia poate expune oamenii la unele riscuri nedorite, exploatare și amenințări online adresa siguranței oamenilor.

După cum corporația susține în Raportul de Responsabilitate Socială pe 2013, multinaționalele, ca și Microsoft, au responsabilitatea de a respecta standardele cu privire la drepturile umane universale și de a proteja intimitatea oamenilor.

Compania are o Declarație Globală a Drepturilor Umane care stabilește un set comun de principii cu privire la drepturile omului și care ajută managementul la luarea unor decizii cheie în domenii critice cum ar fi viața privată, securitatea, libertatea de exprimare, drepturile forței de muncă, egalitate, diversitate și acces la educație.

Declarație Globală a Drepturilor Umane se axează pe patru priorități: crearea de oportunități, acțiune la nivel global, implicarea strategică și promovarea unei bune guvernări.

Microsoft susține faptul că tehnologia poate ajuta oamenii să își atingă maximul de potențial. Astfel, în ianuarie 2013 a fost lansat Microsoft Technology and Human Rights Center în cadrul Forumului Economic Anual 2013 în Davos, Elveția. Fiind o piatră de temelie a activităților companiei în domeniul drepturilor omului, Centrul va ajuta corporația să integreze drepturile umane în cultura organizației și activitățile sale. Pentru anul financiar 2013, principalele arii de lucru pentru Microsoft au fost lupta împotriva traficului uman și siguranța online.

3.3.1 Lupta împotriva traficului uman

Microsoft a susținut lupta împotriva traficului de ființe umane și a ajutat la abilitarea tinerelor femei pentru a deveni lideri în domeniul informaticii prin sponsorizarea International Women’s Hackathon.

Evenimentul, care a implicat 395 de femei din 11 campusuri diferite, a avut ca scop dezvoltarea soluțiilor tehnice pentru a avansa misiunea celor trei organizații non-profit: FAIR Girls, Rights4Girls și The Hindsight Group.

Corporația a pledat pentru adoptarea de software-uri anti-pornografiei cu minori, cum ar fi Microsoft PhotoDNA, o tehnologie fotografică folosită de companii de top, agenții non-guvernamentale și forțele de ordine pentru a stopa distribuirea a astfel de imagini în mediul virtual.

De asemenea, Microsoft s-a aliniat cu numeroase organizații pentru a combate traficul uman pe Internet, cum ar fi Biroul pentru Știință al Casei Albe, Consiliul Femeilor și al Fetelor din cadrul Casei Albe dar și secții de poliție locale.

3.3.2 Siguranța online

Microsoft a crescut gradul de conștientizare asupra siguranței mediului virtual, a educat consumatorii și familiile cu privire la ceea ce înseamnă activități online sigure prin participarea la conferințe, evenimente și activități Australia, Egipt, Irlanda și Marea Britanie dar și alte state din SUA pe tema siguranței online.

Compania luat, de asemenea, măsuri de combatere a agresiunii online prin efectuarea unui studiu la nivel mondial cu privire la comportamente negative desfășurate online în rândul tinerilor din 25 de țări. Studiul, care a arătat că 54% dintre tineri se tem că vor fi hărțuiți online, a fost lansat în vara anului 2012.

Microsoft promovează un mediu online mai sigur pentru copii și prin participarea la Coaliția pentru Siguranța Copiilor în mediul online a Uniunii Europene.

3.3.3 Abordarea globală a drepturilor omului

Microsoft vrea să alinieze toate aspectele afacerii sale cu standardele internaționale cu privire la drepturile omului. De accea, se alătură altor companii îmbrățișând principii universale în conturarea stragiei de afaceri și a oprațiunilor sale, aliniate la standardele directoare ale ONU cu privire la drepturile omului.

Global Network Initiative (GNI) este o coaliție internațională de companii din domeniul tehnologic, organizații civile, cadre didactice și investitori dedicată respectării drepturilor omului față de guvernele restrictive din care Microsoft face parte.

Ca parte din GNI, Microsoft a adoptat in anul 2011 Politica de Liberă Exprimare pentru a-și demostra angajamentul continuu față de libertatea schimbului de idei și informații. Participarea în cadrul GNI îi acordă corporației posibilitatea de a participa la discuții despre modul de furnizare a produselor și serviciilor din sectorul tehnologic care să respecte și să proteje libertatea de exprimare și intimitatea vieții private, în special față de cereri guvernamentale pentru cenzură sau divulgare a informațiilor personale ale utilizatorilor.
Compania a lucrat împreună cu GNI pentru a elabora o metodă de evaluare a membrilor acesteia. Evaluarea include comentarii de la terțe părți asupra unor cazuri în care guvernele au cerut companiilor să elimine parți din conținut sau au cerut informații legate de utilizatori, ajutând astfel GNI să realizeze o evaluare a măsurii în care companiile membre și-au urmat principiile și procedurile declarate.

