Corelatia Dintre Turism Si Dezvoltarea Economica A Unei Zone. Studiu DE Caz Statiunea Sinaia Prahova

CORELAȚIA DINTRE TURISM ȘI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ A UNEI ZONE. STUDIU DE CAZ – STAȚIUNEA SINAIA – PRAHOVA

C U P R I N S

Introducere

Capitolul 1. – Turismul – delimitari conceptuale

1.1 Concepte și clasificări folosite în turism

1.2 Forme ale activității turistice

Capitolul 2. – Turismul și economia

2.1 Impactul economic al turismului

2.2 – Turismul și ocuparea forței de muncă

2.3. Dezvoltarea durabilă a turismului

2.4.Avantajele dezvoltării durabile în turism

Capitolul 3 Corelatia dintre dezvoltarea economica a judetului Prahova si turism

3.1Considerații generale despre județul Prahova- (scurt istoric

3.2 Caracteristici economice

Capitolul 4. Studiu de caz : Stațiunea SINAIA

4.1. Potențialul turistic al STAȚIUNII SINAIA

4.1.1 Poziția geografică și căile de comunicații

4.1.2 Potențialul turistic natural

4.1.3.Rezervații naturale

4.2. Tipuri și forme de turism în statiunea Sinaia

4.2.1.Tipuri de turism

4.2.2. Forme de turism

4.2.3.Potențialul turistic al zonelor limitrofe

4.2.4. Analiza SWOT a turismului în statiunea Sinaia

Capitolul 5 Piața turistică a stațiunii Sinaia

5.1. Piața turistică

5.2 Circulația turistică

5.3. Analiza sezonalității activității turistice

5.4. Tipuri de turism practicate la Sinaia

5.5. Analiza atractivității stațiunii Sinaia

Capitolul 6 Valorificarea potențialului turistic al stațiunii Sinaia

6.1 Premise de valorificare

6.2.Echipamentul turistic

6.3.Cererea turistică potențială pe sezon

6.4.Structurile de primire

6.5.Structuri de alimentație

6.6.Structuri de agreement

6.7. Strategia noii oferte

Concluzii și propuneri

Bibliografie

Introducere

Ca fenomen economic – social propriu civilizației moderne – TURISMUL – este puternic implicat în viața societății și evident că, este influențat de aceasta. Se adresează unor segmente sociale largi și răspunde din plin nevoilor acestora, detașându-se printr-un înalt dinamism, atât la nivel național, cât și internațional. Turismul poate fi definit ca fiind ansamblul relațiilor și fenomenelor ce rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului de reședință, atât timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate de o stabilire permanentă sau o activitate lucrativă oarecare.

Datorită caracterului său de masă și prin conținutul complex, turismul antrenează un vast potențial material și uman, cu implicații importante asupra evoluției economiei și societății, asupra relațiilor interumane naționale și internaționale.

Așadar, studiul și cercetarea în acest domeniu poate fi apreciată prin analiza turismului ca o experiență umană, un comportament social, ca un fenomen geografic și nu în ultimul rând ca o afacere, sursă de venit, ca o industrie – industria călătoriilor și turismului.

Dezvoltarea turismului presupune existența unui potențial turistic care, prin atractivitatea sa, are menirea să incite și să asigure integrarea unei zone, regiuni cu vocative turistice în circuitele turistice interne și internaționale și care să permită accesul turiștilor prin amenajări turistice corespunzătoare.

Punerea în valoare a resurselor naturale și a celor create într-o zonă, stațiune etc. de interes turistic depinde, în mare masură, de dinamismul dezvoltării economiei naționale a țării, de politica sa de ansamblu pe care o promovează una sau alta din țările primitoare de turiști în domeniul turismului, de facilitățile oferite pentru atragerea vizitatorilor.

Întrucât serviciile de transport, în majoritatea situațiilor, sunt livrate de prestatori independenți, în literatura de specialitate din străinătate sintagma « industria turismului » tinde să fie înlocuită cu o terminologie mai expresiv nuanțată : « industria călătoriilor și turismului ».

Puternicele transformări economic – sociale din perioada contemporană au creat și dezvoltat turismul care, la rândul său a stimulat dezvoltarea altor ramuri ale economiei naționale, prin obiectul activității sale cum ar fi industria și agricultura, construcțiile, transporturile, comerțul etc.

Astfel, dezvoltarea turismului și transformarea lui într-un fenomen de proporții cu profunde implicații economice, sociale, culturale etc. a dus la constituirea și consolidarea pieței turistice.

Interdependența dintre dezvoltarea turismului și cresterea economică este evidentă, deoarece antrenează cererea pentru o serie de bunuri și servicii, care altfel probabil nu ar fi fost produse sau prestate. Structura cheltuielilor turistice reflectă impulsul pe care aceste cheltuieli îl dau sectoarelor ce concură la realizarea produsului turistic, procesul de creștere a veniturilor având loc, în primul rând, în aceste sectoare și apoi transmitându-se treptat și în alte sectoare ale economiei naționale, prin intermediul intrărilor succesive ale banilor încasați de la turiști, încasări ce reprezintă venituri derivate ale acestor sectoare. Efectele economice ale consumului turistic trebuie evaluate și prin prisma veniturilor realizate de forța de muncă angrenată direct sau indirect în industria turismului.

Spre deosebire de efectele economice ale turismului care, sunt comensurabile printr-o serie de indicatori valorici și cantitativi, efectele sale sociale, culturale nu sunt exprimate în cifre, necuantificabile, însa lor le sunt consacrate o serie de studii care pun în valoare rolul social și latura cultural-educativă a turismului.

Turismul mobilizează nenumărate rezerve și disponibilități materiale și de timp liber ale oamenilor, lărgindu-le și îmbogățindu-le orizontul cultural; astfel, devine un important factor de educare, apropiere și de înțelegere între oameni. Iată, deci, o nouă dimensiune a turismului cu profunde semnificații umane, cu valente ce înnobilează o activitate ce constituie deja o componentă de bază a vieții sociale, naționale și internaționale. Un asemena scop impune o diversitate de acțiuni ce se multiplică în permanență, în raport cu dezvoltarea neîntreruptă a preocupărilor de valorificare a patrimoniului natural, cultural al fiecărei țări, a tradițiilor istorice etc.

Capitolul 1. – Turismul – delimitari conceptuale

1.1 Concepte și clasificări folosite în turism

Termenul de turism are un conținut cât se poate de complex, specialiștii atribuindu-i sensuri diferite.

Plecându-se de la originea sa, (de la cuvintele latinesti turnare – a se întoarce și turnus – mișcare circulară care nu presupune schimbarea rezidenței), termenul desemnează o călătorie (deplasare circulară a oamenilor) cu întoarcere în punctul de plecare (de rezidența), acesta regăsindu-se (cu același sens) în majoritatea limbilor de largă circulație (în franceză – tourisme, în engleză – tourism, în italiană – tourismo, în germană – tourismus, în rusă – turizm, în română – turism etc.).

Pentru prima dată, termenul de turist a fost folosit în anul 1800 de către Samuel Pegge, în lucrarea sa intitulată “Anecdote ale limbii engleze”, într-o foarte interesantă formulare: “A traveller is now-a-days called Tour-ist”, adică un călător astăzi e numit turist. În Franța, primul care a folosit cuvântul turist a fost Stendhal în “Memoriile unui turist” din 1838. “Sporting Magazine “ din Anglia a introdus cuvântul ”tourism” în 1811.

Din perspectiva istoriei gândirii economice privind domeniul călătoririi și recreerii, prima definire a turismului apare în 1876 în “Dicționarul universal al secolului al XIX-lea”, potrivit căreia turistul este “persoana ce călătorește doar pentru plăcerea călătoriei”. După acest început cuvintele “turism” și “turist” au căpătat o largă acceptare și folosință. Această definiție însă nu făcea nici o referire legată de perioada în care se făcea călătoria. O dată cu dezvoltarea turismului în perioada interbelică, nevoia de o definire mai precisă a celor doi termeni „turist” și „turism” a devenit absolut necesară.

Exemple de definire pentru termenul turist:

1. Profesorul englez F.W. Ogilvie, în 1933, consideră ca fiind turiști „…..toate persoanele care satisfac cel puțin două condiții, și anume sunt departe de casă pentru o perioadă care nu depășește un an și cheltuiesc bani în acele locuri fără ca să-i caștige”.

2. A.C. Norwal (1936) – consideră turistul „ acea persoană care intră într-o țară străină pentru orice alt scop decat de a-și stabili o reședință permanentă sau pentru afaceri și care cheltuiește, în țara unde se stabilește temporar, banii caștigați în altî parte”.

Tot în anul 1936 Comitetul Experților în Statistică al Ligii Națiunilor recomanda definiția “turistului străin”. Potrivit acesteia, turistul străin (turistul internațional) este “orice persoană care vizitează o altă țară decât cea în care își are reședința obișnuită, pentru un timp care depășește 24 ore”. Comitetul Experților Statistici au exclus din referirea directă indivizii care sosesc pentru a munci sau pentru a se stabili definitiv, studenții care urmează anumite școli, persoanele cre trec granițele în mod regulat în drumul lor spre locul de muncă și călătorii care nu se opresc în drumul printr-o țară, alta decât cea de destinație. Această definiție a fost amendată de Comisia Economică a Ligii Națiunilor prin stabilirea cadrului minimal și maximal temporal al șederii unui turist “turistul este o persoană care se află într-o localitate situată în afara perimetrului unde își are reședința pentru o perioadă minimă de 24 ore sau maximă de un an”. Persoanele care depășesc perioada de un an într-o reședință dintr-o țară stăină sunt considerate indivizi emigranți.

In anul 1950 Uniunea Internaționala a Organismelor Oficiale de Turism (actualmente Organizația Mondială a Turismului) în cadrul reuniunii sale de la Dublin acceptă ca fiind denumiți turiști și studenții aflați în străinătate, pentru formare și specializare profesională, iar în anul 1953 definește și specificâ un nou tip de călător numit “excursionist internațional”. Un excursionist este “un individ care călătorește din plăcere și care vizitează altă țară pentru mai puțin de 24 ore.

Conferința Națiunilor Unite asupra turismului și călătoriilor internaționale, Roma 1963, a recomandat utilizarea termenului de vizitator pentru a desemna „orice persoană ce vizitează o țară, alta decat cea în care se află reședința sa obișnuită, pentru orice alt motiv decat desfășurarea unei ocupații remunerate în interiorul țării pe care o vizitează”. Aceasta definiție acoperă două categorii de vizitatori:

turiști – vizitatori temporari ce stau cel puțin 24 oreîn țara vizitată și ale căror motive de călătorie pot fi grupate în: loisir (recreere, sănătate, sport, odihnă, studii sau religie), afaceri, familie, misiuni și reuniuni,

excursioniști – vizitatori temporari ce călătoresc pentru propria plăcere și stau mai puțin de 24 ore în țara vizitată.

Aceste definiții examinate de un grup de experți statisticieni ai Națiunilor Unite au fost aprobate și aplicate începand cu 1968.

Principalul neajuns al abordarilor din 1963 și respectiv, 1968 este în opinia unor autori ignorarea circulației turiștilor interni. Prin similitudine cu turistul internațional, turistul intern este considerat „aceea persoană care vizitează un loc, altul decat acela unde își are domiciliul obișnuit, în interiorul țării sale de reședință, pentru orice alt motiv decat acela de a exercita o activitate remunerată, efectuand un sejur de cel puțin 24 ore”.

Privit ca și activitate, turismul, cea mai importantă (dar și cea mai controversată) definiție a fost aceea din 1942 (ajustată mai târziu) aparține celor doi economiști elvețieni K.Krapf și W.Hunziker din a căror inițiativă a fost creată Asociația Internațională a Experților Științifici ai Turismului (A.I.E.S.T.). Pentru cei doi “turismul este un ansamblu de fenomene și relații rezultând din călătoria și șederea nerezidenților, atâta timp cât acestea nu determină o reședință permanentă sau nu se leagă de vreo activitate temporară (sau permanentă) retribuită.

O altă definiție conceptuală, în acord cu definiția statistică, dar bazată pe concepția Hunziker-Krapf , aparține francezului A. Sesst fi grupate în: loisir (recreere, sănătate, sport, odihnă, studii sau religie), afaceri, familie, misiuni și reuniuni,

excursioniști – vizitatori temporari ce călătoresc pentru propria plăcere și stau mai puțin de 24 ore în țara vizitată.

Aceste definiții examinate de un grup de experți statisticieni ai Națiunilor Unite au fost aprobate și aplicate începand cu 1968.

Principalul neajuns al abordarilor din 1963 și respectiv, 1968 este în opinia unor autori ignorarea circulației turiștilor interni. Prin similitudine cu turistul internațional, turistul intern este considerat „aceea persoană care vizitează un loc, altul decat acela unde își are domiciliul obișnuit, în interiorul țării sale de reședință, pentru orice alt motiv decat acela de a exercita o activitate remunerată, efectuand un sejur de cel puțin 24 ore”.

Privit ca și activitate, turismul, cea mai importantă (dar și cea mai controversată) definiție a fost aceea din 1942 (ajustată mai târziu) aparține celor doi economiști elvețieni K.Krapf și W.Hunziker din a căror inițiativă a fost creată Asociația Internațională a Experților Științifici ai Turismului (A.I.E.S.T.). Pentru cei doi “turismul este un ansamblu de fenomene și relații rezultând din călătoria și șederea nerezidenților, atâta timp cât acestea nu determină o reședință permanentă sau nu se leagă de vreo activitate temporară (sau permanentă) retribuită.

O altă definiție conceptuală, în acord cu definiția statistică, dar bazată pe concepția Hunziker-Krapf , aparține francezului A. Sessa, după care “Turismul este un ansamblu de relații și fenomene rezultate din călătoria și sejurul non-rezidenților, atâta timp cât acesta (sejurul) nu se derulează într-o reședință ce devine permanentă. Astfel, noțiunea de turism este legată de schimbarea temporară a reședinței fără, practic, nici un scop, concept dominant în literatura de specialitate a anilor ’60. Această afirmație este sugetiv ilustrată și de definiția dată de Medlik, într-un studiu reprezentativ al operei sale, în sensul că “turiștii sunt persoane care se află în afara reședinței lor permanente, a locului de muncă, într-un lo temporar cu intenția clară de a se întoarce după o absență de câteva zile, săptămâni sau câteva luni”.

După aprecierile analiștilor definiția care se bucură, pâna acum, de cea mai mare adeziune este următoarea: ”Totalitatea fenomenelor care rezultă din călătoria și șederea persoanelor în locuri care nu se constituie nici ca reședință a lor principală, nici ca loc de muncă”, definiție care aparține lui St.Gallen.

În același spirit sunt formulate și definițiile mai recente ale turismului, definiții elaborate cu aportul unui număr larg de specialiști.

Dicționarul Enciclopedic Romăn (1966, vol. IV) propune următoarea definiție a turismului: „Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constand din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distanțe, pentru vizitarea regiunilor pitorești, a localitășilor, a obiectivelor culturale, economice, istorice etc.”

Dictionnaire Touristique International (1969) conține și el o formulare: „Turismul reprezintă ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate prin intermediul unor organizații, societăți sau agenții specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum și industria care concură la satisfacerea nevoilor turiștilor” și tot în Dicționarul turistic internațional (1980) se precizează că „turismul se distinge de călătorie prin aceea că implică persoana în cauză, pe de o parte, alegerea deliberată a țintei, pe de alta, preocuparea exclusivă pentru satisfacerea plăcerii sale”.

