Coperta: Floarea UUIANU [631066]

M. Eminescu
Versuri lirice

Coperta: Floarea ·U·UIANU
Fotografie de Liliana GRECUTehnoredactare: Ana-Maria POPESCU
Edi]ie realizat‘ cu ocazia
anivers‘rii a 150 de anide la na[terea poetului,\n cadrul programuluiEminescu 2000.Cartea apare cu sprijinulMinisterului Culturii
' Editura MUZEUL LITERATURII ROMNEDescrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale
EMINESCU, MihaiVersuri lirice: opera poetic‘ / M. Eminescu. — Bucure[ti:
Muzeul Literaturii Rom~ne, 1999
p.; cm. — (Patrimoniu)
ISBN 973-8031-00-1
821.135.1-1

M. EMINESCU
Versuri lirice
(Opera poetic‘)
Edi]ie \ngrijit‘ de
Oxana BUSUIOCEANU [i Aurelia DUMITRA§CU
Coordonare [i cuv~nt \nainte
Alexandru CONDEESCU
Muzeul Literaturii Rom~ne
Bucure[ti 2000

6 M. Eminescu

7 Versuri lirice
ăăLLUUMMIINNŒŒ DDEE LLUUNNŒŒÒÒ
II.. LLaaddaa ccuu mmaannuussccrriissee
,,La moartea lui Mihai s-au g‘sit 2 caiete groase de dou‘ degete,
unul lung de 30 cm, lat 20, [i altul lung de 25 cm, caiete legate
\n marochin [i fiecare prev‘zut cu dou‘ broa[te de cheie, erau
nescrise. n ele Mihai avea de g~nd s‘-[i scrie pe curat lucr‘rileÒ
Victor Eminescu — (scrisoare din 13 aprilie 1909)
Dorin]a de a-[i transcrie manuscrisele poeziilor \n vederea tip‘ririi lor
\ntr-o form‘ definitiv‘ \ntre coper]ile unui volum g~ndit de el l-a urm‘rittoat‘ via]a pe Eminescu. Pe una din filele p‘strate \n lada sa cu manuscripte,singura martor‘ t‘cut‘ a tuturor fr‘m~nt‘rilor lui, care l-a \nso]itcredincioas‘ pretutindeni \ntreaga-i via]‘, c~t poetul a fost \n deplinast‘p~nire a destinului scrisului s‘u, este notat [i un posibil titlu al volumului:
Lumin‘ de lun‘, versuri lirice (poezii lirice , cum scrisese ini]ial, a fost [ters
\n favoarea acestei ultime formul‘ri mai aproape de viziunea sa, formul‘ cared‘ [i numele edi]iei noastre). Nu i-a fost h‘r‘zit \n lumea asta s‘-[i vad‘\mplinit g~ndul care ar fi dat form‘ etern‘ c‘r]ii [i glas voin]ei sale din urm‘.Pe l~ng‘ potrivnicia vremurilor [i a sor]ii, cu siguran]‘, a contribuit lanerealizarea lui \ns‘[i setea perfec]iunii absolute a versului care-l urm‘reaobsesiv pe poetul ce avea o mult prea \nalt‘ idee asupra tip‘ririi poeziilor\ntr-o carte pentru a nu am~na sisific cristalizarea formei finale, mereu[lefuite, mereu esen]ializate \ntru rostirea adev‘rului poetic, \n ultim‘instan]‘ confundabil [i aidomatic t‘cerii \nfiorate a infinitului alb al paginii.
Ce versuri ar fi cuprins \ntocmai foile caietelor eminesciene, c~te din
poeziile sale ar fi r‘mas \n afara acestora, ce structur‘ ar fi avut poemeleselectate \n volumul editat de autorul \nsu[i, n-o s‘ [tie nimeni vreodat‘. Mul]ieditori str‘duitu-s-au de-a lungul vremii, dup‘ propriile puteri [i fiecare dup‘[tiin]a-i s‘ completeze paginile albe ale c‘r]ii. Primul [i pe c~t omene[te ([icritic) posibil apropiat de viziunea poetului din acei ani ai \nt~iei tip‘riri apoeziilor sale \ntr-un volum a fost Titu Maiorescu. Cincizeci de ani despartacele c‘r]i de
Poesii, scoase constant de Titu Maiorescu \n timpul vie]ii
poetului, de apari]ia primului tom, Poezii antume , al monumentalei edi]ii
na]ionale concepute de Perpessicius. Trecuser‘ deja 30 de ani de c~nd acela[iMaiorescu d‘ruise Academiei, la 25 ianuarie 1902, manuscrisele r‘mase lui,,din a[a numita mea lad‘Ò
1[i \n acest interval un num‘r de edi]ii mai mult
sau mai pu]in critice ap‘ruse \n libr‘rii2st~rnind \ns‘ mai degrab‘ confuzie
1) Mihai Eminescu, scrisoare din 20 octombrie 1884.
2) Perpessicius, Tabloul edi]iilor \n prefa]a la M. Eminescu, Opere , vol.I, Bucure[ti,
1939.

8 M. Eminescu
dec~t lumin~nd impresionantul laborator-tezaur mo[tenit de postumitatea ale
c‘rei prime prospect‘ri [tiin]ifice \ncepeau s‘ dea seama de propor]iile [idimensiunile cu adev‘rat titanice ale melancolicului geniu eminescian.
Exist‘ un destin eminescian al l‘zilor cu manuscrise \n cultura rom~n‘.
Dincolo de accidentele unei anume perioade istorice, fiin]eaz‘ parc‘fatalitatea unui destin al manuscriselor [i, mult prea adeseori, al g~ndurilor cen-au fost deplin transcrise, ci doar \nsemnate \n goana [i noaptea timpului
3. Al
operelor [i al capodoperelor ce-au fost doar visate de creatori, nea[ezarea [ivr‘jm‘[ia vremurilor, potrivnicia ursitei, scurtimea vie]ii, vreun demon intimal surp‘rii zidirilor mereu \ncepute, ca \ntr-o m‘n‘stire dinl‘untru a unuifoarte na]ional me[ter Manole ([i de unde at~tea Ane?), sau toate \mpreun‘,ned~nd r‘gazul necesar autorilor lor s‘-[i duc‘ la bun sf~r[it vastele proiecte,nu pu]ine, de ale c‘ror dimensiuni ciclopice, vorba cronicarului, ,,se sparieg~ndulÒ. Adev‘ratul Muzeu al culturii rom~ne[ti ar trebui f‘cut din goluri [idin plinuri, din prezen]e [i din absen]e. Al‘turi de operele \ncheiate ar trebuil‘sate spa]ii expozi]ionale, descrise [tiin]ific, ca \n reconstituirile uneiarheologii a virtualului, pentru ceea ce ar fi fost literatura [i arta rom~neasc‘,dac‘ visurile arti[tilor s‘i s-ar fi \mplinit \ntocmai. n edi]iile critice din mariino[tri autori, niciuna, vai! definitiv \ncheiat‘ — cu excep]ia edi]iei na]ionale,,EminescuÒ \nceput‘ de Perpessicius \n 1933, continuat‘ [i terminat‘ decercet‘torii Muzeului literaturii rom~ne p~n‘ \n 1994, o edi]ie \ntins‘ deci peanii unei jum‘t‘]i de secol — ar trebui marcate [i adnotate toate acestehimerice [i totu[i at~t de vii \n min]ile creatorilor lor construc]ii imaginareale scrisului rom~nesc. Al‘turi de prezenta M‘n‘stire a Arge[ului, ar trebuip‘strat, dup‘ toate normele muzeale [i locul m‘n‘stirii absente, proiectate deme[terii lui Manole, vizit~ndu-se [i el cu aceea[i pietate ca f~nt~na de unde\ncepe [i se sf~r[e[te legenda.
Neam de iconari [i de cioplitori \n lemn cu voca]ia osmotic‘ a echilibrului
natural [i cumin]enia dreptei m‘suri \naintea eternit‘]ii cosmice, rom~nii auaspira]ia monumentalului, pl‘nuind mereu construc]ii urie[e[ti, pe care minteaabia poate s‘ le \ncap‘. La umbra verde a lemnului integrat ciclurilor mitice alelumii, din sfioasele bisericu]e, fie ele [i cu \nalte turle maramure[ene, care-laduc pe Dumnezeu \n prispa caselor [i-n marginea ogoarelor, unde omul culegece spune c‘ seam‘n‘, me[terul rom~n se g~nde[te la catedrale de piatr‘ [i
3) ,,Luam din c‘r]ile †anticvarului‡ tot ce-mi p‘rea mai bizar [i mai fantastic [i venind
apoi acas‘, citeam [i transcriam \ntr-un caiet numit fragmentarium toate pasajele ce-mipl‘cea. (…) Noaptea, dup‘ ce astupam soba, citeam [i traduceam spre propria mea pl‘-cere ceea ce am spus mai sus. Apoi stingeam lum~narea [i scriam iute prin \ntuneric \nfragmentarium tablourile sau viziunile ce-mi treceau prin minte. Ast‘zi, r‘scolind prinh~rtii, g‘sesc acest fragmentariumÒ. (M. Eminescu,
Opere , vol.XVI, Bucure[ti, 1989)

9 Versuri lirice
viseaz‘ la geometria orgolioas‘ a marmurei din forumuri, temple [i arcuri de
triumf imperiale, sfid~nd zadarnic trecerea timpului. Mae[tri ai genului scurt,ascult~nd bucuro[i baladele fantastico-eroice care le atest‘ mitic vechimea peplaiurile unde tr‘iesc de c~nd se [tiu, n‘scu]i o dat‘ cu lumea, ori \ng~n~nd cujale [i tainic‘ voluptate a nostalgiei raiului, la gura c‘ruia i-a a[ezat vrereaDomnului, ,,pove[ti [i doine, ghicitori, eresuriÒ, rom~nii ajun[i scriitori aureveria epopeilor grandioase, proiect~nd cronici fabuloase, teorii enciclopedice,filozofii universale, sisteme atotcuprinz‘toare, enorme comedii umane, C‘r]iale neamului. Cantemir, Sadoveanu, Blaga, Rebreanu, Iorga, P~rvan, C‘li-
nescu aproape c‘ au reu[it. Al]ii, precum Creang‘, Caragiale, Odobescu,Arghezi, Bacovia, de pild‘, au [tiut c‘ monumentalul nu e o chestiune destrict‘ dimensiune. §i totu[i, nu exist‘ scriitor rom~n important \n a c‘rui la-d‘ de manuscrise, imaginar‘ au ba, s‘ nu se afle ascunse proiectele extraor-dinare ale unor C‘r]i ce n-au fost scrise niciodat‘. Din acest punct de vedere,lada eminescian‘ este exemplar‘, iar umbra destinului ei, al nostru, apas‘ tra-gic‘ [i majestuoas‘ asupra Muzeului literaturii rom~ne, \n biblioteca sa cuplinuri [i goluri, pe rafturile c‘reia, \n sec]ia ,,Literatura marilor clasiciÒ lalocul de cinste st‘ monumentala edi]ie na]ional‘ Eminescu.
Anul 1933 se cuvine a fi amintit aici \ntre datele providen]iale din desti-
nul sinuos [i tumultuos al edit‘rii operei celui ce, al‘turi de Br~ncu[i,Enescu, Iorga, Blaga, ne poate reprezenta ca na]iune \ntemeiat‘ \n ,,parla-mentulÒ spiritual, at~t de selectiv prin criterii valorice, al umanit‘]ii. Esteanul \nt~lnirii decisive a lui Perpessicius, viitorul director fondator al Muze-ului literaturii rom~ne [i al revistei ,,ManuscriptumÒ, cu universul manuscri-selor eminesciene. La acea dat‘, Dumitru Panaitescu-Perpessicius, pe atunciprofesor de liceu \n Bucure[ti (un titlu absolut onorant \n acele vremuri aledemnit‘]ii noastre interbelice) n‘scut la Br‘ila cu 42 de ani \n urm‘, veteranal primului r‘zboi unde, prezent pe c~mpurile de b‘t‘lie \n luptele pentrure\ntregirea neamului, \[i pierduse mobilitatea unui bra], critic, istoric [i cro-nicar literar \ntrutotul stimabil, a primit din partea editorului Ciornei ofertatentant‘ (o ,,sponsorizareÒ sub forma unei burse pe [ase luni [i a unei case \nBucure[ti — o, ce vremuri de aur ale edit‘rii [i pre]uirii scripturilor [i culturiirom~ne[ti!) de a scoate \ntr-un mic r‘stimp o edi]ie complet‘ Eminescu.Perpessicius, cu seriozitatea sa at~t de pu]in ,,na]ional‘Ò, dup‘ semnarea con-tractului, s-a pus pe treab‘, lu~nd drumul zilnic (menit lui, f‘r‘ s‘ [tie, deatunci p~n‘ la sf~r[itul vie]ii) al bibliotecii Academiei, unde a deschis tot maiaplicat [i mai \ncet lada cu manuscrise, \n]eleg~nd repede c‘ nimic nu poatefi grabnic \n aceast‘ \ntreprindere cultural‘ care devenea tot mai evidentpentru el o misiune mai \nalt‘ a edit‘rii operei lui Eminescu spre a o redadeplin spiritualit‘]ii neamului s‘u, confruntat astfel cu con[tiin]a sa de sine.

10 M. Eminescu
Spre cinstea lui [i [ansa culturii rom~ne, odat‘ cu revela]ia con]inutului
,,cuf‘ruluiÒ eminescian ascuns \n ,,haosulÒ celor 44 de caiete legate de bi-bliotecarii Academiei a[a cum le-au primit de la Maiorescu ([i cum probabille ]inuse [i poetul, h‘r‘zite mereu ,,revizuirilorÒ periodice [i nu ordonate spretip‘rire) Perpessicius a avut t‘ria s‘ anuleze contractul ini]ial, cu toate avan-tajele lui, a \napoiat banii [i a \nceput dup‘ metoda istoric‘, \ncurajat [i deAlexandru Rosetti, coordonatorul editurii Funda]iilor Regale, s‘ lucreze be-nedictin la o edi]ie critic‘, integral‘ [i [tiin]ific‘ a totalit‘]ii scrierilor luiMihai Eminescu, monument editorial care s‘ \ndeplineasc‘ dezideratul na-]ional, formulat \nt~ia oar‘ de Nicolae Iorga, de a se tip‘ri ,,orice r~nd dinEminescuÒ.
Dup‘ [ase ani de munc‘ asidu‘, str‘b‘t~nd, cu o trud‘ pe care cei ce nu
cunosc labirintul textual al l‘zii eminesciene nici nu [i-o pot m‘car imagina,cele 9.000 de pagini manuscrise, Perpessicius public‘ \n 1939 la EdituraFunda]iilor Regale primul volum al edi]iei na]ionale Eminescu:
Poeziile ti-
p‘rite \n timpul vie]ii4. A urmat, p~n‘ \n 1963, tip‘rirea, la diverse intervale
de timp a \ntregii opere poetice5\nso]ite de un formidabil [i fundamental apa-
rat critic, devenit indispensabil cercet‘torului universului eminescian (de[i,s‘ recunoa[tem, numai speciali[tii se pot orienta convenabil \n aceast‘ lumehalucinant‘ a notelor [i variantelor care \ncadreaz‘ fastuos [i necesar crista-lele versurilor poetului, chiar [i pe cele mai m‘runte, a[chii din prelucrareadiamantului).
Dup‘ 30 de ani de aplecare rodnic‘ asupra dificult‘]ilor scrisului
eminescian, cel destinat suferin]ei (aceasta semnifica pseudonimul t~n‘ruluipoet [i critic, Perpessicius); care aproape \[i pierduse bra]ul \n marele r‘zboi,aproape c‘ \[i va pierde, \n aceast‘ f‘r‘ de prihan‘ lupt‘ cu descifrarea ma-nuscriselor cercetate, vederea. Pe pragul de a orbi, la sf~r[itul edit‘rii ultimu-lui volum al poeziilor (
Literatura popular‘ , 1963) Perpessicius, dup‘ ce d‘ \n
acela[i an la Editura Minerva o edi]ie de Opere alese, simplificat‘ \n ceea ce
prive[te marele corp al notelor, cvasi-complet‘ \ns‘ \n privin]a corpusuluisemnificant al poeziilor, pe care \l consider‘ ,,testamentulÒ [tiin]ific al uneiactivit‘]i de cercetare filologic‘, critic‘ [i istoric‘ \ntins‘ pe durata a treidecenii, adreseaz‘ o scrisoare deschis‘ editorului din anul 2000. n ea,
4) Vladimir Streinu, ,,A[a cum s-a f‘ptuit e monumentul cel mai f‘los al culturii
noastre, al poeziei, al criticei [i al artei tipografice \n acela[i timpÒ.— \n volumul
Eminescu , Ia[i, 1989.
5) Dup‘ apari]ia primului volum ritmul de apari]ie a fost inegal: volumul II \n 1943 [ivolumul III \n 1944 (poeziile antume), volumele IV [i V \n 1952 [i respectiv 1958(poeziile postume), \n 1963 volumul VI (literatura popular‘).

11 Versuri lirice
regret~nd c‘ o singur‘ via]‘ de om nu este suficient‘ pentru a duce la cap‘t
proiectul acestui monument al culturii rom~ne, pe care \l g~ndise \n 18volume, Perpessicius se \ndoie[te cu o amar‘ sinceritate de posibilitatea\ncheierii \naintea anului 2000 a edi]iei integrale din care el realizase numaiprima parte (o treime) cea mai important‘, desigur, cea dedicat‘ poeziei,oper‘ fundamental‘ care-l [i consacr‘, \n definitiv, pe Eminescu \n chipabsolut drept scriitorul nostru na]ional. Perpessicius [tia prea bine, canimeni altul, c‘ \n afar‘ de impresionanta oper‘ publicistic‘, adev‘rat‘,,carte de \nv‘]‘turiÒ pentru neamul s‘u, a[a cum [i-l imagina poetul \narticolele lui majoritar tip‘rite \n paginile
Timpului \n vremea gazet‘riei
sale ardente [i epuizante, \n grija editorului viitor r‘m‘sese din lada cumanuscrise de transcris, adnotat [i editat un num‘r uria[ de texte inedite,at~t literare propriu-zis, \n proz‘ [i versuri (teatru), c~t [i filozofice,[tiin]ifice, politice, economice, de cugetare social‘, \nsemn‘ri de lectur‘,scrisori, note, traduceri, acel \ntreg ,,
fragmentarium Ò, lucru aproape
imposibil de realizat prin eforturile unui singur cercet‘tor, oric~t de devotatdescifr‘rii manuscriptelor eminesciene.
Previziunile epistolare din 1963 ale marelui editor p‘reau o vreme pe
cale a se \mplini, c‘ci mai mult de un deceniu [antierul vastei edi]ii a fostp‘r‘sit, nelipsind chiar unele \ncerc‘ri de demolare venite din partea acelor,,continuatoriÒ cu tenta]ia tipic autohton‘ a unui ve[nic \nceput propriu, ne-gator \nd~rjit al ceea ce au realizat ceilal]i, \nainta[ii. I-a fost menitMuzeului literaturii rom~ne s‘ \ndeplineasc‘ visul directorului s‘u fondator.Adjunctul acestuia, Alexandru Oprea, devenit director al institu]iei dup‘dispari]ia mentorului, a avut \n 1976 meritul [i curajul de a g‘si solu]iacontinu‘rii \n acele vremuri a edi]iei Perpessicius: a organizat \ntre sec]iilemuzeului un ,,colectiv EminescuÒ compus din doi eminen]i cercet‘torieminescologi, unul istoric literar, Dimitrie Vatamaniuc, cel‘lalt un filologerudit, Petru Cre]ia, \n jurul c‘rora a activat o echip‘ de muzeografispecializa]i \n transcrierea textelor, dintre care amintim (\n ordinealfabetic‘) pe Oxana Busuioceanu, Simona Cioculescu, Anca Costa-Foru,Claudia Dimiu, Aurelia Dumitra[cu, Eugenia Oprescu [i Alexandru Surdu,ca [i la fiecare volum c~]iva colaboratori externi pentru diverse domenii.ntre 1976 [i 1994, deci \naintea sorocului din scrisoarea \ntemeietorului ei,ce se \mpline[te acum, edi]ia a fost terminat‘, cele zece volume de proz‘,teatru, publicistic‘, coresponden]‘ ca [i cel cuprinz~nd
Fragmentarium [i
Addenda ap‘r~nd, nu f‘r‘ dificult‘]i [i peripe]ii, de-a lungul anilor la
Editura Academiei, unde se tip‘riser‘ dup‘ 1944 [i volumele de poeziipostume [i folclorice \ngrijite de Perpessicius. Este singura edi]ie integral‘

12 M. Eminescu
dus‘ la bun sf~r[it a \ntregii opere a unui scriitor rom~n, poetul na]ional al
rom~nilor de pretutindeni6, Mihai Eminescu.
Edi]ia de fa]‘ a poeziilor eminesciene cu care Muzeul literaturii rom~ne
\nt~mpin‘ editorial anul 2000, an ,,EminescuÒ [i an al Jubileului cristic,beneficiaz‘ at~t de versurile din primele volume ale marii edi]ii, c~t [i depublicarea \n ultima lor form‘ a cercet‘rilor marelui eminescolog \n edi]ia adoua , rev‘zut‘ de el pentru tipar, \n trei volume ,,M.Eminescu,
Opere alese Ò
ap‘rut‘ la Editura Minerva \n 1973 dup‘ moartea lui Perpessicius. Am\ntocmit-o urm~nd \ndeaproape \ndemnul [i \nv‘]‘turile lui Petru Cre]iac‘tre urma[ii s‘i eminescologi
7[i bizuindu-ne totodat‘ pe experien]a practic‘
\n lucrul pe manuscrisele eminesciene a dou‘ dintre fostele sale colaboratoa-re \n acel de glorioas‘ amintire ,, colectiv EminescuÒ al muzeului, Oxana Bu-suioceanu [i Aurelia Dumitra[cu. Textele din prezentul volum, ca [i dat‘rilelor sunt cele stabilite de Perpessicius, cu unele corec]ii de lectur‘ realizate(sau acceptate) de continuatorii proiectului s‘u din cadrul echipei muzeuluicoordonate din punct de vedere filologic din 1976 de Petru Cre]ia. Diferen]afa]‘ de organizarea clasicei edi]ii academice vine \n principal din considera-rea irelevant‘ pentru devenirea interioar‘ a operei eminesciene, din perspec-tiv‘ actual‘, a criteriului ,,tipograficÒ, absolutizat de Perpessicius [i discipo-lii s‘i necondi]iona]i, al dicotomiei
antum/postum \n ceea ce prive[te tip‘ri-
rea poeziilor. F‘r‘ a nega semnifica]ia editorial‘ a apari]iilor \n publica]iiledin timpul vie]ii scriitorului a textelor definitivate pentru tipar la un momentdat de c‘tre autor, credem c‘ avem suficiente motive s‘ renun]‘m, \n cazullui Eminescu, la dictatura acesteia, acum la 150 de ani de la na[terea poetuluicontemporan cu Baudelaire, Mallarme, Verlaine, [i dup‘ aproape un secolde avangard‘ [i de experiment poetic (modern/postmodern) ce au pus \ndiscu]ie nu at~t literatura, c~t formele ei de vie]uire literaturizate — neg~ndcapodopera [i perfec]iunea ei formal‘ \n favoarea tr‘irii pure a poemului, a
6) Mircea Eliade, Eminescu: ,,Deasupra tuturor gloriilor efemere [i de[ert‘ciunilor
legate de patimile noastre omene[ti, un singur punct r‘m~ne fix, necl‘tinat de nici ocatastrof‘ istoric‘: geniul. (…) Orice s-ar \nt~mpla cu neamul rom~nesc, oric~te dezastre[i suferin]e ne-au mai fost urzite de Dumnezeu, nici o armat‘ din lume [i nici o poli]ie,c~t ar fi ea de diabolic‘, nu va putea [terge
Luceaf‘rul lui Eminescu din mintea [i din
sufletul rom~nilor. n dragostea neamului rom~nesc pentru cel mai mare poet al s‘u sedeslu[e[te setea de nemurire a comunit‘]ii \ntregi (…) Neamul rom~nesc simte c‘ [i-aasigurat dreptul la ,,nemurireÒ mai ales prin crea]ia lui Mihai Eminescu. §i, c~t timp vaexista, undeva prin lume, un singur exemplar din poeziile lui Eminescu, identitateaneamului nostru este salvat‘.Ò (
Uniunea Rom~n‘ , 1949, reluat \n volumul mpotriva
dezn‘dejdii , Bucure[ti, 1992)
7. ,,Viitoarea edi]ie va trebui s‘ cuprind‘ toate poeziile scrise de Eminescu \n ultimaversiune existent‘ a fiec‘rei poezii [i \n ordinea cronologic‘ a acestor ultime redact‘ri.Ò(Petru Cre]ia,
Testamentul unui eminescolog, Bucure[ti, 1998)

13 Versuri lirice
\nc‘rc‘turii existen]iale a actului literar [i a nedes‘v~r[irii lui canonice [i
calofile, ca o chez‘[ie a autenticit‘]ii sale absolute (nu e oare [i aici Eminescu\n felul lui un \ntemeietor de limb‘ rom~n‘, premerg~ndu-l cu c~]iva ani peteoreticianul european al ,,tr‘iriiÒ —
Erlebnis — Wilhelm Dilthey8, \n al s‘u n
zadar \n colbul [colii din 1881: ,,Ci tr‘ie[te, chinuie[te/§i de toate p‘time[te/
§-ai s-auzi cum iarba cre[te.Ò)
Nu este singura diferen]‘ \n structurarea versurilor c‘r]ii fa]‘ de edi]ia de
baz‘. Nu am putut prelua din concep]ia ordonatoare a lui Perpessicius nici\mp‘r]irea poemelor eminesciene, ce ni se pare for]at‘, \ntr-o sec]iune final‘separat‘,
Poeme originale de inspira]ie folcloric‘, nici cea \n Anexe la
fiecare volum dup‘ un criteriu valoric (?) subiectiv [i aleatoriu, unde mareleeditor a trecut poeziile ce i s-au p‘rut lui de un caracter ,,ocazionalÒ maipregnant [i mai pu]in realizate estetic, \nc‘lc~nd astfel tocmai principiulistoric ini]ial al propriei sale \ntreprinderi. n aplicarea unei viziunicronologice pentru a publica acum opera poetic‘ eminescian‘ am fost\ncuraja]i, de bun‘seam‘, de existen]a temeinic‘ a edi]iei lui D. Mur‘ra[u din1982 scoas‘ la Editura Minerva (care pe l~ng‘ dat‘rile [i notele propriip‘streaz‘ \nc‘ ,,segregareaÒ versurilor de inspira]ie folcloric‘ [i creeaz‘ unamplu capitol final de ,,traduceri [i prelucr‘riÒ unde totu[i nu figureaz‘, depild‘, problematica
La steaua ), ca [i de mai pu]in cunoscuta temerar‘ \ncer-
care a lui Al. Piru din 1993, la Editura Vlad & Vlad din Craiova, de a tip‘ritextele \n [ase volume de versuri or~nduite dup‘ perioadele crea]iei poetului.Am optat deci \n alc‘tuirea acestei edi]ii ,,nemuzealeÒ a Muzeului literaturiirom~ne de azi, care se adreseaz‘ cititorului de poezie obi[nuit din anul 2000,beneficiind [i de direc]iile deschise de cei doi editori ai poeziilor luiEminescu ulteriori ,,momentului (monumentului) PerpessiciusÒ, pentrucriteriul viu [i unic al succesiunii anilor crea]iei eminesciene, indiferent dac‘ea a fost publicat‘ antum sau postum, alc‘tuire capabil‘, consider‘m, s‘surprind‘ \n expresia ei nelini[tea ce \nsufle]e[te turnarea \n forma tot maiadecvat‘, mai exact‘, a p‘timirii poetice, d~nd o imagine dinamic‘ c~t maifidel‘ \n mi[carea ei de motive, forme [i armonii, a devenirii versurilor [i aevolu]iei poeziei unui autor care nu [i-a tip‘rit el \nsu[i nici o carte \n timpulvie]ii. C‘ci ne\ndoios de o evolu]ie uluitoare este vorba \n ace[ti at~t depu]ini 16 ani de activitate literare, care despart debutul romanticuluiadolescent de maturitatea deplin‘, iubitoare a clasicit‘]ii, a \nc‘ t~n‘ruluiscriitor, cr~ncen \ntrerupt‘ la v~rsta cristic‘ de 33 de ani.
8) Alexandru Piru: ăEminescu practic‘ aici filozofia din Einleitung in die Geistes-
wissenschaften (1883) pe care \ns‘ n-a cunoscut-o [i pledeaz‘, ca Dilthey, pentru con-
ceptul de ˙tr‘ire¨ dezvoltat \n Das Erlebnis und die Diethtung din 1908.Ò (Eminescu
azi,Bucure[ti, 1993)

IIII.. ,,,,NNuu ccrreeddeeaamm ss‘‘–nnvv‘‘]] aa mmuurrii vvrrooddaatt‘‘ÒÒ
Pe c‘i b‘tute-adesea vrea mintea s‘ m‘ poarte.
S-asam‘n \ntre-olalt‘ via]‘ [i cu moarte.Ò
Se bate miezul nop]ii
Lada cu manuscrise cuprinde \n incandescen]a ei magmatic‘, \ncremenit
ca \n vitrina unui muzeu viu al scrisului eminescian dinaintea ceasului acelaal verii lui 1883 c~nd resorturile prea \ncercate ale min]ii poetului au cedat,un document de existen]‘ cople[itor comparabil ca universalitate adeschiderii doar cu \nsemn‘rile lui Leonardo. Pentru rom~ni, Eminescu st‘,ca ,,om deplin al culturiiÒ noastre, cum nu a ostenit \ntreaga via]‘ s‘ o spun‘C. Noica, \n acela[i rang cu Goethe pentru germani. Numai anii pu]ini aivie]ii [i \nc‘ [i mai pu]ini cei ai crea]iei l-au \mpiedicat ca din geniu poeticna]ional s‘ devin‘ un titan al spiritului universal, precum marii creatoritutelari din alte limbi europene. n schimb, intensitatea supraomeneasc‘ aarderii pe rugul vie]ii [i a schimb‘rii ei \n ,,cuvintul ce exprim‘ adev‘rulÒ l-apus — asemeni unor Nerval, Novalis, Poe ori contemporanul s‘u Rimbaud, decare-l despart numai barierele limbii — la r‘d‘cina acelui pariu existen]ialtotal care a n‘scut poezia lumii moderne. C‘ci setea de absolut poart‘ \nsecolul nostru chipul obsedant al c‘ut‘rii cu orice pre] [i suferin]‘ aautenticit‘]ii. Martor al at~tor experien]e limit‘ ale umanit‘]ii \n care omul,mai mult victim‘ dec~t eroul propriei istorii, a fost exilat din unicitateaireductibil‘ a fiin]ei \ntr-o existen]‘ alienant‘, secolul al XX-lea a redesco-perit pentru ,,sineleÒ uman, o dat‘ cu poezia lirismului existen]ial, func]iaexisten]ial‘ a scrisului ca act al autenticit‘]ii tr‘irii, implic~nd toate straturilecon[tiente [i obscure ale fiin]ei. Poezia, care din secolul trecut devenise omodalitate de existen]‘, acum este privit‘ ca existen]‘ \ns‘[i, pun~nd \n jocnu at~t intimit‘]ile afective ale individului, nici obiectivarea eului abstract,c~t biografismul exemplar al omului confruntat cu propriul s‘u destin \nc‘utarea esen]ei sale. Unde s‘ g‘se[ti expresia autentic‘ a condi]iei umane\ntr-o lume care i-o pune mereu \n discu]ie dac‘ nu \n aceast‘ poezie a ade-v‘rului fiin]ei concrete, experiment integral de via]‘ \n care Eminescu prinpoezia sa, cea a iubirii mai ales, a fost mai mult dec~t un precursor?!
Din aceast‘ perspectiv‘ inversat‘ a timpului, care face din ,,moderni
precursori ai clasicilorÒ, imaginea emblematic‘ a[ezat‘ ast‘zi la \nceputulc‘ii ce str‘bate codrul de simboluri eminescian este mai pu]in cea din at~t decunoscuta [i \n [coal‘ \nv‘]at‘ pe de rost de un veac \ncoace strof‘ a soarteigeniului [i a iubirii sale pe p‘m~nt din finalul grandios [i hieratic nu lipsit de14 M. Eminescu

15 Versuri lirice
un amar dispre] existen]ial al Luceaf‘rului : ,,Tr‘ind \n cercul vostru str~mt/
Norocul v‘ petrece,/ Ci eu \n lumea mea m‘ simt/ Nemuritor [i receÒ, c~tabisala rostire a dilemei condi]iei umane din versul cu care se deschide
Oda
– \n metru antic : ,,Nu credeam s‘-nv‘] a muri vrodat‘Ò.
nc‘ \nainte de mijlocul secolului, mari poe]i ca Tudor Arghezi [i Ion
Barbu se ar‘tau interesa]i \n descifrarea operei eminesciene mai mult deavatarurile eterne ale omului dec~t de cele ,,vremelniceÒ, databile estetice[te,ale geniului romantic. Plin‘ de t~lcuri pentru aceast‘ schimbare deparadigm‘ este [i \nt~lnirea \nt~mpl‘toare — dar ce e oare \nt~mpl‘tor \ntr-oursit‘ poetic‘ — dintr-o sear‘ a anului 1953, sub plin‘ ocupa]ie sovietic‘, adoi dintre reprezentan]ii de v~rf ai unor importante genera]ii artisticerom~ne[ti ale secolului, una exclus‘ atunci din scena literar‘, cealalt‘\nt~rziat‘ \n a-[i face intrarea \n public: Ion Barbu [i Nichita St‘nescu.Brusc, cum \[i amintea t~n‘rul ce ucenicea \nc‘ pe versurile maestrului,bardul matematician le comunic‘ \n stilu-i paradoxal [i infailibil junilorscriitori afla]i \n mut‘ admira]ie c‘
Luceaf‘rul, asemeni acelor m‘re]e
tablouri renascentiste cu culorile \ntunecate de patina trecerii timpului,cuprinde prea multe chipuri \n el pentru a se constitui \ntr-un portret obsesiv.§i, ca pentru a-[i \nt‘ri afirma]ia, d‘du glas propriei preferin]e, recit~ndauditoriului uluit
Od‘ — \n metru antic.
Ulterior, pe urmele lui Ion Barbu, dar din alte motiva]ii, \ntreaga
genera]ie neomodernist‘ a momentului Ô68 va considera versul prim al Odei
drept cel mai profund al literaturii rom~ne, Nichita St‘nescu dezvolt~nd \njurul lui o \ntreag‘ ,,metafizic‘ a crea]ieiÒ ca mod de supravie]uire a fiin]eidup‘ moarte prin cuv~ntul poetic. Nu [tia, din c~te cunoa[tem, c‘ [i aiciEminescu printr-un scurt poem \n vers liber de la 20 de ani,
Numai poetul,
fusese nu numai un precursor, ci chiar \ntemeietor la noi al acestei sui-generis ontologii lirice: ,,Lumea toat‘-i trec‘toare,/ Oamenii se trec [i mor/Ca [i miile de unde,/ Ce un suflet le p‘trunde,/ Treier~nd necontenit/ S~nulm‘rei infinit.// Numai poetul,/ Ca pas‘ri ce zboar‘/ Deasupra valurilor,/Trece peste nem‘rginirea timpuluiÒ.
Autoportretul eminescian \n care eros [i thanatos se \ntrep‘trund \n des-
tinul omenesc p~n‘ la a nu mai putea fi deosebite, turnate cum sunt \n per-fecta form‘ antic‘ a
Odei , \l tulbur‘, s-ar p‘rea, pe cititorul actual mai mult
dec~t fresca \nfiorat‘ de ad~nca t‘cere a singur‘t‘]ii cosmice a geniului ne-muritor, care nu-[i poate afla niciodat‘ fericirea, via]a fiind durat‘, pierdere,destr‘mare, imperiu al clipei ferice [i totodat‘, cu fiecare clip‘ ce trece,aduc‘toare de triste]e [i spaim‘ a mor]ii. Mulajul luat pe viu acutei st‘ri despirit a momentului, chiar deformat expresionist de zbaterea clipei dar cu at~tmai autentic, prevaleaz‘ astfel asupra viziunii clasice regiz~nd omniscient

16 M. Eminescu
polifonia vocilor lirice desprinse din fluxul temporal. Adev‘rului etern
lumin~nd clipa \i este preferat adev‘rul clipei prin care str‘bate eternitatea.Dou‘ moduri de a pune aceea[i \ntrebare universului. ,,Nu credeam s‘-nv‘]a muri vrodat‘Ò: \n dialogul milenar al umanit‘]ii, versul acesta de odes‘v~r[it‘ [i zguduitoare simplitate a asum‘rii destinului este forma cult‘cu care se adreseaz‘ lumii ciobanul
Miori]ei . Ontologic, el r‘spunde la ceea
ce ar p‘rea f‘r‘ de rostul firii atunci c~nd omul se afl‘ infinit de singur\naintea neantului.
Cercet‘rile biografice din ultimul p‘trar al veacului au acreditat ipoteza
9,
seduc‘toare pentru gustul [i f‘r‘ prejudec‘]ile acestui fin de sicle care a
consumat toate ,,…ismeleÒ modernit‘]ii, a (pre)[tiin]ei t~n‘rului poet asuprafatalit‘]ii bolii incifrate \nc‘ de la na[tere \n genele corpului s‘u.Extraordinarul vers al
Odei are astfel acoperirea unui abis de suferin]‘
moral‘ anterioar‘ [i mult mai puternic‘ \n con[tiin]a poetului fa]‘ de dataapari]iei durerilor atroce care, dup‘ aceea, \i vor tortura la intervale tot maidese capul [i corpul, abis \ntrez‘rit uneori, crede George Munteanu printrer~ndurile poeziei eminesciene: ,,Dac‘ tu [tiai problema astei vie]i cu carelupt/Ai vedea c‘ am cuvinte pana chiar s‘ o fi ruptÒ. Cum e firesc, versurilep‘streaz‘ \ntreag‘ ambiguitatea sensurilor poemului, deschis nem‘rginitinterpret‘rilor, ca \n
Scrisoarea II, ori \n versurile \nchinate Bucovinei de
adolescentul de 16 ani (,,Numai l~ng‘ s~nu-]i geniile rele/ Care-mi desc~nt‘firul vie]ii mele,/ Parc‘ dormita;/ M‘ l‘sar‘-n pace, ca s‘ c~nt \n lume,/ S‘-mivisez o soart‘ m~ndr‘ de-al meu nume/ §i de steaua meaÒ) neconfirm~nd, s-arspune, dar nici infirm~nd ipoteza plin‘ de dramatism a ultimului s‘u biografde seam‘. n schimb, ea poate p‘rea verosimil‘ \n lumina unor pasagii clar-obscure din scrisorile din str‘in‘tate ale poetului, cea din 1873 de pild‘:,,Nevoind nici s‘-mp‘rt‘[esc soarta fra]ilor mei risipi]i prin str‘ini, nici s‘adaog la lipsa lor, am decis s‘ m‘-ntorc \n ]ar‘ peste c~t‘va vreme [i s‘ m-arunc \n valurile vie]ii practice. Mi-e indiferent cum — eu [-a[a nu mai pot fifericit \n lume. (…) Voi s‘ reintru \n nimicnicia din care am ie[itÒ.
S‘ fi \n]eles oare de atunci poetul c‘ soarta \i era pecetluit‘? Mo[tenit‘
prin ,,p‘rin]ii din p‘rin]iÒ, boala necru]‘toare [i inavuabil‘ \n secolul trecut,care-i va \ngenunchia pe r~nd fra]ii sortindu-i unor mor]i n‘prasnice iar pesora sa Harieta condamn~nd-o de mic‘ la calvarul purt‘rii unui greoi aparatpentru handicapa]ii ologi, s‘ fi fost teribilul secret al tragicei sale familii?!At~t de t~n‘r, Mihai descifrase deja \n simptomele unor suferin]e comune,aparent banale, ce se ]in lan] de el, primele semne ale \ngrozitoarei maladiiereditare care cu timpul \i va ataca \n func]ionalitatea sa biologic‘ acest trup
9. George Munteanu, Hyperion. Via]a lui Eminescu, Bucure[ti, 1973.

17 Versuri lirice
al s‘u neobi[nuit de viguros [i cu at~t mai apt pentru chinuri, distrug~ndu-i
lent, — ca \n versurile premonitorii ale Scrisorii a IV-a — organele vitale, f‘r‘
a-i conferi vreodat‘ pacea uit‘rii de sine ca unui Hšlderlin ori Lenau,dimpotriv‘, arunc~ndu-l \n cea mai neagr‘ disperare a unei lucidit‘]i sterile,con[tiente p~n‘ la moarte de pierderea harului creator, geniul poetic.Asemeni celorlal]i Eminoviceni, ca [i cei din vechiul neam al Iura[cilor,poetul p‘str‘ cu str‘[nicie taina care nu era numai a sa, purt~ndu-[i \ntr-ot‘cere deplin‘ povara vie]ii. Nici cei mai apropia]i prieteni n-au aflat, dincolode discre]ia des‘v~r[it‘ a versurilor sale lirice, c‘ la v~rsta c~nd te sim]inemuritor, el \n]elesese ceea ce al]ii ajung s‘ [tie cu limpezime ceva mait~rziu, iar mul]i niciodat‘: c‘ suntem condamna]i de la na[tere, prin via]‘, lamoarte. Iar lui absurda instan]‘ \i acordase un termen foarte scurt pe careavea grij‘ s‘ i-l aminteasc‘ mereu: noi dureri se adaug‘ celor vechimartiriz~ndu-i trupul, tot mai grele \ncerc‘ri se abat asupra familiei\ndoliindu-i sufletul. Pentru cel ce voia s‘ \n]eleag‘ temeiurile firii, maisumbr‘ \nc‘ dec~t perspectiva mor]ii, era cea a pierderii limpezimiicugetului c~nd stihiile biologice aveau a r‘bufni definitiv: ,,n Temi[oaratrebuie s‘ fi tr‘ind un om sub numele Nicolae Eminovici. Acest om estefratele meuÒ — scrie el din Viena spre a afla ve[ti care s‘ lini[teasc‘ o familiecuprins‘ de o ,,penibil‘Ò [i ,,etern‘ nesiguran]‘ dac‘ (Nicolae, n.n.) e mortsau de mai tr‘ie[te \nc‘ [i dac‘ tr‘ie[te, cum?Ò
Al‘turi de Nicolae aveau s‘ fie Ilie, fratele cel drag din jocurile
copil‘riei
10, Iorgu care se \mpu[c‘ la 29 de ani [i §erban, al c‘rui deces
(bolnav de pl‘m~ni, moare \n spital alienat, la Berlin) \ncearc‘ s‘-l,,t‘inuiasc‘ mameiÒ ce se stinge, bolnav‘ la r~ndu-i, \n august 1876. PentruMihai, abia trecut de 26 de ani, lipsa acestora se adaug‘ mai vechilorpierderi, cea a lui Aron Pumnul, venerat p‘rinte spiritual [i cea at~t dedureroas‘ a fantasmaticei ,,Flori albastreÒ, iubita enigmatic‘ de la Ipote[ti, ac‘rei dragoste dint~i [i moarte prematur‘ \l vor urm‘ri \ntreaga-i via]‘. Cinear mai privi optimist lumea? Schopenhauer nu f‘cuse dec~t s‘-i dea osistematic‘ explica]ie propriilor nefericiri, un ,,argumentÒ general al lor,oferindu-i un ademenitor cadru teoretic suferin]elor pe care poetul \ncerca s‘[i le domine prin luciditate [i mai ales prin scrierea lor. Tot de la g~nditorulgerman vin [i savantele idei asupra geniului speciei [i zadarnicelor chinuriale dragostei ce-l vor consola uneori pe b‘rbatul
mal-aimŽ, cum se sim]ea,
uneori pe nedrept, Eminescu.
Adeptul pesimismului filozofic, poet al de[ert‘ciunii am‘girilor vie]ii \[i
tr‘i \ns‘ datul sor]ii cu o asemenea asupra de m‘sur‘ intensitate cum doar \n
10. M. Eminescu: ,,Mort e al meu frate./ Nimeni ochii-i n-a \nchis/ n str‘in‘tate — /
Poate-s deschi[i [i-n groap‘!Ò, Copii eram noi am~ndoi .

patima pentru via]‘ a unui condamnat la moarte se poate afla. Voia s‘
cuprind‘ totul. Suferea c‘ nu [tie \n]elesul tuturor lucrurilor. §colile vremiinu puteau s‘-l mai \ncap‘. nv‘]‘ singur p~n‘ [i ceea ce nu credea c‘ va reu[ivreodat‘. Renun]‘ la ierarhiile lume[ti [i-[i \nfrunt‘ destinul atroce printr-omunc‘ titanic‘ de cunoa[tere a legilor lumii. Absurdului sor]ii \i opusedemnitatea voin]ei umane de a institui \n lume un sens, fie el [i acela alvisului mor]ii. Din \nfruntarea \ntre destin [i con[tiin]‘ se ivi pe p‘m~ntulrom~nesc una dintre cele mai nobile tragedii ale condi]iei umane. ndoindu-se ca Montaigne, a vrut s‘ [tie totul merg~nd la izvoare [i a ajuns ca Pascals‘ contemple \nfiorat t‘cerea triste]ii infinitului, unde ,,De pl~ngeDemiurgos, doar el aude pl~nsu-[iÒ. Din aceast‘ \nsingurare cosmic‘ afiin]ei, t~njind dup‘ absolutul \nt~lnirii [i contopirii cu cealalt‘ form‘ aesen]ei ei inaccesibile altfel sie[i, iubita ca miraj al frumuse]ii [i \mpliniriiacelui ,,dor f‘r‘ de sa]iuÒ al dragostei menit a nu se \mplini vreodat‘ \naceast‘ lume a trecerii, s-a n‘scut muzica pur‘ a versurilor eminesciene,c~ntec tot mai perfect al poeziei \n sine ca singur leac al dezn‘dejdii omuluitr‘ind nimic etern \n umbra mor]ii.
To]i murim, dar sunt oameni pe p‘m~nt precum Eminescu pentru care mai
important dec~t moartea este cum o tr‘im, cum murim. ,,Nu credeam s‘-nv‘]a muri vrodat‘Ò reformuleaz‘ pentru sine spaima \ntreb‘rii aflat‘ \nscrisoarea din Viena: ,,eterna nesiguran]‘ dac‘ e mort sau de mai tr‘ie[te\nc‘ [i, dac‘ moare,
cum ?Ò. Poetul a ales s‘ moar‘ prin iubire. S‘ dea cu
acest pre] prea scurtei fericiri a dragostei [i lungului prilej pentru durere aliubirii, form‘ nepieritoare turnat‘ \n cuvintele at~t de greu de tradus alelimbii semin]iei sale rom~ne[ti.
Alexandru CONDEESCU18 M. Eminescu

Not‘ asupra edi]iei
Textul de baz‘ al edi]iei M.L.R. este reprodus dup‘ volumele ătestamentareÒ
Perpessicius, M. Eminescu , Opere alese, volumul I — III (Editura pentru Literatur‘,
Bucure[ti, 1964 [i Minerva, 1973). El reproduce toate poeziile antume \ncep~nd cuLa morm~ntul lui Aron Pumnul (1866) p~n‘ la Kamadeva (1887), postumele din
intervalul 1866—1883 [i sec]iunea poemelor originale de inspira]ie folcloric‘. ntregacest corpus a fost or~nduit dup‘ un criteriu de cronologie mixt‘ [i anume: poeziilepublicate \n timpul vie]ii au fost date dup‘ anul de apari]ie \n foi volante sau reviste(la finalul fiec‘rei poezii \n parte) iar cele nepublicate \n timpul vie]ii, dup‘ anulcrea]iei stabilit de Perpessicius. n cadrul primei sec]iuni sunt poezii (De-a[ avea)
care au o datare a primei redact‘ri (1865), o dat‘ de apari]ie \n revist‘ (1866), alt‘datare de transcriere (1870) \n manuscrisul 2259 (subms. Marta sau Elena), [i o a
patra de revizuire a poeziei pe structura primei redact‘ri (1881); sunt alte poezii lacare procesul de crea]ie se \ntinde pe ani mul]i ( Melancolie, Gloss‘, Od‘ — \n metru
antic) ; altele la care distan]a dintre anul primei redact‘ri [i anul apari]iei este foarte
mare (Sara pe deal 1872/1885, Nu m‘-n]elegi 1879/1886, Kamadeva 1876/1887);
iar altele nu figureaz‘ \n nici un manuscris ( La Bucovina, Ce-]i doresc eu ]ie, dulce
Rom~nie). n toate aceste cazuri s-a optat pentru data apari]iei \n epoc‘. Postumele
\ns‘ au fost or~nduite dup‘ anul ultimei redact‘ri.
La acest corpus s-a adaugat varianta antumei La Heliade \nlocuind titlul lui
Perpessicius †La moartea lui Eliade‡ cu sintagma din primul vers T‘ce]i! Cearta
amu]easc‘É, reprodus‘ din volumul I, 1939 [i cu corec]iunile lui Petru Cre]ia,
apoi alte cinci noi poezii cu titlu dat de Eminescu, existente doar \n volumul V —Note [i variante — 1959, deci practic necunoscute, poezii cu statut autonom [idemne s‘ figureze \n orice edi]ie: Un roman (ms. 2285 102r — 112r), Surori (ms.
2285 105r — 107r), Izvor [i r~u (ms. 2262 193r), Ureche (ms. 2260 26r), Cine
e[ti? (ms. 2260 243r — 246r).
Din tot ceea ce s-a ad‘ugat, la reluarea edi]iei \n Editura Academiei de c‘tre
colectivul Eminescu al M.L.R., \n Addenda la volumele I [i IV ale Volumului XV,am dat urm‘toarele titluri: Asta vreu, dragul meu (1866), Da]i-mi arp‘ de aram‘
(1870), A frumse]ii tale formeÉ (1875—1876), E \mp‘r]it‘ omenirea — ultima
strof‘ — (1876), O, r‘m~i, r‘m~i cu bine (1876—1877), La arme (1878—1879), §i
era ploaie cu senin (1879), E trist ca nimeni s‘ te [tie (1879).
C~t prive[te textul poeziilor care ulterior s-au contopit \n drame, el a fost dat \n
suita [i cu lec]iunile proprii volumului VIII Teatru — Editura Academiei [i MuzeulLiteraturii Rom~ne, \n care s-a inserat, [i anume: Mure[anu (1872), Mure[anu
(1876), ntunericul [i poetul (1869) — am renun]at la cel de-al patrulea fragment
(1869) din drama Andrei Mure[anu din Anexe la Postume, evit~nd de a reproduce
\n felul acesta \ntreaga dram‘ dispersat‘ — fragmentul din comedia Minte [i inim‘ ,
poezia Cine-i devenit‘ Nordica (c~ntul lui Maio) din drama §tefan cel t~n‘r.
Din anexa volumului IV s-au reprodus Pintre st~nci de piatr‘ seac‘ [i O stea
pin ceruri.19 Versuri lirice

20 M. Eminescu
S-a \ntregit cu a 8-a strof‘ textul poeziei Locul aripelor a[a cum figureaz‘ ea
\n cele dou‘ mss. 2257 63r — 63v [i 2259 (subms. Marta ) 31v —32r, eliminat‘ de
Perpessicius, care a luat \n considerare corec]iunile f‘cute de Eminescu \n 1881,dar p‘str~ndu-i datarea 1869.
La confruntarea cu manuscrisele au reie[it urm‘toarele lec]iuni noi pentru poe-
ziile: LidaLida ms. 2259, 35r.-35v., Cu pescaru-n luntre zboar‘/ Al ruinei geniu blond ;
IubiteiIubitei , ms. 2290 3r-5r, Cu ochii stin[i, cu gura-ar amu]i; dar ast‘zi v‘d c-am pier-
dut num-un nume; C~nd criv‘]ul cu iarnaÉC~nd criv‘]ul cu iarnaÉ ms. 2259 166r.-167r., Iar visele din
somnu-mi s-adun [i se \mbin‘; ea ochii [i-i \nchide z~mbind \n visul s‘u; ea vine [ipe s~nu-mi c~nd dulce ea se las‘; O te-nsenin‘ \ntuneric receO te-nsenin‘ \ntuneric rece ms. 2291 53v.-
54v., Spelunc‘ umed‘ ca ebenul cel topit; s‘ v‘d trec~nd \n hain‘ cuvenite/ Acele
g~nduri; Odin [i poetulOdin [i poetul ms. 2290 31r.-36r., 38r.-45r., Ce \mplu lumea visurilor
mele; O scur‘/ obscur‘; M-ai chinuit at~ta cu vorbe de iubireM-ai chinuit at~ta cu vorbe de iubire, ms. 2276 II,
34v.-36v., Credeam \nt~ia dat‘ c‘ te iubesc [i-n urm‘ totu[i simt; Din c~nd \nDin c~nd \n
c~ndc~nd ms. 2276 I, 128r.-129r., Cu al t‘u suflet a[a cald [-\ndur‘tor nu i-ai atins.
Drept titlu pentru Povestea magului c‘l‘tor \n stele s-a dat primul vers din
poem n vremi demult trecuteÉ , renun]~nd la cel dat de G. C‘linescu, [i s-a operat
corec]iunea datorat‘ lui D. Mur‘ra[u, red~nd textului suita fireasc‘ (cele 11 strofe— v. 129—183 au trecut dup‘ v. 367, conform numerot‘rii versurilor f‘cut‘ dePerpessicius).
S-a \ntregit de asemenea poezia Bismarqueuri de fals‘ marc‘ cu \nceputul ei
firesc de pe pagina de manuscris 2276 II 66v., d~ndu-i titlul lui Eminescu Menire
(1873), l‘s~nd varianta De vorbi]i m‘ fac c‘ n-aud din ms. 2289, 30v., la locul ei
din 1876.
Pentru Mu[atin [i codrul, [iDrago[ vod‘ cel b‘tr~n, am dat textul a[a cum
apare el reconstituit [i cu lec]iuni noi \n ăManuscriptumÒ, 1 / 1991, num‘r specialEminescu alc‘tuit de Petru Cre]ia. Pentru Antume s-au operat toate corec]iunile
f‘cute de Petru Cre]ia, \n 1983, la Edi]ia I — Maiorescu.
S-a reprodus textul poeziei Doina dup‘ volumul I din edi]ia Perpessicius
(1939), pp. 182—183, eliminat‘ din edi]ia reprodus‘ de noi. S-a completat textulpoeziilor Menire, Mu[atin [i codrul, Drago[ vod‘ cel b‘tr~n cu versurile eliminate
de cenzura epocii, lesne de observat.
Textul poeziei mb‘tr~nit e sufletul din mine a fost sporit cu dou‘ versuri
inedite, descoperite cu prilejul acestei edi]ii ( O foaie scris‘ ***se cade/ Cu-n
imperiu se-mi[c‘, c-un imperiu arde/.)
Principiile de transcriere sunt ale edi]iei Perpessicius cu men]iunea c‘ textele
editate [i \ntregite din volumele VIII [i XV au fost date dup‘ principiile detranscriere enun]ate de Petru Cre]ia \n volumul VII. n plus s-a renun]at laortografia etimologic‘, p‘str~nd-o doar \n numele proprii [i titluri ( Din lyra spart‘,
Phylosophia copilei), cu o singur‘ excep]ie: Horia , rima nymb / Olymp.
A.D.

1866

22 M. Eminescu
LA MORMNTUL LUI ARON PUMNUL
mbrac‘-te \n doliu, frumoas‘ Bucovin‘,
Cu cipru verde-ncinge antic‘ fruntea ta;C-acuma din pleiada-]i auroas‘ [i senin‘Se stinse un luceaf‘r, se stinse o lumin‘,
Se stinse-o dalb‘ stea!
Metalica vibr~nd‘ a clopotelor jale
Vuie[te \n caden]‘ [i sun‘ \ntristat;C‘ci, ah! geniul mare al de[tept‘rii taleP‘[i, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
§i-n urm‘-i ne-a l‘sat!
Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt [i mare,
Col˜ unde te-a[teapt‘ to]i \ngerii \n cor,Ce-ntoan‘ tainic, dulce a sferelor c~ntare§i-]i \mpletesc ghirlande, cununi mirositoare,
Cununi de albe flori!
Te pl~nge Bucovina, te pl~nge-n voce tare,
Te pl~nge-n t~nguire [i locul t‘u natal;C‘ci umbra ta m‘rea]‘ \n falnica-i zburareO urm‘-ncet cu ochiul \n trist‘ l‘crimare
Ce-i sim] na]ional!
Urmeze \nc‘-n cale-]i [i lacrima duioas‘,
Ce junii to]i o vars‘ pe trist morm~ntul t‘u,Urmeze-]i ea prin zboru-]i \n c~nturi t~nguioase,n c~nturi r‘sun~nde, suspine-armonioase,
Col˜, \n Eliseu!…
(L‘crimioarele \nv‘]‘ceilorÉ, 15/27 ianuarie 1866)
DE-A§ AVEA…
De-a[ avea [i eu o floare
M~ndr‘, dulce, r‘pitoare,

23 Versuri lirice
Ca [i florile din mai,
Fiice dulce-a unui plai,Plai r~z~nd cu iarb‘ verde,Ce se leag‘n‘, se pierde,Undoind \nceti[or,§optind [oapte de amor;
De-a[ avea o floricic‘
Ginga[‘ [i tineric‘, Ca [i floarea crinului, Alb ca neaua s~nului, Amalgam de-o roz-albie §i de una purpurie, C~nt~nd vesel [i u[or, §optind [oapte de amor;
De-a[ avea o porumbi]‘
Cu chip alb de copili]‘, Copili]‘ bl~ndi[oar‘ Ca o zi de prim‘var‘, C~tu-]i ]ine ziuli]a I-a[ c~nta doina, doini]a, I-a[ c~nta-o-nceti[or,§optind [oapte de amor.
(Familia , II, 6, 25 februarie/9 martie 1866)
O CŒLŒRIRE N ZORI
A nop]ii gigantic‘ umbr‘ u[oar‘,
Purtat‘ de v~nt,
Se-ncovoie tainic, se leag‘n‘, zboar‘
Din aripi b‘t~nd.
Roz-alb-auror‘, cu bucle de aur
Sclipinde-n rubin,
Revars‘ din ochii-i de lacrimi tezaur
Pe-al florilor s~n;

R‘sp~nde suflarea narciselor albe
Balsamu-i divin,
§i Chloris din roze \[i pune la salbe
Pe fruntea-i de crin;
Iar r~ul suspin‘ de bl~nda-i durere
Poetic murmur,
Pe-oglinda-i de unde r‘sfr~nge-n t‘cere
Fantastic purpur;
§i pas‘rea c~nt‘ suspine-imit~nd‘
Un c~ntec de-amor,
Ecou-i r‘spunde cu vocea-i vuind‘
La pl~nsu-i de dor.
Pe c~mp se v‘d dou‘ fiin]e u[oare
S‘lt~nde pe-un cal,
Pe care le-ncinge de flutur‘-n boare
Sub]ire voal;
Ca Eol, ce zboar‘ prin valuri [i ]ip‘,
Fugarul u[or
Necheaz‘, s-arunc‘ de spintec‘-n prip‘
Al negurei flor,
O dalb‘ fecioar‘ adoarme pe s~nul
De-un june frumos,
Astfel cum dormit‘ oftarea, suspinul
n c~ntul duios;
Iar talia-i nalt‘, ginga[‘, sub]ire
Se ml‘die-n v~nt,
§i negrele-i bucle ondoal‘-n zefire,
Sclipesc flutur~nd.
I-adoarme pe s~nu-i, se leag‘n‘-n bra]e
n tandre vis‘ri;
Pe c~nd ca profume pe bl~nda ei fa]‘
Plutesc s‘rut‘ri.24 M. Eminescu

25 Versuri lirice
Iar aeru-n munte, \n vale vibreaz‘
De tainici oft‘ri;
C‘ci junele astfel din pieptu-i ofteaz‘
n dalbe c~nt‘ri:
,,Ah! ascult‘, m~ndruli]‘,
Dr‘guli]‘
§oapta-mi bl~nd‘ de amor,S‘-]i c~nt dulce, dulce tainic,
C~ntul jalnic
Ce-]i c~ntam adeseori.
De-ai fi, drag‘, zefir dulce,
Care duce
Cu-al s‘u murmur frunze, flori,A[ fi frunz‘, a[ fi floare,
A[ zburare
Pe-al t‘u s~n gem~nd de dor;
De-ai fi noapte,-a[ fi lumin‘,
Bl~nd‘, lin‘,
Te-a[ cuprinde c-un suspin;§i \n nunta de iubire,
n unire,
Na[te-am zorii de rubin;
De-a[ fi, m~ndr‘, r~u[orul,
Care dorul
§i-l confie c~mpului,·i-a[ sp‘la c-o s‘rutare,
Murmurare,
Crinii albi ai s~nului!Ò
Ca Eol, ce zboar‘ prin valuri [i ]ip‘,
Fugarul u[or
Necheaz‘, s-arunc‘ de spintec‘-n prip‘
Al negurei flor;
Vergina \l str~nge pe-amantu-i mai tare
La s~nu-i de crin.

§i fa]a-[i ascunde l-a lui s‘rutare
n p‘r ebenin.
Iar Eco \[i r~de de bl~ndele pl~ngeri,
De junii aman]i,
§i r~ul repet‘ ca c~ntul de \ngeri
n repede dan]:
,,De-a[ fi, m~ndr‘, r~u[orul,
Care dorul
§i-l confie c~mpului,·i-a[ sp‘la c-o s‘rutare,
Murmurare,
Crinii albi ai s~nului!Ò
(Familia , II, 14, 15/27 mai 1866)
DIN STRŒINŒTATE
C~nd tot se-nvesele[te, c~nd to]i aici se-nc~nt‘,
C~nd to]i \[i au pl‘cerea [i zile f‘r‘ nori, Un suflet numai pl~nge, \n doru-i se av~nt‘ L-a patriei dulci plaiuri, la c~mpii-i r~z‘tori.
§i inima aceea, ce geme de durere,
§i sufletul acela, ce c~nt‘ amor]it,E inima mea trist‘, ce n-are m~ng~iere,E sufletu-mi, ce arde de dor nem‘rginit.
A[ vrea s‘ v‘d acuma natala mea v~lcioar‘,
Sc‘ldat‘ \n cristalul p~r~ului de-argint,S‘ v‘d ce eu at~ta iubeam odinioar‘:A codrului tenebr‘, poetic labirint;
S‘ mai salut o dat‘ colibele din vale,
Dorminde cu un aer de pace, lini[tiri, Ce respirau \n tain‘ pl‘ceri mai naturale,
Vis‘ri misterioase, poetice [optiri.26 M. Eminescu

27 Versuri lirice
A[ vrea s‘ am o cas‘ t‘cut‘, mitutic‘,
n valea mea natal‘, ce undula \n flori, S‘ tot privesc la munte \n sus cum se ridic‘,Pierz~ndu-[i a sa frunte \n negur‘ [i nori.
S‘ mai privesc o dat‘ c~mpia-nfloritoare,
Ce zilele-mi copile [i albe le-a ]esut, Ce auzi odat‘ copila-mi murmurare, Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a v‘zut.
Melodica [optire a r~ului, ce geme,
Concertul, ce-l \ntoan‘ al p‘s‘rilor cor, C~ntarea \n caden]‘ a frunzelor ce freme, N‘scur-acolo-n mine [optiri de-un ginga[ dor.
Da! Da! A[ fi ferice de-a[ fi \nc‘ o dat‘
n patria-mi iubit‘, \n locul meu natal, S‘ pot a binezice cu mintea-nfl‘c‘rat‘ Vis‘rile juniei, vis‘ri de-un ideal.
Chiar moartea, ce r‘sp~nde teroare-n omenire,
Prin vinele vibr~nde ghe]oasele-i fiori, Acolo m-ar adoarme \n dulce lini[tire, n visuri fericite m-ar duce c‘tre nori.
(Familia , II, 21, 17/29 iulie 1866)
LA BUCOVINA
N-oi uita vreodat‘, dulce Bucovin‘,
Geniu-]i romantic, mun]ii \n lumin‘,
V‘ile \n flori,
R~uri res‘lt~nde printre st~nce nante,Apele lucinde-n dalbe diamante
Peste c~mpii-n zori.

