Coroana Mixta DE Invelis
CUPRINS
CAPITOLUL1
Motivul alegerii temei
CAPITOLUL 2
Scurt istoric – Coroana mixta de invelis
CAPITOLUL 3
Coroana mixta de invelis
1.Elemente componente ale coroanei mixte
2.Etapele clinico-tehnice ale coroanelor mixte
a)Coroana mixta metalo- ceramica
b)Coroana mixta metalo-polimerica
3. Bontul dentar
4.Amprentarea
a)Amprentarea campului protetic
b)Santul gingival
c)Amprenta segmentara
d)Amprenta globala
5.Modelul
a)Generalitati
b) Clasificarea modelelor pentru realizarea coroanelor mixte
c) Clasificarea materialelor utilizate la confectionarea modelelor
d)Modelele duplicate in tehnologia coroanelor mixte
e) Montarea modelelor in simulatoarele aparatului dento-maxilar
6.Macheta componentei metalice
a) Macheta componentei metalice a coroanei mixte metalo-polimerice
b) Macheta componentei metalice a coroanei mite metalo-ceramice
7.Turnarea scheletului metalic al coroanelor mixte metalo-polimerice
a) Aliaje utilizate
8.Principiile de conditionare a suprafetelor metalice la coroanele mixte metalo-polimerice
a) Generalitati
b) Sablarea
c) Oxidarea suprafetelor metalice
d) Silanizarea
e) Ceramizarea
f)Depunerea unui strat intermediar de SiOx (SiOx-C)
g)Metalizarea
h)Cositorirea
9.Realizarea componentei fizionomice la coroanele mixte metalo-polimerice
10.Realizarea scheletului metalic al coroanelor mixte metalo-ceramice
a) Aliaje utilizate
b)Particularitati tehnice de machetare, ambalare, preincalzire si topire – turnare
c)Prelucrarea scheletului metalic
d) Conditionarea prin oxidare a componentei metalice si pregatirea modelului de lucru
e) Alte posibilitati de legare a maselor ceramice de scheletul metalic
f)Lipirea cu loturi
g) Alternative nobile in confentionarea schletului metalic al coroanelor mixte metalo-ceramice
h) Coroana mixta metalo-ceramica fenestrate
11. Realizarea componentei fizionomice a coroanelor mixte metalo-ceramice
a) Mase ceramice specifice tehnicii metalo-ceramice
b)Erori, cause si remedii in tehnologia coroanelor mixte metalo-ceramice
CAPITOLUL 4
Cazuri clinice
a)Caz metalo- polimeric
b)Caz metalo-ceramic
CAPITOLUL 5
Concluzii
Bibliografie
=== capitolul 5- Bibliografie ===
CAPITOLUL 5
BIBLIOGRAFIE
1. Boboc G., Bratu D., Boboc V., Bratu E., Munteanu D. – Colajul in practica ortodontica. Ed.Facla, Timisoara, 1987.
2. Bratu D., Leretter M., Romanu M. – Coroana mixta. Ed.Signata, Timisoara, 1992.
3.Bratu D, MILULIK L., MUNTEANU D.: Tehnici adezive in stomatologie.Ed. Facla, Timisoara, 1982
4. BRATU D.,BORTUN C.ZAWADZSKI A.: Pregatirea suprafetelor in cursul tehnicilor adezive- trecut si present. Comunicare USSM Timis, martie 1985
5. Burlui V. – Protetica dentara. IMF, 1989.
6. Costa E., Ene L, Dumitrescu S. – Protetica dentara, Ed. Med., Bucuresti,1975
6. Ene L., Ionescu-Pogaceanu I. – Leziunile coroanelor dentare si tratamentul lor protetic. IMF, Bucuresti, 1979.
7.Gaucan C. – Procedee restaurative in distructiile coronare intinse. Ed.Medicala, Bucuresti, 1989.
8. Gaucan C. – Proteza conjuncta. Curs, 2007
9. Gaucan C. – Metalo-ceramica. Curs, 2007-2008
10. Kuwata M. – Theory and practice for ceramo-metal restaurations, 1980.
11. Levy H. – La finition ceramique vestibulair. Prothese Dentaire, 1989.
12. Naylor W. – Introduction to metal ceramic technology.
13. Prepeliceanu F., Doroga O. – Protetica dentara. Ed.Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1985.
14. Randasu I. – Tehnologia protezelor dentare. Ed.Medicala, Bucuresti, 1983.
15. Schlegel K., Tavor A., Zaborsky S. – Das DCS – Titan – System. Ein neuer Weg in der Kronentechnik, Quintessenz, 1991.
16. Vita Omega Metal – ceramics. Working instructions.
=== capitolul 2 scurt istoric ===
CAPITOLUL 2
SCURT ISTORIC – COROANA MIXTA
a).Etapa initiala
b)Etapa de stabilizare
c)Etapa de consolidare
a) Etapa initiala
Istoricul coroanelor mixte a fost influentat pe de o parte de perfectionarea aliajelor, maselor ceramice si a polimerilor, iar pe de alta parte de evolutia instrumentelor rotative pentru prepararea bonturilor si a materialelor de amprenta.
Perioada initiala debuteaza in deceniul al III-lea al secolului trecut.
In 1928 W. Bauer reuseste polimerizarea metacrilatului de metil, astfel incat brevetul lui Bauer va servi drept punct de plecare pentru patentul firmei Fa.KULZER&Co. Astfel apare in 1936 procedeul PALADON.
In 1941 Jesensky si ulterior Sendtner in 1943 remarca deficientele legate de polimetilmetacrilat-polimer la aliajele metalice.
La noi in tara isi face aparitia o coroana mixta cu schelet metallic stantatcare a fost preconizata de catre Z. I. Belkin dint St. Petersburg.
In literature de specialitate mai apar Weiser,Spring,Weber,Drumm, Mathé, Kenedy.
In tara noastra Dutescu si Sandulescu au creeat variante autohtone de coroane mixte in dorinta de a optimiza aceste proteze dentare.
b)Etapa de stabilizare
Etapa de stabilizare se extinde pe o perioada de aproximativ treizeci de ani,
pana prin anul 1970.
In aceasta perioada asistam la tendintele de perfectionare a calitatilor coroanei mixta metalo-acrilica, in special a legaturii polimetilmetacrilat-polimer-ului cu componenta metalica, consecutiv determinarii limitelor proprietatilor fizice, chimice si biologice ale polimetilmetacrilat-polimer -ului.
Personalitatile din lumea stomatologica renunta la polimetilmetacrilat-polimer indreptandu-si atentia catre History, un alt material fizionomic, sticlele de feldspat, descoperind coroanele mixte metalo-ceramice.
In perioada de stabilizare s-au inregistrat urmatoarele progrese:
Disparitia din "lumea civilizata" a coroanei stantate si inlocuirea ei cu
coroanele metalice tumate.
Realizarea pe scheletul metalic a unor retentii suplimentare sub forma de
perle, butoni, fire, plase etc.
Utilizarea, in scopul conditionarii componentei metalice, a coroziunii
acid-electrolitice precum si a coroziunii chimice.
Folosirea unor mijloace suplimentare de adeziune sub forma de agenti de
cuplare (legatura) sau primeri (coupling agents, keying agents, primers,
adhesion promoters).
In ordine cronologica au aparut urmatoarele tipuri de coroane:
Coroana mixta cu fateta din PALAPONT. Aceasta coroana a fost realizata de Jelnsky in 1941, fiind o coroana turnata, cu perforarii si rama vestibulara sudata.
Coroana mixta cu fateta tip Greifswald
Coroana mixta cu fateta Greifswald modificata de Sendtner. O particularitate a acestei coroane o constituie faptul ca polimerul (acrilatul) vine in contact direct cu bontul dentar. Ea este un hibrid intre coroana mixta cu componenta metalica stantata si cele cu
componenta metalica turnata.
Coroana mixta cu fateta, tip Mathe. A fost conceputa in 1953 .
Autorul ei preconiza acoperirea fetei vestibulare a componentei metalice cu un amestec, cu rol de OPAQUER, format din doua parti egale de pulbere (ZnO si acrilat) si o parte de lichid (H3PO4).
In deceniul sapte s-a inregistrat o puzderie de tipuri de coroane, care nu erau altceva decit modificari mai mult sau mai putin inspirate ale coroanei Mathe. Aceasta avalansa de improvizatii a fost stopata de F. Singer, prin introducerea in Europa a coroanei cu fateta, dupa metoda STANDARD americana .Acesta coroana foloseste in plus fata de celelalte mijloace de retentie mecanica a acrilatului si macroretentii de tipul perlelor, crampoanelor, cavitatilor, plaselor etc. Multe din acestea sint utilizate pe scara larga sj astazi, solitare sau in asociere cu mijloace de adeziune chimica.
Marxkors in 1972, releva faptul ca slefuirea suprafetei ecuatoriale a unei perle orienteaza mai putemic contractia de priza a polimerului spre componenta suprafata) metalica.
Petschauer recomanda utilizarea sistemului perlat fara opaquer, sau cel mult aplicarea acestuia in strat foarte subtire deoarece acumularea lui in zonele retentive subecuatoriale scade foarte mult capacitatea de retentionare a polimerului.
Dezavantajul major al tuturor sistemelor de retentie mecanica cu relief pozitiv este rcprezentat de posibilitatea aparitiei unor forte tangentiale de forfecare precum si limiliirea spatiului util necesar polimerului. Pentru a elimina acest inconvenient, E. Benzer, preconiza in 1985 realizarea unui sistem de retentie cu relief negativ. Acesta consta in sculptarea unor lacasuri pe fata vestibulara a componentei metalice, care se fac in faza de machetare, prin includerea unor cristale solubile, rezistente la anumite temperaturi. Aceste cristale sint cunoscute in literatura de specialitate sub
numele de Bonding Traps. Noi le-am denumit in 1987, cind le-am folosit pentru puma data , "cristale capcana".
c)Etapa de consolidare
In perioada de consolidare a coroanei mixta, care dateaza din deceniul opt al secolului trecut si pana in prezent, s-a urmarit optimizarea proprietatilor fizico-chimice ale rasinilor acrilice, obtinerea unor compusi noi, cresterea retentivitatii la scheletul metallic, evitarea producerii fisurilor si dezlipirilor la interfata precum si lansarea rasinii diacrilice composite in elaborarea componentelor fizionomice. Pentru satisfacerea acestor deziderate au fost lansate pe. piata, pe langa produse noi de rasini acrilice si o gama variata de agenti de imbunalatire a adeziunii. Acestia reusesc sa faciliteze legarea chimica a polimerilor dc metal. Sub aeeasta denumire, echivalata de mai multi autori cu termenul de adezivi sunt cuprinsi o serie de compusi care au proprietatea de a facilita legarea a doua materiale de acceasi natura sau de natura diferita, fara a altera structura lor chimica.
Odata cu lansarea produselor, care se bazeaza pe noi tipuri de adeziune, au aparut si intrebari legate de compatibilitatea polimer/agent de cuplare si metal/ agent de cuplare, marirea relativa a suprafetei de contact dintre polimer si metal, aparitia si amplitudinea forfelor tangentiale la interfata, structure chimica a compusilor angrenati in "legatura".
Caracteristic pentru aceasta etapa, care se intinde sj in prezent, este deplasarea cercetarilor la nivelul macroscopic la cel microscopic.
Asadar, asistam la aparitia unor noi tipuri de coroane mixte, mai exact la noi modalitari de realizare a componentelor fizionomice.
