Corelatii Si Diferente Intre Trasaturile de Personalitate Ce Influentează Satisfactia Sexuala

CUPRINS

PARTEA I – CADRUL TEORETIC

Argument…………………………………………………………………………………………………5

Capitolul 1 -ISTORIC

Istoric…………………………………………………………………………………….6

Sexul …………………………………………………………………………………….8

Capitolul 2 -PLEISTOCEN

2.1. Pleistocen……………………………………………………………………………..10

2.2 Selecția sexuală la primate………………………………………………………13

2.3. Împerecherea în pleistocen……………………………………………………..15

2.4. Combinarea curtării cu rolul parental……………………………………….17

2.5. Selecția sexuală când lumea are un partener………………………………19

Capitolul 3 –NEVOI FEMININE ȘI NEVOI MASCULINE

3.1. Nevoi feminine și nevoi masculine………………………………………….21

3.2. Diferențe între nevoile pe care le au barbații și femeile…………….23

3.3. Nevoia de monogamie și poligamie………………………………………..26

Capitolul 4 –TRĂSĂTURI DE PERSONALITATE

4.1. Personalitatea………………………………………………………….

Capitolul 5 –CUNOAȘTEREA DE SINE

5.1. Cunoașterea de sine…………………………………………………………………29

5.2 Imaginea de sine, între imaginație și adevăr și adevăr…………………..31

Capitolul 6 –ATRACȚIA SEXUALĂ

6.1. Atracția sexuală………………………………………………………………………..34

6.2. Inteligența emoțională în atracția sexuală…………………………………….36

6.3. Comunicarea bărbaților în atracția sexuală…………………………………..38

6.4. Gene bune la un bărbat………………………………………………………………42

PARTEA a-II-a PARTEA APLICATIVĂ

Capitolul 1. METODOLOGIA CERCETĂRII

1.1 Obiectivul general al cercetării……………………………………………………….

1.2. Obiective specifice……………………………………………………………………….

1.3. Ipotezele cercetării……………………………………………………………………….

DESIGNUL CERCETĂRII…………………………………………………………..

1.4. Prezentarea subiecților………………………………………………………………….

1.5. Prezentarea metodelor de cercetare și a probelor aplicate………………….

1.6. Procedura……………………………………………………………………………………

Capitolul 2. ANALIZA ȘI PREZENTAREA DATELOR REZULTATE

2.1. Rezultate și discuții………………………………………………………

LIMITELE STUDIULUI

DIRECȚII DE CERCETARE VIITOARE………………………….

Capitolul 3. CONCLUZII………………………………………………………………………….

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………….

ANEXE

=== l ===

CUPRINS

PARTEA I – CADRUL TEORETIC

Argument…………………………………………………………………………………………………5

Capitolul 1 -ISTORIC

Istoric…………………………………………………………………………………….6

Sexul …………………………………………………………………………………….8

Capitolul 2 -PLEISTOCEN

2.1. Pleistocen……………………………………………………………………………..10

2.2 Selecția sexuală la primate………………………………………………………13

2.3. Împerecherea în pleistocen……………………………………………………..15

2.4. Combinarea curtării cu rolul parental……………………………………….17

2.5. Selecția sexuală când lumea are un partener………………………………19

Capitolul 3 –NEVOI FEMININE ȘI NEVOI MASCULINE

3.1. Nevoi feminine și nevoi masculine………………………………………….21

3.2. Diferențe între nevoile pe care le au barbații și femeile…………….23

3.3. Nevoia de monogamie și poligamie………………………………………..26

Capitolul 4 –TRĂSĂTURI DE PERSONALITATE

4.1. Personalitatea………………………………………………………….

Capitolul 5 –CUNOAȘTEREA DE SINE

5.1. Cunoașterea de sine…………………………………………………………………29

5.2 Imaginea de sine, între imaginație și adevăr și adevăr…………………..31

Capitolul 6 –ATRACȚIA SEXUALĂ

6.1. Atracția sexuală………………………………………………………………………..34

6.2. Inteligența emoțională în atracția sexuală…………………………………….36

6.3. Comunicarea bărbaților în atracția sexuală…………………………………..38

6.4. Gene bune la un bărbat………………………………………………………………42

PARTEA a-II-a PARTEA APLICATIVĂ

Capitolul 1. METODOLOGIA CERCETĂRII

1.1 Obiectivul general al cercetării……………………………………………………….

1.2. Obiective specifice……………………………………………………………………….

1.3. Ipotezele cercetării……………………………………………………………………….

DESIGNUL CERCETĂRII…………………………………………………………..

1.4. Prezentarea subiecților………………………………………………………………….

1.5. Prezentarea metodelor de cercetare și a probelor aplicate………………….

1.6. Procedura……………………………………………………………………………………

Capitolul 2. ANALIZA ȘI PREZENTAREA DATELOR REZULTATE

2.1. Rezultate și discuții………………………………………………………

LIMITELE STUDIULUI

DIRECȚII DE CERCETARE VIITOARE………………………….

Capitolul 3. CONCLUZII………………………………………………………………………….

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………….

ANEXE

PARTEA I

Argument

Povestea mea e una destul de simplă când vine vorba de această parte a dezvoltării personalității.

Era un lucru care mă frământa mai mult decât altele. Când umblam cu vreo fată era mai mult din întâmplare, și mă consideram norocos când reușeam să-mi fac o prietenă. Așa că am decis că e timpul să rezolv și problema asta. Mă consideram destul de isteț, citit și cu destulă experiență de viață.

Dezamăgirea a fost cruntă.

Nimic din ce știam până atunci nu funcționa. Ceea ce mergea în toate domeniile vieții nu mergea cu femeile. Pe lângă asta, unul dintre cei mai cunoscuți psihologi, Sigmund Freud, spunea că, după o viață întreagă de cercetări, nu poate să spună cu siguranță ce vor femeile. Mai mult, majoritatea bărbaților isteți, cu un nivel intelectual peste medie, pe care îi cunoșteam, aveau probleme în domeniul ăsta.

Cei care erau foarte buni nu erau printre cei mai isteți oameni pe care-i cunoscusem. Și mai trist era că nu puteau să explice cum făceau să aibă succes. Pentru ei era „normal” și „natural” ceea ce făceau și nu puteau să creadă că alții nu înțeleg.

Ceea ce a pus capac la toate a fost o întâmplare:

Pe la 19 ani m-am indrăgostit de o fată, bineînțeles, foarte frumoasă. Țin minte că era 8 Martie și era o bună ocazie să fac ceea ce știam eu să fac când venea vorba de fete. I-am cumpărat flori și ciocolată. Aveam sentimente foarte puternice pentru ea, deși nu o cunoșteam prea bine. De fapt, nu o știam deloc. Era doar foarte frumoasă, dar aveam o părere foarte bună despre ea.

Fără să pot anticipa dezastrul care urma, după ce a acceptat florile și ciocolata (mai mult obligată, săraca) am decis să îi spun ce simt pentru ea.

Fiind un băiat inteligent, mi-am expus cazul destul de bine. Am adus argumente, i-am făcut complimente, am încercat să o „conving” că o voi face fericită… Dar, cu toate că eram destul de bun de gură și pe atunci, când mă uit în urmă (țin minte foarte clar detaliile acelei întâlniri), nu cred că s-a mai întâmplat să îmi distrug șansele cu vreo fată într-un mod atât de clar ca atunci.

După ce mi-am mărturisit sentimentele cât am putut eu de bine, răspunsul ei a fost „Ești drăguț, dar e mai bine să fim DOAR prieteni”.

Ceea ce nu știam e că, atunci când o fată spune așa ceva unui băiat, asta înseamnă: „Poți să fii un fel de «prietenă» a mea, cu care să îmi discut problemele când mă simt plictisită; și, sigur, printre ele se numără și cele pe care le am cu ceilalți băieți de care mă simt atrasă și cu care fac și sex. Cu alte cuvinte, poți să îmi fii un fel de… preot la care să mă spovedesc sau un psiholog care mă ascultă pe gratis. Iar dacă te gândești că noi doi vom face sex, trebuie să știi că asta nu se va întâmpla nici dacă ești ultimul bărbat de pe pământ, iar eu sunt beată, drogată și hipnotizată, toate la un loc!”

Neștiind asta pe atunci, am acceptat statutul de „doar prieteni” (era mai bine decât nimic), în speranța că o să am ocazia să o fac să mă iubească.

Momentul care a făcut să plesnească ceva în creierul meu a fost când m-am trezit că fata asta își plângea pe umărul meu nefericirea de a iubi pe altcineva, fără să fie iubită de acela. Din întâmplare, îl știam pe tipul respectiv: era tot ce disprețuiam eu mai mult: abuziv, vagabond, lipsit total de respect pentru oameni. Mai mult de atât, era mai prost ca mine, mai sărac și mai urât. Și, probabil, puteam să îl și bat.

Am observat atunci că, deși astfel de situații sfidează orice logică, nu mi se întâmplă doar mie.

Și am luat o decizie. Decizia de a rezolva această problemă pentru mine, indiferent de cât efort, timp și bani va trebui să consum.

Problema pe care am descoperit-o târziu era că educația mea, în general, mi-a fost dată de femeile din familia mea: maică-mea și bunică-mea. Amândouă femei extraordinare, dar eu eram băiat, și o femeie nu poate învață un băiat să devină bărbat.

Asta e o problemă a întregii societăți moderne, pentru că, de obicei, tații sunt ori foarte ocupați, ori lipsesc cu desăvârșire; în orice caz, greul apasă pe umerii femeilor, ai mamelor de cele mai multe ori.

Și de aici apare drama multor bărbați care, pur și simplu, nu au modele sănătoase despre ce înseamnă un bărbat adevărat.

Majoritatea băieților primesc o educație care tinde să contrazică genetica… Fetele nu pot fi atrase de băieți care se comportă ca fetele, care fac aceleași lucruri ca fetele, care vorbesc la fel ca fetele. Dar mereu și mereu, mamele, bunicile, mătușile ne educă întocmai ca pe niște fetițe.

Așa cum poate ți-ai dat seama, aici mă încadram și eu.

Singurul lucru care mi-a fost la îndemână a fost să mă apuc să citesc. Însă sursele erau puține pe subiectul acesta, și majoritatea nu funcționau în viața reală, așa cum aveam să îmi dau seama pe propria mea piele.

Am citit mult, am experimentat mult și au trecut câțiva ani în care învățasem câte ceva și aveam cât de cât succes.

Totuși, am simțit pentru prima oară ce înseamnă succesul în acest domeniu abia când am găsit puterea de a renunța la convingerile pe care le aveam și la orgoliul masculin și am început să vorbesc cu femeile despre lucrul acesta.

Pentru mine, asta a făcut diferența.

Să pot pătrunde în lumea și în realitatea unor femei atrăgătoare, să îmi fac prietene care sunt foarte frumoase și care nu trece zi să nu fie abordate de bărbați, doar atunci am putut vedea întregul, nu doar jumătatea mea.

Și am descoperit că și femeile au la fel de multe probleme ca și bărbații când vine vorba de atracție și sex, doar că problemele sunt diferite, pentru că nevoile sunt diferite.

Să presupunem că totuși ai avut parte de o educație sexuală. Poate acasă, poate la școală.

Poate ai învățat despre metode contraceptive și alte câteva lucruri interesante.

Poate ai învățat despre prezervative… Dar ai învățat și cum să ajungi cu o fată la stadiul asta?

Te-a învățat cineva cum să te porți cu o femeie în așa fel încât să fie atrasă de tine și să își dorească să facă sex cu tine?

Poate da, poate nu. Ceea ce urmează să citești sunt lucruri care vin în urma unor ani buni de experiențe. Ale mele și ale unor oameni care formează o comunitate: Arta seducției. Pentru că dacă nu a putut nimeni să ne educe în privința asta, ne-am asumat responsabilitatea să învățăm singuri, iar acum vei afla și tu lucruri pe care poate încă nu ți le-a spus nimeni și din cauza cărora viața ta sexuală și relațiile tale au de suferit.

Acesta e modul corect să înveți despre femei, sex, relații etc., în viziunea mea:

Prima oară, trebuie să fii conștient că deși poți să juri că ai probleme în acest domeniu și ai vrea să devii mai bun cu femeile, nu femeile sunt cea mai mare problemă pe care o ai de înfruntat. Cea mai mare problemă ești TU. Și dacă te gândești că am început ca un scriitor motivațional, ai dreptate.

Așadar, primul MARE pas este să nu pui acest domeniu, al femeilor, pe primul loc în viața ta.

În primul rând, descoperi că doar tu ești responsabil pentru tine și viața ta. Și e nasol să ai toată responsabilitatea în brațele tale. Dar în clipa următoare, când te pui pe treabă, pentru că știi că nu e nimeni care să facă treaba în locul tău, îți dai seama ce PUTERE uriașă ai. Și peste un timp, când tu ai realizări și te uiți la alții care dau vina pentru eșecuri și insucces pe orice și oricine, numai pe ei nu, îți dorești să realizezi și mai mult, pentru că îți dai seama că puterea ta e nelimitată.

Acum, dupa 4 ani de studiat psihologia am avut ocazia sa dovedesc si stiintific ceea ce intuitiv, stiam deja. Exista trasaturi de personalitate ce influenteaza satisfactia sexuala.

Capitolul 1: ISTORIC

„Iubirea este răspunsul. Dar în timp ce aștepți răspunsul, sexul ridică niște întrebări al dracului de bune” Woody Allen. Pentru a înțelege bine cu ce avem de-a face când vorbim de atracție, seducție, sex și femei, trebuie să ne folosim puțin privirea globală asupra lucrurilor și să căutăm anumite răspunsuri în istoria evoluției speciei umane.

Ce este așadar sexul? Sexul este o treabă foarte serioasă. Rareori vei vedea oamenii zâmbind sau râzând când fac sex, așadar asta e o dovadă că sexul e o treabă serioasă.

Sexul este modalitatea prin care specia noastră se reproduce, la fel ca orice altă specie de mamifere.

Altă dovadă serioasă e că natura își folosește o forță a ei, care se cheamă atracția sexuală, pentru a prelua mințile și corpurile oamenilor și a produce indivizi noi. Părinții oferă un număr egal de cromozomi copilului care se va naște, oferindu-i astfel potențial de a evolua și de a face lucruri mai bune decât generația precedentă. Din păcate, de cele mai multe ori, acest lucru nu se întâmplă, dar nu acesta e obiectul discuției noastre acum. Totuși, în acest proces sunt respectate câteva legi. Specia trebuie să evouleze și doar cei mai buni indivizi trebuie să se reproducă. Cel puțin așa este la orice altă specie de mamifere. Suntem, până la urmă, mamifere și respectăm aceleași legi.Ca să clarificăm lucrurile, trebuie să știi că mijloace anticoncepționale există de prin 1960.

Homo sapiens există de vreo 200.000 de ani.Așadar, să comparăm 200.000 de ani de evoluție cu 50 de ani de evoluție. Timp de 200 de mii de ani putem spune că întreg creierul și organismul uman au fost setate pe faptul că sexul reprezintă șanse mari de a face copii. 200.000 de ani de evoluție nu pot fi șterși cu buretele și nu pot suferi schimbări majore. Înainte să intrăm în miezul problemei, vreau să mai spun că evoluția este un proces foarte lent și greoi.

Creierul uman, comportamentul nostru, nevoile noastre nu se schimbă de la un an la altul, de la o generație la alta și nici măcar de la un secol la altul. 1000 de ani în procesul evolutiv nu reprezintă decât o picătură într-un ocean.

Așa cum vei vedea în continuare, deși hainele s-au diversificat și caii au devenit cai-putere, ființa umană plătește încă tribut zecilor de mii de ani în care oamenii au trăit în triburi formate din 100-150 de indivizi.

Gândește-te câte cunoștințe ai. Oameni cu care relaționezi. Uită-te în agenda telefonică, în grupul tău de prieteni, la școala unde mergi, la locul tău de muncă, în lista ta de messenger.

Cu câți oameni vorbești și relaționezi? Probabil ceva în jurul a 100-150. Ai putea să ai de-a face cu mult mai mulți, având în vedere aglomerația în care trăim, și totuși ai să observi acest număr ca numitor comun la majoritatea oamenilor.

Motivul pentru care se întâmplă acest lucru este acela că omul și creierul său sunt astfel setate să lucreze într-un grup social de aceste dimensiuni. Pentru că, pe plan evolutiv, 200.000 de ani au lăsat urme mult mai adânci decât cele câteva mii de societate, hai să o numim „modernă”.

Așadar, să vedem ce anume se întâmpla într-un trib de acum mii de ani și să vedem câteva din lucrurile pe care le purtăm ca moștenire din acele vremuri.

Vestea proastă e că multe din comportamentele care nu ar trebui să mai fie valabile azi încă ne mai guvernează viața și îi scad calitatea. Așa cum vei vedea, acest lucru e valabil și în privința vieții noastre sexuale.Vestea bună e că, odată ce conștientizezi măcar o parte din aceste lucruri, poți să le schimbi în favoarea ta și să faci un pas în evoluție, un pas mai departe decât „mintea de trib” în care majoritatea dintre noi încă suntem prinși.

Așadar, ne aflăm într-un trib acum 20 de mii de ani.În vârful ierarhiei se află sfatul bătrânilor, înțelepții tribului, vraciul, șeful de trib și șeful războinicilor, asta dacă ultimii doi nu sunt una și aceeași persoană.În trib se mai află bărbații, adică toate persoanele de sex masculin care au trecut prin ritualul de inițiere, de trecere de la copilărie la vârsta adultă. Preocupările lor principale sunt vânătoarea și războiul cu tribul vecin.

De asemenea, în trib se mai află femeile, dintre care doar un număr limitat pot da naștere urmașilor. În rest, sunt prea tinere sau prea bătrâne. În trib se mai află copiii și bătrânii, evident.

Să vedem cam care sunt lucrurile importante care se întâmplau pe atunci în viața unui trib. Ne vom rezuma la acele lucruri care prezintă importanță pentru subiectul pe care noi îl discutăm în acest material: atracția sexuală, bărbații și femeile.

1.2. Sexul:

Ca și azi, și atunci sexul era o treabă foarte serioasă. Membrii tribului probabil nu filozofau despre cum sexul este felul naturii de a perpetua specia. Pentru trib, sexul era modalitatea prin care numărul membrilor creștea. Mai mulți copii însemnau mai mulți războinici și vânători pentru trib în viitor, mai multe femei fertile care pot da naștere altor copii. Fără să fie oameni de știință, membrii tribului știau că urmașii vor avea trăsăturile părinților, așadar era de dorit ca cei mai viteji dintre bărbații tribului să facă copii.

Femeile, deși nu aveau foarte multe opțiuni, totuși aveau dreptul să aleagă sau să respingă, în funcție de preferințe, pretendenții.

În întreaga istorie a omenirii, sexul a fost și este și azi o treabă economică vitală. O femeie, dacă rămânea gravidă, avea șanse mult mai mari decât azi să moară la naștere. Oricum, era foarte vulnerabilă pe timpul celor 9 luni în care purta copilul și, de asemenea, în perioada de după naștere, când trebuia să îngrijească nou-născutul. Așadar, avea nevoie de un bărbat care să poată aduce hrană, să întemeieze adăpost, să poată proteja familia de furia naturii, a celorlalți războinici și a tribului vecin.

