Copiii Soldati

În acest eseu eu l-am ales pe filozoful Immanuel Kant pentru a reprezenta această temă. Immanuel Kant crede în pace și în același timp el dorește o lume în care armatele regulate au dispărut definitiv. Immanuel crede că o dată cu dispariția armatei, conflictele vor disparea definitiv. Conflictele pot fi de mai multe feluri, cum ar fi: economice, militare, sociale și pot fi și conflicte de idei. Kant nu se referă la conflictele economice, sociale sau de idei, ci strict la conflictele militare. Să nu uităm că un conflict militar înseamnă vieți, oameni care se luptă pentru libertate, care se luptă pentru supraviețuire, iar persoanele care se luptă în acest conflict sunt de toate vârstele, în special minorii. De asemenea, voi prezenta și pe filozoful John Locke iar întrebarea este de ce? John Locke nu are nicio legătură cu conflictul și în filozofia lui întâlnim ideea de limitare de guvern. Dar în același timp voi spune și părțile negative de filozofie ale lui John Locke. Putem spune că ideea de libertate duce la conflict și bineînteles că majoritatea conflictelor sunt cele economice din cauza pieței libere. În general piața liberă dictează viețile oamenilor. Cât timp într-un stat există un monopol asupra modului de producție, muncitorul va fi obligat să accepte ideea înrolării în armată, părinții în general încurajând copiii să accepte să lucreze pe un preț mai mare, chiar dacă asta înseamnă uciderea unei persoane pentru supraviețuire.

Viziunea lui Immanuel Kant asupra societății militare

În viziunea lui Immanuel Kant avem următorul citat: ”Armatele regulate, cu timpul, trebuie desființate complet”. Voi introduce două exemple din era noastră și din antichitate.

In primis, avem situația din Africa, unde copiii soldați sunt recrutați din familile lor. Copiii soldați au fost folosiți în conflictele armate contemporane, unde au fost aplicate diferite strategii de război ca mijloc de terorizare a adversarilor pentru a obține controlul absolut. ,,Unul din exemple este chiar în Africa Centrală și de Est, unde Armata de Rezistență a Domnului recruta copiii de pe teritoriile țărilor precum Uganda, Republica Democrată Congo, Republica Centrafricană și Sudan. Un alt exemplu este că numărul de copii recrutați se estimează la 250.000 și în ciuda inițiativelor a altor grupuri statale și non-statale de a eradica recrutarea copiilor, 14 țări din întreaga lume continuă să practice această metodă. Un ultim exemplu prin care îmi susțin ideea este chiar liderul ugandez al mișcării de gherilă Armata de Rezistența a Domnului, Joseph Kony, care a fost pus sub acuzare de Curtea Penală Internațională pentru crime împotriva umanității, însă acesta nu a putut fi capturat, fiind încă în libertate’’.

