Corespondenta de Afaceri a Managerilor

Economie

Corespondenta de Afaceri a Managerilor

Byadmin ianuarie 1, 2024

Introducere

Tema acestei lucrări se numește “Corespondența de afaceri a managerilor”, motivez această temă prin pasiunea mea pentru comunicare.

Este un lucru plăcut știut că oricare scrisoare echivalează cu o carte de vizită a celui ce o trimite.

Acestă întâmplare este de o distinctă însemnare în situația corespondenței de afaceri, unde mesajul scris poate fi socotit drept reprezentant al societății/ firmei care-l expediază, un mesager preocupat în a făuri climatul avantajos pentru binevenita derulare a unei tranzacții.

Compunerea scrisorilor de afaceri alcătuiește o componentă esențială în domeniul unei tranzacții, iar regimurile de efectuare a acestora s-au îndreptat și intensificat de-a lungul deceniilor transformându-se într-o știință.

Totuși, nu impune pierderea din vedere a întâmplării că grație creșterii tehnicilor de comunicație, pe de o parte, cât și intensificării înlocuirilor la nivel mondial, pe de altă parte, s-au ivit și regimuri inutilizabile și accelerate de comunicare a mesajelor; dar în ciuda prezenței telegrafului și a telefonului, a telexului și telefaxului, scrisorile comerciale persistă să-și conserve locul și gradul lor.

De fapt, lipsindu-ne de costul urcat al ambianței de comunicație modemă, majoritatea mesajelor expediate prin telegraf sau telefon necesită confirmarea în scris; în plus, chiar întocmirea sau decodarea unei telegrame sau a unui telex prepune din partea expeditorului și a destinatarului învățături care sunt înglobate în tehnicile de compunere a corespondenței de afaceri în relieful sau clasic.

Pentru a aprecia o scrisoare de acest fel placut îndeplinită din punct de vedere tehnic, aceasta cuvine să concorde uzanțelor de transparență, concentrare și amabilitate, delimitate regimuri generale de gândire care se materializează în ceea ce literatura de specialitate cheamă stil comercial.

Pentru a recepționa interesul cititorului, scrisoarea de afaceri necesită să fie astfel realizată încât să poată fi citită cu facilitate, frazele să fie concrete, riguroase, formulate într-o înșiruire rațională, pentru a elimina probabilitatea unei perceperi incorecte a mesajului.

Primul capitol este destinat “Corespondenței de afaceri” unde sunt detaliate formula de reprezentare a corespondenței și componentele corespondenței.

În al doilea capitol,”Corespondența de afaceri în management” am adus amănunte atât despre management, productivitate si eficacitate cât și despre corespondența in mediul internațional.

Încheierea lucrării se face prin studiu de caz, în care sunt prezentate detalii despre corespondența de afaceri a managerilor în diverse exemple.

Prin combinarea acestor date de cercetare teoretică, analiză, opinie publică, voi reușii să ajung la o concluzie concretă a acestei lucrări.

Capitolul I .Corespondența de afaceri

I.I Formula de reprezentare a corespondenței

Dependența materialului avut în vedere la trimiterea scrisorii – făurirea unei impresii bune asupra partenerului – configurația de prezentare a scrisorii participă la rândul său la realizarea unei atmosfere prielnice pentru învăptuirea tranzacției.

Astfel, pe lângă selecționarea limbajului și a tonului potrivit pentru textul scrisorii, scrisoarea impune și o configurație de prezentare ademenitoare, îndeplinită prin aplicarea unui material de scris concordant – hârtie de calitate superioară, o panglică frumoasă- dar și o dactilografiere exactă și plăcută.

Pentru corespondența guvernamentală se utilizează de obicei coli de hârtie cu proporții tipizate; este practicabilă și utilizarea unor alte proporții fundamentate de impuneri tehnice sau de eficacitate, în situația operațiunilor care se repetă și care au în vedere materiale de serie sau de mică valoare, se pot utiliza – pentru rânduite faze ale tranzacției -și formulare standardizate. Acestea conțin cererea de oferta, oferta, determinările tehnice, lista de colisaj, factura, instrucțiunile de transport etc.

Pentru a căpăta o înfățișare estetică a scrisorii necesită să se recapituleze câteva nevoințe:

amplasarea armonioasă a textului dactilografiat pe coala de hârtie, în calitate de lungimea acestuia;

lăsarea unei margini de 2,5-3 cm. în partea stângă a colii de hârtie;

alinierea capetelor de- rând în partea dreaptă a colii de hârtie cât mai regulat realizabil, predând un spațiu de minimum 1 cm.;

ocolirea despărțirii cuvintelor în silabe la capătul rândului;

Alcătuirea textului în paragrafe, lepădânt între acestea o perioadă suplimentară față de rândurile din text;

prelungirea textului pe o filă inutilizabilă doar dacă acesta cuprinde minimum două rânduri (la fila de continuare se fac în colțul din dreapta jos al primei file descendentele semnalări: -/ 2; sau – over);

semnalarea pe a doua filă a antetului de report (rezidînd din numirea expeditorului și a destinatarului), a datei scrisorii și a numărului de pagini.

– posibila anexare la scrisoare a feluritelor documente intitulate „anexe" (liste de
prețuri, cataloage, broșuri, facturi, conosamente etc.) cu semnalarea lor în capătul
scrisorii, în partea din stânga la stadiul semnăturii sau mai jos (în limba engleză se utilizează pehtru „anexe" abrevierile End./ En./ Enc/ Enclos).

– ocolirea post-scriptumului (PS), care poate făuri destinatarului senzația unei dezordini din partea expeditorului scrisorii.

În cutuma internațională dăinuie două configurații centrale de așezare a textului în pagină: configurația dantelată, utilizată în deosebi de firmele din Marea Britanie și configurația bloc, favorizată de firmele americane. Aceasta din urmă este respectată și ca configurație contemporană de așezare în pagină, fiind utilizată într-o măsură tot mai deasă. Ca obțiuni ale lor se găsesc configurația semi-bloc și configurația bloc prelucrată. Fiecare dintre acestea reprezintă următoarele distincții caracteristice:

1. Forma dantelată

Întâiul rând al oricărui paragraf inutilizabil va fi retrogradat cu 8-10 perioade de la linia periferică stângă.

Rândurile alcătuind adresa lăuntrică, enunțul de închidere și semnătura se vor dactilografia izolate cu 3-4 perioade față de rândul selecționat.

2. Forma bloc

Toate componentele scrisorii (adresa interioară, formula de încheiere, semnătura etc.) debutează de la linia periferică stângă.

Între paragrafe este lăsat o distanță dublă față de spațiul dintre rânduri.

3. Forma semi-bloc

Textul scrisorii propriu-zise se dactilografiază în configurația dantelată.

Rândurile alcătuind adresa lăuntricp, amplasate în stânga și rândurile alcătuind configurația de încheiere și semnătura, distonante la dreapta, se dactilografiază în configurația bloc.

4. Forma bloc modificată

Textul se dactilografiază complet în configurația bloc. Data și rândurile alcătuiesc configurația de încheiere și semnătura și sunt distonante la dreapta.

I.II Componentele corespondenței

S-a sălășluit prin datinile internaționale ca o scrisoare cu însușire oficială să conțină următoarele componente:

antet

dată

referințe

adresa destinatarului/ interioară

formula de salut/ adresare

obiectul scrisorii

conținutul scrisorii

formulele de încheiere și salut

semnătură

– referiri la anexe

În cele ce perindă voi recomanda fiecare din aceste componente din punct de vedere al înglobării lor și al amplasării în pagină:

Antetul

(The Letter-head/ Letter-heading/ Heading)

În formă obișnuită, hârtia utilizată pentru corespondență este întrevăzută cu antet imprimat sau scrijelit. Acesta se amplasează în partea selecționată a colii de hârtie, de uzanță în mijlocul acesteia; uneori apar întregiri ale antetului în partea stângă sau chiar la subsol, în absența unei hârtii cu antet imprimat, acesta se va dactilografia în colțul din dreapta sus al colii de hârtie..

În cutumă mercantilă curentă, configurația și grafica antetelor este drastic de felurită, dar ele sunt universal neevoluate, cu înfățișare plăcută, fără componente decorative zadarnice, executând pe lângă rangul de recunoaștere și documentare și pe cea de gazetărie.

Din deprindere, antetul conține:

numirea întreprinderii, firmei, instituției, băncii, societății, reprezentanței, sucursalei, fabricii etc.

sectorul de activitate

– adresa și sediul central (se indică strada, bulevardul, piața etc., numărul, corpul de clădire etc., țara, statul, codul poștal)

numerele de telefon

adresa telegrafică

numărul de telex

numărul căsuței poștale

codurile utilizate la compunerea corespondenței telegrafice

băncile cu care firma, societatea etc. are legături de afaceri.

În situația întreprinderilor mercantile sau fabricante din Marea Britanie, care în majoritatea lor sunt aranjate ca societăți pe acțiuni cu responsabilitate restrânsă, la numele firmei se pune termenul "Limited" sau prescurtarea "Co.Ltd". Spre deslușire de acestea, firmele americane sunt înglobatee și de prescurtarea "Inc".

Este indispensabil ca în antetul firmelor britanice care au luat ființă după 1916 să se arate numele directorilor și a secretarului firmei. Asocierea numelui firmei cu litera „R" sau semnul ®, indică numele respectiv ca timbru de productie înmatriculată la Camera de Comerț sau alt organism oficial.