Unul din lucrurile care au rămas aproape intacte din zorii omenirii este bărbatul ca „PROVIDER”.

Atunci, la fel ca și acum, PROVIDER-UL trebuia să îndeplinească anumite caracteristici. PROVIDER-UL își dovedea calitățile prin diferite gesturi și acțiuni. Întemeia un adăpost pentru viitoarea familie, când pleca la vânătoare aducea cu el înapoi, la femeia pe care o curta, piei pentru a face îmbrăcăminte și adăpost, carne, fructe și alte lucruri necesare supraviețuirii. Arăta în acest fel că el este capabil de supraviețuire și că viitorul copil va moșteni aceste calități de la tată și astfel va putea supraviețuii la rândul său.

Bineînțeles, femeia întârzia sexul pentru a vedea dacă bărbatul rămâne lângă ea în orice condiții și este om serios, pentru că, odată ce rămânea gravidă, urma o perioadă lungă în care tatăl ar fi fost privat de sex și de atenția femeii, care s-ar fi îndreptat asupra noii ființe venite pe lume. Nici după naștere bărbatul nu ar fi fost foarte menajat. De la momentul sexului, moment în care se presupune că femeia ar fi rămas însărcinată, urma o perioadă de vreo 2 ani în care pe umerii bărbatului ar fi căzut întreaga responsabilitate a hrănirii, adăpostirii și protejării micii familii.

Acesta era cazul fericit.La sex se mai putea ajunge și în alt fel, când tribul vecin se plictisea prea tare și hotăra că e timpul să facă un raid în care să nimicească celălalt trib de pe fața pământului. În acest caz, războnicii învingători ar fi ucis toți bărbații în putere, ar fi violat toate femeile și pe cele norocoase nu le-ar fi omorât, ci le-ar fi făcut sclave. Dacă un războinic ucidea un proaspăt tată și îi lua femeia, probabil ucidea și copilul, pentru că nu era al lui.

În cazul acesta, femeia nu prea mai avea ce să facă decât să spere că își va mulțumi noul stăpân și poate va scăpa cu viață.

Așadar, mai avem, pe lângă „provider”, alt gen de bărbat, care obținea sex mult mai ușor și mai repede decât providerul, și anume „băiatul rău din tribul vecin”.

Și în zilele noastre băieții răi declanșează un mecanism în creierul femeii care face ca întreg ritualul de împerechere să se schimbe. NU mai e bărbatul cel care se dă peste cap pentru a câștiga dreptul de a face sex și de a-și îndeplini scopul pe pământ, acela de a perpetua specia, ci femeia e cea care oferă sex în speranța că va fi tratată măcar omenește.

Probabil că poți identifica cele 2 tipuri de bărbați care obțin sex și în zilele noastre.

Există un mecanism în biologia femeii care împarte inconștient și instantaneu bărbații în provideri, cei care muncesc să dovedească tot felul de lucruri depre ei, fac cadouri, fac curte etc., și.„băieții răi”, cei care iau ce vor, fără să țină prea mult cont de alte lucruri.

Ce este interesant e că, dacă dai dovadă de comportament de provider, femeia va amâna sexul cât mai mult pentru ca tu să dovedești cât mai multe.

Dacă dai dovadă de comportament de „băiat rău”, sunt șanse mari să declanșezi o atracție sexuală foarte puternică în femeie, pentru că, tot din motive biologice și evoluționiste, băiatul rău, în viziunea femeii, are gene mai bune decât simplul provider, pentru că este mai agresiv, mai teritorial, poate ucide alți bărbați și astfel șansele sale de supraviețuire sunt mai mari. Și, pentru că supraviețuirea este ceea ce este de dorit pentru urmași, cu cât bărbatul arată că poate supraviețui mai bine, cu atât atracția sexuală declanșata în femeie va fi mai puternică.

Știm toți femei care sunt foarte atrase de bărbați abuzivi, alcoolici, „care nu le merită” etc. Ceea ce o să încercăm să facem este să declanșăm acea puternică atracție sexuală într-o femeie lăsând abuzul deoparte.

Evident, mai există și alte categorii de bărbați, în care intră cei care nu obțin sex deloc, cei care nu sunt nici provideri, nici băieți răi, care se află undeva pe scara dintre imaturitate și maturitate.

Din păcate, din motivele pe care le-am spus deja, pentru că bărbații sunt crescuți de femei, tot mai mulți băieți rămân blocați undeva între imaturitate și maturitate și nu ajung să își dezvolte întreg potențialul de bărbați.

Pentru că știu foarte bine cum e să fii pe acest „tărâm al nimănui”, am să încerc în paginile ce urmează să dau o mână de ajutor celor care își doresc acest lucru.

Înainte însă, să trecem la amănuntele atracției sexuale, să mai vedem câteva lucruri care ne sabotează viețile și care sunt moșteniri ale „minții de trib”.

Capitolul II –PLEISTOCEN

2.1. Pleistocen:

Știind că abilitățile distinctive ale minții umane au evoluat în Pleistocen, simplifică mult psihologia evoluționară. Înseamnă că toate mediile ancestrale care au format capacitățile mentale primare ale speciei noastre au fost fizic conținute în continentul african, pentru că toți strămoșii pre-umani au trăit în Africa, iar oamenii s-au răspândit din Africa doar spre sfârșitul Pleistocenului. Strămoșii noștii au trăit în zonele Africii sub – Sahariene care conținea amestecuri de savană deschisă, tufăriș și pădure. În loc de peșteri sau jungle, imaginați-vă câmpiile largi, plate ale Africii cu baobabi și acacia, cu anotimpurile lor umede și uscare, cu zilele fierbinți și nopțile răcoroase, cu mulțimea de turme de copitate și prădătorii rari, slăbiți, soarele incandescent și milioane de insecte târâtoare.

O imagine destul de coerentă a Pleistocenului a apărut din antropologie, arheologie, paleontologie, primatologie și psihologie evoluționară. Ca și alte primate sociale, strămoșii noștri hominizi trăiau în grupuri mici, mobile. Femelele și copii lor se distribuiau în funcție de unde creșteau plantele sălbatice comestibile și se adunau în grupuri pentru protecție mutuală contra prădătorilor. Masculii se distribuiau în funcție de unde erau femelele. Mulți membri ai fiecărui grup erau rude de sânge. Apartenența la grup putea varia zilnic și sezonier, în funcție de oportunitățile de a găsi mâncare și de a exploata sursele de apă.

Strămoșii noștri cunoșteau cel puțin o sută de indivizi foarte bine după față și după personalitate. În timpul vieții au intrat în contact cu mai multe sute sau mii de membrii ai aceleiași populații locale. Aproape toți partenerii sexuali ar fi fost extrași probabil din acest grup tribal mai mare, care, după evoluția limbajului, ar fi fost identificați după dialectul comun.

În timpul zilelor, femelele adunau fructe, legume, tuberculi, fructe de pădure și nuci pentru a se hrăni pe ele și pe copii. Bărbații încercau să își dovedească măiestria prin jocuri de vânătoare, de obicei fără succes, revenind acasă cu mâinile goale și cerșind niște rădăcini de la femelele mai pragmatice. Strămoșii noștri probabil nu trebuiau să lucreze douăzeci sau treizeci de ore pe săptămână pentru a strânge suficient de multă mâncare pentru a trăi. Nu aveau weekend-uri sau concedii plătite, dar probabil că aveau mult mai mult timp liber decât avem noi.

Exista un pericol intermitent din partea prădătorilor, paraziților și germenilor, dar strămoșii noștri s-au obișnuit să facă față acelor pericole așa cum suntem noi obișnuiți cu traversarea unei străzi. Natura nu era sângeroasă cu dinți și cu gheare. De obicei era foarte plictisitoare. Prădătorii tindeau să îi ucidă pe vei foarte tineri, foarte bolnavi, foarte bătrâni și pe cei foarte nesăbuiți. Majoritatea bolilor erau cauzate de starea fizică precară cauzată de lipsa de hrană sau rănire. Strămoșii noștri nu își petreceau tot timpul făcându-și griji despre probleme de supraviețuire. Erau printre speciile cu cea mai mare durată de viață de pe planetă, ceea ce implică faptul că riscul lor zilnic de moarte era minuscul. Ca și majoritatea maimuțelor mari, probabil că își petreceau timpul făcându-și griji despre problemele sociale și sexuale.

Pe cea mai mare durată a evoluției, strămoșii noștri hoinăreau de-a lungul și de-a latul unor zone vaste fără să fie legați de un anume cămin sau teritoriu. Nu posedau mai mult decât puteau să care, nu aveau bani, nu moșteneau bogății și nu puteau să depoziteze hrana pentru a se asigura că nu vor muri de foame luna viitoare. Dacă indivizii păreau în mod constant sănătoși, plini de energie și bine-hrăniți, nu erau din cauză că s-au născut bogați. Trebuie să fi fost din cauză că erau buni la căutat hrană și buni în a-și face prieteni care să aibă grijă de ei în perioadele dificile.

Pentru a înțelege cum opera selecția sexuală în Pleistocen, trebuie să întrebăm cum funcționau relațiile sexuale și alegerea sexuală. Știm că strămoșii noștri hominizi nu se scoteau unul pe altul în oraș, la restaurante și la filme, nu își dădeau inele de logodnă și nu purtau prezervative. Dar ce putem spune despre cum își alegeau partenerii ? Vom începe prin a arunca o privire la alegerea sexuală la alte primate și apoi vom lua în considerare ce este distinctiv la alegerea sexuală la strămoșii noștri hominizi.

2.2. Selecția Sexuală la Primate

La majoritatea speciilor de primate, distribuția hranei în mediul înconjurător determina distribuția femelelor și distribuția femelelor determina distribuția masculilor. Când hrana este astfel dispersată încât femelele se descurcă cel mai bine căutând după hrană pe cont propriu, masculii se dispersează pentru a face pereche cu femelele solitare. Așa au apărut cuplurile monogame. Este un model destul de rar la primate, limitat la gibon, unii lemuri și unele maimuțe Africane și din America de Sud.

Când hrana apare în cantități suficient de mari pentru a fi împărțite de mai multe femele, acestea tind să se unească în grupuri mici pentru a găsi hrana și să se protejeze una pe cealaltă de prădători, masculi nedoriți și grupuri de femele concurente. Atâta timp cât grupul de femele nu este prea mare, un singur mascul poate exclude alți masculi de la accesul sexual la grup, care astfel devine „al lui”. Acest „sistem harem” de poligenie cu un singur mascul este destul de comun la primate, fiind găsit la babuinii hamadryas, maimuțele colobus, unii languri și gorile. Competiția între masculi pentru a păzi grupurile de femele creează o presiune de selecție sexuală foarte puternică pentru dimensiunea masculului, putere, agresivitate și canini dezvoltați.

Când hrana se găsește în cantități și mai mari, grupurile de femele pot crește prea mari pentru a fi apărate de orice mascul singur. Masculii trebuie atunci să formeze coaliții, rezultând într-un grup complex multi-masculi, multi-femele, cum este cazul unor babuini, macaci, lemuri cu coada inel, maimuțe urlătoare și cimpanzei. Strămoșii noștri hominizi probabil că trăiau în astfel de grupuri, în care selecția sexuală devine mai complicată. Uneori, femelele din grupurile multi-mascul par să folosească abilitatea de producere a spermei ca și indicatorul principal de bună condiție fizică. O femelă cimpanzeu se poate împereche cu fiecare mascul din grup de fiecare dată când devine fertilă. Ea lasă sperma lor să lupte în canalul ei reproducător și cei mai puternici înotători cu ceai mai bună rezistență vor fertiliza oul ei.

Ca răspuns pentru această selecție sexuală pentru spermă bună, cimpanzeii masculi au evoluat testicule mari, ejaculări copioase și număr mare de spermatozoizi. Femelele primate trebuie să aleagă. Pot opta pentru sperma cu cei mai buni înotători prin împerecheri la întâmplare sau pot selecta cel mai bun comportament de curtare, împerechindu-se foarte selectiv. Sau pot face puțin din amândouă, alegând un grup mic de amanți masculi pentru farmecul lor și apoi lăsând sperma acestora să lupte.

La speciile care nu se lasă complet furate de competiții între sperme, femelele pot favoriza trăsăturile comportamentale ale masculului. Grupurile cu mai mulți masculi în mod evident permit o sferă mai largă pentru femele să aleagă între masculi. Dacă acestea favorizează masculii dominanți, masculii evoluează prin selecția sexuală pentru a concura intens pentru statut social prin forța individuală sau formând coaliții. Dacă femelele favorizează masculii binevoitori, masculii evoluează prin selecția sexuală astfel încât vor curta femelele, le vor proteja progeniturile și le vor apăra de alți masculi.

Date fiind grupurile de primate multi-mascul, multi-femelă, cum funcționează alegerea partenerului ? Primatele femele pot exercita alegerea alăturându-se grupurilor care conțin masculi favoriți, inițiind sexul cu aceștia în timpul estrului, susținându-i în timpul conflictelor și dezvoltând relații sociale pe termen lung cu aceștia. Femele pot respinge masculi nefavoriți refuzând să coopereze în timpul încercărilor de copulare, alungând masculii din grup, sau părăsind grupul. Dar criteriul de alegere al partenerului rămân obscure pentru majoritatea speciilor de primate. În contrast cu oamenii moderni, primatele femele rareori favorizează masculii care pot furniza resurse sau îngrijire paternă pentru progenituri. Îngrijirea masculină sporadică pe care o observăm, cum ar fi supravegherea, transportul și protejarea copiilor, este mai corect descrisă ca și efort de curtare decât ca și îngrijire paternă. Este puțin probabil ca masculul să fie tatăl copilului, dar pur și simplu încearcă să se împerecheze cu mama copilului făcându-i acesteia o favoare.

Cercetătorii primatelor știu doar puține lucruri despre ce trăsături sunt preferate de primatele masculi și femele. De exemplu, știm mai puține despre alegerea femelelor la alte maimuțe decât știm despre alegerea femelei la broasca Tungara, peștii guppy (Poecilia reticulata) sau pasărea văduvă cu coadă lungă Africană. Cu toate acestea, s-au raportat trei tipuri de preferințe ale femelelor: preferința pentru masculi de rang superior capabili să protejeze femelele și progeniturile de alți masculi; preferința pentru masculii „prieteni” care au curtat femela mult și care au fost binevoitori cu progenitura ei; și preferințele pentru noi masculi din afara grupului, poate pentru a evita încrucișarea cosangvină. Fiecare tip de preferință ar putea fi explicată în termeni de alegere a femelei pentru gene bune, sau alegere a femelei pentru beneficii sociale și materiale. Cu toate că primatele masculi au evoluat într-o diversitate uimitoare de bărbi, smocuri și stiluri de păr colorate, s-au făcut foarte puține cercetări asupra alegerii femelei bazate pe înfățișarea masculului. De asemenea nu sau făcut practic nici un fel de cercetări asupra alegerii sexuale a primatelor pentru personalitate sau inteligență. Se raportează că uneori primatele femele au preferințe „iraționale” sau „capricioase” care nu pot fi explicate pe baza dominanței masculului, vârstei sau apartenenței la grup. Uneori două primate par că se plac reciproc pe baza unor necunoscute caracteristici de înfățișare, comportament sau personalitate. Este posibil ca primatele femele să aleagă masculi pentru personalitățile lor și nu doar pentru statutul lor, dar nu știm.

Majoritatea primatelor urmează modelul animal general de competiție sexuală masculină și alegere din partea femeii. Dar când costurile competiției sexuale masculine și a curtării sunt ridicate, masculii de asemenea au stimulente de a fi mofturoși. Când alegerea partenerului mascul devine importantă, selecția sexuală afectează atât femelele cât și masculii. La uistiti și tamarinii monogami, femelele concurează pentru a forma perechi cu masculii de calitate și de a alunga femelele concurente. La sistemele harem cu mascul unic, sperma masculului dominant poate deveni o resursă limitativă pentru reproducerea femelei, și femelele de rang superior împiedică femelele de rang inferior să se împerecheze prin agresiune și hărțuire. La grupurile multi-masculi, femelele uneori concurează pentru a forma parteneriate și prietenii cu masculii favoriți. Astfel de modele de competiție a femelelor sugerează un anumit grad de alegere a partenerului mascul. Când costurile competiției sexuale și a curtării sunt ridicate, masculii au un stimulent să fie mofturoși despre cum își împart efortul sexual printre femelele disponibile. Masculii concurează mult mai intens pentru femelele care arată semne de fertilitate cum ar fi maturitatea sexuală, umflături de estru, și prezența progeniturilor. Ca și femelele, anumite primate mascul de asemenea dezvoltă prietenii speciale cu anumiți parteneri sexuali. Poate că nu este dragoste romantică, dar cel puțin printre perechile de babuini pare destul de similară.

Rudele noastre maimuțe cele mai apropiate, cimpanzeii și cimpanzeii pigmei, trăiesc în grupuri multi-mascul, multi-femelă în care alegerea sexuală este dinamică, intensă și complicată. În aceste condiții sociale asidue, succesul reproductiv a ajuns să depindă de inteligența socială mai mult decât de forța brută. Ambele sexe concurează, ambele sexe au ierarhii dominatoare și ambele sexe formează alianțe. Relațiile sexuale se dezvoltă de-a lungul săptămânilor și anilor, nu în câteva minute. Mulți primatologi și antropologi cred că primii noștri strămoși hominizi trăiau în condiții sociale și sexuale similare. Strategizarea socio-sexuală constantă în grupurile cu sex mixt era moștenirea strămoșilor noștri asemănători maimuțelor. Era punctul de plecare, nu rezultatul final, al alegrii sexuale în evoluția umană.

2.3. Împerecherea în Pleistocen

Dacă am putea privi Pământul printr-un telescop extrem de puternic de la o depărtare de un milion de ani-lumină, am putea să vedem cum strămoșii noștri au format efectiv relațiile sexuale acum un milion de ani. Până când NASA va aproba acea misiune, trebuie să combinăm dovezi din câteva surse mai puțin directe: comportamentul sexual al altor primate, comportamentul sexual al oamenilor moderni care trăiesc ca și vânători-culegători, dovezile pentru selecția sexuală în corpul și în comportamentul uman și descoperirile psihologice asupra comportamentului sexual, atracției sexuale, geloziei sexuale și a conflictului sexual. Câteva cărți bune de psihologie evoluționară deja revăd aceste dovezi, inclusiv The evolution of Desire (Evoluția Dorinței) scrisă de David Buss. Apare un consens asupra aspectelor cheie a vieții ancestrale, cu toate că încă există dezbateri viguroase legate de multe detalii.

Este probabil ca strămoșii noștri să fi avut primele experiențe sexuale imediat după atingerea maturității sexuale. Ei vor trece printr-o serie de relații de diferite durate de-a lungul vieții. Unele relații poate că nu au durat mai mult de câteva zile. Dat fiindcă durează în medie trei luni de copulație regulată înainte de concepere, parteneriatele pe termen foarte scurt probabil nu vor produce un copil. Relațiile pe termen mai lung au fost mult mai importante din punct de vedere evoluționist deoarece este mai probabil ca acestea să producă urmași. Într-adevăr, în absența contracepției, parteneriatele mai lungi aproape inevitabil vor produce un copil la fiecare doi sau trei ani.

