Copilul Creativ de Azi, Adultul Independent de Maine

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Copilul creativ de azi,

adultul independent de mâine

Motto:

“Creativitatea poate învinge aproape orice.

Actul creativ, victoria originalității asupra obișnuinței

înlătură orice obstacol.”

George Lois

Cuprins:

Rezumat

Capitolul I

Repere teoretice

Caracteristicile școlarului mic

Stimularea creativității la școlarul mic

Tehnici și metode de stimulare a creativității

Capitolul II

Argumentarea programului

Descriere Test Pilot

Colectarea informațiilor /Analiza de nevoi

Scop/Obiective

Prezentarea Testului Pilot/ Sesiunilor de formare

Sesiune de formare1/2

Sesiune de formare 3/4

Sesiune de formare 5

Sesiune de formare 6

Sesiune de formare 7/8

Sesiune de follow-up 9/10

Evaluare/ Follow-up

Concluzii/ Meta-evaluarea programului

Anexe

Bibliografie

-Rezumat-

Ideea Programului de Parenting, numit ”Copilul creativ de azi, adultul independent de mâine”, s-a născut din nevoia părinților de a ști cum să-i facă pe copii lor să fie mai încrezători în ei, prin utilizarea metodelor de stimulare și dezvoltare a creativității.

Acest Test Pilot este o unealtă care contribuie la sprijinirea părinților în ceea ce privește ghidarea lor în a găsi singuri soluțiile de care au nevoie.

Scopul acestui Test Pilot vizează înțelegerea importanței și a beneficiilor dezvoltării creativității copilului. Utilizarea eficientă a metodelor creative de către părinți, în vederea dezvoltării armonioase a personalității copilului, cu accent pe dezvoltarea încrederii în sine.

Testul Pilot este format din 36 de ore de interacțiune directă cu participanții, împărțite astfel:

6 ore – reprezentând 3 ședințe alocate analizei de nevoi

24 de ore – reprezentând 6 sesiuni de formare și 2 ateliere creative

6 ore – reprezentând 2 sesiuni de follow-up

Întreaga structură a Testului Pilot vizează realizarea unor obiective, ce au drept scop ca pe parcursul și la sfărșitul sesiunilor de formare, fiecare părinte să poată să identifice avantajele dezvoltării creativității copilului, să dobândească metode și tehnici pentru dezvoltarea creativității, dar și să reușească să aplice metodele și tehnicile dobândite.

Grupul țintă al acestui Test Pilot sunt 6 părinții ai copiilor de la clasa I C din Școala Gimnazială ”G. Bacovia”- București, cu vârsta de peste 30 de ani. Ținând cont de grupul țintă căruia ne adresăm, s-au selectat o serie de tehnici și metode ce stimulează creativitatea copiilor de 7-8 ani și s-au conceput o serie de exerciții potrivite temei.

Sesiunile de formare au fost gândite astfel încât să participe la ele ambii părinți, însă din cauza resursei de timp, părinții un au putut participa în acelasi timp. Astfel, s-au format două grupuri cu părinți diferiți, care au participat la aceleași sesiuni în zile diferite.

În cadrul celor 10 sesiunilor de formare sau folosit o serie de metode și tehnici pentru dezvoltarea creativitații copiilor, printre care și brainstorming, tehnica Picasso, harta mentală, analiza metaforică, metoda gândirii laterale a lui Edward de Bono, sinectica (elaborată de William Gordon, ce vizează rezolvarea de probleme într-un mod creativ).

Utilizarea acestor metode au scos la iveală o serie de stări de rețineri în ceea ce privește libera exprimare a creativității părinților. De unde înțelegem faptul că atunci când tu ca părinte ești ”ceva”, vei transmite copilului tău, prin puterea exemplului, acel ”ceva”.

Înaintea implementării programului amplu, se va face o analiza cu cei care au participat la sesiunile din cadrul Testului Pilot, pentru a vedea clar utilitatea acestui program, dar și pentru a face modificări dacă este necesar.

În concluzie, acest Program de Parentig aduce ca plus faptul că se adresează tuturor părinților din școlile de masă, care pot beneficia gratuit de acest ajutor. Tot ce au ei de făcut este să fie atenți la nevoile copiilor lor și să îi lase să se exprime liberi, pentru a le favoriza un mediu prielnic dezvoltării armoniase. Doar într-un mediu sigur, creat de părinți, copilul poate avea încredere în ceea ce este el.

Capitolul I

Repere teoretice

Caracteristicile școlarului mic

În acestă etapă de vârstă, după părerea binele cunoscut psiholog J.Piaget, copilul de 7-8 ani se află în stadiul preoperațional. În acest stadiu se pregătesc, dar se și pun în act operațiile concret. Așadar, spunem că avem de-aface cu copii care, acționând cu obiecte și fenomene reușeșc să interiorizeze acțiunile externe. Astfel aceste acțiuni exterene, pe plan mental, devin operții concrete care stau la baza formării conceptelor.

Așadar prin faptul că acestui stadiu de dezvoltare îi corespunde gândirea bazată pe operații concrete, se contribuie astfel la formarea noilor tipuri de relații ce se stabilesc în cadrul activității de învățare, care urmează să producă transformări fundamentale în formarea personalității copilului.

La nivelul gândirii, construcțiile logice au un rol din ce în ce mai important, iar prin intermediul judecăților și raționamentelor, copilul are posibilitatea să opereze cu elemente desprinse de contextul dat, intuitiv, să depășească realitatea nemijlocită și apoi să se apropie de abstract și general. Astfel, în gândire apare tot mai mult spiritul logic, dar și operarea cu seturi de reguli

Dezvoltarea personalității copilului de 7-8 ani este influențată mai mult sau mai puțin de diferiți factori cum ar fi cei sociali, psiho-comportamentali și de mediu.

La această vârstă curiozitatea copilului este încă mare, pentru că doar în acest mod copilul își poate forma derprinderea nevoii de cunoaștere. Doar explorând și întrebând reușește să dobândească cunoaștere. Astfel, pentru școlarul mic, crearea unor povești, realizarea unor desene sau lucrări, perfecționarea scrisului, devin activiățile de bază ale copilului.

Copilul de 7-8 ani manifestă spirit de cooperare în jocuri, atenția începe să capete o anumită stabilitate și tinde să folosescă raționamente inductive și chiar deductive.

Jocul manifestat de către copilul de 7-8 ani, nu este deloc lipsit de sens. Copilul prin joc reușește, atât să exploreze, să cunoască lumea în care trăiește, cât și să-și exprime autentic personalitatea. Jocul este acea activitate în care se regăsesc o serie de elementele ce vizează scopuri, obiective și finalități. Joaca este mai degrabă jocul lipsit de aceste elemente cheie, însă doar în viziunea adultului. Adultul o definește ca fiind joacă, însă în esență chiar și cea mai neimportantă joacă conține elemente care îl solicită pe copil, care îl ajută să-și exprime personalitatea.

Prin desen și pictură copilul are capacitatea să se elibereze, își exprimă atât senzațiile vechi cât și pe cele noi, reușește să se înțeleagă pe el. Specific vârstei este capacitatea de a exprima totul spontan, fără să stea prea mult pe gânduri. Odată ce stăpânește acest limbaj, copilul este capabil să formuleze orice, nimic nu mai rămâne ascuns în lăuntru său și totul iese în exterior lui. Așadar, libera exprimare a copilului la acestă vârstă îl ajută să scoată toate simțirile din interiorul său, și să dea frâu liber imaginației.

La acestă vârstă, încrederea în sine a copilului este influențată de evaluările cadrului didadic, de aprecierile colegilor și mai ales de cele ale părinților. O dată cu începerea clasei I, copilul are nevoie de confirmări continue din parte părinților, a învățătoare și a colegilor. Însă, rolul cel mai important revine părinților pentru că ei sunt singurii care pot gestiona toate situațiile benefice sau nu, ale situațiilor care influențează formarea personalității copilului.

Tot ceea ce înțelege copilul de 7-8 ani ca fiind calitățile lui, vin din acceptarea aprecierilor pe care le fac părinții, cadrele didactice și colegii săi.

Este necesar ca la acestă vârstă, când încă copilul nu este adaptat total la noul mediu școlar, să aibă parte de susținerea și încurajarea permanentă a părinților săi. Fie că acesta învață sau rezolvă temele de acasă, trebuie să se bucure de asistența unui părinte. Însă, aici trebuie să fim clari, pentru că de multe ori părintele înțelege prin asistență, nu doar a-i oferi suportul, ci a rezolva el lucrurile în locul lui. O greșeală majoră este de asemenea, și neoferirea creditului de care copilul are atâta nevoie la acestă vărstă. Dacă el continuu va auzi ”lasă, că tu ești mic și nu știi”, copilul va ajunge să fie pasiv și să nu mai exprime nimic din ceea ce gândește.

Stimularea creativității la școlarul mic

După Paul Popescu Neveanu, creativitatea „presupune predispoziția generală a pesonalității spre nou, o anumită organizare a proceselor psihice în sistemul de personalitate” (Roco, 2004).

În procesul creației Grahan Wallas spune despre existența a patru faze: prepararea, incubația, iluminarea și verificarea. Prepararea implică subetapele: sesizarea problemei; formularea ei în termeni clari; analiza datelor cunoscute ale problemei; studierea istoricului problemei și a tentativelor de rezolvare; enunțarea ipotezelor rezolutive; testarea ipotezelor rezolutive. Incubația, etapa încercărilor ,,sterile”, nesatisfăcătoare, ce se petrece în inconștient și poate dura minute, ore, zile, luni, ani. Iluminarea (inspirația, intuiția) este momentul în care soluția problemei apare brusc în câmpul conștiinței. Verificarea este faza în care soluția găsită este testată, examinată, se elimină erorile, se completează lacunele, se fac retușuri.

J.P. Guilford (1967) consideră că orice rezolvare de probleme este un proces creativ și că individul creativ este motivat de tendința intelectuală de a căuta probleme nerezolvate pe care le va rezolva. Iar astfel, Guilford (1950) a elaborat baterii de teste axate pe gândirea divergentă pentru a măsura comportamentul creativ, mai exact factori ai gândirii divergente, anume: fluența/fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea, elaborarea, sensibilitatea la probleme, redefinirea/ restructurarea.

Se poate vorbi de învățare creativă atunci când elevul reușește să dobândească o experiență nouă prin propriile puteri descoperind-o și exersând-o prin prisma gândirii divergente.

Copiii de 7-8 ani nu îndrăznesc să pună prea multe întrebări, din cauza faptului că încep să se temă de eșec ori să nu râdă colegii de ei. De aceea, pentru stimularea creativității este necesar să se creeze un climat democratic, destins, prietenos. Păprinții trebuie să încurajeze imaginația, ideile deosebite ale copiilor lor, ca astfel ei să-și manifeste în voie curiozitatea, spontaneitatea.

Pentru a crea un cadru benefic pentru dobândirea încrederii în sine la copilul de7-8 ani, părinții trebui să cunoască trăsăturile comportamentului creator, caracterizat prin nivelul de inteligență , gândirea divergentă, fluența gândirii, receptivitate față de probleme, curiozitate științifică, spirit de observație dezvoltat, imaginația creatoare, originalitatea, ingeniozitatea, independența gândirii, capacitatea de a gândi abstract, de a efectua raționamente în lanț, perseverența, intuiția etc. De asemenea, părinții trebie să înțeleagă că randamentul școlar nu reflecăznesc să pună prea multe întrebări, din cauza faptului că încep să se temă de eșec ori să nu râdă colegii de ei. De aceea, pentru stimularea creativității este necesar să se creeze un climat democratic, destins, prietenos. Păprinții trebuie să încurajeze imaginația, ideile deosebite ale copiilor lor, ca astfel ei să-și manifeste în voie curiozitatea, spontaneitatea.

Pentru a crea un cadru benefic pentru dobândirea încrederii în sine la copilul de7-8 ani, părinții trebui să cunoască trăsăturile comportamentului creator, caracterizat prin nivelul de inteligență , gândirea divergentă, fluența gândirii, receptivitate față de probleme, curiozitate științifică, spirit de observație dezvoltat, imaginația creatoare, originalitatea, ingeniozitatea, independența gândirii, capacitatea de a gândi abstract, de a efectua raționamente în lanț, perseverența, intuiția etc. De asemenea, părinții trebie să înțeleagă că randamentul școlar nu reflectăfidel nivelul de creativitate al unui elev. Dacă un elev este bun la învățătură, un înseamnă ca este și creativ, că are o gândire divergentă. Așadar, gândirea divergentă se exersesază prin tehnici și metode de stimulare a creativității.

Creativitatea este impiedicată uneori de o serie de obstacole, precum conformismul oamenilor, ne refeim aici și la cel al părinților, care un au încredere validarea fanteziilor, și deci nici un consideră asta un atuu pentru viitorii adulți. De asemenea, și multitudinea de reguli, care un lasă omul să iasă din anumite tipare și teama de a un greși, sau descurajarea mult prea grăbită pot fi și acestea obstacole în dezvoltarea creativității.

” Un studiu pe 100 de persoane excepționale, între 17 și 30 de ani( pianiști, înotători, olimpici, matematicieni, tenismeni), a demosntrat că acestea au fost de timpuriu absorbite de lumea muzicii, sportului, științei, în multe cazuri părinții practicând profesiunile respective. Părinții crezând în ei, i-au ajutat, le-au creat condiții. Se demonstrează astfel că pot deveni personalități creatoare numai cele cărora li se acordă atenție și instrucție specială (Pines,1982). Așadar, prin creativitate, personalitatea unamă se înscrie într-un orizont axiologic,omul valorizându-se pe sine însuți.”M. Zlate- Fundamentele Psihologiei( pag.308)

Așa cum memoria, logica, matematica, dar și musculatura se antrenează, tot așa e necesar să ne stimulăm și să ne exersăm creativitatea. Cum anume se realizează acest antrenament? Prin utilizarea unor tehnici și metode specifice. Aceste tehnici și metode sunt la îndemâna oricui își dorește să fie cât mai inventiv și autentic posibil. A fi inventiv înseamnă că vei reuși să găsești rezolvări la diferite probleme în moduri la care alții poate nu s-au gîndit încă. A fi autentic înseamnă să ai o specificitate a ta dincolo de tot ce pare a fi ca printr-un tipar în viața de zi cu zi.

Având ca fundament cercetările științifice din care știm că această capacitatea a fiecărui om poate fi antrenată la fel ca un mușhi, atunci să ne antrenăm. Ne putem antrena având la dispoziție o serie de tehnici și metode. Aceste tehnici și metode pot fi folosite la orice vârstă ele fiind adapate pentru specificul fiecărei vârste.

”Fiecare copil este un artist. Problema este cum rămâne un artist și după ce crește” Pablo Pocasso

”Creativitatea nu însesmnă doar să le dai copiilor acuarele și o foaiea de hârtie”, spune Russel Granet, un mare specialist în Educația Estetică, ci ”Este un mod de a privi lumea, un mod de a privi lucrurile”. Russel Granet fondatorul organizației Arts Education Resource din New York și directorul executiv al Lincon Center Institute, era de părere că : ”dacă privim lumea prin prisma creativității, îi ajutăm pe copiii noștri să-și dezvolte o gândire inovatoare. Cred că oamenii care nu sunt artiști ar trebui să gândescă la fel ca artiștii. Această abilitate de a rezolva problemele în mod creativ este transferabilă și terbuie să îi învățăm asta și pe copiii.” Așadar, înețelegem că această abilitatea pe care orice om ar trebui s-o aibă, l-ar ajuta să facă față tuturor provocărilor apărute în viața de zi cu zi. De asemenea, R. Granet recunoaște că nu e ușor să fii părinte, să împaci școala, joaca și treburile casnice, însă e necesar să fie o provocare pentru ei, pentru că doar așa vor reuși să le fie de folos propriilor copii.

Factori ce stimulează creativitatea

Cercetarile din zona ce vizează creativitatea vorbește de existența a două categorii de factori care influențează creativitatea copiilor:

factorii interni- ce țin de trăsăturile de personalitate ale copilului – interesele/plăcerile copilului, abilitatea de a învăța și temperamentul, noncognitivi (motivații, afectivitate, atitudini);

factorii externi- ce țin de mediul social țin care de dezvoltă copilul – familia, școala, colegii, alte context de învățare non-formală.

Legătura dintre încrederea în sine la școlarul mic și stimularea creativității

Lăsând loc creativității în viața noastră, vom observa că reușim să fim mai încrezători în propriile forțe, și nu pentru că așa credem, ci pentru că întra-devăr așa este. Persoana deschisă, flexibilă și care se provoacă continuu, este o persoană care privește lumea din mai multe perspective. Ca să știi cum anume să privești lumea dintr-un astfel de mod, ai nevoie să cunoști câteva tehnici și metode. După ce deții astfel de tehnici și metode, vei știi cum să le aplici și cu propriul copil. Cel mai important lucru este să nu uităm că întotdeauna suntem un exemplu pentru propriul nostru copil. Așadar, să facem efortul de a fii bine noi cu noi, ca mai apoi să știm să cum să fim bine cu copiii noștri.

Copilul pentru a putea crește frumos are nevoie de un mediu sigur. Acest mediu sigur nu poate fi creat decât de părinții acestuia. Astfel, având un asfel de scop în viața noastră trebuie să fim dispuși să ne îmbunătății noi sănătatea creativă și spirituală. Având grijă de noi , vom beneficia de energie și minte limpede. Acestea fiind esențiale pentru a avea grijă de copiii noștri. Trebuie înțeles faptul că doar având grijă de noi și alimentând tot ce-i bun în noi, putem împărtășii mai departe această stare. Odată ce ai simțit pe pielea ta, este mult mai ușor să înțelegi ceea ce simte cel de lângă tine. De unde ai să știi cum este să fii creativ, dacă tu nu ai experimentat acest lucru. Cum o să știi ce beneficii îți aduce starea de creativitatea, dacă n-ai trăit-o?

Este necesar să fim un exemplu de fericire interioară pentru copilul nostru. Fericirea vine din libertatea de a te exprima, fără limitările și prejudecățile celor din jur. Așadar, abordarea creativă vine din exprimarea liberă față de realitățile obișnuite ale vieții.

Prin intermediu unor instrumente la îndemâna oricui, putem reuși să ne cultivăm creativitatea noastră ca și părinte, dar și a copiilor noștri. Pentru acesta este necerar să exersăm zilnic puțin câte puțin.