Data

(The Date)

Data elaborării concordanței este pusă sub antet și poate fi scrisă sub următoarele elemente:

(EB) 2nd Martie 199… (EB) 2nd Mar. 199…

(EA) Martie 2nd 199… (EA) Mar. 2nd 199…

Deci după cifra care arată ziua se scriu desinențele numeralului respectiv: ex.: – st (1st), – nd (2 nd), – rd (3 rd), de la 4-20 th (4,h; 15th); între 21-23 se reîncep desinențele cifrei respective (21st , 22nd, 23rd); pentru 24-30-th; pentru 31 -st (31st) etc.

În ansamblul utilizat de firmele americane, se aclimatizează ca denumirea lunii să premeargă cifra care arată ziua; întocmai cifrele pot fi utilizate și fără desinențe: Martie 2nd 199… sau Martie 2 199…

Dinaintea cifrei care arată anul nu se mai aplică virgulă.

Denumirea lunilor anului se pot reduce astfel: Jan., Febr., Mar., Apr., Aug., Sept., Oct., Nov., Dec. Numele lunilor May, June, July nu se condensează, schimbarea numirii lunilor anului cu cifre romane sau arabe nu este adecvată și se arată împiedicarea utilizării acestora, nu doar pentru formularea datei, dar și în textul scrisorii. Înfierea de către firme din diverse țări, care utilizează pentru concordanța lor limba engleză, fie a versiunii britanice, fie a celei americane de formulare a datei, poate aduce la difuzii maligne. Astfel, 6.11.199… ar putea fi înțeles „6 Nov.199…" în variantă britanică dar „11 June 199…" în cea americană.

Câteodată firmele britanice utilizează pentru luna actuală prescurtarea „inst." (instant). Exemplu: „your letter of the 3nd inst…"

Prescurtările prox. (proximo) marcând „luna viitoare" și uit. (ultimo) marcând „luna trecută" sunt respectate drept configurații deteriorate și nu se mai utilizează.

În situația deosebitelor concordanțe sau documente, pe lângă dată se arată locul elaborării acestora, Locul de elaborare se pune tocmai înaintea datei. Exemplu: Budapesta, 5th Febr. 199…

Referințele

(The Reference Line)

Referințele se pun din fire în partea stângă a colii de hârtie, sub dată în cazul configurației bloc, sau pe aceeași linie cu data care se pune în partea dreaptă în situația configurației dantelate.

Referințele sunt înglobate în scrisoare în menirea recunoașterii cu mai mare facilitate a orientării, serviciului sau lucrătorului care se subjugă de chestiunea respectivă dar și pentru o ușurință a distribuirii concordanței.

Referințele se bagă prin prescurtarea „Ref." (reference) și cuprind inițiatele numelui lucrătorului, a dactilografului sau stenografului (separate între ele printr-o diagonală, iar la firmele americane prin două puncte) dar și diferite numere de ordin elaborate de secretariat sau registratură, numărul de dosar al contractului etc.

Dăinuie cutuma înglobării în scrisoare nu doar a rapoartelor firmei trimițătoare băgate prin prescurtarea „Our Ref.", dar și a celor ale firmei destinatare, băgate prin prescurtarea „Your Ref." în menirea recunoașterii cu facilitate de către aceasta din urma concordanței precedente.

Adresa destinatarului/ interioară

(The Inside Address)

Adresa destinatarului se pune în partea stângă a colii de hârtie, sub linia de referință; cauza adăugării acestei componente în scrisoare este recunoașterea adevărată a scrisorii de către serviciile poștale, în deosebi în situația utilizării unui plic cu decupaj transparent.

Aceasta conține numele destinatarului, calitatea sa, sediul instituției căreia ne adresăm, chiar și țara de destinație.

Felul în care ne înaintăm destinatarului se deosebește în rang de scrisoare, care poate avea un caracter guvernamental, platonic, expansiv sau individual.

Vom actualiza în cele ce perindă feluritele obțiuni de expediere care s-au universalizat în rânduielile concordanței.

1. Unei persoane fizice de la o anume firmă sau instituție (sau unei persoane caracteristice) ne adresăm cu numele său întreg, așa cum este utilizat de către aceasta, fără nici o abreviere. (Exemplu: Iancu Cristina; Cristian F.G. Anet)

Numele va fi acompaniat de configurațiile de politețe sau de calitățile guvernamentale sau onorare alei persoanei respective. în limba engleză enunțurile de politețe sunt:

Mr. (prescurtarea cuvântului „Mister", utilizat pentru un bărbat)

Mrs. (prescurtarea cuvântului „Mistress", utilizat pentru o femeie căsătorită)

Miss (cuvântul de adresare utilizat pentru o femeie necăsătorită)

Ms. (prescurtare utilizată când nu se știe starea civilă a unei femei).

Aceste enunțuri preced numele persoanei.

Esq. (prescurtarea cuvântului „esquire" – trecut titlu de nobilime azi devansat, este utilizat doar în Marea Britanie doar pentru bărbați și se amplasează după numele persoanei, fiind precedat de virgulă (Exemplu: George Clooney, Esq.)

Dr. (prescurtarea cuvântului „doctor") pentru titlul de doctor, fără altă exprimare de politețe (Exemplu: Dr. Dan Brown)

Prof, (idem pentru titlul de profesor) .

Alte prescurtări se pune după numele persoanelor: Jr., Jun., Jur., (pentru cuvântul „junior"), Bros. pentru cuvântul „brothers" (frați).

În Marea Britanie, gradul adresantului este recomandată înaintea numelui, fără a se utiliza enunțuri de politețe și fără virgulă.

În SUA, gradul se arată după numele persoanei, precedat de enunțul de politețe și despărțit prin virgulă.

În situația unor persoane cu grade oficiale (ministru, ambasador, guvernator etc.), enunțul de adresare este „His Excellency" (Excelenței sale), urmată de gradul respectiv.

2. Unui amploiat al cărui nume nu-l știm sau unui serviciu din domeniul unei
instituții sau firme ne adresăm supranumind gradul acestuia sau serviciul, succedate de
articolul hotărât „the".

Această directivă poate fi amplasată și la încheierea adresei lăuntrice, cu două rânduri mai jos, urmată de cuvintele „Attention"… sau „For the attention of…" (în atenția…). Semnalarea este însemnată.

După numele persoanei sau funcționarului căruia i se expediază scrisoarea se arată numirea firmei, instituției, băncii etc., consemnând configurația de constituire a respectivei societăți .

3. Unei întreprinderi, instituții, firme, bănci etc. ne putem expedia consemnând numele
acesteia.

Numele respectiv poate fi precedat de prescurtarea Messrs (de la cuvântul francez Messieurs).

Dacă numele firmei este precedat de articolul hotărât „the", această prescurtare nu se mai utilizează.

Sub numirea întreprinderii, instituției, firmei etc. se arată adresa acesteia, consemnând strada, numărul, localitatea, districtul poștal și, în situația utilizării plicurilor cu decupaj transparent, și țara.

Pentru concordanța trimisă în țările de limbă engleză se consemnează mai întâi numărul și apoi strada, fără virgulă între ele.

În ceea ce scrutește trasarea statului, este de ținut minte faptul că denumirea guvernamentala a insulelor Britanice este Marea Britanie (Great Britain), care conține și Anglia (England), Scoția (Scotland) și Țara Galilor (Wales). La acestea se pune Irlanda de Nord (Northern Ireland), care face parte din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, abreviat U.K.

În Situația unei concordanței trimise în SUA, numele statului impune indicația după numele localității, deoarece orașe cu același nume pot fi confruntate în state deosebite.

Formula de salut

(The Salutation)

Formula de salut se amplasează cu aproape 3 spații sub adresa destinatarului. Felul în care o formulăm atârnă de formula de adresare pe care am utilizat-o către destinatar.

În situația în care destinatarul este o persoană fizică, căreia ne-am adresat numind gradul pe care îl execută, formulele de salut vor fi:

Dear Sir, (Stimate domn) pentru un bărbat

Dear Madam, (Stimată doamnă) pentru o femeie.

Dacă ne-am adresat utilizând nume proprii, acestea vor fi utilizate și în formula de salut, consemnând întocmai posibilele ranguri sau grade, sau numai pe acestea din urmă.

Dacă ne-am adresat unei instituții sau firme în unanim, formula va fi:

Dear Sirs, (Stimați domni)

Dear Mesdames, (Stimate doamne, pentru firme despre care se cunoaște că sunt guvernate de femei)

Formulele Sir, (Domnule) și Sirs, (Domnilor) sunt doar arareori întâmpinate făurind prin utilizarea lor o ambianță de spațiu între parteneri. Impune a fi înfrânat că toate formulele de salut arătate mai sus sunt precedate de virgulă.

În concordanța redactată de instituții sau firme din SUA, formula de salut este Gentlemen: (Domnilor) precedată de semnul „două puncte".

Obiectul scrisorii

(The Subject line)

Exprimarea care desemnează disciplina scrisorii se amplasează spre centrul paginii un rând sub formula de salut, și se subliniază; atribuția sa este de a actualiza concis problema care este tratată în concordanța respectivă.

A dăinui cutuma ca disciplina scrisorii să fie precedată de prescurtările Re: (abrevierea cuvântului latin „res" = lucru, chestiune) sau Ref: (abrevierea cuvântului „referring" = referitor) când vrem să încântăm interesul destinatarului asupra unor scrisori precedente legate de chestiunea tratată, dar acestea sunt tot mai rarefiat înfruntate în concordanța contemporană.

Distingerea de celelalte componente ale scrisorii, înglobarea disciplinei scrisorii în concordanță nu este indispensabilă și poate fi omisă, în situația în care chestiunea tratată în concordanța respectivă este prezentată restrâns, în primul paragraf al scrisorii.