Probabil majoritatea copiilor au fost născuți în cupluri care au stat împreună doar câțiva ani. Monogamia exclusivă pe toată durata vieții era practic necunoscută. Cu cât modelul standard ar fi fost „monogamia serială”: o serie de parteneri sexuali aproape exclusivi care erau recunoscuți sociali și apărați cu gelozie. Este posibil ca uneori relațiile să se fi sfârșit amical, dar poate mai adesea un partener îl respinge sau abandonează pe celălalt, sau unul moare. Acesta este modelul caracteristic al majorității vânătorilor-culegători umani, din cauză că nu au legături de religie, legale și de proprietate care întăresc căsătoriile monogame pe termen ultra-lung în societățile civilizate.

Unii masculi dezirabili probabil puteau să atragă mai mult de un partener sexual regulat. Poligenia lor a deschis posibilitatea pentru efectele selecției sexuale facile. Dar probabil că aceștia erau excepția. Mult mai comun erau legăturile sexuale de durată medie și cele foarte scurte care chinuie partenerii sexuali regulați. Pentru femele erau stimulente pentru a se împerechea cu masculi de condiție fizică mai bună decât partenerul lor curent. Pentru masculi, erau stimulente să se împerecheze cu cât mai multe femele posibil (dacă partenerul curent putea să suporte asta). Totuși, probabil că existau presiuni sociale contra unor astfel de flirturi de la partenerii geloși și familiile acestora. Există o multitudine de dovezi din psihologia evoluționară că masculii și femelele au adaptări fizice emoționale și mentale pentru legături pe termen scurt și legături sexuale adultere. Diferitele costuri și beneficii cum ar fi legăturile sexuale pentru masculi și femele explică majoritatea diferențelor sexuale din psihologia umană. În special, cu cât sunt mai mari stimulentele pentru masculi să tragă un număr mare de parteneri sexuali prin manifestări publice de conformitate fizică și mentală, explică de ce masculii sunt atât de mult motivați să efectueze astfel de manifestări publice.

Alegerea partenerului femelă era puternică în preistorie. Cu toate că hărțuirea sexuală a femelelor de masculi era probabil ceva comun, femelele putea răspunde cerând ajutor de la alte femele prietene, parteneri masculi și neamuri. Nu ar fi fost trimiși la închisoare pentru uciderea unui hărțuitor psihopat sau a unui partener abuziv. Strămoșii noștri femele au pierdut toate semnele vizibile de ovulație, astfel încât nu era posibil pentru un posibil violator să știe când o femelă era fertilă. Ovulația ascunsă a redus stimulentul masculului pentru viol și de obicei proteja femela de a concepe progeniturile violatorilor. Din punct de vedere evoluționist, le păstra puterea lor de alegere sexuală. De asemenea violatorii ar fi fost supuși dreptății făcute de rudele masculi ale victimei. Puterea membrilor clanului de a forța un comportament sexual corect este adesea trecută cu vederea în discuțiile despre evoluția umană. Odată ce limbajul a evoluat, bârfa sexuală ar fi fost un mijloc de intimidare a legăturilor sexuale ilicite, hărțuirii sexuale și a acuzațiilor de viol care distrug reputația. Cu toate acestea, predominarea violului în preistoria umană face încă subiectul unei dezbateri intense. Cu cât era mai ridicată predominarea, cu atât mai puțin importantă era alegerea partenerei sexuale femele și cu atât devenea mai slabă teoria alegerii mele sexuale.

2.4.Combinarea Curtării cu Rolul Parental

Înainte de contracepție strămoșii noștri femele aveau primul copil în jurul vârstei de 20 de ani, la câțiva ani de la atingerea maturității sexuale. (Probabil că pubertatea la femele apărea cu câțiva ani mai târziu în preistorie față de zilele noastre, din cauză că dieta modernă bogată în grăsimi accelerează pubertatea și crește fertilitatea adolescenților). Înainte de căsătoria monogamă impusă legal, indivizii probabil treceau prin mai multe relații sexuale în timpul vârstei lor reproductive. Aceste două modele implică faptul că majoritatea curtărilor în timpul majorității evoluției umane a avut loc între adulți care deja aveau copii din relații anterioare. Fără bone, creșe sau școli, acei copii stăteau pe lângă mama lor aproape tot timpul. (În sălbăticie, nici o femeie primată nu acordă niciodată custodia parentală a copilului ei tatălui după ce s-au despărțit). Acolo unde erau femei, de obicei erau deja și copii. În societățile Occidentale moderne am uitat cum trebuie să se fi suprapus curtarea și activitatea parentală din cauză că facem copii mai târziu, foarte puțini și îi excludem din viața socială adultă.

Hominizii femelă trebuie să fi jonglat eforturile lor de curtare cu activitatea maternă. Unele din comportamentele lor de curtare trebuie să fi avut originea în transformarea obligațiilor materne normale în indicatori de condiție fizică mai bună și amuzament. Dacă trebuie să spună povești pentru a-și amuza copii, și dacă potențialii parteneri masculi sunt suficient de aproape ca să audă, ele s-ar putea să inventeze povești care să placă atât copilului cât și adulților. Dacă trebuie să își hrănească copii și vor să atragă un bărbat, ar putea la fel de bine să caute ceva foarte gustos. Alegerea partenerului mascul aproape niciodată nu a avut luxul de a favoriza o femeie care nu avea încă nici un copil, care își putea petrece tot timpul distrându-se și hârjonindu-se. Variabila importantă nu era dacă femela avea deja copii ci dacă era o mamă veselă sau o mamă atentă, o mamă frumoasă sau o mamă urâtă o mamă inteligentă sau o mamă plictisitoare. Competiția sexuală între femele era în general o competiție sexuală între mame.

Mai mult, mamelor probabil că le păsa de părerile copiilor lor în alegerea de noi parteneri sexuali, astfel încât alegerea femeii trebuie să fi fost făcută împreună cu alegerea copiilor. Copii care urau noul prieten al mamei lor se poate să îi fi distrus șansele acestuia de a susține o relație de succes. Mamele aveau motive întemeiate să asculte preferințele și antipatiile copiilor, pentru că copii lor erau vehiculele care conțineau genele lor. Copii erau grija supremă a fiecărei mame. Un copil sănătos în mână valora cât doi amanți masculi în tufiș. Asta punea hominizii masculi într-o poziție neobișnuită: curtarea lor trebuia să placă nu doar mamelor ci și copiilor acestora. Asta are o implicație surprinzătoare. Dacă judecățile copiilor influențau alegerea partenerului, atunci influențau selecția sexuală și preferințele copiilor indirect au modelat evoluția masculilor umani adulți.

Deci, ce ne-au făcut acei copii hominizi ? Nu au făcut masculii umani la fel de buni în a fi părinte ca și femela mamifer medie, dar i-au făcut în mai buni tați decât aproape orice altă specie de primate masculi. Masculii aduc copiilor hrană, le fac jucării, îi învață lucruri și se joacă cu ei. Disponibilitatea lor de a face asta chiar și pentru copii vitregi ar putea fi considerată ca și un efect secundar a unei adaptări a masculului pentru a avea grijă de propriile odrasle genetice. Dar poate că suportul și protecția paternă a copiilor vitregi era norma în Pleistocen. Dacă relațiile sexuale tipice durau doar câțiva ani, bărbații era mult mai probabil să se joace cu copii altui tip decât cu ai lor. Mulți psihologi evoluționiști au arătat că ce pare a fi efort patern poate de fapt să fi evoluat prin alegerea sexuală ca și efort de curtare. Bărbații atrag femeile făcând pe plac copiilor acestora.

Asta nu înseamnă că tații vitregi erau numai bunătate și delicatețe. Psihologii evoluționiști Martin Daly and Margo Wilson au descoperit că bărbații din fiecare cultură este mai probabil de o sută de ori să bată și să ucidă copii vitregi decât copii lor genetici. Există motive evoluționiste clare pentru asta. Când leii masculi și maimuțele de frunze se împerechează cu o nouă femelă, în mod uzual încearcă să ucidă toate vlăstarele ei existente. Aceste vlăstare nu au genele masculului, astfel ucigându-i masculul eliberează femela pentru a concepe propriile vlăstare, care vor avea genele lor. Riscul infanticidului din partea masculilor este o problemă mare pentru multe primate femelă. Totuși este mult mai puțin o grijă pentru femela modernă. Vreau să subliniez cât de amabili sunt majoritatea taților vitregi umani comparativ cu alte primate masculi tați vitregi. Nu doar că în mod constant nu ne ucidem copii vitregi așa cum încearcă leii să o facă, uneori avem grijă de ei rezonabil de bine. În mod surprinzător, instinctele paterne umane se poate să fie evoluat prin selecția sexuală pentru a mulțumi copii existenți ai partenerelor potențiale femele. Desigur, acolo unde copii existenți se întâmplă să fie ai noștri din cauză că suntem încă într-o relație sexuală pe termen lung, există câteva stimulente genetice suplimentare pentru a fi tați buni.

2.5. Selecția sexuală când toată lumea are un partener

Pentru a vedea cum poate funcționa selecția sexuală chiar și când toată lumea formează câte un cuplu, avem nevoie de un experiment mental. Ca toate experimentele mentale bune, va fi simplist, nerealist și asemănător cu desenele animate. Dar ne va da un rezultat surprinzător. În acest scenariu imaginar, fiecare hominid individual găsește un partener sexual, fiecare relație este complet monogamo și permanentă și fiecare relație produce un număr identic de copii. ȘI totuși atâta timp cât selecția sexuală favorizează indicatorii de condiție fizică bună, alegerea sexuală încă poate să conducă selecția sexuală prin producerea unui număr inegal de nepoți. Iată cum funcționează.

Imaginați-vă un trib de hominizi, jumătate din ei masculi și jumătate femele, toți celibatari și toți abia au ajuns la maturitate sexuală în același timp. Unii masculi au condiție fizică mai bună decât alți masculi și își fac reclamă la ceastă condiție fizică mai bună folosind indicatorii de condiție fizică cum ar fi dans viguros, conversații inteligente sau picturi realiste ale peșterii. Unele femele au condiție fizică mai bună decât alte femele, căreia ele îi fac reclamă prin același tip de indicatori de condiție fizică. Condiția fizică se moștenește genetic astfel încât părinți cu condiție fizică mai bună în general au urmași cu condiție fizică mai bună. Tribul are o tradiție de monogamie strictă și nici o infidelitate. Fiecare individ trebuie să aleagă un partener odată și să rămână împreună până mor. Ambele sexe exercită alegerea partenerului, acceptând și respingând pe oricine vor.

Ce se va întâmpla ? Fiecare individ vrea să atragă partenerul cu cea mai bună condiție fizică pe care pot, din cauză că vor cele mai bune gene pentru vlăstarele lor. Va avea loc un proces de sortare. Probabil, masculul cu condiția fizică cea mai bună va curta femela cu condiția fizică cea mai bună prima. Dacă ea este inteligentă, îl va accepta și vor forma un cuplu, lăsând restul tribului să se aleagă între ei. Al doilea mascul cu cea mai bună condiție fizică este dezamăgit. El vroia femeia cu cea mai bună condiție fizică pentru el dar nu a putut să o atragă. Trebuie să se mulțumească cu ce-a de-a doua femelă cu condiție fizică bună. Și ea este dezamăgită fiindcă ea vroia cel mai bun mascul. Dar se mulțumește pentru masculul cu numărul doi, din cauză că nici ea nu are de unde alege un altul mai bun. Poate că se vor îndrăgosti unul de altul, mulțumind stelelor lor norocoase că nu au ales numerele unu reci și îngâmfate, sau numerele trei inferioare repulsive. Femeia de aur numărul unu și femeia de argint numărul doi ambele l-au ignorat lăsându-l să curteze femeia de bronz nr. trei. Nici el nici ea nu pot alege pe cineva mai bun așa că formează un cuplu. Și așa mai departe. În final, întreg tribul se sortează în perechi de aproximativ aceeași condiție fizică.

Împerecherea în funcție de condiția fizică nu rezultă din preferința oricărui individ pentru un partener de rang similar. În schimb, rezultă din interacțiunea preferințelor tuturor în timpul procesului de sortare. Toată lumea ar fi preferat un partener cu condiție fizică mai bună decât un partener de aceeași condiție fizică. Dar sexul opus simte la fel. Pentru un mascul să se împerecheze peste condiția lui fizică, o femeie ar trebui să se împerecheze sub condiția ei fizică. Răspunsul ei la oferta lui ar fi „Visează în continuare, ratatule.” De asemenea pentru femeile care încearcă să se împerecheze peste condiția lor fizică. Indivizii nu au nici o speranță realistă să se împerecheze mult peste propriul lor nivel de condiție fizică, sau orice disponibilitate să se împerecheze sub nivelul lor de condiție fizică.

Rezultatul va fi că perechile împerecheate se vor corela în principal după condiția fizică. Dacă înălțimea se corelează cu condiția fizică vor fi de înălțime similară. Dacă inteligența se corelează cu condiția fizică, vor fi de inteligență similară. Dacă atractivitatea facială se corelează cu condiția fizică, vor fi la fel de frumoși. Aceasta este în principal ce vedem la cuplurile moderne de oameni: un grad destul de ridicat de „împerechere asortată” pentru indicatorii de condiție fizică.

După ce perechile împerecheate încep să facă sex, încep să sosească copii. Pentru a face acest experiment mental mai provocator să ne uităm la situația unde selecția sexuală pare cea mai slabă și să presupunem că fiecare pereche are exact același număr de copii, să zicem patru copii per pereche. În timpul majorității evoluției umane, probabil doar 50% din copii au supraviețuit până la maturitatea sexuală astfel că doi copii care supraviețuiesc din patru pentru fiecare doi părinți vor ține dimensiunea populației stabilă. Întrebarea este, care perechi împerecheate va contribui cu cele mai multe gene la generațiile viitoare ?

La prima privire, se pare că fiecare pereche va contribui cu același număr de gene, pentru că au același număr de copii. Dar deja știm că perechile împerecheate diferă în condiția fizică moștenită. Iată de ce erau mofturoși când s-au ales pe ei înșiși în perechi. Deci, copii cuplurilor cu condiție fizică mai ridicată vor moșteni gene de condiție fizică mai ridicată. Prin definiție, condiție fizică mai bună ducă la o șansă mai bună de supraviețuire până la maturitatea sexuală. Urmașul unui mascul număr unu și o femeie număr unu ar putea avea o șansă foarte ridicată de supraviețuire. Urmașul masculului cu condiția fizică cea mai scăzută și femela cu condiția fizică cea mai scăzută au doar șanse foarte reduse de supraviețuire. Până când generația de copii crește, vor fi mai mulți urmași supraviețuitori ai părinților cu condiție fizică mai bună decât a părinților cu condiția fizică cea mai scăzută. De fapt, generația copiilor va avea o medie mai ridicată de condiție fizică decât avea generația părinților lor.

Capitolul III NEVOI MASCULINE ȘI NEVOI FEMININE

3.1. Nevoi masculine si nevoi feminine:

Manifestarea masculinității si feminității prin sex-roluri este determinată si de diferențele culturale in privinta concepției,despre masculinitate si feminitate. M. Mead (1935), observă că ceea ce intr-o cultură apare ca simbol al masculinității, in. alta poate semnifică feminitate. De exemplu, la membrii unui trib din Noua. Guinee abilitățile artistice, sensibilitatea si dependența emotională sunt caracteristici ale rolului masculin, în timp ce eficiența si compețenta aparțin rolului feminin.

Diferențele masculin-feminin sunt condiționate atat de factorii hormonali, cat si de dominanta emisferelor cerebrale (astfel, emisfera dreaptă, dominantă la baăbati ca centru al logicii simbolice, percepției spațiale, imaginației, explică dezvoltarea acestor funcții, mai curând la bărbați, in vreme ce dominanta emisferei stangi la femei, ca centru al limbajului, memoriei, ar justifica disponibilitățile lor mai bine in acest sens. Dar dincolo de factorul bio-psihologic , prescripțiile sociale susțin si orientează diferențele privind modelele de rol masculin si feminin cu comportamentele lor specifice (,,cum trebuie să arate si sa actioneze o femeie sau un barbat").

Krantz 51 Vogel (1968) indică o serie de sfaturi psihosexuale masculine si feminine:

Trăsături feminine:

manifestă nevoie de protecție;

vorbarețe sau tăcute,

triste; manifestă tact, blandete,

evită limbajul ,,dur";

plang cu usurință;

preferă arta, literatura.

Trăsături masculine:

agresivi,

independenți;

iși sunt propriul confident;

logici, obiectivi;

isi ascund bine ernțiile; limbaj mai ,,colorat, uneori lipsiți de pudoare.

C. Benbow (1986) observă ca fetele:

au o mai accentuată percepție a sunetului, gustului si mirosului (ceea ce explică anumite particularitați senzitive ale comportamentului lor sexual;

sunt mai apte sa-și verbalizeze gândirea abstractă si emoțiile

au o mai dezvoltată coordonare musculară,ce include manipularea obiectelor mici si expresiile faciale, incă din copilărie.

Aceeasi autoare remarcă faptul că baieții, in copilărie, sunt mai activi,mai agitați, plang mai mult si dorm mai puțin.

Schimările puberale biologice (inalțime, lătimea spatelui,ingroșarea vocii, pilozitatea feței la băieți si rotunjirea sânilor, soldurilor si gratiozitatea mersului la fete) au si implicații psiho-sociale. Astfel, adolescenții tind să accentueze aceste deoscbiri masculin- feminine, -actionând extremist: băieții isi etalează puterea si agresivitatea, fie singuri, fie in grupuri demonstrative ; fetele merg uneori provocator, unduindu-și șoldurile cxagerat. Imaginile si miturile mediatizate ale masculinității si feminității contribuie din plin la aceasta. Toate aceste diferente rezultă din expectațiile sociale, si ele subliniază varietatea diferențelor dintre sexe.

In ultimii ani se remarcă o tendintă generală la apropierea si stergerea diferențelor comportamentale dintre sexe, creând uneori ambiguitate si disconfort in asumarea sex-rolurilor expectate social.

Adolescenții de azi nu sunt suficient polarizați feminin sau masculin, ceea ce ridică unele probleme privind acceptarea lor socială, dar si autoacceptarea. Stereotipiile negative sociale, cum ar fi: persistența mentalității privind inferioritatea sexului feminin celui masculin sau blamarea preferinței baieților pentru jocurile cu fetele sau blamarea absenței aspectului atletic la baieti sunt prezente in comportamentul bărbaților si femeilor. Dar, ulterior, aceste stereotipii incep tot mai frecvent să fie demolate si excluse din sistemele de evaluare interpersonală. Ca un reflex imediat, apare si o mai mare neclaritate in privința autoatribuirii de trăsături masculine sau feminine,

După al doilea razboi mondial, studiile efectuate, mai ales pe studenți consemnează modificări importante ale sex-rolurilor, cum ar fi cele legate de tipurile de activități :

bărbații preiau din ce in ce mai mult activităti domestice (gătit, spălat, ingrijirea copiilor); femeile se simt atrase tot mai mult si practică activități destinate până atunci doar bărbaților (legislație, administrație, medicină, pilotaj etc.) . Schimbările radicale in conduita de sex-rol, care au zguduit puternic standardele de rol, au apărut in anii 60, o dată cu mișcarea ,,hippy" (,,flower powercc), ca o manifestare a respingerilor restricțiilor sociale, ideilor preconcepute si a standardelor impuse de o societate agresivă.

