Copilul la școală , Comportarea în familie vin în sprijinul însușirii [615780]

UNIVERSITATEA „BABEȘ -BOLYAI”
CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE
EDUCAȚIEI

TEMA LUCRĂRII

STRATEGII DIDACTICE UTILIZATE PENTRU
DEZVOLTAREA, NUANȚAREA ȘI ACTIVIZAREA
VOCABULARULUI ELEVILOR DIN CLASELE I – IV

COORDON ATOR: ABSOLVENT:

2008

2

CUPRINS

CUPRINS ________________________________ ________________________________ ____ 2
REZUMAT ________________________________ ________________________________ ___ 3
INTRODUCERE ________________________________ ______________________________ 4
CAPITOLUL I ________________________________ ________________________________ 6
PARTICULARI TĂȚI ALE DEZVOLTĂRII VOCABULARULUI LA CLASELE I – IV _____ 6
1.1. Importanța studiului limbii și literaturii române în școală _____________________________ 6
1.2. Considerații generale asupra vocabularului limbii române ____________________________ 8
1.3. Particularități ale dezvoltării vocabularului la clasele I – IV __________________________ 10
1.4. Greșeli tipice de vocabular la vârsta școlară mică ________________________________ ___ 13
CAPITOLUL II ________________________________ ______________________________ 15
MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE ȘI ACTIVIZARE A VOCABULARULUI ELEVILOR
DIN CLASELE I – IV ________________________________ _________________________ 15
2.1. Rolul lecțiilor de comunicare în îmbogățirea vocabularului ___________________________ 15
2.2. Activitatea cu textul literar în scop ul îmbogățirii și activizării vocabularului ____________ 25
2.3. Orele de compunere și aportul lor în dezvoltarea vocabularului _______________________ 38
2.4. Dezvoltarea vocabularului elevilor prin activități extracurriculare ____________________ 40
CAPITOLUL III ________________________________ _____________________________ 42
PROIECT DE CERCETARE ________________________________ ___________________ 42
3.1. Tema ________________________________ ________________________________ ________ 42
3.2. Ipoteza cercetării ________________________________ ______________________________ 42
3.3. Obiective ________________________________ ________________________________ ____ 44
3.4. Eșantion ________________________________ ________________________________ _____ 44
3.5. Metodologia cercetării ________________________________ _________________________ 44
3.6. Rezultatele așteptate ________________________________ ___________________________ 46
3.7. Valorificarea rezultatelor ________________________________ _______________________ 66
CONCLUZII ________________________________ ________________________________ 68
BIBLIOGRAFIE ________________________________ _____________________________ 70
ANEXA 1 ________________________________ ________________________________ ___ 73

3

REZUMAT

Însușirea și cunoașterea temeinică a limbii române, ridicarea nivelului cultural al fiecărui
tânăr, presupune o acțiune hotărâtă și consecventă din partea școlii în direcția îmbogățirii și
activizării vocabularului.
M-am oprit în prezenta lucrare la vocabular tocmai datorită importanței acestuia în
formarea personalității umane.
Lucrarea cuprinde 3 capitole. În p rimul sunt prezentate particularitățile dezvoltării
vocabularului la clasele I – IV. Capitolul al doilea descrie modalitățile de îmbogățire și activizare
a vocabularului elevilor din ciclul primar. În capitolul al treilea am prezentat un proiect de
cerceta re ale unor aspecte privind îmbunătățirea și dezvoltarea vocabularului în activitățile de tip
școlar.
Concluziile desprinse în urma cercetării efectuate încheie lucrarea de față. Potrivit
acestora, formele cele mai eficiente de însușire și dezvoltare a voc abularului le reprezintă
activitățile cu caracter independent prin intermediul cărora elevii sunt puși să găsească soluții la
problemele ce li se dau și activitățile de grup care -i solicită pe elevi să comunice cu membrii
grupului pentru rezolvarea sarcini i date.
Este bine ca în această acțiune, deloc ușoară, de însușire a limbii române, să fie atrași toți
factorii, întregul colectiv de cadre didactice, familia și mijloacele mass -media.

4

INTRODUCERE

Însușirea și cunoașterea temeinică a limbii române , ridicarea nivelului cultural al fiecărui
tânăr, presupune o acțiune hotărâtă și consecventă din partea școlii în direcția precizării,
îmbogățirii și activizării vocabularului. Cunoașterea limbii române de către toți absolvenții unei
școli reprezintă o ne cesitate obiectivă. Elevul se va putea integra în viața socială în mode
corespunzător doar în măsura în care își va însuși limba și o va putea utiliza în comunicare, în
vederea continuei sale perfecționări profesionale.
Școala trebuie să asigure pregătirea tineretului pentru muncă și viață, însușirea celor mai
noi cunoștințe științifice și culturale.
Limba română reprezintă sufletul întregului învățământ românesc deoarece pe
cunoașterea și stăpânirea ei se sprijină însușirea tuturor cunoștințelor care fac d in om un membru
activ al societății.
“A vorbi și a scrie corect românește e, într -adevăr, o obligație elementară a oricui. Aș
vrea să adaug: a vorbi și a scrie nu numai corect, ci și frumos, expresiv!”1
Consistența, precizia, expresivitatea limbii sunt dat e, în cea mai mare parte, de calitatea
vocabularului utilizat. De aceea, activitățile privind îmbogățirea, precizarea, activizarea și
nuanțarea vocabularului sunt de o deosebită importanță.
Acei elevi care nu stăpânesc corespunzător limba română, care au e xprimare deficitară,
defectuoasă, manifestă o stare de timiditate, de neîncredere, se simt complexați. Acest lucru are
adânci implicații și în formarea și dezvoltarea personalității lor.
Cunoștințele acumulate în școală la nivelul claselor I – IV, cele acu mulate prin
intermediul mijloacelor mass -media, prin lectură, lărgesc sfera vocabularului. Mulți termeni, însă
receptați prin mass -media sunt însușiți cu sens greșit și acest lucru duce inevitabil la folosirea lor
improprie.
Observațiile, testele de verifi care, caietele elevilor, compunerile, mi -au permis să
identific o serie de cauze generale și specifice care generează persistența unui vocabular sărac și
a unei exprimări lacunare la elevi.
În acest sens pot aminti:

1 Ion Roman, Vorbiți mai tare, scrieț i mai bine românește , pag. 12;

5 – nu se acordă atenția cuvenită dezvoltări i vocabularului elevilor, mai ales î n clasele III
– IV;
– se insistă cu precădere asupra citirii cursive în detrimentul realizării actului
conștientizării, al explicării “cuvintelor noi” cuprinse în manualul de limba română;
– în cadrul orelor de gramatică, pe ntru ilustrarea problemelor de limbă se pornește de la
propoziții și fraze lipsite de valoare literară;
– nu toți părinții elevilor oferă modele demne de urmat în ceea ce privește exprimarea
și nu pot întreține o conversație în care să fie puse în valoare ac hizițiile noi ale
copiilor lor în materie de vocabular.
De aceea se impune în școală o asiduă activitate de precizare, nuanțare și îmbogățire a
vocabularului. M -am oprit în prezenta lucrare la vocabular tocmai datorită importanței acestuia
în formarea pers onalității umane.

