Corelatie Intre Nevoile Personale Si Calitatea Vietii Bolnavilor DE Schizofrenie

CORELATIE INTRE NEVOILE PERSONALE SI CALITATEA VIETII BOLNAVILOR DE SCHIZOFRENIE

Rezumat

Schizofrenia este una dintre cele mai invalidante boli existente din punct de vedere personal cat si profesional si social datorită incidentei, potențialului cronic, severității și consecințelor asupra familiei și societății.

Pe lângă efectele negative pe care le are asupra vieții individului, schizofrenia afectează profund și persoanele din jurul bolnavului.

Asadar, pe langa modalitatile medicale de tratament, abordarea psiho-sociala joaca un rol fundamental in stabilizarea pacientului psihiatric in societate. Pe langa toate formele de terapie si psihoterapie care il pot ajuta pa individ sa faca fata mai bine cerintelor mediului, imbunatatirea calitatii vietii bolnavului de schizofrenie il va ajuta pe acesta sa devina cat mai independent in viata de zi cu zi. De accea, consideram ca pentru a atinge un nivel cat mai ridicat de independenta, de integrare sociala si de calitate a vietii, pe langa tratamentele obisnuite este importanta si evaluarea nevoilor personale.

Un prim obiectiv al acestei lucrări sa facem o prezentare generala a schizofreniei si o identificare a simptomatologiei pentru o mai buna intelegere a acestei boli psihice.

Un al doilea obiectiv a fost identificarea nevoilor satisfacute si nesatisfacute percepute de catre bolnavii de schizofrenie.

Cel de-al treilea obiectiv a fost evaluarea subiectiv a calitatii vietii pacientilor cu schizofrenie.

Lucrarea de față a inclus investigarea unui număr de 5 subiecți avand diagnostic de schizofrenie paranoida, dintre care 4 femei și 1 bărbaț cu vârste cuprinse între și de ani. Toti subiectii au fost selectati din spitale de psihiatrie.

Metodele și instrumentele de evaluare folosite au fost: Anamneza, metoda observatiei, Scala de Evaluarea a Nevoilor Personale-Camberwell, Scala Calitatii Vietii (versiunea scurta) si Scala Sindromului Pozitiv si Negativ (PANSS).

ABSTRACT

INTRODUCERE

Schizofrenia, una dintre cele mai invalidante boli existente, cunoscuta drept “cancerul psihiatriei” se impune din punct de vedere social datorita incidentei, potentialului cronic, severitatii si consecintelor asupra familiei si societatii.

Schizofrenia este o boala mintala cronica care duce la deteriorari in aproape toate functiile mintale. Alterarea functionarii socio-laborale este un criteriu de diagnostic din DMS la fel ca si prezenta simptomelor caracteristice acestei tulburari. Boala avanseaza, in general sub forma unor focare succesive iar odata cu evolutia acesteia, disfunctiile psiho-sociale, academice, laborale dar si deteriorarea calitatii vietii atat a pacientului cat si a familiei este mai evidenta.

Simptomele, diferitele forme clinice ale schizofrenie dar si evoluția bolii care variaza considerabil de la un individ la altul, face ca diagnosticul și managementul pacientului schizofren să fie o sarcină dificilă pentru clinician. În sprijinul acestei idei este și afirmația conform căreia nu există două cazuri identice de schizofrenie astfel ca abordareA si interventia trebuie personalizata pentru fiecare caz in parte.

Pe langa efectele negative pe care le are asupra vietii individului, schizofrenia afecteaza profund si persoanele din jurul bolnavului.

Am ales sa studiez aceasta tema pe care, personal, o consider “fascinanta”, din dorinta de cunoastere si intelegere mai bine a contextului in care se desfasoara acesti bolnavi.

Fiind vorba despre o entitate netratabila, studiul calitatii vietii a indiviziilor afectati ce aceasta este prioritar atunci cand este obiectivul este planificarea unor strategii eficiente care il vor ajuta pe individ sa aiba o viata mai buna.

Atat pacientii psihiatrici cat si indivizii afectati de patologii medicale cronice dar care nu fac parte din sfera psihiatrica isi percep calitatea vietii ca fiind deteriorata din cauza prezentei bolii. Asadar, calitatea vietii este propusa ca obiectiv terapeutic, indiferent ca este vorba de tratament farmacologic ori psiho-social.

Calitatea vietii bolnavilor de schizofrenie este o tema deosebit de importanta in zile noastre. Persoanele cu boli psihice grave fac parte din categoria indivizilor defavorizati in societate.

Implicatiile si efectele schizofreniei in viata unei persoane atat din punct de vedere medical cat si din punct de vedere psihologic si social le voi evidentia in acesta lucrare.

In general, calitatea vietii este perceputa a fi un construct psihosocial subiectiv ce poate fi evaluat doar daca pacientul este constienta de sentimentele sale, starea de bine si nivelul de satisfactie.

Desi exista coniderentul ca un bolnav de schizofrenie nu mai poate avea o viata normala, realitatea arata ca in multe dintre cazuri exista posibilitatea ca indivizii diagnosticati cu schizofrenie sa poata duce o viata cat mai apropriata de normalitate in contextul in care acestia beneficiaza de sustinere din parte serviciilor sociale, din partea familiei si a apropriatilor. Este adevarat si faptul ca pana in momentul de astazi nu a fost descoperit un tratament care sa duca la vindecarea acestei boli, dar la fel de adevarat este faptul ca fiecare individ are dreptul la satisfacerea unor nevoi de baza si implicit a unei calitati de viata mai buna.

In ultimii 20 de ani, se pune accent un mare accent pe îmbunătățirea calității vieții pacienților cu boli cronice cu scopul elaborarii unor strategii terapeutice care sa tina cont nu doar de ameliorarea sau dispariția simptomelor caracteristice bolii, ci și de percepțiile subiective legate de boală, sentimentele de bunăstare si de gradul de satisfacție a pacienților.

Satisfacerea nevoilor personale a bolnavului de schizofrenie ar trebui sa fie principalul obiectiv atat al serviciilor comunitare cat si al persoanelor care fac parte din anturajul bolnavului. Asadar, evaluarea acestor nevoi joaca un rol important in ceea ce priveste planificarea si elaborarea programelor care sa il ajute pe schizofren sa supravietuiasca si sa se simta in siguranta.

Psihiatria nu trebuie sa se centreze doar pe eliminarea sau diminuarea simptomatologiei psihotice ci trebuie sa aiba in vedere imbunatatirea calitatii vietii bolnavilor mintali pentru ca acestia sa poate sa se integreze in societate si sa devina pe cat posibil mai autonomi.

Capitolul 1. SCHIZOFRENIA

Conceptualizare

De-a lungul timpului, definirea schizofreniei a intampinat dificultati datorita faptului ca in ultimul deceniu au fost elaborate concepții divergente asupra acestei boli.

Etimologic, termenul “schizofrenie” provine din rădăcinile grecești schizein (σχίζειν, „a scinda”) și phrēn (φρήν, φρεν-, „minte”) si se traduce drept „scindare a minții”.

Deși chiar si in ziua de astazi exista opinii diferite, termenul „schizofrenie” este unanim acceptat.

Rodica Jeican, reda in cartea sa “Schizofrenia” o definiție a bolii, după H. Ey: „Schizofrenia este un ansamblu de tulburări în care domină discordanța, incoerența ideoverbală, ambivalența, autismul, ideile delirante, halucinațiile slab sistematizate, profunde tulburări afective în sensul detașării, înstrăinării de sentimente, tulburări care tind a evolua spre deficit și disociație a personalității”.

Doina Usaci în „Psihopatologie și Psihiatrie” afirma: „schizofrenia este o boală psihică caracterizată printr-o simptomatologie variată, în care predomină fenomenul de disociație”. (Doina Usaci, 2005, p. 201).

Facand abstractie de literatura de specialitate, in dicționarul explicativ al limbii romane (1998), schizofrenia este definită ca fiind „boala mintală cronică, caracterizată prin slăbirea și destrămarea progresivă a funcțiilor psihice și prin pierderea contactului cu realitatea”.

Manual de Diagnostic Si Statistica a Tulburarilor Mentale (DSM IV) defineste schizofrenia ca fiind o tulburare care dureaza cel putin 6 luni si include cel putin o luna de simptome ale fazei active (adica, doua sau mai multe dintre urmatoarele: idei delirante, halucinatii, limbaj dezorgnizat, comportament catatonic sau flagrant dezorganizat, simptome negative. Toate dintre aceste simptome vor fi descrise in urmatoarele subcapitole.

Incadrare istorica

John Haslam in Observation and Madness Melancholy (1809) descrie cu elocventa ceea ce el numeste “o forma de dementa”. In urmatorul pasaj, Haslam mentioneaza cateva simptome care descriu in prezent conceptul de schizofrenie: “Atacul este aproape intotdeauna insesizabil; in general apare cu cateva luni inainte ca acesta sa fie perceput; apropiatii adesea se amagesc sperand ca este vorba doar despre o scadere a vivacitatii excesive care conduce la o rezerva prudenta si la o gravitate a caracterului. Preceda un grad de severitate si inactivitate aparenta, impreuna cu scaderea curiozitatii asupra a ceea ce li se intampla; asadar, resping obiecte si activitati care au fost odata placenter. Sensibilitatea pare sa nu existe; nu mai exprima aceeasi afectiune in fata parintilor si a celor apropiati; devin insensibili in fata amabilitatii si mai putin atenti in fata dezaprobarilor (…) Am fost martor, cu durere, la aceasta deteriorare fara sperante, care in putin timp a tranformat intelectul promitator si puternic intr-un idiot care saliveaza (Haslam, 1809, pp. 64-67)”

In aceeasi epoca, medicul francez Philippe Pinel scria despre persoanele pe care le-am descrie ca fiind schizofrenice. Dupa aproximativ 50 de ani, medicul Benedict Morel, a folosit termenul francez “demence (pierderea mintii) precoce (prematura)” datorita faptului ca tulburarea se dezvolta de cele mai multe ori in timpul adolescentei.

La sfarsitul secolului XIX, psihiatrul German Emil Krapelin (1899), s-a bazat pe ceea ce au descris Haslam si Pinel (printre altii) pentru a descrie si clasifica ceea ce in ziua de astazi denumim schizofrenie. Exista doua mari realizari ale lui E. Krapelin; in primul rand, a combinat diferite simptome ale dementei care pot fi categorizate, fiind diferite unele de altele; catatonia (alterarea imobilitatii si agitatie excesiva), hebefrenia (emotionalitate “stupida” si imatura) si paranoia (delirii de grandoare si de persecutie). Krapelin a considerat ca aceasta simptomatologie cuprinde caracteristici subadiacente comune incluzandu-le sub denumirea latina de “dementia praecox”. Chiar si atunci cand manifestarile clinice difera de la o persoana la alta, Kraepelin considera ca aparitia prematura a acestei tulburari ducea pana la urma la o “debilitate mintala”. Cea de-a doua mare realizare a psihiatrului germana fost diferentierea intre dementa precoce si tulburarea maniaco-depresiva (in prezent, tulburarea bipolara). In cazul persoanelor cu dementa precoce momentul aparitiei era unul prematur iar pronosticul era nefavorabil. In comparatie cu dementa precoce, tulburarea maniaco-depresiva depindea mai degraba de factori externi decat de factori intrinseci. Krapelin a subliniat numeroase simptome ale persoanelor cu dementa precoce: halucinatii, delirii, negativism si comportament stereotip.

Marele psihiatru elvetian, Eugene Bleuler, contemporan al lui Kraepelin, a introdus termenul de “schizofrenie” in anul 1908 și era menit să descrie separarea funcțiilor între personalitate, gândire și percepție..

Termenul de schizofrenie este adesea confundat cu ideea că bolnavii ar avea o „personalitate scindată”. Deși unii oameni diagnosticați cu schizofrenie pot auzi voci și pot crede că vocile sunt personalități distincte, schizofrenia nu implică fenomenul ca o persoană să schimbe mai multe personalități distincte. Confuzia pornește în parte din interpretarea literală a termenului bleulerian de schizofrenie (Bleuler inițial a corelat schizofrenia cu disocierea și a inclus personalitatea scindată în categoria proprie pentru schizofrenie[133][134]). Tulburarea disociată de identitate (a avea o „personalitate scindată”) a fost de asemenea confundată deseori cu diagnosticul de schizofrenie în conformitate cu criteriile laxe din DSM-II.

Bleuler a descris simptomele principale drept cei patru A: Afect plat, Autism, Asociații de idei dereglate și Ambivalență.[128] Bleuler și-a dat seama că boala nu era o demență, deoarece starea unora dintre pacienții săi se îmbunătățea în loc să se înrăutățească, propunând termenul de schizofrenie pentru aceasta.

Etiologia

Chiar daca in prezent nu există nici o teorie sau ipoteză certă care să explice debutul bolii, de-a lungul timpului au fost elaborate numeroase studii genetice, biochimice, fiziologice, virusologice, neurologice și neuroradiologice dar și psihologice, care incearca sa explice dezvoltarea schizofreniei.

1.3.1 Cauze genetice

Studiile asupra adoptiei (Kety si cols., 1968) dar si studiile facute pe gemeni (Gottesman si Shieds) indica ca schizofrenia este ereditara. Totusi, datele studiilor arata ca nu toate cazurile pot fi explicate de transmiterea ereditara ci ca exista persoane care chiar daca au “gena schizofreniei” nu dezvolta aceasta boala. Studii recente sugereaza ca varsta paterna este un factor care influenteaza dezvoltarea schizofreniei datorita unei probabilitati mari de mutari cromozomiale produse de spermatozoizi.

1.3.2 Factori biochimici

Numeroase studii s-au centrat si asupra factorilor biochimici. „În organismul pacienților schizofrenici se acumulează în exces substanțe asemănătoare halucinogenelor sau drogurilor, care determină un nivel ridicat al dopaminei. În acord cu această teorie, dopamina excesivă permite impulsurilor nervoase să bombardeze creierul provocând simptomele schizofreniei”. (Usaci D, 2005, p. 216). Aparitia simptomelor pozitive pot fi explicate din punct de vedere biochimic. Se pare ca o hiperactivitate sinaptica dopaminergica este implicata in declansarea schizofreniei. Pe de alta parte, simptomele negative pot aparea in urma scaderii activitatii scoartei prefrontale-dorsolaterale.

1.3.3 Factori neurologici și neuroanatomici

In general, simptomele se declanseaza dupa ce persoana trece de perioada puberala, cand encefalul incepe sa experimenteze schimbari importante. Unii investigatori considera ca procesul dezvoltarii schizofreniei incepe inca din perioada pre-natala, se mentine in stare latenta pana in perioada pubertati dupa care apare o degenerare neuronal care provoaca aparitia simptomelor.

S-a constatat că un procent de 60-70% din schizofrenici prezintă semne neurologice minore: tulburări de coordonare; tulburări de echilibru; tulburări de mers; lărgirea ventriculilor cerebrali, corelată cu predominanta simptomelor negative; existenta unor anormalități la nivelul suprafeței corticale (a fost evidențiată mai ales la nivelul cortexului prefrontal și frontal).

1.3.4 Factori familiali

O parte din teorii sugerează că schizofrenia ar fi cauzată de anumiți factori stresanți din familie. Fromm Reichmann(1948) și Arieti (1955) sunt cei care au făcut referire la mama schizofrenogenă – mama care induce schizofrenia în cadrul sciziunii dintre mama și tata, când, în competiția ce presupune atragerea copilului de partea unuia dintre părinți se creează o atmosferă tensionată în familie. S-a considerat că un comportament dominant al mamei, în această situație, poate provoca schizofrenia. (Kendall P.C, Hammen C, 1998, p.470). Alți factori stresori din familie, reflectă:

– pattern-uri familiale particulare;

– asimetrie maritală (discrepanța între rolul mamei și tatălui în familie);

– perturbarea comunicării intrafamiliale;

– ideea dublei legături (o primă instrucțiune este urmată de o altă, aflată în contradicție cu prima);

– comunicări amorfe (vagi, neclare);

– comunicări fragmentate(incomplete, lipsite de finalitate).

1.3.5 Factori psiho-sociali

O serie de condiții psiho-sociale au fost considerate ca fiind factori declanșatori ai schizofreniei, opiniile sunt însă controversate. Totuși, studii din SUA și din alte țări au relevat faptul că evoluția schizofreniei este influențată de mediul psiho-social în care trăiește individul, de la influența familială pană la influenta mediului social, și că incidența schizofreniei este semnificativ mai înaltă la clasele sociale inferioare decât la cele mijlocii și superioare, ceea ce înseamnă că traiul în condiții de sărăcie, în zone cu o rată înaltă a criminalității abandon familial, și școli neadecvate, creează un stres suplimentar, capabil să determine tulburări de tip schizofrenic. Se consideră că un eveniment de viață (divorț, deces, eșec școlar/profesional) dublează riscul de a dezvolta schizofrenie, în următoarele 6 luni. La polul opus acestor studii, se situează afirmații și opinii conform cărora factorii psiho-sociali influențează mai degrabă evoluția bolii și nu apariția ei, explicația constând în aceea că schizofrenia este o tulburare cerebrală moștenită care face individul vulnerabil la stresurile vieții.

Studiile epistemologice arata ca anotimpul in care se naste o persoana, epidemiile virale din timpul sarcinii, altitudinea, malnutritia prenatala, incompatibilitatea RH-ului si stresus prenatal sunt factorI ce contribuie la dezvoltarea schizofreniei.

În concluzie, schizofrenia are o etiologie plurifactorială dar pană în prezent nu a fost identificată cu certitudine o cauză specifică.

Tabloul clinic

Schizofrenia este o boala mintala grava care afecteaza aproximativ 1% din populatia mondiala. Faptul ca simptomele acestei boli au fost descrise in vechile publicatii indica ca aceasta tulburare a existat cu mii de ani in urma (Jeste si col., 1985).

Simptomele principale ale schizofreniei sunt aceleasi peste tot in lume astfel ca clinicienii au elaborat criterii ce permit stabilirea unui diagnostic fiabil indiferent de cultura din care face parte persoana (Flaum si Andersen; 1990).

Schizofrenia este una dintre cele mai severe forme ale psihopatologiei. Uneori, oamenii cu schizofrenie pot gandi si comunica mai bine, sa aiba o perceptie mai corecta asupra realitatii si sa functioneze mai eficient in viata de zi cu zi. Alteori, gandirea si comunicarea pierd contactul cu realitatea iar indivizii devin incapabili sa-si poarte de grija.

Prima descriere a simptomelor specifice schizofreniei a aparținut lui K. Schneider, care a diferențiat simptomele de prim ordin de cele secundare. Asadar, simptomele de prim ordin se definesc prin ecoul gândirii, când bolnavul aude propriile gânduri, furtul gândirii, când bolnavul relatează că oamenii îi fură gândurile, prin halucinații, sentimente impuse sau contrólate iar simptomele de ordin secundar se refera la intuiția delirantă, tulburările de percepție, oscilații ale dispoziției, sărăcirea afectivă.

Ulterior, simptomele au fost denumite ca pozitive și negative, de către Reynolds (1858) și Jackson (1875) (Ribeyre J.M; Dollfus S; Petit M, p.11, p.12) termeni unanim acceptați astăzi, cu valoare profundă în delimitarea formelor clinice ale bolii și în evaluarea prognostică.

Actualmente, schizofrenia este caracterizata de prezenta a doua categorii de simptome, pozitive si negative (Crow, 1980, Andreasen, 1995).