In vederea otinerii unei lagaturi chimice, de-a lungul anilor, s-au incercat mai multe materiale. Desigur ar trebui sa incepem cu cimenturile FOZ care la ora actuala au doar o valoare istorica.
=== CAPITOLUL 4- cazuri clinice ===
4.1.Caz clinic metalo-ceramica
Nume pacient: Dragulescu Marian
Varsta: 27
Diagnostic : Fractura coronara la nivelul cuspizilor vestibulari
Tratament :Refacerea coronara prin aplicarea coroanei mixte de invelis, metalo-ceramice, dupa tratamentul endodontic
Culoare: B3
Etapele tehnologice de realizare a lucrarii :
Foto 1: amprenta in 2 timpi cu santuri de descarcare in primul timp si silicon fluid timpul 2 pentru o fidelitate a amprentarii
Foto 2: amprentarea santului gingival
Foto 3: modelul functional in relatia cu antagonistii
Foto 4: modelul functional sectionat
Foto 5: modelul functional dupa indepartarea gingiei ( decoletare)
Foto 6: preparatia bontului dentar in vederea modelarii machetei
Foto 7: aplicarea spacer-ului
Foto 8: realizarea din ceara a capei, urmarind forma dintelui subdimensionat, observand spatiul pentru aplicarea materialului fizionomic ( ceramic)
Foto 9: pregatirea capei pentru ambalare ( punerea pe con)
Foto 10: capa metalica dupa prelucrare si sablare
Foto 11: aplicarea bonding-ului pe capa metalica
Foto 12: aplicarea opacului pe capa ( in doua straturi)
Foto 13: aplicarea masei ceramice
Foto 14: ceramica dupa prima ardere
Foto 15: prima corectie
Foto 16: a doua corectie
Foto 17: glazurarea
4.2. Caz clinic metalo-polimeric
Nume pacient: Gheorghe Marian
Varsta: 32
Diagnostic : distructie coronara mai mare de 2/3 din diametrul vestibulo- oral determinate de o carie
Tratament : refacerea coronara prin aplicarea unei coroane mixte de invelis, metalo-polimerica, dupa tratament endodontic
Culoare: C2
Etapele tehnologice de realizare a lucrarii :
Foto 1: amprenta in 2 timpi cu santuri de descarcare in primul timp si silicon fluid timpul 2 pentru o fidelitate a amprentarii
Foto 2: amprentarea santului gingival
Foto 3: modelul functional in relatia cu antagonistii
Foto 4: modelul functional sectionat
Foto 5: modelul functional dupa indepartarea gingiei ( decoletare)
Foto 6: preparatia bontului dentar in vederea modelarii machetei
Foto 7: aplicarea spacer-ului
Foto 8: realizarea din ceara a capei, urmarind forma dintelui subdimensionat, observand spatiul pentru aplicarea materialului fizionomic ( ceramic), modelare cu colereta
Foto 9: pregatirea capei pentru ambalare ( punerea pe con)
Foto 10: capa metalica dupa prelucrare si sablare si lustruirea coleretei
Foto 11: aplicarea opacului pe capa metalica
Foto 12: aplicarea opacului pe capa
Foto 13: aplicarea masei fizionomice , dentina + smalt
Foto 14: lucrarea inainte de fotopolimerizare acoperita de gel de protectie impotriva stratului de inhibitie
Foto 15: lucrarea dupa fotopolimerizare
Foto 16: lucrarea prelucrata si lustruita
=== CAPITOLUL3 ===
COROANA MIXTA METALOCERAMICA
1.Elemente componente ale coroanei mixte metaloceramice
Coroanele mixte sunt constituite dintr-o componenta metalica, de obicei turnata, care acopera in intregime bontul dentar si asigura agregarea la acesta si o componenta fizionomica, polimerica sau ceramica.
Componenta metalica poate fi realizata din diferite aliaje are grosimi diferite: 0, 35-0, 5 mm pentru coroana mixta metalo-ceramica si 0,25-0,4 mm pentru coroana mixta metalo-plastica(polimerica). Exceptie face coroana mixta la care componenta metalica, obtinuta prin galvanizare, are o grosime de 0,2 mm si scheletele realizate prin sunterizare, cu grosimi de 0,25-0,30 mm .Cand coroana mixta este element de agregare, pe una sau pe ambele suprafete proximale, proteza unidentara urmeaza sa fie conectata cu corpul de punte.
Componenta fizionomica poate fi polimerica sau ceramica si are grosimi diferite: 0,8-2 mm pentru coroana mixta metalo-ceramica si maxim 1,2 mm pentru coroana mixta metalo-plastica(polimerica). Prin grosimea si opacitatea sa, aceasta componenta trebuie sa impiedice transparenta scheletului metalic sau a macroretentiilor (mai ales in cazul coroanei mixte metalo-plastica (polimerica). Pentru stabilirea corecta a rapoartelor dintre componenta metalica si cea fizionomica exista trei criterii de evaluare:
conservarea morfologiei dentare;
conservarea stabilitatii zonelor functionale, mai ales ocluzale;
realizarea unei rezistente corespunzatoare.
Componeneta metalica:
●acopera in totalitate bontul dentar
●protejeaza limita cervicala a bontului;
●delimiteaza componenta fizionomica;
●asigura morfologia suprafetelor ocluzale, respectiv, a marginii incizale
Componenta fizionomica:
●confera un aspect estetic coroanei mixte;
●nu participa intotdeauna la realizarea ariilor proximale de contact, a
suprafetelor ocluzale si marginii incizale prin detaliile de relief pozitiv si negative realizate (convexitati, santuri de descarcare etc.),
●contribuie la mentinerea troficifatii fiziologice a parodontiului marginal.
2.Etapele clinico-tehnice ale coroanelor mixte
Elaborarea unei coroana mixte metalo-ceramice difera de elaborarea unei coroane mixte metalo-plastice (polimerica), mai ales in privinta materialelor si a fazelor de laborator. Mai mult, pentru a construi o coroana mixta metalo-plastica (polimerica) exista la ora actuala o serie de tehnologii, care difera mult intre ele si care vizeaza cu predilectie componenta fizionomica si in cadrul acesteia, modalitatea de realizare a legarii polimerului de suprafata metalica.
Acest aspect esential valabil la orice coroana mixta, imbraca in cadrul coroanei mixte metalo-ceramica si coroana mixta metalo-plastica (polimerica) forme diferite. La o coroana mixta metalo-plastica (polimerica) exista la ora actuala foarte multe posibilitati de legare intre metal si polimer. In acest sens au aparut o multitudine de tehnici si procedee noi, care au optimizat calitatea legaturii dintre cele doua materiale. La interfata dintre acestea apar fenomene fizico-chimice, care determina cresterea fortelor de adeziune dintre cele doua suprafete heterogene.
La coroana mixta metalo-ceramica posibilitatile de realizare a legaturii dintre metal si ceramica sunt mai putin numeroase, ele reprezentand de fapt materializarea celor trei teorii care explica posibilitatile de legare de la aceasta interfata.
In ceea ce priveste componenta metalica a coroanei mixte, raportul numeric al posibilitatilor de realizare se inverseaza, devenind favorabil coroanei mixte metalo-ceramice. La aceasta, scheletul metalic se poate realiza prin turnare, galvanizare sau sunterizare, spre deosebire de coroana mixta metalo-plastica (polimerica) la care aceeasi componenta se obtine doar prin turnare. Descriem schematic, separat, etapele clinico-tehnice de realizare a coroanei mixte metalo-plastica (polimerica) si coroana mixta metalo-ceramica (cu schelet metalic turnat).
a)Coroana mixta metalo- ceramica
Etape clinice:
examenul clinic pentru cunoasterea starii generale a pacientului si a statusului odonto-parodontal in contextual diagnosticului complex al sistemului stomatognat
indicatia de tratament si stabilirea planului terapeutic
prepararea structurii organice a bontului dentar pentru coroana mixta metalo-ceramica
amprenta campuli protetic
protectia provizorie a bontului preparat
verificarea adaptarii protezei pe campul protetic
cimentarea provizorie (daca este cazul) si cimentarea definitiva
Etape de laborator:
confectionarea modelui si realizarea machetei componentei metalice
asamblarea tiparului si si turnarea componentei metalice
dezambalarea, prelucrarea componentei metalice si conditionarea ei in vederea aplicarii straturilor de ceramica
aplicarea si arederea succesiva a staturilor ceramice, prelucrarea componentei fizionomice
verificarea protezei pe model si prelucrarea finala a coroanei mixte metalo-ceramice
b)Coroana mixta metalo-polimerica
Etape clinice:
examenul clinic pentru cunoasterea starii generale a pacientului si a statusului odonto-parodontal in contextual diagnosticului complex al sistemului stomatognat
indicatia de acoperire prin coroana mixta
stabilirea planului terapeutic si al tipului coroanei mixte metalo-plastica(polimerica)
prepararea bontului dentar pentru coroana mixta metalo-plastica (polimerica)
amprentarea campului protetic
protectia provizorie a bontului preparat
verificarea adaptarii protezei pe campul protetic
fixarea provizorie si/sau cimentarea definitiva
Etape de laborator:
confectionarea modelului
realizarea componentei metalice cu unul sau mai multe tipuri de retentii
ambalare, tiparul, si turnarea componentei metalice
deambalarea, prelucrarea componentei metalice
conditionarea componentei metalice la viitoarea interfata cu componentele plastice
confectionarea fatetei polimerice prin unul din procedcele descrise
verificarea adaptarii protezei pe model
prelucrarea finala a coroanei mixte metalo-plastica (polimerica)
3. Bontul dentar
Operatia de pregatire a bontului nu poate fi standardizata datorita conditiilor tehnice si de dotare diferite m care se situeaza practicienii. Totusi voi incerca sa descriu succint aceasta etapa clinica.
Prepararea bontului pentru o coroana mixta trebuie sa respecte in egala masura conditii biologice, mecanice si fizionomice
Prepararea bonturilor dentare comporta, in cazul coroanei mixte, anumite particularitati ce deriva din necesitatea suprapunerii a doua materiale diferite, in anumite zone ale acestei proteze unidentare.
Preparatiile dentare pentru cele doua tipuri de coroane mixte, coroana mixta metalo-plastica (polimerica) respectiv coroana mixta metalo-ceramica, sunt asemanatoare. Exista totusi cateva diferente care vizeaza coroanele metalo-polimerice si care intereseaza cu precadere fata vestibulara si zona de colet.
La coroanele mixte, considerentele de ordin fizionomic impun mascarea coleretei metalice de catre gingia libera. In timp ce la coroana mixta metalo-plastica (polimerica) nu exista alta alternative, la coroana mixta metalo-ceramica au aparut o serie de tehnici noi, care au eliminat colereta metalica.
Pentru orice coroana mixta, "calcaiul lui Ahile" este reprezentat de zonele terminale cervicale si fata vestibulara.
Inainte de a incepe slefuirea reductionala a dintelui (sau a dintilor), este indicat sa se stabileasca axa de insertie a protezei unidentare, detaliu important atat pentru coroana mixta care se insera ca elemente unitare cat mai ales pentru cele care devin elemente de agregare.
In sens vestibule-oral, in cazul dintilor laterali, axa de insertie va fi paralela cu axul lung al dintilor. Pentru dintii frontali va fi paralela cu jumatatea cervicala a fetei vestibulare.
In sens mezio-distal, axa de insertie va fi paralela cu ariile de contact ale dintilor adiacenti.
Prepararea fetei vestibulare se face in asa fel incat sa rezulte un spatiu suficient pentru ambele componente ale coroanei mixte.