6

CAPITOLUL I
PARTICULARITĂȚI ALE DEZVOLTĂRII VOCABULARULUI LA
CLASELE I – IV

1.1. Importanța studiului limbii și literaturii române în școală

“Limba este tezaurul cel mai prețios
care-l moștenesc copiii de la părinți,
depozitul cel mai sacru lăsat de generațiile
trecute și care merită să fie păstrat cu
sfințenie de generațiile care -l primesc.”
Vasile Alecsandri

Limba și literatura română constituie un obiect de studiu important în planul de
învățământ. În ciclul primar, importanța limbii române ca disciplină școlară capătă dimensiuni
noi, determinate de faptul că prin aceasta se urmărește atât cultivarea limbajului oral și scris al
elevilor, cunoașterea și folosirea corectă a limbii materne, cât și învățar ea unor tehnici de bază
ale activității intelectuale, cum sunt: cititul, scrisul, exprimarea corectă etc.
Studiul limbii este și rămâne calea sigură și necesară pentru realizarea scopului
fundamental al școlii: pregătirea copiilor pentru viață.
“Procesul i nstructiv este, în primul rând, o acțiune de dezvoltare a gândirii elevilor.
Gândirea nu este posibilă fără învelișul material al vorbirii”.2
Ideile nu se pot naște și nu pot exista în mintea omului decât pe baza materialului
lingvistic: cuvinte, propoziți i, fraze etc.
Studiul limbii române duce în mod firesc la crearea posibilităților dezvoltării
multilaterale a copiilor, le deschide perspectiva unei vieți spirituale bogate. Omul care nu are
vocabular, în fond, nu are idei. Limbaj sărac înseamnă în ultimă instanță gândire săracă și
confuză, simțire săracă și fără expresivitate, capacitate creatoare săracă și fără valoare.
Vorbirea permite omului să -și amplifice relațiile cu mediul înconjurător, să -și
consolideze aceste relații cu oamenii.

2 Iulian Ghiță, Dezvoltarea vocabularului elevilor, sarcină complexă cu finalitate practică , pag. 56 -60;

7 Limbajul sărac gen erează stângăcie, timiditate, o stare de inferioritate și neputință.
Școala pregătește copiii pentru viață, ceea ce presupune stăpânirea limbii. Astfel,
însușirea cunoștințelor la toate obiectele de învățământ, însușirea bazelor viitoarei meserii
presupune stăpânirea temeinică a limbii române.
Limba oferă posibilități de realizare a sarcinilor instructiv -educative ale școlii.
De-a lungul veacurilor, limba și știința universală au cunoscut un progres neîntrerupt și
fără ajutorul limbii n -ar fi fost mai valor oasă, mai nobilă omenirea pentru generațiile de azi și
pentru cele ce vor urma.
Nu întâmplător, de -a lungul veacurilor, scriitorii, oamenii de cultură au manifestat o
preocupare constantă pentru cultivarea limbii naționale.
Ienăchiță Văcărescu lăsa un adev ărat testament urmașilor pentru cultivarea limbii
naționale și cinstirea patriei:
“Urmașilor mei Văcărești,
Las vouă moștenire
Creșterea limbei românești
Și-a patriei cinstire”.3
Nenumărați și iscusiți au fost scriitorii care au exprimat în versuri meritel e acestei “înalte
doamne” care este limba română; între ei, imnul lui Alexe Mateevici a devenit text de antologie.
Alții au arătat însemnătatea pe care a avut -o și o mai are limba în viața comunității,
strânsa legătură dintre dezvoltarea și formarea conști inței și a unității poporului român.
George Coșbuc considera că limba română e cea mai puternică legătură a unui neam.
“Ea este sufletul neamului, e firea și ființa lui”.4
Mihai Eminescu înveșmânta într -o aură poetică aceeași constatare: “Limba (…) este
însăși floarea sufletului etnic al românismului”.5
Cultivarea limbii naționale a urmat o linie ascendentă prin contribuția unor mari scriitori
(Negruzzi, Russo, Alecsandri, Odobescu, Hașdeu, Eminescu, Caragiale, Creangă, Slavici,
Coșbuc), care au elaborat op ere fundamentale pentru procesul de dezvoltare a limbii române,
prin contribuția cărturarilor de cea mai înaltă valoare (I. Cipariu, A. T. Laurian, T. Maiorescu,
Al. Lambrior) în procesul de perfecționare a limbii literare pe valorile inestimabile și
inepu izabile ale graiurilor populare.

3 Ienăchiță Văcărescu, Opere , pag. 20;
4 George Coșbuc, Fire de tort , pag 16;
5 Mihai Eminescu, Poezii , pag. XVI;

13 1.4. Greșeli tipice de vocabular la vârsta școlară mică

Marea majoritate a elevilor posedă un limbaj activ sărac; nu înțeleg, parțial sau total,
sensul propriu al cuvintelor și expresiilor lexicale; nu sesizează sensul figurat al cuvintelor sau al
locuțiunilor; confundă valoarea sinonimică sau omonimică a cuvintelor; utilizează incorect
termenii științifici sau tehnici.
Pot fi ușor depistate cuvinte parazite fol osite de către unii elevi. Dintre ele citez
parazitarea conjuncției “și”, a pronumelui “acela” și a expresiilor “și pe urmă”, “și a zis”, “și el a
zis” etc.
Nu puține sunt situațiile în care elevul de vârstă școlară mică se exprimă prin formulări
neclare, neglijențe sau greoaie.
Carențele specifice vocabularului după situațiile care le determină ar putea fi:
 Neînțelegerea parțială sau totală a sensului unor cuvinte cu care elevii vin în legătură
poate duce adesea la fixarea lor incorectă, ceea ce alterează uneori numai aspectul
fonetic sau grafic al cuvântului (a pulsa – a plusa); alteori poate altera însăși sensul,
înțelesul cuvântului, fapt ce împiedică utilizarea lui corespunzătoare ( deteriorat –
receptat cu sensul de “strigat” în loc de “stricat”).
 Nerec unoașterea precisă a sensului unor cuvinte se soldează cu folosirea improprie,
mergând până la ridicol:
Ex: “Pe drum a trecut o turbină .”
“Unchiul pulsează fierul.”
“Iepurele scoate un sunet zvelt.”
 Marea apropiere grafică și sonoră a paronimel or (cuvinte asemănătoare prin structura
lor fonetică și grafică, dar diferite ca înțeles) determină adesea substituiri de termeni.
Ex: “Marcel îi face Alinei un complement ” (compliment)
“În partea de nord a țării s-au semnalizat (s-au semnalat) descă rcări electrice”.
 Nesesizarea sensului figurat al cuvintelor și expresiilor.
Ex: “Patria te cheamă să colinzi .” (Patria te cheamă să cânți.)
“Dunărea clocotește la Porțile de Fier”.
(Dunărea fierbe la Porțile de Fier.)
 Insuficienta cunoaștere a înțelesului unor termeni științifici sau tehnici duce la situația
folosirii lor incorecte sau, mai frecvent, la evitarea utilizării lor, înlocuindu -se
termenul respectiv cu perifraza.
Ex: “Eu am văzut un om înalt și subțire .” (zvelt)
“Roțile hidroc entralei se învârtesc necontenit.” (turbinele)

