Copingul la Pacientii cu Dependenta Etanolica

CUPRINS

PARTEA GENERALA

CAPITOLUL I – ALCOOLISMUL………………………………………………………………pag.8

1.1 DEFINIȚIA ALCOOLISMULUI…………………………………………………………..pag. 9

1.2 FORMAREA DEPENDENȚEI DE ALCOOL………………………………………..pag. 10

1.4 PERRSONALITATEA ALCOOLICULUI…………………………………………….pag. 11

CAPITOLUL II – MECANISME DE COPING LA PACIENȚII CU DEPENDENȚA ETANOLICĂ…………………………………………………………………………………………….pag. 13

PARTEA SPECIALA

CAPITOLUL I – IPOTEZA CERCETĂRII………………………………………………….pag. 18

CAPITOLUL II – MATERIAL ȘI METODĂ………………………………………………pag. 19

CAPITOLUL III – REZULTATE……………………………………………………………….pag.25

CONCLUZII……………………………………………………………………………………………pag. 47

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………pag. 49

ABREVIERI

Alc – alcoolic

Kg- kilograme

T.A.- tensiune arterială

AV – alură ventriculară

P – puls

G – greutate

As.med – asistent medical

Atât specialiștii, cât și oamenii obișnuiți sunt de părere că alcoolul este produsul narcotic cel mai frecvent utilizat în zilele noastre, iar consumul său a atins cote îngrijorătoare în rândul tuturor categoriilor sociale.

Cercetarea persoanelor care au probleme c u alcoolul este unul din domeniile cele mai provocatoare, interesante și care oferă cele mai multe satisfacții în ansamblul îngrijirilor de sănătate. Tratarea consumului și dependenței de alcool reprezintă întotdeauna o provocare deoarece problemele legate de alcool pot diferi mult de la o persoană la alta.

Problemele legate de de alcool survin de obicei în afara unui context astfel încât deseori există și alte probleme biologice, psihosociale sau chiar probleme sociale sau probleme de legate de mediu car pot surveni concomitent, fapt care complică și mai mult tratarea unei probleme legate de alcool.

Tratamentul consumului și dependenței de alcool constituie o muncă extraordinar de interesantă deoarece necesită numeroase modalități de terapie dar și pentru că deseori persoanele care se confruntă cu astfel de probleme sunt deseori opameni interesanți și complicati.

Alcoolismul se regăsește în toate mediile și nu are o tipologie de pacient bine stabilită. Repercursiunile consumului de alcool sunt , din păcate, grave și cu un impact social puternic în societate. Fapte antisociale și infracțiuni de toate nivelurile sunt legate direct de consumul de alcool iar protagoniștii acestui tip de comportament dau vina pe alcool considerându-l un viciu mai puternic și mai greu de înfrânt decât orice alt viciu.

Personal , nu găsesc scuze suficient de puternice și motivații suficient de stabile din punct de vedere al logicii umane pentru a găsi o scuză unui accident rutier grav , unui viol sau unei crime produse toate pe fondul consumului de alcool

Aceasta este și tema lucrarii de față, pornind de la ideea că alcoolicul este caracterizat printr-un deficit al voinței, absența oricărei motivații (în afara de cea de a bea), ce se evidentiază prin imposibilitatea de a se confrunta cu situațiile problematice din viata personală și preferând evitarea acestora – se realizează stabilirea celor mai utilizate strategii de coping, cu scopul de a se întocmi un program psiho-terapeutic pentru vindecarea dependenței de alcool.

PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL I : ALCOOLISMUL

“Toate societatile, fiecare in felul ei, definesc si redefinesc continuu alcoolul si consumatorii lui conform evolutiei lor si a interactiunii cu creatia lor. Fiecare societate, intr-un proces fara sfarsit, produce propria si unica ei mitologie asupra alcoolului si propriile norme, valori, prescriptii si practici ce integreaza alcoolul in cultura, tinzand sa minimalizeze problemele”(Mulford, 1994).

1.1 DEFINIȚIA ALCOOLISMULUI

În sec. XVIII și începutul sec. XIX, alcoolul făcea parte din viața socială comunitară, el era considerat atât ca bautură cât și ca medicament. Însăși beția era tolerată atâta timp cât nu interferă cu viața familială și religioasă, încălcarea regulilor comunitare reprezentând o slăbiciune de caracter și un păcat față de Dumnezeu și biserică. Era vorba de epoca coloniștilor, în care oamenii simpli, în căutarea de terenuri și ținuturi noi, trăiau în deplină armonie cu alcoolul. El era consumat zilnic, de barbați, femei sau copii, pentru diversitate.

Termenul de alcoolism a fost mult timp o capcană semantica în care multi cercetători au turnat diferite întelesuri. De aceea, definirea alcoolismului a fost marcată încă de la început de incertitudini, conflicte și ambiguități. El tinde să devină un termen generic pentru specialiști și un termen preferat pentru laici de a acoperi toate problemele legate de consumului excesiv de alcool. Inventarea cuvântului “alcoolism” de către medicul suedez Magnus Huss în 1849 a consemnat tendința de a discerne din multitudinea problemelor pe care le prezintă un astfel de subiect, acele manifestari care pot fi considerate simptomele unei boli. Anii care au urmat reprezintă o tendință ferma de a considera alcoolismul ca o boală și de a-l curăța de conotațiile morale, lucru de consemnat până spre sfârșitul sec.XX. În SUA, încă din 1933, alcoolismul apare menționat pentru prima oară în “Nomenclatura și Clasificarea Standard a Bolilor” și este inclus, la fel, în“Manualul pentru Codificarea Cauzelor Bolilor” din 1944. O persoană poate întruni criteriile pentru abuz și dependență pentru alcool deși există îngrijorări în privința așa-numitei dependențe asociate. Dependența asociată înseamnă că o persoană dependentă de o anumită substanță poate fi dependentă și de altă substanță asemănătoare. Nu toți pacienții cu dependență etanolică pot fi încadrați într-o singură categorie sub aspectul descrierii sau tratării problemei legate de alcool. Deși stabilirea unui diagnostic poate fi importantă pentru stabilirea tipului de tratament , aspectul mai important în tratarea unei probleme legate de alcool este să se stabilească dacă pacientul respectiv prezintă factori de risc care ar anticipa probleme mai mari pe viitor , iar apoi să se intevină asupra acelor factori de risc. Pe parcursul acestei lucrări vom analiza mecanismele de coping la pacienții cu dependență etanolică care pot anticipa agravarea problemelor și care sunt pacienții care pot fi supuși riscului revenirii la alcool

1.2 FORMAREA DEPENDENȚEI DE ALCOOL

În toate societățile și în toate mediile puține aspecte pot da naștere unor emoții la fel de intense precum discutarea problemelor legate de consumul și dependența de alcool. Se pare că aproape orice persoană din societatea noastră are o opinie despre consumul de alcool, politica referitoare la alcool și tratamentul consumului și al dependenței. Probabil că aceasta se datoreză faptului că în țara noastră consumul de alcool ne-a afectat pe foarte mulți dintre noi într-un mod personal. Consumul și dependența de alcool ne poate afecta pe toți contribuind la creșterea costurilor legate de îngrijirea sănătății și de asigurări și majorând impozitele necesare sprijinirii acestor servicii. Abuzul de alcool constituie o problemă majoră de sănătate în țara noastră având consecințe larg întâlnite care ne afectează pe toți într-un fel sau altul.