La coroana mixta metalo-plastica (polimerica), limita cervicala a preparafiei vestibulare poate fi realizata sub diferite forme:
•prag ca bizou, cea mai indicate modalitate, asigura o adaptare marginala optima
•prag drept, cu o latime de 1,3-1,5 mm
•in chanfrein, modalitate contraindicata in zona vestibulara, materialul
fizionomic intalnindu-se in unghi ascutit cu metalul si favorizind astfel desprinderea lui de pe scheletul metalic;
•preparatie in "muchie de cutit"este contraindicata de majoritatea autorilor
Prepararea fetei orale trebuie sa tina cont atat de morfologia dentara, in special la dinti frontali cat si de particularitatile constructive ale coroanei mixte (aceasta suprafata poate fi exclusiv metalica sau metalo-ceramica).
Este de la sine inteles ca se tine cont si de rapoartele ocluzale. Cingulumul nu se reduce excesiv, deoarece bontul se ingusteaza in sens vestibulo-oral, diminuand rezistenta micsorata deja prin prepararea fetei vestibulare. Pentru coroana mixta metalo-ceramica cu suprafata orala metalica, se reduce aproximativ 0,5 mm iar cand se depune si un strat de ceramica fata orala se va reduce cu cel putin 1 ram. Uneori, la coroana mixta metalo-ceramica componenta fizionomica poate acoperi cele 2/3 incizale ale acestei fete. In acest caz se va reduce corespunzator doar din aceasta zona.
La coroana mixta metalo-plastica (polimerica), limita cervicala a preparatiei orale se prezinta de cele mai multe ori sub forma de chanfrein.
Uneori se poate prepara chiar un prag asemanator cu el din zona vestibulara, dar mai redus (0,7-0,9 mm). La coroana mixta metalo-ceramica, limita cervicala a fetei orale se prepara cel mai frecvent sub forma de chanfrein.
Prepararea fetelor proximale:
Clasic, aceasta etapa debuteaza cu utilizarea discurilor si se continua cu instrumentele diamantate de turbina, reducandu-se cu 1- 1,2 mm, masurarea facandu-se la colet. Componenta fizionomica se termina vestibular fata de ariile de contact. Spre oral ele se continua doar cu componenta metalica. Deretentivizarea fetelor proximale este urmata de orientarea discreta spre incizal (ocluzal).
Marginea incizala (respectiv suprafata ocluzala) va asigura un spatiu de 1,5-2 mm, necesar componentei metalice si polimerice la coroana mixta metalo-plastica (polimerica), respectiv componentei metalice si masei ceramice la coroana mixta metalo-ceramica.
Netezirea muchiilor, infundarea si finisarea subgingivala a pragului (in diferite variante) finalizeaza etapa de pregatire a bontului. Una din metodele moderne de preparare a bontului pentru coroana mixta metalo-ceramica:
Procedeul step-by-step
In cadrul acestei tehnici de slefuire, succesiunea recomandata de preparare a suprafetelor dentare este urmatoarea: incizal (ocluzal), vestibular, proximal, oral.
• Preparea incizala
Slefuirea marginii incizale trebuie sa asigure un spatiu de 2 mm, necesar obtinerii unei transluciditati incizale asemanatoare cu a dintilor naturali. In cazul dintilor laterali este suficient un spatiu de 1,5 mm.
• Prepararea vestibulara urmareste deretentivizarea acestei fete si obtinerea unui spatiu de 1,2-1,5 mm necesar scheletului metalic si componentei fizionomice.
• Prepararea proximala
Se realizeaza cu instrumente diamantate efilate sau cilindro-conice cu varf rotunjit si urmareste atat deretentivizarea fetelor proximale cat si asigurarea unui spatiu necesar pentru metal si ceramica. Fetele proximale preparate vor avea o convergenta spre incizal de aproximativ 6°. Slefuirea reductionala a fetelor proximale se face pana in vecinatatea marginii papilei gingivale.
In urma prepararii vestibulare si proximale rezulta la nivel proximal cate o "aripioara" cu rol retentiv, antirotational si de augmentare a rezistentei bontului. Exista tehnici care elimina aceste elemente din forma finala a bontului.
• Prepararea orala
Se face in functie de rapoartele ocluzale si conformarea coroana mixta metalo-ceramica la acest nivel. Daca suprafata orala a coroana mixta metalo-ceramica va fi metalica este suficienta o reducere de 0,5 mm. In cazul in care coroana mixta metalo-ceramica va prezenta la acest nivel si material ceramic, se indica o reducere orala de 1-1,2 mm.
Si la nivelul fetei orale prepararea poate fi dirijata prin plasarea unui sant de orientare.
Finisarea bontului urmareste rotunjirea muchiilor si unghiurilor exprimate.
Un aspect esential al finisarii bontului il constituie finalizarea prepararii cervicale. Aceasta se poate face fie in aceeasi sedinta, fie in sedinta de amprentare, data fiind necesitatea etalarii santului gingival.
Plasarea pragului gingival in zona vestibulara se face in functie de cerintele fizionomice, particularitatile constructive ale coroanei mixte metalo-ceramice si morfologia santului gingival. Este acceptata o infundare subgingivala a pragului de 0,5-1 mm.
Pragul drept permite realizarea unei grosimi mari a stratului de ceramica in zona cervicala, asigurand cele mai bune rezultate pe plan estetic. Este indicat in special la cazurile in care marginea cervicala a coroanei mixte metalo-ceramice este exclusiv ceramica. Dar, in aceste situatii, jonctiunea dento-protetica nu are precizia care se obtine in cazul coroanei mixte metalo-ceramice cu margine cervicala cu componenta metalica. In plus, pragul drept nu permite refluarea optima a cimentului. Cand este realizat, pragul drept va avea o latime de aproximativ 1 mm.
Deoarece pragul drept prezinta riscul ramanerii unor prisme de smalt nesus-tinute la periferia lui, acesta se bizoteaza, aparand astfel pragul cu bizou . Este recomandabil ca bizoul sa formeze cu preparatia vestibulara un unghi de aproxi-mativ 135'.
Pragul inclinat se prepara supragingival la dintii cu retractii gingivale.
Jonctiunea dento-protetica se realizeaza in acest caz fara interpunerea metalului. Daca pragul inclinat se infunda subgingival este de dorit o jonctiune dento-protetica metalica.
Chanfrein-ul larg este recomandat de cele mai multe ori.
Prepararea bontului pentru coroana mixta metalo-plastica (polimerica) este asemanatoare cu cea pentru coroana mixta metalo-ceramica. Forma finala a bontului pentru coroana mixta metalo-plastica (polimerica) prezinta urmatoarele caractere distinctive:
slefuirea fetei vestibulare este mai accentuata (aproximativ 2 mm) in cazul placarii cu rasini acrilice conventional
pragul cervical vestibular are o latime de 0,8-1,5 mm si este infundat subgingival 0,2-0,5 mm.
Dupa prepararea bonturilor pentru o coroana mixta, cu o gama variata de instrumente rotative, smaltul a fost indepartat in totalitate precum si o parte importanta a dentinei (marimea sacrificiului dentinar variaza in functie de suprafetele dentare si de tipul coroanei mixte). Apare inevitabil o plaga dentinara care expune la impactul cu mediul bucal numeroasele prelungiii odontoblastice cantonate in canaliculele dentinare (aproximativ 15000-70000/mm2).
Contactul plagii dentinare cu mediul bucal poate avea doua consecinte nedorite:
a. declansarea unui sindrom dureros de diferite grade;
b. posibilitatea declansarii unei infectii pulpare.
4.Amprentarea
a)Amprentarea campului protetic
Deoarece executarea unei coroane mixte. ,in cavitatea bucala nu este inca posibila, reproducerea campului protetic prin succesiunea imtiala amprenta-model este deocamdata singura posibilitate de realizare a acestui tip de proteza unidentara.
Amprenta trebuie sa inregistreze cu exactitate toate detaliile care vizeaza bontul, dintii vecini si antagonisti ca si relatiile de ocluzie. Pentru amprentarea unui camp protetic care include bonturi ce urmeaza a fi acoperite cu coroana mixta (fie ca elemente singulare
fie ca elemente de agregare), la ora actuala se utilizeaza o multitudine de materiale si tehnici..
Alegerea materialului si a metodei de amprentare se face pe baza urmatoarelor criterii :
-gradul fidelitatii de reproducere a materialului de amprenta;
-intervalul de timp care sta la dispozitia practicianului pentru realizarea amprentei;
-stabilitatea dimensionala a materialului de amprenta;
-posibilitatile de conservare si de confectionare repetata a modelului;
-materiale de amprenta sa aiba o stabilitate fizico-chimica, o rezistenta
specifica, sa nu irite plaga dentinari si pulpa, parodontiul marginal si partile moi;
-specificul metodelor si materialelor existente pentru realizarea modelului.
Masele termoplastice in inel de cupru au dominat mult timp amprentarea bonturilor pentru coroanele de invelis, inclusiv mixte.
Aparitia materialelor elastice a reprezentat un progres, care a margmalizat amprenta cu inel de cupru, cu toate ca o perioada de timp, in cadrul amprentei cu inel s-a incercat inlocuirea maselor termoplastice cu silicon.
Dintre materialele elastice, elastomerii de sinteza sunt utilizati cel mai frecvent in amprentarea campurilor protetice in discutie.
Elastomerii de sinteza se prezinta in diferite consistente, cea chitoasa aplicandu-se in lingura standard, cea individuala fiind suportul elastomerilor cu vascozitate mica sau medie, care se incarca in seringi.
In amprentarea campurilor protetice pentru realizarea coroanelor mixte, alaturi de elastomerii de sinteza: polisulfuri si polieteri se pot utiliza si hidrocoloizii reversibili. Aceasta ultima grupa de materiale lansate de Seard in 1937, au permis pentru prima oara obtinerea unor amprente globale de mare precizie, avand o fidelitate ridicata. Ele au parasit scena materialelor de amprenta a campurilor protetice, luand destinatia duplicarilor din mai multe motive: necesitatea asocierii unor portamprente speciale cu circuite de racire, a unor instalatii de conditionate ca si a unei turnari imediate a modelului, ramanand doar in sfera de utilizare rezervata elitei specialistilor.
b)Santul gingival
Operatiunea de etalare a santului gingival se poate realiza prin mai multe metode:
A. Metode mecano-chimice.
Inelele din piele si cauciuc au fost treptat inlocuite cu firele de bumbac cu sau fara aditivi (cu rol hemostatic, vasoconstrictiv si astringent). Dintre substantele chimice utilizate pentru impregnarea firelor sau inelelor amintim: clorura de zinc 8%, acidul tanic 20%, alaunul (sulfat dublu de, aluminiu si potasiu) 40%,clorhidratul de adrenalina 1%,epinefrina 8% (atehtie la bolnavii cardiovasculari).
B. Metoda electrochirurgicala.
Metoda se poate executa doar daca beneficiem de aparatura adecvata (generatoare de curenti de inalta frecventa aproximativ 1 MHz). Cu ajutorul unui electrod terminal se indeparteaza versantul intern al gingiei libere realizand deschiderea santului gingival, fara a provoca sangerari sau supraincalziri ale tesutului. Pe langa faptul ca este mai rapida metoda permite o preparare a santului la adtncimea dorita si un acces la eventuale carii de colet. Varful electrodului se tine paralel cu axul dintelui sau in unghi de 15-20° fata de acesta. Dupa largirea santului detritusurile tisulare se indeparteaza cu o buleta imbibata in apa oxigenata.