14 “Mașina agricolă de treierat se află în lan.” (batoza)
Firește, mai există și alte carențe în afara celor semnalate, lista de mai sus putând fi
substanțial completată.
Grupate, deficiențele de vocabular vizează: sărăcia de vocabular, decalaj mare între
vocabularul activ și cel pasiv, folosirea unor cuvinte la care nu s -a înțeles semnificația, deci cu
sens impropriu.
Așa cum pe bună dreptate observă Clara Georgeta Chiosa, “se poate afirma că
principalele d eficiențe ale exprimării elevilor din clasele mici și mari nu constau nici în greșeli
de structură gramaticală, nici chiar în abateri prea mari de la normele ortografice, ci în
incapacitatea de a folosi cu siguranță proprietățile termenilor și a adecvării lor la context și
situație, cu posibilități de variere și de nuanțare, volumul de cuvinte pe care îl posedă”.15
Cunoașterea particularităților lexicale și fonetice ale copiilor este de o deosebită
importanță, deoarece pe baza cunoașterii acestor particulari tăți trebuie să se acționeze pentru
lichidarea greșelilor din limbajul elevilor, preocupându -se permanent de formarea deprinderilor
de exprimare corectă, potrivit normelor limbii literare.

15 Clara Georgeta Chiosa , Baze lingvistice p entru teoria și practica predării limbii române , pag. 57;

15

CAPITOLUL II
MODALITĂȚI DE ÎMBOGĂȚIRE ȘI ACTIVIZARE A VOCABULAR ULUI
ELEVILOR DIN CLASELE I – IV

2.1. Rolul lecțiilor de comunicare în îmbogățirea vocabularului

Încă din clasa I începe studiul organizat al limbii și literaturii române, dar el este pregătit
de activitățile de comunicare ce se desfășoară în grădinițe .
Una din sarcinile învățătorului este și aceea de a dezvolta vocabularul elevilor, de a -i
învăța pe copii limba literară. Această sarcină atât de simplu și de clar formulată de multă vreme,
necesită și azi numeroase lămuriri de ordin lingvistic și didacti c, cu atât mai mult cu cât ea vine
în contact cu alte aspecte ale existenței sociale și culturale, deloc minore, în special atunci când
este vorba de raporturile dintre graiuri și limba literară.
În comunicare se urmărește, pe de o parte, necesitatea de a educa vorbirea elevilor, dată
fiind importanța limbii române pentru comunicare, cunoaștere și pentru stimularea gândirii și
inteligenței, iar pe de altă parte, posibilitatea ca prin aceste activități să se creeze premise
favorabile studierii celorlalte dis cipline.
Învățământul urmărește atent bagajul lexical al copiilor, posibilitățile lor de exprimare și
îndrumă activitatea acestora în vederea lărgirii sferei de cunoaștere a realității, a dezvoltării
capacității de comunicare.
Între limba vorbită de copii la intrarea în școală și limba literară există anumite deosebiri
datorate atât dezvoltării treptate a copiilor, cât și mediului în care ei își însușesc limba. În ciclul
primar elevii învață să gândească, să se exprime și să înțeleagă mesajul comunicării. A ceste
priceperi și deprinderi se dezvoltă în cadrul orelor de citire -lectură, gramatică, compunere,
comunicare. Programa școlară menționează faptul că obiectivele generale ale ciclului primar se
realizează în mare măsură prin studiul limbii române care deț ine aproximativ 38% din numărul
de ore stabilit la toate cele patru clase.
Competențele de comunicare se dezvoltă prin exersarea limbii, elevii devenind conștienți
de importanța faptelor lingvistice. Învățarea în primii ani de școală trebuie să fie privită ca “un
proces provocat, organizat și îndrumat nemijlocit de învățător”.

16 Îmbogățirea vocabularului sub aspectul achiziționării de noi cuvinte, cât și al consolidării
și activizării lor este o sarcină deosebit de importantă la vârsta școlară mică, vârsta ma rilor
acumulări în acest domeniu.
Unul dintre obiectivele generale ale orelor de dezvoltare a vorbirii este formarea și
fixarea deprinderilor de exprimare corectă atât oral cât și grafic, îmbogățirea permanentă a
vocabularului, activizarea fondului lexical și valorificarea acestuia în contexte variate.16
Se știe că școala își începe acțiunea educațională pe fondul acumulărilor realizate de copii
la vârsta preșcolară. Este necesară cunoașterea “zestrei” intelectuale a acumulărilor realizate de
copii înainte d e intrarea în școală și a nivelului lor de dezvoltare intelectuală. Nu lipsită de
interes este cunoașterea, fie și sumară, a programei de dezvoltarea vorbirii, în special la grupa
mare din grădiniță în vederea continuității activităților menite să dezvolte , să activizeze
vocabularul micilor școlari.
A. Convorbirea este prima formă de activitate în vederea cunoașterii bagajului lexical al
elevilor constituind și un mijloc valoros pentru precizarea semnificației cuvintelor folosite de
copii, pentru activizare a vocabularului lor, pentru însușirea unei pronunțări corecte, precum și a
unei exprimări corecte din punct de vedere gramatical. La vârsta de 6 -7 ani, copiii posedă un
volum de reprezentări și de cuvinte suficient de bogat spre a putea susține convorbiri în legătură
cu viața, ocupațiile și jocurile lor, despre unele fenomene ale naturii, despre diverse lucruri și
întâmplări.
Este foarte important ca în timpul convorbirii să li se ceară elevilor să răspundă explicit,
prin propoziții complete.
Convorbirile c u tema: Copilul la școală , Comportarea în familie vin în sprijinul însușirii
și activizării vocabularului cu cuvinte din fondul principal lexical, cum ar fi: școală, casă, bancă,
mână, deget, tată, mamă, sora, etc.; cuvinte pe care elevii trebuie să le cun oască și să le utilizeze
în vorbirea curentă.
B. Însușirea corectă a cuvintelor se poate realiza prin legarea explicațiilor de obiect .
Trebuie făcută o distincție între cuvintele explicate cu scop strict informativ și cele pe care
trebuie să și le însușeas că elevii, pentru a intra în vocabularul lor activ, cu acestea din urmă
organizându -se exerciții de fixare a lor în vocabular, exerciții mai ales sub formă de joc la clasa
I.
Jocul Cine face ? îi va ajuta pe elevi să cunoască mai multe meserii.
Cine conduce automobilul? Șoferul.
Cine coase haine? Croitorul.