Consumul și dependența de alcool sunt deseori exemplificate prin cei trei factori “c”: utilizarea compulsivă, pierderea controlului și utilizarea continuă, în ciuda efectelor secundare.

Deși unii oameni care au probleme legate de dependența de alcool au manifestat probabil cel puțin unul dintre acești factori, așa că identificarea lor este destul de utilă în evaluarea existenței unei probleme legate de dependența de alcool.

Dependența de alcool a fost definită ca u model patologic de consum, afectarea funcționării sociale și ocupaționale și semne de toleranță fizică și sevraj atunci când băutul este oprit.

Sindromul de dependență de alcool poate fi confirmat dacă sunt îndeplinte cel puțin 5 simptome dintre cele enumerate mai jos:

– Tolerantă – se manifestă prin nevoia marcată de a crește cantitățile de alcool.

– Sevraj – simptome caracteristice de sevraj la alcool ( tremor al extremităților, violență verbală sau fizică )

– Afectarea controlului – Dorinta persistenta sau una sau mai multe incercari de a reduce

sau opri bautulul

– Băut în cantități mai mari sau pentru perioade mai lungi decat s-a intenționat

– Ignorarea activităților – Reducerea sau renunțarea la activități sociale importante

– Timp consumat pentru băut – O mare parte din timp consumat în activități în care se consumă alcool.

– Incapacitatea de a îndeplini anumite activități – Intoxicatii frecvente sau simptome de sevraj

– Consum inadecvat – pacientul are un comportament inadecvat fizic atunci când consumă alcool

– Băutul în ciudă – pacientul continua să bea în ciuda cunoașterii că are probleme recurente

problemelor sau persistente sociale, psihologice sau fizice care sunt cauzate sau

exacerbate de folosirea alcoolului.

1.3 PERSONALITATEA ALCOOLICULUI

Nevoia de a consuma pare să aibe atât componentă fizică cât și psihologică. Nevoile fizice par să survină ca o consecință directă a simptomelor sevrajului alcoolic. Atunci când alcoolul nu este administrat după o perioadă de utilizare constantă, la nivelul corpului se manifestă un dezecilibru chimic: pot să apară simptome negative care variază de la tremurături la convulsii. Nevoile pot fi rezultatul interpretării de către persoana în cauză semnalelor corpului care declanșează dorința de a ingera substanța, în scopul evitării simptomelor fizice de sevraj.

În plus utilizarea cronică sau în cantitate mare a alcoolului poate modifica uneori fiziologia unei persoane astfel încât survine un dezechiibru chimic cronic.

Un astfel de dezechilibru poate contribui la apariția unor simptome cronice de anxietate sau de depresie. Nu se știe precis dacă aceste dezechilibre pot fi complet corectate în timp prin abstinență dar știm că aceste simptome și modificările neurochimice care stau la baza lor pot continua timp de luni sau ani de zile sau chiar ani de zile după utilizarea alcoolului.

Din fericire, există numeroși agenți farmacologici noi care pot fi foarte utili în minimizarea simptomelor fizice ale sevrajului și în diminuarea sau ameliorarea depresiei sau anxietății care pot declanșa nevoia de a consuma alcool.

Totodată pierderea controlului a fost asociată în unele studii cu așteptările. Într-un studiu celebru , subiecții dependenți de alcool au fost studiați pentru a se vedea dacă își pierd controlul din cauza faptului că au gustat alcool sau din cauză că au crezut că consumă alcool. În momentul studiului,se consideră că pierderea controlului la persoanele dependente de alcool care au consumat alcool , dar au crezut că beau apă tonică, nu și-au pierdut controlul, însă persoanele dependente de alcool care nu au consumat alcool dar li s-a spus că au consumat, au relatat că și-au pierdut controlul ( Marlatt, Demming, Reid, 1973 ).

Problemele legate de droguri par adesea să se perpetueze în cadrul familiei.

Deși o parte din vină ar putea să aparțină geneticii și biologiei, de asemenea , se poate ca familiile să modeleze comportamentul. Când copiii își văd părinții consumând alcool pentru a face față problemelor sau pentru a se relaxa , ei descoperă prin intermediul învâțării observaționale că alcoolul poate fi folosit în acest mod.

CAPITOLUL II –MECANISMELE DE COPING LA PACIENȚII CU DEPENDENȚA ETANOLICA

I.1. DEFINIȚII ALE COPING-ULUI

Stresul vizează stările psihice disfuncționale datorate dificultăților cărora individul trebuie să le facă față, iar coping-ul vizează mecanismele și mijloacele de care dispune pentru a gestiona aceste probleme.

Coping-ul reprezintă un răspuns la o amenințare, fiind definit ca un ansamblu de eforturi cognitive și comportamentale pentru gestionarea cerințelor specifice interne și/sau externe evaluate ca epuizând resursele persoanei. Coping-ul rezidă în efortul cognitiv și comportamental al persoanei de a reduce, de a controla sau tolera solicitările interne sau externe care depășesc resursele personale, desfășurându-se în trei etape: anticiparea, confruntarea și post-confruntarea.

Copingul reprezintă capacitatea pacientului de a răspunde la situații care , pentru o altă persoană, nu sunt cu adevărat stresante. Un eveniment neplăcut, un eșec, o problemă de la locul de muncă sunt gestionate diferit de persoane diferite.

Problemele pacienților cu dependență alcoolică par întotdeauna mai mari decât ale altor persoane.

Puterea lor de a face față stresului este insuficientă , răspunsul la amenințările zilnice se transformă în boală: dependență alcoolică.

I.2. NATURA COPING-ULUI

Unii autori concep coping-ul ca pe o predispoziție stabilă, sau ca pe o trăsătură de personalitate, alții îl văd ca pe un proces evolutiv , inclusiv în plan ontogenetic. Cea de-a 2-a variantă este cea care câștigă vizibil teren astăzi, inclusiv pentru că susține mai bine flexibilitatea.

Ființa umană se confruntă cu situatii stresante de viață. Omul elaboreaza modalități de raportare la situația de viață, modalități care favorizează sau nu adaptarea. Răspunsurile date în fața cerintelor de adaptare și de depasire a unor conditii dificile din viață alcătuiesc mecanisme cunoscute sub numele de mecanisme de coping, mecanismele de gestionare a stresului.

Definițiile și perspectiva asupra copingului diferă în funcție de teoria la care aderă cel care încearcă definirea copingului. Numarul mecanismelor de apărare analizate și prezentate în diferite lucrări este variat. Multe aspecte ale procesului numit coping sunt controversate. Unele teorii fac o distincție ântre mecanismele defensive (non-confruntative) și mecanismele de coping (confruntative). Astfel, la Freud mecanismele defensive relevă conflictul dintre individ și ego ca sursă principala a tulburarilor psihice, iar rolul lor este acela de a bloca pulsiunile instinctuale interne. Un alt aspect controversat este conceptualizarea copingului ca trasatură sau ca proces. Clasificarea dimensiunilor copingului difera. Actual se constata tendinta de a considera copingul un proces multidimensional. Psihologia cognitiva considera ca mecanismele de aparare sunt strategii sau proceduri de prelucrare a informatiei negative cu functia de a reduce distresul. Mecanismele de coping pot fi grupate în trei mari categorii, având toate aceeași finalitate: reducerea stresului.