1.2 Forme ale activității turistice

În 1963, Conferința Națiunilor Unite privind Turismul si Călătoriile Internaționale ținuta la Roma a adoptat o definiție a turismului pe larg utilizată în majoritatea statelor din lume, aceasta bazându-se pe două elemente principale: motivul si durata voiajelor.

1.Motivul sejurului este un criteriu care conduce la structurarea călătorilor dintr-o localitate sau țară în două mari categorii: cei care intră și cei care nu intră în categoria turiștilor.

potrivit celor convenite cu aceasta ocazie, nu fac parte din categoria turiștilor următoarele tipuri de călători: lucrătorii veniți de afară, imigranții temporari sau permanenți, nomazii, pasagerii în tranzit, refugiații, membrii forțelor armate, reprezentanții consulari, diplomații etc., respectiv persoanele care urmează să execute in spațiul avut în vedere unele activități remunerate.

Fac parte din categoria turiștilor toate persoanele care călătoresc într-o serie de scopuri, cum ar fi : petrecerea timpului liber, recreere, sport, misiuni, mitinguri, congrese, studii, vizitarea rudelor sau prietenilor, efectuarea de afaceri sau alte motive profesionale, realizarea de tratamente medicale, pelerinaje religioase sau de alt ordin etc.

În rândul turiștilor unei țări sunt incluși: străini nonrezidenți, naționalii rezidenți în afară, membrii echipajelor mijloacelor de transport străine aflate în reparații sau în escală care apelează la serviciile de cazare-masă din acea țară, precum și vizitatorii de scurtă durată (pasagerii aflați în croazieră și care debarcă pentru a vizita ținutul etc.).

Organizația Mondială de Turism a propus clasificarea diferitelor tipuri de voiaje, pe seama acestui criteriu, în șase grupe:

timp liber, odihnă, vacanță;

vizitarea rudelor și prietenilor;

afaceri și motive profesionale; 

tratament medical;

pelerinaje/motive religioase ;

alte cauze.

În 1968, aceeași Organizație Mondială a Turismului a propus încadrarea turiștilor în următoarele trei categorii:

turiști propriu-ziși (adevărați), care călătoresc, în timpul liber de plăcere;

turiști de afaceri, cărora le sunt asimilați parlamentarii, delegațiile oficiale si toate celelalte persoane care călătoresc în scopuri profesionale ;

alți turiști, incluzând studenții străini, pelerinii, misionarii, persoanele aflate la cură, participanții la funeralii etc.

Toate aceste grupări au un caracter convențional destul de ridicat.

2. Durata sejurului (criteriul cazării peste noapte) servește la identificarea altor două categorii de vizitatori :

excursioniștii (vizitatorii de o zi) care nu-și petrec noaptea în localitatea sau țara respectivă ;

turiștii, care vor rămâne acolo cel puțin o noapte.

Maximum de timp pe care o persoană îl poate petrece într-o țară pentru a fi considerat turist este de un an.

Conferința Organizației Mondiale de Turism de la Ottawa din iulie 1991 a redefinit, precizând că acest termen desemnează activitățile angajate de persoane în cursul voiajelor sau sejurului lor în locuri situate în afara mediului rezidențial pentru o perioada de peste 24 de ore sau de cel puțin o noapte, fără a depăși un an, în vederea petrecerii timpului liber, pentru afaceri ori pentru alte motive, adică în alte scopuri decât prestarea unei activități remunerate în locul vizitat.

În baza recomandărilor acestei conferințe, distingem:

turism intern, realizat de rezidenții unei țări care vizitează propria lor țară ;

turism receptor, când rezidenții unei țări vizitează o țară (alta decât a lor) ;

turism emitent, întalnit atunci când rezidenții unei țări viziteză altă țară.

Acestor trei forme li se pot asocia altele trei :

turism interior, cuprinzând turismul intern și cel receptor ;

turism național, care include turismul intern și cel eminent ;

turimul internațional, costituit din turismul receptor (incoming) și emițător (outgoing).

Activitatea turistică datorită complexității și multiplelor abordări pe care le suportă, se mai poate clasifica și în funcție de alte criterii, respectiv :

– după gradul de mobilitate al turistului distingem ;

turismul de sejur : lung/rezidențial, mediu si scurt.

Turismul itinerant (de circulație)

Turismul de tranzit.

– în funcție de caracteristicile sociale și economice ale cererii :

Turismul particular

Turismul social

Turismul de masă

– după modul de angajare al prestațiilor turistice distingem :

Turismul organizat

Turismul neorganizat

Turismul mixt

Toate aceste forme de turism nu trebuie privite în mod izolat, ele suprapunandu-se prin anumite caracteristici comune.

Capitolul 2. – Turismul și economia

2.1 Impactul economic al turismului

Privit prin prisma conținutului său și în corelație cu ansamblul economii naționale, turismul acționează ca un factor stimulator al sistemului economic global.

Desfășurarea călătoriei turistice presupune o cerere și, respectiv, un consum de bunuri și servicii specifice, ceea ce antrenează o creștere în sfera producției acestora. Totodată, cererea turistică determină o adaptare a ofertei prin dezvoltarea bazei tehnico-materiale a acestui sector și, indirect la stimularea ramurilor participante la construirea și echiparea spațiilor de cazare și alimentație, modernizarea rețelei de drumuri, realizarea de mijloace de transport, instalații pentru agrement.

Căile de acționare a turismului asupra economiei sunt :

– obținerea unui semnificativ spor de producție – Aportul turismului la produsul intern brut diferă între zonele și statele lumii în funcție de nivelul acestuia și de dezvoltarea și structura economică a țării respective. Dacă în Europa – principala zonă turistică a lumii – cota de participare a turismului la PIB este de 14%, în țările în care turismul este mai slab dezvoltat și aportul acestuia la crearea PIB –ului este mai modestă. Este și cazul țării noastre unde, la nivelul ultimilor ani, turismul a participat doar cu 2-3% la realizarea PIB-ului.

– contribuie la realizarea valorii adaugate – prin specificul său, activitate de servicii, consum mare de muncă vie turismul participă la crearea valorii adugate într-o proporție superioară ramurilor apropiate din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare.

– are un efect de antrenare, de stimulare a producției în alte domenii datorită caracterului său de ramură de interferență și sinteză ;

– este un mijloc de diversificare a structurii economiei unei țari – adpatarea la cerințele turiștilor favorizează apariția unor ramuri specifice : industria agrementului, transportul pe cablu, agențiile de voiaj, producția de artizanat etc.

– este o cale de valorificare superioară a tuturor categoriilor de resurse și în mod deosebit a celor naturale – altele decat cele tradiționale – și/sau a celor de mici dimensiuni – față de alte ramuri dominante ale economiilor, turismul se poate dezvolta și prin exploatarea resurselor de mici dimensiuni, dispersate, fiind din acest punct de vedere o componentă importantă a economiilor locale ;

– este considerat o parghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale – o soluție pentru prosperitatea zonelor defavorizate, un remediu pentru localitățile dezindustrializate, contribuind la utilizarea pe plan local a diferitelor resurse, a disponibilităților de forță de muncă ;

– contribuie la asigurarea unei circulații bănești echilibrate, realizate deopotrivă pe seama turismului intern și internațional ; în cazul turismului intern, prin cheltuielile făcute de turisti pentru procurarea de bunuri și servicii specifice, este redată circulației o parte din veniturile obținute de aceștia, realizandu-se în acest fel o echilibrare a cererii solvabile cu oferta (producția), atenuandu-se presiunile inflaționiste. În cazul turismului internațional, incasările valutare contribuie la atenuarea deficitului balanței de plăți, la consolidarea monedei naționale și a liberei convertibilități.

2.2 – Turismul și ocuparea forței de muncă

Turismul are un rol important în economie și prin faptul că generează noi locuri de muncă, avand din acest punct de vedere o contribuție majotă la atragerea excedentului de forță de muncă din alte sectoare și implicit la atenuarea șomajului. Relația dintre turism și utilizarea forței de muncă se manifestă în plan cantitativ și calitativ, direct și indirect.

Datorită complexității industriei turistice, a diversificării gusturilor și preferințelor consumatorilor turisti, a necesității individualizării vacanțelor numarul celor ocupați în sfera turismului față de ramurile cu structură apropiată este superior. Totodată dezvoltarea turismului, materializată prin creșterea numărului persoanelor ce întreprind o călătorie, a distanțelor de deplasare, a timpului alocat vacanțelor atrage după sine sporirea cantitativă a celor implicați în deservirea turistilor. În concordanță cu aceste evoluții și caracteristici s-au înregistrat creșteri semnificative ale numarului celor ce lucrează în hoteluri și restaurante, transporturi, agenții turistice, prestații de agrement etc.

Din punct de vedere calitativ, relația turism – forță de muncă poate fi exprimată printr-o multitudine de aspecte, între care : nivelul de calificare al celor ocupați în turism și structura forței de muncă pe trepte de pregătire, raportul între cei angajați cu timp total și timp parțial de muncă, proporția angajașilor seyonieri și fluctuația personalului, costul formării profesionale.

În privința pregîtirii profesionale se consideră că turismul reclamă un personal cu un nivel de calificare ridicat, cu un orizont larg de cunoștințe, bine instruit, cunoscător al unei limbi străine de circulație internațională, capabili să recomande și să promoveze produsul turistic. Un segment important al experților în domeniu apreciază că turismul este în realitate un debușeu pentru forța de muncă necalificată și slab calificată.

Din punct de vedere al fluctuației se apreciază că în medie, 35-40% din totalul lucrătorilor din turism sunt angajați temporar. Această situație influențează negative atat nivelul satisfacției lucrătorilor, cat și calitatea serviciilor.

Caracterul temporar al angajării lucrătorilor din turism, la care se adaugă și alte aspecte menționate, își pun amprenta asupra costului relativ ridicat al creării unui loc demuncă în turism și întreținerii acestuia.

Un aspect particular al relației turism – forță de muncă îl constituie efectul indirect al creșterii numarului celor ocupați în acest sector.

În calitatea sa de consumator de bunuri și servicii, turismul influențează benefic utilizarea forței demuncă în ramurile furnizoare ale acestuia, cum sunt : agricultura, industria alimentară, industria ușoară, industria materialelor de construcții etc.

Dezvoltarea durabilă a turismului

Odată cu societatea umană, procesul economic a urmat un traiect ascendent. În toate etapele istorice, oamenii au valorificat factorii de mediu prin calitatea lor de resurse economice. Astfel, din totdeauna a existat un plan de acțiune economic-mediu menit să satisfacă cerințele și nevoile umane. Pe măsura trecerii timpului, dar mai acut în ultimul secol s-a pus problema epuizării acestor resurse, dar și a degradării tot mai evidente a calității mediului înconjurător. La ora actuală există tot mai multe dovezi științifice că schimbările climatice globale au atins un punct critic.

În deceniul 7 al secolului trecut s-a pus problema limitării creșterii economice, deoarece produce schimbări de structuri și de funcționalitate a mediului natural; defrișările forestiere pentru extinderea așezărilor umane, a suprafețelor agricole, accelerarea eroziunii solurilor, multiplicarea formelor de poluare au fost semnalele cele mai clare referitoare la distrugerea mediului. La acestea se mai adaugă creșterea neomogenă a populației, industrializarea excesivă, extinderea căilor de comunicație, ritmul înalt de urbanizare, elemente care au susținut în mod continuu dezechilibrul din ecosistemele naturale.

Inițial termenul utilizat a fost de eco-dezvoltare folosit în domeniul agriculturii, pentru a realiza un echilibru între producția vegetală, animală și respectarea cerințelor de regenerare naturală a resurselor utilizate în acest domeniu (Mudgley James, 1995). În acest context, pe lângă ONU, a fost inițiată Comisia Brundland în anul 1987, care a propus utilizarea noțiunii de „dezvoltare durabilă“.

Astfel, dezvoltarea durabilă presupune exploatarea și valorificarea resurselor disponibile ale planetei, de orientare a dezvoltării economice și tehnologice, de orientare a investițiilor directe în așa manieră încât să satisfacă cerințele actuale și de viitor ale societății umane. Accentul este pus pe componenta ecologică a mediului înconjurător, iar preocupările de reducere a poluării s-au multiplicat. Scopul esențial este acela de a folosi mai rațional resursele naturale cu risc de epuizare și degradare și de realizare a unui standard de viață decent pentru generațiile viitoare, cu o distribuție echitabilă a veniturilor generale și specifice.

Creșterea preocupărilor pentru probleme de dezvoltare durabilă, a impus organizarea în 1992 a primei conferințe ONU (Earth Summit), apoi în 2002 la Johanesburg. Ulterior au mai fost inițiate conferințe internaționale (New York în 1997, Kyoto 2004, Montreal 2006) cu scopul de a reduce poluarea și efectele negative ale schimbării climatice globale.

În același context UE a realizat și adoptat în 2001, strategia la dezvoltare durabilă, reactualizată în 2006, pe măsura aderării de noi țări membre. Astfel fiecare țară, poate urma principalele coordonate ale acestei strategii și crea propria strategie națională de dezvoltare durabilă, în conformitate cu atributele specifice date de mediul natural, social și economic de mediu.

În ultimul deceniu, al prezentei configurații a UE, în strategia sa generală, dezvoltarea durabilă a devenit o preocupare esențială. Încă din anul 1997, prin Tratatul de la Mastricht aceasta a devenit un obiectiv politic cu aplicabilitate în toate țările membre. În anul 2001, CE întrunit la Goteborg (Suedia) a adoptat prima strategie de dezvoltare durabilă a UE; la acestea au fost aduse alte schimbări de conținut în 2002, 2005, 2006. Astfel, Consiliul UE, a aprobat o nouă strategie de Dezvoltare Durabilă, având în vedere că au fost acceptate noi țări membre. Aceasta are un caracter unitar, coerent cu o finalitate clară legate de un alt mod de exploatare și valorificare a resurselor mediului.

Concomitent cu consolidarea ideii de dezvoltare durabilă a economiei a început să se contureze și aplicările sectoriale. Primele abordări teoretice se datorează Organizației Mondiale de Turism. Alături de alte organisme ale ONU aceasta a încercat să aplice cerințele dezvoltării durabile la domeniul industriei turismului. Astfel, reprezentanții și experții OMT au prezentat propria viziune durabilă la Summitul de la Johanesburg din 2002.

La nivelul anului 2008 OMT a derulat o serie de acțiuni internaționale dedicate dezvoltării durabile a turismului. În acest sens, pot fi amintite următoarele manifestări:

Conferința Internațională privind aplicarea criteriilor de dezvoltare durabilă de la Barcelona, Spania, 6 octombrie 2008;

Conferința de dezvoltare durabilă din lumea arabă, Aman, Iordania, 17 octombrie 2008;

Conferința privind schimbările climatice și turismul durabil, Madrid, Spania, 5 iunie 2008;

Conferința Internațională privind aplicarea unor standarde în turism în zona Orientului Apropiat și a Mării Mediterane, Egipt, 17-19 decembrie 2008.

Toate formele și activitățile turistice sunt dependente de mediul înconjurător ale cărui componente devin resurse exploatabile. În acest context prin turism, sunt create acele produse care comercializează aceste resurse și le adaugă o valoare adăugată importantă. Astfel veniturile din turism au valori mai mari în raport cu resursele naturale și culturale folosite. Prin urmare interdependența dintre mediu și turism este mult mai evidentă și puternică.