Conținutul scrisorii

(The Body of the Letter)

Conținutul sau textul propriu-zis al scrisorii înfățișază partea capitală a concordanței și de aceea necesită redactarea cu distinctă grijă. De regulă, acesta conține:

paragraful de introducere

mesajul scrisorii

încheierea

Alineatul de implementare este tezaurizat de disciplina scrisorii la care face raportare sau pe care îl cuprinde ca atare: adeverirea încasării unei concordanțe, mărfuri, documente etc., exprimarea unui răspuns la o concordanță precedentă etc.

Mesajul scrisorii conține punctul de vedere al expeditorului față de chestiunile tratate; de aceea ideile necesită exprimare clară, într-o asociere rațională, utilizând un lexic adaptat și un ton concordant. Este adecvată utilizarea frazelor scurte, neocolite, fiecare chestiune tratată făcând disciplina unui paragraf izolat.

Închiderea necesită să simbolizeze încheierea rațională a punctului de vedere conținut în mesaj; aceasta se poate concretiza în formularea unui aranjament, a unei aspirații de prelungire sau solidificare a relațiilor de cooperare cu partenerul, a compensărilor pentru felul în care acesta a clarificat unele chestiuni, a unor preconizări de clarificare, a unor dezvinovățiri pentru unele greșeli etc.

Formula de încheiere și salut

(The Complimentary Close)

Formula de încheiere și salut se amplasează de obicei cu 2-3 rânduri sub textul scrisorii spre mijlocul paginii.

Formulele cele mai des întâlnite sunt:

Yours faithfully.; Faithfully yours, (când expeditorul se adresează unei instituții, firme etc.)

Yours sincerely.; Sincerely yours. (în deosebi când expeditorul se adresează unei persoane cunoscute, deși pot fi utilizate și în situația anterioră)

Yours (very) truly,; (Very) truly yours, (se utilizează cu prioritate de către firmele și
instituțiile din SUA).

Transpunerea acestor enunțuri este: Al dv. fidel/ cu respect/ sincer. Este de învrânat fenomenul că toate aceste enunțuri sunt urmate de virgulă.

Salutul propriu-zis de închidere recomandat mai sus poate fi precedat de alte câteva enunțuri, care îi conferă acestuia o însușire mai formală, dintre acestea ar fi:

– We/I hope to hear from you soon, (Noi dorim/ Doresc să aflu curând vești de
dv.)

We are/I am (Suntem/ Sunt)

With our/ my best wishes/ Kind regards (Cu cele mai bune urări) deși ele sunt tot mai distanțat confruntate în concordanța contemporană.

Semnătura

(The Signature)

Semnătura se amplasează sub enunțul de închidere și salut, urmată fiind de numele firmei. Rapid jos este indispensabilă dactilografierea numelui întreg al celui ce semnează concordanța, arătându-i-se însușirea (agent, representative etc.), gradul (Managing Director, Deputy Director, Manager etc.) și. dacă este cazul, titlul (doctor, professor, civil engineer etc.).

Această rigurozitate apare din repercursiunile de ordin juridic ce purced din numirea de drept a instituției, firmei etc. prin semnătura respectivă.

La persoanele de sex feminin se va distinctiviza și starea civilă cu prescurtările „Mrs"' sau „Miss" pentru a știi felul de expediere către acestea în concordanța de răspuns.

Uneori concordanța poate fi semnată pentru, și în numele conducerii instituției, firmei etc.

In acest caz în concordanța se face o semnalare deosebită cu privire la valoarea celui ce semnează și anume:

per procurationem/ per pro/ p.p (prin procură pentru)

for and on behalf of (pentru și în numele)

Inițiale și post-scriptum

(Initials and Postscript)

La unele unități, firme etc. s-a stabilit cutuma arătării inițialelor celui ce a elaborat scrisoarea și a dactilografului în colțul din stânga jos, în loc de a consemna aceste componente in teritoriul informației. Tot aici se arată numărul de paradigme în care s-a dactilografiat sau înmulțit opera, scopul său cât și unitatea, firma sau persoana căreia i-a fost trimisă.

În ceea ce urmărește post-scriptum-ul (PS), este adecvat ca acesta să fie ocolit, pentru că utilizarea sa ar putea fi tălmăcită de către destinatar ca o scăpare din textul scrisorii și deci ca o indicație de delăsare din partea expeditorului. Totuși, uneori post-scriptum-ul se utilizează întocmai în cauza de a tenta atenția asupra sa, atunci când vrem să accentuăm o înfățișare foarte importantă sau de ultimă oră.

Anexe

(Enclosures)

Atunci când scrisoarea este însoțită de anexe, acestea se consemnează în final, capătul de jos al colii de hârtie.

Plicul

(The Envelope)

Ca și în situația scrisorii, hârtia plicului utilizat pentru trimiterea concordanței necesită să fie de valoare preeminentă și rezistentă. Pe plic vor fi scrise următoarele:

– Adresa destinatarului, care va suprapune adresa lăuntrică atât din punct de vedere al cuprinsului cât și al configurației, conținând maximum cinci rânduri. în situația în care vom utiliza un plic cu decupaj transparent, adresa interioară se transformă în una evidentă și nu va mai fi neapărată scrierea ei pe plic.

– Indicații pentru poștă (se raportează fie la predicamentul sau taxa poștală, fie la felul de expediere a concordanței). Dintre acestea consemnăm:

„Corespondență recomandată" (Registered mail)

„Corespondență prin avion" (By air mail)

„Corespondență recomandată prin avion" (Registered air mail)

„Corespondență cu poșta expresă/ rapidă" (By express mail)

„Materiale tipărite": ziare, reviste, publicații (Printed matter)

„Tipărituri cu tarif redus" (Printed paper – reduced rate)

„Cărți, broșuri, cataloage" (Books only)

„Felicitări de sezon" (Season's card)

„Cadouri nesolicitate" cuprinzând obiecte de reclamă, agende, calendare etj (Unsolicited gifts)

„Mostră fără valoare" (Sample without value)

„A se returna în caz de nedistribuire"(Return if not delivered)

„Rugăm a nu se îndoi" (Please do not bend)

„Expediere expresă" (Special delivery)

„Post-restant"(Poste-Restante/To be called for)

3. – Recomandabile deosebite de prevenire (se raportează la însușirea concordanței):

„Personal" (Personal/ Private)

„Confidențial" (Confidential)

4. – Recomandabile de comunicare a concordanței către o deosebită direcție, servici persoană etc.

În situația în care expeditorul nu știe adresa persoanei căreia aspiră să-i ajungă concordanța, dar chibzuiește că o altă persoană sau firmă/ instituție etc. ar putea să i-o încredințeze, scrisoarea va fi expediată acesteia din urmă: pentru prevenire, adresa va fi succedată de prescurtări C/ O (care of)

Este de cumpătat întâmplarea că toate felurile de recomandabile prezentate mai sus sunt înglobate și in scrisoare, sub adresa lăuntrică.

5. – Spațiul reținut pentru timbre sau marcaj poștal (postage/ stamps)

În ceea ce privește adresa expeditorului, aceasta va fi scrisă pe clapa de pe spatele plicului sau se va utiliza un plic cu antet tipărit al instituției/ firmei expeditoare.

Capitolul II. Corespondența de afaceri a managementului

II.I Management, productivitate și eficacitate

Unul dintre clauzele „la modă" în România ultimilor ani este managementul, tratat la cota macro- sau microeconomic, organizațional și expansiv. O asemenea circumstanță nu este accidentală. Este general identificată întâmplarea că managementul este cea mai apreciabilă condiție de rentabilizare a economiei și organizațiilor, ce lucrează în mediul acesteia, de performanțele manageriale fiind subordonate performanțele economice, comerciale, tehnice și tehnologice căpătate în branșele respective.

Perechea „manageri-management" se transformă în laitmotivul oricărei intervenții strategice sau tactic călăuzit spre eficacitate, operativitate și competitivitate. Iată de ce, în materialul de față, se va sintoniza interesul cuvenit regimului de necesitare a managerilor în profesarea acțiunilor de management, performanța fiind scopul permanent al acestora.

Deși managementul se aplică „de când lumea", iar ca teorie, ca știință s-a evidențiat în urmă cu peste 125 de ani, chibzuiesc indispensabilă profilarea celor două situații în care se redescoperă, în deosebi, la nivel de organizație. într-o primă situație este legat de conducerea, în accepția că o parte a condiției umane (managerii) previzionează, constituie, coordonează, mobilizează, verifică și estimează desfășurarea celeilalte părți (executanții).

Într-o a doua acostare, în sens larg, managementul constituie cârmuirea și gestiunea economico-financiară, fiecare dintre prestatorii proceselor de management fiind răspunzător de comportarea de folosire a părții de patrimoniu convinse.