1) Copingul comportamental: include toate comportamentele cu functia de a preveni sau reduce reactia de stres; apoape orice comportament, plasat intr-un anumit context, poate dobandi functie adaptativa. Fuga sau lupta, cautarea sprijinului social, planificarea unei actiuni, aplicarea unei tehnici de relaxare, etc. toate pot constituoi comportamente cu functii adaptative.

Copingul comportamental reduce stresul doar atunci cand sunt îndeplinite următoarele condiții:

este urmat de un feed-back asupra eficienței respectivului comportament;

costul realizării lui nu depașește beneficiile;

reduce ambiguitatea legată de situația stresantă.

2) Copingul cognitiv: vizează modalitățile de prelucrare a informatței cu funcția de diminuare a react ției de stres. Astfel, organismul îsi reduce stresul operând nu asupra situatței stresante, ci asupra modului de percepție, de prelucrare sși stocare a acesteia în memorie.

Confruntarea cu situații stresante de o copleșitoare intensitate – moartea unei persoane apropiate, un handicap dobândit în urma unui accident, etc. – fac imposibil controlul comportamental al stresului, singurele resurse disponibile în acest caz, fiind cele cognitive.

Intervenția mecanismelor de coping comportamental se face fie chiar în momentul evaluării situatiei – stimul, fie dupa ce această evaluare a avut loc – în acest din urma caz, se modifică reevaluarile ulterioare.

Mecanismele de coping sunt definite ca:

strategii, procese, comportamente și stiluri pentru a face față unei situații; (Bloch,Chemana,Depret 2006)

ansamblul eforturilor cognitive și comportamentale destinate controlării, reducerii sau tolerării exigențelor interne și externe care amenință sau depășesc resursele unui individ; (Lazarus si Folkman,1984,Ionescu 2002)

procesul activ prin care individul, grație autoaprecierii propriilor activități a motivațiilor sale, face față unei situații stresante și reușește să o controleze; (Bloch si colaboratorii, 2006)

gândurile și comportamentele utilizate pentru a gestiona cererile interne și externe de situații care sunt evaluate ca stresante. (Folkman, Moskowitz, 2004)

În concluzie, mecanismele de coping sunt flexibile, comportamentale, orientate către adaptarea pozitivă la realizarea externă, legate de sanătatea mentală și de stresarea de bine, în timp ce mecanismele de apărare sunt orientate către conflictele interne, asociate cu psihopatologia, deși finalitatea celor două categorii de modalități este adaptarea optimă a subiectului uman.

Cel mai probabil, problemele legate de alcool au cauze multiple. Pentru început, trebuie să spunem că acestea par să se fundamenteze pe anumite procese biologice. Alcoolul influențează procesele neurochimice stimulând centrii plăcerii din creier. Din această perspectivă, problemele legate de consumul de alcool au un fundament biologic. Problemele legate de alcool sunt asociate și cu unii factori psihologici și sociali care par să contribuie la evoluția și perpetuarea problemei.

În același timp , mediul de viață și persoanele din anturaj au un rol decisiv în lupta împotriva alcoolului.

Acești factori nu numai că influențează problemele legate de alcool dar și alcoolul poate influența factorii respectivi. Printre factorii psihologici se numără și mecanismele de coping care pot fi asociate cu interacțiunile personale dar pot fi totodată legați și de factorii sociali.

Utilizarea cronică a alcoolului cauzează și probleme legate de alte funcții, mai complexe , ale creierului legate de capacitatea de a rezolva probleme , ele îi pot permite persoanei respective să ia în considerare alternativele și, în cele din urmă , o pot ajuta să-și modifice cu succes comportamentul. Există motive să credem că afectarea funcțiilor cerebrale superioare și a memoriei poate fi responsabilă, în mare parte pentru probleme de percepție asociate cu consumul de alcool.

PARTEA SPECIALĂ

CAPITOLUL I – IPOTEZA CERCETĂRII

IMPORTANȚA PROBLEMEI

Indiferent de tipul de dependență de care suferă ( droguri sau alcool ) consumatorul cronic are un nivel al stresului deosebit de ridicat iar modalitatea prin care acesta este gestionat este un subiect de actualitate a cărui abordare va fi prezentată în rezultatele următoare.

În ultimii ani nivelul alcoolismului a atins cote alarmante în special în rândul tinerilor iar specialiștii în domeniu au încercat să găsească o relație de cauzalitate directă între alcoolism și factorii stresanți sau între apariția alcoolismului și capacitatea redusă de gestionare a stresului .

Deoarece aspectul psihologic este un factor important în etiologia alcoolismului, prin analiza eșantionului de pacienți supuși acestui studiu am dorit sa aflam tipul de coping pe care îl folosesc cel mai frecvent pacienții cu o astfel de patologie.

OBIECTIVELE CERCETĂRII

În această lucrare mi-am propus să urmăresc tipul de coping utilizat de pacientul cu dependența etanolică în managementul situațiilor stresante, precum și impactul pe care îl are stilul de coping și alcoolismul asupra aspectelor sociobiografice din viața pacientului.

Consumatorii cronici de alcool sunt unul dintre cele mai expuse grupuri de risc la situațiile reale de criză psihologică. Chiar dacă pacienții sunt conștienți de efectele negative ale abuzului de alcool, în realitate aceștia nu doresc să-și modifice comportamentul. Acest tip de comportament se manifestă în special în cazul pacienților internați forțat în secțiile de dezintoxicare.

CAPITOLUL II – MATERIALE ȘI METODĂ

Pacienții studiați au fost internați în Spitalul De Psihiatrie Și Pentru Măsuri De Siguranța Jebel în perioada ianuarie-decembrie 2014.

S-au urmărit următorii parametrii:

-diagnosticul de alcoolism

-grupe de vârstă

-sex

-mediul de proveniență

-starea civilă

-vechimea în muncă

– număr de copii

– mecanismele de coping

Astfеl ϲrіtеrііlе dе іnϲludеrе au prеsupus:

іntеrnarе în Spitalul de Psihiatrie Jebel în pеrіоada Ianuarie 2014 – Decembrie 2014;

vârstă la mоmеntul prіmеі іntеrnărі să fіе întrе 18 șі 65 dе anі;

dіaɡnоstіϲul ϲlіnіϲ ϲоnfоrm ІϹD 10 WHΟ, să fіе dе Dеpеndеnță еtanоlіϲa (Aіϲі іntră șі dіaɡnоstіϲеlе dе Sеvraj еtanоlіϲ ϲоmplіϲat sau nu ϲu ϲrіzе ϲоnvulsіvе prеϲum șі ϲеl ϲоmplіϲat sau nu ϲu dеlіrіum trеmеns).;

avеm partіϲіparе bеnеvоlă, fără vrеun fеl dе mоtіvarе dіn partеa ϲеrϲеtǎtоrіlоr;

În ϲadrul lоtuluі nоstru au fоst sеlеϲtațі 50 dе subіеϲțі.

Ϲrіtеrііlе dе dіaɡnоstіϲ ϲоnfоrm ІϹD 10, pеntru Dеpеndеnța еtanоlіϲă

Rеprеzіntă un ɡrup dе fеnоmеnе fіzіоlоɡіϲе, ϲоmpоrtamеntalе șі ϲоɡnіtіvе în ϲarе utіlіzarеa unеі substanțе sau a unеі ϲlasе dе substanțе ϲapătă о prіоrіtatе ϲrеsϲută pеntru un anumе іndіvіd față dе altе ϲоmpоrtamеntе ϲе еrau înaіntе maі mult valоrіzatе dе ϲătrе rеspеϲtіvul іndіvіd.