Ale sor]ii mele pl~ngeri [i sur~se,
ng~nate-n c~nturi, \ng~nate-n vise
Tainic [i u[or,
Toate-mi trec prin g~ndu-mi, trec pe dinainte,Inima mi-o fur‘ [i cu dulci cuvinte
mi [optesc de dor.
Numai l~ng‘ s~nu-]i geniile rele,
Care \mi desc~nt‘ firul vie]ii mele,
Parc‘ dormita;
M‘ l‘sar‘-n pace, ca s‘ c~nt \n lume,S‘-mi visez o soart‘ m~ndr‘ de-al meu nume
§i de steaua mea.
C~nd pe bolta brun‘ tremur‘ Selene,
Cu un pas melodic, cu un pas alene
Lin \n calea sa,
Eol pe-a sa arp‘ bl~nd r‘sun‘toareC~nt-a nop]ii dulce, mistic‘ c~ntare,
C~nt din Valhala.
Atunci ca [i silful, ce n-adoarme-n pace,
Inima \mi bate, bate, [i nu tace,
Tremur‘ u[or,
n fantazii m~ndre ea \[i face cale,Peste mun]i cu codri, peste deal [i vale
M~n‘ al ei dor.
M~n‘ doru-i tainic colo, \nspre tine,
Ochiul \mi sclipe[te, genele-mi sunt pline,
Inima mi-e grea;
Astfel, totdeauna c~nd g~ndesc la tine,Sufletul mi-apas‘ nouri de suspine,
Bucovina mea!
(Familia , II, 25, 14/26 august 1866)28 M. Eminescu

SPERAN·A
Cum m~ng~ie dulce, alin‘ u[or
Speran]a pe to]i muritorii! Triste]‘, durere [i lacrimi, amor,Azilul \[i afl‘ \n s~nu-i de dor §i pier, cum de boare pier norii.
Precum c‘l‘torul, prin mun]i r‘t‘cind,
Prin umbra p‘durii cei dese,La slaba lumin‘ ce-o vede lucind Alearg‘ purtat ca de v~nt Din noaptea p‘durii de iese:
A[a [i speran]a — c-un licur u[or,
Cu slaba-i lumin‘ p‘lind‘ — Anim‘-nc-o dat‘ trem~ndul picior, De uit‘ de sarcini, de uit‘ de nori,§i unde o vede s-av~nt‘.
La cel ce \n carcere pl~nge amar
§i blestem‘ cerul [i soartea, La neagra-i durere \i pune hotar, F‘c~nd s‘-i apar‘ \n negru talar A lumii parˆnimf‘ — moartea.
§i maicii ce str~nge pruncu]u-i la s~n,
Privirea de lacrime plin‘, V‘z~nd cum geniile mor]ii se-nclin Pe fruntea-i copil‘ cu spasmuri [i chin Speran]a durerea i-alin‘.
C‘ci vede sur~su-i de gra]ie plin
§i uit‘ pericolul mare, L-apleac‘ mai dulce la s~nu-i de crin,§i fa]a-i umbre[te cu p‘r ebenin, La pieptu-i \l str~nge mai tare.29 Versuri lirice

A[a marinarii, pe mare \mbl~nd,
Izbi]i de talazuri, furtune, Izbi]i de orcanul ghe]os [i url~nd, Speran]a \i face de uit‘ de v~nt, §i sper‘ la timpuri mai bune.
A[a virtuo[ii murind nu desper,
Speran]a-a lor frunte-nsenin‘, Speran]a cea dulce de plat‘ \n cer, §i face de uit‘ de-a mor]ii dureri, Pleoapele-n pace le-nchin‘.
Cum m~ng~ie dulce, alin‘ u[or
Speran]a pe to]i muritorii! Triste]‘, durere [i lacrimi, amor,Azilul \[i afl‘ \n s~nu-i de dor §i pier, cum de boare pier norii.
(Familia , II, 29, 11/23 septembrie 1866)
ASTA VREU, DRAGUL MEU
— Iube[ti scumpa mea frumoas‘
Ghirl‘ndioara de-albe flori, Ce-ncunun‘ gra]ioas‘ Buclele-mi ce-n v~nturi zbor?
— Nu, nu! Nu, nu! — Ce vrei dar‘, drag‘, tu?
Poate roza cea t‘cut‘ Care dulce se s‘rut‘ Cu fluturii r~z‘tori?
— Ba nu, nu: cununa-n laur,
Cins‘-n aur, aur, aur, Atunci este un tezaur:
Asta vreu, Dragul meu!30 M. Eminescu

— Iube[ti, dulce dr‘gulin‘,
Doina mea de tainic dorCa pe lira mea suspin‘
Dulce, bl~nd, \nceti[or?
— Nu, nu! Nu, nu! — Ce vrei dar‘, drag‘, tu?
Poate c~ntul de-armonie Care Eol \l adie Printre frunze, printre flori?
— Ah! C~nd aurul suspin‘
n pungu]a plin‘, plin‘, C-o c~ntare metalin‘!
Asta vreu, Dragul meu!
— Iube[ti poate pe Selene,
Ca o candel‘ lucind, C~nd cu pasu-i lin, alene Se preumbl‘ sur~z~nd?
— Nu, nu! Nu, nu! — Ce vrei dar‘, drag‘, tu?
Iube[ti poate alba zare Ce-o s‘geat‘ m~ndrul soare Peste c~mpul \nflorind?
— Ah! C~nd aurul dulce sun‘
n pungu]a mea nebun‘ Nu-mi mai trebe alba lun‘!
Asta vreu, Dragul meu!
— Iube[ti patria-]i m‘rea]‘
Ce de glorii duce dor, C~nd \n palida ei fa]‘ Se deseamn‘-un viitor?31 Versuri lirice

—Nu, nu! Nu, nu!
Ce vrei dar‘, drag‘, tu?
Poate visul mare, mareDe m‘rire, r‘zbunare, Ce-l viseaz‘-a ei popor?
C~nd \n loc de glorii, laur,
Mi-ar da aur, aur, aur, Atunci fi-mi-ar un tezaur!
Asta vreu, Dragul meu!
(Umoristul , 29 septembrie/11 octombrie 1866)
MISTERELE NOP·II
C~nd din stele auroase
Noaptea vine-nceti[or, Cu-a ei umbre suspin~nde, Cu-a ei silfe [opotinde, Cu-a ei vise de amor;
C~te inimi \n pl‘cere
i resalt‘ u[urel! Dar pe c~te dureroase C~ntu-i mistic le apas‘, C~ntu-i bl~nd, \ncetinel.
Dou‘ umbre, albicioase
Ca [i fulgii de ninsori, Razele din alba lun‘ Mi le torc, mi le-mpreun‘ Pentru-ntregul viitor;
Iar doi \ngeri c~nt‘-n pl~ngeri,
Pl~ng \n noapte dureros, §i se sting ca dou‘ stele, 32 M. Eminescu

Care-n nunt‘, u[urele,
Se cunun c‘z~nde jos.
ntr-un cuib de turturele
Ca [i fluturii de-u[or Salt‘ Eros nebune[te, l dezmiard‘, l-\nc‘lze[te Cu un vis de tainic dor;
Iar \n norul de profume
Dou‘ suflete de flori Le desparte-al nop]ii mire Cu fantastica-i [optire, Le resfir‘, p~n‘ mor.
C~nd pe stele aurie
Noaptea doarme u[urel, C~te inime r~z~nde, Dar pe c~te suspin~nde Le delas‘-ncetinel!
Dar a[a ne e destinul,
Vitreg prea adeseori,Unui lumea i-acordeaz‘, Iar pe altul \l boteaz‘ Cu-a lui rou‘ de pl~nsori.
(Familia , II, 34, 16/28 octombrie 1866)
FRUMOASŒ-IÉ
n lacul cel verde [i lin
R‘sfr~nge-se cerul senin,Cu norii cei albi de argint,Cu soarele nori sf~[iind.Dumbrava cea verde pe malS-oglind‘ \n umedul val,O st~nc‘ st~rpit‘ de gernal]-a ei frunte spre cer.33 Versuri lirice

Pe st~nca sf‘rmat‘ m‘ sui,
G~ndirilor aripi le pui;De-acolo cu ochiul uimitEu caut col˜-n r‘s‘rit§i caut cu sufletul dusLa cerul pierdut \n apus.Cobor apoi st~nca \n jos,M‘ culc \ntre flori cu miros,Ascult la a valului c~nt,La geam‘tul dulce din v~nt.Natura, de jur \mprejur,Pe sus e o bolt‘ de-azur,Pe jos e un verde covor,·esut cu mii tinere flori.V‘d apa ce tremur‘ linCum v~ntul o-ncrunt‘-n suspin,Simt zfiri cu-aripi de fioriMuiate \n miros de flori,V‘d lebede, barc‘ de v~nt,Prin unde din aripe d~nd,V‘d fluturi alba[tri, u[ori,Roind [i b~nd miere din flori.
De ce nu am aripi s‘ zbor!
M-a[ face un flutur u[or,Un flutur u[or [i gentilCu suflet voios de copil,M-a[ pune pe-o floare de crin,S‘-i beau sufle]elul din s~n,C‘ci am eu pe-o floare necaz:Frumoas‘-i ca ziua de azi!
LIDA
Marea-i trist‘-n v~ntul serei.
Pe ruini ce se de[irLida vede-icoana m‘rii§i pe fa]‘-i pl~ng g~ndiri.34 M. Eminescu

Blonda Lid-amor g~nde[te.
Marea vede chipu-i pal§i-n ad~ncu-i zugr‘ve[tePrin ruini un ideal.
Un pescar pe ]‘rmuri trece
§i din placa de argintVede z~na trist‘, recePrin risipe r‘t‘cind.
Peste-un an \n nop]i de var‘
Vezi pe luciul vagabondCu pescaru-n luntre zboar‘Al ruinei geniu blond.35 Versuri lirice

1867

CE-·I DORESC EU ·IE, DULCE ROMNIE
Ce-]i doresc eu ]ie, dulce Rom~nie,
·ara mea de glorii, ]ara mea de dor? Bra]ele nervoase, arma de t‘rie, La trecutu-]i mare, mare viitor! Fiarb‘ vinu-n cupe, spumege pocalul, Dac‘ fiii-]i m~ndri aste le nutresc; C‘ci r‘m~ne st~nca, de[i moare valul, Dulce Rom~nie, asta ]i-o doresc.
Vis de r‘zbunare negru ca morm~ntul
Spada ta de s~nge du[man fumeg~nd, §i deasupra idrei fluture cu v~ntul Visul t‘u de glorii falnic triumf~nd, Spun‘ lumii large steaguri tricoloare, Spun‘ ce-i poporul mare, rom~nesc, C~nd s-aprinde sacru candida-i v~lvoare, Dulce Rom~nie, asta ]i-o doresc.
ngerul iubirii, \ngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic sur~z~nd, Ce pe Marte-n glorii s‘ orbeasc‘-l face, C~nd cu lampa-i zboar‘ lumea lumin~nd, El pe s~nu-]i vergin \nc‘ s‘ coboare, Guste fericirea raiului ceresc, Tu \l str~nge-n bra]e, tu \i f‘ altare, Dulce Rom~nie, asta ]i-o doresc.
Ce-]i doresc eu ]ie, dulce Rom~nie,
T~n‘r‘ mireas‘, mam‘ cu amor! Fiii t‘i tr‘iasc‘ numai \n fr‘]ie Ca a nop]ii stele, ca a zilei zori, Via]a \n vecie, glorii, bucurie, Arme cu t‘rie, suflet rom~nesc, Vis de vitejie, fal‘ [i m~ndrie, Dulce Rom~nie, asta ]i-o doresc!
(Familia , III, 14, 2/14 aprilie 1867)37 Versuri lirice

LA HELIADE
De mi-ar permite-Apolon s-aleg dintre cunune,
Ghirlanda n-a[ alege-o de flori pl‘p~nde, june, Ci falnica cunun‘ a bardului b‘tr~n; Eu n-a[ alege lira vibr~nd‘ de iubire, Ci ceea care falnic \mi c~nt‘ de m‘rire, Cu focul albei Veste aprinde al meu s~n.
Ghirlanda ce se-nsoar‘ cu silfele u[oare,
Pe fruntea inspirat‘, pe fruntea-nspir‘toare, De bucle-ncungiurat‘, blondine, undoind,Pl‘cut‘-i ˆ ghirland‘ — sublim‘ \ns‘ este Cununa cea de laur, ce s~nt‘ se-mplete[te Pe fruntea cea umbrit‘ de bucle de argint.
Ca visul e c~ntarea ce-o-ntoan‘ Eol dulce,
C~nd silfele vin jalnic prin lilii s‘ se culce, S‘ doarm‘ somn de \ngeri pe s~nul alb de flori; Sublim \ns‘ e c~ntul c~nd ]ip‘ [i ia-n goan‘ Talazurile negre ce turb‘, se r‘stoarn‘, §i spumeg‘ ca furii [i url‘-ngrozitor.
Astfel \]i e c~ntarea, b‘tr~ne Heliade,
Cum curge profe]ia unei Ieremiade, Cum se r‘zbun-un vifor zbur~nd din nor \n nor. Ruga-m-a[ la Erato s‘ c~nt ca Tine, barde, De nu \n via]a-mi toat‘, dar c~ntecu-mi de moarte S‘ fie ca ,,BlestemuÒ-·i… s‘-l c~nt, apoi s‘ mor.
(Familia , III, 25, 18/30 iunie 1867)
HORIA
S‘ priveasc-Ardealul lunei i-e ru[ine
C‘-a robit copiii-i pe sub m~ni str‘ine.38 M. Eminescu

Ci-ntr-un nor de abur, \ntr-un v‘l de cea]‘,
[i ascunde trist‘ galbena ei fa]‘.
Horia pe-un munte falnic st‘ c‘lare:
O coroan‘ sur‘ mun]ilor se pare,
Iar Carpa]ii ]epeni \ngropa]i \n nori
[i vuiau prin tunet g~ndurile lor.
— Eu am — zise-un tunet — suflet mare, greu,
Dar mai mare suflet bate-n pieptul s‘u;
Fruntea-mi este alb‘ ca de ani o mie,
Dar‘ a lui nume mai mult o s‘ ]ie.
— Nal]i suntem noi mun]ii — zise-un vechi Carpat —
Dar el e mai mare, c‘ ni-i \mp‘rat.
Atunci luna iese norilor regin‘,
Fruntea lui cea pal‘ ro[u o-nsenin‘,
Galbenele-i raze \ncing fruntea-i rece,
C‘ p‘rea din munte diadem de rege.
§i un stol de vulturi muntele-ncongior,
Cuget~nd c‘-i Joe, dumnezeul lor,
C~nd \n miezul nop]ii, cununat cu nymb,
Fulgere arunc‘ sus de pe Olymp.
NU E STELU·Œ
Nu e stelu]‘ tremur‘toare
S‘ nu g~ndeasc‘ \n drum de norLa alt‘ steau‘ str‘lucitoare,
La alt amor.39 Versuri lirice

Numai o via]‘ pe g~nd de moarte,
Numai o frunte ce-a-ng‘lbenit,Numai un ˆtom f‘r‘ de soarte
Nu e iubit.
Galbena steau‘ f‘r‘ lumin‘
— Altar s‘ n-aib‘ un dumnezeu —Este-al meu suflet care declin‘,
Sufletul meu!
DIN LYRA SPART΃
Din lira spart‘ a mea c~ntare
Zboar-amor]it‘, un glas de v~nt,S‘ se opreasc‘ t~nguitoare
Pe un morm~nt!
Oare femeia, pe care mie
Dumnezeu s~ntul o-a destinat,n patu-acela de cununie
S-a-nf‘[urat?
O caut, g~ndu-mi [i-o-nchipuie[te,
Dar n-am v‘zut-o de c~nd eu suntÉOare amorul ce \mi z~mbe[te
E \n morm~nt?
CARE-O FI N LUMEÉ
— Care-o fi \n lume [i al meu amor?
Sufletul \ntreab‘ inima cu dor.
Va fi m‘n‘stirea cu zidiri cernite,
Cu icoane s~nte [i \ng‘lbenite,40 M. Eminescu

Va fi vitezia cu coif de aram‘
L-ale c‘rei flamuri patria te cheam‘,
Ori va fi o dulce inim‘ de \nger
S‘ m~ng~ie bl~nd‘ ale mele pl~ngeri?
L-am c‘tat \n lume. Unde o s‘ fie
ngerul cu r~sul de-alb‘ veselie?
Unde o s‘-l caut, mare DumnezeuÉ
Poate-i vo fantasm-a sufletului meu?
Ba nu, nu! Oglinda sufletului meu
mi arat-adesea dulce chipul s‘u,
C‘ci oglinda-i rece \mi arat-o zeie
Cu suflet de \nger, cu chip de femeie,
Dulce [i iubit‘, s~nt‘ [i frumoas‘,
Vergin‘ curat‘, steau‘ radioas‘,
§i s‘ m‘ iubeasc‘, s-o iubesc [i eu,
S‘-i \nchin via]a sufletului meu.
Dar ce r~de lumea? Ce r~de [i spune?
ăFemeia nu este ce crezi tu, nebune.
Fa]a ei e-o masc‘ ce-ascunde-un infern
§i inima-i este blestemul etern,
Buza ei e dulce, \ns‘-i de venin,
Ochiu-i te omoar‘, c~nd e mai senin.
§i-apoi ce-i amorul? Visu-i [i p‘rere,
Haina str‘lucit‘ pus‘ pe durereÒ.
Dar dac‘ e astfel, unde-i a mea z~n‘
Cu chipul de \nger muiat \n lumin‘?41 Versuri lirice

— N-a fost niciodat‘. De-a fost vrodat‘,
Atunci \n morm~ntul cel rece o cat‘.
De n-a fost — imagin‘-]i singur \n tine
Un \nger din ceriuri cu aripi senine,
Pe care deodat‘ cu sufletul t‘u
Pe lume-l trimise de sus Dumnezeu
§i care-nainte de-a-l \nt~lni tu,
n sufletul mor]ii fiin]a-[i pierdu.
§i c~nt‘ pe-‘st \nger de dulce amor
§i pl~nge-l cu jale [i pl~nge-l cu dor;
Din sufletu-]i rece tu f‘ o gr‘din‘
Cu r~uri de c~nturi, cu flori de lumin‘;
Colo-n cimitirul cu cruci risipite
Te primbl‘ adese cu g~nduri uimite;
Alege-]i o cruce, alege-un morm~nt
§i zi: Aici doarme amorul meu s~nt;
§i c~nt‘ la capu-i [i c~nt‘ mereu:
Dormi dulce [i dus‘, tu, sufletul meu!
PHYLOSOPHIA COPILEI
Glasul pl‘cerei dulce iubit
Cheam‘ g~ndirea pe a mea frunte,Ce zboar‘ tainic ca [i o luntren oceˆnu-i nem‘rginit.
Stelele toate angeli \i par,
Angeli cu aripi str‘lucitoare,42 M. Eminescu

A c‘ror inimi tremur‘toare
Candele d-aur nou‘ mi-apar.
Falnic‘-i pare legea Cre‘rii,
Lumi ce de focuri \n lumi \not,Candeli aprinse lui Zebaot,Ce ard topirei [i renvierei.
Dar mai puternic, mai nalt, mai dulce
i pare legea de a iubi,F‘r‘ ea nu e de a tr‘i,F‘r‘ ea omul ca stins se duce.
De-aceea nu voi ca eu s‘ fiu
Pal‘ idee-a Dumnezeirei,§ot‘ copil‘ a nesim]irei,Foc mort ce pare a arde viu.
Ci voi s‘-mi caut pe-ntinsa lume
O frunte alb‘ s‘ o dezmierd§i-n ea g~ndirea mea s‘ o pierd,Cum pierde-un co pribeagul nume.
S‘-ncunun capul unui iubit
Cu vise d-aur \n rai ]esute,P~n‘ ce ginii necunoscuteMi-ar rumpe lan]ul d-a fi tr‘it.
RESIGNA·IUNE
(din Schiller)
§i eu n‘scui \n s~nul Arcadiei [i mie
Natura mi-a jurat
La leag‘nu-mi de aur s‘-mi deie bucurie;§i eu n‘scui \n s~nul Arcadiei, dar mieO scurt‘ prim‘var‘ dureri numai mi-a dat.43 Versuri lirice

O dat‘ numai Maiul vie]ei \nflore[te —
La mine-a desflorit;
§i zeul lin al p‘cei — o, lume, m‘ jele[te! —F‘clia mi-o apleac‘, lumina-i asfin]e[te
§i iasma-i a fugit.
Acuma stau pe podu-]i, vecie-nfrico[at‘ —
Pe podul t‘u pustiu:
Prime[te-mputerirea-mi fortunei adresat‘,·i-o napoiez neatins‘ [i nedisigilat‘ —De fericire-n lume nemica eu nu [tiu.
§i Tronului \n preajm‘ ridic a mea-acuzare,
O, jude voalat!
Pe steaua-aceea merse senina zic‘toareC‘ cump‘na drept‘]ii o por]i r‘spl‘titoare,
De secoli intronat.
Aci — se zice — a[teapt‘ pe cei r‘i sp‘im~ntare,
Cei buni sunt ferici]i.
A inimei ad~ncuri vei da la-nf‘]i[are,Enigmei Providen]ei vei da o dezlegare,Vei ]ine socoteal‘ de cei nenoroci]i.
Aci espatriatul o patrie g‘se[te,
A suferin]ei cale spinoas‘ s-a finit.Divina fiic‘, care-Adev‘rul se nume[te,Care pu]ini o-adoar‘, mul]imea-o-ocole[te,A vie]ei mele repezi fr~u iute a oprit.
— ]i r‘spl‘tesc, \mi zise, \n via]a viitoare
O, d‘-mi june]ea ta!
Nu-]i dau nimic acuma f‘r d-ast‘ \ndreptare.Luai avizu-acesta pe via]a viitoare§i \i jertfii pl‘cerea din tinere]ea mea.
— D‘-mi mie-acea femeie scump‘ inimei tale —
D‘-mi mie Laura ta!
De gropi dincolo-amaru-]i luce cu-nc‘m‘tare,44 M. Eminescu

§i s~nger~nd, rump~nd-o din inima-arz‘toare,
Pl~ngeam \n hohot, \ns‘ am dat-o [i pe ea.
— Aceast‘-obliga]iune la mor]i e \ndreptat‘
— R~z~nd lumea zicea —
C‘ci, nu vezi, mincinoasa de t“rani cump‘rat‘Umbre ]i-a dat \n loc de ferice-adev‘rat‘,La terminu-‘stui cambiu tu n-ei mai esista.
Iste] glumea o oaste de [erpi der~z‘toare:
— Naintea unui caos de ani zeificatTu tremuri. Ce sunt oare zeit‘]ile tale?Slabului plan al lumei scorniri m~ntuitoareCe-ngeniul umanei nevoi a-mprumutat.
Ce e viitorimea de gropi \nv‘luit‘?
Vecia ce-i cu care de[ert ni te f‘le[ti?M‘rea]‘ pentru c‘ e cu coji acoperit‘,A spaimelor-ne proprii umbr‘-nurie[it‘,Pe-oglinda cea pustie a con[tiin]ei omene[ti.
Icoan‘ mincinoas‘ de fiin]i vie]uitoare
— Mumia timpului —
De balsamul speran]ei ]inute \n r‘coareaA groapei locuin]‘; nu ace[t“a oarei zici tu nemurire-n febrea delirului?
§i pe speran]i, pe cari le dezminte putrezirea,
Bunuri sigure-ai dat.
De [ase mii ani moartea nu-[i ]ine ea t‘cerea?V‘zut-a de atuncea vrun mort re\nviereaS‘-]i spun‘ c‘ dincolo vei fi recompensat?
V‘zui c‘ zboar‘ timpul spre ]‘rmurile tale;
Natura \nflorind.
C‘ r‘m~nea \n urm‘-i cadavru demn de jale,C‘ nici un mort nu iese din umbra groapei sale
§i totu[i credeam tare divinul jur‘m~nt.45 Versuri lirice

Orice pl‘cere-n lume ]i-am junghiat-o ]ie —
Acum m-arunc la tronu-]i acel judec‘tor,C‘ci surd despre]uit-am a lumei flec‘rie,Numa-n a tale bunuri credeam cu frenezie,Acum cer recompensa-mi, divin r‘spl‘titor!
— Eu \mi iubesc copiii cu gal‘ iubire!
Din sfere nev‘zute zise-un geniu divin.Sunt dou‘ flori — el zise — ascult‘, Omenire,Sunt dou‘ flori espuse l-a omului g‘sire:Speran]a-i una, pe alta Pl‘cerea o numim.
§i cine-a]i fr~nt \n lume numai una din ele,
Cealalt‘ n-o ave]i.
Cine nu poate crede, s‘ guste. E-o p‘rereEtern‘ ca [i lumea. Renun]e cel ce sper‘.A lumei istorie a lumei e jude].
Tu ai sperat — r‘splata ]i-a fost dar acordat‘ —
Speran]a-i bunul care norocu-]i destina.Putu[i s‘-ntrebi pe-ai vo[tri filozofi vrodat‘:Ce se refuz‘ unei minte-ntraripat‘Nici \nsu[i vecinicia nu mai poate reda.46 M. Eminescu

1868

LA O ARTISTŒ
Ca a nop]ii poezie,
Cu-ntunericul talar, C~nd se-mbin‘, se-ml‘die C-un glas tainic, lin, amar, Tu c~ntare \ntrupat‘! De-al aplauzelor flor, Ap‘r~nd divinizat‘, R‘pi[i sufletu-mi \n dor.
Ca zefirii ce adie
C~nturi dulci ca un fior, C~nd prin flori de iasomie [i sting sufletele lor. Astfel notele murinde Bl~nde, palide, \ncet, Zbor sub m~na-]i tremur~nde, Ca dulci g~nduri de poet.
Sau ca lira sf‘r~mat‘,
Ce r‘sgeme-ngrozitor,C~nd o m~n‘ \nghe]at‘ Rumpe coardele-n fior, Astfel m~na-]i tremur~nd‘ Bate-un c~ntec mort [i viu, Ca furtuna descresc~nd‘ Care muge a pustiu.
E[ti tu nota r‘t‘cit‘
Din c~ntarea sferelor, Ce etern‘, nefinit‘ ngerii o c~nt‘-n cor? E[ti fiin]a-armonioas‘ Ce-o g~ndi un serafin, C~nd pe lira-i t~nguioas‘ M~na c~ntecul divin?48 M. Eminescu

Ah, ca visul ce se-mbin‘
Palid, lin. \nceti[or, Cu o raz‘ de lumin‘ Ce-arde geana ochilor; Tu c~ntare \ntrupat‘! De-al aplauzelor flor Disp‘r~nd divinizat‘, R‘pi[i sufletu-mi \n dor.
(Familia , IV, 29, 18/30 august 1868)
AMORUL UNEI MARMURE
O[tirile-i alung‘ \n spaim‘ \nghe]at‘,
Cu sufletu-n ruin‘, un rege-asirian, Cum st~ncelor arunc‘ durerea-i \nspumat‘
Gem~ndul uragan.
De ce nu sunt un rege s‘ sfarm cu-a mea durere,
De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu, S‘ fac s‘ rump-o lume ce sf~[ie-n t‘cere
Zdrobit sufletul meu.
Un leu pustiei rage turbarea lui fugind‘,
Un ocean se-mbat‘ pe-al v~nturilor joc, §i norii-[i spun \n tunet durerea lor mugind‘,
G~ndirile de foc.
Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere,
Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor, C‘ci mie mi-a dat soarta amara m~ng~iere
O piatr‘ s‘ ador.
Murindului speran]a, turb‘rii r‘zbunarea,
Profetului blestemul, credin]ei Dumnezeu,La sinucid o umbr‘ ce-i sperie desperarea,
Nimic, nimica eu.49 Versuri lirice

Nimica, doar icoana-]i, care m‘ \nvenin‘,
Nimic, doar suvenirea sur~sului t‘u lin, Nimic dec~t o raz‘ din fa]a ta senin‘,
Din ochiul t‘u senin.
§i te iubesc, copil‘, cum repedea junie
Iube[te-n ochi de flac‘ri al zilelor noroc, Iubesc precum iube[te pe-o alb‘ vijelie
Un ocean de foc.
Din ochi de-ar soarbe geniu sl‘bita mea privire,
De-ar tremura la s~nu-mi ginga[ul t‘u mijloc, Ai pune pe-a mea frunte \n vise de m‘rire
Un diadem de foc.
§i-a[ pune soarta lumii pe buza-]i purpurie,
A[ pune lege lumii r~z~ndul t‘u delir, A[ face al t‘u z~mbet un secol de orgie,
§i lacrimile-]i mir.
C‘ci te iubesc, copil‘, ca zeul nemurirea,
Ca preotul altarul, ca spaima un azil; Ca sceptrul m~na bl~nd‘, ca vulturul m‘rirea,
Ca visul pe-un copil.
§i pasu-n urma-]i zboar‘ c-o tainic‘ m~nie,
Ca un smintit ce cat‘ cu ochiu-ng‘lbenit, Cu fruntea-nvine]it‘, cu fa]a cenu[ie
Icoana ce-a iubit.
(Familia , IV, 33, 19 septembrie/1 octombrie 1868)
ECTOR §I ANDROMACHE
(de Schiller)
ANDROMACHE
Vrea Ector \n vecie s‘ mearg‘ de la mine,
Unde Ahil cu-a sale neˆpropiali m~ne50 M. Eminescu

Aduce lui Patroclu jertfiri pe orice zi?
Cine-o-nv‘]a copilu-]i \n vremea viitoareS-arunce l‘nci [i zeii Olympului s-adoare,C~nd Orcul de-ntuneric \n s~nu-i te-o-nghi]i?
ECTOR
Femeie scump‘ mie, tu lacrimele seac‘!
Dup‘ b‘taia crunt‘ dorin]a mea ea pleac‘,Aceste bra]e ap‘r Pergamu-amenin]at.§i-n lupta pentru s~nte a zeilor c‘mineEu cad, m~ntuitorul al patriei — [i-n fineCobor la r~ul stigic de glorie urmat.
ANDROMACHE
O, n-o s‘ mai aud eu a armelor vuire
§i fieru-]i \n portale va zace-n lenevire,Marea lui Priam vi]‘ d-eroi s-o nimici.Vei merge unde ziua etern nu mai lumin‘,Cocytul unde-n lungul pustiilor suspin‘,Colo unde amoru-]i \n Lethe va muri.
ECTOR
Orice dorin]‘-n mine, \n mine-orice g~ndire,
Le-oi cufunda \n Lethe, \n r~ul de-amu]ire,
Dar nu [i-al meu amor.
Auzi-l! cel s‘lbatec cum l~ng‘ muri turbeaz‘,ncinge-mi a mea spad‘ [i doliul \]i las‘!C‘ci nu moare \n Lethe amorul lui Hector.
NUMAI POETUL…
Lumea toat‘-i trec‘toare.
Oamenii se trec [i mor Ca [i miile de unde, Ce un suflet le p‘trunde, 51 Versuri lirice

Treier~nd necontenit
S~nul m‘rii infinit.
Numai poetul,
Ca pas‘ri ce zboar‘ Deasupra valurilor, Trece peste nem‘rginirea timpului : n ramurile g~ndului, n sfintele lunci, Unde pas‘ri ca el Se-ntrec \n c~nt‘ri.52 M. Eminescu

1869

JUNII CORUP·I
La voi cobor acuma, voi suflete-am‘gite
§i ca s‘ v‘ ard fierea. o, spirite-ame]ite,
Blestemul \l invoc;
Blestemul mizantropic, cu v~n‘ta lui ghiar‘, Ca s‘ v‘ scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiar‘
Cu fierul ars \n foc.
De[i [tiu c-a mea lir‘ d-a surda o s‘ bat‘,
n preajma min]ii voastre de patimi \mb‘ta,
De-al patimilor dor;
n preajma min]ii voastre ucis‘ de orgie, §i putred‘ de spasmuri, [i ars‘ de be]ie,
§i seac‘ de amor.
O, fiarb‘-v‘ m~nia \n vinele stocite,
n ochii stin[i de moarte, pe frun]i \nvine]ite
De s~nge putrezit;
C‘-n veci nu se va teme Profetul vrodat‘ De bra]ele sl‘bite, puterea le[inat‘
A junelui c‘nit.
Ce am de-alege oare \n seaca-v‘ fiin]‘?
Ce foc f‘r-a se stinge, ce drept f‘r‘ s‘-mi min]‘,
O, oameni mor]i de vii!
S‘ v‘ admir curajul \n vinure v‘rsate, n sticle sf‘r~mate, hurii neru[inate
Ce chiuie-n orgii?
V‘ v‘d lungi]i pe patul june]ii ce-a]i spurcat-o,
Sufl~nd din gur‘ boala vie]ii ce-a]i urmat-o,
§i ar[i p~n-\n r‘runchi;
Sau bestiilor care pe azi\l ]in \n fiar‘,
Cum lingu[i]i privirea cea stearp‘ [i amar‘,
Cum c‘de]i \n genunchi!
Scula]i-v‘!… c‘ci anii trecutului se-n[ir‘,
n [iruri triumfale stindardul \l resfir‘, 54 M. Eminescu

C‘ci Roma a-nviat;
Din nou prin glorii calc‘, cu fa]a \nzeit‘, Cu faclele nestinse, puterea-i \mpietrit‘,
Poporul \mp‘rat .
Scula]i-v‘!… c‘ci tromba de moarte purt‘toare
Cu glasul ei lugubru r‘cne[te la popoare
Ca leul speriat;
Tot ce respir‘-i liber, a tuturor e lumea, Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume,
Ci-aievea s-a serbat.
ncinge]i-v‘ spada la dan]ul cel de moarte,
Aci v‘ poarte v~ntul, cum [tie s‘ v‘ poarte
A ]op‘i \n joc!
Aci v‘ duce]i valuri \n mii batalioane, Cum \n p‘duri aprinse, m~nat \n uragane,
Diluviul de foc.
Vede]i cum urna crap‘, cenu[a re\nvie,
Cum murmur‘ trecutul cu glas de b‘t‘lie
Poporului roman;
Cum umbrele se-mbrac‘ \n zale ferecate, §i frun]ile c‘runte le nal]‘ de departe
Un Cesar, un Traian.
Cad putredele tronuri \n marea de urgie,
Se sfarm‘ deodat‘ cu lan]ul de sclavie
§i sceptrele de fier;
n dou‘ p‘r]i infernul portalele-[i deschide, Spre-a \nc‘pea cu mia r‘sufletele h~de
Tiranilor ce pier!
n darn r‘sun‘ vocea-mi de eco repe]it‘,
V‘ zguduie arama urechea amor]it‘
§i sim]ul le[inat;
Virtutea despletit‘ [i patria-ne zeie
Nu pot ca s‘ aprinz‘ o singur‘ sc~nteie
n sufletu-nghe]at.55 Versuri lirice

§i singur stau [i caut, ca uliul care cat‘
n inima junimii de via]a-i dezbr‘cat‘
Un st~rv spre-a-l sf~[ia;
Ca pas‘rea de zboru-i din ceruri dizme]it‘, Ca muntele ce-n frunte-i de nouri \ncre]it‘
Un tr‘snet ar purta.
Dar cel pu]in nu spune]i c‘ ave]i sim]iminte,
C‘-n veci nu se \mbrac‘ \n ve[tede vestminte
Misteriul cel s~nt;
C‘ci vorba voastr‘ sun‘ ca pl~ns la cununie, Ca cobea ce \ng~n‘ un c~nt de veselie,
Ca r~sul la morm~nt.
(Familia , V, 4, 31 ianuarie/11 februarie 1869)
AMICULUI F.I.
Visuri trecute, uscate flori
Ce-a]i fost via]a vie]ii mele, C~nd v‘ urmam eu, c‘z~nde stele. Cum ochiul urm‘ un meteor,
V-a]i dus cu anii, ducu-v‘ dorul.
Precum cu toamna frunzele trec; Buza mi-e rece, sufletul sec, Via]a mea curge uit~nd izvorul.
Candela [tersei d-argint icoane
A lui Apolon, crezului meu, M‘ topesc tainic, \ns‘ mereu De ale patimilor orcane.
Sau ca un nour gonit de v~nt,
Alerg pe calea vie]ii mele, O buh‘ care, ]ip~nd a jele, B~ntuie urma unui morm~nt.56 M. Eminescu

Via]a-mi se scurge ca [i murmura
Ce-o sufl‘-un criv‘] printre pustii, M‘ usc ca crucea pus‘-n c~mpii §i de blesteme mi-e neagr‘ gura.
mi t~r‘sc soarta ca un vultur
Ce \[i t~r‘[te aripa fr~nt‘, Viscolul iernii moarte \i c~nt‘,Moarte, \i r~de tot de-mprejur.
Am uitat mam‘, am uitat tat‘,
Am uitat lege, am uitat tot; Mintea mi-e seac‘, g~ndul netot. Pustiul arde-n inima-mi beat‘.
Numai prin caos tu \mi apari,
Cum printre valuri a navei vel‘, Cum printre nouri galbena stel‘, Prin neagra noapte cum un fanar.
Te v‘d adesea frunte senin‘
Ca [i g~ndirea lui Dumnezeu, Sufletu-]i arde-n sufletul meu C-o flam‘ dulce, tainic‘, lin‘.
G~ndind la tine nu voi s‘ mor,
mi blast‘m \nsu[i eu m~ntuirea, Orb, nebun, care blast‘m‘ firea, Ce-ar vrea din frunte-i s‘ sting-un nor.
Dar dac‘ g~ndul zilelor mele
Se stinse-n mintea lui Dumnezeu, §i dac‘ pentru sufletul meu Nu-i loc aicea, ci numa-n stele:
Voi, c~nd mi-or duce \ngerii s‘i
Palida-mi umbr‘ \n albul munte, S‘-mi pui cununa pe a mea frunte §i s‘-mi pui lira de c‘p‘t~i.
(Familia , V, 13, 30 martie/11 aprilie 1869)57 Versuri lirice

LA MOARTEA PRINCIPELUI §TIRBEY
Turnurile mi[c‘-n doliu a lor inimi de aram‘
§i un \nger cu-aripi negre, cu diadem‘ de spini,Cu c~ntarea-i pl~ng‘toare lumea mi[c‘, lumea cheam‘,Precum mi[c‘ v~ntu-n c~ntec fa]a m‘rei de senin.
§i cu ochiul plin de lacrimi na]iunea cea rom~n‘,
Care are-n mii de inimi sufletul ei tremur~nd,Vede cum pin nori se stinge stea cu flac‘r‘ divin‘§i aude-n ceri un tunet [i un gemet pe p‘m~nt…
A-ntrist‘rei neagr‘-arip‘ peste lume se \ntinde,
Totul tace, c‘ci durerea este mut‘ ca un g~nd,Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde,Dec~t cursu-acelui astru ce se sparge p-un morm~nt.
Cine-i acvila ce cade? Cine-i st~nca ce se sfarm‘?
Cine-i leul ce \nchide cu durere ochii s‘i?Cine-i tunetul ce moare umpl~nd lumea de alarm‘?…— Este domnul Rom~niei: Barbu Dimitrie §tirbey!…
(foaie volant‘, aprilie 1869)
CNDÉ
C~nd luna prin nouri pe lume vegheaz‘,
C~nd fiece und‘ se-mbrac‘ c-o raz‘,C~nd c~nt‘ al somnului ginii n‘t~ngi —
Tu tremuri [i pl~ngi.
C~nd luna arunc‘ o pal‘ lumin‘
Prin merii \n floare-n[ira]i \n gr‘din‘,La trunchiul unuia pe tine te-a[tept —
Vis~nd de de[tept.
C~nd soarele arde [i ceru-i v‘paie,
Pe-a lacului valuri profunde b‘laie,58 M. Eminescu

Pe-o barc‘ \mpins‘ de valuri ce merg —
La tine alerg.
C~nd v~ntul e-o tain‘, c~nd frunza e mut‘,
Misterul sur~de prin lumea t‘cut‘,Culeg pe-a ta frunte sublime vis‘rei —
Pe ochi s‘rut‘ri.
Amorul \[i moaie aripele-i stinse,
Tu-nchizi sur~z~nd‘ lungi genele-]i pl~nse,§i fruntea mea pal‘ pe pieptu-]i a[ezi, —
Sur~zi [i veghezi.
Nebun‘ copil‘, ce-amesteci pl‘cerea
Cu lacrimi pe care le na[te durerea,Nebun‘ copil‘ cu-amorul ceresc, —
O, c~t te iubesc!
CND MAREAÉ
C~nd marea turbeaz‘ de valuri \mpins‘
§i-[i scutur‘ coama de spume [i v~nt,C~nd nori-alung ziua din lumea cea pl~ns‘,
C~nd tunete c~nt;
Atunci printre nouri, prin v~nt [i prin unde
O raz‘ de aur se toarce u[or§i-n fundul s‘lbatec al m‘rei p‘trunde
Prin v~nt [i prin nor.
Ce caut‘ raza din ceruri venit‘,
Din galbena steau‘ ce-alearg‘ prin cer,Ce caut‘-n mare, \n noaptea-i cernit‘
Und-razele pier?
n fundul cel umed al m‘rei turbate,
n lumea-i noptoas‘, \n s~nu-i de-amar,59 Versuri lirice

Luce[te o steau‘ \n piatr‘ schimbat‘,
n m‘rg‘ritar.
E-amantul a stelei ce palid‘ trece
§i-arunc‘ prin nori a ei raz‘ de nea,E-amantul c‘zut dintre stele, ce rece
n mare murea.
CND PRIVE§TI OGLINDA MŒREI
C~nd prive[ti oglinda m‘rei,
Vezi \n ea
·‘rmuri verzi [i cerul s‘rei,
Nor [i stea.
Unda-n plesnetul ei geme
§i Eol
Sun‘-n papura ce freme
Barcarol.
Un minut dac‘ te-i pierde,
Tu, m‘car,
Sub noianul m‘rii verde
§i amar,
Colo-n umeda-i pustie,
Ca-n sicriu,
Te-ai sim]i pe vecinicie
Mort de viu.
Vezi pe buza mea p‘lit‘
Un sur~s,
Vezi pe fruntea-mi lini[tit‘
Dulce vis,
§i al luncei v~nt de var‘
C‘lduros
C~nt‘-n lira mea amar‘
L‘nguros.60 M. Eminescu

De-ai p‘trunde c-o privire
Al meu s~n,
S‘ vezi marea-i de m~hnire
§i venin,
Ai cunoa[te-atuncea bine
Traiul meu:
Suflet mort, z~mbiri senine —
Iat‘ eu.
CINE-I?
Norul ]ip‘, dunii latr‘,
Marea se zv~rcole-n veci,Prin scheletele de piatr‘,Ce-n natura cea maratr‘,Stau b‘tr~ne, slabe, seci.
n castelul trist [i mare,
Ce se nal]‘ rece, sur,Cu fantasticul lui mur,Printre st~nci cu poala-n mare§i cu fruntea-n cer de-azur;
n castel izbind de nouri,
St‘-n fereastra ca un arc,ntr-a m‘rei lungi ecouri,Fa]a-n v‘l de g~nd [i nouri —Al serafilor monarc.
Un monarc cu fa]a pal‘
§i cu p‘r de-un aur blond,Iar \n ochiu-i, vagabund,Vezi lumina matinal‘ —Stele-albastre f‘r‘ fund.61 Versuri lirice

Cine-i \ngerul pe maluri,
Ce viseaz‘ \n castel,C~nd al m‘rei vis rebelSfarm‘ lumile-i de valuriDe p‘m~ntul eternel?
Cine-i z~na f‘r‘ nume
Ce prive[te tot \n veci,Printre st~nci de pietre seci,Cum se scutur‘ de spumeAle m‘rei unde reci?
Ea prive[te ca o lun‘
Dintr-un nor de piatr‘, sur,Ce-o \ntunec‘-mprejurCerul norii \[i adun‘§i castelul l-\nconjur.
UNDA SPUMŒ
Unda spum‘, v~ntul trece
Cu suflarea-i rece
Peste marea ce suspin‘
Trist‘, dar senin‘.
Cum nu-s v~ntul ce alearg‘
Pe oglinda larg‘,
Luciul apei de-l \ncrunt‘
Cu und‘ m‘runt‘?
C‘ci a[ trece suvenire
Bl~nd‘ de iubire,
Peste-o mare de misteruri
Ce coprinde ceruri,
Printre visele amare
A copilei care
O ador, o c~nt cum c~nt‘
Harfa pe o s~nt‘.62 M. Eminescu

PRIN NOP·I TŒCUTE
Prin nop]i t‘cute,
Prin lunce mute,Prin v~ntul iute,Aud un glas;Din nor ce trece,Din luna receDin visuri sece,M‘ scutur treaz..
Lumea senin‘,
Luna cea plin‘§i marea lin‘Icoan‘-i sunt;Ochiu-mi o cat‘n lumea lat‘,Cu mintea beat‘Eu pl~ng [i c~nt.
VIA·A MEA FU ZIUŒ
Via]a mea fu ziu‘ [i ceru-mi un senin,
Speran]a, steaua de-aur mie-mi lucea \n s~nP~n‘ ce-ntr-al meu suflet deodat-ai ap‘rut —
O, \ngere c‘zut!
§i dou‘ stele negre lucir‘-n negru foc
Pe cerul vie]ei mele; — iar geniul-norocM‘ las‘-n lume singur, dispare \n abis
De nour [i de vis.
O raz‘ din privire-]i via]a mi-a-nnegrit,
Din s~nul meu speran]a divin‘ a fugit;Norocul [i-a stins steauaÉ De m-ai iubi m‘car —
O, \nger de amar!63 Versuri lirice

Dar nu!É Din lumea-mi neagr‘ tu zbori \n calea ta;
Sub pasul t‘u pe-aren‘ de aur vei c‘lcaC~nd eu pierdut \n noapte-mi nimic nu mai sperez,
Ci vecinic te visez.
ONDINA
(fantazie)
L-al orelor zilei [irag r~z‘tor
Se-n[ir cele negre [i muteCe poart‘ \n suflet mistere de-amorP‘lite, sublime, t‘cute
§i noaptea din noriPe-aripi de fiori
Atinge u[oar‘, cu g~ndul,
P‘m~ntul.
Pe-un cal care soarbe prin n‘rile-i foc,
Din cea]‘ pustie [i rece,Un june pe v~nturi, cu capul \n joc,Cu clipa g~ndirei se-ntrece
§i calu-i turbatZbura necurmat
M~nat ca de-a spaimelor z~n‘
B‘tr~n‘.
Pe aripi de munte [i st~nci de asfalt
Castelul se nal]‘, se-ncrunt‘§i cre[tetu-i negru [i cre[tetu-i naltDe nouri [i ani se-nc‘runt‘,
Dar ast‘zi e viu§i-n ton auriu
R‘sun‘ din umbra cea mare
C~ntare.
n mii de lumine ferestrele ard,
Prin care se v‘d trec‘toare,64 M. Eminescu

Prin tactul c~nt‘rei sublime de bard,
Cum dan]‘ la umbre u[oare,
Cum dan]‘ u[orDulci vise de-amor,
Palatul p‘rea \n magie
Aurie.
Ca cerbul ce s-al]‘ \n cre[tet de st~nci,
Urmat de s‘geat-arz‘toare,E calul ce sare pr‘pastii ad~ncin zboru-i puternic [i mare,
Cu nara arz~nd,Cu coama pe v~nt,
O dat‘-nc‘ pinten l-\mpunge
§i-ajunge.
Iar junele sare u[or de pe el
Sub mant‘-i purt~nd mandolin‘,Cu inima plin‘ de-amoru-i fidel,Cu mintea de visure plin‘,
De grile de fierAl meu cavaler
S-av~nt‘ c‘t~nd pe fereast‘
§i-adast‘:
Ca g~nduri palide din ore dalbe
Zboar‘ dan]~ndele fiin]e albe,Par aromatele suflete lineDuse de zefirii de prin gr‘dine,n coruri nimfele c~nt‘ la hore§i gem \n lirele bl~nde, sonore,Ascunse g~ndure de dor de duc‘Triste [i palide ca o n‘luc‘,Apoi \n citere ele-ncordar‘§i plin [i limpede \ncet c~ntar‘Glas a trecutului ce \nsenin‘Mintea cea turbure de g~nduri plin‘.
Pe r~ul dorului, m~nat de v~nture,
Veni odatÕ65 Versuri lirice

Pe-un vas cu v~slele muiate-n c~nture,
Lin-\mp‘rat.
Venit-a regele s‘ calce v‘ile
C‘t~nd o sorÕ,
Eroi se-ninim‘ [i pl~ng femeile
De-a lui amor.
El fur‘ mun]ilor ecouri tinere,
C~ntul la dor,
R‘pe[te buzelor naivei Vinere
Vorba d-amor.
Pe mun]i \n negur‘, pe st~nci de cremene,
El a c‘tat
O alb‘ vergin‘, s‘-i fie gemene
§i te-a aflat.
Tu e[ti c~nt‘rilor soror‘ gemene,
Sufletul lor,
Regele inimei trebui s‘-]i semene
Ca vis cu dor.
n tine vede-se c‘ e \n ceriure
Un dumnezeu,
Purt~nd simtria [i-a ei misterure
n g~ndul s‘u.
M~n‘ dar coardele unele-ntr-altele,
M~n‘-le lin.
C‘ci ca \n sufletu-]i n-a g‘sit altele
Regele Lin.
C~nt‘ cu doliul, ce-l vars‘ blele
C~nd pl~ng de-amor,
S‘ cread‘ lumile, s‘ cread‘ stelele
C‘-i tactul lor.
Cum zboar‘ \ngerii din stele-n stele,
Barzii zbor, flutur‘ printr-a lor bele;66 M. Eminescu

Din lungul horelor amestecate
Barzii ridic a lor glasuri b‘rbate.Arpele-n c~ntece par c‘ se sfarm‘C~nd gem cu sufletul, c~nd zic de-alarm‘.Muzica sferelor: Serafi adoar‘Inima lumilor ce-o \ncongioar‘,Dict~nd \n c~ntece de fericireStelelor tactul lor s‘ le inspire.§i cum colorile ce se \mbin‘Na[te a soarelui alb‘ lumin‘,Astfel prin vocile r‘sun‘toareCurge-ast‘ mistic‘, dulce c~ntare:
Ondin‘,
Cu ochi de dulce lumin‘,Cu bucle ce-nv‘luie-n aur
Tezaur!
Idee,
Pierdut‘-ntr-o palid‘ feeDin planul Genezei, ce-alearg‘
Nentreag‘!
S‘-nvii vii
§i st~nca de care r~d timpii§i tot ce mai e-n nesim]ire
n fire?
VinÕ dar‘,
C‘ci ochiu-]i e via]‘ [i par‘,§i sufletu-]i, bl~nd‘ magie
Ce-nvie.
S‘ c~nte
Ce secoli t‘cu \nainte,§i-a mun]ilor cre[tete-nalte
S‘ salte.
§i din amestecul de vise dalbe,
Dintre dan]~ndele fiin]e albe,67 Versuri lirice

Iese cum c~ntecul dintre suspine
Regina albelor nop]ii regine.P‘ru-i ca aurul fa]a-ncadreaz‘,Cunun‘-n undele-i se furi[eaz‘.Pe-o lir‘ ginga[‘ [i argintieM~nu]a-i coardele le-ncurc‘ vie§i cum din zilele poetici, june,A idealului iese minune,Astfel prin notele lirei de-amorGlasul ei tremur‘, dulce u[or:
Lir‘ spart‘-n st~nca lume,
Suflet stins, muiat \n nor,Pl~ns amar luat de glume,Adev‘rul vr‘jitor,
E fiin]a-mi tremur~nd‘
Care trece-n infinit,Ca un fulger f‘r‘ ]int‘,Ca un cap f‘r‘ zenit.
§i din chinuri ce m‘-neac‘,
Eu sorb mirul cel curat,Cum o leb‘d‘ se pleac‘B~nd din lacul \nghe]at.
§i cu moartea cea ad~nc‘
Am schimbat al vie]ei g~nd,Am fost vultur pe o st~nc‘,Sunt o cruce pe-un morm~nt.
Care-i scopul vie]ii mele,
ntreb sufletu-mpietrit?Ochiu-i stins, buzele meleDe dureri a-nvine]it.
Crucea-mi pare g~nditoare,
Parc‘ arde-a vie]ii-mi tort§i prin neguri morm~ntarePrivesc fa]a mea de mort.68 M. Eminescu

Dar atunci c~nd albe z~ne
S-or privi-n sufletul meu,A! G~ndi]i, g~ndi]i la mineC‘ am fost \n lume eu.
Un murmur feeric dezmiard‘ doios
A salei t‘cere senin‘,Prin bolta ferestrei, arcat‘ pompos,S-aude vibr~nd mandolin‘,
§-un cou[or,
Setos de amor,
Se-neac‘-ntr-a mandolei strune
Nebune.
§i toat‘ via]a lui, tot ce-a cules
Din unde, din munte, din vale,Tot sufletu-i june, tot scumpu-i eresl pierde \n coardele sale.
V‘rs~ndu-l cu dor,Pl~ng~nd r~z‘tor,
El c~nt‘ cu buze de miere
Durere:
ăDe ce nu-s o floare uscat‘ de v~nt
§i pal‘ ca fruntea pe moarte,Ce mila o pierde prin cruci de morm~ntCu miros strivit, f‘r‘ soarte,
C-atunci m-ai lua,La mine-ai c‘ta
G~ndind‘, cum e trec‘toare
O floare.
Dar eu nu-s, copil‘, dec~t un amor
Ce arde-n o inim‘ jun‘,Un glas de pe buze aprinse de dor,O minte pustie, nebun‘
§i dulce desc~ntPe coarde de-argint,
C~nd palida mea nebunie
nvie.69 Versuri lirice

Dar am o c~mpie ce undoie-n flori,
C~mpia speran]elor mele.Acolo te-a[teapt‘ r~z~ndele zori,Pletindu-]i coroan‘ de stele.
S-aduci prin amorDe via]‘ fior,
n c~mpul speran]elor vin‘,
Ondin‘!Ò
LA O ARTISTŒ
I
Credeam ieri c‘ steaua-]i e-un suflet de \ngerCe tremur‘-n ceruri, un cuget de aurCe-arunc-a lui raze-n o lunc‘ de laur
Cu-al c~ntului dar,
Iar tu, interpret‘-a cere[tilor pl~ngeri,
Credeam c‘ e[ti chipul ce palida stel‘Arunc‘ pe-o frunte de und‘ rebel‘,
Pe valul amar.
Dar ast‘zi poetul cu inima-n ceruri,
R‘pit d-a ta voce \n rai de misteruri,§-aduce aminte c‘-n cerul deschisV‘zut-a un geniu c~nt~nd Reveria,Pe-o arp‘ de aur, c-un Ave Maria —
§i-n tine revede sublimul s‘u vis.
II
Cum leb‘da via]a ei toat‘ viseaz‘ un c~ntec divin,Nu c~ntecul undei murinde pe luciul m‘rei senin,
Cum galbena lunc‘ viseaz‘ o iarn‘ \ntreag‘ de-un c~nt,
Nu c~ntecul iernei cel aspru, nu arpa lui Eol \n v~nt,70 M. Eminescu

Ci leb‘da c~ntecul mor]ii, al mor]ii cu chipul ei drag,
Iar lunca viseaz‘ de doina voinicului celui pribeag:
Astfel Rom~nia, uitat‘-n Carpatul cel ars [i b‘tr~n,
Visat-a de glasul t‘u dulce, de c~ntu-]i de dorure plin.
Cum leb‘da [tie c‘ glasul ce iese din luciul ad~nc
Sunt inimi de lebede stinse ce-n valuri eterne se pl~ng,
Astfel Rom~nia, ea [tie c‘ glasul t‘u dulce divin
Italia, sora ei numai, putut-a s‘-l aibe \n s~n.
Ea dar‘ acum te salut‘, ea-n visul ei te-a presupus —
Tu vii ca un c~ntec de sor‘ la sora ce-n lume s-a dus.
DE CE SΠMORI TU?
Tu nu e[ti frumoas‘, Marta, \ns‘ capul t‘u cel blond
C~nd se las‘ cu dulcea]‘ peste pieptu-]i ce suspin‘,Tu \mi pari a fi un \nger ce se pl~nge pe-o ruin‘.Ori o lun‘ g~nditoare pe un nour vagabond.
Astfel treci [i tu prin lumeÉ ca un basmu de proroc!
E[ti s‘rac‘ dar bogat‘, e[ti m~hnit‘ dar senin‘!Ce s‘ pl~ngi? De ce s‘ mori tu? Ce po]i oare fi de vin‘Dac‘ fa]a ]i-e ur~t‘, pe c~nd anii-]i sunt de foc.
C~nd ai [ti tu c~t sim]irea-]i [i privirea-nduio[at‘
C~t te face de pl‘cut‘ [i de demn‘ de iubit,Tu ai r~de printre lacrimi [i-ai ascunde negre[itn cosi]a ta de aur fa]a-]i dulce [i [ireat‘.
Altele sunt mai frumoase, mult mai m~ndre, mai bogate,
Dar ca marmura cea rece nu au inim‘ defel.Pe c~nd tu!É e[ti numai suflet. E[ti ca \ngerul fidelCe pe cel care iube[te ar veghea-n eternitate.71 Versuri lirice

§terge-]i ochii, blond‘ MartaÉ ochii-]i negriÉ dou‘ stele
Mari, profunzi ca vecinicia [i ca sufletu-]i senin.O, nu [tii c~t e de dulce, de duios [i de divinDe-a te pierde-n ochii-ace[tia str‘luci]i \n lacrimi grele.
O, sur~zi, sur~zi odat‘! S‘ te pot vedeaÉ o s~nt‘,
O martir‘ ce sur~de printr-a lumei dor [i chin,Pe c~nd ochiul ei cel dulce [i de lacrimi \nc‘ plinSe ridic‘ pentr-o rug‘ c‘tr‘ bolta \nstelat‘.
Ai sur~s?!É O! e[ti frumoas‘É \nger e[ti din paradis
§i m‘ tem privind la tineÉ c‘ci ]i-o jur: nu m-a[ miraDac-ai prinde aripi albe [i la ceriuri ai zbura,Privind lumea cea profan‘ cum se pierde \n abis.
DE-A§ MURI ORI DE-AI MURI
C-o bucurie trist‘ te ]in acum \n bra]e.
Privire \n privire [i s~n la s~n tr‘im,§i gura ta-mi sur~de, [i ochii t‘i m‘-nva]‘C~nd ]inem fericirea pe s~n cum s-o iubim.
Dar de-oi muri vreodat‘, copil‘ g~nditoare,
Crezi c-o s‘-ncet din stele mai mult a te iubi§i-o s‘ petrec \n pace prin lumile de soare,
n care-oi d‘inui?
Nu, nu, copil‘ scump‘!É De-i auzi \n noapte,
C~nd vei veghea \n rug‘ la candela de-argint,De-i auzi cum trist‘ aripa unei [oapte
Te-atinge aiurind,
De-i auzi vreo arp‘ sf‘rmat‘, pl~ng‘toare,
Vuind ca jalea neagr‘ ce geme prin ruini,S‘ [tii c‘ prin a nop]ii de \ntuneric mare,
La tine, \nger, vin!72 M. Eminescu

§i s‘-mi deschizi fereastra, s‘ trec o boare s~nt‘
Prin oalele uitate de ve[tejite flori,S‘ m~ng~i cu suflarea-mi a ta fa]‘ p‘lind‘,
Ochii t‘i g~nditori.
Dar de-i muri tu, \nger de palid‘ lumin‘,
O, ce m-a[ face-atuncea, m‘rite Dumnezeu?O s‘ te pl~ng cu v~ntul ce fluier‘-n ruin‘
n rece zborul s‘u?
nger venit din ceriuri, oi pl~nge al t‘u nume,
L-oi s‘m‘na-n flori palizi [i-n stelele de foc,C~nta-te-a[ ca [i r~ul cel scuturat de spume
n nop]i ce stau pe loc.
§i a[ primbla durerea-mi pe m‘ri necunoscute,
Prin st~nci ce stau \n aer, prin mun]i cu cap de fier,Prin selbele b‘tr~ne [i prin pustii t‘cute —
Prin nourii din cer.
P~n-ce b‘tr~n [i palid, cu cap ple[uv ca st~nca,
A[ rumpe de pe lir‘-mi coarde ce nu mai sunÕ§i a[ culca \n piatr‘ inima mea ad~nc‘,
Cu dorul ei nebun.
LOCUL ARIPELOR
Strecor degetele mele printre buclele-]i de aur,
Raze cari cad \n valuri pe un s~n ce n-am v‘zut,C‘ci corsetul ce le-ascunde e o straj‘ la tezaur,Iar‘ ochii-]i, gardianii, m‘ opresc [i m‘ sumut.
Ochii t‘i, \n[el‘torii! A ghici nu-i pot vreodat‘,
C‘ci cu dou‘ \n]elesuri m‘ atrag [i m‘ resping —M‘ atrag c~nd stau ca ghea]a cu privirea desperat‘,M‘ resping c~nd plin de fl‘c‘ri eu de s~nul t‘u m-ating.73 Versuri lirice

O, atunci m~na ta-i tare [i respinge cu putere
M~na mea, care profan‘ ar intra \n santuarS‘ se-ascund‘-n s~nii-]i tineri, pe c~nd eu plin de pl‘cere S‘ uit lumea-n s‘rutarea-]i [i \n ochii t‘i de jar.
Ast‘zi \ns‘ nu-s ca flama cea profan‘ [i avar‘,
Inima mi-e s~nt‘ ast‘zi, cald [i dulce-i pieptul meu,Azi sunt cast ca rug‘ciunea [i timid ca prim‘vara,Azi iubesc a ta fiin]‘ cum iubesc pe Dumnezeu.
Tu sur~zi cu nencrezare?É C~t de rea e[ti tu, copil‘!
Las‘ ca sub gazul ro[u eu la s~nii-]i s‘ p‘trunz,S‘ deschei corsetul istaÉ Tu ro[ind s‘ r~zi gentil‘,Eu s-ap‘s fruntea-mi arz~nd‘ \ntre piep]ii albi, rotunzi
§i s‘ strecor a mea m~n‘ dup‘ g~tu-]i de z‘pad‘!
Tu ro[e[tiÉ tu nu vrei, Marta?É O, de-ai [ti ce caut euÉAi sur~de [i-al t‘u um‘r ai l‘sa ca s‘ se vad‘,S‘-]i privesc \n ochi cu capul rezemat pe pieptul t‘u.
Cungiur~nd c-un bra] molatec g~tul t‘u cel alb ca zarea,
Ap‘s~nd fa]a-]i ro[it‘ pe-al meu piept b‘t~nd mereu,Eu cu ceealalt‘ m~n‘ pe-ai t‘i umeri de ninsoare:Locul aripelor albe le-a[ c‘ta-n delirul meu!
Locul ciunt unde aripa se-nal]‘ alb‘ c-argintul
C~nd tu \nger \nc‘-n ceruri pluteai dulce, fericit,Locul de-unde-apoi c‘zur‘ c~nd tu, vizit~nd p‘m~ntulTe-ai uitatÉ [i-n lumea asta ca copil‘ te-ai trezit.
LEBŒDA
C~nd printre valuri ce salt‘
Pe balt‘
n ritm u[or,Leb‘da alb‘ cu-aripele-n v~nturi
n c~nturi
Se leag‘n‘-n dor ;74 M. Eminescu

Aripele-i albe \n apa cea cald‘
Le scald‘,
Din ele b‘t~nd,§i-apoi pe luciu, pe unda d-oglinde
Le-ntinde :
O barc‘ de v~nt.
NTUNERICUL §I POETUL
NTUNERICUL
Tu care treci prin lume str‘in [i efemer,
Cu sufletu-n lumin‘, cu g~ndurile-n cer,Poet gonit de r~suri [i \nghe]at de v~ntCe c~n]i ca o stafie ie[it‘ din morm~nt,Sfarm‘-n st~nca rece a ta nebun‘ lir‘,C‘ci lumea este piatr‘ [i ea nu te admir‘,Ci tu, nebun [i palid, la poalele ei pl~ngiCa valul care c~nt‘ trecutul unei st~nci,Ce ve[ted‘, b‘tr~n‘ se leag‘n‘ prin nori,C~nd st~nca e etern‘ [i valu-i trec‘tor.
POETUL
§i tu crezi, geniu negru, c‘ f‘r‘ scop [i ]int‘
A lumei und-amar‘ m‘-neac‘, m‘ fr‘m~nt‘ ?Tu crezi c‘ eu degeaba m-am scobor~t din stele,Purt~nd pe frunte-mi raza a na]iunii mele ?Voi s‘ ridic palatul la dou‘ dulci sorori,La Muzic‘ [i Dram‘… \n dalbe s‘rb‘toriVoi s‘ le-ng~n via]a [i-n cupa lor aurieS‘ torn zi [i-ntuneric, dureri [i bucurie,S‘ v‘d trecutu-n via]‘, s‘ v‘d rom~na dram‘,Cum din morm~nt eroii istoriei \i cheam‘,§i muzica rom~n‘ chem~nd din mun]ii-n nouri,Din stelele c‘z~nde, din v‘ile-n ecouri,Din brazii ce suspin‘ l-a iernei vijelie,Din fluierul cel jalnic, din buciumu-n c~mpie,
Chem~nd doina rom~n‘, a inimelor pl~ngeri,A sufletului noapte, a dorurilor st~ngeri.75 Versuri lirice

Rom~nu-n trecut mare, e mare-n viitor !
§i tu vrei ca poetul s‘ fie trec‘tor,Pe-a ]‘rei sale ]‘rmuri s‘ n-aib‘ ce s‘ c~nte ?Dar nu-s colori destule \n lume s‘-nve[m~nteA mun]ilor Carpatici sublime idealuri,Ce-noat‘-n a lui suflet cum noat‘-n mare valuri,§i-n creierii-i alearg‘ de g~nduri vijelii,Cum ginii se sfaram‘-n ruinele pustii.
PINTRE STNCI DE PIATRŒ SEACŒ
Pintre st~nci de piatr‘ seac‘,
Auzi pl~ns de cucuvai,·ip~nd noaptea tristu-i vai!C~nd \n nouri se \neac‘Chipul lunii cel b‘lai.
Vraja trece peste lume,
VrajaÉ c~ntec amor]it,Ca un vis \ng‘lbenit,Pe-a ei buze vine]i spume,Capu-i alb e ame]it.
Fuge, trece, fuge, zboar‘,
Buza-i tremur‘ spum~nd,Ochii-i joac‘ schinteind,Sub nebuna ei c~ntareLumea doarme \n desc~nt.
Este da•na cea nebun‘,
Care c~nt‘ noaptea-n cr~ng,Pe c~nd stelele se sting,Pe c~nd frunzele-abia sun‘,Pe c~nd apele-abia pl~ng.
Vezi cum luna \nghe]at‘,
Dintr-al nourilor h‘u,76 M. Eminescu

Trece ca [i visul greu —
Sun‘-n noaptea desc~ntat‘C~ntul trist din ceasul r‘u.
§i b‘tr~na moarte toarce
G~ndul ei \n nefinit:Zilele din vine-]i stoarce§i c~nd capu-]i se \ntoarce,Bagi de seam‘ c-ai tr‘it.
O STEA PIN CERURIÉ
O stea pin ceruri o v‘d c‘ trece
§i eu un nume i-am pus din zbor,Numele unei inime rece,
F‘r‘ fior.
Ea nev‘zut‘ acum se stinge,
Nimeni \n zboru-i n-o-a urm‘rit;Numai un ochi singur umed o pl~nge
C‘ci o-a iubit.
§ti]i de ce stelei i-am dat un nume,
Numele unui suflet r‘cit,Ce-acuma palid, uitat de lume,
A-mb‘tr~nit?
Pentru c‘ ochiul ce l‘crimeaz‘
Dup‘-acea steau‘ care s-a stinsEste-al meu suflet ce mediteaz‘,
E-ochiul meu pl~ns.77 Versuri lirice