Managerul este, de departe, cel mai însemnat personaj al organizației, indolent de ipostazele în care se află: director general, președinte, director executiv, vicepreședinte, director de departament, director centru de profit, șef serviciu, șef birou, șef secție, șef atelier, maistru ș.a.m.d. Acesta profesează acțiuni de management cu forțe fluctuante, în rol de atitudinea ierarhică pe care o subjugă în structura esențială a organizației, adică înfiază decizii (de management, n.n.) prin care înrăurește hotărârile și faptele altor persoane. Deci, managerul:

• previzionează (Pv), adică înfiază hotărâri cu privire la statornicirea țintelor organizației și ale subdiviziunilor sale structurale, evidențiază felurile de executare a acestora, dimensionează fondurile ce perindă a fi angajate pentru executarea lor, menționează intervalele tranzitorii și sfârșite de executare a materialelor; efectul acestor hotărâri îl înfățișează redactarea de previziuni, strategii, politici și programe, diferențiate în relație de orizontul de timp aspirat, nivelul de detaliere a cauzelor, tamponarea asupra organizației;

• organizează (O), respectiv, scade cauzele esențiale în cauze derivate, caracteristice și particulare, circumscrie și dimensionează formativele procesuale la stadiul cărora acestea se execută (funcțiuni, activități, atribuții și sarcini), circumscrie și dimensionează constituentele esențiale implicate în desfășurarea acțiunilor de muncă (posturi, funcții, compartimente etc), garantează „dotarea" umană concordantă a posturilor de management și execuție (potrivirea autorității personale cu autoritatea oficială delimitată postului);

• coordonează (Co), adică asortează hotărârile și operațiunile personalului din subordine, printr-o comunicare bi- sau complexă constantă;

• antrenează (A), înfiind hotărâri prin care provoacă subordonații să asiste la fixarea și executarea obiectivelor, contractând în chibzuință condițiile motivaționale; de aici și nevoia unei justificări multilaterale (centrate pe fructificarea răsplăților/penalizărilor faptice corelativ cu cele morale/spirituale), graduale (îndeplinirea necesităților individului în legătură cu însemnarea și volumul afirmării acestora) și diferențiate (conferirea de răsplăți/penalizări obiective și etice/imateriale, în rang cu nivelul de executare a cauzelor personale, a cauzelor subdiviziunii structurale din care face parte individul și a cauzelor organizației);

• controlează (C), periodic și final, gradul de realizare a obiectivelor, precum și maniera de îndeplinire a acestora;

• evaluează (E), ciclic și sfârșit, rezultatele căpătate, descoperă accidental devierele eficace și dereglările și înfiază hotărâri de corecție și/sau actualizare concordante.

Orice organizație este acostată managerial nu prin prisma cauzelor de management și a gradelor pe care le prepune (Pv, O, Co, A, și C, E) ci, cu antecedență, prin cele patru constituente manageriale, respectiv subsisteme, ce dau solidificare sistemului de management al acesteia.

O constituentă capitală a managementului organizației, derivă direct din profesarea cauzelor de management este subsistemul decizional (SD), întruchipat în hotărârile manageriale și dispozitivele de stabilire și înfiere a acestora. Este categoric întâmplarea că de însușirea hotărârilor înfiate răspunzătorii sunt, în exclusivitate, managerii, iar de eficacitatea lor, responsabilii sunt, în cea mai mare parte, executanții, adică cei care introduc acțiuni pentru întrebuințarea acestora.

În orice intervenție decizională-strategică, tactic sau operațional, sunt valorificate date și informații favorabile, comunicate promt managerilor. De aici, apreciabilitatea subsistemului informativ (SI) a managementului care, prin funcția decizională, garantează cadrul informativ pentru stabilirea și înfierea deciziilor manageriale.

Cea de-a treia constituentă o alcătuiește subsistemul organizatoric (SO) care necesită constituirea categorică și neoficială. Clar, o mare atenție necesită înstrunată constituirii categorice, răsfrânsă de constituirea procesuală și constituirea esențială, ce garantează suportul indispensabil pentru înfierea de hotărâri și preconizarea de acțiuni axate spre executarea cauzelor.

În final, redactarea și funcționarea celor trei constituente manageriale nu sunt realizabile fără un instrumentar managerial propriu și unele metodologii concordante de proiectare/reproiectare și susținere a funcționării managementului organizației. Acestea din urmă dau importanță subsistemului metodologico-managerial (SM) chibzuit general ca fiind partea cea mai dinamică, cea mai susținută și mai algoritmizată a managementului, constituentă cu mare izbire asupra nivelului de scientizare a muncii managerilor.

Chinesența managementului consistă în profesarea proceselor de management, concretizată la stabilirea, înfierea și întrebuințarea de hotărâri(de management), fundamentate pe mecanisme caracteristice (procese sau acte decizionale), cu ajutorul unui instrumentar ramificat (sisteme, metode și tehnici de management), într-o circumferință informațională (date, informații, fluxuri și circuite informative, proceduri informative, mijloace de tratare a informațiilor), procesual și structural-organizatoric chibzuit circumscrise.

Deciziile înfiate de managerii așezați pe grade ierarhice distincte țintește fixarea și defalcarea cauzelor, precizarea modurilor de realizare, dimensionarea resurselor indispensabile, stabilirea termenelor tranzitorii și sfârșite, circumscrierea și dimensionarea constituentelor procesuale și esențiale implicate în executarea cauzelor, coordonarea și mobilizarea, justificarea personalului participant la fixarea și executarea cauzelor, estimarea rezultatelor, descoperirea cauzală a unor defecțiuni și atuuri, corecția și/sau actualizarea cauzelor.

Managementul, acostat în principal ca practică, a străbătut în dezvoltarea sa mai multe stadii, fiecare dintre acestea fiind repercursiunea unor dezvoltări revoltătoare în plan teoretic și metodologic. Observam perioada anilor '80, când a fost avansat managementul strategic, apoi cea a anilor '90, când s-a evidențiat managementul fundamentat pe procese, repercursiunea naturală a reengineeringului organizației și a managementului său, iar în ultimii ani se evidențiază epoca managementului fundamentat pe cunoștințe. Cele trei stadii nu se elimină, ci, dimpotrivă, pot fi respectate ca etape cronologice consecutive.

Astăzi, în România, rentabilizarea managementului organizației necesită, ca regim major, reproiectarea acestuia.

O astfel de intervenție strategică este nu numai necesară, ci și oportună, imprimarea unor particularități de ordine, disciplină și exigență a organizației și elementelor sale fiind o repercursiune naturală a restabilirii esențiale a proceselor de management.Un management cu adevărat eficace și operativ, performant, profesat de managerii profesioniști, este esențialul „furnizor" de performanțe în „zonele" conduse.

Dacă eficacitatea prepune prezența unor consecințe, în raport cauzal cu strădaniile desfășurate pentru dobândirea lor, eficiența consistă în executarea cauzelor și profesarea sarcinilor manageriale în situații temporale și calitative prestabilite.

Pentru managerii organizației românești, subjugați unor diverse și din ce în ce mai multilaterale instigări contextuale și endogene și predispuși la „claustrofobie" informativă din considerenta volumului de informații ce necesită valorificate decizional, este mult mai însemnată eficiența desfășurării lor. Eficiența se materializează în dobândirea de performanțe manageriale colective și caracteristice.

Performanțe manageriale generale

a. Performanțe metodologico-manageriale generale

O primă performanță se raportează la nivelul de scientizare a managementului organizației. Acesta se expune cantitativ – prin numărul de sisteme, metode și tehnici de management utilizate la un moment dat pentru profesarea proceselor de management și a gradelor acestora – și calitativ – prin maniera de operaționalizare (metodologică) a acestora – contingențele dintre empirism și științific în desfășurarea managerilor, în principal a celor din „vârful strategic" și eșalonul mediu (managementul departamental). Această performanță atârnă de nivelul de „participare", de „implicare" a instrumentarului managerial în profesarea proceselor de management, care este dat de numărul și ponderea ansamblurilor, procedeelor și tehnicilor manageriale la care managerii apelează pentru profesarea fiecărui grad. La acestea va necesita să se pună și destoinismul managerilor, care este dat, în principal, de învățăturile de management pe care le dețin managerii din cele trei eșaloane organizatorice ale organizației.

b. Performanțe decizionale generale

Nivelul de clarificare decizională a chestiunilor cu care se compară organizația desemnează o performanță care se poate impulsiona ca legătură între numărul de hotărâri adoptat la gradul de organizație și numărul de chestiuni cu care aceasta s-a înfruntat, într-o anumită perioadă de timp.

O altă performanță o desemnează nivelul de aplicare (operaționalizare) a hotărârilor, care se impulsionează în funcție de acțiunile inițiate în branșa condusă pentru introducerea hotărârilor. Acest îndrumător de performanță se condiționează pe sistemul managementului și pe eșaloane organizatorice.

c. Performanțe informațional – manageriale de ansamblu

Această performanță, nivelul de mulțumire a necesităților informative ale managerilor de grad preeminent, mediu și mărunt, desemnat ca contingență între volumul de informații procurate și cantitatea indispensabilă pentru fiecare manager. Totodată, se chibzuiește și nivelul de mulțumire a necesităților informaționale ale executanților, condiționat după același algoritm.

d. Performanțe organizatorice generale

Aici se poate socoti nivelul de asigurare procesuală a cauzelor asumate pentru o anume epocă, care ridică în reliefat măsura în care circumscrierea și dimensionarea cauzelor de muncă mulțumesc cerințele supuse de cele cinci predicamente de cauze – esențiale, derivate I, derivate II, caracteristice, particulare. În aceiași circumstanță, se chibzuiește și nivelul de acoperire structural-organizatorică a proceselor de muncă implicate în executarea cauzelor.

Este clară însemnarea că, pentru executarea cauzelor, sunt indispensabile procese de muncă, redescoperite în configurații de alipire diversă, în elementele procesuale (funcții, acti-vități, atribuții, sarcini), iar pentru defilarea concordante a acestora este indispensabil un cadru structural-organizatoric judicios reliefat. Staruim pe faptul că orice constituentă procesuală necesită dispunerea de un suport structural-organizatoric circumscris concordant pentru a putea fi profesată. Nerespectarea acestor concordanțe duce inelucrabil la neîndeplinirea cauzelor.