Corporația a realizat studii cu privire la impactul produselor, serviciilor și piețelor selectate asupra drepturilor omului, pentru a crește nivelul de înțelegere în interiorul companiei asupra drepturilor omului și pentru a determina un proces de decizionare mai bun.

De asemenea, Microsoft a favorizat înțelegerea și adoptarea principiilor ONU cu privire la drepturile omului și a împărtășit practici de succes din interiorul companiei cu investitori, organizații susținătoare ale drepturilor omului dar și alte companii prin participarea la forumuri și prezentări în cadrul primului forum ONU cu privire la Afaceri și Drepturile Omului ce a avut loc la Geneva în 2012.

3.3.4 O buna guvernare

O companie responsabilă poate servi ca model pentru principiile solide cu privire la drepturile omului. Bill Gates a lansat în urmă cu 10 ani o inițiativă numită Trustworthy Computing Initiative, aceasta fiind un efort la nivel întregii corporații de a pune limite în ceea ce privește intimitatea dar și riscurile securității datelor, care încă stau la bazele procedurilor interne ale companiei.

Transparența în ceea ce privește modul de manipulare a datelor a crescut prin eliberarea primului raport cu privire la cererile primite din partea forțelor de ordine, care oferă informații cu privire la numărul de cereri înregistrate din partea entităților legale, le organizează pe categorii și descrie procesul riguros de revizuire pentru fiecare cerere.

Compania lucrează în mod continuu pentru a se asigura că rigorile sale cu privire la libertatea de exprimare sunt respectate prin organizarea de cursuri tematice pentru dezvoltatorii de software, manageri și avocați, precum și alte categorii de angajați care ar putea primi cereri din partea guvernelor elimine conținut online.

3.3.5 Intimitatea și siguranța datelor

Site-urile de socializare online și comunitățile online au făcut mai ușor ca niciodată schimbul de idei și informații dar au adus în același timp și riscuri cu privire la intimitatea și securitatea informațiilor utilizatorilor. Microsoft continuă să inoveze cu privire la modalitățile de protejare a intimității și siguranței informațiilor utilizatorilor prin proiectarea și dezvoltarea produselor sale.

Implementarea sistemului Do Not Track în Internet Explorer 10 care le oferă utilizatorilor mai mult control asupra modului în care activitățile lor online sunt înregistrate sau folosite.

Realizarea unei campanii educaționale ce a crescut gradul de conștientizare a publicului cu privire la potențialele riscuri de divulgare a informațiilor personale și lansarea instrumentului Your Privacy Type, care ajută clienții să înțeleagă mai bine tipul de securitate ales șă a-l asocia cu comportamentul lor online.

Creșterea gradului de conștientizare a riscurilor asociate navigării online prin publicarea volumului 14 din Microsoft Security Intelligence Report, care prezintă o analiză curpinzătoare a amenintărilor din spațiul virtual, inclusiv exploatări, vulnerabilități și malware folosind informații din serviciile de internet și peste 600 de milioane de calculatoare din întreaga lume.

3.5 Reponsabilizarea procesului de aprovizionare

Deoarece rețeaua de furnizori este esențială pentru Microsoft, compania cere furnizorilor ei să susțină practicile legate de etica în afaceri, mediul de lucru și mediul înconjurător așa cum acestea sunt prezentate în Codul de Conduită al Furnizorilor. Începând din anul 2013, compania a inclus în cadrul acestuia și prevederi legate de libertatea asocierilor și traficul uman.

Microsoft beneficiază de două echipe interne care se ocupă de administrarea lanțului de aprovizionare:

Grupul Global de Aprovizionare supraveghează furnizorii non-hardware;

Un al doilea grup care se ocupă de gestionarea hardware-ului și a lanțului de aprovizionare pentru ambalaje;

3.5.1 Producerea de hardware și ambalaje

Începând cu introducerea mouse-ului în anul 1982, partea de hardware a companiei a crescut în mod constant și s-a accelerat pe parcursul ultimilor câțiva ani. Activitățile de hardware și ambalare ale corporației se întind acum în peste 16 țări din întreaga lume. Compania și-a afirmat așteptările din partea furnizorilor cu privire la probleme cum ar fi forța de muncă, siguranța și sănătatea, mediul înconjurător sau etica în afaceri.