1870

VENERE §I MADONŒ
Ideal pierdut \n noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce g~ndea \n basme [i vorbea \n poezii.O! te v‘d, te-aud, te cuget, t~n‘r‘ [i dulce vesteDintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu al]i zei.
Venere, marmur‘ cald‘, ochi de piatr‘ ce sc~nteie,
Bra] molatic ca g~ndirea unui \mp‘rat poet,Tu ai fost divinizarea frumuse]ii de femeie,A femeii, ce [i ast‘zi tot frumoas‘ o rev‘d.
Rafael, pierdut \n visuri ca-ntr-o noapte \nstelat‘,
Suflet \mb‘tat de raze [i d-eterne prim‘veri,Te-a v‘zut [i-a visat raiul cu gr‘dini \mb‘ls‘mate,Te-a v‘zut plutind regin‘ printre \ngerii din cer
§i-a creat pe p~nza goal‘ pe Madona dumnezeie,
Cu diadem‘ de stele, cu sur~sul bl~nd, vergin,Fa]a pal‘-n raze blonde, chip de \nger, dar femeie,C‘ci femeia-i prototipul \ngerilor din senin.
Astfel eu, pierdut \n noaptea unei vie]i de poezie,
Te-am v‘zut, femeie stearp‘, f‘r‘ suflet, f‘r‘ foc,§i-am f‘cut din tine-un \nger, bl~nd ca ziua de magie,C~nd \n via]a pustiit‘ r~de-o raz‘ de noroc.
Am v‘zut fa]a ta pal‘ de o bolnav‘ be]ie,
Buza ta \nvine]it‘ de-al corup]iei mu[cat,§i-am zv~rlit asupr‘-]i, crudo, v‘lul alb de poezie,§i paloarei tale raza inocen]ei eu i-am dat.
·i-am dat palidele raze ce-nconjoar‘ cu magie
Fruntea \ngerului-geniu, \ngerului-ideal,Din demon f‘cui o s~nt‘, dintr-un chicot, simfonie,Din ochirile-]i murdare, ochiu-aurorei matinal.79 Versuri lirice

Dar azi v‘lul cade, crudo! disme]it din visuri sece,
Fruntea mea este trezit‘ de al buzei tale-nghe]§i privesc la tine, demon, [i amoru-mi stins [i receM‘ \nva]‘ cum asupr‘-]i eu s‘ caut cu dispre]!
Tu \mi pari ca o bacant‘, ce-a luat cu-n[el‘ciune
De pe-o frunte de fecioar‘ mirtul verde de martir,O fecioar-a c‘rei suflet era s~nt ca rug‘ciunea,Pe c~nd inima bacantei e spasmodic, lung delir.
O, cum Rafael creat-a pe Madona dumnezeie,
Cu diadema-i de stele, cu sur~sul bl~nd, vergin,Eu f‘cut-am zeitate dintr-o palid‘ femeie,Cu inima stearp‘, rece [i cu suflet de venin!
*
Pl~ngi, copil‘? — C-o privire umed‘ [i rug‘toare
Po]i din nou zdrobi [i fr~nge apostat-inima mea?La picioare-]i cad [i-]i caut \n ochi negri-ad~nci ca marea,§i s‘rut a tale m~ne, [i-i \ntreb de po]i ierta.
§terge-]i ochii, nu mai pl~nge!… A fost crud‘-nvinuirea,
A fost crud‘ [i nedreapt‘, f‘r‘ razem, f‘r‘ fond.Suflete! de-ai fi chiar demon, tu e[ti s~nt‘ prin iubire,§i ador pe acest demon cu ochi mari, cu p‘rul blond.
(Convorbiri literare , IV, 4, 15 aprilie 1870)
EPIGONII
C~nd privesc zilele de-aur a scripturelor rom~ne,
M‘ cufund ca \ntr-o mare de vis‘ri dulci [i senine§i \n jur parc‘-mi colind‘ dulci [i m~ndre prim‘veri,Sau v‘d nop]i ce-ntind deasupr‘-mi oceanele de stele,Zile cu trei sori \n frunte, verzi dumbr‘vi cu filomele,Cu izvoare-ale g~ndirii [i cu r~uri de c~nt‘ri.80 M. Eminescu

V‘d poe]i ce-au scris o limb‘, ca un fagure de miere:
Cichindeal gur‘ de aur, Mumulean glas cu durere,
Prale firea cea \ntoars‘, Daniil cel trist [i mic,
V‘c‘rescu c~nt~nd dulce a iubirii prim‘var‘,
Cantemir croind la planuri din cu]ite [i pahar‘,
Beldiman vestind \n stihuri pe r‘zboiul inimic.
Lir‘ de argint, Sihleanu — Donici cuib de-n]elepciune,
Care, cum rar se \nt~mpl‘, ca s‘ mediteze puneUrechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomat‘?S-au dus to]i, s-au dus cu toate pe o cale nenturnat‘,S-a dus Pann, finul Pepelei, cel iste] ca un proverb.
Eliad zidea din visuri [i din basme seculare
Delta biblicelor s~nte, profe]iilor amare,Adev‘r sc‘ldat \n mite, Sfinx p‘truns‘ de-n]eles;Munte cu capul de piatr‘ de furtune detunat‘,St‘ [i azi \n fa]a lumii o enigm‘ nesplicat‘§i vegheaz-o st~nc‘ ars‘ dintre nouri de eres.
Bolliac c~nta iobagul [i-a lui lan]uri de aram‘;
L-ale ]‘rii flamuri negre C~rlova o[tirea cheam‘,
n prezent vr‘je[te umbre dintr-al secolilor plan;§i ca Byron , treaz de v~ntul cel s‘lbatic al durerii,
Palid stinge- Alexandrescu s~nta candel-a sper‘rii,
Descifr~nd eternitatea din ruina unui an.
Pe-un pat alb ca un lin]oliu zace leb‘da murind‘,
Zace palida vergin‘ cu lungi gene, voce bl~nd‘ —Via]a-i fu o prim‘var‘, moartea-o pˆrere de r‘u;Iar poetul ei cel t~n‘r o privea cu \mb‘tare, §i din lir‘ curgeau note [i din ochi lacrimi amare,§i astfel Bolintineanu \ncepu c~ntecul s‘u.
Mure[an scutur‘ lan]ul cu-a lui voce ruginit‘,
Rumpe coarde de-aram‘ cu o m~n‘ amor]it‘,Cheam‘ piatra s‘ \nvie ca [i miticul poet,Smulge mun]ilor durerea, brazilor destinul spune,81 Versuri lirice

§i bogat \n s‘r‘cia-i ca un astru el apune,
Preot de[tept‘rii noastre, semnelor vremii profet.
Iar Negruzzi [terge colbul de pe cronice b‘tr~ne,
C‘ci pe mucedele pagini stau domniile rom~ne,Scrise de m~na cea veche a-nv‘]a]ilor mireni;Moaie pana \n coloarea unor vremi de mult trecute,Zugr‘ve[te din nou iar‘[i p~nzele posomor~te,Ce-ar‘tau faptele crunte unor domni tirani, vicleni.
§-acel rege-al poeziei, vecinic t~n‘r [i ferice,
Ce din frunze \]i doine[te, ce cu fluierul \]i zice,Ce cu basmul poveste[te — veselul Alecsandri ,
Ce-n[ir~nd m‘rg‘ritare pe a stelei blond‘ raz‘,Acum secolii str‘bate, o minune luminoas‘,Acum r~de printre lacrimi c~nd o c~nt‘ pe Dridri .
Sau vis~nd o umbr‘ dulce cu de-argint aripe albe,
Cu doi ochi ca dou‘ basme mistice, ad~nce, dalbe,Cu z~mbirea de vergin‘, cu glas bl~nd, duios, \ncet,El \i pune pe-a ei frunte m~ndru diadem de stele,O a[eaz‘-n tron de aur, s‘ domneasc‘ lumi rebele,§i iubind-o f‘r‘ margini, scrie: ,, visul de poetÒ.
Sau vis~nd cu doina trist‘ a voinicului de munte,
Visul apelor ad~nce [i a st~ncelor c‘runte,Visul selbelor b‘tr~ne de pe umerii de deal,El de[teapt‘-n s~nul nostru dorul ]‘rii cei str‘bune,El revoac‘-n dulci icoane a istoriei minune,Vremea lui §tefan cel Mare, zimbrul sombru [i regal.
ÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉ
Iar‘ noi? noi, epigonii?… Sim]iri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi b‘tr~ne, ur~te,M‘[ti r~z~nde, puse bine pe-un caracter inimic;Dumnezeul nostru: umbr‘, patria noastr‘: o fraz‘;n noi totul e spoial‘, totu-i lustru f‘r‘ baz‘;Voi credea]i \n scrisul vostru, noi nu credem \n nimic !82 M. Eminescu

§i de-aceea spusa voastr‘ era s~nt‘ [i frumoas‘,
C‘ci de min]i era g~ndit‘, c‘ci din inimi era scoas‘,Inimi mari, tinere \nc‘, de[i voi sunte]i b‘tr~ni.S-a \ntors ma[ina lumii, cu voi viitorul trece;
Noisuntem iar‘[i trecutul , f‘r‘ inimi, trist [i rece;
Noi \n noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i str‘in!
Voi, pierdu]i \n g~nduri s~nte, convorbea]i cu idealuri;
Noi c~rpim cerul cu stele, noi m~njim marea cu valuri, C‘ci al nostru-i sur [i rece — marea noastr‘-i de \nghe],Voi urma]i cu r‘pejune cuget‘rile regine,C~nd, plutind pe aripi s~nte printre stelele senine,Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergŽ]i.
Cu-a ei candel‘ de aur palida \n]elepciune,
Cu z~mbirea ei regal‘, ca o stea ce nu apune,Lumina a vie]ii voastre drum de roze sem‘nat,Sufletul vostru: un \nger, inima voastr‘: o lir‘,Ce la v~ntul cald ce-o mi[c‘ c~nt‘ri molcome respir‘;Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat.
Noi? Privirea scrut‘toare ce nimica nu viseaz‘.
Ce tablourile minte, ce sim]irea simuleaz‘,Privim reci la lumea asta — v‘ numim vizionari.
O conven]ie e totul; ce-i azi drept m~ne-i minciun‘;A]i luptat lupt‘ de[art‘, a]i v~nat ]int‘ nebun‘,A]i visat zile de aur pe-ast‘ lume de amar.
,,Moartea succede vie]ii, via]a succede la moarteÒ,
Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, alt‘ soarte;Oamenii din toate cele fac icoan‘ [i simbol;
Numesc s~nt, frumos [i bine ce nimic nu \nsemneaz‘,mp‘r]esc a lor g~ndire pe sisteme numeroase§i pun haine de imagini pe cadavrul trist [i gol.
Ce e cugetarea sacr‘? Combinare m‘iestrit‘
Unor lucruri nexistente; carte trist‘ [i-nc~lcit‘,Ce mai mult o \ncifreaz‘ cel ce vrea a descifra.Ce e poezia? nger palid cu priviri curate,83 Versuri lirice

Voluptos joc cu icoane [i cu glasuri tremurate,
Strai de purpur‘ [i aur peste ]‘r~na cea grea.
R‘m~ne]i dar‘ cu bine, s~nte firi vizionare,
Ce f‘cea]i valul s‘ c~nte, ce punea]i steaua s‘ zboare,Ce crea]i o alt‘ lume pe-ast‘ lume de noroi: Noi reducem totla pravul azi \n noi, m~ni \n ruin‘,
Pro[ti [i genii, mic [i mare, sunet, sufletul, lumin‘ —Toate-s praf… Lumea-i cum este … [i ca d~nsa suntem noi.
(Convorbiri literare , IV, 12, 15 august 1870)
LA MOARTEA LUI NEAM·U
L‘sa]i clopotul s‘ pl~ng‘ cu-a lui voce de aram‘,
L‘sa]i turnul ca s‘ mi[te a lui inim‘ de fier,C‘ci de stele mai aproape el le d‘ acuma sam‘C‘ un suflet bun [i nobil se \ndreapt‘ c‘tr‘ cer.
Clopote, tu sim]i durerea [i urmezi cu-a ta c~ntare,
C~nd din stea \n stea se suie sufletul \ntr-un av~nt,Pe c~nd noi urm‘m cu pasul cel r‘rit de \ntristareLutul palid, f‘r‘ suflet, s‘-l depunem \n p‘m~nt.
Ochii? C~te dulci imagini au sorbit a lor lumine!
Capul? O, de c~te g~nduri el a fost \mpopulat!Inima? C~t‘ sim]ire fr‘m~ntat-a ea \n sine?Sufletul? C~te speran]e, c~te visuri a p‘strat?
§-azi nimic. Lumea g~ndirei e o lume sf‘r~mat‘
De lemnoasa m~n-a mor]ii inima e stoars-acum,§i imaginele-s [terse, ce prin el treceau odat‘,Sufletul (dac‘ esist‘) printre nori \[i face drum.
Ai [tiut tu, scumpe frate, c‘ p‘m~ntu-i o ruin‘?
C‘-i o sarcin‘ via]a? C‘-i martiriu s‘ tr‘ie[ti?84 M. Eminescu

Ai [tiut tu cum c‘ moartea e un caos de lumin‘,
C‘ la finea veciniciei te-a[tept stelele cere[ti?
De-a vie]ii grea enigm‘ ]ie-acuma nu-]i mai pas‘,
C‘ci problema ei cea mare la nimic o ai redus.Pe c~nd nou‘-nc‘ via]a e o cifr‘ nen]eleas‘§i-n z‘dar c‘t‘m r‘spunsul la-ntrebarea ce ne-am pus.
n z‘dar ne batem capul, triste firi vizionare,
S‘ citim din cartea lumei semne ce noi nu le-am scris.Potrivim [irul de g~nduri pe-o sistem‘ oarecare,M‘sur‘m ma[ina lumei cu acea m‘sur‘toare§i g~ndirile-s fantome, [i via]a este vis.
NGERE PALIDÉ
ngere palid, \]i e mister
Cum c‘ a lumei valuri [i [oapteEste durere [i neagr‘ noapte
Pe l~ng‘ cer?
Nu [tii tu, \nger, oare s‘ zbori,
S‘ la[i p‘m~ntul, trista ruin‘?De-]i place cerul, a lui lumin‘,
De ce nu mori?
O, dar p‘m~ntul \nc‘ te ]ine
n ni[te lan]uri ]esute-n rai.Demult zburai tu \n lumi senine —
De nu iubeai.
SUS N CURTEA CEA DOMNEASCŒ
Sus \n curtea cea domneasc‘,
La domnia din B~rlad, §ade t~n‘r domnul Vlad — 85 Versuri lirice

Sub c‘ciula-i ]‘r‘neasc‘
Pe-a lui umeri plete cad.
Astfel [ade trist [i rece
La osp‘]ul luminat Din domnescul lui palat, Cu priviri crunte [i rece, Cu-ochiul negru \nfundat.
Fa]a palid‘ [i trist‘,
Manta-i neagr‘ pe-umeri tari, Fa]a sp~n‘, ochii mari — Astfel trece \n revist‘ Pe boierii lui cei mari.
Ici b‘tr~ni ca iarna alb‘,
Mun]i cu fruntea de argin]i, §optesc dulce [i cumin]i — Colo tinere]ea dalb‘ Cu r~s mult [i f‘r‘ min]i.
Femei palide, frumoase,
Fe]e bl~nde, ochi de foc, Ce \n gene li se joc §i-a lor raze luminoase Printre cale-[i cat‘ loc.
Sala-i mare, str‘lucit‘,
Masa-i alb‘, oaspe]i mul]i, Vorbe dulci s‘ tot ascul]i, Chiar lumina-i \ndr‘git‘ De ochi lucii, de ochi mul]i.
SALA-I MARE, STRŒLUCITŒ
Sala-i mare, str‘lucit‘,
Masa-i alb‘, oaspe]i mul]i, 86 M. Eminescu

Vorbe dulci s‘ tot ascul]i —
§i lumina-i \ndr‘git‘ De ochi lucii, de ochi mul]i.
Icia unii stau alene
§i viseaz‘ [i g~ndesc, Colo al]ii chiuiesc, Iar femei cu lunge gene R~d \n tain‘ [i privesc.
Una face c‘ nu vede
§i cu capul st‘ plecat, Pe c~nd ochii,-namorat, A lor raze \[i repede La str‘inul \ntristat.
La str‘in cu fruntea pal‘
§i cu p‘rul ca de corb — Buzele ei ro[ii sorb C~nd \n bra]e [i pe poal‘ Doarme dus amorul orb.
DA·I-MI ARPŒ DE ARAMŒ
Da]i-mi arp‘ de aram‘
Dar cu strunele de fierC‘ci s‘ c~nt acuma cerCa un v~nt ce se sfaram‘Printre st~nci de-nghe] [i ger.
Da]i-mi arp‘ de aram‘
Pe-a mea frunte crengi de bradVoi s‘ c~nt ca largul vadSau c-a lumei s~nt‘ dram‘Sau ca r‘cnetul din iad.87 Versuri lirice

Da]i-mi cupa cea de piatr‘
Dar umple]i cu s~nge ro[iDin du[manii fioro[iÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉ
Voi s‘ c~nt \n poezie
De-acei timpi ur~]i p‘g~niC~nd str‘mo[ii cei b‘tr~niSe luptau cu b‘rb‘]ie
§i-i dau nume ăLa rom~ni!Ò
La rom~ni! Popor de fal‘Cap de geniu, piept de focCu jude]iul de prorocDar cu inim‘ regal‘§i cu flamuri de noroc.
C~]i maghiari cu cap de c~ne,
C~]i tatari cu ochii mici,C~te limburi de pelticiS-au zdrobit de st~nci b‘tr~neCe vegheaz‘ \nc-aici.C~te gin]i cu limba slav‘Au venit [i-au revenitDar cu to]i s-au nimicit,O c~mpie de otav‘Sub al coastei fier negrit.
Da]i-mi arpa \n rugin‘
S‘ mai c~nt zguduitorDe-al rom~nilor popor§i-de-al ]‘rei cei rom~ne,
§i de-al secolilor dor!
Ce s‘ c~nt, fii de-armonie,Ce s‘ c~nt ca s‘ v‘-ntrec§i-n durere s‘ m‘-necC‘ci c~ntarea mi-e stafiePieptu-i rece, capul sec!88 M. Eminescu

S‘ c~nt na]iei ce vie
Poart‘ jugul cel de lemnSub al barbarilor semn,Multe semne de sclavie§i de via]‘ nici un semn.
S‘ c~nt ]‘reiÉ
Legei f‘rÕ de Dumnezeu!S‘ c~nt frun]ii de ateuCe reneag‘ tat‘, mam‘§i-i ca du[manul mai r‘u?
LA QUADRAT
nger \n patru col]uri, o stea cu barb‘ lung‘,
Cine-a [tiut vrodat‘ c‘ tot ce eu iubeamE-un dramaturg puternic, dar f‘r‘ bani \n pung‘,
Un paralelogram?
E-un om a c‘rui visuri la bere tot ]inteaz‘,
Ce se consum‘-n asuri [i joac‘ la hazard,Un om, dorin]a c‘rui e pe biliard s‘ [az‘,
S‘ doarm‘ pe biliard.
Adeseori \n noapte v‘d umbra lui fatal‘,
n m~n‘ cu o halb‘, \n gur‘ c-un c~rnat,n buzun‘ri cu chifle [i subsuori o oal‘
§i r~de… p~n‘-i beat.
Visarea sa un [ni]el, g~ndirea sa o bere,
S‘ bea etern, acesta e visul s‘u ciudat —§i-odat‘ auzi-vom c‘-n cruda sa durere
n bere s-a-necat.89 Versuri lirice

ROMANCERO ESPA„OL
Copii de pe natur‘
Furti[agurile litterarii ale lui Cocovei Moretto sau vicleniile
lui Scapin traduse-n spaniole[te de Signorul Don
Lopez de Poeticales
Motto: Es muss auch solche KŠutze geben. Istorie ciudat‘! Timpii se iau
de p‘r [i se trag \nd‘r‘t! Trecutul e viitor [i viitorul e trecut. — Anul 15…a furat pe anul 1870 \ntr-un mod oribil [i cu precau]iunea viclene[tez~mbitoare cum c‘ n-are s‘ fie recunoscut. Odat‘… \n timpi mai… \n anul1870 tr‘ia \n Rom~nia un scriitor care se ocupa din principiu [i meserie cuchir Cocoveiu, \ntunecoas‘ bufni]‘ ce cutreiera tribunalele Rom~niei, care-n loc de cocoveau! \ng~na \ncet [i printre din]i vorba: Consider~nd!…Acest autor de caraghiosl~curi, moldovene[te de mascarade, s-apuc‘-ntr-obun‘ diminea]‘ sau \ntr-o bun‘ sear‘ sau \ntr-una din zile (c‘ci dou‘ nu i-ar fi trebuit genialei Lop‘]i) s‘ scrie-n rom~ne[te o comedie: Viclenie [i
amor, \n trei acte, cu boschet [i cu ascunz‘tori secrete [i tainice totodat‘, [i
\n versuri neversificate.n anul 15… post Christum natum tr‘ie[te [i un autor spaniol, Moretto, [iscrie [i acela o comedie cu titlul Dona Diana , adic‘… lotrul de el! schimba
pe Elena lui chir Cocoveiu \n Diana — [i din Rom~nia transpune scenatumna-n Spania. Ei, dr‘cia dracului! — §-apoi neci nu spune chir Morettoc-a tradus-o de pe moldovenie pe spaniolie. I-am trimis lui Moretto o depe[‘\n regiunile cere[ti, ca alt‘ dat‘ de va \ndr‘zni s‘ copieze \n anul… ocomdie scris‘ rom~ne[te \n anul 1870, s‘ aib‘ cel pu]in precau]iunea cas‘ puie pe do[c‘: t‘lm‘cit‘ de pe moldovenie \n anul cutare — daÕ nu a[a!…
ROMANCERO ESPA„OL
A.— De ce p~ngi, o, dona Diana,
De ce ochiu-]i l‘crimeaz‘?Nu e[ti s~nt‘ [i frumoas‘Ca o dram‘ spaniol‘?§tii: don Manuel, perfidul,Inconstant iube[te-o alt‘,90 M. Eminescu

Alta brun‘, dulce, pal‘,
Ca o noapte-a prim‘verei.D. — Nu-i aceea ce m‘ doare,
De ce inima mi-e-amar‘,C‘ci don Manuel [-acumaE fidel ca totdeuna;Dar aceea ce m‘ doare§i-ochii mei \i fac s‘ pl~ng‘Este c‘ Negruzzi IacobM-a tradus \n rom~ne[te.A. — §i de ce tu s‘ te superi,
Ideal al lui Moretto,Au \n limba cea german‘N-au tradus eicomedia,
Ei, str‘inii! ns-Espa–aTe ador‘, o, Madona,
Cum mi te-a creat Moretto.
D. — Neci n-a[ pl~nge, caro mio,
De ar fi traduc]iune;Rea or bun‘, ea nu schimb‘Din valoarea mea intern‘.Dar Negruzzi, mio caro,El a scris o comedie,Comedie-original‘:Viclenie [i amor.Acolo m‘ v‘d pe mine,Figur~nd sub nume — Elena,Iar pe Manuel, il caro,V‘d c‘ mi-l numesc Costic‘.Dar‘ cum c-a imitat-oNeci n-o spune, neci n-o scrie,Ci pe mine m‘ sile[teS‘ recit la versuri releCare sun‘ ca drimbalaA ursarilor gitani.A. — De-a f‘cut asta Negruzzi
Cu Madona lui Moretto,Atunci e[ti nenorocit‘Dona Diana, dona Diana!91 Versuri lirice

1871

MORTUA EST!
F‘clie de veghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot \n orele sfinte,Un vis ce \[i moaie aripa-n amar,Astfel ai trecut de al lumii hotar.
Trecut-ai c~nd ceru-i c~mpie senin‘,
Cu r~uri de lapte [i flori de lumin‘,C~nd norii cei negri par sombre palate,De luna regin‘ pe r~nd vizitate.Te v‘d ca o umbr‘ de-argint str‘lucit‘,Cu-aripi ridicate la ceruri pornit‘,Suind, palid suflet, a norilor schele,Prin ploaie de raze, ninsoare de stele.
O raz‘ te-nal]‘, un c~ntec te duce,
Cu bra]ele albe pe piept puse cruce,C~nd torsul s-aude l-al vr‘jilor caierArgint e pe ape [i aur \n aer.
V‘d sufletu-]i candid prin spa]iu cum trece;
Privesc apoi lutul r‘mas… alb [i rece,Cu haina lui lung‘ culcat \n sicriu,Privesc la sur~su-]i r‘mas \nc‘ viu —
§i-ntreb al meu suflet r‘nit de-ndoial‘,
De ce-ai murit, \nger cu fa]a cea pal‘?Au nu ai fost jun‘, n-ai fost tu frumoas‘?Te-ai dus spre a stinge o stea radioas‘?
Dar poate acolo s‘ fie castele
Cu arcuri de aur zidite din stele,Cu r~uri de foc [i cu poduri de-argint,Cu ]‘rmuri de smirn‘, cu flori care c~nt;
S‘ treci tu prin ele, o sf~nt‘ regin‘,
Cu p‘r lung de raze, cu ochi de lumin‘,93 Versuri lirice

n hain‘ albastr‘ stropit‘ cu aur,
Pe fruntea ta pal‘ cunun‘ de laur.
O, moartea e-un caos, o mare de stele,
C~nd via]a-i o balt‘ de vise rebele;O, moartea-i un secol cu sori \nflorit, C~nd via]a-i un basmu pustiu [i ur~t. —
Dar poate… o! capu-mi pustiu cu furtune,
G~ndirile-mi rele sugrum cele bune…C~nd sorii se sting [i c~nd stelele pic‘,mi vine a crede c‘ toate-s nimic‘ .
Se poate ca bolta de sus s‘ se sparg‘,
S‘ cad‘ nimicul cu noaptea lui larg‘,S‘ v‘d cerul negru c‘ lumile-[i cerneCa pr‘zi trec‘toare a mor]ii eterne …
§-atunci de-a fi astfel… atunci \n vecie
Suflarea ta cald‘ ea n-o s‘ \nvie,Atunci graiu-]i dulce \n veci este mut…Atunci acest \nger n-a fost dec~t lut.
§i totu[i, ]‘r~n‘ frumoas‘ [i moart‘,
De racla ta razim eu harfa mea spartԤi moartea ta n-o pl~ng, ci maifericesc
O raz‘ fugit‘ din caos lumesc.
§-apoi… cine [tie de este mai bine
A fi sau a nu fi… dar [tie oricineC‘ ceea ce nu e, nu simte dureri§i multe dureri-s, pu]ine pl‘ceri.
A fi? Nebunie [i trist‘ [i goal‘;
Urechea ta minte [i ochiul te-n[al‘;Ce-un secol ne zice ceilal]i o dezic.Dec~t un vis sarb‘d, mai bine nimic.94 M. Eminescu

V‘d vise-ntrupate gonind dup‘ vise,
P~n-dau \n morminte ce-a[teapt‘ deschise,§i nu [tiu g~ndirea-mi \n ce s‘ o st~ng:S‘ r~d ca nebunii? S‘-i blestem? S‘-i pl~ng?
La ce?… Oare totulnu e nebunie?
Au moartea ta, \nger, de ce fu s‘ fie?Au e sens\n lume? Tu chip z~mbitor,
Tr‘it-ai anume ca astfel s‘ mori?De e sens \ntr-asta, e-ntors [i ateu,Pe palida-]i frunte nu-i scris Dumnezeu.
(Convorbiri literare , V, 1, 1 martie 1871)
NGER DE PAZŒ
C~nd sufletu-mi noaptea veghea \n estaze,
Vedeam ca \n vis pe-al meu \nger de paz‘,ncins cu o hain‘ de umbre [i raze,C-asupr‘-mi c-un z~mbet aripele-a-ntins;Dar cum te v‘zui \ntr-o palid‘ hain‘,Copil‘ cuprins‘ de dor [i de tain‘,Fug“ acel \nger de ochiu-]i \nvins.
E[ti demon, copil‘, c‘ numai c-o zare
Din genele-]i lunge, din ochiul t‘u mareF‘cu[i pe-al meu \nger cu spaim‘ s‘ zboare,El, veghea mea sf~nt‘, amicul fidel?Ori poate!… O-nchide lungi genele tale, S‘ pot recunoa[te tr‘surile-]i pale,
C‘ci tu — tu e[ti el .
(Convorbiri literare , V, 8 15 iunie 1871)95 Versuri lirice

NOAPTEAÉ
Noaptea potolit [i v~n‘t arde focul \n c‘min;
Dintr-un col] pe-o sof‘ ro[‘ eu \n fa]a lui privesc,P~nÕce mintea \mi adoarme, p~n-ce genele-mi clipesc;Lum~narea-i stins‘-n cas‘… somnu-i cald, molatic, lin.
Atunci tu prin \ntuneric te apropii sur~z~nd‘,
Alb‘ ca z‘pada iernii, dulce ca o zi de var‘;Pe genunchi \mi [ezi, iubito, bra]ele-]i \mi \nconjoar‘G~tul… iar tu cu iubire prive[ti fa]a mea p‘lind‘.
Cu-ale tale bra]e albe, moi, rotunde, parfumate
Tu grumazul mi-l \nl‘n]ui, pe-al meu piept capul ]i-l culci;§-apoi ca din vis trezit‘, cu m~nu]e albe, dulci,De pe fruntea mea cea trist‘ tu dai vi]ele-ntr-o parte.
Neteze[ti \ncet [i lene[ fruntea mea cea lini[tit‘
§i g~ndind c‘ dorm, [ireato, ape[i gura ta de focPe-ai mei ochi \nchi[i ca somnul [i pe frunte-mi \n mijloc§i sur~zi, cum r~de visul \ntr-o inim‘-ndr‘git‘.
O! dezmiard‘, p~n-ce fruntea-mi este neted‘ [i lin‘,
O! dezmiard‘, p~n-e[ti jun‘ ca lumina cea din soare,P~n-e[ti clar‘ ca o rou‘, p~n-e[ti dulce ca o floare,P~n-nu-i fa]a mea zb~rcit‘, p~n-nu-i inima b‘tr~n‘.
(Convorbiri literare , V, 8 15 iunie 1871)
STEAUA VIE·II
C~nd norii, palate fantastice negre,
Cu geamuri prin cari se vede zafir,Ascult-ale m‘rei lungi c~ntece-alegre,
C~nd stele se mir,96 M. Eminescu

Atunci printr-o gean‘ de nouri, deschis‘,
Din ochiu-i albastru se vede o stea,Ce-mi miruie fruntea c-o raz‘ de vise,
C-o raz‘ de nea.
O, steau‘ iubit‘ ce-abia stai prin stele,
Un sf~nt ochi de aur ce tremuri \n nori,Ai mil‘ [i stinge lungi zilele mele —
Cobori, o, cobori!
REPLICI
POETUL
Tu e[ti o und‘, eu sunt o zare,
Eu sunt un ]‘rmur, tu e[ti o mare,Tu e[ti o noapte, eu sunt o stea —
Iubita mea.
IUBITA
Tu e[ti o ziu‘, eu sunt un soare,
Eu sunt un flutur, tu e[ti o floare,Eu sunt un templu, tu e[ti un zeu —
Iubitul meu.
Tu e[ti un rege, eu sunt regin‘,
Eu sunt un caos, tu o lumin‘,Eu sunt o arp‘ muiat‘-n v~nt —
Tu e[ti un c~nt.
POETUL
Tu e[ti o frunte, eu sunt o stem‘,
Eu sunt un geniu, tu o problem‘,Privesc \n ochii-]i s‘ te ghicesc —
§i te iubesc!97 Versuri lirice

IUBITA
]i par o noapte, \]i par o tain‘
Muiat‘-n pala a umbrei hain‘,]i par un c~ntec sublim \ncet —
Iubit poet?
O, tot ce-i mistic, iubite barde,
n acest suflet ce ]ie-]i arde,Nimica nu e, nimic al meu —
E tot al t‘u.
BASMUL CE I L-A§ SPUNE EI
O, d‘-mi arpa de aram‘
§i mi-o pune-n bra]ul st~ng,Ochii t‘i se plec cu team‘,Tu ro[e[ti — glasu-mi te cheam‘,Coardele \ncet te pl~ng!Vino dar, palid‘ z~n‘,Pune fa]a pe-al meu piept,G~tul t‘u pe bra]u-mi drept,Tu, a ochilor lumin‘,M‘ iube[ti, tu? Spune drept!
M‘ iube[ti! Sur~zi [ireat‘
§i \]i pleci ochii \n jos!O, lumin‘ prea curat‘,De-ai cunoa[te vrodat‘Sufletul meu dureros;
De ai [ti, palide \nger,C~t de mult te iubesc eu,C~te nop]i de-amor [i r‘uAm vegheat zdrobit de pl~ngeri,Scumpa mea, odorul meu!
O, atunci mi-ai cere seama
Ca s‘-]i spun c~te-am visat,98 M. Eminescu

M-ai fixa f‘r‘ de team‘,
Ai da-ncet neagra maram‘De pe p‘ru-]i blond, curat;Netezind cu m~na-]i alb‘T~mpla ta — tu m-ai privi,Cu durere mi-ai z~mbi,Eu, juc~ndu-m‘ cu salbaDe pe s~nii-]i, a[ vorbi.
§i ]i-a[ spune, a mea iubit‘,
C‘ de mult eu te-am c‘tat;n c‘rarea t‘inuit‘,Prin dumbrava \nverzit‘,Ori prin codrii cei de brad,L~ng‘ c~ntul de izvoare,Printre st~ncile de fierCe str‘bat norii din cer,ntr-a pe[terii r‘coare,ntr-a nop]ilor mister.
Te vedeam cu a mea minte;
§i acum c~nd te-am g‘sitPare-mi c‘-mi aduc aminteCum c‘-n vremi de mai nainteTe-am v‘zut [i te-am iubit —S‘-]i spun undeÉ \ntr-o sear‘Am visat un vis frumosÉPe un nour luminosAm v‘zut la cer o scar‘Ridic~ndu-se de jos.
ntr-a cerului m‘rire
Scara de-aur se pierdea,Iar pe-un tron de nemurire,Tron de-argint [i str‘lucire,Maica Domnului z~mbea;Iar pe schi]ele de scar‘ngeri stau treptatÉ treptat,99 Versuri lirice

Cu chip bl~nd [i luminat
§i pe lire sun‘toare,C~ntau dulce [i curat.
La picioarele Mariei
Genuncheat pe-un nor de-argint,Alb ca lebeda pustiei,Bl~nd ca glasul poeziei,Sta un \nger cuget~nd;§i-a luat arpa-i de-aur§i trec~nd m~na pe eaA-nceput a r‘sunaRaiulÉ luncile-i de laurDe-un bl~nd Ave Maria .
Acel \nger!É Fa]a pal‘,
Ochiul negru, p‘r b‘lai,L-am v‘zut — o stea regal‘,O lumin‘ triumfal‘ —§i de-atunci \l iubesc, vai!ÉL-am c‘tat \n ast‘ lumeP~n-ce via]a-mi se pierdu,Sufletu-mi se ab‘tuɧ-atunci te-am v‘zut: minune!Acel \nger ai fost tu.
C~nd ai l‘sat cerul, drag‘?
De ce-n lume ai venit?Ai [tiut c‘ via]a-ntreag‘Trista-mi inim‘ pribeag‘Tot pe tine te-a iubit?Ai [tiut cine te-a[teapt‘§i-ai venit s‘ r‘spl‘te[tiLungi durerile-mi lume[ti,Cu z~mbirea-]i \n]eleapt‘§i cu ochii t‘i cere[ti.100 M. Eminescu

ANDREI MURE§ANU
(Tablou dramatic \ntr-un act)
Persoane:
MURE§ANU, MORS, GENIUL LUMINEI
(Scena \nf‘]i[eaz‘ un peisagiu de-o romanticitate s‘lbatec‘ \n mun]i. Pe de
o parte st~nci cr‘pate — unele ]epene, altele r‘sturnate— de alta brazi ac‘]a]ide v~rfuri de st~nci, unii fr~n]i [i r‘sturna]i de vijelii [i torente. n fund sev‘d ruinele \nc‘ fumeg~nde a unui sat de colibe — risipite ca cuiburi mari \ndosul st~ncelor. Mai \n avanscen‘, turnul vechi [i negru a bisericei satului.Biserica de lemn, cu ferestre mari cu z‘brele, cu muri parte risipi]i, cu aco-per‘m~nt de [indrile negre [i mucezite. Asupra \ntregului plan se revars‘ ogalben‘ lumin‘ de lun‘. Avanscena o cuprinde de-a curmezi[ul un trunchir‘sturnat, putred, pe care Mure[anu [ade vis‘tor. De tot \n fund, codri [imun]i. Clopotul sun‘ dogit 12 ore. Miezul nop]ii. n vremea asta se scoal‘Mure[anu.)
Tresare miaz‘noaptea \n inima de-aram‘
A turnului de piatr‘. Lin stelele se-nham‘La carul lunei blonde. Prin v‘mile vecieiNici vremea nu le trece cu visele m~ndriei,Nici suflete nu intr‘, nici suflete nu ies.Prin aerul de noapte, puternic, rece, des,A lunei adormite p‘trund razele raren temni]a din pieptu-mi trezind g~ndiri amare.C~nd somnul, frate-al mor]ii, pe lume falnic zaceCu genele-i \nchise, cu visele-i de pace,C~nd palida g~ndire prin ]ara mor]ii trece,§i moaie-n visuri de-aur aripa ei cea receCu-aghiazima cea dulce a lumii frunte-atinge,P‘catele-i i-adoarme, invidia i-o stinge —Ce ochi vegheaz‘ umed? Ce suflet se fr‘m~nt‘,Ce suflet ]ip‘-n doliu, ce lir‘ jalnic c~nt‘?ÉSunt eu!É Privesc trecutul, [i-icoana lui barbar‘E zugr‘vit‘ aspru d-ursita-ne amar‘.§i g~ndul meu nu poate s‘ rup-acea perdea,Ce-ascunde viitorul teribil dup‘ ea.C~ntarea? Cea mai nalt‘ [i cea mai \ndr‘znea]‘Nu e dec~t r‘sunet la vocea cea m‘rea]‘101 Versuri lirice

A undelor teribili, \nalte, zgomotoase
A unui r~u, ce nu-l vezi. — Sunt undele de timpCe viitoru-aduce, spre-a le m~na-n trecut.De[i privesc nainte-mi noaptea b‘tr~n‘ supt‘,§i v‘d c-o lume nou‘ dintr-\nsa se ridic‘,Dar p~rghia aceea, ce desf‘c~nd tenebre,
Ridic‘ viitorul — puterea care toarceAl vremii fir — aceea \mi e necunoscut‘.Vai! cele \nt~mplate istoria le spune§i cele viitoare [i-arunc‘ umbra lorn atmosfera groas‘ a zilei cei de azi.De ce se-nt~mpl‘ toate a[a cum se \nt~mpl‘,Cine mi-a spune-o oare? E plan, precugetare,n [irul orb al vremei [i-a lucrurilor lumei?Sau oarba \nt~mplare f‘r‘-n]eles [i ]int‘E c‘l‘uza vremei? Putut-a ca s‘ fie§i altfel de cum este tot ceea ce esist‘,Sau e un trebui rece [i ne\nl‘turat?
§i dac‘ trebui toate s‘ fie-a[a cum sunt,Celegi urmeaz‘ vremea? Cu ce drept ea apas‘
O ginte ca pe sam‘-i o alta s‘ ridice;E vo dreptate-ntr-asta, sau oarb‘-mparte bobiiSoarta f‘r‘-de-lege? §i dac‘ n-ai temeiuriDec~t acele spuse de c‘r]ile b‘tr~ne,§i-aceste-s dovedite c‘ nu dau dezlegare —Cine-mi va spune mie — dac‘ a gin]ei meleVia]‘ viitoare va fi mai fericit‘Dec~t al ei trecut?De-ar fi fost r‘u adesea [i bine num-o dat‘,A[ crede c‘-nt~mplarea oarb‘, nevinovat‘A gr‘m‘dit \n mersu-i, dar f‘r‘ ca s-o [tie,At~ta neferice pe ]ara mea pustie. —Dar nu! e-at~ta minte — at~ta plan de rele
S-a gr‘m‘dit puternic \n via]a gin]ii mele,nc~t \mi vine-a crede c‘ s~mburele lumeiE r‘ul. Cartea lumii d-etern‘ r‘utate
E scris‘ [i-i menit‘.
De vei avea puterea,102 M. Eminescu

Voin]a ca s‘ sfar‘mi pe cel mai slab ca tine,
Bravur‘ se nume[te. De e[ti \nchipuit,Nesuferind ca al]ii de-acea \nchipuireCu vorba s‘ se-ating‘: onoare se nume[te;De vrei s‘-ntreci pe al]ii [i lumei s‘-i impuiPersoana ta infam‘: dorin]‘-i de m‘rire,La fapte m~ndre stimul. De e[ti at~t de vanS‘ crezi c‘ p~n-[i cerul ascult‘ a ta vorb‘,C‘-i pas‘ dac‘ corpul ]i-l chinuie[ti [i mintea·i-o stupifici — \]i zice c‘ e[ti evlavios,Ba chiar [i sf~nt. — §i nu sunt numai oameni
Ce \]i admir‘ fapta, g~ndirea-nchipuit‘,Ci te admir popoareÉ
Ce proast‘ e mul]imea,
Ea crede cum c‘ duce a lumii soart‘-n m~n‘,§i singur‘ e dus‘ de-o m~n‘ de [ire]i.
De te-a-nzestrat natura
Cu-at~ta minte numai, s‘ po]i vedea prostia§i cruda r‘utate ce masa o domin‘,Ned~nd nimic pe ele, s‘ faci din ele scar‘Spre-a te urca pe d~nsa l-avere [i m‘rire,Pref‘-te numai cum c‘ tu pre]uie[i aceleMari calit‘]i [i-alese (nume[te-le cum vrei),C-o fraz‘ lingu[e[te de[ert‘ciunea lor§i pe-umeri te vor duce, sacrific~nd averea,Via]a pentru tine. Dar spune-li-adev‘rul,Te-or r‘stigni pe cruce, te-or huidui cu pietre§i te vei stinge mizer de nimenea j‘lit.Se vedeC‘ nu puteau [ire]ii ca s‘ g‘seasc‘-n via]‘Alt pre] dec~t acela s‘-[i \mplineasc‘ poftePe seama altorÉ Apoi este [i drept, cuminte,Ca pro[ti s‘ duc‘ greul, astu]ii s‘ domneasc‘ÉLa ce-ar fi-atuncea lumea \n dou‘ \mp‘r]it‘?La ce-ar esista pro[tii — [i iar la ce [ire]ii?Nu merit‘ n‘t~ngii s‘ fie st‘p~ni]i?
Nu vezi c‘ st‘p~nindu-i le \mpline[ti dorin]a?Mai de dorit ce soart‘ pot ca s‘ aib‘-n lume103 Versuri lirice

Dec~t s‘-i duc‘-n turme sunetul unui nume?
Ei nici nu-s pentru alta dec~t ca s‘ tr‘iasc‘,S‘ moar‘-ntru-mplinirea unei de[ert‘ciuni.§i-apoi nu vede]i voiC‘ ei admir‘ toate ce le-aduce pieire?Omoar‘ fericirea unui popor \ntreg,Lini[tea unui secol [i e[ti numit erou.Beat‘ de bucurie mul]imea te prime[te,Cu lauri te-ncunun‘É O gint‘ ce se-nal]‘Pe spatele altora e mare — [i cu c~t
Mai mult se ]ine-n locu-i prin r‘u [i prin asprime,Cu-at~ta e maimare. Dreptate-universal‘
E-aceea ce-o ur‘[te puterea brut‘. PesteT‘rie nu decide nimic. La bine ne-i puteaS-aduci doi oameni; r‘ul l-urmeaz-\ntregi popoare;C‘ci r‘ul este col]ul vie]ii. Vecinic r‘ulnt~iul rol \l joac‘ — e col] \n orice cuget,n oricare voin]‘, \n orice fapt‘ mare.Invidia de pild‘ e mam-egalit‘]ii,
§i \ngr‘direa contra r‘ut‘]ii reciproceDreptate se nume[te. Cu c~t mai r‘i sunt civiiCu-at~t e mai perfect‘ dreptatea.Fi]i r‘i [i ve]i str‘bateLa ]int‘-oric~t de mare, numai prin r‘utate!Fi]i r‘i! [i-urma]i principiul ce lumea o domin‘ —L‘sa]i s‘ cread‘ al]ii mai pro[ti ca voi \n bine.De ce n-ave]i voi minte? Deschide]i ochii vo[ti,Vede]i c‘ sf~nt[i binesunt numai pentru pro[ti?
De c~nd sunte]i \n lume, a esistat dreptate§i pentru voi? Dar greul voi numai \l purtar‘]i,Voi v-a]i hr‘nit du[manii, i-a]i ap‘rat cu s~nge,n loc de-a sparge capul n‘p~rcei sub picior,Voi a]i crescut-o mare [i ast‘zi v‘ zugrum‘.Spun popii de-o vecie unde oricare vin‘G‘se[te-a ei os~nd‘ [i binele r‘splata —§i mii timizi de fric‘ [i de-o speran]‘ van‘Trec \n[ela]i pe l~ng‘ izvoarele vie]ii.Iar dac‘ nu, lin]oliu, piroane de sicriu,104 M. Eminescu

R‘splat‘ sunt virtu]ii?
R‘bdarea cine-o are t~rasc‘-se-nsetat.Voisoarbe]i pic‘tura de timp ce o ave]i,
Aicifi]i mari, puternici, aci fi]i ferici]i —
Aici spirit, curagiul [i pumnii au valoare.n m~n‘ de vei prinde-a istoriei carte§i dac‘ tu de fric‘ sau poate de ru[inen faptele ei rele nu vei \ncifra bine,Vedea-vei cum sub ochii-]i \n plin se desf‘[oar‘R‘ul [i iar‘[i r‘ul — c‘ vremea se m‘soar‘Dup‘ a r‘ut‘]ii p‘[ire. R‘u [i ur‘
Dac‘ nu sunt, nu este istorie . Sperjur‘,
Invidios-avar‘, de s~nge \nsetat‘E omenirea-ntreag‘ — o ras‘ blestemat‘,F‘cut‘ numai bine spre-a domina p‘m~ntul,C‘ci r‘ut‘]ii numai \i datore[te-av~ntul Ce l-a luat pe scara fiin]elor naturii.Cine-a v‘zut vrodat‘ popor de oameni buniS‘ fie mare? Dac‘ e r‘u, e egoist,Vrea toate pentru sine, nimica pentru al]ii;Dac‘ tr‘ie[te bine, dar f‘r‘ ca s‘ laseCa [i-al]ii s‘ tr‘iasc‘ — e mare. C~nd un popolncepe a fi nobil [i generos \n cuget,Atunci a lui c‘dere [i moarte sunt aproape,C‘ci numai r‘ul are puterea de-a tr‘i.Chiar fapta cea mai bun‘ duce la r‘u. Ea esteP‘m~nt care hr‘ne[te s‘m~n]a celor rele.Ai mil‘De unul [i cu m~na \n care i-ai pus p~neM~ni va ridica piatra, ca el \nt~i s-aruncen tine. D‘-i unuia onoare [i m‘rire,§i va fi cel din urm‘ spre-a se uita la tineDe-i fi c‘zut. — Ce plan ad~nc-[iret!
Cum \n s‘m~n]a dulce a r‘ului s-a pusPuterea de via]‘!§i mai crede]i \n bine, \n basme de copii!O, ridica]i \n suflet gigantici vijelii§i sf‘r~ma]i c-o m~ndr‘ strigare triumfal‘105 Versuri lirice

Ordinea cea nedreapt‘, [ireat‘, infernal‘,
Ce pro[tii [i [ire]ii, unii-n[ela]i, iar al]iin[el‘tori sus]in c‘ de Dumnezeu e pus‘n lume.
O, Satan! geniu al desper‘rii!
Acum pricep eu g~ndu-]i, c‘ci zv~rcolirea m‘riiTr‘ie[te-acum \n mine. Pricep g~ndiri rebeleC~nd ai smucit infernul ca s‘-l arunci \n stele,Dezr‘d‘cina[i marea ca s-o \mpro[ti \n soare,Ai vrut s-arunci \n caos sistemele solare. —Da! ai [tiut c‘-n ceruri, r‘ul, nedreptul, tron‘,C‘ secole n‘t~nge l-ador‘, l-\ncoron‘,§tiai c-a[a cum este nu poate a fi bine!
C‘ nu poate nedreptul etern ca s‘ domine.O! de-a[ vedea furtuna c‘ stelele desprinde,Pe cer talazuri m~ndre \nal]‘ [i \ntinde,§i nourii ca sloiuri de ghea]‘ aruncate,Sf‘rm~ndu-se de-a sferei castele \nstelate —Cerul din r‘d‘cin‘ n‘l]~ndu-se decade,T~r~nd cu sine timpul cu miile-i decade,Se-nmorm~nteaz‘-n caos \ntins f‘r‘ de fine,Zbur~nd negre [i stinse surpatele lumine.V‘d caosul c‘ este al lumilor s‘crii,C‘ sori mai p~lp~i ro[ii, gigantice f‘clii,§i-apoi se sting. — Nimicul, lin]oliu se \ntindePe spa]iuri de[erte, pe lumile murinde!V‘z~nd risipa, Satan, voi crede c-ai \nvins!C‘ci dac‘ e[ti arhanghel al mor]ii cei b‘tr~ne,Atunci e[ti drept — c‘ci numai eaeste dreapt‘-n lume,
§i cei ce o servesc — c‘ci contra orice-n lumenvinge r‘utatea — dar contra mor]ii nu.Fiindc‘ tina lumii e rea, fiindc‘ tin‘§i praf e universul \ntreg — f‘r‘ de vin‘Ai c‘zut, geniu m~ndru, plin de-nd‘r‘tnicien spa]ii f‘r-de margini, \n evi de vecinicie!Vai, soarte blestemat‘, ce oarb‘ arunci bobii,La oricine \n lume dai ceea ce nu-i trebui,106 M. Eminescu

Te rog, soarte, m‘ scap‘, de al]ii nu — de mine.
At~t venin \n suflet, [i-at~t amar \n g~nd,nc~t dac-a[ putea-o ca s‘ r‘suflu-ad~nc§i bine — a[ \nvenina vremea-n care-s os~nditDe a tr‘i.
O, geniu ce p‘trunzi
Nem‘rginirea — iart‘ c-am‘r‘ciunea meaM-a-nvins! Tu [tii s‘ judeci [i [tii c‘ nefericeaAdes scrinte[te [irul g~ndirii [i o faceS‘ mearg‘ tocmai contra la calea ceea careAr trebui s-urmeze.Un orologiu care \n loc de-a-mbla-nainteS-ar t~r~i-nd‘r‘t. O, nu esist‘ crime,C‘ci toate, toate-s fapte unei g~ndiri pe dos,Unei sim]iri perverse, amareÉTaci, taci, suflete m~ndre, nu r‘scoli cu-at~taGrozav‘ u[urin]‘ titanica turbareCe-n a[chii sclipitoare g~ndirea mi-o sfaram‘Stinge, puternic Doamne, cuv~ntul nimiciriiAd~nc, demonic, rece, ce-n sufletu-mi tr‘ie[teCoboar‘-te \n mine, m‘ f‘ s‘ recunoscC-a ta f‘ptur‘ slab‘-s. Nu m‘ l‘sa s‘ sperC‘ liber, mare, m~ndru prin condamnarea taN-oi cobor\ \n iaduri de demoni salutat,Ca unul ce menitu-i de a le fi st‘p~n —St‘p~n geniilor pieirii! Ce g~nd superb! O,-nceat‘,Inima mea cea stoars‘ de-o cugetare beat‘.Nu r‘scoli-n b‘taie-]i ruinile sf‘rmateA lumii-mi din‘untru.V‘d cerul, lan albastru s‘dit cu gr~u de stele,El ni arat‘ planul ad~ncei \ntocmeleCu care-[i mi[c‘ sorii. — n s~mburul de ghind‘E un stejar. — Cum d~nsul din proprii r‘d‘cine,Din planul vie]ii sale ascuns \n col]u-obscur[i cre[te trunchiul aspru — a[a, poporul meu,n tine e puterea-]i, n‘l]area-]i [i pieirea-]i.Eu cred c‘ tot ce este menit de a fi mare107 Versuri lirice

S‘-[i \nn‘spreasc‘ trebui superba r‘d‘cin‘
Prin viscole turbate, prin ar[i]‘ [i-nghe].Mai tare e-acea st~nc‘ ce a trecut martir‘Prin vijelii maimulte. Popoarele barbare
Ce-au cotropit rom~nii sunt vijelii m‘re]e,Turbate, m~ndre, aspre ca orice vijelie,Dar‘ [i trec‘toare ca ele. Iar stejarul Poporului meu tare ridic‘ [-azi \n v~nturintunecata-i frunte [i proasp‘ta luifrunz‘.
n lume v‘d popoare cumin]i [i fericite,§i m‘ \ntreb ce soarte s‘ doresc la al meu?§i-un g~nd \mi vine aspru, ad~nc, f‘r‘ de mil‘§i sf‘rm‘tor de lume. — Nu, nu! N-a[ vrea ca altePopoare s‘ mai fie c-al meu — nu merit eleS‘-i semene. Poporu-mi menitu-i ca s‘ fieAltfel de cumu-s alte. Eu nu cer fericirePentru a lui via]‘. — O, na]ie iubit‘!Vei \n]elege doru-mi, vei [ti s‘-l pre]uie[ti?Voi s‘ te v‘d, iubito! nu fericit‘ — mare!
Dec~t o via]‘ moart‘, un negru vis de jele,Mai bine stinge, Doamne, via]a gin]ii mele,Dec~t o soart‘ aspr‘ din chin \n chin s-o poarte,Mai bine-ating‘-i fruntea suflarea m‘rii moarte!
FRUMOASŒ §I JUNŒ
Frumoas‘ [i jun‘, oh, drag‘-mi mai e[ti!
Eu caut [i caut \n ochii-]i cere[ti,§i-n veci nu m‘ satur [i-n veci a[ c‘ta,Iubit‘, dorit‘, o gur‘ — a[a!
Tu tremuri, tu cau]i, tu murmuri, tu r~zi,
Cu glasul t‘u dulce tu raiu-mi deschizi,Cu p‘rul t‘u moale tu via]a mi-o legi—O [tii [i te faci c‘ nu o-n]elegi!108 M. Eminescu

§ireat‘ [i dulce — copil vinovat —
De ce nu m‘-mbii cu al t‘u s‘rutat,De ce-a[tep]i s‘-l fur de pe ochii-]i profunzi§i-n blondele plete tu capul ]i-ascunzi!
Cu m~na ]i-acoperi tu ochii t‘i dragi,
Prin degete cau]i, nu r~de, ci taci;Pedeapsa ce meri]i, columb‘ a mea,O gur‘-i. — Oh, d‘-mi-o — mi-ai dat-o — a[a!
IUBITΠDULCE, O, MΠLAS΃
Iubit‘ dulce, o, m‘ las‘
S‘ privesc fa]a-]i, ochiul t‘u ceresc,S‘ m~ng~i p‘ru-]i d-auree m‘tase,Privindu-te, de-amor s‘ nebunesc!Ah, bra]ul t‘u rotund e alb — se las‘Cu gra]ie pe umerii-mi — privescn ochii t‘i, \n fa]a ta — \n gura jun‘S-ascult uimit la vorba ta nebun‘!
Nebun‘, c‘ nu are [ir [i minte,
Ci gra]ie [-amor copil‘ros,La gura ta, care z~mbind \mi minteSpre-a coperi misterul cel duios,Ce-mi spune nu— c~nd daochiu-]i fierbinte
Din genele-i \mi spune voluptos — Ah, tot amorul meu, copil \n raze,E concentrat \n fiin]a-]i luminoas‘!
Sur~sul t‘u o raz‘ e de soare,
§i ochii t‘i sunt stele-n noaptea mea,
§i s~nul t‘u de vergin‘, ninsoare,Ce lin l-acoperi tu cu m~na ta,C~nd tremur~nd prive[ti [i z~mbitoareLa-a lui dulci flori ce cresc al‘turea —109 Versuri lirice

§i s‘rutarea ta — oh, spune, spune
Cu ce s-aseam‘n dulcea-acea minune!
De n-ai fi tu, ce-ar folosi via]a,
Speran]ele-i, [i binele-i, [i tot!Un vis ar fi amestecat cu cea]a,Un chin ar fi — ce l-a[ sf~r[i s‘ pot;Pe c~nd astfel o noapte e m‘rea]‘,Pierdut‘-n stele ce \n ceri \not,Prin ele trece melancolic luna —O gur‘ d‘-mi, iubito — [i-nc‘ una!
Spre s‘rutare gura-]i se \ncrea]‘
§i ochii t‘i privesc \ntunecat§i vis‘tori. — Iubito, tu, glumea]‘,Nu [tii c-a s‘ruta e un p‘cat§i c‘-n \ntunecata lor dulcea]‘Nu s-uit‘ ochii de copii vodatÕ —F‘r‘ s‘ pl~ng‘-n urm‘-a lor langoare§i voluptoasa lor \ntunecare!
C‘ci ce ai zice dac‘ eu acuma
A[ uita toateÉ tu m‘ \n]elegi —E drept c‘ ]ie-o vorb‘-]i trebui numaCa toat‘ firea mea \n lan] s-o legi —Dar vorba aceea srie-ori de glum‘,Cu care pasiunea-mi s-o diregiVei spune tu? — O, taci – o, taci, n-o spune —Ai spus-o? -S m~nios, tu, -n]elepciune!
n van vorba ta bl~nd pov‘]uie[te —
La seriozitatea ta sur~d;Spre s‘rutare gura-]i se-ncre]e[te;Spre s‘rutare ochii t‘i se-nchid;§ireat‘ e[ti! sub geana ce umbre[te
Ochii-]i sclipesc, [i-mi pare c‘ ei r~d;Cu bra]ul ]i-i acoperi?É Sup‘rat‘?Ce te prefaci, iubita mea [ireat‘?110 M. Eminescu

IUBITEI
O, \ndulce[te-]i ochii t‘i, iubit‘,
O, \nsenin‘ fa]a ta de nea.Nu [tii c‘-n piept inima mea r‘nit‘Tresare-ad~nc la \ntristarea ta?Tresare-ad~nc, tresare-ad~nc, iubit‘ —Oh, \n zadar mi-ncre]i tu fruntea ta.Durerea chiar de-o simulezi — eu simtFiori ad~nci \n pieptul meu trezind.
Ah! c~t e[ti tu de m~ndr‘ [i frumoas‘
C~nd r~zi, c~nd pl~ngi, c~nd m‘ s‘ru]i, c~nd — ah!Cuprind \n m~ni eu capul t‘u — geloas‘! §i s‘rut ochii-]i plini de lacrimi, ah!Ei str‘lucesc ca stelele focoaseCe-ntr-a junie-mi noapte luminˆ!§i te iubesc, [i te s‘rut, te-ador,Amorul meu, nespusul meu amor!
O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubit‘,
C-atunci \n veci prin noapte-a[ r‘t‘ci —Mi-a[ sf‘rma via]a-n jalea cea cumplit‘§i de durere n-a[ putea muri.A[ purta-n timp inima-ncremenit‘,Cu ochii stin[i, [i gura-ar amu]i.Durerea ta m-ar face s‘ tr‘iesc,Ca s‘ tr‘iesc, ca s‘ \nnebunesc.
A[teapt‘ dar cu moartea ta, iubit‘,
P~n-ce de fericire-oi muri eu.Cu roze s‘-ncununi fruntea-mi p‘lit‘,Z~mbind s‘ m‘ s‘ru]i, amorul meu;
De-oi \nvia, s‘ [tii, dumnezeit‘,C‘-un somn a fost angelic, de[i greu.De nu m‘ voi trezi, s‘ [tii, s‘ [tii —C‘-n veci visez la ochii t‘i cei vii.111 Versuri lirice

Cum va fi acel vis eu nu-]i pot spune —
Eu numai \l g~ndesc c~nd m‘ cufundn ochii t‘i. — Neclare sunt, nebune,Acele-nchipuiri ce m‘ p‘trund.Prive[te tu \n ochii mei [i-mi spuneCe vezi \n ei, \n dorul lor profund.Tot ce-ai v‘zut eu n-am v‘zut n-al t‘u —Nici \n morm~nt nu pot ca s‘-i uit eu.
Ei sunt minuni ce-a muri nu m‘ las‘,
n somnul mor]ii m-or nelini[ti,P‘trunde-vor cu raza lor focoas‘Chiar \n sicriul unde voi dormi.Ei au p‘truns prin p‘turi neguroase,Ce via]a mi-a urzit p~n‘ aci —De-a]i putut sparge negurile-acele,Ve]i lumina \n veci, iubite stele!
Oh, nu-mi muri, te rog! C‘ci tot ce-n lume
Eu am iubit murit-au prea cur~nd —Orice amor ce n-a luat drept glumeAl meu amor e ast‘zi \n morm~nt. —Dar ast‘zi v‘d c-am pierdut num-un nume:C‘ci ea e[ti tu — tu ea — \ntr-un cuv~ntTu mi-ai murit o dat‘. — S‘ nu-mi moriDe-a doua oar‘, \nger de amor.
C‘ci de-ai muri ce-a[ face eu \n lume —
N-a[ reg‘si \n veci chipu-]i u[or§i os~ndit a[ fi s‘ stau \n lume —De jalea ta eu n-a[ putea s‘ mor.Acum — acum n-a[ pl~nge al t‘u numeCi chiar pe tine, vecinice amor:Mort, a[ tr‘i eu; viu, eu a[ fi mort.Tr‘ie[te-mi dar — c-ad~nc \n piept te port!112 M. Eminescu

CNTECUL LŒUTARULUI
Ca povestea cea s‘rman‘
Care nimeni n-o-a-n]eles,Trec prin vremea trist‘, van‘,Cum prin secoli un eres.
Sunt ca lira spart‘-n st~nc‘,
Sunt ca glasul din pustii,Sunt ca marea cea ad~nc‘,Sunt ca moartea \ntre vii.
Dintre chinuri ce m‘-neac‘
Eu sorbeam mirul curat,Cum o leb‘d‘ se pleac‘B~nd din lacul \nghe]at.
Dar cu moartea cea ad~nc‘
Azi eu schimb al vie]ii-mi g~nd,Am fost vultur pe o st~nc‘,Fire-a[ cruce pe-un morm~nt!
Care-i scopul vie]ii mele,
De ce g~ndu-mi e proroc,De ce [tiu ce-i scris \n stele,C~nd \n van lumea o-nvoc.
Crucea-mi par‘ g~nditoare,
Parca arz-a vie]ii-mi tort,C‘ci prin neguri morm~ntareVoi s‘ v‘d fa]a-mi de mort.
Doar atunci c~nd prin lumine
M-oi sui la Dumnezeu,Ve]i g~ndi [i voi la mineCum am fost \n lume eu.113 Versuri lirice

COPII ERAM NOI AMNDOIÉ
Copii eram noi am~ndoi,
Frate-meu [i cu mine.Din coji de nuc‘ car cu boiF‘ceam [i \nh‘mam la elCulbeci b‘tr~ni cu coarne.
§i el citea pe Robinson,
Mi-l povestea [i mie;Eu zideam Turnul VavilonDin c‘r]i de joc [i mai spuneam§i eu c~te-o prostie.
Adesea la sc‘ldat mergeam
n ochiul de p‘dure,La balta mare ajungeam§i l-al ei mijloc \notamLa insula cea verde.
Din lut acolo am zidit,
Din stuful des [i mare,Cetate m~ndr‘ la privit,Cu turnuri mari de tinichea,Cu zid \mpresurat‘.
§i frate-meu ca \mp‘rat
Mi-a dat mie solie,S‘ merg la broa[te neap‘rat,S‘-i chem la b‘t‘lie —S‘ vedem cine-i mai tare.
§i \mp‘ratul broa[telor,
C-un oacacˆ de fal‘,Primi — porunc“ o[tilor.Ca balta s-o r‘scoale.§i am pornit r‘zboi.114 M. Eminescu

Vai! multe broa[te noi am prins
— mi pare chiar pe rege —§i-n turnul negru le-am \nchis,Din insula cea verde.Spre sar-am f‘cut pace
§i drumul broa[telor le-am dat,
S‘ltau cu bucurie,n balt-ad~nc s-au cufundatCa s‘ nu mai revie.Noi am pornit spre cas‘.
Atunci r‘splata am cerut
Pentru a mele fapte —§i frate-meu m-a desemnatDe rege-n miaz‘noaptePeste popoare-ndiane.
Motanul alb era vistier,
M~rzac cel chior ministru —C~nd de la el eu leafa-mi cer,El miaun‘ sinistru.Cordial i-am str~ns eu laba.
§i \mp‘ratul milostiv
Mi-a dat [i de so]iePe fiica lui cu r~s lasciv§i ]ap‘n‘, nurlie,Pe Tlantaqu-caputli.
Am mul]‘mit cu-n umil semn,
Drept mantie o-prostire —M-am dus l-amanta mea de lemn,n sf~nta m‘n‘stire,ntr-un cotlon de sob‘.
§i ah! [i drag‘-mi mai era!
Vorbeam bl~nd cu d~nsa,115 Versuri lirice