Dezvoltarea durabilă a turismului include un grup de principii directoare, reprezentate prin:

– asigurarea condițiilor de practicare a turismului de un număr cât mai mare de persoane, ca o componentă a drepturilor omului și o liberă circulație a persoanelor;

-realizarea unei solidarități în interiorul generației și între generații ca promotori ai turismului;

– cultivarea unui turism axat pe servicii de calitate și atent față de cerințele de protecție a mediului;

– implicarea în aplicarea dezvoltării durabile a mediului de afaceri și a partenerilor sociali;

– coerența temporală și spațială a politicilor de dezvoltare a turismului la nivel național, regional și local;

– aplicarea unor evaluări de impact și de mediu pentru toate formele de turism;

– utilizarea celor mai noi informații și rezultate din cercetarea de mediu cu rol major în stabilirea coordonatelor dezvoltării durabile;

– introducerea în strategiile sectoriale durabile a principiilor de precauțiune și de plată a unor taxe de către poluatori.

În aplicarea acestor principii se are în vedere reducerea efectelor negative ale turismului. Pentru a include turismul într-o abordare durabilă se cer realizate câteva obiective esențiale:

– susținerea activităților turistice care aduc cele mai reduse impacturi asupra mediului;

– reducerea formelor de poluare produse de turism;

– respectarea diversității și a identității culturale, a egalității de șanse și diminuarea discriminării de orice tip;

– aplicarea unor proiecte în turism bazate pe inovare și competitivitate economică, socială, unde prosperitatea individuală și colectivă să fie în concordanță cu starea mediului;

– respectarea recomandărilor și legislației convențiilor internaționale, mai ales a celor din UE pentru a extinde aplicarea dezvoltării durabile.

Realizarea concretă a acestor obiective trebuie să aibă în vedere conexiunile turismului cu celelalte sectoare economice, fiind știut că acest sector suportă multiple influențe directe și indirecte. În acest context dezvoltarea durabilă a turismului presupune un echilibru constant și continuu între existența, dezvoltarea turismului și protecția mediului înconjurător.

Turismul durabil acoperă toate formele și activitățile din industria ospitalității, incluzând turismul convențional de masă, turismul cultural, turismul de afaceri, turismul rural, turismul de croazieră, turismul religios, turismul sportiv și turismul urban. Procesul de orientare către durabilitate trebuie să fie, în mod normal, coordonat la nivel național de către factorii guvernamentali și susținut de factorii locali, la nivelul comunităților.

Scopul realizării unui turism durabil trebuie să fie subordonat planurilor naționale și regionale de dezvoltare economică și socială. Acțiunile pot acoperi scopuri economice, scopuri sociale, ori scopuri ecologice.

2.4.Avantajele dezvoltării durabile în turism

Aplicarea cerințelor de dezvoltare durabilă are implicații multiple. Existența unor ținte generale și specifice aduc avantaje reale în asigurarea unei creșteri economice sănătoase în echilibru cu păstrarea calității actuale a mediului înconjurător. În acest sens se pot prezenta următoarele avantaje:

redactarea și aplicarea unui cadru legislativ și instituțional; în acest sens instituțiile guvernamentale dețin departamente cu preocupări privind dezvoltarea durabilă. De asemenea reglementările legislative pot impune măsuri restrictive asupra poluării și de aplicare a unor indicatori specifici de evaluare;

politici și strategii prin care se stabilesc obiectivele principale și secundare și apoi transformarea acestora în acțiuni; prin intermediul acestora se pot crea programe de gestionare durabilă a mediului natural și antropic existent;

abordarea resurselor- înseamnă că fiecare program de acțiune să dispună de fonduri de punere în realitate a obiectivelor prioritare; în acest context un rol esențial îl deține politica bugetară și financiară, nivelul inflației, a evoluției cursului de schimb. Găsirea de resurse pentru respectarea cerințelor dezvoltării durabile presupun retehnologizare, modernizare a multor sectoare economice; în domeniul turismului alocarea de resurse se face prin parteneriatele public-private și realizarea de proiecte eligibile pentru fondurile europene dedicate protecției mediului;

tehnici și tehnologii nepoluante ce oferă soluțiile de reducere a formelor de poluare, de punere în practică a conceptului de dezvoltare durabilă.

Dezvoltarea durabilă deține avantaje vizibile în momentul în care este însoțită de acțiuni orientate către protecția mediului. În plus, acest tip de dezvoltare economică solicită contribuția unităților de cercetare-inovare pentru a se asigura noi mijloace și soluții ecologice.

Societatea umană modernă a realizat rapid faptul că nivelul actual de producere a bunurilor, serviciilor contribuie direct la distrugerea mediului înconjurător; inițiativele au fost de multe ori fragmentate și nu au avut caracter obligatoriu pentru toate statele lumii. În ultimele patru decenii se înregistrează o implicare a multor actori (parteneri) care dețin o viziune mai precisă a intervențiilor necesare. În acest sens, pot fi semnalate programe derulate de Fondul Monetar Internațional, P.N.U.D., PHARE, Life@Mediu, agenția Europeană de Mediu. Prin aceste programe se creează o modelare a procesului economic în favoarea ocrotirii naturii. De asemenea, se ajunge la schimbarea mentalităților, comportamentelor pentru a schimba percepția populației despre importanța echilibrului ecologic al ecosistemelor naturale.

Punerea în aceeași ecuație a avantajelor și a participanților care pot realiza dezvoltarea durabilă aduce în prim plan conștientizarea din partea populației și implicarea în luarea deciziilor economice și sociale. În acest fel prin prisma dezvoltării durabile se pune accent pe o nouă redistribuire mai echitabilă a veniturilor care se poate realiza la nivel intergenerații și intragenerații.

CAPITOLUL 3 – Corelatia dintre dezvoltarea economica a judetului Pahova si turism.

3.1 Considerații generale despre județul Prahova- (scurt istoric)

Situat pe pantele sudice ale Carpatilor, in apropiere de curbura acestora, judetul Prahova cuprinde un teritoriu ce se intinde de pe culmile inalte ale muntilor pana in campie, pe malurile Ialomitei. Aceasta situatie confera judetului o mare varietate  a conditiilor fizico-geografice si, implicit,  a celor economico-geografice.

Situat in partea centrala a Romaniei si avand o suprafata de 4.716 kmp, judetul Prahova are o populatie de 872.900 locuitori si o densitate de 184,9 locuitori/kmp, fiind al doilea dupa Bucuresti din acest punct de vedere. Locuitorii acestui judet locuiesc in 100 de localitati: 2 municipii, 12 orase si 86 comune, urbanizarea judetului fiind de 52,4%, iar structura populatiei active avand urmatoarea structura: 54,3% industrie, 26,1 % agricultura, 7,1 % constructii si 12,5 % servicii.

Resedinta administrativa a judetului este municipiul Ploiesti cu o populatiei de 252.715 locuitori, al 9-lea din Romania din punct de vedere al populatei. Ploiestiul este al doilea oras dupa Bucuresti ca industrie. Situat pe pantele sudice ale Carpatilor, aproape de curbura acestora, Judetul Prahova este caracterizat de diferite forme de relief – munti 26,2 % (Vf. Omul – 2505 m), dealuri 36,5 % si campii 37,3%. Principalele resurse naturale sunt: petrol, gaze naturale, carbune, sare, calcar, folosite in industrie.

Judetul Prahova, simbol PH, este situat pe valea Prahovei, intre Campia Baraganului si Muntii Carpati, in provincia istorica Muntenia. Se invecineaza cu judetele Brasov, Buzau, Ialomita, Ilfov, Dambovita.

Relieful: In nord Muntii Bucegi (Vf. Omu 2507m, Vf. cu Dor 2029, Vf. Furnica 2103, Muntii Baiului cu Vf. Neamtului de 1923m si Vf. Baiu Mare de 1895m, Grohotisului cu Vf. Grohotis de 1767m, Muntii ciucas cu Vf.ciucas 1954m, Gropsoarele 1883m, Vf. Tatarul Mare de 1476m; dealuri subcarpatice pana in zona de campie in sudul judetului Prahova.

Bazine hidro: Bazinul Prahovei, Bazinul Doftanei cu Lacul Paltinoasa, Bazinul Teleajenului cu Lacul Teleajen, Bazinul cricovului, raul Ialomita  (portiune din bazinul mediu); Lacul Fulga pe Balana – Ghighiu.

Din punct de vedere al organizarii administrative, judetul Prahova are 104 de unitati administrativ teritoriale, din care 14 urbane (2 municipii si 12 orase) si 90 de comune.

Dispunand de o mare varietate a reliefului, cu un cadru natural de exceptie, teritoriul judetului asigura conditii favorabile culturii cerealelor, pomiculturii, zootehniei si silviculturii. Subsolul a asigurat de-a lungul anilor insemnate resurse de titei, gaze naturale, carbune, sare si alte roci utile, a caror extractie si prelucrare au marcat, incepand cu mijlocul secolului al XIX-lea, evolutia economica a acestei regiuni.

   Teritoriul actual al județului Prahova a cunoscut o înflorire deosebită în sec. XVII-XVIII, o dată cu exploatarea intensivă a zăcămintelor de sare de la Slănic și Teișani și dezvoltarea comerțului cu sare. În această perioadă, documentele menționează prezența a nenumărate localități, printre care Câmpina, Vălenii de Munte, Slănic, Telega, Teișani, Filipești, Ploiești, Târgșor, Gherghița, Podeni ș.a. Secolul al XIX-lea este marcat de intensificarea explorării zăcămintelor de sare de la Slănic și Telega, de începerea explorării zăcămintelor de țiței și a înființării primei distilerii de petrol din România (la Râfov, 1857), de apariția primelor fabrici de sticlă (1830), postav (1886), bere (1898) de la Azuga și hârtie (1882) la Bușteni, construirea căii ferate Sinaia-Predeal (dată în folosință la 10 iunie 1879), precum și de ecourile revoluțiilor de la 1821 și 1848, ale funcționării (între 10 martie 1835-30 sept. 1836) falansterului de la Scăeni, înființat de Teodor Diamant, de efervescența unionistă de la 1859, de cucerirea independenței țării în 1877 ș.a. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, industria de extracție și prelucrare a țițeiului devine principala activitate economică a județului Prahova. Perioada interbelică a fost marcată îndeosebi de criza economică din 1929 și de amploarea și forța acțiunilor de luptă ale muncitorilor petroliști și de la căile ferate din ianuarie-februarie 1933.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, câmpurile petrolifere prahovene, și mai ales orașul Ploiești au suferit mari pagube de pe urma bombardamentelor aeriene anglo-americane și germane. Instaurarea guvernului condus de Petru Groza, la 6 martie 1945, a reprezentat punctul de pornire al instaurării comunismului în România, în parametrii căruia a evoluat și județul Prahova timp de 45 de ani, până la prăbușirea acestuia în decembrie 1989.

.

3.2 Caracteristici economice

Judetul Prahova are, prin traditie, o vocatie economica industriala. Ponderea industriei din punctul de vedere al cifrei de afaceri in totalul activitatii economice este de aproape 50%, iar in cadrul activitatilor industriale, principalele ponderi le detin industria extractiva, de prelucrare a titeiului și cocsificare a carbunelui, industria alimentara, a bauturilor și a tutunului si industria de mașini și echipamente. La productia industriala a Romaniei, Prahova contribuie intr-o masura importanta prin urmatoarele domenii: extractia petrolului, gazelor naturale, carbunelui, constructia de utilaje pentru exploatari geologice, foraj și exploatarea puturilor de petrol, petrochimie, productie cabluri de otel, anvelope, mase plastice, echipamente hidraulice, pompe, macarale, produse chimice și petrochimice, mobila, materiale de constructii, tesaturi, confectii textile, vinuri, bauturi spirtoase si racoritoare, legume și fructe conservate, produse lactate și de carmangerie.

Ca dovada a potentialului, facilitatilor si stabilitatii economice a judetului, precum si a deschiderii autoritatilor catre o economie moderna, europeana, mari investitori straini – companii multinationale puternice la nivel mondial, au ales judetul Prahova pentru a-si derula afacerile in Romania: OMV Petrom, Lukoil, Yazaki, Timken, Cameron, Johnson Controls, Lufkin, Weatherford, Toro, Honeywell Service, Michelin, Dalkia, Apa Nova – Veolia, Linde Gaz, Mayr Melnhof, , Holcim Group, Swisspor, Procter & Gamble, Unilever, Alinso Group, Dibo , Coca-Cola.

Agricultura si industria alimentara

Judetul Prahova are o suprafata Agricola de 272.834 hectare, cu o pondere de cca. 2% din suprafata agricola a tarii. Suprafata agricola a judetului este distribuita astfel: 53% – suprafata arabila, 26% pasuni, 13% fanete, 5% livezi si 3% podgorii de vita de vie.

In sectorul vegetal, culturile preponderente sunt: cereale pentru boabe, porumb si boabe, plante uleioase, floarea soarelui, cartofi, legume, fructe, struguri. In zootehnie, efectivul de animale, precum si sectorul avicol, asigura disponibilul si pentru alte judete ale tarii.

Principalele produse ale ramurilor sectorului agricol sunt: cereale, fructe, struguri, lapte, carne.

Industria alimentara si de bauturi este excelent reprezentata in ansamblul economiei prahovene, producand produse de panificatie, preparate din carne, produse lactate, conserve din legume si fructe, bauturi spirtoase, sucuri naturale si bauturi carbogazoase, vinuri. Vinurile produse in Judetul Prahova sunt de o calitate superioara, renumite fiind indeosebi vinurile rosii, care au facut ca judetul Prahova sa fie cunoscut ca „patria vinurilor rosii”.

Regiunea Prahovei ofera atractii turistice cu totul remarcabile, care ilustreaza intr-o maniera cvasi-completa intreaga paleta de atractii specifice turismului peisagistic – montan, turismului balnear, turismului cultural – istoric, turismului tematic, turismului religios, turismului de afaceri etc.

Amenajarile moderne si care corespund celor mai inalte exigente de cazare si de dotare tehnica, fac ca multe dintre hotelurile importante din judetul Prahova sa fie apreciate din punctul de vedere al turismului de afaceri.

Capitolul 4. Studiu de caz : Stațiunea SINAIA

4.1. Potențialul turistic al STAȚIUNII SINAIA

Potențialul turistic prin varietatea componentelor sale reprezintă condiția esențială a dezvoltării turismului și este reprezentat prin ansamblul elementelor ce reprezintă atracții turistice și care se pretează unei amenajări pentru vizitare și totodată pentru primirea calotărilor.

Sinaia este o statiune turistica permanenta. Masivul Bucegi se inalta deasupra orasului Sinaia. Varfurile sale sunt printre cele mai inalte din Carpati, Varful Omu avand  2505m. Se poate ajunge cu usurinta la altitudine luand telecabina din centrul statiunii Sinaia pana la Varful cu Dor. Statia de telecabina se afla in spatele Hotelului Montana, pe strada Theodor Aman. Sunt doua opriri pe traseu: una la 1400 m si cealalta la 2000 m. Daca alegi sa revii in statiune pe jos, urmeaza potecile marcate. Coborarea de la Cota 2000 iti va lua cam doua ore. Cei care doresc sa petreaca ma mult timp pe munte au la dispozitie cabane cu camere in regim hostel. Printre acestea, Cabana Valea cu Brazi si Cabana Miorita la 2000 m si Hotelul de trei stele Cota 1400 la 1400 m. Terenul este accidentat iar pe varf vremea se poate schimba cu usurinta fara avertismente.

In timpul verii, trasee turistice totalizand peste 150 km sunt marcate si disponibile pentru iubitorii de drumetie. Din Sinaia se poate urca la Cabana Babele, Cabana Vf. cu Dor, Cabana Vf. Omu, Cabana Piatra Arsa, Cabana Valea Dorului, Cabana Zanoaga, Poiana Stanei,Cabana Piscul Cainelui, Crucea Caraiman. Unele dintre aceste trasee pot fi parcurse chiar cu bicicletele de munte. Cei ajunsi pe platoul Bucegilor pot admira Babele si Sfinxul, monumente ale naturii, modelate de factori de eroziune naturali.