Așa cum avion ni se recomandă să ne punem masca de oxigen înainte de a-i ajuta pe copiii de lângă noi, trebuie să ne dezvoltăm cu scopul de a fi un exemplu pentru copil.Deoarece un cămin fericit, în care domnește creativitatea se dezvoltă datorită unui părinte fericit și creativ, trebuie să începem prin a ne axa pe găsirea unor abordări creative față de realitățile obișnuite și diicile ale rolului de părinte.Prin intermediul unor instrumente simple, putem crea un sentiment viu și molipsitor de siguranță sprituală în căminul nostru.

Copiii învață prin imitare. Ei imită încă de mici comportamentele adulților. Au capacitatea să preia din stărilor emoționale ale adulților, iar astfel când adulții sunt stresați, ei își dau seama, când sunt bucuroși, sau când se simt în siguranță, și copiii se simt la fel. Când părinții se bucură pentru reușitele lor și pentru pasiunile lor, copiii învață și ei să aibă încredere în ei și să aibă pasiuni. Altfel spus, părinții le sunt un exemplu copiilor, iar prin exemplul lor, le arată cum să trăiască.

Pentru a se dezvolte armonios copilul are nevoie de un mediu sigur în care să se dezvolte, de aceea este necesar ca părintele să creez un astfel de mediu pentru copilul său. Părintele care așteaptă o salvare din exterior fără ca el să facă nimic, așteaptă în zadar. Un părinte responsabil pentru copilul său, știe de la început că el este prima persoană de încredere și ajutor pentru el. De aceea, copilul, odată ce simte siguranța de manifestare și exprimare în mediul familial este un copil liber să se dezvolte armonios. Cum am spune cu alte cuvinte, ”siguranța/încrederea” este piatra de temelie pe care părintele este necesar s-o pună pentru clădirea personalității copilului său.

Ca să-i creezi un mediu sigur unui copil, pentru a-și putea exprima liber personalitatea, el are nevoie de un părinte care știe cum să aibă grijă de el însuși. Mulți părinți au tendința să se izoleze după ce copilul a apărut în viața lui. Acest lucru copilul îl simte, deși nu poate vorbi de spre asta. Copilul are nevoie de un părinte care să știe cum să fie bine cu el însuși. Cum va ști un copil să fie fericit, dacă nu are un exemplu bun în părintele său? După cum spuneam mai devreme, părintele pentru copil este sursă de învățare prin imitație.

Gândirea este mai mult decât logică și rațiune. Gândirea creativă se manifestă cel mai bine atunci când sunteți într-o stare de spirit deschisă, receptivă, iar pentru asta nu trebuie îngradită de reguli. Acestea au și ele rostul lor, însă ghidara excesivă după ele poate fi un factor care împiedică libera exprinare. Chiar și din creativitatea lui Einstein putem înțelege că doar rupând barierele putem fi creativi. "Einstein a avut un talent deosebit de a încălca regulile […]. Nu a sfidat numai legile fizicii, ci a dispretuit tradiții și a ofensat guverne. Faptul că nu a respectat regulile i-a produs multe neajunsuri, dar dorința curajoasă de a sparge orice regulă a reprezentat miezul geniului său. Einstein a fost un mare rezolvitor de probleme pentru ca a nesocotit regulile într-un stil minunat. Geniile au caracteristica aceasta, care însa poate fi deprinsă și exersată. Putem găndi cu toți ca Einstein, cu condiția să învățăm să încălcăm regulile".(" Cum să gândesti ca Einstein" de Scott Thorpe)

Creativitatea este un proces este innascut, care are un rol definitoriu în formarea personalității, însă cu toate acestea este supus influentelor din mediul de viață al fiecărui individ.

Creativitatea ne ajută să ne ajută să generăm idei noi, originale dar și să găsim soluții multiple la problemele cu care ne confruntăm zi de zi.

Pentru a dezvolta latura creativă a copilului, părinții trebuie să-l încurajeze pe copilul să aibă încredere cât mai mare în forțele proprii. Acest lucru se poate realiza, nu doar spunându-i verbal, ci demonstrându-i și arâtându-i că lururile pe care le face sau le gândește sunt bune, sunt utile în anumite zone. Astfel, copilul ajunge să simtă utilitatea și importanța muncii sale, urmând ca acest lucru să-l facă să aibă încredre în propriile reușite. Se știe faptul că singura deosebire între copii creativi și cei necreativi este că cei creativi au  crescut considerându-se creativi, iar ceilalți nu. Copiii creativi pot să-și aprecieze, să-și prețuiesc foarte mult originalitatea din munca lor. De multe ori, o serie de temeri precum, teama de a nu greși, de a nu ieși în evidența față de ceilalți, teama de a explora mai multe idei, teama de a trece limitele, reprezintă blocaje în exprimarea liberă a spiritului creativ.

         Principala formă de activitate a școlarului mic este jocul. Așadar, fiecare moment petrecut cu copilul poate fi sub formă de joc, iar în acest mod puntem dezvoltarea latura creativă a acestuia.

În ziua de azi, punându-se foarte mult accentul pe găsirea de idei noi și inovative, marile companii, vor ca angajații să fie cât mai creativi. Însă cum să formăm viitori adulți creativi, dacă copilul de azi un este stimulat în acest sens. Primul contextul în care copilul trebuie să fie stimulat, este și va ramâne cel familial. Iar din acest motiv părinții sunt din ce în ce mai deschiși să-și ajute copiii. Ei reușesc să înțeleagă necesitatea formării unor adulți independenți, încrezători în forțele proprii și cares ă știe să afacă față cu sesninătate tuturor problemelor de zi cu zi. Pentru asta, copilul de azi, poate fi ajutat de către părinții lui, oferindu-i un cadru benefic de dezvoltare armonioasă.

Fiecare persoană dispune de predispoziția de a crea, însă această predispoziție se manifestă doar într-un cadru prielnic, bine pregătit cu metode și resurse potrivite. De aceea, desfășurarea activităților care vizează stimularea creativității trebuie să fie făcute în contexte căt mai relaxante pentru copil, cât mai diverse, fără îngădiri, fără a exista factori inhibatori care ar putea conduce la blocarea procesului de creație. Se știe că fiecare copil dispune de o fantezie debordantă și că la această vârstă restricțiile de ordin intern sunt foarte reduse, în concluzie perioada școlarițăi mici, reprezintă o vârsta optimă pentru încurajarea și formarea unei personalități creative.

Cercetarile din zona creativității au arătat că există o mare legătură între joc și creativitate, așa încât persoanele care sunt deschise către joc și care nu tind să fie serioase și rigide au șanse mai mari să creeze multe idei originale și inovative.

Învațarea creativă este o formă specială a învățării școlare apărută din necesitatea de a crea un viitor adult, care-și construiește singur ideile, care nu rămâne blocat în sistemul său ideativ, ci îl folosește pentru a știi să ia decizii și a rezolva problemele vieții cât mai creativ posibil. Creativitatea pune accentul pe învățarea prin descoperire, pe învățarea prin efort propriu, independent sau ghidat de către un adult.De asemnea pune accent, mai ales, pe procesul intelectual operatoriu, pe gândire și imaginație creatoare.

Ca să dobândească capacitatea de a fi creativi, copii trebuie să fie implicați de către părinți în contexte de învățare și stimulați prin intermediul unor metode și tehnici specifice.

Așadar, în continuare sunt prezentate câteva dintre tehnicile și metodele folosite în cadrul acestui program de formare pentru părinți.

Tehnici și metode de stimulare a creativității la această vârstă

Metoda Brainstorming-ului

Alex Osborn,în 1953, când a propus metoda „brainstorming-ului”, considera că:

”Ideile creative se află în mintea oamenilor, care au nevoie doar de un mediu liber și de condiții propice care să faciliteze eliberarea fluxului de creativitate.”

Această metodă „asaltului de idei” sau „cascada ideilor” are drept scop emiterea unui număr cât mai mare de soluții, de idei, privind modul de rezolvare a unei probleme, în speranța că, prin combinarea lor, se va obține soluția optimă. Calea de obținere aacestor idei este aceea a stimulării creativității în cadrul grupului, într-o atmosferă lipsită de critică, neinhibatoare, rezultat al amânării momentului evaluării.

Altfel spus, participanții sunt eliberați de orice constângeri, comunică fără teama că vor spune ceva greșit sau nepotrivit, care va fi apreciat ca atare de către ceilalți participanți. Interesul metodei este acela de a da frâu liber imaginației, a ideilor neobișnuite și originale, a părerilor neconvenționale, provocând o reacție în lanț, constructivă. În acest sens, o idee sau sugestie, aparent fără legătură cu problema îndiscuție, poate oferi premise apariției altor idei din partea celorlalți participanți.

Branistorming-ul se desfășoară în cadrul unei reuniuni formate dintr-un grup un foarte mare (maxim 30 de persoane), de preferință eterogen din punct de vedere al pregătirii și al ocupațiilor, sub coordonarea unui moderator, care îndeplinește rolul atât de animator cât și de mediator.

Durata optimă este de 20–45 de minute. Specific acestei metode este și faptul că ea

cuprinde două momente: unul de producere a ideilor și apoi momentul evaluării acestora

(faza aprecierilor critice).

Regulile de desfășurareale brainstorming-ului sunt următoarele:

Întotdeauna cantitatea ideilor este mult mai importantă decât calitatea acestora. Aici se obțin cât mai multe idei, urmând ca selectarea lor să se facă în ultima etapă.

Idei spontane. Primul gând legat de o temă/obiect propus. Important este să ai încredere în ce spui.

Ideea un se judecă sau analizează. Nicio idee un e greșită sau corectă. Este doar o idee.

Așadar, prin intermediul acestei metode se obțin repede și ușor idei noi și soluții optime. De asemenea, se stimulează participarea activă și crează posibilitatea amplificarea ideilor, dar se și dezvoltă creativitatea, spontaneitatea, încrederea în sine prin lipsa imediată a unei evaluări ale ideilor.

Tehnica Picasso

Pablo Picasso credea că secretul artei constă în ideea că artistul creează(pictează) pentru a-și descărca sufletul, pentru a reprezenta niște viziuni, niște idei. În timpul unei plimbări prin pădure, Picasso nu s-a gândit la nimic altceva decât la culoarea verde până când , după propria mărturisire a făcut ”indigetie de verde”. Pentru a se elibera de această ” greutate”, a transpus-o într-un tablou. Întreaga operă genială a artistului spaniol este rezultatul transpunerii pe pânză a ideilor de care ”se umplea” la maxim.

După ce artistul se umplea de o idee sau de o imagine, continua fără a urma un plan riguros și sfărșea prin a crea original. În una din lucrări începe cu o floare, pe care o transforma în pește, pe care îl transforma într-un pui- trecând de la alb-negru la culoare și invers- pe care îl tansforma apoi într-o pisică înconjurată de oameni. Pe măsură ce picta, P. Picasso schimba subiectul și i se modifica șirul ideilor. Întregul proces de modificare nu făcea decât să scoată la iveală adevărata idee, cea pe care artistul o reprezenta în varianta finală.

Jocul de rol

Această metodă a fost creată de J. L. Moreno în 1921, cu scop terapeutic, prin care se urmărea, în principal, formarea modului de a gândi, simți și acționa. De asemenea, se viza dezvoltarea capacităților empatice, a capacității de a rezolva situații problematice și de a gestiona comportamente și atitudini necorespunzătoare. Desfășurarea acestei metode, presupune parcurgerea unor pași, cum ar fi:

Stabilirea situației care va fi interpretată sau simulată, raportate la obiectivele urmărite;

Adaptarea rolurilor în raport cu contextul și obiectivele;

Distribuirea rolurilor;

Prezentarea situației care urmează a fi interpretată;

Interpretarea rolurilor;

Se realizeză o dezbatere/ o analiză a situației propuse, printr-o serie de întrebări și răspunsuri, care să ajute la îndeplinirea obiectivelor stabilite;

Metoda Wald Disney

Metoda Walt Disney este diferă de alte metode care stimulează obținerea ideilor noi.

Ea își are origine din viziunea celebrului Walter Elias Disney, regizor, producător, animator, scenarist și antreprenor american. Această metodă presupune o scufundare într-un mediu ce corespunde cu starea de imaginație necesară eliberării forțelor creative. Spre exemplu, se recomandă găsirea soluției la o problemă într-un mediu fantezist, cu multe culori, într-un mediu în care nu există reguli, ci doar posibilități oportunițăți de reușită. În acest mod ideile vor începe să apară și să se aplifice într-un mod benefic.

  Rolurile existente în metoda Walt Disney sunt fiecare cu acțiuni bine delimitate, acestea fiind:

Fantezistul – este cel care vine cu idei și propuneri creative;

Realistul – este cel care aplică acele idei propuse, în viața reală, folosindu-se de toate resursele pe care le deține;

Criticul – este cel care se îndoiește de idea propusă și caută punctele slabe;

Pentru a ajunge la scopul urmărit, fiecărui rol i se pot atribui o serie de întrebări. Spre exemplu, pentru fantezist, întrebările ar suna: Ce îmi doresc să se întâmple în această privință?, Care ar fi cea mi simplă rezolvare?, Știind că nu există reguli, cum aș proceda?

Pentru realist ar fi utile următoarele întrebări: Cum aș putea face cel mai ușor acest lucru?, De ce resurse am nevoie?, Cum să fac să pară cât mai atractiv acest lucru?

În cele dn urmă, criticului îi sunt utile întrebări care să-l ajute să găsescă problemaele din ideile anterioare, în ideea evitării eșecului. Întrebări precum: Ce probleme ar putea apărea?, Ce nu văzut realistul sau fantezistul?, Cum ar reacționa oamenii la așa ceva?

Harta Mentală

În opinia autorului Tony Buzan, creativitatea este strâns legată de memorie, iar acest lucru presupune că întărirea memoriei va îmbunătăți calitatea proceselor creative. De asemenea, susține că sistemul traditional de notare, cu titluri și paragrafe, impiedică memorarea acestora.

El propune plasarea în centrul paginii a conceptului cheie, ca mai apoi toate asociațiile esențiale de a fi memorate să fie scrise pe ramurile care pornesc de la centru. Procesul desenării hărții favorizează apariția unor noi asocieri, iar imaginea arborelui format va rămâne pentru mult timp intipărită în minte.

Metoda Gândirii Laterale a lui Edward de Bono

În acestă metodă se folosesc 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roșu, galben, verde, albastru și negru. Participanții își aleg pălăriile și vor interpreta astfel rolul precis, așa cum consideră mai bine.

Participanții pot trece prin toate cele 6 roluri dacă timpul permite asta, și de asemenea, sunt liberi să spună ce gândesc, însă să fie în acord cu rolul pe care îl joacă.

Culoarea pălăriei este cea care definește rolul, astfel că în cazul rezolvării de probleme:

• Pălăria albastră: definește problema;

• Pălăria albă: oferă informațiile și materialele disponibile în legătură cu problema

discutată;

• Pălăria verde: vizează soluțiile posibile;

• Pălăria galbenă: are în vedere posibilitățile reale de realizare a soluțiilor propuse;

• Pălăria neagră: evidențiază slăbiciunile fiecărei soluții propuse.

• Pălăria albă: leagă soluțiile de informațiile disponibile, răspunzând la întrebări de genul: “Au soluțiile propuse o bază informațională?”;

• Pălăria roșie: stimulează participanții să răspundă la întrebări de genul: “Ce simțiți în legătură cu soluțiile propuse?”;

• Pălăria albastră: alege soluția corectă și trece mai departe.

Pălăriile gânditoare pot fi purtate pe rând de participanți sau toți subiecții antrenați în discuție pot fi sub aceeași pălărie în același timp. Astfel se pot folosi formule de genul: “Hai să încercăm și pălăria verde. Căutăm idei noi.” sau “ Să lăsăm pălăria neagră, s-o probăm pe cea galbenă.” Cineva care nu este încântat de idea pusă în discuție, nu face nici un efort să găsească elemente pentru dezvoltarea ei.

Așadar, prin intermediul acestei metode se stimulează creativitatea participanților, gândirea colectivă și individuală. Se dezvoltă capacitățile sociale ale participanților, de intercomunicare și toleranță reciprocă, de respect pentru opinia celuilalt. Se realizează încurajează și exersează capacitatea de comunicare a gânditorilor. Este o metodă ce-i motivează participanții să privească conceptele din diferite perspective, dezvoltându-și astfel gândirea divergentă. Îi determină pe acești să aibă curajul de a lua decizii.

Sinectica

Elaborată de William Gordon, ce vizează rezolvarea de probleme într-un mod creativ

Sinectica numită și metoda analogiilor sau metoda asociațiilor de idei, a fost elaborată de profesorul William J. Gordon (Operational Approach to Creativity) în 1961,când a înființatprimul grup sinectica Universitatea Harvard. Termenul de sinecticăprovine din grecescul synecticos („syn” –„a aduce împreună” și „ecticos” –„elementediverse”) și se referă laprincipiul fundamental al metodei: asocierea unor idei aparentfără legătură între ele

. Metoda are în vedere stimularea creativitățiiparticipanților pentru formularea de idei și ipoteze,folosind raționamentul prin analogie.

Scopul sinecticii este de a elibera participanții de orice constrângeri și de a leîngădui să-și exprime liber opiniile vis-a-vis de o problemă pe care trebuie s-o abordezedintr-o perspectivă nouă. Metoda incită la dezvoltarea de idei inedite și originale și laasociații de idei, mizând pe remarcabila capacitate a minții umane de a face legăturiîntre elemente aparent irelevante.

Folosirea picturii, modelajului, cântecului, dansului, desenul, poveștilor urmărim destinderea copilului care are un rol foarte important pentru starea de inventivitarea de creare și exprimare liberă.

O metodă prin care se stimulează, de asemenea, creativitatea copilului, este și realizarea colajului. Acesta se realizează prin atașarea mai multor materiale: hârtie, materiale textile, plastic, imagini din reviste, orice material ușor și cu o suprafață plată. Aceste îmbinări se realizează cu un anumit scop, crearea unei imagini, a unui tablou etc.

Alegerea acestor metode în cadrul programului de parenting a avut vizat dobândirea unor deprinderi cu care părinții să poată lucra la rândul său cu proprii copii. De aceea, prin utilizarea metodei studiului de caz, participanții sunt antrenați în găsirea de soluții, pentru viața reală, dar și pentru eventualele probleme cu caree i s-ar putea confrunta. De asemenea, metoda contribuie la dezvoltarea capacităților psihice, de analiză critică, de elaborare de decizii și de soluționare promtă a cazului, formând abilitățile de argumentare logică.

Argumentarea programului

Ideea programului de formare, s-a născut în urma ședințelor de consiliere desfășurate cu părinții elevilor de la Școala Gimnazială ”George Bacovia” din București.