Ϲaraϲtеrіstіϲă еsеnțіală a sіndrоmuluі dе dеpеndеnță еstе dоrіnța (dеsеоrі putеrnіϲă, ϲâtеоdată іrеzіstіbіlă) dе a ϲоnsumă un drоɡ (ϲarе pоatе sau nu să fіе prеsϲrіs mеdіϲal),alϲооl sau tutun. Pоt еxіstă dоvеzі ϲă rеvеnіrеa la utіlіzarеa substanțеі după о pеrіоada dе abstіnеnță duϲе la о maі rapіdă rеaparіțіе a altоr ϲaraϲtеrіstіϲі alе sіndrоmuluі ϲarе apar la іndіvіzіі nоn- dеpеndеnțі.

Îndrеptar dіaɡnоstіϲ

Un dіaɡnоstіϲ ϲlar dе dеpеndеnță pоatе să fіе stabіlіt numaі atunϲі ϲând trеі sau maі multе dіn următоarеlе ϲaraϲtеrіstіϲі au fоst trăіtе sau оbsеrvatе la paϲіеnt,un anumіt tіmp în ϲursul anuluі prеϲеdеnt:

(a) Ο dоrіnța putеrnіϲă sau ϲоmpulsіvă dе a fоlоsі substanță;

(b) Dіfіϲultățі alе ϲapaϲіtățіі dе a ϲоntrоla ϲоmpоrtamеntul lеɡat dе ϲоnsumul dе substanță în ϲееa ϲе prіvеștе: dеbut, înϲеtarеa ϲоnsumuluі șі ϲantіtatеa ϲоnsumată;

(ϲ) Starеa psіhоlоɡіϲă dе sеvraj, ϲând sе rеduϲе sau sе înϲеtеază ϲоnsumul dе substanță, fapt еvіdеnțіat prіn: sіndrоmul ϲaraϲtеrіstіϲ dе sеvraj pеntru substanță, sau utіlіzarеa aϲеlеіașі substanțе (sau a unеіa asеmănătоarе) pеntru înlăturarеa sau еvіtarеa sіmptоmеlоr dе sеvraj;

(d) Εxіstеnța tоlеranțеі, astfеl înϲât dоzе ϲrеsϲutе dе substanță sunt nеϲеsarе pеntru a оbțіnе еfеϲtеlе prоdusе іnіțіal dе dоzе maі mіϲі (еxеmplе ϲlarе alе aϲеstеіa sе ɡăsеsϲ la іndіvіzіі dеpеndеnțі dе alϲооl șі оpіоіzі ϲarе pоt ϲоnsumă dоzе zіlnіϲе dе substanțе sufіϲіеntе pеntru a іnϲapaϲіta sau duϲе la dеϲеsul ϲоnsumatоrіlоr nоn-tоlеranțі);

(е) Νеɡlіjarеa prоɡrеsіvă a plăϲеrіlоr sau іntеrеsеlоr datоrіtă ϲоnsumuluі dе substanță psіhоaϲtіva, ϲrеștеrеa tіmpuluі nеϲеsar pеntru оbțіnеrеa sau admіnіstrarеa substanțеі sau pеntru rеvеnіrеa dе pе urmă еfеϲtеlоr aϲеstеіa;

(f) Pеrsіstеnța în utіlіzarеa substanțеі în ϲіuda еvіdеnțеі ϲlarе a unоr ϲоnsеϲіnțе nоϲіvе, ϲum ar fі afеϲtarеa fіϲatuluі prіn еxϲеs dе alϲооl sau stărі dеprеsіvе datоratе ϲоnsumuluі masіv dе substanțе, sau altеrărі ϲоɡnіtіvе lеɡatе dе ϲоnsum; trеbuіе făϲutе еfоrturі pеntru a dеtеrmіna daϲă paϲіеntul еstе (sau daϲă nе putеm aștеpta să fіе) ϲоnștіеnt dе natură șі ɡravіtatеa nоϲіvіtățіі ϲоnsumuluі.

Dе asеmеnеa, rеstrânɡеrеa rеpеrtоrіuluі mоdalіtățіlоr pеrsоnalе dе ϲоnsum al substanțеі psіhоaϲtіvе (dе еxеmplu: tеndіnța dĺ a ϲоnsumă băuturł alϲооlіϲе în aϲеlașі mоd în zіlеlе dе luϲru ϲă șі în wееk-еnd-urі, fără a țіnе ϲоnt dе rеstrіϲțііlе sоϲіalе ϲе dеtеrmіna adеϲvanta ϲоnsumuluі dе substanță) a fоst dеsϲrіsă șі еa ϲă о ϲaraϲtеrіstіϲă a sіndrоmuluі dе dеpеndеnță.

Ο ϲaraϲtеrіstіϲă еsеnțіală a sіndrоmuluі dе dеpеndеnță о ϲоnstіtuіе prеzеnța ϲоnsumuluі dе substanță psіhоaϲtіva sau a dоrіnțеі іmpеrіоasе dе a о ϲоnsumă; ϲоnștіеntіzarеa subіеϲtіvă a ϲоmpulsіеі dе a ϲоnsumă substanță еstе ϲеl maі dеs întâlnіtă în tіmpul înϲеrϲărіlоr dе a înϲеta sau dе a ϲоntrоla ϲоnsumul dе substanță.

Aϲеastă ϲеrіnță dіaɡnоstіϲa trеbuіе să еxϲludă, dе еxеmplu, paϲіеnțіі ϲhіrurɡіϲalі ϲе prіmеsϲ оpіоіzі pеntru еfеϲtul analɡеtіϲ șі ϲarе pоt manіfеstă sеmnеlе unеі stărі dе sеvraj la înϲеtarеa admіnіstrărіі drоɡuluі,dar ϲarе nu au dоrіnța dе a ϲоntіnuă ϲоnsumul.

Studiul de fata este un studiu transversal. Datele au fost culese prin interviu cu fiecare bolnav. Fiecare pacient a beneficiat de o fișă de evaluare personală în care au fost consemnate urmatoarele:

Nume

Diagnostic

Vechime în muncă

Sex

Vârstă

Stare civilă

Număr de copii

Mecanismele de coping

Analiza datelor a fost facută în programul Excel din pachetul Microsoft Office. Cu ajutorul funcțiilor acestuia am reușit mult mai ușor să analizez lotul de pacienți din punct de vedere descriptiv, mai ales la nivelul graficelor și tabelelor. Pentru analiza statistică a fost folosită statistica descriptiva pentru lotul de fața reprezentarea grafică a lotului în funcție de medie și deviatie standard (curba lui Gauss) precum și testul t pentru medii, în scopul de a compara între ele anumite tipuri de pacienți (bărbati/femei, tineri/bătrâni). Am mai utilizat de asemenea coeficientul de corelație precum și dreapta de regresie.Graficele folosite au fost de tip Pie, Column si Scatter.