C. Chiuretajul gingival rotativ.
Metoda consta in realizarea unei eroziuni a versantului intern al santului gingival J in cursul definitivarii limitei cervicale a preparatiei. Ea se practica cu instrumente diamantate de turbina care in cursul actiunii lor nu intereseaza insertia epiteliala (fapt ce deosebeste tehnica de chiuretajul gingival). Metoda pretinde executarea unei protezari imediate prin coroane provizorii de protectie. In situatia traumatizarii santului gingival si/sau insertiei epiteliale in cursul prepararii bontului, amprentarea se amana cu cel putin patruzeci si opt de ore.
c)Amprenta segmentara
Amprenta segmentara se realizeaza in doi timpi: amprentarea unitara si de situatie.
Amprentarea unitara se realizeaza cu ajutorul inelului de cupru sau aluminiu si maselor termoplastice (mai rar), elastomerilor (inel cu macroretentii) sau acrilatelor.
Amprentarea de situatie este al doilea timp al amprentei segmentare si se poate finaliza cu elastomeri sau hidrocoloizi inserati in portamprente, care cuprind cate o hemiarcada (mai rar) sau o arcada intreaga. Amprentele de situatie se pot realiza in trei, doi sau intr-un singur timp.
• Amprenta de situatie in trei timpi.
■Timpul 1 – cu ajutorul unor elastomeri de sinteza, in port-amprenta, se
inregistreaza arcada cu preparatia dentara, incluzand amprenta unitara.
■Timpul 2 – cu elastomeri de sinteza sau hidrocoloizi ireversibili se inregistreaza arcada antagonists.
■ Timpul 3 – cu ceara, materiale termoplastice sau paste pe baza de eugenat de zinc se inregistreaza rapoartele de ocluzie. Dupa necesitati sau in functie de dotare se poate utiliza ca suport o plasa din material plastic, tifon sau folie de staniol.
■ Amprenta de situatie in doi timpi.
■ Timpul 1 – cu elastomeri de sinteza, in portamprenta, se inregistreaza arcada cu preparatia dentara, incluzad amprenta unitara;
■ Timpul 2 – cu ceara, elastomeri, mase termoplastice se inregistreaza antagonisti si rapoartele de ocluzie (intr-un singur timp).
■ Amprenta de situatie intr-un singur timp.
Arcada cu preparatia (sau preparatiile), dintii antagonisti si rapoartele de ocluzie se inregistreaza in cursul unei singure manopere. Portamprenta standard confectionata, de obicei, din material plastic are peretii vestibulari si orali uniti printr-o plasa foarte subtire, realizand pe sectiune aspectul literei "H". Portamprenta se incarca cu elastomeri de sinteza de o parte si de alta a plasei si apoi se aplica pe arcada maxilara, pacientul aducand mandibula in pozitia de intercuspidare maxima.
d)Amprenta globala
Aceast tip de amprenta inregistreaza concomitent bonturile preparate, dintii vecini, parodontiul marginal, dintii antagonisti si rapoartele de ocluzie. Ea se poate realiza in trei, doi sau un singur timp.
Amprenta globala se poate obtine prin doua metode:
• Amprenta globala cu ghidaj unitar
• Timpul 1: a), se amprenteaza substructura organica cu inel (cu perforatii sau cu adezivi chimici) si material siliconat fluid.
b)amprentarea intregii arcade, inclusiv a inelului (inelelor), cu inelele pe campul protetic. Amprenta se realizeaza cu siliconi de vascozitate mare. Siliconii adera intre ei, realizandu-se o dezinsertie unica a celor doua amprente (a + b),
Timpul 2 – Amprentarea arcadei antagoniste.
Timpul 3 – Inregistrarea rapoartelor de ocluzie.
Amprenta globala cu ghidaj unitar cu inel se poate realiza si in doi timpi,
respectiv intr-un singur timp.
• Amprenta globala fara ghidaj unitar.
Aceastii amprenta nu utilizeaza inelele de cupru pentru amprentarea substructurilor organice. Ea a fost preconizata de Thomson, care a executat-o cu hidrocoloizi reversibili.
Ideea lui Thomson a fost reluata si utilizata cu siliconi de consistente diferite:cu viscozitate mare (heavy-body) – Optosil, Dentaflex solid, Silaplast etc. si cu viscozitate scazuta (light-body) – Xantopren albastru, Xantopren plus, Dentaflex pasta etc.
Tehnica de amprentare in doi timpi numita"de corectare", "de spalare", "wash technique", "lavis", utilizeaza elastomeri de consistente diferite: un elastomer cu viscozitate mare "chit" si un elastomer cu viscozitate mica, fluid. Ambele materiale apartin aceleiasi specii chimice.
In esenta, se incepe amprentarea folosind materialul chitos. Dupa priza, si dezinsertia amprentei, cu ajutorul unui instrument special de forma unei penite sau cu un bisturiu, se indeparteaza din masa amprentei regiunile retentive pentru a preveni instalarea de deformari de tip plastic, remanente, in masa siliconului-chit. In a doua faza, peste materialul de amprenta chitos se aplica materialul fluid, amprenta reintroductndu-se pe campul protetic Largirea santului gingival are loc intre cei doi timpi, Astfel, materialul fluid, sustinut de cel chitos, patrande tn santul gingival, lmegistrrnd cu fidelitate aceasta importanta zona.
Ideea de la care s-a pornit in realizarea acestei tehnici este cea a complementaritatii celor doua tipuri de materiale siliconice, chitos si fluid, tn timp ce siliconul chit prezinta ca avantaj o contractie volumetrica redusa, iar ca dezavantaje fidelitatea scazuta si faptui ca nu patrunde in santul gingival, siliconul fluid prezinta avantajul patrunderii eficiente in santul gingival, dar si dezavantajul unei mari contractii volumetrice, in functie de tiput de reac|ie, de priza. Prin combinarea avantajelor si dezavantajelor enuntate s-a ajuns la realizarea unei prime amprente cu elastomerul chit care se "corecteaza" cu un elastomer fluid.
O varianta a acestei tehnici aplica materialului fluid cu o seringa speciala pe dintii de amprentat si in santul gingival, dupa care amprenta cu material chitos, umpluta si cu o doza de material fluid, este aplicata pe cimp.
Grupul de tehnici intr-un singur timp foloseste fie un singur material cu o unica consistenfa, fie doua materiale cu consistente diferite.
Tehnica numita a "dublului amestec" (Doppelmischtechnik), utilizeaza doi elastomeri de consistente diferite. Materialul fluid se depune cu o seringa in jurul dintelui preparat, iar materialul chitos se aplica imediat peste cu ajutorul unei linguri. Avantajele acestei tehnici sunt legate de priza concomitenta a celor doua materiale, care impiedica deformarea elastiea a elastomerului chitos de catre cel fluid; tensiunile interne sunt intens diminuate, iar exactitatea este mult marita. Pentru a evita desprindearea materialului chitos de lingura de amprentare, se utilizeaza diferiti adezivi. Dezavantajele tehnicii sunt legate de numarul sporit de asistenti necesari prepararii simultane a materialelor de amprenta si servirii medicului mtr-un timp operativ.
O varianta a acestei tehnici se numeste tehnica "Sandwich"; aici materialul fluid este depus peste cel chitos in lingura si sunt aplicate concomitent, facand priza in acelasi timp.
5.Modelul
a)Generalitati
Confectionarea modelului, copia fidela a campului protetic amprentat anterior, reprezinta prima faza de laborator si serveste initial la confectionarea machetei viitoralui schelet metalic al coroanei mixte si ulterior la realizarea componentei fizionomice si a corpului de punte (cand coroana mixta este element de agregare).
Modelul reprezinta o veriga importanta in procesul tehnologic de realizare a unei coroane mixte. Un model care prezinta anumite imperfectiuni poate compromite piesa protetica finita anuland eforturile fizice si materiale ale tehnicianului din cursul fazelor de machetare, turnare (sau galvanizare) si placare a scheletului metalic.
Orice model este alcatuit din doua parti care formeaza un tot unitar: modelul propriu-zis si soclul.
Dupa ce amprenta a obtinut calificativul clinicianului "buna pentru turnare", aceasta va ajunge in laborator. Drumul amprentei din cabinet catre laborator poate fi scurt sau lung, continuu sau intrerupt (se cunosc situatii in care laboratoarele sunt situate la mii de kilometri de cabinete). Intervalul de timp scurs de la amprentare la momentul confectionarii modelului influenteaza decisiv calitatea viitoarei piese protetice.
Orice amprenta realizata cu materiale elastice, dupa indepartarea de pe campul protetic, trebuie curatata de sange si saliva, acestea impiedicand cristalizarea gispurilor din care se confectioneaza, de obicei, modelele.
Masele de elastomeri de sinteza se spala cu apa calduta, iar amprentele din hidrocoloizi reversibili si ireversibili cu apa rece.
Materialul de amprenta utilizat determina momentul potrivit pentru turnarea gipsului:
• in cazul materialelor de amprenta de tipul hidrocoloizilor ireversibili este necesar ca modelul sa fie turnat imediat dupa spalarea amprentei
• amprentele din elastomeri de sinteza, dupa indepartarea de pe campul protetic, trebuie sa stea 30 minute tnainte de a fi turnat modelul, deoarece prezinta o retractie elastica intirziata care se incheie dupa circa 20-30 minute.Inainte de a fi turnate, amprentele din elastomeri de sinteza, care se transporta in laborator, trebuie bine racite, apoi depozitate 30 minute la temperatura camerei pentru a-si comperisa
contractia termic dependenta. Doar amprentele din elastomeri de sinteza se pot pastra uscate si depozita la temperatura camerei. Materialele de amprenta pe baza de siliconi cu reactie de condensare si
polisulfurile pot astepta ptna la doua ore pentru turnarea modelului.
Materialele de amprenta pe baza de siliconi cu reactie de aditie si de
gume polieterice pot fi pastrate timp mai indelungat fira a se deteriora.
La amprentele realizate cu Impregum este necesara indepartarea
oricaror urme de apa, daca acestea se pastreaza.
Inainte de turnarea modelului este necesar ca orice amprenta elastica sa
fie uscata.
Produsele care nu corespund testelor Deutsches Institut fűr Normung, specificarilor ADA sau standardelor ISO (pentru gipsurile de confectionat modele) nu au nici o valoare. Rezultatele diferite obtinute in cazul unor produse testate se datoreaza diferentelor de sarjare a gipsurilor.
Pentru malaxare se folosesc instrumente curate si fira resturi de gips vechi. Pulberea gipsurilor dure si apa distilata se vor doza dupa indicatiile producatorului.
Apa distilata se pune in bol, iar pulberea de gips se toarna incet deoarece gipsul trebuie sa absoarba apa in cel putin 20 secunde. Pentru a se obtine o pasta bine amestecata in timp scurt, gipsul nu se utilizeaza in cantitati mari. In cazul unor cantitati de gips de 400 g timpul de amestecare cu vacuum-malaxorul este de 30 secunde, iar manual se vor face cate doua miscari de amestecare pe secunda, timp de un minut.
Timpul de prelucrare al gipsurilor naturale reprezinta 2/3 din timpul de priza. Amprenta se pune cu impresiunile in sus pe o masa vibratoare, iar gipsul se toarna in cantitati mici, sub vibratie. Astfel, bulele de aer existente urca la suprafatii.
Amprentele din hidrocoloizi reversibili sau gume polieterice in care s-a turnat un gips dur, pentru a nu aparea diminuari ale duritatii acestuia se vor mentine intr-o ambianta cu o umiditate de 100% pana la sfrsitul rehidratarii (prizei) gipsului. Pastrarea in mediu umed nu este indicata in cazul polisulfurilor sau siliconilor cu reactie de aditie.
