Copii cu Adhd

Concluzii

Pentru copii în general este normal să fie activi, energici și exuberanți, să treacă de o acțiune la alta și să acționeze fără să se gândească prea mult, să facă față diferit evenimentelor din jurul lor, scoțând în evidență cu ușurință reacțiile lor emoționale. În unele situații când copiii manifestă un nivel de activitate exagerată față de grupul lor de vârstă, când nu sunt capabili să-și mențină atenția și interesul la fel ca și colegii lor în a-și îndeplini sarcinile care le-au fost date, când nu se pot stăpâni și reacționează spontan, instinctiv nu respectă planuri și planificări pe termen scurt sau lung, sau când le este afectată stima de sine rămân cu mult în urma așteptărilor pentru categoria lor de vârstă.

În funcție de vârstă hiperactivitatea se manifestă prin agitație excesivă, imposibilitatea de a-și păstra poziția mult timp, trec de la o activitate la alta, sunt neîndemânatici, împiedicați, evită orice activitate care solicită atenție, nu finalizează nici jocurile pentru că nu pot fi atenți la reguli. Fiind absolut necesară integrarea școlară, aceștia sunt considerați dificili, pentru că își părăsesc mereu locul în clasă, îi întrerup oricând pe ceilalți copii, vorbesc neîntrebați, în timpul jocului își doresc să iasă în evidență, să domine, uneori existând pericolul să devină agresivi dacă nu sunt ascultați. Chiar dacă, în primii ani de școală rezultatele sunt bune, pentru că sunt spontani du dovadă de istețime în răspunsurilor orale, fiind apreciați atât de colegi cât și de cadrele didactice, sunt săritori la activitățile care necesită multă mișcare lucru care îi face face să fie mândrii de ei.

După studii desfășurate de-a lungul anilor, criteriile diagnostice au evidențiat doar aspectele de hiperactivitate, neglijând caracteristicile care țin de inatenție. La școlarul mare și adolescent caracteristic fiind incapacitatea de a-și susține atenția sau a persista în sarcini, de a-și aminti sau a urma reguli sau instrucțiuni și să reziste distragerii în timpul efectuării sarcinii. Copiii care fac parte din această categorie: au teme incomplete sau cu multe erori, absentează, se izolează de colegi, împrietenindu-se cu copii asemeni lui, ceea ce înrăutățește situația.

În marea majoritate a cazurilor, Copii cu ADHD au dificultăți în a-și face prieteni și a respecta regulile sociale.

În ceea ce privește activitatea școlară rezultatele sunt inițial bune (în clasele mici), apoi mediocre, slabe și foarte slabe datorită deficitului de atenție, și a absenteismului(la unii).

Caracteristic acestor copii este faptul că stima de sine este de asemenea scăzută la copii cu ADHD. Tratarea necorespunzătoare sau netratarea duce la scăderea progresului în procesul de învățare, integrarea socială și stima de sine.

Bibliografie

Mircea T. Tratat de psihiatrie developmentală a Copilului și Adolescentului- vol III 2008