Instrumente utilizate

Pentru analiza mecanismelor de coping ai pacienților supuși studiului am folosit Scala COPE – elaborată de Carver, Scheier și Weintraub (1989). În chestionarul COPE folosit am identificat 10 forme de coping, care pot avea preponderent un caracter activ sau pasiv. Chestionarul cuprinde un număr de 60 de întrebări. La fiecare întrebare subiectul trebuie să-și exprime dezacordul sau acordul pe o scală de la 1 la 4, în care 1 este dezacordul total („de obicei nu fac asta deloc”) iar 4 acordul total(„de obicei fac asta în mare măsură”). Scorul pentru fiecare mecanism de apărare se obține prin însumarea variantei de răspuns (aleasă de participant pe scala de la 1 la 4) de la fiecare din cei 2 itemi care corespund mecanismului respectiv de coping. Nu există itemi cu scorare inversă. Cele 15 strategii/mecanisme de coping, și itemii aferenți fiecărei strategii, evaluate prin chestionarul COPE sunt:

(1) interpretare pozitivă și creștere, itemii: 1,29,38,59;

(2) dezangajare mentală: 2,16,31,43;

(3) focalizare pe exprimarea emoțiilor: 3,17,28,46;

(4) folosirea de suport instrumental social: 4,14,30,45;

(5) abordare activă: 5,25,47,58;

(6) negare: 6,27,40,57;

(7) abordare religioasă: 7,18,48,60;

(8) umor: 8,20,36,50;

(9) dezangajare comportamentală: 9,24,37,51;

(10) abținere: 10,22,41,49;

(11) folosirea suportului social emoțional: 11,23,34,52;

(12) consumul de substanțe: 12,26,35,53;

(13) acceptare: 13,21,44,54;

(14) suprimarea activităților concurente: 15,33,42,55;

(15) planificare: 19,32,39,56.

Evaluarea modalităților de coping s-a realizat prin analizarea următoarelor nivele :

a)copingul focalizat pe problemă, ce include planificarea, abordarea activă și suprimarea activităților concurente;

b)copingul focalizat pe emoții, ce include interpretarea pozitivă și creșterea, abținerea și acceptarea;

c)copingul focalizat pe suportul social, ce include utilizarea suportului social instrumental, utilizarea suportului social emoțional și exprimarea emoțiilor;

d)copingul evitativ, include negarea, dezangajarea mentală și dezangajarea comportamentală.

Derularea studiului a presupus aplicarea Chestionarului COPE unui numar 50 de subiecți. Toate cele 50 de chestionare au fost validate și prelucrate statistic .

Pacienții au răspuns în mod voluntar la toate cele 60 de întrebări, chestionarele au fost anonime și au fost completate de către pacient în maxim 30 de minute.

Dintre cei 50 de subiecți chestionați, doar 7 dintre ei au cerut informații suplimentare despre chestionare ( dacă vor servi unui studiu, dacă vor fi citite și de medicii lor curanți sau daca îi va ajuta pe medicii din spital în stabilirea conduitei terapeutice.

CAPITOLUL III – REZULTATE ȘI INTERPRETARE

3.1 PACIENȚI

Lotul de studiu în cazul lucrării de față a fost reprezentat de un numar de 50 de pacienți, cunoscuți ca având probleme legate de consumul de alcool, internați între lunile ianuarie – decembrie 2014 în Spitalul De Psihiatrie Și Pentru Măsuri De Siguranța Jebel

Tabelul 1. Numarul pacientilor cu dependență etanolică din total pacienți internați

Figura 1. Numarul pacienților cu dependență etanolică

3.2 REPARTIȚIA ÎN FUNCȚIE DE VÂRSTĂ A PACIENȚILOR

Tabelul 2. Distribuția lotului in funcție de vârstă

Figura 2. Distribuția cazurilor care au prezentat dependență etanolică pe grupe de vârstă

Cu excepția a doi pacienți, toți ceilalți subiecți au o vârstă de peste 40 de ani în momentul evaluării, majoritatea chiar peste 60 de ani.

3.3 REPARTIȚIA ÎN FUNCȚIE DE SEX A PACIENȚILOR

Tabelul 3. Distribuția lotului in funcție de sexul pacienților

Figura 3. Distribuția cazurilor cu dependență etanolică în funcție de sexul pacienților

Distribuția cazurilor cu dependență etanolică în funcție de sexul pacienților a indicat un raport bărbați/femei net în favoarea sexului masculin, cu o pondere a bărbaților de 63,24% . Se observă că, în cazul sexului masculin prevalența dependenței etanolice a fost de 67,18% (43/64), iar la femei, prevalența dependenței etanolice a fost de 39,68% (25/63), diferența fiind statistic semnificativă

3.4 REPARTITIA PACIENTILOR ÎN FUNCȚIE DE MEDIUL DE PROVENIENTĂ

Tabelul 4. Distribuția lotului in funcție de mediu-urban /rural

Figura 4. Numarul cazurilor cu dependență etanolică in funcție de mediu- urban / rural

Distribuția subiecților în funcție de mediul de proveniență este împărțită în mod aproximativ egal o diferență mică, de două procente existând între cele două loturi.

3.5 REPARTITIA PACIENȚILOR ÎN FUNCȚIE DE VECHIMEA ÎN MUNCĂ

Tabelul 5. Distribuția lotului în funcție de vechimea în muncă

Figura 5. Numarul cazurilor cu dependență etanolică in funcție de vechime în muncă

Dintre cei 50 de pacienți supuși studiului , procentul cel mai mare, 36% îl reprezintă pacienții care au o vechime în muncă cuprinsă între 20 și 30 de ani.

3.6 REPARTIȚIA PACIENȚILOR ÎN FUNCȚIE DE STAREA CIVILĂ

Tabelul 6. Distribuția lotului in funcție de starea civilă a pacienților

Figura 6. Numarul cazurilor cu dependență etanolică in funcție de starea civilă

Deși consumul de alcool este o luptă în care sunt implicați nu numai persoanele în cauză ci și cei din jur, în special partenerul de viață, un procent destul de mare dintre subiecți sunt căsătoriți și beneficiază de susținerea familiei.

28% dintre subiecți sunt divorțați sau separați ca urmare a situațiilor familiale conflictuale create de consumul cronic de alcool. Chiar dacă cea mai mare parte a subiecțiilor au statut de căsătoriți, aici găsim frecvent situații tensionate intrafamiliale, ca urmare a consumului de alcool.

Dintre cei 50 de pacienți, 12 nu aveau copii iar restul de 38 aveau între unul și cinci copii, după cum urmează:

13 pacienți au un copil.

17 pacienți au doi copii

4 pacienți au trei copii

2 pacienți au patru copii

1 pacient are cinci copii

Prezența copiilor în viața unui dependent de alcool este un factor decisiv pentru ca pacientul să ceară ajutorul terapeuților.

În familiile în care se consumă alcool, în primul rând există probleme de unitate familială. Părintele care consumă abuziv alcool este un părinte mai degrabă neglijent sau abuziv, nu este dispus la negociere, este un părinte extrem de autoritar. Celălalt este mult mai calm, își exprimă afecțiunea față de copil, este mult mai dispus să negocieze cu el.

3.7 TIPUL DE COPING IN CADRUL LOTULUI NOSTRU

Cele 15 mecanisme de coping utilizate pentru studiat au fost împărtite în patru grupe de factori de coping, după cum urmează:

Coping focalizat pe sentimente

Coping focalizat pe probleme

Coping focalizat pe suportul social

Copingul focalizat pe negare

Modalitațile de coping în cazul situațiilor stresante constau fie într-un răspuns direct (eliminarea sursei de pericol), fie într-un răspuns paliativ (o reducere a percepției pericolului, de tipul negării,sau apelul la medicamente anxiolitice ). Această modalitate de răspuns la stres este condiționată de o serie de factori de tipul:

a) autoaprecierea propriilor capacități,

b) evenimente de viață,

c) experiențe anterioare,

d) gen,

e) motivație,

f) stil parental,

g) vârsta,

h) vulnerabilitate individuală.