,,Copilul soldat este definit ca o persoană sub vârsta legală care este fie membru al forțelor armete unei țări sau ale unor forțe sau grupuri armate îndeplinind diverse funcții. Estimările privind numărul de copii recrutați de Armata de Rezistență a Domnului in nordul Ugandei variază de la 25.000 la 60.000 și deși este susținut faptul că numărul de combatanți al mișcării de gherilă a fost diminuat în ultimii ani și cuprinde nu mai mult de aproximativ de 400 de membrii, abilitatea Armatei de Rezistență de a ataca civili și a recruta copii rămâne o problemă. Conflictul din această regiune afectată de Armata de Rezistență a Domnului are o istorie politică, socială și cultural complexă, unde utilizarea violenței și abuzului de copii au devenit instituționalizate. Deși această recrutare a copiiilor este un caz penal internațional, totuși a rămas imună la pedeapsă. Prin urmare, atrocitățile legate de război sunt impuse în mod sistematic pe copii, ei fiind expuși zilnic la evenimente stresante cum ar fi atacuri violente, pierderea celor dragi, deplasări forțate și distrugerea facilității sociale. Copiii soldați erau de obicei împărțiți în două grupe, cum ar fi aceia care au fost folosiți ca și combatanți în luptele directe, fiind poziționați în prima linie, și aceia care aveau rol de sprijin, de exemplu sclavi sexuali, bucătari, paznici sau spioni. Lipsa condițiilor de trai, a hranei și apei, a locurilor de muncă și veniturilor dar mai ales a educației, au condus la aceste atrocități asupra tinerilor și copiilor, fiind forțați să se angajeze fără voia lor într-un război atroce. Faptul că tinerii care locuiesc în zonele cele mai afectate de război a avut un risc mai mare în a fi recrutat de Armata de Rezistență a Domnului. Din cauza stresului de război și separării de familie copiii soldați aveau o dorință arzătoare de a-și exprima violența. Copiii luptă împotriva altor copii, acesta fiind un aspect îngrijorător al acestui război, aceștia reprezentând aproximativ 90% din soldații Armatei de Rezistență. Continentul Africa a fost și va rămane locul unde se petrec cele mai mari atrocități ale planetei și locul unde drepturile omului sunt încălcate constant. Încă un vinovat al acestor atrocități sunt și conducătorii statelor care folosesc copiii în conflictele armate. Nu doar baieții sunt folosiți ca soldați în armatele unor state de pe glob, ci și fetele care suferă același tratament ca și ceilalți. Chiar și după încetarea confruntărilor aceștia rămân cu traume fizice si psihice.”

,,Între anii 2004 si 2007 mai multe guverne africane precum Ciad, Republica Democratică Congo, Somalia, Sudan, Sudanul de Sud și Uganda au folosit copii în conflicte armate. Dar între anii 2004-2007 și state non-africane precum Marea Britanie au trimis copii sub 18 ani in Irak și Israelul care a recrutat minori pentru garda civilă afiliată poliției, Yemen și Myanmar. Această practică a copiilor soldați a fost folosită și în Evul Mediu, când erau luați de către tați la război, aceștia fiind plasați în cadrul ariergardei armatei. Pe data de 25 octombrie 1415, copiii din ariergarda armatei engleze au fost masacrați de soldații francezi care nu au arătat milă deloc în ajunul bătăliei de la Agincourt. O altă soartă crudă au mai avut-o și copiii care au participat la Cruciada Copiiilor din anul 1212 unde un tânăr cioban francez a început să predice mulțimilor cum că el a primit de la Dumnezeu o misiune divină în care să elibereze Sfântul Mormânt din Jerusalim. El a reușit să strângă în scurt timp o armată de 30.000 de copii și adolescenți creduli și exaltați. Zeci de mii de copii din Franța au luat drumul spre Marsilia acolo unde au fost îmbarcați pe corăbile unor amatori și trimiși spre Egipt. Din păcate o parte din corăbii au fost scufundate de furtuni iar cei care au supraviețuit au fost vânduți ca sclavi. În timpul celui de-al doilea război mondial copiii evrei din Varșovia au intrat primii în lupta împotriva trupelor germane. Aceștia au rezistat eroic în fața trupelor germane dar nu pentru mult timp, membrii trupelor unităților de elită SS ucigându-i fără milă pe copiii transformați în soldați. Acești copii erau căutați și răpiți pentru că sunt ușor de îndoctrinat și de manipulat. Un astfel de copil putea realiza fapte de o cruzime incredibilă fiind convins că totul este o joacă. Copilul îndeplinea cele mai barbare sau absurde ordine fără a renunța. Aceștia erau ideali pentru scopurile războiului deoarece nu se plângeau deloc, nu cereau nici un ban și ascultau ordinele. Din păcate, fetițele, fiind prea mici ca să ajungă sclave sexuale sau prea slabe pentru a deveni soldați erau folosite ca scuturi sau trimise să se plimbe pe terenurile minate. Milităriile pentru copii sunt o provocare pentru normele și reglementările morale existente, care conduc conduita războiului modern. Reintegrarea copiilor soldați și consolidarea păcii sunt probleme cu care se confruntă țările devastate de război. Cu toate acestea, programul conflictelor post-război, exprimate de comunitatea internațională și furnizorii de pace sub-regionali s-au concentrat doar pe problema copiilor soldați și ale atrocitățile lor, fără un program eficient de reconstrucție și pace. Există un sentiment general de viață a copiilor soldați pentru mulți oameni, idei cum ar fi: copii mici care au fost răpiți, copii care și-au ucis părinții, copii care au fost torturați, fete care au fost violate sau copii care au scăpat de sub control din cauza drogurilor și a băuturilor alcoolice.”