16 Robert Dottrens, A educa și a instrui , pag. 92;

25 G. Lecția asigură activizarea tuturor elevilor, dezvoltarea vocabularului. Lecțiile concurs ,
în care elevii au sarcina didactică de a recunoaște personajele din povestiril e și poveștile învățate,
pe baza unor trăsături, contribuie la activizarea vocabularului elevilor.
De exemplu: Recunoașteți personajul ?
“Purta pe trup multe urme de răni din luptele cu lupii și urșii care încercaseră să intre în
stână, răni pe care ciobanu l le vindecase.” (Câinele Ursu din povestirea Cutremurul de Virgil
Carianopol)
“Stă ghemuită, cu capul tras între umeri, cu ochii holbați, cu urechile împodobite, cu
moțuri de păr lung. Coada și -o ține frumos adusă în arc pe lângă spate. Drăguț animal!”
(Veverița din lecția “Veverița”)
În orele de dezvoltare a vorbirii, elevii trebuie continuu solicitați să vorbească, să -și
exprime gândurile, trăirile, să întrebe elevii și pe învățător, să -și precizeze greutățile întâmpinate
în înțelegerea sensului unor cuv inte, expresii literare, să aprecieze și să corecteze vorbirea
colegilor. În procesul vorbirii efective, prin exersare, elevii își îmbogățesc vocabularul activ, își
lărgesc sfera de cunoaștere a realității și a lumii lor spirituale, deprind o vorbire corec tă,
nuanțată, însușindu -și structura gramaticală și topica limbii române.
Dezvoltarea și perfecționarea vocabularului la elevi contribuie efectiv și la însușirea
structurii gramaticale a limbii și la realizarea obiectivului respectării corectitudinii orto grafice.
Așa cum pe bună dreptate afirma George Beldescu în Ortografia în școală : “Nu se poate despărți
îmbogățirea vocabularului elevilor de ortografia fiecărui cuvânt care intră în stoc.” De asemenea
vocabularul, gramatica și ortografia se află în raport de interdependență: primul asigură achiziția,
iar celelalte funcționalitatea. Legătura gramaticii cu vocabularul este pusă în evidență de faptul
că adaptarea la context a cuvintelor constituie însăși baza gramaticii.

2.2. Activitatea cu textul literar î n scopul îmbogățirii și activizării vocabularului

Mijlocul cel mai eficient de îmbogățire a vocabularului elevilor îl constituie lecțiile de
lectură literară.
Începând din clasa a II – a, manualele cuprind texte cu elemente de literatură. La clasa a
III – a și a IV – a numărul textelor, al fragmentelor din operele literare crește simțitor, deci elevii
sunt puși în fața unor adevărate opere literare. Pentru a putea gusta frumosul exprimat în opera
literară prin mijloace specifice literaturii, este necesară o experiență lexicală care se câștigă
printr -o muncă îndelungată. Un text nu poate fi înțeles fără înțelegerea semnificației fiecărui
cuvânt, în special a celui nou, precum și a celor care au un sens figurat, iar pe de altă parte,

26 capacitatea de a descifra sensul unor cuvinte noi, de a înțelege și a trăi semnificația lor prin forțe
proprii devine absolut indispensabilă pentru cititorul de orice vârstă.
Activitatea cu dicționarul la lecțiile de citire se desfășoară pe parcursul întregii lecții, în
mod deoseb it cu prilejul analizei textului pe diferite unități. Această activitate poate fi integrată
în procesul de analiză a formei, a mijloacelor artistice prin care textul respectiv comunică
mesajul, determinând în conștiința cititorului anumite atitudini.
O ase menea activitate ar putea constitui un început bun, bineînțeles modest, da
familiarizare a elevilor cu metodologia comentariului literar, atât de necesare în clasele mari.
După cum se știe, limbajul artistic care dă expresie unor stări de mare tensiune suf letească, face
apel la sensurile figurate ale cuvintelor, la diferitele figuri de stil, la procedee artistice variate, pe
care elevii ciclului primar uneori le ocolesc pentru o presupusă inaccesibilitate, alteori le caută și
chiar le creează, utilizându -le apoi în exprimarea lor curentă. Elevul din clasa a II – a și a III – a
are gândirea preponderent legată de aspectul concret al lucrurilor, dar imaginația lui este extrem
de vie. El înțelege și acceptă mai ușor o imagine poetică (de exemplu, care “transfor mă” un nor
într-un balaur) decât un om matur. De aici se poate trage concluzia că un cuvânt folosit cu sens
figurat se poate explica la această vârstă pornind de la o comparație.
Robert Dottrens în lucrarea A educa și a intui , lucrare ce se adresează în mo d predilect
învățătorilor, constituind în acest sens un îndrumător prețios, insistă asupra importanței care
trebuie acordată analizei valorii estetice și lingvistice a unui text literar. Autorul formulează
câteva întrebări care ar putea fi considerate repe re metodologice în analiza unui text literar,
deschizând o nouă viziune în legătură cu activitățile învățătorilor în acest sens. Cum procedează
un autor pentru a prezenta personaje, fapte, situații? Cum povestește? Prin ce mijloace reușește
să ne emoționez e? Aceste întrebări atrag atenția ca în analiza formei unui text literar să nu ne
limităm doar la explicarea cuvintelor și expresiilor.19
Procesul de analiză trebuie să -i introducă pe elevi în cunoașterea procedeelor artistice
folosite de fiecare scriitor pentru a înfățișa diferite fapte de viață și aspecte din realitate, procedee
prin care reușește să ne convingă, să ne emoționeze. Elevii sunt solicitați să găsească pentru
explicarea cuvintelor și expresiilor figurative diferite tălmăciri ale cuvintelor și expresiilor
întâlnite în textele de citire, să încerce variate explicații ale sensului cuvintelor în diferite
contexte, să facă apel la lectura particulară, la unele emisiuni de radio și televiziune în care au
auzit eventual cuvintele și expresiile care f ormează obiectul analizei. Activitatea pentru
explicarea cuvintelor și expresiilor ar putea fi denumită mai corect o activitate pentru însușirea,
învățarea și folosirea resurselor expresive ale limbii având menirea de a cultiva expresia orală, de