1.4.1 Sindromul pozitiv

Deliriul sau ideile delirante, halucinatiile, tulburarile de gandire si comportamentul dezorganizat compun clusterul simptomelor pozitive ale schizofreniei. Delirul face referinta la credinte care sunt contrare faptelor reale. Delirul poate fi de mai multe feluri: delir de persecutie care se refera la convingerea falsa ca subiectul sau cei dragi sunt persecutati, urmariti, delirul de a fi controlat se refera la convingerea ca gandurile, sentimentele sau comportamentul sunt impuse sau controlate de cineva din exterior, delirul de grandoare se refera la convingerea ca subiectul este puternic, expunerea gandurilor se refera la convingerea ca gandurile cuiva sunt expuse celorlalti, insertia gandurilor sau convingerea ca altcineva impune anumite ganduri subiectului, atribuirea gandurilor sau convingerea ca gandurile subiectului sunt atribuite altcuiva, delirul micromaniac cu idei de culpabilitate se refera la falsa convingere ca cineva a comis sau este raspunzator pentru o tragedia si delirul somatic sau convingerea ca corpul sau o parte din corpul subiectului este bolnav.

Halucinatiile sunt perceptii ale unor stimuli care nu sunt prezenti in realitatea. Halucinatiile pot implica orice latura senzoriala. In schizofrenie, halucinatiile cele mai frecvente sunt cele auditive, dar si cele olfactive sunt destul de comune.

Tulburarile gandirii si anume gandirea si limbajul dezorganizat este probabil, cel mai important simptom al schizofreniei. Cei cu schizofrenie au mari dificultati in a-si pune in ordine logica gandurile.

Comportamentul catatonic dezorganizat al persoanelor cu schizofrenie provoaca frica celor din jus. Acestia pot manifesta agitatie neasteptata, pot striga sau injura.

1.4.2 Sindromul negativ

Clusterul simptomelor negative implica pierderi in anumite domenii. Exista patru tipuri de simptome negative recunoscute de DSM-IV: anhedonia reprezinta reducerea sau absenta completa a afectivitatii fata de mediu, aplatizarea afectului sau lipsa exprimarii emotiilor, alogia care se refera la reducerea comunicarii si abulia sau incapacitatea de a-si atinge obiectivele.

Pacientii cu schizofrenie nu sunt intotdeauna in faza acuta a boli. Adesea, ei prezinta forme usoare ale simptomelor care pot fi prezente atat inainte ca ei sa intre in faza acuta (simptome prodromale) cat si la iesirea din faza acuta (simptome residuale). In timpul fazelor prodromale si residuale, schizofrenii considera ca nu delireaza, dar ca sunt neobisnuiti sau ciudati. Simptomele negative sunt presente si in aceste faze ale bolii.

Criterii de diagnostic

Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, DSM-IV-TR, propune urmatoarele criterii de diagnostic:

A. Simptome caracteristice: doua (sau mai multe) dintre următoarele simptome, fiecare prezent o porțiune semnificativă de timp in cursul unei perioade de o lună (sau mai puțin, dacă sunt tratate cu succes):

(1) idei delirante,

(2) halucinații,

(3) limbaj dezorganizat (de ex., deraieri frecvente sau incoerentă),

(4) comportament catatomc sau flagrant dezorganizat,

(5) simptome negative, adică aplatizare afectivă, alogie sau abulie.

Notă: Este necesar numai un singur simptom de la criteriul A, dacă ideile delirante sunt bizare ori halucinațiile constau dintr-o voce care comentează continuu comportamentul sau gandurile persoanei, ori două sau mai multe voci care conversează intre ele.

B. Disfunctie socială/profesională: O porțiune semnificativă de timp de la

debutul perturbării, unul sau mai multe domenii majore de funcționare, cum ar fi serviciul, relațiile interpersonale ori autoingnjirea, sunt considerabil sub nivelul atins anterior debutului (sau cand debutul are loc in copilărie ori in adolescentă, incapacitatea de a atinge nivelul așteptat de realizare interpersonală, școlară sau profesională).

C. Durata: Semne continue ale perturbării persistand timp de cel puțin 6 luni. Această perioadă de 6 luni trebuie să includă cel puțin o lună (sau mai puțin, dacă sunt tratate cu succes) de simptome care satisfac criteriul A (adică, simptome ale fazei active) si poate include perioade de simptome prodromale sau reziduale in cursul acestor perioade prodromale sau reziduale, semnele perturbării se pot manifesta numai prin simptome negative ori două sau mai multe simptome menționate la criteriul A , prezente intr-o formă atenuată (de ex, convingeri stranii, experiențe perceptuale insolite).

D. Excluderea tulburărarii schizoafective și a tulburăm afective: Tulburarea

schizoafectivă si tulburarea afectivă cu elemente psihotice au fost excluse,

deoarece fie (1) nici un fel de episoade depresive majore, maniacale sau mixte nu au survenit concomitent cu simptomele fazei active, ori (2) dacă episoadele au survenit in timpul simptomelor fazei active, durata lor total a fost mai scurtă in raport cu durata perioade lor, activă si reziduală.

E. Excluderea unei substanțe/condiții medicale generale: Perturbarea nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (de ex , un drog de abuz, un medicament) sau unei condiții medicale generale.

F. Relația cu o tulburare de dezvoltare pervasivă: Dacă există un istoric de tulburare autistă sau de altă tulburare de dezvoltare pervasivă, diagnosticul adițional de schizofrenie este pus, numai dacă idei delirante sau halucinații proeminente sunt, de asemenea, prezente timp de cel puțin o lună (sau mai puțin, dacă sunt tratate cu succes).

Clasificarea longitudinală a evoluției (poate fi aplicată numai după trecerea a cel puțin 1 an de la debutul inițial al simptomelor fazei active):

Episodică, cu simptome reziduale interepisodice (episoadele sunt definite prin reapariția de simptome psihotice proeminente), de asemenea, de specificat dacă: Cu simptome negative proeminente.

Episodică, fără nici un fel de simptome interepisodice.

Continuă (simptome psihotice proeminente sunt prezente pe toată durata perioadei de observație), de asemenea, de specificat dacă: Cu simptome negative proeminente.

Episod unic in remisiune parțială, de asemenea, de specificat dacă: Cu simptome negative proeminente.

Episod unic in remisiune completă.

Alt pattern sau pattern nespecificat.

Forme clinice

Conform Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, DSM-IV-TR (APA, 2000), după simptomatologia prezentă în momentul evaluării, se disting cinci subtipuri ale schizofreniei: paranoidă, dezorganizată (hebefrenie), catatonă, nediferențiată și reziduală. Subtipurile de schizofrenie sunt definite prin simptomatologia predominanta in timpul evaluarii. Cu toate ca implicatiile prognostice si de tratament ale subtipurilor sunt diferite, tipurile paranoid si dezorganizat tind a fi cel mai putin sever si respectiv, cel mai sever.

1.6.1 Schizofrenie paranoidă

În această formă de schizofrenie sunt prezente una sau mai multe simptome din categoria idei delirante sau halucinații auditive. Apariția lor este frecventă, sistematică, stabilă, cu același subiect. În schizofrenia paranoidă nu întâlnim simptome ca tulburări de limbaj, dezorganizat, sărăcit, tulburări de comportament ca izolarea socială sau uniformizarea, sărăcirea emoțională. 

Persoanele suferinde de schizofrenie paranoidă au cea mai bună capacitate de integrare în plan profesional și social, în comparație cu celelalte forme de schizofrenie, și prognoza cea mai bună pe termen lung. Simptomele debutează la vârsta adultului mediu, între 35-45 ani. Cele mai frecvente sunt halucinațiile auditive, imperative, voci care dau ordine ce trebuie urmate, voci care amenință, dar există și halucinații de miros, gust sau tactile. Unele halucinații sunt non-verbale trăite sub formă de hohote de râs la adresa persoanei suferinde, șoapte sau zgomote ciudate prezente în camera acesteia. Apar idei delirante, cu debut insidios, ce nu dau de gândit asupra unei tulburări psihice, sau idei delirante cu debut brusc.

Criterii de diagnostic:

Un tip de schizofrenie in care sunt satisfăcute următoarele criterii:

A. Preocupare pentru una sau mai multe idei delirante sau halucinații auditive frecvente.

B. Nici unul dintre următoarele simptome nu este proeminent: limbaj dezorganizat, comportament catatonic sau dezorganizat, sau afect plat ori inadecvat

1.6.2 Schizofrenie dezorganizată sau hebefrenie

În schizofrenia dezorganizată sunt evidente în schimb tulburările de limbaj, care devine sărăcit și dezorganizat, tulburări de comportament ca retragerea și izolarea socială, emoții sărace, neadecvate la situație. Ideile delirante apar sporadic, nu sunt idei delirante stabile, sistematizate, centrate în jurul unei teme. Nici halucinațiile nu apar în mod sistematic. În această formă de schizofrenie nu există tulburări de motricitate. Această formă de schizofrenie duce la reducerea capacității sociale și profesionale și are un prognostic nu prea bun pe termen lung. Simptomele apar între 15-20 ani. 

Criterii de diagnostic:

Un tip de schizofrenie in care sunt satisfăcute următoarele criterii:

Oricare dintre următoarele sunt proeminente:

(1) limbaj dezorganizat;

(2) comportament dezorganizat;

(3) afect plat sau inadecvat.

B. Nu sunt satisfăcute criteriile pentru tipul catatonic.

1.6.3 Schizofrenie catatonă

Aceasta este o formă de schizofrenie dominată de simptome din categoria motricității. Persoana suferindă prezintă fie lipsă de mișcare (catalepsie sau stupor) fie mișcare exagerată, nejustificată de vreun scop, un fel de neliniște a corpului. Se adaugă negativism extrem, poziție înțepenită, pe care suferindul nu și-o schimbă oricât ar încerca cei din jur. Incapacitatea de vorbire (deși în mod normal această capacitate există) în anumite situații sau în contact cu anumite persoane, tulburare cunoscută sub denumirea de mutism. Pentru că tulburarea apare în anumite situații se numește mutism selectiv. Suferindul adoptă poziții ale corpului dintre cele mai bizare, ca de ex a sta pe un picior, cu mâinile ridicate, încovoiate etc, mișcări repetitive, grimase, cu repetarea automată a cuvintelor auzite la o altă persoană (ecolalie), cu reacție de imitare automată a gesturilor și acțiunilor cuiva (ecopraxie). Schizofrenia catatonă în forma gravă se întâlnește tot mai rar în lumea vestică, cauzele reducerii numărului de cazuri nu se cunosc. Schizofrenia catatonă duce la incapacitate socială și profesională și are un prognostic rezervat. Catatonia, poate să apară în toate formele de schizofrenie dar nu este un simptom specific schizofreniei.

Criterii de diagnostic:

Un tip de schizofrenie in care tabloul clinic este dominat de cel puțin două dintre următoarele:

(1) imobilitate motorie evidențiată prin catalepsie (incluzand flexibilitatea ceroasă) sau stupor,

(2) activitate motorie excesivă (care este evident lipsită de sens si nu este influențată de stimuh externi),

(3) negativism extrem (o rezistentă evident nemotivată la toate instru cțiunile ori menținerea unei posturi rigide la incercările de a fi mișcat) sau mutism,

(4) bizarerii ale mișcării voluntare evidențiate prin posturi (asumarea voluntară a unor posturi inadecvate sau bizare), mișcări stereotipe, mamerisme sau grimase proeminente,

(5) ecolahe sau ecopraxie.

1.6.4 Schizofrenie nediferențiată

Este o formă de schizofrenie în care apar simptome psihotice care afectează capacitatea socială și profesională. Apar simptome ca halucinații, idei delirante, limbaj dezorganizat, catatonie sau sărăcirea emoțională, lipsa de voință. Prognoza pe termen lung nu este bună. Nu sunt îndeplite criteriile pentru schizofrenie paranoidă, dezorganizată sau catatonă de aceea această formă de schizofrenie se numește nediferențiată. Forma de schizofrenie nediferențiată a devenit mai frecventă în ultimele decenii.

 Este un tip de schizofrenie in care sunt prezente simptome care satisfac criteriul A, dar nu sunt satisfăcute criteriile pentru tipurile paranoid, dezorganizat sau catatonic.

1.6.5 Schizofrenie reziduală

În această formă lipsesc simptomele psihotice ca halucinații, idei delirante ca și limbajul sau comportamentul dezorganizat. Sunt prezente simptome negative destul de vagi, ușoare ca de ex emoțiile sunt inadecvate la situație, persoana suferindă prezintă lipsă de inițiativă, deficiențe în interacțiunea și comunicarea cu ceilalți (autism),  lipsa capacității de vorbire în anumite situații sau cu anumite persoane, deși în mod normal dispune de această capacitatea (mutism), lipsă de îngrijire și igienă iar funcționarea în societate lasă de dorit. Se pune totuși condiția ca persoana suferindă să fi avut mai devreme în timp o perioadă cu simptome manifeste de schizofrenie, care adurat cel puțin o lună de zile. În  momentul evaluării persoana suferindă trebuie să prezinte un comportament ușor dezadaptat, sărăcire emoțională,  capacitate de integrare socio-profesională afectată semnificativ. 

Este un tip de schizofrenie in care sunt satisfăcute următoarele criterii:

A. Absenta ideilor delirante, a halucinațiilor, limbajului dezorganizat si a comportamentului catatonic sau flagrant dezorganizat, proeminente

B. Există proba continuității perturbăm, indicată de prezen ta de simptome negative ori a două sau mai multe simptome menționate la criteriul A pentru schizofrenie, prezente intr -o formă atenuată (de ex, convingeri bizare, experiențe perceptive insolite)

DSM-5 (APA, 2013) renunță la subcriteriile de diagnostic considerând simptomele schizofreniei fluctuante și diagnosticarea subtipurilor schizofreniei irelevantă.

Tratament farmacologic

Cea mai veche metoda utilizata a fost medoda insulinica care consta in inducerea starii de coma cu ajutorul insulinei si scoaterea din stare de coma cu ajutorul glucozei (Sokel, 1932). Ulterior, a urmat perioada terapiei convulsivante cu metrazol, respectiv șocul cardiazolic (von Meduna, 1934), metoda fiind abandonată odată cu introducerea neurolepticelor, iar apoi, perioada electroșocului (Cerletti și Bini 1938), metoda fiind și astăzi folosită (Gorgos C.1992, p.115).

Tratamentul medicamentos pentru schizofrenie a fost introdus prin anii `50 ai secolului trecut. Se foloseau medicamente precum clorpromazina, haloperidolul, denumite azi clasice. Aceste medicamente au fost utilizate în tratarea simptomelor pozitive ale schizofreniei insa, in urma acestui tratament au aparut o serie de efecte adverse.

De-alungul anilor au apărut noi neuroleptice, numite și antipsihotice atipice, precum olanzapina, risperidona, zirazidona, clozapina etc., acestea fiind considerate un pas important în tratamentul schizofreniei.

Desigur, tratamentul trebuie individualizat in functie de simptomatologia pacientului si de efectele pozitive si adverse ale medicatiei.

Este foarte important de menționat că, nu există la ora actuală un tratament capabil să vindece schizofreniile. Diferitele scheme terapeutice ce utilizează neurolepticele tipice sau atipice pot însă să amelioreze starea clinică a bolnavului și să-i asigure acestuia o reintegrare acceptabilă familială, profesională și socială.

Terapii in schizofrenie

Terapia în schizofrenie se aplicã în mod diferentiat in functie de etapa de evolutie, dupã algoritmi diferiti si urmãrind anumite obiective.

Realizarea unui plan terapeutic individual ia în considerare mai multi factori care depind atât de starea prezentã, cât si de istoricul si antecedentele bolnavului. De asemenea, adaptarea planului se face si în functie de locul, spatiul, în care se initiazã terapia. Acesta poate fi spitalul de psihiatrie, de preferat în fazele acute ale bolii, sau spitalizarea de zi, ambulatorul, mediul familial, precum si modalitãtile comunitare de asistentã psihiatricã, cum sunt locuintele protejate, la care bolnavul schizofren poate apela în perioadele de stabilizare ale bolii. Dupã cum am mentionat deja, diferentierea unei terapii se face si în functie de scopul urmãrit. Astfel în fazele acute ale bolii, trebuie prevenit rãul pe care bolnavul si-l poate cauza lui însusi sau celor din jur. În acelasi timp se urmãreste scãderea în intensitate a fenomenelor psihotice si restabilirea cât mai rapid a unui nivel satisfãcãtor al functionalitãtii. În aceste situatii este recomandabilã instituirea unei medicatii antipsihotice, conventionalã sau atipicã, a cãrei alegere sau dezaj se face în urma considerãrii modului cum a rãspuns bolnavul la tratamentele anterioare, a efectelor secundare probabile si a cãii de administrare ce urmeazã a fi abordatã.

Complianta pacientului schizofren la terapie reprezintã în general o problemã de care trebuie sã se tinã seama chiar si în conditii de spitalizare. Tratamentul neuroleptic în cursul unui episod acut de schizofrenie necesitã a fi individualizat, evitându-se standardizarea din „cura neurolepticã” traditionalã. Adaptarea tratamentului se realizeazã atât în functie de profilul simptomatologic predominant, cât si functie de unii indicatori biologici sau de personalitate premorbidã (Kane, 1990; Udristoiu, Marinescu si Gheorghe, 2000).

În timpul perioadei stabile, scopul alegerii unei anumite strategii terapeutice urmãreste asigurarea unui cadru suportiv pacientului, reducerea continuã a simptomatologiei, consolidarea remisiei, adaptarea la viata în comunitate, mentinerea sau îmbunãtãtirea unui anumit nivel de functionalitate si îmbunãtãtirea calitãtii vietii.

Trebuie reamintit faptul cã, în ambele etape se realizeazã o monitorizare continuã a efectelor secundare. Datoritã faptului cã în parcursul perioadei stabile pacientul schizofren devine relativ asimptomatic si mult mai motivat, se recomandã introducerea unor strategii terapeutice specifice psiho-sociale. Alãturi de o medicatie psihotropã adecvatã, preferabil în dozã zilnicã unicã sau depot, se pot adopta diverse metode care apartin reabilitãrii psiho-sociale. Acestea vor include reeducarea unor abilitãti de bazã pentru activitãtile cotidiene, a unor abilitãti sociale, reabilitarea cognitivã si initierea unei reabilitãri vocationale. Se apeleazã la psihoterapie individualã sau de grup, angajarea familiei în suportul terapeutic, interventii suportive comunitare si la o serie de interventii bio-psiho-sociale care urmãresc recãpãtarea abilitãtilor mentionate anterior.

În ceea ce priveste diversitatea infrastructurilor implicate în aceste intentii de reabilitare, au apãrut o serie de alternative ale spitalizãrii care se referã la spitalul de zi, spitalul de noapte, cãminul protejat cu supraveghere pe toatã durata zilei), locuintele protejate (cu supraveghere zilnicã, dar mai redusã), apartamentele „satelit“ (cu supraveghere lunarã), presiuni pentru grupuri de pacienti, pensiunile de familie în regim protejat sau „familii surogat“ si locuintele de crizã (cu supraveghere timp de câteva zile, în perioada de vulnerabilitate crescutã). La acestea se mai pot adãuga recent înfiintatele grupuri „self-help“ sub forma unor cluburi psiho-sociale, initiate de pacienti si familiile lor. Scopul acestora din urmã însã, se centreazã mai mult pe evidentierea drepturilor pacientilor schizofreni de a-si alege tratamentul, inclusiv eludarea lui si se bazeazã pe un model educational si cognitiv (Marinescu, 1997; Prelipceanu, 2000).