,,Impactul războiului în Africa a fost unul foarte mare. William Yule estimează că peste 80% dintre victimele războiului modern sunt femei și copii. Efectul acestor războaie asupra copiilor care sunt uciși, mutilați și exploatați mult mai sistematic, nu a fost niciodată mai devastator ca acum. Copiii sunt afectați direct de violența care le bate la ușa și familile lor. Unii dintre ei implicați activ în luptă sunt plasați pe droguri, acest lucru având consecințe pe termen lung. În unele cazuri băieții au fost obligați sa-și violeze frații, să-și ucidă proprii membrii ai familiei, sau să încalce multe alte valori și norme ale comunității lor. Așadar, deși multe grupuri statale și non-statale încearcă să ia inițiative de a eradica recrutarea copiiilor, 14 țări continuă să aplice această metodă, acest lucru fiind împotriva umanității’’.

Secundo, avem și o societate antică, societatea spartană. În filozofia lor să fii războinic nu era ceva străin și era un mod de viață pentru spartani . “Sparta, un stat militar și autoritar, dorea să pregătească cetățeni care să fie foarte buni soldați. Spartanii credeau în disciplină și duceau o viață simplă, austeră, fiind însă foarte loiali statului. Atât fetele, cât și băieții erau antrenați de mici, astfel încât să devină buni soldați.”

Până la urmă Sparta, fiind o societate militară, n-a mai rămas nimic de pe urma ei, cum ar fi clădiri, filozofii, sau un punct de reper al societății spartane, dar în schimb a rămas în urmă un stil de viață conflictual. Exemplul Spartei se poate aplica și în Africa. Datorită conflictelor de interes, societatea Africana poate să rămână istorie.

“Niciun stat nu trebuie să se amestece cu forța în constituția și conducerea altui stat.” Întrebarea este: de ce niciun stat nu poate interveni în constituția altui stat. În filozofia lui Immanuel Kant, țările nu trebuie să se amestece în problemele altor țări, dar a omis un anumit lucru, și anume că în ziua de azi nu toate statele sunt republicane (democratice). Exemplu: Asia. În Asia întâlnim regimuri totalitare și democrate. Exemplu: Coreea de Nord este o țară comunistă, iar Coreea de Sud este o țară democrată. Dacă Coreea de Sud ar interveni în schimbarea formei de guvernământ în Coreea de Nord ar însemna că un stat republican va schimba constituția Coreei de Nord. Pentru a schimba constituția unui alt stat, este nevoie de o intervenție militară, unde toată lumea va participa. Cât timp există doua state diferite ca formă de guvernare, ele sunt în concurență pentru dominarea altui stat. În viziunea lui Immanuel Kant statele republicane nu declară război altor state, iar țările absolutiste au tendința de a cuceri toate statele din jurul lor. Tocmai din această cauză, Immanuel Kant susține ideea de a elimina armata, însă totul depinde de libertatea statului de a pune în aplicare această filozofie a acestuia.

Viziunea lui John Locke asupra libertății

În filozofia lui John Locke libertatea poate fi descrisă ca o stare de natură și anume o „stare de perfectă libertate și egalitate”. Să comentăm ideea de libertate.

In primis, libertatea prezintă un rol esențial în societate, deoarece datorită ei oamenii pot adopta un anumit tip de comportament. Deși orice om își dorește o stare perfectă de libertate, ea poate creea anumite intrigi în rândul civilizației. Omul trebuie să aibă și o limită, nu doar o stare perfectă de libertate, deoarece oamenii nu pot acționa de unii singuri în permanență, fără un anumit organ de conducere. Dacă oamenii ar simți în permanență această stare perfectă de libertate, s-ar isca niște conflicte care ar conduce la dezorganizarea haotică a tuturor statelor. ”Deși aceasta este o stare de libertate, nu este totuși o stare de permisivitate completă”. Chiar și John Locke consideră că libertatea absolută nu trebuie să fie permisă.