Dupa terminarea prizei materialului, modelul se fndeparteaza din amprenta si se depoziteaza la temperatura camerei. Timpul de priza variaza de la material la material, fund de circa 20-30 minute.
Tumarea soclului dintr-un gips pentru amprenta sau din varietatea de gips alabastru, este apanajul unor tehnologii vechi de realizare a modelelor.
Pentru a nu apare deformarea modelului initial, soclul se confectioneaza dintr-un gips dur cu un coeficient mic de dilatare liniara de priza.
Stratul pentru soclu se toarna dupa 20 minute de la inceputul malaxarii primului strat de gips (din care s-a turnat modelul propriu-zis).
Un gips dur face priza dupa maximum 20 minute, dar abia acum mcepe procesul de dilatare. Astfel, la tumarea soclului dupa 20 minute, modificarea dimensiunilor totale ale modelului propriu-zis este mai mica decat daca s-ar turna gipsul pentru soclu la doua ore dupa inceperea malaxarii primului strat deoarece acesta a atins 90% din dilatarea maxima de priza. Finisarea modelului din gips dur si taierea bonturilor mobile se face fara ca modelul sa ajunga in contact cu apa. Apa determina marirea dimensiunilor modelului cu un coeficient de 1/3 din cel al dilatarii de priza.
Este recomandabil ca sodurile modelelor cu bonturi mobilizabile sa fie tur-nate exclusiv din gipsuri dure. Pentru unele sisteme de confectionare a modelelor cu bonturi mobilizabile, soclurile trebuie tumate din aceeasi clasa de gips din care s-a realizat modelul propriu-zis. La aceste sisteme, soclul se confunda cu modelul propriu-zis din mai multe puncte de vedere .
Cu cat un model din gips dur se depoziteaza mai mult timp la temperatura camerei, cu atat le cresc proprietatile de rezistenta si scade expansiunea de priza. Cele mai ridicate valori de duritate si rezistenta se obtin dupa sapte zile de conservare la 23=C si umiditate ambianta de 50%. Expansiunea de priza creste timp de 24h, apoi modelul uscat se contracta liniar 0,05% la 23"C si 50% umiditate ambianta. Desigur ca datele prezentate difera de la un material la altul.
Deoarece orice material elastic de amprenta se contracta (hidrocoloizii mai mult decat elastomerii de sinteza), negativul campului protetic va avea un gabarit mai mare (in situatia in care materialul de amprenta adera bine la lingura). Rezulta ca modelul va avea si el un gabarit mai mare decat campul protetic, egal cu suma valorilor contractiei amprentei si dilatarii de priza a gipsurilor. In consecinta, este necesar ca pentru lucrarile de precizie amprenta sa fie luata cu o lingura individuala. Aceasta are o grosime a peretilor de minim trei mm (vestibular si palatinal), prezentand astfel o suprafata dura cu margini inalte necesara pentru a fixa materialul de amprenta de lingura. Astfel este evitata contractia la nivelul centralui de greutate in plan sagital.
b) Clasificarea modelelor pentru realizarea coroanelor mixte
Clasificarea modelelor pentru coroana mixta se poate face in functie de mai multe criterii:
A. Dupa materialele din care sunt confectionate (Schulze):
gipsuri: • dure – clasa III DIN 13911
•extradure – clasa IV DIN 13911 (Extrahart, Stone)
cimenturi
metale: • depuse pe cale galvanica ; aliaje usor fuzibile; aliaje topite si pulverizate; amalgame.
mase plastice: • rasini • acrilice
poliuretanice
epoxidice
epiminice
materiale compozite
B. Dupa tehnologia de realizare:
turnate – din gipsuri, materiale plastice, materiale compozite, aliaje usor fuzibile;
indesate – cimenturi (FOZ, silicat), amalgame;
galvanizate, pulverizate – din metale
prin ardere de mase ceramice.
C. Dupa caracterul de fixitate sau posibilitatea de mobilizare a bontului (bonturilor):
cu bonturi fixe
cu bonturi mobilizabile
c) Clasificarea materialelor utilizate la confectionarea modelelor
Pentru confectionarea unui model pentru proteze unidentare si punti in laboratorul de tehnica dentara, se folosesc mai multe materiale.
Alegerea unui material se face in functie de:
-proprietatile mecano-fizice si chimice;
-natura materialului de amprente;
-tehnnologia de realizare a modelului pentru care s-a optat.
-Ideal, materialele din care se confectioneaza modelele pentru proteze unidentare si punti trebuie sa indeplineasca o serie de conditii, dupa cum urmeaza:
-Stabilitatea formei si a volumului;
-Exactitatea (fidelitatea);
-Plasticitatea initiala;
-Timpul de priza convenabil;
-Consistenta;
-Rezistenta la rupere si presiune;
-Rezistenta la abraziune;
-Calitatea suprafetelor;
-Posibilitati de corectie si /sau adaugare;
-Stabilitate chimica;
-Prelucrabilitate usoara.
La ora actuala, pentru confectionarea unui model, se pot utiliza mai multe categorii de materiale care aparfin unor familii distincte:
A. Gipsuri (naturale si suntetice)
Dupa Deutsches Institut fur Normung gr II – alabastru (B CaSO4 • 1/2H2O)
gr III – dure (Moldano, Begodur, Duralit, Vel-Mix Stone etc.)
gr IV – extradure, extrahart, Stone (Fujirock, Tewestone, Diastone, Plastone, Vel-Mix Stone, Alphatop 81, Supra-Stone etc.).
Dupa ISO si specificarea ADA 25:
gr II – dentalplaster
gr III – dentalstone
gr IV – dentalstone, high strength (Girodur IV-C, Girostone IV-N, Girrock IV-C,Moldastone, Alphadur 700, Tewestone, Prima-Rock etc.).
Proprietatile si prepararea acestor materiale difera de la un produs la altul,ele au fost prefectionate continuu, fiind si azi cele mai utilizate materiale pentru confectionarea modelelor.
B. Polimeri
a. rasini acrilice – nu se mai fntrebuinteaza, decat foarte rar
b. rasini epiminice – cu rezerve, retractie dimensionala homotetica de aproxi-mativ 0,6%, necesita tehnici de compensare;
c. rasini epoxidice – materialele secolului nostru: timp de priza 15-20 minute,
contractie 0,2%, reproduc detalii de 25 Jtai, necesita solutii de separare (izolare) a amprentelor, si sunt compatibile cu polisulfurile, polieterii si siliconii.
Produse: Epoxydent, Epoxy Die, Model Plast Epoxy, etc.
d. poliuretanii – materiale recent utilizate in acest scop; au proprietati deose-
bite: rezistenta la presiune 60 N/mm fidelitate extraordinara, necesita insa un timp indelungat de priza (aproximativ 3-4 h) si amprente uscate.
Produse: Alpha Die, Eudiroc, Polyroc Super Dies etc.
-C. Metale depuse electronic (Ag, Cu, Ni – cap.10.5.2.4.) Materiale ideale, tehnologie de durata.
Metoda este compatibila cu toate materialele de amprenta cu exceptia hidrocoloizilor. Polisulfurile sunt incompatibile cu baile acide, iar polieterii risca o imbibitie cu solutiile din baie.
D. Aliaje usor fuzibile – depuse prin pulverizare; sunt utilizate din 1978. Contin bismut, stibiu, argint, plumb. Prezinta o precizie dimensionala (0,2% contractie, 0,2%expansiune). Rezistenta la abrazie este mai mare decat a gipsurilor si inferioara rasinilor epoxi si metalelor depuse electrolitic. Nu sunt compatibile cu hidrocoloizii si materialele termoplastice.
E, Materiale composite. Sunt materialele viitorului, fiind alcatuite dintr-o faza organica si una anorganica (umplutura). De obicei, materialelor pentru modele din categoria polimerilor li se adauga umpluturi anorganice pentru optimizarea proprietatilor lor. Frecvent, priza acestor materiale, care actualmente sunt folosite camateriale de complectare a modelelor din gipsuri superdure, se face in urma fotopolimerizarii cu lumina din spectral vizibil (Blocset-Kulzer).
Tehnologiile de realizare a modelelor de lucru sunt rezultatul unor perfectionari continue.
Inainte de a le prezenta, enumeram cateva conditii necesare unei tehnologii actuale in acest domeniu:
-redarea in totalitate a detaliilor campului protetic, cu precadere a santului
gingival si a papilei interdentare;
-pastrarea integritatii modelului pana la realizarea piesei protetice;
-posibilitatea de mobilizare a bonturilor dentare, chiar si a celor cu
gabarit mic, care trebuie sa se rndeparteze si sa se repuna usor in soclu;
-pozitionarea spatiala unica a bonturilor;
-paralelismul bonturilor;
-posibilitatea duplicarii modelului de lucru.
Modelele cu bonturi fixe, care se obtin prin depunerea in amprenta de gipsuri rare sau extradure, se practica tot mai rar in tehnologia protezelor unidentare si a rjntilor in general, fiind indicate fn special pentru confec(ionarea arcadelor anta-goniste. Se numesc "monobloc" deoarece bonturile si restul campului protetic_fac corp comun cu soclul modelului.
Tehnica de realizare:
Pregatirea amprentei: spalare, dezinfectie, uscare. .
Pregatirea gipsului dur sau superdur se face respectfnd raportul apa pulbere, conform indicatiilor producatorului, utilizind vacuum-malaxoral sau malaxarea anuala, prin metoda saturarii progresive
Amprenta se pune pe masa vibratoare, se toarna pasta de gips dinspre marginea amprentei mandibulare, respectiv centrul amprentei maxilare. Materialul patrunde toate detaliile, pana se depasesc marginile care corespund fundurilor de sac.
Amprenta se ia de pe masa vibratoare si se depune pe un suport, timp de
aproximativ 20-30 minute, cat dureaza priza gipsului.
Se creaza cateva retentii in baza modelului .
Se prepara o noua pasta de gips, de acelasi tip cu precedentul si doar in
cazuri exceptional un gips obisnuit.
Pasta se depune intr-un conformator (corespunzator unui anumit tip de
articulator sau ociuzor), iar o cantitate mica se aplica peste modelul din amprenta, dupa care se rastoarna amprenta peste conformator .
Dupa priza gipsului (20-30 minute) se demuleaza amprenta si se indepar-
teaza conformatorul. Dupa aceasta se trece la finisarea soclului la aparatul de soclat.
Modelul se usuca in cuptor timp de 30-60 minute (la 200°C).
Montarea modelelor in ocluzor sau articulator
Varianta modelelor cu bonturi mobilizabile este foarte des adoptata pentru elaborarea protezelor unidentare, puntilor si protezarilor compozite, in care coroanele mixte detin o pondere importanta.
Modelele cu bonturi mohilizabile ofera o serie de avantaje. Datorita posibilitatii dezinserarii bonturilor din ansamblul modelului, tehnicianul are un acces facil in modelarea fetelor proximale. Tehnica permite un confort sporit pentru cel ce modeleaza, asigurandu-i o vizibilitate optima. In literatura franceza de specialitate, bontul mobilizabil, ca atare, este denumit "model pozitiv unitar" prescurtat, model unitar .
Metoda modelului classic cu bontul mobilizabil, in formularea initiala, tine de timpuri trecute. Ea se preteaza la obtinerea modelelor cu bonturi mobile confectionate pe baza unor amprente luate cu inel de cupru.
Tehnica implica doi timpi:
a. Confectionarea bontului mobilizabil (modelului unitar ).