Fiind cadrul didactic al acestor elevi, am constatat faptul că o serie de efecte negative, derivă din cauze ce vizează lipsa oferirii de atenție, de înțelegere, de încredere, de încurajare, de sprjin/suport psihic și de ”libertatea” de care aceștia au nevoie, din partea părinților lor.

Oprindu-ne la cuvântul ”libertate”,  știm clar că nu este vorba despre libertatea aceea fizică, ci despre libertatea psihică.  Este o libertare  ce vizează posibilitatea copilului de a se putea exprima în felul său atunci când simte s-o facă, libertatea de a-și exprima personalitatea cât mai autentic posibil. 

Depinde de fiecare părinte să aibă  un copil “liber” sau ”îngrădit” de fricile și propriile lor prejudecățile. Orice copil, pentru a se putea dezvolta armonios, are nevoie  să fie lăsat să se exprime liber,  să fie învățat cum să nu depindă de un adult și să poată oricând să găsescă rezolvarea cât mai bună  la problemele pe care le întâlnește în viață.

Cu alte cuvinte, libera exprimare a creativițății încă de la o vârstă fragedă duce la o dezvoltare armonioasă a personalității, iar în acest mod viitorul adult va fi unul integru și independent.

De ce prin creativitate? Pentru că, prin intermediul creativității orice viitor adult poate găsi mult mai multe și inovative rezolvări la problemle de zi cu zi.

Seria de metode și tehnici ce stimulează dezvoltarea creativității, sunt folosite în cadrul sesiunilor de formare pentru ca părinții să le poată înțelege scopul și utilitatea și să le folosească la rândul lor cu proprii copii.

Reușind să le aplice cu copiii lor aceste metode și tehnici de stimulare a creativității, vor constata o serie de rezultate benefice, iar aceste mici rezultate vor contribui la construirea personalității viitorului adult. Un adult încrezător în forțele proprii, pregătiti să facă față oricărei provocări întâlnite în viața de zi cu zi.

Colectarea informațiilor

Analiza de nevoi

Prin analiza de nevoi se încearcă identificare modului de lucru folosit de către părinți, cu copiii lor. Se identifică dacă abordarea acestui mod, ajută sau împiedică dezvoltarea creativității copilului.

Pentru a putea fi siguri că datele colectate sunt destul de relevante, dar și utile viitorului program de formare, analiza de nevoi se realizează prin mai multe moduri. Acestea fiind:

Discuții directe cu părinții în cadrul ședințelor de consiliere, în care se urmărește identificarea modului de abordare cu copilul, vizând libera exprimare a creativității;

Discuții directe cu copiii în care se încercă identificarea gradului de exprimare a creativității în activitățile de zi cu zi;

Ședințele cu părinții/focus grupuri în care sunt identificate situații comune de abordare a copilului, atunci când acesta are ocazia să se exprime liber și creativ;

Observarea directă a lotului de copii, atât în cadrul orelor de la clasă, cât și în prezența prinților;

Chestionar ( vezi Anexă 1)

În urma analizei de nevoi, s-a constatat faptul că părinții nu reușesc să-și lase copii să

se exprime liber și să-i încurajeze ca să fie creativi, invocând diferite pretexte, cum ar fi:

nu au fost învățați într-un astfel de mod;

nu cunosc astfel de moduri de abordare;

nu știu cum să le aplice constructiv;

nu au certitudinea că o asfel de abordare i-ar ajuta pe copii să devină

independenți sau încrezători în sine;

În urma acestei analize se constată că părinții au nevoie să învețe cum să aplice corect tehnici și metode, adaptate specificului de vârstă, pentru a-și lăsa copiii să-și exprime liber creativitatea, într-un cuvânt să-și dezvolte armonios personalitatea. De asemenea, le este necesar să cunoască o serie de elemente care arată că un astfel de tip de abordare creativă duce la creșterea încrederii în sine și la o mai bună gestionare a problemelor pe care copilul le întâlnește pe tot parcursul vieții.

Selectarea părinților pentru a participa la acest Test Pilot s-a făcut în funcție de motivare și dorința de participare, dar și în funție de disponibilitatea de a fi prezenti la toate sesiunile de formare. Participanții au știut de la început că este necesar să participe la toate sesiunile de formare pentru ca acest program să aibă rezultatele scontate. Este de la sine înțeles că dacă ei nu sunt prezenți nu au cum să dobândească tehnicile și metodele prezentate în cadrul acestui Test Pilot.

Grup țintă:

Programul de formare al Testului Pilot se adresează părinților, cu vârsta de peste 30 de ani, care au copiii în clasa I C de la Școala Gimnazială ”George Bacovia” din București.

Argumentare structură:

Testul Pilot se desfășoară pe o perioadă de 3 luni cu un total de 36 de ore, distribuite după cum urmează:

6 ore – cele 3 ședințe alocate analizei de nevoi

24 de ore – cele 6 sesiuni de formare și 2 ateliere creative

6 ore – cele 2 sesiuni de follow-up

Obiectivele programului de formare:

Obiectiv 1: Să identifice avantajele dezvoltării creativității copilului;

Obiectiv 2: Să dobândească metode și tehnici pentru dezvoltarea creativității;

Obiectiv 3: Să aplice metodele și tehnici dobândite;

Scopul programului de formare :

Înțelegerea importanței și a beneficiilor dezvoltării creativității copilului. Utilizarea eficientă a metodelor creative de către părinți, în vederea dezvoltării armonioase a personalității copilului, cu accent pe dezvoltarea încrederii în sine.

Prezentare Test Pilot

Cum cultivi creativitatea copilului tău?

Prin acest Test Pilot de evaluare și de colectare de date, se urmărește testarea și identificarea dificultăților, care ar putea să apară în situația în care programul ar fi implementat la nivel mult mai larg. Programul mai amplu își dorește să se extindă către mai multe școlii, unde părinții întâmpină dificultăți în a știi cum să-și ajute copilul să fie încrezător în sine, folosind metode și tehnici ce-i dezvoltă creativitatea.

Testul Pilot este un program care oferă sugestii și metode creative părinților, dar și oportunitatea de a participa la atelierele creative alături de copiii lor.

Participând la sesiunile de formare, părintele va ști cum să-l ajute pe copil să se dezvolte armonios, să-și dezvolte personalitatea autentic și creativ, prin joc, arta (desen/pictura, origami) și muzică, având la dispoziție o paletă largă de metode ce stimulează creativitate.

Programul include metode de stimulare a creativității, cum ar fi: Brainstorming, Tehnica Picasso, Metoda Wald Disney, Harta Mentală, Analiza Metaforică, Metoda Gândirii Laterale a lui Edward de Bono, Sinectica (elaborată de William Gordon, ce vizează rezolvarea de probleme într-un mod creativ).

Aplicând aceste metode se dorește experimentarea de către fiecare părinte a stării de exprimare liberă și creativă. În momentul în care ei trăiesc pe propria piele reușită rezolvării de probleme, printr-o exprimare liberă și neîngrădită de nimeni, la rândul lor vor avea capacitatea de a-și lăsa proprii copii să trăiască întotdeauna o așa experiență. După

cum bine știm nimeni un poate împărtășii ceva din el însuși, dacă el nu deține deja acel ceva.

Ipoteze înainte de desfășurarea Testului Pilot

Întâlnirile cu părinții, înainte de lansarea testului pilot, au drept scop verificarea următoarele ipoteze:

Ipoteza 1 Identificarea gradului de motivație în vederea participării la acest program de formare.

Ipoteza 2 Identificarea disponibilității părinților vizând timpul de care dispun pentru a putea participa la toate sesiunile de formare.

Ipoteza 3 Există posibilitatea ca părintele participant să aibă rol de “trainer” pentru celălalt părinte, transmițând o parte din informațiile furnizate în cadrul sesiunii?

Structura sesiunilor Testului Pilot

Calendar desfășurare:

Detalierea Sesiunilor de Formare

Sesiune 1/ 2

Nr. participanți: 6/ 6 participanți din Grupul 1/2

Interval orar: 16:30-19:30

Agendă Sesiunea 1/2

Activități

Timp vs Activități

Detaliere activităților

Deschiderea zilei- Prezentare agendă / obiectivele zilei

În deschiderea sesiunii se realizează prezentarea agendei, a obiectivelor , dar și contractarea regulilor acestui program de formare.

Contractarea, încă de la început, are drept scop stabilirea și clarificarea regulile ce ajută la buna desfășurare a programului de formare, dar și pentru a se crea un cadru de siguranța și încredere în ceea ce privește păstrarea confidențialității.

Introducerea participanților se realizează prin intermediul unui ice-braker numit ”Povestea numelui meu”. Prin intermediul acestui exercițiu fiecare participant își poate spune povestea numelui său, dacă o stie, iar dacă n-o știe poate, o poate crea.

Stabilirea așteptărilor se face sub formă de copac. Participanții vor scrie pe un copac desenat de ei, aștepările pe care le au de la acest program de formare. Fiecare își stabilește o zona pe care s-o poată vizualiza și când se va reveni ulterior asupra acestui copac. Foaia de flip-chart va rămâne afișată pe perete pe tot parcursul sesiunilor, iar în acest mod participanții pot vedea așteptările lor, realizate, sau nu.

După ce s-a realizat toată partea introductivă și cea de confort, participanților li se prezintă câteva noțiuni teoretice care au drept scop familiarizare cu noțiuni despre ceea ce presupune o astfel de gândire creativă, cu avantaje ale abordării unei astfel de gândiri și utilitatea în viața copiilor lor.

Activitate 1

Studiu de caz ( vezi Anexă 2)

Fiecare participant va primi același studiu de caz, pe care va trebui să-l citească individual, iar apoi să-l discute cu perechea sa. Se vor forma 3 perechi. După ce se realizează discuțiile în pereche, urmează dezbaterea în grup.

În etapa de debriefing se urmărește punerea accentului pe elementele comune identificate în studiile de caz, dar și pe găsirea de către ei a unor soluții pentru situațiile concrete identificate.

Activitate a 2 a

Exercițiu creativ- expresiv ” Redescoperiți joaca”

Acest exercițiu urmărește ca părintele să-și acceseze starea proprie de creativitate, prin intermediul jocului. Adultul accesează din ceea in ce mai puțin zona ludică și de aceea de foarte multe ori nu mai reușește să-și înțelegă copilul atunci când acesta se exprimă prin intermediul jocului creativ, plin de spontaneitate.

Instrucțiuni:

Alegeți câteva din materialele pe care le aveți la dispoziție și încercați să realizați un personaj/obiect. Creați-i acestuia propria poveste, așa cum credeți că i s-ar potrivi cel mai bine. Prin intermediul poveștii create de d-voastră dați-i personajului/obiectului libertatea de a se exprima liber, așa cum simte și dorește el.

După realizarea personajelor, fiecare participant are ocazia să-și prezinte propria poveste, antrenând și celelalte personaje create.

Se observă gradul de disponibilitate față de accesarea stării de copil. Adultul care nu-și dă voie să se exprime liber, puțin probabil că va fi deschis să-și lase copilul să se bucure de acestă libertate de expimare creativă. Așadar, printr-un astfel de mod părintele poate bloca starea naturală și firească pe care fiecare copil o are deja în el.

Activitatea a 3 a

În cadrul celei de-a treia activiăți, participanții au ocazia de a dezbate cele întâmplate la activitatea anterioară. Pot spune cum s-au simțit în postura de a crea ceva fără ca cineva să le critice lucrarea, fără să se teamă că nu au făcut bine sau că cineva va râde de stângăcia lor. Fiecare participant are acum ocazia să exprime tot ce ar fi vrut să mai facă, tot ce ar mai fi vrut să spună prin intermediul personajelor create, însă nu au putut din cauza propriile îngrădiri sau poate pentru că le-a fost rușine și teamă de judecata celor din jur. Într-un cuvânt, această activitatate îi ajută pe participanți să înțeleagă care le este poziția față de persoană care vrea să se exprime, dar care este împiedicată de diferiți factori.

Tot așa se întâmplă și cu acei copii dornici să exprime lumea lor nelimitată, însă care sunt opriți de fiecare dată de prejudecățile sau de realitatea dură a părinților sau a societății.

Evaluarea fiecărei sesiunii se face sub fișă de autoevaluare, prin intermediul căreia se va vedea cu ce au rămas din sesiune, dar și ce anume a rezonat mai mult cu ei. Acest tip de evaluare, care conține întrebări reflexive, îi ajută pe participanții să vadă cu ce resurse au rămas, dar și unde se poziționează vis-a-vis de aceste sesiuni de formare.

Aplicație/ Temă de reflecție ( vezi Anexă 4)

În ultima parte a sesiunii, prin intermediul temelor de reflecție, pe care părinții le vor avea de realizat acasă, se urmărește aplicarea celor dobândite în cadrul sesiunilor de formare. Persoana care nu aplică cele învățate și rămâne doar la nivelul de teorie, nu reușește să internalizeze conceptele teoretice pe care le-a dobândit. Așadar, etapa temelor de reflexie în afara sesiunilor de formare, au un rol foarte important în utilitatea obiectivelor propuse.

Prin aplicarea primului exercițiu ”Redescoperiți joaca”, părinții au ocazia, după ce au experimentat pe propria piele în cadrul sesiunii, să aplice cu propriul copil, fiind atent la ceea ce face, simte și crează el. Părintele este capabil să-l înțeleagă mai bine pe copil, odată ce a simțit o experiență pe propria piele.

Cel de-al doilea exercițiu ”Intensificarea pauzelor”, urmărește să-l facă să înțeleagă pe părinte că este foarte important să aibă și el timpul lui. Un timp doar al lui, care să-l ajute să se regăsească dincolo de ”profesia” de părinte. Știm foarte bine că majoritatea părinților înțeleg prin ”profesia” de părinte faptul că nu mai ai timp deloc pentru tine, iar asta apasă și tot apasă până devine o corvoadă. Așadar, exercițiul ”Intensificarea pauzelor”, îl provoacă pe părinte să se gândescă că este esențial ca el să fie bine cu el. Așa cum în avion se sugerează la instructajul de zbor, faptul că mai întâi trebuie să ne punem noi adulții masca de oxigen, iar apoi copiilor, tot așa părintele trebuie să fie bine cu el pentru a putea fi un exemplu pozitiv. Deci, să fim un exemplu pozitiv pentru copiii noștri, deoarece nu trebuie să uităm faptul că învățarea, încă de la nștere se realizează prin imitare.

Agendă Sesiunea 3/4

Nr. participanți: 6/ 6 participanți din Grupul 1/2

Interval orar: 16:30-19:30

Activități

 Timp vs. Activități

Detaliere activități

Ice-breaker- (vezi Anexă 5)

Se citește povestea ”Povestea băiețelului căruia îi plăcea să deseneze”, de către un participant voluntar. După citirea poveștii, fiecare participant este povocat să deseneze pe o foaie tip postit, propria floare. Florile vor fi afișate pe flip-chart.

Întrebările lansate după ce participanții au terminat de desenat, pot fi sub forma: ”Cum este sa-ți desenezi propia floare, fără ca cineva să îți dea indicații?, Cum este să nu existe limite?, Cum este să nu-ți fie frică că cineva judecă munca ta, imaginația ta?, Cum este să te exprimi liber?”

Focus grup- Împărtășirea pe baza aplicațiilor realizate acasă.

Etapa de împărtășire presupune ca participanții să prezinte în cadrul grupului, ceea ce ei au reușit să aplice acasă cu copii lor. Scopul acestei etape, care se va repeta la începutul fiecărei sesiuni de formare, urmărește ca participanții să beneficieze de un cadru de învățare, ne referim aici la a învăța din experiența celorlalți. De asemenea, un alt rol al acestei etape este acela de a verifica utilizarea, sau nu a tehnicilor transmises în cadrul sesiunii anterioare.

Această etapă ne va ajuta să discutăm ceea ce fiecare a reușit să aplice acasă împreună cu copiii. Se realizează sub formă de discuții care să ofere o privire de ansamblu din interior către exterior.

Astfel, fiecare participant are ocazia, atât să împărtășească din experiența proprie, cât și să clarifice eventualele obstacole întâlnite în practică.

Prezentare tehnici/ metode pentru stimularea creativității- teorie

Tehnica lui Picasso

Așa cum spuneam și în capitulul cu repere teoretice, această tehnică presupune în fapt ca artistul, fie că pictează, fie că naște noi idei, să se ”umple” la maxim de toate resurele dintr-o anumită zona, ca mai apoi să ”tâșnească din el, provocat fiind, idei noi și inovative.

Jocul de rol

Asemenea ca la tehnica Picasso vom face apel la toate resursele discutare in capitolul cu repere teoretice pentru ca participanții să fie bine informați, ca mai apoi să poată înțelege corect și să aplice corect la rândul lor cu copiii lor.

Ce este brainstorming-ul?

Pin următorul exemplu, participanții vor înțelege mai ușor ce presupune aceată metodă.

”Elefanții se dezvăluie cu încetul”

”Au fost odată, ca niciodată, patru orbi, care încercau să-și dea seama, după pipăit, cum arată un elefant.

Primul orb, după ce a pipăit un picior, a fost convins că elefantul este un copac. Al doilea, punând mâna pe un fildeș, a declarat sus și tare că elefantul este o suliță. Al treilea, încolăcindu-și brațele în jurul trompei animalului, și-a avertizat tovarășii că au de-a face cu un șarpe. Iar al patrulea, atingând urechea, a decretat că acesta este un evantai

Ce buni ar fi fost dacă nu s-ar fi grăbit, dacă și-ar fi adunat la un loc toate cunoștințele, astfel încât să obțină o imagine mai completă și mai detaliată a misteriosului obiect!”

Deoarece, participanții vor aplica acestă metodă, li se vor prezenta regulile acesteia.

Acestea sunt:

Întotdeauna cantitatea ideilor este mult mai importantă decât calitatea acestora. Aici se obțin cât mai multe idei, urmând ca selectarea lor să se facă în ultima etapă.

Idei spontane. Primul gând legat de o temă/obiect propus. Important este să ai încredere în ce spui.

Ideea un se judecă sau analizează. Nicio idee un e greșită sau corectă. Este doar o idee.

Încheierea prezentării se va face cu metoda Metoda Brainstrorming, pentru a se putea face introducerea în următoarea activitate.

Activitatea 1

Exercițiul următor vizează aplicare și înțelegerea Metodei Brainstorming. Participanții au ocazia să își însușească o metodă care îi va ajuta să găsescă multiple și ingenioase rezolvări ale diferitelor probleme întâlnite în viață. Acestă metodă, combinată cu alte metode de stimulare a creativității, cum ar fi Harta Mentală sau Sinectica, ajută la generare de idei noi și creative, la o înțelegere clară, dar și la găsire de soluții inovative.