Astfel, vestimentatia si rolul estetic al barbatilor s-au modificat semnificativ (par lung,lanturi,cercei, simbol transparent al optiunii tinerilor pentru un model comportamental pacifist, apasat de angoasa razboiului).

Rolul feminin s-a schimbat mai lent, in contextul cererii drepturilor civile contra inegalitatii dintre sexe, ca de exemplu: inegalitatea in fata legii privind divortul si partajul copiilor, al bunurilor, violul si prostitutia inegalitatea in plan socio-economic privind obtinerea credintelor, slujbelor si salariilor,exploatare in mediul social (prin perpetuarea imaginii femeii ca si sex-simbol si minimalizarea rolului ei ca individ cu capacitati emotionale si componente specifice considerarea lor ca irationale, incompetente, slabe, fragile discriminari in vorbirea curenta; opresiunea in familie, prin pastrarea organizatiei de tip patriarchal in care femeia este asimilata unei sclave a sotului si copilului.

Nevoille femeii :

nevoia de siguranta necesita ca sotul sa fie un support constant, prezent in momentele importante si sa rexolve cu intelepciune diversele probleme ale familiei, impreuna cu sotia. El trebuie sa-si manifeste iubirea prin comunicare, asigurandu-i sotiei sentimentul de siguranta, de confort psihologic. Pentru femei comunicarea verbala este mai importanta decat cea fizica. Ele au nevoie de un timp in acre sa discute in liniste problemele banale, cotidiene. Desii adesea acestea par lipsite de importanta pentru sot, ele sunt imperative pentru mentinerea unei admosfere de de deplina intelegere « un sot bun va avea grija sa nu provoace gelozia sotiei sale si nici sa nu-i puna la indoiala dragostea » . cei frustrati de dragoste in copilarie sunt mai frecvent gelosi, ca si cei excesiv rasfatati, si au nevoie de o doza dubla de afectiune, rabdare si atentie.

Cand un barbat nu se preocupa de nevoile familiei, atat sotia cat si copiii devin

nesiguri. Un sot bune este in general preocupat de interesele tuturor si pretinde

mai putin rasfat.

nevoia de camin si dorinta de a avea copii, carora sa le creeze un mediu placut, constituie a doua nevoie de baza a unei femei. Femeia are nevoie de amenajarea ambientului (a caminului) atat pe dimensiuni estetice cat si functionale. Asa cum pasarile isi fac cuib, tot asa si femeia se ingrijeste, infrumuseteaza si sacralizeaza prin activitatea si preazenta sa « cuibul » familial care sa asigure cuplului si copiilor o oaza binecuvantata. Neglijenta femeii in ingrijirea si amenajarea casei este un semn ca nevoile ei au fost implinite, ca este in general insecurizanta, stresata sau deprimata. Fireste pot exista si alte explicatii : respingerea inconstienta a rolului feminin sau matern, alte dominante si interese alte dominante si interese ce depasesc sexrolul etc. un barbat atent va face tot posibilul ca nevoia de ambianta a femeii sa poata fii satisfacuta. Intretinerea casei, alocarea unei parti importante din buget pentru aceasta si pentru modificcarile necesa cresterii confortului sau sentimentului de bucurie in intimitatea caminului, ca si implinirea efectiva in pastrarea acesteia , confera calitati de exceptie sotului si o intarire a satisfactie maritale a sotiei. « Neglijarea femeii in a intretine casa nu se rezolva prin cicaleli, ci mai degraba prin puterea exemplului si prin a tine casa intr-o stare buna ».

Nevoile barbatului :

nevoia de respectare si apreciere a Eului este specifica barbatului, si multe dintre conflictele maritale se dezlantuie prin incalcarea « regulii » de aur. O femeie inteleapta nu-si va critica niciodata barbatul, nici in particular, nici in public, si mai ales in fata copiilor. Cicaleala si barfa cu prietenele sau vecinii afecteaza sensibilitatea sotiului si-i descurajeaza initiativele de tot felul. O sotie iubitoare isi incurajeaza permanent sotul, il apreciaza in fata copiilor si a altora, fara a minti sau a insela ostentativ, il recompenseaza emotional cu generoziate si mai ales cu sensibiliate. Cuvintele calde, apreciative, directe sau aluzive, sunt « liantul » unei comunicari afective stabile si tot data al evolutiei sotilor.

mesajul pozitiv aduce mult mai mult bine unei relatii decasatorie decat toate mesajele negative la un loc, oricat de « bine intentionate » ar fii ele. « Ajutorul pentru schimbare nu se ofera cu brutalitate si cu pretul « ranirii » Eu-lui partenerului, ci cu toleranta, rabdare,incurajarea comportamentelor pozitive si spontane ale partenerului. Comportamentele : « prescrise », « sugerate » sau « impppuse » de partenera , prin diverse tactici psihologice, nu creaza decat rezistenta la schimbare. De altfel, multe femei pornesc in casnicie cu disproportionat si imatur avant de a- l schimbain bine pe sot, si sfarseste prin a-l mutila sufleteste sau a-l nervoza pur si simplu. O femeia care nu poate trata cu umor si binevointa, neglijenta sau dezordinea sotului, risca sa nu aiba un efect de schimbare in psihologia acestuia, ci, dimpotriva, risca sa devina din ce in ce mai putin atragatoare, sau iubita, pe masura ce indica, moralizeaza, critica, si mai ales ameninta, fie si cu celebrlu « plec la mama ».

Arta maritala a femeii consta in puterea ei de a-i consolida sotului, increderea in sine insusi, autorespect. Iubirea se construieste si se pastreaza pe acest sentiment reciproc de incredere si valorizare, dar sursa emotionala si energetica este, fara indoiala femeia.

nevoia de confort fizic si psihosexual este importanta pentru barbat. Hrana si sexul nu sunt separate evident de confortul psihologic-relational al sotului, iar zicala : « cea mai buna cale spre inima unui barbat trece prin stomac » include o parte consistenta din adevar. De aceea problemele pe care le ridica femeia nu este indicat sa fie lansate cand este flamand, inainte de masa. Respectul pentru masa echivaleaza cu grija pentru echilibrul fiziologic al celuilalt. De aceea initiativa sexuala a sotului, la care nu se raspunde de cele mai multe ori, poate trece drept un semn de neiubire, de neglijare, de respingere. Refuzul naste frustrare, iritabilitate, neincredere in sine.

Problemele cele mai dificile apar in casnicie cand fiecare se gandeste la propriile nevoi, si nu la ale celuilalt.

3.2. Diferențe între nevoile pe care le au barbații și femeile

„Conform unui studiu recent, barbații spun ca primul lucru pe care îl observa la o femei sunt ochii, iar femeile spun ca primul lucru pe care il observa la barbați e ca sunt toți niște mincinoși”Phill Lewis.Mai întâi de toate, te rog să nu faci prostia să crezi că bărbatul sau femeia sunt mai buni unul decât celălalt. Sunt foarte diferiți unul de celălalt, dar împreună constituie două jumătăți ale aceluiași întreg.

Din cauză că am trăit mii de ani într-o societate patriarhală, într-o lume condusă de bărbați, în care femeia a fost dezavantajată, noi încă trebuie să plătim tribut prejudecăților de tot felul. Bărbatul și femeia sunt două jumătăți diferite care se completează, feminitatea și masculinitatea. Și așa e menit să fie.

Femeile sunt educate să fie sensibile și comunicative și, chiar dacă în primul an de viață și băiatul și fetița primesc același număr de mângâieri, după acest prim an, băiatul este mângâiat de părinți de șapte ori mai puțin (Anca Munteanu).

3.3. Nevoia de monogamie și poligamie

Așa cum am spus și mai sus, pentru că sexul de obicei ducea la o sarcină, femeia trebuia să se asigure că bărbatul rămâne lângă ea pe perioada cât ea și copilul sunt vulnerabili. De asemenea, femeia trebuia să se asigure că bărbatul nu își consumă timpul și resursele cu alte femei și copii, pentru că asta ar fi dus la lipsuri pentru ea și copil. De aceea, femeile au dezvoltat o teamă adânc înrădăcinată că bărbatul s-ar putea ocupa și de alte femei.

O femeie poate duce doar o sarcină în 9 luni de zile, un bărbat poate să facă un copil de fiecare dată când face sex cu o altă femeie.

Din punct de vedere social, barbatul care face sex cu cat mai multe femei este privit ca un erou, o femeie care face sex cu cat mai multi barbati este privita ca o usuratica. Asta pentru ca specia vrea in mod inconstient ca barbatul cu genele cele mai bune sa si le transmita mai departe. In acelasi timp, femeia trebuie controlata sexual pentru a nu dezechilibra familia, care, asa cum stim, este celula de baza a societatii.

Capitolul 4 – TRĂSĂTURI DE PERSONALITAE

Personalitatea se formează ca rezultat al gradului cu care părțile creierului(stânga și dreapta )interacționează (sau – în unele cazuri – nu interacționează). Simplificând lucrurile, putem găsi ușor pe cei de “emisferă stângă”, care sunt posesorii unei gândiri analitice și ordonate, și pe idealiștii și visătorii care au mai dezvoltată partea dreaptă.

Cu toții am văzut desene animate în care un personaj are pe un umăr un îngeraș și pe alt umăr un drăcușor, și fiecare se străduiește să convingă personajul să aleagă una din propunerile lor.

Ce auzim des când vine vorba de ceilalți oameni?

„După ce am cunoscut persoana mai bine….”

De ce nu cunoaștem persoana bine mai repede și e nevoie de timp pentru asta?

Oare oamenii ascund ceva în mod intenționat? Pentru că tot timpul ajungi să cunoști persoana mai bine după un anumit timp, nu de la început. Parcă niciodată nu ramâne persoana la fel de la început la sfârșit.

Tot timpul există primele impresii, aparențele și etichetele pe care le aplicăm, ca să ne ușurăm treaba, să putem trece mai departe spunând ”lasă că te știu eu pe tine!”.

Și ce se întâmplă de obicei?

O pățești cu persoanele pe care le-ai judecat repede și confortabil.

Oamenii sunt extrem de greu de cunoscut.

În rândurile ce urmează vreau să îți dau câteva indicii pentru a privi oamenii un pic altfel, pentru a privi dincolo de ceea ce vor oamenii să prezinte și pentru a vedea în culisele lor, și mai mult, să ai ocazia să îți ușurezi viața, știind ce anume vrei tu să fii și cum să comunici rapid cine ești și ce dorești.

Dacă ai bani de la început, s-ar putea să ai în jurul tau oameni care să aibă intenții ascunse. Dacă ai succes sau faimă, nu poți știi care din oamenii din jurul tău ar rămâne lângă tine, indiferent ce s-ar întâmpla. De obicei asta afli când e prea târziu și deja ai pierdut tot.

Cum poți să știi dacă oamenii care spun că te iubesc într-adevăr te iubesc “pentru cine ești” și nu pentru ceea ce ai – bani, faimă, etc.

Dar dacă începi cu personalitatea, atunci începi cu începutul. Știi cum pleci la drum și asta nu trebuie să uiți niciodată.

Concept cheie numărul XVII: Unghiurile

Banii, frumusețea fizică, relațiile, puterea fizică, și multe alte lucruri ajutătoare, toate acestea le vom numi de acum încolo unghiuri din care poți aborda o problemă și, dacă le ai, e foarte bine.

Folosește-te de ele.

Însă scopul aici e să abordezi orice problemă în mod direct, frontal – cine ești tu cu adevărat( personalitatea) – fără nici unul din unghiurile ajutătoare, să obții, pentru că meriți prin ceea ce ești.

Când nu am avut bani, am văzut cine mi-au fost adevărații prieteni. Tot când nu am avut bani am aflat cum funcționează atracția și am învățat să creez această emoție doar cu anumite calități ale personalității și nu folosindu-mă de alte elemente “ajutătoare”.

Banii, faima și frumusețea sunt anumite UNGHIURI din care poți aborda viața și problemele ei.

Să le luăm pe rând și să vedem, comparate pe rând cu personalitatea, care sunt avantajele și dezavantajele.

Bani vs. Personalitate

Dacă ai bani, sigur se vor găsi oameni care sa fie “atrași“ de tine.

Însă dacă ești obișnuit să folosești banii pentru a obține sex, pentru a-ți face prieteni sau pentru a face mai ușor lucruri pe care le puteai face și fără bani, ce te vei face într-o zi când vei avea o problemă și nu vei mai avea bani, sau îi vei avea, dar nu te vor ajuta.

Apoi, ce te faci când întâlnești pe cineva cu mai mulți bani decat tine? (tot timpul se găsește cineva cu mai mulți bani decat tine).

Probabil paralizezi, pentru că ești obișnuit să rezolvi problemele cu bani, și acum banii nu mai funcționează.

Ce te faci dacă treci printr-o perioadă în care nu ai bani? Mergi prin lume și nimănui nu-i mai place de tine?

Cam trist.

Banii nu au niciun rol în atracția sexuală, pentru că ea este o emoție. Banii sunt buni pentru a-ți construi o viață liberă și independentă, ceea ce te poate ajuta să devii o persoană mai atrăgătoare.

Însăși atracția este o emoție, iar emoțiile țin de personalitate.

Frumusețe vs. Personalitate

Frumusețea fără personalitate este mai degrabă un blestem decât un cadou.

La bărbați aproape nici nu contează frumusețea fizică, când vine vorba de a crea emoția atracției într-o femeie.

Puneți o femeie sa aleagă între un bărbat frumos, dar fricos, mincinos și lipsit de simțul umorului și unul mai puțin frumos, dar curajos, sincer și amuzant (trei din calitățile personalității alfa).

Balanța va înclina tot timpul în favoarea celui de-al doilea, dacă femeia nu este afectată psihic.

La femei este puțin mai important aspectul fizic, pentru că bărbații au un mecanism care declanșează în ei o atracție sexuală aproape instantanee la vederea unei femei frumoase. Însă această reacție poartă numele de ”răspunsul emoțional al preistoricului din peșteră”, și, dacă rămâne la stadiul acesta, nu se anunță nimic bun pentru niciunul din cei doi.

Bărbatul va crede că “e îndrăgostit” și va avea un comportament mai apropiat de orice mamifer în călduri decât de un bărbat adevărat.

Pentru o relație sănătoasă între cei doi e nevoie de o atracție intelectuală pe lângă cea sexuală, în cazul în care femeia e interesată de mai mult decât de o partidă de sex.

Și de obicei femeia e interesată de un pic mai mult decât de sex, așa cum vom avea ocazia să vedem în continuare.

Ca o concluzie, banii și frumusețea sunt folositoare, dar departe de a fi suficiente în crearea atracției sexuale sănătoase și păstrarea ei.

O persoană care arată normal, care are suficienți bani pentru a avea o viață liberă și independentă și care are o personalitate alfa nu va avea adversar în lumea reală.

O persoană doar frumoasă sau doar cu bani este o victimă în lumea reală, prada și jucăria celor care au personalitate și se folosesc de ea. De aceea, să îți dezvolți personalitatea alfa devine o condiție obligatorie, indiferent de aspectul tău fizic sau de banii pe care îi ai acum.

Pune-ți centura de siguranță, pentru că urmează o călătorie cu multe turbulențe în lumea personalității.

În acest capitol voi prezenta cel mai folosit model de evaluare a personalității la ora actuală în lume; voi arăta esența a ceea ce cred eu despre personalitate, precum și motivele care m-au determinat să creez un material pe care să îl numesc personalitate alfa.

“CARL GUSTAV JUNG (1875-1961), psiholog și psihiatru elvețian. Născut la Keliwil (cantonul Thurgau), a făcut studii de medicină generală și psihiatrie la Basel, a fost profesor la Facultatea de Medicină din Zurich și medic-șef la clinica psihiatrică universitară Burgholzli. S-a consacrat însă precumpănitor psihoterapiei clinice și, concomitent, cercetării experimentale și teoretice. În 1904 înte-meiază la Zurich un laborator de psihopatologie experimentală, valorificând observații personale și descoperiri în domeniul asocia-țiilor verbale normale și patologice, al demenței precoce și al com-plexelor, între 1907 și 1912 colaborează intens cu Freud, atras în special de cercetările acestuia legate de isterie și de vise. Ruptura cu Freud, provocată mai cu seamă de rigiditatea concepției acestuia, înseamnă pentru Jung angajarea fermă pe un drum propriu. Ea îl va duce la elaborarea unui sistem autonom de gândire, axat pe reintroducerea spiritului ca dimensiune fundamentală a ființei și pe un ansamblu de concepte noi, deduse în temeiul unei îndelungate și vaste experiențe clinice. Inconștient colectiv, arhetip, individuație, anima, animus, umbră, persona etc. au lărgit câmpul cunoașterii și au revoluționat disciplina, orientând-o către o înțelegere infinit mai nuanțată și mai aproape de totalitate a psihicului uman. Între 1921 și 1938 întreprinde călătorii de studii în Africa de nord, în lumea arabă, la indienii pueblo din Arizona, în Kenya, Uganda și India. În 1935 este ales președinte al proaspăt întemeiatei “Societăți elvețiene pentru psihologie și domeniile conexe". În 1944 i se creează la Basel o catedră de “psihologie medicală", în 1948 se înființează la Zurich Institutul C. G. Jung, iar în 1958, inspirată de cercetările sale, “Societatea internațională de psihologie analitică". Ultimii ani de viață și-i petrece la Bollingen, lingă Zurich, locuind în faimosul turn, unde își redactează și parțial își dictează memoriile.

Opera sa imensă va rămâne un monument al secolului prin influența exercitată”

(Din Introducere la traducerea în limba română a cărții lui Jung, Tipurile psihologice)

Carl Gustav Jung împarte psihicul uman în trei părți. Ego-ul, Umbra și Inconștientul colectiv. Pe noi ne interesează primele două.

– Prima se numește Ego (sau Eu) care este definit ca partea conștienta a minții umane.

În literatura de specialitate a psihologiei moderne se acordă tot mai multă atenție acestui aspect al psihicului, deoarece se pare că Ego-ul este sursa foarte multor probleme cu care societatea umană se confruntă la ora actuală.

Ego-ul este acea parte din orice ființă umană care, în momentul trezirii din somn dimineața, vine și lipește un bilet pe fruntea fiecărui individ, cu cerințele: “Vreau mai mulți bani, mai multă atenție, mai mult statut social, mai multă iubire! Vreau toate acestea și mai mult decât toate la un loc. Și dacă nu le am, am să te fac să te simți foarte prost. Și dacă le voi avea, poți fii sigur că nu va fi destul și voi dori altceva, în cantități și mai mari!”. E destul de simplu să ne dăm seama care este legătura între Ego și egoism.