In timpul iernii, pantele montane se transforma in partii de schi, oferind cea mai importanta zona de schi de altitudine din Valea Prahovei. Domeniul schiabil Sinaia cuprinde 16 partii si trasee de schi si 7 instalatii de transport pe cablu (doua telecabine, o telegondola, trei telescaune, trei baby ski-lifturi). Lungimea totala a partiilor de schi este de 22 km. Partiile, cu diverse grade de dificultate, sunt potrivite pentru toate categoriile de iubitori ai sporturilor de iarna. De asemenea, exista partie pentru saniute, o partie de bob si trasee pentru snowmobile. La dispozitia turistilor care nu poseda echipament adecvat si doresc sa invete ski sau snowbord exista scoli de schi cu monitori foarte bine pregatiti, vorbitori de limbi straine precum si centre de inchiriere de echipament sportiv.

4.1.1 Poziția geografică și căile de comunicații

Pentru o stațiune turistică, poziția geografică și accesibilitatea sunt deosebit de importante. Acestea pot influența într-o măsură hotărâtoare fluxurile turistice.

Sinaia (la 62 km de Ploiesti la 45 km de Brasov), isi merita cu prisosinta numele de „Perla a Carpatilor“; in bazinul superior al Prahovei (la 850 m altitudine medie), vegheata de masivul impadurit al Garbovei si catarata pe ultimele pante ale muntelui Furnica. Este beneficiara a unor daruri naturale carora omul le-a adaugat dotari si amenajari corespunza toare. Cunoscuta statiune de odihna, de tratament si de sporturi de iarna, Sinaia ofera turistilor o atmosfera placuta. Iernile sunt blande datorita versantilor muntosi care adapostesc statiunea (temperatura medie in ianuarie este -3.50C iar temperatura medie anuala este 5,5 – 6,50C). Iarna cad zapezi abundente, stratul mentinandu-se de la sfarsitul lunii septembrie pana la sfarsitul lunii martie (grosimea medie: 50 cm).

Amatorii sporturilor de iarna au la dispozitie: partii de schi de diferite grade de dificultate, partii de sanius, pista de bob, scoala de schi (pentru copii, incepatori si avansati), centre de inchiriere a materialelor si echipamentului pentru schi, mijloace de transport pe cablu (telecabina, telescaun, teleski, babyski).

Vara, numeroase poteci marcate invita la drumetii in mirificul cadru natural din jurul statiunii sau la excursii in Muntii Bucegi. De asemenea, se organizeaza serbari distractive, programe folclorice, carnavaluri, totul pentru ca oaspetii statiunii sa se simta cu adevarat excelent.

Caile de acces sunt: feroviare – gara Sinaia pe linia Bucuresti – Brasov,

rutiere – DN 1 (E 15) de la Bucuresti sau de la Brasov. Busteni (la 75 km nord-vest de Ploiesti si la 135 km nord-vest de Bucuresti), statiune balneoclimaterica si de odihna asezata (la o altitudine de 882 m) la poalele muntelui Caraiman, ai carui pereti coboara ametitor de la aproape 2.000 de metri, dand peisajului o salbatica maretie. Statiunea are o pozitie minunata, fiind denumita si „poarta Bucegilor“ deoarece de aici se deschid numeroase cai de patrundere in acest masiv, leagan al turismului de munte si al alpinismului romanesc.

4.1.2 Potențialul turistic natural

Ca statiune montana, activitatile de agrement sunt orientate in primul rand pe excursiimontane usoare, trasee turistice montane in Muntii Bucegi si Muntii Baiului, trasee de alpinism,sporturi de iarna. Amatorii de excursii se pot delecta cu trasee montane usoare, cu un parcurs de2-3 ore, care asigura o plimbare agreabila prin padurile de brad. De asemenea, Sinaia dispunede numeroase trasee turistice montane, trasee de alpinism, ski randonee, trasee pentru velo toutterrain in timpul verii). Sinaia ofera turistilor si numeroase posibilitati de practicare a sporturilor favorite.

Versantul Vest

(Versantul de vest) – echipat cu telescaunul Valea Dorului, completatde teleschiuri (2) dintre care numai unul functioneaza in mod exceptional.Aceasta este partea din domeniul schiabil care primeste cel mai mare numar de schiori.Regularitatea pantelor si intinderea lor favorizeaza practicarea unui ski pe scara largafolosind fie traseul principal, fie pe cel secundar (culoare rosie si albastra)

Versantul Est

– (Versantul de Est) – (care domina Sinaia) se intinde de-a lungul linieitelecabinei.De o foarte buna calitate tehnica, partia Carp urmareste indeaproape traseul linieitelecabinei, avand pante abrupte de aceea fiind marcata cu culoarea neagra.Partia Vanturis urmareste traseul fostului drum forestier si se prezinta sub forma unei benzi relativ omogena in panta si pe latime. Amandoua permit sosirea la Cota 1400oferind un schi atractiv, rezervat totusi schiorilor avansati si foarte avansati.Alte domenii (mai limitate ca marime) au existat. In prezent scoaterea din functiune atransportului pe cablu le face inaccesibile si putem spune ca frecventarea lor estemarginala.

Clima- Clima statiunii Sinaia este influentata de pozitia localitatii in cadrul culoarului prahovean, care face ca aici sa se inregistreze o foarte slaba intensitate acurentilor de aer. Iernile sunt lipsite de geruri prea aspre, lunile de vara suntracoroase, toamnele, lungi si senine, primaverile, relativ blande, toate acesteacontribuind ca Sinaia sa fie preferata de numerosi turisti din tara si de pestehotare. In Muntii Bucegi, clima si-a pus puternic amprenta asupra reliefului,influentand aparitia unor forme mai putin intalnite in alte masive (Babele,Sfinxul, Ciupercile). Vantul, asociat cu apa precipitatiilor, a actionatnecontenit asupra rocilor, modelandu-le, transformandu-le, mai repede saumai incet, prin procesele de deflatie si coroziune. Efectele acestor procese sevad peste tot in Bucegi, stancile culmilor Gutan, Tiganesti, Bucsoiu, Caraiman, Costila, Furnicaavand numeroasele "fete" slefuite de vint. Temperatura medie anuala, inregistrata la statiameteorologica ce functioneaza la Sinaia, din 1888, este de 6,1 grade celsius, cu medii cuprinseintre -3,9 grade celsius in ianuarie, -3,1 grade celsius in februarie si 15,7 grade celsius in iulie

Calități terapeutice -aerul curat al statiunii Sinaia este renumit in toata lumea pentru calitatile sale terapeutice atragand multi turisti ce sufera de astm si alte boli respiratorii.

Rețeua hidrografică – Principalul curs de apa care strabate Sinaia, este raul Prahova, ale carui izvoare se gasesc la Predeal. Intre localitatile Busteni si Sinaia, in albia raului Prahova curg mai multe paraie, unele venind dinspre Bucegi: Valea Cerbului, Valea Alba, Valea Jepilor, Valea Urlatoarea, Valea Babei, Valea Pelesului, Valea Casariei, Valea Iancului, Valea Zgarbura, Valea Izvorul Dorului, Valea Larga. Pana la altitudinea de 1200 m, aceste paraie sunt intermitente, dupa care devin permanente, cu un debit ce oscileaza in functie de precipitatii. In zona Sinaiei se afla si o bogata retea de ape subterane, atat in partea de vest, cat si in cea estica. In partea de est, apele subterane se gasesc cantonate in structuri acvifere, roci poroase, permeabile (conglomeratele de Bucegi). Acestea acumuleaza apa din precipitatii, dand nastere la izvoare, mai mari sau mai mici, ce formeaza torenti tumultuosi; la randul lor, acestia, uniti, formeaza paraie ce erodeaza necontenit stanca muntelui. In partea vestica a localitatii, apele subterane, aflate in rocile marnocalcaroase, puternic fisurate, circula sub forma unor suvoaie ascunse, facandu-si aparitia la suprafata prin izvoare ce pot fi intalnite la poalele Garbovei si care dau nastere mai multor torenti sau paraie: Cumpatu, Valea Rea, Valea Cainelui, Gagu, Valea lui Bogdan. Debitul Prahovei creste treptat de la 0.59 mc/s, la Azuga, la 5,13 mc/s la confluenta cu Izvorul Dorului, ca urmare a contributiei paraielor Tufa, Cumpatu, Valea Rea, Valea Cainelui, Peles, Casaria, Valea Iancului, Zgarbura si Izvorul Dorului, care se varsa in perimetrul statiunii. Este un debit relativ constant, el marindu-se numai cand cad ploi abundente sau cand zapezile se topesc brusc, de obicei toamna si primavara. Iarna, datorita zapezii si inghetului de lunga durata, regimul de scurgere al paraielor mentionate este diminuat in buna masura, la acestea adaugandu-se si o slaba alimentare din izvoare. Vara, in schimb, alaturi de Prahova, paraiele care impanzesc teritoriul Sinaiei dau statiunii un plus de frumusete, imbie la popasuri sau excursii pe malurile lor, intregind natura locurilor cu susurul specific apelor de munte.

Vegetația și fauna sunt elemente de o contribuție însemnată la realizarea calității superioare a peisajului aferent stațiunii Sinaia. Aceasta este amplasată în cadrul unei păduri de conifere. Împrejurimile sale, situate la altitudini diferite, aparțin mai multor etaje de vegetație.

Vegetatia – In statiunea Sinaia si in imprejurimile sale, covorul vegetal este deosebit de variat, aflandu-se in concordanta cu conditiile fizico-geografice specifice acestei extremitati a Carpatilor Meridionali. In etajele montan inferior si montan mijlociu, se intalnesc mai frecvent fagul, bradul si molidul, la care se mai adauga laricea, paltinul, ulmul de munte, frasinul, plopul tremurator, mesteacanul. Etajului montan superior ii sunt caracteristice numai molidisurile pure prezente la peste 1500 m altitudine, in Valea lui Carp, Valea Pelesului, Valea Izvorului, etc. Etajul subalpin cuprinde laricea si molidul, sub forma de palcuri. Tot aici mai apar jneapanul si arinul de munte. Pajistile si tufisurile alpine acopera cele mai mari inaltimi ale muntilor, care se remarca printr-un covor vegetal adaptat la vant, uscaciune si temperaturi mai scazute. In aceasta zona intalnim pernitele de iarba rosioara si tufisurile de ochiul gainii. In etajul montan intalnim rar alunul, liliacul salbatic; acestea din urma numai la stanca Sfanta Ana si in Poiana Caprei, din padurea de pe Piatra Arsa. Dintre plantele ierboase, cele mai frecvente sunt: captalanul, feriga, fragul, ghiocelul, pedicuta, pelinul, podbalul, sovarful, sunatoarea, trei frati patati, zburatoarea, s.a. Mentionam ca in padurile si poienile din preajma Sinaiei se intslnesc mai multe varietati de ciuperci, unele dintre ele comestibile: manatarca sau hribul, iutarul, buretele serpesc, creasta cocosului, zbarciogul, urechea babei, buretele cu peruca, ciuperca alba de padure, pastravul de fag, ghebele si rascovul. De la un anotimp la altul, padurile din zona Sinaiei au un aspect deosebit: primavara, domina o culoare verde- deschides, iar vara, verde-intens; toamna, de pe la jumatatea lunii septembrie pana aproape de caderea brumei, verdele constant al brazilor se armonizeaza cu coloritul aramiu al foioaselor, pana in clipa cand acestea isi scutura frunzele.

Fauna – Dintre animalele salbatice refugiate in locuri ferite din imprejurimile Sinaiei, amintim cateva de interes cinegetic: cerbul, ursul, caprioara, capra neagra, mistretul, lupul, vulpea, rasul. Acestora li se adauga veverita, iepurele si diferiti soareci de padure. In apele cristaline din zona, pastravul isi are un mediu prielnic de viata. Dintre pasari pot fi mentionate: mierla, gaita, pupaza, cotofana, ciuful de padure, vulturul plesuv, cocosul de munte, gaina salbatica sau gainusa, privighetoarea, ciocanitoarea, codobatura, cucul, cinteza.

4.1.3.Rezervații naturale

Principalele rezervații naturale în arealul stațiunii sunt:

Rezervația "Arinișul de la Sinaia – Cumpătu" se află pe teritoriul administrativ al orașului Sinaia, în apropierea cartierului Cumpătul, la poalele munților Baiului.

A fost declarată arie protejată de interes național care corespunde categoriei a IV-a IUCN prin Legea nr. 5 din data de 6 martie 2000 și care se află sub patronajul Academiei Române – Institutul Biologic din București.

Este o rezervație naturală de tip mixt ce se întinde pe o suprafață de 32,10 ha și care reprezintă o zonă impădurită ce adăpostește o vegetație higrofilă. Rezervația a fost înființată cu scopul de a proteja și conserva câteva specii arboricole, printre care arinul alb (Alnus incana), care este și specia predominantă, și răchita roșie (Salix purpurea).

În cadrul rezervației se mai întâlnesc specii de arbori, precum carpenul, paltinul de munte, fagul, arbuști, precum păducelul, socul, măceșul și specii de flori, cum sunt piciorul cocoșului, crinul de munte, brândușa de toamnă sau laptele cucului.

În ceea ce privește fauna, este reprezentată de mamifere, precum mistrețul, vulpea, lupul, șoarecele gulerat, reptile, broaște, păsări și insecte.

În cartierul Cumpătul, se mai află o stațiune ecologică UNESCO – J. Y. Cousteau, care aparține Universității București, în cadrul căreia se află și un muzeu dedicat faunei munților Bucegi.

Obiective turistice –

Castelul Peles -Construcția castelului Peleș a început cu aproximativ 150 de ani în urmă, la cerința principelui Carol, care s-a îndrăgostit de peisajul de la Sinaia. În momentul finalizării, castelul era una dintre cele mai moderne reședințe regale din Europa, având curet electric, lift interior, încălzire centrală, 170 de dormitoare și peste 30 de băi. În 1953 castelul a fost confiscat de autoritățile comuniste și transformat în muzeu.

Castelul Pelisor – Este un castel de mici dimensiuni construit în parcul castelului Peleș. Pelișor are doar 99 de încăperi, față de Castelul Peleș cu 170, iar întreaga casă a fost decorată pentru a fi o reședință prezidențială ce poartă amprenta unei personalități puternice: regina Maria.

Parcul Dimitrie Ghica – Gradina datează încă din 1881 și a fost amenajată de arhitectul peisagist elvețian Eder. Principalul obiectiv din parc este o bancă ce datează din 1905, construită de Carol I. Tot aici se poate vizita Muzeul Rezervației Naturale Bucegi și o elegantă clădire a fostului cazino.

Casa Nicolae Iorga – Casa lui Nicolae Iorga a fost construită în anul 1918, la intersecția dintre străzile Calea Codrului și Gheorghe Doja din cartierul Furnica. Este realizată în stil românesc, după planurile arhitectului Bortonovski.

Manastirea Sinaia (de unde provine si numele statiunii), numita astfel dupa muntele Sinai, vizitat de ctitorul ei, Spatarul Mihail Cantacuzino. Manastirea a fost ctitorita in 1690 si este unul dintre cele mai importante lacasuri de cult de pe Valea Prahovei. Veti regasi aici Biserica Veche “Adormirea Maicii Domnului” (construita intre 1690 si 1695), cu pictura realizata de Parvu Mutu Zugravul, Paraclisul “Schimbarea la Fata”, cu pictura originala din 1695, Biserica Noua “Sfanta Treime”, construita intre 1842-1845, precum si cavoul lui Tache Ionescu, important om politic, alaturi de un bust sculptat in marmura alba al Adinei, cea de-a doua sotie.