19 Robert Dottrens, A educa și a instrui , pag. 142;

27 a-i învăț a pe elevi cum să se exprime corect, literar, concis și plastic. Prin intermediul textelor de
citire din manual, elevii au posibilitatea de a -și îmbogăți vocabularul cu un număr mare de
cuvinte explicate în manual.
Pe lângă acestea mai sunt și imaginile ar tistice care asigură nu numai înțelegerea unor
noțiuni, ci și declanșarea unor sentimente estetice.
În lecția George Enescu din manualul clasei a III – a, după ce în partea pregătitoare
înțelegerii textului am explicat cuvintele “tainic” și “măiastru”, dup ă lectura textului, elevii au
primit ca muncă independentă să explice cu ajutorul dicționarului cuvintele: “molcom”,
“poemă”, “baghetă”. Elevii au găsit explicațiile cuvintelor, mai mult chiar, la cuvântul poemă au
avut de ales dintre mai multe sensuri.
După explicarea sensului fiecărui cuvânt, elevii au integrat cuvintele în contexte create de
ei, dovedind astfel că și -au însușit sensul lor.
Ulterior, într -o oră de comunicare, am distribuit un test de evaluare formativă de 30 de
minute referitor la vocabul ar la două clase simultan (a III – a și a IV – a cu un efectiv de 18 elevi,
9 din clasa a III – a, 9 din clasa a IV – a). Le -am cerut să explice prin sinonime sau prin perifraze
cuvinte noi. Punctajul obținut a fost mediu confirmând faptul că nu toți copii i au conștientizat
sensul cuvintelor. Acest lucru m -a determinat să insist asupra cuvintelor noi și asupra utilizării
lor în contexte diferite. Astfel, la următorul test de evaluare formativă am cerut explicarea
cuvintelor și alcătuirea de propoziții cu ac este cuvinte. Acum, la explicarea cuvintelor, punctajul
a fost superior celui din primul test, dar punctajul general a fost mai mic din cauza faptului că
elevii, în procent de 70%, nu conștientizează sensul cuvintelor și de aceea nu le pot utiliza corect
în context (Anexa nr. 1).
Rezultatele obținute au impus intensificarea exercițiilor de diferite tipuri în vederea
dezvoltării, precizării și activizării vocabularului elevilor extinzându -le și în lecțiile de citire care
constituie terenul cel mai prielnic d e îmbogățire a vocabularului elevilor.
Lecțiile de citire constituie terenul cel mai prielnic de îmbogățire a vocabularului elevilor,
de dezvăluire a sensului cuvintelor.

2.2.1. Explicarea cuvintelor prin sinonime
Poate fi considerată una din cele mai efi ciente metode de activizare a vocabularului
elevilor. Este cunoscut faptul că aproximativ 85% din cuvintele limbii române au două sau mai
multe sensuri. De aici rezultă necesitatea ca în toate lecțiile să fie explicate și să li se ceară
elevilor cât mai mu lte sinonime, dar să se precizeze diferențele de sens în diferite contexte. Acest
gen de exerciții sunt mult gustate de elevi, dar eficiența lor este maximă numai dacă sensul lor
este însușit corect. Acest lucru se poate realiza în etapa explicării cuvinte lor din cadrul primului

28 contact nemijlocit al elevilor cu textul și se consolidează în cadrul alcătuirii planului, a
rezumatului, a caracterizării personajelor. Concomitent cu explicarea cuvintelor noi se
precizează și scrierea lor corectă și pronunțarea l or.
Sinonimia rămâne un eficient procedeu de explicare a cuvintelor necunoscute în clasele
primare și de îmbogățire a vocabularului elevilor.
Neologismele apar în manualul de citire la clasele a III – a și a IV – a în special datorită
faptului că prin conț inutul lor variat, literar și științific, lecțiile de citire lărgesc orizontul, careul
de cunoștințe al elevilor, le formează o mare varietate de reprezentări și noțiuni. Unele
neologisme pot fi explicate cu ajutorul sinonimelor. Exemplific mai jos cu câte va din dubletele
sinonimice substantivale, adjectivale, verbale, întâlnite mai frecvent în textele din manualul de
citire.
adâncime – profunzime adânc – profund
biruință – victorie biruitor – victorios
cinste – onestitate citeț – vizibil
greșeală – eroare felurit – variat

înălțime – altitudine folositor – util
încordare – tensiune însemnat – important
nădejde – speranță singur – solitar

asupri – exploata
cere – solicită
făgădui – promite
folosi – utiliza
înfăptui – realiza
osândi – condamn a
Procedând astfel, elevii beneficiază de două mari avantaje și anume:
– cunoscând unul sau mai mulți termeni din seria sinonimică, își precizează sensul
termenului întâlnit pentru prima oară;
– odată cu termenul nou, elevii își însușesc și alte cuvinte care p ână atunci le -au fost
necunoscute.

2.2.2. Explicarea cu ajutorul antonimelor
Deseori, cu ajutorul antonimelor, elevii își precizează mai ușor înțelesul termenului nou
în discuție și își însușesc un cuvânt necunoscut lor până atunci.

38 2.3. Orele de compunere și aportul lor în dez voltarea vocabularului

Compunerile realizează, pe de o parte, o sinteză a tot ceea ce învață elevii la gramatică, la
citire, precum și la celelalte obiecte de învățământ, mai ales sub aspectul corectitudinii
exprimării. Pe de altă parte ele constituie cel mai nimerit prilej de valorificare a imaginației și
fanteziei creatoare.
La compunere se poate realiza o variată și complexă gamă de exerciții orale și scrise
constând în redarea unui conținut de idei pe baza unei teme cu scopul de a contribui la
dezvolta rea gândirii logice și creatoare, a imaginației, a deprinderilor de exprimare coerentă,
expresivă și corectă și a cultivării simțului artistic.
Compunerea este cel mai bun cadru de verificare, de îmbogățire și activizare a
vocabularului elevilor. Pentru a -și exprima ideile și a le face înțelese, elevul trebuie să dispună
de un vocabular corespunzător. Elevul cu un vocabular sărac întâmpină serioase dificultăți de
exprimare, negăsind cu ușurință cuvintele cele mai potrivite, evită comunicarea cu colegii,
devine retras, timid, fără curaj. De aici reiese una din principalele sarcini ale învățătorului, aceea
de a îmbogăți, preciza, activiza și înfrumuseța continuu vocabularul elevilor.
Trecerea la compunerile propriu -zise se face treptat, utilizându -se la începu t exerciții de
redactare constând din alcătuirea și scrierea unor propoziții cu cuvinte date, completarea unor
propoziții, alcătuirea oral de propoziții simple și dezvoltate.
Pentru elevii cu un vocabular mai sărac, avantajoase sunt compunerile pe baza unu i text
literar cunoscut, prin analogie.
Compunerile libere sunt foarte eficiente în ceea ce privește dezvoltarea vocabularului
activ al elevilor. Compunerile libere înseamnă mult mai mult decât o oarecare "“libertate” pe
care o au elevii în elaborarea unei lucrări originale, înseamnă libertate atât în alegerea subiectului
compunerii, cât și în redactarea acesteia.
Ideea libertății totale sau aproape totale în elaborarea compunerilor este susținută și de
Robert Dottrens în lucrarea “A educa și a instrui”.
“Condiția indispensabilă pentru a obține o compunere personală constă în a lăsa elevului
libertatea de a -și alege subiectul”. Dar pentru redactarea unei compuneri, susține autorul amintit,
elevul trebuie să aibă idei, amintiri, o oarecare experiență de viață , de asemenea posibilitatea de a
sintetiza, sensibilitate și imaginație, cunoștințe, capacitatea de a gândi.23