Bontul mobilizabil poate fi realizat din diferite materiale: gipsuri dure, cimenturi oxifosfatate de zinc, silicat, silicofosfat), polimeri (rasini acrilice autopolimerizabile, rasini epoxi, poliuretani) si amalgame (de cupru sau argint).
b.Confectionarea bontului mobil din gipsuri dure.
Inelul de cupru se scoate din amprenta. Se cofreaza inelul cu o banda de ceara sau hartie cerata de 2 coroana mixta latime. Se prepara o pasta din Moldano, care se introduce prin vibrare continua in inel, pana ce se atinge marginea cofrajului. Dupa priza totala a gipsului se indeparteaza cofrajul, se prelucreaza prelungirea radiculara a bontului pana se obtine o forma cilindro-conica neretentiva. Se marcheaza fata vestibulara rentru a fixa pozitia bontului in model. Prelungirea conica se ceruieste pentru a usura indepartarea bontului din model. Tot in acest scop se aplica un mic buton de ceara pe varful prelungirii (spre viitoarea baza a soclului).
Confectionarea bontului mobil din cimenturi.
Utilizarea cimenturilor ca materiaie pentru confectionarea bonturilor mobile are o valoare istorica. Cu toate ca aceste materiaie prezinta o serie de calitati (timp de priza scurt, fidelitate mare in redarea detaliilor, stabilitate volumetrica si duritate acceptabila) ele nu mai stnt utilizate decat foarte rar, din urmatoarele motive: pret de cost ridicat, fluiditate redusa, deshidratare urmata de contractii si fisurari. Cimenturile nu se utilizeaza decat in cazul amprentelor luate cu inel de cupru. Mai intrebuintate sunt cimenturile silicofosfat.
Tehnica presupune urmatorii timpi:
• amestecarea pulberii cu lichidul, conform indicatiilor producatorului
• pasta obtinuta se indeasa cu fuloarul, pe cat posibil fara incluziuni de aer;
• in continuare se construieste cu ajutorul unui conformator prelungirea
bontului, care ulterior se prelucreaza sub forma tronconica.
Confectionarea bontului mobil din amalgame.
In tehnica realizarii bonturilor mobilizabile se utilizeaza uneori si amalgame. Dintre acestea, se prefera amalgamele de cupru datorita costului mai redus, Amalgamul de cupru se prezinta sub forma unor pastile sau granule care se incalzesc pana cand apar pe suprafata lor mici picaturi de mercur. In acest moment ele se transfera intr-un mojar, unde, prin frecare cu un pistil aliajul devine plastic. Cu un fuloar, amalgamul se introduce strat cu strat in amprenta luata cu masa termoplastica in inel de cupru .Daca in locul maselor termoplastice s-au folosit materiaie de amprenta elastice, procedeul nu mai poate fi utilizat.
Bonturile mobile din amalgam se realizeaza astazi foarte rar datorita urmatoarelor dezavantaje:
durata mare de confectionare (timpul total de priza) aproximativ l0 h;
imposibilitatea fularii amalgamului in amprente cu elastomeri in inel de cupru:
degajarea vaporilor de mercur;
coeficient de expansiune relativ mare (0,1-0,25%) in comparatie cu gipsurile extradure (0,05%);
necesitatea consolidarii peretilor inelului de cupru prin inglobarea intr-o masa de gips dur (pentru a rezista presiunilor dezvoltate in timpul Tndesarii amalgamului).
Confectionarea bonturilor mobile din polimeri. au determinat testarea in acest sens si a altor materiale. Astfel au fost utilizate rasinile acrilice autopolimerizabile.
Polimetilmetacrilatii Palavit si Paladur (cu lanturi macromoleculare liniare) primiti initial cu mare entuziasm sunt abandonati la ora actuala datorita reactiei de priza exoterme, a contractiei mari de priza si duritatii lor scazute.
Dezavantajele rasinilor acrilice au determinat lansarea altor polimeri cu utilizare in acest domeniu. Dintre acestia amintim rasinile epoxidice, epiminice si poliuretanice. Pentru a creste rezistenta li s-au adaugat umpluturi anorganice, cum ar fi particule metalice, de sticla, ceramica, borosilicati sau cuart.
Legarea de componenta organica a umpluturilor se face prin silanizare. De aceea, aceste materiale pentru confectionat modele pot fi considerate materiale compozite. Sunt livrate in diferite sisteme: pasta/lichid – EPOXI-DIE (IVOCLAR), lichid/lichid – ALPHA DIE (SCHUTZ-DENTAL), pulbere/lichid – IMPREDUR si se depun fara presiune in amprenta. Ele fac priza intr-un interval scurt de timp. Utilizarea lor se asociaza cu pinuri dowel, eliminindu-se astfel etapa de confectionare a prelungirii radiculare a bontului mobil. Gradul de fidelitate crescut, duritatea mare si manipularea usoara sunt calitati care recomanda tot mai mult aceste materiale.
In confectionarea bonturilor mobile se utilizeaza si mase ceramice (DIAMOND DIE). Dupa introducerea m amprenta (in faza plastica), aceasta se depune in cuptor (650°C) unde are loc sunterizarea. Expasiunea de priza (aproximativ 0,2%) este compensate de contractia de ardere.
b. Confectionarea modelului de ansamblu (model unitar si modelul dintilor vecini).
Modelul unitar realizat prin una din tehnicile anterioare se repune in inelul de cupru sau capa de transfer, impreuna cu care se repozitioneaza in amprenta de situatie exact in pozitia initiala. In continuare se acopera prelungirea radiculara a modelului unitar cu un strat subtire de cearii si se fixeaza o sfera de ceara cu diametral de 3-4 mm. Aceasta are rolul de a usura luxarea modelului unitar, dupa turnarea modelului de ansamblu. Etapa urmatoare difera in functie de modul in care s-a luat amprenta: (1) intr-un singur timp, (2) in doi timpi si (3) in trei timpi.
Se torna gips dur in amprenta cu bontul mobil, depasindu-se marginea
acesteia cu 3-4 mm. Peste gipsul dur se toarna alte straturi de gips, din care se confectioneaza soclul si prelungirea distala.
Dupa priza, se taie m prelungirea distala un sanf sub fonna literei T sau Y. Se izoleaza, dupa care se toarna in amprenta antagonistilor modelul cu acelasi nume, format si el din doua straturi: modelul propriu- zis al dintilor antangonisti din gips dur si soclul impreuna cu prelungirea distala, care
se adapteaza perfect in santul practicat anterior .
In cazul amprentei in doi timpi se toama intai modelul de ansamblu cu
prelungirea distala (cheia de ocluzie) dupa metoda prezentata anterior. Dupa priza se demuleaza amprenta, apliclndu-se pe modelul de ansamblu a doua amprenta care confine impresiunile antagonistilor dupa care se toama modelul dintilor antagonist.
In cazul amprentei in trei timpi se toarna sepairat modelul de ansamblu, modelul antagonistilor, dupa care se monteaza in ocluzor sau articulator in functie de a treia amprenta (de inregistrare a ocluziei). Inainte de montarea in ocluzor sau articulator se practica luxarea (mobilizarea) modelului unitar.
Modele sectionate cu pinuri Dowel
Pinurile dowel sunt tije cilindro-conice, care prezinta un cap retentiv ce se fixeaza in mijlocul bontului mobilizabil utilizarea pinurilor, (dowel) cat si prin procedee fira pinuri. In continuare enume-ram etapele de realizare a unui model eu bont mobilizabil, prevazut cu pinuri:
1. Pinurile se centreaza in impresiunile bonturilor din amprenta pana la 13 mm de marginea incizala sau se fixeaza in aceasta in cazul pinurilor care prezinta o prelungire distantatoare .Se pot utiliza unul sau doua pinuri pentru fiecare bont, iar daca avem mai multe bonturi, pinurile trebuie sa fie paralele tntre ele. Acest lucru se obtine cu ajutorul unui aparat care prezinta o placuta de ghidaj in care se gasesc tijele de ghidaj.
Se depune un gips extradur,de exemplu DURALIT-DEGUSSA,care nu va depasi inaltimea marginilor amprentei cu mai mult de 3-4 mm. In timpul in care acest material se gaseste in faza plastica se introduc pinurile in pozitia anterior determinatela extrernitatea lor libera pinurile se pot solidariza cu o tija de ceara
Dupa priza materialului se realizeaza un sant de ghidaj si se izoleaza suprafata acestuia ,iar pinurile se acopera cu un strat subtire de ceara. La virful lor se aseaza fie o sfera de ceara fie o tija cu diametrul de 3-4 mm care serveste ulterior rentru reperarea si luxarea mai usoara a pinului din soclul modelului. Apoi se toarna soclul modelului dintr-un gips dur, al carui coeficient de expansiune la priza este apropiat celui extradur, utilizat anterior. Dupa priza acestuia se demuleaza amprenta, ir cu ajutorul unei pinze de fierastrau sau al unor aparate tip MODEL-CUT se sectioneaza mezial si distal fiecare bont pana la nivelul soclului. Benzile de metal fixate anterior in amprenta pot asura mult aceasta faza.
Procedeul PINDEX utilizeaza pinuri dowel care, spre deosebire de tehnologia clasica, se introduc in modelul arcadei dupa priza gipsului. Inelele de retentie nu mai sunt necesare ele fund inlocuite cu pinuri dowel. Tehnologia de realizare a procedeuliii PINDEX consta in urmatoarele faze:
Amprentarea campului protetic si a zonelor limitrofe;
Toaleta amprentei;
3. Turnarea unui gips superdur pana la marginile amprentei sau pana in
apropierea acestora
Dupa priza finala (50-60 minute), se demuleaza amprenta iar baza modelului see slefuieste intr-o suprafata perfect plana .Aceasta trebuie sa fie perpendiculara pe axul de insertie al bonturilor mobilizabile.
Modelul se aplica cu baza pe stativul de inaintare al masinii de gaurit. Din partea opusa, dinspre bonturile coronare se proiecteaza un fascicul luminos (SPOT) pentru a permite, prin transparenta, centrarea in mijlocul bontului mobil, respectiv al celorlate elemente mobilizabile .Adancimea si diametrul forajului vor fi individualizate In functie de model si de tipul dowel-pinului utilizat, astfel incat capul pinului sa se potriveasca exact in putul forat. Puturile se foreaza perpendicular pe planul bazei modelului (in sensul mobilizarii bonturilor) si paralele intre ele. Pentru fiecare element se utilizeaza cate un pin, De asemenea se introduc pinuri dowel si in portiunile de arcada care nu se mobilizeaza.
Se izoleaza baza modelului propriu-zis si se toarna soclul. Pentru aceasta se utilizeaza un conformator in care se introduce pasta de gips preparata la un vacuum- malaxor sau manual. Peste gipsul care inca nu a facut priza se aplica modelul cu
pinuri, astfel incat baza acestuia sa fie perfect paralela cu planul mesei de lucru.
Dupa priza gipsului se indeparteaza conformatorul si se finiseaza modelul la soclator.
Mezial si distal de fiecare element mobilizabil se realizeaza un sant cu
ajutorul aparatului MODEL-CUT (CUTMAN-MODELLSAGE) sau cu o panza de fierastrau.
Cu ajutorul unui instrument ascutit, dinspre baza soclului se luxeaza
elementele mobilizabile.
La ora actuala se comercializeaza o multitudine de forme si sisteme de pinuri. In dorinta de a evalua eficienta acestora Setz si Diehl (142) au intreprins un studiu interesant.