Pentru un management adecvat al fiecãrei etape în evolutia schizofreniei, trebuie luat în considerare si factorul economic, cu implicarea calculelor care tin de balanta cost-beneficiu. Cheltuielile directe sunt legate de spitalizare, de tratamentul de lungã duratã, sau de institutionalizarea bolnavilor fãrã suport social si familial. Costurile indirecte se referã la aspecte implicite ca pierderea productivitãtii, somajul, grevarea bugetului familial. Dacã ne gândim si la faptul cã debutul bolii este în majoritatea cazurilor foarte timpuriu si evolutia este cronicã, costurile pot fi substantiale. De partea cealaltã a balantei se aflã beneficiul scontat în urma abordãrii manageriale a acestei categorii de bolnavi psihici. Beneficiul se reflectã în avantajele pe care societatea le câstigã în sensul protectiei fatã de riscul de periculozitate al bolnavilor schizofreni, într-o integrare familialã mai armonioasã, în obtinerea unei productivitãti în conditii asistate si nu în ultimul rând, în îmbunãtãtirea calitãtii vietii (Rupp si Keith, 1993).

Notiunea de „calitate a vietii” este destul de recent abordatã în domeniul sãnãtãtii si implicit în cel al sãnãtãtii mintale. În afarã de sensul sãu teoretic si principal, considerarea calitãtii vietii implicã si evaluarea serviciilor medicale si sociale de care poate beneficia bolnavul. De asemenea, calitatea vietii reprezintã subiectul a numeroase cercetãri, în încercarea de extindere a preocupãrii fatã de bolnav, dincolo de sfera serviciilor de îngrijire, sustinere si stimulare a creativitãtii. Se poate vorbi de aplicarea unor modele de calitate a vietii. Acestea conduc de fapt, de la o intentie de diversificare si complexitate a asistentei bolnavului psihic, la unele tendinte non-convergente. Aplicarea simultanã a unui model sociologic, psihologic, economic si de promovare a sãnãtãtii fizice, în timp ce experienta personalã a individului este satisfãcãtoare în termeni subiectivi, reprezintã un obiectiv greu de realizat.

Aspecte psiho-sociale

Identificarea priorităților și nevoilor beneficiarilor, reprezintă prima fază în întregul proces de intervenție. Acești doi factori au un rol deosebit in ceea ce priveste perceptia asupra conceptului de calitate a vieții, concept tot mai discutabil în ultima vreme, având implicații largi în numeroase domenii.

Dezbaterile in jurul distinctelor concepte implicite cand se foloseste termenul “nevoi” au fost sistematizate acum 40 de ani de Bradshaw (1972). Acest investigator, dupa ce a acceptat stabilirea distinctiei dintre valorarea nevoilor cum au fost estimate de beneficiar sau de serviciile sociale, a semnalat diferenta intre nevoile simtite si cele expresate de propriul pacient. In elaborarea sa diferentiaza nevoia in doua tipuri: nevoia normativa si nevoia comparata. Nevoia normativa esta fundata in gandirea specialistilor, bazata in directive utilizate pentru ingrijire si in criteriile de calitate stabilite prin consens. In acesta categorie se regaseste si prestatia economica la care pacientul are dreptul si care este stabilita de autoritati. Necesitatea comparata are o functie complementara si baza ei de referinta este relatia intre nevoile si ingrijirile persoanei evaluate si nevoile si ingrijirile altor indivizi.

In general, nevoia este ceea ce lipseste si de care este nevoie in mod esential. In 1987 Brewin spunea urmatoarele: ¨se intelege prin nevoi prezenta unei probleme care intervine in evolutia, reabilitarea sau integrarea sociala a unui bolnav care are nevoie de unele tipuri specifice de raspunsuri, ingrijiri sau solutii¨

Acoperirea nevoilor este un obiectiv explicit a retelelor de servicii si a anturajului apropiat persoanelor bolnave de schizofrenie si pentru aceasta, evaluarea nevoilor joaca un rol important in planificarea si proiectarea de programe si scenarii care sa ajute la supravietuirea, securitatea si imputernicirea acestora. Acele contexte, programe si servicii care presteaza ajutor si atentie integrala in bolile mentale grave iau in considerare setul de nevoi atat de tip clinic cat si de tip social, nevoi care sunt indispensabile pentru a avea un nivel de viata care sa fie demna de a fi traita. (Bums y cols, 2001)

Din punct de vedere profesional, munca de atentie comunitara necesita evaluarea nevoilor, dificultatilor, oportunitatilor si resurselor bolnavilor mentali si a anturajului acestora.

S-au dezvoltat instrumente de valorare a nevoilor pacientilor psihotici cronici desenate in baza nevoilor identificate de profesionisti. Totusi, exista o insatisfactie generala in privinta validitatii acestora. O critica importanta adusa la adresa instrumentelor de evaluare a nevoilor pacientilor psihotici survine din partea lui Evans care considera ca nevoile care se identifica cu ajutorul acestor instrumente pot sa nu corespunda cu “nevoille reale” ale pacientilor (Evans y cols, 2000). Din aceasta perspectiva, evaluarea nevoilor persoanelor care sufera de schizofrenie trebuie sa incapa din propiile perspective si puncte de vedere.

Posibil ca “teoria” nevoilor pacientilor psihotici cronici, pe care toti o impartasim, s-a dezvoltat intr-o cultura (rational, sociosanitara, de clasa medie sau inalta) distincta de cultura in care traiesc, gandesc si se simt pacientii. In plus, marea distanta sociala care separa profesionistii individuali de sanatate mintala de pacientii croonici este o dificultate care contribuie la o perceptie distorsionata a realitatii.

Alta dificultate, legata de cea anterioara, consta in observatia ce rezulta din faptul ca se considera nevoie doar ceea ce poate fi satisfacut cu resursele si strategiile de care se dispun in nactualele sisteme sociosanitare (Brewin y cols, 1987).

Se poate sugera ca persoanele, in special cele care sufera de schizofrenie, au dificultati in asi cunoaste nevoile sau pentru a stabili legaturi cazuale intre nevoi, limite si dificultati. In orice caz, faptul ca multi pacienti cu tulburare psihotica ar putea incepe un nivel de autonomie cu resurse economice si de acoperire de nevoi de nivel scazut, poate limita exprimarea si apararea nevoilor si aspiratiilor sale in fata profesionistilor si a familiarilor. Aceasta autolimitare poate fi un factor in a nu se produce conflictos sau sa nu se detecteze in cazul in care se produc, intre ajutorul care se ofera si cel pe care intradevar lepoate fi util.

Cu toate acestea, Wing (1980) sugereaza ca persoanele afectate pot ajunge la un grad considerabil de intelegere care le permite recunoasterea acelor experiente pentru care este necesara aplicarea metodelor preventive inainte ca acesti sa poata scapa de sub control.

Erdner si col. (2002) arata ca persoanele care sufera de schizofrenie sunt constiente de nevoile lor psihosociale, dar cu toate acestea nu pot schimba situatia. Desi sunt in contact cu specialisti, aceste nevoi nu le sunt satisfacute si ajutorul primit poate fi inadecvat sau prost orientat.

Cu obiectivul de a evalua nevoile bolnavilor de schizofrenie sau dezvoltat instrumente de evaluare, ca de exemplu: MRC Needs for Care Assessment (Brewin si col. 1987; Brught TS si col.1988); Camberwell Assessment of Needs (Phelan si col. 1995) si Avon Mental Health Measure (Le Grand si col. 1996).

In primele doua instrumente, nevoile au fost tipizate fundamental pornind de la opiniile si modelele elaborate de specialisti si de aceea, ariile de nevoi si categoriile de acoperire pot diferi fata de ceea ce s-ar obtine daca am porni de la opiniile persoanelor bolnave si de la cunoasterea nevoilor reale ale acestora.

De fapt, concordanta intre specialisti si beneficiari in evaluarea nevoilor cu CAN este mica (Slide si col. 1998; Lasalvia Ruggeri, 2000; Hansson si col. 2001).

O echipa de specialisti in investigare au facut un studiu de concordanta intre specialisti si pacienti in Alicante (Spania), pentru evaluarea acoperirii nevoilor folosind CAN. Acest studiu compara nevoile identificate de 42 persoane bolnave de schizofrenie cu cele identificate de 3 specialisti. Media coeficientului Kappa a iesit 0,38 (din cele 22 de arii de nevoi punctate cu CAN, 11 au obtinut un coeficient Kappa superior lui 0,39, dintre care doar doua au obtinut un coeficient de 0,60), ceea ce indica faptul ca, concordanta intre pacienti si specialisti in evaluarea nevoilor este relativ mica (Bevia Febrer,, 2001, anexa 1). De forma indirecta Rosales (2002) a documentat ca nevoile valorate cu CAN prin prisma beneficiarului si din a specialistului aratau asociatii diferite cu acele variabile de tip sociodemografic, care normal se relationeaza cu complexitatea si gravitatea problemelor in persoane cu schizofrenie. Valorarea facuta de pacienti a aratat corelatii statistice semnificative in functie de: nivel educational, relatie stabila sau statut social (pensionari), in timp ce nevoile evaluate de specialisti nu au relevat aceste tipuri de corelatii. Rosales semnalizeaza ca acest fapt poate afecta sensibilitatea pacientilor in asi defini nevoile.

AVON-ul a fost conceput incepand de la munca in echipa a pacientilor, asistentilor sociali si a organizatiilor de voluntari. Proiectul a fost urmatorul: o echipa formata din pacienti, ingrijitori, specialisti si voluntari a elaborat un document cunoscut sub numele “Definirea sociala a sanatatii mintale”. Cu acest document s-a realizat un atelier pentru a incerca unele din primele idei pe un grup mai amplu de pacienti, specialisti si voluntari. S-a realizat un studiu pilot de instrumente pe echipe de investigare la Universitatea Bristol. Documentul initial a fost considerabil modificat, s-au realizat doua ateliere pentru pacienti, unul pentru specialisti in sanatate mintala si servicii sociale si un al treilea organizat de sectorul de voluntari pentru a obtine opiniile acestora asupra utilitatii propiriilor servicii oferite. S-a desfasurat cu obiectivul de a capacita persoanele afectate in identificarea si articularea propriilor nevoi.

Baza acestui studiu o pune Wing in 1980. El ia in considerare punctul de vedere al pacientilor in intelegerea nevoilor si incearca sa dezvolte linia urmata de AVON, specificat de identificarea nevoilor din punct de vedere a persoanelor suferinde de schizofrenie. Procedurile calitative permit explorarea de forma deschisa a complexitatii vietii personale si sociale ale pacientilor.

Metodologia calitativa este o traditie a stiintelor sociale, care are ca obiectiv incercarea de intelegere a complexitatii lumii sociale in care traim, cum gandim, cum ne purtam sau cum dam un sens vietii noastre. Include o varietate de ipoteze epistemologice si de tehnici de investigare. Aceste practici de investigare subliniaza apropierea participantilor, observarea persoanelor in propriul teritoriu, interactiunea cu acestia utilizand propriul limbaj, cu obiectivul de a incerca sa inteleaga viziunea acestora asupra lumii. Pretinde perceperea vietii prin prisma viziunii persoanelor implicate cu metode relativ deschise si nestructurate( Gaminde, 1994). Metodele calitative se pot gasi oriunde intre viziunea „stiintifica” si viziunea „artistica”.

Pentru pacientul diagnosticat cu schizofrenie, conceptul de calitate a vieții diferă de cel utilizat pentru a descrie bolile fizice și psihice mai puțin debilitante. Pacienții cronici, diagnosticați cu schizofrenie au nevoi speciale, care exercită o influență profundă asupra existenței lor și asupra bunăstării subiective.

Intervențiile psiho-sociale joacă un rol cheie în programele terapeutice complexe, care se adresează schizofreniei, fiind o componentă esențială a tratamentului.

Inainte de introducerea tratamentului neuroleptic in terapie, tratamentul pacientului schizofren se limita doar la spitalizare cu scopul de a proteja societatea de un “nebun”. In prezent, obiectivele s-au schimbat iar tratamentul vizeaza nu doar simptomatologia boli ci si atingerea unui nivel cat mai ridicat de independenta, integrare sociala si calitate a vietii.

Este important deci, să nu se pornească de la ideea că majoritatea pacienților schizofreni nu sunt capabili să-si exprime necesitățile și dorințele ci dimpotrivă trebuie avut în vedere ca scopul aplicării unui model de calitate a vieții în asistenta bolnavului psihic, este tocmai acela de a încuraja pacientul la dezvoltarea unui comportament de alegere.

Acești pacienți trebuie să lupte și cu stigma asociată bolii psihice. Datorită cronicizării și remisiunii incomplete a simptomatologiei, un număr semnificativ de pacienți trăiesc în locuințe protejate și/sau spitale prin urmare nu ajung la etapele de adulți independenți, care se căsătoresc, au copii, și sunt salariați. Scalele de calitate a vieții elaborate pentru pacienții cu schizofrenie acordă o atenție deosebită problemelor specifice ale acestora cum ar fi: managementul resurselor, de accesibilitate la îngrijirile de sănătate, natura relațiilorpersonale și familiale, precum și utilizarea timpului liber

Revizand literatura de specialitate din bazele de date Medlife si PsycInfo am identificat o serie de studii care incearca sa inteleaga schizofrenia urmarind perceptia bolnavilor asupra propriei boli, cum isi traiesc viata dar si cum isi identifica propriile nevoi. Pe langa aceste studii, voi aduce in discutie mai multe cercetari despre nevoile specifice ale acestor bolnavi.

Cel mai vechi studiu gasit in bazele de date a fost realizat in anul 1980 de catre Wing. Pentru a intelege cum isi inteleg propria viata bolnavii de schizofrenie, acest autor recurge la metoda narativa a experientelor de viata a unui grup de 7 bolnavi. In relatarile lor, pacientii vorbesc despre suferinta, despre frustrarea care deriva din aflarea diagnosticului si efectele pe termen lung ale acestuia.

Un studiu putin mai recent, din 1991, realizat de Barharm si Hayward cerceteaza pe de o parte, experientele unui grup de bolnavi de schizofrenie care traieste in societate iar pe de alta parte semnificatia care o are pentru ele includerea sociala dar si dificultatile care presupun aceasta includere sociala. Pentru persoanele bolnave de schizofrenie, planul social este afectat atat din punct de vedere al perceptiei si reprezentarii sociale cat si din punct de vedere al optiunilor structurale care sunt la dispozitia lor. De asemenea, persoanele considera ca in timp ce erau relativ bine tratati ca si pacienti, preocuparile lor personale erau ignorate. Persoanele cu schizofrenie lupta pentru valoare personala dar si pentru contibuitiile aduse societatii.

Corin, in 1998, exploreaza experientele subiective ale persoanelor afectate de schizofrenie dar si transformarea lor de-alungul cursului bolii, comparand timpul petrecut in spital cu indicele de integrare sociala si cu experienta subiectiva a propriei vieti. Autoarea sugereaza ca activitatiile zilnice coreleaza cu o evolutie mai buna (din punct de vedere al timpului petrecut in spital). Rezultatele arata ca persoanele care au petrecut un timp mai scurt in spital considera ca fac parte din societate chiar daca isi petrec timpul mai mult singure. In termeni generali, aceasta singuratate se descrie ca fiind o modalitate care ii permite persoanei sa-si gaseasca linistea interioara dar si sa rezolve anumite lucruri de unul singur. Printre strategiile utilizate, in primul rand enumeram frecventarea spatiilor publice de caracter impersonal unde oamenii intra si ies intr-un interval de timp destul de mic si cu un contact social si personal minim (de ex. restaurantele, parcarile publice, centre comerciale). In al doilea rand, mentinerea unei spiritualitati care sa le permita sa isi centreze atentia asupra valorilor interne dar si furnizarea unui context social din care sa faca parte persoane care impart aceleasi interese. In al treilea rand, evidentiaza resemnificarea cuvintelor, transformandu-le pe cele negative in atribute pozitive. Autoarea semnaleaza cum comportamentul persoanelor care un au mai fost intérnate pentru a doua oara le permite sa fie in acelasi timp in interior dar si in exteriorul contextului social, separati in loc de a fi exclusi, ocupand un loc interior de solitudine dar ne-ramanand prizonier.

Wiliams si Collins(1999) care studiaza experientele subiective ale schizofrenicilor, identifica trei teme principale dupa inceputul bolii. In primul rand, criza creata de pierderea controlului. In aceasta etapa, persoanele incearca sa-si mentina sau sa-si recupereze puterea personala, sa faca fata dificultatilor care apar in relatiile interpersonale si sa-si recupereze sentimentele de competitie. In al doilea rand, persoanele sunt implicate intr-un proces de reorganizare. Este important ca ele sa inteleaga ce li s-a intamplat si de ce. Pacientii incearca sa redefineasca boala in termeni de autoeficacitate si stabilitate care sa le permita indeplinirea obiectivelor personale. In ultimul rand, participantii fac referinta la posibilitatea recaderii si la nevoia de a face fata simptomelor. Pentru unii acest control este posibil prin tratament iar pentru altii doar prin suport social si prin strategii de managmantul stresului.

Studiul lui Chernomas si col. (2000) analizeaza perceptiile unui grup de 28 de femei diagnosticate cu schizofrenie despre boala lor. Transcrierile pacientelor evidentiaza sentimente de pierdere, solitudine, izolare si saracie. Pentru aceste femei, sistemul sanitar se centreaza mai mult pe boala decat pe persoana astfel inca explica ele, “femeile sunt invizibile”. Chiar si asa, acest grup este optimist in ceea ce priveste imbunatariea calitatii vietii lor.

Un alt studiu, realizat de Erdner si col. (2002) incearca sa exploreze cum isi traiesc propia viata persoanele cu schizofrenie. Dupa cativa ani de la imbolnavire, participantii se confrunta cu pierderea anumitor capacitati care afecteaza direct propia lor viata. Analiza rezultatelor evidentiaza trei probleme principale: in primul rand, persoanele afirma ca se simt singure dar ca sunt incapabile sa stabileasca relatii interpersonale; in al doilea rand, stiu ceea ce le-ar putea ajuta sa-si imbunatateasca viata insa le lipseste initiativa; in al treilea rand, sunt constiente de nevoia suportului in viata zilnica insa un vor sa fie contrólate constant.

Un studiu calitativ transcultural al retelei Maristan “Stigma, nevoi si ingrijiri”, culege informatii despre opiniile persoanelor bolnave de schizofrenie, familiei, si specialistilor utilizand grupuri focale avand ca obiectiv identificare nevoilor, studiul perceptiei stigmatului si valorarea ingrijirilor pe care o primesc. Estantionul este format din 146 de persoane diagnosticate cu schizofrenie, 80 de ingrijitori informali, 77 de ingrijitori formali, care provin din sistemul sanitar brazilian, argentinian, chilian, spaniol, englez si venezuelean. Ipoteza formulata de autorii studiului …… un are rezultate

Wilton (2004) analizeaza cu ajutorul interviurilor si a grupurilor focale, efectele saraciei asupra persoanelor cu boli mentale grave intr-un context de restructurare a serviciilor sanitate si binestare sociala in Ontario (Canada). Rezultatele acestui studiu arata ca saracia are un impact negativ semnificativ asupra capacitatii persoanei de a-si satisface nevoile de baza ca alimentatia, imbracamintea si locuinta. De asemenea, saracia are un impact negativ si asupra capacitatii de formare si mentinere a relatiilor sociale. In plus, afecteaza autostima si contribuie la cresterea stigmatului social. Pentru acest autor, neincluderea saraciei in procesul de integrare a persoanelor bolnave mintal poate avea consecinte negative.

Depresia si schizofrenia: riscul suicidar

Lieberman considera ca schizofrenia este o boala de dezvoltare neurológica de tip multifactorial, unde se interconecteaza factori genetici, ambientali, noxe obstretice si inclusiv infectii virale care afecteaza creierul matur, interfereaza cu procesele de maturitate neurologica si origineaza leziuni care se manifesta mai tarziu ca simptome psihotice. Acest lucru vrea sa spuna ca schizofrenia este un proces cronic, iar de aceea este important sa se schimbe abordarea pe care am utilizat-o timp de multi ani in tratarea simptomelor psihotice, si sa incepem sa identificam simptomele prodormale si elementele premorbide, si printre ele simptomele depresive pentru a realiza un diagnostic precoce si un tratament adecvat.