Secundo, în filozofia lui John Locke, el susține ideea de proprietate: „…adaugă munca sa, și, adăugându-i ceva ce este al său, îl face astfel proprietatea sa”. Am ales acest citat de proprietate, în ideea de a susține faptul că libertatea și proprietatea semnifică dreptul oricărui om la viața lui. De exemplu, în Africa, într-un stat oarecare, un om care știe cum să exploateze resursele naturale pentru interesele lui (profit) poate decide viețile oamenilor. Tocmai de aceea are nevoie ca drepturile lui să fie protejate, dreptul lui ca proprietatea să fie protejată, și nu în ultimul rând, are nevoie de stat. În viziunea lui Locke statul este limitat, asta înseamnă că liderul absolutist este limitat cu puterile sale și că omul care deține proprietatea deține monopolul.

„Dar, deoarece acum problema principală în privința proprietății (property) nu este aceea a roadelor pământului sau a sălbăticiunilor ce supraviețuiesc pe aceasta, ci a pământului însuși-cel ce cuprinde și poartă în sine tot restul-cred că este limpede că și proprietatea în sine (property) asupra pământului este dobândită la fel precum cea anterioară. “ Acest citat de John Locke exprimă modul de producție, asta înseamnă că dacă omul deține monopolul pe un anumit mod de producție, acesta poate să dețina monopolul și poate să controleze viața oamenilor și modul de viață a acestora, cu scopul unui profit. Datorită acestui lucru, muncitorul va fi obligat să lucreze pentru o companie care deține monopolul, acesta primind un salariu cât se poate de mic. Datorită acestui lucru, muncitorul va fi obligat să se înroleze în armată și încurajând membrii familiei, în special minorii să intre o dată cu el pentru un profit mai mare. Acest lucru înseamnă că ei vor omorî oameni pentru supraviețuire. Totuși omul este propriul lui arbitru. Cât timp omul va lucra pentru o singură companie, va avea de ales ori să fie sclavul acelei companii, ori să fie liberi prin război.

Concluzie

Opinia mea despre libertate, este că, deși ea este dorită de mulți oameni, ea poate creea intrigi în rândul civilizației (între cetățeni). Consider că cetățeanul simplu, într-o societate, nu poate să primească libertatea absolută față de un alt om sau față de stat. Cu toate acestea, copiii nu trebuie să participe la evenimente de război, sau mai important, aceștia nu pot fi recrutați cu forța. Lipsa locurilor de muncă, implicit a banilor, poate să îndrepte omul spre anumite situații cum ar fi înrolarea în armată. Omul este conștient că nu este bine să omori un om, dar din cauza situației extreme în care se află, acesta va ucide pentru bani. Datorită profitului acumulat de-a lungul luptei, va încerca să-și cheme familia (copiii) pentru un profit mai mare. Așadar, eu nu pot fi de acord cu această situație pentru că eu consider că razboaiele nu sunt niște acte umane.

Referințe bibliografice:

Cărți

1. Immanuel Kant,Scrieri moral-politice,Editura Științifică București 1991 Cap I, p.390,391

2. John Locke,Al doilea tratat despre cârmuire,Scrisoare despre toleranță,Traducere din limba engleză de Silviu Culea,Comentarii de Cătălin Avramescu,Mihaela Czobor și Radu M.Solcan,Editura Nemira,Cap.III,V, p.53,54,68,71

Articole stiințifice

1. War-related experiences of former child soldiers in northern Uganda: comparison with non-recruited youths, Sofie Vindevogel,Maarten de Schryver, Eric Broekaert, Ilse Derluyn

2. Child Soldiers and the Parameters of International Criminal Law, Nina H. B. Jorgensen

Pagină web

3. http://www.scribd.com/doc/145896310/Educatia-Copiilor-in-Sparta#scribd Educația Copiilor în Sparta, realizat de Ghidic Mihaela