Cum mă îmbrac, ceea ce cred că sunt, cum sunt perceput, etc reprezinta EGO-ul.

Concept cheie numărul XVIII: Umbra

Asa cum Eu-ul reprezintă ceea ce suntem, umbra reprezintă ceea ce nu credem că suntem.

Pentru că umbra este la fel de importantă ca și Eu-ul în definirea personalității noastre, aderăm la aspectele acestei umbre cu la fel de multă tenacitate cum aderăm la EU. Pentru majoritatea oamenilor este greu să experimenteze caracteristicile umbrei ca parte a întregului personal. Individul tinde să vadă aceste aspecte ale umbrei, care îl privesc direct, de fapt, în oamenii din jur, aproape întotdeauna de același sex.

Un lucru interesant este că, aproape întotdeauna, experimentarea materialului care constituie umbra provoacă iritare. Pentru a experimenta în mod controlat materialul din umbră, putem scrie câteva caracteristici supărătoare și iritante ale unei persoane de același sex. Apoi, într-un mod foarte cinstit, putem rememora momentele când noi înșine am arătat aceleași caracteristici.

Un exemplu simplu și clar despre ce înseamnă umbra din fiecare om îl dă Emil Cioran printr-o frază genială:

“Am toate defectele celorlalți și, totuși, tot ceea ce fac aceștia mi se pare inadmisibil.”

Când nu îți place ceva la celelalte persoane, cu siguranță ai aceleași trăsături și obiceiuri, dar în loc să fie conștiente, să aparțină de Ego, ele aparțin Umbrei, ( insă cu siguranță ne aparțin).

“Comoara fiecărui om se află în umbra sa” (C. G. Jung)

Un lucru important e că aceleași caracteristici neplăcute ale umbrei, integrate și civilizate, se pot dovedi folositoare. Dacă suntem tăcuți și retrași, suntem iritați de persoanele gălăgioase și agresive.

Însă, dacă acceptăm propria noastră agresivitate și o transformăm într-o agresivitate pozitivă și folositoare, ne-ar putea ușura viața. Umbra deține potențialul de a ne face mai puternici.

Așa cum spuneam în capitolul despre încrederea în sine, aroganța poate face parte din umbra noastră și nu o scoatem la suprafață , pentru că avem locul nostru în societate și regulile de politețe spun că nu e frumos să fii arogant; aroganța îi face pe oameni să te privească cu dispreț, dușmănie și invidie și își doresc să te vadă eșuând în tot ceea ce faci.

Poate știi oameni care lasă o impresie bună multă vreme, pentru ca odată să izbucnească și să strice toate lucrurile bune de până atunci.

Acesta e un caz clasic de elemente din umbră, care pentru că nu sunt recunoscute, apar în momentele în care psihicul nostru este supraîncărcat și nu mai face față (în momente de panică, de exemplu).

Nici o regulă de politețe nu o poate elimina, ea fiind acolo, cuminte în inconștient, așteptând să se arate cu prima ocazie.

DAR, dacă îți educi această parte din umbră, care este a ta oricum, dacă o descoperi și o recunoști, și aroganța din exemplul nostru o îmblânzești și o transformi într-o puternică încredere în sine, pe care înainte nu o aveai, Ego-ul tău va câștiga o calitate, vei deveni o persoană mai bună, mai puternică și mai eficentă, pentru că Umbra a mai slăbit, i-ai luat o parte și ai transformat-o în una din părțile tale luminoase.

Ai transformat un defect într-o calitate. Agresivitatea la fel; dacă ai momente când izbucnești, înseamnă că nu o recunoști că e în umbră și se manifestă când ți-e lumea mai dragă, stricând tot.

Dacă o educi, o transformi în ambiția care te va ajuta să lupți și să câștigi în încercările vieții.

Mai departe te las pe tine să faci perechi din acestea și, mai mult, te invit să te gândești la propria ta umbră.

Găsește lucrurile pe care le consideri defecte și pe care crezi că nu le poți controla, recunoaște-le ca parte a personalității tale și vezi cum poți să le faci să te ajute.

Nu uita, în umbră se află cea mai mare comoară a fiecărui om.

Ea conține nu numai slăbiciunile negate, dar și puncte tari, ascunse. Materialul care formează umbra este necesar să fie integrat în întreg, deoarece alternativa nu este deloc încântătoare.

Ca orice lucru din inconștient, mai devreme sau mai târziu, acest material va răbufni, provocând umilire în cel mai bun caz, dacă nu chiar un dezastru. Ficțiunea ne prezinta povestea lui Dr. Jekyll și Dl. Hyde. Aici, un doctor ordonat și dedicat muncii sale este subit preluat de umbra sa demonica și criminală, cu rezultate grotești. Rezultatul nu trebuie să fie atât de tragic decât dacă umbra este suprimată cu sălbăticie; dar există câteva cazuri reale care ne pot ilustra acest lucru.

Cazul unui preot harnic de 40 de ani, om de familie, soț iubitor și tată a trei copii.

Nefumător și deloc consumator de băuturi alcoolice, a dispărut timp de o săptămână și nu a putut fi găsit până când s-a întors singur și foarte obosit. Cartea de credit care arăta plățile efectuate a dezvăluit nevestei sale că soțul ei vizitase un mare număr de baruri, bordeluri și cluburi de striptease. Nici nu era de mirare că omul se simțea extenuat. George a îngropat puțin câte puțin din umbra sa de-a lungul vieții, până când aceasta a răbufnit în forță.

Pentru a evita astfel de situații nimeni nu spune că trebuie să ne îngrămădim în baruri vineri noaptea, că și așa ele sunt pline. Dar trebuie dată o atenție mai mare nevoilor noastre și acelor lucruri care mai pot lua din presiunea care apasă asupra inconștientului.

Poveste

A fost odată o persoană care se numea H. și căreia nu îi placeau mincinoșii, agresivii și lenesii.

Ghici ce?

Mințea de rupea și nu suporta când cineva îi dădea să guste din propriul medicament. Când intra într-o relație, primul lucru pe care îl spunea era “vreau sinceritate”, pentru că știa că el minte și proiecta asta pe ceilalți. Se aștepta ca ei să îl mintă din start, pentru că el era mincinosul.

Agresivitatea era acea parte pe care nu o recunoștea în el și acum o ura la alții.

Lenea la fel. Știa că este leneș și că îi aduce neajunsuri și îi disprețuia pe cei leneși, pentru că se vedea pe el în acei leneși și furia pe care o avea față de viața și mizeria acelor oameni leneși era de fapt furia împotriva propriei sale leneveli. Le vedea lenea și ce rezultate are asupra lor, și astfel vedea lenea din el și ce rezultate avea asupra lui.

Acum, această persoană avea și calități, care făceau parte din Ego.

Cele trei calități:

– inteligența

– simțul umorului

– învăța foarte repede

Iar cele trei defecte care se află în umbră:

– minciuna

– agresivitatea

– lenea

Din cauza societății, și–a reprimat aceste trei defecte, dar ele sunt acolo și minciuna, agresivitatea și lenea macină încet acest individ care nu este deloc conștient de ce i se întâmplă.

Deși este o persoană inteligentă cu simțul umorului și învață repede, totuși face promisiuni multe pe care nu le respectă, și găsește tot timpul scuze pentru că e inteligent. Oamenii îi trec cu vederea ieșirile, pentru că are simțul umorului și e distractiv să stai cu el.

Când bea, devine agresiv și, deși învață repede și e inteligent, e cam leneș, nu prea găsește motivația să ducă lucrurile la capăt.

Acum, persoana asta va avea o existență mediocră, pentru că ce va face cu calitățile va strica cu defectele.

Așadar H. e o persoană normală.

Și dacă H. ar ști ce să facă, atunci ar lua minciuna și ar deveni un bun povestitor. În loc să mintă și să păcălească oamenii se folosește de talentul lui pentru a povesti frumos.

Apoi, în loc să izbucnească atunci când se adună mai mulți nervi, este ambițios, atacă provocările, merge la sport și nu mai o ia razna, pentru că și-a recunoscut agresivitatea din el.

Pentru că învață repede și acum e și ambițios, va risca să se suprasolicte, așa că lenea și comoditatea, le va recunoaște și va ști cum să își împartă timpul între muncă și distracție.

Acum, avem o persoană

– inteligentă

– cu simțul umorului

– care învață repede

– foarte bun povestitor și convingător

– ambițios

– știe să își împartă timpul

Ce era în umbră a trecut acum în Ego, a recunoscut cele trei defecte, le-a educat și acum este o persoană foarte puternică. Așadar, exercițiu:

Ia o listă și gândește-te la oamenii care nu îți plac și ce trăsături nu îți plac la ei. Persoane de același sex și vârste apropiate.

Albert Camus vorbește despre un individ cu o nevastă foarte frumoasă, pe care a înșelat-o. Și atât de mult a proiectat asupra ei infidelitatea lui, încât a omorât-o din gelozie. Era obsedat că ea îl va înșela.

Cum ne descoperim umbra.

1. Ia o foaie de hârtie și un creion și scrie numele a trei persoane care nu îți plac și ce trăsături de personalitate nu îți plac la aceste trei persoane.

2. Aceste trăsături sunt umbra ta, adică trăsături pe care tu le ai, dar refuzi să le recunoști, le împingi în inconștient de unde ele te sabotează și ies la suprafață când te aștepți mai puțin.

3. Ia toate aceste trăsături ale umbrei și începe să lucrezi la ele. Primul pas este să recunoști că ele există și sunt ale tale. Apoi adu-le încet în partea ta luminoasă, integrează-le în personalitatea ta.

Apoi gândește-te cum poți să educi. Nu știu cât o să dureze, dar vei fi o persoană mai puternică decât majoritatea din jurul tău, care au umbră și nu o recunosc în ei și care îi trage în jos.

Exemplu: Nu îți place agresivitatea, înseamnă că o ai în umbra ta. Acum că ai recunoscut-o, mergi la un sport unde să îți poți exprima această agresivitate și furie, să o poți descărca.

Concept cheie numărul XIX: Tipuri psihologice

Povestea noastră despre personalitate începe în 1921, când apare cartea “Tipuri pishologice”, în care Jung explică faptul că oamenii se nasc având o anumită atitudine față de viață, iar această atitudine rămâne neschimbată pe durata întregii vieți. Această atitudine are două părți opuse: Introversia și Extraversia.

1. Tipul introvertit și extravertit

Acest model arată de unde o persoană își ia energia și unde o canalizează.

– Introvertiții sunt acele persoane care pun mai mult accent pe lumea lor interioară, gânduri, sentimente, fantezii și vise.

– Extravertiții sunt acele persoane care preferă lumea exterioară a obiectelor, a lucrurilor și a activităților.

Pentru introvertit se folosește litera I, iar pentru extravertit litera E .

Următorul tabel conține o listă de cuvinte care sunt asociate de obicei cu cele două tipuri:

Acum, lucrurile încep să devină interesante, dacă ne gândim că toți oamenii sunt și introvertiți și extravertiți. DAR tot timpul balanța înclină înspre una din cele două.

Dacă un extravertit nu ar fi deloc introvertit, atunci nu ar sta să se gândească nici o clipă la nimic și ar alerga până la epuizare în lumea exterioară.

Dacă un introvertit nu ar fi deloc extravertit, probabil că ar împietri stând într-un loc în poziția gânditorului.

Totuși, partea în care înclină balanța poartă numele de atitudine primară a unei persoane și rămâne primară pentru durata întregii vieți.

Evident, partea care nu e primară va fi secundară.

În urma studiilor sociologice în întreaga lume, populația globului

se împarte astfel:

75% extravertiți 25% introvertiți

Știind aceste cifre, nu miră pe nimeni că, încă din grădiniță și școala primară, copiii mai retrași și tăcuți sunt ținta glumelor celorlalți copii, ceea ce de multe ori face să crească și mai mult introversia celui introvertit.

În general, există un soi de luptă între introvertiți și extravertiți. Introvertiții spun despre extravertiți că sunt superficiali, iar extravertiții despre introvertiți că nu sunt sociabili.

Nimic din aceste lucruri nu este adevărat. Nu există un tip mai puțin bun decât altul. De fapt, fiecare tip are nevoie de celălalt.

Un introvertit are nevoie de un extravertit să îi arate lumea reală așa cum e ea, iar un extravertit are nevoie de introvertit să îi arate legăturile din lume care par ascunse la prima vedere.

Deci, pe lângă introversie sau extraversie, trebuie să ne trăim viața, fie că ea e mai mult în lumea exterioară sau în cea interioară; și fiecare dintre noi preferă să trăiască într-un anumit fel.

La ce îți folosește să știi asta?

Dacă mergi la o persoană introvertită, trebuie să știi că îi place să aprofundeze. Un subiect, o persoană. Orice. Iei un lucru și îl duci până în pânzele albe.

Eu pot să merg cu un prieten de-al meu introvertit și să filozofez ore întregi.

Extravertiții au nevoie de oameni noi, locuri noi în permanență. Trebuie să iasă din casă, etc.

În continuare Jung, pe lângă cele două atitudini, evidențiază patru funcții prin care împarte personalitatea umană și care sunt puse în perechi de câte două:

2. Gândire și afect

– Tipul Gândire preferă să ia deciziile urmărind un fir logic, rațional, bazat pe fapte.

– Tipul Afect preferă să ia decizii pe ceea ce “simte” că este corect, pe baza preferințelor, a valorilor personale, dictate de emoții.

Pentru Gândire se folosește litera G, iar pentru Afect, litera A. (Bravo, Einstein!)

Cum preferi să iei deciziile?

Din nou, toți avem ambele funcții, dar una din ele este primară și alta secundară.

Dacă o persoană ar gândi fără să simta nimic niciodată, nu ar mai fi vie, ci doar un calculator. Dacă o persoană doar ar avea emoții și nu ar gândi deloc, ar înnebuni, doborâtă de toate emoțiile care s-ar abate asupra ei, fără să poată gândi ce se întâmplă.

65% dintre bărbați sunt gândire. 65% dintre femei sunt afect.

Mai ții minte că am vorbit la inteligența emoțională despre emisfera stângă, care se ocupă de rațiune, și despre cea dreaptă, care se ocupă de emoții?

Dacă ne gândim că doi din trei bărbați se nasc cu partea stângă mai capabilă decât cea dreaptă și că, prin educație, bărbații, în general, sunt învățați să fie puternici, să nu își exteriorizeze sentimentele și să aibă logica drept lege, avem o lume în care bărbații nu își mai înțeleg emoțiile, nu pot înțelege emoțiile celorlalți și le determină pe femei să spună: “nu îi înțelegem pe bărbați”.

Dacă ne gândim că două din trei femei se nasc cu partea dreaptă mai dezvoltată și că, prin educație, sunt învățate să își exteriorizeze emoțiile, să fie cât mai comunicative și să “își asculte inima”, avem o lume în care (îmi cer scuze fetelor sensibile și fără simțul umorului) bărbații le consideră pe femei proaste și imposibil de înțeles.

La fel ca la punctul precedent, nu există o funcție mai bună și alta mai puțin bună.

Pentru ca un om să funcționeze complet e nevoie de ambele emisfere. O persoană care are funcția gândire mai dezvoltată trebuie să își educe partea afectivă, pentru că, așa cum am spus mai devreme, emoțiile sunt viața.

O persoană cu funcția afect primară are nevoie să își educe partea stângă, pentru a nu fi prada și jucăria emoțiilor de tot felul și pentru a-și putea duce viața pe un drum, nu să rătăcească pe cărări care nu duc niciunde.

La ce îți folosește?

Evident, o persoană logică, de gândire, va avea dificultăți cu înțelegerea emoțiilor.

Prima trăsătură a acestui tip este că ,de obicei, nu se întâmplă ce vrea el în “dragoste”. Pentru că este o experiență de care vrei tu, numai rațională nu.

Apoi s-ar putea ca cei raționali să nu îi respecte pe cei afect. De exemplu un bărbat rațional poate disprețui o femeie pe motiv că joacă teatru, nu gândește logic ,etc.

Rațiunea și logica sunt indispensabile în evoluția noastră, însă emoția bate logica în orice zi din săptămână.

Așadar, trebuie să îți dezvolți ambele emisfere, așa cum am discutat la capitolul despre inteligența emoțională.

3. Senzație și intuiție

– Funcția senzație face ca oamenii să perceapă lumea prin cele cinci simțuri: auz, văz, miros, gust, simț tactil.

– Funcția intuiție face ca oamenii să aibă capacitatea de a “vedea în viitor”. Acel al șaselea simț, care poate face ca, într-o fracțiune de secundă, o persoană să poată ajunge la o concluzie sau un rezultat corect, fără ca informațiile pe care le are la dispoziție să fie complete sau chiar aceste informații să nu existe deloc .

Cum preferi să procesezi informația?

Aceeași poveste: funcție secundară sau primară.

Toți avem senzații și intuiție. Unii preferă să guste clipa prezentă, alții preferă să se cufunde într-o lume ideală ,undeva într-un viitor în care totul este perfect.

Pentru Senzatie se folosește litera S, iar pentru Intuiție litera N, pentru a nu fi confundată cu I-ul de la introvertit.

Dusă la extrem, folosirea funcției senzație duce la o pierdere totală a posibilităților de viitor.

Funcția intuiție dusă la extreme se axează atât de mult pe posibilitățile din viitor, pe crearea unei lumi fantastice, încât pierde complet contactul cu realitatea.

75% dintre oameni au funcția primară senzație. 25% dintre oameni au funcția primară intuiție.

Cei senzație, dacă se lasă pradă și cad în extremă, sunt cei care spun “trăiește clipa”. Însă să trăiești doar clipa fără să te gândești la viitor te duce rapid în punctul în care clipa nu mai există.

Cei cu intuiție sunt cei care pot construi viitorul în mintea lor. Prea mult, și riști să pierzi contactul cu realitatea.

Bazat pe cele două atitudini și pe cele patru funcții, Katharine Briggs și fiica ei, Isabel Briggs Myers ,au dezvoltat un test cu 125 de întrebări, cunoscut ca Indicatorul de Tip Myers-Briggs.

Urmărind modelul lui Jung, cele două femei au adăugat încă o pereche de funcții și anume :

4. Judecată și percepție.

Judecata, ca funcție primară, îl face pe posesorul ei să ia decizii rapid și să judece repede, să împartă lucrurile în alb și negru.

Percepția, ca funcție primară, face ca persoana să descopere viața pe măsură ce trece timpul și să amâne cât mai mult deciziile.

Cum preferi să îți organizezi viața?

Stilul judecată preferă să ia decizii. Ce să facă ? Unde să meargă ? Ce să spună ? Emite judecăți despre ceea ce e bine și ce nu și despre ceilalți oameni și acțiunile lor. Ca urmare, viața acestor persoane pare organizată. Însă, fără percepție, dispare orice plăcere de a trăi și de a se relaxa.

Cineva cu percepție preferă să învețe sau să experimenteze lucruri noi. Preferă să afle mai multe și să amâne decizia, preferă să aibă toate posibilitățile disponibile. Așdar, acest tip pare flexibil; totuși, prea multă percepție fără o finalitate duce la o tărăgănare și la multe acțiuni fără finalitate.

J pentru Judecată și P pentru Percepție.