Avantajele multiple ale modelelor cu bonturi mobile sunt arhicunoscute. Tehnologia acestor modele este insa mai complicata, necesitind atat cunostinte teoretice cat si rabdare din partea tehnicianului precum si un timp de lucru suplimentar.
Dintre modelele cu bont mobilizabil, cele cu pin s-au impus preponderent. Tehnologia lor laborioasa i-a determinat pe specialisti sa o simplifice si sa gaseasca noi metode de confectionare a modelelor cu bont mobilizabil, cu aceleasi perfomante si care sa excluda utilizarea pinurilor.
Materialele uzuale utilizate pentru confectionarea modelelor (gipsurile, amalgamele, rasinile, cimenturile sau compozitele) prezinta modificari dimensionale mai mult sau mai pujin znportante. De aceea, in tehnologia modelelor s-au incercat depunerile de metale (pe cale galvanica iau prin pulverizare). Modelele astfel realizate sunt le mare precizie si poseda o rezistenta mecanica zeosebita.
Caracteristicile unui model obtinut pe cale galvanica sJnt urmatoarele: fidelitatea sxceptionala, duritate mare, stabilitate volumetrica coeficient de contractie 0,2-0,3%) si absenta fenomenelor de imbatrinire.
Principiul metodei se bazeaza pe depunerea electrolitica pe peretii amprentei a unui strat metalic (0,5-1 mm) de cupru, argint sau nichel. In functie de vechimea si starea baii galvanice, se aplica o tensiune intre 2,8 si 6 V si o intensitate a curentului de aproximativ 10 mA
Obtinerea acestui tip de model necesita parcurgerea a trei faze:
a. pregatirea suprafetelor amprentei in vederea depunerii si fixarii straturilor de ioni metalici;
b. depunerea propriu-zisa a ionilor metalici;
c. definitivarea modelului prin aplicarea de gips dur in detaliile ramase libere ale amprentei .
Modelul obtinut pe cale galvapica isi gaseste utilizarea si in realizarea modelului unitary pentru incrustatii, coroane partiale si de invelis, punti dentare si rezolvari compozite.
a. Pregatirea amprentelor
In principiu, orice amprenta poate fi acoperita prin galvanoplastie cu un strat metalic cu exceptia hidrocoloizilor si polieterilor (30). Amprentele realizate din polisulfuri sunt compatibile numai cu ionii de Ag+. In contact cu solutiile electrolitice. amprentele cu polieteri sufera un proces de imbibare, fenomenul limitind indicatia acoperirii galvanice a acestor amprente.
Pregatirea amprentei consta in transformarea ei dintr-un element electrolitic indiferent intr-un corp bun conducator de electricitate. Acest deziderat se obtine prin mai multe metode:
grafitare si/sau acoperire cu o pulbere pe baza de Ag, Cu sau Fe;
argintare (reducerea unei sari de Ag dupa un procedeu asemanator celor deobtinere a oglinzilor de Ag);
aplicarea unei suspensii de Ag coloidal (SILBERSPRAY sau GALVA-NOSPRAY-DETAX).
In situatia in care amprenta se realizeaza cu ajutorul inelului de Cu, este necesara izolarea cu ceara sau lac a suprafetei externe a acestuia. Se evita astfel depunerile metalice nedorite la nivelul acestei suprafete.
Dintre procedeele enumerate mai sus, cel mai exact este acoperirea cu o pulbere de Ag, Cu sau Fe deoarece intre suprafata amprentei si stratul electric depus nu se mai interpune nici un alt material. Cea mai indicata se pare ca este pulberea de Ag.
e) Montarea modelelor in simulatoarele aparatului dento-maxilar
Modelul, odata realizat si finisat, urmeaza sa fie montat intr-un simulator al aparatului dento-maxilar pe baza datelor inregistrate in acest scop. Inregistrarea relatiei de ocluzie se poate realiza chiar in momentul amprentarii ctnd amprenta se obtine printr-o tehnica globala unica.
Cateva posibilitati:
-cu folii de ceara care depasesc cu 0,5 coroana mixta latimea arcadei (Shillingburg),sectionate la nivelul fetelor meziale si distale ale caninilor si apoi decupate; intre foliile de ceara se aplica benzi de tifon sau staniol
-cu ajutoml capelor de transfer, cu sabloane de ocluzie (de obicei cand nu exista contacte dento-dentare);
-cu proteze tranzitorii, in cazul unor restaurari de amploare si ocluzii instabile.
Etapele sunt urmatoarele:
Inregistrarea pozitiei arcadei maxilare in plan orizontal si vertical, utilizind arcul facial. Pe furca palatinala a acestuia se depune un rulou de ceara in forma de "U" sau un polieter (de exemplu RAMITEC-ESPE) care va inregistra impresiunile arcadei superioare.
Pozitionarea "condililor" articulatorului in functie de distanta intercondiliana
inregistrata clinic in pozitia S, M sau L (small, medium, large). Pentru a se putea transfera datele pe articulator, pantele condiliene se fixeaza la 30°. Se monteaza arcul facial de .transfer pe articulator (fig. 41 c). In amprenta de pe furca palatinala se introduce modelul arcadei superioare, dupa care soclul acestuia se fixeaza la bratul superior al articulatorului (cu diferite dispozitive sau mase de gips preparate extemporaneu).
Dupa ce fixarea este finalizata se indeparteaza arcul facial, verific!ndu-se
fixitatea modelului. Se determina pozitia de intercuspidare maxima cu ajutorul unei amprente care se transfera ulterior pe modelul arcadei superioare fixat in articulator.
Modelul arcadei inferioare se fixeaza in amprenta ocluziei, articulatoral fund
rasturnat, cu bratul superior pe masa de lucru si cu bratul inferior deschis. Se prepara o pasta de gips care se depune pe soclul modelului inferior si se Tnchide bratul inferior al articulatorului peste aceasta movilita de gips (fig. 41 d).
Montarea modelelor in articulatoarele neprogramabile se face asemanator. Distanta intercondiliana, placutele posterioare (ghidajul posterior) si placutele anterioare (ghidajul anterior) sunt de data aceasta parametrii ficsi, avind valori medii stabile.
6.Macheta componentei metalice
Macheta componenetei metalice se poate realiza prin mai multe tehnici dintre care :
a)reducerea dintr-un bloc de ceara cu dimensiuni initiale mai man (procedeu clasic utilizat tot mai rar);
b)aditia de ceara, cand prin picurare se cladeste succesiv strat cu strat
(conform tehnicii P.K. Thomas, a lui Dawson – every – other sau a unor tehnici
combinate);
c)metoda foliilor de ceara (34) sau din diferite mase plastice (PROVICAP).
d)adaptarea pe bont a unor componente prefabricate (sistemele VKS, GVV,
MK-BL;C, MK-BL-CS, MK-C ale firmei M+W Dental GmbH)
O macheta buna trebuie sa rezolve corect problemele biologice si functionale in zonele ocluzala, proximala si cervicala.
Zona ocluzala a machetei trebuie sa se ihcadreze in complexul ocluzal exis-:ent si sa contribuie la stabilizarea ocluzei;
Zonele proximale vor reface ariile de contact si ambrazurile corespunzator
ietaliilor morfologige caracteristice fiecarei zone sau dinte in parte;
Zona cervicala va respecta morfologia preparatiei si raporturile acesteia cu santul gingival, asigurind prernisele unei ihchideri marginale cat mai bune.
La conditiile enuntate, daca se adauga si necesitatea finalizarii unui modelaj care il evite acumularea de placa bacteriana, se poate considera ca macheta indeplineste rbiectivele propuse.
In general, morfologia machetei COROANA MIXTA METALO-PLASTICA(POLIMERICA) difera de cea a COROANA MIXTA METALO-CERAMICA (fig. 42), in sensul ca la prima sunt necesare, pe langa macroretentiile de pe fata vestibulara si efectuarea unei Incercuiri marginale a polimerului (imitind o caseta), in timp ce la a doua sunt contraindicate macroretentiile, trecerea de la masa cerarnica la scheletul metalic efectuindu-se in unghiuri rotunjite.
Prin diferite procedee se aplica pe fata vestibulara a machetei de ceara o' serie de macroretentii. Unele vor ft realizate extemporaneu, altele sunt prefabricate, fiind produse de diferite ftrme profilate.
Macheta componentei metalice a coroanei mixte metalo- polimerice
Pentru retentia polimerilor, pe langa incercuirea marginala (caseta vestibulara) sunt utilizate diferite sisteme de macroretentii: perlele, ansele, butonii, solzii de peste. coada de soricel, plasele, cavitatile retentive, cristalele etc.
Sistemul de retentie perlat se practica de mat multe decenii. "Perlele" se pot obtine si prin picurarea cerii cu ajutorul unui instrument din trusa P.K. Thomas sau cu o sonda dentara. Picatura de ceara se raceste cu aer pe suprafata vestibulara a machetei. "Perlele" obtirtute astfel nu au o forma perfect sferica, iar unele sunt mai mart si altele mai mici. Ele se aplica la distanta unele de altele. Tehnicile moderne beneftciaza de perle prefabricate. Astazi, mai multe firme produc retentii perlate. Dimesiunile la care se livreaza sunt:-0,2; 0,4; 0,6 si 0,8 mm. Exisfi mai multe procedee de aplicare a sistemelor perlate. Sistemul consta dintr-un flacon care contine un adeziv ce se pensuleaza pe suprafata machetei de ceara. Prin contactul acestuia cu aerul are ioc o reactie de prepolimerizare care impiedica Infundarea perlelor: Acestea se aplica cu o pensula sau cu un instrument cu virf subtire. Adezivul isi pastreaza calitatile aderente pana in momentul iradierii (timp de 5 secunde) cu o lampa ce produce un flux luminos in spectrul vizibil Macheta se ambaleaza, se toama, se dezambaleaza, prelucreaza §i flniseaza. Perlele prezinta o zona supraecuatoriala neretentiva si una subecuatoriala, favorabila retentiei polimerului. Zona supraecuatoriala impune realizarea unei componenle fizio-nomice mai groase. Acest deziderat este mai dificil de obtinut in zona cervicala. De aceea se indica indepartarea prin slefuire a jumatatii supraecuaioriale a perlei, dupa turnarea componentei metalice
Tebretic sistemul perial asigura o retentie mecanica suficienta. Practic insa, aplicarea opaquer-ildr ridica cel putin trei aspecte foarte importante pentru tehnicianul dentar:
a)daca stratul de adeziv este prea gros (ca urmare a cresterii viscozitatii in
timp prin pierderea componentelor volatile), dispar zonele retentive
b)in timpul turnarii s-ar putea ca in zonele unde masa de ambalat este subtire
(chiar zonele retentive), aceasta sa se rupa
c)prin aplicarea opaquer-ului foarte viscos, datorita tensiunii superficiale a
acestuia, este posibil ca zonele retentive sa fie complet umplute (fig.45c-4);
In aceasta situatie, legarea chimica a opaquer-ilor de RDC pentru placaj creste foarte mult in importanta. Ca urmare Nicholls si Nakanishi (103) au testat rezistenta la tractiune a catorva RDC legate de opaquer-ii lor
b) Macheta componentei metalice a coroanei mite metalo-ceramice
Macheta componentei metalice a COROANA MIXTA METALO-CERAMICA se deosebeste fundamental de cea a COROANA MIXTA METALO-PLASTICA(POLIMERICA). Redam succint particularitatile acestei machete:
1. Macroretentiile suit contraindicate (fig. 53).
2. Suprafata machetei va fi cat mai neteda, fara denivelari si rugozitati.
3. Grosimea viitoralui schelet metalic va fi de aproximativ 0.3 mm si va trebui sa asigure un spatiu uniform componentei ceramice, de 1-1,2 mm, pentni a nu apare tensiuni in grosimea acesteia si pentru ca metalul sa nu transpara.