Performanțe manageriale specifice

a. Performanțe metodologico-manageriale. Cea mai însemnată performanță o desemnează valoarea instrumentarului managerial. Aceasta se remarcă prin:

– oportunitatea solicitării și practicării unui anumit instrument managerial (sistem, procedeu sau tehnică de management);

– deplinătatea sistemului, procedeului sau tehnicii de management apelate, în sensul utilizării recomandabile a tuturor constituentelor sale, orice acostare retezată fiind sortită, mai curând sau mai târziu, insuccesului;

-respectarea metodologiei caracteristice de operaționalizare a instrumentarului managerial ales;

-sincronizarea dintre pretențiile și necesitățile sistemului, procedeului sau tehnicii manageriale alese pentru avansare și folosire, pe de o parte, și destoinicismul managerilor și executanților necesitați imediat în operaționalizarea lor;

-sincronizarea dintre instrumentarul managerial apelat și gradul managementului la a cărei profesare asistă imediat.

Cea de-a doua performanță metodologico-managerială o desemnează valoarea metodologiilor de redactare, funcționare și alimentare a managementului și elementelor sale. Aceasta se răsfrânge prin:

– respectarea stadiurilor și treptelor caracteristice de preconizare/reproiectare managerială, ca protază elementara a reușitei unuei asemănătoare intervenții complexe, de factură strategică și cu o articulată însuțire inovațională;

– luarea în chibzuință a caracteristicului mediu aplicativ (organizația ori elementele procesuale și esențiale la cota cărora se operaționalizează);

– concordanța dintre cuprinsul metodologiei, obligațiile și necesitățile impulsionate de folosirea sa și capabilitatea celor care o operaționalizează; este foarte însemnat ca metodologia, indiferent de polivalență, să fie deslușită, adică semnificativă față de manageri și executanți, în așa fel încât utilizarea să „curgă" domol spre performanță;

– oportunitatea metodologiei de preconizare/repreconizare, accentuată de intervalul solicitant pentru întrebuințare; este foarte însemnată operaționalizarea metodologiei într-o perioadă de timp optimă, atunci când înlocuirea, sistematizarea ori remedierea de fond a unei branșe este indispensabilă.

b. Performanțe decizionale. Cea mai însemnată performanță o desemnează valoarea hotărârilor manageriale. Aceasta se poate remarca prin:

-stabilirea științifică – asigurată, pe de o parte, de prezența și fructificarea unor informații adecvate cu privire la chestiunea ce perindă a fi soluționată și, pe de altă parte, mai ales în situația hotărârilor strategice, de utilizare unor instrumente manageriale recomandabile pentru stabilirea și înfierea hotărârilor, în caz de circumstanța decizională în care se intregistrează chestiunea ce necesită rezolvată;

– „ autorizația " deciziei – dată de implicarea concretă a persoanei sau persoanelor ce decretă de autoritatea indispensabilă („puterea" decizională sau dreptul de a ordona într-o anumită branșă);

– reliefat, se „pleacă" de la protaza că cei care înfiază hotărâri decretă de pregătirile, valorile și înclinările indispensabile pentru a fructifica puterea guvernamentală acordată postului, adică au puterea personală solicitată de rezolvarea chestiunii cu care se confruntă;

– oportunitatea hotărârii – respectiv, înfierea și utilizarea hotărârii într-o perioadă de timp considerată optimă; orice devansare a acestuia face zadarnică hotărârea înfiată; în acest perimetru chibzuim că este recomandabilă butada: „este favorabilă o hotărâre mai puțin justificată, înfiată în intervalul optim decât o hotărâre superior justificată, înfiată în afara acesteia";

– înglobarea în totalitatea hotărârilor microeconomice – presupune, în primul rând, delimitarea unei/unor cauze, care să „facă parte" din sistemul taxonomic de cauze al organizației (esențiale, derivate sau caracteristice); în al doilea rând, este indispensabilă o corelare pe orizontală, în sensul asortării hotărârilor înfiate de manageri stabiliți pe același grad ierarhic, cu privire la chestiunile decizionale plurivalente, ce reclamă existența mai multor cupeuri;

-exprimarea concordantă a hotărârii – adică redescoperirea, în textul acesteia (răspunzător de acesta este decidentul), a următorilor parametri: decidentul (exprimat clar), cauzele decizionale, regimul/regimurile de executare, resursele indispensabile, data înfierii, data întrebuințării, locul întrebuințării și răspunzătorul cu întrebuințarea hotărârii.

Întocmai, o însemnare distinctă o are și însușirea mecanismelor decizionale (acte și procese decizionale):

– oportunitatea stabilirii, înfierii și utilizării hotărârilor pe bază de acte sau procese decizionale. Protaza unuei asemenea circumferințe calitative o înfățișază înca- drarea tipologică a hotărârilor înfiate. După cum bine se cunoaște, doar hotărârile actuale sunt repercursiunea actelor decizionale, în înfierea lor fiind indispensabile, cu antecedență, practică, perspicacitatea, măiestria, contemplarea vie a managerului (decidentului);

– respectarea metodologiei caracteristice proceselor decizionale strategico-tactice, adică redescoperirea unor faze caracteristice, fără de care valoarea „produsului finit", adică a hotărârilor înfiate și eficacitatea sa, are de îndurat;

– însușirea parametrilor actelor și proceselor decizionale, asigurată de: destoinicismul decidenților, particulari și de grup; ne raportăm la învățăturile, însușirile și înclinările acestora (autoritatea personală); realismul cauzelor decizionale; precizia principiilor decizionale; stabilirea versiunilor decizionale; realismul repercursiunilor/consecințelor decizionale;

– sincronizarea dintre atitudinea ierarhică a managerilor (decidenților) și felurile de hotărâri înfiate, știute fiind diversitatea extrem de săltată a hptărârilor înfiate și implicarea decizională la fel de ramificată a managerilor.

– concordanța dintre nevoile decizionale ale fiecărei funcții a managementului și hotărârile înfiate (volumul decizional pe grade ale proceselor de management).

– concordanța funcțiunilor organizației – hotărâri înfiate (forța decizională pe funcțiuni). Dată fiind întâmplarea că profesarea gradelor manageriale „impietează" elementele procesuale (procesele de muncă, redescoperite în enunțuri de agregare distincte, de la angajamente la îndatoriri, îndeletniciri și funcțiuni), este foarte însemnată conferirea unei atenții distributive acestora, în raport cu însemnarea lor în economia organizației și cu sinisfora la executarea diferitelor feluri de cauze.

– concordanța autoritate guvernamentală – autoritate particulară (înzestrare înstrunată, înzestrare propriu-zisă);

– concordanța dintre tipologia hotărârilor și cuprinsul unor înclinări în management și în elementele sale considerabile.

c. Performanțe informaționale. Valoarea informațiilor desemnează o cerință esențială, care se convinge prin:

– realismul, respectiv, practicarea de informații care să oglindească cinstit circumstanța organizației și a mediului său contextual;

– complexitatea, asigurată de abordarea proceselor și cauzelor prim prisma unor înfățișări de factură economică, tehnică, socială etc. și redescoperirea acestora în informații;

– energia, în semnificația profilării proceselor de muncă în dezvoltarea lor;

-oportunitatea, adică recoltarea, înregistrarea, comunicarea și modificarea informafiilor în timp folositor, garantându-se astfel desfășurarea de procese decizionale și operaționale eficiente;

– flexibilitatea. Valoarea circuitelor și debitelor informaționale se estimează în funcție de lungimea, cuprinsul și costurile scrutând comunicarea informațiilor. Valoarea practicilor informaționale se poate profila prin: valoarea centrelor de doftoricire a informațiilor și valoarea circumstantelor (documentelor) informaționale.

Performanțe organizatorice. Aceste performanțe se raportează tocmai la organizarea procesuală și organizarea esențială. Organizarea procesuală se poate calcula prin exactitatea circumscrierilor și dimensionării elementelor procesuale (atribuții, îndatoriri, îndeletniciri, funcțiuni). Organizarea esențială se poate calcula prin: exactitatea circumscrierii și dimensionării elementelor esențiale.

Practic, procesele de muncă, circumscrise în atribuții, îndatoriri, îndeletniciri și funcțiuni nu pot fi profesate, iar cauzele esențiale, derivate I, derivate II, caracteristice și particulare, nu pot fi îndeplinite dacă nu se circumscrie și dimensionează concordant elementelor structural-organizatorice: posturi, grade, cupeuri, trepte ierarhice, greutați ierarhice ori conexiuni organizatorice. Clar, revelatorii sunt funcțiile și cupeurile (indiferent de denumirea lor), acolo unde procesele de muncă fixează, efectiv, formă.

– Concordanța cote ierarhice – ponderi ierarhice, care prepune delimitarea unor proporții ale dispozițiilor de conducere cât mai armonioase pentru manageri așezați pe aceași cotă ierarhică.

– Aplatizarea grupării organizatorice, care denunță un număr cât mai echilibrat de cote ierarhice, care să îngăduie o cursivitate a informațiilor (circuite și debite informaționale cât mai reduse) și, pe această bază, o informare accelerată a managerilor și executanților necesitață în stabilirea și înfierea de hotărâri și afabulații.

– Valoarea relațiilor organizatorice, care este subordonată de însușirile constructive și funcționale ale organizației și de felul de grupare organizatorică înfiată. De aspirat ar fi ca gruparea conexiunilor organizatorice să fie axate spre conexiunile de colaborare și de autoritate de fel funcțional, mult mai strânse de managementul participativ.