Brainstorming- ”Umerașe schimbătoare”

Acest exercițiu se realizează în trei pași:

Participanții sunt invitați să se gândescă timp de două minute ce pot face cu un umeraș și să-și noteze toate ideile.

Participanții se vor gândi, tot timp de 2 minute, ce nu pot face cu un umeraș.

După ce au realizat cele două liste, ei le analizează. De obicei se găsesc mai multe lucruri pe care nu le putem face, decât pe cele pe care le putem face.

Participanții sunt invitași să aleagă câteva dintre ideile de pe listă cu “nu se poate” și să le răstoare.

Sunt provocați să se gândească că pot face absolut orice cu un umeraș. ”Cum faceți posibilă această modalitate de utilizare?” Cu cât se exersează mai mult depășirea limitelor pe care fiecare și le pune, cu atât vor reuși să se exprimă mai creativ. Doar o astfel de abordare îi va ajuta să găsească mai multe soluții creative pentru diferite probleme, urmând ca mai apoi să împărtășească din experiența lor și copiilor.

Activitatea a 2 a

Următorul exercițiu creativ îți propune să-l ajute pe participant să-și depășească limitările. Pentru că am fost învățați să tot facem lucruri, devenim responsabili și le facem doar așa cum am fost învățați. Cu un astfel de exercițiu se sparg limitele și se conștientizeză că uneori starea de a face lucrurile într-un mod diferit, te ajută să te destinzi și să le vezi și din alte unghiri sau perspective.

Exercițiu creativ- „Picturi neîndemânatice”

Se oferă participanților un set de materiale de pictat: acuarelă, pensule, vateline, bureței, servețele,role din hârtie. Se vor utiliza cât mai ingenios pentru a pune culoarea pe foaia de pictat. De asemenea, ei vor foloseasi doar mâna nedominantă pentru a crea o pictură, dacă sunt dreptaci, vor folosi mâna stângă și invers. Accentul un este pus pe lucrarea în sine, ci de a face lucrurile diferit fața de obicei. Scopul folosirii mâinii nedominante este acela de a se elibera de responsabilitatea de a desena ceva identificabil – în fond nu-și pot controla mâna, și prin urmare nu vor fi atât de exigenți cu ei. Atunci când se observă că unii încearcă din greu să deseneze ceva „impecabil”, provocarea este ei să lase hârtia pe podea și să-și folosească piciorul.

În etapa de debreifing se vor analiza o serie de simțiri și stări, pe care participanții le-au avut atunci când au desfășurat sarcina. Seria de intrebări, precum: ”Cum este să faci ceva ce un faci de obicei? Este mai bine, mai putin bine? Ce-am simțit când n-am mai avut un tipar în minte? Cum este să faci lucrurile diferit, față de cum ai învățat?”, ajută la identificarea stării de exprimare liberă. Vedem dacă putem ieși din tiparele deja construite de alții pentru noi.Vedem cum este să fii tu propriul tău creator al vieții tale.

Aplicație/ Temă de reflecție (vezi Anexă 6)

Prin tema de reflecție propusă se urmărește ca părintele reușească să-i creeze copilului un spațiu unde acesta să-și exprime liber creativitatea. Cănd vorbim de spațiul de exprimare ne referim, atât la spațiul fizic , cât și la cel psihic. Însă, până ajungem să înțelegem ce este acela un spațiu, ne vom opri asupra celui fizic, deoarece este mult mai ușor de analizat.

Așadar, în acest spațiu fizic, copilului i se pune la dispoziție o serie de materiale, aparent simple, care nu-ți spun nimic, dar care în esență au rol de a provoca, de a stimula și în urma cărora se pot naște idei ingenioase. Fie cu acele materiale copilul realizează ceva, fie îi pot veni idei legat de moduri total diferite de utilizare.

Agendă Sesiunea a 5 a

Nr. participanți: 6 participanți adulți/ 6 participanți copii

Interval orar: 16:30-19:00

Activități

Timp vs. Activități

Detaliere activități

Ice-breaker- ”Taxiul”

Participanții sunt invitați să-și imagineze că sunt taxiuri și se vor mișca prin sală, făcând cunoștință unii cu alții.

Instrucțiuni:

Când muzica începe să cânte, toți se mișcă. Când aud sunetul xilofonului, taxiurile intră în coliziune cu alte taxiuri. Numărul de șoferi din coliziune va fi determinat de numărul de ori în care se aude xilofonul sunând. În timpul coliziunii, șoferii se vor cunoaște între ei. Când participanții aud din nou sunetul xilofonunlui, ei continuă mișcările. De fiecare dată se intră în coliziune( se cunosc) cu alte persoane, indiferent dacă sunt adulți sau copii. Pe fundal va exista muzică cu sunete dinamice. După 30 secunde, se aude din nou sunetul xilofonului și se oprește muzica. Se acordă 30 secunde pentru a se face schimb de informație. Din nou se aude muzică și astfel procesul se repetă pâna cand se epuizeză numarul de interacțiuni dintre participanți.

Scopul exercițiului este acela ca participanții să se cunoască(copiii fiind pentru prima dată), dar și pentru pregătirea cadrului necesar unei bune desfășurări a atelierului. Un astfel de atelier creativ poate începe doar când participanții sunt destinși. Într-o stare de confort fiecare poate să se exprime așa cu simte cel mai bine.

Activitatea 1

Brainstormin- Colaj

Tema – ”Cum arată șoala în viziunea mea?”

Se formează două grupuri a câte 3 părinți și 3 copii. Fiecare persoană din cele două grupuri primește o serie de cartonașe de diferite marimi, culori și forme. Individual , membrii( atât adulții, cât și copiii) au ca sarcină să reflecteze asupra temei lansate. Trebuie să noteze câte un cuvânt/gând/idee pe fiecare cartonaș legat de aceea temă.

După ce fiecare a reușit să scrie pe cât mai multe cartonașe, grupurile le strâng pe toate și le așează sub formă de ciorchine, grupându-le pe zone cât mai apropiate unele de altele. Ulterior după ce fiecare grup are câte un ciorchine cu idei, se analizează toate ideile, urmând ca reuniți, să realizarea unui colaj. Coajul trebuie să concentreze o singură idee despre aceea temă stabilită.

De asemenea, pe baza ideii concentrate, fiecare grup are ca sarcină realizarea unei lucrări pictate. După ce își aleg culori( tempera) pentru a realiza pictura pe o foaie de flip-chart, toți membrii grupului au dreptul să aplice culorile pe foaie, în orice mod posibil, fără însă să folosească pensule.

Prin intermediul acestui exercitiu se urmărește spontaneitatea fiecărui paricipant, dar și cât de mult își dau voie să se exprime liber. Ne referim aici, atât la exprimarea personală, cât și la libertatea de exprimare pe care le-o oferă copiilor lor.

Se va observa, de asemenea, modul de relaționare dintre ei și copiii lor, dar și gradul de libertate oferit acestora. Dacă părinții îi lasă să-și exprime liber ideile, sau din contră le sugerează ce să facă și cum anume să facă.

Activitatea a 2 a

Joc de rol- ”Povestea mea”

Această activitate se realizează atât cu părinții cât și cu copiii, împărțiți în două grupuri de 6 persoane. Fiecare participant este invitat să se gândescă la propria poveste, individual, așa cum o simte și și-o imaginează. După ce fiecare și-a creat propria poveste își alege un personaj din ea, care este obligatoriu să aibă un nume sau o denumire. Participanții, având câte un personaj din propria poveste, în continuare vor avea ca sarcină să creeze o nouă poveste cu acele personaje. După crearea poveștii, participanții vor fi personajele din propria poveste, însă interpretând rolurile din noua poveste creată de întreg grupul.

În funție de rolurilre pe care le au personajele, povestea poate căpăta nuanțe reale sau supranaturale. Participanții sunt liberi să se exprime așa cum simt. Important este ca toți să fie de acord cu povestea și fiecare să-și interpreteze rolul cât mai creativ, însă fără să uite de noul context.

Prin acest exercițiu se urmărește stimularea creativității și imaginație, fără să fie îngrădiți de ideile celorlalți participanți. Fiecare va accepta rolul și personajul dintr-o altă poveste, fără însă să uite să-și interpreteze propriul rol cât mai liber, autentic și creativ. Într-un cuvânt, participanții sunt provocați să exprime liber tot ceea ce simt, fără însă îi să împiedice pe ceilalți să o facă așa cum simt și doresc.

De asemenea, un alt obiectiv al exercițiului este acela de a putea să se adapteze noului contex. Fiecare are un personaj din propria poveste, însă nu întotdeauana reușim să păstrăm contextul imaginat de noi, pentru că viața oferă mute surprize. Așadar, cum facem față provocării de a nu renunța la propria creativitate în contextul vieții de zi cu zi.

Aplicație/ Temă de reflecție (vezi Anexă 5)

Uneori, părinții au tendința de a nu le lăsa libertate în exprimare copiilor, pentru că un reușesc să empatizeze cu aceștia. De aceea, pentru a exersa starea de a fi în ”papucii celuilalt”, se propune următorul exercițiu, numit ” Asumați-vă roluri diferite”.

Acest exercițiu are la bază ”metoda rotației”, concepută de filozoful danez Soren Kierkegaard, în secolul al XIX lea. Ideea sa, s-a nascut în urma exemplului concrel al cultivării unui câmp. Se știe că pe un câmp un se poate cultiva la nesfârșit porumb, fiind necesar ca la un momendat să se cultive plante furajere, astfel păstrându-se productivitatea pământului. Așadar, aplicată această mtodă, îl ajută pe părinte să vadă problema cu alți ochelari.

Pentru o nouă persectivă, fiecare părinte poate încerca să privească din alte roluri, iar astfel reușește să aibe capacitatea de a accepta și de a genera o serie de alte idei, diferite de ale sale.

Agendă Sesiunea a 6 a

Nr. participanți: 6 participanți adulți și 6 participanți copii

Interval orar: 16:30-19:00

Activități

Timp vs. Activități

Detaliere activități

Ice-breaker- Imagine modificată- ”Ce vezi ?”

Ideea exercițiului vine din tehinca lui Eduard de Bono care îl propune ca antrenament pentru dezvoltarea gândirii laterale. După părerea lui, oamenii au tendința ca atunci când văd o imagine completă să interpreteze doar ce este cel mai evident din ea, însă, prin lipsa unuei părți din imagine, aceștia sunt antrenați și motivați să se focalizeze și pe lucrurile mai puțin evidente.

Așadar, participanților li se arată o jumătate de imagine imprimată pe o coală, iar ei trebuie să spună ce își imaginează că lipsește din acea imagine.

Ideile sunt notate pe o foaie de flip-chart. După ce toți participanții și-au spus ideile, imaginea este completată cu bucata care lipsea.

Cu acest exercițiu se urmărește identificarea sau generarea mai multor idei și posibilități de a completa cu mintea ceva ce un putem vede în întregime. Pe lângă scopul de a stimula creativitatea, acest exercițiu își propune să arate faptului că doi oameni, sau mai mulți, pot genera o mulțime de idei sau gânduri văzând exact același lucruri, obiecte sau situații.

Activitatea 1

Exercițiu creativ- Metoda Wald Disney

În acest exercițiu participanții sunt împărțiți în trei perechi distribuite în cele trei roluri existente în metoda creativă.

  Rolurile existente în metoda Walt Disney sunt fiecare cu acțiuni bine delimitate, acestea fiind:

Fantezistul – este cel care vine cu idei și propuneri creative;

Realistul – este cel care aplică acele idei propuse, în viața reală, folosindu-se de toate resursele pe care le deține;

Criticul – este cel care se îndoiește de idea propusă și caută punctele slabe;

Ei vor genera idei noi legate despre o temă, stabilită în urma unui brainstorming.

După stabilirea temei, participanții din fiecare echipă, vor trece prin cele trei roluri prin rotație. Cei din echipa fantezistului, doar vor ”naște” idei, urmând ca mai apoi să fie preluată de către echipa realistului și să fie transpusă în contextul realității existente. Vor încearcă să o aplice ipotetic în viața reală bazându-se pe resurse disponibile. După ce ideea este finisată de către echipa realistului, va intra în acțiune echipa criticul, care va pune ideea și aplicația sub semnul întrebării. Echipa criticul va găsi punctele slabe ale idei generate, cu scopul de a preveni un eventual eșec.

Participanții vor lucra în perechi părinte-copil, astfel încât lucrurile să fie echilibrate. Știm că mintea copilului poate genera o mulțime de idei și soluții pe care adultul nici un le poate concepe vreodată. Așadar, provocare este aceea de a lucra în pereche cu propriul copil, astfel încât generarea de idei să fie cât mai autentică. Părinții vor avea de învăța din spontaneitatea și nelimitarea in idei și gânduri, pe care le au copiii lor.

Această metodă dă posibilitatea stimulării creativității, ghidându-ne spre o utilizare sau o folosire eficientă a ideilor generate. Astfel spus, fiecare persoană care își dă frâu imaginației și ajunge să creeze idei și situații, este ghidat spre zonele de realism, dar și spre zonele care îl fac să fie mai atent la detalii și riscuri.

Activitatea 2- ”Copacul cu idei”

Pe un panou în formă de copac sunt așezate în partea dinspre rădăcină, o serie de jetoane ilustrând diverse obiecte. Întrebarea provocatoare adresată copiilor este aceea de a spune ce le vine în minte, privind una dintre imagini, și cum cred că va arăta acel obiect „crescut” și ajuns pe ramuri? (spre exemplu: o minge ilustrată jos l arădăcina copacului, poate duce la: un cadou de ziua unui copil, un joc de fotbal, un accident rutier dacă locul de joacă nu este adecvat, etc.)

Activitate 3

Exersarea atenției – ”Atent la detalii”

Privind o serie de imagini, participanții trebuie să identifice lucrurirle mai greu observabile. Imaginile sugerează în același timp doua lucruri total diferite. Spre exemplu, cât de ușor se face trecerea de la rață la iepure? Cât de ușor vedeți un copil în contur? Cât de ușor vedeți bătrâna sau tânăra?

Dacă se pot mișca foarte repede între cele două elemente, după părerea autorului Wiseman el Alii, aceștia au exersată capacitatea de a vedea creativ. Doar un om care știe să fie atent la detalii, poate vedea ceva cu semn acolo unde alții un observă.

După acest exercițiu, participanții au ca sarcină identificarea a cât mai multor utilizări și întrebuințări ale unui obiect. Cu cât reușesc să găsescă mai multe întrebuințări unui obiect, cu atât sunt mai creativi.

Sarcină: Participanții vor găsi cât mai multe întrebuințări pentu un scaun, iar toate ideile vor fi colectate de către trainer pe o foaie de flip-chart.

Acest exercițiu de exersare ar drept scop antrenarea copiilor în a găsi cât mai multe idei ingenioase, fără să se teamă de ceea ce spun adulții. Prezența adulților care un le contestă ideile sau răspunsurile îi ajută să aibă încredere în ei și implicit să genereze din ce în ce mai multe idei productive.

Aplicație/ Temă de reflecție ( vezi Anexă 8 )

Primul exercițiu propus vizează să-i scoată pe părinți din tiparele pe care le-au tot urmat de atâta timp. Pentru că știm bine că stimularea creativității presupune spargerea tiparelor și exprimarea liberă, vor fi provocați să realizeze măcar o zi, diferit față de cum se întâmplă ea de obicei. Astfel, fiecare dintre ei vor înțelege că nu este nici un fel de problemă să treci și dincolo de limite. Exersând astfel, fiecare dintre ei vor reuși să fie mai flexibil, iar astfel vor accesa mult mai ușor zona de liberă exprimare și creativitate.

Cel de-al doilea exercițiu îi provoacă pe părinți să-și intocmescă un jurnal în care să consemneze atât evoluția lor, cât și cea a copilului său. Evoluția urmărită vizează zona de încredere în sine a copilului, libera exprimare, utilizarea creativității în realizarea sarcinilor școlare, familiare, dar și în jocurile desfășurate din propia inițiativă.

Agendă Sesiunea 7/8

Nr. participanți: 6/ 6 participanți din Grupul 1/2

Interval orar: 16:30-19:30

Activități

Timp vs. Activități

Detaliere activități

Activitatea 1- Harta Mentală

În opinia autorului Tony Buzan, creativitatea este strâns legată de memorie, iar acest lucru presupune că întărirea memoriei va îmbunătăți calitatea proceselor creative. De asemenea, susține că sistemul traditional de notare, cu titluri și paragrafe, impiedică memorarea acestora.

El propune plasarea în centrul paginii a conceptului cheie, ca mai apoi toate asociațiile esențiale de a fi memorate să fie scrise pe ramurile care pornesc de la centru. Procesul desenării hărții favorizează apariția unor noi asocieri, iar imaginea arborelui format va rămâne pentru mult timp intipărită în minte.

Exercițiu creativ- ”Întâlnire întâmplătoare”

Oamenii care sunt considerați creativi vin adesea cu idei noi. Cel mai adesea își dau seama că acestea sunt doar rezultatul conexiunilor între ideile mai vechi. Cum reușesc ei să realizeze acest lucru, dacă nici nu încearcă să aibă curajul de a fi originali?

Secretul stă în starea de a avea curajul de a încerca, în fond nu există nimic de pierdut. Oamenii considerați creativi nu se chinuie să vină cu idei inovative. Ei doar își deschid ochii și mintea, privesc cu atenție în jurul lor și așteaptă ca dintr-o dată să le vină ideea. Vor fi surprinși atunci când vor vedea că tot ce au privit a contribuit la generarea noii idei descoperite.

Acest exercițiu oferă participanților posibilitatea de a scoate din ei, cele mai bune idei.

Pentru realizarea exercițiului sunt necesare următoarele materiale: un ziar, revistă, carte sau dicționar, o coală de flipchart.

În prima parte a exercițiului participanții sunt întrebați dacă sunt creativi, dacă își mai amintesc că și ei au fost copii. Dacă au trecut prin perioada copilăriei cu siguranța sunt creatuvi. Când erau copii dacă primeau un furtun ca să ude grădina, clar un făceau asta, ci ziceau că e un șarpe, că e o coardă, că este o frânghie de delimitat o zonă de joacă, hamuri pentru cal etc. Exact asta faceau și nu să ude grădina. Asta înseamnă că ei se jucau. Joaca este creativitate. Alftel spus, joaca și creativitatea sunt același lucruri deoarece ambele presupun stabilirea unor legături neașteptate între ele.

După discuția de introducere se stabilește tema exercițiului. Tema este aleasă într-un mod inedit, anume că ei sunt invitați să deschidă revista de pe masă și să pună degetul pe un cuvânt fără să privească revista. După ce au pus degetul pe cuvânt îl vor citi și îl vor scrie pe foaia de flip-chart.