Datorită creșterii nivelului de interes al publicului cu privire la practicile managementului lanțului de aprovizionare al corporației, Microsoft a prezentat în 2013 topul 100 de furnizori ai companiei.

Furnizorilor de hardware și ambalaje le este cerut prin contract de către Micorosoft să respecte specificațiile de mediu dar și sociale ale corporației. Aceste specificașii se aplică pentru următoarele 2 niveluri de furnizori:

Nivelul 1, furnizorii care au o relație contractuală directă cu Microsoft pentru fabricarea componentelor și produselor hardware;

Furnizorii de nivel 2, care sunt contractați de Microsoft pentru a oferi componente și/sau materiale furnizorilor de nivel 1 pentru a fi incluse în produsele Microsoft.

Toți furnizorii de hardware și de produse de ambalare contractați de Microsoft sunt supuși unor evaluari pentru asigurarea faptului că aceștia se supun standardelor Microsoft.

Furnizorii sunt supuși unor audituri în mod constant, dar și unor evaluări la fața locului. Criteriile de audit cuprind forța de muncă, siguranța și sănătatea, mediul, etica și sistemul de management. În timpul procesului de examinare, auditorii verifică documentația, vizitează liniile de producție, căminele și cantinele, facilitățile de depozitare a deșeurilor și organizează interviuri față în față cu muncitorii și managementul fabricii.

Atunci când auditorii găsesc neconcordanțe cu standardele Microsoft, se iau acțiuni corective pentru a rezolva respectivele probleme. Furnizorilor le este cerut să identifice cauza principală a problemei, să implementeze un plan de acțiune pentru a o corecta dar și să pună la punct un plan de combatere al problemelor identificate.

Problemele trebuiesc rezolvate de furnizori în cadrul unor termene limită pentru a evita restricții asupra unor viitoare proiecte în colaborare cu corporația sau chiar încetarea colaborării.

Microsoft face, de asemenea, inspecții suplimentare asupra furnizorilor săi atunci când auditul a identificat un număr considerabil de abateri ce se repetă.

3.5.2 Codul de Conduită al Furnizorilor

Codul de conduită al furnizorilor setează așteptările Microsoft cu privire la etica afacerilor și ocuparea forței de muncă din partea tuturor companiilor care sunt angajate în afaceri cu Microsoft, incluzând furnizori internaționali sau furnizori de servicii.

Principalele principii ale politicii:

Salarii legale și corecte;

Un mediu de lucru sigur și sănătos;

Un mediu de lucru fără hărțuire, discriminare sau abuz;

Libertatea asocierii;

Nepermiterea muncii forțate sau a exploatării copiilor prin muncă, protecție împotriva traficului uman;

Respectarea reglementătilor de mediu;

Protecție anti-corupție, a mediului de afaceri și a celui legal;

3.6 Angajații Microsoft

Angajații Microsoft sunt persoane inovatoare, din toate colțurile lumii. Compania investește în fiecare dintre ei pentru a-i ajuta să crească pe plan profesional și le recompensează rezultatele. Corporația cere feedback de la angajați în mod constant pentru a se asigura că rămâne în topul celor mai buni angajatori.

3.6.1 Compensații și beneficii

Strategia de atragere a oamenilor talentați este oferirea de beneficii și compensații atractive, lucruri care contribuie la motivarea angajaților pentru a face o treabă bună. Grilele de recompensare sunt stabilite la nivel local pentru a se asigura că ele sunt competitive la nivel local și îndeplinesc interesele și nevoile variate ale angajaților din întreaga lume.

95% din angajații eligibili pentru a fi recompensați au primit bonusuri (bazate pe performanță);

Angajații beneficiază de asigurări medicale (în SUA) nu doar în beneficiul lor ci și al familiei;

Lansarea unei campanii de educare a angajaților și familiilor acestora cu privire la beneficiile oferite de noul program de sănătate oferit de Microsoft și cum pot beneficia de el.