Cazarea in Sinaia – 108 unități de cazare sunt disponibile în Sinaia

Situat în Sinaia, Hotelul Regal oferă apartamente spațioase și elegant mobilate, cu vedere pitorească și cadă spa. Sunt oferite gratuit internet Wi-Fi și parcare.

Barul hotelului servește cafea proaspătă, ceai și diverse băuturi, într-o atmosferă primitoare.

Regal are o terasă în aer liber, cu zonă pentru grătar, și există o sală de fitness.

Hotelul Rina Sinaia este situat în centrul stațiunii, la 2 minute de mers pe jos de parcul Dimitrie Ghica. Acest hotel elegant oferă servicii spa și are o piscină interioară, o saună și facilități de fitness.

Proprietatea asigură parcare privată gratuită și acces gratuit la internet Wi-Fi în tot hotelul. Hotelul include o cafenea, iar restaurantul servește un mic dejun tip bufet și preparate din bucătăria internațională.

Facilitățile spa sunt disponibile gratuit. La cerere, se pot aranja masaje.

Toate camerele hotelului Rina Sinaia oferă ferestre mari cu vedere la munții din jur. De asemenea, au TV cu ecran plat și baie privată cu duș sau cadă.

Castelul Peleș este la 2 km de proprietate. Primăria și gara din Sinaia sunt la 300 de metri, iar mănăstirea din Sinaia este la 800 de metri de hotel.

Situat la o plimbare de 10 minute de centrul stațiunii Sinaia, Hotelul Caraiman se află la 750 de metri de cea mai apropiată telecabină spre zona de schi Cota 1400. Gara stațiunii se găsește la 100 de metri.

4.2. Tipuri și forme de turism în statiunea Sinaia

4.2.1.Tipuri de turism

Datorită potențialului turistic deosebit de bogat, statiunea Sinaia favorizează practicarea următoarelor tipuri de turism:

– turismul montan de drumeție – Sinaia (800m) – Cota 1400 – Curmatura Varfului cu Dor (1940m) – Hotel Pestera (1610m)

Marcaj: Banda Rosie; Durata 6 ore; Accesibil tot timpul anului

– Sinaia (800m) – Piciorul Pietrei Arse – Cabana Piatra Arsa (1950m) – Hotel Pestera (1610m)

Marcaj: Banda Albastra; Durata 5 ore; Nerecomandat iarna pe sectorul Piciorul Pietrei Arse.

– turismul de agrement- susținut de cunoașterea unor monumente ale naturii, unor monumente arhitectomice, scopuri arheologice, aspecte etnografice sau alte valori social-culturale;

– turismul balneo- terapeutic – este practicat datorită apelor cu proprietăți curative care sunt recomandate pentru tratarea diferitelor afecțiuni;

– turismul cultural – se concretizează în vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric (monumente, castele, edificii religioase, parcuri și grădini), vizitarea muzeelor, participarea la evenimente culturale (spectacole de muzică, festivaluri de muzică, de dans, de film, folclorice, sărbători tradiționale, expoziții, târguri)

– turismul științific – bogata fauna cinegetică și piscicolă, flora rezervațiilor naturale constituie obiective de mare interes științific;

– turismul sportiv – de tip alpinism, schi alpin, schi fond, echitație, mountainbike, deltaplanorism și planorism, vânătoare și pescuit sportiv în zonele colinare și montane ale județului – în Statiunea Sinaia.

– turismul de afaceri – Turismul de reuniuni este o componentă dinamică în economia turismului statiunii Sinaia care înglobează pe lângă activitățile turistice comune (cazare, catering, transport) și o serie complexă de servicii specifice organizării profesioniste de conferințe, programe motivaționale, întruniri;

4.2.2. Forme de turism

Oferta turistică diversificată a statiunii Sinaia creează posibilitatea practicării unor forme de turism variate. Dezvoltarea acestora poate contribui la promovarea pe scară largă a produsului turistic local.

– în funcție de proveniența fluxurilor turistice, activitatea turistică din statiunea Sinaia se poate manifesta sub două forme: turism intern (național) și turism internațional;

– după gradul de mobilitate a turismului, acesta poate fi: de sejur și itinerant (de tranzit)

Pentru statiunea Sinaia este necesar să se facă trecerea de la un turism de tranzit la cel de sejur, prin dezvoltarea ofertei turistice, care să atingă nivelul pretins de turiști, prin introducerea pe piață a noi produse turistice;

– după numărul participanților se poate vorbi de turism individual și turism de grup, ambele forme fiind practicate pe teritoriul statiunii Sinaia;

– după perioada anului în care se realizează acțiunea turistică, aceasta este: continuă, sezonieră, ocazională sau se desfășoară la sfârșit de săptămână;

– în funcție de vârstă și ocupație, se pot practica următoarele forme de turism: turism pentru tineret, pentru vârsta adultă, pentru vârsta a treia și turismul social;

– folosind drept criteriu de clasificare tipul de mijloc de transport utilizat în efectuarea călătoriei, formele de turism practicat pe teritoriul județului pot fi grupate în: drumeție (cuprinzând deplasările pedestre în zone nepoluate, excursiile montane și alpinismul, pescuitul și vânătoarea), turismul rutier .

Pârtii și mijloacele (instalații) de transport pe cablu:

Sinaia detine cel mai intins domeniu schiabil din Romania, din cate stim noi. In acest moment sunt 16 partii de schi omologate, cu peste 16 kilometri schiabili. Mai jos gasiti toate partiile de schi din Sinaia, cu informatii despre dificultate, lungime, instalatii de cablu si tunuri de zapada.

Domeniul schiabil Sinaia este format, astfel, din 4 partii usoare, 8 partii medii si 3 partii dificile, insumand aproape 17 kilometri schiabili. Partiile sunt deschise in functie de grosimea stratului de zapada, dar si de conditiile meteo din statiune sau de la Cota 1400 si Cota 2000.

1. Valea Dorului 1 – medie, 775 m, deservita de telescaun

2. Valea Dorului 2 – medie, 804 m, deservita de telescaun

3. Valea Dorului Varianta – medie, 895 m, deservita de telescaun + 3a si 3b – trasee de 500 m si 1000 m

4. Valea Soarelui – medie, 1190 m, deservita de telescaun

5. Scandurari – medie, 505 m

6. Drumul de Vara – medie, 1800 m, deservita de telecabina + 6a – traseu, 1300 m

7. Tarle – dificila, 950 m, deservita de telecabina

8. Papagal – dificila, 900 m, deservita de telecabina

9. Carp – dificila, 1382 m, deservita de telecabina

10. Incepatori – usoara, 173 m, deservita de telecabina

11. Partia Noua – medie, 2000 m, deservita de telegondola

12. Valea Soarelui 2 – usoara, 1200 m, deservita de telescaun

13. Laptici 1 – usoara, 1900 m, deservita de telescaun

14. Laptici 2 – medie, 900 m, deservita de telescaun

15. Gondola – usoara, 150 m, deservita de teleschi

16. Valea cu Brazi – medie, 400 m, deservita de telegondola

4.2.3.Potențialul turistic al zonelor limitrofe

Pe lângă valorile peisagistice ale stațiunii Sinaia, se adugă cele ale împrejurimilor, precum și câteva obiective turistice, culturale, istorice din localitățile depresiunii, care vin să diversifice atracțiile turistice.

Poiana Tapului(860m) – Cascada Urlatoare (1100m)
Marcaj: Punct Albastru; Durata: 1 ora; Traseu de plimbare

Busteni (885m) – Cascada Urlatoare (1100m)
Marcaj: Punct Rosu; Durata: 1 ½ ore; Traseu de plimbare

Busteni (925m) – Plaiul Munticelu – Poiana Costilei (1360m) – Pichetul Rosu (1445m) – La Prepeleac (1750m) – Malaiesti (1720m) (Portiunea Pichetul Rosu – La Prepeleac – Malaiesti este cunoscuta si sub denumirea de “Drumul lui Take Ionescu”)
Marcaj: Triunghi Rosu; Durata: 6 ore; Sectorul Take Ionescu este periculos si dificil, iarna nerecomandat

Azuga (940m) – Saua Baiului (1363m) – Cabana Diham (1320m)
Marcaj: Triunghi Galben; Durata: 2 ½ ore

Predeal (1030 m) – Valea Iadului – Saua Baiului (1363m) – Cabana Diham (1320m)
Marcaj: Triunghi Rosu; Durata: 3 ore

4.2.4. Analiza SWOT a turismului în statiunea Sinaia

SWOT reprezintă o analiză a punctelor tari, a punctelor slabe, a oportunităților și a amenințărilor care a fost creată și utilizată de întreprinderi, ca instrument de formulare a strategiilor. Acest instrument face posibilă analizarea rapidă a punctelor strategice cheie, precum și identificarea alternativelor strategice.

Managementul strategic și turistic asupra statiunii Sinaia imbina analiza, diagnoza și prognoza factorilor de mediu, a resurselor și a capacitătilor potențialului turistic. Împlinirea acestui imperativ se realizează prin analiza SWOT.

PUNCTE TARI

poziția geografică asigură conexiuni directe cu celelalte localitați și zone ale țării;

Climatul natural al statiunii Sinaia este propice si pentru cei care isi doresc tratamente naturale pe parcursul vacantei lor la munte. Aerul curat de munte este in general benefic pentru sanatate, iar la acesta se adauga si cateva izvoare cu ape minerale aflate in Valea Cainelui, bogate in minerale si sulfuri, care contribuie la diverse tratamente naturale.Condițiile de schi sunt excelente începând din decembrie și până în aprilie.

diversitatea potențialului turistic natural ; Pentru montaniarzi, stațiunea constituie punct de plecare pentru o serie de trasee turistice în Munții Varful cu Dor,Furnica si Piatra Arsa

Din cele mai vechi timpuri, statiunea Sinaia a fost recunoscuta drept statiunea regalitatii, datorita plasarii Castelului Peles aici, dar si a faptului ca, in timpul regatului, familia conducatoare se retragea pe timp de vara la Sinaia. Departe din vacarmul orasului, aici era locul perfect pentru relaxare, iar astazi acest lucru continua sa fie pe deplin respectat, statiunea Sinaia fiind o alegere ideala pentru o vacanta plina de relaxare.existenta unui important obiectiv turistic în stațiune –

Baza tehnico-materială este foarte dezvoltată, stațiunea dispunând pe lângă multitudinea de vile amintite, și de hoteluri ori cabane, dar și de posibilități de recreere și de petrecere a timpului liber: restaurante, club cu teatru și cinema, discotecă, bibliotecă, terenuri de volei, tenis și handbal.

Sinaia este o destinatie de vacanta potrivita pentru orice perioada a anului. Muntii Bucegi sunt preferati de turisti pe timp de iarna, pentru posibilitatile pe care le ofera in practicarea sporturilor de iarna, iar Castele Peles si Pelisor, drumetiile montane si Manastirea Sinaia completeaza lista de obiective turistice din Sinaia.

administrații publice locale active cu mare experiență în implementarea proiectelor;

existența unor structuri de afaceri;

ponderea mare a turiștilor străini din totalul turiștilor care vizitează anual statiunea Sinaia;

PUNCTE SLABE

slaba colaborare cu operatorii de turism;

număr relativ redus de resurse umane specializate în domeniul turismului;

lipsa unor parteneriate durabile între sectorul public și cel privat;

slaba manifestare a voluntariatului;

starea de conservare în continuă degradare a unor obiective protejate;

numărul redus al programelor de instruire pentru turism și neadaptarea celor existente la nișele de piață;

lipsa studiilor de marketing specifice zonelor turistice din județ, necesare promovării unor pachete turistice;

controlul calității serviciilor de turism nu acoperă totalitatea unităților turistice;

nerespectarea normelor de construcție în unele zone turistice, în special în perimetrul parcurilor și ariilor protejate;

slaba dezvoltate a serviciilor de alimentație publică în unele zone;

slaba reprezentare a serviciilor de pompieri, ambulanță, asigurare, service, ghizi etc. in statiunea Sinaia.

OPORTUNITĂȚI

dezvoltarea unor servicii care să asigure o creștere a calității activităților din turism;

accesarea de fonduri interne și externe pentru reabiltarea monumentelor și ansamblurilor istorice și de arhitectură, precum și pentru creșterea capacității de cazare și diversificarea serviciilor;

dezvoltarea pachetelor turistice: ecoturism, agroturism, sporturi montane etc.;

extinderea și îmbunătățirea rețelei de informare turistică, astfel încât să răspundă nevoilor turiștilor;

atragerea operatorilor de turism la târgurile naționale și internaționale;

buna colaborare între administrațiile locale și agențiile de turism;

încurajarea populației tinere – elevi și studenți, pentru a studia și a se califica în domeniul turismului, al mediului și al activităților de asistență sanitară și socială;

reabilitarea și întreținerea permanentă a drumurilor;

folosirea tuturor factorilor de dezvoltare turistică prin programele existente prin Agenția Națională de Turism, prin ANTREC și prin alte forme ale agroturismului.

RISCURI NATURALE ȘI ANTROPICE

calamitățile naturale dăunează mai mult vieților oamenilor și mai puțin factorilor naturali, pentru ca feed-back-ul natural reglează mult mai bine decât intervenția umană – dereglările provocate de oameni mediului natural sunt mai greu de regresat;

supra-aglomerarea zonelor turistice prin construcții fără autorizații sau care nu respectă mediul înconjurător;

degradarea ariilor protejate prin exploatarea nerațională a resurselor naturale și practicarea unui turism neecologic și iresponsabil;

promovarea unor servicii de turism neadecvate și slabe din punct de vedere calitativ;

lipsa intervenției urgente poate duce la degradarea iremediabilă a unor monumente istorice;

diminuarea valorii istorice, arhitecturale și ambientale a obiectivelor protejate prin folosirea unor materiale necorespunzătoare în momentul reabilitării lor;

tendința ca falsul istoric și kitsch-ul să ia locul valorilor autentice.

Capitolul 5 Piața turistică a stațiunii Sinaia

5.1. Piața turistică

Piața turistică reprezintă sfera economică de interferență a ofertei turistice materializate prin producția turistică și cererea turistică materializată prin consum.

Oferta turistică a stațiunii Sinaia reprezintă ansamblul atracțiilor care poate determina vizitarea acestei stațiuni de către turiști în funcție de capacitatea organizatorică a rețelei de a satisface în anumite condiții cererea turistică, atât a populației țării, cât și cea internațională.

Oferta turistică este formată din două grupuri de elemente: elemente de atractivitate (prezentate la capitolul 4) existente la un moment dat numai potențial, și oferta de servicii prin intermediul căreia elementele de atractivitate sunt puse în valoare și împreună cu care formează oferta reală – totalitatea bunurilor ce satisfac la un moment dat cererea turistică.

A doua latură a pieței turistice, cererea turistică, exprimă nevoile solvabile ale populației pentru consumul serviciilor turistice și se manifestă ca o sumă de cerințe (motivații individuale sau colective ale consumatorilor, influențate la rândul lor de o multitudine de factori obiectivi sau subiectivi – sex, vârstă, nivel de pregătire, venituri, volumul și structura ofertei turistice etc.). Deci manifestarea unei cereri turistice și dinamica acesteia sunt determinate de factori demografici, economici, psihologici, rolul acestora fiind mai mult sau mai puțin hotărâtor în cadrul diferitelor segmente.

Cererea turistică ca latură a pieței turistice, alături de oferta turistică reprezintă totaliatea serviciilor și mărfurilor care se materializează în produse turistice, acceptate de un client potențial.