Dar‘ ea nu-mi r‘spundea
§i de ciud‘ eu atunciAm aruncat-o-n foc.
§i pe [ur‘ ne primblam
Peste stuf [i paie§i pe mun]i ne-nchipuiam.Cu fiece b‘taieM‘r[ileam al‘turi.
§i pe cap mi se \mfla
Casca de h~rtie.O batist‘ \ntr-un b‘],Steag de b‘t‘lie.C~ntam: Trararah!
Ah! v-a]i dus visuri, v-a]i dus!
Mort e al meu frate.Nimeni ochii-i n-a \nchisn str‘in‘tate —Poate-s deschi[i [i-n groap‘!
Dar ades \ntr-al meu vis
Ochii mari alba[triLumineaz‘ — un sur~sDin doi vine]i a[triSufletu-mi treze[te.
Eu? Mai este inima-mi
Din copil‘rie?
ÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉ
Ah! \mi \mbl‘ ades prin g~nd
O c~ntare veche.Parc‘-mi ]iuie-aiurindDulce \n ureche:Lume, lume [i iar lume!116 M. Eminescu

AVEAM O MUZŒ
Aveam o muz‘, ea era frumoas‘,
Cum numa-n vis o dat‘-n via]a taPo]i ca s‘ vezi icoana radioas‘,n strai de-argint a unui elf de nea!P‘r blond deschis, de aur [i m‘tas‘,Grumazii albi [i umeri coperea,Un strai de-argint str~ns de-un colan aurosStr~ngea mijlocul ei cel ml‘dios!
§i talia-i ca-n marmur‘ s‘pat‘
Str‘lucea alb‘-n transparentul strai,S~ni dulci [i albi ca neaua cea curat‘,Rotunzi ca mere dintr-un pom de rai;Abia se ]ine haina cea bogat‘Prins‘ u[or cu un colan de pai,Astfel adesea m‘ g‘sea veghindNori str‘b‘tea o umbr‘ de argint.
Crinul luminei str‘lucea \n m~n‘
Reflect~nd dulce m~ndrul ei obraz,Razele dulci loveau fa]a-i senin‘,Rotunzii umeri [i-albul ei grumaz;P‘rul lucea ca auru-n lumin‘,Straiul c‘dea de pe-umeri de atlaz,Ochi mari alba[tri-n gene lungi de aur§i fruntea-i alb‘-ntunecat‘-n laur!
O dat‘-n via]a-i muritorul vede
n visul s‘u un chip a[a d-ales!EuÉ fericit c-amantul blondei Lede,Nebun de-amor, eu o vedeam ades,Venea-n singur‘tatea mea pe \ndelete,R‘t‘ceam m~na-n p‘ru-i blond [i des,De pe-umeri haina-i luneca u[or —Vedeai rotundul bra] p~n-subsuori.117 Versuri lirice

P‘rea c-a[teapt‘ de a fi cuprins‘,
De-a-[i sim]i inima b‘t~nd cu dor,Ca buza ei de-a mea s‘ fie-atins‘,Ca graiul ei s‘ tremure u[or,S‘ v‘d privirea vesel‘ [i pl~ns‘,S‘ aud glasu-ntunecat de-amor§i la ureche dulce s‘-i repetC~ntul, ce-n g~ndul meu se mi[c‘-ncet.
O, \mi [opte[te numa-n dulci cuvinte
Ne\n]elese, pline de-n]eles,O, \mi sur~zi cu gura ta fierbinte,Tu, \nger bl~nd cu ochii plini d-eres,C‘ci al t‘u z~mbet \mi aduce-aminteC-un \nger e[ti ce fu din cer trimes,Ca s‘ m~ng~i junia mea bogat‘Cu-a ta z~mbire dulce [i curat‘.
S-apropia, \n aer suspendat‘,
§i bra]ul ei grumazu-mi cuprindea,Priveam \n sus la fa]a-i luminat‘,La gura-i mic‘ care sur~dea —Din ochi alba[tri raza-ntunecat‘,Plin‘ de-amor \n ochiul meu c‘dea,Talia ei sub]ire-n colan str~ns‘Tremura scump de bra]ul meu cuprins‘.
Ea a murit. — Am \ngropat-o-n zare.
Sufletul ei de lume este pl~ns. —Am sf‘rmat arfa — [i a mea c~ntareS-a \n‘sprit, s-a ad~ncit — s-a stins.mi plac a nop]ii turburate oare,mi place de dureri s‘ fiu \nvins;O, de-a[ orbi, de-a[ amu]i odat‘,C‘-n lume nu v‘d lumea c‘utat‘!
Eu nu v‘d mun]ii \neca]i de nouri,
De care g~ndu-mi vultur s-ac‘]a;N-aud a m‘rii \nmiite-ecouri,118 M. Eminescu

Ce-n glasul meu m‘re] s-amesteca;
n codri-antici n-aud muget de bouri,Trezind zilele vechi \n mintea mea,Codrul din mun]i, r~ul din vale-mi tace —De ce nu pot \n praf a m‘ preface!119 Versuri lirice

1872

EGIPETUL
Nilul mi[c‘ valuri blonde pe c~mpii cuprin[i de maur,
Peste el cerul d-Egipet desf‘cut \n foc [i aur;Pe-a lui maluri g‘lbii, [ese, stuful cre[te din ad~nc,Flori, juvaeruri \n aer, sclipesc tainice \n soare,Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare,Alte ro[ii ca jeratec, alte-albastre, ochi ce pl~ng.
§i prin tufele de m‘turi, ce cresc verzi, ad~nce, dese;
P‘s‘ri \mbl~nzite-n cuiburi destind penele alese,Ciripind cu ciocu-n soare, gugiulindu-se cu-amor.necat de vecinici visuri, r‘s‘rit din sfinte-izvoar‘,Nilul mi[c-a lui legend‘ [i oglinda-i galben-clar‘C‘tre marea lini[tit‘ ce \neac‘ al lui dor.
De-a lui maluri sunt unite c~mpii verzi [i ]‘ri ferice;
Memfis colo-n dep‘rtare, cu zidirile-i antice,Mur pe mur, st~nc‘ pe st~nc‘, o cetate de gigan]i —Sunt g~ndiri arhitectonici de-o grozav‘ m‘re]ie!Au zidit munte pe munte \n antica lor trufie,I-a-mbr‘cat cu-argint ca-n soare s‘ luceasc‘ \ntr-un lan]
§i s‘ par‘ r‘s‘rit‘ din vis‘rile pustiei,
Din nisipuri argintoase \n mi[carea vijeliei,Ca un g~nd al m‘rii sfinte, reflectat de cerul cald§-aruncat \n dep‘rtare… Colo se ridic trufa[e§i eterne ca [i moartea piramidele-uria[e,Racle ce \ncap \n ele epopeea unui scald.
Se-nsereaz‘… Nilul doarme [i ies stelele din strung‘,
Luna-n mare \[i arunc‘ chipul [i prin nori le-alung‘.Cine-a deschis piramida [i-n‘untru a intrat?Este regele: \n hain‘ de-aur ro[ [i pietre scumpe, El intr‘ s‘ vad-acolo tot trecutul. — I se rumpe Al lui suflet c~nd prive[te peste-al vremurilor vad.
n zadar guvern‘ regii lumea cu \n]elepciune,
Se-nmul]esc semnele rele, se-mpu]in faptele bune;121 Versuri lirice

n zadar caut‘-al vie]ei \n]eles nedezlegat.
Iese-n noapte… [i-a lui umbr‘ lung‘-ntins se desf‘[oar‘Pe-ale Nilului lungi valuri. — Astfel pe-unde de popoar‘Umbra g~ndurilor regii se arunc‘-ntunecat.
Ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde,
Ale trestiilor sunet ce sub luna ce p‘trundePar a fi snopuri gigantici de lungi suli]e de-argint,Toat-a apei, a pustiei [i a nop]ii m‘re]ieSe unesc s‘-mbrace m~ndru veche-acea \mp‘r‘]ie,S‘ \nvie \n de[erturi [ir de visuri ce te mint.
R‘ul sf~nt ne poveste[te cu-ale undelor lui gure
De-a izvorului s‘u tain‘, despre vremi apuse, sure,Sufletul se-mbat‘-n visuri care-alunec‘ \n zbor.Palmii risipi]i \n cr~nguri auri]i de-a lunei raz‘,Nal]‘ zveltele lor trunchiuri. — Noaptea-i clar‘, luminoas‘.Undele viseaz‘ spume, cerurile-n[ir‘ nori.
§i \n templele m‘re]e, colonade-n marmuri albe.
Noaptea zeii se pre~mbl‘ \n vestmintele lor dalbe,§i al preo]ilor c~ntec sun‘-n harfe de argint;§i la v~ntul din pustie, la r‘coarea nop]ii brun‘,Piramidele din cre[tet aiurind [i jalnic sun‘§i s‘lbatec se pl~ng regii \n giganticul morm~nt.
n zidirea cea antic‘, sus \n frunte-n turnul maur.
Magul priivea pe g~nduri \n oglinda lui de aur,Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun.El \n mic prive[te-acolo c‘ile lor t‘inuite§i cu varga zugr‘ve[te drumurile lor g‘site:Au aflat s~mburul lumii, tot ce-i drept, frumos [i bun.
§i se poate ca spre r‘ul unei gin]i efeminate,
Regilor p‘ta]i de crime, preo]imei desfr~nate,Magul, paza r‘zbun‘rii, a cetit semnul \ntors;§-atunci v~ntul ridicat-a tot nisipul din pustiuri,Astup~nd cu el ora[e, ca gigantice sicriuriUnei gin]i ce f‘r‘ via]‘-ngreuia p‘m~ntul stors.122 M. Eminescu

Uraganu-acum alearg‘ p~n-ce caii lui \i crap‘
§i \n Nil numai de[ertul nisipi[ul [i-l adap‘,A[tern~ndu-l peste c~mpii cei odat‘ \nflori]i,Memfis, Teba, ]ara-ntreag‘ coperit‘-i de ruine, Prin de[ert str‘bat s‘lbatec mari familii beduine,Sorind via]a lor de basme peste c~mpii nisipi]i.
Dar [-acum turbur~nd stele pe-ale Nilului lungi unde,
Noaptea flamingo cel ro[u apa-ncet, \ncet p‘trunde,§-acum luna arginte[te tot Egipetul antic:§-atunci sufletul viseaz‘ toat-istoria str‘veche.Glasuri din trecut str‘bate l-a prezentului ureche,Din a valurilor sfad‘ prorociri se aridic.
§-atunci Memfis se \nal]‘, argintos g~nd al pustiei,
nchegarea m‘iestrit‘ din suflarea vijeliei…Beduini ce stau \n lun‘ a minune o privesc,Povestindu-[i basme m~ndre \mbr‘cate-n flori [i steleDe ora[ul care iese din pustiile de jele;Din p‘m~nt [i de sub mare s-aud sunete ce cresc.
Marea-n fund clopote are care sun‘-n orice noapte;
Nilu-n fund gr‘dine are, pomi cu mere de-aur coapte;Sub nisipul din pustie cufundat e un popor,Ce cu-ora[ele-i deodat‘ se treze[te [i se duce Sus \n cur]ile din Memfis, unde-n s‘li lumin‘ luce;Ei petrec \n vin [i-n chiot orice noapte p~n-\n zori.
(Convorbiri literare , VI, 7, 1 octombrie 1872)
CUGETŒRILE SŒRMANULUI DIONIS
Ah! garafa p~ntecoas‘ doar de sfe[nic mai e bun‘!
§i mucoasa lum~nare sf~r~ind s‘ul [i-l arde.§i-n aceast‘ s‘r‘cie, te inspir‘, c~nt‘ barde —Bani n-am mai v‘zut de-un secol, vin n-am mai b‘ut de-o lun‘.Un regat pentr-o ]igar‘, s-\mplu norii de z‘pad‘123 Versuri lirice

Cu himere!… Dar de unde? Sc~r]~ie de v~nt fereasta,
n pod miaun‘ motanii — la curcan v~n‘t‘-i creasta§i cu pasuri melancolici medit~nd \mbl‘-n ograd‘.
Uh! ce frig… \mi v‘d suflarea, — [i c‘ciula cea de oaie
Pe urechi am tras-o zdrav‘n — iar de coate nici c‘-mi pas‘,Ca ]iganul, care bag‘ degetul prin rara cas‘De n‘vod — cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie.
Cum nu sunt un [oarec, Doamne — m‘car totu[i are blan‘,
Mi-a[ m~nca c‘r]ile mele — nici c‘ mi-ar p‘sa de ger…Mi-ar p‘rea superb‘, dulce o bucat‘ din Homer,Un palat, borta-n p‘rete [i nevasta — o icoan‘.
Pe p‘re]i cu colb, pe podul cu lungi p~nze de painjen
Roiesc plo[ni]ele ro[ii, de ]i-i drag s‘ te-ui]i la ele!Greu li-i de mindir de paie, [i apoi din biata-mi pieleNici c‘ au ce s‘ mai sug‘, — ntr-un roi mai de un st~njen
Au ie[it la promenad‘ — ce petrecere gentil‘!
Plo[ni]a ceea-i b‘tr~n‘, cuvios \n mers p‘[e[te;Cela-i cavaler… e iute… oare [tie fran]uze[te?Cea ce-ncunjur‘ mul]imea i-o romantic‘ copil‘.
Bruh! mi-i frig. — Iat‘ pe m~n‘ cum code[te-un negru purec;
S‘-mi moi degetul \n gur‘ — am s‘-l prind — ba las, s‘racul!Prip‘[it la vreo femeie, [tiu c‘ ar vedea pe dracul,Dar‘ eu — ce-mi pas‘ mie — bietul ,,\ns!Ò la ce s‘-l purec?
§i motanul toarce-n sob‘ de blazat ce-i. — M‘i motane,
Vino-ncoa s‘ st‘m de vorb‘, unice amic [i ornicDe-ar fi-n lume-un sat de m~]e, z‘u! c‘-n el te-a[ pune vornic,Ca s‘ [tii [i tu odat‘ boieria ce-i, s‘rmane!
Oare ce g~nde[te h~trul de st‘ ghem [i toarce-ntr-una?
Ce idei se-n[ir‘ dulce \n m~]easca-i fantazie?Vreo cucoan‘ cu-alb‘ blan‘ cu amoru-i \l \mbie,Rendez-vous i-a dat \n [ur‘, ori \n pod, \n g‘v‘un‘?124 M. Eminescu

De-ar fi-n lume numai m~]e — tot poet a[ fi? Totuna;
Mieun~nd \n ode nalte, tragic miorl‘ind — un Garrick.Ziua tologit \n soare, p~ndind cozile de [oaric.Noaptea-n pod, cerdac [i [tre[ini heiniz~nd duios la lun‘.
Filozof de-a[ fi — sim]irea-mi ar fi vecinic la aman!
n prelegeri populare idealele le ap‘r§i junimei generoase, domni[oarele ce scap‘r,Le ar‘t c‘ lumea vis e — un vis sarb‘d — de motan.
Sau ca pop‘ colo-n templul, \nchinat fiin]ei, care
Dup‘ chip [-asem‘nare a creat m~]escul neam,A[ striga: o, mot‘nime!mot‘nime! Vai… HaramDe-al t‘u suflet, mot‘nime, nepostind postul cel mare.
Ah! Sunt printre voi de-aceia care nu cred tabla legii,
Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte,Ce destinul mot‘nimei \l desf‘[ur‘-nainte!Ah! atei, nu tem ei iadul [-a lui Duhuri — liliecii?
Anathema sit! — S‘-i scuipe oricare motan de treab‘,
Nu vede]i ce-n]elepciune e-n f‘ptura voast‘ chiar‘?O, motani f‘r‘ de suflet! — La zg~riet el v-a dat ghear‘§i la tors v-a dat muste]e — vre]i s‘-l pip‘i]i cu laba?
i! c‘ \n clondir se stinge c‘pe]elul de lumin‘!
Mo[ule, mergi de te culc‘, nu vezi c‘ s-a-ntunecat?S‘ vis‘m favori [i aur, tu-n cotlon [i eu \n pat.De-a[ putea s‘ dorm \ncalea. — Somn, a g~ndului odin‘,
O, acopere fiin]a-mi cu-a ta mut‘ armonie,
Vino somn — ori vino moarte. Pentru mine e totuna:De-oi petrece-nc‘ cu m~]e [i cu pureci [i cu luna,Or de nu — cui ce-i aduce? — Poezie — s‘r‘cie!
(Convorbiri literare , VI, 9, 1 decembrie 1872)125 Versuri lirice

DOI A§TRI
Am v‘zut doi a[tri,
Str‘lucind alba[triSub o frunte-n vis;M-a-necat seninulC~nd privii divinul,Bl~ndul lor sur~s.
§i mi-am zis \n mine:
nger cu lumineDe-un ad~nc norocÉDin a vie]ii talenflorit‘ caleCum nu stai \n loc?
CND CRIVŒ·UL CU IARNAÉ
C~nd criv‘]ul cu iarna din nord vine \n spate
§i m‘tur‘ cu-aripa-i c~mpii \ntinse late,C~nd lanuri de-argint luciu pe ]ar‘ se a[tern,V~nturi scutur aripe, z‘pad‘ norii cernÉ
mi place-atuncea-n scaun s‘ stau \n drept de vatr‘,
S-aud c~nii sub garduri c‘ scheaun‘ [i latr‘,J‘raticul s‘-l potol, s‘-l sfarm cu lunge cle[ti,S‘ cuget basme m~ndre, poetice pove[ti.
Pe jos s‘ [ad‘ fete pe ]olul a[ternut,
S‘ scarmene cu m~na l~na, cu gura glume,Iar eu s-ascult pe g~nduri [i s‘ m‘ uit de lume,Cu mintea s-umblu drumul pove[tilor ce-aud.
Orlogiul s‘ sune — un greier amor]it —
§i cald s‘ treac‘ focul prin vinele-mi distinse,S‘ v‘d roze de aur [i s‘rut‘ri aprinse126 M. Eminescu

n vreascuri, ce-n foc puse tr‘snesc des risipit,
Ca vorba unei babe m‘runt‘, ]‘nduroas‘.
Atuncea focu-mi spune povestea-a mai frumoas‘.
Din el o aud astfel cum voi s‘ o aud§-amestec celelalte cu glasu-i p~lp~it.§i m~ndru-acest amestec g~ndirea-mi o descoas‘,O-n[ir‘ apoi iar‘[i cum d~nsa a voit.
Astfel g~ndirea-n[ir‘ o mie de m‘rgele —
Un [ir \ntins [i luciu dar f‘r‘ de sf~r[it;Somnul m-apuc‘-n bra]e prin g~ndurile mele§i-n somn m‘ mai urmeaz‘ a lor bl~nd glas uimit.Prin [irul lor ce sun‘, orlogiul cu jeleL-aud sun~nd ca greier b‘tr~n [i r‘gu[it;n urm‘ tace chiar [i a mamei rug‘ciune —La g~nduri sclipitoare un cap‘t ea le pune.
Ajung la ea [i noaptea umbririle-i [i-ntinse,
Pe fruntea ei cea dulce culeg bl~nde vis‘ri,Amorul lin \[i moaie aripele lui stinse,Pe ochii ei eu caut profunde s‘rut‘ri —Ea-nchide sur~z~nd‘ lungi genele ei pl~nse§i glasul ei e c~ntec \n line tremur‘ri,Pe s~ni rotunzi, albi, netezi, ea fruntea mea a[eaz‘ —Adorm [i ea la capu-mi sur~de [i vegheaz‘.
II
Dar toate-acele basme \n somnu-mi m‘ urmeaz‘,
Se-mbin‘, se-nf‘[oar‘, se lupt‘, se desfac,Copilele din basmu, cu ochii cu dulci raze,Cu p‘rul negru coade, cu chipul dulce drag,§i fe]i-frumo[i cu plete \n haine luminoase,Cu ochi c‘prii, nal]i, m~ndri ca arborii de fag —n visele din somnu-mi s-adun [i se \mbin‘,Fac nun]i de patru zile [i de patru nop]i pline.
mi-pare atunci c‘ m~ndr‘ Ilean‘ Cos~nzean‘,
Cu ochi, albastre stele, blond‘, un spic de gr~u,127 Versuri lirice

n mine se-ndr‘ge[te [i-u[oar‘-aerian‘
S-a[az‘ pe genunchii-mi, cunjur‘ g~tul meu,Eu netezesc cu m~na arcata ei spr~ncean‘,Ea ochii [i-i \nchide, z~mbind \n visul s‘u —Ochii i-s plini de lacrimi ce nu le \n]elege,Cu buze-abia deschise \mi spune bl~nde [ege.
mi pare c‘ e var‘, c‘ noaptea-i dulce brun‘,
C‘ lanuri undoiaz‘, c‘ apele lin pl~ng,C‘ nourii \i sparge-o armonioas‘ lun‘,C‘ stelele din ceruri se scutur‘ [i ning —Prin lanuri \nflorite noi mergem \mpreun‘§i m~ndre flori c~mpene eu pentru d~nsa str~ng§i ea la \ngrijirea-mi cea dulce \mi z~mbe[te,Iar sufletul \mi r~de, [i inima \mi cre[te.
Luna prin nouri \nger pe lume bl~nd vegheaz‘.
Somnul aduce-n lume copiii lui n‘t~ngi.Pe r~u fiece und‘ se-mbrac‘ cu o raz‘,Copacii se cutremur \n frun]ile de st~nci,Lumina se-mpr‘[tie \n p~nz‘ luminoas‘Pe merii plini cu floare-n gr‘dinele ad~nci —§i eu, la trunchiul unui, visez la ea de[tept,n ploaia de flori roze pe d~nsa o a[tept.
Ea vine [i pe s~nu-mi c~nd dulce ea se las‘
n pletele-mi [i-ncurc‘ micu]‘ m~na ei,§i umeda-i suflare, pur‘, copil‘roas‘,Adie bl~nd pe frunte-mi [i peste ochii mei,Apoi fa]a-i uimit‘ de pieptu-mi ea apas‘§i lacrimi de iubire i-nund‘ ochii s‘i,Iar eu pe m~ni, pe gur‘, pe ochi, pe albu-i g~tncet, beat de iubire, o m~ng~i, o s‘rut.
§i s‘rut‘ri o mie trezesc \n ea mii vise
§i fruntea-i turburat‘ s-apleac‘ ca un crin;n ochii ei cei limpezi, sub genele-i \nchise,O lume e de visuri, o lume de senin;128 M. Eminescu

Ea f‘r‘ [ir vorbe[te, [i dulcile-i sur~se
Cu lacrimi se amestec, [i buzele-i suspin — Ea doarme astfel treaz‘, din somn c~nd se treze[teCu buzele m‘ cat‘, cu ochii \mi z~mbe[te.
n vis m‘ arde soare [i cerul e v‘paie,
Pe lac barca e-mpins‘ de valuri care merg,Iar undele-i uimite, profunde [i b‘laieReflect‘-n ele ]‘rmii — se-ntunec‘, se [tergɍn barc‘ [ed [-ascult eu a inimii-mi b‘taieC‘ci eu ca r~ndunica la d~nsa iar alerg — Pe-a malurilor arbori [i frunza este mut‘ —Misterul lin sur~de pe lumea cea t‘cut‘.
O, TE-NSENINŒ, NTUNERIC RECE É
O, te-nsenin‘, \ntuneric rece
Al vremei. nflore[te-n neagra-]i Spelunc‘ umed‘ ca ebenul cel topit,F‘ ca s‘ str‘luceasc‘ pe-acea caleCe duce-n vecinicie toate-aceleFiin]e nev‘zute, cari sunt,
De[i trec nesim]ite, ca [i vremeaCe vremuie[te-ad~nc \n tot ce e.S‘ v‘d trec~nd \n hain‘ cuveniteAcele g~nduri, ce-atunci c~nd aparNemuritoare par, pentru c-apoiNici s‘ nu [tii cum de au disp‘rut.Din mintea secolilor lungi, greoi —Ca [i c~nd n-ar fi fost. C~te fiin]eAr trebui s‘ treac‘ pe-a ta cale:Unele m~ndre, ]an]o[e, regale,Cu-ncoronat‘ frunte — \mbr‘caten purpur‘; altele dulci, cu ochiiMoi, mari, alba[triÉ albe ca [i crinul,Mi[c~nd a lor corp voluptos, ce-nvit‘Mai arunc~nd priviri de muritoare,129 Versuri lirice

Mai c‘ut~nd iubire, ca sirene;
Unele-nchipuite, alte t~mpe,Unele aspre, altele duioase,Toate cer~nd brevet la nemurire§i toate strecur~ndu-se cu toate asteaPe calea care duce la ora[ulUit‘rii, \ngropat de vecinicie.Dar deasupra-astei mul]imi pestri]eDe g~nduri trec‘toare, vezi departeMun]ii de vecinici g~nduri ridic~ndA lor trufa[‘ frunte c‘tre cer:Cu nep‘sare ei privesc la toateEfemeridele ce trec \n valeC~nt~nd, vuind, cert~ndu-se [i toateAspir~nd la un lucru care-n veciNu poate fi a lor — eternitatea.
DEMONISM
O racl‘ mare-i lumea. Stelele-s cuie
B‘tute-n ea [i soarele-i fereastaLa temni]a vie]ii. Prin el treceLumina fr~nt‘ numai dintr-o lumeUnde-n loc de aer e un aur,Topit [i transparent, mirositor§i cald. C~mpii albastre se \ntind,A cerurilor c~mpuri potolind
V~n‘ta lor dulcea]‘ sub suflareaAcelui aer aurit.Acolo st‘ la masa lung‘, alb‘,B‘tr~nul zeu cu barba de ninsoare§i din p‘hare nalte bea auror‘Cu spume de nori albi. §i \ngeri dulcin haine de argint, frun]i ca ninsoarea,Cu ochi alba[tri cari lin lucesc§i-ntunecat \n lumea cea solar‘, Cu s~nuri dulci, ca marmura de netezi,130 M. Eminescu

i m~ng~i barba lung‘, — [i razim capul
De umerii b‘tr~ni cuprin[i de plete.§i col]uroasa-i ro[ie coroan‘,De fulger \mpietrit, luce[te-n aerS‘lbatec. Iar un \nger É cel mai bl~nd, ngenuncheat l-a lui picioare c~nt‘Pe arfa sa [i aerul ro[e[teDe voluptatea c~ntecului s‘uÉNu crede]i cum c‘ luna-i lun‘. Este Fereastra c‘rei ziua-i zicem soare.C~nd \ngeri c~nt‘ de asupra raclein lumea cerurilor — ele-albesc.§i nu mai p‘trund raze auritePrin vechi oblon — ci raze de argint§i pe p‘m~nt ajung ]‘nd‘ri duioaseDin c~ntecul frumos — dar numai ]‘nd‘riÉIci \n sicriu, sub cel capac albastru§i ]intuit [i ferecat cu stele,Noi viermuim \n mase \n cadavrulCel negru de vechime [i uscatAl vechiului p‘m~nt care ne na[te — Cert~ndu-ne-ntre noi, fiin]i ciudate,Gre]oase \n de[ert‘ciunea lor.Esteun ce m‘re] \n firea noastr‘,
Dar acel ceva nu din noi r‘sare,O mo[tenim de la Titanul mort,De la p‘m~nt, \n care ne nutrim.n moartea lui e ceva sf~nt [i mare,E o g~ndire-ad~nc‘ [i-ndr‘znea]‘Pentru ce el fu condamnat la moarte.Via]a noastr‘ e o ironie, Minciuna-i r‘d‘cina ei. Dorin]aDe-a fi [i de-a-avea singur tot ce estePrincipiul e de \nflorire a ei.n van p‘m~ntul mort ne-nspir‘ c~teodat‘Din s~ntul suc al stinsei sale vie]eG~ndiri de-o nobil‘, nalt‘ r‘scoal‘:ntoarcerea la fire [i dreptate .
Noi nu-l pricepemÉ o-ncerc‘m adese131 Versuri lirice

Dar n-o putem. F‘cu]i suntem
Dup‘ asem‘narea-acelui marePuternic egoist, carele singurmbr‘cat \n m‘rirea-i solitar‘Ridic‘-n cer \nnourata-i frunte.n van voim a reintra-n natur‘,n van voim a scutura din sufletDorin]a de m‘rire [i putere,Dorin]a de a fi ca el \n lume:Unici. §i aceast‘ dorin]‘,
Temei la state, na]iuni [i cauzaR‘zboaielor cumplite care suntPa[ii istoriei, acest eÉ r‘ul.
S‘ nu ne \n[el‘m. Impulsul primLa orice g~nd, la ori[ice voin]‘,La orice fapt‘-i r‘ul. ns‘
Atuncea c~nd ne na[tem, r‘s‘ri]iAbia din carnea vechiului Titan,Noi suntem buni — p~n‘ suntem copii.O binefacere ne d‘ p‘m~ntul,Nepre]uit‘-n duio[ia ei,El ne permite ca s‘ ne \ntoarcemDup-o via]‘ van‘, zgomotoas‘,n s~nul lui — \n s~nul lui [i-al p‘cii.El ne-a [i pus, b‘tr~n-duiosul tat‘,Ad~nc \n suflet o dorin]‘ dulce§i de-ntreb‘m aceast-enigm‘ scump‘Ce \nsemneaz‘ [i dac‘ voimA o pricepe, ea r‘spunde: pace.
Da! pace c‘ut‘m f‘r‘ s-o [tim.Ce n-o lu‘m de la-nceput? De ceO c‘ut‘m \n lupt‘? C‘ci \n lupteNu e dec~t victorie pe de o parte,C‘dere pe de alta — nedreptate.§i din via]a noastr‘,-ntemeiat‘Pe r‘u [i pe nedrept [i pe minciun‘,§i din [tiin]a mor]ii — a renturn‘riin corpul mort, din care am ie[it,Se na[te ve[nica nefericire.132 M. Eminescu

Suntem copii — etern neferici]i.
Dar \n z‘dar, c‘ci suntem dup‘ chipul§i-as‘m‘narea lui. Noi suntem r‘iF‘r‘ de-a-avea puterea lui. R‘i putem fiMai ca [i el — dar‘ din neputin]‘Se na[te ironia vie]ii noastre.n van Titanul mort, ce ne-a n‘scutBinele ni-l voie[te; \n z‘darCearc‘-a vorbi cu noi \n cuget‘riStr‘lucitoare, varii, -mb‘ls‘mate,n flori, \n r~uri, \n glasul naturiiCe-i glasul lui, consilii vrea a da.n van. Via]a, sufletul, ra]iunea— Sc~nteia care o numim divin‘ —Ne face a ne \n[‘la asupra firii§i-a n-o-n]elegeÉO, demon, demon,! Abia-acum pricepDe ce-ai urcat ad~ncurile taleContra n‘l]imilor cere[ti;El a fost r‘u [i fiindc‘ r‘ulPuterea are de-a \nvingeÉ-nvinse.Tu ai fost drept, de-aceea ai c‘zut.Tu ai voit s-aduci dreptate-n lume:El e monarc [i nu vrea a cunoa[teDec~t voin]a-[i proprie [i-aceeaE rea. Tu ai crezut, o, demon,C‘ \n dreptate e putere. — Nu,Dreptatea nu-i nimic f‘r-de putere.C‘tat-ai alia]i \ntre titaniiCe br‘zdau caosu-n a lor r‘scoal‘,Ai \nzestrat p‘m~ntul cu g~ndiri,L-ai \narmat cu argumente mariContra lui Ormuz.§i el ca tine a devenit rebel,Se zv~rcoli spre ceruri spre-a le sparge,Mi[c~nd aripile-i de mun]i de piatr‘,Puterea sa cumplit‘ — contra Lui.
Dar deturnat el rec‘zu \n caos —133 Versuri lirice

Cadavru viu, l-\nv‘li \ntr-o racl‘
Albastr‘.Titan b‘tr~n, cu aspru p‘r de codri,Pl~nge \n veci pe cre]ii fe]ii saleFluvii de lacrimi. De-aceea-i ca mort;UscatÉ stors de dureri este ad~ncu-i —§i de dureri a devenit granit.A lui g~ndiri \ncremenir‘ recin fruntea sa de st~nci [i devenir‘:Rozele dulci rubine; foile,Smaralde, iar‘ crinii,Diamante. S~ngele s‘uSe pref‘cu \n aur, iar‘ mu[chiiSe pref‘cur‘ \n argint [i fier.Din carnea-i putrezit‘, din noroiS-au n‘scut viermii negrului cadavru:Oamenii.Spre a-l batjocori p~n‘ [i-n moarteNe-am n‘scut noi, dup‘ ordin divin,F‘cu]i ca s‘-[i petreac‘ DumnezeulB‘tr~n cu comica-ne neputin]‘,S‘ r~d‘-n tunet de de[ert‘ciuneaViermilor cruzi, ce s-asam‘n cu el,S‘ poat‘ zice-n crunt‘ ironie:P‘m~nt rebel, iat‘ copiii t‘i!
MIRADONIZ
Miradoniz avea palat de st~nci.
Drept stre[in‘ era un codru vechi§i colonadele erau de mun]i \n [ir,Ce negri de bazalt se \n[irau,Pe c~nd deasupra, stre[ina antic‘,
Codrul cel vechi fremea \mflat de v~nt.O vale-ad~nc‘ ce-ngropa \n codri,Vechi ca p‘m~ntul jumetˆ din munte,M~nc~nd cu trunchii rup]i sc‘rile negreDe st~nci, care duceau sus \n palat —134 M. Eminescu

O vale-ad~nc‘ [i \ntins‘, lung‘,
T‘iat‘ de un fluviu ad~nc b‘tr~n,Ce pe-a lui spate v‘luroase pareA duce insulele ce le are-n el —O vale c~t o ]ar‘ e gr‘dinaCastelului Miradoniz.Iar \n castel de treci prin colonadeDai de \nalte hale cu plafondulLor negru str‘lucit [i cu p‘duriDe flori. P‘duri c‘rora florileCa arborii-s de mari. Roze ca sorii,§i crini, ca urnele antice de argint,Se leag‘n‘ pe lugerii cei nal]i,Iar aerul v‘ratic, dulce, moale.Ca stelele sunt musculi]ele prin frunze§i \mplu aerul cel cald cu o lumin‘Verzuie, clar‘, aromat‘. Fluturi —Cu p‘rul de-aur [i cu aripioareDe curcub‘u — \n haine de argintDin floare-n floare f~lf~iesc [i-[i moaieGuri]ele-umede [i ro[ii \n potirulMirositor [i plin de miere-al florilor.Tufe de roze sunt dumbr‘vi umbroase§i verzi-\ntunecoase, pres‘rateCu sori dulci \nfoia]i, mirositori —E-o flor‘rie de gigan]i. ntr-un locCr‘pat‘-i bolta de granit, de cau]iPrin stre[ina de codru p~n‘ sus,Unde \n ceruri lin plute[te luna.Ea-i o regin‘ t~n‘r‘ [i blond‘n mantia-i albastr‘ constelat‘,Cu m~inile unite pe-al ei pieptDe neau‘É Trece lumin~nd cu ochiiAlba[tri, mari, prin straturi \nfloriteDe nori, ce \nfoiate \i ofer‘Roze de purpur, crinii de argint;Din c~nd \n c~nd cu m~na-i argintoas‘Ea rupe c~te-o floare [i-o arunc‘Jos pe p‘m~nt ca pe-o g~ndire de-aur;135 Versuri lirice

Colo un nor se nal]‘ sf~nt [i sur,
Se-ncheag‘, se formeaz‘ — ncremene[te,Devine-un templu grec [i plin de umbraColumnelor ce-l \nconjor — [i prin columneTrece-argintoas‘ c~te-o raz‘-a lunei.Ea drumul ia spre-acel castel. Diˆdema-iDe diamante-n stele contopiteBrileaz‘-n noapte — t‘riile negreA domei se-nsenin‘ — [i ea intr‘n el. — Columnele-ard sub clara ei lumin‘§i arunc‘ umbra una-ntr-alta.Ea intr‘-n dom‘É stelele-o urmeaz‘.§i noaptea s~nt‘ plin‘-i de-ntunericPe r~ul s~nt ce curge-n valea mareCare-i gr‘dina cea din codri vechiA lui Miradoniz. — Insule sfinteSe nal]‘-n el ca scorburi de t‘m~ie.Copile sunt cu ochi rotunzi [i negri,Cu flori de aur, de smarald — cu st~nceDe smirn‘ risipit‘ [i sf‘rmat‘n bulg‘ri mari. Pe m~ndrele c‘r‘ri,Ce trec prin verzile [i m~ndre plaiuri,E pulbere de-argint. Pe drumuriCire[i \n floare scutur‘ z‘padaTrandafirie a-nfloririi lor,V~ntul le m~n‘, v‘luros le nal]‘,De flori troiene \n loc de om‘t
§i s‘lcii sfinte mi[c‘ a lor frunz‘De-argint deasupra apei [i se oglindeaz‘n fundul ei — astfel \nc~t se pareC‘ din acea[i r‘d‘cin‘ cre[teO insul‘ \n sus [i una-n jos.§i nu-i nimica \n aceste ramuri:Dintr-un copac \ntr-altul numai ]esPainjini de smarald painjini[ulCel rar de diamant — [i greieri c~nt‘,Ca orologii aruncate-n iarb‘.§i peste r~ul mare, de pe-un v~rfDe arbore antic ]esut-au ei136 M. Eminescu

Un pod din p~nza lor diamantoas‘,
Leg~ndu-l dincolo de al]i copaci.Prin podul str‘veziu [i clar str‘bateA lunei raz‘ [i-nverze[te r~ulCu miile lui unde, ca-ntr-o m~ndr‘Nemaiv‘zut‘ feerie. — Iar‘ peste podTrece alb‘, dulce, ml‘dioas‘, jun‘,Alb‘, ca neaua noaptea, p‘ru-i de aurLin \mpletind \n crinii m~nilor,Ivind prin haina alb‘ membri-angelici,Abia c‘lc~nd podul cel lung cu-a eiPicioare de om‘t, z~na Miradoniz.Ea-ajunge \n gr‘dina ei de codri§i r‘t‘ce[te, — o umbr‘ argintie§i luminoas‘-n umbra lor cea neagr‘;Ici se pleac‘ spre a culege o floare,Spre-a arunca \n fluviul b‘tr~n,Colo alearg‘ dup-un flutur,l prinde — \i s‘rut‘ ochii [i-i d‘ drumul;Apoi ea prinde-o pas‘re m‘iastr‘De aur, se a[az‘-ntr-a ei aripi§i zboar‘-n noapte printre stele de-aur.
ECæ
Cu-ncetu-nsereaz‘ [i stele izvor‘sc
Pe-a cerului arcuri m‘re]e.n umede lanuri de-albastru ceresc,Merg norii cu hainele cre]e
§i st~ncile rarCa st~lpii r‘sar,
Negri]i [i-ndoi]i de furtun‘
n lun‘.
Diamant e \n aer, \n codri — miros
§i umbr‘ ad~nc viorie;§i luna-i a cerului scurt argintos§i stele p‘zesc \n t‘rie137 Versuri lirice

§i v‘ile sunt
n aburi de-argint
Pierdute-ntr-al doinelor [uier
Din fluier.
Pe-un cal care soarbe prin n‘rile-i foc,
Din cea]a pustie [i rece,Un t~n‘r, pe v~nturi, cu capul \n joc,Cu clipa g~ndirei se-ntrece
§i calu-i turbatZbura necurmat,
M~nat ca de-a spaimelor z~n‘
B‘tr~n‘.
Pe umeri de munte, din st~nci de bazalt
Castelul de nal]‘, se-ncrunt‘,§i-a murilor muche [i cre[tetu-i naltDe nouri [i ani se-nc‘runt‘,
Dar ast‘zi e viu§i-n glas auriu
R‘sun‘ din umbra cea mare
C~ntare.
n mii de lumine ferestrele-i ard,
Prin cari se v‘d trec‘toare,Prin tactul c~nt‘rii pierdute de bard,Ivindu-se umbre u[oare;
Trec albe ca-n v~ntDulci neguri de-argint,
Palatul plutea \n magie
Aurie.
Ca cerbul uimit ce prin cre[tet de st~nci
E-urmat de s‘geat-arz‘toare,
Din c‘i n‘ruite, din g~rle ad~nci,Fugarul \n tropot r‘sare
Cu nara arz~ndCu coama pe v~nt,138 M. Eminescu

O dat‘-nc‘ pinten l-\mpunge
§i-ajunge.
Iar t~n‘rul sare u[or de pe el
§i prundul sub pasu-i r‘sun‘.Frumos ca din basme [i tras prin inel§i nalt ca [i bradul din lun‘,
C-un salt a suitAl bol]ii granit.
Urcat \ntr-un arc de fereast‘
Adast‘.
Mantaua lui neagr‘ \n lun‘ s-a-ntins
De pare-o perdea \n fereastr‘§i gratii de fier a lui m~n‘-a cuprinsUit~ndu-se-n sala cea vast‘.
Pe st~nci de bazalt St‘ calu-i \nalt
§i coama-i i-o \mfl‘ \n lun‘
Furtun‘.
Sala-i ca aerul sc‘ldat \n soare,
Muiat de-a florilor suflet r‘coare.n ea frumoasele fiin]e albePar g~nduri palide din visuri dalbe.De-um‘rul junilor de razim, zboar‘,De raze umede ochii-s izvoare,Ca-n v~nt se leag‘n‘ zveltele pozePrin p‘r ce flutur‘ cununi de rozeɧi be]i de muzic‘ plutesc ca v~ntul,Jocul e repede, \ncet e c~ntul§i pe c~nd sufletul st‘ de be]iePlutesc fiin]eleÉ o vijelieÉP~n‘ ce aria dispare, treceÉO raz‘ timid‘ \n ziua rece.Apoi perechile st~nd risipiteS-adun \n grupele or~nduite§i din amestecul de vise dalbe,Din trec‘toarele fiin]e albe,139 Versuri lirice

Iese ca aria dintre suspine
Regina albelor nop]ii regine,Sau cum din zilele poetic juneA idealului iese minune.P‘ru-i ca aurul fa]a-ncadreaz‘,Cunun‘-n undele-i se furi[eaz‘,Se-ndoaie talia-i \n alb‘ hain‘Parc‘-i o t“mid‘ a nop]ii tain‘.Pe-o lir‘ ginga[‘ [i argintieM~nu]a-i coardele le-ncurc‘ vie,Prin bl~nde notele lirei de-amorGlasul ei tremur‘ dulce u[or:
Prin bolta ferestei \nguste
M‘ uit \ntr-al v‘ilor rai,Cum codrii \n cale-i supuneFurtuna, copila de crai.
Prin p‘ru-i de aur, coroan‘
Cu col]uri \n fulger [i jar,Ea apele-n cale-i aplan‘§i-ndoaie b‘tr~nul stejar.
Prin poarta \ngust‘ din murii
Gr‘dinei, cet‘]ii-mi din st~nci,Cobor \n ad~ncul p‘duriiUnde-izvoarele murmur ad~nci.
Prin nourii rup]i trece luna
§i-n sufletu-mi dor a p‘truns.§i p‘rul mi-l \mfl‘ furtuna§i ochii-mi se-neac‘ de pl~ns.
Doresc doar ca \n fundul m‘rii
S‘ m‘ ia cu sine-n sarai,n nalte albastrele sale,Furtuna, copila de crai.140 M. Eminescu

Doresc ca s‘ intru cu luna
n dome de nouri, ce pier —Doresc cu popoare de steleS‘ merg drumul mare din cer.
Ce caut eu nu v‘ [tiu spune,
Eu singur‘ nu [tiu ce vreu,At~t e de tainic ascuns‘Dorin]a \n sufletul meu.
Mi-e ciud‘ pe frunza cuminte,
Pe vorbˆre]e valuri de r~u,Ele-mi spun ce dore[te-al meu suflet,Ce singur‘ eu nu [tiu.
§i flori [i crenge [i stele
n ciuda mea taine \mi spun —Ah! cum le-a[ smulge pe toateS‘ fac din ele cununi.
n codru o creang‘ se-ndoaie,
O poart‘ prin frunze, [i-n pragUn chip cu ochi mari se ive[te —Ah! cum mi-ar putea fi de drag.
Un murmur feeric dezmiard‘ voios
A salei t‘cere senin‘.Din bolta ferestei arcat‘ pomposS-aude vibr~nd mandolin‘
§i-un ec˜ u[or
Petrece cu-amor,
Cu dulcea vibrare de strune,
Ce spune.
§i toat‘ via]a lui, tot ce-a cules
Din unde, din munte, din vale,
Tot sufletu-i june, tot scumpu-i eresAlunec‘-n c~ntecu-i moale141 Versuri lirice

§-al coardelor grai,
Frumos ca din rai,
Amestec‘-n vorbe de miere
Durere:
Sara pe deal buciumul sun‘ cu jale,
Turmele-l urc — stele li scap‘r‘-n cale,Apele pl~ng clar izvor~nd \n f~nt~ne —Sub un salc~m, drag‘, m-a[tep]i tu pe mine.
Luna pe cer trece-a[a sf~nt‘ [i clar‘,
Ochii t‘i mari caut‘-n frunza cea rar‘,Umezi se nasc stele pe bolta senin‘ —Pieptul de dor, fruntea de g~nduri ]i-e plin‘.
Nourii curg, raze-a lor [iruri despic‘,
Stre[ine vechi, casele-n lun‘ ridic‘,Sc~r]ie-n v~nt cump‘na de la f~nt~n‘,Valea-i \n fum, fluiere murmur‘-n st~n‘.
§i osteni]i oameni cu coasa-n spinare
Vin de la c~mp, toaca r‘sun‘ mai tare —Clopotul vechi \mple cu glasul lui sara,Sufletul meu arde d-iubire ca para.
Ah! \n cur~nd valea [i satu-amu]e[te,
Ah — \n cur~nd pasu-mi spre tine gr‘be[te,L~ng‘ salc~m sta-vom noi noaptea \ntreag‘,Ore \ntregi spune-]i-oi cum \mi e[ti drag‘!
Te-i rezima, dulce copil, de-al meu um‘r —
§i fir cu fir p‘ru-]i aurit am s‘-l num‘r,Ap-am s‘ beau din a ta gur‘ frumse]e,Dulci s‘rut‘ri din ai t‘i ochi de bl~nde]e.
mbr‘]i[a]i noi vom [edea la tulpin‘,
Fruntea-mi \n foc pe-ai t‘i s~ni se \nclin‘,Ce-al‘turi cresc dulci [i rotunzi ca [i rodii —
Stelele-n cer mi[c‘-auritele zodii.142 M. Eminescu

Ne-om rezima capetele-unul de altul
§i sur~z~nd vom adormi sub \naltul,Vechiul salc~m — astfel de noapte bogat‘Cine pe ea n-ar da via]a lui toat‘?
ÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉ
Pe v~rful de munte, \n codri-mbr‘cat,
De nouri gr‘mezi se adun‘§i unul pe altul, m‘iestru urcat,Ei par o cetate \n lun‘.
§i bol]ile-n muri§i st~lpii sunt suri,
Lumina prin arc de fereastr‘
E-albastr‘.
n halele-albastre — Ônstelatele bol]i —
Te ui]i prin coloane de nouri§i luna ie[ind dintr-a st~ncilor col]iLe \mple cu mii de tablouri.
Lumina-i de-argintn nouri s-a fr~nt
§i se-ncheag‘ prin naltele dome
Fantome.
n hainele albe de neguri de-argint
§i cre]ii de roze purpure,§i p‘rul pe frunte cu stele e prins,Ca \ngerii albe [i pure —
Prin gene de nor,Ca visuri strecor,
Duc~nd \nstelata lor via]‘
Prin cea]‘.
Un [uier \n noapte, prin codri, un v~nt,
Un fream‘t — [i totul dispareɧi nori se-ncre]esc risipi]i [i s-av~nt.n lun‘ stau st~ncile rare —
Iar junele-iubit143 Versuri lirice

E-un brad putrezit
Pe trunchi de granit, pe ruine
B‘tr~ne.
TŒCE·I! CEARTA AMU·EASCŒÉ
T‘ce]i! Cearta amu]easc‘ — E-o or‘ grea [i mare,
Aripele ei negre \n ceruri se \ntind,Astfel lumea-amu]e[te la-ntunec‘ri solare,Astfel marea-amu]e[te, vulcane c~nd s-aprind;C~nd prin a vie]ii visuri — o[tiri de nori — apareA mor]ii umbr‘ slab‘ cu coasa de argintT‘ce]i! Cum tace-n spaim‘ a Nordului poporC~nd evul asfin]e[te [i dumnezeii mor.
Aduce]i-v‘ aminte de-acele nalte poze
De frun]ile-n lumin‘ a vechilor profe]i;Pe un pustiu de piatr‘, pe cer d-azur [i rozeTrecu un st~lp de flac‘ri ce lumina m‘re]§i-n fruntea unui popol — pierdut \n chin — e Mose,§i sufletul lui mare, ad~nc [i \ndr‘zne],Prevede c‘ \n s~nul pierdutului poporE viitorul lumei [-al ei m~ntuitor.
El n-a v‘zut p‘m~ntul promisiei divine,
Via]a lui se stinse \n mun]ii slabi [i suri,Corpul i-l poart‘-ntregul pustiu f‘r‘ de fine,O ginte-ntreag‘ poart‘ a lui \nv‘]‘turi.Ca-nmorm~ntat‘-n secoli, cenu[a lui r‘m~ne,Dar spiritu-i sf‘ram‘ \nal]ii, vechii muriDe Iericho — [i-n g~ndu-i [i-n biblia lui scris‘Via]a-ntreag‘ mare unui popor e-nchis‘.
Astfel \n noaptea noastr‘ pierdut‘ [i amar‘,
Un glas de de[teptare ad~nc a r‘sunat,O stea a rupt puternic eclipsa cea solar‘,Un st~lp pin chinuire un drum ne-a ar‘tat,144 M. Eminescu

O arp‘ de aram‘ cu coarda temerar‘
Trezi-n sufletul nostru sim]ire de b‘rbat:Ca glasul Providen]ei din stinsele decade,Astfel s-auzi glasu-]i, b‘tr~ne Eliade!
O, limba lui! mi pare c-aud cum ea r‘sun‘
n aspra ei m~nie, zidind nor peste nor,Din [tearsa, nen]eleasa a istoriei run‘A descifrat al gin]ii puternic viitor.El trece peste timpuri pe valuri cum furtuna,Valuri cari \n ceart‘ se scutur‘ [i mor.Os magna sonaturum! Idei c-ale lui Crist
n limba inspirat‘ unui evanghelist.
Inima lui cea mare menit‘ fu de soart‘
S‘ nasc‘-ntr-un timp rece, c‘zut, degenerat,Dac‘ \n fundul negru, ad~nc din marea moart‘,Cu-ape de plumb, cu valuri greoaie-n a ei pat,Vulcan puternic, care cutremur \n el poart‘,Cu razele-i de flac‘ri ar fi acufundat,P~n-ce deodat‘ m~ndre, g~ndirile-i irumpPin undele greoaie, pin apele de plumb.
ODIN §I POETUL
Ei cer s‘ c~ntÉ durerea mea ad~nc‘
S-o lustruiesc \n rime [i caden]eDulci ca lumina lunei prim‘varantr-o gr‘din‘ din Italia.S‘ fac cu poezia mea cea dulceDamele s‘ suspine, ce frumoasePot fi pentru oricine. Pentru mineNu. §i juni n‘t~ngi cu ]igarete-n gur‘,Friza]i, cu sticla-n ochi, cu cioc sub din]i,S‘ reciteze versuri de-ale meleSpre-a coperi cu-espresia ad~nc‘Unei sim]iri adev‘rate — ni[te mofturi.145 Versuri lirice

Mai bine-a[ smulge sufletul din mine,
A[ stoarce cu o m~n‘ crud‘, receTot focul s~nt din el, ca \n sc~nteieS‘ se risipe, p~n-se va-njosiS‘ animeze pe de[er]i [i r‘i.O, [i de-a]i pl~nge chiar, dac‘ durereaAdev‘rat‘ [i nepref‘cut‘V-ar topi ochii [i a mea c~ntareV-ar arde sufletul din voiÉ AtunceaE [i mai r‘u — [i-atunci [i mai pu]inVa g~ndi cineva pe un momentL-acel nefericit ce le-a avut.Voi le citi]i ca s‘ pute]i a pl~nge— C‘ci prin izvor de lacrimi mor dureri —Voi [ti]i c-o m~n‘ — oricare-ar fi — v-atingeFruntea cea plin‘ de sudori, [i dulce
Va r‘cori bolnava fierbin]eal‘§i stavil‘ la lacrime va puneC-o s‘rutareÉ La mine,Ce singur stau cu fruntea-ntunecat‘,Ce nu pot pl~nge pentru c‘ durereaOchii-mi a stors [i sufletul meu aspruL-a \mpietritÉ la mineNimeni nu va g~ndi, nici a g~ndit.La ce? Au nu [tiu ei cu to]iiC‘ dac‘ vor seca a mea durereCu m~ng~ieri — atuncea [i izvorulDe c~nturi va secaÉ Nebuni! v‘ iertÉO, mare, mare \nghe]at‘, cum nu suntDe tine-aproape s‘ m‘-nec \n tine!Tu mi-ai deschide-a tale por]i albastre,Ai r‘cori durerea-mi \nfocat‘Cu iarna ta etern‘. Mi-ai deschideA tale-albastre hale [i m‘re]e;Pe sc‘ri valuri cobor~nd \n ele,A[ saluta cu aspra mea c~ntarePe zeii vechi [i m~ndri ai Valhalei.— ăBine-ai venit, t~n‘r cu ochi din ceriuriÒ,146 M. Eminescu

R~z~nd Odin [i ridic~ndu-[i cupa
M-ar saluta. — §i haina ceea lung‘§i alb‘ cre]ii ar arunca de neau‘§i p‘rul lung mi s-ar \mfla de v~nt.— ăUn scaun pentru bardÒ — [i-n scaunul naltDe piatr‘, cu sprijoanele lui nalte,Eu m-a[ sim]i c‘-s uria[.§i zeii m~ng~ind lungele barbe,N‘l]~nd privirea-n bol]ile anticeSpre a-[i aminti dulci suveniri,M-ar asculta spun~ndu-le de lumeaCea de pitici, ce virmuie[te ast‘ziPe ]‘r~na ce-au locuit-o ei.— ăLas‘-i pustiei, cine-ar fi crezutC-at~t de mizerabil‘ a deveni.Semin]a cea din zei n‘scut‘Ò.Dar un b‘tr~n ce sta-ntr-un col] de mas‘Ridic‘ cupa lui cu mied: — ăAscult‘,Nu mi-i [ti spune ce mai face ]araCe Dacia se numea — regatul meu?Mai st‘-nr‘d‘cinat‘-n mun]i de piatr‘,Cu murii de granit, cu turnuri gote,Cetatea-mi veche Sarmisegetuza?Ò— ăNicicum, o, Decebal. O v‘dPentru \nt~ia dat‘ acum \n‘l]at‘Prin p‘rul t‘u ca o coroan‘ m~ndr‘,Lucrat‘-n pietre scumpe ca-n granit.Ò— ăDar‘ urma[ii acelor romani?Ò— ăCe s‘ vorbesc de ei? To]i oameniiPigmei sunt azi pe vechiul globÉ dar eintre pigmeii to]i sunt cei mai mici —Mai slabi, mai f‘r‘ suflet, mai mi[ei.Romani sau daci, daci sau romani, nimicN-aduce aminte de-a voastr‘ m‘rire.Orice popor, oric~t de pr‘p‘ditO piatr‘ va g‘si, sau o bucat‘De fier ori de aram‘, ca s‘ sapeCu ea urmele-ad~nci ce le-a]i l‘sat —147 Versuri lirice

Voi oameni mari, ce sta]i acum cu zeii
§i osp‘ta]i cu ei — \n colbul negruUitat [-u[or al vechiului p‘m~nt.Dar eiÉ De-ar merge-n sud [i nord — nimica.Sunt ca o laie de nomazi [i de l‘ie]iCe stau deocamdat‘ numai pre p‘m~ntulCe l-au cuprins, spre a fi alunga]iDe alt popor mai tare, iubitor De cele ce-au trecut, ce-s r‘d‘cina§i gloria celor ce sunt.Ò— ăAh! ce-am dori \n ora mor]ii mele,Roma s‘ guste p~n-\n fund p‘harulMizeriei [i-a dec‘derii, \ntr-at~tnc~t s‘ se despre]uiasc‘ ei pe sine —Asta s-a \mplinitÉ Romanii vechi [i m~ndri,nving‘torii lumii, au devenitRomunculiÉ Dar cu ce s-ocup‘ ei?Or fi cresc~nd c‘]ei, or fi-nv‘]~ndS‘ strige ca cuco[iiÉ un poporCe se despre]uie[te pe el \nsu[i trebuiS-ajung‘ la d-acestea.Ò— ăNu, vorbesc fran]uze[te [i fac politic‘.Ò
— ăE tot at~ta.Ò
— ăDe unde vii?Ò \ntreab‘ Odin bl~nd.
— ăAm r‘s‘rit din fundul M‘rei Negre,Ca un luceaf‘r am trecut prin lume,n ceruri am privit [i pe p‘m~nt§i-am cobor~t la tine, m~ndre zeu,§i la consor]ii t‘i cei plini de glorii.De c~ntec este sufletul meu plin.De vrei s-auzi al iernii glas vuind§i lunec~nd prin strunele-mi de fier,De vrei s-auzi cum viscole[te-n arfa-miUn c~nt b‘tr~n [i r‘scolind din fundu-iSunete-ad~nci [i nemaiauzite,Ordon‘ numai — sau de vrei ca fluviulDe foc al g~ndurilor mele mari148 M. Eminescu

S‘ curg‘-n volbur‘ de aur pe picioare
De st~nci b‘tr~ne, \ntr-o limb‘ aspr‘§i veche — \ns‘ clar‘ [i \nalt‘Ca bol]ile cerului t‘u, o, Odin,Spune-mi atunci, s‘-nstrun ale ei coardeCa s‘-mi c~[tig cununa mea de laur.Poate-ar fi vrut ei s‘ mi-o deieÉ Dar‘De la pitici eu nu primesc nimica.Ò— ăS‘rman copil — zice b‘tr~nul zeu —De ce r‘scole[ti tu toat‘ durerea Ce sufletul t‘u t~n‘r a cuprins?Nu crede c‘-n furtun‘, \n durere,n arderea unei p‘duri b‘tr~ne,n arderea [i-amestecul hidosAl g~ndurilor unui nefericeE frumuse]ea. Nu — \n seninul,n lini[tea ad~nc‘ sufleteasc‘,Acolo vei g‘si adev‘rata,Unica frumuse]eÉ
(Fruntea-i \nalt‘,
De neau‘ coperit‘, [i coroana-iDe stele-albastre str‘lucea \n hal‘,§i vorba lui bl~nd‘ era duioas‘.)É Din cupa mea de aur bea auror‘S-\ntre seninul bl~ndei dimine]en pieptul t‘u. §i ]i-oi deschide-atunciPortalele nalte de la haleCu lungi coloane de z‘pad‘, cu-arcuriDe neau‘ alb‘, ca argint din Ophir,Cu bol]i mai nalte dec~t \nsu[i cerul.Acolo printr-acele lungi coloaneSuspend‘ lampe mari ca ni[te albe luneCe \mplu lumea visurilor meleCu o lumin‘ dulce, alb‘, cald‘.St~lpii sclipesc, bol]ile-s str‘lucite,C‘r‘rile-s de pulbere mai alb‘Ca-argintul cel de viu. — Un aerBl~nd argintiu \]i va \mfla tot p‘rul,149 Versuri lirice

Vei r‘sufla miroase dulci de crin,
Talarul t‘u va lumina \n noapte —Prin hale vei z‘ri bl~ndele-mi z~ne,§i-atunci s‘ c~n]i. Vei [ti ce e frumos.ÒO vorb‘ zice — murii cei alba[triAi m‘rii, desf‘cu]i \n dou‘, -mi las‘Privirea \ntr-un labirint de neau‘:Coloane nalte, bol]i arcate splendid,Pe ele lune lin ardeauÉ [i-n umbraCea clar-oscur‘-a st~lpilor de neau‘V‘zut-am o copil‘ dulce-\nalt‘,Sub]ire ca-ntruparea unui crin.Frumosu-i p‘r de aur desf‘cutC‘dea p~n-la c‘lc~ie, haina-i alb‘Ud‘ p‘rea de moale — str‘lucit‘Cuprindea membrii ei dulci [i zvel]i,
M~nile-i mici, ca doi crini albi, \ncearc‘n van a \mpleti p‘rul de aur,Gura-i o roz‘ sur~z~nd deschis‘,Ochii-i alba[tri luminau ca stele,Iar pe-a ei umeri albi abia se ]ineHaina cea lung‘ [i bogat‘. — ăVino,Odin \i zice, bl~nd copil al m‘rii.Un bard s‘tul de-a lumii lungi mizeriiS-au cobor~t \n noaptea noastr‘ clar‘ —S‘ c~nte roag‘-l.Ò Ca o umbr‘Str‘lucind argintiu \n clar‘ noapteS-apropieÉ — ăO, nu te teme, -mi zice,Tu, ce nu temi furtuna [i durerea,De ce s‘ tremuri la a mea privire?ÒLin tremur‘ glasul ei bl~nd \n noapte.— ăO, z~n‘, nu de fric‘, de pl‘cereTremur‘-n mine sufletul meu bolnav.S‘ c~nt? Dar oare la a ta privireNu amu]e[te c~ntul de-admirare —Nu e[ti un c~ntec \ns‘[i — cel mai dulce,Cel mai frumos, ce a fugit vodat‘Din arfa unui bard? O, fecioar‘,150 M. Eminescu

Vin-l~ng‘ mine, s‘ m‘ uit \n ochii-]i,
S‘ uit de lume, ah! s‘ pot uitaFierea cu care ei m-au ad‘patn lume. Cine-ar fi [tiutC‘-n fundul m‘rii tu tr‘ie[ti, copil‘,Ca un m‘rg‘ritar, topit din visulM‘rii \ntregi,§i nu te temi c‘ aurul din plete-]iSe va topi \n stele — [i c‘ p‘ru-]iAmestecat cu ele-ar str‘lucin noapte-albastr‘ a acestei lumi;§i nu te temi c‘ glasul t‘uVa-ndulci vecinicia cea amar‘A m‘rii!Ò — M‘gulitor, ea zice,§-o roz‘ ea las‘ pe a mea gur‘,Cu t~n‘r miros — roza gurei sale.— Frumoas‘ e[ti, ca s‘ g‘sesc cuvinte
Spre-a \ndulci ochii t‘i mari alba[tri,Sufletul t‘u cel bl~nd, nevinovat,A[ sf‘rma soarele \n ]‘nd‘ri de-aur,L-a[ pres‘ra-n c‘rarea ca de neau‘:O \nchinare l-a tale picioareMici, dulci [i albe. O, Odin,Pune-i un sceptru-n m~n‘, sceptrul m‘rii,Pe fruntea ei coroan‘ pune, mare,De diamante, umede, topiten str‘lucirea lor cea \nfocat‘,C‘ci ea-i regina frumuse]ii — a lumii.Ea capu-[i rezem‘ de ai mei umeri§i glasul ei \mi [opti \n ureche:— Voi \ndulci tot chinul, tot amarulCu care-n lume ei te-au ad‘pat —C‘ci te iubesc, s‘rmanul meu copil.
§i Odin \[i deschise ochii alba[tri
§i mari, r~z~nd cu ei — iar zeiiLin [o[oteau \ntre ei b‘tr~ne[te§i sur~z~nd \[i aduceau aminte151 Versuri lirice

De-a tinere]ii zile dulci a lor, ascunse
n negura secolilor trecu]i.
MEMENTO MORI
(Panorama de[ert‘ciunilor)
Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,
C~nd a nop]ii \ntunerec — \nstelatul rege maur —Las‘ norii lui molateci \nfoia]i \n pat ceresc,Iar‘ luna argintie, ca un palid dulce soare,Vr‘ji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,C~nd \n straturi luminoase basmele copile cresc.
Mergi, tu, luntre-a vie]ii mele, pe-a vis‘rii lucii valuri,
P~n‘ unde-n ape sfinte se ridic‘ m~ndre maluri,
Cu dumbr‘vi de laur verde [i cu lunci de chiparos,Unde-n ramurile negre o c~ntare-n veci suspin‘,Unde sfin]ii se pre\mbl‘ \n lungi haine de lumin‘,Unde-i moartea cu-aripi negre [i cu chipul ei frumos.
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite,
Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori munciteTe \ncerci a scoate lapte din a st~ncei coaste seci;Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei m~ndre flori de aur,Alta unde cerci via]a s-o-ntocme[ti, precum un faurCearc-a da fierului aspru forma cuget‘rii reci.
Las-s‘ dormÉ s‘ nu [tiu lumea ce dureri \mi mai p‘streaz‘.
mb‘tat de-un c~ntec vecinic, \ndr‘git de-o sf~nt‘ raz‘,Eu s‘ v‘d numai dulcea]‘ unde al]ii v‘d necaz,C‘ci [-a[a ar fi degeaba ca s‘ v‘d cu ochiul bine;De v‘d r‘ul sau de nu-l v‘d, el pe lume tot r‘m~ne§i nimic nu-mi folose[te de-oi cerca s‘ r‘m~n treaz.
N-au mai spus [i al]ii lumii de-a ei rele s‘ se lase?
Cine-a vrut s-asculte vorba? Cine-aude? Cui \i pas‘?152 M. Eminescu