Schizofrenia are mai multe manifestari clinice: simptome psihotice, simptome negative, tulburari cognitive si simptome afective ca disforia, idile si comportamentele suicidare, lipsa sperantei si depresia, simptome care fara nici un dubiu, alterea functionalitatea sociala si ocupationala a pacientilor, dificultandu-le relatiile personale si diminuandu-le calitatea vietii.

Observatiile clinice au demonstrat ca ideile suicidare sunt mai proeminente in pacientii cu halucinatii auditive si care prezinta dificultati de relationare interpersonala si familiale.

Mai multi autori, printre care si Reing, au observat ca ideile de auto-eliminare sunt relationate cu scaderea calitatii vietii, scadere care se asociaza cu o mai mare frecventa de tablouri depresive. Diminuerea calitatii de viata un este numai rezultatul procesului schizofrenic, ci este cauzata de prezenta insatisfactiilor vitale severe si simptome extrapiramidale aparute in urma tratamentului antipsihotic.

S-au speculat diferite ipoteze pentru explicarea comorbilitatii dintre depresie si schizofrenie. Unii autori, sugereaza ca cele doua entitati au in comun o alterare crono-neuroendocrina, deci exista alterari functionale in diferite axe, printre ele si axa hipotalamus-hipofizar-suprarenal, care se traduce printr-o crestere a cortisolului. Desi studiile un sunt consistente, si nu se gaseste hipercortisolemie in toti pacientii, in proba de suprimare a dexametasonei, s-a observat ca pacientii schizofrenici cu excitare psiho-motrica prezinta nivele mai mari de cortisol, care actionand in forma crónica asupra receptorilor glucocorticoide hipocampica origineaza un proces neurodegenerativ de acest nivel. In unii paciente cu schizofrenie residuala s-a observat cresterea concentratiei hormonilor de crestere si de prolactina a carei produceri este mediata de dopamina si serotonina, neurotransmitatori care sunt implicati in genetica schizofreniei. Estrogenii sunt protectori neurologici care stimuleaza productia de factori neurotrofici calitati care pot explica initierea tarzie a bolii schizofrenice la femei, o mai buna functionalitate premorbida si un mai bun raspuns la tratamentul cu antipsihotice.

Alti autori, intrei ei Harris, considera ca pacientul schizofrenic este mai susceptibil la stres, susceptibilitate care este responsabila de alterarile la nivel neuro-endocrin si alterari in aria CA1 a hipocampului care altereaza functionarea conexiunilor cu cortexul frontal, in asa maniera incat vorbim despre un proces neurodegenerativ.

O prevalenta mare a depresiei in pacientii cu schizofrenie face absolut necesara identificarea precoce a simptomelor depresive si nevoia de a distinge intre un tablou depresiv specific sau un simptom depresiv, ca pesimismul, scaderea capacitatii de concentrare sau pierderea placerii, simptome care se observa in pacientul schizofrenic si care nu intotdeauna corespunde unui sindrom depresiv asociat schizofreiei. Este important sa eliminam si prezenta unor boli ca hipertiroidism, anemia, neoplazia, tulburari metabolice sau boli autoimune car pot simula tablouri depresive si consecintele produse de medicatia antihipertensive.

Din punct de vedere semiologic, este important sa distingem simptomele depresive din constelatia sindromul negativ al schizofreniei. In pacientul cu depresie, tristeta este axa fundamentala a tabloului clinic, cu toate ca pacientul schizofrenic fara depresie scoate in evidenta blocajul afectiv.

Neurolepticele, ca haloperidolul si fenoticinele, produc simptome similare depresiei, sporiind deficitul dopaminergic la nivelul cortexului prefrontal si produc simptome extrapiramidale, care limiteaza activitatea zilnica si relatiile interpersonale, scad stima de sine si calitatea vietii pacientului.

Consumul de substante adictive este frecvent in pacientii cu schizofrenie. Cand pacientul este spitalizat pentru tratamentul crizei psihotice, prezinta tablouri de disforie produse de suprimarea brusca a abuzului de substante psihoactive ca nicotina, alcoolul sau cocaína, care poate di gresit diagnosticat ca un tablou depresiv.

Simptomele extrapiramidale pot ascunde sau simula tablouri depresive. Akinezia care se caracterizeaza prin relaxare, pierderea motivatiei si lentoare psiho-motrica, se poate prezenta in unii paciente fara rigiditate musculara dand nastere unui tablou clinic care poate fi confundat cu un sindrom depresiv.

Depresia apare frecvent in pacientii schizofrenici si cea mai mare complicatie este cresterea riscului de suicid, in special cand depresia se asociaza cu nivele inalte de disperare si cu izolare sociala.

Evans, arata ca pacientii cu schizofrenie care prezinta nivele inalte de fragmentare sociala, deprivare económica si ruptura familiala prezinta un mai mai risc de a comite suicidul.

Din punct de vedere neurobiologic, comportamentul suicidar este relationat cu un deficit de serotonina care influenteaza aparitia comportamentului impulsiv si agresiv.

CAPITOLUL 2. CALITATEA VIETII

2.1 Conceptualizare

Termenul de “calitate a vietii” sau “viata buna” este prezent inca de pe vremea grecilor antici, introducerea lui in campul sanatatii fiind relativ recenta, pe la sfarsitul deceniului 90 mentinandu-se si in zilele noastre.

Definitia data de Organizatia Mondiala a Sanatatii in anul 1998 cu privire la calitatea vietii este: “Calitatea vietii este definita ca „perceptiile indivizilor asupra situatilor lor sociale, in contextul sistemelor de valori culturale in care traiesc si in dependenta de propriile necesitati, standarde si aspiratii”.

La nivel individual, calitatea vieții este de cele mai multe ori percepută ca o stare psihologică cognitiv-emoțională, determinată de suma ponderată a estimărilor nivelului de satisfacție în ariile importante de viață, la un anumit moment dat. Oleson M. Subjectively perceived quality of life. Image. 1990; 22:187-90.

2.2 Calitatea vietii in relatie cu sanatatea

Calitatea vieții în relație cu sănătatea reprezintă statusul sănătății subiective (perspectiva pacientului asupra sănătății) și impactul pe care îl are aceastǎ percepție asupra capacitǎților lui de viațǎ. Ca și concept, calitatea vieții în relație cu sănătatea încorporează atât aspecte pozitive, cât și negative ale sănătății fizice, psihice, sociale.

OMS adoptă o viziune multidimensională a stării de sănătate o stare de bunăstare fizică, mentală și socială completă și nu doar absența bolii și infirmității” (WHO, 1947 apud Hahn și Payne, 1997).

O altă definire a stării de sănătate, a fost dată, în urma analizării dimensiunilor stării de sănătate de Hahn și Payne (1997) care au stabilit că sănătatea reprezintă “amestecul de resurse fizice, emoționale, sociale, intelectuale, spirituale și ocupaționale care sprijină o persoană în realizarea sarcinilor de dezvoltare biopsihosocială și care sunt necesare pentru ca ea să se bucure de o viață satisfăcătoare și productivă“ (Hahn și Payne, 1997, p.11).

Patrick si Erickson, considerau că termenul se referă la valoarea perioadei de viață marcată de deficiențe, statut funcțional modificat, percepții si oportunități sociale deficitare, ca urmare a unei boli, accident, tratament. Deci, calitatea vieții se referă la valoarea anilor de viață rămasi după ce boala si tratamentul au început.

Pentru Schumaker y Naughton, calitatea vietii in relatie cu sanatatea este o perceptie subiectiva, influentata de starea actuala de sanatate si de capacitatea individului de a realiza activitati importante.

In esenta, acest concept face referire la faptul ca perceptia indivizilor asupra starii de binestare fizica, psihica, sociala si spirituala este influentata in mare pare de credintele si valorile proprii, de contextul culturar dar si de istoria personala.

Sănătatea are rolul de a oferi indivizilor, grupurilor, comunităților sau națiunilor șansa de a se dezvolta optim din punct de vedere fizic, emoțional, social, intelectual, ocupațional sau spiritual, astfel încât calitatea vieții lor să devină mai satisfăcătoare și mai productivă.

2.3 Calitatea vietii in schizofrenie

Evaluarea calitatii vietii bolnavilor de schizofrenie ia amploare prin anii 1950-1960 ai secolului trecut, odata cu dezinstitionalizarea acestora, cand apar probleme legate de resocializarea si reincadrarea in munca. Fara doar si poate, studiile legate de aceasta tema apar dupa anii 80. Lehman (1982) pune foarte mare accent pe evaluarea calitatii vietii datorita faptului ca deteriorarea acesteia poate duce la insatisfactiei.

Principalele aspecte care afecteaza calitatea vietii pacientului cu schizofrenie sunt:

Efectele adverse ale medicamentelor (ex. cresterea in greutate, aparitia simptomelor extrapiramidale) (Allison, 2003).

Deficitele neurocognitive (Aksaray, 2002).

Sexul persoanei (buna functionare si adaptare a femeilor un implica neaparat o mai buna calitate de viata) (Roder-Wanner, 1998).

Tipul rasei (rasa alba si cu o educatie superioara percepe negativ calitatea vietii) (Prince, 2007).

Durata bolii (Pinikahana, 2002).

Munca remunerata (Bryson, 2002).

Statutul civil (Salokangas, 2001).

Anxietatea si depresia (Huppert, 2001).

Tratamentul precoce al bolii (Ho, 2001).

Tratamentul farmacologic (Awad, 1997; Revicki, 1999).

Simptomatologia (Heinze 1997; Packer, 1997; Dickerson,1998; Browne, 2000).

Tek (2001) concluzioneaza ca simptomele reziduale sunt correlate negative cu calitatea vietii.

Lehman (1996) remarca ca perspectiva pacientului trebuie sa fie inclusa in evaluarea calitatii vietii si ca aceasta evaluare trebuie sa includa starea de bine (calitatea vietii subiectiva), nivelul de functionare, si accesul la resurse.

Persoanele cu schizofrenie percep calitatea vietii diferit fata de asteptarile din punct de vedere al normelor sociale astfel incat fiabilitatea si validitatea autoevaluarilor este controversata. Lehman considera ca aceste rezultate contraintuitive pot fi datorate particularitatilor pacientilor sau acomodarii acestora la circunstante adverse, insa trebuie sa subliniem ca acest lucru poate afecta relatia terapeutica si complianta la tratament, astfel ca un pacient care se simte bine nu coopereaza.

2.4 Modele teoretice asupra calitatii vietii in schizofrenie

O importanta serie de cercetari au dus la formarea unui numar considerabil de instrumente pentru evaluarea calitatii vietii. Totusi, investigarea calitatii vietii sta la baza unor aspecte teoretice.

In ceea ce privesc tipurile de instrumente putem distinge intre cele generice si specifice anumitor populatii, instrumente unidimensionale si multidimensionale, instrumente autoaplicabile si heteroaplicabile.

Bolnavii psihici fac parte dintr-un grup bine definit al Organizatiei Mondiale de Sanatate astfel ca, dupa anii 80, un numar mare de cercetari isi propun sa evalueze calitatea vietii bolnavilor de schizofrenie. Persoanele schizofrene sunt afectate un doar de propria boala ci si de prejudecati si de respingeri din partea celorlalti. Dintr-o perspectiva istorica si pana la Pinel (1745-1836), bolnavul mintal cronic era condamnat la abandon, abuz, saracie si la discriminare. Ulterior, si pana in anii 50 ai secolului XX, bolnavul psihic era in continuare izolat social datorita faptului ca era internat. In momentul in care apar primele medicamente si terapii psihosociale, incepe si dezinstitutionalizarea pacientilor. Odata cu aceasta dezinstitutionalizare apare si fenomenul numit “usa rotativa” (Davies, 1975) datorita faptului ca restitutio ad integrum (revenirea la starea de dinaintea aparitiei boli) nu a putut fi atins.

Modelele teoretice ajuta la o mai bune definiré a factorilor care afecteaza calitatea vietii, fie ea obiectiva sau subiectiva.

Bobes (1995) descrie 3 modele in campul schizofreniei:

2.4.1 Modelul comprehensiv (Malm et al, 1981) ce include toate sistemele in care este desfasoara pacientul.

2.4.2 Modelul pentru evaluarea programelor comunitare (Baker si Intagliata, 1982) care ia in considerare 4 aspecte importante: relatii ambientale, experienta individuala, starea de sanatate si calitatea vietii. Pentru Baker, studiul calitatii vietii implica atat indicatorii obiectivi (indicatori sociali si ambientali, cat si indicatorii subiectivi (indicatori psihologici si starea de sanatate).

2.4.3 Modelul general al calitatii vietii (Lehman, 1982) incorporeaza partea subiectiva a constructului calitatii vietii. Lehman distinge intre calitatea vietii obiectiva care se refera la ce fac si ce experimenteaza bolnavii si calitatea vietii subiectiva care se refera la care sunt sentimentele asupra acelor experiente. Include date obiective si subiective in diferitele arii ale vietii asa cum si caracteristici personale.

Pe langa modelele prezentate de Bobes, apare un alt model, modelul mediational (Barry, 1998; Rosenfield, 1992, citat in Katschning, 1997) care se bazeaza pe relatia dintre procesele personale si evaluarea subiectiva a calitatii vietii influentate de variabile ca expectative si aspiratii. (vezi figura 1)

2.4.4 Modelul mediational

Figura 1. Modelul mediational al calitatii vietii (Rosenfield, 1992; Barry, 1998)

In modelul lui Bigelow si cols (1991) se descrie si se conceptualizeaza serviciile sanatatii mintale, in care, calitatea vietii consta in satisfacerea nevoilor, indeplinirea expectativelor si accesul la oportunitati prin mediul propriilor abilitati. In cazul bolilor mintale, abilitatiile sunt deteriorare iar obiectivul serviciilor de sanatate mintala este restaurarea acestor abilitati si integrarea bolnavului psihic in societate.

Bobes (in Katschnig, 1997) remarca modelul lui Skantze si Malm care se bazeaza pe diferentele intre expectativele si sperantele personale si realitatea perceputa. Asadar, calitatea vietii presupune evaluarea subiectiva a situatiei. In schimb, modelul integrativ al lui Awad, plecand de la perceptia subiectiva, ia in considerare trei factori: severitatea simptomelor, efectele secundare si nivelul de functionare psiho-sociala.

CAPITOLUL 3. OBIECTIVELE SI METODOLOGIA LUCRARII

3.1 Obiectivele

Obiectivele pe care le urmaresc in realizarea acestei lucrari sunt urmatoarele:

Prezentarea generala a schizofreniei

Identificarea simptomatologiei caracteristice schizofreniei

Identificarea nevoilor satisfacute si nesatisfacute ale pacientilor cu schizofrenie.

Evaluarea calitatii vietii persoanelor diagnosticate cu schizofrenie.

3.2 Ipotezele

In urma acestui studiu imi doresc sa trag concluzii in ceea ce privesc urmatoarele aspecte:

Patologia schizofreniei presupune o deteriorare a nivelului gandirii si a trairilor emotionale si devine in consecinta mai dificil pentru o persoana cu schizofrenie sa isi reprezinte propriile trairi. Asadar, exista o diferenta semnificativa intre perceptia nevoilor de catre pacient si perceptia nevoilor de catre ingrijitor.

Bolnavii de schizofrenie care au scos un scor mai mic la Scala de evaluare a simptomelor pozitive si negative (PANSS) au o reprezentare mai buna a nevoilor personale.

Exista o corelatie negativa intre nevoile nesatisfacute percepute de catre pacientii cu schizofrenie si autoperceptia subiectiva a calitatii vietii.

Bolnavii de schizofrenie au un scor mai mare in ceea ce priveste domeniul fizic fata de celelalte domenii.

Pacientii cu insight asupra bolii evidentiaza o calitate a vietii mai buna.

3.3 Metodologia

3.3.1 Subiecți

Lucrarea de față a inclus investigarea unui număr de 5 subiecți cu varsta maxima de 45 de ani, dintre care 4 femei și 1 bărbat care se aflau la momentul evaluarii internati in spitale de psihiatrie.

Criterii de includere:

Diagnostic de schizofrenie paranoida, conform DSM-IV-TR.

Urmarea unui tratament antipsihotic.

Varsta sub 60 de ani la data evaluarii.

Capacitate relativ buna de intelegere si de comunicare.

Pacienti de sex feminin si masculin.

Cel putin doua episoade psihotice.

Criterii de excludere:

Diagnostic de schizofrenie afectiva

Diagnostic de schizofrenie hebefrenica

Diagnostic de schizofrenie nediferentiata

Diagnostic de schizofrenie catatonica

Varsta la data evaluarii de peste 60 de ani.

Primul episod psihotic

3.3.2 Instrumente

Pentru realizarea studiilor de caz prezentate in aceasta lucrare au fost aplicate, pe langa metoda observatiei, urmatoarele interviuri/teste/chestionare:

Anamneza

Anamneza este un termen de origine filosofică, apoi medicală, care desemnează ansamblul informațiilor asupratrecutului pacientului, necesare practicianului pentru a-i stabili evoluția. Anamneza (gr. anamnesis – amintire) reprezintă o metodă de a ordona istoria unui caz, pentru depistarea condițiilor ce au dus la apariția unei dezordini psihice, în vederea organizării unui sistem educativ adecvat sau pentru elaborarea unor corectări și tratamente psihice.

În psihologie, anamneza reprezintă o secvență a biografiei psihologice din care se desprind originile și condițiile dezvoltării unor particularități individuale. Organizarea cronologică a elementelor furnizate prin această metodă pemite evidențierea relațiilor cauzale dintre fapte, situații, episoade de viață mai deosebite ce au lăsat urme asupra dezvoltării psihice.

Anamneza cuprinde evenimentele dezvoltării psihice, evenimentele educative, evenimentele privind mediul familial și social, boli și fenomene de stres.

2. Scala Sindromului Pozitiv și Negativ. (PANSS)

Scala PANSS sta la baza celor doua sindroame caracteristice schizofreniei. Sindromul pozitiv constă din simptome productive, cum sunt halucinațiile și gândirea dezorganizată, și poate fi asociat cu o stare labilă, de hiperactivare, care de obicei are un răspuns bun la tratamentul cu neuroleptice. Sindromul negativ constă din simptome de deficit, care pot reprezenta o componentă stabilă a schizofreniei, cum sunt aplatizarea afectivă și retragerea socială de tip pasiv. Este asociat cu deficite în dezvoltarea cognitivă, status premorbid precar, rezistență la neuroleptice și prognostic rezervat în stadiul cronic al bolii. Aceasta distinctie este utila atunci cand se elaboreaza planul de tratament deoarece interventia se va concentra pe tipul simptomatologiei cu care se confrunta pacientul.

Această scală constă într-un interviu psihiatric standardizat cu durata de 30-40 de minute, în care fiecare din cele 30 de simptome este evaluat pe o scală cu 7 trepte, cuprinsă între 1 (absent) și 7 (psihopatologie extremă). Evaluarea redă scoruri separate pentru scalele pozitiv, negativ, indicele compozit și scala de psihopatologie generală.

Acest instrument cuprinde un ghid de intrebari adiacente care ne permite si ne ajuta sa culegem informatii semnificative pentru delimitarea si scorarea simptomelor.

Scala Calitatii Vietii-versiunea scurta (WHOQOL-BREF)

Alegerea acestei scali pentru evaluarea calitatii vietii bolnavului se datoreaza in principal datorita faptului ca proportioneaza un profil al calitatii vietii perceputa de catre persoana evaluata. A fost elaborata pentru a putea fi utilizata atat cu populatia generala cat si cu pacientii. WHOQOL-bref reprezinta o forma rapida de a evalua cantitativ fiecare dimensiune pe care o exploreaza urmand ca in urma scorurilor obtinute de catre individ sa se poata contura atat profilul fiecarei dimensiuni in parte cat si profilul global al calitatii vietii. Versiunea scurta a scalii este formata din 26 de itemi grupati in 4 dimensiuni: sanatate fizica, sanatate psihologica, relatii sociale, ambientul. Persoana trebuie sa raspunda la fiecare item facand referire la ultimele doua saptamani din viata acestora.