Pachetul de servicii pe care un turist îl poate solicita în timpul unei călătorii turistice este foarte variat, depinzând de însăși forma de turism practicată, de distanța între localitatea de reședință a turistului și locul unde se va realiza acest consum turistic, de sezonalitatea activității turistice, de felul atracțiilor turistice majore care polarizeaza fluxurile turistice spre anumite destinații, de puterea de cumparare a clientului potențial și într-o proporție însemnată de gusturile, preferințele turiștilor, de motivațiile nevoilor sociale pentru servicii turistice ale clientelei potențiale.

Concretizarea cerințelor de consum turistic se materializează în decizia de a cumpăra un produs turistic, de a alege o destinație turistică, iar consumul însuși apare ca un punct de întâlnire și confruntare pe piața a cererii cu oferta turistică.

5.2 Circulația turistică

Circulația turistică reprezintă, în esență, cererea efectivă pentru oferta turistică la un

moment dat.

Analiza datelor privind principalii indicatori ai circulației turistice permit aprecierea cantitativă a cererii pentru produsul turistic Sinaia, precum și pentru evidențierea tendințelor manifestate în evoluția acesteia în ultimii ani.

După datele existente la Ministerul Turismului, evoluția circulației turistice în perioada 2010-2013 se caracterizează prin următoarea dinamică și structură:

Evoluția indicatorului „Număr de turiști cazați“

Tabelul nr. 1

Sursa: Ministerul Turismului

Astfel, din punct de vedere al originii, cererea turistică provine din piața internă și foarte puțin din cea externă. Corespunzător, structura turiștilor înregistrați în spațiile de cazare ale stațiunii Sinaia se prezintă, la nivelul anului 2010, după cum urmează: din toatalul de 72312de turiști, ponderea majoritară este deținută de turiștii români (8o%), reprezentând 57905 persoane cazate, diferența de 14407 (20 %) fiind constituită din turiști străini.

Printre cauzele care au determinat o astfel de evoluție se numară: lipsa amenajărilor și dotărilor corespunzătoare, insuficiența popularizării zonei în rândul turiștilor români, dar mai ales străini, creșterea tarifelor privind serviciile de bază și nu în ultimul rând, actuala criză economică soldată cu scăderea nivelului de trai care a afectat întreg turismul.

Evoluția indicatorului numar turiști cazați în stațiunea Sinaia în perioada 2011-2013 Tabelul nr. 2

Sursa: Ministerul Turismului

În legatură cu modificările înregistrate de indicatorul număr de turiști față de o bază fixă (2000 = 100%) se constată o scădere constantă până la 28,8 în 2013, scăderea cea mai dramatică regăsindu-se la categoria turiști străini (1,9%).

Evoluția indicatorului „număr înnoptări“ ale turiștilor din stațiunea Sinaia în perioada 2011-2013

Tabelul nr.3

Sursa: Ministerul Turismului

Evoluția indicatorului „durata medie a sejurului“ în stațiunea Sinaia în perioada 2010-2013

Tabelul nr. 4

Sursa: Ministerul Turismului

Faptul că nu este posibil ca un turist (român sau străin) să fie reținut în stațiune mai mult de trei zile constituie un argument în plus în sprijinul ideii de valorificare a patrimoniului turistic al stațiunii.

Din corelația structurii bazei de cazare cu indicatorul „număr de persoane cazate“ se constată că , deși forma de cazare „cabane“ deține o pondere mică, aproape jumătate din turiști optează pentru cabane, după care urmează vilele, pensiunea și hotelul este pe ultimul loc.

Analizând indicatorii activității turistice în judetul Prahova, pentru

a-i compara cu cei ai stațiunii Sinaia în perioada menționată, se observă că ponderea numărului de turiști cazați și a numărului de înnoptări în stațiunea Sinaia față de total județ este următoarea:

Evoluția și ponderea indicatorului „număr turiști cazați“ al stațiunii Sinaia în cadrul județului Prahova Tabelul nr. 7

Se observă o scădere drastică după 2011 a numărului de turiști cazați, atât la nivelul județului Prahova cât și la nivelul stațiunii Sinaia. Din punct de vedere al ponderii turiștilor cazați în stațiunea Sinaia în cadrul județului Prahovau, se observă și aici o scădere importantă .

Evoluția și ponderea indicatorului „număr înnoptări“ al stațiunii Sinaia în cadrul județului Prahova Tabelul nr. 6

Sursa: Ministerul Turismului

Se observă că și în cazul „număr turiști cazași“, „număr înnoptări“, o scădere drastică după 2006 înregistrând în 2010 o mică creștere după care o scădere și mai accentuată la nivelul anului 2012 și chiar și pe primele 3 trimestre ale anului 2013.Acest trend se regasește la nivelul întregii țări, atât ca numerar de înnoptări cât și ca număr de turiști cazați și se datorează în principal creșterii tarifelor la principalele servicii prestate, reducerii veniturilor, înrăutățirii situației, capacității de cazare ș.a.

Din analiza situației turistice în teritoriul studiat se desprind câteva observații generale, de mare însemnătate pentru viitorul activității turistice de aici. Zona studiată se încadrează în grupa destinațiilor turistice în care forma principală de turism este cea de sejur pentru odihnă, recreere și practicarea sporturilor de iarnă, de durată scurtă (2-3 zile). Cea mai mare parte a turiștilor provin din județele limitrofe.

Din analiza structurii turiștilor străini (care sunt din ce în ce mai puțini), amintim aici că majoritatea provin din Ungaria, Germania și Austria, turiști care intră și ies prin punctele de frontieră din vestul țării.

În ceea ce privește obținerea intensificării circulației turistice internaționale în stațiunea Sinaia, se urmărește:

extinderea rețelei de valorificare a acțiunilor turistice și intensificarea activității agențiilor de turism din străinătate,

îmbunătățirea informării publicului printr-o publicitate mai diversificată, atractivă și eficientă,

cunoașterea temeinică a pieței turistice studiind și motivațiile turiștilor în alegerea destinațiilor de vacanța, preferințele și cerințele acestora, precum și evoluția prețurilor și tarifelor.

5.3. Analiza sezonalității activității turistice

Pentru a determina sezonalitatea activității turistice în stațiunea Sinaia analizăm evoluția trimestrială a indicatorului „număr zile turist“ pe anul 2013. Se observă că la nivelul anului 2000, cea mai amplă activitate turistică s-a înregistrat în trimestrul III, respectiv 10800 număr zile turist, față de 4824 în trimestrul al-II-lea, 9110 în primul trimestru și 1300 în trimestrul al-IV-lea. Deci, se observă că atât oferta cât și cererea turistică ating puncte maxime în două perioade ale anului: ianuarie-februarie-martie și în iulie-august-septembrie.

Tabelul nr. 7

În celelalte perioade s-a constatat că activitatea turistică este mai redusă. Aceste patru variații sezoniere au efecte pozitive în sensul obținerii unor rezultate economice ridicate și al satisfacerii preferințelor și exigențelor turiștilor, prin punerea în funcțiune a întregului echipament de cazare și agrement în perioada de sezon, dar are și efecte nefavorabile ce decurg din utilizarea incompletă a spațiilor de cazare și a forței de muncă în perioadele pre- și postsezon.

În scopul atenuării efectelor negative ale sezonalității și prelungirii sezonului turistic în teritoriul studiat putem propune:

diversificarea ofertei turistice adaptată sezonului de primăvară, în special a echipamentului sportiv și de agrement;

atragerea mai intensă a populației de vârsta a-3-a din localitățile județului și în special în extrasezon, prin diferențierea tarifelor pe persoane și segmente de consumatori.

În concluzie, sezonalitatea reprezintă componenta esențială a eficienței activității turistice, ceea ce denotă că toate deciziile referitoare la dezvoltarea turismului au implicații asupra sezonalității, iar prin aceasta asupra componentelor activității desfășurate de întreprinderile turistice.

În acest context este evidentă necesitatea că toate deciziile adoptate să fie judecate prin prisma sezonalității. În același timp nu trebuie pierdut din vedere faptul că o decizie, care în condiții normale apare ca eficientă, se poate dovedi, pe fondul sezonalității, ca prezentând anumite inconveniente.

Din analiza tuturor datelor prezentate se desprind următoarele particularități ale circulației turistice din stațiunea Sinaia:

– nivelul scăzut al dimensiunii cererii efective, cuantificată prin intermediul indicatorului „număr turiști cazați“

– ponderea majoritară a turiștilor români în totalul turiștilor înregistrați în spațiile de cazare ale stațiunii Sinaia, pondere foarte apropiată ca valoare de ponderea pe județ și țară.

Referitor la durata medie a sejurului, relevante sunt următoarele aspecte:

– în 2013, durata medie pe stațiune a fost de 1-2 zile, asemănătoare cu media pe județ și asemănându-se cu media pe țară, care a fost de 3-4 zile, evidențiind astfel gradul ridicat de atractivitate al stațiunii în cadrul județului.

– turiștii străini înregistrează durata cea mai mare de ședere (2-3 zile) comparativ cu turiștii români (situație asemănătoare pentru județ și ).

5.4. Tipuri de turism practicate la Sinaia

Stațiunea Sinaia dispune de resurse valoroase care pot genera activități turistice complexe și de căi de acces (drumuri naționale, județene, comunale, forestiere) care asigură legături lesnicioase cu zonele limitrofe.

Acești factori sunt determinanți în stabilirea principalelor forme de turism posibile a fi practicate în stațiune.

5.4.1. Turismul de sejur pentru odihnă, recreere și practicarea sporturilor de iarnă

Peisajul deosebit de atractiv, condițiile climaterice precum și părțiile de schi existente fac ca forma de turism caracteristică stațiunii Păltiniș să fie turismul de sejur pentru odihnă, recreere și practicarea sporturilor de iarnă, practicat de toate categoriile de turiști care vin în stațiune.

Dezvoltarea acestei forme de turism a fost posibilă datorita unităților de cazare și alimentație, sezoniere și permanente, transport în comun spre aceasta destinație, dotări pentru practicarea schiului.

În viitor, această formă de turism se va dezvolta și mai mult o data cu:

– realizarea de dotări sportive și de agrement, locuri de joacă pentru copii, specifice sezonului rece și cald,

– refacerea unor poteci turistice

– amenajarea unor părți pentru schi

– realizarea de acțiuni promoționale.

5.4.2. Turismul de sfârșit de săptămână

Dezvoltarea acestei forme de turism se bazează pe creșterea timpului liber datorită scurtării săptămânii de lucru. Turiștii care practică această formă de turism aparțin mai ales zonelor limitrofe stațiunii, îndeosebi sunt turiști proveniți din orașul Bucuresti, dar și din celelalte orașe ale județului precum și orașe ale județelor limitrofe.În viitor, dezvoltareă și diversificarea bazei materiale destinată turismului de sfârșit de săptămână reprezintă o condiție esențială.

5.4.3. Drumeția de munte

Reprezintă excursii pedestre cu scop recreativ ți de îngrijire a sănătății în zonele nepopulate. Este o formă de turism specifică stațiunii Sinaia practicată în Masivul Bucegi. Practicarea drumeției presupune existența unei poteci corespunzatoare, întreținute și prevăzute cu marcaje adecvate pentru a facilita orientarea turiștilor și parcurgerea pe jos a unor trasee atractive. Preponderența masivelor muntoase din jur, ușor accesibile, circulabile și suficient popularizate, cu potențial turistic însemnat creează premisele dezvoltării drumeției.

Realizarea unei publicități zonei va atrage fără îndoială numeroși turiști, cu precădere și mai ales tineri, care la început vor fi atrași de noutatea și ulterior de interesul pe care îl stârnesc acești munți cu peisaje spectaculoase și locuri de vechi tradiții pastorale și agricole, culturale.

Din Sinaia se pot face excursii la :

Babele se gasesc langa Cabana Babele de pe platoul Bucegi, iar Sfinxul se gaseste la 10 minute distanta de cabana.

Crucea Eroilor Neamului : Este situata in saua masivului Caraiman, chiar pe marginea abruptului catre Valea Seaca, la altitudinea de 2291 m, fiind unica in Europa atit prin altitudinea amplasarii, cit si prin dimensiuni: crucea propriu-zisa are o inaltime de 28 m si doua brate de cite 7 m fiecare.

Cascada Urlatoarea se afla in orasul Busteni si se urca din spate de la telecabina Busteni, timp de 30 min.

5.4.4. Practicarea schiului la sfârșit de săptămână

Aceasta este posibilă în special pentru locuitorii orașelor Ploiesti,Bucuresti,Brasov..Ea satisface unele dintre cele mai actuale motivații turistice și de aceea are o deosebită importanța socială. Aceasta se va intensifica pe masura creșterii nevoii populației de a-și reface capacitatea de muncă, fiind favorizată și de reducerea săptămânii de lucru, creșterea numărului de autoturisme proprietate personală.

5.4.5. Turismul sportiv de vânătoare și pescuit

Aceste forme de turism facilitează o legătură nemijlocită a turiștilor cu natura, ele satisfăcând fie dorința unor persoane de a se recrea în aer liber într-un mod inedit, fie pasiunea altora pentru acest gen de activități.Astfel, pescuitul sportiv se poate practica intre Sinaia si Busteni pe Prahova.

Dezvoltarea acestor forme de turism a fost posibilă datorită existenței acceselor corespunzătoare în fondurile de pescuit și vânătoare, dar și datorită măsurilor de prevenire sau combatere a poluării apelor și de conservare a pădurilor.

5.4.6. Alte forme de turism practicate în zona Sinaia

Turismul științific poate include vizitarea rezervațiilor naturale .Malul stang al Prahovei adaposteste una dintre rezervatiile deosebite de la noi din tara, Rezervatia Geobotanica Arinisu, situata cartierul Cumpatu din localitatea Sinaia.

5.4.7.Turismul de vizitare a obiectivelor turistice – vizitarea obiectivelor turistice din teritoriul studiat este determinată de valoarea estetică, științifică, educativă sau artistică a acestora, precum și de modul de răspândire a lor față de arterele de circulație.Vizitarea obiectivelor se poate realiza din numeroase combinații de trasee și variante, mai scurte sau mai lungi, cu mijloace auto sau combinat- după preferințele sau timpul turiștilor.

Varful Omu – Este al unsprezecelea vârf ca înălțime din țară (2.505 metri) și cel mai înalt punct populat permanent. Chiar în vârf există o cabană, care din păcate nu de mult timp a fost desființată și o stație de meteorologie. Urcarea se face din localitatea Sinaia o porțiune cu telecabina, după care pe jos. Traseul durează aproximativ 5-6 ore și este marcat cu bandă roșie.

Poiana Stânii Regale – Este un loc care oferă o panoramă superbă asupra localitățiilor Bușteni, Poiana Țapului și Sinaia. Se află la baza Pietrei Arse, la altitudinea de 1.285 m. Dacă ajungi până în zonă nu rata Stâncile Franz Joseph, Peștera Bogdan și Schitul și Stâncile Sfintei Ana, ce se afla în apropierea poienii.

Din Sinaia pleaca numeroase trasee montane, spre Varful cu Dor, Valea Izvorul Dorului, Cheile Zanoagei, Varful Omu, Crucea de pe Caraiman, Jepii Mari, Jepii Mici, stancile Franz Joseph.

5.5. Analiza atractivității stațiunii Sinaia

Atracția unei zone este determinată de valoarea patrimoniului turistic natural și socio-cultural, dar ea mai depinde și de punerea în valoare a produsului turistic natural, descoperirea sau crearea de noi valori turistice. În acest sens se determină valoarea resurselor turistice cu ajutorul indicelui de atractivitate.