Fiind înainte de toate un proces de natură psihologică, strategiile de coping influențează și răspunsurile sistemului endocrin, ale sistemului nervos având totodată și potențial de perfecționare prin învățare. Reacția organismului,la nivel biologic și comportamental, depinde și de natura factorului stresant, de durata stresului și eficiența stilului de coping utilizat.

În situația utilizării de către subiect a unor mecanisme de coping adaptative,de tipul renunțării la unele sarcini prin care este redus stresul, problema este soluționată sau ameliorată. În situația în care subiectul uman utilizează mecanisme de coping dezadaptative,de tipul consumului de alcool sau de droguri,are loc o amplificare a simptomatologiei actuale sau chiar apariția unei noi simptomatologii, concomitentă sau nu unei alte condiții medicale.

Prezentarea celor 15 mecanisme de coping identificate pe baza celor 60 de itemi folosiți în cercetarea noastră relevă următoarea situație statistică:

Mecanismele de coping sunt folosite de fiecare dintre noi, în viața de zi cu zi, sunt mecanisme voluntare, mature și conștientizabile. Pacienții cu dependență alcoolică sunt supuși unui stres mult mai mare decât o persoană sănătoasă. Ei trebuie să facă față bolii, viciului, societății care-i respinge, familiei care-i judecă.

Dintre toate cele 15 strategii de coping analizate în acest studiu putem identifica cel puțin trei care sunt definitorii pentru lotul analizat și care au obținut cel mai mare punctaj:

Folosirea suportului emoțional

Focalizare pe exprimare emoțiilor

Dezangajare mentală

Planificare

Din rezultatele lotului nostru, observăm că cele mai frecvente mecanisme utilizate sunt cele care sunt incluse în strategia de coping focalizat pe suportul social (utilizarea suportului social emoțional și exprimarea emoțiilor), mecanisme de coping considerate destul de adaptative. Acest lucru ne sugerează însă și faptul că acești pacienți au nevoie de o rețea de suport social adecvată pentru a putea depăși situațiile stresante, automat prezența familiei fiind foarte importantă pentru aceștia în lupta cu alcoolismul. Ar fi interesat de investigat dacă aceste strategii nu se corelează cu trăsături dependente de personalitate la acești pacienți. Se ridică necesitatea unor intervenții terapeutice care să presupună implicarea unei rețele sociale a subiectului, rețea care însă să nu prezinte aceleași probleme legate de consumul de alcool. Este cunoscut faptul că prezența unui anturaj cu aceleași practici legate de alcool determină menținerea pacientului într-un comportament addictiv.

Al treilea mecanism ca frecvență este unul profund dezaptativ ce s-ar traduce prin evitarea, cu amânarea înțelegerii faptului că dependența etanolică reprezintă o problemă medicală

Mecanismele de coping la pacienții cu dependență etanolică sunt complexe și au o influență directă asupra patologiei alcoolismului. Ca orice boală, alcoolismul are nevoie de o perioadă de analiză intrisecă și extrinsecă a factorilor determinanți pentru stabilirea unei conduite terapeutice corecte . Stresul este considerat boala secolului 20 iar mecanismele de coping pot agrava, ține sub control sau pot ajuta la vindecarea bolii.

Vindecarea unei boli nu poate fi posibilă doar unidirecțional , are nevoie de conduite terapeutice și alternative complexe dar care nu pot avea finalitate pozitivă fără aportul personal al pacientului și fără puterea sa de autocontrol în fața fenomenelor externe.

Pacienții cu dependență alcoolică își planifică acțiunile, inclusiv vindecarea, acceptă ajutorul celor din jur și chiar cer ei însăși ajutor ( faptul că au acceptat să vorbească despre boala lor , inclusiv prin intermediul unui chestionar, este un prim pas de acceptare a bolii ).

Strategiile de coping folosite de subiecții nostrii au o latură emoțională complexă , se situeză într-un context de dezangajare mentală superior ( 660 de puncte ) și abordează în mod activ situația existentă.

3.8 CONCLUZIILE STUDIULUI

Nu exista diferențe semnificative în mediul de proveniență la pacienții din cadrul lotului nostru. (proporțiile au fost aproximativ egale)

Peste jumătate din subiecți au o vechime în muncă de peste 20 de ani, aspect ce arată faptul că pe ansamblu, aceștia au putut să se mențină în câmpul muncii în cea mai mare parte a perioadei de timp.

Majoritatea subiecților din lotul nostru sunt căsătoriți legal, însă situațiile conflictuale intrafamiliale sunt o constantă a vieții de familie la aceștia.

Cele mai frecvente mecanisme de coping întâlnite în cadrul lotului nostru sunt în ordinea descrescătoare: utilizarea suportului social emoțional, exprimarea emoțiilor și dezangajarea mentală.

Pacienții lotului nostru folosesc mecanisme de coping ce implică sprijinul altor persoane în rezolvarea situațiilor stresante, astfel că succesul în rezolvarea acestora presupune existența unei rețea de suport socială corespunzătoare.

Cel de-al treilea mecanism de coping utilizat frecvent în cadrul lotului este unul dezadaptiv, ce relevă faptul că aceste persoane încearcă să gestioneze situațiile stresante evitând și amânând rezolvarea acestora.

Mecanismele de coping utilizate frecvent de subiecții lotului nostru ne relevă necesitatea unor intervenții terapeutice care să presupună implicarea unei rețele sociale a subiectului rețea care să nu prezinte însă aceleași probleme legate de consumul de alcool.

Limitele studiului

O limită importantă a acestui studiu o constituie numărul mic al pacienților, precum și selecția dintr-un singur centru. De asemenea nu s-a folosit un criteriu clar de selecție a acestor pacienți.

NURSINGUL PACIENTULUI CU DEPENDENȚĂ ALCOOLICĂ

Dependența de alcool este una complexă din punct de vedere cauzal iar tratementul este complex. Deseori, alcoolismul se așează pe o vulnerabilitate sau pe o patologie morbidă