Chestionarul de evaluare a nevoilor personale Camberwell

Chestionarul de evaluare a nevoilor personale Camberwelle este format dintr-un total de 88 de itemi divizati in 22 de arii: locuinta, alimentatie, ingrijire personala, ingrijirea locuintei, activitati zilnice, sanatate fizica, simptome psihotice, informatii referitoare la starea de sanatate actuala, anxietate, siguranta propriei persoane, siguranta celorlalti, alcool, droguri, relatii sociale, relatii de cuplu, sexualitate, ingrijirea copiilor, educatie primara, telefon, transport, bani, ajutor social.

Acest instrument are ca scop evaluarea nevoilor de sanatate si psihosociale ale bolnavilor psihiatrici. Chestionarul permite evaluarea nevoilor personale din prisma pacientului si a ingrijitorului dar si nivelul de gravitate a unei nevoi percepute. De asemenea, ajuta la identificarea nevoilor satisfacute si nesatisfacute.

Pentru ficare arie in parte, pacientul este intrebat despre existente problemei actuale, cantitatea de ajutor primita din partea serviciilor sociale dar si cantitatea de ajutor necesara satisfacerii nevoii respective. In plus, sunt incluse doua intrebari despre opinia evaluatului in legatura cu cantitatea de ajutor primita si planul de actiune propus de catre evaluator.

3.3.3 Procedura

Anamneza a fost semi-structurata, sub forma unui ghid de interviu parcurs sistematic, care să surprindă istoricul personal și să valideze rezultatele la celelalte probe psihologice aplicate. Interviul anamnestic s-a desfășurat ori in salonul pacientilor, ori intr-o sala aerisita din cadrul spitalului. Atmosfera degajata a condus la stabilirea unei relatii terapeuice destul de bine inchegata.

Scala PANSS s-a administrat individual, sub forma „intrebare-raspuns”. Raspunsurile la intrebarile din ghidul adiacent scalii au fost coroborate cu informatii proportionate de catre pacienti in interviul anamnestic.

Chestionarul Camberwell si Scala calitatii vietii s-au administrat individual, fara limita de timp, completarea ambelor scale nedurand mai mult de 30-40 de minute. Modalitatea de administrare a diferit de la un pacient la altul. In principal a fost utilizata metoda creion-hartie iar in cazurile in care pacientii nu doreau sa colaboreze sau nu aveau capacitatea necesara auto-aplicarii, auto-evaluarea se convertea in hetero-evaluare.

Evaluarea pacientilor a fost supusa conditiilor de confidentialitate care este obligatorie atunci cand se realizeaza lucrari de acest gen.

3.4 Studii de caz

Studiul de caz numarul 1

DATE GENERALE

Nume si Prenume (sau Cod): Stefanescu Mariana

Sex si varsta: feminin, 40 ani

Data si locul nasterii: 05.08.1973

Scolarizare: 9 clase (Liceul de filologie-istorie Iulia Hasdeu, Bucuresti)

DATE DESPRE STAREA ACTUALA

Acuzele pentru care se prezinta la consultatie

Pacienta a fost adusa la spital de catre fratele ei la insistentele mamei cu care locuieste in prezent, acuzand prezenta simptomelor psihotice in urma carora incepuse sa devina mai agresiva.

La spital, femeia s-a prezentat cu o foaie alba pe care sustine ca era desenat chipul fratelui care i-a facut mult rau iar in spatele lui chipul lui Dumnezeu”.

Istoria tulburarii

Prezentare generala

Am observat o vestimentatie specific spitaliceasca, ordonata cu o igiena corporala precara.

Atitudine

Pacienta a fost usor ezitanta la inceput, nedorind sa colaboreze. A incercat sa negocieze colaborarea in schimbul unei cani de cafea. Pe parcurs, s-a deschis si a devenit complianta si prietenoasa.

Afectiune psihiatrica

In momentul realizarii interviului clinic, S.M este internata intr-un spital de psihiatrie avand urmatorul diagnostic: Schizofrenie paranoida. Episod psihotic acut, in prezent sub tratament cu antipsihotice.

ANTECEDENTE PERSONALE

Medicale generale

Psihiatrice

Prima internare a avut loc in adolescenta, pentru tentativa de suicid (si-a taiat venele, si-a infasurat o esarfa in jurul gatului)

DATE DESPRE FAMILIA DE ORIGINE

Istoria familiei si a realtiilor de familie

Parintii s-au despartit de pe vremea cand copiii erau foarte mici. Pacienta relateaza ca nu isi mai aduce aminte detalii despre tatal sau ci doar ca muncea foarte mult timp pentru a putea sa le ofere de mancare. Relatia cu mama nu a fost una afectuoasa, ci dimpotriva, foarte distanta si apriga. Pacienta isi incrimineaza mama de abuz fizic si verbal pe toata durata copilariei. Evita sa vorbeasca despre relatia cu surorile ei, accentul punandu-l pe relatia dintre ea si fratele sau pe care il acuza de abuz fizic, chiar si in prezent.

Evenimente marcante din viata copilului

Separari de mediul familial. Inca de pe vremea cand locuia cu parintii, pacienta fugea de acasa din cauza certurilor frecvente cu mama.

La 9 ani s-a mutat impreuna cu mama la Bucuresti dupa care a stat o perioada la matusa.

EDUCATIA

Gradinita. Fara informatii

Istoricul vietii scolare. Pana in clasa a 3-a a invatat la o scoala din orasul in care locuia urmand ceilalti ani de studiu sa ii continue in Bucuresti. A terminat 10 clase la Liceul Iulia Hasdeu.

Rezultate scolare. Rezultatele scolare nu au fost unele foarte bune dar reusea sa faca fata destul de bine cerintelor.

Proiecte de viitor. Expectativele sale de viitor sunt determinate de simptomele psihotice cu care se confrunta in prezent. Pacienta relateaza ca „imi doresc sa ma casatoresc cu Dumnezeu”.

EXAMEN PSIHIC AL STARII PREZENTE

Discurs : Pacienta a avut un discurs coerent bazat in cea mai mare parte pe tema delirului.

Percepție : Halucinatii viscerale-tactile „El era in corpul meu si ma lua in brate cu mana mea”, pseudo-halucinatii auditive „Dumenezeu mi-a cantat cantece despre nunta noastra”, halucinatii vizuale „vad satanele, le simt”, pseudo-halucinatii viscerale „acum doua saptamani Dumnezeu mi-a zis sa plang sa ma eliberez”.

Atenție : Nu prezinta modificari ale atentiei.

Memorie : Tulburari de ordin calitativ: halucinatii de memorie (confabulatii).

Gândire: Tulburări de ordin calitativ: idei delirante de control cu tematica religioasa, ideatie deliranta de persecutie

Orientare în spațiu și timp : Orientata temporal si spatial.

Afectivitate : Tulburari de ordin calitativ: inversiune afectiva (fata de frati); tulburari cantitative: iritabilitate.

Voință : Hipobulie.

Instincte : Instinct sexual scazut.

Activitate : hipobulie (scaderea activitatii voluntare)

Constiinta bolii psihice: absenta

REZULTATELE LA TESTELE APLICATE

Prevalenta simptomatologiei (Scala simptomelor pozitive si negative)

PANSS-P (scala sindromului pozitiv): 29 puncte. Acest punctaj care corespunde percentilului 65 indica faptul ca 65% din bolnavii de schizofrenie au fost evaluati cu un scor similar pacientei iar restul de 35% au obtinut scoruri mai mari.

PANSS-N (scala sindromului negativ): 16 puncte. Acest punctaj, corespunzator percentilului 20, indica faptul ca 20% din bolnavii de schizofrenie au obtinut scoruri similare iar 80% au obtinut scoruri mai mari.

PANSS-C (scala combinata): +13. Valenta scorului este pozitiv ceea ce inseamna ca simptomatologia cu care se confrunta pacienta este predominant pozitiva. Valoarea scorului corespunde percentilului 80 astfel ca, 80% dintre schizofreni sunt afectati in principal de simptomatologia pozitiva a schizofreniei iar restul de 20% se confrunta cu simptomatologia negativa.

Nevoi personale identificate (Scala de evaluare Camberwell)

Nevoi identificate de catre pacient

Locuinta: primeste ajutor din partea mamei; sta in locuinta acesteia; nu e satisfacuta de ajutorul primit.

Alimentatie: are nevoie de ajutor in ceea ce priveste prepararea mancarii datorita temblorii mainilor; nu este satisfacuta de ajutorul primit.

Informatii despre starea prezenta si tratament: acuza ca nu a primit informatii suficiente in ceea ce priveste tratamentul si nu este satisfacut de ajutorul primit.

Activitati zilnice: se ocupa excluisiv de activitatile casnice; primeste ajutor din partea familiei dar nu este satisfacuta de ajutorul primit.

Relatii sociale: se simte singura, nu primieste ajutor ; nue satisfacuta

Ajutor social: nu isi cunoaste in totalitate drepturile; primeste ajutor din partea familiei pentru obtinerea subventiilor de la stat; nu este multumita de ajutorul primit pentru a obtine toate tipurile de subventii cuvenite.

Ingrijirea locuintei: reuseste sa mentina locuinta in conditii normale de curatenie.

Ingrijire personala: reuseste sa se auto-ingrijeasca.

Sanatate fizica: prezinta probleme usor al mersului si al temblorii mainilor; este satisfacuta de ajutorul primit pentru aceasta problema.

Simptome psihotice: probleme grave, primeste ajutor si este satisfacuta de ajutorul primit.

Anxietate: nu acuza simptome de tristete, anxietate in ultima perioada.

Siguranta propriei persoane: fara probleme

Siguranta celorlalti: fara probleme

Alcool si droguri: fara consum

Relatii de cuplu: nu are un partener de cuplu dar nici nu isi doreste.

Sexualitate: din punctul ei de vedere este satisfacuta de viata sexuala

Ingrijirea copiilor: nu are copii

Educatia primara: stie sa citeasca sa scrie sa inteleaga textele

Telefon: fara probleme, nu are un telefon personal dar nici nu isi doreste unul.

Transport: utilizeaza destul de rar mijloacele de transport in comun; primeste ajutor si este satisfacuta de ajutorul primit.

Bani: are dificultati in a-si administra banii si primeste ajutor din partea familiei; este satisfacuta de ajutorul primit

Nevoi identificate de catre ingrijitor

Locuinta: locuieste in apartamentul mamei.

Alimentatie: poate sa isi prepare mancarea singura insa are nevoie instructiuni care sa o ghideze pentru a reusi sa duca la capat ceea ce a inceput.

Ingrijirea locuintei: nu avem informatii referitoare la acest aspect.

Ingrijirea personala: are nevoie de putin ajutor pentru a se putea ingriji.

Informatii despre starea prezenta si tratament: acuza ca nu a primit informatii suficiente in ceea ce priveste tratamentul si nu este satisfacut de ajutorul primit.

Activitati zilnice: nu avem informatii referitoare la acest aspect.

Relatii sociale: nu este involucrata in relatii sociale.

Ajutor social: ajutorul pe care il primeste este mult prea limitat.

Sanatate fizica: are probleme usoare in ceea ce priveste activitatea motrica grosiera si fina.

Simptome psihotice: probleme grave, urmeaza tratament antipsihotic.

Anxietate: se confrunta destul de des cu momente de tristete.

Siguranta propriei persoane: nu a manifestat ganduri sau comportamente care ar putea sa ii puna in pericol propria persoana.

Siguranta celorlalti: exista un usor potential pericol datorita agresivitatii verbale din ultima perioada.

Alcool si droguri: fara consum.

Relatii de cuplu: ar avea nevoie de o relatie de cuplu.

Sexualitate: lipsa unei activitati sexuale in ultima perioada.

Ingrijirea copiilor: nu are copii.

Educatia primara: nivel educational destul de ridicat.

Telefon: fara probleme, nu are un telefon personal dar ar avea potential ca sa-l poata utiliza.

Transport: nu exista informatii referitoare la acest aspect.

Bani: nu exista informatii referitoare la acest aspect.

Interpretarea testului

In urma analizei cantitative, Doamna S.M identifica 10 nevoi din cele 20 pe care le evalueaza testul.

Analiza calitativa: printre cele 10 nevoi identificate se regasesc urmatoarele: nevoi care au legatura cu propria locuinta, cu alimentatia, nevoi informative referitoare la propria stare de sanatate actuala, nevoi referitoare la activitatiile zilnice pe care le desfasoara, nevoi sociale (relatii sociale, ajutor social), nevoi asociate sanatatii fizice, simptomelor psihotice, nevoi financiare si nevoi relationate cu mobilitatea.

O analiza mai detaliata a raspunsurilor pacientei arata ca un numar de 6 nevoi: nevoi legate de propria locuinta, de alimentatie, de informarea asupra propriei stari de sanatate, nevoi asociate activitatiilor zilnice si nevoile sociale sunt nevoi nesatisfacute iar celelalte 4 nevoi identificate: nevoi legate de sanatatea fizica, simptomelor psihotice, financiare si nevoile legate de mobilitate sunt satisfacute.

Din interviul cu ingrijitorul pacientei, reiese un numar mai mare de nevoi identificate in ceea ce priveste viata ei din ultima perioada. Pe langa nevoile identificate de pacienta, ingrijitorul considera ca mai exista si alte nevoi nepercepute de catre pacienta care ar trebui sa fie luate in seama: nevoi legate de necesitatea unui partener de viata, de sexualitate, nevoi legate de momentele de tristete cu care se confrunta in ultima perioada, nevoi asociate ingrijirii personale.

Scala calitatii vietii

Domeniul 1 (sanatate fizica): 12 puncte dintr-un total de 20

Domeniul 2 (sanatate psihica): 13 puncte dintr-un total de 20

Domeniul 3 (relatii sociale): 9 puncte dintr-un total de 20

Domeniul 4 (ambient): 13 puncte dintr-un total de 20

Interpretarea scorurilor

Scorurile obtinute la domeniile sanatate fizica, sanatate psihica si ambient sunt mai apropiate de maximul de puncte pe care l-ar fi putut obtine, ceea ce indica ca acesasta pacienta este relativ satisfacuta de viata pe care o are in momentul realizarii interviului. Scorul obtinut la domeniul care evalueaza relatiile sociale se regaseste mai aproape de scorul minim care ar se putea obtine, ceea ce indica ca paciente nu are sau nu este satisfacuta de activitatea sociala pe care o desfasoara in acel moment.

Perceptia globala a pacientei asupra calitatii vietii in momentul interviului este usor pozitiva.

PROFIL PSIHOLOGIC

Nivel subiectiv (calitatea vietii/satisfactie)

In ceea ce priveste evaluarea calitatii vietii, pacienta, in ciuda patologiei cu care se confrunta, este relativ satisfacuta de viata pe care o are in prezent. Din analiza calitativa, reies insatisfactii pe urmatoarele paliere: locul de munca si suport primit din partea apropiatilor. Domeniul fizic este si el usor alterat.

Nivel Cognitiv

Palierul cognitiv nu a fost evaluat obiectiv insa am identificat cateva aspecte care pot contura un profil cognitiv al pacientei in urma relatarilor ingrijitorilor dar si a observatiei facute pe timpul evaluarii in ceea ce priveste limbajul, lungimea frazelor, capacitatea de memorare a informatiilor noi, nivelul de scolarizare, asocierile de cuvinte precum si frecventa anumitor cuvinte mai putin ma incurajeaza sa afirm faptul ca pacienta are un nivel intelectual cel putin mediu.

Nivel comportamental

In urma observatiei facute pe parcursul interviului semi-structurat cu pacienta, am identificat tendinte agresive la nivel verbal fata de celelalte persoane din salon. Din relatarile ingrijitorilor, reiese prezenta comportamentelor hetero-agresive nu doar la nivel verbal ci si la nivel comportamental.

Concluzii

In urma interpretarii testelor am ajuns la urmatoarele concluzii:

Exista o diferenta intre numarul de nevoi identificate de catre pacient si numarul de nevoi identificate de catre ingrijitor, acesta din urma fiind mai mare. De asemenea, exista si o diferenta in ceea ce priveste gravitatea perceptiei unei probleme.

Identificarea unui numar de 6 nevoi nesatisfacute in urma evaluarii cu Chestionarul Camberwell coreleaza puternic cu perceptia usor pozitiva a pacientei asupra calitatii de viata.

Datorita faptului ca simptomatologia pozitiva este mult mai prezenta fata de simptomatologia negativa specifica schizofreniei, iar tratamentul cu antipsihotice ajuta la diminuarea acestora, perceptia calitatii de viata este mai buna.

Recomandari

Avand in vedere faptul ca pacienta este internata intr-un spital de psihiatrie datorita simptomatologiei specifica schizofreniei si urmeaza un tratament farmacologic, un prim obiectiv ar fi continuarea acestui tratament si diminuarea simptomatologiei pozitive pentru stabilizarea pacientei si externarea acesteia. In continuare este important sa se evalueze si sa se controleze, pe cat posibil, simptomatologia care poate aparea ca efect al tratamentului antipsihotic.

Datorita cursului schizofreniei, un al doilea obiectiv ar fi stabilirea unor intrevederi/evaluari ulterioare pentru modificarea eventualelor scheme de tratament sau chiar intreruperea acestora.

De asemenea, este importanta terapia ulterioara externarii pentru consientizarea si intelegerea situatiei in care se afla.

Un alt obiectiv important are legatura cu satisfacerea nevoilor reale ale pacientei astfel incat calitatea de viata sa creasca considerabil. Pentru ca acest lucru sa devina realitatea, este important sa se aiba in vedere, pe langa nevoile persoanei si sentimentele, dorintele, posibilitatile. Un

Un program de reabilitare psiho-sociala ar fi necesar pentru dobandirea sau mentinerea unor abilitati de comunicare, relationare.

Studiu de caz numarul 2

DATE GENERALE

Nume si Prenume (sau Cod): V.D

Sex si varsta: masculin, 35 ani

Data si locul nasterii: 26.11.1979

Scolarizare: 10 clase

DATE DESPRE STAREA ACTUALA

Acuzele pentru care se prezinta la consultatie

Pacientul a fost adus la spital de catre fratele acestuia datorita reactiilor violente si prezenta gandurilor suicidare din ultima perioada.

Istoria tulburarii

Boala apare datorita dificultatilor de relationare cu alte persoane, hobby-ului care devine primordial in viata sa si relatiei conflictive dintre el si mama sa.

Muzica se transforma in unicul sau interes iar din aceasta cauza pierde contactul cu cei din jur, se retrage din viata sociala. Consumul de alcool din acea perioada il “ajuta” sa isi piarda motivatia, il impiedica sa aiba contacte externe si chiar sa isi piarda apetitul.

Perioada in care isi petrecea timpul cantand, el reusea sa mentina un echilibru intre viata personala si sociala insa in momentul in care starea de anxietate devinde din ce in ce mai puternica, devine incapabil sa mai profeseze iar usor, usor pierde si contactul cu lumea exterioara.

Realtia conflictuala cu mama devine centrul halucinatiilor; relateaza ca pe mama lui o controleaza extraterestrii care isi doresc sa-l ucida si sa ii extraga creierul pentru a-l duce pe planeta lor. D. nu si-a mai vazut mama in ultimii 2 ani, insa manifesta halucinatii cu privire la faptul ca se intalneste si se confrunta cu ea.

Pacientul relateaza ca si-ar dori sa se sinucida deoarece ii este teama ca mama i-ar face rau.