50% sunt Judecată. 50% sunt Percepție.

Acum știi ce înseamnă Ego-ul (Eu-ul) și Umbra, mai mult, ai aflat despre introversie și extraversie ,precum și de perechile de funcții.

Te invit să citești câte ceva despre  “Tipurile de personalitate“  Myers-Briggs pentru a descoperi mai multe despre tine și te asigur că cei vei descoperi te va ajuta mult să te înțelegi și pe tine și să îi înțelegi pe cei din jur.

De reținut:

1. Personalitatea este cea mai mare bogație a oricărui om.

2. Trebuie să iți cunosti propria umbră și sa înveți sa îți transformi defectele în calitați

3. C.G.Jung si femeile care au continuat munca lui, Myers-Briggs, sunt o lectura obligatorie pentru tine, dacă vrei sa vezi oamenii asa cum sunt si să nu mai fi o victima în viață

Capitolul 5. CUNOAȘTEREA DE SINE

5.1. Cunoașterea de sine

Una din cele mai mari aventuri ale vietii noastre este cunoasterea de sine. Este o adevarata tragedie faptul ca unii oameni îsi petrec întreaga viata fara a avea o tinta precisa, împotmolindu-se în frustrari, pentru ca nu stiu nimic despre ei însisi sau despre felul în care ar trebui sa abordeze problemele, multe dintre acestea fiind create chiar de mediul în care traiesc.

Fara îndoiala, imaginea personala are o putere atât de mare încât impactul ei este coplesitor asupra destinului ca fiinta umana, ea putând influenta atât reusita, cât si esecul.

Exista unii oameni care îsi accentueaza aspectele negative si nu reusesc niciodata sa se împlineasca, sa-si puna în valoare calitatile de care dispun si sa-si foloseasca întregul potential uman.

Imaginea personala este reala, chiar daca nu o putem atinge, simti sau vedea. Esecul si succesul sunt la fel de reale.

Imaginea personala este propria noastra parere despre ce fel de persoana suntem. Este rezultatul experientelor trecute, reusitelor sau esecurilor, umilintelor sau triumfurilor si poarta amprenta modului în care am fost tratati de ceilalti, mai ales în primii ani ai copilariei. Aceasta imagine odata formata noi o socotim corecta. Dar ea poate fi falsa – si în multe cazuri ea chiar este falsa – dar important este faptul ca noi ne comportam ca si cum ar fi adevarat. Teoretic ea este adevarata. Asta înseamna ca imaginea de sine cea a unei fiinte pline de slabiciune, a unei victime, careia i se întâmpla tot felul de lucruri este cea adevarata.

Viata noastra se desfasoara ca si cum imaginea ar fi adevarata. Dar, oare, este ? Imaginea personala se poate schimba, este nevoia de o alta perspectiva.

Imaginea personala, putem spune, sta la temelia întregii noastre personalitati. în raport cu ea, experientele noastre tind sa se adevereasca si sa întareasca propria imagine, ducând astfel la un cer vicios. Toate actiunile si sentimentele noastre sunt în concordanta cu imaginea noastra personala. Ne vom comporta asa cum credem ca suntem. Pur si simplu nu putem actiona astfel, indiferent de câta vointa am da dovada. Cel care se socoteste un "ratat" va face în asa fel încât sa rateze, oricât de mult s-ar stradui sa cunoasca succesul si oricâte sanse iar iesi în cale. Cel care se socoteste "ghinionist" va face în asa fel încât sa demonstreze ca este într-adevar victima "ghinionului".

Un agent de vânzari care se socoteste un incapabil îsi va începe prezentarea cu atitudine descurajata. Aproape ca-si va cere scuze, invitând pur si simplu sa fie refuzat. El va trezi neîncrederea potentialului cumparator si astfel va avea "dovada" ca imaginea sa personala este cea corecta, este un tip antipatic, net inferior si un ratat.

Liceana care se socoteste urâta si neatragatoare va gasi o cale sa demonstreze ca imaginea sa personala este corecta. Daca un baiat îi spune ca este draguta, ea se va gândi la alunita de pe fata. Daca i se va spune ca are ochi frumosi, automat îsi va zice în gând ca are nasul prea lung. Atitudinea sa defensiva îi va alunga, în cele din urma, pe toti potentialii admiratori, si astfel ea va avea confirmarea faptului ca felul în care se percepe, ca fiind urâta, reprezinta adevarul. Din cauza asa zisului " adevar obiectiv", o persoana îsi da seama rareori ca problema consta în evaluarea de sine.

Ne dam seama ca imaginea de sine poate fi dusmanul sau prietenul nostru, depinde; depinde daca se hraneste din esecurile din trecut pentru a ne submina în prezent, sau daca se hraneste din succesele trecute pentru a ne da curaj sa traim în prezent si sa progresam.

Trebuie sa descoperim secretul convietuirii cu propria persoana si sa nu ne temem de nimic. o imagine personala sanatoasa este cheia convietuirii cu sine.Daca ne percepem realist si ne acordam respectul meritat, acumulând succesele si sentimentele, pastrându-ne încrederea în sine în ciuda esecurilor si iertându-ne propriile greseli, ajungem într-adevar sa traim în armonie cu propria persoana. Trebuie sa practicam deprinderea de a ne accepta asa cum suntem, în loc sa ne fortam sa devenim ceea ce nu suntem. Acceptarea de sine ne da încredere, în timp ce încercarea de a tine pasul cu ceilalti duce la o stare de tensiune permanenta.

Pentru ca omul sa fie adaptabil si eficient, el trebuie sa fie format ca atare de timpuriu si ajutat sa-si mentina disponibilitatile pe care le are la cote înalte de functionare. Într-o lume a cautarilor si eforturilor spre mai bine, referirea la o personalitate cu adevarat eficienta, înceteaza sa mai fie o problema de conjunctura efemera si perisabila, devenind, dimpotriva, una de interes maximal.

5.2. Imaginea de sine, între origine și adevăr

În viata de toate zilele, în relatiile interpersonale, fiecare dintre noi aspira la cunoasterea de sine si de altul. Esalonat, fiecare individ ajunge sa-si formeze o imagine de sine conturându-si în acelasi timp si impresii si aprecieri despre ceilalti. Se elaboreaza, încet si sigur o adevarata busola a vietii care ne permite sa ne orientam mai mult sau mai putin eficient în paienjenisul vietii cu urcusuri si coborâsuri ca într-un adevarat spatiu mioritic.

Acest proces cuprinde sinteza a doua laturi: orice persoana abordeaza pe un altul pornind de la sine,dupa cum reprezentarea despre altul face parte din procesul perceptiei de sine Se pare ca informatiile noastre privind formarea imaginii de sine si a modului de perceptie a celorlalti, a semenilor – ceea ce s-a numit perceptie sociala – sunt destul de lacunare, încât simtul comun prin adevaratele sale clisee a dominat adevarul obiectiv. În psihologia sociala prin cliseu se întelege o judecata simplificata care corespunde unei opinii modale (cu frecventa mare) într-un grup, care deformeaza modul de gândire personal. În felul acesta, acest cliseu-prejudecata provine dintr-o constiinta colectiva si este preluata de individ de la grupul caruia îi apartine si se exprima sub forma de reprezentari si aprecieri personale(Ioan Radu).

Aceste opinii pot contine o parte de adevar, dar pot fi si în întregime o eroare sau o iluzie. Concluzia ar fi ca în cadrul simtului comun adevarul si eroarea sunt indistincte.

Se poate da ca exemplu faptul ca în realitate întâlnim destui oameni care admit ideea ca inteligenta sau noninteligenta se poate înscrie în fizionomia unei persoane. Este adevarat ca din observarea expresiei mimice se pot obtine o serie de informatii privind dispozitia emotionala a persoanei respective: vigoare sau oboseala, asprime sau blândete sufleteasca, dar nu putem obtine date despre inteligenta însasi.

Deci simtul comun este gata sa stabileasca usor corelatii între aspectele fizice si cele psihice pe baza unor coincidente mai mult sau mai putin întâmplatoare întâlnite în experienta (Ioan Radu).

Dar aici mai apare si o alta problema, omul e dotat cu un adevarat mecanism prin care simte nevoia de a introduce "ordine “ în mediul natural si în ambianta sociala. În felul acesta el lipeste adevarate "etichete" peste fapte, evenimente si comportamente riscând simplificari grosolane pentru a se orienta în ambianta. În felul acesta, fiecare om plaseaza pe ceilalti oameni în categorii mai mult sau mai putin sumare pentru a-si face cât de cât o idee despre ceilalti. Astfel, mintea noastra "controleaza" realitatea printr-o reductie a complexitatii si a diferentelor care o compun. Avantajul este acela ca în acest chip se obtin posibile previziuni pentru anumite reactii si chiar un posibil control asupra lor.

Doi autori americani, (Cooley si Maed), au aratat ca imaginea de sine rezulta din interiorizarea schemei unui semen al nostru, adica psihogenetic copilul percepe propriile atribute mai întâi la altul si dupa aceea le recunoaste la el însusi. Întelegerea propriei identitati este reflexul, (ecoul) reactiilor celorlalte persoane fata de el, constiinta de sine este imaginea eului în oglinda sociala; deci, genetic are loc o constructie simultana a imaginii de sine cu imaginea de altul. În principiu, individul se cunoaste pe sine din încercarile vietii, prin intermediul actelor sale de conduita, a prestatiilor personale, a relatiilor sale cu altii atât în împrejurari obisnuite, cât si în situatii limita. Este firesc ca în cadrul acestor prestatii personale sa distingem o prima grupa de succese si esecuri care constituie prin dinamica lor prima sursa de autocunoastere. Este firesc ca succesele ridica nivelul de autoapreciere, în timp ce esecurile îl coboara. Pe termen lung acest joc al celor doua tendinte va duce la o stabilizare a imaginiide sine..

Apare apoi concomitent un al doilea factor: compararea cu altul si înscrierea individului în contextul social. La acestea se adauga opinia grupului, adica imaginea sociala de sine . Toate aceste elemente oferite de contextual social constituie matricea în care se cristalizeaza imaginea de sine

Aici am atins o problema extrem de importanta: socializarea, aceasta reprezinta cel mai amplu si mai complex proces prin care indivizii devin nu doar fiinte sociale, ci si umane ca atare. Socializarea se delimiteaza în doua etape: primara si secundara (Petru Ilut).

Socializarea primara are loc în copilarie si presupun achizitionarea unor cunostinte, deprinderi, valori, atitudini si comportamente umane. În acest fel, se interiorizeaza lumea sociala, se cristalizeaza versiunea subiectiva a realitatii obiective (socioumane).

În viata copilului, care se naste într-o structura sociala, apar primele persoane semnificante: parintii. Daca acesta se naste într-o lume saraca, el absoarbe perspective respectivelor paturi asupra lumii sociale, dar la care adauga particularitatile atasate de parintii lui. În procesul necontenitei interactiuni dintre individul în crestere si ceilalti (în speta cei semnificativi) are loc formarea eului, identitatii si imaginii de sine. De retinut ca un copil nu poate alege persoanele semnificative, iar identificarea cu ele este automata, dupa cum interiorizarea unei relatii anume este si ea inevitabila. Copilul nu realizeaza diversitatea din jurul lui, de aceea îsi închipuie ca mediul din jurul sau este "singura lume existenta si imaginabila" (Petru Ilut)

Apare la un moment dat socializarea secundara, în cadrul caeia are loc o interiorizare a normelor, cerintelor, a informatiilor, a valorilor promovate. si aici functioneaza persoane semnificative, dar deosebirea e ca în acest caz individul are un anumit control asupra lor, în sensul ca poate renunta la unele în favoarea altora, ca poate selecta din potentialul relatiilor interpersonale pe acelea care îi confirmastima de sine. În aceasta etapa are loc trecerea de la gândirea concreta la gândirea abstracta, de la copilarie la adolescenta. În concluzie, relatiile fata în fata, comunicarea verbala si nonverbala în grupurile, comunitatile restrânse ramân în continuare de importanta vitala.

În perioada copilariei mici are loc un fenomen numit centrarea pe sine Daca punem întrebarea:"cine fuge mai tare dintre baietii de aici ?" vom primi raspuns din partea tuturor “Eu". Interpretarea este urmatoarea: în absenta unor reper sau norme de comparatie copilul se proiecteaza pe sine drept etalon implicit, ceea ce are ca efect o supraestimare, o “dilatare" a imaginii de sine. Ulterior, pe masura ce înainteaza în vârsta colectivul din scoala ofera un termen de comparatie în activitatile comune. Ca urmare, autoaprecierea copilului devine din ce în ce mai modesta, având loc o crestere a obiectivitatii. (Ioan Radu)

Un rol important în formarea imaginii de sine îl joaca constiinta eficientei proprii. Aceasta va determina la subiect o valoare motivationala deosebita, care la rândul ei va determina o crestere apreciabila a nivelului de aspiratie, care la rândul lui va spori considerabil perseverenta si investitia de efort pe termen mai lung. Problema care se pune în acest moment este sa întelegem cum la acelasi nivel aptitudinal performantele obtinute de subiect sunt total diferite în functie de autoaprecierea eficientei proprii. Acest lucru poate sa presupuna o evolutie în dublu sens: atât ascendenta (din succes în succes) cât si descendenta (din esec în esec). Un exemplu concret îl constituie modul în care o persoana sau alta rezista la actiunea factorilor de stres. Rezultatele sunt diferite; astfel, la o persoana cu o constiinta a eficientei scazute (cum ar fi la anxiosi si depresivi) apare o decompensare rapida la confruntarea cu un factor stresant, mergând chiar pâna la diminuarea sistemului imunitar. La polul opus, o persoana care abordeaza cu încredere încercarile vietii nu se expune la modificari fiziologice defavorabile. Astfel, imaginea de sine nu este un simplu epifenomen, ci ea este însotita de modificari pe toata scala sistemului bio-psiho-social. Omul participa cu întreaga lui fiinta la evenimentele vietii cotidiene (A. Bandura).

Apare limpede ca vietile noastre nu reprezinta doar desfasurarea unui program natural genetic dat de la nastere, ci conjunctia acestuia cu deciziile altora în legatura cu noi (în copilarie) si mai apoi cu propriile alegeri între diverse alternative de moduri de viata. Aceasta împletire între factorii natural-ereditari si socializanti educative este însa atât de fina si complexa, inextricabila, încât greu ne putem pronunta asupra ponderii unora sau altora în edificarea aspectelor legate de auto-stima si auto-eficienta. Sigur însa ca optiunile de viata, încrederea în posibilitatile proprii si în eficienta de sine sunt drastic limitate social, atât la nivel micro (mediul familial, profesie etc.) cât si la nivel macrosocial. Se pare ca corelatia pozitiva între eficacitatea de sine si performanta se datoreaza chiar si producerii unor anumite substante biochimice endogene care anihileaza oboseala si durerea provocata de eforturi fizice prelungite în cazul activitatii unor sportive de performanta (A. Bandura).

Psihosociologii se pare ca nu au studiat înca în profunzime conditiile concrete în care noi cautam sa ne îmbunatatim pe noi însine, ce atributii sunt prioritare în acest efort si ce surse de informatie folosim.

Capitolul VI- ATRACȚIA SEXUALĂ

6.1. Inteligența emoțională în atracția sexuală

Neuroanatomia emoțiilor: imaginează-ți hipotalamusul ca o mică inimă care pompează în întreg organismul uman nu sânge, ca inima din piept, ci emoții. Imaginează-ți o minifabrică plasată în creierul uman, care are toate materialele necesare la dispoziție pentru a construi orice tip de emoție și de a trimite această emoție până la ultima celulă din organismul uman. O emoție construită în hipotalamus poartă numele de neurosecreție peptidică și este de două feluri:

de eliberare,

de inhibare.

În momentul în care un eveniment exterior ne dă un motiv să simțim o anumită emoție, în hipotalamus, aproape instantaneu, se asamblează neuropeptidele care se potrivesc cu emoția respectivă. Apoi, ca o avalanșă, aceste neuropeptide circulă prin sânge către fiecare celulă a corpului nostru.

Fiecare celulă are niște receptori, niște tentacule prin care cercetează mediul din jur. Astfel ajung să aibă parte de vitaminele, proteinele și toate celelalte substanțe necesare organismului. Să poți trăi o viață cu adevărat liberă și independentă, trebuie să scapi de dependențele tale emoționale. De ce intrăm mereu în aceleași relații, cu același gen de oameni? De ce avem tot timpul aceleași dispute? De ce avem aceleași atitudini în situații asemănătoare? Conform celor spuse de Dr. Joe Dispenza, când celulele sunt bombardate cu neuropeptide, ele devin mult mai insensibile la vitamine, proteine și alte emoții și ajung să aibă foarte mulți receptori care pot capta doar acea substanță chimică cu care au fost obișnuite. În cazul dependențelor, când generăm același răspuns de la creier către celule, celulele se vor obișnui cu același tip de neuropeptide, care vin cel mai des. De ce oameni foarte inteligenți lucrează pentru oameni mai puțin inteligenți?

De ce aproape întotdeauna pasiunile oamenilor preiau controlul asupra rațiunii lor? Am convingerea că majoritatea oamenilor au un coeficient de inteligență normal, ceea ce este suficient pentru o viață încununată de succes. Majoritatea oamenilor au un coeficient de inteligență peste 90.

În “Psihologia vârstelor”, Anca Munteanu spune: “… la naștere, orice ființă umană ce posedă un IQ normal (de cel puțin 90) tezaurizează o potențialitate creatoare, măcar minimă, pentru un oarecare domeniu…”Din punctul meu de vedere, până aici totul e cum nu se poate mai bine. Și acum mă întreb: cum se face că la matematică trebuia să muncesc foarte mult ca să obțin rezultate care pentru unii dintre colegii mei erau floare la ureche? Cum se face că, oricât de mult m-am străduit, am avut probleme când a venit timpul să mă ridic la același nivel cu cei considerați buni la calculatoare? Cum se face că toți bărbații din familia mea au fugit de lucruri tehnice ca dracu’ de tămâie? Cum se face că am insistat cu matematica și calculatoarele, ignorând faptul că rezultate bune am avut întotdeauna doar la științele umaniste? La fiecare om este dezvoltată mai mult ori emisfera stângă, ori cea dreaptă a creierului.

6.2.Gene bune la un bărbat.

O femeie s-ar putea să iasă la un suc cu unul care pare că are gene bune, însă sunt șanse mari să nu se mai întâlnească cu el a doua oară dacă femeia are un statut social asemănător și nu e interesată de alte lucruri decât să simtă lucruri faine.

Femeia ia decizii rapide și inconștiente, intuitive despre un bărbat, care de multe ori se dovedesc foarte exacte. O femeie simte dacă bărbatul are sau nu calitățile pe care ea le caută.

Liderul adevărat este cel care nu caută aprobarea celor din jur când spune sau face ceva, merge înainte fără teamă, îndoială, nesiguranță. Este soarele în lumea lui și dă dovadă de calm tot timpul când evenimentele și drama din jurul său tind să îl destabilizeze emoțional.

Limbajul trupului spune despre el că are încredere în forțele lui și tot ce face și spune emană autoritate.