23 Robert Dottrens, A educa și a instrui , pag. 142;

40 2.4. Dezvoltarea vocabularului elevilor prin activități extracurriculare

2.4.1. Lectura suplimenta ră
“Cine se mărginește la zădărnicia publicațiilor frivole și la mecanismul strict didactic al
manualelor rămâne depășit și sălbăticit, în afara lumii auguste a adevăratei culturi, din care poate
decurge îmbunătățirea raporturilor dintre popoare și în sfâr șit ”pacea”, spunea “Ceahlăul poeziei
românești”, Mihail Sadoveanu în Mărturisiri.24
Pornind de la acest adevăr incontestabil formulat de marele prozator și de la premisa că
lectura literară a elevilor nu se poate limita la operele și extrasele din opere cu prinse în
manualele școlare, programa școlară pentru ciclul primar recomandă pe clase un număr de opere
literare din literatura română și universală care trebuie să facă obiectul lecturii suplimentare a
elevilor. Învățătorul are obligația să stabilească el însuși ce vor citi și cât vor citi elevii săi.
Lectura nu trebuie să lipsească din viața nici unui elev oricât de mic; lectura să nu se
desfășoare la întâmplare, ci într -o anumită ordine. Lectura trebuie ordonată în funcție de
specificul și nivelul clasei .
Cu ocazia parcurgerii creațiilor literare, trebuie explicat elevilor că majoritatea
fragmentelor de lectură nu sunt singurele aparținând unui autor (cel care a scris poezia sau proza
respectivă), ci ele fac parte dintr -o carte, dintr -un volum în care aut orul respectiv a cuprins mai
multe poezii sau povestiri asemănătoare celei din manual.
De exemplu, Mama lui Ștefan cel Mare și Preda Buzescu fac parte din volumul Legende
istorice de Dimitrie Bolintineanu, Fricosul face parte din volumul Din lumea celor ca re nu
cuvântă de Emil Gârleanu. Există și alte posibilități: Două daruri face parte din volumele editate
de Editura “Ion Creangă” și intitulate Povești nemuritoare . Studiindu -le la clasă o anumită operă,
în versuri sau în proză, explicând copiilor că ea fa ce parte dintr -un volum în care autorul prezintă
povestiri asemănătoare, înseamnă a realiza indicațiile bibliografice cele mai nimerite în vederea
extinderii lecturii elevilor. Important este și momentul în care se recomandă elevilor cărți spre
lectură. Ev ident, cel mai nimerit prilej pentru lectură se ivește în perioada vacanțelor. Copiii
trebuie să știe cât de plăcut își pot petrece timpul liber în tovărășia cărților și ce mari foloase pot
avea de pe urma lecturii lor. Mulți dintre elevi dispun acasă de o bibliotecă cu cărți frumoase și
deosebit de valoroase.

24 Mihail Sadoveanu, Mărtur isiri.

42

CAPITOLUL III
PROIECT DE CERCETARE

3.1. Tema
Cunoașterea copilului supus procesului educației este o cerință logică ce se impune cu
caracter de permanență și condiționează succesul activității educative.
Studierea și cunoașterea copiilor nu poate avea caracter sta tic, cu atât mai puțin
ocazional. Este vorba de un proces în care informațiile despre copil, duc la decizii metodologice
prin a căror aplicare crește ritmic nivelul dezvoltării copilului. Înțeles ca o ființă în devenire,
copilul va fi tratat respectând pa rticularitățile de vârstă, dar și individualitatea fiecăruia.
Pornind de la constatările anterioare, cât și de la premisa că dezvoltarea limbajului este
una dintre laturile cele mai importante a activității învățătorului, am inițiat cercetarea unor
aspecte ale îmbunătățirii și dezvoltării vocabularului în activitățile de tip școlar.

3.2. Ipoteza cercetării
Studiul formelor în care se manifestă limbajul copilului ca și cel al modului cum se pot
dezvolta limbajul și comunicarea la aceștia pare să constitu ie o preocupare majoră pentru
lingviștii din țara noastră cunoscând în ultimii ani o reconsiderare și redimensionare a
importanței reale pe care o are.
La nivelul învățământului primar este necesară o foarte bună pregătire pentru ca
învățătoarea să se poat ă orienta printre teoriile psihologice și pedagogice moderne, astfel încât
copii să ajungă în ciclul gimnazial cu un suficient nivel de pregătire din punct de vedere al
limbajului și al comunicării.
Adevărul actual este că până târziu se fac greșeli elemen tare de ortografie, modul de
exprimare este greoi și nu se stăpânesc reguli sintactice, nu se cunoaște sensul exact al multor
termeni care circulă curent, iar în comunicarea orală în limba română a început să fie schingiuită
fonetic.
Practica la clasă fund amentată teoretic mi -a permis să fac următoarele constatări:
1. Este cert că educația limbajului și a comunicării trebuie începută foarte de timpuriu
atât de către părinți, cât și prin instituțiile obligate în educație.

43 Există premise psihologice favorabil e pentru educația limbajului, a comunicării încă de la
o vârstă timpurie pentru crearea unei baze solide a predării limbii materne în școală și a unei
bune utilizări a limbii, comunicare în viața socială și în activitatea practică de mai târziu.
Este neces ar să reflectăm, să găsim sau să adoptăm măsuri ameliorative privitoare la
educația limbajului sub toate aspectele.
Să nu neglijăm influența enormă a factorilor purtători ai mijloacelor de comunicare care
devin modele pentru copii și elevi: domenii ca ata re (părinții, psihologii, vorbitorii de la radio și
de la televiziune, redactorii de articole de presă și autorii de publicații pentru copii și nu în
ultimul rând învățătorii și profesorii.)
Dacă aceste „modele” sunt defectuoase și procedeele educative di n școală vor avea un
efect minim sau pot fi contracarate.
Pornind de la constatările arătate precum și se la problematica implicată de aspectele
lexicale am pornit de la premisa că munca cu vocabularul nu trebuie socotită terminată odată cu
explicarea amăn unțită a cuvintelor necunoscute, ci trebuie continuată până când acestea sunt
integrate în vocabularul activ al copiilor, până când le folosesc corect în vorbire.
Astfel mi -am propus să demonstrez că dacă îmbogățirea vocabularului se realizează prin
explic area și însușirea conștientă a semnificației cuvintelor nou întâlnite de către aceștia în
activitățile din școală atunci se poate realiza optimizarea comunicării verbale dintre copii și cei
din jurul lor.
Am încercat să -mi structurez activitatea după următ oarele cerințe:
I. Respectarea caracteristicilor limbajului – la această vârstă decurgând din însuși
caracterul concret – situativ al gândirii.
II. Însușirea conștientă și activă a cunoștințelor pentru ca ele să poată deveni adevărate
instrumente de comuni care, de exprimare a ideilor atât în planul limbajului exterior cât și a celui
interior.
III. Supunerea cuvintelor unui proces de repetare, de fixare a cestor condiții și contexte
variate pentru ca acestea să îmbogățească vocabularul activ al copilului.
Prima cerință presupune că nici o activitate în care se urmărește îmbogățirea
vocabularului nu poate fi desfășurată în absența unui material concret – intuitiv. Indiferent de
partea de vorbire ce o reprezintă, de rolul ei semantic, un simplu cuvânt, o simplă expresie sau
figură de stil se fac cunoscute și înțelese cu ajutorul materialului didactic.
A doua cerință reprezintă necesitatea ca fiecare cuvânt să fie mai întâi înțeles. Învățarea
mecanică a unor cuvinte nu va da nici un fel de roade.
Se impune deci f olosirea acelor metode și procedee ce vor conduce spre însușirea
conștientă a cuvintelor.