În continaure, sarcina grupului este să găsesacă cât mai multe legături posibile între cuvântul ales din revistă și obiectivul grupului.

După ce s-au strâns câteva idei consistente, se va repeta alegerea unui alt cuvând din revistă și se repetă generarea de idei.

În etapa de debrefing se vor folosi o serie de întrebări, precum:

Ce a fost diferit în acest exercițiu față de modul obișnuit în care încercam să creem idei noi?

Cum a fost să creezi noi idei într-un mod neobișnuit – să lucrez cu idei care nu au nici o legătura între ele la prima vedere? A fost incomod?

V-ați obisnuit cu aceasta stare pe parcursul jocului?

Activitatea a 2 a

Metoda ”Pălăriile gânditoare”-

Instructaj:

Li se explică participanților semnificația fiecărei pălării, astfel încât aceștia să știe în ce ”papuci” se află. Astfel că, cel care poartă pălăria albă este cel care deține informațiile, și care nu-și dă cu părerea cu privire la ceea ce se întâmplă, ci rămâne neută din punct de vedere al sentimentelor.

În continuare cel care poartă pălăria roșie își exprimă simțitea fără a le justifica față de ceilalți. Urmând ca cel care poartă pălăria neagră să fie atent la greșelile tuturor și să critice soluțiile greșite , cu scopul de a identifica posilibe riscuri.

Cel care va purta pălăria galbenă va fi creatorul, simbolul gândirii pozitive și constructive, este optimistul problemei și creează finalul fericit.

Ideile noi sunt aduse de cel care poartă pălăria verde și de asemenea oferă soluții alternative, dar și caută întotdeauna alte alternative. Este pălăria care se întreabă întotdeauna ce este de făcut?

Clarificarea și alegerea unei soluții bune este făcută de cel care poartă pălăria albastră. Acesta este liderul ce conduce întreaga activitatea. Este pălăria responsabilă de moderarea discuțiilor și de tragerea concluziilor.

Aplicații/ teme de reflecție ( vezi anexă 7 )

Prin această temă de reflecție, părintele este provocat să-i ofere copilului sugestii pentru aș petrece timpul atunci cănd plictiseala poate apărea. Uneori, când copilul nu dispune de atât de multe idei pentru a știi cum să-și petreacă timpul liber, este necersar să intervenim și să-i oferim câteva sugestii. Poate plecând de la acele sugestii, copilul reușește să găsescă activități care să-i placă, dar care au și scopul de a-i antrena mintea.

Agendă Sesiunea 9/10 (Follow-up)

Nr. participanți: 6/ 6 participanți din Grupul 1/2

Interval orar: 16:30-19:30

Activități

Timp vs. Activități

Detaliere activități

Ice-braker- Zoom in- zoom out- ”Povestea în poveste”

În cadrul acestui exercițiu, cei 6 participanți vor avea ca sarcină ordonarea unei serii de imagini, care la prima vedere nu au niciun fel de legătără între ele. Ei sunt provocați să găsescă legătura dintre acele imagini. Vor avea surpriza să vadă că legăturile finale sunt din zone în care nici nu te-ai fi dus cu gândul vreodată.

Prin intermediul acestui exercițiu se transmite ideea că întotdeauna poate există o poveste în spatele unei alte povești și oricând suntem liberi s-o imaginăm. Să avem curajul de a trece dincolo de bariere.

De asemenea, se urmărește deschiderea zilei cu un exercițiu ce îi va destinde, le va stimula imaginația și gândirea și care, de asemenea, va face trecerea la etapa de împărtășire a aplicațiilor de acasă.

Activitate1

Sesiunea de împărtășire urmărește verificarea aplicării metodelor dobândite în cardul sesiunilor, dar și a utilității acestora.

În cadrul aceste sesiuni de împărtășire, participanții doar își prezintă aplicațiile temelor de refleție și notează dátele fiecărei situații prezentate.

Această împărtășire se face sub forma modelului EIAG, care presupune:

Experiența concretă, aici și acum

Identificați asoectele cheie( Ce s-a întâmplat? Ce ați fîcut atunci când…? Cum ați procedat când…?

Analizați sentimentele, intențiile, consecințele( Cum v-a/i simțit? Ce ați vrut să obțineți? Care a fost impactul?)

Generalități( Ce am învățat? Ca vom face diferit într-o situație asemănătoare?)

Model EIAG este preluat din Manualul- Excelență în Training Achieve Global

Prin intermediu acestor întrebări părinții sun ghidați prin experiențele pe care le-au avut eu cu copiii lor pe parcursul derulării sesinilor, dar și după terminarea acestora. Ei sun astfel ajutați să înțeleagă cum a decurs, dar și la ce a folosit tot ceea ce au învățat. Îi oferă răspunsuri la întrebările pe care si-leu pus inițial pe foaia ”așteptărilor” de la prima sesiune.

Activitatea a 2 a

În cea de-a doua sesiune de împărtășire se aleg 3-4 situații prezentate în prima parte, iar pe baza datelor notate se realizează analiza SWOT a acestora. Analizele SWOT se vor face pe foi de flip-chart, sub formă de matrice SWOT.

Această analiză pornește de la evidențierea a patru dimensiuni :S(Strengths)- puncte tari, W(Weakness)- puncte slabe, O(Opportunities)- oportunități și T(Threats)- amenințări.

Așadar, se vrea realizarea unor astfel de analize, pentru a se putea înțelege mai bine care sunt comportamentele care stimulează sau impiedica dezvoltarea încrederii în sine, prin intermediul unor metode de stimulare a creativității. De asemenea, se analizează dacă metodele dobândite de către particpanți au fost aplicate, și dacă da, cum au influențat acestea în situațiile întâlnite de ei și prezentate în sesiunea de formare.

Prin intermediul analizei realizate de către participanți, ei vor reuși să înțeleagă mult mai bine acțiunile lor, iar în acest mod vor fi motivați intrinsec să continue stimularea creativității copiilor lor. Înțelegând mai bine problema, deoarece acum o văd din mai multe perspective, ei vor putea continua această abordare benefică pentru formarea autentică a personalității viitorilor adulți.

Evaluarea sumativă

Pentru a înțelege mai bine urmările acestui program de formare, evaluarea final a participanților se face cu două zile înainte de sesiunea de follow-up, sub formă on-line, în idea că lucrurile lăsate o perioadă după încheierea sesiunilor de formare, vor face ca lucrurile să se așeze mai bine. În acest mod ne asigurăm de o asimilarea durabilă a tuturor metodelor și tehnicilor prezentate.

Așadar, evaluarea se va face, atât sub formă scrisă, cât și practică. Evaluarea scrisă urmăreste identificarea cunoștințelor dobândite, iar cea practică/aplicativă va identifica utilitatea folosirii în practică a cunoștințelor dobândite în cadrul cursului de formare. Evaluarea practică/aplicativă se realizează pe tot parcursul sesiunilor, iar evaluarea scrisă se va face doar după participarea la toate sesiunile de formare. Aceasta din urmă va conține următoarele întrebări:

Prezentați pe scurt care sunt avantajele stimulării creativității copilului dumneavoastră.

Explicați și exemplificați cum anume puteți stimula creativitatea copilului dumneavoastră.

Prezentați o situație concretă din experiența personală cu propriul copil, prin să arătați folosirea/aplicarea a cel puțin două metodă dobândite în cadrul acestui program de formare.

Aplicații/ teme de reflecție ( vezi anexă 11 )

Ca aplicație pentru acasă, li se vor da părinților o serie de sugestii de jocuri și activități ce stimulează creativitatea, dar și o bibliografie care să le fie suport în continuare.

Evaluarea continuă a Testului Pilotului

Prin intermediul unei evaluări continue, se verifică dacă Testul Pilot aduce o îmbunătățire și dacă se consideră necesară aplicarea unui astfel de program la nivel mai larg și pe o perioadă de timp mai mare.

Cum se verifică în timp utilitatea programului?

Realizarea unor sesiunii de follow-up, după un interval de timp de 3-4 săptămâni de la terminarea programului de formare, urmărește să vadă dacă părinții aplică ceea ce au învățat și după o perioadă de timp. De asemenea, se poate vedea impactul pe care l-a avut cursul de formare asupra participanților și se poate verifica dacă și în ce măsură metodele și tehnicile propuse au fost utile.

Prin crearea unei grup de comunicare on-line, forum și postare de materiale suport ce conțin informații din cadrul sesiunilor de training, participanții au ocazia să își împărtășească din experiența trăită și după o perioadă mai mare de timp. De asemenea, pot periodic să aducă în discuții diferite situații apărute după terminarea sesiunilor de formare, iar în acest mod se crează un grup de suport pentru fiecare dintre ei. Vor știi întotdeauna că pot împărtășii din experiența lor, dar că pot găsii suport pentru rezolvarea și gestionare diferitelor problee pe care le au.

Concluzii

După participarea la sesiunile de formare, în dinamica comportamentului copiilor s-au observat schimbări pozitive în ceea ce privește siguranța comunicării unui mesaj sau a unei păreri despre anumite lucruri și situații. Din acest fapt, tragem concluzia că exercițiile care au vizat exprimarea liberă a gândurilor pe care le au copiii, i-au făcut pe aceștia să fie mai puțini temători atunci când încearcă să spună ceva. În firea copilului stă spontaneitatea, însă părinții în timp, reușesc să diminuaeze această spontaneitate prin simplul faptul că nu le permit copiilor să iasă din anumite ”tipare”. Prin temele lor de reflecție, pe care le-au aplicat acasă, părinții au reușit să spargă aceste tipare și să-i încurajeze pe copii să vadă lucrurirle și problemele din mai multe unghiuri, din mai multe perspective. Astfel spus, dinamica întregului sistem familial s-a modificat deoarece, înaite ca să poți aplica ceva cu copilul tău ești convins că acel lucru este bun, îl creditezi. Părinții au creditat aceste metode și tehnici , iar astfel au putut aplica cu copiii lor tot ce au dobândit. După cum argumentam la început, odată ce ai participat la astfel de programe, întreaga dinamică se modifică fie pozitiv, fie negativ, însă în sitauția noastră s-au obesrvat câteva aspecte pozitive atât la părinți , cât și la copiii lor. Printre acestea se numărăr și faptul că părinții, la fiecare sesiune, au încercat să vadă orice situație sau problemă din mai multe unghiuri, s-au pus în ”papucii” copiilor lor și au înțeles că a te exprima liber întotdeauna, te ajută să ai încredere în tine, să nu uiți cine ești, să ai aripi să zbori și să fii independent, aducând beneficii întregii societăți, prin ceea ce ești tu și prin acțiunile tale. De asemenea, s-au constatat de asemenea o serie de modificări în ceea privește dinamica comportamentală a părinților și a copiilor. S-a modifică dinamica comportamentului copilului, prin simpla implicarie și prezență pozitivă a părintilor în mediul lor psihologic. Iar cea a părinților, s-a modificat prin faptul că au conștientizat o serie de nevoi de exprimare liberă a lor și a copiilor lor, o nevoie de înțelegere, de acceptare și de suport psihic. Într-un cuvânt dinamica întregului sistem familial s-a modificat, fiind influențată de participarea lor la acest program de training.

În concluzie, acest Program de Parentig aduce ca plus faptul că se adresează tuturor părinților din școlile de masă, care pot beneficia gratuit de acest ajutor. Tot ce au ei de făcut este să fie atenți la nevoiele copiilor lor și să îi lase să se exprime liberi, pentru a le favoriza un mediu prielnic dezvoltării armoniase. Doar într-un mediu sigur, creat de părinți, copilul poate avea încredere în ceea ce este el.

Prin sesiunea de follow-up, care s-a realizata la un interval de aproximativ 4 săptămâni de la terminarea sesiunilor de formare, s-a urmărit obținerea unui feed-back asupra desfășurării întregului proiect și a utilității lui asupra participanților. De asemenea, s-a urmărit și conștientizarea ”câștigurilor” părinților, dar și a copiilor. Prin follow-up participanții pot înețelege care sunt următorii pași după încheierea cursului de formare. Ce fac ei mai departe? Cum reușesc ei să aplice în lipsa unui trainer.

Părinții au avut capacitatea să înțeleagă că acest curs nu le-a dat să mănânce doar un pește, ci i-a învățat să pescuiască, altfel spus ei au obținut resurse pe care pe pot folosi oricând au nevoie.

Așadar, în cadrul sesiunilor s-a lucrat și pe zona de a fi bine cu tine, tu ca părinte, pentru a putea fi un exemplu pozitiv pentru copilul tău. Majoritatea părinților au înțeles care sunt avantajele unei exprimări libere și au ales să facă față provocărilor din cadrul sesiunilor. Acest lucru i-a ajutat să asimileze multe resurse pe care să le folosescă cu proprii copii.

De asemenea, faptul că au aplicat cu copii lor, o serie de exerciții acasă, după fiecare sesiune, i-a ajutat să aibă ce să împărtășească cu ceilalti participanți, și astfel împreună au găsit soluții potrivite pentru diferitele situații întâlnite.

S-au constatat de asemenea o serie de modificări în ceea privește dinamica comportamentală a părinților și acopiilor. S-a modifică dinamica comportamentului copilului, prin simpla implicarie și prezență pozitivă a părintilor în mediul său psihologic. Iar cea a părinților, s-a modificat prin faptul că au conștientizat o serie de nevoi de exprimare liberă a lor și a copiilor lor, o nevoie de înțelegere, de acceptare și de suport psihic. Într-un cuvânt dinamica întregului sistem familial s-a modificat, fiind influențată de participarea lor la acest program de training.

Anexă 1

Chestionar- Analiza de nevoi

Alegeți varianta care considerați că se potrivește cel mai bine cu realitatea. Modul de concepere al chestionarului asigură confidențialitatea.

Vă rugăm să rețineți:

– chestionarul de față se referă la fiul/fiica d-voastră;

-acest chestionar nu arată nivel de inteligență, ci una de particularități de conduită;

-nu există răspunsuri juste sau nejuste, valoroase sau nevaloroase;

-există numai răspunsuri sincere sau nesincere.

Completați cu X în căsuța care corespunde cu răspunsul d-voastră.

În ce măsură sunteți sau nu de acord cu următoarele afirmații:

Își rezolvă independent sarcinile școlare/casnice, atât cât se pricepe, fără a cere înainte ajutorul unui adult.

Consider că uneori ar trebui să aibă mai mult curaj când vrea să spună sau să facă ceva.

Când întâmpină o dificultate merge la un adult să îl ajute, indiferent de cât de minoră ar fi problema.

Așteaptă un adult care să-l asiste la rezolvarea sarcinilor.Nu începe fără acesta.

Este dornic să rezolve o sarcină care îi pune imaginația la încercare, fără a aștepta vreo confirmare din partea unui adult.

Când i se cere să rezolve o sarcină, o face doar în modul în care a fost învățat de cineva.

Se poate spune despre el ca este precum un personaj dintr-o poveste inventată de el.

Îi place să picteze natura total diferită decât este în realitate.

Reușește să redea prin pictură, modelaj, asamblare de piese, strict așa cum sunt obiectele sau ființele din realitate.

Când privește un obiect/ființă observă detalii pe care alți copii de vârsta lui nu le observă.

Reușește să însuflețescă orice obiect din jurul său, jucându-se fară teamă.

Mi-aș dori să aibe mai multă încredere în sine.

Consider că mi-ar fi utile câteva resurse (metode,tehnici), pentru a ști cum să-l ajut să aibă mai multă încredere în sine.

Aș fi disponibil să particip la un program de formare și ateliere creative împreună cu fiul/fiica mea.

Anexă 2

Studiu de caz

”Am învățat pe pielea mea un lucru: cu cât o jucărie este mai scumpă și mai complexă, cu atât mai repede fiul meu își pierde interesul față de ea”, spune Andi. ”Cred că dacă îi dau mai puțin contează mai mult. Un se plictisește niciodată de o foaie albă de hârtie. Face un milion de desene cu vechile sale creioane colorate și nici un bagă în seamă mașinuța cu telecomandă pe care am dat pera mulți bani. Cred că, atunci când creează el însuși un luru, este întotdeauna interesant.” Când copiii niștri au lo cunde să crească, ei umplu tot spațiul acela.Vor să crească. Este firesc ca omul să exploreze și să de dezvolte. Oferindu-le materiale care facilitează aceste lucruri, îi încurajăm și îi ajutăm să se dezvolte.

”Dar e mult prea simplu!”, se lamentează Gillian, un arheolog cu calificări înalte. ”Nu înțelegi. Vreau ca fiul meu să exceleze. Vreau să învețe de toate.”

Da, bineînțeles că vrea.Însă aceasta ar presupune că Gillian le știe pe toate. Ca părinți, ne dorim adesea să avem puterea de a le oferi copiiilor noștri-și de a-i învăța- tot ce ar putea avea nvoie vreodată. Și deci acest lucru ar fi convenabil în teorie, un este nici adevărat, nici de dorit.

Cum știe și Gillian din experieța sa ca arheolog, tot farmecul constă în căutare. Ea un știe niciodată unde o vor conduce explorările sale, și acesta o faces ă meargă mai departe. Cele mai bune materiale pe care le putem oferi copiilor noștri sunt cele care îi ajută cel mai mult să exploreze și să îți dezvolte personalitatea unică.

Când fiica sa a împlinit 6 ani, Martha a hotărât că, în loc să îi cumpere tot felul de accesorii pentru petrecere de la unmagazin cu articole ieftine, avea să inventeze o activitate pentru fetele invítate la petrecere, în urma căreia ele să plece acasă cu câte un mic cadou- unul pe cares ă-l creeze singure. Pe fiecare fetiță o așteaptă pe masă, la locul ei, o pungă de hârtie. De asemenea, pe post de cartonaș cu numele oaspetelui, fiecare pungă era împodobită cu o etichetă viu colorată pe care scria numele fetiței respective cu litere mari și frumoase. După ce s-au așezat la masă, fetele au deschis pungile, în care au descoperit doar materiale brute: un mosor de lemn pe care era niste ață.Martha le-a arătat fetelor că mosorul era construit în așa fel încât putea fi folosit pentru a împleti din ața respectivă o mică brățară.Le-a arătat cum să înceapă și le-a mai ajuata în timp ce împleteau acele brățari simple. La sfârșitul petrecerii, toate purtau cu mândrie propriile creații. După mulți ani, fetele carea u fost invítate atunci încă spuneau că acea petrecere a fost magică. ”Am făcut multe brățari cu mosorl meu”, spune Amy. ”Am învațat-o și pe sora mea mai mică să le împletească. Privind retrospectiv, magia constă în sentimentul că am creat ceva cu mâna noastră. A fost una dintre petrecerile care mi-au plăcut cel mai mult dintre toat la care am participat. […] Ideea cu brățarile a fost bine-venită pentru toată lumea. Făceam ceva ce puteam lua cu noi acasă și de care eran mândre.”