Indicele de atractivitate, rezultat al influenței existente între ponderea fiecărui element component al resurselor și nivelului său calitativ, se poate calcula după formula:

n

Ia = qi ci

i=1 i = 1,2,……..n cu n = număr de elemente

unde qi = 1

Ia = indice de atractivitate

qi = ponderea fiecărui element de atracție

ci = nivel calitativ al fiecărui element al atracției turistice

Indicele de atractivitate al stațiunii Păltiniș Tabelul nr.8

qi = 1 qi ci = 2,31

Indicele de atractivitate are valoarea de 2,31, o valoare peste medie, deci putem spune că atractivitatea stațiunii Sinaia este destul de mare.

Prin acțiunea de valorificare a patrimoniului turistic al stațiunii se poate acționa cu foarte bune rezultate asupra posibilităților de agrement, în prezent nesatisfăcătoare, deși dețin o pondere mare.

Așa cum factorul demografic reprezintă pentru cererea turistică sursa acesteia, tot astfel teritoriul se constituie ca o condiție esențială pentru existența ofertei turistice. Spațiul, teritoriul, este definit în turism pe plan cantitativ prin „capacitatea de primire“ a teritoriului, și pe plan calitativ prin „atractivitatea“ sa, sau valoarea turistică a teritoriului, care poate fi naturală sau antropică.

5.6. Potențialul cereri turistice

Stațiunea Sinaia, cu potențialul său turistic preponderent de ordin natural, conține toate elementele de corespondență reală în registrul motivațional existent în piața cererii „munte“.

Motivațiile de consum, care se manifestă cu cea mai mare preponderență în stațiunea Sinaia, sunt cele care vizează odihna și refacerea psiho-fizică, practicarea sporturilor de iarnă și vară, schimbarea ambientului cotidian, distracția, cunoașterea, aeroterapia și altele.

Pentru viitoarea ofertă Sinaia, cererea trebuie cunoscută nu numai sub raport motivațional, cât și din punct de vedere al volumului posibil și probabil, inclusiv al provenienței.

Estimarea volumului posibil și probabil al cererii turistice pentru viitoarea ofertă Sinaia s-a realizat cu ajutorul unei metodologii complexe, utilizate, recomandate și verificate pe plan național și internațional, care în esența constă în corelarea coeficienților motivaționali ce caracterizează cererea turistică cu principalii indicatori statistico-economici și demografici ce caracterizează populația și forța de muncă.

În prezent, capacitatea efectivă de primire este de 247 de structuri de primire turistica. Dezvoltarea activității turistice în stațiune este influențată de existența unor centre emițătoare de turiști din județul Prahova,dar mai ales din Bucuresti .

Situația principalelor localități emitente de turiști

Tabelul nr. 9

Sursa: Anuarul Statistic al României

Din aceste centre se poate atrage un număr important de turiști pentru petrecerea timpului liber la sfârșit de săptămână (circa 200000 turiști anual) și în tot timpul anului.

Pentru evaluarea piețe potențiale am mai luat în calcul populația localităților urbane mai mari din preajma stațiunii, distanța față de principalele localități potențiale emițătoare și zonele turistice concurente.

Dar cumulat cu acești factori trebuie să se țină seama și de zonele „concurente“ care dețin obiective naturale asemănătoare din punct de vedere turistic. Principalele stațiuni care concurează pe piața internă turistică sunt: Predeal. Poiana Brașov, Vatra Dornei, Borsec, Semenic, toate destinate schiului (orașele care sunt mai aproape de alte stațiuni pentru schit emit nu 2-3%, ci doar 1% turiști).

Capitolul 6 Valorificarea potențialului turistic al stațiunii Sinaia

6.1 Premise de valorificare

Stațiunea montană Sinaia este o ofertă cu valențe remaracabile, fapt ce explică în mare măsură apariția, vechimea și aprecierea de care se bucură.

Discrepanța dintre potențialul natural și oferta derivată (strucuri turisice și servicii oferite) sub raport calitativ și cantitativ, care au însă drept consecință erodarea poziției pe piața internă și internațională și o continuă diminuare a competivității, sunt motive ce impun acțiuni de modernizare, dar și de dezvoltare a stațiunii.

Cadrul natural și resursele turistice din zona Sinaia, prin valențele și caracteristicile sale, sunt nu numai elemente permisive de prim ordin ale activității turistice, ci chiar elemente de direcționare a dezvoltării viitoare. Pentru că acestea au corespondențe reale și efective – fapt demonstrat fără echivoc până în prezent – în motivațiile psiho-sociale pe care se fundamentează cererea turistică.

În condițiile unor dotări adecvate stațiunea poate la cel mai înalt nivel refacerea psiho-fizică prin odihnă, aeroterapie, practicarea sporturilor de iarnă și de vară, drumeție, cunoaștere, pescuit și vânătoare în acodrul unor sejururi variate ca durată (concediu, minivacanță, weekend).

Premisele naturale net favorizante ale viitoarei oferte sunt reprezentate atât de componentele cadrului fizico-geografic: relief, climă, vegetație, faună, cât și de ansamblul peisagistic ale cărui structuri au o incontestabilă utilitate turistică și o valența estetică deosebită.

Stațiunea Sinaia, componentă a Munților Bucegi, se află la cea mai înaltă altitudine din țară, ceea ce favorizează practicarea sporturilor de iarnă și crearea premiselor pentru celelate motivații turistice.

Culmile montane care domină stațiunea – Posibilitati de calatorii la cabanele din Muntii Bucegi (Cota 1500, Varful cu dor – la 2000 de m altitudine, Cuibul Dorului – 1200 m, Babele – 2206 m, Omu – 2505 m, Padina 1525 m, Piatra Arsa – 1950 m, Pestera – 1600 m, Piscul Cainelui – 950 m, etc.)

6.2.Echipamentul turistic

Existența unui bogat și varaibil potențial turistic cu valențe remarcabile reprezentând atracții majore în turismul intern și chiar internațional constituie premisa esențială a dezvoltării activității de turism în stațiunea Sinaia.

Există o discrepanță majoră între diversitatea și calitatea potențialului turistic al stațiunii, nivelul ridicat al cererii turistice potențiale și dezvoltarea echipamentului turistic.

Problemele cele mai reale pe care le întâlnim la Păltiniș sunt:

absența echipamentului turistic destinat agrementului

confortul redus al unităților de alimentație și slaba lor varietate, ceea ce are implicații negative asupra gradului de satisfacere al turiștilor

ponderea redusă în cadrul formelor de cazare deținută de hotel reflectă o slabă echipare turistică pentru turismul de sejur lung

existența mai mutor detinatori de baza materială (BRD, BNR), baze cu circuit închis, dar altfel foarte frumoase și ridicate la un standard la care ar trebui adusă toată stațiunea.

Toate acestea constituie un impediment în punerea în valoare a patrimoniului de care dispune stațiunea Păltiniș.

Cererea turistică potențială pe sezon

Stațiunea Sinaia, cu potențialul său turistic prepondernt de ordin natural, conține toate elementele cu corespondență reală în registrul motivațional existent în „piața cererii munte“.

Motivațiile de consum care se manifestă cu cea mai mare frecvență în stațiune sunt cele care vizează odihna îi refacerea psiho-fizică, practicarea sporturilor de iarnă și vară, schimbarea ambientului cotidian, distracția și altele.

Printr-un program de dotare materială și de agrement, funcțiile turistice ale stațiunii Sinaia în cele 2 sezoane vor fi urmatoarele:

1.în sezonul de iarnă:

– practicarea sporturilor de iarnă: schi alpin, schi fond și de promenadă, schi bob,

săniuș

-odihnă și recreere în sejur: lung – concediu, mediu – minivacanțe ,scurt – weekend – – activități cultural-distractive

– excursii

2.în sezonul de vară

– odihnâ și recreere

– plimbări, drumeții, excursii

– practicarea sporturilor în aer liber

– echitație

– pescuit și vânătoare

– activităși cultural-distractive

Pentru viitoarea ofertă Sinaia cererea trebuie cunoscută nu numai sub raport motivațional, cât și din punct de vedere al volumului posibil și probabil, inclusiv al provenienței.

Estimarea volumului posibil și probabil al cererii turistice pentru viitoare oferte Sinaia s-a realizat cu ajutorul unei metodologii complexe, utilizată pe plan național și internațional care în esența constă în corelarea coeficienților motivaționali ce caracterizează cererea turistică cu principalii indicatori statistico-economici și demografici ce caracterizează populația și forța de muncă.

În concluzie, activitatea propriu-zisă de turism cunoaște în prezent un nivel situat cu mult sub pragul posibilităților concrete și al cerințelor. Registrul restrâns al formelor de turism nu reflectă decât slabă valorificare a potențialului turistic, redusă antrenare a resurselor genului în circuitul turistic. Numai crearea unei baze materiale adecvate potențialului turistic și cererii naționale și internaționale constituie condiția esențială a realizării unei activități turistice în deplină concordanța cu realitățile concrete.

6.4.Structurile de primire

Elementul dominant al echipamntului turistic este reprezentat de baza de cazare a cărei importanță rezidă în aceea că „fixează turistul“ la locul consumului, permițând astfel desfășurarea actului turistic propriu-zis.

Baza de cazare joacă un rol central și datorită faptului că de dimensionarea și structura ofertei de cazare depinde amploarea fenomenului turistic. Soluțiile de modernizare și dezvoltare vizează:

dezafectarea spațiilor de cazare cu un grad înaintat de uzură fizică, improprii unui turism de calitate;

modernizarea și ridicarea gradului de confort a capacităților de cazare existente în unitățile neclasificate și chiar cele de 1 stea sau 2 stele;

creștrea capacităților de cazare prin noi dotări, în concordanță cu nivelul cantitativ și calitativ al cazării turistice, actuale și de perspectivă;

Pornind de la două condiții de bază: capacitatea de primire a teritoriului (date de condițiile naturale, de amenajare) și capacitatea domeniului schiabil, care se conjugă cu spectrul motivațional din zonă, Sinaia se poate dezvolta in continuare ca o stațiune de gradul I.

Totuși, în concordanța cu realitatea de astăzi, primul pas care trebuie făcut în Sinaia este amenajarea de structuri de agrement (terenuri de tenis, fotbal, baschet, patinoar).

6.5.Structuri de alimentație

Serviciul de masă este un serviciu de bază, strâns legat de cazare. Tocmai de aceea dimensiunile și caracteristicile rețelei de alimentație se stabilesc prin corelarecu baza de cazare. Potrivit normelor operaționale, între aceste două servicii trebuie să existe un raport de 1,0-1,5 locuri la mese pentru un loc de cazare, ținând cont că Sinaial este o stațiune unde weekendul înseamnă aflux de turiști.

Aria convergentă a stațiunii are o capacitate schiabilă remarcabilă.procentul schiorilor este destul de diferit de la o țară la alta; pe plan mondial ponderea poate ajunge și la 80%, în noastră procentul oscilează între 30% și 70%.

Pe ansamblul stațiunii propun că rețeaua de alimentație să cuprindă și noi unități cum ar fi o cofetărie-patiserie care astazi lipsește, transformarea sau construirea unui restaurant gen fast-food.Tot la acest capitol propun amenajarea unui bar de zi și a unuia de noapte, permanentizarea fie a actualului fie a unui nou discobar; unități de alimentație cu profil deosebit (restaurant cu specific vânătoresc, cramă).

6.6.Structuri de agrement

Cercetările efectuate atât în noastră cât și în alte țări relevă că turistul aflat în vacanța acordă o atenție deosebită echipamentelor de agrement, pe care le consideră ca fiind indisolubil legate de sejurul turistic.

Cererea pentru agrement a dobândit statutul de motivație turistică. În acelasi timp, complexitatea activitâții de agrement a condus la crearea celor mai divere tipuri de vacanțe.

Rezultă că agrementul are un rol hotărâtor în definirea imaginii și calității ofertei turistice influențând hotărâtor cererea turistică si are un aport considerabil în realizarea încasărilor.

6.7. Strategia noii oferte

Acțiunile promoționale cunosc o largă dezvoltare, consecință a modernizării activității de turism contemporan, care determină necesitatea popularizării produselor turistice și a creșterii circulației turistice spre diverse zone de maximă atractivitate. Cadrul de desfășurare al activității de turism este foarte amplu, implicațiile financiare sunt apreciabile, iar încasările globale sunt mari, motiv pentru care se manifestă o puternică concurență între agenții economici ce activează în acest domeniu – importanța cauză de impulsionare a activității promoționale.

Având în vedere cadrul natural deosebit de pitoresc al stațiunii este necesară practicarea unei campanii publicitare susținute, de popularizare a zonei. Aceasta acțiune trebuie realizată atât în plan local cât și național, în funcție de importanța obiectivelor turistice avute în vedere.

Ca principale propuneri de lansare și promovare menționez:

1. realizarea unor ghiduri turistice moderne cu obiectivele turistice importante ale stațiunii și împrejurimilor, prezentarea să se facă cu exactitate și într-un stil plăcut; ghidul să fie ilustrat cu fotografii de foarte bună calitate și să se prezinte harta zonei;

2. sporturi publicitare de maxim 2 minute, la ore de mare audiență, la postul de radio și televiziune locale și de maxim 3 minute la postul de radio național și la televiziunile de mare audiență, la ore de maxima audiență;

3. anunțuri publicitare în presa localî și națională

4. prezentarea la postul de televiziune a unor filme documentare de maxim 15 minute în care se vor da informații asupra stațiunii (căi de acces, echipament turistic, cadru natural, manifestări folclorice) căutând să se evidențieze originalitatea sau unicitatea unora dintre elementele caracteristice zonei;

5. alegerea unor sloganuri publicitare care să caracterizeze în câteva cuvinte traseele turistice ale Păltinișului;

6. editarea de pliante se vor prezenta veridic, simplu, dar într-o formă atractivă; se vor da informații asupra teritoriului, asupra căilor de acces, posibilităților de excursii, tarifelor, vor fi împărțite de agenții turistici în principalele magazine ale orașelor din județul Prahova;

7. afișe începerea activității în zonă trebuie anunțată prin afișe sugestive

8. panouri publicitare care să fie instalate în lungul drumurilor ce străbat teritoriul de pe magistralele turistice din vecinătate;

9. realizarea unor acorduri publicitare care să fie instalate în lungul drumurilor ce străbat teritoriul de pe magistralele turistice din vecinatate;

10. realizarea unor acorduri publicitare între Sinaia și societățile comerciale cu activitate în turism din județul Prahova și din județele limitrofe;

11. dezvoltare producției de suveniruri comercializate prin rețeaua de chioșcuri și bazare turistice ale stațiunii Sinaia.

Aceste propuneri de dezvoltare și diversificare a activității turistice promoționale, realizate la nivelul stațiunii Sinaia, ar contribui substanțial la consacrarea stațiunii ca destinație turistică importantă pe plan național, urmând ca în perspectivă să se realizeze o activitate promoționala nu numai în plan intern, ci și internațional.

O atenție deosebită va trebui acordata strategiei prețurilor și tarifelor. Strategia nivelului prețurilor va fi corelată cu structura segmentelor de piața cărora se adresează noul produs turistic Sinaia, pentru a se realiza o largă accesibilitate, va fi necesar să se practice prețuri diferențiate pentru elevi și studenți, pensionari, se va ține seama de mărimea grupurilor organizate, de perioada calendaristică.

Concluzii și propuneri

Dinamismul și amploarea trasformărilor din toate sectoarele vieții economice și sociale contemporane au condus la modificarea structurilor economice și reierarhizarea ramurilor componente în concordanță cu cerințele progresului stiințifico-tehnic și exigențele îmbunătățirii calității vieții. În acest context, turismul se manifestă ca o componentă distinctă a economiei pentru multe țări ale lumii, cu o prezență tot mai activă în viața economică și socială, cu o participare semnificativă la progresul general, constituind un factor important al dezvoltării durabile.