46 “Campion la propoziții” este un joc îndrăgit de copii. El vine în continuarea jocurilor
colective cu cartonașe sau planșe conținând cuvinte ce trebuie aranjate în propoziții cu înțeles.
Jocul se desfășoară în microgrupe de câte 4 elevi care primesc cartonașe pe care sunt scrise
cuvintele unor propoziții. La semnalul de începere fiecare grupă întoarce cartonașele și le așează
logic pentru a forma o propoziție. Câști gătoare este grupa care a lucrat corect și a terminat prima.
Operațiile gândirii (analiza, sinteza, comparația, asocierea, reversibilitatea) încep să se
formeze în perioada abecedarului. Acum se dezvoltă și procesele psihice: percepția selectivă,
memoria l ogică, atenția voluntară, imaginația, creativitatea etc. perioada post -abecedară este
perioada când se revine asupra procedeelor anterioare și se insistă mai mult asupra citit -scrisului
și comunicării verbale. Un procedeu care cere un grad mare de operativ itate este combinarea
silabelor în cuvinte, alcătuirea de propoziții cu cuvintele descoperite și aranjarea lor într -o
“ordine cu sens”. Spre exemplu se dau silabele: co, au, în, pa, flo, pe, cii, rit, re, de, alese special
pentru a construi cuvinte cu o an umită legătură între ele (Copacii au înflorit repede). Referitor la
primele noțiuni de sintaxă, elevii clasei I se familiarizează și cu propoziții interogative și
exclamative . În acest sens se fac exerciții cu intonația necesară unor astfel de propoziții.

3.6. Rezultatele așteptate

Pentru a testa cunoștințele și deprinderile acumulate de elevii clasei I, am aplicat trei teste
cu un grad diferit de dificultate. Am început cu cel mai simplu.
1. Priviți următoarele imagini. Formați propoziții în care să comu nicați ceva despre
fiecare dintre ele. Obiectivele operaționale urmărite au fost:
– să alcătuiască corect propoziții logice pe baza unei imagini;
– să utilizeze cât mai multe cuvinte în propoziție.
Această probă li s -a părut elevilor un simplu joc și nu a nece sitat un efort deosebit din
partea lor.
Figura 1. cuprinzând rezultatele obținute de elevii clasei I la proba 1

012345678
1 2 3 4 5Nr. de elevi

47
Din totalul celor 16 de elevi, 8 au scris 5 propoziții , însă nu a existat nici un elev care să
nu fi scris nic i o propoziție.
2. Formați propoziții în care să comunicați ceva despre: casă, caiet , ploaia , vulpe ,
Mihaela . Am ales în mod intenționat ființe, lucruri, fenomene, nume, persoane, iar pentru ca
acestea să fie subiectele viitoarelor propoziții, cerința a fo st: “comunicați ceva despre…”.
Obiectivele operaționale urmărite au fost:
– să formuleze propozițiile corect
– să comunice ceva despre cuvintele date

TABEL NR. 1 cuprinzând rezultatele obținute de elevii clasei I la proba 2:

Rezolvări Nr. total
elevi casă caiet ploaia vulpe Mihaela
Proba 2 16 14 9 11 12 15
Procentaj 100% 87% 56% 69% 75% 94%

Se observă că un procentaj mai ridicat îl au propozițiile în care subiectul definește o
ființă. Procentul cel mai scăzut s -a înregistrat la propoziția în care treb uia să se comunice ceva
despre „ caiet”. Aici greșelile s -au datorat neatenției unor elevi care au formulat propoziții de
genul “Maria are două caiete”, deci nu „caiet ” era subiectul propoziției.
3. Proba numărul trei a fost cea mai dificilă pentru că a cuprins 8 sarcini de rezolvat:
a) „Eu spun una, tu spui multe”:

fetiță……………………………..
floare……………………………
grădină…………………………
mac………………………………
foc ……………………………. …

b) Găsiți cuvinte cu sens opus:

harnică……………………………
atenție…………………………….
albă………………………………..
a terminat………………………..

55 2. Schimbați punctul de la sfârșitul următoarelor propoziții cu semnul întrebări i și
alcătuiți o compunere cu titlul „Prietenul la nevoie se cunoaște”.
3. Alcătuiți un text în care să folosiți semnul exclamării. Introduceți în compunere
înțelesurile diferite ale cuvântului „condei”, (creion, toc cu peniță, săgetă -sens figurat). Dați-i
titlul potrivit.
4. Alcătuiți o compunere cu titlul „Sfârșitul toamnei”, în care să folosiți toate semnele de
punctuație învățate până acum, folosiți expresii cu sens opus celor de mai jos:cer limpede, frunze
verzi, raze ucigătoare, vânt suportabil, nopț i scurte.
Fișele de evaluare formativă aplicate clasei a II -a au fost folosite atât în scopul verificării
sistematice a cunoștințelor asimilate, cât și în scopul fixării lor. Pentru rezolvarea acestui tip de
fișe de evaluare s -au acordat 5 -20 minute. Perf ormanțele școlare înregistrate de elevii clasei a II –
a la fișele de evaluare formativă ne oferă informații referitoare la capacitățile și aptitudinile
elevilor. Fișele de evaluare “tip obiectiv” le -am utilizat în momentul fixării cunoștințelor nou
asimilat e. Am întocmit un tabel (vezi tabelul nr. 3) ce urmărește performanțele obținute de elevi
la aceste fișe de evaluare.

Fișa nr. 1
Capacitatea:
Exprimarea orală
Subcapacitatea:
Valorificarea în propoziții proprii a observațiilor elevilor.
Sarcini de lucru :
1. Prezentați cu haz animalele dintr -o gospodărie de la țară (în aproximativ cinci
propoziții).
2. Explicați cele trei expresii: toamnă târzie, cer mohorât, glie străbună.
Descriptori de performanță:
FB – construirea unor propoziții corecte din punct de vedere gramatical și explicarea unei
expresii
B – construirea unor enunțuri corecte din punct de vedere gramatical și explicarea unei
expresii cu ajutorul învățătorului
S – construirea unor enunțuri corecte din punct de vedere gramatical
S-au obținut o mulțime d e propoziții, dar numai unele dintre acestea au fost selectate și
scrise pe tablă.