Așa cum am spus, din cauza evoluției, în care puterea inteligenței și a psihicului în general a devenit o resursă mult mai valoroasă decât puterea fizică, simbolurile sexuale masculine au tendința de a trece din exterior în interior.

La majoritatea animalelor, simbolurile sexuale sunt în exterior.

Păunii atrag femelele cu coada lor, cerbii, cu coarnele lor, iar restul exemplelor le găsești pe Animal Planet. La oameni însă, pentru că mintea și creierul l-au făcut pe om cea mai puternică specie pe pământ, creierul și calitățile sale spirituale au devenit ornament sexual. În ziua de azi, să ai forță fizică îți asigură o slujbă de bodyguard și, din când în când, privilegiul de a face lumea să nu își dorească să sară la bătaie cu tine, asta în puținul timp pe care îl petreci în libertate (pentru că, probabil, vei fi destul de mult timp și prin arest dacă îți imaginezi că „pumnii tăi nu are minte/bate tot ce-i stă-nainte”). Este amuzant să vezi o fată cum spune: „Mă atrag barbații înalți pentru că mă simt protejată.”, ca peste 2 luni să spună: „M-am plictisit pentru că pot să fac ce vreau cu el.”.

Așadar, să vedem o listă parțială a calităților de personalitate care denotă gene bune la un bărbat. Ornamentele sexuale interioare ale unui bărbat care declanșează atracția sexuală într-o femeie.

Calități ale personalității care denotă gene bune la un bărbat:

– încredere în sine;

– calități de lider;

– NU caută aprobare pentru ceea ce face sau spune;

– lipsa nesiguranței;

– capacitatea de a domina;

– control asupra sa și a mediului înconjurător;

– calmul; într-o lume în care oamenii se lasă purtați de emoții și pușcăriile sunt pline de oameni care își motivează acțiunile prin „nu știu ce m-a apucat în momentul ăla”, calmul este clar o altă trăsătură pe care o vrei: să iei decizii înțelepte bazate pe rațiune și conștiință;- selectiv ; teritorial;își exprimă dorințele și nevoile și caută să le satisfacă; are lumea lui, realitatea lui;comunicare nonverbală de lider; simțul umorului – încredere în sine în toate situațiile;
– inteligență;
– stil propriu;
– curaj și o doză de agresivitate ca să atace toate problemele și obstacolele vieții; curajul de a acționa, perseverența în calea eșecurilor, dorința de a câștiga, să nu te lași pradă descurajării;

– trăsături de personalitate care să îi faciliteze comunicarea, abilitatea de a relaționa cu ceilalți și de a-și face relații

– creativitate;
– lipsa geloziei înseamnă că ai întotdeauna alte opțiuni: când ai o singură femeie și te apucă teama că o pierzi, faci urât. E o mentalitate sărăcăcioasă. Nu uita că femeile pun mare preț pe ce vor celelalte femei, așa că, dacă nu arăți că ești gelos, comunici la un alt nivel că ai sau poți avea și alte opțiuni . Asta înseamnă că poți găsi alta fără să te agiți prea tare. Indiferent că ești înnebunit după una ori că ai mai multe opțiuni, să nu îți manifești gelozia ca un muppet este una dintre cele mai inteligente și atrăgătoare mișcări pe care le poți face;

– creativitatea. Este sexy să găsești soluții la probleme în timp real, să spui povești, să găsești diferite feluri în care să te distrezi etc.

PARTEA a II-a – PARTEA PRACTICĂ A LUCRĂRII

CAPITOLUL 1 – METODOLOGIA CERCETĂRII

1.1. Obiectivul general al cercetării

Obiectivul general al cercetarii este sa arate legatura care exista intre anumite trasaturi de personalitate si stima, respectiv depresia sexuala.

1.2. Prezentarea ipotezelor de cercetare:

1. Stima de sine coreleaza semnificativ cu stima sexuala la barbati

2. Maturitatea emotionala coreleaza semnificativ cu stima sexuala la barbati

3. Timiditatea coreleaza semnificativ cu depresia sexuala la barbati

4. Stabilitatea emotionala coreleaza semnificativ cu depresia sexuala la barbati

5. Extraversiunea coreleaza semnificativ cu stima sexuala la barbati

6. Agreabilitatea coreleaza semnificativ cu stima sexuala la barbati

7. Diferenta dintre stima de sine la barbati si femei are semnificatie statistica.

8. Diferenta intre maturitate emotionala la femei si barbati nu are semnificatie statistica

9. Diferenta intre deschidere la femei si barbati nu are semnificatie statistica.

DESIGN-UL CERCETĂRII

Cercetarea aceasta este non-experimentala, corelationala si diferentiala in care colectarea datelor s-a facut prin chestionare si teste aplicate unor subiecti interesati sa fie evaluati cu privire la aspectele discutate in cercetare.

Deasemenea, pentru a elimina variabilele străine care ar fi putut interveni în cadrul acestei cercetări, modalitățile de control adoptate au fost următoarele:

instructaj scurt, clar, identic pentru toți subiecții;

metode de cercetare simple din punct de vedere al aplicării:

Descrierea eșantionului

Subiectii sunt in numar de 60 de persoane, de sex masculin care fac parte dintr-o comunitate online in care problemele dezbatute sunt de aceeasi natura ca si cele dezbatute in aceasta cercetare. Subiectilor li s-a oferit oportunitatea de a completa 6 probe psihologice ce urmeaza sa fie descrise iar in schimbul timpului si efortului lor fiindu-le oferita o evaluare personalizata.

1.4. Prezentarea metodelor de cercetare și a probelor utilizate

1. Scala "Locus of control" care masoara in ce masura un om crede ca are putere personala si poate influenta lucrurile in viata. 29 de intrebari la care trebuie ales un raspuns intre a si b. Scala pune evidenta o variabila a personalitatii exprimabila prin 2 dimensiuni: externalitate sau internalitate.

Internalistii au de obicei o scolarizare superioara si atribuie esecul, spre exemplu, muncii insuficiente care este o cauza interna, controlabila, ei auto-motivandu-se dupa un esec. Nu se conformeaza fara discernamant, controleaza contextul, manifesta responsabilitate, sunt automotivati si rezista la presiuni externe.

Externalistii pot detine o scolarizare mai modesta, atribuie esecul destinului nedrept, norocului si nu-si schimba nivelul aspiratiilor dupa o infrangere. Se caracterizeaza prin faptul ca se supun in mod natural celuilalt, nu au control asupra contextului, au o responsabilitate diminuata, sunt motivati extrinsec si cedeaza presiunilor externe.
2. Testul Rosenberg, care masoara stima de sine si increderea in sine. Contine 10 intrebari legate de sentimentele in privinta valorii propri si a acceptarii. Exista 4 variante de raspuns :

Absolut de acord

De acord

Nu sunt deacord

Categoric nu

Scorurile sunt cuprinse intre minim 10 puncte si maxim 40, scorurile mici indicand o stima de sine slaba iar scorurile mari o stima de sine crescuta.

3. Scala Zuckermann care masoara tendinta de a incerca senzatii noi. 25 de intrebari, se acorda o nota intre 1 si 5 la fiecare intrebare, iar prin insumarea punctelor acordate. Rezultatele pot varia intre minim 25 de puncte si maxim 125 unde scorurile mari indica o tendinta crescuta de a incerca senzatii noi.
4. Scala de maturitate emotionala Friedmann, care masora inteligenta emotionala. 25 de intrebari la care se rapunde cu Da sau Nu. Cotarea se face prin insumarea punctajelor care se acorda pentru fiecare item in functie de raspunsul ales si impartirea la numarul de itemi. Evaluarea are scoruri ce oscileaza intre 0 – 10 puncte si semnifica infantilism pana la peste 25 care semnifica o perfecta maturizare emotionala.

5. Scala de timiditate. Cheeck si Buss definesc timiditatea ca disconfort sau inhibitie in prezenta altor persoane. Raspunsurile la cei 13 itemi se masoara pe o scala cu 5 puncte (1 = dezacord total, 5 = acord total). Scorul final se obtine prin inversarea scorurilor la 4 itemi si adunarea lor la ceilalti itemi. Raspunsul final poate varia intre 13 ( timiditate foarte redusa) si 65 ( timiditate foarte ridicata).

Pentru a evita confundarea timiditatii cu sociabilitatea, itemii masoara aspectele afective si comportamentale ale timiditatii, fara a face referire la dorinta de a avea sau de a evita interactiuni sociale.
6.. Scala sexualitatii. Cuprinde 30 de intrebari care masoara 3 dimensiuni ale sexualitatii: stima de sine sexuala, depresia sexuala si preocuparea sexuala. Raspunsurile se aleg intre :

A= Acord puternic

B= Acord

C= Așa și așa

D= Dezacord

E= Dezacord puternic

Unde A = 0; B = 1; C = 2; D = 3; and E = 4. Prin calcularea itemilor inversati si adunarea lor la cei normali si corespunzatori uneia dintre cele 3 subscale, obtinem scorurile.

In ceea ce priveste viata noastra sexuala, perceptia realitatii (subiectiva) poate fi aceeasi; astfel, pentru noi, poate fi deosebit de important felul in care ne acceptam, pretuim si evaluam. Tendinta este de a mentine o impresie globala pozitiva despre sine, o stima de sine pozitiva. Punand in relatie stima de sine, sexul si anxietatea de performanta, ne-ar fi util sa ne "regasim" pe noi insine (ca si raportare) in ecuatia: eu – stima de sine – sex.

Percepțiile sexuale reprezintă un termen cumulativ ce întrunește ansamblul percepțiilor specifice care nu se reduc la alte percepții. Particularitățile caracteristice ale percepțiilor sexuale: ceea ce se exprimă prin cuvintele „plăcere sexuală”, „desfătare sexuală.

Depresia este o tulburare afectiv-emotionala care ne afecteaza intr-o masura mai mare sau mai mica pe fiecare dintre noi, cel putin o data in viata. Ea se poate infiltra in viata oricui, indiferent de varsta si de sex. persoanele cu depresii experimenteaza diferite probleme sexuale si ca urmarea vizibila a acestei stari este scaderea sau disparitia dorintei sexuale. Cu siguranta actul sexual isi are placerile si benefiicile sale, insa mai nou, oamenii de stiinta au gasit o legatura intre depresie si actul sexual in sine, sustinand ca acesta este un remediu excelent pentru tratarea afectiunilor depresive la femei. Asadar, sexul poate constitui o metoda eficienta de tratare a depresiilor.

7. DECAS

Intervalul de personalitate DECAS este creat cu scopul de a răspunde atât standardelor internaționale de exigență din perspective caracteristicelor psihometrice, cât și specificul cultural românesc.

Acesta a fost construit ca o probă de personalitate scurtă, constituit din 95 de afirmații ce necesită răspunsuri de tip Adevărat-Fals, cu o durată medie de aplicare de 12 minute.

La baza Inventarului de Personalitate DECAS se afla modelul Big-Five de personalitate care constituie teoria cu cel mai ridicat nivel de răspandire și validare științifică la nivel mondial. Cele cinci dimensiuni de personalitate evaluate prin acest instrument sunt:

– DESCHIDEREA identifica persoanele independente, creative, cu o cultura generala bogata, orientate spre dezbaterea ideilor si a teoriilor. La polul scazut regasim persoanele pragmatice si conformiste, care prefera valorile conservatoare, traditionale.

– EXTRAVERSIUNEA este specifica persoanelor exuberante, sociabile, energice, care se fac remarcate cu usurinta intr-un grup de oameni. La polul scazut se afla persoanele tacute, timide si formale in manifestare, care adopta o atitudine pasiva, rezervata.

– CONSTIINCIOZITATEA este asociata persoanelor disciplinate, cu un simt ridicat al datoriei si cu o nevoie puternica de realizare profesionala. La polul scazut se gasesc persoanele flexibile, care tind sa amane sarcinile sau sa renunte usor daca intampina probleme.

– AGREABILITATEA este specifica persoanelor tolerante, intelegatoare, ce dau dovada de spirit de echipa. La polul scazut regasim persoanele individualiste, mai putin increzatoare in ceilalti, cu un spirit competitiv ridicat si centrate pe sarcina in dauna relatiilor umane.

– STABILITATEA emotionala este asociata cu maturitatea emotionala. Aceste persoane sunt calme, au increderea in ele si fac fata cu succes stresului. La polul scazut se afla indivizii vulnerabili si labili emotional, care se descurajeaza sau se irita usor in fata obstacolelor.

1.5. Procedura

Pe forumul online al site-ului www.artaseductiei.ro a fost postat urmatorul anunt:

Salut
Cei dintre voi care stiu cate ceva despre mine probabil stiu ca sunt la faculta de psihologie. In 6 saptamani am examenul de licentza si fac o lucrare despre trasaturile de personalitate ce influenteaza atractia sexuala.
Cu alte cuvinte, vreau sa dovedesc stiintific ca anumite trasaturi de personalitate influenteaza decisiv satisfactia pe care barbatii o au cu femeile.
Testele pot fi completate anonim, nu ma intereseaza identitatea. Trebuie doar sa specificati initialele numelui ca sa pot tria testele intre ele, varsta si sexul care probabil e masculin.
Sunt 7 teste:
1. Scala "Locus of control" care masoara in ce masura un om crede ca are putere personala si poate influenta lucrurile in viata. 29 de intrebari la care trebuie ales un raspuns intre a si b la fiecare intrebare
2. Testul Rosenberg, care masoara stima de sine si increderea in sine. 10 intrebari simple.
3. Scala de timiditate care masoara timiditatea. 13 intrebari la care trebuie ales intre 1 si 5 o nota pentru fiecare intrebare
4. Scala Zuckermann care masoara tendinta de a incerca senzatii noi. 25 de intrebari, se acorda o nota intre 1 si 5 la fiecare intrebare
5. Scala de maturitate emotionala Friedmann, care masora inteligenta emotionala. 25 de intrebari la care se rapunde cu Da sau Nu.
6. Scala sexualitatii. 30 de intrebari care masoara satisfactia sexuala.
7. Testul DECAS, 95 de intrebari la care se raspunde cu DA sau NU, care masoara 5 dimensiuni ale personalitatii.
Pentru o persoana care deja mi-a completat testele a durat 15 minute, asta ca sa va faceti o idee despre cat dureaza.

Ce ofer in schimbul timpului si ajutorului vostru:
1. Un exemplar din lucrarea de licenta dupa ce sustin examenul si care va aparea la sfarsitul lunii iulie.
2. La cerere, o analiza si o evaluare personalizata a testelor pe care le-ati completat.
Asadar, luati fisierul zip in care sunt testele, le completati, le faceti zip la loc, le atasati intr-un email catre:
[anonimizat]
Scrieti in email daca vreti sau nu analiza personalizata si asteptati 6 saptamani pana e gata licentza.
Am un folder special in care am sa adun toate emailurile si astfel pot sa tin evidenta celor care au trimis testele.
Ceea ce faceti e pentru intreaga comunitate. Repet, nu ma intereseaza identitatea voastra si totul e confidential. Vreau doar sa dovedim si stiintific niste lucruri care vor schimba in bine tot ce invatam noi despre seductie.
Am nevoie de 60 de persoane, asa ca primii 40 au prioritate. Daca vor fi mai multi probabil le voi trimite un exemplar din lucrare cand e gata dar nu pot garanta ca voi avea timp sa le fac si analiza personalizata.
Spor la treaba
[Testele despre personalitate si atractie]

Capitolul 2. ANALIZA ȘI PREZENTAREA DATELOR REZULTATE

Rezultate și discuții

Demers statistic privind ipoteza numarul 1:

r(58) = 701, la p< .01, rezultat semnificativ statistic. Ipoteza statistica este sustinuta de datele obtinute prin procedura statistica. Ipoteza nula este infirmata

Cifrele de mai sus ne arata ca exista o corelatie foarte puternica intre stima de sine si stima de sine sexuala. Desi pare un lucru evident, din lucrul cu persoanele ce au aratat o stima de sine sexuala scazuta ne-am dat seama ca majoritatea persoanelor nu realizeaza legatura stransa ce o are stima de sine cu stima de sine sexuala. Din acest motiv am tinut sa evidentiem acest lucru prin acest demers statistic.

Demers statistic privind ipoteza numarul 2:

r(58) = .563, la p < .01, rezultat semnificativ statistic. Ipoteza statistica este sustinuta de datele obtinute prin procedura statistica. Ipoteza nula este infirmata.

Din rezultatele de mai sus se observa o corelatie puternica intre maturitatea emotionala si stima de sine sexuala. O mai buna maturizare emotionala poate duce la o mai buna intelegere a nevoilor personale si o gestionare mai buna a situatiilor ce duc la cresterea stimei sexuale.

Demers statistic privind ipoteza numarul 3:

r(58) = ,732, la p < .01, rezultat semnificativ statistic. Ipoteza statistica este sustinuta de datele obtinute prin procedura statistica. Ipoteza nula este infirmata.

Datele obtinute ne confirma ipoteza ca timiditatea este in corelatie foarte puternica cu depresia sexuala. Timiditatea ca si trasatura de personalitate inhiba si frustreaza, ceea ce explica si contributia ei la cresterea depresiei sexuale.

Demers statistic privind ipoteza numarul 4:

r(58) = 428, la p = .001, rezultat semnificativ statistic. Ipoteza statistica este sustinuta de datele obtinute prin procedura statistica. Ipoteza nula este infirmata.

Stabilitatea emotionala, la fel ca si maturitatea emotionala coreleaza semnificativ cu depresia sexuala. Astfel o stabilitate emotionala mai crescuta ne arata o depresie sexuala mai scazuta.

Demers statistic privind ipoteza numarul 5:

r(58) = 420, la p = .001, rezultat semnificativ statistic. Ipoteza statistica este sustinuta de datele obtinute prin procedura statistica. Ipoteza nula este informata.

Extraversiunea este o trasatura de personalitate ce ajuta la socializare si deci este una din trasaturile de personalitate ce isi aduce contributia la o stima de sine sexuala mai crescuta.

Demers statistic privind ipoteza numarul 6:

r(58) = -,158, la < .05, rezultat nesemnificativ statistic. Ipoteza statistica nu este sustinuta de datele obtinute prin procedura statistica. Ipoteza nula este confirmata.

In mod surprinzator, agreabilitatea nu este una din trasaturile care coreleaza cu stima de sine sexuala. Asa cum am prezentat in cadrul teoretic, femeile apreciaza barbatii dominanti, insa acestia sunt perceputi ca o amenintare de catre ceilalti barbati.

Demers statistic privind ipoteza numarul 7:

t (118) = ,483 la p < .01

Observam faptul ca testul levene nu este semnificativ statistic. F = .495, la p > .05 prin urmare luam in considerare prima varianta a lui t. Astfel t = t (118) = ,495 la p < .001 rezultat semnificativ statistic care arata ca intre cele 2 loturi de subiecti exista diferente in ceea ce priveste stima de sine.