Prezentare generala

Pacientul se prezinta la inteviul din cadrul spitalului intr-o vestimentatie lejera, curata si ordonata. Pe durata interviului manifesta anxietate, incordare si stare de agitatie (miscari ale mainilor fara nici un scop, manifesta emotii in neconcordanta cu situatia data). Discursul sau era destul de difícil de inteles deoarece ocazional devenea incoerent si de neinteles. Manifesta furie in momentul in care vorbea de mama sa deoarece credea ca aceasta era influentata de catre extraterestrii care ar putea sa il omoare in orice clipa. Tanarul relateaza ca extraterestrii au putere asupra mintii sale, ii controleaza gandurile si ii dau ordine ca sa ii faca rau persoanelor din jurul lui. Din acest motiv, teama ca extraterestrii i-ar putea fura mintea este persistenta. D. manifesta uneori ganduri suicidare datorita acestei temeri.

Atitudine

D. a fost compliant inca de la inceput. Chiar daca discursul lui a fost usor dezorganizat, a incercat sa raspunda la intrebarile adresate.

Afectiune psihiatrica

In momentul realizarii interviului clinic, S.M este internat intr-un spital de psihiatrie avand urmatorul diagnostic: Schizofrenie paranoida. Episod psihotic acut, in prezent sub tratament cu antipsihotice.

ANTECEDENTE PERSONALE

Medicale generale

Psihiatrice

DATE DESPRE FAMILIA DE ORIGINE

Istoria familiei si a realtiilor de familie

Pacientul a crescut in zona rurala, intr-o familie cu putine resurse economice. Fiind al doilea copil dintr-un numar de opt, aceasta a preluat rolul protectiv asupra fratilor mai mici. Relatiile dintre frati au fost foarte puternice insa datorita preocuparilor diferite ale pacientului acesta sustine ca a fost oarecum exclus din grup. Tatal pacientului muncea de dimineata pana seara in agricultura pentru a le putea asigura copiilor mancarea de zi cu zi. La aproximativ 12 ani, D. a descoperit ca in timpul in care tatal sau era pe camp acesta consuma foarte mult alcool acesta fiind motivul pentru care ajungea foarte tarziu acasa. In ciuda varstei destul de mici, baiatul a incercat sa isi ajute tatal dar acesta a ramas la fel de distant ca si pana atunci cu toti membrii familiei. Mama, ingrijitoare de animale, a fost descrisa de catre baiat ca fiind o persoana foarte dura si care era foarte aproapiata de unul dintre fratii sai mai mici. Pacientul sustine ca se simtea inferior fratelui sau mai mare datorita faptului ca ii era foarte greu sa se concentreze la scoala. Datorita acestor probleme de atentie, dificultatile academice au inceput sa fie din ce in ce mai evidente iar interesele lui pentru studiu au scazut considerabil. In adolescenta, baiatul s-a centrat foarte mult pe muzica, pasiune pe care o are inca din copilarie. La 16 ani a decis sa intrerupa scoala si sa continue cu muzica. In urma acestei decizii au aparut conflicte cu mama, care l-a abuzat atat fizic cat si emotional pana in momentul in care l-a dat afara din casa. In momentul acesta, baiatul i-a cerut ajutorul fratelui mai mare iar acesta la primit la el in casa. In tot acest timp, baiatul a reusit sa castige ceva bani din cantatul la chitara pana in momentul incare au aparut primele semne psihotice. Pacientul sustine ca incepuse sa se gandeasca doar la faptul ca mama lui dorea sa-i faca rau, sa-l raneasca iar din acest motiv a mai evitat sa iasa din casa. Cu timpul, siatuatia s-a complicat, au aparut si halucinatiile.

Evenimente marcante din viata copilului

La aproximativ 12 ani, D. a descoperit ca timpul pe care il petrecea tatal in afara casei nu era destinat exclusiv muncii pe care el o realiza ci era destinat si intalnirilor pe care tatal le avea cu alte persoane din zona, intalniri care aveau ca scop consumul de alcool.

Dupa aproximativ 3 ani si ceva de la aflarea acestei informatii, copilul a decis sa intrerupa studiile si sa se centreze exclusiv pe hobby-ul pe care il avea la momentul respectiv, cantatul la chitara. In momentul in care mama a aflat de ceea ce a facut fiul sau, aceasta a inceput sa il agreseze fizic si verbal pana cand, in cele din urma la dat afara din casa in care locuiau.

EDUCATIA

Gradinita. Fara informatii

Istoricul vietii scolare. A urmat studiile primare la o scoala din satul in care locuia iar urmatorii 2 ani de studii i-a facut la liceul din comuna alaturata.

Rezultate scolare. Rezultatele scolare au fost mediocre atat pe parcursul studiilor generale cat si pe parcursul studiilor liceale pe care le-a realizat. Pacientul povesteste ca mama il obliga si il pedepsea aspru „ma punea sa stau cu cartea in fata si cu mainile in sus; statea langa mine pana reuseam sa invat o poezie si imi dadea cu batul peste maine daca indrazneam sa le cobor putin; mie imi era foarte greu sa ma concentrez asupra lucrurilor pentru scoala, nu ma interesau deloc”

Proiecte de viitor. Expectativele sale de viitor sunt destul realiste, in sensul ca isi doreste sa studieze in profunzime chitara si „sa fiu un bun muzician”.

EXAMEN PSIHIC AL STARII PREZENTE

Discurs : Discursul pacientului partial incoerent

Percepție : Halucinatii auditive (aude voci care ii dau ordine si il controleaza)

Atenție : Nu prezinta modificari ale atentiei.

Memorie :

Gândire: Tulburări de ordin calitativ: idei delirante de control cu te, ideatie deliranta de persecutie

Orientare în spațiu și timp : Orientat temporal si spatial

Afectivitate : Tulburari de ordin calitativ: inversiune afectiva (fata de mama); tulburari cantitative: iritabilitate.

Voință : Hipobulie.

Instincte : Instinct sexual scazut.

Activitate : hipobulie (scaderea activitatii voluntare)

Constiinta bolii psihice: absenta

REZULTATELE LA TESTELE APLICATE

Prevalenta simptomatologiei (Scala simptomelor pozitive si negative)

PANSS-P (scala sindromului pozitiv): 32 puncte. Acest punctaj care corespunde percentilului 65 indica faptul ca 65% din bolnavii de schizofrenie au fost evaluati cu un scor similar pacientei iar restul de 35% au obtinut scoruri mai mari.

PANSS-N (scala sindromului negativ): 23 puncte. Acest punctaj, corespunzator percentilului 20, indica faptul ca 20% din bolnavii de schizofrenie au obtinut scoruri similare iar 80% au obtinut scoruri mai mari.

PANSS-C (scala combinata): +9. Valenta scorului este pozitiv ceea ce inseamna ca simptomatologia cu care se confrunta pacienta este predominant pozitiva. Valoarea scorului corespunde percentilului 80 astfel ca, 80% dintre schizofreni sunt afectati in principal de simptomatologia pozitiva a schizofreniei iar restul de 20% se confrunta cu simptomatologia negativa.

Nevoi personale identificate (Scala de evaluare Camberwell)

Nevoi identificate de catre pacient

Locuinta: primeste ajutor din partea fratelui mai mare; locuieste impreuna cu acesta de aproximativ 2 ani si jumatate.

Alimentatie: reuseste sa-si prepare singur mancare simpla.

Informatii despre starea prezenta si tratament: nu a primit foarte multe informatii referitoare la situatia in care se afla dar isi doreste foarte mult sa inteleaga ce se intampla cu el.

Activitati zilnice: nu se ocupa de activitatiile caznice; primeste ajutor din partea celor cu care locuieste.

Relatii sociale: nu relationeaza decat cu cei cu care locuieste dar nici nu isi doreste sa aiba o activitatea sociala.

Ajutor social: nu isi cunoaste in totalitate drepturile; nu primeste ajutor de niciun fel de la stat dar nici nu s-a intersat prea mult in legatura cu acest aspect.

Ingrijirea locuintei: nu se ocupa de ingrijirea locuintei; este satisfacut de ajutorul primit din partea celorlalti.

Ingrijire personala: reuseste sa se auto-ingrijeasca.

Sanatate fizica: nu prezinta probleme de natura fizica.

Simptome psihotice: probleme grave, primeste ajutor dar nu este satisfacut de ajutorul primit.

Anxietate: se confrunta cu stari anxioase doar in momentele in care apare simptomatologia psihotica.

Siguranta propriei persoane: prezinta probleme in ceea ce priveste auto-siguranta proprie; a manifestat de cateva ori ganduri suicidare.

Siguranta celorlalti: prezinta probleme in legatura cu hetero-agresivitatea in momentele in care se manifesta simptomatologia psihotica.

Alcool si droguri: consuma ocazional alcool; nu considera ca are o problema.

Relatii de cuplu: nu are o relatie de cuplu si sustine ca se simte satisfacut.

Sexualitate: nu prezinta probleme de sexualitate insa activitatea sexuala este inexistenta in momentul de fata.

Ingrijirea copiilor: nu are copii.

Educatia primara: nivel educational mediu.

Telefon: fara probleme, are telefon personal si il utilizeaza in conditii normale.

Transport: nu foloseste transportul.

Bani: este capabil sa administreze banii.

Nevoi identificate de catre ingrijitor

Locuinta: locuieste in apartamentul fratelui impreuna cu partenera de viata a acestuia.

Alimentatie: nu prezinta probleme.

Ingrijirea locuintei: nu se ocupa de ingrijirea locuintei.

Ingrijirea personala: nu prezinta probleme.

Informatii despre starea prezenta si tratament: necesita informatii referitoare la starea lui de sanatate actuala si la tratamentul pe care il urmeaza.

Activitati zilnice: nu se ocupa de activitatiile caznice.

Relatii sociale: nu este involucrat in relatii sociale dar ar avea nevoie sa faca acest lucru.

Ajutor social: ar avea nevoie de ajutor din partea serviciilor sociale.

Sanatate fizica: nu prezinta probleme de sanatate fizica.

Simptome psihotice: probleme grave, urmeaza tratament antipsihotic.

Anxietate: probleme moderate de anxietate.

Siguranta propriei persoane: prezinta probleme destul de grave incercand chiar sa-si puna viata in pericol.

Siguranta celorlalti: devinde destul de des agresiv fata de ceilalti.

Alcool si droguri: prezinta probleme moderate de alcool, consuma ocazional dar abuzeaza.

Relatii de cuplu: nu este implicat intr-o relatie.

Sexualitate: sexualitate inexistanta in prezent astfel ca fiind o nevoie de baza ar trebui satisfacuta.

Ingrijirea copiilor: nu are copii.

Educatia primara: nivel educational mediu.

Telefon: fara probleme, are telefon personal si il utilizeaza in conditii normale.

Transport: nu foloseste transportul dar nu ar avea capacitea de a-l utiliza.

Bani: este capabil sa administreze banii.

Interpretarea testului

In urma analizei cantitative, Domnul V.D identifica 9 nevoi din cele 20 pe care le evalueaza testul.

Analiza calitativa: printre cele 9 nevoi identificate se regasesc urmatoarele: nevoi care au legatura cu propria locuinta, nevoi informative referitoare la propria stare de sanatate actuala, nevoi referitoare la activitatiile zilnice pe care le desfasoara, nevoi sociale (relatii sociale, ajutor social), nevoi asociate starilor de anxietate, simptomelor psihotice, nevoia de control a sigurantei celorlalti si de autocontrol a propriei sigurante.

O analiza mai detaliata a raspunsurilor pacientei arata ca un numar de 6 nevoi: nevoi legate de propria locuinta, de alimentatie, de informarea asupra propriei stari de sanatate, nevoi asociate activitatiilor zilnice si nevoile sociale sunt nevoi nesatisfacute iar celelalte 4 nevoi identificate: nevoi legate de sanatatea fizica, simptomelor psihotice, financiare si nevoile legate de mobilitate sunt satisfacute.

Din interviul cu ingrijitorul pacientei, reiese un numar mai mare de nevoi identificate in ceea ce priveste viata ei din ultima perioada. Pe langa nevoile identificate de catre pacient, ingrijitorul considera ca mai exista si alte nevoi nepercepute de catre acesta care ar trebui sa fie luate in seama: nevoi legate de necesitatea unui partener de viata, de sexualitate, nevoi legate de momentele de tristete cu care se confrunta in ultima perioada si nevoi legate de consumul de alcool.

Scala calitatii vietii

Domeniul 1 (sanatate fizica): 11 puncte dintr-un total de 20

Domeniul 2 (sanatate psihica): 7 puncte dintr-un total de 20

Domeniul 3 (relatii sociale): 9 puncte dintr-un total de 20

Domeniul 4 (ambient): 10 puncte dintr-un total de 20

Interpretarea scorurilor

Scorurile obtinute la domeniile sanatate psihica, relatii sociale si ambient sunt destul de scazute, fiind mai apropiate de minimul de puncte pe care l-ar fi putut obtine. Acest fapt indica ca pacientul nu este satisfacut de viata pe care o are in momentul realizarii interviului referitor la cele trei aspecte evaluate. Sanatate fizica este usor mai pozitiv evaluata in comparatie cu celelalte.

Perceptia globala a pacientului asupra calitatii vietii in momentul interviului se regaseste la pragul intre satisfactie si insatisfactie.

PROFIL PSIHOLOGIC

Nivel subiectiv (calitatea vietii/satisfactie)

Perceptia subiectiva a pacientului referitoare la calitatea vietii nu este una negativa dar nici pozitiva. Din analiza calitativa, reies insatisfactii pe urmatoarele paliere: activitatiile din timpul liber, suportul din partea celorlalti dar si incapacitatea unei activitati profesionale. Domeniul psihic si relatii sociale sunt semnificativ alterate.

Nivel Cognitiv

In urma observatiilor facute pe timpul interviului am identificat urmatoarele aspecte ce tin de capacitatea cognitiva a pacientului: limbaj usor dezorganizat datorita simptomatologiei psihotice, pana in momentul dezorganizarii limbajul era inteligibil si, lungimea frazelor destul de lunga ceea ce indica un nivel educational mediu,o capacitatea de comprehensiune buna, probleme de atentie in sensul ca isi orienta privirea catre orice sunet pe care il auzea.

Nivel comportamental

Din relatarile pacientului am identificat prezenta comportamentelor auto-agresive si hetero-agresive, probabil intensificate de prezenta simptomelor psihotice, agresivitate verbala fata de parinti. De asemenea, am observat o capacitatea relativ scazuta la frustrare in sensul ca izbucea usor daca i se parea ca este criticat.

Concluzii

In urma interpretarii testelor am ajuns la urmatoarele concluzii:

Exista o diferenta intre numarul de nevoi identificate de catre pacient si numarul de nevoi identificate de catre ingrijitor, acesta din urma fiind usor mai mare. De asemenea, exista si o diferenta in ceea ce priveste gravitatea perceptiei unei probleme deja identificate.

Identificarea unui numar de 8 nevoi nesatisfacute in urma evaluarii cu Chestionarul Camberwell coreleaza puternic cu perceptia nici pozitiva dar nici negativa a pacientei asupra calitatii de viata.

Intr-adevar, simptomatologia psihotica este predominanta dar si simptomatologia negativa specifica schizofreniei este destul de prezenta. Asadar, tratamentul anti-psihotic poate reduce halucinatiile, delirul care stau la baza gandirii pacientului insa simptomele negative au efect negativ asupra vietii pacientului. Din aceste motive, este posibil ca, calitatea vietii sa fie negativ perceputa de catre pacient in comparatie cu pacientii care manifesta doar o simptomatologie psihotica.

Recomandari

Avand in vedere faptul ca pacienta este internata intr-un spital de psihiatrie datorita simptomatologiei specifica schizofreniei si urmeaza un tratament farmacologic, un prim obiectiv ar fi continuarea acestui tratament si diminuarea simptomatologiei pozitive pentru stabilizarea pacientei si externarea acesteia. In continuare este important sa se evalueze si sa se controleze, pe cat posibil, simptomatologia care poate aparea ca efect al tratamentului antipsihotic.

Datorita cursului schizofreniei, un al doilea obiectiv ar fi stabilirea unor intrevederi/evaluari ulterioare pentru modificarea eventualelor scheme de tratament sau chiar intreruperea acestora.

De asemenea, este importanta terapia ulterioara externarii pentru consientizarea si intelegerea situatiei in care se afla.

Un alt obiectiv important are legatura cu satisfacerea nevoilor reale ale pacientei astfel incat calitatea de viata sa creasca considerabil. Pentru ca acest lucru sa devina realitatea, este important sa se aiba in vedere, pe langa nevoile persoanei si sentimentele, dorintele, posibilitatile. Un

Un program de reabilitare psiho-sociala ar fi necesar pentru dobandirea sau mentinerea unor abilitati de comunicare, relationare.

Studiul de caz numarul 3

DATE GENERALE

Nume si Prenume (sau Cod): M.M

Sex si varsta: feminin, 71 ani

Data si locul nasterii: 25.08.1944

Scolarizare:

DATE DESPRE STAREA ACTUALA

Acuzele pentru care se prezinta la consultatie

Pacienta M. a ajuns la spitalul de psihiatrie in urma cu o saptamana de la realizarea interviului acuzand dureri de cap, dureri de stomac, stari de voma. De asemenea, sustine ca se confrunta cu probleme de somn, insomnie, si probleme cu apetitul.

Istoria tulburarii

Prima internare pe care a avut-o a fost in urma cu aproximativ 4 ani, la varsta de 66 de ani, dupa o serie de reclamatii pe care le-a facut la sectia de politie, acuzandu-si un vecin de intrare prin efractie in apartament. Locuinta acesteia a fost investigata de mai multe ori insa politistii nu au identificat nimic care sa dea de inteles ca ceea ce povesteste Doamna M. este adevarat.

Doamna M. sustine ca de cele mai multe ori, acest individ reuseste sa intre in locuinta in lipsa acesteia si ca ii strica lucrurile prin casa „De fiecare data cand ma intorc acasa, gasesc cate ceva spart, ori bibelouri, ori farfurii”. Sustine ca acest individ reuseste sa se furiseze in casa chiar si cand ea este acolo, „Intr-o seara, ma pregateam sa dorm, fusesem in bucatarie sa imi iau ceva si m-am intors in camera. Cum am ajuns in sufragerie, eu dorm in sufragerie, am vazut o persoana pe balcon care vroia sa fuga”. De asemenea, relateaza ca, intr-o seara, in timp ce ea dormea, s-a intamplat ca acest domn sa intre in casa si sa abuzeze de ea, dandu-si seama de acest lucru deabia dimineata, cand s-a trezit cu hainele patate „Aveam hainele patate de sange si cearceaful este murdar de sperma”.

La un moment dat, in timp ce dadea informatii despre situatiile in care ea povestea ca l-ar fi vazut pe „acel puscarias” povesteste ca, nu este vorba doar de o singura persoana ci este vorba de doua persoane „sunt vecinii mei [..], da, sunt doua persoane, amandoua au iesit de curand din puscarie”.

Prezentare generala

Am observat o vestimentatie specific spitaliceasca, curata si ordonata. Mimica foarte rigida, ton al vocii constant, destul de scazut. De asemenea, am identificat gesticulatie foarte redusa, pozitia corpului destul de incordata.

In timpul interviului clinic pacienta a avut un ton nostalgic ceea ce ne-a sugerat trăirea unor sentimente de tristețe.

Atitudine

Pacienta a fost complianta pe tot parcursul interviului, insa raspunsurile pe care le dadea erau destul de sarace in detalii.

Afectiune psihiatrica

In momentul realizarii interviului clinic, M.M este internata intr-un spital de psihiatrie avand urmatorul diagnostic: Schizofrenie paranoida. Episod psihotic acut, in prezent sub tratament cu antipsihotice.

ANTECEDENTE PERSONALE

Medicale generale

La varsta de 61 de ani a fost diagnosticata cu spondiloza cervicala.