Vulnerabilitățile pot fi determinate de multiple aspecte, de la problema educațională, socială (consumul de alcool în România este la ordinea zilei) ,la cea culturală ( „se bea”), la problemele personalității individului, posibilitățile de adresabilitatea medicală, rolul medicinei primare. De multe ori, conceptul că bea și lupta împotriva noțiunii de băut abuziv se reduce la familia care îl ceartă , la un medic care îi atrage atenția, dar fără să facă un pas ulterior în sensul îndrumării către un serviciu specializat de diagnostic și tratament.
Tratamentul are niște etape relativ bine stabilite: cuprinzând tratamentul preventiv, curativ și cel de readaptare și reinserție. Însă numărul de pacienți care ajung la spital este mult mai mic decât cel din realitate. Nici măcar la urgență nu ajung toate cazurile, iar uneori cazurile de intoxicație acută care ajung, primesc tratament și apoi pleacă acasă, fără să înțeleagă nimic din gravitatea episodul acela.
Partea cea mai eficientă ar fi cea de prevenție, realizată de medicina primară. În cadrul tratametului curativ, importantă este pe lângă tratamentul medicamentos propriu-zis, scoaterea din mediu, adică familie, societate, profesie – fiindcă există un mediu viciat care îi întreține această deprindere de a bea și atunci individul are dezavantajul lipsei unui suport necesar de abstinenței. În aceste situații este recomandată o internare. Internarea include un bilanț biologic și psihic cu inițierea de tratament individualizat, pentru o anumită perioadă de timp. După care urmează partea cea mai grea pentru pacient, aceea de întreținere a abstinenței, când nu mai are suportul spitalului, acel climat de protecție. Întoarcerea în mediul din care provine pacientul, reprezintă reintrarea iar în contact cu aceleași obiceiuri și lupta individului pentru a nu bea este și mai mare. Ca să îți păstrezi abstinența, trebuie să continui tratamentul medicamentos pe care l-ai primit și să ții cont de recomandările de psihoterapie în continuare ca să îți poată continua lupta. Pacienții la care se reușește implicarea familiei au șanse mai mari de menținere a abstinenței. Când familia nu îi sprijină, șansele de abstinență sunt mai mici, iar din păcate și recăderile sunt foarte mari.

STUDIU DE CAZ

CAZUL I

Culegerea datelor

Numele si prenumele : H.I.

Vârsta : 58 ani

Data nașterii: 07.06.1951;

Domiciliul: sat Vinga, județul Timiș;

Naționalitatea: română

Ocupația: agent de pază

Diagnostic medical : Sevraj necomplicat , Dependență etanolică cronică

Data internarii: 02.03.2014

Antecedente personale patologice:

Intoxicație alcoolică acută

Dependență cronica alcoolică

Hepatopatie toxică

Antecedenta heredo-colaterale:

tatăl – alcoolism cronic.

mama – HTA

Conditii de viață și muncă:

relații tensionate cu familia

locuiește cu sotia și băiatul lor, 31 de ani, necăsătorit.

condiții bune de viață

Comportament:

fumat : un pachet / zi

– consum de alcool: 1/2 litru de palincă / zi, 2 l de bere pe zi

Starea fizică prezentă : G= 68kg, I=1,70 cm, AV=110/min, TA = 150/100.

Istoricul bolii: Pacientul în vârstă de 58 ani, consumator de alcool de la vârsta de 17 ani, cunoscut secției de Psihiatrie I din cadrul Spitalului de Psihiatrie Jebel, din internările repetate anterioare , se prezintă cu un tablou psihopatologic concretizat prin : tremor al extremității membrelor superioare, tahicardie, insomnii mixte, neliniște psihomotorie pe fondul întreruperii consumului de alcool. De doua saptamani afirmativ din cauza neîntelegerilor cu soția, consumă aproximativ 1 l alcool/zi. Consumul începe dimineața pentru că se simte neliniștit dacă nu bea.

La examenul pe aparate și sisteme ,următoarele au fost gasite modificate:

Facies: vultuos.

Aparat cardiovascular : tahicardie, AV=110 b/min.

Aparat digestiv: abdomen cu sensibilitate la palpare superficială și profundă în epigastru, ficat, căi biliare, splina: hepatomegalie la 3 cm sub rebordul costal.

La examenul psihic prezinta atitudine cooperanta ,dialog spontan ,perceptia si gandirea usor modificate.Prezinta insa o usoara anxietate , neliniste psihomotorie, insomnii mixte, hiperbulie orientata spre consumul de alcool, conștiința bolii psihice prezentă.

S-a instituit tratament cu vitamine ( B1, B6, B12 ), glucoză, anxiolitice, Diazepam în primele zile cu evoluție favorabilă.

Cunoașterea pacientului pe cele 14 nevoi fundamentale

1.      Nevoia de a respira și de a avea o buna circulație:

        prezintă uneori tuse ( fumeaza 1 pachet de tigari /zi, FR=19 r/min )

        toracele este normal conformat;

        AV= 110 b/min

        TA=150/100 mm hg

2.      Nevoia de a e alimenta și hidrata:

        nu are poftă de mâncare când consumă alcool în cantitate mare ( peste 0,5l/zi )

        abdomen cu sensibilitate la palpare în epigastru;

        hepatomegalie la 3cm sub rebordul costal;

        semne de deshidratare

3.      Nevoia de a elimina:

        deseori oligurie

        transpirații nocturne profuze;

4.      Nevoia de a se misca si de a avea o buna postura:

        sistem muscular și osteoarticular în relații normale, ușoare tremurături ale membrelor superioare;

5.      Nevoia de a dormi si a se odihni:

        insomnii mixte ;

        ochii sunt incercănați;

        neliniște psihomotorie;

6.      Nevoia de a se îmbrăca și a se dezbrăca:

        se îmbracă și dezbracă singur;

        aspect neîngrijit al îmbrăcăminții;

7.      Nevoia de a menține temperatura corpului în condiții normale:

        temperatura 36,8°C ;

8.      Nevoia de a fi curat ,ingrijit, de a proteja tegumentele si mucoasele:

        se ingrijește singur;

        este murdar, are tegumente neîngrijite

        cavitatea bucală : prezintă carii;

        pielea prezintă elasticitate scazută;

9.      Nevoia de a evita pericolele:

        neliniște din cauza problemelor în cuplu

        usoara bradipsie și un flux ideativ mai lent;

        hipoprosexie, anxietate;

        apare hiperbulia orientată spre consumul de alcool;

        este comunicativ ,spontan ,cooperant;

10.  Nevoia de a comunica:

        prezintă anxietate ,dar comunică usor,cu dialog spontan și limbaj obisnuit;

        contactul verbal se stabilește ușor;

11.  Nevoia de a acționa conform convingerilor religioase:

        este catolic și acționeaza conform acestei religii;

12.  Nevoia de a fi ocupat în vederea realizării:

        se ocupa de realizarea copiilor săi;

        este muncitor și iși ocupă restul timpului cu activități casnice;

13.  Nevoia de a se recreea:

        nu mai practica activitati recreative;

        dorinta pentru alte activitati in afara de cele casnice si consumul de alcool;

14.  Nevoia de a fi util societatii, de a învăța:

        nu prezintă modificări de memorie

        conștiința bolilor psihice este parțial prezentă;

        are cunoștințe insuficiente asupra complicațiilor care pot să apară pe fondul alcoolismului;

Identificarea problemelor

Alterarea respirației manifestată prin dispnee determinată de fumat.

Alimentație deficitară manifestată prin scăderea greutății corporale determinată de consumul excesiv de alcool.

Eliminare inadecvată manifestată prin transpirații excesive determinate de sevrajul alcoholic.

Anxietate manifestată prin tristețe, apatie determinată de dependența etanolică.

Agitație manifestată prin neliniște psihomotorie determinată de delirum tremens.

Stabilirea obiectivelor

Pacientul să aibe o respirație adecvată prin diminuarea consumului de tutun și efectuarea de activități recreative în aer liber.

Pacientul să crească în greutate cel puțin 3 kg pe perioada spitalizării prin diminuarea consumului de alcool și revenirea la alimentație sănătoasă.

Pacientul să aibe o eliminare adecvată prin diminuarea transpirației excesive.

Pacientul să-și diminueze starea de anxietate pe perioada internării prin ocuparea timpului liber cu diverse activități care să-i redea încrederea în forțele proprii.