Susținerea unui mod de viață sănătos al angajaților prin implementarea de inițiative de welness: US Stay Fit presupune decontarea a până la $800 anual pentru o gamă largă de cheltuieli legate de practicarea sporturilor; organizarea evenimentului anual Campus Jam în Redmont (seminarii legate de welness, activități pentru angajați și familiile acestora), deschiderea Living Well Health Center în campusul din Redmont care oferă servicii de sănătate angajaților.

Promovarea unei alimentații sănătoase, în bufetele din campusul corporației sunt disponibile mâncăruri bio.

3.6.2 Diversitate

Includerea socială

Numărul de femei din managementul imediat inferior CEO-ului corporației a crescut de la unu la patru. Numărul de femei și persoane aparținând minorităților a crescut de la 27% la 33% în cadrul consiliului de directori.

Procentul persoanelor aparținând minorităților din totalul forței de muncă a Microsoft a crescut de la 36% la 38%.

Corporația a inclus în obiectivele sale pentru mai mult de 2300 lideri în cadrul companiei un Angajament de Diversificare Globală și Includere, primul de acest la nivel de management.

Microsoft s-a clasat pe locul 44 din aproape 900 de companii chestionate de revista americană DiversityInc, fiind pe locul 4 ca o companie de top pentru asiatici și americani și pe locul 9 pentru persoanele cu diazbilități.

De asemenea, pentru al nouălea an consecutiv a obținut un punctaj de 100% pe indexul Human Rights Campaign Foundation’s Corporate Equality.

Inovarea

Diversitatea și includerea socială sunt încorporate în strategia corporației și prin intermediul dezvoltarea de produse inovatoare care să deservească o gamă largă de clienți. De exemplu, echipă de americani nativi, împreună cu o echipă Cherokee și-au alăturat forțele pentru a adăuga limba Cherokee în sistemul Microsoft Office 2013 dar și pentru interfața Windows 8.

Training și dezvoltare

Microsoft oferă programe de training angajaților săi pentru a susține dezvoltarea acestora și pentru a-i ajuta să țină pasul cu mediul de lucru ce evoluează în mod constant.

Scorul obținut în ceea ce privește satisfacția angajaților pentru programele de training a fost de 4,31 dintr-un total de 5, reprezentând o creștere față de anul 2011.

A fost lansat un Ghid de Carieră online pentru a ajuta angajații să aibă acces la noile oportunități de carieră din cadrul companiei;

Portalul online de Resurse Umane a fost înnoit pentru facilitarea accesului la informații corecte cu privire la programele de trainig și oportunitățile de dezvoltare;

Sănătate și siguranță

Microsoft este angajat în crearea unui mediu de lucru sigur și sănătos pentru angajații săi prin integrarea practicilor de acest tip în operațiunile sale:

1656 de angajați au luat parte la 36 de traininguri cu privire la protecția munci pe anul 2013;

Rata de incidente (numărul de răniri ce au necesitat îngrijiri medicale mai ample decât primul ajutor) înregistrată pe anul 2013 a fost de 0,11/100 de angajați față de media națională de 0,3 înregistrată în cadrul companiilor software;

3.7 Răspunsul umanitar

În octombrie 2013, cînd uraganul Sandy a lovit SUA, echipa de Răspuns Umanitar a Microsoft era pregătită în ceea ce privește portalul Ready Reach care:

Oferă hărți prin intermediul serviciilor de cloud ce arată zonele impactate de dezastru în timp real;

Portalul utilizează mijloacele de comunicare socială pentru a oferi informații victimelor cu privire la zonele de adăpost și ajutor disponibile și rute de condus sigure;

Facilitează contactul victimelor cu agențiile de ajutor umanitar;

Portalul a avut 32.766 de vizualizări în timpul uraganul Sandy.

În parteneriat cu Aidmatrix, compania a lansat un program în 2012, numit Notes from the Ground, un portal ce oferă fotografii, imagini și mesaje de la locul dezastrului pentru a crește conștientizarea împrejurărilor de locul dezastrului și a stimula suportul comunității.

3.8 Angajamente pentru 2014

În cadrul Raportului de Responsabilitate Socială pentru anul 2013 sunt prezentate și angajamentele luat de corporație pentru 2014. Acestea sunt centrate pe zonele de interes pe care companie a lucrat și în anii precedenți, în vederea îmbunătățirii măsurilor luate până acum.

În ceea ce privește compania ca angajator, Microsoft dorește să dezvolte o varietate de programe de recompesare a angajaților în funcție de rezultate dar și să ajusteze aceste programe pe baza feedback-ului primit din partea angajaților. Corporația se concentrează, de asemenea, pe sporirea diversității culturale în cadrul angajaților, în special în ceea ce privește pozițiile de management.