Doamna M.M a fost operata de cataracta la ochiul stang in urma cu cateva luni.

Psihiatrice

DATE DESPRE FAMILIA DE ORIGINE

Istoria familiei si a realtiilor de familie

Doamna M. face parte dintr-o familie cu patru copii (doi baieti si o fata). Doi dintre cei trei frati sunt copii rezultati din relatia mamei cu cel de-al doilea sot. Tatal Doamnei M. a decedat in cel de-al doilea razboi mondial. Femeia relateaza ca relatia cu mama nu a fost foarte apropiata; se intelegeau bine insa nu exista acea legatura afectiva caracteristica relatiilor mama-fiu/fiica. Datorita faptului ca mama era plecata foarte mult de acasa, la munca, ea a fost crescuta de bunica. Relatia cu bunica a fost una foarte apropiata „ea ma iubea, ma spala si ma ingrijea”.

Doamna M. s-a casatorit la varsta de 19 ani, insa sotul acesteia a decedat. Ea sustine ca partenerul ei de viata era „un betiv”. In urma relatiei de parteneriat dintre cei doi a rezultat o fiica, care, in prezent are 40 de ani. Relatia dintre cele doua, mama si fiica din afirmatiile ei, nu pare a fi una foarte apropiata. Pacienta sustine ca pe fiica ei nu o mai intereseaza de foarte mult timp situatia in care se afla mama sa. Desi locuieste in Bucuresti, aceasta nu o viziteaza si nici macar nu ii da vreun telefon din cand in cand.

Evenimente marcante din viata copilului

Tatal biologic al Doamnei M. a murit in cel de-al doilea razboi mondial la scurt timp dupa nasterea ei.

Mama s-a recasatorit la scurt timp dupa ce a ramasa vaduva, iar cu cel de-al doilea sot a mai avut inca doi copii.

Relatia practic inexistenta dintre ea si mama ei „Mama nu isi manifesta iubirea, n-avea timp, muncea”.

EDUCATIA

Gradinita. Fara informatii

Istoricul vietii scolare. A terminat 8 clase la un liceu din Bucuresti.

Rezultate scolare. Rezultatele scolare au fost medii pe tot parcursul studiilor.

Proiecte de viitor. Expectativele sale de viitor fac referire la locuinta. Isi doreste foarte mult sa plece din apartamentul in care locuieste in prezent deoarece este convinsa ca astfel se vor termina si problemele ei cu vecinii din bloc.

EXAMEN PSIHIC AL STARII PREZENTE

Discurs : Pacienta a avut un discurs coerent dar destul de sarac in detalii. Detaliile le dadea doar in momentul in care ii erau puse intrebari ajutatoare.

Percepție : Halucinatii vizuale „cum am ajuns in sufragerie, eu dorm in sufragerie, am vazut o persoana pe balcon care vroia sa fuga”; halucinatii olfactive „mancarea miroase a sange”, „am vazut o pata alba care miroasea a sperma”; iluzii vizuale: „dimineata am vazut pete de sange pe cearceaf”, „cand ma intorceam acasa gaseam obiectele stricate prin casa”; halucinatii auditive: „odata mi-a zis te termin si te omor”

Atenție : Nu prezinta modificari ale atentiei.

Memorie : Tulburari de ordin calitativ: halucinatii de memorie (confabulatii).

Gândire: Tulburări de ordin calitativ: idei delirante de persecutie „vine peste mine in casa pentru ca vrea sa ma omoare”,

Orientare în spațiu și timp : Orientata temporal si spatial.

Afectivitate : Tulburari de ordin calitativ: inversiune afectiva fata de fiica, detasare fata de mama.

Voință : Hipobulie.

Viata instinctuala : Inapetenta (lipsa poftei de hranire)

Activitate : hipobulie (scaderea activitatii voluntare)

Constiinta bolii psihice: total absenta

REZULTATELE LA TESTELE APLICATE

Prevalenta simptomatologiei (Scala simptomelor pozitive si negative)

PANSS-P (scala sindromului pozitiv): 24 puncte. Acest punctaj care corespunde percentilului 40 indica faptul ca 40% din bolnavii de schizofrenie au fost evaluati cu un scor similar pacientei iar restul de 60% au obtinut scoruri mai mari.

PANSS-N (scala sindromului negativ): 19 puncte. Acest punctaj, corespunzator percentilului 25, indica faptul ca 25% din bolnavii de schizofrenie au obtinut scoruri similare iar 75% au obtinut scoruri mai mari.

PANSS-C (scala combinata): +5. Valenta scorului este pozitiv ceea ce inseamna ca simptomatologia cu care se confrunta pacienta este predominant pozitiva. Valoarea scorului corespunde percentilului 57,5 astfel ca, 57,5% dintre schizofrenii care au scos scoruri similare pacientei sunt afectati in principal de simptomatologia pozitiva a schizofreniei iar restul de 42,5% se confrunta cu simptomatologia negativa.

PANSS-PG (psihopatologie generala): 34 puncte. Acest punctaj care corespunde percentilului 15 indica faptul ca 15% din bolnavii de schizofrenie au fost evaluati cu un scor similar, iar restul de 85% au obtinut scoruri mai mari.

Nevoi personale identificate (Scala de evaluare Camberwell)

Nevoi identificate de catre pacient

Locuinta: locuieste singura, in propria locuinta.

Alimentatie: reuseste sa-si cumpere necesarul prepararii mancarii insa ar nevoie de ajutor pentru a-si prepara mancarea; nu este multumita de faptul ca nu primeste ajutor in aceasta privinta.

Informatii despre starea prezenta si tratament: pacienta sustine ca i s-au prezentat informatiile despre tratament, informatii pe care nu le-a inteles; este nesatisfacuta de explicatiile pe care le-a primit.

Activitati zilnice: se ocupa excluisiv de activitatile casnice; nu primeste ajutor din partea celorlalti desi sustine ca ar avea nevoie; este nesatisfacuta de faptul ca nu primeste ajutor nici macar din partea familiei.

Relatii sociale: este multumita de relatiile sociale pe care le mentine.

Ajutor social: se descurca cu banii pe care ii primeste lunar;

Ingrijirea locuintei: pacienta sustine ca reuseste sa mentina locuinta in conditii normale de curatenie.

Ingrijire personala: pacienta sustine ca reuseste sa se auto-ingrijeasca.

Sanatate fizica: prezinta probleme de sanatate fizica insa urmeaza un tratament de care este satisfacuta.

Simptome psihotice: pacienta sustine ca nu prezinta probleme de acest gen.

Anxietate: acuza stari de tristete destul de frecvente dar nu primeste suport din partea celorlalti.

Siguranta propriei persoane: fara probleme.

Siguranta celorlalti: fara probleme.

Alcool si droguri: fara consum.

Relatii de cuplu: nu are un partener de cuplu dar nici nu isi doreste.

Sexualitate: nu are o viata sexuala activa dar nici nu isi doreste.

Ingrijirea copiilor: nu are copii minori.

Educatia primara: stie sa citeasca, sa scrie si sa inteleaga textele.

Telefon: fara probleme.

Transport: utilizeaza mijloacele de transport in comun; este multumita de ajutorul primit din partea statului.

Bani: reuseste sa isi administreze singura banii.

Nevoi identificate de catre ingrijitor

Locuinta: nu prezinta probleme referitoare la acest aspect.

Alimentatie: pacienta este capabila sa cumpere cele necesare prepararii mancarii dar ar avea nevoie de ajutor pentru prepararea mancarurilor mai complexe, care necesita mai mult timp.

Ingrijirea locuintei: nu avem informatii referitoare la acest aspect.

Ingrijirea personala: are nevoie de ajutor in ceea ce priveste igiena personala.

Informatii despre starea prezenta si tratament: informatiile despre starea prezenta i s-au facilitat in momentul in care i s-a pus diagnosticul.

Activitati zilnice: se ocupa de activitatiile caznice si reuseste sa se implice in diverse lucruri, chiar daca aceste lucruri nu implica si prezenta altor persoane; ar avea nevoie de cineva care sa o redirectioneze si catre alte lucruri pentru ca activitatea ei de zi cu zi sa nu devina prea monotona.

Relatii sociale: chiar daca probabil, interactioneaza cu cateva vecine din bloc, la spital nu a reusit sa intre in contact cu oamenii.

Ajutor social: ajutorul pe care il primeste este mult prea limitat.

Sanatate fizica: prezinta probleme somatice moderata insa sunt tinute sub control cu medicatie.

Simptome psihotice: probleme grave, a inceput tratamentul cu antipsihotice.

Anxietate: se confrunta destul de des cu momente de tristete si de preocupare astfel ca viata personala este afectata si de aceasta problema.

Siguranta propriei persoane: nu a manifestat ganduri sau comportamente care ar putea sa ii puna in pericol propria persoana.

Siguranta celorlalti: in istoria ei de viata nu exista comportamente violente sau amenintatoare.

Alcool si droguri: fara consum.

Relatii de cuplu: ar putea-o ajuta o relatie de parteneriat pentru a nu-si petrece timpul mai mult singura.

Sexualitate: in acest caz nu putem vorbi despre viata sexuala datorita varstei inaintate a persoanei.

Ingrijirea copiilor: nu are copii minori.

Educatia primara: este capabila sa citeasca si sa inteleaga texte.

Telefon: fara probleme, reuseste sa-si foloseasca telefonul personal.

Transport: foloseste zilnic transportul in comun pentru a se deplasa.

Bani: reuseste sa-si plateasca facturile si sa gestioneze banii.

Interpretarea testului

In urma analizei cantitative, Doamna M.M identifica 8 nevoi din cele 20 pe care le evalueaza testul.

Analiza calitativa: printre cele 8 nevoi identificate se regasesc urmatoarele: nevoi fiziologice, referitoare la alimentatia zilnica, nevoi sociale, nevoi informative referitoare la propria stare de sanatate actuala, nevoi referitoare la activitatiile zilnice pe care le desfasoara, nevoi de ordin emotional,

O analiza mai detaliata a raspunsurilor pacientei arata ca un numar de 4 nevoi: nevoile fiziologice legate de alimentatie, de informarea asupra propriei stari de sanatate, nevoi asociate activitatiilor zilnice si nevoile emotionale sunt nevoi nesatisfacute in momentul de fata, in timp ce, celelalte 4 nevoi identificate: nevoi legate de sanatatea fizica, nevoi sociale, nevoile legate de mobilitate sunt satisfacute.

In urma observatiilor facute in cadrul spitalului si din discutiile avute cu medicul psihiatru care se ocupa de Doamna M., am identificat un numar mai mare de nevoi in ceea ce priveste viata ei din ultima perioada. Pe langa nevoile identificate de pacienta, am considerat ca mai exista si alte nevoi nepercepute de catre pacienta care ar trebui sa fie luate in calcul: nevoi legate de auto-ingrijirea zilnica (am observat ca are nevoie de directionare catre tot ceea ce inseamna igiena personala), nevoi sociale (chiar daca pacienta le percepe ca fiind satisfacute, eu consider ca are tendinta de a se retrage si a-si petrece timpul singura, evitand sa intre in contact cu alte persoane), tratament pentru ingrijirea psihotica.

Nevoile identificate de catre personalul sanitar din institutie releva o mai mare gravitatea a lor in comparatie cu gradul de severitate percepute de catre pacienta.

Scala calitatii vietii

Domeniul 1 (sanatate fizica): 10 puncte dintr-un total de 20

Domeniul 2 (sanatate psihica): 12 puncte dintr-un total de 20

Domeniul 3 (relatii sociale): 11 puncte dintr-un total de 20

Domeniul 4 (ambient): 9 puncte dintr-un total de 20

Interpretarea scorurilor

Scorurile obtinute la cele patru domenii sunte destul de asemanatoare, sanatatea psihica fiind cea mai bine perceputa de catre pacienta iar mediul fizic din care face parte este perceput putin mai negativ. Celelalte doua domenii, sanatate fizica si relatii sociale sunt percepute de catre clienta ca situandu-se intre cele doua poluri, pozitiv si negativ.

Perceptia globala a pacientei asupra calitatii vietii este usor negativa in prezent iar nivelul de satisfactie referitor la sanatate, in general, este normal.

PROFIL PSIHOLOGIC

Nivel subiectiv (calitatea vietii/satisfactie)

Evalurea subiectiva a calitatii vietii pacientei se situeaza la limita dintre perceptia pozitiva si perceptia negativa. Sanatatea globala este perceputa ca fiind normala. Din analiza calitativa, reies insatisfactii pe urmatoarele paliere: alimentatie, informarea asupra starii de sanatate, activitati zilnice si simptome emotionale.

Nivel Cognitiv

Palierul cognitiv nu a fost evaluat cu ajutorul tehnicilor obiective ci doar prin discursul din momentul interviului. Am identificat, in primul rand un limbaj sarac in detalii dar fara greseli din punct de vedere gramatical. La nivelul capacitatii de memorie si atentie nu am identificat probleme. Orientarea vizual-spatiala s-a dovedid a fi buna. De asemenea, capacitatea de intelegere nu parea a fi alterata deoarece pacienta raspundea exact la intrebarile adresate fara a devia sau a incepe raspunsul cu informatii irelevante.

Nivel comportamental

Metoda observatiei a fost utilizata pentru evaluarea comportamentala a pacientei. In urma acesteia, am identificat tendinta spre izolare, spre realizarea activitatiilor in singuratate. La sala de mese se aseja de cele mai multe ori la ultima masa, chiar daca uneori ajungea mai repede decat alti pacienti, nu intra in contact direct cu ceilalti. Socializa doar in momentul in care cineva ii adresa o intrebare iar ea raspundea dar nu continua conversatia.

Concluzii

Cel de-al doilea sot al mamei, tatal vitreg al pacientei este posibil sa nu fi reusit sa inlocuiasca nevoia de afectiune paterna a fetei. Chiar daca tatal adoptiv s-a purtat frumos pe parcursul copilariei ei, nu a reusit sa ii castige afectiunea si sa inlocuiasca macar o partea din necesitatea afectiva de care ea avea nevoie. Pe langa acest aspect, lipsa unui suport afectiv din partea mamei au facut-o sa dezvolte o raceala afectiva sau poate chiar o inversiune afectiva fata de parinti.

Aceste probleme din copilarie s-au transmis si transgenerational in relatia pe care ea o are in prezent cu fiica.

In urma interpretarii testelor am ajuns la urmatoarele concluzii:

Doamna M. nu are constiinta bolii iar orice incercare de a vedea problematica dintr-o alta perspectiva este negata. Convingerile ei sunt atat de puternice incat ii afecteaza viata personala.

Exista o diferenta intre numarul de nevoi identificate de catre pacient si numarul de nevoi identificate de catre ingrijitor, acesta din urma fiind mai mare. De asemenea, exista si o diferenta, nu foarte exacerbata, in ceea ce priveste gravitatea perceptiei unei anumite nevoi.

Identificarea unui numar de doar 4 nevoi nesatisfacute in urma evaluarii cu Chestionarul Camberwell coreleaza pozitiv cu perceptia negativa pe care o are asupra propriei calitati de viata.

In acest caz, pe langa predominanta sindromului pozitiv al schizofreniei, simptomele negative sunt si ele destul de frecvente. Tratamentul anti-psihotic ajuta diminuarea intensitatii simptomatologiei pozitive, insa nu ajuta la tratarea simpomelor negative. Asadar, perceptia negativa pe care o are Doamna M. asupra calitatii ei de viata vietii este influentata prezenta anumitor simptome din clusterul negativ al schizofreniei.

Recomandari

Avand in vedere faptul ca pacienta este internata intr-un spital de psihiatrie datorita simptomatologiei specifice schizofreniei si urmeaza un tratament farmacologic, un prim obiectiv ar fi continuarea acestui tratament si diminuarea simptomatologiei pozitive pentru stabilizarea pacientei si externarea acesteia. In continuare este important sa se evalueze si sa se controleze, pe cat posibil, simptomatologia care poate aparea ca efect al tratamentului antipsihotic.

Prezenta simptomelor negative complica procesul de interventie. Pentru a tine sub control aceste simptome este necesara o investigatie mai amanuntita pentru a vedea exact ce tip de terapiei ar putea da rezultate. Dat fiind faptul ca se bazeaza mai mult pe expresia creativa decat pe comunicarea verbala, o posibila terapie prin arta sau anumite abordari cognitiv-comportamentale ar putea fi incercate.

Datorita cursului schizofreniei, un al doilea obiectiv ar fi stabilirea unor intrevederi/evaluari ulterioare pentru modificarea eventualelor scheme de tratament sau chiar intreruperea acestora.

De asemenea, este important sa se lucreze pe constientizarea simptomatologiei si a bolii. Acest obiectiv este foarte important deoarece influenteaza direct terapia ulterioara care o poate ajuta pe pacienta sa aiba o viata mai pozitiva.

Un alt obiectiv important are legatura cu satisfacerea nevoilor reale ale pacientei astfel incat calitatea de viata sa creasca considerabil. Pentru ca acest lucru sa devina realitatea, este important sa se aiba in vedere, pe langa nevoile persoanei si sentimentele, dorintele, posibilitatile ei.

Unul dintre efectele cele mai impactante si mai vizibile in schizofrenie este scaderea capacitatii persoanei de a se relationa cu persoanele din jur. Si in cazul de fata, capacitatea de relationare este deteriorata. Un program de reabilitare psiho-sociala ar fi necesar pentru dobandirea sau mentinerea unor abilitati de comunicare, relationare sociala, asertivitate. Pe langa antrenarea in abilitati sociale, aceste programe ii ajuta pe pacienti sa dezvolte o gama mai larga de modalitati de adaptare la tulburarea pe care o traieste.

Studiul de caz numarul 5

DATE GENERALE

Nume si Prenume (sau Cod): M.A

Sex si varsta: masculin, 35 ani

Data si locul nasterii: 03.11.1980

Scolarizare: studii medii (12 clase)

DATE DESPRE STAREA ACTUALA

Acuzele pentru care se prezinta la consultatie

Domnul A. se prezinta la evaluare deoarece sustine ca „vad si aud un barbat inalt, de nationalitate germana cred, e cam alb asa la fata, care il insulta si ii injecteaza o substanta prin care reuseste sa ii controleze toate actiunile; am dureri fizice groaznice, ma ia ameteaza, arsuri la stomac, ma trage de dinti..”

Istoria tulburarii

Pacientul marturiseste ca la varsta de 19 ani, perioada care coincide cu recrutarea sa de catre serviciile militare locale, a inceput sa aiba frecvent senzatia ca toti colegii lui se uitau si radeau de el. Imediat a informat serviciile despre problema lui. In urma acestei notificari, M.A nu a mai fost incorporat in armata, ci a fost trimis catre sectia de psihiatrie a spitalului militar. A fost momentul in care a fost diagnosticat, pentru prima oara, cu episod psihotic.

Trecand o perioada relativ scurta de la acest episod, pacientul sustine ca a inceput sa vada si sa auda un individ de nationalitate germana care reusea sa-l controleze si sa-i provoace discomfort la nivel somatic, injectandu-i o substanta.

A. povesteste ca uneori, „niste femei” ar face dragoste cu ele iar alteori, este violat de catre alte persoane.

In pofida tratamentului antipishotic aceste simptome se mentin si in prezent, variand atat in intensitate cat si in ceea ce priveste nivelul de discomfort pe care il resimte pacientul. In anumite momente, intensitatea simptomelor este atat de crescuta astfel incat ii provoaca tulburari de conduita si agitatie psihomotrica.

In prezent, urmeaza tratament psihofarmacologic cu antipsihotice.

Prezentare generala

M.A s-a prezentat la evaluare igrijit si curat. Limbajul sau a fost destul de neclar, pe alocuri, nu vocaliza bine anumite sunete, uneori fiind dificil pentru evaluator sa intelegeaga ce vrea sa spuna. Continutul discursului a fost destul de sarac in detalii, concret si stereotipat. Raspunsurile pe care le dadea erau excesiv de lungi avand in vedere cantitatea de informatii pe care le expunea. Mimica si gestica au lipsit in cea mai mare parte a interviului.