Planul de nursing al pacientului H.I. diagnosticat cu dependență etanolică

CONCLUZII

Dependența de alcool este un proces gradual care poate dura până la zeci de ani pentru a se “instala” complet în organism și în creier – în cazul anumitor persoane, dependența completă poate să apară chiar și în cursul a doar câteva luni, dar aceste cazuri sunt rare. În timp, consumul excesiv de alcool poate perturba echilibrul chimic al creierului care controlează nivelul de impulsivitate al unei persoane, dar și nivelul de glutamat care stimulează sistemul nervos.

Nivelul de dopamină din creier este mai ridicat atunci când o persoană consumă alcool, iar pe termen lung, consum excesiv de alcool poate să afecteze semnificativ activitatea creierului, făcând persoana în cauză să devină dependentă de alcool pentru a se simți bine, sau pur și simplu pentru a nu se simți rău.

Dupa cuantificarea tuturor rezultatelor și analiza datelor oferite de analiza statistică putem trage urmatoarele concluzii:

Ideea de bază este că acești indivizi au un deficit general de coping și în special un deficit de coping cu situațiile de consum iar terapia a fost focusată să suplinească acest deficit.

S-a constat ca există persoane care în ciuda impactului repetat cu situații stresante de viață își mențin starea de sanatate mentală. Raspunsul dat de subiecți în vederea menținerii echilibrului este dependent de diferențele individuale. Prin urmare s-a încercat identificarea variabilelor individuale care determina diferențele în adaptarea la stres.

Conform teoriilor cognitive, răspunsul comportamental la situația de viată este dependent de gândurile, sistemul de convingeri, schemele cognitive proprii. Astfel, se consideră că una dintre variabilele care determinî raspunsul individual la factorul stresant este dominanta cognitiva.

Itemii chestionarului au fost astfel fomulați încât acest instrument să permită examinarea atât a dispozițiilor coping, cât și a răspunsurilor coping legate de o situație specifică. Diferența constă în instrucția dată subiectului: când se evaluează stilul coping, se cere subiectului să răspundă cum acționează în general când se confruntă cu situații problematice sau stresante. Pentru evaluarea copingului situațional, subiectul a optat pentru formele de răspuns care reflectă cel mai bine modul în care a acționat într-o anumită situație specifică.

BIBLIOGRAFIE

Vrasti, R. Alcoolismul: Detectie, Diagnostic si Evaluare. Un compendiu de scale, chestionare si interviuri standardizate. Timpolis, Timisoara, 2002

 R. Vrasti & M. Eisemann (Eds.) , Depresii – noi perspective, Bucuresti, Ed. All, 1996

Mihăescu, R. Semiologie medicală, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2009

Baban, A. Stres si personalitate, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca 1998

Predescu, V. Psihiatrie, Volumul I, Editura Medicala, Bucuresti, 1998

Predescu, V. Psihiatrie, Volumul II, Editura Medicala, Bucuresti,1998, 155-159, 448-467

Bernstein D.A., Roy E.J., Srull T. Psychology, Second Edition, Houghton Mifflin Company, Boston 1991

Brown, S.A.; Vik, P.W.; Patterson, T.L.; Grant, I.; & Schuckit, M.A. Stress, vulnerability, and adult alcohol relapse. Journal of Studies on Alcohol ,1995.

Brown, S.A.; Vik, P.W.; McQuaid, J.R.; Patterson, T.L.; Irwin, M.R.; & Grant, I. Severity of psychosocial stress and outcome of alcoholism treatment. Journal of Abnormal Psychology ,1990.

Cloninger, C.R. Neurogenetic adaptive mechanisms in alcoholism. Science ,1987.

Cooper, C.L. Stress research in Europe, European Review of Applied Psychology 1994

Cosman, D. Sinuciderea. Studiu introductiv in perspectiva biosociala, Editura Risoprint, Cluj-Napoca 1999

Cox, T., Fergusson, E. Individual differences, stress and coping, John Willey, Chichester, 1991

Eysenck, M. Personality, stress arousal and cognitive process in stress transactions, R. Neufeld, J Wiley & Sons, New York

Eskay, R.L.; Chautard, T.; Torda, T.; & Hwang, D. The effects of alcohol on selected regulatory aspects of the stress axis. In: Zakhari, S., ed. Alcohol and the Endocrine System. National Institute on Alcohol Abuse and Alcoholism Research Monograph No. 23. Bethesda, MD: the Institute, 1993.

Ehlers, C.L. Stress, gender, and alcoholism risk: Findings in humans and animal models. In: Hunt, W., & Zakhari, S., eds. Stress, Gender, and Alcohol-Seeking Behavior. National Institute on Alcohol Abuse and Alcoholism Research Monograph No 29. Bethesda, MD: the Institute, 1995.

Fodoreanu, L. Psihiatrie, Editura Medicala Universitara "Iuliu Hatieganu", Cluj-Napoca, 2001

Gelder, M., Gath, D., Mayou, R. Tratat de psihiatrie Oxford, editia a II-a, Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania si Geneva Iniatiative Publishers, Bucuresti – Amsterdam 1994

Haan, N. The Assessment of coping, defense and stress in Handbook of stress: Theoretical and Clinical Aspects, Goldberger L, Breznitz S., Free Press, New York ,1993

Hilakivi-Clarke, L., & Lister, R.G. Social status and voluntary alcohol consumption in mice: Interaction with stress. Psychopharmacology ,1992.

Higley, J.D.; Hasert, M.F.; Suomi, S.J.; & Linnoila, M. Nonhuman primate model of alcohol abuse: Effects of early experience, personality, and stress on alcohol consumption. Proceedings of the National Academy of Sciences U.S.A., 1991.

Ionescu, G. Psihiatrie clinica standardizata si codificata, Editura Univers enciclopedic, Bucuresti,2000,

Jennison, K.M. The impact of stressful life events and social support on drinking among older adults: A general population survey. International Journal of Aging and Human Development 35(2), 1992.

Kalant, H. Stress-related effects of ethanol in mammals. Critical Reviews in Biotechnology ,1990.

Kaplan, H.I., Sadock, B.J. Comprehensive textbook of psychiatry, 5th edition, Williams & Wilkins, Baltimore, 1985

Kasl, S.V.; Chisholm, R.F.; & Eskenazi, B. The impact of the accident at the Three Mile Island on the behavior and well-being of nuclear workers. Part II: Job tension, psychophysiological symptoms, and indices of distress. American Journal of Public Health 1981.

Krishnan, S.; Nash, Jr., J.F.; & Maickel, R.P. Free-choice ethanol consumption of rats: Effects of ACTH4-10. Alcohol ,1991.

Lazarus, R.S. The psychology of stress and coping in C.D. Spielberger Stress and Anxiety, vol 10, Hemisphere Publishing Corporation, Washington D.C.,1986

Lazarus, R.S. Stress and illness, John Wiley, Chichester,1990

Lazarus, R.S. Emotions and adaptations, Oxford University Press, New York, 1991

Miclutia, I. Psihiatrie, Editura Medicala Universitara "Iuliu Hatieganu", Cluj-Napoca, 2002

Nash, J.F., & Maickel, R.P. The role of the hypothalamic-pituitary-adrenocortical axis in post-stress induced ethanol consumption by rats. Progress in Neuro-psychopharmacology and Biological Psychiatry, 1988.

www.vrasti.org/