– Nivelul de perfecționare funcțională a posturilor și cupeurilor este un principiu de performanță organizatorică, ce prepune o anume „înzestrare" procesuală acestor două constituente esentiale. De semnalat faptul că o specializare este pretențioasă mai ales la cota de posturi, poate stârni ocupanților acestora rutină în tot ceea ce fac și, cu timpul, chiar zădărnicie.

– Valoarea documentelor organizatorice este un alt parametru calitativ însemnat în evaluarea sistemului organizatoric. Prepune ca reglementul de organizare și funcționare, organigrama, prezentările de grade și fișele de post să oglindească devotant, procesual și esențial, organizația, cupeurile, gradele și posturile de management și execuție.

– Concodanță mobilitate – imobilitatea este un atu al oricărui fel de grupare organizatorică, în măsura în care îngăduie operarea de prelucrări ori de câte ori este necesar, fără însă a „răscoli" esențial mersul în situații de normalitate a organizației.

Concordanța elemente procesuale – elemente esențiale. Combinațiile accentuate anterior necesită întregite cu cele dintre elementele procesuale și cele structural-organizatorice, acestea din urmă înfățișând „locațiile" profesării proceselor de muncă și, implicit, ale executării cauzelor.

II.II Corespondența în mediul internațional

Un volum tot mai mare de corespondență, în special corespondența referitoare la managementul afacerilor și de business, inaugurează să fie destinată străinătății. În zilele noastre limba engleză este limba afacerilor internaționale; tot mai mulți europeni vorbesc limba engleză, aceasta luând locul limbii franceze și germane. ,,Engleza este destinată să se transforme în limbă universală în următoarele secole, cu o împrăștiere mai mare decât a latinei în trecut sau decât a francezei astăzi” – aceste cuvinte, pronunțate în 1780 de unul din întemeietorii Statelor Unite ale Americii, s-au adeverit. Engleza s-a transformat în limbă universală. Ea devansează, grație noilor tehnici de comunicare, noi granițe. În țările scandinave engleza este limba străină centrală, la fel și la germani. În Asia și Africa engleza este limba oficială utilizată în îndeletniciri categorice. Corporațiile multinaționale utilizează limba engleză ca limbă oficială. Multiplie scadențe în sectoare evoluate predominand în SUA sau Anglia, ca de exemplu cel al informaticii, sunt preluați ca atare în toate limbile. Cei care derulează afaceri internaționale necesită să cunoască a vorbii și scrie în limba engleză și sunt posibil îndatorați pentru că există o limbă pe care o știe aproape orice om învățat.

Pentru un om de afaceri vorbitor al limbii române, care desfășoară afaceri de export în SUA sau în Arabia Saudită sau care conduce în Europa o rețea de filiale, engleza este indispensabilă în vorbirea cu partenerii străini. Cu siguranță că engleza pe care o auzim în New York sună puțin altfel decât engleza din Londra, ca să nu mai vorbim de Sidney, Bejing sau Sao Paolo, dar însemnată este întâmplarea că oamenii se pot percepe.

Învățăturile de limbă engleză care sunt îndestulătoare în vorbirea orală pentru a ne lămuri, în ciuda posedării nu tocmai excepționale a limbii, pot avea succedări dezagreabile la corespondența în scris. Aici exprimările impecise sau neclare pot să pericliteze buna desfirare a unei afaceri sau să poticnească închiderea unui contract însemnat. În afară de aceasta mai este și chestiunea interlocutorului care, deși comunică aceeași limbă străină, poate să nu știe la fel de bine, să nu poată scrie în acea limbă sau, grație deosebirilor culturale numeroase, să nu sesizeze același lucru prin aceleași cuvinte. Comunicarea în scris, nebeneficiind de avantajele limbajelor nonverbale și de cel al feed back-ului imediat, este mult mai susceptibilă de consecințe negative ale deosebirilor interculturale. De aceea, cel ce scrie în limba engleză și/sau într-o altă limbă străină necesită să dețină două configurații: deosebirile de limbă și deosebirile culturale.

Pentru a descrește, sub configurație lingvistică, probabile surse de distorsionare a mesajelor în comunicarea internațională, se sfătuiește utilizarea cât mai rar a verbelor compuse și a cuvintelor derivate din distinctul cultural (cea mai clară este situația argoului, care poate cuprinde cuvinte ce apar și pier într-o cultură, corelat cu diverse evenimente sau feluri sociale, reclame care au priză la public. Întocmai, există anumite cuvinte derivate din îndeletniciri caracteristice cum sunt sportul, viața socială care pot să nu fie generale mai multor culturi).

În locul tuturor acestor cuvinte sau grupuri de cuvinte care pot produce încurcătură celor care nu au engleza ca limbă maternă, dar care o utilizează ca limbă a businessului, necesită utilizate cuvinte concordante care să fie ușor de găsit în dicționare. De aceea, necesită constant de avut în vedere că, pentru o scriere eficace, nu este îndestulătoare cunoașterea limbii în care se scrie, ci și a culturii a cărei componență este, a ,,limbajului gândirii” celui cu care se vorbește.

Deosebirile culturale se reflectă în scriere sub mai multe configurații; iată câteva dintre ele:

Forma – câteva componentecare țin de formă:

– formatul – francezii utilizează formatul cu paragrafe indentate și foarte rar forma bloc. Adresa interioară o scriu în partea dreaptă, urmată de inițialele secretarei și ale celui care a scris scrisoarea (la americani și britanici aceste inițiale apar la sfârșitul scrisorii – la noi la fel);

– modul de a scrie data – americanii scriu luna/ziua/anul; modul european este ziua/luna/ anul; modul standard internațional este anul/ luna/ ziua;

– modul de a scrie ora – modul american utilizează ciclul de 2×12 ore, iar modul european ciclul de 24 ore, astfel, de exemplul, 4 pm de la americani devine 16 la europeni;

-modul de a scrie numerele – modul american $ 555,000.66; modul european 555.000,66 $; de asemenea, unele unități de măsură sunt distincte în Europa și SUA;

– modul de adresare într-o scrisoare – mult mai formal la japonezi, germani și francezi decât la americani. După formula de adresare la francezi urmează virgula (ca și la noi), în timp ce la americani urmează două puncte.

Franțuzoaicele nu reproșează când primesc o scrisoare adresată cu Monsieur, dar femeile de afaceri americane nu suportă acest lucru;

– modul de încheiere a unei scrisori – francezii încheie mai platonic și mai exigent decât americanii.

Stilul

În general, stilul scrisorilor de afaceri scrise de americani este mai puțin ormal, cu mai puține înflorituri și cu caracter mai personal. Cele scrise de europeni sunt mai puțin personale, mai pline de amabilitate. Paralelă cu americanii, care utilizează un stil palpabil cu multe exemple, francezii utilizează un limbaj abstract; ei preferă teorie și explicații teoretice. Acolo unde un american dă un exemplu pentru a lămuri noțiunea, un francez va prezenta noțiuneafără nici un exemplu și, eventual, va băga o noțiune. Deosebirile culturale îi fac pe americani să fie individualizați ca fiind practici. Francezii utilizează timpul condițional mai mult decât americanii și aceasta provoacă un limbaj mai binecrescut și mai expresiv.

Lungimea perfectă pentru propoziție este de 16-20 de cuvinte la americani, dar mult mai mult la francezi, care utilizează mai multe adverbe și propoziții complementare. Unele scrisori de afaceri și mai ales materialele în vederea angajării se cer a fi scrise de mână la francezi (pentru studiu grafologic), ceea ce apare total impropriu la americani.

Americanii evidențiază inaugurarea unei scrisori cu noțiunea esențială, și o evoluează de la caracteristic la colectiv. În Franța ordinea este inversă, de la colectiv la caracteristic. Americanii vor încheia o scrisoare prin care cer ceva într-o manieră practică, ceea ce nu este cazul, în general, la francezi, care vor încheia prin a te informa despre circumferițele pe care le vor lua dacă acțiunea nu este înfăptuită. În scrisorile de adunare a unor plăți, francezii amenință mai succint; nu-i preocupă dacă clientul poate plăti și dacă nu, care sunt argumentele. A cumpărat, a cunoscut prețul, necesită să plătească până la data de… pentru că în caz advers…. Americanii fac tot posibilul să conserve un client, înstăvind chiar regime de ușurare sau reducere a plății.

În general, francezii avantajează utilizarea exclusivă a limbii lor. Ei chiar au o lege prin care, în scrierile formale, nu se acceptă utilizarea termenilor împrumutați din alte limbi.

Pentru a ocoli necitirea sau înțelegerea eronată a mesajului scris, atunci când este realizabil, putem anexa o traducere a mesajului în limba maternă a destinatarului. Este un semn de decență și profesionism.

Capitolul III. Studiu de caz

Comunicarea în afaceri s-a metamorfozat capital în ultimele decenii, recepționarea instinctivă a informațiilor și încolțirea internetului provocând înlocuirea nivelului de formalizare, elasticitatea și audiența posibilă a mesajelor comunicate și admise în mediul de afaceri contemporan.

Scrisoarea de afaceri, constituenta capitală a comunicarii de afaceri, transmite astăzi dominante distincte, în funcție de :

a) modalitatea de transmitere

fax/ poștă

document atașat la e-mail

email

b) conținut

formal

semi-formal

informal

Personalizarea / standardizarea configurației scrisorii de afaceri, atât în interiorul cât și în relația unei organizații cu mediul de afaceri, desemnează o constituentă – uneori foarte însemnată – a înfățișării companiei, având însă și roluri funcționale. Tipizarea internă a acestor documente se execută de cele mai multe ori pentru a replica exigențelor stipulate în practicile de valoare îndeplinite și implementate în vederea certificării concordanței managementului calitații companiei cu standardele internationale de valoare.