Toate au trecut pe lume numai r‘ul a r‘mas.
O, acele uria[e, \ns‘ mute piramideCari stau ca veacuri negre \n pustiuri \mpietriteC~te-au mai v‘zut [i ele — ce-ar vorbi de-ar avea glas.
C~nd posomor~tul basmu — vechea secolilor straj‘ —
mi deschide cu chei de-aur [i cu-a vorbelor lui vraj‘Poarta nalt‘ de la templul unde secolii se torc —Eu sub arcurile negre, cu st~lpi nal]i sui]i \n stele,Ascult~nd cu ad~ncime glasul g~ndurilor mele,Uria[a roat-a vremei \napoi eu o \ntorc
§i privescÉ Codrii de secoli, oceˆne de popoare
Se \ntorc cu repejune ca g~ndirile ce zboar‘§i icoanele-s \n lupt‘ — eu privesc [i tot privescLa vo piatr‘ ce \nsamn‘ a istoriei hotar‘,Unde lumea \n c‘i nou‘, dup‘ nou c~ntar m‘soar‘Acolo \mi place roata c~te-o clip‘ s-o opresc!
*
Colo stau s‘lbateci negri cu topoarele de piatr‘.
n pustiu alearg‘ vecinic, f‘r‘ cas‘, f‘r‘ vatr‘,Cap de lup e-a lor c‘ciul‘, pe-a lor umeri, piei de urs;Colo-nchin‘ idolatrul nen]elesul foc de lemne,Colo magul lui \i scrie pe o piatr‘ str~mbe semneS‘ nu poat-a le-n]elege lungul secolilor curs.
Babilon, cetate m~ndr‘ c~t o ]ar‘, o cetate
Cu muri lungi c~t patru zile, cu o mare de palate§i pe ziduri uria[e mari gr‘dini suite-n nori;C~nd poporul gemea-n pie]e l-a gr‘dinei lung‘ poal‘Cum o mare se fr‘m~nt‘, pe c~nd v~nturi o r‘scoal‘,Cugeta Semiramide prin dumbr‘vile r‘cori.
Acel rege — o lume-n m~na-i — schimb‘toarea lui g~ndire
La o lume d‘ via]‘, la un secol fericire —Din portalele-i de aur ca un soare r‘s‘rea,Dar puternica lui ur‘ era secol de urgie;Ce-i lipsea lui oare-n lume chiar ca Dumnezeu s‘ fie?Ar fi fost Dumnezeu \nsu[i, dac‘ — dac‘ nu murea.153 Versuri lirice

Asia-n pl‘ceri molateci e-mb‘tat‘, somnoroas‘,
Bol]ile-s ]inute-n aer de columne luminoase§i la mese-n veci \ntinse e culcat Sardanapal;§i sub degete m‘iestre arfele cuget‘ mite,Dup‘ plac [i-mpart mesenii a c~nt‘rii flori uimite,Vinuri dulci, mirositoare [i femei cu chipul pal.
Azi? Vei r‘t‘ci degeaba \n c~mpia nisipoas‘:
Numai aerul se-ncheag‘ \n tablouri mincinoase,Numai mun]ii, garzi de piatr‘ stau [i azi \n a lor post;Ca o umbr‘ asiatul prin pustiu calu-[i alung‘,De-l \ntrebi: unde-i Ninive? el ridic‘ m~na-i lung‘,— Unde este? nu [tiu, zice, mai nu [tiu nici unde-a fost.
*
Nilul mi[c‘ valuri blonde pe c~mpii cuprin[i de maur —Peste el cerul d-Egipet, disf‘cut \n foc [i aur,
Pe-a lui maluri g‘lbui, [ese, stuful cre[te din ad~nc;Flori, giuvaeruri \n aer, sclipesc tainice \n soare,Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare,Alte ro[ii ca j‘ratic, alte-albastre, ochi ce pl~ng.
§i prin tufele de m‘turi, ce cresc verzi, ad~nce, dese,
P‘s‘ri \mbl~nzite-n cuiburi, distind penele alese,Ciripind cu ciocu-n soare, gugiulindu-se cu-amor;necat \n vecinici visuri, r‘s‘rit din sfinte-izvoar‘,Nilul mi[c-a lui legend‘ [i oglinda-i galben-clar‘C‘tr‘ marea lini[tit‘, ce \neac‘ a lui dor.
De-a lui maluri sunt unite c~mpii verzi [i ]‘ri ferice —
Memfis, colo, -n dep‘rtare, cu zidirile-i antice,Mur pe mur, st~nc‘ pe st~nc‘ — o cetate de gigan]i —Sunt g~ndiri arhitectonici de-o grozav‘ m‘re]ie,Au zidit munte pe munte \n antica lui trufie,Le-a-mbr‘cat cu-argint ca-n soare s‘ luceasc‘ \ntr-un lan]
§i s‘ par‘ r‘s‘rit‘ din vis‘rile pustiei,
Din nisipuri argintoase \n mi[carea vijeliei,Ca un vis al m‘rii sfinte, reflectat de cerul cald154 M. Eminescu

§-aruncat \n dep‘rtareÉ Colo se ridic trufa[e
§i eterne ca [i moartea piramidele-uria[e,Racle ce \ncap \n ele fantazia unui Scald.
Se-nsereaz‘. Nilul doarme [i ies stelele din strung‘,
Luna-n mare \[i arunc‘ chipul [i prin nori le-alung‘ —Cine-a deschis piramida [i-n‘untru a intrat?Este regele. n hain‘ de-aur ro[ [i pietre scumpe,El intr‘ s‘ vad-acolo tot trecutul. — I se rumpeA lui suflet c~nd prive[te peste-al vremurilor vad.
n z‘dar guvern‘ regii lumea cu \n]elepciune —
Se-nmul]esc semnele rele, se-mpu]in faptele bune —n z‘dar caut-al vie]ei \n]eles nedezlegat.Iese-n noapte [i-a lui umbr‘ lung-\ntins se desf‘[oar‘Pe-ale Nilului mari valuri, — astfel pe-unde de popoar‘Umbra g~ndurilor regii se arunc‘-ntunecat.
Ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde,
Ale trestiilor sunet, ce sub luna ce p‘trundePar a fi snopuri giganteci de lungi suli]e de-argint —Toat-a apei [-a pustiei [i a nop]ii m‘re]ieSe unesc s‘-mbrace m~ndru vechea-acea \mp‘r‘]ie,S‘ \nvie \n de[erturi [ir de visuri ce te mint.
R~ul s~nt ni poveste[te cu-ale undelor lui gure
De-a izvorului s‘u tain‘, despre vremi apuse, sure;Sufletul se-mbat‘-n visuri, cari-alunec‘ \n zbor,Palmii risipi]i \n cr~nguri, auri]i de-a lunei raze,Nal]‘ zveltele lor trunchiuri. — Noaptea-i clar‘, luminoas‘,Undele viseaz‘ spume, cerurile-n[ir‘ nori.
§i \n templele m‘re]e — colonade-n marmuri albe —
Noaptea zeii se pre\mbl‘ \n vestmintele lor dalbe§-ale preo]ilor c~ntec sun‘-n arfe de argint —§i la v~ntul din pustie, la r‘coarea nop]ii brun‘,Piramidele, din cre[tet, aiurind [i jalnic sun‘;§i s‘lbatic se pl~ng regii \n giganticul morm~nt.155 Versuri lirice

n zidirea cea antic‘ sus \n frunte-i turnul maur.
Magul priivea pe g~nduri \n oglinda lui de aur,Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun.El \n mic prive[te-acolo c‘ile lor t‘inuite§i c-un ac el zugr‘ve[te c‘r‘ru[ile g‘site —A aflat s~mburul lumii, tot ce-i drept, frumos [i bun.
§i se poate ca spre r‘ul unei gin]i efeminate,
Regilor p‘ta]i de crime, preo]imei desfr~nate,Magul, gard al r‘zbun‘rii, a citit semnul \ntors.§-atunci v~ntul ridicat-a tot nisipul din pustiuri,Astup~nd cu d~nsu-ora[e, ca gigantice sicriuriUnei gin]i, ce f‘r‘ via]‘-ngreuia p‘m~ntul stors.
Uraganu-acum alearg‘ p~n-ce caii lui \i crap‘ —
§i \n Nil numai pustiul nisipi[ul [i-l adap‘,A[tern~ndu-l peste c~mpii cei odat‘ \nflori]i;Memfis, Theba, ]ara-ntreag‘ coperit‘-i de ruine,Prin pustiu str‘bat s‘lbatec mari familii beduine,
Sorind via]a lor de basme prin c~mpie nisipi]i.
Dar [i-acum, turbur~nd stele pe-ale Nilului lungi unde,
Noaptea, flamingo cel ro[u, apa-ncet, \ncet p‘trunde§i-acum luna arginte[te tot Egipetul antic;§-atunci sufletul viseaz‘ toat-istoria str‘veche,Glasuri din trecut str‘bate l-a prezentului ureche —Din a valurilor sfad‘ prorociri se aridic.
§i-atunci Memfis se ridic‘, argintos g~nd al pustiei,
nchegare m‘iestrit‘ din suflarea vijeliei —Beduini ce stau \n lun‘, o minune o privesc,Povestindu-[i basme m~ndre mestecate numa-n steleDespre-ora[ul care iese din pustiile de jele.Din p‘m~nt [i de sub mare, s-aud sunete ce cresc.
Marea-n fund clopote are, care sun‘-n orice noapte,
Nilu-n fund gr‘dine are, pomi cu mere d-aur coapte —Sub nisipul din pustie cufundat e un popor,Ce cu-ora[ele-i deodat‘ se treze[te [i se duce156 M. Eminescu

Sus, \n cur]ile din Memfis, unde-n s‘li lumin‘ luce. —
Ei petrec \n vin [i-n chiot orice noapte p~n-\n zori.
*
Vezi Iordanul care ud‘ c~mpii verzii Palestine:
Dintre vii cu struguri de-aur se ridic m~ndre coline,Pe Sion, templul Iehovei, o minune \l privim;Codrii de maslin s-amestec printre lunci de dafin verde,Chidron scald‘-n unda-i clar‘ ierburi mari — [-apoi se pierden cetatea ce-n v‘i doarme — miticul Ierusalim.
§i \n Libanon v‘zut-am r‘t‘cite c‘prioare
§i pe lanuri secerate am v‘zut m~ndre fecioarePurt~nd pe-umerele albe auritul snop de gr~u.Alte vr~nd s‘ treac‘ apa cu picioarele lor goaleRidicar‘ ru[inoase [i z~mbind albele poale,Turbur~nd cu pulpe netezi fa]a limpedelui r~u.
Am v‘zut regii Iudeei \n biserica m‘rea]‘,
Unde marmura \n arcuri se ridic‘ \ndr‘znea]‘§i columnele \nalte c‘tr‘ cer pare c-arat;V‘zui pe David \n lacrimi rup~nd haina lui bogat‘Zdrobind arfa-i sun‘toare de o marmur‘ curat‘,Genunchind s‘-i ierte Domnul os~nditul lui p‘cat.
Solomon, poetul-rege, tocmind glasul unei lire
§i f‘c~nd-o s‘ r‘sune o psalmodic‘ g~ndire,Moaie-n sunetele sfinte degetele-i de profet;El c~nta pe \mp‘ratul \n hlamid‘ de lumin‘,Soarele st‘tea pe ceruri auzind c~ntarea-i lin‘,Lumea asculta uimit‘ glasu-i dulce [i \ncet.
Dar ie[ind din templul sacru las‘ g~ndul lui s‘ cad‘,
C‘ci amorul \l a[teapt‘ cu-a lui umeri de z‘pad‘,Raze moi \n ochii negri — el d‘ lirei alt acord:C‘ci femeile-l a[teapt‘ cu [ireata lor z~mbire,Brune unele ca g~nduri din pove[tile asire,Alte blonde cu p‘r de-aur — vise tainice de Nord.157 Versuri lirice

Dar venit-a judecata, [i de s‘lcii pl~ng‘toare
C~nt‘re]ul \[i anin‘ arfa lui tremur‘toare;
n z‘dar ruga]i pieirea — muri se n‘ruie [i cad!Cad [i sc‘ri, [-aurite arcuri, grinzi de cedru, por]i de-aram‘Soarele prive[te galben peste-a mor]ii lung‘ dram‘§i s-ascunde \n nori ro[ii, de spectacol speriat.
§i popor [i regi [i preo]i \ngropa]i-s sub ruine.
Pe Sion templul se sparge — nici un arc nu se mai ]ine,Azi gr‘mezi mai sunt de piatr‘ din cetatea cea de ieri .Cedri cad din v~rf de munte [i Livanul pustie[te,Jidovimea risipit‘ printre secoli r‘t‘ce[te —n pustiu se-nal]‘-n soare desfrunzi]ii palmieriÉ
*
O, l‘sa]i s‘ moi \n ape oceˆnici a mea lir‘!
S‘-mbrac sunetele-i dalbe cu a undelor z~mbire,Cu-ale stelelor icoane, cu a cerului azur;S‘ \nal] mun]ii Greciei, sc~nteind muia]i de soare,Cu dumbrave pr‘v‘lite peste coaste r~z‘toare§i cu st~nci \ncremenite printre nouri de purpur.
Peste v‘ile ad~nce repezite-n regioane
Nourate, stau ]inute templele multicoloaneParc‘ mun]ii-n bra] de piatr‘ le ridic‘ [i le-aratZeilor din ceriuri. Vulturi peste v‘i \nnegurate,Grei at~rn‘ cu \ntinse aripi [i priviri ]intateSupra lumei ce sub d~n[ii st‘ ad~nc, \mpr‘[tiat.
Astfel Grecia se na[te din \ntunecata mare.
Poart‘-n ceruri a ei temple [-a ei sarcini de ninsoare,Cer frumos, ad~nc-albastru, str‘veziu, nem‘rginit;Din coloanele de dealuri se \ntind v‘ile plineDe dumbrave, de izvoare [i de r~uri cristaline,Cari lunec zdrumicate pe-a lor bulg‘ri de granit.
§i din turmele de st~nce, risipite cu splendoare
Pe-ntinsori de codri negri rup]i de r~uri sclipitoare,Vezi ora[ cu dome albe str‘lucind \n verde cr~ng.Marea lin cutremur~ndu-[i fa]a, scutur-a ei spume,158 M. Eminescu

Repezind pe-alunecu[ul undelor de raze-o lume,
Jos la poarta urbei m~ndre a ei sunete se fr~ng.
Mai albastr‘ dec~t cerul, purt~nd soarele pe fa]‘,
Ea reflect‘-n lumea-i clar‘ toat‘ Grecia m‘rea]‘.C~teodat‘ se-ncre]e[te [i-[i \ntunec-al ei vis —Nimfe albe ca z‘pada scutur ap-albastr‘, cald‘,Se \mproa[c‘-n joac‘ dulce, ml‘diindu-se se scald‘,Scutur~ndu-[i p‘rul negru, \nec~ndu-se de r~s.
§i pe valuri luminoase oceˆnul lin le salt‘,
Orice und‘ lingu[e[te ar‘tarea lor cea nalt‘,Pe nisipul cald le-arunc‘ marea-n jocu-i luminos;Oceˆnicele corpuri, ca statuie de ninsoare,Str‘lucesc \n p‘rul negru, ce [i-l usc‘ ele-n soarePe-a lor perini nisipoase lenevite l‘nguros.
Apoi fug s‘-mpopuleze verdea noapte dumbr‘van‘
§i vorbind m‘rg‘ritare culeg flori \n a lor goan‘.Dintr-o tuf-ive[te Satyr capu-i chel, barba-i de ]ap,Lungi urechi [i gura-i str~mb‘, c~rnu-i nas. — De sus \[i stoarceLacom poama neagr‘-n gur‘ — pituli[ prin tufe-o-ntoarce,Se str~mb‘ de r~s [i-n fug‘ se d‘ vesel peste cap.
Albe trec \n bolta neagr‘ prin a trestiei verdea]‘.
De o crac‘ pe-ape-ntins‘ una-[i sp~nzur-a ei bra]e,Mi[c‘-n aer peste unde fructul m‘rii de om‘t;Altele pe spate-ntinse cu o m~n‘-noat‘ numa,Cu cealalt‘ rup~nd nuferi, plini de-o luminoas‘ spum‘.Pun \n p‘r [i ca-necate lini[tit plutesc [i-ncet.
Crenge lin \ndoaie Eros — schim‘ face, ce v‘z~nd-o
Ele-urmeaz‘ \n t‘cere abia apa sf~[iind-oɍntr-o tuf‘, sub un brustur doarme Satyr, beat de mustÉChicotind, a lui ureche cu flori ro[ii o-ncoroan‘.Lunca r~de de r‘sun‘ verdea noapte dumbr‘van‘ —Ele pier prin bol]i de frunze, pe-un drum verde [i \ngustÉ159 Versuri lirice

nsereaz‘ [i apune greul soare-n v‘i de mite.
Cu un ro[ fir de jeratic culmi de munte sunt tivite,Lunga lor fulger‘tur‘ \n senin a-ncremenit.Marea aerului cald‘, stelele ce-nt~rzii line,Limba r~urilor bl~nd‘, ale codrilor suspine,Glasul lumei, glasul m‘rei se-mpreun‘-n infinit.
Codrii aiureaz‘ negri sub a stelelor povar‘.
R~uri calde ca [i sara apa-n arcuri o coboar‘,Pr‘v‘lind-o purpurie peste sc‘rile de st~nci;n albastru-ad~nc, \n marea cerului cea lini[tit‘,R‘p‘d mun]ii cu t‘rie fruntea lor \ncremenit‘§i \n valuri verzi de gr~ne \mbl‘ v‘ile ad~nci.
Printre cremenea cr‘pat‘, din bazaltul rupt de ploaie,
Ridica copaci monastici trunchii ce de v~nt se-ndoaie,Sco]~nd veche r‘d‘cin‘ din pietri[ul sf‘r~mat;Un vultur s-aga]‘ m~ndru de un pisc cu fruntea nins‘,Nouri lunec‘ pe ceruri flota lor de v~nt \mpins‘§i r‘sun‘-n noaptea lumei c~ntul m‘rii bl~nd [i mat.
§i atuncea peste ape fa]a sf~nt-a lunei pline
[i ridic‘ discul splendid \n imperiul de lumine,M‘rii m~ndre poleindu-i p~nz‘riile-i de-azur.Ea doarme-ale ei spume, ca m‘rg‘ritarul, sure,Nisipi[ul str‘luce[te, r~uri scap‘r‘-n p‘dure —n ora[, lumini ca stele pres‘rate-n mii de muri.
§i-n poiana ce ridic‘ nal]ii trunchi cu frunze rare,
Raza lunei alb p‘teaz‘ umbra verde din c‘rare,Filomela \mple codrii cu suspine de-amoro[i.Joe preschimbat \n t~n‘r, cu imobili ochi sub gene,P~ndea umbra ml‘dioas‘ unei fete p‘m~ntene —Ei se v‘d, ca s‘ se mire cum de sunt a[a frumo[i.
A fi r~u e-o fericire, c‘ci \n nop]ile-argintie
C~te gra]ii t‘inuite se descop‘r, i se-mbie§i ascult‘ cu iubire tot ce valurile-i mint.160 M. Eminescu

Lui i se descop‘r nimfe de-o marm˜ree z‘pad‘,
Ce \n apa lui cea clar‘ cursului se las‘ prad‘,Duse de obraznici unde cu gl‘scioare de argint!
§i cumin]i frunzele toate \[i comunic‘ misteruri.
Sur~z~nd, clipind ascult‘ ochii de-aur de pe ceruri,Crenge rele imiteaz‘ p~n-[i zgomotul de guriA c‘r‘rilor pierdute de pe valea cu izvoare.De s-ar [tiÉ c~te m~ni albe rupe-ar flori mirositoare,C~te buze ar \nchide g~ndul s~ntelor p‘duri!
Cine are-urechi s-aud‘ ce murmr gurile rele
§i vorbˆre]ele valuri [i prorocitoare steleDe-ale gra]iilor amoruri, de-ale nimfelor iubit;Cine-ascult‘ [i nu-nstrun‘ arfa-i de c~nt‘ri bogat‘,C‘ci comori de taine-ascunde orice r~uÉ Lunca ingrat‘De-ar [opti, via]a-i toat‘ n-ar sf~r[i de povestit.
ÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉ
Dar \n camera \ngust‘ l~ng‘ lampa cea cu oliu
Palid st‘ cuget‘torul, c‘ci g~ndirea-i e \n doliu:n z‘dar el gr‘m‘de[te lumea \ntr-un singur semn;Acel semn ce \l propag‘ el \n tain‘ nu \l crede,Ad~ncit vorbe[te noaptea cu-a lui umbr‘ din p‘rete —Umbra-[i r~de, noaptea tace, mut‘-i masa cea de lemn.
Orbul sculptor \n chilie pip‘ie marmura clar‘.
Dalta-i tremur‘É \nmoaie cu g~ndirea-i temerar‘Piatra rece. Neted iese de sub m~n‘-i un \ntreg,Ce la lume \[i arat‘ palida-i, eterna-i fire,Stabil‘-n a ei mi[care, mut‘-n cruda ei sim]ire —O durere-ncremenit‘ printre secolii ce trec.
Iar pe piatra pr‘v‘lit‘, l~ng‘ marea-ntunecat‘
St‘ Orfeu — cotul \n razim pe-a lui arf‘ sf‘r~mat‘ÉOchiu-ntunecos [i-ntoarce [i-l arunc‘ aiurindC~nd la stelele eterne, c~nd la jocul bl~nd al m‘rii.Glasu-i, ce-nviase st~nca, stins de-aripa disper‘rei,Asculta cum v~ntu-n[al‘ [i cum undele \l mint.161 Versuri lirice

De-ar fi aruncat \n haos arfa-i de c~nt‘ri \mflat‘,
Toat‘ lumea dup‘ d~nsa, de-al ei sunet at~rnat‘,Ar fi curs \n v‘i eterne, lin [i-ncet ar fi c‘zutÉCaravane de sori regii, c~rduri lungi de blonde lune§i popoarele de stele, universu-n rug‘ciune,n migra]ie etern‘ de demult s-ar fi pierdut.
§i \n urm‘-le-o vecie din n‘l]imi abia-v‘zute
§i din sure v‘i de haos colonii de lumi pierduteAr fi izvor~t \n r~uri \ntr-un spa] despopulat;Dar [i ele-atrase tainic ca de-o magic‘ durereCu-a lor roiuri luminoase dup-o lume \n c‘dereS-ar fi dus. Nimic \n urm‘ — nici un ˆtom luminat.
Dar el o zv~rli \n mareÉ §i d-eterna-i murmuire
O urm‘ ademenit‘ toat-a Greciei g~ndire,mpl~nd halele oceanici cu c~nt‘rile-i de amar.
De-atunci marea-nfiorat‘ de sublima ei durere,n imagini de talazuri, c~nt-a Greciei c‘dere§i cu-albastrele ei bra]e ]‘rmii-i m‰ng~ie-n z‘darÉ
Dar mai [tii?É N-auzim noaptea armonia din pleiade?
§tim de nu tr‘im pe-o lume, ce pe nesim]ite cade?
Oceˆnele-nfinirei o c~ntare-mi par c-ascult.Nu sim]im lumea p‘truns‘ de-o durere lung‘, van‘?Poate-urmeaz‘-a arfeÕ-antice suspinare-aerian‘,Poate c‘ \n v‘i de haos ne-am pierdut demultÉ demult.
*
Sau ghicit-a]i vrodat‘ ce socoate-un m~ndru soareC~nd c-o raz‘ de g~ndire ]ine lumi ca s‘ nu zboare,S‘ nu piard-a lor c‘rare, s‘ nu cad‘-n infinit?Zv~rcolindu-se alearg‘ turburate [i rebele§i s‘ fr~ng-ar vrea puterea ce le farm‘c‘ pre ele§i s-alerge-ar vrea \n caos de-unde turburi au ie[it.
Vecinicia cea b‘tr~n‘, ea la lumi privea uimit‘.
Mii de ani cuget‘-n mite la enigma \nc~lcit‘Care spa]iul i-o prezint‘ cu-a lui lumi [i cu-a lui legi;162 M. Eminescu

§i din secoli ce trecur‘ ea s-apuc‘ s‘ adune
Toat‘ via]a [i puterea, sucul tot de-n]elepciune§i se pune s‘ zideasc-un uria[ popor de regi.
§i atunci apare Roma \n uimita omenire.
G~nduri mari ca sori \n caos e puternica-i g~ndire§i ce zice-i zis pe veacuri, e etern, nemuritor;Iar popoarele-[i \ndreapt‘ a lor suflete m‘re]e,A lor fapte seculare, uria[ele lor vie]e,Dup‘ c‘i prescrise-odat‘ pe g~ndirea-‘stui popor.
Auzit-a]i de-mp‘ra]ii st~nd pe tron cu trepte multe?
Fruntea-ncins‘ \n luceferi f‘cea lumea s‘-i asculte,Vorba lor era o raz‘ \n via]a lumii-ntregi,·‘ri bogate [i-nflorite, m‘ri vuinde-n adormire,Cet‘]i vechi, popoare m~ndre stau sub falnica-i domnire§i cezarii-mpart p‘m~ntul \n Senatul cel de regi.
Pe sub arcuri triumfale trece m~ndru-nving‘torul
§i-ame]it abia aude cum vuie[te surd poporul,Cum a m‘rei glasuri multe se repet‘, gem [i fug;Iar la carul lui de aur, cu coroane pe-a lor frunte§i \nfr~n]i de umilire, cu priviri stinse [i crunte,Regii ]‘rilor \nvinse gem cu greu tr‘g~nd \n jug.
Roma arde [i furtuna chiuind \n ea se scald‘
§i fr‘m~nt‘-n valuri ro[ii marea turbure [i cald‘§i arunc‘-n loc de spume nori de fum, sc~ntei [i v~nt;§i \n nunta ei grozav‘ turnuri negre ea aprinde§i f‘cliile-uria[e c‘tr‘ stele le \ntindeÉEvul arde — Roma este oceˆnicu-i morm~nt.
Norii sunt o spuz‘-n ceruri [i prin ei topite stele.
§i ca oceˆnul negru r‘scolit de visuri grele,Urbea \[i fr‘m~nt‘ falnic valuri mari de fum [i jar;Din diluviul de flac‘ri, lung \ntins ca o genuneVezi neatins cu arcuri de-aur un palat ca o minune§i din frunte-i c~nt‘ NeronÉ c~ntul Troiei funerar.163 Versuri lirice

*
L~ng‘ r~uri argintoase, care mi[c‘-n mii de valuri
A lor glasuri \nmiite, printre codri, printre dealuri,Printre bol]i s‘pate-n munte, lunec~nd \ntunecos,Acolo-s dumbr‘vi de aur cu poiene constelate,Codrii de argint ce mi[c‘ a lor ramuri luminate§i p‘duri de-aram‘ ro[‘ r‘sun~nd armonios.
Mun]i se-nal]‘, v‘i coboar‘, r~uri limpezesc sub soare,
Purt~nd pe-albia lor alb‘ insule fermec‘toare,Ce par straturi uria[e cu copacii \nflori]i —Acolo Dochia are un palat din st~nce sure,A lui st~lpi-s mun]i de piatr‘, a lui stre[in-o p‘dure,A c‘rei copaci se mi[c‘ \ntre nouri ad~nci]i.
Iar o vale nesf~r[it‘ ca pustiile Saharei,
Cu de flori straturi \nalte ca oˆze z~mbitoare,Cu un fluviu care poart‘ a lui insule pe el,E gr‘dina luminat‘ a palatului \n munte —A lui sc‘ri de st~nci \nalte sunt cr‘pate [i c‘runte,Iar \n halele lui negre str‘lucind ca [i o]el
Sunt p‘duri de flori, c‘ci mari-s florile ca s‘lci pletoase,
Tufele cele de roze sunt dumbrave-ntunecoase,Pres‘rate ca cu lune \nfoiete ce s-aprind:Viorelele-s ca stele vinete de diminea]‘,Ale rozelor lumin‘ \mple st~nca cu ro[ea]‘,Ale crinilor potire sunt ca urne de argint.
Printre luncile de roze [i de flori m~ndre dumbrave
Zbor g~ndaci ca pietre scumpe, zboar‘ fluturi ca [i nave,Zidite din n‘lucire, din colori [i din miros,Curcub‘u sunt a lor aripi [i oglind‘ diamantin‘,Ce reflect‘-n ele lumea \nflorit‘ din gr‘din‘,A lor murmur \mple lumea de-un cutremur voluptos.
ntr-un loc cr‘pat‘-i bolta, cu-a ei stre[in-arboroas‘
§i printr-\nsa-n cer vezi luna trec~nd alb‘ [i frumoas‘,164 M. Eminescu

165 Versuri lirice
O regin‘, jun‘, blond‘ [i cu bra]e de argint,
Ce unesc \ncruci[ate a ei mantie-nstelat‘§i albastr‘ peste pieptu-i alb, ca virgin‘ z‘pad‘.Ochii ei cei mari alba[tri peste nori arunc‘ bl~nd,
Cari se-ntind albi ca z‘p‘da [i ca straturi argintoase,
Oferindu-i flori de aur [i viole-ntunecoase;Ea din c~nd \n c~nd plive[te c~te una, arunc~ndFlori de neau‘ peste ape ce alerg fulger‘toare,Raze albe peste lumea v‘ilor celor \n floare,Dungi de-argint \n verzii codri, duio[ie pe p‘m~nt,
Dar un nor pe ceruri negru se \nal]‘ [i se-ncheag‘,
Se formeaz‘,-ncremene[te [i devine-o dom‘-ntreag‘,Plin de umbra de columne ce-l \nconjur‘-mprejur;Prin columnele-i m‘re]e trece c~te-o raz‘ mat‘,A lui cpol‘ boltit‘ e cu-argint \nconjurat‘,Pe arcatele-i ferestre sunt perdele de azur.
Luna \nspre ea \ndreapt‘ pasuri luminoase,-ncete,
Diadem de topi]i a[tri arde-n blondele ei plete,nc‘lzind aerul serei, str‘lucindu-i fruntea ei;Ale domei sc‘ri negrite se-nsenin — ca neaua sara —Intr‘-n dom‘. Ard columne sub lumina ei cea clar‘§i-[i arunc‘ unu-ntr-altul umbra neagr‘ dintre ei.
Stelele \n c~rduri blonde pe regin‘ o urmeaz‘,
Aerul, \n unde-albastre, pe-a lor cale sc~nteiaz‘§i r‘m~n \ntunecate nalte-a cerurilor bol]i;Doma str‘luce[te-n noapte ca din marmur‘ zidit‘,Prin o mreaj‘ argintoas‘ ca prin vis o vezi ivit‘,A ei sc‘ri ajung din ceriuri a st~ncimei negri col]i.
Iar‘ fluviul care taie infinit-acea gr‘din‘
Desf‘[oar‘-n largi oglinde a lui ap‘ cristalin‘,Insulele, ce le poart‘, \n ad~ncu-i nasc [i pier;Pe oglinzile-i m‘re]e, ale stelelor icoaneUmede se nasc \n fundu-i printre ape diafane,C~t uit~ndu-te \n fluviu pari a te uita \n ceri.

§i cu scorburi de t‘m~ie [i cu prund de ambr‘ de-aur,
Insulele se \nal]‘ cu dumbr‘vile de laur,Zugr‘vindu-se \n fundul r~ului celui profund,C~t se pare c‘ din una [i aceea[i r‘d‘cin‘Un rai dulce se \nal]‘, sub a stelelor lumin‘,Alt rai s-ad~nce[te m~ndru \ntr-al fluviului fund.
Pulbere de-argint pe drumuri, pe-a lor plaiuri verzi — o ploaie —
Snopi de flori cire[ii poart‘ pe-a lor ramuri ce se-ndoaie§i de v~nt scutur‘ grele ˜m‘tul trandafiriuA-nfloririi lor bogate, ce m~nat se gr‘m‘de[ten troiene de ninsoare, care roz‘ str‘luce[te,Pe c~nd s‘lcii argintoase tremur s~nte peste r~u.
Aeru-i v‘ratic, moale, stele izvor‘sc pe ceruri,
Florile-izvor‘sc pe plaiuri a lor via]‘ de misteruri,V~ntu-ngreun~nd cu miros, cu lumini aerul cald;Dintr-un arbore \ntr-altul mreje lungi diamantineVioriu sclipesc suspinse \ntr-a lunei dulci lumine,Rar [i diafan ]esute de painjeni de smarald.
Pe c~nd greieri, ca orlogii, r‘gu[it prin iarb‘ sun‘,
De pe-un v~rf de arbor m~ndru ]es \n nop]ile cu lun‘Pod de p~nz‘ diamantin‘ peste argintosul r~u,§i c~t ]ine podul m~ndru, printre p~nza-i diafan‘,Luna r~ul \l ajunge [i oglinda lui cea plan‘Ca-ntr-o m~ndr‘ feerie str‘luce[te vioriu.
Peste podul cel u[ure, z~na Dochia frumoas‘
Trece \mpletindu-[i p‘rul cel de-auree m‘tas‘,Alb‘-i ca z‘pad‘ noaptea, corpu-i nalt e ml‘diet,Aurul pletelor strecoar‘ prin m~nu]ele-i de cear‘§i prin haine argintoase str‘bat membrele-i u[oare,Abia podul \l atinge mici picioarele-i de-om‘t.
Trece r~ul [i u[oar‘ nalte sc‘ri de st~nci ea suie;
La ivirea-i zi se face \n spelunci de cet‘]uie,166 M. Eminescu

167 Versuri lirice
Ca o zi ea intr‘ m~ndr‘ \n palatul ei de st~nci;
Luna e plin‘ de raze — sub c‘ldura-i — argintoase,Orice stea e-o piatr‘ scump‘ — iar‘ florile focoase,Giuvaeruri umezite cu luminile ad~nci.
Umede tremur lumine pe boltirea cea albastr‘.
Z~na Dochia cu glasu-i cheam-o pas‘re, m‘iastr‘,Ce zbur~nd prin aer vine cu-a ei pene de p‘un;C~nd acea pas‘re c~nt‘, lumea r~de-n bucurie,Pe-um‘rul cel alb o-a[eaz‘ [i coboar‘-n v‘i aurie,Unde-a r~ului lungi unde printre papur‘ r‘sun.
ntr-o luntre — lemn de cedru — ce u[or juca pe valuri,
Z~na Dochia se suie dezleg~nd-o de la maluri§i pe-a fluviului spate ea la vale \i d‘ drum;Repede luntrea alearg‘ spintec~nd argintul apei,Culcat‘ pe jum‘tate, Dochia visa, frumoas‘.§i la luntrea ei bogat‘ lebede se-nham-acum.
Dar din ce \n ce coboar‘ r~ul lat, el se-ad~nce[te
n p‘duri \ntunecate, unde apa-abia sclipe[te,Mai agiuns‘ de a lunei raze doar din c~nd \n c~nd;Tot mai nal]i trunchii p‘durii ca st~lpi mari [i suri se urc‘,P~n-ajunge de-a lor ramuri \n bol]i m~ndre se \ncurc‘,P~n-acop‘r cu-aste arcuri fluviul lat [i profund.
Ca prin bol]ile cr‘pate unei gotice ruine,
Mai str‘bat prin bol]i de frunze razele lunei senine,mpl~nd p-ici, pe colo r~ul cu fulger‘toare dungi;Pe-um‘rul Dochiei m~ndre c~nt‘ pas‘rea m‘iastr‘,Valuri r~d [i-ntunecoas‘ m~n‘ lumea lor albastr‘,Repezind luntrea bogat‘ pe [iroiurile lungi.
Prin p‘durile de basme trece fluviul c~nt‘rii.
C~teodat‘ \ntre codri el s-adun‘, ca a m‘reiMare-oglind‘, de st~nci negre [i de mun]i \mpiedecat§-un gigantic lac formeaz‘, \ntr-a c‘rui s~n din soareCurge aurul tot al zilei [i \l \mple de splendoare,De po]i num‘ra \n fundu-i tot argintul adunat.

Apoi iar se pierde-n codrii cu trunchi gro[i, cu frunza deas‘,
Unde-n arborul din mijloc e vr‘jita-mp‘r‘teas‘,Unde-n s‘lcii ml‘dioase sunt copile de-mp‘rat;Codrul — \naintea vrajei — o cetate fu frumoas‘.A ei arcuri azi \s ramuri, a ei st~lpi sunt trunchiuri groase,A ei bol]i stre[ini de frunze arcuite-ntunecat.
Sara sun‘ glas de bucium [i cerboaice albe-n turme
Prin c‘r‘rile de codru, pe de frunze-uscate urme,Vin rup~nd verzile crenge cu talangele de g~t,§i \n mijlocul p‘durii ocolesc stejarul mareP~n-din el o-mp‘r‘teas‘ iese alb‘, z~mbitoare,Pe-um‘r gol doni]‘ alb‘ — stem‘-n p‘rul aurit.
Din copaci ies z~ne m~ndre, de-mp‘rat frumoase fete,
·in~nd doni]e pe umeri, ginga[e, nalt-ml‘diete,Albe trec prin umbra verde, la cerboaice se \nclin,Ce sub dulcile lor m~ne \[i ofer‘ r‘bd‘toareUgerele lor \mplute, [i \n doni]i sun‘toareLaptele-n caden]‘ curge, codru-mpl~nd c-un murmur lin.
Luntrea cea de lebezi tras‘ mai departe, mai departe
Fuge pe-albele oglinde ale apei ce se-mparteSub a luntrei plisc de cedru \n lungi brazde de argint —§i din ce \n ce mai m~ndre, mai \nalte, mai frumoaseSunt p‘durile antice — ele-ngroap‘-ntunecoaseCu-a lor v~rfuri mun]ii m~ndri, st~ncile ce-n cer se-ntind.
C~t de lat s‘ mi[te-un fluviu ale apei lui revolte,
Arbori de pe mal deasupr‘-i se ajung \n m~ndre bolte,Ramurile se-ntre]ese, crengile se \mpletesc,Frunza deas‘ sm‘l]uie[te nalta, verdea boltitur‘,R~u-n vecinica lui umbr‘ \n ad~nc suspin‘, cur‘ÉPe-a lui maluri \nflorite cai \n umbr‘ r‘t‘cesc.
Soarele trec~nd pe codri a lui roat‘ de-aur moale,
V~rfurile verzi de codri le \ndoaie-n a lui cale,§i sosind la vro lunc‘ \nsu[i el vede mirat168 M. Eminescu

Ce departe e p‘m~ntul [i ce nal]i trunchii p‘durii,
§i de[i c‘l‘tore[te pe a lor v~rfuri, totu[i murii —Bol]ile groase de frunze — a lui raze nu str‘bat.
L~ng-izvoarele-nflorite pasc cai albi c-a m‘rii spume —
Zi ori noapte nu v‘zur‘ de c~nd sunt pe-aceast‘ lume,Luna s~nt‘, stele de-aur soare alb [i z~mbitor,Pentru ei necunoscute-s. Umbra verde claroscur‘§i mirositorul aer, fluvii ce sclipinde cur‘n ad~ncile dumbrave printre ]‘rmii plini de flori —
Astea numai le cunosc ei. — Coamele flutur c-argintul,
Ca la lebede se-ndoaie g~tul lor, iar‘ p‘m~ntulAbia-atins e de picioare potcovite cu-aur ro[;Colo-n umbra \ndulcit‘ de miroase-mb‘t‘toare,Capul mic ei [i-l ridic‘, n‘ri \mfl~nd spre dep‘rtare§i urechea ascu]ind-o glas de-aud prin arbori gro[i.
Luntrea cea de lebezi tras‘, mai departe, mai departe
Fuge pe-albele oglinde ale apei [i se-mparteSub a luntrei plisc de cedru \n lungi brazde de argint:§i deodat‘ zi se face — un ocan de lumin‘ —Fluviul a ie[it din codri \n c~mpii f‘r‘ de fine,Cari verzi [i \nflorite, m~ndre-n soare se \ntind.
Dar c~t ]ine r‘s‘ritul se-nal]-un munte mare —
El de dou‘ ori mai nalt e dec~t dep‘rtarea-n soare —St~nc‘ urcat‘ pe st~nc‘, pas cu pas \n infinitPare-a se urca — iar fruntea-i, cufundat‘-n \n‘l]ime,Abia marginile-arat‘ \n albastra-ntunecime:Munte jum‘tate-n lume — jum‘tate-n infinit.
Iar \n pieptu-acestui munte se arat-o poart‘ mare —
Ea: \nalt este boltit‘ [i-ntr-ad~nc \n piatra tare,Iar de pragu-i sunt unite nalte sc‘ri de negre st~nci,Cari duc ad~nc \n valea cea de-acol-abia v‘zut‘§i-n p‘durile umbroase cu-ad~ncimi necunoscute§i-n c~mpii unde mii r~uri s-argintesc plane [-ad~nci.169 Versuri lirice

Pe acea poart‘ din munte iese zori \n coruri dalbe,
Ridic~ndu-se \n cerul dimine]ii dulci, rozalbe,Pe-acolo soarele-[i m~n‘ car cu caii arz‘tori,Pe-acolo noaptea r‘sare blonda lun‘ argintoas‘§i popoarele de stele iese-n roiuri luminoase,§i pe cer se \mpr‘[tie ca de aur sfinte flori.
Zeii Daciei acolo locuiau — poarta solar‘
n a oamenilor lume sc‘rile de st~nci coboar‘ —§i \n verdea-ntunecime a p‘durilor s-adun;§i pe negre st~nci trunchiate stau ca-n tron \n verdea lume§i din cupe beau auror‘ cu de neguri albe spume,Pe c~nd mii de fluvii albe nasc \n umbr‘ [i r‘sun.
C~teodat‘-un corn de aur ei r‘sun‘-n dep‘rtare,
Trezind sufletul p‘durii, codrilor ad~nci c~ntare,Cheam‘ caii lor ce-alearg‘ cu-a lor coame-mflate-n v~nt:Vin \n herghelii de neau‘, pe c‘r‘ri demult b‘tute§i pe ei zeii \ncalic str‘b‘t~nd pe \ntrecuteCodrilor nalt \ntuneric, f‘r-de cap‘t pe p‘m~nt.
Dar adesea pe c~nd caii dorm \n neagr‘ dep‘rtare,
Luna, z~na Daciei, vine la a zeilor serbare:Soarele, copil de aur al albastrei sfintei m‘ri,Vine ostenit de drumuri [i la mas‘ se a[eaz‘,Aerul se aure[te de-a lui fa]‘ luminoas‘,Sala verde din p‘dure str‘luce[te \n c~nt‘ri.
§i ca zugr‘vi]i stau zeii \n lumina cea de soare.
P‘rul lor cel alb luce[te, barba-n br~u li curge mare,Cre]ii buzei lor s‘ numeri po]i \n aerul cel clar;Hainele \ntunecate albe par \n str‘lucire§i ei r~d cu veselie l-a p‘harelor ciocnire,Iar‘ luna ru[inoas‘ pe sub gene s-uit‘ rar.
Haina lung‘ [i albastr‘ e cusut‘ numa-n stele.
Iar‘ albii s~ni de neau‘, str‘lucesc, cu de m‘rgele§i m‘rg‘ritare salb‘, pe un fir de aur prins;170 M. Eminescu

P‘ru-i lung de aur galb‘n e-mpletit \n cozi pe spate,
Ochii ei c‘prii se uit‘ la cerescu-i m~ndru frate§i de melancolici g~nduri al ei suflet e cuprins.
nainte de plecare — ea, doinind din frunz‘, cheam‘
Zimbrii codrilor cei vecinici, li dezmiard‘ sura coam‘,Li \ndoaie a lor coarne, pe grumaz \i bate lin§i pe frun]i ea \i s‘rut‘, de r‘m~n steme pe ele,Apoi urc‘ negrul munte, pe [ivoaiele de stele,Lin alunec‘ [-alene drumul cerului senin.
nd‘r‘tu-acelui munte, infinita \ntinsoare
E frumoasa-mp‘r‘]ie m~ndr‘ a s~ntului soare§i pe coaste sunt palate, ce din verzile gr‘diniStr‘lucesc marmora alb‘ [i senin‘ ca z‘pada,Cu intr‘ri \n veci deschise, cu sc‘ri netezi, colonadeLungi de marmure ca ceara \n lungi bolte se \mbin.
Pe-a ferestrelor mari laturi sunt l‘sate largi perdele,
Mreje lungi de aur rum‘n — au ]esut ani mul]i la eleM~nile surorei albe. Aeru-i de diamant,El plute[te-n unde grele de miroase-mb‘t‘toarePeste v‘ile ca r~uri desf‘[urate sub soare,Pe dumbr‘vi cu rodii de-aur, peste fluvii de briliant.
§i o[tiri de flori pe straturi par a fi stele topite,
Fluturi ard, sclipesc \n soare, orbind ochii ce \i vede,Ca idei sc‘ldate-n aur [i-n colori de curcub‘u;Pe gr‘dinile-nflorite, peste m~ndrele dumbraveNorii mi[c‘ sus \n ceruri \nfoiatele lor nave —Rostre de jeratec [-aur, vele lungi de curcub‘u.
A-mp‘ratului de soare bol]i albastre [i cu stele
Se ridic‘-n caturi nalte tot castele pe castele.Cu fere[ti de aur d-Ofir, cu oglinzi de diamant,Cu scosri de albe marmuri, cu covoare de purpur‘;Printre m~ndrele coloane o c~ntare bl~nd murmur‘ —E un v~nt cu suflet dulce \ntr-un aer de briliant.171 Versuri lirice

§i nici umbra nu se prinde d-atmosfera radioas‘.
Ca prin ap‘ cristalin‘ trec cu frun]ile frumoase,Trec a soarelui copile printre aerul cel cald;A lor p‘r e ca [i ambra, ca [i crinul a lor fa]‘,Abia-atinse-s a lor umbre de o tainic‘ ro[a]‘ —Auror‘ trandafirie prin ferestre de smarald.
ntr-o lume f‘r‘ umbr‘ e a soarelui cetate,
Totul e lumin‘ clar‘, radioas‘ voluptate,Florile stau ca topite, r~urile limpezi sunt;Numai colo \n departe [i-n albastr‘ dep‘rtareAle zorilor gr‘dine clar se v‘d str‘lucitoare,Cu boschetele de roze [i cu crinii de argint.
Acolo sunt lacuri limpezi, rumene \n a lor fire,
De-a gr‘dinilor de roze t‘inuit‘ oglindire,
§i din curtea argintie zorile r~z~nde ies;Haine verzi [i transparente coprind membrele rozalbe§i \n lac ele arunc‘ roze cu m~nu]e albe,Netezind a lor spr~ncene, d~nd din frunte p‘rul des.
ntr-o dulce [i umbroas‘, viorie atmosfer‘,
Se ridic‘ dintre lunce, cu-a ei cpole de cear‘nchegate ca din umbr‘ verde [i argint topit,Transpar~nd prin diamantoas‘ fin‘ de paing‘n p~nz‘,Monastirea alb-a lunei ce prin lumi va s‘ s-ascunz‘,Cu coloane-nconjurate de a vi]ei-ncol‘ciri.
Ai gr‘dinei arbori m~ndri cu \ntunecatul verde
Conjura]i [-acoperi]i-s cu-ieder‘ ce-n v~rf se pierdeMi[c~nd florile ei albe — flamuri cu-nflori]ii cre]i —§i \n muri de frunzi lucinde, [i \n sc‘ri de flori pendente§i \n poduri leg‘nate de zefire somnolente —Dintr-un arbore \ntr-altul iedera trece m‘re].
Sp~nzur‘ din ramuri nalte vi]ele cele de vie,
Struguri vine]i [i cu brum‘ poam‘ alb‘ aurie,§i albine roitoare luminoas‘ miere sug;172 M. Eminescu

Caii lunei albi ca neaua storc cu gura must din struguri
§i la vinul ce-i \mbat‘ pasc mirositorii ruguri§i \n sara cea etern‘ veseli nechez~nd ei fug.
§i \n monastirea lunei cu-argintoas‘ colonad‘,
Vezi cum trece ea frumoas‘ — corpu-i dulce de z‘pad‘,Umerii, cu-a lor lumine, par de aur moale blond,Abia corpul coperit e de-un gaz moale ce transpare —Astfel trece ea frumoas‘, cu-a ei bra]e sclipitoare,Reflectat‘-n mii oglinde de pe muri [i din plafond.
§i-n od‘ile \nalte din frumoasa monastire
Sunt pe muri tablouri m~ndre, nimerit‘ zugr‘vireAle miturilor dace, a credin]ei din b‘tr~ni;Prin gr‘dini cu albe-izvoare sunt a lunei dulci amoruri,Sau palate argintoase unde zori tr‘iesc \n coruri,
Sau p‘durea cea vr‘jit‘ cu frumoasele-i regini.
Œsta-i raiul Daciei veche-a zeilor \mp‘r‘]ie;
ntr-un loc e zi etern‘ — sara-n altu-n vecinicie,Iar \n altul, zori eterne cu-aer r‘coros de mai;Sufletele mari viteze ale-eroilor DacieiDup‘ moarte vin \n [iruri luminoase ce \nvie —Vin prin poarta r‘s‘ririi care-i poarta de la rai.
*
Colo Dun‘rea b‘tr~n‘, liber‘-ndr‘znea]‘, mare,
C-un murmur rostogole[te a ei valuri g~nditoareCe mi[c~ndu-se-adormite merg \n marea de amar;Astfel miile de secoli cu vie]i, g~ndiri o mie,Adormite [i b‘tr~ne s-ad~ncesc \n vecinicie§i \n urm‘ din izvoare timpi r‘cori [i clari r‘sar.
Dar pe-arcade negre-nalte, ce molatec se-nmorm~nt‘
n a Dun‘rii dulci valuri ce vuiesc [i se fr‘m~nt‘,Trece-un pod, un g~nd de piatr‘ repezit din arc \n arc;Valurile-nfuriate ridic frun]ile r‘stite,§i izbind cu repejune arcurile neclintite,Gem, picioarele le scald‘ la st~ncosul lor monarc.173 Versuri lirice

Peste pod cu mii de coifuri trece-a Romei grea m‘rire.
Soarele orbe[te-n ceruri de a armelor lucire,Scuturi ard, car‘le treier [i vuiesc asurzitor;Iar Saturn, cu fruntea nins‘ st~nd pe steaua-i alburie§i-arunc~nd ochii lui turburi peste-a vremii-mp‘r‘]ie,Aiurind \ntreab‘ lumea: — §i aceia-s muritori?
Colo unde stau Carpa]ii cu de st~nci \nalte coaste,
Unde paltinii pe dealuri se \n[ir ca m~ndr‘ oaste,Mun]ii ]eap‘na lor frunte o suiau-n-albastre bol]i;Stau t‘cu]i osta[ii Romei, ridic~nd fruntea lor lat‘,Str‘lucitele lor coifuri, la st~ncimea detunat‘,Unde ultima cetate ridica-n nori a ei col]i.
Nori ca de bazalt de aspri se zidesc pe-albastra bolt‘,
Parc-auzi a M‘rii Negre [i a Dun‘rii revolt‘§i a lumii-ncheieture parc‘ le auzi tr‘snind;R‘sculatu-s-a-Universul contra globului din aer?Stelele-n o[tiri se mi[c‘? mp‘ra]ii sori se-ncaier?Moare lumea? Cade Roma? Surp‘ cerul pe p‘m~nt?
Nu. Din fundul M‘rii Negre, din \nalte-ad~nce hale,
Dintre st~nce arcuite \n gigantice portaleOastea zeilor Daciei \n lungi [iruri au ie[it —§i Zamolx, cu uraganul cel b‘tr~n, prin drum de nouri,Mi[c‘ caii lui de fulger [i-a lui car. C‘l‘ri pe bouri,A lui oaste luminoas‘ \l urma din r‘s‘rit.
Ca o negur-argintie barba lui flutur‘-n soare,
Pletele-n furtun‘-nflate albe ard ca o ninsoare,Col]uroasa lui coroan‘ e ca fulger \mpietrit,mpletit cu stele-albastre. R‘sturnat \n car cu rune,Cu-a lui m~n-arat‘ drumul la o[tirile-i b‘tr~ne§i de dor de b‘t‘lie crunt e ochiul str‘lucit.
Astfel arcul nalt din ceruri el \l urc‘ cu grandoare.
Mun]ii lungi \[i clatin codrii cei antici, [i-n r‘sunarePr‘v‘lesc de st~nci c‘ciule, salut~nd \ntunecat;174 M. Eminescu

Iar hlamida lui cea alb‘ zv~rle falduri de z‘pad‘,
C~nd el bra]ul \[i ridic‘ strig~nd st~ncelor s‘ cad‘,Mi[c~nd codrii de r‘sun‘ \n imperiul lor urcat.
§i-n zenit opri o[tirea-i peste armia roman‘.
— Decebal! el strig‘-n nouri — \i detun, \i iau \n goan‘§i Danubiul o s‘ beie a lor sacre legiuni.Decebal s-arat‘ palid \n fereasta nalt‘-ngust‘§i coroana [i-o ridic‘ c‘tr-imaginea august‘§i se uit‘ cu durere la divinii s‘i str‘buni.
Iar pe plaiuri verzi de munte o[tile-urbei risipite
Privesc cerul, zeii dacici, armiile lor pornite —Rupt e [irul lor pe-alocuri de al soarelui foc ro[.Pe un trunchi \nalt de st~nc‘ chiar cezarul st‘-n uimire:— Ridica]i semnale urbei \nspre-a cerului o[tire§i striga]i: Cu noi e Roma! — Codri-ad~nci [i-ntuneco[i
Clocotesc de lungul fream‘t [i de-a armelor sunare.
Armia: ăCu noi e Roma! Ò Acvilele-i ard \n soareVan din Sarmisegetuza vin s‘ge]i \n ro[ii ploi,Scuturi se \ndrept spre d~nsa, oprind grindina de-aram‘,Zeii url‘ — st~nci se clatin, norii-n f~[ii se distram‘§i pe fulgeri lungi [iroaie curg \n mun]ii rup]i [i goi.
Din apus vin zeii Romei. Pe o stea de vulturi tras‘,
Zeus de nori-adun‘torul urc‘ bolta maiestoas‘,Mart \ncoard‘ arcul falnic spre Zamolxe a]intit;Ca s‘ scape neamul nobil r‘s‘rit din a lui coaste,nsu[i el a urbei semne le ridic‘ \nspre oaste,§i de-antica lui turbare tremur norii de granit.
Lumea pare r‘sculat‘ din caotic-ad~ncime.
Nori se suie-n st~lpi [i-n globuri. Din etern‘-ntunecimeCa s‘ lupte-acuma Joe pe titani i-a liberat;§i tun~nd ei urc‘ cerul, surp~nd sc‘rile de nouri,De sub scuturi de fier negru arcurile-ntind \n bouri,De se n‘ruie v‘zduhul de-al s‘ge]ilor v‘rsat.175 Versuri lirice

Negurile-n st~lpi se-ncheag‘, suind v~rful lor \n soare —
Par un codru sur [i vecinic. Lunci albastre lucitoareSe deschid ca loc de lupt‘ \n p‘duri de nori [-argint;Printre st~lpii suri s-arat‘ coifuri m~ndru a[ezatePe pletoase frun]i divine — pavezi de-aur ridicate,L‘nci ce fulger‘ \n soare, arcuri ce se-ntind \n v~nt.
Joe-ncrunt‘-a lui sprincen‘ [i ca un copil tresare
Vechiul glob — mun]ii se clatin, ceruri tremur, marea moare.E semnalul cel de lupt‘ \ntre-armiile de zei;§i Zamolx fr~nele las‘ cailor lui de jeratic,Coama lor se \mfl‘-n limbe de-aur — tremur nebunatec,Bouri daci r‘stindu-[i fruntea surp‘ norii to]i cu ei.
Lupta-i crud‘, lung‘, aspr‘. Lumin pavezele dave,
Sori [i lune repezite printr-a norilor dumbraveArd albastrele armure ale zeilor romani;Pa[ii lor amestec cerul — caii tropot‘, iar bouriCa de tunete un secol \mplu halele de nouri§i se fr~ng cr~[nind \n scuturi spadele-albe-a lui Vulcan.
n z‘dar, c‘ci ne\nvinse [iruri lungi de b‘t‘lie
[i zdrobesc armele-n scuturi pe a cerului c~mpie:Ne\nvin[i [-unii [i al]ii — [-unii [-al]i nemuritori.n z‘dar Marte s-arunc‘ spre a sparge [iruri dace§i \n van fulger‘ Joe supra coifelor audace,Neclinti]i stau [-unii [-al]ii \n m‘rea]‘ lupta lor.
Pe un arc de cer albastru \n senin‘ dep‘rtare,
Rezima]i pe l‘nci [i scuturi, zeii nordici stau \n soare,O etern‘ auror‘ r‘core[te lumea lor;Iar \n fruntea-acelei bolte, pe un tron cu spata mare,Odin ad~ncit \n g~nduri vede-a luptei lungi grandoare§i coroana-i de-aur luce pe-a lui frunte arz‘tor.
Pletele-albe cad c-argintul pe-umere-n fir \mbr‘cate.
Lin \[i neteze[te barba [i priviri \ntunecateOchii lui cei mari alba[tri spre lupta[i au \ndreptat;176 M. Eminescu

Freea alb‘ ca z‘pada, zvelt‘, \n albastr‘ hain‘,
Capul ei muiat \n aurul pletelor, c-o dulce tain‘,Razim‘ de-umerii asprii l-al Valhalei \mp‘rat.
C~nt‘re] e uraganul pentru lupta care arde,
Bolta lirei lui e cerul, st~lpi de nori sunt a lui coarde.V~ntur~nd stelele ro[ii prin argintul neguros,Ele lunec‘ frumoase prin \mflarea s~nt‘-a strunii,G~nduri d-aur pres‘rate \n c~nt‘rile furtunii,Codri-antici de v~nt se-ndoaie [i r‘spund \ntunecos.
Joe vulturilor las‘ fr~nele. Cu-a lor aripe
Lungi [i negre ei \ntunec soarele. Iar‘ \n r~peGoale [i ad~nci de nouri e Zamolxe-n a lui car —El v‘zu capul lui Joe, cum l-apus de soare-n valeVezi un v~rf de munte negru scris cu raze triumfale,Pe c~nd el cu \ntuneric peste v‘i st‘ temerar.
Ochii-olimpicului negri a]intesc cadrul. Cu fric‘,
Spre-a opri acea privire, dacul manta [i-o ridic‘.Caii speria]i necheaz‘, tremur~nd ei se \nal]‘;C-o strigare rece Joe fulgerul i-nfige-n coaste§i a zeilor Daciei crunt‘ [i m‘rea]‘ oasteOrbit‘ aude glasul p‘rintelui lor r‘nit
§i-o \ntorc la fug‘; caii, carul rupt \n nori r‘stoarn‘,
Din titanicele arcuri ploaie de s‘ge]i se toarn‘,Nimerind \n spate goale pe fugarii cei divini;§i r‘ni]i, url~nd ei bolta o coboar‘, [-o color‘Cu-a lor s~nge care-n r~uri ude, ro[ii, de-auror‘,mple-a norilor sp‘rture cu mari lacuri de rubin.
Norii fug [i se desf‘[ur — bolta limpede se-ndoaie.
n zenit stau zeii Romei \n auritele lor straie,L‘ncile [i-ncruci[eaz‘ privind armia din v‘i;A lor chipuri luminoase str‘lucesc frumoase-n soare,Ei [i-ntorc caii cei falnici [i-auritele lor careSpre apus — iar ro[ul soare \i urmeaz‘-ncet pe ei.177 Versuri lirice

Zeii daci ajung la marea, ce deschide-a ei portale,
Se reped pe trepte nalte [i cobor \n sure hale.Cu lumina, ei \ngroap‘ a lor trai \ntunecos;Dar‘ ea, \nfiorat‘ de ad~nca ei durere,n imagini de talazuri c~nt-a Daciei c‘dere§i cu-albastrele ei bra]e ]‘rmii-i m~ng~ie duios.
Se constel‘ sara. Ziua a fugit \n lumea m‘rii
§i pe culmile de munte focuri au aprins str‘jeriiCa [i pete mari de aur n-umbra v‘ilor ad~nci,Ele par suspinse-n nouri. L~ng‘ foc str‘jerii-arunc‘Pe pere]ii suri de piatr‘ umbra lor fantastic-lung‘.Armia doarme pe paji[ti ridicate [i sub st~nci.
Sub o st~nc‘ l~ng‘ focul ce pere]ii \i afum‘,
Cezaru-i culcat pe paie, singur, cu-a lui grije numa;Sub el, v‘ile ad~nce pline de neguri [i somn.El privea la focuri ro[ii [i la st~nci de umbr‘ pline;Ca un clopot clar albastru [i stropit cu mii lumineCerul lumea o cuprinde cu sinistru-i m~ndru domn.
Amor]it el mi[c‘ limba lui de tunet printre nouri,
Trezea, sc‘p‘r~nd printr-\n[ii, ale v‘ilor ecouri,Iar \n c~rduri cuvioase stelele se mi[c‘-ncet,Intr‘-n domele de neguri argintii, multicoloane;De-a lor rug‘ plin‘-i noaptea. A lor dulci [i moi icoanemplu v‘ile de lacrimi, de-un sclipit \mpr‘[tiet.
Ale focurilor raze cearc‘ neguri s‘ str‘bat‘
§i de dunge de lumin‘ umbra v‘ii e t‘iat‘,Cari trec prin \ntuneric r~uri [i izvoare-albind;Lumin~nd \n ochi de codri, sc‘p‘r~nd pe repezi unde,V~ntul c-o suflare pl~ns‘ codrii negri \i p‘trunde§i vr‘je[te lin din frunze, [i vorbe[te aiurind.
Pe un v~rf de munte negru rari \n lun‘ stau stejarii,
Iar Traian pare c‘ vede r‘s‘rind prin ei cezarii,Salut~nd a Romei semne cu-a lor mort, ad~nc sur~s;178 M. Eminescu

§i \ncet ei trec prin aer, privind lung cetatea dac‘,
Binecuv~nt~nd o[tirea spre apus ei iar‘[i pleac‘,A lor [iruri luminoase \mplu aerul de vis.
nr‘d‘cinat‘-n munte cu trunchi lungi de neagr‘ st~nc‘,
R‘pezit‘ nalt \n aer din pr‘pastia ad~nc‘,Sarmisegetuza-ajunge norii cu-a murilor col]i;§i prin arcurile-nguste, f‘clii ro[ii de r‘[in‘Negrul nop]ii \l p‘teaz‘ cu bolnava lor lumin‘,R‘nind asprul \ntuneric din a halelor lungi bol]i.
§i prin arcuri \ndoite la lumini de ro[ii tor]ii,
Aduna]i v‘zu cezarul la cumplita mas-a mor]ii:Ducii daci. F‘clii de smoal‘ sunt \nfipte-n st~lpi [i-n muri,Lumin~nd halele negre, armuri albe [i curate,At~rnate de columne, l‘nci [i arcuri r‘zimateDe p‘re]i — pavezi albastre str‘lucind pe st~lpii suri.
Ducii-s nal]i ca brazi de munte, tari ca [i s‘pa]i din st~nc‘.
Crunt e ochiul lor cel mare, trist‘-i raza lor ad~nc‘,Pe-a lor umeri sp~nzur ro[ii piei de tigru [i de leu,Tari la bra] [i drep]i la suflet [i piepto[i, cu spete late,Coifuri ca granit de negre au pe frunte a[ezate§i-a lor plete lungi [i negre pe-umeri cad de semizeu.
Cupele — ]este de du[man — albe, netede, uscate,
n argint, cu toate de-aur prea maestru cizelate —§i cu ele-n m~n‘-nconjur lunga mas‘ de granit;Vor mai bine-o moarte crud‘ dec~t o via]‘ sclav‘Toarn‘-n ]estele m‘re]e vin [i peste el otrav‘,§i-n t‘cerea s~nt-a nop]ii ei ciocnesc, vorbesc [i r~d.
R~d [i r~sul \nsenin‘ ad~ncita lor paloare.
Se sting una c~te una faclele mirositoare,Se sting una c~te una vie]ile ducilor daci;De pe scaune cad pe piatra rece, sur‘, ce pode[teSala. — To]i, to]i p~n-la unul. Unul \nc‘ tot tr‘ie[te,Arde s~nta lui coroan‘, fulger ochii lui audaci.179 Versuri lirice

Luna-n oceˆn albastru scald‘ corpul ei de aur
Lumin~nd culmile sure [i ad~ncul colc~ntaur,Dintru care-ie[it se v~r‘-n nouri anticul castel;Decebal (palid ca murul v‘ruit \n nop]i cu lun‘)Se arat‘ \n fereast‘ [i-[i \ntinde alba m~n‘ Moart‘ din flamida neagr‘ ce-l acopere pe el.
El vorbe[te. §i profetic glasu-i secolii p‘trunde:
Sufletu-i naintea mor]ii lumineaz-a vremii unde;G~ndul lui — o prorocie, vorba lui — m‘rg‘ritar;§i l-aude valea-ad~nc‘ [i l-aud stelele multe.De pe st~nca lui cezarul st‘-n uimire s‘-l asculte,Vorbele-una c~te una lunec‘-n ureche-i clar:
— Vai vou‘, romani puternici! Umbr‘, pulbere [i spuz‘
Din m‘rirea-v‘ s-alege! Limba va muri pe buz‘,Vremi veni-vor c~nd nepo]ii n-or pricepe pe p‘rin]i —C~t de nalt‘ vi-i m‘rirea tot a[a de-ad~nc- c‘derea.Pic cu pic sec~nd p‘harul cu a degrad‘rei fiere,mb‘ta-se-vor nebunii — despera-vor cei cumin]i.
Pe-a istoriei mari p~nze, umbre-a sclavelor popoare
Priz‘rite, tremur~nde trec — o lung‘ acuzare —T~r~nd sufletul lor ve[ted pe-al corup]iei noroi.Voinu i-a]i l‘sat \n voia sor]ii lor. Cu putrezirea
Sufletului vostru propriu a]i \mplut juna lor fire,Soarta lor v‘ e pe suflet — ce-a]i f‘cut cu ele? Voi!
Nu vede]i c‘ \n furtune v‘ bl‘stam‘ oceˆne?
Prin a craterelor gure r‘zbunare strig vulcane,Lava de evi gr‘m‘dit‘ o reped ad~nc \n cer,Prin a evului nori negri — de jeratic crunt‘ rug‘C‘tre zei — ca neamul vostru cel c‘zut, ei s‘-l distrug‘ —Moartea voastr‘: firea-ntreag‘ [i popoarele o cer.
Va veni. St~rni]i din pace de-a prorocilor c~ntare.
Din p‘duri eterne, hale verzi, vor curge mari popoare§i g~ndiri de predomnire vor purta pe fruntea lor;180 M. Eminescu