4. Retentiile care rezulta din morfologia sche-letului metalic sfnt contraindicate (fig.53), tranzitia de la metal la ceramica trebuie sa se faca prin supra-fete line, convexe.
5. Pentru a asigura o grosime suficienta masei ceramice limita marginala metal-ceramica se face in unghiuri de 90 grade si nu ascutite ca la COROANA MIXTA METALO-PLASTICA(POLIMERICA). Astfel se previn fisurile, fracturile si desprinderile masei ceramice de pe scheletul metalic (fig. 53).
6. Machetele coroanelor care se aplica pe dintii frontali nu au margine incizala, aceasta va consta doar din masa ceramica.
7. Intre forma bontului dentar si morfologia machetei exista o st insa interdependent^.
Apar mai m ite situatii:
• Prag circv ar de 1,3-1,5 mm latime, care cir-cumscrie bontul entar. Este preparatia uzuala care suporta o placari totala a scheletului metalic. Sacri-ficiul de tesutui dure este mare si de obicei se im-pune devitalizarea, ceea ce reduce valoarea mecanica a bontului (fig. 54 A).
• Prag in zona vestibulara si termina(ie in mu-chie de cutit in zona orala. Sacrificiile de tesuturi –
oral – sunt minime, dar apar dezavantajele preparatiilor tagentiale (fig. 54 B).
• Prag vestibular si in chanfrein oral (fig. 54 C)
• Chanfrein circular (fig. 55). Este preparatia ideala atat din punct de vedere al sacrificiilor de tesuturi dure cat si al adaptarii marginale a COROANA MIXTA METALO-CERAMICA. Daca nu se reuseste modelarea unei margini metalice subtiri, din motive de rezistenta (fig. 55 A) macheta componentei metalice se va modela mai gros in aeeasta zona (fig. 55 B), putind fi mascata de parodontiul de Tnvelis.
• Cand nu se reuseste o preparatie cu prag sau in chanfrein se poate incerca o preparatie circulara in muchie de cu^it sau tangentiala (fig. 56).
•Componenta metalica nu va ajunge niciodata pana la marginea incizala, respectiv marginea vestibulara a suprafetei ocluzale (fig. 56 si 58 A), deoarece aceasta va transpare prin masa ceramica, cu efecte fizionomice negative consecutive.
9. In general, ca la COROANA MIXTA METALO-PLASTICA(POLIMERICA), metalul va reconstitui toate zonele functionale ale coroanei: suprafete ocluzale, proximale si uneori, din mai multe ratiuni, si suprafetele orale.
10. Exista posibilitatea acoperirii (placarii) suprafetei orale m zona frontala, dar trebuie tinut cont de cateva situatii.
Situarea joncjiunii metalo-ceramice in zona stopului ocluzal va avea drept consecinta fracturarea marginii incizale a componentei ceramice (fig. 57 A). La grupul frontal superior jonctiunea se va situa la 2,5 mm spre cervical sau incizal fata de stopul ocluzal in situatia unei ocluzii psalidodonte (fig. 57 B si C). La canin, daca exista protectie canina (ghidaj canin, cuspid protected occlusion) si la incisivi, in situatia unei ocluzii adinci, se prefera o suprafata orala complet metaliea.
11. In zona laterala (de sprijin) fata ocluzala se va acoperi cu ceramica doar atunci cand sunt satisfacute urmatoarele conditii:
• Ocluzia sa fie normala, fara abateri patologice.
• Existenta unui spatiu interocluzal de cel putin 1,4 mm.
• Components metalica sa poatii fi inserata pe bontul dentar fara a intimpana o rezistenta deosebita.
• Stopurile ocluzale sa poata fi reproduse foarte exact.
Atunci cand suprafata ocluzala este metalica, jonctiunea va fi plasata cu 2,5 mm catre vestibular fata de stopul ocluzal primar (cuspizii vestibulari ai dintilor laterali inferiori), fig. 58 A.
La o suprafata ocluzala total ceramica joncfiunea se deplaseaza pe fata orala la 2,5 mm de marginea ocluzala a acestei fete (fig. 58 B).
Demn de semnalat este faptul ca stopurile ocluzale nu se pot modela cu maxima precizie, de obicei fiind necesare mici retusuri, care se executa prin slefuiri selective cu instrumente diamantate. Glazurarile ulterioare nu rezolva problemele in totalitate. Un alt dezavantaj al extinderii maselor ceramice pe suprafetele ocluzale il constituie duritatea mare a acestor materiale care produc abrazia antagonistilor naturali ji/sau suferin(e parodontale.
12. Indiferent de forma bontului dentar, macheta componentei metalice trebuie sa asigure o grosime uniforma masei ceramice (fig. 59).
7.Turnarea scheletului metalic al coroanelor mixte metalo-polimerice
Odata confectionata din ceara, polistiren, policarbonati, rasini auto- sau fotopolimerizabile, prin metode directe, indirecte sau mixte, macheta unei COROANA MIXTA METALO-PLASTICA(POLIMERICA) se finiseaza si degreseaza. Dupa o ultima veiificare a corectitudinii executiei in cele trei sfere (cervicala, proximate, ocluzala), macheta se indeparteaza de pe model (In situatia in care nu s-a folosit modelul duplicat) cu ajutorul unei tije de un anumit diametru, care se fixeaza, de obicei, cu ceara sau cu un adeziv special. Diametral tijei variaza in functie de aliaj, de tehnologia ambalarii si a turnarii. Cand COROANA MIXTA sunt elemente de agregare in cadrul unei punti, care se toarna dintr-o bucata, apar o serie de particularitati la ambalare si tumare, caracteristice acestor constructs protetice. Aceste particularitati variaza in functie de mai multi factori intre care conditiile de dotare tehnico-materiala joaca un rol determinant.
Pentru realizarea COROANA MIXTA si puntilor, majoritatea aliajelor elaborate de firmele de profil au fost concepute pentru a fi prelucrate in conditii standardizateiie dotare, la u,i nivel minim, mediu sau maxim.
Aliaje utilizate
In elaborarea protezelor conjuncte in general, se utilizeaza de peste un sect ■ diferite aliaje.
Aliajele clasice cu un continut mare de aur au detinut mult timp hegemonia ".: elaborarea protezelor fixe.
Debutul perioadei aliajelor nobile a fost marcat de Philbrook prin 1897. La scim timp (in 1907), Taggart a pus bazele stiintifice ale turnarii lor de precizie.
Crizele economice, cantitatile tot mai crescute de aliaje nobiie necesare tehnici: metalo-ceramice, precum si alte motive au determinat aparitia aliajelor alternativt Primii pasi tn elaborarea aliajelor alternative, au fost facuti la mceputul secolului de Strauss si Manner. Ulterior a unnat o adevarata perioada de "furie" in elaborarea aliajelor nenobile, protezele conjuncte executate din aceste aliaje depasindu-le cantitativ pe cele realizate din aliaje nobile.
Numarul mare al aliajelor care exista si se comercializeaza la ora actuala a nece-sitat elaborarea unor clasificari riguroase, unanim acceptate.
A. ALIAJE NOBILE
a – cu un continut crescut de aur
b – cu un continut redus de aur
c – pe baza de argint-paladiu
d* – pe baza de paladiu (paladiu-argint si paladiu-cupru)-
B. ALIAJE NENOBILE (FARA CONTINUT DE METALE NOBILE)
a – pe baza de nichel-crom
b – pe baza de cobalt-crom
c – pe baza de fier
d – pe baza de titan
Dintre aliajele nenobile folosite in protezarea conjuncta, la loc de frunte se afla cele pe baza de Ni-Cr si mai recent aliajele titanului (cap.17.7.3.) care au trecut de etapa de cercetare.
Grupele A §i B men|ionate tnainte cuprind aliaje din care pot fi confectionate componentele metalice atat pentru COROANA MIXTA METALO-PLASTICA(POLIMERICA) cat si pentru COROANA MIXTA METALO-CERAMICA. Deoarece tehnologia elaborarii acestor doua tipuri de coroane difera, vom prezenta in acest capitol, sub forma de tabele, aliajele utilizate pentru confectionarea COROANA MIXTA METALO-PLASTICA(POLIMERICA) si in capitolul 17.1. aliajele destinate pentru COROANA MIXTA METALO-CERAMICA.
Elaborarea, testarea, clasificarea si indicatia domeniului de utilizare a aliajelor de uz stomatologic este hotartta prin norme Internationale elaborate de asociatii si institute celebre. Dintre acestea amintim: ADA, NIOM, FZV*.
Amintim clasificarea aliajelor nobile conform indicatiilor clinice stabilite de comun acord prin normele DIN-13906, ISO-1563 si specificatia nr. 5-ADA:
Tip I – Moale – incrustatii ocluzale
Tip II – Mediu – coroane partiale, elemente de agregare, coroane turnate, punti
Tip III – Dur (Hart) – coroane partiale (sub^iri), punti seHiiflzionomice (subtiri), punti, coroane turnate
Tip IV – Extradur (Extrahart) – bare, casete, coroane, sisteme telescopate, proteze scheletate.
Asadar, aliajele nobile din care se pot confectiona COROANA MIXTA se integreaza conform normelor Internationale in tipul II si tipul III.
8.Principiile de conditionare a suprafetelor metalice la coroanele mixte metalo-polimerice
In tehnologiile devenite "clasice" în ultimele decenii, scheletul metalic al unei COROANA MIXTA METALO-PLASTICA(POLIMERICA), odată turnat, este prelucrat și pregătit pentru îndesarea unei mase acrilice termopolimerizabile (după o machetare prealabilă).
Scheletul metalic prevăzut cu macroretenții este sablat, apoi acoperit cu un lac opacizant, care are menirea să mascheze transparența metalului, după care se aplică în tipar masa acrilică, de obicei cu polimerizare liniară.
în urmă cu aproximativ două decenii au fost lansate tehnicile de modelare liberă, directă, a unor mase acrilice modeme (Biodent K+B, Palaferm, Ivoclar etc.) direct pe scheletul metalic, polimerizarea efectuîndu-se cu ajutorul unei aparaturi speciale, gen miniautoclave, la 120°C, sub o presiune de aproximativ 6 atm., timp de 30-40 min.
Materialele mai sus amintite, în esență tot rășini acrilice, dar cu structuri , modificate, se depun pe suprafețele vestibulare ale scheletului metalic, strat cu strat (step by step), urmărind obținerea unor efecte cromatice optime
Tehnologiile actuale pretind, pe lîngă prezența microretențiilor, o serie de tehnologii suplimentare, obligatorii pentru asigurarea adeziunii rășinilor diacritice compozite. Aceste materiale modeme au pătruns și în laboratoarele de tehnică dentară și implicat în tehnologia COROANA MIXTA.
a) Generalitati
Pentru asigurarea unei legături chimice a componentei fizionomice la scheletul metalic, suprafața acestuia trebuie pregătită într-un anumit mod, în funcție de natura chimică a materialului fizionomie precum și în funcție de aliajul utilizat. în general. macroretențiilor realizate deja în etapa de machetare, li se adaugă retenții obținute prin sablare sau gravaj acid, după care scheletul metalic este supus unor operații diferite cum ar fi oxidarea, silanizarea, ceramizarea sau arderea unor silicați.
b) Sablarea
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Coroana Mixta DE Invelis (ID: 155723)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.