Sursă text: Cameron,J.(2013)”Cum să cultivi creativitatea copiilor.București:Ed. Polirom

Anexă 3

Sarcină:

Se realizează sub formă de desen. Spre exemplu, se va contura fie mâna fiecărui participant cu o cariocă, fie se conturează petalele unei flori etc., iar apoi se răspunde la fiecare întrebare în dreptul unui deget sau a unei petale etc.

Fișă de auto-evaluare la sfâșitul sesiunii de formare

Anexă 4

Aplicație/ temă de reflecție

Exercițiu 1- ”Redescoperiți joaca”

Dacă vă dați seama că aveți tendința să vă tot învârtiți pe lângă copii și să le mai dirijați joaca, s-ar putea să aveți chiar d-voastră nevoie să vă jucați puțin . Vă puteți oferi – și d-voastră, și copilului – darul de a vă detașa?Poate fi un lucru simplu- de exemplu, să-l lasți pe copil să încerce să deseneze fără să-i îmbunătățiți” opera de artă ori să îl lăsți să vă spună o poveste fărăr să-i luați vorba din gură.

Luați un pix și scrieți pe o foaie cinici feluri în care vă jucați când erați copil. Alegeți niște amintiri dragi. Cum v-ați simțit atunci? Liber, deschis, protejat? Acum, alegeți una dintre aceste activități și creași spațiul de care are nevoie copilu d-voastră ca să facă acelașii lucru.

Spre exemplu: M-am simțit liber cînd mi s-a dat voie să pin în scenă o poveste originală în fața părinților mei. Am încropit o scenă în mijlocul sufrageriei, mi-am facut intrarea spectaculos și am spus o poveste. Ei nu au făcut decât să râdă și să aplaude. Îi pot oferi și eu astăzi fetișei mele această experiență, încropind acea ”scenă” și rugîndu-o să spună o poveste, fără ca eu să intervin în vreun fel- doar să mă bucur de spectacol.

M-am simțit liber când……………………………………………………………………I-aș putea oferi astăzi această experianță și copilului meu dacă aș……………………………….

M-am simțit liber când……………………………………………………………………I-aș putea oferi astăzi această experianță și copilului meu dacă aș……………………………….

M-am simțit liber când……………………………………………………………………I-aș putea oferi astăzi această experianță și copilului meu dacă aș……………………………….

M-am simțit liber când………………………………………………………………I-aș putea oferi astăzi această experianță și copilului meu dacă aș……………………………….

M-am simțit liber când……………………………………………………………………I-aș putea oferi astăzi această experianță și copilului meu dacă aș……………………………….

Exercițiul 2- ”Intensificarea pauzelor”

Enumerați zece lucruri ”mărunte” care vă fac fericit, dar pe care credeți că nu mai aveți timp să le faceți- de exemplu, să gătiți ceva pentru d-voastră, să ascultați muzică clasică și să împletiți

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

Acum alegeți unul dintre aceste lucruri. Săptămâna aceasta, petreceți câte un sfert de oră pe zi delectându-vă cu el. Un sfert de oră este mai mult decât deloc- și suficient.

Când suntem dispuși să ne rezervăm timp pentru noi înșine, să facem lucruri care ne bucură, le oferim copiilor noștri un dar neprețuit: le arătăm cum să aibă grijă de ei înșiși. Bucurându-ne de lucruri care ne interesează cu adevărat, îi învățăm să facă și ei la fel.

Sursă exerciții: Cameron,J.(2013)”Cum să cultivi creativitatea copiilor.București:Ed. Polirom

Anexă 5

”Povestea băiețelului căruia îi plăcea să deseneze”

Într-o zi un baiețel s-a dus la școală. Băiețelul era mic, iar școala era mare. Dar când băiețelul a văzut ca intrarea în clasa lui se făcea printr-o ușă direct din curte a fost foarte fericit… iar școala nu i s-a mai părut atât de mare ca la început.

Într-o dimineață când baiețelul se afla în clasă, profesoara le-a spus copiilor: “Astăzi o să facem un desen”. “Grozav”, a spus băiețelul, căci îi plăcea foarte mult să deseneze. Știa să deseneze o mulțime de lucruri: lei și tigri, pui și vaci, trenulețe și vapoare. Și și-a scos cutiuța cu creioane colorate și a început sa deseneze…

Dar profesoara a zis “Asteptați!”, “Nu începeti încă!”. Și a așteptat până când i s-a părut că toți copiii sunt pregătiti. “Acum o să desenăm o floare”, a zis profesoara. “Grozav” s-a gândit baiețelul, căci îi plăcea să deseneze flori. Și a început să deseneze flori frumoase, și le-a colorat în roz, portocaliu, albastru. Dar profesoara le-a zis copiilor: “Asteptați, vă voi arăta eu cum să colorați”. Și a desenat o floare roșie cu o tulpina verde. “Acum puteți începe!”, a zis profesoara. Baiețelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasă decât a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina și a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era roșie, cu o tulpina verde.

Într-o altă zi, când baiețelul intrase în clasa prin ușa din curte, profesoara le-a spus copiilor: „Astăzi o să facem ceva din argilă”. „Grozav”, a spus baiețelul, căci îi placea să lucreze cu argila. Știa să facă tot felul de lucruri din argilă: șerpi și oameni de zăpadă, elefanți și camioane. Dar a așteptat pâna ce toți copiii au fost gata. „Acum o să facem o farfurie”, a zis profesoara. „Grozav”, s-a gândit băietelul căci îi plăcea să facă farfurii de toate formele și mărimile. Și a început să facă farfurii de toate formele și mărimile. Dar profesoara le-a spus copiilor: „Așteptati, vă arăt eu cum se face!”. Și le-a arătat cum să facă o farfurie adâncă. „Așa! Acum puteți începe!”, a zis profesoara. Baiețelul s-a uitat la farfuria profesoarei și apoi la ale sale. Îi placeau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adânca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Și-a transformat farfuriile lui într-o bila mare de argilă din care a făcut o farfurie adâncă si mare ca cea făcută de profesoară. Și foarte curând băiețelul a învățat să aștepte și să privească și să facă lucruri ca cele făcute de profesoară, și foarte curând n-a mai făcut nimic de unul singur.

Și s-a întâmplat într-o zi ca baiețelul și familia lui s-au mutat într-o altă casă, într-un alt oraș. Și băiețelul a trebuit să meargă la școală. Școala cea noua era și mai mare și nu mai avea nici o ușa prin care să intre direct din curte în clasa lui. Trebuia să urce niste trepte înalte și să mearga de-a lungul unui coridor lung pâna ajungea în clasa lui. În prima zi de școală profesoara le-a zis copiilor: „Astăzi o să facem un desen!”.„Grozav”, a zis baiețelul, și a așteptat să-i spună profesoara ce să facă… Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasă. Când a ajuns lângă baiețel i-a spus:

„Tu nu vrei să desenezi?”.

„Ba da!”, a zis băiețelul. „Ce desen facem?”.

„Nu știu până nu-l faci” a zis profesoara.

„Cum să-l fac?” zise băiețelul

„Cum îți place ție!” răspunse ea

„Să-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat baiețelul

„Cum vrei tu!”, a fost răspunsul ei.

„Daca toți ați face același desen , și l-ați colora la fel cum să știu eu cine l-a făcut?”

„Nu știu!” zise băiețelul

Și a început să deseneze o floare roșie cu o tulpină verde…

Sursă text: Canfield, J.( 2002) „Supă de pui pentru suflet“. București: Ed. Teora.

Anexă 6

Aplicație ( temă de reflecție)

Exercițiul 1

Colțul creativității

Creați un ”colț al creativității” undeva în casă, unde să poată merge copilul d-vostră ca să înceapă diferite proiecte/lucrări/idei.

Umpleți acest colț cu tot felul de obiecte care pot fi o sursă de inspirașie- dopuri de plută, bețișoare de bunbac, role de hârtie igienică, paiete, lipici, fire de ață, erițe, mărgele, hârtie de ambalaj…Când mai găsiți prin casă lucruri care s-ar potrivi aici, mai completați rezervele. Dacă nu aveți nici un colțișor liber, ”colțul creativității” ar putea fi o cutie sau un raft. Ideea este să stabiliți zona unde copilul d-voastră să poată să găsescă- și să îmbogățească- o gamă largă de materiale cu care să creeze ceva pe pânza goală.

Aplicație

Crearea unei păpuși- de orice fel- poate fi un exercițiu incitant atât pentru fete, cât și pentru băieți. Nu trebuie să fie o păpușă care să arate ca toate păpșile, deși poate fi și astfel. Lăsați-l pe copil să își aleagă singur materialele și să își creeze păpușa așa cum o concepe el. Crearea unei păpuși este o modalitate perfectă de a combina un proiect manual cu joaca ”de-a ceva”. În timp ce copilul d-voastră construiește păpușa- din hârtie, dintr-o șoseată, băț sau piese lego- interacționați cu el.

Cum o cheamă pe păpusă? Unde locuiește ea? Câți ani are? Locuește la oraș sau la țară? Dacă păpușa are o poveste îi oferă copilului sentimentul că el este cel care a invetat-o. Cereți-i copilului să vă povestescă despre păpușă și ascultați-l cu mintea deschisă. Dacă îi atribuie păpușii aceleași caracteristici pe care le are și el, poate folosi păpușa pentru a-și întări conceptul de sine. În cazul în care copilul atribuie păpușii cu totul alte trăsături, este posibil să exploreze alte personaje. Dumneavostră ca părinte, nu trebuie decît să observați- și vă garantez că va fi fascinant să urmăriți cum efectuează copilul acest exercițiu.

Exercitiul 2

Creația spontană

Spuneți-i o poveste copilului d-voastră. Poate fi o poveste adevărată sau una inventată, ceva din viața d-voastră sau a altcuiva.

La sfârșit, cereți-i copilului să vă spună și el o poveste. Dacă este necesar, oferiți-i un indiciu simplu: ”Spune-mi o poveste cu un ponei” sau ”Spune-mi o poveste despre păpușa ta”. În cazul în care copilul d-voatră are o carte preferată, întrebați-l ce s-a întâmplat înainte să înceapă povestea sau după ce s-a terminat.Ascultați cu atenție. Povestea copilului v-a sursprins, v-a inspirat, v-a plăcut? Fiți deschis la magia care se găsește în ceea ce crează.

Sursă exerciții: Cameron,J.(2013)”Cum să cultivi creativitatea copiilor.București:Ed. Polirom

Anexă 7

”Explorarea”

Luați un pix. Întocmiți o listă cu cinci activități creative pe care l-ați putea încuraja pe copilul dumneavoastră să le încerce. Nu forțați rezultatul acestor eforturi- ideea este doar să încercați marea cu degetul.

1………………………………………………………………………………………………

2………………………………………………………………………………………………

3…………………………………………………………………………………………………

4………………………………………………………………………………………………

5………………………………………………………………………………………………

Acum enumerați cinci activități cretive pe care le-ați putea încerca dumneavoastră. Nu trebuie să fie ceva de duratră sau costisitor. Ar trebui doar să vă scoată puțin zona de confort. De exemplu:

Aș putea să cumpăr creioane colorate și să desenez florile din jardiniera vecinului.

Aș puea scrie o poezie.

I-aș putea cânta un cântec copilului meu, chiar dacă nu cred că am voce.

1……………………………………………………………………………………………….

2……………………………………………………………………………………………….

3……………………………………………………………………………………………….

4……………………………………………………………………………………………….

5……………………………………………………………………………………………….

Alegeți o activitate din lista copilului și una din lista dumneavoastră. Încercați-le.

Sursă exercițiu: Cameron,J.(2013)”Cum să cultivi creativitatea copiilor.București:Ed. Polirom

Anexă 8

Aplicație/ temă de reflecție

Studiu de caz- ”Revoltă versus conformism”

Suntem o societate ambițioasă, iar o parte dintre ambiții sunt legate de copii noștri. Vrem ca ei să exceleze, să strălucească, să aibă tot ceea ce e mai bun. Vrem să fie acceptați și să se descurce bine în lume. Și astfel, ne putem trezi că ne opunem unor impulsuri creative care nu susțin bînbmodb direct obictivele profesionale el copiilor sau ideile nostre privind aceste obiective. Ne putem opune lucrurilor pe care ei vor să le facă și care ar putea să genereze situații stânjenitoar- pentri noi sau pentru ei- ori să ne ”strice imagine”- nouă sau copiilor noștri. Trebuie să dăm dovadă de discernământ. Desigur, îi învățăm pe copii să respecte anumite norme acceptate în societae. Dar sunt și norme care ar mai trebui contestate din când în când.

Paradoxul unei recuperări- și al unei dezvoltări- creative este că nu trebuie să ne luăm prea în serios- și nici pe copii noștri. Trebuie să învățăm din nou să ne jucăm șă să îi încurajăm și pe ei să se joace. Trebuie să protejăm impulsul copiilor de a se dezvolta.

Putem găsi moduri creativede a încuraja o ”răzvrătire adecvată”- adică un spirit ludic și poznaș care poate fi amuzant pentru toată afamilia. Cu puțină imaginaie din partea noastră, putem cultiva creativitatea încurajând un oarecare nonconformism.

Valeri, care are un copil de 8 ani și unul de 12 ani, se săturase să îi tot audă bătând-o la cap să le cumpere ceva de a raionul de cereale al magazinului. ”Nu, nu puteți cumpăra cereale dacă primul pe lista de ingresiente este zahărul”, a spus ea pentru a mia oară.E ca și cum ați mânca desert la micul dejun”.Copii săi și-au continuat rugămițile, scoțând din raft tot felul de cutii viu colorate și citind nerăbdători lista de ingrediente, sperând sî găsească ceva care să treacă de regulile strecte ale coșului de cumpărături.

”Sirop de porumb”, a întreat Brooke, cea mare,

”Nu ” i-a răspuns Valerie,”Asra tot zahăr înseamnă”

”Dar eu vreau să mănânc desert la micul de jun”, A insistat fiul său. ”Ar fi cea mai frumoasă zi din viața mea”. Și , dintr-odată, lui Valerie i-a venit o idee.

”Ei bine, dacă ați mânca desert la micul dejun, ați alege cereale?, a întrebat ea. Booke și ryan s-au uitat unul la altul.

”Nu sunt sigură”, a raspuns Brooke ezitând.

”Adică dacă am avea voie să mâncăm orice desert la micul dejun?”a întrebat Ryan.

”Exact”, a răspuns Valerie zânbind.

”Ei bine, atunci ar fi tort de ciocolată”, au spus într-un gls cei doi frași.

”Bine, atunci”, a promis Valerie.”Hai să mergem la raionul cu produse de patiserie.”

Copiii s-au uitat șocți unul la altul. Chiar aveau să mânînce tort de ciocolată la micul dejun?

”mâine este o sărbătoare specială” a continuat Valeire, prefăcându-se că se uită în calenda.”Se numște Ziua pe Dos. Asta înseamnă că începem dimineața cu desertul, apoi luăm cina. La prănz mâncăm de prânz, iar la cină mâncăm luăm micul dejun”. A început să râdă, gândindu-se cât de amuzant i se părea chiar și ei totul.

”Deci hai să stabilim meniul”

Alergând prin magazin , hotărând ce sp mănânce la fiecare dintre mese, abia așteptau ziua următoare, Și așa cum a promis Valerie, în dimineața următoare au mâncat tort de ciocolată la micul dejun, ”Acum , țineți minte, asta se întâmplă o singură dată pe an”, a spus Valerie.”Dar e destul de amuzant, nu?”

Încpând de atunci, în fiecare an, copiii săi au așteptat cu nerăbdare Ziua pe dos.Acest gest creativ de revoltă le-a amintit tuturor că și ei dețin o anumită putere în lume, că regulile nu sunt bătute în cuie. ”O dată pe an , nu cred cp are ce să strice”, spune Valerie. Eu sunt foarte sigură că are un efect pozitiv.Nonconformismul ludic care nu implică riscuri poate aduce bucurie și un sentiment de dezvoltare la care avem dreptul prin naștere.

Oamnenii care au fost încurajați să devină- și să rămână creativi au în comun sentimentul că pătințiilor le-a plăcut caracterul lor ludic. Fărăs să le laude excesiv ori să le desconsidere pe nedrept eforturile, acești părinți au tins să nu se implice prea mult în joaca lor creativă.

Exercițiul 1- ”O zi pe dos”

Inspirându-vă de la Vaerie, planificați-vă o sărbătoare anuală: Ziua pe Dos. Lăsați-i pe copii să se implice în stabilirea meniului. Este o zi a excepțiilor, așa că nu trebuie să permiteți ca ideile d-voastră despre alimentația sănătoasă să predomine în acestă vizită la aprozar. Distrați-vă. Va fi o zi pe care o va ține minte toată familia d-voastră.

Sursă exercițiu: Cameron,J.(2013)”Cum să cultivi creativitatea copiilor.București:Ed. Polirom

Exercițiul al 2 lea

Realizați un jurnal în care să consemnați periodic întâmplările relevante ce vizează modul în care dumneavoastră sau copilul ați realizat activitățile casnice sau școlare.

În acest jurnal veți consemna moduri de rezolvare a sarcinilor, a problemelor, a provocărilor apărute în viața de zi cu zi. Verificați modul în care copilul se exprimă în jocurile sale, dar și atunci când acesta caută rezolvări creative la diferite probleme întâlnite.

Fiți atent la lucrurile relevante pentru libera exprimare și stimulare a creativității dumneavoastră și a copiilor dumneavoastră.

Anexă 9

Aplicații/ teme de reflecție

Pentru destinderea dumneavoastră și stimularea creativității copilului, încercați să petreceți puținul timp pe care îl aveți la dispoziție, cât mai constructiv. Totodată aceste jocuri și activități îl vor ajuta pe copil să găsească soluții inedite la problemele cu care se va confruntă. Astfel, când inspirația vă este nefavorabilă puteți apela cu încredere la următoarele sugestii de jocuri și activități:

„Ce s-ar întampla dacă…?”, „Ce ai face dacă ai avea 6 mâini în loc de două?” „Ce s-ar întampla dacă mașinile ar avea roți pătrate?”, „Cum ar fi dacă toată lumea ar trăi într-o singură casă?”

"Spune cât mai multe întrebuințări ale unei cărti, ale unei furculițe, ale unui scaun etc."