Constela]ii s~ngeroase ale boltelor albastre
Zugr‘vi-vor a lor cale spre imperiile voastre,Fluvii cu de pavezi valuri \nspre Roma curg‘tori.
De pe Alpi ce stau deasupra norilor cu fruntea nins‘,
De prin bol]i de codru verde, de prin st~ncile suspinse,Pe a pavezelor s‘nii cobor~-vor \n [ivoi;Cu cenu[a poc‘in]ei [i-a \mplea p‘m~ntul fruntea,Cu cenu[a Romei voastre — moarte legioane — punte.Peste r~uri. §i nimica nu se v-alege din voi.
Ve]i ajunge ca-n t~mpire, \n sclavie, degradare.
Pas cu pas cade-n ru[ine neamul vostru s~nt [i mare:C‘-n ilo]i se va preface gintea de-n]elep]i [i crai,C~nd barbarii vor aduce delta s~ntelor lor vise,mbr~ncind \n \ntunerec toate cele de voi zise.Vai vou‘, romani puternici, vai vou‘, de trei ori vai!
Astfel zise. n bl‘st‘mu-i m~na-i alb‘ [i uscat‘
El o scoate pe fereast‘ [i coroana-ntunecat‘De pe frunte o arunc‘ \n abisul v‘ii-ad~nci;Palid, ad~ncit ca moartea, ca o umbr‘ st‘ \n lun‘,P‘rul lui de v~nt se \mfl‘, iar‘ vorbele-i r‘sun‘§i blestemu-i se repet‘ repezit din st~nci \n st~nci!
§i uimit st‘tea CezarulÉ Cuge]i tu, p‘m~nt? — el zise —
Avem noi\n m~ni a lumei soarte sau cortegi de vise?
Hot‘r~]i de-a ta g~ndire urm‘m azi ziua de ieri?ɧi \n ordinele-eterne mi[c-asupra-i universulOceˆnele-i de stele. Ce ironic li e mersul!Cezare! c~t pai de mare — [i ce mic \n adev‘r!
S~mburele crud al mor]ii e-n via]‘É §i-n m‘rire
Afli germenii c‘derei. Astfel toate sunt \n fire,Astfel au c‘zut romanii, mari \n bine, mari \n r‘u.Da-i cumplit s‘ vezi un popol os~ndit s‘ fie mareChiar \n r‘u, c‘ mereu cre[te ru[inoasa-i degradare§i nici moartea nu-i trimite nenduratul Dumnezeu.181 Versuri lirice

C‘ci a mor]ii bra] puternic, c~nd st‘ via]a s-o despart‘,
Nu se-ndur‘ s‘ ridice s~ngeroasa-i lung‘ bard‘,Cum c‘l‘ul greu se-ndeamn‘ la un cap d-imperator:Zeii preget‘ s‘-[i deie-a lor sentin]‘É §i-n uimireCuget‘ — de au fost popol destinat spre nemurire,Au fost ei — [i dac‘ mor ei — suntem noi nemuritori?É
Str‘nepo]ii?É Rup]i din trunchiul ce ni da via]‘ fertil‘,
Pe noi singuri ne uitar‘m printre secoli f‘r- de mil‘.Ei purtau coroane de-aur, noi duceam juguri de lemnÉExila]i \n st~nci b‘tr~ne au umplut ei cu noi lumea,Am uitat m‘rirea veche, cu ru[ine chiar de nume,Multe semne de pieire [i de via]‘ nici un semn.
Au fost vremi c~nd pe p‘m~ntul lor n-aveau loc s‘-nmorm~nte
Mor]ii lorÉ P-inimi regale [i pe membrele lor sfinteSp~nzura zdren]e umilice de sclavi, de cer[itori —C‘ci sim]ir‘-n ei sc~nteia care secolii aprinde.ntrona]i au fost \n tronuri arse-n focÉ §i pe-a lor fruntePusu-[-au de fier coroane arse-n foc sf‘[iitor.
§i de[i-n inima noastr‘ sunt semin]e de m‘rire,
Noi nu vrem a le cunoa[te; c‘ci str‘ina-ne g~ndire
Au zdrobit a vie]ii veche uria[, puternic lan];Secoli lungi ce-au r‘mas v‘duvi de a Romei spirit mareL-au creatÉ \n noi el este ; noi \l stingem. Dac‘ moare,
Noi murimÉ ramul din urm‘ din trupina de gigan]i.
C~nd \i cuge]i, cugetarea sufletu-]i divinizeaz‘.
n trecut mergem, cum zeii trec \n cer pe c‘i de raze.Peste ad~ncimi de secoli ne ridic‘ curcubei;Un popor de zei le trecem, c‘ci prin evi de vecinicieAuzim cetatea sf~nt‘ cu-nmiita-i armonieɧi ne sim]im mari, puternici, numai de-i g~ndim pe ei É
*
Miaz‘noaptea-n visuri d-iarn‘ \[i petrece a ei via]‘.
Doarme-n valurile-i sfinte [i-n ruinele-i de ghea]‘,182 M. Eminescu

nso]it‘ de-ani o mie cu b‘tr~nul rege Nord,
Ce, superb \n haina-i alb‘, barba-n v~nturi, fruntea nins‘,Rece sufl‘,-n nori arunc‘ vocea-i turbure [i pl~ns‘,mb‘tat de m~ndre stele [i c~ntat de-al m‘rii-acord.
Reci [i tri[ti petreceau so]ii; iarna-n zilele-i eterne
V‘l de-argint peste pustiuri ca lin]oliu \l a[terne.V~nturi reci \s respirarea undelor ce-au amor]it;Arfa lui prin nouri strig‘ — inima-i e ger [i ghea]‘ —Marea, ca s‘ delireze, v~nturi s‘ mugeasc‘-nva]‘ —Stelele s-oglind‘-n neau‘ pe pustiul nesf~r[it.
Dar atuncea c~nd sose[te bl~nda miezenop]ii or‘,
Ceru-albastru ca safirul m~ndre raze \l color‘§i din a Nordului frunte plin se nal]‘-astrul polar —Atunci marea nu r‘sare printre st~nci de v~nt gonit‘,V~ntul pe-aripi nu mai duce pulberea iernei-aurit‘,Toate tac c~nd raza-i alb‘ cade-n marea de amar.
§i c~nd steaua se \nal]‘ de pe fruntea lui de rege,
Nordu-atunci cu visuri m~ndre noaptea lung‘ [i-o petrece.De pe st~nca-n care tron‘, el picioare de granitLe \ntinde-n fundul m‘rii cel amar [i f‘r‘ fine.P‘ru-i alb flutur‘-n v~nturi, stuf de raze lungi, senine,Umerii, dealuri de neau‘ se \nal]‘-n infinit.
Iar‘ fruntea lui uscat‘ st‘ prin viscole rebele,
Surp~nd nourii cei aspri [i amesteca]i cu stele —Jos e-nmorm~ntat de mare, sus e-ncununat de cer;Atunci luciul m‘rii turburi se aplan‘, se-nsenin‘§i din fundul ei s‘lbatec auzi c~ntec, vezi lumin‘ —Visul unei nop]i de var‘ s-a amestecat \n ger.
§i \n fundul m‘rii aspre, de safir m~ndre palate
Ridic bol]ile lor splendizi, [-a lor hale luminate,Stele de-aur ard \n facle, pomi \n floare se \n[ir;§i prin aerul cel moale, cald [i clar, prin dulci lumineVezi plutind copile albe ca [i florile vergine,mbr‘cate-n haine-albastre, blonde ca-auritul fir.183 Versuri lirice

Albe sunt ca neaua noaptea, fa]a \necat‘-n raze —
Priive[te \nsu[i cerul dintre nouri s‘ le vaz‘:Despletit flutur‘ pe-umeri, moale, dulce, p‘rul blond.Noaptea-n nori viseaz‘ stele [i se uit‘-n fund de mare,Luna lin ro[e[te-n fa]‘ de amor [i de mirare,Se aplan‘ de uimire valu-albastru vagabond.
Dar‘ una-i fiica m‘rii ca o lacrim‘ de aur.
P‘ru-i curge la c‘lc~ie ca un lung [i scump tezaur:E a stelelor regin‘, e al nop]ii meteor.Ades alb‘ dintre valuri de-a \not marea despic‘§i albastrul bl~nd al m‘rii albul s~nilor ridic‘,Valurile-n c~nt salut‘ s~ntul apelor odor.
Acolo \n fundul m‘rii, \n \nalte-albastre hale,
§ed la mese lungi de piatr‘ zeii falnicei Valhale;Odin st‘-n frunte — cu p‘rul de ninsoare \nc‘rcat;Acolo decid ei moartea Romei [i o scriu \n rune,Presun de argint [i zale pun pe caii ca furtune —Astfel se g‘tesc de duc‘ pentru drumu-ndelungat.
§i atunci furtuna m~ndr‘ dezr‘d‘cinat-a marea.
Ea zv~rlea frun]i de talazuri c‘tre stelele-arz‘toare.Ridica sloiuri de ghea]‘, le-arunca \n [an] de nori,Vr~nd s‘ sparg‘ cu ei cerul. — ntr-un col] de cer e var‘§i pe sc‘rile de-ivoriu unii dintre zei coboar‘ —Str‘lucea-n noaptea b‘tr~n‘ fe]ele ca palizi sori.
Prin a valurilor vaiet, prin a norilor strigare,
Deschidea portale-albastre m~ndra [i b‘tr~na mare.Desf‘cu apele-n dou‘ dumnezeilor c‘l‘ri§i la ]‘rm cu st~nce rupte de a undelor b‘taieS-adun to]i. Aurul din plete lucea-n luna cea b‘laie,Coifuri str‘luceau albastre ca lumina sfintei m‘ri.
§i pornesc. Odin [-arunc‘ suli]a prin nori de-aram‘,
Care trece-un ac de aur \ntr-a cerului maram‘,Ar‘t~nd pe neau‘ drumul l-al Italiei p‘m~nt.184 M. Eminescu

Ei se duc, se duc prin c~mpii a[ternu]i cu-alb‘ ninsoare,
Str‘lucea albastru-o]elul de pe membrele barbare,Pletele le-\mfla furtuna, b‘rbile sclipeau \n v~nt.
Ei apar pe-un d~mb al Romei — ea dormea sf~nt‘ [-antic‘.
Peste lumea-i adormit‘ c~te-o stea din ceruri pic‘,Secoli gr‘m‘di]i \ntr-\nsa dorm ca [i c~nd n-ar fi fost.Cugetat-a]i vrodat‘ noaptea ce-i lumea \ntins‘?Visurile Omenirei, dorurile ei nenvinseDormÉ dac‘ ar dormi vecinic — cine-ar [ti c‘ ele-au fost?
·ara pare-a fi a lunei m~ndr‘, vesel‘ gr‘din‘.
Luminˆ un g~nd de aur, sus prin nori, luna cea plin‘,Roma-n stele str‘luce[te pe-a ei d~mburi, l~ng‘ r~u;Ei privesc urbea etern‘, ce pe dealuri lin str‘luce,Suli]a pe loc s-opre[te, se preface-n d-aur cruce.Odin moare — Tibrul este a Credin]ei lui sicriu.
*
Cum sub st~nci, \n \ntuneric, m‘runt‘ile de-aram‘
A p‘m~ntului, \n lan]uri ]in legat [i f‘r‘ team‘Sufletul muiat \n fl‘c‘ri a vulcanului grozav.Astfel secoli de-ntuneric ]in \n lan]uri d-umilireSpiritul, ce-ad~nc se zbate \ntr-a populilor fire,Spiritul, ce-a vremei fapte, de-ar ie[i, le-ar face prav.
Dar de secoli fierbe lumea din ad~ncuri s‘ se scoale.
Cum vulcanul, ce irumpe, printre nori \[i face cale§i \ngroap‘ sub cenu[‘ crea]iunea unei ]‘ri,Astfel fiii tari [i tineri unor secole b‘tr~neLumea din \ncheieture vor s-o scoa]‘, din ]~]~neS‘ o smulg‘, s-o arunce \n zbucnirea noii eri.
Tricolorul plin de s~nge e-mpl~ntat \n baricade,
Clopotele url-alarm‘ pe Bastilia ce cade§i poporul muge falnic, ca un oceˆn trezit;Sfarm‘ tot [i pe-a lui valuri, ce le urc‘ cu m~ndrie,El \nal]‘ firi cumplite, cari-l duc, o vijelie,S‘ \ngroape sub ruine, ce-n picioare a strivit.185 Versuri lirice

§i prin negrele icoane unor zile f‘r‘ fr~uri,
Unde via]a e-o sc~nteie, unde s~nge curge-n r~uri,Palid, ad~ncit, sinistru, trece tigrul Robespierre;§i privirea-i s~ngeroas‘ s-alinteaz‘ ca spre p~nd‘:C‘ci ce scrie e-o sentin]‘, ce g~nde[te e-o os~nd‘ —ntr-un cran s‘pat ca-n piatr‘ fierb g~ndirile-i de fier.
Dar el cade — [i s-a[az‘ ale m‘rii nalte unde.
A drept‘]ii aspr‘ raz‘ \n popor ad~nc p‘trunde,Zilele de \ngrozire s-a contras \ntr-un fantom;Dar puteri nelini[tite, ce tr‘iesc \n ad~ncime,Ar vrea ]‘rmul s‘-l evad‘, s‘ \nece cu m‘rimeLumea. Ele se concentr‘ \n suflarea unui om,
Mare, c‘-i purtat pe umeri de ad~nci [i m~ndre vremuri:
C‘ci g~ndiri, cari ie[ise dintr-a lumii lung cutremur,El le poart-unite-n frunte [i le scrie pe stindard;C~nd \n lumea subjugat‘ pentru drepturi ridic-arma,Ar‘tarea-i salutat‘ de popoareÉ regi se sfarm‘§i a gloriei m~ndre stele \ntr-a lumei noapte ard.
§i de-aceea a lui flamuri le-nso]esc cu-nsufle]ire.
El \i duce la \nvingeri, el \i duce la pieire.Cine moare — moare-n cuget c-a r‘mas tr‘ind \n el;Tot ce-i nobil [i puternic \n ‘st secol de m~ndriel urmeaz‘É C‘ci prin noaptea unei lumi \n b‘t‘lieLin luce[te- eterna pace , luminos [i m~ndru ]el.
C‘tr‘ ]elul care-n noapte le luce[te ca un soare
Ei se duc prin zeci de lupte, urm‘rindu-l cu ardoare,Zeci de mii cad, pe-a lor urme r‘sar alte zeci de mii,Steaua-i duce, ei urmeaz‘ printre veri [i printre ierne,P~n‘ unde-eterna iarn‘ mun]i de neau‘-n c~mpi a[terne,Unde criv‘]ul viseaz‘ uria[e vijelii.
§-atunci Nordul se st~rne[te din ruinele-i de ghea]‘,
Mun]ii plutitori [i-i sfarm‘ [i pe-a c~mpurilor fa]‘ El ridic‘ visuri nalteÉ volburi mari de frig se v‘d186 M. Eminescu

§i trec~nd peste o[tire o \ngroap‘É §i cu fal‘
El ridic‘ drept f‘clie aurora-i boreal‘Peste-o[tirea-ntroienit‘ \n pustiulÉ de om‘t.
Nordul m-a \nvins — ideea m-a l‘sat . §i ca un soare
Vezi c‘-ncepe a apune \ntr-a secolilor mare,Arunc~nd ultima-i raz‘ peste domul d-invalizi.La apus prive[te lumea \n duioasa ei uimire.N-a fost om acel ce cade, ci a veacului g~ndireA tr‘it \n elÉ Cu d~nsul cartea lumii iar s-a-nchis.
Exilat \n st~nce sure [i-n titanica-i g~ndire,
Ca Prometeu ce-a-adus lumei a luminei fericire,De pe-o piatr‘ el prive[te lingu[irea m‘rii-ad~nci;Acolo, gonit de soarte [i de g~nduri el adoarme,Cu durere ad~nc‘ marea vrea p‘m~ntul s‘-l r‘stoarne§i izbea mugind de doliu \n morm~ntul lui de st~nci.
Sori se sting [i cad \n caos mari sisteme planetare,
Dar a omului g~ndire s‘ le m‘sure e-n stareÉCine-mi m‘sur-ad~ncimea — dintr-un om?É nu — dintr-un g~ndNeaprofundabil . Van‘ e-a-nv‘]‘]ilor ghicire.
Cum \n fire-s numai margini, e \n om nem‘rginire.C~t geniu, c~t‘ putere — \ntr-o m~n‘ de p‘m~nt.
ntr-un cran uscat [i palid ce-l acoperi cu o m~n‘,
Evi \ntregi de cugetare tr‘iesc pacinic \mpreun‘,Univers, r~uri de stele — fluvii cu mase de sori;Via]a turbure [i mare a popoarelor trecute,A veciei v‘i deschise-s cu-ad~ncimi necunoscute,Vezi icoana unui secol l~ng‘ chipul unei flori!
Tu, ce \n c~mpii de caos semeni stele — sf~nt [i mare,
Din ruinele g~ndirii-mi, o, r‘sai, clar ca un soare,Rupe v‘lurle d-imagini, ce te-ascund ca pe-un fantom;Tu, ce scrii mai dinainte a istoriei g~ndire,Ce ]ii bol]ile t‘riei s‘ nu cad‘-n risipire,Cine e[ti?É S‘ pot pricepe [i icoana taÉ pe om.187 Versuri lirice

Fulger‘-n norii de secoli unde-ngropi a ta m‘rime,
Printre bol]ile surpate s‘ m‘ uit \n ad~ncime:De-oi vedea a ta comoar‘, nu regret chiar de-oi muri.Oare via]a omenirei nu te caut‘ pe tine?Eu un omde te-a[ cunoa[te, chiar s‘ mor mi-ar p‘rea bine,
Dar s‘ [tiu — semeni furnicei ce cuteaz-a te g~ndi?
Cine-a pus aste semin]e, ce-arunc ramure de raze,
ntr-a caosului c~mpuri, printre veacuri numeroase,Ramuri ce purced cu toate dintr-o inim‘ de om?A pus g~nduri uria[e \ntr-o ]east‘ de furnic‘,O voin]‘-at~t de mare-ntr-o putere-at~t de mic‘,Gr‘m‘dind nem‘rginirea \n sclipitu-unui atom.
Vai! \n van se lupt‘ firea-mi s‘-n]eleag‘ a ta fire!
Tu cuprinzi \ntregul spa]iu cu a lui nem‘rginire§i icoana-]i n-o invent‘ omul mic [i-n margini str~ns.Juc‘ria sclipitoare de g~ndiri [i de sentin]e,ncurcatele sofisme nu explic a ta fiin]‘§i asupra cuget‘rii-]i pe mul]i moartea i-a surprins.
Oamenii au f‘cut chipuri ce ziceau c‘-]i seam‘n ]ie,
Te-au s‘pat \n mun]i de piatr‘, te-au sculptat \ntr-o cutie,Ici erai zidit din st~nce, colo-n a[chii de lemn sf~nt;§-apoi vrur‘ ca din chipu-]i s‘ explice toate. Mut‘La rugare [i la hul‘ idola de ei f‘cut‘R‘m~nea!É Un g~nd puternic, dar nimic — dec~t un g~nd.
n z‘dar trimit prin secoli de-ntreb‘ri o vijelie,
S‘ te cate-n hieroglife din Arabia pustie,Unde Samum \[i zide[te vise-n aer, din nisip.Ele trec pustiul m~ndru [-apoi se coboar‘-n mare,Unde mitele cu-albastre valuri lungi, str‘lucitoare,nec~nd a mele g~nduri de lungi maluri le risip.
Pref‘cute-n vulturi ageri cu aripi fulger‘toare,
C-ochi ad~nci [i plini de mite, i-au trimis \n cer s‘ zboare,Dar orbite, cu-aripi arse pe p‘m~nt cad \nd‘r‘t;188 M. Eminescu

Pref‘cute-n stele de-aur merg p~n- l-a veciei u[‘,
Dar‘ arse cad din ceriuri [i-mi ning capul cu cenu[‘§i c~nd cred s-aflu-adev‘rul m‘ trezesc — c-am fost poet.
Ca s-explic a ta fiin]‘, de g~ndiri am pus popoare,
Ca idee pe idee s‘ cl‘deasc‘ p~n-\n soare,Cum popoarele antice \n al Asiei p‘m~ntAu unit st~nc‘ pe st~nc‘, mur pe mur s-ajung‘-n ceruri.Un gr‘unte de-ndoial‘ mestecat \n adev‘ruri§i popoarele-mi de g~nduri risipescu-se \n v~nt.
Cum e[ti tu nimeni n-o [tie. ntreb‘rile de tine,
Pe-a istoriei lungi unde, se ridic‘ ca ruine§i prin valuri de g~ndire mitici st~nce se sulev;Nici un chip pe care lumea ]i-l atribuie[te ]ieNu-i etern, ci cu mari cete d-\ngeri, de fiin]i o mie,C-un cer \nc‘rcat de mite asfin]e[ti din ev \n ev.
Timp, c‘ci din izvoru-]i curge a istoriei g~ndire,
Po]i r‘spunde la-ntrebarea ce p‘trunde-a noastr‘ fire,La enigmele din cari ne sim]im a fi compu[i?Nu!É Tu m‘suri intervalul de la leag‘n p~n- la groap‘n ‘st spa] nu-i adev‘rul. Orologiul e[ti ce sap‘ÉTu ned~nd vo dezlegare, duci l-a dezleg‘rei u[i.
§-ast‘zi punctul de solsti]iu a sosit \n omenire.
Din m‘rire la c‘dere, din c‘dere la m‘rireAstfel vezi roata istoriei \ntorc~nd schi]ele ei;n z‘dar palizi, sini[tri, o privesc cuget‘torii§i vor cursul s‘-l abat‘É Combina]ii iluzorii —E apus de Zeitate [-asfin]ire de idei.
Nimeni soarele n-opre[te s‘ apuie-n murgul serei,
Nimeni Dumnezeu s-apuie de pe cerul cuget‘rii,Nimeni noaptea s‘ se-ntind‘ pe-a istoriei morm~nt;Mul]i copii b‘tr~ni crezut-au cum c‘ ei guvern‘ lume,Nesim]ind c‘-s du[i ei singuri de un val f‘r‘ de nume.C‘ planetul ce \i poart‘ cuget‘ ad~nc [i sf~nt.189 Versuri lirice

Se-nmul]esc semnele vremei, iar‘ cerul de-nserare
Ro[u-i de r‘zboaie crunte, de-arderi mari, de disperare§i idei a zeci de secoli sunt reduse la nimic;Soarele divin ce-apune vars‘ ultimile-i razePe-a istoriei c~mpie mult iubit‘ [i se las‘n oceanul de-ntuneric, ce s-arat‘ inamic.
Spune-o veste cum c‘-n ]ara unde fug a lumii zile
S‘ tr‘iasc‘ mai departe, str‘lucite [i copile,ntr-a nop]ilor gr‘dine stele cresc \n loc de flori;Unde-n codrii de aram‘ c~nt‘-n crengi arfe-at~rnate,Zmeii-[i fac din c~te-un munte uria[ele palate —E un lac cu ap‘ vie \ntr-un [es \nc~nt‘tor.
Cine bea din el nu moareÉ O, a[ bea, s‘ v‘d anume
C-a venit domnia mor]ii, sf‘r~m~nd b‘tr~na lume —Stele cad [i \n c‘dere alte lumi rup cu lovire;ntr-a cerurilor dom‘ tunetele s‘ vuiasc‘Ca mari clopote de jale, fulgere s‘ str‘luceasc‘Ca f‘clii curate, sfinte pe p‘m~ntu-nmorm~ntat.
Marea valurle s‘-[i mi[te [i s‘ tremure murind‘,
Norii, vulturii marimbrii, a lor aripi s‘-[i aprind‘,Fulgeri r‘t‘ci]i s-alerge spintec~nd aerul mort;n catapeteasma lumii soarele s‘-ng‘lbeneasc‘,Ai pieirii palizi \ngeri dintre flac‘re s‘ creasc‘§i s‘ rup‘ p~nz-albastr‘ pe-a cerimei \ntins cort.
Fulgerele s‘ \nghe]e sus \n nori. S‘ amor]easc‘
Tunetul [i-ad~nc s‘ tac‘. Soarele s‘ p~lp~iasc‘,S‘ se sting‘É Stele-n ceruri tremur~nd s‘ cad‘ jos:R~urÕle s‘ se-nfioare [i-n p‘m~nt s‘ se ascunz‘§i s‘ sece-a lumei fa]‘, s‘ se fac‘ neagr‘. FrunzeGalbene, uscate, cerul lumile s‘-[i cearn‘ jos.
Moartea-ntind‘ peste lume uria[ele-i aripe:
ntunericul e haina \ngropatelor risipe.C~te-o stea \nt~rziat‘ stinge izvorul ei mic.190 M. Eminescu

Timpul mort [i-ntinde membrii [i devine ve[nicie.
C~nd nimic se \nt~mpla-va pe \ntinderea pustieAm s‘-ntreb: Ce-a r‘mas, oame, din puterea ta? — Nimic!!
Dar la ce s‘ beau din lacul ce d‘ via]‘ nesf~r[it‘,
Ca s‘ v‘d istoria lumii dinainte-mi repe]it‘,Cu acelea[i lungi mizerii s-obosesc, sufletu-mi mut?§i s‘ v‘d cum nasc popoare, cum tr‘iesc, cum mor. §i toateCu virtu]i, vicii acelea[i, cu mizerii repetateÉVrei viitorul a-l cunoa[te, te \ntoarce spre trecut.
Din agheazima din lacul, ce te-nchin‘ nemurirei,
E o pic‘tur‘-n vinul poeziei [-a g~ndirei,Dar o pic‘tur‘ numai. Dec~t altele, ce mor,
Ele ]in mai mult. Umane , vor pieri [i ele toate.
n z‘dar le scrii \n piatr‘ [i le crezi eternizate,C‘ci etern‘-i numai moartea, ce-i via]‘-i trec‘tor.
§i de-aceea beau p‘harul poeziei \nfocate.
Nu-mi mai chinui cugetarea cu-ntreb‘ri nedezlegateS‘ citesc din cartea lumii semne, ce noi nu le-am scris.La nimic reduce moartea cifra vie]ii cea obscur‘ —n z‘dar o m‘sur‘m noi cu-a g~ndirilor m‘sur‘,C‘ci g~ndirile-s fantome, c~nd via]a este vis.
N VREMI DEMULT TRECUTEÉ
n vremi demult trecute, c~nd stelele din ceriuri
Erau copile albe cu p‘rul blond [i des§i cobor~nd pe raz‘ ]ara lor de misterurin marea cea albastr‘ se cufundau ades;C~nd basmele iubite erau \nc-adev‘ruri,C~nd g~ndul era paz‘ de vis [i de eres,Era pe lumea asta o m~ndr‘-mp‘r‘]ieCe-avea popoare m~ndre, m~ndre cet‘]i o mie.191 Versuri lirice

Domnea \n ea atuncea un \mp‘rat prea mare,
B‘tr~n, cu ani o sut‘ pe fruntea lui de nea,§i m~na lui zb~rcit‘, uscat‘ \ns‘ tare,A ]‘rilor lungi fr~uri puternic le ]inea.§i ]‘rile-nflorite [i-ntunecata mareLa glasul lui puternic gigantic se mi[ca.Dar nu se mir‘ lumea de bra]u-i ce supune,Ci de a lui ad~nc‘ [i dreapt‘-n]elepciune.
n sala cu muri netezi de-o marmor‘ de cear‘,
Pe jos covoare m~ndre, cu st~lpi de aur blond,Cu arcuri ce-[i ridic‘ boltirea temerar‘,Cu stele, ca flori ro[ii pe-albastrul ei plafond,Cu arbori ce din iarn‘ fac bl~nd‘ prim‘var‘§i-ntind umbre cu miros pe-a salei \ntins rond,Acolo sta-mp‘ratulÉ — boierii lui de sfat —Pe tronu-i de-aur ro[u sta mut [i nemi[cat.
Ca aripe de lebezi mari, albe, undoioase,
Pletele argintoase pe umerii-c‘dea §i barba lui cea lung‘ pe piept \i c‘dea deas‘,Dar ochii, stele negre, \ntuneca]i sclipea;Sprincenele-i b‘tr~ne se-ntunecau stufoase,n m~n‘ sceptru de-aur, povara lui cea grea,Pe fruntea lui cea nins‘ de aur diadem —P‘rea c-a[teapt‘-a mor]ii \ntunecos problem.
Boierii dimprejuru-i pe scaune de-onoare,
P‘reau c‘-s zile stinse pierdute \n trecut,Cu fe]ele lor palizi ca raza cea de soare,C‘run]i, cu barbe albe pe pieptul cel t‘cut;Pe frun]i ce gr‘m‘dise a anilor ninsoare,Pe umerii lor vremea cu pa[i mari a trecut.Ca zilele alb stinse, ei din trecutul lorPriveau la acel soare ce le-a lucit cu dor.
Deodat‘ \mp‘ratul din tronul lui se scoal‘
Ca regele pustiei din st~nca de granit;192 M. Eminescu

n curte oastea sun‘ c~ntarea triumfal‘.
Poporul o aude mi[c~ndu-se-miit.Din muri, din st~lpii netezi, stindardele de fal‘Desf‘[urate tremur la zgomotul ivit.Lui glasul \i tremur‘É dar r‘spicat [i bl~ndVorbe m‘rg‘ritare le-n[ir‘ tremur~nd.
— Vremea pe ai mei umeri s-a gr‘m‘dit b‘tr~n‘.
Din oase [i din vine a stors a vie]ii suc§i slab‘ [i uscat‘ e-mp‘r‘teasca-mi m~n‘.Brad \nvechit prin st~nce pe tronu-mi m‘ usuc,Cur~nd va-ntinde moartea mantaua ei cea brun‘Pe mineÉ §i suflarea-mi aripile-i o duc.Cu rece-agheazm‘ moartea fruntea mea o sfin]e[te§i inima-mi b‘tr~n‘ b‘t‘ile-[i r‘re[te.
§i sufletu-mi p~n-n-a-ntins \mflatele-i aripe
Spre-a stelelor imperiu \ntins ca [i un cort,Nainte p~n‘ corpu-mi s‘ cad‘ \n risipe,Nainte de-a se rupe a vie]ii mele tort,Rog cerul s‘-nmul]easc‘ hotarnicele clipe,S-urnesc pe umeri tineri imperiul ce-l port —Pe-a fiului meu umeri voi pune p~n- tr‘iescImperiul gigantic, purpuru-mp‘r‘tesc.
Dar via]a are multe alunecu[uri rele,
Prea-mbie pe oricine cu chipul ei cel drag§i fr~urile lumii s‘ i se par‘ grele,Din m~ni el s‘ le scape la al domniei prag;C‘ci zilele-unui rege primejdii au \n ele —El poate s‘ aleag‘-a pl‘cerilor [irag§-atunci devine umbr‘ — pe m~n‘ de mi[eiCad fr~iele [i d~n[ii duc lumea cum vor ei.
Nainte de a pune pe brunele lui plete
Coroana mea de aur — eu voi ca s‘-l \ncerc.Nu voi ca s‘ se lase pl‘cerilor [ireteCe str~ng \n lan] de roze a cuget‘rei cerc;Nu voi ca lumea asta cu visuri s‘-l \mbete,193 Versuri lirice

C‘ci cei mai mul]i din oameni dup‘ nimic alerg —
S‘ vad‘-n cartea lumii un \n]eles deschis,C‘ci altfel via]a-i umbr‘ [i zilele sunt vis.
De-aceea \nainte de-a mor]ii-mi s~nt‘ or‘
V-am adunat, pe-al vie]ii-mi mintos areopag.De-acolo de-unde r~uri spumoase se coboar‘n umbra-ntunecoas‘ a codrilor de fag,Pe muntele gigantic ce fruntea [i-o strecoar‘Prin nori p~n‘ la soare — tr‘ie[te-un b‘tr~n mag.C~nd \nc‘ eram t~n‘r, el tot b‘tr~n era:Al vremilor curs vecinic nu-l poate turbura.
n fruntea lui e str~ns‘ un ev de-n]elepciune.
Via]a lumii toate \n minte-i a-nc‘put.TrecutulÉ viitorul el poate-a ]i le spune;B‘tr~nu-i ca [i vremea cea f‘r‘ de-nceput§i soarele din ceruri la glasu-i se supune,Al a[trilor mers vecinic urmeaz‘ ochiu-i mut.De-aceea voi ca d~nsul pe fiul meu s‘-nve]eCari c‘r‘ri a vie]ii-s de[arte, cari m‘re]e.
Dar el din a lui munte \n veci nu se coboar‘,
C‘ci nu vrea ca s‘ piard‘ din ochi a lumei c‘i.Ca nu cumva m‘sura, cu care el m‘soar‘,n lipsa-i s‘ se schimbeÉ [i el, \ntors din v‘i,Silit ca s‘ \nceap‘ din \nceputu-i iar‘,S‘ nu poat‘ s-opreasc‘ g~ndirea celor r‘i.§i cine-enigma vie]ii voie[te s-o descuie,Acela acel munte pe jos trebui s‘-l suie.
Cu buclele lui negre, ce m~ndre str‘lucite!
Cu fa]a lui cea tras‘, ce dureros de pal!Cu ochii mari ce-[i primbl‘ privirile-i unite,C-o frunte-n bucle-[i pierde puternicu-i oval —Astfel feciorul t~n‘r pe cugetu-i ]intit el.St‘ rezemat de pragul auritului portal:A tat‘lui s‘u vorb‘ aude [i se-nchin‘ —Un semn c‘ se supune m‘surei ce-o destin‘.194 M. Eminescu

S-apropie cu pasuri modeste, line, rare
§i mil \ngenunche pe treapta de la tron:— Pe m~ne, pe c~nd noaptea v-aprinde bl~ndu-i soare,C~nd clopotul va pl~nge cu-al serei dulce ton,Atunci eu m‘ voi duce, pe calul pag c‘lare,M-oi duce p~n- la poala a muntelui Pion§-apoi pe jos de-acolo eu muntele-am s‘ sui,Ca g~ndurilor mele aripe s‘ le pui.
Aripe, ca s‘ [tie ce e de[ert‘ciunea:
S‘ treac‘ ale lumii curs mizer [i meschin,Ca pasul vie]ii-mi toate s‘-l duc‘-n]elepciunea,Ca sigur s‘ calc calea vie]ii cea de spini,Ca tot ce eu voi face s‘ fie fapte bune,S‘ n-ascult dec~t glasu-adev‘rului senin;§i sarcina vie]ii-mi s‘ fie c~t de grea,Voi [ti s-urmez, p‘rinte, cu r~vn‘ calea ta.
Retras \n sal‘ mare de marmur‘ trandafirie,
ncins \n str‘lucitul [i negrul lui talar,Privirea lui o-nal]‘ pe-a cerului c~mpie§i cugetul lui zboar‘ \n lumi f‘r‘ hotar.§i g~nd cu g~nd se-mbin‘ \n lung‘ reverie,§i buzele-i se mi[c‘ c-un z~mbet bl~nd, amar,§i sufletul \l \mplu dorin]i nem‘rginite,Ca marea de ad~nce cu valurÕle uimite.
Ce sufletu-i dore[te se-ntreab‘ [i nu [tie,
Se uit‘-n stele,-n lun‘, ce ca un vis de-argintCu fa]a ei cea blond‘ lungi nourii sf~[ie§i visuri lungi g~ndirea i-o-mbat‘ [i i-o mint.Aripa unui \nger el simte c‘-l m~ng~ie§i neteda lui frunte o-atinge tremur~nd —§i g~tul ‘stui \nger ar vrea ca s‘-l cuprinz‘,Cu el s‘ zboare-n ]ara steloas‘ [i \ntins‘.
ăSpun mite — zice singur — c‘ orice om \n lume
Pe-a cerului nemargini el are-o bl~nd‘ stea,195 Versuri lirice

Ce-n cartea veciniciei e-unit‘ cu-a lui nume,
C‘ pentru el s-aprinde lumina ei de nea;De-aceea-ntreb g~ndirea-mi ca s‘-mi r‘spund-anumeDin marea cea albastr‘, care e steaua mea?E-acel trandafir ro[u, ce mut-duios-uimitLuce[te-un g~nd de aur deasupra-mi \n zenit?
Un om se na[te — un \nger o stea din cer aprinde
§i pe p‘m~nt coboar‘ \n corpul lui de lut,A g~ndurilor aripi \n om el le \ntinde§i pune graiul dulce \n pieptul lui cel mut.O candel‘ a vie]ii, de cer steaua depinde§i \mbl‘ scriind soartea a omului n‘scut.C~nd moare a lui suflet,aripele [i-a-ntins§i renturn~nd \n ceruri pe drum steaua a stins.
Dar ce e acea steau‘? E-o candel‘ aprins‘,
De-a cerului mari valuri e dus‘ pe-al ei drum?E-o par‘ aurit‘ de-a firii pom suspins‘Ce cade scuturat‘ de-a mor]ii lung samum?§i dac‘ e o lume puternic‘, \ntins‘,De via]a mea-i legat‘ via]a unei lumi?Pe capul meu [i-ntoarce destinurile sale,C~nd mor ea cade stins‘-ntr-a caosului vale?
De ce de-a mea via]‘ o lume e legat‘,
De ce un \nger palid din cer s-a cobor~t,Ca trupul meu s‘-nvie cu flac‘ra-i curat‘,De ce-un geniu coboar‘ \n corpul cel ur~t,De ce orice fiin]‘ din cer e condamnat‘O via]‘ s‘ petreac‘ \n scutece v~r~t?Cine prescrie legea la orice \nger bl~ndCa-n via]a-i s‘ coboare o dat‘ pe p‘m~nt?Ò
§i murii netezi, ro[ii, de marmur‘ curat‘
Lumina lunii bl~nde \n sal‘ o r‘sfr~ng,§i aeru-mprejuru-i, lumina-i colorat‘,C‘ci razele se-mbin‘, se turbur‘, se fr~ng,196 M. Eminescu

§i-n dulcea atmosfer‘ uimit‘, purpurat‘
S-aud glasuri u[oare ca arfe care pl~ng.Dar nu-i sunet aieveaÉ ci-a g~ndurilor saleGlas tremurat [i dulce \i r‘spundea cu jale:
ăC~nd Dumnezeu creeaz‘ de geniuri o ceat‘
S‘ cerce vrea p-oricare de-i r‘u ori de e bun,C‘ci nu vrea s‘ mai vad‘ cum a v‘zut odat‘C‘ cete rele d-\ngeri la glas nu se supun,C‘ cerul \l r‘scoal‘ cu mintea turburat‘P~n- ce tr‘sni]i se pr‘v‘l \n caosul str‘bun;De-aceea-\n om ce na[te, din \ngeri ori[icareO dat‘-n vecinicia-i coboar‘ spre cercare.
C~nd sun‘-n via]a lumii a miezenop]ii or‘,
Atunci prin ceruri \mbl‘ z~mbind amorul orb,De \ngeri suflete-albe v‘z~ndu-l se color‘§i ochii lor alba[tri privirea lui o sorb;Plec~nd spre p‘m~nt ochii ei timizi se-namor‘n p‘m~nte[ti fiin]e cu fragedul lor corp,§i prin a lumii vam‘ cobor bolnavi de-amorn corpurile de-oameni ce-a[tept venirea lor.
Dar p~n- ce corpu-n lume un \nger \l cuprinde,
Deasupra v‘mii lumii pe luminoase c‘iImperiul lui cel mare o stea \n cer aprinde —Acolo el domne[te, l‘s~nd a lumii v‘i.Dar de via]a-i lumeasc‘ domnia-n cer depinde:De-i r‘u, steaua s-arunc‘ \n noaptea celor r‘i§i lumile nestinse pe-a cerului cununiImperii sunt \ntinse a \ngerilor buni.
Abia p‘r‘sesc unii a domei mari pila[tri,
Abia p‘r‘sesc cerul [i \nfloritu-i cort,Abia au vreme-a pierde puternicii lor a[tri.Coboar‘-n lume, afl‘ amorul lor c‘-i mort.Atunci \l iau \n bra]e [i lumin~nd alba[trin lumea lor bogat‘ cu lacrimi ei \l port —197 Versuri lirice

Sunt \ngeri bl~nzi [i timizi, a[a nevinova]i
nc~t \n ast‘ lume nu trebuiesc cerca]i.
A unui \nger palid ursita p‘m~nteasc‘
Legat‘ e de soarta corpului ce-l aleg.At~rn‘ de via]‘ domnia lor cereasc‘:Ce sam‘n‘ \n lume, \n stele ei culeg;Neferici]i adesea, ce-o soarte-mp‘r‘teasc‘Un om ce-i n‘scut mare \n lume \[i aleg;Un \mp‘rat puternic dar \nfocat c~nd moare;O stea urie[asc‘ \n caos se coboar‘.
Dar \n acest cer mare ce-n mii de lumi luce[te
Tu nu ai nici un \nger, tu nu ai nici o stea.C~nd cartea lumii mare Dumnezeu o cite[teSe-mpiedic‘ la cifra vie]ii-]i f‘r- s‘ vrea.n planu-eternit‘]ii via]a-]i gre[al‘ este,De zilele-]i nu este legat-o lume-a ta.Genii beau vinu-uit‘rii, c~nd se cobor din ceruri:Deschise-]i-s, neb~ndu-l, a lumilor misteruri.
Gre[eli, de astea-n lume se-nt~mpl‘-adesea multe
§i-ncurc‘-a veciniciei mult \n]eleptul plan.G‘se[ti \n lume oameni cu min]ile oculteCari cunosc a lumii g~ndire de titan;S‘ [tii \ns‘ c‘ oamenii \n veci nu vor s-asculte§i-n basme au un nume: li zice n‘zdr‘van.La g~nduri uria[e a lor minte asud‘.Da oamenii-i \nconjor [i nu vor s‘-i aud‘.
De[i rari [i pu]ini-s, lumea nu va s‘-i vaz‘.
Via]a lor e lupt‘, c~nd mor se duc nepl~n[i.Ei n-au avut la leag‘n un bl~nd \nger de paz‘§i-a lor ochi de durere sunt turbure, [i stin[i;Dar‘ de[i bl~nzi \ngeri nu-[i vars‘ a lor razen sufletul lor, totu[i ei mari \s [i distin[i,C‘ci Dumnezeu \n lume le ]ine loc de tat‘§i pune pe-a lor frunte g~ndirea lui bogat‘.198 M. Eminescu

Dar — e un \nger palid cu lungi aripi [i negre,
n aste firi m‘re]e \n veci e-namorat.P‘cat numai c-amoru-i stinge sisteme-ntrege,ntorsu lui omoar‘ p-oricine l-a-ascultat,Seduc‘tor trimite pl‘cerile alegre§i de ascul]i c~ntarea-i geniu-]i e sf‘r~mat.A celor trec‘toare \n m~na lui e soarte,Frumosu-i ca neal]ii [i numele-i e: Moarte!
De-aceea s‘ n-ascul]i tu sublima lui c~ntare,
C‘ci mor]i-s pe vecie acei ce o ascult,n fiecare secol un alt amant el are§i cel care-l iube[te r‘m~ne-n veci ocult.Ascult‘ glasu-mi rece: eu sunt un seraf mare.De Domnul eu trimesu-s, c‘ci te iube[te mult,S‘ scap a ta fiin]‘ de caosu-i imens —Eu \n glasul g~ndirii-]i am pus acesta sens.
C‘ dincolo de groap‘ imperiu n-ai o lume,
De asta ]ie n-are de ce s‘-]i par‘ r‘u;A geniului imperiu: g~ndirea lui — anume;A sufletului spa]iu e \nsu[i el. Ca gr~uVei sem‘na \n ceruri a g~ndurilor sume§i-atunci realizate vor fi, vor sta mereu.C‘-n lumea dinafar‘ tu nu ai mo[tenire,A pus \n tine Domnul nemargini de g~ndire.
n aste mari nemargini unde g~ndiri ca stele
Lin \nfloresc, miriade s-amestec‘, contrag;Zidite-n dome m~ndre, de cuget‘ri casteleSe darm‘ la suflarea-]i [i-n tain‘ se desfacSau la dorin]a-]i numai se mi[c‘ ca m‘rgele§i sun c~nt‘ri, ce vibr‘ — se-ntunec‘ [i tac;Ast‘ nem‘rginire de g~nd ce-i pus‘-n tineO lume e \n lume [i \n vecie ]ine.
C~nd mintea va cuprinde via]a ta lumeasc‘,
C~nd corpul t‘u c‘dea-va de vreme risipit,199 Versuri lirice

Vei cobor\ tu singur \n via]a-]i sufleteasc‘
§i vei dura \n spa]iu-i stelos nem‘rginit:Cum Dumnezeu cuprinde cu via]a lui cereasc‘Lumi, stele, timp [i spa]iu [-atomul nez‘rit,Cum toate-s el [i d~nsul \n toate e cuprins,Astfel tu vei fi mare ca g~ndul t‘u \ntins.
De-ast‘ via]‘ m~ndr‘ de vrei s‘ ai o [tire,
G~nde[te num-atuncea la visuri [i la somn,Ca mort e corpul rece \n noapte, nesim]ire,Pe crea]iuni bogate sufletul este domn;n ocean de stele, prin sori, nem‘rginire,El \mbl‘, risipe[te g~ndirile prin somn;De[i nu sunt aievea aceste lumi solare,El tot le vede, simte, le-aude [i le are.
C~nd omul risipitu-i, un lut f‘r‘ suflare,
Sufletul \n afar‘ r‘m~ne surd [i orb:Un c~ntec f‘r‘ arp‘, o raz‘ f‘r‘ soare,Un murmur f‘r‘ ape, e suflet f‘r‘ corp,Dar \n‘untru-i este o lume-ntins‘ mare,Aievea-i pentru d~nsul. Cum pic‘turi ce sorbToate razele lumii \ntr-un gr‘unte-uimit,n el \s toate, d~nsul e-n toate ce-a g~ndit.
Seraful \[i sf~r[ise vibrata-cugetare,
G~ndirea tace-asemeni \n fiul de-mp‘rat,§i galben‘ ca ghea]a rupt‘ din nori r‘sareLuna [i trece moart‘ pe cortu-nnourat§i cerul nori g~nde[te, nori mari de r‘zbunare.Ce vor s‘ biciuiasc‘ p‘m~ntul r‘sculat§i noaptea-\n[ir‘ ceasuri pe firu-i incolor.Ca r~ul care-[i m~n‘ trecutu-n viitor.
II
n mun]i ce puternici din codri s-ardic‘,
Gigan]i cu picioare de st~nci de granit,200 M. Eminescu

Cu fruntea tr‘snit‘ ei norii despic‘
§i vulturii-n creieri palate-[i ridic‘§-uimi]i stau \n soare privindu-l ]intit.
Acolo prin ruini, prin st~nci gr‘m‘dite
E pe[tera neagr‘ z‘hastrului mag;Stejari pr‘v‘li]i peste r~uri cumplite§i stancuri b‘tr~ne cu mu[chi coperitencet se cutremur copacii de fag.
Vuind furtunoasa-i [i stra[nic‘ arp‘
Trec v~nturi [i clatin p‘durea de brad,Pr‘val pietre mari din culmea cea stearp‘Arunc‘ buc‘]i cu pomi [i cu iarb‘,Ce-n urlet \n r~uri se n‘ruie, cad.
Furtuna la caru-i lungi fulgere-nham‘
§i-i m~n‘ cu glasul de tunet ad~nc,Vuie[te a v~ntului arf‘ de-aram‘§i vulturu-n doliu copiii [i-i cheam‘,Prin nouri cad stele [i-n ab“s se sting.
§i grindini cu ghea]a cu ghemuri ca rodii
Se sparg de a st~ncelor coaste de fier§i-n ceruri se-ncurc‘ auritele zodii§i dracii la r~uri adun licapodii§i iarna muge[te c‘lare pe ger.
Deasupra-‘stui munte cu fruntea st~rpit‘,
Deasupra de lume, deasupra de nori,St‘ magul; prive[te furtuna pornit‘:Deasupra lui, soare cu raz‘ iubit‘,Desubt, iarn‘, ploaie, z‘pad‘, fiori.
El cartea-[i deschide, la ceruri prive[te
§i zodii descurc‘ \n lungul lor mers.E-o carte ce nimeni \n veci n-o cite[te,Cu semnele str~mbe \ntoarse-arabe[te:Sunt legile-n semne din ‘st univers.201 Versuri lirice

Cu barba lui alb‘ de v~nt r‘scolit‘,
Arunc‘ pe lume el ochii lui suri§i chiuie v~ntul cu-aripa zburlit‘,Adun‘ [i sparge o turm‘ cumplit‘De nori ce alearg‘ tr‘snind \n p‘duri.
Prin noaptea b‘tr~n‘, ursuz‘, voinic‘,
Prin nori ce se clatin, se lupt‘, se sparg,Feciorul de rege trecea f‘r‘ fric‘ —Pe munte luce[te o flac‘r‘ mic‘Cu raze ce taie-ntunerecul larg.
n van la picioare-i fug r~uri spumate
§i st~ncele rupte \n cale-i s-a]in,Nimic nu-i \n stare s-opreasc‘ vodat‘;Cu pasul lui sigur prin r~uri \noat‘,Se-ndreapt‘ spre ]elul cel mic [i senin.
Stejarii cei rup]i sunt pode]e pe r~uri,
Lumine de fulger c‘r‘ri \i arat,De[i cerul las‘ a v~ntului fr~uriS-azv~rle to]i norii de-a muntelui br~uri,El trece la astrul ce luce curat.
Deodat‘ vede c‘ nori se despic‘
n dou‘ [i cale \i fac printre ei.Ajunsu-i \n culme, sub d~nsul o clic‘De v~nturi s-alung‘ prin nouri [i-[i stric‘Aripa de st~nce, se clatin \n v‘i.
Sub el vijelia cea neagr‘, turbat‘,
Cu caii de fulger cutreier nebuni§i bate \n v~nturi, pe nori r‘sturnat‘,Ea st~ncile-ndoaie [i grindin‘ fat‘,Amestec‘ lumea, fr‘m~nt‘ furtuni.
Deasupra-i pe bolta albastr‘, senin‘,
Cald soare luce[te [i \mbl‘ cu drag.Pe-a muntelui stre[n‘ de st~nci \n ruin‘,202 M. Eminescu

Pe-o stea pr‘v‘lit‘ cu cartea \n m~n‘,
Ad~nc se g~nde[te puternicul mag.
— P‘rinte — el zice — [i ad~nc i se-nchin‘,
B‘tr~nul meu tat‘ aici m-a trimis.— Venit-ai? — b‘tr~nul r‘spunde — suspin‘,Pe fa]a lui trece z~mbire senin‘,C-o m~n‘ el cartea cea veche a-nchis. —
V‘zut-am din carte-mi c‘ via]a b‘tr~n‘
Cur~nd se sf~r[e[te — [-asupra-‘stui g~ndUitat-am eu lumea — durere str‘in‘n suflet p‘trunse, cu-aripi de lumin‘ —§i p~n- m‘ uitam sc‘p‘ din p‘m~nt
Furtuna turbat‘É Din mii de furtune
Ce-asupra p‘m~ntului \mbl‘ zbur~nd,Sunt c~teva cari de mult \s nebune,De-aceea legate de pietre b‘tr~neLe ]in \ncuiate-ntr-a muntelui fund.
§i p~n- m-apucase de tat‘l t‘u jele,
Bag seama c‘ una din ele-a sc‘pat,A rupt cu aripa vo c~teva stele,Tr~ntitu-le-a-n nouri [i-n v~nturi rebele§i codrii mei vecinici i-a mai m‘turat.
A[teapt‘, copile, s‘ caut o vraj‘
n carteÉ S‘ chem eu giganticul v~nt,Pe aripi s‘-i puie o mie de maje,S-o lege de st~nce, s‘-i steie de straj‘n neagra-nchisoare \n fund de p‘m~ntÉ
§opte[te; v~nt falnic furtuna o-nha]‘,
Aripele-i leag‘ — o bag‘ \n st~nci,Acolo cu lan]uri o leag‘ de bra]e:Cu-ncetul a cerului nori se desfa]‘,ncet se-ncre]esc peste v‘ile-ad~nci.203 Versuri lirice

— Copile, acuma pericol nu este —
Urmeaz‘-mi \n munte, \n salele-mi mari,Acolo-mi vei spune de tat‘l t‘u veste.n via]a-ne fost-am Pilad [i Oreste —El moare — [i-n lume r‘m~n singur iar.
Nainte de moarte trimis-a pe tine,
Ca vie]ii-]i s‘ dau eu b‘tr~nul meu sfat§i asta desigur f‘cut-a el bine:Primejdii te-a[teapt‘ [i, f‘r‘ de mine,Se poate de ele c‘ n-ai fi sc‘pat.
De-ai fi ca al]i oameni, atuncea se poate
Ca soartea ta-n bine din r‘u a[ schimba,Dar semnul t‘u nu st‘ \n cartea mea toat‘.A sor]ilor stele de mine-s purtate,Da- tu \n tot cerul nu ai nici o stea.
De-aceea eu nu pot nimic pentru tine.
Scrisoarea-]i menit‘ eu nu pot s-o schimb.Ce e pot prefaceÉ Ce-n stele senineNu-i scris — eu nu pot [ti. Sunt scrieri str‘ineG~ndite de Domnu-ntr-a sorilor nimb.
Dar pot s‘-]i ar‘t a pierz‘rilor cale,
Ca-n ea s‘ n-aluneci, ca neademenitDe-un \nger c-ochi verzi cu tr‘surile pale,Ce lumii aduce durere [i jaleDe moarte, de care ad~nc e[ti iubit.
El zice [-alene coboar‘ la vale,
La por]i uria[e ce duc \n spelunci.De st~nci pr‘bu[ite gigantici portale.Descuie [i intr‘ \n m~ndrele haleDe marmur‘ neagr‘, \ntinse [i lungi.
Pilastri de aur pe muri se coboar‘
Pe jos sunt covoare ]esute-n flori vii§i stele \n candeli dulci raze presar‘204 M. Eminescu

§i aeru-i dulce ca-n noaptea de var‘
§i razele-s calde [i trandafirii.
Prin hala cea mare cu pasure line
Ei trec [i prin bolte s‘pate-n granitEi intr‘-ntr-o sal‘ cu miroase plin‘;A murilor marmuri lucind ebenineCa negre oglinde de tuci lustruit.
B‘tr~nul \n urm‘-i el, poarta o-nchide.
Ad~nc \ntuneric i-nconjur-atunci —Pe masa cea mare \ncet el aprinde
Potirul albastru viorelei cei bl~nde,Ea-arunc‘-n negru-aer raze, vinete dungi.
Pe-un tron, \mp‘ratul, de ro[‘ m‘tas‘
S-a[az‘, se uit‘-n marmoreii muri,B‘tr~nul al‘turi pe-un scaun se las‘§i flori r‘sp~ndesc adormite miroaseCa mirosul proasp‘t a verzii p‘duri.
§i razele-albastre prin sal‘ alearg‘,
Fantastic b‘tr~nul s-ardic‘ [i bl~ndn aer \nal]‘ puternica-i varg‘.Pe-oglinda cea neagr‘, profund‘ [i larg‘ncet-\ncet pare o umbr‘ de-argint.
E v~n‘t la fa]‘ ca m‘rg‘ritarul,
Pe albii lui umeri aripi se desfac§i luciu c-argintul \i este talarul;n m~na lui mic‘ el ]ine p‘harulSomnieiÉ Pe frunte-i flori ro[ii de mac.
Cad pletele, blonde [i lungi spice de-aur,
nchis‘-n lungi gene privirea lui st‘;O cup‘ cu versuri, cu cifre de maurIa-n m~n‘ b‘tr~nul — ca s~nge de taur,Un vin ro[u toarn‘ [i regelui d‘.205 Versuri lirice

V‘z~nd umbra alb‘ pe negrul p‘rete,
Din tron \mp‘ratul genunchie uimit,n vis umbra r~de — [i lungile-i pleteCa aurul blonde se las r‘schietePe netezii umeri, pe albul ei g~t.
— E somnul — b‘tr~nu-n ureche \i spune —
O vorb‘ s‘ nu spui c‘ci dac‘ nu taci,Ca visul ei piere — cu greu se supuneLa magica-mi vorb‘ — las stele s‘ sune,Ca-n tabla cea neagr‘ s‘-l prind. — Tu s‘ faci
Ce-oi spune. O cup‘ pe margini cu aur
El ia [i-n ea vars‘ cristalicul vin.Stau \n jurul cupei cu cifre de maurObscunse vr‘ji scriseÉ Ca s~nge de taurE vinul [i totu[i e clar ca rubin.
— Bea — zice — atunci somnul din muri se coboar‘
§i ochii-]i s‘rut‘ cu dulce sur~s;Atunci tu grumazu-i cu bra]u-nconjoar‘,El aripa lui [i-o ridic‘ [i zboar‘,Te duce cu d~nsul \n lumea de vis.
§i junele bea [i adoarme. Deodat‘,
Pe ochi buze calde [i moi a sim]it.El bra]ul [i-ntinde [i-nl‘]uie-ndat‘A umbrei dulci umeri [i neteziÉ Umflat‘El simte aripa c‘-n sus a pornit.
Pe umerii umbrei el fruntea [i-o las‘
§i-aude suflarea-i cea cald‘ b‘t~nd§i dus el se simte \n lumi luminoase,n corure sfinte, prin stele-auroaseAude cum sun‘ aripa de-argint.
El ochii-[i deschide, deasupra lui vede
Doi ochi mari alba[tri, ad~nci vis‘tori.206 M. Eminescu

207 Versuri lirice
A lui fericire el mai c‘ n-o crede,
El gura [i-apas‘ pe blondele-i plete§i fa]a cea pal‘ i-o m~ng~ie-n dor.
E beat de a visului lung‘ magie,
n bra]e-i pe \nger mai tare-a cuprins§i umbra sur~de, cu-aripa-l m~ng~ie§i gura-[i apleac‘ \n dulce be]ie,I-apas‘ pe buze-i s‘rutu-i aprins.
— Vezi tu — zice umbra — pe-a h‘ului vale:
P‘m~ntul cu mun]ii-i ce fumeg‘ stins,Cu m‘ri adormite ce murmur‘-n jale;
Dorm populii, ]‘ri [i cet‘]ile sale.Deasupr‘-]i, oceanul de stele \ntins.
P‘m~ntul departe-ntr-un punct s-a contrage,
C‘ci lumi de departe \n puncte se schimb,Dispar a p‘m~ntului viziune vage,A stelelor ]ar‘ curat‘ se trage,Alearg‘, tr‘ie[te a a[trilor timp.
O stea, un imperiu \ntins e [i mare,
Cu sute de ]‘ri [i cu mii de fiin]i.Cet‘]ile mari r‘sp~ndite-s \n soare,Palate de-argint se ridic g~nditoare§i regii sunt \ngeri cu aripi de-argin]i.
§i sufletul liber privirea-i s~n]it‘
O nal]‘ pe stelnicul, marele plai:O patrie nou‘ sublim‘, iubit‘,De c~ntece plin‘ din veacuri fugite —Aici lumea-antic‘ urmeaz‘-a ei trai.
Vezi steaua c‘ mun]ii [i-ntoarse [i marea
mbl~nd neclintit‘ \n vecinicu-i mers.A anilor spa] le destin‘ un soare:La una-i mai mic [i la alta mai mareC‘ci sorii scriu timpu-n acest univers.

Cur~nd vom ajunge pe steaua senin‘,
Pe care \n ceriuri numesc-o a mea.De visuri, de umbre, de c~ntec e plin‘.Cur~nd vom intra \n c~mpia ei lin‘§i-n urm‘-]i p‘m~ntul r‘m~ne — o stea.
III
Magul r‘mas \n munte, din el ie[i afar‘,
Pe-o piatr‘ detunat‘ el [ede peste v‘i,Prive[te. — Codrii m~ng~i cu v~nt de prim‘var‘A lui frunte uscat‘, ad~ncii ochi ai s‘i.
Se suie-n v~rf de munte, o stea din cer coboar‘ —
O stea, vultur de aur, cu-aripele de foc,Pe ea [ez~nd c‘lare, \n infinit el zboar‘,Stelele sclipeau sfinte [i-n cale-i f‘ceau loc.
§i r‘sfira]i \n spa]iu \ngeri duceau \n poale
A lumilor ad~nce [i bl~nde rug‘ciuni§i \ntinz~nd \n v~nturi aripele regaleL-a lumii trepte-albastre le duc [i le depun.
Pe magul cel puternic ei \l salut‘-n cale,
El trece dus de steaua ce zboar‘ ca un g~nd§i c~nd veni, s~nt, mare, pe-a caosului valeD‘ drumul stelei, s-arunc‘ \n h‘ul f‘r‘ fund.
Deasupra vedea stele [i dedesubtu-i stele,
El zboar‘ f‘r‘ preget ca tunetul r‘nit;n sus, \n dreapta,-n st~nga lanurile de steleDispar. — El cade,-un astru \n caos azv~rlit.
C‘ci la un punct albastru privirea-i a]intit‘;
L-a caosului margini un astru bl~nd u[or;Cale de mii de zile el cade-ntr-o clipit‘,Zboar‘ ca g~ndul care l-arunc‘-\n viitor.208 M. Eminescu

Din ce \n ce s-apropie de lumea dep‘rtat‘,
O zi mai are \nc‘ [-ajunge-n luna lui.Acolo el r‘sufl‘ de calea-i dep‘rtat‘ —De pe-un munte al lunei arunc‘ ochii lui.
Cu ochii plini de lacrimi la acea stea prive[te,
Ce luminˆ albastr‘ merg~ndu-[i drumul s‘u:— Ce lini[tit‘-i d~nsa, \n pace ea p‘[e[te,O, cum iubesc eu steaua, unde m-am n‘scut eu.
Mai e-n tot universul o stea plin‘ de pace,
Neturburat‘ vecinic de ur‘, de r‘zboi;n toate Crea]iunea gura ei vecinic tace,N-o b~ntuie griji rele, n-o b~ntuie nevoi.
E-unom, care pe d~nsa nefericit se ]ine,
Dar nu-i nefericirea \n stea, ci e \n el,Dar soartea lui schimba-voi, din r‘u oi face bine —Cobor acum \n astru-mi s‘-l m~ng~i [i pe el.
Din v~rf de munte-n lun‘ \n spa]iu iar s-arunc‘,
n clip‘-ajunge-n norii ai astrului natal,Cu-amor el \l prive[te, cu o privire lung‘,n funii lungi el rupe al nourilor voal.
L-\ntinde, l-\mplete[te, din el \[i face scar‘,
O-arunc‘-\n zarea lung‘ de flutur‘ \n v~nt,Apoi pe ea cu-ncetul b‘tr~nul se coboar‘Pe mare, care-[i mi[c‘ mii valuri tremur~nd.
Din norii cei mai de[i el luase o bucat‘,
[i face din ea luntre, ce lunec‘ pe val,A m‘rei unde-albastre alunec‘-nspumate§i-l duc \n leag‘n dulce, prin c~nturi de pe mal.
Din insule bogate cu mari gr‘dini de laur,
Lebede argintoase aripele-ntinz~ndVeneau sf~[iind apa la luntrea lui de aur§i se-nh‘mau la d~nsa [i o tr‘geau c~nt~nd.209 Versuri lirice

B‘tr~nu-n manta-i alb‘ \nf‘[urat viseaz‘
Iar lebede-argintoase luntrea bogat‘ trag,Al valurilor c~ntec pe el \l saluteaz‘ —Pe fruntea-i \mpletit‘ e-o ramur‘ de fag.
Plutind cu repejune sub palida lumin‘
A lunei, ]i se pare al m‘rii Dumnezeu,C~ntat de \nmiirea valurilor senin‘§i \ng~nat de lebezi \n dulce visul s‘u.
Luntrea, un vis de aur, p~nza albastr‘-a m‘rii
O sf~[ie — [i-aproape ea vine-acum de mal,Un mal de pietre suie, de st~nci fr~nte rebele,Ce stau lovind cu poala \n \nspumatul val.
Acolo printre st~nce b‘tr~ne [i schelete,
Un templu \n ruin‘, de ap‘ \necat,Pe jum‘tate murii [i st~lpii [i-i \nclin‘§i st‘-n cur~nd s‘ cad‘ de vreme sf‘r~mat.
n scorburi de p‘rete tr‘ie[te-un biet c‘lug‘r
T~n‘r, frumos — dar \ns‘ ca umbra el e slab.Din st~nce n‘ruite, din pietre [i din bulg‘riF‘cu c‘r‘ri spre fundul al templului arab.
Acolo prigonit st‘ de visuri [i de g~nduri.
Ce vrea nici el nu [tie, se chinuie-n z‘dar,Doarme pe-un pat de tren]e ce-i pus pe dou‘ sc~nduri,Nu bea ap‘ d-izvoare, ci valul m‘rei-amar.
Astfel el vrea via]a s-o sfarme, s-o scurteze,
De ce? [i pentru cine, el singur n-a [tiut.Astfel se chinuie[te \n rug‘ciuni ascezen c~te-o biat‘ arf‘ din arcul sf‘r~mat.
O arf‘ de aram‘ cu coarde ruginite,
El zb~rn‘ie pe d~nsa un c~ntec dezolat.Strune-amor]ite tremur de m~na lui treziteÉEl cheam‘ cu c~ntarea-i o umbr‘ ce-a visat.210 M. Eminescu

§-acum el sta \n lun‘ pe-o piatr‘ risipit‘
§i c~ntecu-i \n noapte zbura mult dureros.P‘rea c-a[teapt‘-n aer pe umbra lui iubit‘S-o vad‘, astfel ochiu-i ]intea \ntunecos.
Magul pe-o piatr‘ seac‘ din luntre se coboar‘,
Pe-a valurilor fug‘ el drumu-apoi \i d‘ —Pe-o st~nc‘-apoi se suie — pe-ascetul \l m‘soar‘Cu ochiul. Ca geniul v‘zduhului el st‘.
C‘lug‘rul \l vede, arfa scap‘ din m~n‘,
Pe buze-i trece-un z~mbet ascet, sl‘bit, amar.El st~nca lui o las‘, la mag \ncet el vine§i m~na lui o prinde [i-ntreab‘ cu glas rar:
— Ce-ai mai f‘cut, p‘rinteÉ iar ai venit la mine,
Crezi tu c-o s‘ m‘ m~ng~i pe mine? nu, \n veciSurd este al meu suflet l-a tale vorbe lineCum st~ncele la glasu-mi surde r‘m~n [i reci.
O, vino colo-n scorburi ca s‘-]i ar‘t fereasta
Pe care umbra bl~nd‘ ieri noaptea a venitPrin st~lpii-n pr‘bu[eal‘É prin arcuri sparteÉ AstaÉPe-aici pe-o scar‘ de-aur ea bl~nd‘ a intrat.
— De-aceea te-ai retras tu, \i zice magu-atuncea,
S‘ tr‘ie[ti \n asceze g~ndind la Dumnezeu,B~nd apa m‘rii amar‘ \n negrele spelunce —Ca s‘ domini \n tine ispita, geniul r‘u!É
— Ispit‘ neagr‘ d~nsa? un geniu r‘u, o, nu e!
R‘spunde trist [i dulce fantasticul ascet.De-ar veni ceriul \nsu[i aceasta s‘ mi-o spuie,De-ar spune-o d~nsa \ns‘[i — eu totu[i nu o cred.
A[ crede mult mai iute c‘ vrea s‘ m‘ \n[ele,
C‘ vrea s‘-mi cerce-amorul ad~nc \ns‘ fatal,De-a[ spune numai chipul cum privirilor meleS-arat‘ — n-ai mai crede c‘-i geniu infernal.211 Versuri lirice

212 M. Eminescu
C~nd ca un vis argenteu, plute[te blonda lun‘
Prin marea-albastr‘-n ceruri, prin somnoro[ii nori,C~nd noaptea-i o regin‘ lunatec‘ [i brun‘,C~nd valuri lovesc ]‘rmii cu spumele r‘cori,
Eu de pe st~lpul negru iau arfa de aram‘,
Arfa a c‘rei sunet e turbur, tremurat,Arfa care din pietre durerile le cheam‘,Din st~ncile st~rpite, din valu-nfuriatÉ
§i c~ntÉ Din valuri iese c~te o raz‘ fr~nt‘
§i pietrele din ]‘rmuri \mi par a suspina.Din nori str‘bate-o raz‘ molatec‘ [i bl~nd‘,O raz‘ diamant‘ cu-albea]a ei de nea.
§i raza m‘ iube[te, m~ng~ie a mea frunte
Cu-a ei lumin‘ bl~nd‘ — o muzic‘ de visDin aer [i din mare c~ntului meu r‘spunde,C~ntec n‘scut din ceruri [i-al m‘rii crunt abis.
La mijlocul de aer, \n sfera de lumin‘,
Din frunte-mi se retrage raza cea de cristal,Ea prinde chip [i form‘, o form‘ diafanin‘,nger cu aripi albe, ca marmura de pal.
§i se coboar‘ palid pe drumul razei sale
§i se coboar‘-alene, cu c~ntecu-mi l-invoc§i haine argintie coprind membrele sale,Prin p‘ru-i flori albastre, pe frunte-o stea de foc.
Eu stau uimit [i palidÉ m~na-mi involuntar‘
Se mi[c‘ tremur~nd‘ pe coardele de fier,Ce caut‘-al meu suflet \n acea sf~nt‘ oar‘De la turburii creieri \n van eu sam‘ cer.
Cine-ar fi oare umbra aceea argintie
Ce vine la c~ntarea-mi c~nd cu o rug‘-o-nvoc,C~nd provoca]i de arf‘-mi r‘spund valuri o mie,n nop]i c~nd pricep scrisul al stelelor de foc?