A. prezinta afectivitate redusa care se manifesta prin lipsa expresivitatii emotionale si prin lipsa contactului vizual.

In unele momente, am identificat incongruente intre expresia faciala, posturala si continutul discursului.

Atitudine

In timpul interviului clinic pacientul a fost linistit, compliant si dornic de a raspunde la intrebarile evaluatorului.

Chiar daca pacientul a manifestat o atitudine pozitiva fata de evaluator, discursul acestuia se ruleaza in asa fel incat el incearca prin orice mijloc sa revina la ideatia deliranta.

Afectiune psihiatrica

In momentul realizarii interviului clinic, M.A este diagnosticat cu Schizofrenie paranoida, curs continuu, urmand un tratament antipishotic in cadrul spitalului de psihitrie.

ANTECEDENTE PERSONALE

Medicale generale

Nu s-au inregistrat antecedente medicale si nici alte tipuri de simptome.

A facut bolile copilariei fara sa se ajunga la complicatii sau la urmari posterioare. Nu a fost operat, nu au fost identificate alergii, nici leziuni sau alte traumatisme importante.

Psihiatrice

Pana in momentul aparitiei primului episod, nu au fost identificate antecedente psihiatrice. Fara indoiala, au fost identificate o serie de comportamente (dificultati de invatare, dificultati care apareau in cadrul locului de munca, dificultati de relationare sociala, etc.) ce pot fi considerate a fi simptome premorbide daca ne situam in momentul posterior primului episod.

A urmat diverse tratamente psihofarmacologice pentru controlul tulburarii mentale (antipsihotice, anxiolitice, anticomiciale).

DATE DESPRE FAMILIA DE ORIGINE

Istoria familiei si a realtiilor de familie

Nu exista antecedente psihiatrice familiare, insa baiatul provinte dintr-un mediu cu putine resurse emotionale si educationale.

Este fiu de parinti imigranti si locuieste intr-o zona marginasa a orasului. Parintii cu varste de 60, respectiv 70 de ani apartind clasei de muncitori. Nivelul de instruire al parintilor este foarte scazut. A. marturiseste ca parintii sai au fost mereu protectori cu el insa din cauza lipsei resurselor economice, afective si a lipsei abilitatilor nu isi permit un tratament de lunga durata.

M.A isi incepe viata profesionala, imediat dupa terminarea celor 12 clase. Reuseste sa se mentinta in cadrul laboral pentru o perioada de doar 4 ani. La locurile de munca pe care le-a avut in acesti 4 ani a avut probleme de relationare cu colegii si de realizare a sarcinilor cuvenite.

Dintotdeauna a locuit cu parintii, fapt ce se intampla si in momentul de fata.

Evenimente marcante din viata persoanei

Moartea tatalui intr-un accident de masina a avut consecinte negative asupra starii ei de sanatate.

Divortul de sot imediat dupa ce aceasta a dat nastere celei de-a doua fiice.

EDUCATIA

Gradinita. Fara informatii.

Istoricul vietii scolare. A finalizat 12 clase; pe parcursul scolii au fost identificate probleme de disciplina si de relationare sociala.

Rezultate scolare. Rezultatele scolare au fost mediocre.

Proiecte de viitor. Expectativele sale de viitor le implica foarte mult pe cele doua fiice ale ei. Ea isi doreste foarte tare ca el sa devina cineva in viata si sa nu „ramana proasta ca ea”. Proiecteaza nevoile si dorintele ei din adolescenta asupra copiilor ei.

EXAMEN PSIHIC AL STARII PREZENTE

Discurs : Pacientul a avut un limbaj sarac in detalii relevante. Discursul lui era destul de lung ca si marime insa informatiile semnificative pe care le dadea erau destul de putine. Incerca de fiecare data sa revina la tema delirului pe care il manifesta.

Percepție : Halucinatii vizuale „uneori am senzatia ca totul din jurul meu este de aceeasi culoare, maro”, „stau in casa, ma gandesc sa ies pe geam si il vad…el este, uite, neamtul”. Halucinatii auditive „merg pe strada si dintr-o data vad ca trece o prietena pe langa mine, nu se opreste dar imi spune ceva..de exemplu o data mi-a spus sa ma uit pe strada..”. Halucinatii somatice (dureri in piept, furnicaturi,

Atenție : Nu prezinta modificari ale atentiei.

Memorie : Nu prezinta modificari ale memoriei.

Gândire: Tulburări de ordin calitativ: idei delirante de referinta “ies pe geam afara si nu le vad (vecinele), nu stiu cum ma spioneaza cand sunt in casa dar am vazut gesturile pe care si le fac intre ele, isi ating parul sau trag cu ochiul si stiu ca atunci cand fac aceste lucruri vorbesc despre mine..”, idei delirante control „evit sa mai ies pe strada pentru ca ceilalti ma obliga sa fac lucruri …. prin electricitate”, , persecutie „..ma spioneaza cand sunt in casa ..”, „…vor sa ma faca sa cad pe strada…”.

Orientare în spațiu și timp : Orientata temporal si spatial.

Afectivitate : Tulburari de ordin calitativ:

Voință : Hipobulie.

Viata instinctuala : Inapetenta (lipsa poftei de hranire)

Activitate : hipobulie (scaderea activitatii voluntare)

Constiinta bolii psihice: total absenta

REZULTATELE LA TESTELE APLICATE

Prevalenta simptomatologiei (Scala simptomelor pozitive si negative)

PANSS-P (scala sindromului pozitiv): 30 puncte. Acest punctaj care corespunde percentilului 70 indica faptul ca 70% din bolnavii de schizofrenie au fost evaluati cu un scor similar pacientei iar restul de 30% au obtinut scoruri mai mari.

PANSS-N (scala sindromului negativ): 19 puncte. Acest punctaj, corespunzator percentilului 25, indica faptul ca 25% din bolnavii de schizofrenie au obtinut scoruri similare iar 75% au obtinut scoruri mai mari.

PANSS-C (scala combinata): +11. Valenta scorului este pozitiv ceea ce inseamna ca simptomatologia cu care se confrunta pacienta este predominant pozitiva. Valoarea scorului corespunde percentilului 80 astfel ca, 80% dintre schizofrenii care au scos scoruri similare pacientei sunt afectati in principal de simptomatologia pozitiva a schizofreniei iar restul de 20% se confrunta cu simptomatologia negativa.

PANSS-PG (psihopatologie generala): 35 puncte. Acest punctaj care corespunde percentilului 15 indica faptul ca 20% din bolnavii de schizofrenie au fost evaluati cu un scor similar, iar restul de 80% au obtinut scoruri mai mari.

Nevoi personale identificate (Scala de evaluare Camberwell)

Nevoi identificate de catre pacient

Locuinta: locuieste impreuna cu cele doua fiice si cu mama acestea; este nemultumita de faptul ca spatiul este destul de inghesuit.

Alimentatie: reuseste sa faca cumparaturi si sa prepare mancarea.

Informatii despre starea prezenta si tratament: pacienta sustine ca i s-au prezentat informatii globale despre tratament dar ca ar avea nevoie de mai multe detalii referitoare la acesta.

Activitati zilnice: se ocupa excluisiv de activitatile casnice; primeste ajutor din partea fiicelor pentru a realiza anumite activitati si este multumita de acest lucru.

Relatii sociale: in prezent nu prea intra in contact cu lumea si se simte bine asa.

Ajutor social: nu primeste ajutor social si este nesatisfacuta de acest aspect.

Ingrijirea locuintei: pacienta sustine ca reuseste sa mentina locuinta in conditii normale de curatenie dar primeste ajutor de la fete pentru anumite lucruri pe care ea singura nu le poate face; este multumita de ajutorul primit.

Ingrijire personala: pacienta sustine ca reuseste sa se auto-ingrijeasca.

Sanatate fizica: nu prezinta probleme de sanatate fizica.

Simptome psihotice: pacienta sustine ca nu prezinta probleme de acest gen.

Anxietate: se confrunta cu preocupare excesiva in legatura cu faptul ca sotul ar putea sa o abuzeze sexual; este nemultumita ca nu reuseste sa tina sub control aceste comportament.

Siguranta propriei persoane: fara probleme.

Siguranta celorlalti: fara probleme.

Alcool si droguri: fara probleme, consuma ocazional alcool dar fara sa abuzeze.

Relatii de cuplu: isi doreste un partener de viata si este nesatisfacuta de faptul ca nu gaseste persoana potrivita.

Sexualitate: nu are o viata sexuala activa dar nici nu isi doreste.

Ingrijirea copiilor: nu are copii minori.

Educatia primara: stie sa citeasca, sa scrie si sa inteleaga textele.

Telefon: fara probleme.

Transport: nu utilizeaza transportul in comun.

Bani: reuseste sa isi administreze singura banii.

Nevoi identificate de catre ingrijitor

Locuinta: nu prezinta probleme referitoare la acest aspect chiar daca intr-adevar locuieste intr-un apartament destul de mic.

Alimentatie: pacienta este capabila sa faca cumparaturi si sa prepare mancarea.

Ingrijirea locuintei: nu avem informatii referitoare la acest aspect.

Ingrijirea personala: pacienta este capabila sa se ocupe de ingrijirea persoana insa are nevoie de ghidaj pentru a realiza acest lucru.

Informatii despre starea prezenta si tratament: informatiile despre starea prezenta i s-au facilitat in momentul in care i s-a pus diagnosticul.

Activitati zilnice: se ocupa de activitatiile caznice dar ar avea nevoie sa se implice in activitati de ordin social.

Relatii sociale: in prezent e autista din punct de vedere social; pacienta ori manifesta o atitudine ostila fata de persoanele care incearca sa vorbeasca cu ea ori evita contactele sociale; asadar, pentru o functionalitate mai buna aceasta nevoie ar trebui satisfacuta.

Ajutor social: nu s-a interesat de ajutoarele care i se cuvin asa ca ar avea nevoie de cineva care sa o indrume in acest sens.

Sanatate fizica: nu prezinta probleme de sanatate fizica.

Simptome psihotice: probleme grave, a inceput tratamentul cu antipsihotice.

Anxietate: se confrunta destul de des cu stari de preocupare legate ideatia deliranta.

Siguranta propriei persoane: nu a manifestat ganduri sau comportamente care ar putea sa ii puna in pericol propria persoana.

Siguranta celorlalti: pe parcursul internarii am identificat comportamente usor impulsive si hetero-agresive.

Alcool si droguri: fara probleme; femeia consuma ocazional alcool fara sa abuzeze.

Relatii de cuplu: un partener de cuplu este indicat in acest caz.

Sexualitate: nevoia sexuala este o nevoie fiziologica care trebuie satisfacuta.

Ingrijirea copiilor: nu are copii minori.

Educatia primara: este capabila sa citeasca si sa inteleaga texte.

Telefon: fara probleme, reuseste sa-si foloseasca telefonul personal.

Transport: nu foloseste transportul in comun pentru a se deplasa.

Bani: reuseste sa-si plateasca facturile si sa gestioneze banii.

Interpretarea testului

In urma analizei cantitative, Doamna V.S identifica 7 nevoi din cele 22 pe care le evalueaza testul.

Analiza calitativa: printre cele 7 nevoi identificate se regasesc urmatoarele: nevoi legate de spaierea locuintei, nevoi emotionale, nevoi informative referitoare la propria stare de sanatate actuala, nevoi ce tin de ingrijirea locuintei personale si de activitatiile zilnice pe care le desfasoara.

O analiza mai detaliata a raspunsurilor pacientei arata ca un numar de 4 nevoi: nevoi ce privesc locuinta, nevoia de informare asupra propriei stari de sanatate, nevoile emotionale si nevoia unui partener de viata sunt nevoi nesatisfacute in momentul in prezent, in timp ce, 3 dintre nevoile identificate sunt nevoi satisfacute: nevoi legate de ingrijirea locuintei, de ajutorul social de care beneficiaza si de activitatiile zilnice.

In urma observatiilor facute in cadrul spitalului si din discutiile avute cu medicul psihiatru care se ocupa de Doamna S., am identificat un numar mai mare de nevoi in ceea ce priveste viata ei din ultima perioada. Pe langa nevoile identificate de pacienta, impreuna cu ingrijitorii am considerat ca mai exista si alte nevoi nepercepute de catre pacienta care ar trebui sa fie luate in calcul: nevoi legate de auto-ingrijirea zilnica (am observat ca are nevoie de directive pentru tot ceea ce inseamna igiena personala), nevoi de ordin social, nevoi ce tin de simptomatologia psihotica, aspecte ce tin de siguranta persoanelor din jur, nevoia relatiei de cuplu si nevoi sexuale. Nevoia legata de apartamentul in care locuieste pacienta, este perceputa de catre aceasta ca fiind nesatisfacuta, in timp ce noi am cosiderat-o ca fiind satisfacuta.

Nevoile identificate de catre personalul sanitar din institutie releva o mai mare gravitatea a lor in comparatie cu gradul de severitate perceput de catre pacienta.

Scala calitatii vietii

Domeniul 1 (sanatate fizica): 13 puncte dintr-un total de 20

Domeniul 2 (sanatate psihica): 12 puncte dintr-un total de 20

Domeniul 3 (relatii sociale): 9 puncte dintr-un total de 20

Domeniul 4 (ambient): 11 puncte dintr-un total de 20

Interpretarea scorurilor

Scorurile obtinute la cele patru domenii evaluate releva urmatorul profil perceput asupra calitatii de viata al pacientei: Atat sanatatea fizica cat si sanatatea psihica sunt percepute destul de pozitiv de catre pacienta. Perceptia subiectiva asupra mediului care o inconjoara este la limita dintre pozitiv si negativ. Paciente nu prea este multumita de relatiile sociale pe care le are in prezent.

Perceptia globala a pacientei asupra calitatii vietii coincide cu evaluarea facuta de aceasta pe cele patru dimensiuni ale vietii.

Doamna V.S isi percepe propria calitate de viata ca fiind una normala si este normal-satisfacuta de santatatea pe care o are.

PROFIL PSIHOLOGIC

Nivel subiectiv (calitatea vietii/satisfactie)

Evalurea subiectiva a calitatii vietii pacientei se se situeaza in limita normalului. Pacienta identifica un numar relativ mic de nevoi nesatisfacute si isi percepe calitatea vietii destul de pozitiv.

Nivel Cognitiv

Palierul cognitiv nu a fost evaluat cu ajutorul tehnicilor obiective ci doar prin discursul din momentul interviului. Limbajul expresiv folosit a fost unul destul de dezvoltat. La nivelul capacitatii de memorie si atentie nu am identificat probleme. Orientarea vizual-spatiala s-a dovedid a fi buna. De asemenea, capacitatea de intelegere nu era alterata pacienta raspunzand exact la intrebarile care i-au fost adresate in timpul interviului fara a devia sau a incepe raspunsurile cu informatii irelevante.

Nivel comportamental

Metoda observatiei a fost utilizata pentru evaluarea comportamentala a pacientei. In urma acesteia, am identificat atitudine ostila fata de ceilalti pacienti din spital, agresivitatea verbal in momentul in care cineva insista sa o intrebe anumite lucruri la care ea nu dorea sa raspunda. De asemenea, pe parcursul interviului pacienta a manifestat uneori comportamente de impulsivitate verbala.

Concluzii

Pacientul prezinta halucinatii ale distintelor modalitati senzoriale: vizuale, auditive, somatice, kinestezice si pseudohalucinatii auditive. Plecand de la aceste experiente anormale, s-a dezvoltat ideatia deliranta de control care l-a determinat sa isi piarda capacitatea de gandire.

Are partial constiinta bolii datorita faptului ca exista anumite aspecte de care se indoieste.

In urma interpretarii testelor am ajuns la urmatoarele concluzii:

Doamna S. nu are constiinta bolii iar orice incercare de a vedea problematica dintr-o alta perspectiva este negata. Convingerile ei sunt atat de puternice incat ii afecteaza viata personala.

Exista o diferenta intre numarul de nevoi identificate de catre pacient si numarul de nevoi identificate de catre ingrijitor, acesta din urma fiind mai mare. De asemenea, exista si o diferenta in ceea ce priveste gravitatea perceptiei unei anumite nevoi.

Identificarea unui numar de doar 7 nevoi nesatisfacute in urma evaluarii cu Chestionarul Camberwell coreleaza pozitiv cu perceptia pozitiva pe care o are asupra propriei calitati de viata.

In acest caz, pe langa predominanta sindromului pozitiv al schizofreniei, simptomele negative sunt si ele destul de frecvente. Tratamentul anti-psihotic a ajutat la diminuarea simptomatologiei pozitive astfel. Asadar, perceptia pozitiva pe care o are Doamna S. asupra calitatii ei de viata vietii este influentata prezenta anumitor simptome din clusterul negativ al schizofreniei.

Recomandari

Avand in vedere faptul ca pacienta este internata intr-un spital de psihiatrie datorita simptomatologiei specifice schizofreniei si urmeaza un tratament farmacologic, un prim obiectiv ar fi continuarea acestui tratament si diminuarea simptomatologiei pozitive pentru stabilizarea pacientei si externarea acesteia.

Datorita cursului schizofreniei, un al doilea obiectiv ar fi stabilirea unor intrevederi/evaluari ulterioare pentru modificarea eventualelor scheme de tratament sau chiar intreruperea acestora. De asemenea, in acelasi timp, este important sa se evalueze si sa se controleze, pe cat posibil, simptomatologia care poate aparea ca efect al tratamentului antipsihotic.

In momentul stabilizarii pacientei din punct de vedere psihiatric, un alt obiectiv al planului de interventie ar fi evaluarea periodica a pacientei, deoarece exista riscul recaderii.

De asemenea, este important sa se lucreze pe constientizarea simptomatologiei si a bolii. Acest obiectiv este foarte important deoarece influenteaza direct terapia ulterioara care o poate ajuta pe pacienta sa aiba o viata mai pozitiva.

Un alt obiectiv important are legatura cu satisfacerea nevoilor reale ale pacientei astfel incat calitatea de viata sa creasca considerabil. Pentru ca acest lucru sa devina realitatea, este important sa se aiba in vedere, pe langa nevoile persoanei si sentimentele, dorintele, posibilitatile ei.

Unul dintre efectele cele mai impactante si mai vizibile in schizofrenie este scaderea capacitatii persoanei de a se relationa cu persoanele din jur. Si in cazul de fata, capacitatea de relationare este deteriorata. Un program de reabilitare psiho-sociala ar fi necesar pentru dobandirea sau mentinerea unor abilitati de comunicare, relationare sociala, asertivitate. Pe langa antrenarea in abilitati sociale, aceste programe ii ajuta pe pacienti sa dezvolte o gama mai larga de modalitati de adaptare la tulburarea pe care o traieste.

CAPITOLUL 6. REZULTATE

CAPITOLUL 7. CONCLUZII SI APRECIERI FINALE

Referinte bibliografice

Barlow, Durand. Psicopatología (3ª edición)

Stotz-Ingenlath G. Epistemological aspects of Eugen Bleuler's conception of schizophrenia in 1911 [PDF]. Medicine, Health Care and Philosophy. 2000;3(2):153–9.

Turner T. Unlocking psychosis. British Medical Journal. 2007;334(suppl):s7. doi:10.1136/bmj.39034.609074.94. PMID 17204765

Stotz-Ingenlath G: Epistemological aspects of Eugen Bleuler’s conception of schizophrenia in 1911. Med Health Care Philos 2000; 3:153—159

http://www.romjpsychiat.ro/article/calitatea-vietii-pacientilor-schizofreni-corelatii-psihopatologice-si-socio-demografice (studiu brasov)