"Imaginează-ti cât mai multe lucruri pe care ar putea să le reprezinte fiecare dintre imaginile de mai jos" . I se vor arăta imagini neclare sau incomplete, pe care copilul să le poată construi cu ajutorul imaginației. ”Imaginează-ți cu ce seamănă norii”- atunci când faceți o plimbare în aer liber cu copilul provocați-l să-și imagineze cu ce seamnănă norii.

”Care sunt asemănările dintre: casă- colivie, morcov-măr, scaun,-fereastră, pisică- bunică" etc.

"Spune toate obiectele de formă patrată pe care le cunoști", "Enumeră toate obiectele de culoare galbenă pe care le cunoști", "Enumeră toate obiectele care scot sunete".

"Ce schimbări ai aduce unui cateluș de jucărie, caiet de scoală, penar, mașini, oraș etc.

”Pictatul pe față și corp” folosindu-vă de vopsele speciale, vă puteți bucura, provocându-vă imaginația și creativitatea.

”În bucătărie” – inventați împreună tot felul de rețete culinare.

”Produse artistice” -ealizați împreună diverse produse artistice (colaje pe diverse teme, afișe, desene, ornamente, obiecte artizanale, podoabe de pom, cântece, poezii, origami etc.). Cu unele dintre acestea puteți chiar decora casa.

 Anexă 10

Pentru îmbunătățirea programului de formare vă rugăm să completați următorul tabel:

Anexă 11

Cameron,J.;Lively,E.(2013. Cum să cultivi creativitatea copiilor.Iași, Ed.Polirom

Claxton,G. Lucas,B.( 2006). Fiți creativi!. București: Ed. Curtea Veche

Larrouse(2013).Fii creativ. București: Ed.Rao

Noack,K.(2013) Tehnici de creativitate. Cum identificam si exploatam potentialul creative. București: Ed.All Educational

Simister, C.J (2011) Jocuri pentru dezvoltarea inteligentei si creativitatii copiilor.Iași, Ed.Polirom

Cohen, L.J.( 2012). Rețete de jocuri-De ce și cum să te joci cu copilul tău. București: Ed. Trei

Bibliografie:

Bouillerce, Brigitte.(2002).Cum să ne dezvoltăm creativitatea, Iași, Ed.Polirom

Berne,E.(2003). Jocuri pentru adulți. București: Ed.Amaltea

Bratu, G.,(2004). Aplicații ale metodelor de gândire critică în învățământul primar. București: Ed. Humanitas Educațional

Burns,G.W.(2005). 101 povești vindecătoare pentru copii și adolescenți.București: Ed.Trei

Baciu,A.;Cazan,M.C.Chendea.(2006).Educația părinților.București:Ed.MarLink

Boden, A.,(1995). The Creative Mind: Myths and Mechanism. New York: Basic Books

Cameron,J.;Lively,E.(2013). Cum să cultivi creativitatea copiilor.Iași, Ed.Polirom

Canfield, J.( 2002). „Supă de pui pentru suflet“. București: Ed. Teora

Ciocâlteu,A.(2013).Reguli simple pentru o educție armonioasă.6-10 ani.Pitești: Ed.Parelele45

Claxton,G. Lucas,B.( 2006). Fiți creativi!. București: Ed. Curtea Veche

Crețu,T.(2001). Psihologia vârstelor.București: Credis

Chereja, F.,(2004). Dezvoltarea gândirii critice în învățământul primar. București: Editura Humanitas Educațional

Cohen, L.J.( 2012). Rețete de jocuri-De ce și cum să te joci cu copilul tău. București: Ed. Trei

Boden, A., 1995. The Creative Mind: Myths and Mechanism. New York: Basic Books

De Bono,E.(2006). Gândirea laterală. București, Ed.Curtea Veche

De Bono,E.(2007). Șase pălării gânditoare. București : Ed.Curtea Veche

Dobridor-Negreț,I.;Pânișoară.(2008).Știința învățării. Iași: Ed.Polirom

Dolean,I.( 2009). Meseria de părinte. București: Ed. Aramis

Gray,D. Brown,S. Macanufo,J.(2012). Game-storming. Pitești:Ed. Paralela 45

Kleon,A.(2012). Fură ca un artist. Pitești:Ed.Paralela 45

Larrouse(2013).Fii creativ. București: Ed.Rao

Michalko,M.(2008). Secretele creativității. București: Ed. Amaltea

Moisin,A.; (2010). Călăuza părinților în educarea părinților. București: Ed.Aramis

Noack,K.(2013). Tehnici de creativitate. Cum identificam si exploatam potentialul creative. București: Ed.All Educational

Oprea,L.C.( 2009). Strategii didactice interactive.București: EDP

Panisoara, Ion-Ovidiu. (2012).Cele 7 medalii ale succesului. Povestiri pentru parinti si copii Iași:Ed.Polirom

Paul,R. ; Elder,L.(2008)The Thinker’s Guide to The Nature and Functions of Critical&Creative Thinking.Fondation for Critical Thinking Press

Peretti,A.;Legrand,J.A.;Boniface,J.(2001). Tehnici de comunicare. Iași: Ed.Polirom

Retegan,M.(2010). Mami!Tati!Joacă-te cu mine!. București: Ed.Aramis

Sandu,A.; Ponea,S.; Bradu O.; Vlasă B.( 2011). Formarea de formatori-Modele opreționale. Iași: Ed. Lumen

Salome, J.( 2012). Mami, tati, mă auziți?. București: Ed. Curtea Veche

Simister, C.J (2011). Jocuri pentru dezvoltarea inteligentei si creativitatii copiilor.Iași, Ed.Polirom

Shapiro,L.E. (2012) Inteligența emoțională a copiilor. Iași: Ed. Polirom

Vaughn, R.h.( 2008). Manualul Tarinerului Profesionist Planificarea, livrarea și evaluare

programelor de instruire. București: Ed.CODECS

Zlate,M. ( 2009). Fundamentele psihologiei. Iași: Ed.Polirom

Weston, A.(2008). Creativitatea în gândirea critică, București, Ed.All EuropeanYouth Exchange Moldova Unicef( 2005). 855 de jocuri și activități Ghidul animatorului.Chișină :UNICEF

Fundatia Life Metode creative folosite in activitatile de tineret http://life.org.ro

http://psychcentral.com/blog/archives/2012/03/13/9-ways-to-support-your-childs-creativity/

http://www.abc.net.au/parenting/activities/learn_2-7.htm

http://www.americanthinker.com/2013/11/thujmțe_progressive_myth_of_creativity.html

http://www.criticalthinking.org/

http://creativethinking.net/articles/

http://complexity.ro/evenimente/dorel-zaica-educatia-creativitatii

http://creatingminds.org/articles/synectics.htm

http://www.psychologytoday.com/blog/freedom-learn

http://www.pbs.org/parents/education/

http://www.scholastic.com/parents/resources/article/how-creativity-blooms-6-7-year-olds

http://www.theguardian.com/commentisfree/2013/may/17/to-encourage-creativity-mr-gove-understand

http://expateducator.com/2011/08/

Bibliografie:

Bouillerce, Brigitte.(2002).Cum să ne dezvoltăm creativitatea, Iași, Ed.Polirom

Berne,E.(2003). Jocuri pentru adulți. București: Ed.Amaltea

Bratu, G.,(2004). Aplicații ale metodelor de gândire critică în învățământul primar. București: Ed. Humanitas Educațional

Burns,G.W.(2005). 101 povești vindecătoare pentru copii și adolescenți.București: Ed.Trei

Baciu,A.;Cazan,M.C.Chendea.(2006).Educația părinților.București:Ed.MarLink

Boden, A.,(1995). The Creative Mind: Myths and Mechanism. New York: Basic Books

Cameron,J.;Lively,E.(2013). Cum să cultivi creativitatea copiilor.Iași, Ed.Polirom

Canfield, J.( 2002). „Supă de pui pentru suflet“. București: Ed. Teora

Ciocâlteu,A.(2013).Reguli simple pentru o educție armonioasă.6-10 ani.Pitești: Ed.Parelele45

Claxton,G. Lucas,B.( 2006). Fiți creativi!. București: Ed. Curtea Veche

Crețu,T.(2001). Psihologia vârstelor.București: Credis

Chereja, F.,(2004). Dezvoltarea gândirii critice în învățământul primar. București: Editura Humanitas Educațional

Cohen, L.J.( 2012). Rețete de jocuri-De ce și cum să te joci cu copilul tău. București: Ed. Trei

Boden, A., 1995. The Creative Mind: Myths and Mechanism. New York: Basic Books

De Bono,E.(2006). Gândirea laterală. București, Ed.Curtea Veche

De Bono,E.(2007). Șase pălării gânditoare. București : Ed.Curtea Veche

Dobridor-Negreț,I.;Pânișoară.(2008).Știința învățării. Iași: Ed.Polirom

Dolean,I.( 2009). Meseria de părinte. București: Ed. Aramis

Gray,D. Brown,S. Macanufo,J.(2012). Game-storming. Pitești:Ed. Paralela 45

Kleon,A.(2012). Fură ca un artist. Pitești:Ed.Paralela 45

Larrouse(2013).Fii creativ. București: Ed.Rao

Michalko,M.(2008). Secretele creativității. București: Ed. Amaltea

Moisin,A.; (2010). Călăuza părinților în educarea părinților. București: Ed.Aramis

Noack,K.(2013). Tehnici de creativitate. Cum identificam si exploatam potentialul creative. București: Ed.All Educational

Oprea,L.C.( 2009). Strategii didactice interactive.București: EDP

Panisoara, Ion-Ovidiu. (2012).Cele 7 medalii ale succesului. Povestiri pentru parinti si copii Iași:Ed.Polirom

Paul,R. ; Elder,L.(2008)The Thinker’s Guide to The Nature and Functions of Critical&Creative Thinking.Fondation for Critical Thinking Press

Peretti,A.;Legrand,J.A.;Boniface,J.(2001). Tehnici de comunicare. Iași: Ed.Polirom

Retegan,M.(2010). Mami!Tati!Joacă-te cu mine!. București: Ed.Aramis

Sandu,A.; Ponea,S.; Bradu O.; Vlasă B.( 2011). Formarea de formatori-Modele opreționale. Iași: Ed. Lumen

Salome, J.( 2012). Mami, tati, mă auziți?. București: Ed. Curtea Veche

Simister, C.J (2011). Jocuri pentru dezvoltarea inteligentei si creativitatii copiilor.Iași, Ed.Polirom

Shapiro,L.E. (2012) Inteligența emoțională a copiilor. Iași: Ed. Polirom

Vaughn, R.h.( 2008). Manualul Tarinerului Profesionist Planificarea, livrarea și evaluare

programelor de instruire. București: Ed.CODECS

Zlate,M. ( 2009). Fundamentele psihologiei. Iași: Ed.Polirom

Weston, A.(2008). Creativitatea în gândirea critică, București, Ed.All EuropeanYouth Exchange Moldova Unicef( 2005). 855 de jocuri și activități Ghidul animatorului.Chișină :UNICEF

Fundatia Life Metode creative folosite in activitatile de tineret http://life.org.ro

http://psychcentral.com/blog/archives/2012/03/13/9-ways-to-support-your-childs-creativity/

http://www.abc.net.au/parenting/activities/learn_2-7.htm

http://www.americanthinker.com/2013/11/thujmțe_progressive_myth_of_creativity.html

http://www.criticalthinking.org/

http://creativethinking.net/articles/

http://complexity.ro/evenimente/dorel-zaica-educatia-creativitatii

http://creatingminds.org/articles/synectics.htm

http://www.psychologytoday.com/blog/freedom-learn

http://www.pbs.org/parents/education/

http://www.scholastic.com/parents/resources/article/how-creativity-blooms-6-7-year-olds

http://www.theguardian.com/commentisfree/2013/may/17/to-encourage-creativity-mr-gove-understand

http://expateducator.com/2011/08/

Anexă 1

Chestionar- Analiza de nevoi

Alegeți varianta care considerați că se potrivește cel mai bine cu realitatea. Modul de concepere al chestionarului asigură confidențialitatea.

Vă rugăm să rețineți:

– chestionarul de față se referă la fiul/fiica d-voastră;

-acest chestionar nu arată nivel de inteligență, ci una de particularități de conduită;

-nu există răspunsuri juste sau nejuste, valoroase sau nevaloroase;

-există numai răspunsuri sincere sau nesincere.

Completați cu X în căsuța care corespunde cu răspunsul d-voastră.

În ce măsură sunteți sau nu de acord cu următoarele afirmații:

Își rezolvă independent sarcinile școlare/casnice, atât cât se pricepe, fără a cere înainte ajutorul unui adult.

Consider că uneori ar trebui să aibă mai mult curaj când vrea să spună sau să facă ceva.

Când întâmpină o dificultate merge la un adult să îl ajute, indiferent de cât de minoră ar fi problema.

Așteaptă un adult care să-l asiste la rezolvarea sarcinilor.Nu începe fără acesta.

Este dornic să rezolve o sarcină care îi pune imaginația la încercare, fără a aștepta vreo confirmare din partea unui adult.

Când i se cere să rezolve o sarcină, o face doar în modul în care a fost învățat de cineva.

Se poate spune despre el ca este precum un personaj dintr-o poveste inventată de el.

Îi place să picteze natura total diferită decât este în realitate.

Reușește să redea prin pictură, modelaj, asamblare de piese, strict așa cum sunt obiectele sau ființele din realitate.

Când privește un obiect/ființă observă detalii pe care alți copii de vârsta lui nu le observă.

Reușește să însuflețescă orice obiect din jurul său, jucându-se fară teamă.

Mi-aș dori să aibe mai multă încredere în sine.

Consider că mi-ar fi utile câteva resurse (metode,tehnici), pentru a ști cum să-l ajut să aibă mai multă încredere în sine.

Aș fi disponibil să particip la un program de formare și ateliere creative împreună cu fiul/fiica mea.

Anexă 2

Studiu de caz

”Am învățat pe pielea mea un lucru: cu cât o jucărie este mai scumpă și mai complexă, cu atât mai repede fiul meu își pierde interesul față de ea”, spune Andi. ”Cred că dacă îi dau mai puțin contează mai mult. Un se plictisește niciodată de o foaie albă de hârtie. Face un milion de desene cu vechile sale creioane colorate și nici un bagă în seamă mașinuța cu telecomandă pe care am dat pera mulți bani. Cred că, atunci când creează el însuși un luru, este întotdeauna interesant.” Când copiii niștri au lo cunde să crească, ei umplu tot spațiul acela.Vor să crească. Este firesc ca omul să exploreze și să de dezvolte. Oferindu-le materiale care facilitează aceste lucruri, îi încurajăm și îi ajutăm să se dezvolte.

”Dar e mult prea simplu!”, se lamentează Gillian, un arheolog cu calificări înalte. ”Nu înțelegi. Vreau ca fiul meu să exceleze. Vreau să învețe de toate.”

Da, bineînțeles că vrea.Însă aceasta ar presupune că Gillian le știe pe toate. Ca părinți, ne dorim adesea să avem puterea de a le oferi copiiilor noștri-și de a-i învăța- tot ce ar putea avea nvoie vreodată. Și deci acest lucru ar fi convenabil în teorie, un este nici adevărat, nici de dorit.

Cum știe și Gillian din experieța sa ca arheolog, tot farmecul constă în căutare. Ea un știe niciodată unde o vor conduce explorările sale, și acesta o faces ă meargă mai departe. Cele mai bune materiale pe care le putem oferi copiilor noștri sunt cele care îi ajută cel mai mult să exploreze și să îți dezvolte personalitatea unică.

Când fiica sa a împlinit 6 ani, Martha a hotărât că, în loc să îi cumpere tot felul de accesorii pentru petrecere de la unmagazin cu articole ieftine, avea să inventeze o activitate pentru fetele invítate la petrecere, în urma căreia ele să plece acasă cu câte un mic cadou- unul pe cares ă-l creeze singure. Pe fiecare fetiță o așteaptă pe masă, la locul ei, o pungă de hârtie. De asemenea, pe post de cartonaș cu numele oaspetelui, fiecare pungă era împodobită cu o etichetă viu colorată pe care scria numele fetiței respective cu litere mari și frumoase. După ce s-au așezat la masă, fetele au deschis pungile, în care au descoperit doar materiale brute: un mosor de lemn pe care era niste ață.Martha le-a arătat fetelor că mosorul era construit în așa fel încât putea fi folosit pentru a împleti din ața respectivă o mică brățară.Le-a arătat cum să înceapă și le-a mai ajuata în timp ce împleteau acele brățari simple. La sfârșitul petrecerii, toate purtau cu mândrie propriile creații. După mulți ani, fetele carea u fost invítate atunci încă spuneau că acea petrecere a fost magică. ”Am făcut multe brățari cu mosorl meu”, spune Amy. ”Am învațat-o și pe sora mea mai mică să le împletească. Privind retrospectiv, magia constă în sentimentul că am creat ceva cu mâna noastră. A fost una dintre petrecerile care mi-au plăcut cel mai mult dintre toat la care am participat. […] Ideea cu brățarile a fost bine-venită pentru toată lumea. Făceam ceva ce puteam lua cu noi acasă și de care eran mândre.”

Sursă text: Cameron,J.(2013)”Cum să cultivi creativitatea copiilor.București:Ed. Polirom

Anexă 3

Sarcină:

Se realizează sub formă de desen. Spre exemplu, se va contura fie mâna fiecărui participant cu o cariocă, fie se conturează petalele unei flori etc., iar apoi se răspunde la fiecare întrebare în dreptul unui deget sau a unei petale etc.

Fișă de auto-evaluare la sfâșitul sesiunii de formare

Anexă 4

Aplicație/ temă de reflecție

Exercițiu 1- ”Redescoperiți joaca”

Dacă vă dați seama că aveți tendința să vă tot învârtiți pe lângă copii și să le mai dirijați joaca, s-ar putea să aveți chiar d-voastră nevoie să vă jucați puțin . Vă puteți oferi – și d-voastră, și copilului – darul de a vă detașa?Poate fi un lucru simplu- de exemplu, să-l lasți pe copil să încerce să deseneze fără să-i îmbunătățiți” opera de artă ori să îl lăsți să vă spună o poveste fărăr să-i luați vorba din gură.

Luați un pix și scrieți pe o foaie cinici feluri în care vă jucați când erați copil. Alegeți niște amintiri dragi. Cum v-ați simțit atunci? Liber, deschis, protejat? Acum, alegeți una dintre aceste activități și creași spațiul de care are nevoie copilu d-voastră ca să facă acelașii lucru.

Spre exemplu: M-am simțit liber cînd mi s-a dat voie să pin în scenă o poveste originală în fața părinților mei. Am încropit o scenă în mijlocul sufrageriei, mi-am facut intrarea spectaculos și am spus o poveste. Ei nu au făcut decât să râdă și să aplaude. Îi pot oferi și eu astăzi fetișei mele această experiență, încropind acea ”scenă” și rugîndu-o să spună o poveste, fără ca eu să intervin în vreun fel- doar să mă bucur de spectacol.