Turismul reprezintă un fenomen economico-social propriu civilizației moderne, cu toate că studiile de specialitate atestă forme ale cristalizării lui datând încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În concepția actuală a Organizației Mondiale a Turismului (O.M.T.), “turismul cuprinde activitățile unei persoane care călătorește în afara mediului său obișnuit, pentru o perioadă scurtă, specificată de timp și al cărui scop este altul decât exercitarea unei activități remunerate la locul vizat”.

Așadar, prin turism se înțelege, în primul rând, ansamblul activităților prin care omul își petrece timpul liber călătorind în altă localitate, regiune sau țară, pentru a vizita oameni și locuri, monumente și muzee, pentru a-și îmbogăți cunoștințele generale, pentru a se distra și a face sport, pentru odihnă sau tratament etc., iar în al doilea rând, industria de bunuri și servicii create pentru satisfacerea dorințelor, preferințelor sau motivațiilor solicitate de turiști în locul de destinație.

Până în secolul al XIX-lea România era puțin cunoscută ca destinație turistică, pătrunderea ei în circuitul turistic internațional s-a realizat și dezvoltat odată cu cele două uniri din 1859 și 1918. Începând din perioada interbelică se poate vorbi despre organizarea turismului la nivel național, prin înființare unor organizații și activități: Oficiul Național de Turism în anul 1926, includerea turismului ca preocupare a statului în cadrul Direcției Educației Poporului din Ministerul Muncii, înființarea în 1933 a "Consilieratului pentru pregătirea organizării turismului" în România.

Insuficienta valorificarea a potențialului turistic românesc și participarea sa scăzută la dezvoltarea turismului internațional a fost determinată de slaba dezvoltare a infrastructurii de acces, de cel de-al doilea război mondial, dar, mai ales, de izolarea provocată de includerea României în blocul țărilor socialiste. Un factor favorizant pentru participarea României ca destinație pentru turismul internațional l-a constituit înființarea în anul 1975 a Organizației Mondiale a Turismului și dobândirea țării noastre a statutului de membru încă de la înființarea sa.

Evenimentele din 1989 au reprezentat un nou punct de plecare pentru turismul românesc, iar începând cu anul 1990, organizarea lui a suferit o serie de transformări, de adaptări la noile obiective ale dezvoltării economico-sociale.

Strategia dezvoltării turismului în România se bazează pe elaborarea unor obiective strategice bine definite și a unor programe complexe, la nivel macroeconomic , ale căror proiecte sunt finanțate atât din surse naționale, cât și externe (eurocredite avantajoase sau fonduri mondiale și europene pentru dezvoltare). Legat de acest aspect al dezvoltării turismului în țara noastră – Ministerul Turismului și celelalte organizații nonguvernamentale au optat mai mult pentru calitate și nu atât pentru cantitate.

Din 1990 și până în prezent fenomenul turistic românesc urmează o traiectorie ascendentă, prin extinderea pieței turistice, dezvoltarea bazei tehnico-materiale, creșterea calității resurselor umane și a serviciilor turistice practicate, dar nu suficientă pentu atingerea obiectivului principal – acela de plasa România pe harta turistică europeană, ca element bine definit.

Poziția la răscruce de drumuri europene ce o fac ușor accesibilă, relieful cu forme armonioase și pitorești, bogata moștenire istorică, culturală și de arhitectură, ospitalitatea oamenilor – toate acestea oferă țării noastre o configurație ideală pentru desfășurarea activității turistice, implicit fiecărei zone în parte.

Și ce exemplu ar putea fi mai elocvent din acest punct de vedere decât zona statiunii Sinaia ?

Pe platoul care coboara spre Valea Prahovei, la poalele muntelui Furnica, se afla cea mai cunoscuta locatie turistica din tara noastra-statiunea balneoclimaterica Sinaia, supranumita "Perla Carpatilor", apreciata de majoritatea tur-operatorilor interni drept liderul national in privita numarului de vizitatori, indiferent de anotimp (aproximativ cateva milioane de turisti, anual).

Supraaglomerata si capabila sa satisfaca cele mai exigente pretentii, atat pentru turistii romani, cat si, mai ales, pentru cei din strainatate, Sinaia dispune de un numar mare de structuri de cazare cu preturi diferentiate, in functie de confort si dotari. Standardelor internationale tehnice li se adauga o zestre naturala de invidiat – primaveri blande, veri racoroase, presiune atmosferica scazuta, ierni lipsite de geruri aspre, bioclimat tonic, aer lipsit de pulberi si factori alergeni – "amanunte" menite sa ofere conditii ideale pentru odihna si tratament, tot timpul anului, pentru toate varstele.

Climatul zonei este subalpin, cu veri racoroase (media lunii iulie este de 14-16 AAC) si cu ierni blande (media lunii ianuarie este de -3,5 AAC). Temperatura medie este de 6,5 AAC, cu o medie a precipitatiilor de 800-1000 de milimetri, anual. Accesul in statiune se poate face rutier, pe DN 1(E 60)-122 de kilometri de la Bucuresti si, respectiv, 49 de kilometri de la Brasov. Plasarea statiunii in apropierea unor culmi montane care domina peisajul – printre care metionam Vanturisul, Varful cu Dor, Furnica, Piatra Arsa, Jepii Mari si Jepii Mici, determina unicitatea locului si farmecul sau deosebit.

Punctele forte ale potentialului turistic din Sinaia sunt reprezentate de resursele turistice naturale, precum si de cele antropice.

Resursele turistice naturale constau in:

1 Relieful variat care determina prezenta numeroaselor obiective turistice naturale: domenii schiabile, trasee pentru drumetii si alpinism, chei si vai, cascade;

2 Climatul temperat-continental este favorabil dezvoltarii turismului montan, balnear, datorita conditiilor optime practicarii sporturilor de iarna, drumetiilor, curelor balneo-climaterice;

3 Existenta a numeroase rezervatii naturale, precum si a unui parc natural (Bucegi), stimuleaza turismul;

4 Hidrografia: numeroasele si variatele ape curgatoare sunt folosite pentru agrement si balneo-turism;

5 Existenta unei vegetatii variate si a unei faune bogate si diverse are ca efect dezvoltarea turismului profesional si stiintific datorita valorii lor. Pe langa speciile obisnuite exista si specii declarate monumente ale naturii. Fauna are valoare estetica, recreativ-cinegetica si stiintifica.

6 Alte puncte forte ale turismului din Valea Prahovei sunt reprezentate de reamenajarea Hotelului Pestera, Hotelului Cota 1400 si a cabanei turistice Cuibul Dorului care dau turistilor posibilitatea de a se afla in mijlocul naturii beneficiind in acelasi timp si de un confort sporit (apa calda, caldura, televizor in camera, piscina, sala de fitness, sauna etc.).

Resursele turistice antropice sunt reprezentate de:

1 Echipamentele turistice;

2 Unitati de cazare existente in toate zonele turistice. Reamenajarea unitatilor de cazare din ultimii ani a generat o crestere a numarului de turisti.

3 Mijloacele de transport turistic. Dezvoltarea mijloacelor de transport turistic a stimulat dezvoltarea turismului si, totodata, a permis accesul in anumite zone.

4 Structurile de agrement. Serviciile de agrement dau posibilitatea turistilor sa-si petreaca timpul liber intr-un mod cat mai placut. Agrementul constituie astazi motivatia oamenilor de a calatori pentru a practica diverse sporturi, pentru a se relaxa si distra.

5 Existenta turistilor romani, cat si a celor straini. Consumul turistic are efecte economice pozitive atat pentru organizatorii de calatorii, pentru dezvoltarea turismului, cat si pentru dezvoltarea celorlalte ramuri ale economiei cu care turismul intra in contact.

Punctele slabe ale turismului din Sinaia sunt:

1 Lipsa promovarii turismului si a informatiilor legate de anumite zone turistice poate genera pierderea potentialilor clienti care aleg alte destinatii pentru a-si petrece vacanta;

2 Lipsa investitiilor si a preocuparii in ceea ce priveste anumite zone turistice;

3 Nivelul de degradare in care se afla echipamentele turistice;

4 Existenta unui numar mare de structuri de primire in principalele zone turistice si a unui numar foarte mic in zonele mai putin promovate;

5 Caile de acces si mijloacele de transport turistic slab dezvoltate. Inexistenta unor drumuri care sa dea turistilor siguranta in ceea ce priveste calatoria;

6 Numarul redus al mijloacelor de transport pe cablu si lipsa modernizarii lor;

7 Existenta unui numar mic de structuri de agrement;

8 Numarul mic de turisti in structurile de primire in raport cu capacitatea de cazare existenta;

9 Valorificarea redusa a potentialului turistic;

De vazut la Sinaia

Manastirea Sinaia este inca o manastire activa, de calugari, cu cladiri datand din 1695.

Palatul Peles – este unul din cele mai bine conservate palate regale din Europa. El a servit ca resedinta de vara pentru primul rege Hohenzollern al Romaniei, Carol I. Construit in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cladirea este incercarea regelui de a imita stilul din tara lui natala, creand un ansamblu bavarian in muntii din Romania. Palatul este bogat ornamentat atat in interior, cat si in exterior, cu complicate sculpturi in lemn si picturi reprezentand scene din operele lui Wagner.

Pelisor este situat chiar langa Palatul Peles si a fost resedinta de vara a celui de-al doilea rege din dinastia Hohenzollern, Ferdinand. Nu la fel de mare ca Palatul Peles, Pelisor ofera mai mult confort.

In centrul statiunii Sinaia, la sud de hotel Montana, se afla telefericul. De aici se poate porni intr-o calatorie cu telefericul pana in varful muntelui, de unde se poate admira intreaga panorama a statiunii. La intoarcere, se poate cobori tot cu telecabina sau se poate urma un traseu marcat ce dureaza aproximativ doua ore.

Posibilitati de calatorii la cabanele din Muntii Bucegi (Cota 1500, Varful cu dor – la 2000 de m altitudine, Cuibul Dorului – 1200 m, Babele – 2206 m, Omu – 2505 m, Padina 1525 m, Piatra Arsa – 1950 m, Pestera – 1600 m, Piscul Cainelui – 950 m, etc.)

In Muntii Bucegi, clima si-a pus puternic amprenta asupra reliefului, influentand aparitia unor forme mai putin intalnite in alte masive (Babele, Sfinxul, Ciupercile). Vantul, asociat cu apa precipitatiilor, a actionat necontenit asupra rocilor, modelandu-le, transformandu-le prin procesele de deflatie si coroziune. Efectele acestor procese se vad peste tot in Bucegi, stancile culmilor Gutan, Tiganesti, Bucsoiu, Caraiman, Costila, Furnica avand numeroasele fete slefuite de vant.

Sinaia este una din cele mai importante statiuni de odihna din tara, furnizand cele mai bune conditii de petreecere a timpului liber dar si de tratament, in toate anotimpurile anului, pentru oameni de toate varstele. Are un climat subalpin, cu veri racoroase si cu ierni nu foarte friguroase pentru o statiune montana. Stratul de zapada cazut iarna persista de la sfasitul lui septembrie pana la sfarsitul lui martie.

Bibliografie

Materiale tipărite:

Băltărețu Andreea, Turismul internațional de la teorie la practică, Editura Sylvi,

București, 2004;

Bran F., Marin D., Simon T., Turismul rural. Modelul european, Editura Economică, București, 1997;

Cocean P., Vlăsceanu Gh., Negoescu B., Geografia generală a turismului, Meteor Press, 2003;

Cosmescu I., Turismul, fenomen complex contemporan, Editura Economică, București, 1998;

Cristureanu C., Economia și politica turismului internațional, Editura Abeona, Bucuresti, 2003;

Dragomir V. și colab., România- Atlas turistic și rutier, Editura Flonarco, București, 2002;

Ghinea D., Enciclopedia geografică a României, vol. XII, XIII, Editura Enciclopedică, București, 2005-2008;

Glăvan V., Geografia turismului, Editura Fundației România de Mâine, București, 2005

Holloway Ch. J., The Business of Tourism, ed.IV, Pitman Publishing, London, 1994;

Irimie Cornel, Portul popular din Țara Oltului, Editura didactică și pedagogică, București, 1976;

Minciu Rodica, Economia turismului, Editura Uranus, București, 2005;

Neacșu N., Turismul și dezvoltarea durabilă, Editura Expert, București, 2000;

Nistoreanu Puiu (coord.), Ecoturism și turism rural, Editura ASE, București, 2003;

Rotaru Ilie: Globalizare și turism, Editura Continent, Prahova, 2004;

Samad Jh. S., Resurse turistice naturale și antropice, Tribuna Economică nr.10, București, 2008;

Snack O. și colab., Economia turismului, ed. A II-a, Editura Economică, București, 2007;

Stăncioiu Aurelia Felicia, Strategii de marketing în turism, Editura Economică, București, 2000;

Stănciulescu G., Managementul operațiunilor de turism, Editura ALL BECK, București, 2002;

Țigu G. (coord.), Resurse și destinații turistice pe plan mondial, Editura Uranus, București, 2003;

Țigu Gabriela, Turismul montan, Editura Uranus, București, 2000;

Udrescu Mircea, Coderie Constantin, Managementul marketingului, Editura Artifex, București, 2010

Surse electronice:

www.antrec.ro

www.revistadeturism.ro

Săptămâna Turistică

www.prahova.ro

www.prahova-turism.ro

Bibliografie

Materiale tipărite:

Băltărețu Andreea, Turismul internațional de la teorie la practică, Editura Sylvi,

București, 2004;

Bran F., Marin D., Simon T., Turismul rural. Modelul european, Editura Economică, București, 1997;

Cocean P., Vlăsceanu Gh., Negoescu B., Geografia generală a turismului, Meteor Press, 2003;

Cosmescu I., Turismul, fenomen complex contemporan, Editura Economică, București, 1998;

Cristureanu C., Economia și politica turismului internațional, Editura Abeona, Bucuresti, 2003;

Dragomir V. și colab., România- Atlas turistic și rutier, Editura Flonarco, București, 2002;

Ghinea D., Enciclopedia geografică a României, vol. XII, XIII, Editura Enciclopedică, București, 2005-2008;

Glăvan V., Geografia turismului, Editura Fundației România de Mâine, București, 2005

Holloway Ch. J., The Business of Tourism, ed.IV, Pitman Publishing, London, 1994;

Irimie Cornel, Portul popular din Țara Oltului, Editura didactică și pedagogică, București, 1976;

Minciu Rodica, Economia turismului, Editura Uranus, București, 2005;

Neacșu N., Turismul și dezvoltarea durabilă, Editura Expert, București, 2000;

Nistoreanu Puiu (coord.), Ecoturism și turism rural, Editura ASE, București, 2003;

Rotaru Ilie: Globalizare și turism, Editura Continent, Prahova, 2004;

Samad Jh. S., Resurse turistice naturale și antropice, Tribuna Economică nr.10, București, 2008;

Snack O. și colab., Economia turismului, ed. A II-a, Editura Economică, București, 2007;

Stăncioiu Aurelia Felicia, Strategii de marketing în turism, Editura Economică, București, 2000;

Stănciulescu G., Managementul operațiunilor de turism, Editura ALL BECK, București, 2002;

Țigu G. (coord.), Resurse și destinații turistice pe plan mondial, Editura Uranus, București, 2003;

Țigu Gabriela, Turismul montan, Editura Uranus, București, 2000;

Udrescu Mircea, Coderie Constantin, Managementul marketingului, Editura Artifex, București, 2010

Surse electronice:

www.antrec.ro

www.revistadeturism.ro

Săptămâna Turistică

www.prahova.ro

www.prahova-turism.ro