Grafic ce reprezinta diferentele intre mediile obtinute la scorurile testului Rosenberg

Demers statistic privind ipoteza numarul 8:

t (118) = 3,253 la p < .01

Observam faptul ca testul levene nu este semnificativ statistic. F = ,614, la p > .05 prin urmare luam in considerare prima varianta a lui t. Astfel t = t (118) = ,614 la p >.05 rezultat nesemnificativ statistic care arata ca intre cele 2 loturi de subiecti nu exista diferente in ceea ce priveste maturitatea emotionala

Grafic ce reprezinta diferentele intre mediile obtinute la scorurile de maturitate emotionala.

t (118) = , 294 la p > .05

Observam faptul ca testul levene nu este semnificativ statistic. F = , 294, la p > .05 prin urmare luam in considerare prima varianta a lui t. Astfel t = t (118) = , 294 la p > .05 rezultat nesemnificativ statistic care arata ca intre

cele 2 loturi de subiecti nu exista diferente in ceea ce priveste deschiderea.

LIMITELE STUDIULUI

Limitele acestei cercetari sunt faptul ca esantionul este influentat de convingerile care se promoveaza in comunitatea online pe care s-a realizat cercetarea. Apoi, nu s-a stabilit un criteriu de varsta pentru a fi urmarite diferentele. Deasemenea, trasaturile de personalitate luate in considerare, desi importante, sunt doar o mica parte din ceea ce inseamna intreaga personalitate umana. Ca prim studiu pe aceasta tema, ma declar multumit de rezultatele pe care le-am putut afla.

Ca viitoare directii de cercetare mi-am propus crearea unor experimente care sa dovedeasca influenta trasaturilor de personalitate asupra satisfactiei sexuale la barbati.

DIRECȚII DE CERCETARE VIITOARE

Ca viitoare directii de cercetare mi-am propus crearea unor experimente care sa dovedeasca influenta trasaturilor de personalitate asupra satisfactiei sexuale la barbati.

Anexe

SS

Nume si prenume(doar initialele) __ Varsta __ Sexul __

Afirmațiile de mai jos descriu anumite atitudini pe care oamenii le pot avea legat de sexualitatea umană. De aceea, nu există răspunsuri corecte sau greșite, ci doar răspunsuri personale. Pentru fiecare item vă rugăm să indicați în ce măsură sunteți de acord sau nu cu afirmația prezentată în item. Folosiți următoarea scală pentru a răspunde:

A= Acord puternic

B= Acord

C= Așa și așa

D= Dezacord

E= Dezacord puternic

Scala Zuckerman

Aceasta scala rnasoara tendinta dvs de a incerca senzatii noi.

Fiecarui item trebuie sa ii atribuiti o valoare de la 1-5 in functie de gradul dvs. de acord.

1-dezacord puternic, 2-dezacord, 3-indiferenta, 4-acord, 5 –acord foarte

puternic.

Nume si prenume(doar initialele) __ Varsta __ Sexul __

Scrieti valoarea intre 1 si 5 in dreptul fiecarei intrebari

1. Cel mai important in viata este sa traiesti cat mai multe experience noi si palpitante.

2. Imi plac petrecerile ,,salbatice"

3. Cheia unei petreceri bune este bautura. (

4. Ma plictisesc sa vad aceleasi fete tot timpul.

5. Atunci cand actiunile si spusele unei persoane sunt predictibile e plictisitor.

6. Imi place sa-mi fac prieteni printre noncomformisti.

7. Cel mai mare "pacat" social este sa fii plictisitor.

8. Imi place mai mult sa intalnesc persoane care arata bine fizic, decat persoane care au aceleasi valori cu mine.

9. Imi place compania persoanelor care sunt dezinhibate si au o atitudine deschisa fata de sex.

10. Nu mi-ar displace sa cunosc persoane homosexual.

11. De obicei nu imi plac filmele si piesele de teatru carora Ie intrevezi

sfarsjtul,

12.Nu pot sa suport sa ma uit la filme pe care le-am mai urrnarit.

13.Imi place sa explorez un oras necunoscut sau o parte necunoscuta a

orasului meu, chiar cu riscul de a ma rataci.

14. As pleca Intr-o calatorie fara rute prestabilite si busola.

15. Imi place sa sa am experiente si senzatii noi chiar daca sunt putin

infricosatoare, neconventionale sau ilegale

16. Nu vad nimic rau in a fi “high” consumand alcool sau fumand

marihuana.

17. Imi place sa incerc mancaruri noi.

18. Deseori imi doresc sa fiu alpinist(sau sunt alpinist).

19. Mi-ar placea sa invat sa fac ski nautic si surf.

20 As vrea sa invat sa pilotez avioane.

21. Vreau sa fac scufundari in ape cat mai adanci.

22. As incerca saltul cu parasuta

23.Imi place sa fac un dus rece, revigorant

24. Nu as refuza sa fiu hipnotizat.

25. Frumusetea artei o gasesc in culorile stridente si formele neregulate ale

picturilor moderne.

Scala Rosenberg

Nume si prenume(doar initialele) __ Varsta __ Sexul __

Marcheaza cu X sau orice simbol vrei tu raspunsurile care te reprezinta.

Scala Locus of Control

Nume si prenume(doar initialele) __ Varsta __ Sexul __

Va rugam sa cititi cu atentie urmatoarele propozitii, si incercuiti(sau sa marcati cu alta culoare) varianta pe care o considerati adevarata :

1.a. Copiii au necazuri pentru ca parintii ii pedepsesc prea des.

b. Necazurile celor mai multi copii din ziua de azi provin din faptul ca parintii ii lasa prea liberi.

2. a. Multe din evenimentele nefericite din viata se datoreaza in parte ghinionului.

b. Esecurile oamenilor rezulta din greselile pe care chiar ei le fac.

3. a. Unul din motivele pentru care exista razboaie este insuficienta implicare in politica a cetatenilor.

b. Vor exista intotdeauna razboaie, indiferent cat am incerca sa le prevenim.

4. a. In cursul vietii, orice individ poate castiga stima si respectul pe care le merita.

b. Din pacate, valoarea unut om este adesea necunoscuta, oricat de mult s-ar stradui el.

5. a. Ideea ca profesorii sunt nedrepti cu studentii/elevii este un nonsens.

b. Majoritatea studentilor/elevilor nu realizeaza in ce masura notele lor sunt intamplatoare.

6. a. Fara o ..portie sanatoasa de noroc nu poti fi un lider eficient.

b. Oamenii capabili care nu reusesc sa se impuna n-au reusit sa profite de ocaziile care li s-au oferit.

7. a. Unora pur si simplu nu le placi, oricat te-ai stradui.

b. Oamenii care nu pot sa se faca placuti de ceilalti nu stiu sa se poarte.

8. a. Ereditatea are rolul principal in determinarea personalitatii.

b. Experienta vietii determina ceea ce este un individ;

9 a. Nu o data mi-am dat seama ca ceea ce trebuia sa se intample s-a si intamplat.

b. Lasate la voia intamplarii, problemele nu mi s-au rezolvat niciodata la fel de sigur ca si atunci cand hotaram sa actionez eu insumi pentru a le rezolva.

10. a. In cazul unui student/elev foarte bine pregatit poate fi rar vorba de o examinare nedreapta.

b. De multe ori intrebarile de examen tind sa fie atat de departe de cursul predat incat studiul este intr-adevar fara folos.

11. a Obtinerea unui succes este o chestiune de munca serioasa, norocul avand prea putin de-a face cu -asta. (The harder I work the luckier I get)

b. Obtinerea unui loc de munca depinde de a fi la locul potrivit si la momentul potrivit.

12. a. Omul de rand poate influenta deciziile guvernamentale.

b. Lumea este condusa de cativa oameni puternici, iar omul de rand are prea putina importanta. (aici ca sa influentezi, trebuie sa devii in primul rand un om puternic)

13. a. Cand imi fac planuri, sunt aproape intotdeauna sigur ca voi putea sa le indeplinesc.

b. Nu este intotdeauna intelept sa iti faci planuri pe termen lung, pentru ca oricum multe intamplari tin de sansa sau nesansa.

14. a. Exista unii oameni care pur si simplu nu sunt buni.

b. In orice om exista ceva bun.

15. a. In cazul meu, a obtine ce vreau are putin de-a face cu norocul, sau chiar deloc.

b. De multe ori putem foarte bine sa decidem ce e de facut dand cu banul.

16. a. A deveni sef depinde de cat de norocos este cineva pentru a se gasi la locul potrivit inaintea celorlalti.

b. Reusita oamenilor in a face ce trebuie depinde de abililatea lor, norocul avand putina importanta, sau deloc.

17. a. Atata timp cat problemele mondiale sunt ingrijoratoare, cei mai multj dintre noi suntem victime ale unor forte pe care nici nu le intelegem, nici nu le controlam.

b. Luand parte in mod activ la problemele sociale si politice, oamenii pot controla evenimentele mondiale. (ca sa produci un impact trebuie sa ajungi intr-un anumit loc prima data, nu orice om de rand poate influenta evenimentele mondiale)

18. a. Majoritatea oamenilor nu realizeaza in ce masura viata lor este controlata de evenimente intamplatoare.

b. Nu exista ”noroc”.(exista si noroc, dar nu depinzi de el)

19. a. Omul ar trebui sa admita intotdeauna posibilitatea de a gresi.

b. De obicei este de preferat sa acoperi greselile.

20. a. Este dificil de stiut daca o persoana te place sau nu.

b. Cati prieteni ai, depinde de cat de placut esti.(nu neaparat, iti poti da seama daca o personae te place in functie de timpul petrecut cu tine si alte actiuni/semne)

21. a. In cursul vietii, intamplarile negative sunt echilibrate de cele pozitive.

b. Cele mai multe esecuri se datoreaza fie lipsei abilitatii, fie ignorantei, fie lenei sau tuturor la un Ioc.

22. a. Cu putin efort putem invinge coruptia politica.

b. Este dificil pentru ceatateanul de rand sa controleze activitatea de culise a oamenilor politici.

23. a.Uneori nu pot intelege cum ajung profesorii sa dea notele pe care le dau.

b. Exista o relatie directa intre nivelul pregatirii si notele pe care le obtin elevii/studentii.(in functie de profesor)

24. a. Un lider bun asteapta ca oamenii sa decida pentru ei insisi.

b, Un lider bun traseaza fiecaruia ce are de facut.

25. a. Adesea simt ca am prea putina influenta asupra lucrurilor care mi se intampla.

b. Imi este imposibil sa cred ca sansa sau norocul joaca un rol important in viata mea.

26. a. Oamenii sunt singuri pentru ca nu incearca sa fie prietenosi

b. Nu trebuie sa te straduiesti prea mult pentru a fi pe placul oamenilor, daca te plac, atunci te plac si gata.

27. a. Se pune.prea mult pret pe sport in liceu.

b. Sportul de echipa este un excelent mod de a construi caracterul oamenilor.

28. a. Ce se petrece cu viata mea depinde de mine!

b. Simt ca nu controlez suficient sensul in care evolueaza viata mea.

29. a. Cel mai adesea nu inteleg de ce politicienii se comporta asa cum se comporta.

b. In cursul vietii lor oamenii sunt responsabili de proasta guvernare atat la nivel national cat si la nivel local.

SCALA DE TIMIDITATE

Nume si prenume(doar initialele) __ Varsta __ Sexul __

Cititi cu atentie fiecare item si decideti cat de caracteristic este pentru sentimentele si comportamentul dumneavoastra. Alegeti un numar din scala de mai jos si scrieti-l in dreptul itemului corespunzator.

1-dezacord total, fals sau total necaracteristic pentru mine

2-necaractenstic

3-neutru

4-caracteristic

5-foarte caracteristic, adevarat sau acord total

1) Sunt incordat/a cand ma aflu in compania unor personae pe care nu le cunosc foarte bine.

1 2 3 4 5

2) Din punct de vedere social sunt cam stangaci(e).

1 2 3 4 5

3) Nu mi se pare dificil sa intreb persoane pentru a obtine informatii.®

1 2 3 4 5

4) Ma simt inconfortabil la petreceri sau la alte roluri sociale.

1 2 3 4 5

5) Cand sunt intr-un grup de persoane, mi-e dificil sa ma gandesc la lucrurile corecte

1 2 3 4 5

6) Nu imi este greu sa trec peste timiditatea mea in situatii noi.®

1 2 3 4 5

7) Imi este greu sa ma comport natural cand intalnesc persoane noi.

1 2 3 4 5

S) Sunt agitat(a) cand vorbesc cu cineva autoritar.

1 2 3 4 5

9) Nu am nici un. dubiu despre competentele mele sociale.®

1 2 3 4 5

10) Imi este greu sa privesc pe cinev-a m ochi.

1 2 3 4 5

11)Ma simt inhibat(a) in situatii sociale.

1 2 3 4 5

12)Nu mi se pare dificil s£ vorbesti cu strainii.®

1 2 3 4 5

13) Sunt mai timid(a) cu persoanele de sex opus.

1 2 3 4 5

Scala Friedmann

Nume si prenume(doar initialele) .___ Varsta Sexul

Incercuiti la fiecare intrebare raspunsul care vi se potriveste.cel mai bine:

DECAS

ID __________ NUMELE ȘI PRENUMELE _____________________________________________

PROFESIA ______________________________ VÂRSTA _______ GEN: 1) Masculin 2) Feminin

Studii absolvite: 1) zece clase sau școală profesională;

2) liceu sau școală postliceală

3) superioare (studii universitare absolvite)

Naționalitate: 1) roman 2) maghiar 3) rrom 4) altă naționalitate

Instrucțiuni pentru completarea testului:

BIBLIOGRAFIE

Alessandrescu, D. , Luca, V. (1963), Concepția, sterilitatea, contracepția, Editura Medicală, București;

Birch, A. ,(2000) Psihologia dezvoltării , Editura Tehnică, București;

Ciupercă, C., (2000), Cuplul modern- între emancipare și disoluție-, Editura Tipoalex

Coleman, J.C., (1988), Intimate Relationships marriage and Familiy, Ed. MacMillan Publishing Company, New York;

Dobson, J., (1994) – Casatoria- împlinire sau frustrare, Ed. Noua Speranta, Timisoara;

Dobson, J., (1994) Armonia in familie, Editura Noua Speranta, Timisoara;

Enăchescu, C.,(2000), Psihosexologie, Editura Dalsi, București;

Enăchescu, C., (2003), Tratat de psihosexologie, Editura Polirom, București;

Gavrieliuc, A, (2002), O călătorie alături de celălalt, Editura U.V.T;

Hamilton, G.V., (1989), A Research in marriage, Lear, New York

Iluț, P., ( 1995), Familia- cunoaștere și asistență, Editura Argonaut, Cluj-Napoca;

Luca, V., (1991) Anticoncepție și anticoncepționale, Editura Medicală, București ;

Mândru Ungureanu, M., (1994), Sex și Sexologie, Editura Medicală, București;

Mircea, T., (1994), Familia- de la fantasmă la nebunnie, Ed Marineasa, Timisoara;

Mitrofan, N., (1984), Dragostea și căsătoria, Editura Stiințifică și Enciplopedică, București;

Mihăilescu, I., (1996), Politici sociale în domeniul populației și a familiei, Editura Alternative, București;

Mitrofan, I., (1989), Cuplul conjugal- armonie și dizarmonie, Editura științifică și Enciclopedică, București;

Mitrofan, I., Ciupercă, C., (1998), Incursiune în psihosociologia și psihosexologia familiei, Editura Press Mihaela, București;

Mitrofan, I., Ciupercă, C., (2000), Psihologia vieții de cuplu, Editura Sper, București;

Munteanu, I.,Copaci, (1992), V., Elemente de planificare familială, Editura Mirton, Timișoara ;

Munteanu, A., (2004) Psihologia vârstelor adulte și ale senectuții, Editura Eurobit, Timișoara;

Pană, S. , (1998), Femeia trup și suflet, Editura Niculescu S.R.L, București;

Petroman P.( 1997), Sfânta noastră familie , Ed .Eurobit, Timișoara;

Revista calitatea vieții, Nr. 1-2, 1999;

Sava, F., (2004), Analiza datelor în cercetarea psihologică, Editura ASCR, Cluj-Napoca;

Vârgă, Delia, Mihaela (2004), Psihologia experimentală de la teorie la practică, Editura Mirton, Timișoara;

Verza, E., Schiopu, U.,(1997) Psihologia Vârstelor, Editura Didactică și Pedagogică R.A, București;

Voinea, M.(1993), Sociologia familiei, T.U.B. București;

Voinea, M., (1996), Psihosociologia Familiei, TUB;

Andrei Cosmovici, Luminita Iacob – Psihologia sociala – Editura Polirom Iasi 1998;
Ana Tucicov Bogdan – Psihologie generala si psihologie sociala – Editura didactica si pedagogica Bucuresti 1973;
Adrian Neculau (coordonator) – Manual de psihologie sociala – Editura Polirom 2003;
Petru Ilut – Sinele si cunoasterea lui (Teme actuale de psihosociologie) -Editura Polirom 2001;
Mielu Zlate – Eul si personalitatea – Editura Trei 2004;
Ioan Radu, Petru Ilut, Liviu Matei – Curs de Psihologie Sociala – Editura Exe S. R. L. 1994;
Bobbe Sommer- Psihocibernetica 2000 -Editura Curtea Veche Bucuresti 2002;
Nicky Hayes – Sue Orrell – Introducere în Psihologie – Ed. B

.Matt Rideley-The Red Queen,Penguin Books,Marea Britanie,1993.

Carl Gustav Jung, 2004, Tipuri Psihologice, Editura Trei,

Sigmund Freud, Introducere in psihanaliza, Editura Trei, [s.a]

Allan Pease, 2002, Limbajul trupului, Editura Polimark,

Anca Munteanu, 1994, Incursiuni în creatologie, Editura Augusta

Anca Munteanu, 1989, Psihologia copilului si a adolescentului, Editura Augusta

Arthur Schopenahuer, Lumea ca vointa si reprezentare, [s.a]

Aristotel, 2004, Retorica, Editura IRI,

Daniel Goleman, 2001, Inteligenta Emotionala, Editura Curtea Veche,

Napoleon Hill, Think and Grow Rich: The Andrew Carnegie formula for money making (Mass Market Paperback), Ballantine/Del Rey/Faucett/Ivy/Presidio Press, [s.a.],

David Deangelo, 2001, Double your Dating, David Deangelo Communications [s.a],

Stephen R. Covey, 2004,The 7 Habits of Highly Effective People: Powerful Lessons in Personal Change , Free Press,

Christian Carter, 2005, Catch Him and Keep Him,

Robert Moore, Douglas Gillette, 1991, King, Warrior, Magician, Lover : Rediscovering the Archetypes of the Mature Masculine,

Paul Dobransky, Mind Operating System, [s.a]

L.Michael Hall, Bobby G.Bodenhamer, 2002, Mind-lines: Lines For Changing Minds, Neuro-Semantic Publications; 4th edition,

George Burr Leonard, 1992, Mastery: The Keys to Success and Long-Term Fullfillment, Plume Books,

Robert B. Cialdini, 1998, Influence: The Psychology of Persuasion, Collins,

Melvin Helitzer, 1987, Comedy writing secrets, Writer's Digest Books,

Masaru Emoto, 2006, The Hidden Messages in Water, Simon & Schuster,

Film Documentar, What the Bleep Do We Know!?

J. Canfield, M.V. Hansen, 2006 , Supa de pui pentru suflet, Editura Almatea,