C~nt~nd pe a mea arf‘ s‘lbatec‘, vibr~nd‘,
Am pus \n ea o parte a sufletului meu.E partea cea mai bun‘, mai pur‘ [i mai sf~nt‘Ce \ntr-o noapte alb‘, pe-o raz‘ tremur~nd‘P‘r‘si lemnul putred, zbur~nd la Dumnezeu.
C~nd noaptea \ns‘-i cald‘, molatec‘ [i brun‘,
Atunci o chem din mare, atunci o chem din lun‘Pe-acea parte iubit‘ a sufletului meu.§i ea venind prin noapte ca o raz‘ de soareCoboar‘ pe-a mea frunte nebun‘ vis‘toare,P~n- se preface-n chipul ce l-am visat mereu.
Nu e vro fantasm‘ nebun‘ [i de[art‘,
E o f‘ptur-aievea, cu g~nd din g~ndul meu,Dintr-un noian de raze am \ntrupat-o eu§i inima-mi o cheam‘, g~ndirea-mi o dezmiard‘§i sufletul din mine e [i sufletul s‘u.
Tot ce-am g~ndit mai t~n‘r, tot ce-am c~ntat mai dulce,
Tot ce a fost \n c~ntu-mi mai pur [i mai copilS-a-mpreunat \n marea aerului sterilCu razele a lunei ce-n nori st‘ s‘ se culce§i a format un \nger frumos [i juvenil.
— Nebun ori e[ti lunatec — b‘tr~nul murmureaz‘É
E visul tinere]ii, e sete de amor.ngerul t‘u e-o raz‘ [i trupul ei un norÉLa c~ntecul t‘u co r‘spunde pl~ng‘tor§i tu-mpopulezi marea cu suflete de raze§i stelele de c~ntec le \mpli vis‘tor.
Ia una c~te una icoanele p‘lite,
Ia una c~te una o und-, o stea de foc§i toate sunt nimicaÉ c~nd toate la un locPot \n tine visarea [i c~ntul s‘-l escite,Mintea s‘-]i strice poate al razelor bl~nd joc,213 Versuri lirice

Ce se-mpreun‘-n aer, care se sparg \n nori,
Care r‘sfr~ng \n valuri spum~nzi [i gem‘tori.
— §i dac-ar fi, ce-mi pas‘? Chiar pala nebunie
Se poate c‘ trezit‘ a-nfipt ochii cumpli]in fruntea-mi ve[tezit‘, \n creieri r‘t‘ci]i§i-n jurul ochilor mei grav‘ ca la stafieAfunde [i teribili, lungi cearc‘ne de plumb —Fie a[a — eu nu zicÉ §i totu[i, nebuniaCum e, cu chipul dulce, cu care m-a coprinsmi place — cum \mi place visul de raze nins,mi place cum \mi place o umbr‘ argintieTu cuge]i. Cugetarea cu raze reci p‘trunde,Love[te chipul dulce creat de fantazie§i acest chip devine palid ca o stafie§i-ndat‘ ce-l prive[ti tu el st‘ s‘ se confundeCu locul de-unde vine, cu norii ori cu unde.Dar eu É eu nu sunt astfelÉ Mie-mi place visarea.Fie ea chiar un basmu, numai fie frumos,nger c-ochi mari alba[tri, cu chipul luminosɧi iert c‘ el se stinge, cum aprind lum~narea.C‘ci n-o aprindÉ din contr‘É Ca cel ce-i place-un vis§i chiar trezit de friguri el ]ine ochiu-nchis,Ca mai departe visul frumos s‘ \l viseze,Asemenea uit lumea [i euÉ sunt bucurosDe pot prelungi \nc‘ visul meu radios.De n-ar fugi-nfidelulÉ O, de ar sta mereuS‘ oglindez \ntr-\nsul ad~nc sufletul meu,Cu c~ntecu-mi ferice sim]irea s‘-i dezmierd§i-n ochii mari [i bolnavi fiin]a s‘ mi-o pierdÉDe n-ar fugi!É dar fugeÉ fuge cum luna plin‘ncearc‘ dup‘ codri greu capul de-l \nclin‘§i fuge [i se duce pe-o raz‘ iar \n sus,Se pierde \n ruina castelului zdrobitÉE sufletul meu palid, e sufletul meu dusCe p‘r‘se[te lumea de cer ademenit.
ÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉ214 M. Eminescu

O, de-a[ muri odat‘É Cu corpul meu de plumb
S‘ simt cum mor]ii aspre molatec eu sucumb,Iar sufletulÉ O parte ce-n mine-a mai r‘masS‘ zboare-unde-l a[teapt‘ amorul \n estas,S‘ zboare unde partea-i cea jun‘, dulce, pal‘Plute[te printre steleÉ iar stelele-i esal‘Un corp de raze blondeÉ C‘ci am pluti-mpreun‘Prin norii cei lunateci, prin stelele ce sun‘.§i ne-am dori cum raza dore[te-o alt‘ raz‘,Una \n bra]ul altei lumin‘ fac frumoas‘.Dar nu se poate \nc‘É c‘ci corpul meu de lutUn sclav greoi [i rece — e sclav — dar e astut.M‘ ]ine-n pieptul bolnavÉ [i-n bra]ul \nc‘ tare,C~nd sufletul meu liber vrea s‘ s-arunce-n mareS‘ scap‘ d-el odat‘ɍn astfel de momente m‘ speriu eu de mine.O, de ar fi o moarte, f‘r‘ ca eu s‘ mor,Eu a[ cuprinde-o-n bra]e [i a[ str~nge-o cu dor.
Magul ad~nc g~nde[te [i-n minte-[i desf‘[oar‘
Soartea omului care l-avea-naintea sa.S‘rac, uimit fusese \n lume-odinioar‘,Dar g~ndul lui puternic via]a-i ap‘sa.
Acest cap trist [i palid coroana vrea s‘ poarte
§i azi pe el se vede un negru comanac.Ace[ti umeri voit-au s‘ duc-a lumei soarte§i azi acop‘r tren]e [i rasa de [iac§i capu-acest ce-n perini de tron ar fi dictat moarteAzi doarme-n pat de tren]e, drept perin‘ un sac,Picioarelor r‘nite-n sandale li-era dorDe salele de marmuri, de-a tronului covor.Descul] \mbla pe uli]i, de visuri mintea plin‘§i-n lungele-i mizerii, ca-n mare cufundat,Visa c‘-ntreaga lume la d~nsul o s‘ vin‘,C‘ el de lumea-ntreag‘ va fi \ncoronat.Coroane el \mparte la regi. — §i la regine,Iubindu-le,-ngenunche. Palate-a ridicat215 Versuri lirice

Femeilor ce via]a [i-o-nchin‘ la pl‘ceri,
Ce trupul de z‘pad‘ [i-l scald‘-n negru p‘r.
Dar foaia se \ntoarseÉ Cu grea]‘ [i sc~rbire
i p‘ru-atunci c‘ lumea e toat‘ joc de c‘r]i.Atunci el se retrase \n muri de m‘n‘stire§i capul [i-l cufund‘-ntr-a lumei sfinte c‘r]i.Pe murii \n risip‘ o candel‘ sub]ireChilia \nnegrit‘ lumin‘. §i prin p‘r]iNecunoscute-a lumii g~ndirea lui pribeag‘Str‘bate cu-aripi m~ndre nem‘rginirea-ntreag‘.n van pune pe suflet greoile c‘tu[eDe g~nduri uria[e, de-nalte rug‘ciuni.n van \n a lui urm‘ a-nchis a lumei u[‘La visele ei turburi, cu mari de[ert‘ciuni;Pe focul cuget‘rei a presurat cenu[‘,Ci sub cenu[-ard \nc‘ consum‘tori c‘rbuni.Atunci visul m‘rirei s-a [terge-n a lui g~ndC~nd peste spuza sur‘ se va turna p‘m~nt.
Atunci claustrul \l fuge — [i-n ]‘rmuri sterpi de mare
Se trage s‘ g‘seasc‘ lini[tea-i ce s-a dus,Dar vai! [-acolo-l urm‘ vis‘rile-i amare,C‘ci lumea cu-a ei visuri g~ndirea i-au supus.Aici \ns‘ visarea-i e-ad~nc-omor~toare,C‘ci \n chip de femeie s-arat‘-n aer sus.Lume[ti g~nduri \ntr-alt chip \mpleau sufletul s‘u,El cugeta la toate, ci nu — la Dumnezeu.
Pe noaptea-i sufleteasc‘, tainic‘, rece, stins‘,
C‘zu ploaie de raze cu cer senin [i dalb§i sufletu-i se \mple iar cu icoane-aprinse,O auror‘-l \mple cu aeru-i rozalb.Din cer cade alene o dulce stea desprins‘§i se preface-n \nger, pl~ns de iubire, alb,§i-n inim‘-i aude un dulce glas de-argintCa sunetu-unui clopot prin noapte aiurind.216 M. Eminescu

Magul \[i r‘zg~nde[te-a c‘lug‘rului soarte!
ăE-aievea acea fiin]‘, visele-]i nu te mint,Dar nu-i aci \n lumeÉ E sufletu-unei moarte,Pe care-ns‘ eu \nsumi pot ca s‘-l reaprind.Pot s-o topesc \n forma de lut care s-o poarte§i idealu-eteric \n lut eu pot s‘-l prind,Dar nu aici. — Aicea de via]‘ n-are parte;Vom merge-n lumea unde tr‘ie[te mai departe.Ò
O, DE-AI §TI CUM §OAPTA TA DIVINŒ
O, de-ai [ti cum [oapta ta divin‘
Deschide-al visurilor labirint,C‘ ce v‘d eu \n privirea-]i senin‘N-a v‘zut nimeni, nimeni pe p‘m~nt.E-at~ta scris [-at~t nu-i scris \n sine,nc~t ar trebui un trai de sf~ntCa s‘-n]eleag‘ [oapta ta surprins‘,Privirea ta cea dulce [i aprins‘.
§i de-ar pricepe-o… [tii tu ce ar zice
Acel f‘r‘ de seam‘n muritori?·i-ar \mpleti cununi de aurite spice?Ghirl‘nzi de stele mestecate-n flori?Ar tremura de vorba ce i-ai zice,S-ar bucura de-amor [i iar de-amor?…Ce-ar zice e… o [tiu — [i eu ]i-o zic:Privind \n ochii-]i n-ar zice nimic.
C‘ci ce-i de zis, v‘z~ndu-te pe tine,
Ce e de zis la frumuse]ea ta!S‘-[i smulg‘ p‘rul c~nd g~nde[te-n sineC‘ nu-i pe lume fa]‘ ca a ta,Priviri c-a tale-albastre [i senine,S~n ca al t‘u de alb — o cald‘ nea —Umeri c-ai t‘i de vergin‘ z‘pad‘,De aur bucle-a[a frumos s‘ [ad‘.217 Versuri lirice

O, las‘-m‘ s‘ m~ng~i a ta frunte,
S‘ plec pe s~nu-]i capu-mi obosit.
PALIDA MADONŒ
nconjoar‘ cu-a lui bra]
Mijlocu-i sub]ire §i s‘rut‘ nebunit S~nii de z‘pad‘.
Este ea… amanta lui,
Dulce, bl~nd‘, pal‘, El se uit‘-atunci la cer, Ca un leu se scoal‘.
C~nd du[manii sfarm‘-n por]i
§i pe muri se suie, El respinge-nving‘tor Neagra lor urdie.
Dar lovit \n lupt‘ grea
La p‘m~nt s-oboar‘; Mai murmur‘ \nc‘ lin Numele-i [i moare.
§i ora[u-eliberat
De-namice s‘bii Sloboz“ oceanului C~rduri de cor‘bii.
Pintre crenge str‘lucesc
Pete de lumin‘, Peste v~rfuri cari cresc Trece luna plin‘.
§i sub arborul cel gros 218 M. Eminescu

§i \n umbra deas‘
La morm~ntul marmoros Doamna cea frumoas‘,
·i se pare cum c‘ vezi
Pe o veche-icon‘ mbr‘cat‘ prea frumos — Palida madon‘.219 Versuri lirice

1873

NGER §I DEMON
Noaptea-n Doma \ntristat‘, prin lumini \ng‘lbenite
A f‘cliilor de cear‘ care ard l~ng‘ altare —Pe c~nd bolta-n fundul Domei st‘ \ntunecoas‘, mare,Nep‘truns‘ de-ochii ro[ii de pe mucuri ostenite,
n biserica pustie, l~ng‘ arcul \n p‘rete,
Genuncheat‘ st‘ pe trepte o copil‘ ca un \nger;Pe-a altarului icoan‘ \n de raze ro[ii fr~ngeri,Palid‘ [i mohor~t‘ Maica Domnului se vede.
O f‘clie e \nfipt‘ \ntr-un st~lp de piatr‘ sur‘;
Lucii pic‘turi de smoal‘ la p‘m~nt cad sf~r~ind§i cununi de flori uscate f~[~iesc amirosind§-a copilei rug‘ciune tainic, [opotit murmr‘.
Cufundat \n \ntuneric, l~ng-o cruce m‘rmurit‘,
ntr-o umbr‘ neagr‘, deas‘, ca un demon El vegheaz‘,
Coatele pe bra]ul crucii le destinde [i le-a[az‘,Ochii cufunda]i \n capu-i, fruntea trist‘ [i-ncre]it‘.
§i b‘rbia lui s-apas‘ de al pietrei um‘r rece,
P‘rul s‘u negru ca noaptea peste-al marmurei bra] alb;Abia candela cea trist‘ cu reflectul ei roz-albBl~nd o raz‘ mai arunc‘ ce peste-a lui fa]‘ trece.
Eaun \nger ce se roag‘ — Elun demon ce viseaz‘;
Eao inim‘ de aur — El un suflet apostat ;
El\n umbra lui fatal‘, st‘-nd‘r‘tnic rezemat —
La picioarele Madonei, trist‘, sf~nt‘, Eavegheaz‘.
Pe un mur \nalt [i rece de o marmur‘ curat‘,
Alb‘ ca z‘pada iernei, lucie ca apa lin‘,Se r‘sfr~nge ca-n oglind‘ a copilei umbr‘ plin‘ — Umbra ei, ce ca [i d~nsa st‘ \n rug‘-ngenuncheat‘.221 Versuri lirice

Ce-]i lipse[te oare ]ie, blond copil, cu-a ta m‘rire,
Cu de marmur-alb‘ fa]‘ [i cu m~nile de cear‘,V‘d o negur‘ diafan‘ mestecat‘-n stele, clar‘:E privirea-]i inocent‘ sub a genelor umbrire.
Ce-]i lipse[te s‘ fii \nger — aripi lungi [i constelate.
Dar ce v‘d: Pe-a umbrei tale umeri vii ce se \ntinde?Dou‘ umbre de aripe ce se mi[c‘ tremur~nde,Dou‘ aripe de umbr‘ c‘tre ceruri ridicate.
O, nu-i umbra ei aceea — este \ngeru-i de paz‘;
L~ng‘ marmura cea alb‘ v‘d fiin]a-i aerian‘.Peste via]a-i inocent‘, via]a lui cea s~nt‘ plan‘,L~ng‘ d~nsa el se roag‘, l~ng‘ ea \ngenuncheaz‘.
Dar de-i umbra ei aceea — atunci Ea un \nger este,
ns‘ aripele-i albe lume-a le vedea nu poate;Muri sfin]i]i de-a omenirii rug‘ciuni \ndelungateV‘d aripele-i diafane [i de d~nsele dau veste.
Te iubesc! — era s‘ strige demonul \n a lui noapte.
Dar‘ umbra-naripat‘ a lui buze le \nmoaie;Nu spre-amor, spre-nchin‘ciune el genunchii-[i \ncovoaie§i ascult‘ dus din lume a ei dulci [i timizi [oapte.
ÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉ
Ea? — O fiic‘ e de rege, blond‘-n diadem de stele,
Trece-n lume fericit‘, \nger, rege [i femeie;Elr‘scoal‘ \n popoare a distrugerii sc~nteie
§i \n inimi pustiite sam‘n‘ g~ndiri rebele.
Desp‘r]i]i de-a vie]ii valuri, \ntre el [i \ntre d~nsa
Veacuri sunt de cugetare, o istorie, -un popor,C~teodat — de[i arare — se-nt~lnesc, [i ochii lorSe privesc, par a se soarbe \n dorin]a lor aprins‘.
Ochii ei cei mari, alba[tri, de bl~nde]e dulci [i moi,
Ce ad~nc p‘trund \n ochii lui cei negri furtuno[i!222 M. Eminescu

§i pe fa]a lui cea slab‘ trece-u[or un nour ro[ —
Se iubesc… §i ce departe sunt deolalt‘ am~ndoi!
A venit un rege palid, [i coroana sa antic‘,
Grea de glorii [i putere, l-a ei poale-ar fi depus,Pe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar fi pus§i \n m~na-i \nsceptrat‘, m~na ei \ngust‘, mic‘.
Dar‘ nu — mute r‘mas-au buzele-i abia deschise,
Mut‘ inima \n pieptu-i, m~na ei tras‘-nd‘r‘tn a sufletului tain‘, ea iubea. Clar [i \ncetSe ivea fa]a de demon feciore[tilor ei vise.
Ea-l vedea mi[c~nd poporul cu idei reci, \ndr‘zne]e;
Ce puternic e — g~ndi ea, cu-amoroas‘ dulce spaim‘;El prezentul \l r‘scoal‘ cu-a g~ndirilor lui faim‘Contra tot ce gr‘m‘dir‘ veacuri lungi [i frun]i m‘re]e.
El ades suit pe-o piatr‘ cu turbare se-nf‘[oar‘
n stindardul ro[ [i fruntea-i aspr‘-ad~nc‘, \ncre]it‘,P‘rea ca o noapte neagr‘ de furtune-acoperit‘,Ochii fulgerau [i vorba-i trezea furia vulgar‘.
ÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉPe un pat s‘rac asud‘ \ntr-o lung‘ agonie
T~n‘rul. O lamp‘-ntinde limb-avar‘ [i sub]ire,Sf~r~ind \n aer bolnav. — Nimeni nu-i [tie de [tire,Nimeni soarta-i n-o-mbl~nze[te, nimeni fruntea nu-i m~ng~ie.
Ah! acele g~nduri toate \ndreptate contra lumei,
Contra legilor ce-s scrise, contra ordinii-mbr‘cate
Cu-a lui Dumnezeu numire — ast‘zi toate-s \ndreptateContra inimii murinde, sufletul vor s‘-i sugrume!
A muri f‘r‘ speran]‘! Cine [tie-am‘r‘ciunea
Ce-i ascuns‘-n aste vorbe? — S‘ te sim]i neliber, mic,S‘ vezi marile-aspira]ii c‘-s reduse la nimic,C‘ domnesc \n lume rele c‘ror nu te po]i opune,223 Versuri lirice

C-opun~ndu-te la ele, tu via]a-]i risipe[ti —
§i c~nd mori s‘ vezi c‘-n lume vie]uit-ai \n zadar:
O astfel de moarte-i iadul. Alte lacrimi, alt amarMai crud nici e cu putin]‘. Sim]i c‘ nimica nu e[ti .
§i acele g~nduri negre mai nici a muri nu-l las‘.
Cum a intrat el \n via]‘? C~t amor de drept [i bine.C~t‘ sincer‘ fr‘]ie adusese el cu sine?§i r‘splata? — Am‘r~rea, care sufletu-i apas‘.
Dar prin negurile negre, care ochii \i acop‘r,
Se apropie-argintoas‘ umbra nalt-a unui \nger,Se a[eaz‘ lin pe patu-i; ochii lui orbi]i de pl~ngeriEa-i s‘rut‘. De pe d~n[ii negurile se descop‘r…
Este Ea. C-o mul]umire ad~nc‘, nemaisim]it‘,
El \n ochii ei se uit‘. — M~ndr‘-i de \nduio[ere;Ceasul ultim \i \mpac‘ toat‘ via]a-i de durere;Ah! [opte[te el pe moarte — cine e[ti ghicesc, iubit‘.
Am armat p‘m~ntul ista, vremea mea, via]a, poporul,
Cu g~ndirile-mi rebele contra cerului deschis;El n-a vrut ca s‘ condamne pe demon, ci a trimisPre un \nger s‘ m‘-mpace, [i-mp‘carea-i… e amorul.
(Convorbiri literare , VII, 1, 1 aprilie 1873)
FLOARE ALBASTRŒ
Iar te-ai cufundat \n stele
§i \n nori [i-n ceruri nalte?De nu m-ai uita \ncalte,Sufletul vie]ii mele.
n zadar r~uri \n soare
Gr‘m‘de[ti n-a ta g~ndire224 M. Eminescu

§i c~mpiile asire
§i \ntunecata mare;
Piramidele-nvechite
Urc‘-n cer v~rful lor mare —Nu c‘ta \n dep‘rtareFericirea ta, iubite!
Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi p‘rulAh! ea spuse adev‘rul:Eu am r~s, n-am zis nimica.
— Hai \n codrul cu verdea]‘,
Und-izvoare pl~ng \n vale,St~nca st‘ s‘ se pr‘valen pr‘pastia m‘rea]‘.
Acolo-n ochi de p‘dure,
L~ng‘ balta cea senin‘§i sub trestia cea lin‘Vom [edea \n foi de mure.
§i mi-i spune-atunci pove[ti
§i minciuni cu-a ta guri]‘,Eu pe-un fir de romani]‘Voi cerca de m‘ iube[ti.
§i de-a soarelui c‘ldur‘
Voi fi ro[ie ca m‘rul,Mi-oi desface de-aur p‘rul,S‘-]i astup cu d~nsul gura.
De mi-i da o s‘rutare,
Nime-n lume n-a s-o [tie,C‘ci va fi sub p‘l‘rie —§-apoi cine treab‘ are!225 Versuri lirice

C~nd prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de var‘,Mi-i ]inea de subsuoar‘,Te-oi ]inea de dup‘ g~t.
Pe c‘rare-n bol]i de frunze,
Apuc~nd spre sat \n vale,Ne-om da s‘rut‘ri pe cale,Dulci ca florile ascunse.
§i sosind l-al por]ii prag,
Vom vorbi-n \ntunecime:Grija noastr‘ n-aib-o nime,Cui ce-i pas‘ c‘-mi e[ti drag?
nc-o gur‘ — [i dispare…
Ca un st~lp eu stam \n lun‘!Ce frumoas‘, ce nebun‘E albastra-mi, dulce floare!
ÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉ
§i te-ai dus, dulce minune,
§-a murit iubirea noastr‘ —Floare-albastr‘! floare-albastr‘!…Totu[i este trist \n lume!
(Convorbiri literare , VII, 1, 1 aprilie 1873)
DACŒ TRECI RUL SELENEIÉ
Dac‘ treci r~ul Selenei se face pare c‘ sara
De[i-ntr-a soarelui lume etern‘ noapte nu ]ine.E-o sar‘ frumoas‘ — adormit‘ de[i este ziu‘.Aerul e vioriu, miroasele florilor m~ndre;226 M. Eminescu

Adormitor se ridic‘ din o[tile florilor m~ndre;
ntr-un codru m‘re], unde arbor legat e de arbor,De liane ce sp~nzur‘-n aer snopii de flori,Unde prin vechii copaci-[i fac albinele stupii s‘lbateci,Plini de faguri de miere, ce curge ca auru-n soare,Cu de ghirl‘nzi uria[e copaci, din a lor r‘d‘cineP~n‘ la v~rfii din nori cu liane \ncol‘ci]i-s,Cari cu snopi de flori i-nconjoar‘, m‘rirea le-ngroap‘.Dac‘ prin codri p‘trunzi dai de-o vale frumoas‘ [i verdePe-al c‘reia deal se \ntinde o m~ndr‘ gr‘din‘.Mari cire[i cu boabele negre, cu frunza lor verde,Crengile-ndoaie de greul dulcilor, negrelor boabe,Meri, cu merele ro[ii ca fa]a cea dulce a-Aurorei,Mi[c‘ \n v~nt frumoasele, mari, odorantele roade;Iar‘ pe marginea m~ndrei gr‘dini \n‘l]at‘-i \n huciuriVi]a de vie cu frunza \ntoars‘ ce umbr‘ dore[te§i cu strugurii vine]i [i galbeni ce \mfla]i stau \n soare.Vine]i cu brum‘ sunt unii, iar al]ii cu boabele galbene c-aurul,Fluturii le-nconjoar‘ ca dulci cor‘bioare de colori [i lumini.Iar‘ albine din bobi]e cr‘pate sorb lamura mierei;Iar \n mijloc de gr‘dine, \ntr-o lunc‘ de verzi portocaleNal]‘-se ca \ntr-un flor \nv‘lit palatul Selenei.Mare-i, cu zece intr‘ri, la care duc sc‘ri \n‘l]ate§i cerdacuri \n aer — ]inut de-argintoase columne§i \n trei caturi se-nal]‘ palatul cu mii de ferestreMari [i boltite prin care p‘trunde-o lumin‘ albastr‘;§i prin bol]i de ferestre se v‘d argintoase coloane,Muri cu oglinzi de diamant, ce lucesc mai clare ca ziua,M~ndre icoane cu fete de crai \mbr‘cate-n albastru,Codri de basme cu arbori vr‘ji]i [i cu albe cerboaice,Iar prin coloane pare c‘ vezi trec~nd o minune:Luna cu p‘rul ei blond desf‘cut, care curge \n valuriPe umeri \n jos, \mflat cu dulce de miroase [i c~ntec,Care tremur‘-n veci \n aerul fin al serei.D-umerii goi abia se ]ine o mantie albastr‘,M~nile albe de cear‘ se joac‘ cu cozile blonde§i cu m‘rgeanul ce cade pe s~ni [i cu cre]ii de mant‘.227 Versuri lirice

ADNCA MAREÉ
Ad~nca mare sub a lunei fa]‘,
nseninat‘ de-a ei blond‘ raz‘,O lume-ntreag‘-n fundul ei viseaz‘§i stele poart‘ pe oglinda-i crea]‘.
Dar m~ni — ea falnic‘, cumplit turbeaz‘
§i mi[c‘ lumea ei negru-m‘rea]‘,Pe-ale ei mii [i mii de nalte bra]eDuc~nd pieire — ]‘ri \nmorm~nteaz‘.
Azi un diluviu, m~ne-o murmuire,
O armonie, care cap‘t n-are —Astfel e-a ei \ntunecat‘ fire.
Astfel e sufletu-n antica mare.
Ce-i pas‘ — ce sim]iri o s‘ ni-nspire —Indiferent‘, solitar‘ — mare!
CUM OCEANU-NTŒRTATÉ
Cum oceˆnu-nt‘r~tat turbatu-i!
R‘cnind \nal]‘ bra]ele-i spumate,De nori s-aca]‘, -n bolta lumei bate,P~n‘ furtuna-l re\mpinge-n patu-i.
S‘lbatecul! ÔVan fulgeri frico[ate
Ap‘r‘ cerulÉ El \ncredin]atu-iC‘ bolta cea albastr‘ e palatu-i;Cu-asalt s-o ia el vrea — ca pe-o cetate.
R‘nit de fulgere, el se \nmoaie
§i c-o poveste \l adoarme-o boare§i-n vis — un cer \n fundu-i se \ndoaie.228 M. Eminescu

Tot ce-a dorit \n visul lui el are:
T‘rie, stele, luna cea b‘laieÉDormind murmur‘ — murmur~nd tresare.
AH, MIEREA BUZEI TALE
Ah, mierea buzei tale am gustat-o,
A buzei tale coapte, amorul meu;Z‘pada s~nului eu am furat-o,De ea mi-am r‘corit suflarea eu;Ah, unde e[ti, demonico, curato,Ah, unde e[ti s‘ mor la s~nul t‘u!
Ce sunt eu azi? — o frunz‘, o nimic‘.
§i-mi pare c‘ am fost un \mp‘rat;Sim]irea care sufletu-mi despic‘E ca [i c~nd o lume mi-a furat;Ah, mierea buzei tale, p‘s‘ric‘,Am nebunit de c~nd o am gustat!
Ah, cum nu e[ti, s‘-]i mistuiesc via]a,
S‘-]i beau tot sufletul din gura ta,S‘-]i sorb lumina p~n- ce-or fi de ghea]‘Frumo[ii-]i ochi — s‘-]i devastez a[aTot ce tu ai frumosÉ o, m‘ \nva]‘S‘ te ucid cu respirarea mea!
S‘ murim am~ndoiÉ La ce tr‘iesc eu,
La ce tr‘ie[ti tu pe a lumii spume?S‘rmane inimi \nchegate-n vreme,S‘rmane patimi aruncate-n lume;Ah, s‘ murim, nu pl~nge, nu te teme.C‘ undeva s-afla al nostru nume!
ncet, \ncet É s‘ ne culc‘m \n racl‘,
ncet de pe p‘m~nt ne-om furi[a.O, stinge a privirei tale facl‘,229 Versuri lirice

nchide ochii t‘iÉ a[a, a[a;
Ce bine e s‘ dormi ad~nc \n racl‘,S‘ dormi ad~nc, s‘ nu mai [tii ceva.
Iubito, vremea-n loc s‘ steie,
S‘ sting‘ universu-ntreg \n noi:O raz‘ \nc‘, \nc‘ o sc~nteie,§-apoi dispare totÉ [-apoi, [-apoiSimt \nc‘ g~ndul t‘u iubit, femeie,§-apoi nu vom mai fi nimicÉ noi doi.
GHAZEL
Tu, cu cruzime m-ai respins, c~nd am voit, copil‘,
S‘ devastez frumse]ea ta cea dulce, f‘r- de mil‘ —§i totu[i corpul t‘u e plin de-o coapt‘ tinere]‘,Tu, al amorului duios demonic‘ pr‘sil‘!Eu am plecat purt~nd \n piept durerea-mi toat‘ scris‘,Precum al prim‘verei v~nt duce-n v‘zduh o fil‘;Dar noaptea c~nd am adormit, atunci durerea-mi toat‘Se ghemuie[te-n inima-mi, o arde [-o \mpil‘;P‘rea din somn c‘ m-am trezit [i te-am v‘zut pe patu-mi,Bo]ind cer[aful meu cel alb cu m~na ta gentil‘;Abia al hainei tale gaz de um‘ru-]i se ]ine§i s~nii t‘i s-au liberat de-a hainei crud‘ sil‘§i proaspe]i, albi, rotunzi [i tari ei se ridic, se las‘§i ochii t‘i \n lacrimi ard, \n lacrimi dulci de mil‘.La r‘suflarea cald-a ta se coace-uscata gur‘,Se v‘d frumo[i m‘rg‘ritari ce-ntredeschi[i defil‘.Cu bra]ul meu eu [elele ]i le-ncle[tai s‘lbatec§i-am vrut s‘-]i mu[c guri]a ta de tremurai febril‘,§i tu te aperi sur~z~nd, c-o m~n-acoperi s~nii,Privirea ta \noat‘ ud, c~nd bl~nd‘, c~nd ostil‘,De bun‘voie, l~ngezind, te la[i de [old r‘pit‘,Dar retrezit‘ din amor tu te desfaci cu sil‘,§i de turbare s-a-ncle[tat, s-a str~ns guri]a-]i crea]‘;Tu de pe frunte p‘ru-]i dai, pl~ngi tremur~nd, copil‘,230 M. Eminescu

n [olduri boiul ]i-l \ndoi [-ai vrea s‘-mi scapi din m~n‘,
Precum se-ndoaie, vr~nd s-o rupi, \n degete-o zambil‘.Dar s~ngele t‘u dulce-acum ca mierea cea de strugurin vine-]i fierbe nebunit, [i mintea o exil‘.Atunci c‘zu[i pe pieptul meu o sarcin‘ \n friguri,Un fruct r‘scopt de-amorului c‘ldur‘ f‘r‘ mil‘,Ai mai gemut o dat‘ clar ca omul care moare,Apoi te l‘sa[i patimei ce te ardea, Sibyll‘,§i-n lupta noastr‘ te-am adus sub greul vie]ii mele,Pecete-am rupt, ce p~n-acum june]ea ]i-o sigil‘ —Un corp am fost \ngem‘nat tr‘ind o via]-obscur‘,Demonic-dulce, amoros, spasmotic‘, febril‘,§i sufletele noastre-atunci pe buze at~rnateS-au contopit \n s‘rut‘ri, \n dezmierd‘ri, \n mil‘,Parc-am trecut noi am~ndoi \n noaptea nefiin]ei,Ne-am zugrumat \n s‘rut‘ri, ne-am omor~t, copil‘!
O ARFŒ PE-UN MORMNT
Prin g~ndurile-mi triste [i negre treci frumoas‘,
Ca marmura de alb‘, \n haine de argint,Cu ochii mari alba[tri \n bol]i \ntunecoase§i desf‘cut ]i-e p‘rul \n valuri de-aur moaleÉDeasupra frun]ei tale e-un m~ndru cerc de stele —Astfel treci tu, copil‘, f‘ptura min]ii mele,Minune-a Crea]iunei, [-o singur‘ g~ndireTe face ca s‘ tremuri: o arf‘ pe-un morm~nt.
Da, da! n via]a-mi trist‘ tu treci cu-a tale stele
Albastre [i \n zboru-]i tu murmuri sur~z~ndÉE-amor? copil‘rie?É Sunt versurile meleCe-ocup‘ a ta minte de murmurezi vis~nd?Sur~zi!É Nu pl~nge numai la finele poemeiC-o arf‘ pe-un morm~nt.
Ah! de-a[ muriÉ tu, \nger, f‘r‘ s‘ [tii vodat‘
C‘ te-a iubit acela, ce zace \n p‘m~nt,231 Versuri lirice

C-un rai \ntreg de visuri, cerimea \nstelat‘
De cuget‘ri \nalte cu d~nsu-i \ngropat‘,C‘ acea lume-ntreag‘ ]ie-a fost \nchinat‘ —Tu inocent‘, alb‘, ai trece sur~z~ndÉDoar luna-n cer atuncea s-ar \ndoi \n lir‘§-ar suspina \n noapte: o arf‘ pe-un morm~nt!
CARE-I AMORUL MEU N ASTŒ LUME
Care-i amorul meu \n ast‘ lume:
Este-al bravurei coiful de aram‘,Sau al m‘rirei aspru rece nume?
Sau este claustrul cernit, ce cheam‘
Cu-a lui icoane s~nte-ng‘lbenite,Cu clopotu-i vestind a mor]ii dram‘?
Sau este chipul bl~nd unei iubite,
Ce, dulce, pur‘, s~nt‘ [i frumoas‘,S‘-mi fac‘ zile albe, -ore-aurite?
O v‘d adesa steau‘ radioas‘
ÔN-oglinda sufletului meu — o zeie —§-a ei privire-asupra mea se las‘:
De \nger suflet, chipul de femeie;
n visul vie]ii ei ea sf~nt sur~de§i m‘-namor de-oricare-a ei idee,
C~nd lumea-amar de visu-acesta r~de:
Nu e femeia ce crezi tu, nebune,§i chipul care inima-]i l-\nchide
Nu este-n lume. Cine-atunci mi-a spune
Unde e \ngerul cu-aripi senine,A sufletului meu scump‘ minune?232 M. Eminescu

Ea n-a fost niciodat‘É doar \n tine
De-a fost vrodat‘ ea, de mult e moart‘,Astfel de chip o dat‘ -n lume vine.
Dar de nu e, m~ng~ie-]i a ta soart‘ —
Crede: c‘ ea dodat‘ cu-a ta fireTrecut-a-n lume-a ceriurilor poart‘,
Dar \nainte de-a-i-nt~lni privirea,
Ea a murit [i-a ei fiin]‘ bun‘E colb \n lume, umbr‘ \n g~ndire!
De-aceea-n \nstelate nop]i cu lun‘,
Pasu-]i \ndreapt‘, cat‘ cimitirul§i un morm~nt ]i-alege, ]i-ncunun‘,
ncoard‘-]i lira scump‘, iar‘ mirul
Al vorbelor iubirei tu \l vars‘Pe-acel morm~nt ce-l \nverze[te pirul
§i zi: Dormi dus‘, inima mea ars‘.
DUMNEZEU §I OM
C‘r]ii vechi, roase de molii, cu p‘re]ii afuma]i,
I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere b‘tr~ne.Str~mbe ca g~ndirea oarb‘ unor secole str‘ine.Triste ca aerul bolnav de sub murii afunda]i.
Dar pe pagina din urm‘, \n tr‘suri greoaie, seci,
Te-am v‘zut n‘scut \n paie, fa]a mic‘ [i ur~t‘,Tu, Christoase, -o ieroglif‘ stai cu fruntea am‘r~t‘,Tu, Mario, stai t‘cut‘, ]eap‘n‘, cu ochii reci!
Era vremi acelea, Doamne, c~nd gravura grosolan‘
Ajuta numai al min]ii zbor de foc cutez‘torÉ
Pe c~nd m~na-nc‘ copil‘ pe-ochiul s~nt [i arz‘torNu putea s‘-l \n]eleag‘, s‘-l imite \n icoan‘.233 Versuri lirice

ns‘ sufletul cel vergin te g~ndea \n nop]i senine,
Te vedea r~z~nd prin lacrimi, cu z~mbirea ta de \nger.L~ng‘ tine-ngenuncheat‘, muma ta st‘tea-n uimire,Ridic~nd frumoas‘, s~nt‘, c‘tr‘ cer a sale m~ne.
n p‘durile antice ale Indiei cea mare,
Printre care, ca oˆze, sunt imperii f‘r‘ fine,Regii duc \n pace-etern‘ a popoarelor destinenchin~nd \n]elepciunei via]a lor cea trec‘toare.
Dar un mag b‘tr~n ca lumea \i adun‘ [i le spune
C-un nou g~nd se na[te-n oameni, mai puternic [i mai mareDec~t toate p~n-acuma. §i o stea str‘lucitoareArde-n cer ar‘t~nd calea la a evului minune.
Fi-va oare dezlegarea celora nedezlegate?
Fi-va visul omenirei gr‘m‘dit \ntr-o fiin]‘?Fi-va bra]ul care [terge-a omenimei neputin]‘Ori izvorul cel de tain‘ a luminii-adev‘rate?
Va putea s‘ risipeasc‘ cea nelini[te etern‘,
Cea durere ce-i n‘scut‘ din puterea m‘rginit‘§i dorin]a f‘r- de margini?É L‘sa]i vorba-v‘ pripit‘,Merge]i regi spre \nchinare la n‘scutul \n tavern‘.
n tavern‘?É -n umilin]‘ s-a n‘scut dar adev‘rul?
§i \n fa[e d-\njosire e-nf‘[at eternul rege?Din durerea unui secol, din martiriul lumii-ntregeR‘s‘ri o stea de pace, lumin~nd lumea [i cerulÉ
Sarcini de-aur [i de smirn‘ ei \ncarc‘ pe c‘mile
§i pornesc \n caravan‘ dup‘ steaua plutitoare,Ce \n aerul cel umed, pare-o a[chie din soare,Lunec~nd pe bolta-albastr‘ la culcu[u-eternei mile.
§-atunci inima cre[tin‘ ea vedea pustia-ntins‘
§i pin ea plutind ca umbre \mp‘ra]i din r‘s‘rit,Umbre regii [i t‘cute ce-urmau astrul fericitÉStr‘lucea pustia alb‘ de a lunei raze nins‘,234 M. Eminescu

Iar pe muntele cu dafini, cu dumbrave de m‘slin
Povestind pove[ti b‘tr~ne, au v‘zut p‘storii steauaCu z~mbirea ei ferice [i cu razele de neau‘§-au urmat sfin]ita-i cale c‘tre staulul divin.
ÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉ
Azi artistul te concepe ca pe-un rege-n tronul s‘u,
Dar‘ inima-i de[art‘ m~na-i fin‘ n-o urmeaz‘ÉDe a veacului suflare a lui inim‘ e treaz‘§i \n ochiul lui cuminte tu e[ti om — nu Dumnezeu.
Azi g~ndirea se aprinde ca [i focul cel de paie —
Ieri ai fost credin]a simpl‘ — \ns‘ sincer‘, ad~nc‘,mp‘rat fu[i Omenirei, crezu-n tine era st~nc‘ÉAzi pe p~nz‘ te arunc‘, ori \n marmur‘ te taie.
STAM N FEREASTA SUSŒ
Stam \n fereasta sus‘
§i izvoreau \n tain‘,Cu-a lor de aur hain‘,A nop]ii stele mari.
Se \mfl‘ dinainte-mi
De v~nt deschisa carte§i literele-i moarten lun‘ joac‘ clar.
Un r~u, vezi, mi[c‘ unda-i
Cea vis‘tor-bolnav‘,Un c~ntec \n dumbrav‘,O floare v‘d pe lan.
O stea \n cer albastru,
Ce-arunc‘-a ei icoan‘235 Versuri lirice

Pe-oglinda alb‘, plan‘,
A lacului Meran.
§i sun‘-n noaptea trist‘
Un c~ntec de copil‘§i v~ntu-ntoarce-o fil‘Din cartea ce-am deschis.
De ce mi-a-ntors el foaia
Unde-nv‘]atul ziceC‘-n lume nu-i ferice,C‘ via]a este vis?
PRIVESC ORA§UL — FURNICAR
Privesc ora[ul — furnicar —
Cu oameni mul]i [i muri bizari,Pe strade largi cu multe bol]i,Cu c~te-un chip l-a stradei col].§i trec foind, r~z~nd, vorbind,Mul]ime de-oameni pa[i gr‘bindDar numai p-ici [i pe coleaMerge unul de-a-nletelea,Cu ochii-n cer, pe [uierate,·iindu-[i m~nile la spate.S-aude clopot r‘sun~nd,Cu prapuri, cruci, icoani, viind,Preo]ii lin [i \n ve[tminteC~nt~nd a c‘r]ilor cuvinte.n urm‘ vin ca-ntr-un prohod;Tineri, femei, copii, norod;Dar nu-i prohod — sfin]ire de-ap‘,Pe uli]i lumea s‘ nu-ncap‘;Se scurg \ncet — tarra bumbum —Osta[ii vin \n mar[ acum,Naintea lor tambur-major,Voinic el calc‘ din picior§i tobe tare-n tact ei bat236 M. Eminescu

§i pa[ii sun‘ ap‘sat;
Lucesc [i armele \n [ir,Frumos stindarde se de[ir;Ei trec mereu — tarra bumbum —§i dup-un col] dispar acumÉO fat‘ trece c-un profilRotund [i dulce de copil,Un c~ne fuge sp‘riet,§uier-un lotru de b‘iet,ntr-o r‘sp~ntie uzat‘§i-ntinde-un orb m~na uscat‘,Hamalul trece \nc‘rcat,§i orologiile bat —Dar nimeni mai nu le ascult‘De vorb‘ mult‘, lume mult‘.
MURMURŒ GLASUL MŒRII
Murmur‘ glasul m‘rii stins [i molcom,
nconjur~nd a Italiei insul‘ m~ndr‘ —O, lumina]i, a cerului stele albe,
C~mpilor no[tri.
V‘ v‘rsa]i icoanele voastre \n Tibur,
Nori, zugr‘vi]i pe c~mpie umbre fuginde,Tu, m‘re]ie a nop]ii, a m‘rii, a lumei,
mple Italia.
Mare, poart‘ pe undele tale cor‘bii,
Unele grele ni-aduc‘ aur din Ofir,Altele \nfoiate de roze d-Egipet,
Vinuri [i smirn‘.
Ah, trimite]i popoare vulturii vo[tri
Cei de lemn s‘ zboare pe marea m‘rea]‘,C‘ci a Romei eterne picioare marmorei
Daruri a[teapt‘.237 Versuri lirice

Numai singur asupra lumei \n pace
Nep‘s‘tor t‘m~ii [i laudei voastre,nv‘luit \n maiestatea t‘cerei
St‘-mperatorul.
Vezi-l atins de umbra g~ndirilor regii!
Vorba-i va s‘ fie o raz‘-n lume;Orele lui sunt izvoare la anii istoriei,
Salve-Imperator!
MITOLOGICALE
Da! din por]ile m~ndre de munte, din st~nci arcuite,
Iese-uraganul b‘tr~n, m~n~nd pe lungi umeri de nouriCaii fulger‘tori [i carul ce-n fuga lui tun‘.Barba lui flutur‘-n v~nturi ca negura cea argintie,P‘rul \mflat e de v~nt, [i prin el col]uroasa coroan‘,mpletit‘ din fulgerul ro[ [i din vinete steleHohot-ad~nc b‘tr~nul c~nd vede c‘ mun]ii \[i clatin§i-[i pr‘v‘lesc c‘ciule de st~nci c~nd vor s‘-l saluteÉCodrii b‘tr~ni r~d [i ei din ad~nc [i vuind \l salut‘Paltenii nal]i [i b‘tr~nii stejari [i brazii cei vecinici.Numai marea-albastr‘ murmur‘-n contra orgiei,Care b‘tr~nul rege-o f‘cea: -n be]ia lui oarb‘,El m~n-o[tiri de nori contra m‘riiÉ [-armia-i neagr‘,Rupt‘ pe-ici, pe coleˆ de-a soarelui ro[‘ lumin‘§iruri lungi fug repede grei pe cerul cel verde.§i netezindu-[i barba, trece prin ei uraganulDus de fulger‘torii cai \n b‘tr~na c‘ru]‘,Care sc~r]ie hodorogind, de-ai crede c‘ lumeaSt‘ s‘-[i ias‘ din vechile-i vecinice \ncheieture.— Groaznic s-a \mb‘tat b‘tr~nul — soarele zice;Nu-i minune — a b‘ut jum‘tate d-Oceanul Pacific.R‘u \i mai \mbl‘ prin p~ntece-acum b‘utura amar‘.ns‘-s eu de vin‘É c-umplut-am de nouri p‘hareCu apele m‘rii ad~nci, boite cu ro[‘ lumin‘ —238 M. Eminescu

Cine dracul [tia acum c‘ de cap o s‘-[i fac‘!
Ah! mo[neagul be]iv e-n stare-ntr-o zi s‘ ruineToate societ‘]ile de-asigurare din ]ar‘.Soarele-[i bag‘ capul prin nori [i limba [i-o scoate§i c-o raz‘ g~dil‘ barba b‘tr~nului rege.— Hehe! zice b‘tr~nul, r~z~nd, ce faci tu, Pepeleo?T~n‘r, hai? De mii de ani tot t~n‘r te v‘d eu,Pare-mi c‘ dai pe obraz cu ro[ dup‘ moda de ast‘zi,Altfel nu-n]eleg cum t~n‘r de-o mie de evi e[ti.— Taci, mo[nege f‘r- de obraz, te du, te treze[teÉVezi \n ce stare te afli, coroana \]i st‘ pe-o ureche§i cu veselia ta proast‘ lumea ruini tu!ns‘-a popoarelor blonde de stele guverne-\nd‘r‘tnici,Vai! nu f‘cuse [osea cumsecade pe c~mpii alba[tri§i se r‘stoarn‘ carul [i r‘u se-nglodeaz‘ b‘tr~nul.Mai c‘ era s‘-i r‘m~ie ciubotele-n glodul de nouri.Hei, ce-i pas‘! El norii fr‘m~nt‘ juc~nd moc‘neasca§i pe-un v~nt l-apuc‘ de cap, f‘c~ndu-i mori[c‘.Se t‘v‘lea peste cap [i, pi[cat de-un purec de fulger,Se sc‘rpina de-un [ir de p‘duri ca de-un gard de r‘chit‘.Norii ro[esc de ru[ine [i fug iar v~ntul se culc‘ntre codri [i mun]iÉ Uraganul mahmur poticne[teSpre castelul de st~nci, ce-[i deschide uria[a lui poart‘,Spre-a-l primi pe bolnavul b‘tr~n \n surele hale.El \[i ia coroana din cap [i \n cui o at~rn‘,De sclipe[te-n noapte frumoas‘ [i ro[‘ — un fulgerncremenit \n nouri. Cojocul l-anin‘El de cuptorÉ ciubote descal]‘ [i negrele-obieleC~t dou‘ lanuri arate le-ntinde la focul GheeneiS‘ se usuceÉ Chimirul descinge [i vars‘ dintr-\nsulGalbeni aprin[i \ntr-un vechi c‘u[ afumat de pe vatr‘,Mare c~t o pivni]‘É -N patu-i de p~cl‘-nfoiat‘,Regele-ntinde b‘tr~nele-i membre [i hor‘ie[te.P~n‘-n fundul p‘m~ntului url‘: pe[tere negre§i r‘d‘cinile mun]ilor mari se cutremur‘ falnicDe hor‘itul b‘tr~nului crai. Iar‘-afar‘Vezi un ger b‘tr~n [i avar cu fa]a m~hnit‘,C‘r‘b‘nind al zorilor aur \n saci de-ntuneric239 Versuri lirice

Ca s‘-l usuce-n rubine. Cu-ncetul, cu-ncetu-nsereaz‘É
Soarele, ca s‘ \mpace marea, la ea se apleac‘,Lin neteze[te-a ei fa]‘ albastr‘ [i-ad~nc se uit‘n luminoasele valuri a ei [i s~nu-i dezmiard‘Cu tot aurul razelor lui. La p‘m~nt se mai uit‘ÉFlorile toate ridic‘ la el cochetele capuriCopil‘roase [i ochii lor plini de z‘darnice lacrimiÉPe gr‘dini se mai uit‘, pe-alei de vi[ini \n floare§i de cire[i \nc‘rca]i, de salc~mi cu mirosul dulce.Pe-acolo se primbl‘ o fat‘-n albastru-mbr‘cat‘,P‘rul cel blond \mpletit \ntr-o coad‘ \i cade pe spateÉCa Margareta din Faust ea ia o floare \n m~n‘§i [optea: m‘ iube[teÉ nu m‘ iubeÉ m‘ iube[te!Ah! bobocÉ amabil‘ e[tiÉ frumoas‘ [i — proast‘,C~nd a[tep]i pe amant, scriitor la subprefectur‘,T~n‘r plin de speran]e, venind cu luleaua \n gur‘ÉSoarele-a apus, iar luna, o clo[c‘ rotund‘ [i gras‘,Merge pe-a cerului aer moale [-albastru [i las‘Urmele de-aur a labelor ei str‘lucinde ca stele.Iar de a doua zi se scoal‘ b‘tr~nul [i urc‘ Rar‘ul Numai \n c‘me[oi, descul] [i f‘r‘ c‘ciul‘§i se scarpin‘-n cap — somnoros — uit~ndu-se-n soare.
UN ROMAN
n van oglinzi frumoase [i florile-\mplu sala
C-un aer plin de miros, molatec, de argintn sufletu- unuit~n‘r e noapte [i r‘ceal‘
Lumini p~n‘ \n g~ndu-i cel negru nu se-ntind.
n van tineri d-o v~rst‘ ciocnesc vesel p‘hare
§i l-ale lor petreceri pre d~nsul \l invitEi nu vor s‘-n]eleag‘ zimbirile-i amare.Dup-o perdea s-ascunde \n versuri ad~ncit.
Unde petrece-n g~ndu-i?… n valea lui natal‘
n codrii plini de umbr‘, pin r~pe ce s-afund240 M. Eminescu

Unde izvoarele-albe murmure dulci esal‘
§i scap‘r argintoase lovindu-se de prund.
Ar vrea ca s‘ revad‘ colibele de paie
Dormind cuiburi de vultur pe st~nci, ce se pr‘valC~nd luna pintre nouri, regina cea b‘laie,Se ridicˆ pin codrii din fruntea unui deal —
S‘ aib-ar vrea colib‘ de trestii mititic‘
n ea un pat de sc~nduri, mu[chi verde drept covorDin pragu-i s‘ se uite la munte cum s-ardic‘Cu fruntea lui cea stearp‘ v~r~ndu-se \n nori.
Ar vrea s‘ r‘t‘ceasc‘ c~mpii \nfloritoare
Unde ale lui zile din raze le-a ]esut.Unde-nv‘]ˆ din r~uri murmurul de-nc~ntare§i pricepea din codri misterul lor t‘cut.
O bab‘, ce at~tea pove[ti, pe c~te fuse
De l~n‘ ce torsese, [tia — l-a \nv‘]atS‘ t~lcuiasc‘ graiul [-a p‘s‘rilor spuse§i murmura cuminte a r~ului curat.
n curgerea de ape, pe-a frunzelor sunare
n dulcile-nmiitul al p‘s‘rilor grain murmurul de viespii, ce-n mii de chilioare[i zidesc mon~stire de cear‘ pentru trai.
De sp~nzur‘ pin ramuri de s‘lcii argintoase
O-mp‘r‘]ie-ntreag‘-ntr-un cuib leg‘n‘tor —A firii dulce limb‘, de el era-n]eleas‘§i \l umplea de c~ntec, cum \l umplea de dor.
Visa copilul… Fruntea-i de-o st~nc‘ rezimat‘
Privea uimit \n r~ul ce spumegˆ amar§i asv~rlea vo piatr‘ \n apa-nvolburat‘R~dea, c~nta degeaba — pl~ngea chiar \n z‘dar.241 Versuri lirice

Vedea \n zarea v‘ii nuci mari cu frunza lat‘
§-o lume de flori albe pe [iruri de cire[i§i iarba de pe paji[ti e moale-amestecat‘Cu flori glabene [-albe, p-ici colo de m‘cie[i.
Pelinii suri c-argintul cu dulcile miroase
mplu adormitoare tot aerul cel caldVi[ini-s cu crengi grele de boabe-ntunecoaseLanul c‘l‘tore[te cu valuri de smarald.
A ierburilor spice stau sure-verzi \n soare,
Crescute-ajung la br~ul unei copile. LinPin iarba mare trece, [-aminte lu‘toarePlive[te flori de aur [i fire de pelin.
Cunun‘-[i \mplete[te [i-o-ncaier‘ s‘lbatec
n pletele \mflate, \n p‘rul \nc~lcit§i ochi-i r~d \n capu-i, [i fa]a-i j‘ratec —A lanurilor z~n‘ cu chip frumos, r‘stit.
§-apoi \n codru trece [i c~nt‘ doina drag‘
S‘lbatec este glasu-i, r‘stit, copil‘ros,El sun‘-n codrul verde, \n lumea lui \ntreag‘Albele ei picioare \ndoaie flori pe jos.
Ah! de a[ fi — ea strig‘ — o pas‘re m‘iastr‘
Cu penele de aur, ca p‘s‘rile-n raiLa s~nta Joi m-a[ duce [-a[ bate \n fereastr‘Cu ciocul — [i i-a[ zice cu rug‘torul grai
S‘-mi deie un m‘r, \n care \nchis s‘ fie-o lume
Palat de-argint \n lunci [i-n codrii \nfundat§-un f‘t-frumos de mire, \nalt cu dulce numeDin s~nge [i din lapte — ficior de \mp‘rat.
Ea c~nt‘ [i pocne[te \n crengi c-o varg‘ lung‘ —
O ploaie de flori albe se scutur‘ pe eaUn flutur ro[ [i v~n‘t se-nal]‘, ea-l alung‘De pasu-i crengi se-ndoaie [i glasu-i r‘sunˆ…242 M. Eminescu

Apoi [i-aduse aminte — era o zi frumoas‘,
El s-a trezit \n lunc‘ sub ochii ei de foc,Ea p‘ru-[i d‘-ntr-o parte din fa]a ru[inoas‘[i pleca ochii timizi, [i el a stat pe loc.
Ce s-a-nt~mplat de-atuncea nu vrea s‘ ]ie minte.
Destul c‘ nu mai este — [i chipul ei cel bl~nd,Surisul ei cel timid [i ochiul ei cuminteSunt duse f‘r‘ urm‘ de pe acest p‘m~nt.
S-a stins. De-aceea \ns‘ el ar vrea \nc-odat‘
S‘ vad‘ lunca verde, valea pierdut‘-n floriUnde ades de bra]u-i \n noaptea \nstelat‘§edea pe st~nca stearp‘ spuindu-i ghicitori.
Da, ghicitori… enigme. Ah! ce [tia pe-atunce
De-a vie]ii grea enigm‘, de anii furtuno[i?n lacu-ad~nc [i neted din mijlocu-unei lunceEl vedea zine albe cu p‘rul de-aur ro[.
§i trestia cea nalt‘ de vuia-n v~nt mai tare
El asculta la glasu-i ca ni[te basme dulciC~nd ra]ele s‘lbatice \ncre]eau apa clar‘Sc‘ld~ndu-se pin papuri cu ciucal‘i de fulgi.
ÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉ
Trecur‘ ani. E noapte. n camera bogat‘
Pe-un pat alb ca z‘pada un \nger sta m‘re]O candel‘ de aur c-un punct de foc arat‘Pin luminoasa umbr‘ tablouri pe p‘re]i.
Culcat‘ jum‘tate copila cu triste]‘
Suride. Plete lunge [i blonde-cenu[iiCad moale pe-albe perini. Iar buzele ei cre]eSurid……….tr‘d~nd din]i argin]ii
÷
Ochi suri [i mari iar fa]a-i de-acea albea]‘ sur‘Umed‘ ca surfa]a unui m‘rg‘ritarÉ243 Versuri lirice

Pe bra]e de zapad‘, pe sini-i albi se fur‘
C~te o raz‘ slab‘ din punctul cel avar.
Picioarele ei mice ating covorul moale
Chinuind papucei de-atlas cari stau jos…L-a patului ei m‘rgini, cu fruntea n-a ei poaleE \n genunche d~nsul … Amar [i-ntunecos.
Sub umeri-unei-fe]e, ca marmura de pal‘
Sunt umbrele-ntrist‘rii vinete [i ad~nci,n ochii mari [i negri profunda-le-ndoial‘Abia pot s-o ascund‘ sub genele lor lungi.
§i m~na-i tremur~nd‘ bo]e[te \nvoluntar‘
Gazu-argintos din haina, din cre]i ce se de[irn jurul gurei sale e o tr‘sur‘-amar‘§i o zimbire crud‘ pe buzele-i sub]iri.
Nu te iubesc? zici crudo — ce zici \]i pare-o [ag‘…
Nu te iubesc at~ta c~t [tiu ca s‘ iubesc,S‘ r‘scolesc cu bra]ul oceanele ce-alearg‘,S‘ storc avar din ele am‘r‘ciunea-ntreag‘§i \ntr-o pic‘tur‘ s-o beau… s‘ nebunesc?
O vrei?… Spre-a crea unul din visurile tale
A[ trebui s‘ fiu eu de trei ori Dumnezeu,A[ trebui s‘ turbur a firei lung‘ cale,§i-n clipa mea — ce secoli ai veciniciei saleAbia putur-a face, aceea s‘ fac eu.
Nisipul din pustie pot s‘-l arunc c-o m~n‘
n cer — [i d~nsul negru de[ert s‘ fie iar?Ca sus p‘m~nt s‘ fie \ntins f‘r‘ lumin‘§i negru f‘r‘ stele, ca globu-ne de tin‘§i ale lui \ntinderi, cu g~ndu-mi s‘ le ar.
Iar jos s‘ cobor m~ndra a cerului gr‘din‘
Cu sori n‘l]a]i pe lugeri, cu lune-n crenge verzi244 M. Eminescu

Iar tu s‘ treci, un \nger… \ncins‘ cu lumin‘
§i \n a ta privire eu min]ile s‘-mi pierz.
Putere-a[ eu cu g~ndu-mi s-ardic insule-n floare
A c‘ror st~nci s‘ c~nte plec~ndu-se pe valDin v~nturi s‘ fac nimfe cu sufletele clareCe-n aer leg‘nate, albastre [i u[oareS‘ treac‘ zimbitoare cu arfe de cristal.
§i tu c~nd ap‘rea-vei ziua s‘ par‘ noapte
Astfel de str‘lucit‘ s‘ fie fa]a tancet numai p~raie s‘ se uimeasc‘-n [oapteDin crengi de arbori m~ndri s‘ cad‘ rodii coapte§i pasul t‘u s‘ calce pe un covor de neˆ,
§i orce dulce idee ar trece-n fruntea-]i alb‘
Aievea s‘ se fac‘ cu ochii chiar v‘z~ndDe ai dori de stele albastre tu o salb‘A dimine]ii stele sub m~na ta cea alb‘S‘ se \n[ire tainic [i ziua \nvior~nd.
De ai dori \n g~ndu-]i tu un palat de ghea]‘…
S‘ se coboare Nordul cu mun]i-i plutitori§i v~nturi uria[e cu lungile lor bra]eS‘ suie st~nci pe st~nce… [-un munte s‘ \nha]eCu codri-i s‘-l a[eze drept cupol‘ din nori.
De-ai vrea ca m‘ri s‘ sece, pustii s‘ inundeze
Oceane s‘ devie lungi [i-nstelate v‘iCu [ir de st~nci, cu codri, cu \nflorite leseDumbrave [i gr‘dine cu poamele alese§i-n locuri t‘inuite cu calde [i dulci b‘i.
§i de-ai muri, iubito, c‘ci contra mor]ii n-are
Nici Dumnezeu putere… atuncea cu amarA[ stinge c-o g~ndire sistemele solareA[ gr‘m‘di din ele o piramid‘ marePuind \n ea a vie]i-mi frumos m‘rg‘ritar :245 Versuri lirice

Figura ta de marmur —. §i-n noaptea cea pustie
n caos f‘r‘ stele, \n vecinicul nimicM-a[ arunca \n doliu s‘ cad o vecinicieu via]a mea sf‘rmat‘ de-o lung‘ nebunieEtern, etern cu doru-mi de[ertul s‘-l despic.
§i dac‘ vreodat‘ lumea dezl‘n]uit‘
Ar reintra \n via]‘ [i-n vechile ei legiFiin]ele ei nou‘ cu mintea lor uimit‘Cometul urm‘reasc‘ \n calea lui gre[it‘Nelini[tind \n zboru-i evii vecii-ntregi.
§-acel comet puternic cu coama lui zburlit‘,
Ce exilat din ceruri e prin blestemul s‘uEtern-anomalie \n lumea lini[tit‘Zbur~nd cu-a lui durere, ad~nc‘-neghicit‘
Acela s‘ fiu eu!
Nu-i asta… zise d~nsa — nu m‘-n]elegi, iubite.
Prin pletele lui negre ea-[i strecur‘ ad~ncM~nu]ele-i de cear‘ — Sunt taine neghiciteCe nu le pot pricepe, de[i le simt — [i pl~ng!
Nu este-a[a c‘-n ochi-]i tr‘ie[te o veche vin‘
C‘ e-o durere veche \n vorbele-]i ce-ascult?n inima-]i e-o parte cu totului str‘in‘,Este ceva \n tine — ce-i mort demult, demult.
SURORI
O ginga[ copil de rege c~nd \n haina-]i \nfoiat‘
Treci \n faetonu-]i m~ndru… se ml‘die nalta-]i poz‘ Cum din frunzele-nfoiate r~de un boboc de roz‘Ce frumoas‘ treci prin lume de-ar‘tarea-]i luminat‘.
Ochii t‘i cei mari [i negri str‘lucesc de-o jun‘ via]‘
Fa]a-]i marmur‘ lovit‘ de r‘sfr~ngerea-aurorei,246 M. Eminescu