Cu privire la protejarea mediului înconjurător, pentru anul 2014, Microsoft dorește să la zero emisii de carbon pentru centrele sale de date, birouri și laboratoare de cercetare dar și să evolueze programul bazat pe taxa de carbon.

Deoarece drepturile omului sunt o prioritate pentru Microsoft, pentru anul 2014 corporația își dorește să crească angajamentul luat cu privire la transparența activității sale prin emisia în continuare a Raportului Cererilor din partea Forțelor de Ordine, și dezvoltarea de noi tehnologii și aplicații care să protejeze intimitatea utilizatorilor.

Cu privire la furnizorii companiei, Microsoft și-a propus pentru anul 2014 să reducă riscurile de mediu, sănătatea și siguranța mediului de lucru identificate prin auditurile realizate.

4. Concluzii

Punctul central al dezbaterilor pe tema eticii și responsabilității în afacerile economice internaționale este reprezentat de corporațiile multinaționale.

Dezvoltarea economică din ultima jumatate de secol a determinat la nivel mondial nu doar efecte pozitive precum creșterea standardelor de viață, ci și efecte negative , cum ar fi poluarea mediului, supra-încălzirea planetei, corupția, exploatarea forței de muncă a minorilor din țările sărace, adâncirea decalajelor dintre bogați și săraci și altele care au fost expuse de-a lungul lucrării.

Ideea de bază a analizei efectuate este reprezentată de faptul că atât etica în afaceri cât și responsabilitatea socială corporatistă sunt mai mult decât subiecte filozofice, modalități de promovare a companiei care nu se pot pune in practică, ci sunt modalități eficiente folosite de corporații pentru a-și susține interesele financiare pe termen mediu și lung. Conceptul de responsabilitate socială a companiilor are multe sensuri, cele mai adesea întâlnite sunt sensul libertarian și cel comunitarian. Sensul libertarian (sensul restrâns al responsabilității sociale a corporațiilor) este cel al viziunii lui Milton Friedman care se referă la limitarea conceptului la activitățile care sporesc profitul companiei în limitele legii, prin folosirea adecvată a resurselor disponibile. Practic, se refera la angajarea în competiția deschisă pe piață fără folosirea mijloacelor ilicite și respectarea drepturilor angajaților și a angajamentelor luate față de aceștia, de furnizori dar și de clienți. Perspectiva comunitariană extinde sensul conceptului de părți implicate in totalitatea indivizilor/ grupurilor de indivizi care sunt afectate de către acțiunile unei companii. În acest fel, responsabilitatea socială este definită nu doar în funcție de angajați, furnizori și clienți, ci și față de comunitate, deoarece o companie este beneficiara resurselor disponibile în acea comunitate. Prin urmare, o companie poate fi considerată responsabilă social dacă se inițiază și susține acte de filantropie și dacă își supune toate acțiunile din sfera economică valorilor sociale ale comunității în care își desfășoară activitatea.

Este evident faptul că perspectiva comunitariană este cea spre care tind corporațiile si cea care le poate îmbunătăți imaginea pe piață prin luarea unui angajament de ameliorare, dacă nu chiar soluționare a problemelor globale pentru a câștiga loialitatea consumatorilor, fapt care le va asigura in mod implicit un profit în creștere pe termen lung.

Anexa 1: Top 100 realizat de Reputation Institute

Source: Reputation Institute

Bibliogafie:

Andreff, Wladimir. Les Multinationales globales. Paris: Edition La Decouverte, 1996;

Apahideanu, Ionuț. Globalizarea între concept și realitate desemnată, în Manual de relații internaționale (coordonatori Andrei Miroiu și Radu-Sebastian Ungureanu), Iași: Editura Polirom, 2006;

Bailey, D.; Harte, G.; Sugden, R. Transnationals and Governments, Londra: Routhledge,1994;

Bari, Ioan. Globalizare și probleme globale. Bucuresti: Editura Economică, 2001;

Bari, Ioan. Globalizarea economiei. Bucuresti: Editura Economică, 2005;

Bauman, Zygmunt. Globalizarea și efectele ei sociale. București: Editura Antet 1999;

Berberoglu, Berch, ed. Globalization in the 21st Century: labor, capital, and the state on a world scale. Basingstoke: Palgrave Macmillan, 2010 (http://site.ebrary.com/lib/asebucuresti/docDetail.action?docID=10431877&p00=9780230106390);