În orice caz, indiferent daca exista sau nu formulare / modele standard de companie, necesită să învățăm să respectăm atât forma universal acceptată a unei scrisori de afaceri, cuprinzând toate elementele considerabile ale acesteia, cât și stilul – ce diferă în funcție de gradul de formalism și de regimul de comunicare – dar prezintă totuși dominante capitale comune, cu privire la sintaxă, lexic, morfologie și stil.

Componentele unei scrisori de afaceri:

antet

dată

referința internă

numele destinatarului și coordonate contact

subiectul scrisorii

formula de politețe de început

fraza de început

corpul scrisorii

fraza de încheiere

formula de politețe de încheiere

numele și/sau funcția expeditorului

semnatura și/ sau stampila

subsol

eventuale anexe

Antet și subsol

În antet (header) se redescoperă de obicei numele și/sau logo-ul firmei iar în subsol (footer) se înregistrează alte informații de interes pentru destinatar (date de contact, cod unic de înregistrare, adresa sediului social).

Nu există reguli predefinite sau informații indispensabile, depinde doar de ce își dorește compania să comunice, atât în ceea ce privește informațiile necesare pentru actualii/ posibilii parteneri de afaceri, cât și în ceea ce privește impactul vizual (un logo ce atrage atenția sau dimpotrivă).

Data și referința interna

Menționarea datei este foarte însemnată pentru trasabilitatea documentelor, arată destinatarului de când există o cerere de ofertă, ofertă, plângerea, etc. În plus, în situația în care se face raportare la un document deja arhivat, este foarte însemnat pentru cel care îl caută în dosarul de intrari-ieșiri, de exemplu, să știe unde este.

În circumstanța în care majoritatea scrisorilor de afaceri sunt acum redactate electronic, este însemnată menționarea privitoare la formatul datei. În zona europeană, formatul este: zz/ll/aaaa sau orice combinații (ex. zz-ll-aaa), dar în ordinea: zi, luna, an. Formatul ll/zz/aa (american) este folosit de asemenea pe scară largă, inclusiv în Europa, având ordinea: luna, zi, an.

Prin urmare, să nu se creeze confuzii atunci când utilizăm editoarele de texte. Ce inseamnă, de exemplu, 2/4/2011? 2 aprilie 2011 sau 6 august 2011??

În ceea ce privește raportul intern (așa numita codificare), aceasta este facultativă si depinde de existența unui sistem de management al documentelor în mediul companiei trimițătoare.

Dacă primiți o scrisoare în care sub dată apare o expresie de forma: OUT/ADM/0234/RST, vă puteți facil imagina că este un document de ieșire, de natură administrativă, cu numarul de iețire 234 si posibil redactat/ aprobat de o persoană a cărei nume a fost prescurtat de forma RST.

Nu e indispensabil nevoie să întelegeți ce înfățișază fiecare simbol dintr-o astfel de referință internă, dar este însemnant să cunoașteți a identifica într-o scrisoare de afaceri unde se revede referința internă și să o recunoasteți atunci când expeditorul face raportare la aceasta, de exemplu într-o revenire la o scrisoare de reclamație.

“În legatură cu scrisoarea de reclamație din data de ….. și având ref. OUT/ADM/0234/RST…..”

Numele destinatarului și coordonate de contact

În funcție de configurația scrisorii, numele destinatarului (companie ți persoana), precum și indicatoarele de contact se scriu în partea stangă a scrisorii sau într-un capitol special (ex. în formularele de fax).

În situația în care în afară de destinatarul primar al scrisorii există si destinatar(i) secundar(i), se poate implementa o expresie de tipul : “În Copie Doamnei/Domnulului…..”

Utilizăm sau nu Cc într-o scrisoare comunicată prin poțta/fax? Dacă în ceea ce privește e-mailul lucrurile sunt clarificate, sunt utile totuși cateva menționări cu privire la vârârea sintagmei Cc. în preliminarea scrisorii de afaceri la rubrica destinatar. Cc. vine de la expresia “Carbon copy”, adică “indigo”. Deși este o denumire demodată, raportându-se la un procedeu de copiere care practic se mai folosește astăzi doar în unele instituții de stat, în mediul privat pierind aproape cu înfăptuire în mediul corespondenței, majoritatea conveniește să folosească această prescurtare internaționala (indiferent de limba de asemănătoare), o alăa traducere mai contemporană fiind aceea de “Courtesy copy”. De obicei se așează la sfârșitul scrisorii, dar în prezent – mai ales grație potrivirii formatului unei scrisori cu e-mailul – este admisibilă și introducerea sa la început, sub numele destinatarului.

Se ține seama de cutumele moderne de corespondență în afaceri, de exemplu:

– Nu se folosesc prescurtări de genul Attn. / Cc în scrisorile expediate prin poștă, chiar dacă utilizarea lor este admisibilă la expedierea prin fax/atașament pe e-mail

– Nu se pun semne de punctuație la finalul fiecarui rând din corpul adresei (adicî nu se pune ; sau ,)

– Se scrie numele complet al persoanei (Cristina Iancu, nu C. Iancu), nume ce poate fi precedat de un pronume de politetț și urmat de grad si/sau departament.

Subiectul scrisorii înfățișază un element opțional al scrisorii de afaceri, ce poate fi omis în situația în care s-a băgat referința internă (codificarea), dar este recomandată pentru afaceri , aspect profesionist și trașabilitate (în deosebi în ceea ce privește poșta electronică, unde cautarea și sortarea email-urilor se poate face, în functie de nevoile utilizatorului, dupa nume, subiect, dată).

Subiectul scrisorii necesită să fie succint (maxim un rând) și să exprime în sinteză cuprinsul scrisorii.

Exemple:

“Transmitere contract numarul ….din data de ….”

“Propunere inițială proiect de training …”

“Invitație de participare la Conferinta ….”

Între subiectul scrisorii și formula de adresare se mai lasă unul-două rânduri și se conturează subiectul fie prin subliniere (underline), fie prin îngroșare (bold), fie ambele.

Și acum detaliem celalalte elemente ale scrisorii, accentuând trăsături capitale și procurând câteva sfaturi și sugestii necesare pentru orice persoană implicată într-o acțiune ce prepune corespondența comercială intensivă.

Dacă în situația corespondenței diplomatice, regulile sunt mult mai riguroase și respectarea cutumelor este indispensabilă în creșterea unei relații platonice între două organizații/instituții/state, la stadiu comercial folosirea unei formule de politețe în locul alteia sau existența unei neîndemânări stilistice nu determină pornirea sau continuarea relației comerciale între expeditor si destinatar. Cu toate acestea, posesiunea regulilor de corespondență scrisă nu doar ca înfățișază un factor capital în făurirea unei imagini rezistente și profesioniste a companiei, dar atribuie de multe ori un beneficiu în relația cu parteneri de corespondență mai puțini experimentați.

Fomula de politețe de început

Depinde dacă numele destinatarului este știut sau nu (ex. transmiteți o scrisoare Directorului de Operațiuni dintr-o companie dar nu îi știți numele).

Formule de politețe: “Stimata Doamna”, “Stimate Domn”

Dacă în limba engleză, în situația unei adresări generale (o scrisoare circulară), este obișnuită folosirea formulei “Dear All” (în traducere literară: “Dragi toți”), în limba română este urât vizual și eronat gramatical, de aceea, este preferabilă conservarea formei neutre de singular, astfel: “Stimată Doamnă / Stimate Domn”

O altă părere în privința formulei de politețe se raportează la prescurtări, regula fiind de a nu se folosi niciodată – spre deosebire de limba engleză – prescurtările Dle. D-na, D-ra la începutul scrisorii. De altfel și folosirea termenului Domnișoară în ultimele decenii este din ce in ce mai rarificată, ba chiar neindicată, spre deosebire de prescurtările de afaceri de acum 50-60 de ani, când formula de adresare pentru orice femeie necăsătorită era “Domnișoară”. Ne închipuim că îi transmitem o ofertă unei șefe de Achiziții dintr-o multinațională, care are 50 de ani și îi scrieți “Stimată Domnișoară Director”…..Credeți că veți mai primi vreodată raspuns?

O altă uzantă în corespondența de afaceri se referă la folosirea numelui și / sau gradului unei persoane, în aceastî privință părerile fiind: preferăm folosirea formulei neutre “Stimată Doamnă/ Stimate Domn”, cumva cu includerea gradului (“Stimate Domnule Director”), atunci când numele destinatarului are conotații hilare, haioase. Nimănui nu ii place sa i se adreseze cineva în scris cu “Stimate Domnule Varză” – mai ales dacă îi suscită ceva, alegem numele sau gradul, nu este recomandabil să le folosim pe amandouă, nu prescurtăm în niciun fel numele sau gradul, de genul “Stimată D-nă Dir.Ec.”, “Stimate Dle Ghe.Raicea”, etc.), nu scriem “Stimată Doamnă Elena B.” ci “Stimată Doamnă Bujoreanu”,nu băgăm în cadrul formulei de politețe și numele si prenumele decât dacă raspundem oficial la o adresă, suscitare, și vrem să fim sigură că nu încurcăm destinatarul (ex. raspuns la o cerere de bursă, informare caștigare a unui premiu/ promotie, etc.); în celelalte cazuri folosim doar numele de familie și ținem cont de sugestiile de mai sus.

Fraza de început necesită sa expună concis subiectul scrisorii și să întipărească tonul colectiv al acesteia. În situația în care este o scrisoare de raspuns, necesită să scrie data și referința (dacă există) a scrisorii la care se raspunde. Nu se cuvine să cuprinda mai mult de 2-3 randuri. In cazul in care se adreseaza unei persoane necunoscute, trebuie sa cuprindă numele expeditorului, eventual compania pe care o reprezintă și poziția sa în companie, precum și motivul scrisorii.