M-am simțit liber când……………………………………………………………………I-aș putea oferi astăzi această experianță și copilului meu dacă aș……………………………….

M-am simțit liber când……………………………………………………………………I-aș putea oferi astăzi această experianță și copilului meu dacă aș……………………………….

M-am simțit liber când……………………………………………………………………I-aș putea oferi astăzi această experianță și copilului meu dacă aș……………………………….

M-am simțit liber când………………………………………………………………I-aș putea oferi astăzi această experianță și copilului meu dacă aș……………………………….

M-am simțit liber când……………………………………………………………………I-aș putea oferi astăzi această experianță și copilului meu dacă aș……………………………….

Exercițiul 2- ”Intensificarea pauzelor”

Enumerați zece lucruri ”mărunte” care vă fac fericit, dar pe care credeți că nu mai aveți timp să le faceți- de exemplu, să gătiți ceva pentru d-voastră, să ascultați muzică clasică și să împletiți

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

Acum alegeți unul dintre aceste lucruri. Săptămâna aceasta, petreceți câte un sfert de oră pe zi delectându-vă cu el. Un sfert de oră este mai mult decât deloc- și suficient.

Când suntem dispuși să ne rezervăm timp pentru noi înșine, să facem lucruri care ne bucură, le oferim copiilor noștri un dar neprețuit: le arătăm cum să aibă grijă de ei înșiși. Bucurându-ne de lucruri care ne interesează cu adevărat, îi învățăm să facă și ei la fel.

Sursă exerciții: Cameron,J.(2013)”Cum să cultivi creativitatea copiilor.București:Ed. Polirom

Anexă 5

”Povestea băiețelului căruia îi plăcea să deseneze”

Într-o zi un baiețel s-a dus la școală. Băiețelul era mic, iar școala era mare. Dar când băiețelul a văzut ca intrarea în clasa lui se făcea printr-o ușă direct din curte a fost foarte fericit… iar școala nu i s-a mai părut atât de mare ca la început.

Într-o dimineață când baiețelul se afla în clasă, profesoara le-a spus copiilor: “Astăzi o să facem un desen”. “Grozav”, a spus băiețelul, căci îi plăcea foarte mult să deseneze. Știa să deseneze o mulțime de lucruri: lei și tigri, pui și vaci, trenulețe și vapoare. Și și-a scos cutiuța cu creioane colorate și a început sa deseneze…

Dar profesoara a zis “Asteptați!”, “Nu începeti încă!”. Și a așteptat până când i s-a părut că toți copiii sunt pregătiti. “Acum o să desenăm o floare”, a zis profesoara. “Grozav” s-a gândit baiețelul, căci îi plăcea să deseneze flori. Și a început să deseneze flori frumoase, și le-a colorat în roz, portocaliu, albastru. Dar profesoara le-a zis copiilor: “Asteptați, vă voi arăta eu cum să colorați”. Și a desenat o floare roșie cu o tulpina verde. “Acum puteți începe!”, a zis profesoara. Baiețelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasă decât a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina și a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era roșie, cu o tulpina verde.

Într-o altă zi, când baiețelul intrase în clasa prin ușa din curte, profesoara le-a spus copiilor: „Astăzi o să facem ceva din argilă”. „Grozav”, a spus baiețelul, căci îi placea să lucreze cu argila. Știa să facă tot felul de lucruri din argilă: șerpi și oameni de zăpadă, elefanți și camioane. Dar a așteptat pâna ce toți copiii au fost gata. „Acum o să facem o farfurie”, a zis profesoara. „Grozav”, s-a gândit băietelul căci îi plăcea să facă farfurii de toate formele și mărimile. Și a început să facă farfurii de toate formele și mărimile. Dar profesoara le-a spus copiilor: „Așteptati, vă arăt eu cum se face!”. Și le-a arătat cum să facă o farfurie adâncă. „Așa! Acum puteți începe!”, a zis profesoara. Baiețelul s-a uitat la farfuria profesoarei și apoi la ale sale. Îi placeau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adânca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Și-a transformat farfuriile lui într-o bila mare de argilă din care a făcut o farfurie adâncă si mare ca cea făcută de profesoară. Și foarte curând băiețelul a învățat să aștepte și să privească și să facă lucruri ca cele făcute de profesoară, și foarte curând n-a mai făcut nimic de unul singur.

Și s-a întâmplat într-o zi ca baiețelul și familia lui s-au mutat într-o altă casă, într-un alt oraș. Și băiețelul a trebuit să meargă la școală. Școala cea noua era și mai mare și nu mai avea nici o ușa prin care să intre direct din curte în clasa lui. Trebuia să urce niste trepte înalte și să mearga de-a lungul unui coridor lung pâna ajungea în clasa lui. În prima zi de școală profesoara le-a zis copiilor: „Astăzi o să facem un desen!”.„Grozav”, a zis baiețelul, și a așteptat să-i spună profesoara ce să facă… Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasă. Când a ajuns lângă baiețel i-a spus:

„Tu nu vrei să desenezi?”.

„Ba da!”, a zis băiețelul. „Ce desen facem?”.

„Nu știu până nu-l faci” a zis profesoara.

„Cum să-l fac?” zise băiețelul

„Cum îți place ție!” răspunse ea

„Să-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat baiețelul

„Cum vrei tu!”, a fost răspunsul ei.

„Daca toți ați face același desen , și l-ați colora la fel cum să știu eu cine l-a făcut?”

„Nu știu!” zise băiețelul

Și a început să deseneze o floare roșie cu o tulpină verde…

Sursă text: Canfield, J.( 2002) „Supă de pui pentru suflet“. București: Ed. Teora.

Anexă 6

Aplicație ( temă de reflecție)

Exercițiul 1

Colțul creativității

Creați un ”colț al creativității” undeva în casă, unde să poată merge copilul d-vostră ca să înceapă diferite proiecte/lucrări/idei.

Umpleți acest colț cu tot felul de obiecte care pot fi o sursă de inspirașie- dopuri de plută, bețișoare de bunbac, role de hârtie igienică, paiete, lipici, fire de ață, erițe, mărgele, hârtie de ambalaj…Când mai găsiți prin casă lucruri care s-ar potrivi aici, mai completați rezervele. Dacă nu aveți nici un colțișor liber, ”colțul creativității” ar putea fi o cutie sau un raft. Ideea este să stabiliți zona unde copilul d-voastră să poată să găsescă- și să îmbogățească- o gamă largă de materiale cu care să creeze ceva pe pânza goală.

Aplicație

Crearea unei păpuși- de orice fel- poate fi un exercițiu incitant atât pentru fete, cât și pentru băieți. Nu trebuie să fie o păpușă care să arate ca toate păpșile, deși poate fi și astfel. Lăsați-l pe copil să își aleagă singur materialele și să își creeze păpușa așa cum o concepe el. Crearea unei păpuși este o modalitate perfectă de a combina un proiect manual cu joaca ”de-a ceva”. În timp ce copilul d-voastră construiește păpușa- din hârtie, dintr-o șoseată, băț sau piese lego- interacționați cu el.

Cum o cheamă pe păpusă? Unde locuiește ea? Câți ani are? Locuește la oraș sau la țară? Dacă păpușa are o poveste îi oferă copilului sentimentul că el este cel care a invetat-o. Cereți-i copilului să vă povestescă despre păpușă și ascultați-l cu mintea deschisă. Dacă îi atribuie păpușii aceleași caracteristici pe care le are și el, poate folosi păpușa pentru a-și întări conceptul de sine. În cazul în care copilul atribuie păpușii cu totul alte trăsături, este posibil să exploreze alte personaje. Dumneavostră ca părinte, nu trebuie decît să observați- și vă garantez că va fi fascinant să urmăriți cum efectuează copilul acest exercițiu.

Exercitiul 2

Creația spontană

Spuneți-i o poveste copilului d-voastră. Poate fi o poveste adevărată sau una inventată, ceva din viața d-voastră sau a altcuiva.

La sfârșit, cereți-i copilului să vă spună și el o poveste. Dacă este necesar, oferiți-i un indiciu simplu: ”Spune-mi o poveste cu un ponei” sau ”Spune-mi o poveste despre păpușa ta”. În cazul în care copilul d-voatră are o carte preferată, întrebați-l ce s-a întâmplat înainte să înceapă povestea sau după ce s-a terminat.Ascultați cu atenție. Povestea copilului v-a sursprins, v-a inspirat, v-a plăcut? Fiți deschis la magia care se găsește în ceea ce crează.

Sursă exerciții: Cameron,J.(2013)”Cum să cultivi creativitatea copiilor.București:Ed. Polirom

Anexă 7

”Explorarea”

Luați un pix. Întocmiți o listă cu cinci activități creative pe care l-ați putea încuraja pe copilul dumneavoastră să le încerce. Nu forțați rezultatul acestor eforturi- ideea este doar să încercați marea cu degetul.

1………………………………………………………………………………………………

2………………………………………………………………………………………………

3…………………………………………………………………………………………………

4………………………………………………………………………………………………

5………………………………………………………………………………………………

Acum enumerați cinci activități cretive pe care le-ați putea încerca dumneavoastră. Nu trebuie să fie ceva de duratră sau costisitor. Ar trebui doar să vă scoată puțin zona de confort. De exemplu:

Aș putea să cumpăr creioane colorate și să desenez florile din jardiniera vecinului.

Aș puea scrie o poezie.

I-aș putea cânta un cântec copilului meu, chiar dacă nu cred că am voce.

1……………………………………………………………………………………………….

2……………………………………………………………………………………………….

3……………………………………………………………………………………………….

4……………………………………………………………………………………………….

5……………………………………………………………………………………………….

Alegeți o activitate din lista copilului și una din lista dumneavoastră. Încercați-le.

Sursă exercițiu: Cameron,J.(2013)”Cum să cultivi creativitatea copiilor.București:Ed. Polirom

Anexă 8

Aplicație/ temă de reflecție

Studiu de caz- ”Revoltă versus conformism”

Suntem o societate ambițioasă, iar o parte dintre ambiții sunt legate de copii noștri. Vrem ca ei să exceleze, să strălucească, să aibă tot ceea ce e mai bun. Vrem să fie acceptați și să se descurce bine în lume. Și astfel, ne putem trezi că ne opunem unor impulsuri creative care nu susțin bînbmodb direct obictivele profesionale el copiilor sau ideile nostre privind aceste obiective. Ne putem opune lucrurilor pe care ei vor să le facă și care ar putea să genereze situații stânjenitoar- pentri noi sau pentru ei- ori să ne ”strice imagine”- nouă sau copiilor noștri. Trebuie să dăm dovadă de discernământ. Desigur, îi învățăm pe copii să respecte anumite norme acceptate în societae. Dar sunt și norme care ar mai trebui contestate din când în când.

Paradoxul unei recuperări- și al unei dezvoltări- creative este că nu trebuie să ne luăm prea în serios- și nici pe copii noștri. Trebuie să învățăm din nou să ne jucăm șă să îi încurajăm și pe ei să se joace. Trebuie să protejăm impulsul copiilor de a se dezvolta.

Putem găsi moduri creativede a încuraja o ”răzvrătire adecvată”- adică un spirit ludic și poznaș care poate fi amuzant pentru toată afamilia. Cu puțină imaginaie din partea noastră, putem cultiva creativitatea încurajând un oarecare nonconformism.

Valeri, care are un copil de 8 ani și unul de 12 ani, se săturase să îi tot audă bătând-o la cap să le cumpere ceva de a raionul de cereale al magazinului. ”Nu, nu puteți cumpăra cereale dacă primul pe lista de ingresiente este zahărul”, a spus ea pentru a mia oară.E ca și cum ați mânca desert la micul dejun”.Copii săi și-au continuat rugămițile, scoțând din raft tot felul de cutii viu colorate și citind nerăbdători lista de ingrediente, sperând sî găsească ceva care să treacă de regulile strecte ale coșului de cumpărături.

”Sirop de porumb”, a întreat Brooke, cea mare,

”Nu ” i-a răspuns Valerie,”Asra tot zahăr înseamnă”

”Dar eu vreau să mănânc desert la micul de jun”, A insistat fiul său. ”Ar fi cea mai frumoasă zi din viața mea”. Și , dintr-odată, lui Valerie i-a venit o idee.

”Ei bine, dacă ați mânca desert la micul dejun, ați alege cereale?, a întrebat ea. Booke și ryan s-au uitat unul la altul.

”Nu sunt sigură”, a raspuns Brooke ezitând.

”Adică dacă am avea voie să mâncăm orice desert la micul dejun?”a întrebat Ryan.

”Exact”, a răspuns Valerie zânbind.

”Ei bine, atunci ar fi tort de ciocolată”, au spus într-un gls cei doi frași.

”Bine, atunci”, a promis Valerie.”Hai să mergem la raionul cu produse de patiserie.”

Copiii s-au uitat șocți unul la altul. Chiar aveau să mânînce tort de ciocolată la micul dejun?

”mâine este o sărbătoare specială” a continuat Valeire, prefăcându-se că se uită în calenda.”Se numște Ziua pe Dos. Asta înseamnă că începem dimineața cu desertul, apoi luăm cina. La prănz mâncăm de prânz, iar la cină mâncăm luăm micul dejun”. A început să râdă, gândindu-se cât de amuzant i se părea chiar și ei totul.

”Deci hai să stabilim meniul”

Alergând prin magazin , hotărând ce sp mănânce la fiecare dintre mese, abia așteptau ziua următoare, Și așa cum a promis Valerie, în dimineața următoare au mâncat tort de ciocolată la micul dejun, ”Acum , țineți minte, asta se întâmplă o singură dată pe an”, a spus Valerie.”Dar e destul de amuzant, nu?”

Încpând de atunci, în fiecare an, copiii săi au așteptat cu nerăbdare Ziua pe dos.Acest gest creativ de revoltă le-a amintit tuturor că și ei dețin o anumită putere în lume, că regulile nu sunt bătute în cuie. ”O dată pe an , nu cred cp are ce să strice”, spune Valerie. Eu sunt foarte sigură că are un efect pozitiv.Nonconformismul ludic care nu implică riscuri poate aduce bucurie și un sentiment de dezvoltare la care avem dreptul prin naștere.

Oamnenii care au fost încurajați să devină- și să rămână creativi au în comun sentimentul că pătințiilor le-a plăcut caracterul lor ludic. Fărăs să le laude excesiv ori să le desconsidere pe nedrept eforturile, acești părinți au tins să nu se implice prea mult în joaca lor creativă.

Exercițiul 1- ”O zi pe dos”

Inspirându-vă de la Vaerie, planificați-vă o sărbătoare anuală: Ziua pe Dos. Lăsați-i pe copii să se implice în stabilirea meniului. Este o zi a excepțiilor, așa că nu trebuie să permiteți ca ideile d-voastră despre alimentația sănătoasă să predomine în acestă vizită la aprozar. Distrați-vă. Va fi o zi pe care o va ține minte toată familia d-voastră.

Sursă exercițiu: Cameron,J.(2013)”Cum să cultivi creativitatea copiilor.București:Ed. Polirom

Exercițiul al 2 lea

Realizați un jurnal în care să consemnați periodic întâmplările relevante ce vizează modul în care dumneavoastră sau copilul ați realizat activitățile casnice sau școlare.

În acest jurnal veți consemna moduri de rezolvare a sarcinilor, a problemelor, a provocărilor apărute în viața de zi cu zi. Verificați modul în care copilul se exprimă în jocurile sale, dar și atunci când acesta caută rezolvări creative la diferite probleme întâlnite.

Fiți atent la lucrurile relevante pentru libera exprimare și stimulare a creativității dumneavoastră și a copiilor dumneavoastră.

Anexă 9

Aplicații/ teme de reflecție

Pentru destinderea dumneavoastră și stimularea creativității copilului, încercați să petreceți puținul timp pe care îl aveți la dispoziție, cât mai constructiv. Totodată aceste jocuri și activități îl vor ajuta pe copil să găsească soluții inedite la problemele cu care se va confruntă. Astfel, când inspirația vă este nefavorabilă puteți apela cu încredere la următoarele sugestii de jocuri și activități:

„Ce s-ar întampla dacă…?”, „Ce ai face dacă ai avea 6 mâini în loc de două?” „Ce s-ar întampla dacă mașinile ar avea roți pătrate?”, „Cum ar fi dacă toată lumea ar trăi într-o singură casă?”

"Spune cât mai multe întrebuințări ale unei cărti, ale unei furculițe, ale unui scaun etc."

"Imaginează-ti cât mai multe lucruri pe care ar putea să le reprezinte fiecare dintre imaginile de mai jos" . I se vor arăta imagini neclare sau incomplete, pe care copilul să le poată construi cu ajutorul imaginației. ”Imaginează-ți cu ce seamănă norii”- atunci când faceți o plimbare în aer liber cu copilul provocați-l să-și imagineze cu ce seamnănă norii.

”Care sunt asemănările dintre: casă- colivie, morcov-măr, scaun,-fereastră, pisică- bunică" etc.

"Spune toate obiectele de formă patrată pe care le cunoști", "Enumeră toate obiectele de culoare galbenă pe care le cunoști", "Enumeră toate obiectele care scot sunete".

"Ce schimbări ai aduce unui cateluș de jucărie, caiet de scoală, penar, mașini, oraș etc.

”Pictatul pe față și corp” folosindu-vă de vopsele speciale, vă puteți bucura, provocându-vă imaginația și creativitatea.

”În bucătărie” – inventați împreună tot felul de rețete culinare.

”Produse artistice” -ealizați împreună diverse produse artistice (colaje pe diverse teme, afișe, desene, ornamente, obiecte artizanale, podoabe de pom, cântece, poezii, origami etc.). Cu unele dintre acestea puteți chiar decora casa.

 Anexă 10

Pentru îmbunătățirea programului de formare vă rugăm să completați următorul tabel:

Anexă 11

Cameron,J.;Lively,E.(2013. Cum să cultivi creativitatea copiilor.Iași, Ed.Polirom

Claxton,G. Lucas,B.( 2006). Fiți creativi!. București: Ed. Curtea Veche

Larrouse(2013).Fii creativ. București: Ed.Rao

Noack,K.(2013) Tehnici de creativitate. Cum identificam si exploatam potentialul creative. București: Ed.All Educational

Simister, C.J (2011) Jocuri pentru dezvoltarea inteligentei si creativitatii copiilor.Iași, Ed.Polirom

Cohen, L.J.( 2012). Rețete de jocuri-De ce și cum să te joci cu copilul tău. București: Ed. Trei