Blouet, Brian. Globalization and Geopolitics. London: Reaktion Books, 2001;

Brauman, Zygmunt. Globalizarea și efectele sociale. București: Editura Antet, 2001;

Brzezinski, Zbigniew. Marea tablă de șah: supremația americană și imperativele ei geostrategice. București: Editura Univers Enciclopedic, 2000;

Caracota, Dumitrache; Caracota, Constantin Răzvan. – Dimensiuni contemporane ale dezvoltării durabile și competitive. Idei și experiențe istorice. București: Editura ASE, 2004;

Crișan, Cornel. Rolul corporațiilor multinaționale și transanaționale în procesul de globalizare din perspectiva crizei financiar economice în Revista finanțe publice și contabilitate v. 20, nr. 4 (2009), pag. 60 – 63;

Dumitrescu, Sterian; Bal, Ana. Economie mondială. (ediția a II-a) Editura Economică, București: 2002;

Dunninh, John H. Multinational Entreprises and global Economy. Wokingram: Addison Wesley Publishing Company, 1993;

Erhan, Florin. Globalizarea. În căutarea echilibrului. București: Editura Economică, 2003;

Flanagan, Stephen. Meeting the Challenges of the Global Century, în Richard L. Kluger and Ellen Frost (editori) – Global Century: Globalization and National Security, Washington D.C.: National Defense University Press, 2001;

Friedman, Thomas L. Lexus și măslinul. Cum să înțelegem globalizarea. București: Editura Fundației PRO, 2001;

Gilplin, Robert. Economia mondială în secolul XXI. Iași: Editura Polirom, 2004;

Hirst Paul; Thompson, Grahame. Globalizarea sub semnul întrebării; economia internațională și posibilități de guvernare. București: Editura Trei, 2002;

Korten, David. Corporațiile conduc lumea. București: Editura Antet, 1999;

Mazilu, Anda. Transnaționalele și competitivitatea: o perspectivă est-europeană. București: Editura Economică, 1999;

Moisuc, Constantin (coordonator). Economie mondială și Probleme globale ale economiei mondiale. București: Editura Fundatiei România de Mâine, 2001;

Nolfo, Ennio Di. Introducere în istoria relațiilor internaționale. București: Editura Bic All, 2007;

Pandelică, Amalia. Companii multinaționale. Strategii de marketink. București: Editura Economică, 2006;

Postelnicu, Gheorghe; Postelnicu Cătălin. Globalizarea economiei. București: Editura Economică, 2000;

Soros, George. Despre globalizare. Iași: Editura Polirom, 2002;

Stiglitz, Joseph E. Globalizarea. Speranțe și deziluzii. București: Editura Economică, 2003;

Teau, Anca-Mihaela; Bal, Ana (cond. st.). Companiile transnaționale în contextul globalizării. (teză de doctorat) București: ASE, 2008;

Tomlinson, John. Globalizare și cultură. Timișoara: Editura Amarcord 2002;

Torres Quiros, Maria Antonieta; Albu, Alexandru D.( cond. st.). Societățile transnațtionale și influenta lor asupra economiei țărilor în curs de dezvoltare. (teză de doctorat) București: ASE, 1990;

Urzică, Alexandru. Top 10 cele mai inovatoare companii din lume, articol publicat în revista Capital din 10 iunie 2011. (disponibil pe: http://www.capital.ro);

Voiculet, Alina; Dumitrescu, Sterian (cond. st.). Schimbări în raportul de forțe între societățile transnaționale. (teză de doctorat) Bucuresti: ASE , 2006;

Voinea, Liviu. Corporațiile transnaționale și capitalismul global. Iași: Editura Polirom, 2007;

*** Globalization and economy

vol. 1: Globalizing markets and capitalism. (ed. Barry K. Gills & Paul, James) London: Sage Publications, 2007;

vol 2: Globalizing finance and the new economy. (ed. Heikki Patomaki & Paul, James) London: Sage Publications, 2007;

vol 3: Globalizing economic regimes and institutions. (ed. Ronen Palan & Paul, James) London: Sage Publications, 2007

Resurse electronice

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/186/3934/960924/3/voinea.pdf

http://ro.wikipedia.org/wiki/Responsabilitate_social%C4%83_a_corpora%C8%9Biilor

=== bibliogafie ===