66
Clasa Nr. elevi Num ărul cuvintelor explicate corect Media Puncte Puncte
realizate 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1
III 9 2 2 1 1 – 2 1 – – – 7,44 90 67

Clasa Nr. elevi Numărul cuvintelor utilizate corect Media Puncte Puncte
realizate 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1
III 9 2 1 1 – 2 1 – 1 1 – 6,55 90 59

Activitatea de îmbogățire a vocabularului este deosebit de complexă, se desfășoară -n
timp, prin diferite metode, care practic sunt inepuizabile. Am încercat să dezvolt în rândul
elevilor curiozitatea de a înțelege și curajul de a fol osi cuvinte noi. Cer elevilor ,,să noteze” în
orice împrejurare cuvintele al căror sens le este necunoscut, să caute explicațiile în dicționare.
Consider că nu este deloc de neglijat exemplul învățătorului, dacă acesta se dovedește un
maestru al îmbinării cuvintelor, elevii vor simți, vor aprecia și vor imita. Dacă va îndrăzni să
utilizeze „ cu măsură ” termeni noi, e posibil ca unii elevi să rămână indiferenți, dar mulți vor
manifesta curiozitate, îi vor urma exemplul.
Activitățile sunt diverse, toate aspec tele sunt importante, învățătorului îi revine dificila
misiune de a realiza „selecția”, încercând să acorde importanța cuvenită exersării actului vorbirii
libere, pentru ca elevii să -și îmbogățească vocabularul activ – productiv, vorbind, dar și
ascultând.

3.7. Valorificarea rezultatelor
Sărăcia vocabularului, confuziile, folosirea improprie a termenilor dovedește o lipsă de
pregătire. Rezultă că însușirea noilor cunoștințe, exprimarea corectă și clară a ideilor nu sunt
posibile fără cunoașterea precisă a vocabularului limbii.
Lacunele pe care le manifestă copiii se vor adânci pe parcurs, vocabularul fiind un
compartiment labil, supus influențelor din exterior. Schimbările care au loc în societate se
reflectă direct asupra vocabularului îmbogățindu -l. „Expl ozia informațională din epoca
contemporană atrage după sine, cum era de așteptat, o explozie lexicală” (Coteanu, I., P. 281)
Nu doar vocabularul, limba în general se perfecționează neîntrerupt, ea ține pasul cu
dezvoltarea culturii. Prin contribuția oameni lor de cultură „graiul se mlădie”, se nuanțează,
lărgindu -și posibilitatea de a exprima cele mai subtile idei și mai delicate sentimente. De
utilizarea cuvintelor pe care le posedăm depinde justețea, corectitudinea exprimării a ceea ce
gândim și simțim.

67 Deosebit de importantă este această componentă a vocabularului în realizarea laturii
formative. Pe lângă obiectivele instructive ce și le propune, urmărește dezvoltarea bogăției
reprezentărilor, a plasticității imaginației și originalității gândirii.

68

CONCLUZII

Dezvoltarea, nuanțarea și activizarea vocabularului elevilor implică crearea unui sistem
de lucru în funcție de care, ținând seama de particularitățile de vârstă ale elevilor, să fie abordate
diferite metode și procedee didactice, astfel încât să se mențină o permanentă legătură între
diferitele compartimente ale activității didactice (citire, comunicare, compunere, activități
extrașcolare).
Pentru aceasta se impune realizarea unui front comun de către învățător și familie, care să
urmărească îm bogățirea, precizarea și activizarea vocabularului școlarului, dezvoltarea
limbajului.
Grădiniței, ca primă treaptă a învățământului nostru , îi revin sarcini importante: de a -i
deprinde pe copii cu pronunțarea corectă a sunetelor limbii, de a le corecta de ficiențele de
pronunție și de a le dezvolta vocabularul, bagajul lexical. O gândire precisă, corectă, presupune
și o exprimare clară, deci o însușire a primelor tipare morfo sintactic e.
La intrarea în școală, copilul trebuie să fie capabil să audieze, să vo rbească corect, să fie
pregătit pentru însușirea scris -cititului. În aceste condiții, grădinița va urmări prin activitățile de
dezvoltare a limbajului nu numai caracterul informativ, ci și caracterul formativ: dezvoltarea
proceselor de cunoaștere.
Se poate aprecia că în condițiile în care învățătorul va pune accent pe latura practică,
formativă, pe activitatea independentă și creatoare și va renunța la modul clasic de a preda sub
forma prezentării unui inventar de date și fapte, de definiții și reguli, se v or obține rezultate
foarte bune, iar principiul însușirii temeinice și active a cunoștințelor își va găsi locul în cadrul
fiecărei ore.
Formele cele mai eficiente de însușire și activizare a vocabularului le reprezintă
activitățile cu caracter independent prin intermediul cărora elevii sunt puși să găsească soluții la
problemele ce li se dau și activitățile pe grup care -i solicită pe elevi să comunice cu membrii
grupului pentru rezolvarea sarcinii date.
Se impune realizarea unei permanente legături între di feritele compartimente ale
activității didactice în scopul îmbogățirii vocabularului și a îmbogățirii exprimării elevului, a
pregătirii lui pentru viață, pentru integrare socială.

70
BIBLIOGRAFIE

1. Achimescu, Maria: Exerciții verbal literare și jocuri didactice, metode de
stimulare a gândirii creatoare a el evilor în cadrul
lecțiilor de compunere , în “Revista de pedagogie”,
XXXIII (1984), nr. 9, pag. 39 -40
2. Albulescu, Ion
Albulescu, Mirela : Didactica disciplinelor socio -umane , Editura Napoca
Star, Cluj -Napoca,1999
3. Albulescu, Ion
Albulescu, Mirela : Studiul disciplinelor socio -umane , Editura Dacia, Cluj –
Napoca, 2002
4. Alexandru, Codruța: Îmbogățirea, precizarea și activizarea vocabularului
elevilor mici , în “Revista de pedagogie”, 1980, nr. 8,
pag. 42 -45
5. Avram, Mioara: Gramatica pentru toți , Ed. II, revăzut ă și adăugită,
București, 1977
6. Beldescu, George: Ortografia în școală , Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1973
7. Blaga, Lucian:
Opere , vol. I, II, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1974
8. Bertea, Mircea Gramatica explicativă a limbii române , Editura Venus,
București, 1996
9. Bobeica, Cornelia Lăzărescu,
Gheorghe: Probleme ale dezvoltării vorbirii în clasele I – IV, în
“Revista de pedagogie”, 1981, pag. 45 -48
10. Blideanu, Eugen
Ion, Șerdean: Orientări noi în metodologia studierii limbii r omâne la
ciclul primar, citit, scris, citire, compunere , Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1981
11. Ciuleanu, Paraschiva: Lecții de vocabular la clasele primare , în “Revista de
pedagogie”, 1980, nr. 1, pag. 54 -56
12. Coteanu, Ioan: Vocabularul limbii române , în Limba și literatura
română, nr. 3 -4, București, 1992
13. Coteanu, Ioan: Limba română contemporană , vol. II, Vocabularul,
Editura Didactică și Pedagogică, 1980
14. Coșbuc, George: Fire de tort , Editura Minerva, București, 1988