Exemple:

“Numele meu este….., reprezint compania …..și vă scriu pentru a vă suscita mai multe informații cu privire la serviciile de …pe care le procură firma dumnevoastră, ținând cont de urmatoarele:….”

“Vă scriu în legatură cu cererea dumneavoastră trimisă prin e-mail în data de …., în care ne comunicați nevoia reevaluării ofertei ….”

“În concordanță cu amănuntele ofertei transmise în cursul lunii martie a.c., vă scriu pentru a vă informa că, în posibilitatea unui raspuns pozitiv referitor la oferta de realizare a unui proiect de ……, disponibilitatea noastră este începând cu data de …..”

Corpul scrisorii

Înfățișază partea cea mai însemnată a unei scrisori de afaceri, a carei cuprins și vocabular se diferențiază foarte mult în funcție de: domeniu de activitate, grad de formalism, tipul scrisorii de afaceri (cerere de ofertă, ofertă, scrisoare de mulțumire, de reclamație, etc.).

Câteva reguli generale de redactare: folosim fraze scurte, laconice, înlocuim propozițiile subordonate cu parți de propoziție,

nu scriem paragrafe mai mari de 5-7 randuri,

folosim un limbaj politicos, evităm barbarismele sau cuvintele argotice, nu ne complicăm cu redactarea unor fraze sibilinice decât în situația în care chiar stăpânim foarte bine arta diplomației scrise, altfel s-ar putea să obținem efectul invers celui urmarit.

Fraza de încheiere si formula de politețe

Nu confundăm fraza de încheiere cu fomula de politețe de închiere. Ultimul paragraf dintr-o scrisoare necesită să reitereze scopul scrisorii și să arate acțiunile viitoare și tonul general al relației dintre expeditor si destinatar. În situația în care expeditorul așteaptă un raspuns, necesită să spună politicos dar ferm acest lucru în fraza de încheiere.

Exemple de fraze de încheiere:

„În așteptarea raspunsului dumneavoastră, nu ezitați să ne contactați pentru orice informații adiționale”

„Vă mulțumim în orice caz pentru interesul la adresa serviciilor furnizate de compania noastră și vă stăm în continuare la dispoziție pentru alte informații.”

„În speranța continuării colaborării dintre cele două companii”

„Cu mulțumiri anticipate pentru un raspuns prompt”

Există situații în care formula de încheiere include practic și formula de politețe, ar fi inutil și inestetic să mai introducem și o formulă de politețe de genul „Cu stimă”.

Ne aducem aminte de acrostihuri celebre, pentru a nu citi:

„Cu mulțumirile noastre calduroare,

Cu stimă”

… Trebuie să fim siguri ca și destinatarul scrisorii. În afară de situația în care scriem unui prieten, nu vrem ca un potențial client să râdă gândindu-se cât de neinspirat a fost expeditorul.

În privința formulelor de politețe, expresiile uzuale în limba romana sunt:

„Cu stimă”, „Cu (deosebită) considerație”, „Salutări”, „Salutări cordiale”, „Numai bine”

Spre deosebire de limba engleză, nuanțele cu privire la tipul de destinatar sunt mult mai puțin evidente și regulile de redactare mai elastice. De exemplu, in limba engleză nu vom folosi niciodată „Yours sincerely” dacă am început scrisoarea cu „Dear Madam” (destinatar necunoscut), pe când în limba română, de cele mai multe ori formula de politețe standard este „Cu stimă”.

Formula de politețe se deosebește în funcție de nivelul de formalism al scrisorii, de relația dintre expeditor și destinatar, precum și de regimul de comunicare (fax, poștă, e-mail). Este convenabil și foarte folosit în corespondența de afaceri electronică (e-mail) faptul cî nivelul de formalism este mai mic, astfel încât se trece destul de rapid de la persoana a doua plural, la persoana a doua singular.

În practică, se observă faptul că foarte multe persoane din mediul corporate / multinational folosesc prescurtările din limba engleză (Regards, Rgrds) în loc de expresiile românești („Toate cele bune”, „Salutări”) care au căpătat un aer ușor învechit.

Cu toate acestea, chiar dacă am trecut la „tu” în corespondența cu un client, nu e adecvat să începem scrisoarea cu „Dragă Georgica” și să o încheiem cu „Salutări calduroase”. Consideră de cele mai multe ori ca este o falsă impresie de intimitate care ne poate dăuna în situația în care, de exemplu, apar chestiuni în relația contractuală. De asemenea, chiar dacă am purtat o negociere pe e-mail cu un client cu care vorbim la pertu, preferăm „dumneavoastră” în oferta finală oficială.

Numele expeditorului, semnatura și/sau stampila

În corespondența de afaceri contemporană se preferă formatul american, adică prenume urmat de nume.

Nu este indispensabil să introducem gradul, dar ținem minte faptul că înserarea meseriei/ calificării în zona numelui, urmatî de grad, este considerată incorectă. Putem însă comite o „eroare” intenționată, dacă vrem să subliniem ceva. De exemplu, putem scrie „Cristina Iancu, MSc.” sau „Ec. Cristina Iancu” dacă trimitem scrisoarea unui Director Comercial și noi avem gradul de Asistent Manager. Vom fi luați mai în serios, chiar dacă nu am respectat „à la lettre” normele corespondenței de afaceri.

Semnatura poate absenta în situația corespondenței electronice, pentru a da mai multă greutate scrisorii putem însă folosi două „trucuri”:

sub nume implementăm cu o culoare mai deschisa (gri): „[Semnat în original de către]” sau, și mai bine, chiar dacă scrisoarea este în românî, putem scrie „[Originally signed by]”. Va da senzația de profesionalism și companie mare, cu sistem de management al calității, etc.

Ne scanăm semnatura, implementând-o în document ca poză și apoi convertim tot documentul în format .pdf

Folosim stampilarea scrisorii doar în anumite situații (documente oficiale).

În fine, dacă scrisoarea are în atașament și anexe, introducem numarul și denumirea acestora sub semnatură.

Stăpânirea limbajului de afaceri scris înfățișază un mix de artă și muncă și nu se află chiar la îndemana oricui, cu toate acestea respectarea unor reguli colective de aspect și conținut vor contribui la făurirea unei imagini pozitive a persoanei/ companiei pe care o reprezintă în relațiile de afaceri.

Concluzie

În societatea contemporană se poartă o luptă necontenită între organizații, întreprinderi și persoane prin fenomenul fiecarei dorințe de succes, să înflorească și să se impulsioneze în spațiul public.

Primul subcapitol, al capitolului I, înglobează supus cauzei avute în vedere la trimiterea scrisorii – făurirea unei senzații eficace asupra partenerului – forma de prezentare a scrisorii contribuie la rândul său la dobândirea unei atmosfere avantajoase pentru executarea tranzacției.

Astfel, pe lângă alegerea limbajului și a tonului adecvat pentru textul scrisorii, scrisoarea constrânge și o formă de prezentare atractivă, executată prin utilizarea unui material de scris concordant – hârtie de calitate superioară, o panglică bună – dar și o dactilografiere exactă și plăcută.

Următorul subcapitol din capitolul I, prezintă elementele corespondenței. S-a fixat prin obiceiurile internaționale ca o scrisoare cu caracter guvernamental să conțină următoarele componente:

antet

dată

referințe

adresa destinatarului/ interioară

formula de salut/ adresare

obiectul scrisorii

conținutul scrisorii

formulele de încheiere și salut

semnătură

– referiri la anexe

În capitolul doi la stadiul organizațiilor conduse este clar că eficacitatea este protimisitoară, obținerea performanțelor economico-financiare, expuse cu ajutorul unor indicatori și indici, fiind repercursiunea naturală a performanțelor manageriale, generale și specifice. Remarcăm, în acest context, cu antecedență indicatorii calitativi (de eficacitate) cu privire la: productivi tatea muncii, salariul mediu, câștigul mediu/acțiune, ratele rentabilității, lichiditatea și solvabilitatea, respectarea corelațiilor dintre dinamica cifrei de afaceri și dinamica salariilor ori dintre dinamica productivității muncii și cea a salariului mediu ș.a.

Managementul și profesarea sa nu sunt un țel în sine, ci un esențial factor de intensificare a eficacității și operativității organizației. Pentru a căpăta performanțe la stadiul acesteia, este nevoie de un management performant, prestat de manageri profe-sioniști. Reengineeringul managerial are drept repercursiune un management performant și, în același timp, pregătește „terenul" pentru un transfer sigur la un stadiu superior, cel al managementului bazat pe cunoștințe.

BIBLIOGRAFIE

Champy, J. (1995). Reengineering du management, Editura Dunod, Paris

Nicolescu, O., Nicolescu, L. (2005). Economia, firma și managementul bazate pe cunoștințe, Editura Economică, București

Nicolescu, O., Verboncu, I. (2001). Metodologii manageriale, Editura Tribuna Economică, București

Noye, D. (2002). Manager Ies performances, INSEP CONSULTING, Editures Paris

Verboncu, I. (2005). Știm să conducem?, Editura Economică, București

Verboncu, I., Zalman, M. (2005). Management și performanțe, Editura Universitară, București

Ion Toma, Ioana Dinca, Stilistică și compoziție, Ed. Niculescu, București 1998, p. 18.

Victor Alistar, Ion Popescu Slăniceanu, Protocol, corespondență secretariat în Administrația Publică, Editura Lumina Lex, București, 2001, p.126