P‘rul t‘u negru [i luciu lin \n respirarea borii
n cununa lui de roze albe s-\mfl‘ [i se-ncrea]‘.
§ase cai l-a ta tr‘sur‘ zbor pin vuietul mul]imei
Cari cu c‘ciule-n m~n‘ [i cu gurile c‘scateSaluteaz‘-n a ei cale p‘m~nteasc‘ zeitate.Tu sur~zi. Te sim]i n‘scut‘ spre fericea omenimei.
To]i o [tiu asta, c‘ci bun‘ zic c‘ e[ti dulce copil‘,
C‘ un ochi nu s-urc‘-n lacrimi \nspre tine \n z‘dar§i ades c~nd noaptea pune ochiol lumei otar,Ne[tiut‘ cau]i praguri, scunde, vrednice de mil‘.
Dar deodat‘ \n mul]ime, tu opre[ti ochiul t‘u mare
De-o idee dureroas‘ al t‘u suflet e cuprins…Spune \nger, ce durere al t‘u suflet a atinsDe s-a-ntunecat deodat-a ta privire r~z‘toare.
O femeie din mul]ime a-n‘l]at cu nep‘sare
Ochiul ei cel trist [i rece, fa]a-i jun-ad~nc p‘lit‘,Una din acele fiin]e, cu ad~nc dispre] privit‘Din pierzarea ei [-arunc‘ ochiul bolnav, negru, mare.
F‘r‘ de nici o speran]‘ curge via]a-i otr‘vit‘
De etern‘ remu[care, de dispre], de s‘r‘cie,Nici o raz‘ de iubire \n via]a ei pustiePur ce e, nu se atinge de-a ei frunte umilit‘.
Pata ei i-nchide pragul milei [i a \ndur‘rei
Chiar comp‘timirea goal‘, ce nimica nu pretinde,Se \ntoarce de la d~nsa — de la cea care se vinde,nainte-i [i-nd‘r‘tu-i mute-s u[ile sper‘rii.
Tu? Unde te-apropii, codrul se preface \n gr‘din‘,
ntristarea -n bucurie, bucuria-n fericire,Secolii coroanei tale cu regala str‘lucirePot s-ardice gr~u din piatr‘ [i palate din ruin‘.247 Versuri lirice

Ea? N‘scut‘ \n c‘mara unei s‘r‘cii obscure
§i obscene; niciodat‘ glasul bl~nd al rug‘ciunei,Mila mamei, voia tatei n-a-ndrumat sufletu-i june.Pe-a pierz‘rii c‘i ei \n[ii o-ndreptar‘ [-o v~ndur‘.
n inima ei de mic‘ sem‘nat-a fost icoana
A corup]iei ad~nce… nici o raz‘ de virtute,Nici un s~mbure d-iubire. L‘comiei cei astuteUnei mame desfr~nate victim‘ c‘zu… S‘rmana!
Da, da! De trei ori s‘rmana, c‘ci cu toat-a ei c‘dere
F‘r‘ de m‘sur‘-n lume… [i cu toat‘ desperareaF‘r‘ de m‘sur‘-n suflet… ea e bun‘… ochiu-i arePentru orice neferice lacrimi, mil‘ [i durere.
Ea de to]i dispre]uit‘, e \n stare s‘ se-nchine
La vederea-unei copile, ce-n biseric‘ se duceAr ruga ca s‘ n-o uite-n \nchinarea ei cea dulce§i ar vrea ca s‘-i s‘rute pentru-o vorb‘-ale ei m~ne.
Cu o fa]‘ aspr‘, rece, mul]umita ea respinge
A s‘rmanului ce-ajut‘. Al ei ochi, pare c‘-ntreab‘:Merit [i eumul]‘mire?… §i-ntinz~ndu-i m~na slab‘
Ea \i d‘ tot, tot ce are, — [i el r~de c~nd \l pl~nge.
n biseric‘ de intr‘ candelele aurie
Pentru ea-s nep‘s‘toare… Alb‘ ca p‘retele la eleEa se uit‘… Numa apas‘ b‘taia inimei greleAr pl~nge?… ah lumea-ar zice cum c‘ este f‘]‘rie.
De aceea doar cu m~na a ei inim‘ [-apas‘
Cum o doare… §i nimica… nici un mod nu-i de sc‘parend‘r‘tu-i desperare [i-nainte-i desperare,Nici un ochi nu se abate l-a ei via]‘-ntunecoas‘.
O Doamne!g~nde[te-n sine, cei ce-azv~rl cu pietre-n mine
Cum c‘ drept [i bun veghezi tu zic asupra tuturorÉ248 M. Eminescu

Vars-o raz‘, numai una din eternul t‘u amor
ntr-a sufletului noapte [i \n inima-mi de tin‘!
Pulbere-s f‘r- de voin]‘, inima mea pustiit‘
Ah! nimic nu e de vin‘ la cumplita mea via]‘Nici nu o sim]eam \n mine, c~nd am fost dus‘ de bra]‘Pe aceˆ cale pierdut‘, ne-nturnat‘, p~ng‘rit‘.
Un pictor cu fruntea mare, ce un univers ascunde
C‘rui de model serve[te ea de-o Venere antic‘,La privirea ei m‘rea]‘, lui din m~ni penelu-i pic‘:Unde-am mai v‘zut — el zise — chipul t‘u Madona, unde?
Doar \n fruntea mea?… Frumoas‘ ea era [i cu uimire
S-apropie el de d~nsa… un copil. Cu dinadinsul
El i-ofer‘-a lui iubire… Rece ea privi la d~nsulDe[i se topea-n dorirea-i sufletul de fericire.
Sunt c‘zut‘… g~ndi d~nsa… nimeni nu s-uit‘ la mine
§-a[ avea dreptate-acuma \n pr‘pastia-mi de-a tragePe orce om…Pe cei ce ur‘sc, da!…Dar ‘st cap cu visuri drageCu g~ndirile-i m‘re]e…? Ah! las‘ s‘ mor mai bine,
nviind p~nza cea goal‘ c-umbra g~ndurilor sale
Va uita cur~nd pe-acea ce cu-amoru-i o \mbieMerit s‘-i leg via]a sf~nt‘ de-un moment de nerozie…Binecuv~ntat‘ fie dulcea ochiului t‘u jale!
Astfel este ea… ca tine! Totu[i c~nd tu treci cu fal‘
mprejur, nainte-n urm‘-]i ur‘ri lungi, fe]e senine…Ea? [uieru-unui nemernic, r~sul fetelor b‘tr~ne…Ar‘t~nd nep‘s‘toare… dar fiind at~t de pal‘.
De-ai muri — ucis‘ doar‘ de a florilor miroase
Ca de marmur‘ un \nger, \n mijlocul domei nalte,Pe un catafalc depus‘, un popor ar pl~nge-ncalteDup‘ sufletu-unui \nger, dup‘ sf~nta cea frumoas‘.249 Versuri lirice

Ea? de se va surpˆ moart‘ \ntr-o noapte de be]ie
Prin ciocnirea de p‘hare [i prin dan]uri desfr~nate,Care par at~t de veseli — [i-s at~t de desperate!De-a muri, nici chiar \n moarte lini[te nu va s‘-i fie.
Nu — nici maiestatea mor]ii nu sfin]e[te pe s‘rac.
Poate c‘ scheletul, care a purtat ast‘-avu]ieDe frumse]‘ [i durere… preparat d-anatomieVa face-un pedant dintr-\nsul. §i \n urm‘ \ntr-un sac
Va fi aruncat \n groapa cea comun‘. O sc~nteie,
De a c‘reia via]‘ n-a \ntrebat \n lume nime!…§i sunt milioane de-oameni, cari-n trista omenimeAu mai tot aceea[i soarte. Ce de pl~ns, ce trist-idee!
S‘m‘na]i cu toate astea… e aceea[i fa]‘ bl~nd‘,
Ochii negri sunt aceea[i, p‘rul, bra]ul [i statura…E un joc, o ironie, ce-nt~mplarea [i naturaA creat… sau este o noim‘ \n ‘st doliu, mai profund‘ ?
Cine [tii de nu ]i-i sor‘… Dac‘-n nop]i de r‘t‘cire
nsu[i tat‘l t‘u c‘lcat-a peste pragul deprav‘rii§i-un moment obscur n‘scut-a ast‘ fiic‘ a dureriiCe r‘spundere-are-n lume-a[a numita fericire.
Poate c‘ prin s~nge este mai aproape de-al t‘u s~nge
Dec~t orice om \n lume… §i c~nd cuge]i c‘-nt~mplareaLesne-ar fi putut pe tine s‘ te nasc‘-n depravare
§i pe ea-n leag‘n de aur… sufletu-n tine se str~nge.
CUM UNIVERSU-N STELEÉ
Cum universu-n stele iube[te noaptea clar‘,
Cu toate-a mele g~nduri astfel eu te-am iubit,C~nd am plecat eu fruntea cu-a g~ndului povar‘Pe s~nu-]i s‘ se-nchid‘ de lume ostenit.250 M. Eminescu

Sim]ii atunci puternic cum lumea toat‘-n mine
Se mi[c‘, cum se-ndoaie a m‘rii ape-ntregi§i-n fruntea mea oglind‘ a lumilor senine,Aveam g~ndiri de preot [i-aveam puteri de regi.
Dar ca pe-un m‘r cu vierme mi-ai omor~t sim]irea
n goana lumei oarbe, pe strada \n noroi.De-atunci m‘-ntreb cum oare de m-a-n[elat privirea,Cum s-a putut ca-n lumea asta s‘ ne iubim… noi?
Ast‘zi inima-mi este o r‘d‘cin-uscat‘,
G~ndirea mea o toamn‘ ca g~ndul unui mort,Sunt ca un imperator cu fruntea devastat‘:Demult nu [tiu nimic de imperiul ce-l port.
AM PUS SOFA LA FEREASTŒ
Am pus sofa la fereast‘ —
Luna trece blond‘-trist‘,Stele curg str‘lucitoare —M~ndra capu-n m~ni [i-ascunde.
§i-apoi [i-l ascunde-n perini,
ntr-un col] al sofei ro[ii;Aurul moale se desface,Curge pe grumazul alb.
§i de ce-[i ascunde fa]a
Dulce, jun‘, fericit‘, —Oh, ar vrea s‘ r~d‘ de bucurieF‘r‘ ca s-o v‘d [i eu.
Luna-n patul ei de nouri
Albi, s-ascunde s‘ se culce,P‘ru-n cap eu i-l \ncaier§i-i s‘rut m~nu]a dulce.251 Versuri lirice

Stele curg \ncet la vale,
Aerul moale sc~nteiaz‘§i ea ochii plini de lacrimi§i-i \nchide [i viseaz‘.
De-um‘r alb \mi razim fruntea,
Zic pu]in [i mult privesc,Inima \n mine cre[teDe un dor supraceresc.
Tremur‘ talia dulce
Str~ns de bra]ul meu cuprins‘,Ea se ap‘r‘,-mi cuprindeG~tul — m‘ s‘rut‘, r~de.
§i nimica nu mai zice.
E at~t de fericit‘ —Sunt at~t de fericit!Luna trece lini[tit‘.
CERE·I CNTURI DE IUBIRE
Cere]i c~nturi de iubire:
Niciodat‘ n-am iubit — Vesel c~nt de fericire? Fost-am eudoar fericit?
Nu, de c~nd eu sunt \n lume
Nimeni, nimeni pe p‘m~nt N-a z~mbit l-a mele glume, N- ascultat al meu cuv~nt.
Nu, de c~nd eu sunt pe lume,
Fericirea n-am b‘ut; De r~deam cu veselie, Eu \n veci m-am pref‘cut.252 M. Eminescu

Am \ntors apoi cojocul
C~nd iubirii mi -s-ofereau; Le-am fugit — [i r~sul, jocul, Cu m~ndrie le-am respins.
Plin de nevinov‘]ie
n aceia tineri ani, Eu primeam cu bucurie Tot ce s-ar fi oferit.
Ast‘zi ea m‘ \nconjoar‘,
Ast‘zi eu blest‘m [i fug. A mea inim‘ fecioar‘ N-a primit. — Azi nu voi jug.
*
Ah, odat orice femeie
Mie-un \nger se p‘rea, Pe-ori[icare-a[ fi iubit-o, Ce primea iubirea mea.
Dar vai! cine-o s‘ se uite
La copilul cel ciudat Cu-a lui plete lungi zburlite §i cu ochiul turburat?
Aveam spirit — dar prea fine
P‘reau glumele-mi la pro[ti. Cei b‘tr~ni credeau c‘ anii Le da drept s‘ nu m-asculte.
Ast‘zi, voi, femei, iubire
Mi-oferi]i — azi n-o voi eu. Azi b‘tr~ni cer aprobarea-mi, Vor s-asculte sfatul meu.253 Versuri lirice

Dar‘ ast‘zi cu m~ndrie
Eu nu voi s‘ le r‘spund. Ah! vor [ti ei vreodat‘ C~te lacrimi eu am pl~ns?
NTR—O LUME DE NEGURI…
ntr-o lume de neguri
Tr‘ie[te luminoasa umbr‘.Mai \nt~i sc‘ldat‘n ce]i eterne [i sure,ns‘, \ncet-\ncet,Razele mari a g~ndiriiNegurile albe p‘trund§i formeaz‘ un arc albastru,Clar senin \n jurul lui,Ce-a lui margini \[i g‘se[tentr-a negurilor cre]i§i-nainte, \nainteZboar‘ geniul de lumin‘.nd‘r‘tu-i pintre neguriA r‘mas un fluviu clarDe albastru senin aer.n dungi supte, \n cordeleDe argint, ele suspend‘Flutur‘ri [i cre]i \n caleaR~ului de-aer albastru,Ce de cale \i serve[teM~ndrului geniu [i naltAl luminei.
DIN BERLIN LA POTSDAM
Din Berlin la Potsdam merge
Drum de fier, precum se [tie.254 M. Eminescu

Dar‘ nu se [tie \nc‘
C-am luat bilet de-a trie,
C-am plecat de diminea]‘
Cu un taler [i doi gro[i…§i de g~t cu blonda Milly,C-ochi alba[tri, buze ro[i.
Zice Brahma, tata Brahma,
Cum c‘ lumea asta nu e Dec~t arderea-unei jertfentr-o vecinic‘ c‘]uie.
Am aprins [i eu luleaua
§i jertfesc lui tata Brahma,L~ng‘ mine-un [ip cu KŸmmel!§-o bucat‘ de p‘stram‘.
Zice Darwin, tata Darwin,
Cum c‘ omul e-o maimu]‘ —Am picior de maimu]oi,Milly-ns‘ de pisicu]‘.
§i m‘ urc \n tren cu grab‘
Cu o foame de balaur,ntre din]i o pip‘ lung‘,Subsuori pe Schopenhauer.
§-acum [uier‘ ma[ina.
Fumul pipei lin miroas‘,Sticla KŸmmel m‘ invit‘,Milly-mi r~de. — Ce-mi mai pas‘!
MBŒTRNIT E SUFLETUL DIN MINEÉ
mb‘tr~nit e sufletul din mine
Ca un bordei pustiu \n iarn‘ grea.255 Versuri lirice

Unde te-ai dus, pe cari c‘i str‘ine
O, tinere]‘, tinere]a mea!Suspine n-am — ah, de-a[ avea suspine,De-a[ avea lacrimi, pl~nge de-a[ putea!Durerea cea mai crud‘, cea mai mare,Afl~nd o form‘, afl‘ u[urare.
Nimic, nimic! C~ntarea sp‘im~ntat‘,
Popoare ce-o ridic la Dumnezeu.
Imnuri de glorii pe m‘rimi ce-mbat‘,Amorul bl~nd [i dulce glasul s‘u,Ah! toat‘ lumea este fermecat‘De umbra unui dor… [i numai euM‘ furi[ez o umbr‘ [i nu potS‘ scap de ea… de mine… [i de tot!
Oricine-a pl~ns [i spune c‘ ferice
n lume nu-i, acela e-un nebun.Ce [tie el ce sunt dureri c~nd ziceC‘-ntr-al lui suflet armonii r‘sun —C‘ci armonie-i orice pl~ns aice,E-o \mp‘care pl~nsul… e un bun.Cel ce nu poate pl~nge, acela [tieCe-i via]a moart‘, ce e moartea vie?
Acela are-ntr-\nsul gr‘m‘dit‘
Vecia-ntreag‘ de dureri [i chin,A ei m‘rime; ochiul nu s-a stins,n lacrimi s-o traduci [i \n venin.Icoane nu-s [i vorbe nu-s; n-apar‘M‘car aproape ce \nseamn‘…
÷O, ferici]i acei ce pot de form‘… ÷
V-aduce]i oare de-acei regi aminte,Ce-n piramide, al]ii \n pustiu,Morminte mari, urie[e[ti morminte,Un munte-ntreg le fu a lor sicriu?Durerea care nu g‘sea cuvinteAflat-a semne mari, care o [tiu.256 M. Eminescu

— Tu, tain‘ mut‘, de zidiri m‘rime —
Vorbesc dureri, ce nu pot s‘ suspine.
Ah, ce-i cuv~ntul, ce-i coloare, sunet,
Marmura ce-i, pentru ce noi sim]im?O coard‘-ad~nc‘ imiteze-un tunet,Un ah ! s‘ spuie cum ne chinuim.Nu, nu… §i fie forma c~t de nud‘,N-ajunge-n veci durerea noastr‘ crud‘.De bate-o inim‘ sub alba hain‘,
Abia se mi[c‘ cre]ii de om‘t.
Un semn c‘ sub ea se petrece-o tain‘,
C-un suflet e de groaz‘ sf~[iet.Un semn abia ce poate, ce distain‘Din chinul nostru vorbe ce ar‘t?Neputincioase sunt semnele-orcare …Ce-arat‘ fa]a m‘rei ce-i \n mare?O foaie scris‘ *** se cadeC-un ocean se mi[c‘, c-un imperiu arde.
Un cerc ce-i desemnat pe o h~rtie
S-arate ceea ce se mi[c‘-n cer,ncunjur~nd cu moartea ei pustie,P‘m~ntul greu cu a lui hemisfer,Care vuind se mi[c‘-n vecinicien jur de soare,-n ocean d-eter —§i toate astea \ntr-un cerc pe-o coal‘:M‘rimea lumei [i a firei fal‘.
Pe ce domnim?… pe cifre [i pe semne…
DE CE N-AFLŒM N MPLINIREAÉ
De ce n-afl‘m \n \mplinirea dorin]elor din ast‘ lume,
Acea sublim‘ fericire ce \nainte-i am visat,De ce \n cruda voluptate, de ce \ntr-un str‘lucit numeN-afli nimic — nimic din ceea ce-n ast‘ lume-ai c‘utat.257 Versuri lirice

Bacanta-]i d‘ corpul de neau‘, ochirea desperat‘, clar‘.
Ce p‘trunz~nd nervii din tine, de voluptate tremuri tu;S‘rutul ei poate fi dulce, cu toate-asta, gura-i e-amar‘,Nu-i dulce gura ce la mie nainte-]i li se prea d‘du!
§i gloria te chinuie[te — e un supliciu ce apas‘,
M‘rirea e ap‘s‘toare, ins˜mnia e plata ta;§i vinu-n loc s‘ lumineze a ta privire-ntunecoas‘Mai mult te face s‘ vezi r‘ul, micimile din lumea ta.
Nu \mplinirea cea aievea a celor ce dore[ti \n lume,
Numai dorin]a dup‘ ceva e tot ce-i dulce pe p‘m~nt;
Dorin]a, iubirea de fal‘, ambi]ia dup‘ un nume,mbletul dup‘ m‘rire: te fac numai mai fericit.
CNTEC DE NUNTŒ
Hochzeitlied de Goethe
Povestim [i c~nt‘m de-acel conte cu drag
Ce-odat locuit-a castelul,Azi c~nd un nepot al fericelui mo[neagl face pe \nsur‘]elul.Fusese acela \n sf~ntul r‘zboi,C-onoare luptase pin multe nevoi;De pe cal c~nd se dete \ntors \napoiG‘si cet‘]uia lui sus‘ —Dar slugile, averile dus‘.
Acum, con]i[orule, acas‘ c‘-mi e[ti…
Dar afli mai r‘u cele toate,C‘ci v~nturile trec neoprit prin fere[ti§i vin prin od‘ile toate.n noaptea de toamn‘ ce-ar fi de f‘cut?Ah! multe de-aceste mai r‘u le-am trecut.Vede-se-va m~ne ce-ar mai fi de f‘cut.Deci iute, \n luna b‘laie,n vechiul crevat [i \n paie.258 M. Eminescu

§i cum el de voie-i a[a a]ipea,
Sub pat se mi[ca ceva pare.Guzanul fo[neasc‘ oric~t [i va vrea…De-ar avea vo f‘rmioar‘, cum n-are!Dar iute!-un pitic se arat‘ deodatC-a lampei lumin‘ el e spi]elat.Cu mutra lui grav‘ de-orator \ncercatLa picioarele contelui vine,Ce nu doarme, s‘ doarm‘ voire-ar!
Permisu-ne-am noi s‘rb‘tori aici sus
De c~nd p‘r‘si[i aste sale.§i c~nd te credeam \ndeparte-nc‘ dus,G~ndeam s‘ petrecem \ncale,§i dac‘ dai voie [i nu te \nfriciPetrece-or \n gur‘-\ndem~n‘, pitici,N-onoarea miresei bogate [i mici.Iar contele-n visu-i r‘spunde:Servi]i-v‘ numai orunde.
§i ies trei c‘l‘ri ce se mi[c‘ u[or,
Ei st‘tuse sub pat p~n-aice,Le-urmeaz‘ un cor c~nt‘tor-sun‘torDe chipuri posace [i mice.§i car dup‘ car ce-s cu toate de r~ndDe-]i trece vederea [-auzul v‘z~nd,Cum este-n castelele regilor r~nd.n c‘ru]a aurit‘ \n fineMireasa cu oaspe]ii vine.
§-alearg‘ cu to]ii acuma-n galop
S‘-[i aleag‘ \n sal‘ loc[orul.La-nv~rtit [i la val] [i la veselul hop[i alege oricare odorul.§-acum ]iuie, scripc‘ie, sun zur‘ind,Se rotesc [i fo[nesc, [u[‘iesc [f~r~ind,·ist‘iesc, po[p‘iesc, [opotesc, zb~r~ind.Con]i[orul prive[te [i sigurEl crede c‘ zace \n friguri.259 Versuri lirice

§-acum clappai [i dappai [i rappai, a[ea
De lai]i, scaune, mese.La masa cea mare oricare ar vreaS‘ stea l~ng‘ puicele-alese.§-aduc c~rn‘ciorii, jamboanele mici§i p‘s‘ri [i pe[ti [i fripture pitici§i vinul \nconjur‘ mesele mici,§i vuiesc, g‘l‘gesc p~n- disparentreag-ar‘tare-n c~ntare.
Vre]i ce s-a-nt~mplat mai departe s‘ zic.
S‘ tac‘-atunci zvon [i c~ntare:Ce-at~t de gentil el v‘zuse \n micI s-a dat [-a gustat el \n mare.§i tr~mbi]e, sunet, c~nt‘ri, t‘r‘boi§i c‘ru]i, c‘l‘re]i, de mireas‘ convoi,Ei vin [i s-ar‘t [i se pleac‘ la noi:Oameni mul]i [i-n voia lor bun‘ —A[a fu [i va fi totdeun‘.
A FOST ODAT-UN CNTŒRE·
A fost odat-un c~nt‘re],
Frumos [i sim]itor. C~ntat-a-ntr-un castel m‘re] La masa regelui.
Frumoas‘ fat‘ el avea,
Cum nu s-a pomenit, Cu ochi alba[tri r~z‘tori, Cu p‘rul aurit.
§i c~nt‘re]ul o iubi
§i sara prin gr‘dini C~nd luna tainic str‘luci I-o spuse tremur~nd.260 M. Eminescu

Ea-l ascult‘ [i-i zise-atunci
Cu glasul ap‘sat:
— n veci nu pot s‘ fiu a ta,
De n-‘i fi \mp‘rat.
§i el s-a dus [-a r‘scolit
Popoare, ]‘ri \ntregi, Sf‘rmat-a antice cet‘]i, Zdrobit-au m~ndri regi
§i i-au supus [i i-au silit
S‘-l aib‘ \mp‘rat. Unii d-iubire-l ascultau, Al]ii de fric‘ iar.
Atunci s-a dus colo, colo,
La cel castel m‘re], Unde ca luna-i str‘luci Amoru-ad~nc [i drag.
Dar vai! c~nd intr‘-n salele
M‘re]e, nalte, reci, Pe-un sarcofag \ntins v‘zu Copila ce-a iubit.
Ca ceara palid‘ era
§i, moale, p‘rul blond Sta resfirat, amestecat Cu aurul vergin.§i preo]i tainic murmurau Ad~nce rug‘ciuni §i clopote se auzeau Vuind \ncet [i lin.
,,At~t de mult am suferit
Dureri, m‘rirea grŽ §i astfel toate s-a sf~r[it §i-ntreb: de ce? de ce?Ò261 Versuri lirice

Ea auzise cum c‘ el
Murise-n b‘t‘lii §i de durere ea s-a stins Ca floarea-n vijelii.262 M. Eminescu

1874

MPŒRAT §I PROLETAR
Pe b‘nci de lemn, \n scunda tavern‘ mohor~t‘,
Unde p‘trunde ziua printre fere[ti murdare,Pe l~ng‘ mese lunge, st‘tea posomor~t‘,Cu fe]e-ntunecoase, o ceat‘ pribegit‘,Copii s‘raci [i sceptici ai plebei proletare.
Ah! — zise unul — spune]i c‘-i omul o lumin‘
Pe lumea asta plin‘ de-amaruri [i de chin?
Nici o sc~teie-ntr-\nsul nu-i candid‘ [i plin‘,Murdar‘ este raza-i ca globul cel de tin‘,Asupra c‘rui d~nsul domne[te pe deplin.
Spune]i-mi ce-i dreptatea? — Cei tari se \ngr‘dir‘
Cu-averea [i m‘rirea \n cercul lor de legi;Prin bunuri ce furar‘, \n veci vezi cum conspir‘Contra celor ce d~n[ii la lucru-i os~ndir‘§i le subjug‘ munca vie]ii lor \ntregi.
Unii plini de pl‘cere petrec a lor via]‘,
Trec zilele voioase [i orele sur~d.n cupe vin de ambr‘ — iarna gr‘dini, verdea]‘,Vara petreceri, Alpii cu frun]ile de ghea]‘ —Ei fac din noapte ziu‘ [-a zilei ochi \nchid.
Virtutea pentru d~n[ii ea nu exist‘. ns‘
V-o predic‘, c‘ci trebui s‘ fie bra]e tari,A statelor greoaie car‘ trebuie-mpinse§i trebuiesc luptate r‘zboaiele aprinse,C‘ci voimurind \n s~nge, ei pot s‘ fie mari.
§i flotele puternice [-armatele f‘loase,
Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor,§-acele milioane, ce \n gr‘mezi luxoaseSunt str~nse la bogatul, pe cel s‘rac apas‘,§i-s supte din sudoarea prostitului popor.264 M. Eminescu

Religia — o fraz‘ de d~n[ii inventat‘
Ca cu a ei putere s‘ v‘ aplece-n jug,C‘ci de-ar lipsi din inimi speran]a de r‘splat‘,Dup‘ ce-amar muncir‘]i mizeri via]a toat‘,A]i mai purta os~nda ca vita de la plug?
Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
§i v-a f‘cut s‘ crede]i c‘ ve]i fi r‘spl‘ti]i…Nu! moartea cu via]a a stins toat‘ pl‘cerea —Cel ce \n ast‘ lume a dus numai durereaNimic n-are dincolo, c‘ci mor]i sunt cei muri]i.
Minciuni [i fraze-i totul ce statele sus]ine,
Nu-i ordinea fireasc‘ ce ei a fi sus]in;Averea s‘ le aperi, m‘rirea [-a lor bine,Ei bra]ul t‘u \narm‘ ca s‘ love[ti \n tine,§i pe voi contra voastr‘ la lupt‘ ei v‘ m~n.
De ce s‘ fi]i voi sclavii milioanelor nefaste,
Voi, ce din munca voastr‘ abia pute]i tr‘i?De ce boala [i moartea s‘ fie partea voastr‘,C~nd ei \n bog‘]ia cea splendid‘ [i vast‘Petrec ca [i \n ceruri, n-au timp nici de-a muri?
De ce uita]i c‘-n voi e [i num‘r [i putere?
C~nd vre]i, pute]i prea lesne p‘m~ntul s‘-mp‘r]i]i.Nu le mai face]i ziduri unde s‘-nchid-avere,Pe voi unde s‘-nchid‘, c~nd \mpin[i de durereVe]i crede c-ave]i dreptul [i voi ca s‘ tr‘i]i.
Ei \ngr‘di]i de lege, pl‘cerilor se las‘,
§i sucul cel mai dulce p‘m~ntului i-l sug;Ei cheam‘-n voluptatea orgiei zgomotoaseDe instrumente oarbe a voastre fiici frumoase;Frumse]ile-ne tineri b‘tr~nii lor distrug.
§i de-ntreba]i atuncea, vou‘ ce v‘ r‘m~ne?
Munca, din care d~n[ii se-mbat‘ \n pl‘ceri,Robia via]a toat‘, lacrimi pe-o neagr‘ p~ne,265 Versuri lirice

Copilelor p‘tate mizeria-n ru[ine…
Ei tot [i voi nimica; ei cerul, voi dureri!
De lege n-au nevoie — virtutea e u[oar‘
C~nd ai ce-]i trebuie[te… Iar legi sunt pentru voi,
Vou‘ v‘ pune lege, pedepse v‘ m‘soar‘C~nd m~na v-o \ntinde]i la bunuri z~mbitoare,C‘ci nu-i iertat nici bra]ul teribilei nevoi.
Zdrobi]i or~nduiala cea crud‘ [i nedreapt‘,
Ce lumea o \mparte \n mizeri [i boga]i!Atunci c~nd dup‘ moarte r‘splat‘ nu v-a[teapt‘,
Face]i ca-n ast‘ lume s‘ aib‘ parte dreapt‘,Egal‘ fiecare, [i s‘ tr‘im ca fra]i!
Sf‘rma]i statuia goal‘ a Venerei antice,
Arde]i acele p~nze cu corpuri de ninsori;Ele st~rnesc \n suflet ideea nefericeA perfec]iei umane [i ele fac s‘ picen ghearele uzurei copile din popor!
Sf‘rma]i tot ce a]~]‘ inima lor bolnav‘,
Sf‘rma]i palate, temple, ce crimele ascund,Zv~rli]i statui de tirani \n foc, s‘ curg‘ lav‘,S‘ spele de pe pietre p~n‘ [i urma sclav‘Celor ce le urmeaz‘ p~n-la al lumii fund!
Sf‘rma]i tot ce arat‘ m~ndrie [i avere,
O! dezbr‘ca]i via]a de haina-i de granit,De purpur‘, de aur, de lacrimi, de ur~t —S‘ fie un vis numai, s‘ fie o p‘rere.Ce f‘r-de patimi trece \n timpul nesf~r[it.
Zidi]i din d‘rm‘ture gigantici piramide
Ca un memento mori pe al istoriei plan:
Aceasta este arta ce sufletu-]i deschideNaintea veciniciei, nu corpul gol ce r~deCu mutra de v~ndut‘, cu ochi vil [i viclean.266 M. Eminescu

O! aduce]i potopul, destul voi a[teptar‘]i
Ca s‘ vede]i ce bine prin bine o s‘ iasÕ:Nimic… Locul hienei \l lu‘ cel vorbare],Locul cruzimii vechie, cel lins [i pizm‘tare].Formele se schimbar‘, dar r‘ul a r‘mas.
Atunci v‘ ve]i \ntoarce la vremile-aurite.
Ce mitele albastre ni le [optesc ades,Pl‘cerile egale egal vor fi-mp‘r]ite,Chiar moartea c~nd va stinge lampa vie]ii finiteVi s-a p‘rea un \nger cu p‘rul blond [i des.
Atunci ve]i muri lesne f‘r‘ de-amar [i grij‘,
Feciorii or tr‘i-n lume cum voi a]i vie]uit,Chiar clopotul n-a pl~nge cu limba lui de spij‘Pentru acel de care norocul avu grij‘;Nimeni de-a pl~nge n-are, el traiul [i-a tr‘it.
§i boale ce mizeria [-averea nefireasc‘
Le nasc \n oameni, toate cu-ncetul s-or topi,Va cre[te tot ce-n lume este menit s‘ creasc‘,Va bea p~n-\n fund cupa, p~n-va vrea s-o zdrobeasc‘,C‘ci va muri c~nd nu va avea la ce tr‘i.
ÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉ
Pe malurile Senei, \n faeton de gal‘,
Cezarul trece palid, \n g~nduri ad~ncit;Al undelor greu vuiet, vuirea \n granitA sute d-echipajuri, g~ndirea-i n-o \n[al‘;Poporul loc \i face t‘cut [i umilit.
Z~mbirea lui de[teapt‘, ad~nc‘ [i t‘cut‘,
Privirea-i ce cite[te \n suflete-omene[ti,§i m~na-i care poart‘ destinele lume[ti,Cea grup‘ zdren]uit‘ \n cale-i o salut‘.M‘rirea-i e \n tain‘ legat‘ de ace[ti .267 Versuri lirice

Convins ca voi el este-n n‘l]imea-i solitar‘
Lipsit‘ de iubire, cum c‘ principiul r‘u,Nedreptul [i minciuna al lumii duce fr~u;Istoria uman‘ \n veci se desf‘[oar‘.Povestea-i a ciocanului ce cade pe il‘u.
§i el — el v~rful m~ndru al celor ce apas‘ —
Salut‘-n a lui cale pe-ap‘r‘torul mut.De a]i lipsi din lume, voi cauza-ntunecoas‘De r‘sturn‘ri m‘re]e, m‘rirea-i radioas‘,Cezarul, chiar cezarul demult ar fi c‘zut.
Cu ale voastre umbre nimica crez‘toare.
Cu z~mbetu-v‘ rece, de mil‘ p‘r‘sit.Cu mintea de dreptate [i bine r~z‘toare,Cu umbra voastr‘ numai, puteri \ngrozitoare,La jugu-i el sile[te pe cei ce l-au ur~t.
ÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉ
Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scald‘,
Turnuri ca facle negre tr‘snesc arz~nd \n v~nt —Prin limbile de flac‘ri, ce-n valuri se fr‘m~nt,R‘cnete, vuiet de-arme p‘trund marea cea cald‘,Evul e un cadavru — Paris al lui morm~nt.
Pe stradele-ncru[ite de flac‘ri orbitoare,
Sui]i pe baricade de bulg‘ri de granit,Se mi[c batalioane a plebei proletare,Cu cu[me frigiene [i arme lucitoare,§i clopote de-alarm‘ r‘sun‘ r‘gu[it.
Ca marmura de albe, ca ea nep‘s‘toare,
Prin aerul cel ro[u femei trec cu-arme-n bra],Cu p‘r bogat [i negru ce pe-umeri se coboar‘§i s~nii lor acop‘r — e ur‘ [i turbaren ochii lor cei negri, ad~nci [i despera]i.268 M. Eminescu

O! lupt‘-te-nv‘lit‘ \n pletele-]i bogate,
Eroic este ast‘zi copilul cel pierdut!C‘ci flamura cea ro[‘ cu umbra-i de dreptateSfin]e[te-a ta via]‘ de tin‘ [i p‘cate;Nu! nu e[ti tu de vin‘, ci cei ce te-au v~ndut!
ÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉ
Sc~nteie marea lin‘, [i placele ei sure
Se mi[c una pe alta ca p‘turi de cristalPrin lunce pr‘v‘lite; din tainica p‘dureApare luna mare c~mpiilor azure,mpl~ndu-le cu ochiul ei m~ndru, triumfal.
Pe undele \ncete \[i mi[c‘ leg‘nate
Cor‘bii \nvechite scheletele de lemn;Trec~nd \ncet ca umbre — ]in p~nzele umflaten fa]a lunei, care prin ele-atunci str‘bate,§i-n roat‘ de foc galben st‘ fa]a-i ca un semn.
Pe maluri zdrumicate de aiurirea m‘rii
Cezaru-nc‘ vegheaz‘ la trunchiul cel plecatAl salciei pletoase — [i-ntinse-a apei ariin cercuri fulger~nde se pleac‘ lin sufl‘riiA zefirului nop]ii [i sun‘ caden]at.
i pare c‘ prin aer \n noaptea \nstelat‘,
C‘lc~nd pe v~rf de codri, pe-a apelor m‘riri,Trecea cu barba alb‘ — pe fruntea-ntunecat‘Cununa cea de paie \i at~rna uscat‘ —
Mo[neagul rege Lear.
Uimit privea cezarul la umbra cea din nouri,
Prin cre]i ai c‘rei stele lin tremur~nd transpar,I se deschide-n minte tot sensul din tablouriA vie]ii sclipitoare… A popoarelor ecouriPar glasuri ce \mbrac‘ o lume de amar:
,,n orice om o lume \[i face \ncercarea,
B‘tr~nul Demiurgos se opinte[te-n van;269 Versuri lirice

n orice minte lumea \[i pune \ntrebarea
Din nou: de unde vine [i unde merge floareaDorin]elor obscure s‘dite \n noian?
Al lumii-ntregul s~mbur, dorin]a-i [i m‘rirea,
n inima oric‘rui i-ascuns [i tr‘itor,Zv~rlire hazardat‘, cum pomu-n \nfloriren orice floare-ncearc‘ \ntreag‘ a sa fire,Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor.
Astfel umana road‘ \n calea ei \nghea]‘,
Se pietrific‘ unul \n sclav, altu-mp‘rat,Acoperind cu noime s‘rmana lui via]‘§i ar‘t~nd la soare-a mizeriei lui fa]‘ —Fa]a — c‘ci \n]elesul i-acela[i la to]i dat.
n veci acelea[i doruri mascate cu-alt‘ hain‘,
§i-n toat‘ omenirea \n veci acela[i om —n multe forme-apare a vie]ii crud‘ tain‘,Pe to]i ea \i \n[eal‘, la nime se distain‘,Dorin]i nem‘rginite plant~nd \ntr-un atom.
C~nd [tii c‘ visu-acesta cu moarte se sf~r[e[te,
C‘-n urm‘-]i r‘m~n toate astfel cum sunt, de dregiOric~t ai drege-n lume — atunci te obose[teEterna alergare… [-un g~nd te-ademene[te:C‘ vis al mor]ii-eterne e via]a lumii-ntregiÒ .
(Convorbiri Literare , VIII, 9,1 decembrie 1874)
PUSTNICUL
Sala-mbr‘cat‘ cu-atlas alb ca neaua,
Cusut cu foi [i roze vi[inii, §i ceruit‘ str‘lucea podeaua Ca [i-aurit‘ sub lumine vii — 270 M. Eminescu

Lumini de-o cear‘ ca z‘haru — o steau‘,
Diamant topit pe-oricare din f‘clii. Argint e-n sal‘ [i de raze nins E aerul p‘truns de mari oglinzi.
Copile dulci ca \ngerii — virgine —
Prin sal‘ trec purt~nd cununi de flori; Ah! vorba \nger scap‘ pe oricine
De lungi descrieri, dulce cititori — Astfel acum ea m‘ sc‘p‘ pe mine S‘ zugr‘vesc terestrele comori, Acele dulci, frumoase, june-scule Cu min]i de[erte [i cu inimi nule.
La ce-a[ descrie ginga[a cochet‘,
Ce-abia trecut‘ de-optsprezece ani,Priviri trimite, timide, [irete,C~nd unui tont, ce o privea avan,C~nd unui ghiuj, cu mintea c‘piet‘,Ur~t [-avar, sinistru [i ple[can,Sau unui general cu talia nalt‘,Strig‘u [i prost ca [i un bou de balt‘?
S‘ c~nt cum sam‘n‘ de r‘u, impulsul
n corp de \nger, sufletul diform?Ir˜niei lui Byron s‘-i simt pulsul,Ori autorului ce-a scris Mˆrion de Lorme ?
S‘ descriu nop]i romantice? — AvulsulCe apele pl~ng~nd le-arunc‘ — adormChiar \ngerii — [i \n azur muieteCurg stele de-aur dulci [i-mpr‘[tiete?
§i s‘ discos dar inima femeii
Suspins‘-n nop]i albastre, plin- de-amor?Ah, a ei patimi au firea sc~nteii:n clipa ce le na[te ele mor;nchide]i ochii, c‘ci p‘zeasc‘ zeiiL-a lor lucire s‘ te ui]i cu dor:Abisuri sunt \n suflet. Pe o clip‘Pasiunea li lumin-a lor risip‘.271 Versuri lirice

La ce escursiuni? — Ce nu sunt oare
Unde v-au dus, \n sala cea de bal,Pe \nflorite, dulci [i moi covoare,Unde mii flori mirosul lor esal;Sub a perdelei umbr‘ scutitoare,Ce de tr‘darea m~ndrului cristalAl marilor oglinzi te scap‘ sigur,C~nd vrei s-observi cum grupe se configur.
Deci dup‘ o perdea! Pe-o moale sof‘
Alene [ade-un \nger de copil.n p‘ru-i negru-o ro[ie garof‘,n ochi alba[tri plutitori [-agil§i haina de-alb‘, str‘lucit‘ stof‘Cuprinde-un mijloc ml‘diet-gentil,Ce lin se-ndoaie parc-ar sta s‘ culceSub evantaliu-i ce plute[te dulce.
Un \nger, da! aripa doar se cade
Pe a ei umeri albi ca neaua, goi,Spre-a fi un \ngera[ precum se cade.§-apoi ce bine-i ca s-o crede]i voi!Cine-ar ghici vodat‘ cum c‘ [adeUn demon crud \n suflet de noroi?Cu vorba \nger \ns‘ eu s‘raculM‘ voi scuti de a descri — pe dracul.
EPIGRAME
LA UN NOU NŒSCUT(Arab)
Pl~ng~nd tu ai venit pe-acest p‘m~nt;
Amic, ce te-a[teptau, te-au salutat z~mbind;
Dar s‘ tr‘ie[ti astfel, \nc~t c~nd te vei stingeS‘ p‘r‘se[ti z~mbind amicii, ce te-or pl~nge .272 M. Eminescu

IMITATORII
(Pfeffel)
§i pref‘cut \n leb‘d‘ la Leda Zeus porne[te;
Ar vrea s‘ fac-asemenea un t~n‘r, ce iube[te.Amicul nostru cel posac
Se duce — ca g~nsac.
AUTOR §I EDITOR
(Pfeffel)
E.De ce a[a de trist, obscur?
A.Ah! un nemernic mi-a furat
Poemul meu neimprimat!
E.S‘rmanul fur!
LEOAICA §I SCROAFA
(Pfeffel)
— Ca mine-n toat‘ lumea nu-i
O mam‘, care s-aib-at~]i copii.Scroafa se l‘uda unei leoaice.— Ai mul]i — r‘spunse asta — unuleu,
Dar este leu.
CUM NEGUSTORII DIN CONSTANTINOPOL
Cum negustorii din Constantinopol
ntind \n pia]‘ diferite m‘rfuri,S‘ ieie ochii la efenzi [i popol,
Astfel la cl‘i de vorbe eu fac v~rfuri
De rime splendizi, s‘ le dau de trampe,Sumut o lume [-astfel ochii lor fur.273 Versuri lirice

Dactilu-i cit, troheele sunt stambe,
§i-i diamant peonul, \ndr‘zne]ul.Dar ast‘zi, cititori, eu v‘ v~nd iambe,
§i mare n-o s‘ vi se par‘ pre]ul:
Nu bani v‘ cer, ci vremea [i auzul.Aprinde-]i pipa [i a[az‘-]i je]ul
La gura sobei, cum o cere uzul;
Cite[te cartea ce \]i cade-n m~n‘§i vezi de nu-i m‘rg‘ritar hurmuzul,
Ce-n m~n‘-l ai de-acum o s‘pt‘m~n‘.
N CŒUTAREA §EHERAZADEI
n m‘ri de nord, \n hale lungi [i sure
M-am cobor~t [i am ciocnit cu zeii,At~rn~nd arfa-n vecinica p‘dure.
M-am \ndulcit cu patima femeii,
n stele i-am topit aurul din plete,n poale-am scuturat piatra cameii,
Din ochi i-am s‘rutat priviri [irete,
De umeri rezemat am r~s cu d~nsa§-am potolit din gur‘-i lunga sete
De-amor. Apoi m-am dus — ea pl~ns-a.
Mi-a deschis marea por]ile-i albastre§i Nordul frig durerea-mi cald‘ stins-a.
M-am dus spre Sud — und-insule ca glastre
Gigantici se ridic din sf~nta mare,C-o[tiri de flori, sem‘n‘turi de astre.
§i [i-a \mflat eterna mea c~ntare
Aripele de par‘-n cer pornite,P~n-am pierdut p‘m~ntu-n dep‘rtare,274 M. Eminescu

De unde-albastre sc~ndure-s urnite.
De g~nduri negre-i grea antica-mi nav‘:Nu [tiu pe vane c‘i-s ori menite?
V•a]a mea-i ca lanul de otav‘:
E [eas‘ f‘r-ad~nc [i \n‘l]ime.Vulcanul mort [i-a stins eterna lav‘.
Dar ah, ce v‘d? E vis? O-ntunecime
Ridic‘ col]i \nal]i din fr~nta mare.Cine \mi spune ce minune-i? Nime?
Din ce \n ce un rai \n dep‘rtare
Se desf‘[oar‘ dintre st~nci trunchiete,Plesnite lin de undele amare.
Mun]ii \nal]i la cer str‘bat, se vede;
V‘i cu izvoare s-ad~ncesc sub soare§i dealuri mari p‘duri \nal]‘-n spete:
E Orientul. Codrii cu grandoare,
Cu v~rfii nal]i vor norii s‘-i disfe]e.Cet‘]i prin ei \[i pierd a lor splendoare.
Prin codrii lui, prin [esurile cre]e,
De-a v~ntului suflare-mb‘ls‘mat‘,Din mun]ii-n nori [i prin pustii m‘re]e,
Urbile-antice str‘lucind s-arat‘
§i albe par [i mitice — cu basmeUrie[e[ti e ]ara pres‘rat‘.
§i norii sp~nzur‘ pe cer, fantasme
De foc [i aur ce-n o[tiri se-n[ir‘,Codrii se pl~ng [i marea doarme-n spasme.
Ajung la ]‘rm — se-ndoaie ca o lir‘
Cu valuri \nstrunit‘-n lunge r~nduri,Un mic liman, ce raze bl~nd respir‘.275 Versuri lirice

Corabiei apusene grea de g~nduri
Sinistre — eu pe valuri \i dau drumul,Fr~nt‘ de st~nci se risipe[te-n sc~nduri.
Ce \nt~lnesc \nt~i pe ]‘rm e-un tmul,
Proroc prea sigur al vie]ei umane,Tu e[ti cenu[a iar‘ via]a-i fumul.
Nu crede \ns‘ c‘ \n doruri vane
Caut norocul spre-a te-afla pe tine,Noroc lumesc — z~mbiri aeriane!
Las pe-al]ii s‘ zideasc‘ din ruine
Zidiri de-o zi pe r‘bd‘toarea spat‘A vechiului p‘m~nt, ce nu-i de mine.
n furnicarii din Apus ei toat‘
Via]a-[i fac doruri nebune,Nu [tiu c‘-n lume nu-i ceea ce cat‘.
Ei caut-adev‘r — g‘sesc minciune.
Neam vine [i neam trece — to]i se-n[al‘.Euadev‘r nu cat — ci-n]elepciune.
C‘ci mintea cea de-n]elepciune goal‘,
Oric~t de multe adev‘ruri [tire-ar,Izvor de am‘r~re-i [i de boal‘.
n lad‘ aur oric~t gr‘m‘dire-ar,
Cu aur nu se stinge-n veci amarul§i Pace numa-n inim‘-i g‘sire-ar.
U[or trage prezentul la c~ntarul
n]elepciuniiÉ §i ea-i fericirea.Cu-a r‘s‘ritului averi samarul
Eu mi-l \ncarc, cu-a lui g~ndiri — g~ndirea.
Eu pasu-ndrept, col˜ \nspre c‘run]ii,Gigantici muri ce-n c~mpi \i s‘di firea.276 M. Eminescu

Din codri-ad~nci, ce \nmorm~nt‘ mun]ii,
Ce-abia [i-ar‘t al lor cap \n ninsoare,Urc~nd \n negre st~nci diadema frun]ii,
Prin [ir de codri, palmi n‘l]a]i \n soare,
Prin lunci de dafin, pe-unde cresc m‘slinii,Smochini s-a]in pe verzi c‘r‘ri \n floare.
Din prund \nal]‘ trunchii lor arinii
n lume risipi]i, sub st~nci ce pic‘Izvoare sar prin mu[chii r‘d‘cinii.
Prin m~ndrele gr‘dini \n cer ridic‘
Saraiuri albe cpole de aur.Cu sori pare plouat‘ urbea-antic‘
§i risipite prin dumbr‘vi de laur
Stau casele-albe, azile lini[tite.Pe por]i sunt stihuri scrise-n limbi de maur
Iar c‘ile-s cu marmur‘ podite
§i f‘r‘ por]i sunt sfintele dumbrave.Pe sc‘ri \nalte flori de foc s‘dite.
Pe sc‘ri culcate fete albe, suave,
P‘rul cel negru-l piapt‘n‘ \n soare,Ori vis‘toare stau de-amor bolnave.
Ah, e cetatea cea str‘lucitoare
Unde-mp‘ratul Indiei re[ade:Un soare \nsu[i este el sub soare.
Nevasta lui e-acea §eherezade,
De-n]elepciune plin‘ [i de frumuse]e:§-a o privi doar soarelui se cade.
*
ntr-un sarai cu cpola rotund‘,
Pe sc‘ri de marmur‘ \mi urc piciorul,Pe st~lpi \nal]i las umbra s‘ p‘trund‘,277 Versuri lirice

Sub bolta por]ii calc de flori covorul,
C‘rare-i el prin de-aur nalte glastre:n ele crinii mari \ntrec ivorul.
Pe murii albi marmorei s-urc pilastre,
Ce netezi, ro[i, oglinde de purpur‘,Reflect‘ frunze verzi [i flori albastre.
Un miros r‘coros sim]irea-mi fur‘.
Deschis‘ lin e u[a unei sale§i noi minuni uimi]ii ochi v‘zur‘.
Cu umbre moi a g~ndurilor sale
Un pictor a-nflorit plafondul, murii,Cu chipuri zvelte, basme-orientale.
Pe perini lungi culcate-s hurii
§i din c‘]ui de-argint cop‘r miroaseCu fum albastru formele picturii.
De ro[‘ catifea cu fir pe margini trase
Se-nal]‘ \ntr-un baldachin perdele,Umbrind un pat cu perini de m‘tase.
Pe acel pat, un tron cusut cu stele,
St‘ \n[ir~nd m‘rg‘ritare-n poaleRegina cea-n]eleapt‘. — Dintre ele
Picioare de z‘pad‘, mici [i goale,
Ea-ntinde sur~z~nd ca-n vis pe-un scaunDe vi[inie catifea [i moale.
Dureri [i ani, [i toate \mi disdˆun
Aceste vise-aievea la vedere:M‘ mir cum \n Olimp se mir-un faun.
Frumoas‘ e \n visu-i de pl‘cere,
Cu fa]a alb‘ ea lumin‘ sala§i ochii ei izvoar‘ de mistere,278 M. Eminescu

Mari [i ad~nci t‘ia]i-s ca migdala
§i-n p‘ru-i negru corpu-i de z‘pad‘E cufundat — o virgin‘ Ital‘.
Cine-ar vedea f‘r- \n genunchi s‘ cad‘?
Am genuncheat. — Eu am [tiut, str‘ine,C‘ ai s‘ vii — a dorurilor prad‘ —
Ca s‘ m-ascul]i [i s‘ duci de la mine
A-n]elepciunii [-a frumse]ii floare,S‘ luminezi g~ndirile din tine.
Eu am [tiut — profet‘ vr‘jitoare —
S-atrag cu-a tainelor [i-a basmei raz‘Poe]i cu inimi ceruri-doritoare.
Ridic‘-te [i vino de te-a[az‘
Ici, l~ng‘ mine, sui pe perna astaÉCu bra]u-i gol [i alb ea o-nfoiaz‘.
Am ascultatÉ M-am r‘zimat cu coasta
De dulci g‘tite perini — iar genunchiulPlecatÉ c-adoratori din vremea foast‘.
PREOT §I FILOZOF
C‘ci n-avem sfin]ii vo[tri, voi ne mustra]i, preo]i,
De[i de-a voastr‘ tagm‘ suntem [i noi cu to]iɧi nou‘ v~n‘toarea de aur [i m‘rireNe-nsamn‘-n ast‘ lume a R‘ului domnire.§i nou‘-nghesuirea pe drumul spre pl‘ceren suflet na[te sc~rb‘ [i inimei durere.§i noi sim]im c‘ suntem copii nimicniciei,Nefericiri zv~rlite \n brazdele vecieiɧi sufletu-ne-n tremur ca marea se a[terne,T‘iat fiind de nava durerilor eterne;Ca unde trec‘toare a m‘rii cei albastre,Dorin]a noastr‘, spuma nimicniciei noastre.§i noi avem o lege — de[i nu Dumnezeu —279 Versuri lirice

Sim]im c‘ Universu-l purt‘m [i prea ni-i greu:
§tim a fi str‘nepo]ii acelui vechi p‘cat,Ce semin]ia Cain \n lume-o a creat.De n-o-mbr‘c‘m \n pilde, e semn c-am \n]eles,C‘-n noi este credin]‘, ce-n al]ii e eres.C‘ci eretic tiranul, ce Crucii se \nchin‘C~nd oardele barbare duc moarte [i ruin‘.n van cu m~ni uscate se roag‘, ]iind strana,Deasupra lui cu aripi \ntinse st‘ Satana.Degeaba l~ng‘ patu-i al‘turi st‘ sicriulC~nd gloatele-i pe lume au tot \ntins pustiul.Ce Dumnezeu e-acela care-ar putea s‘-l ierteC‘ ]‘ri \ntregi schimbat-au \n \ntinsori de[erte?§i eretic e-acela ce rasa v-o s‘rut‘C~nd ura-n a lui suflet, de veche, e st‘tut‘?n van cerca]i a-i drege c‘ci r‘i r‘m~n de-a valma§i trebuie ca soarta s‘-i spulbere cu palma,Din visul s‘-i trezeasc‘, cu care-i \nconjoar‘Demonul lumii-ace[tei — comedia-i bizar‘.
Nu ne mustra]i! Noi suntem de cei cu-auzul fin
§i pricepur‘m [oapta misterului divin.Urma]i \n calea voastr‘ mul]imii de absurzi§i compune]i simf˜nii [i imnuri pentru surzi,Ascute]i adev‘rul \n idoli, pietre, lemn,C‘ci doar astfel pricepe tot neamul cel nedemnAl oamenilor zilei sublimul adev‘r —Ce voi spune]i \n pilde, iar noi l-avem din cer.
O, ADEVŒR SUBLIMEÉ
O, adev‘r sublime — o, tinichea [i paie!
O, poezie m~ndr‘ — o, buiguit nerod!Istorie spirat‘ — minciun‘ [i b‘taie,Amor ceresc [i dulce — a mco[ilor plod.
O, om, oglind-a lumei cu capul [ui [i sec,
Cu creierul ca cea]a, cu coaste de berbec,280 M. Eminescu

St‘p~n pe-a ta g~ndire — cum e[ti p-instinct st‘p~n —
Se vede c~nd femeia gole[te al ei s~n.
C~nd poala [i-o ardic‘, de pulpa-i vezi, st‘p~ne,
Tu nu sur~zi cu r~sul cel lacom [i murdar,Tu nu e[ti ca un taur [i nu e[ti ca un c~ne,Ce umil d‘ din coad‘ c‘]elei lui cu har.
Nu e[ti gelos — ferit-aÉ cuco[ii doar [i vierii
Au numai obiceiul de-a se lupta-n duel.Tu nu ai patimi scumpe [i lacrima muieriiNu mi[c‘ al t‘u suflet, nu-ntunec‘ defel.
E[ti bun cu ai t‘i semeni, nu c-alte animale.
Tu \i iube[ti at~ta \nc~t \i str~ngi de g~tɧi-i faci s-admire geniul — sunarea unei oale —§i limba ta de flac‘ri [i plin‘ de ur~t.
Istoria omenirei cu regi de poezie,
Cu regii de r‘zboaie e ca [i un poem;Dar totu[i rog divina ca dep‘rcior r‘m~ieDe corpul meu nevrednic — nu-mi vine la cherem.
Cuget‘tori ai lumei! o, \mpu]i]i eterul
Cu sisteme \nalte, pune]i-l \n s‘ltar.O lad‘ este lumea cu vechi buclucuri — ceriulDe stele [i comdii v‘ este un h‘mbar.
Preo]i cu crucea-n frunte, visternici de mistere,
Voi sunte]i sarea lumei, forma]i inima ei.E r‘u numai c‘ ziua sta]i pe m~ncat [i bere§i sara pe minciune [i noaptea pe femei.
O, dr‘ng‘ni]i pe g~nduri voi, muzici; voi, sculptor,
mi pip‘i]i cu m~na un corp tremur‘tor;§i, voi, arti[ti dramatici, str~mba]i-v‘ la lun‘,Pictori, eternitatea v-a[teapt‘ c-o cunun‘.
Tu, timp, nu po]i cununa \n degete s-o sfermi,
C‘ci zugr‘vir-at~ta de bine saci de viermi.281 Versuri lirice

282 M. Eminescu
O, regi, ce pu[i pe tronuri de Dumnezeu sunte]i,
S‘ pl‘ti]i balerine [i ]iitori s-ave]i,
O, diploma]i cu graiul politicos [i sec,
Lumea cea pingelit‘ o duce]i de urechi.mi place axiomul cel tacit, fiin]i spurcate:Popoarele exist‘ spre a fi \n[elate.
MENIRE
De-mi vorbi]i m‘ fac c‘ n-aud,
Nu zic ba [i nu m‘ laud,D‘n]ui]i precum v‘ vine,Nici v‘ [uier, nici v-aplaudDar‘ nime nu m-a faceCa s‘ joc dup-a lui flautC‘ci menirea vie]ii meleE pe mine s‘ m‘ caut.
Bismarqueuri de fals‘ marc‘,
Mie-mi pare cum c‘, parc‘De iubirea nem]‘rimeiNici un r‘u nu v‘ \n]arc‘.n z‘dar Alsasul, Posen,Cu-a lor stare v‘ \ncarc‘Ochii vo[tri, s‘ pricepe]iUnde duce-a ]‘rii barc‘§i ce r‘u ne proroce[teA cobirei neagr‘ ]arc‘.Voi ne duce]i spre pieire,Bismarqueuri de fals‘ marc‘.Escelen]a, bezedeauaCu m~ndrie poart‘ steauaCe cu stim‘ i-a fost dat‘C-a putut a fi licheauaCe la rus [-aplecat capul§i la turc a-aprins luleauaCi \n loc de [treangul careSe c‘dea, i-au dat cordeaua

283 Versuri lirice
C‘ci nevasta-i pentru-o t~rl‘
De c‘tane fu c‘]eaua;n z‘dar cu-a lor m~ndrie
Tu \ngreuni canapeaua,Crezi c‘ lumea te admir‘C~nd colinzi \n lung [oseaua;n z‘dar mai taie mutreSerioase mascaraua,Cu blazoane-nchipuite§-a \mpodobit cupeaua.§tim ce-aram‘ este-ntr-\nsul§i-i cunoa[tem noi turaua.ÔN-alte ]‘ri e-onoare mareDecora]ia [i steaua,Dar ce merite-are d~nsulEscelen]a, bezedeaua?E o carte m‘sluit‘Toat‘ via]a lui, licheaua,§i noi [tim ce \nsemneaz‘De pe pieptu-i tinicheaua.
ADUCND CNTŒRI MUL·IME
Aduc~nd c~nt‘ri mul]ime
§i mai bune [i mai rele, M‘ \ntreb cu \ndoial‘ Cine caut‘ la ele?
Cat‘ cei ce noaptea, ziua
[i muncesc s‘rmana minte — Plebea multe [tiutoare Pentru p~ne, pentru linte?
Sau cei ce p‘zesc c~ntarul
A drept‘]ii, drag‘ Doamne, Ce la domni s‘rut‘ m~na §-altceva \nc‘ la doamne?
Sau acei care-[i pun osul
Carul statului de-l mi[c‘?

Ah, prea [tii mai dinainte
Tot ce-i doare [i ce-i pi[c‘.
Eu nu pot s‘ le dau lefuri,
Nici onori, nici pensiune. Nu-s \n stare nici s‘ judec Merite pentru na]iune.
To]i acei ce-n ast‘ lume
Vor ceva… m‘ lese-n pace, Eu nu voi nimic, nimica, Dec~t pace, pace, pace.
§i de-or trece pe-aste [iruri
Ochii cei cumin]i de fat‘ Sau a junelui privire De visare ingrecat‘,
De vor trece \ntr-o via]‘
Doruri multe-ndefinite: Or privi sub flori albastre Aste pagine citite
§i dureri sc~nteietoare
§i tablouri \nfocate Vor p‘trunde tremur~nde Aste suflete curate.
Da, la voi se-ndreapt‘ cartea-mi,
La voi inimi cu ar“pe. Ah! l‘sa]i ca s‘ v‘ duc‘ Pe-alt‘ lume-n dou‘ clipe.
CONFESIUNE
(Ar‘t~nd un cran.)
Aciea este lumea… de-o sfar‘m — e sf‘rmat‘.
De sf‘r‘m pe vecie acest idol de lut284 M. Eminescu

Eterna pace-ntinde imperiul ei mut
§i soarele pe ceruri se-nchide ca o ran‘Ce arde-n universul bolnav de via]‘ van‘.§i marea tace-nceat‘; c~ntau strigoi; mi[care;O noapte condensat‘, \n veci nepieritoare,Ca noaptea din sicriuri, din groap‘, din caverne —Povestea lini[tit‘ a mor]ii cei eterne…Nu vezi c‘ de[i chipu-mi arat-a fi de ghea]‘,Un vis al meu c‘ldura-i, lumina [i via]a?V-am \n[elat, nemernici, v-am \nchegat \n vreme,V-am aruncat \n via]‘ pleca]i sub anatemeS‘ v‘ ur~]i din leag‘n, s‘ v-omor~]i \n vain,V-am sem‘nat \n spa]iu pe voi s‘m~n]a Cain,S‘ cur‘] am vrut s~nu-mi de tot ce-i crud, spurcat§i pentru voi anume creai al vie]ii iad.§i s‘ v‘-n[ele vecinic l-am \mbr‘cat frumosCu nop]i senine-n stele, cu soare auros.n s~mburii durerii eu pus-am fericire,n vicii am pus miere [i \n p‘cat z~mbire.Tot ce-aspira]i \n lume, toate-au acela[i fine.n mantie de rege m-am \mbr‘cat pe mine§i de v‘-ntinde]i m~na dup-a mea umbra-avar‘,Las mantia s‘-mi cad‘ [i m‘ revede]i iar‘.Coroan‘, aur, glorii, c~ntare [i comori,Istorie [i nume, iubire [i onoriSunt basmele ce-nconjur, r~z~nde, chipul meu:Atinge]i-le numai [i ve]i vedea c‘-s… eu.Din frazele istoriei mirosul meu v-atinge…Am zugr‘vit \n ochii-]i sem‘n‘turi de stele.Moarte [i nemurire sunt numai umbre a mele.
Ca s‘ v‘-n[el privirea am n‘scocit eu timpul.
El v‘ arat‘ iadul, imperiul, Olimpul§i cu m~ndrie poart‘ a veciniciei masc‘C~nd mama lui e-o clip‘, care c~nd st‘ s‘-l nasc‘l [i ucide. Totu[i, \n clipa suspendat‘,Dac‘ din noapte-etern‘ o fiin]‘ se arat‘,El vede cer [i stele, oceanul, universul;285 Versuri lirice

El nu-mi z‘re[te ochii, el nu-mi aude mersul
Ce-l sperie — trecutul — gigant cu visuri sumbre.Viitorul gol, nimica [i umbra unei umbre.A clipelor cadavre din c‘r]i el st‘ s-adune,n petice de vreme c‘t~nd \n]elepciune.Ce \n]eles au ele… ce este a lor fire?Nimicnicie, umbr‘, mizerie, pieire.
Nu vrei s-ascul]i de mine. — Nu [tii s-ascul]i. — Mi-e mil‘.
Nu este dat ca omul cel muritor, \n sil‘S‘ poarte-n a lui suflet confesia-mi cumplit‘,S‘ duc‘-n piept durerea — aceea ce menit‘A fost ca s‘ o poarte o omenire toat‘,Prea grea pentru un om e… ea trebuie sf‘rmat‘n mii buc‘]i, ca astfel s‘ o pute]i purta.Nefericite — iat‘ confesiunea mea.
PATRIA VIE·II E NUMAI PREZENTUL
Patria vie]ii e numai prezentul.
Clipa de fa]‘ numa-n ea suntem,Suntem \n adev‘r. — Iar‘ trecutul§i viitorul numai o g~ndire-s.n van \mpinge]i ce vi-i dinainte,n van dori]i acelea ce-or veni.ntoarce]i-v‘-n voi [i ve]i cunoa[teC‘ toate-n lume, toate-s \n prezent.Tot ce au fost [i tot ce-a fi vreodat‘Au fost, va fi numai pentru c‘ e.Nu [tii c‘ ating~nd pe-un singur omI-atingi pe to]i? Mul]imea e p‘rere.Spune la mii de in[i aceea[i vorb‘§i-n mii ea atunci va treziIcoan‘-aceea[i [i acela[i sim].Un semn c‘ to]i e-n unul, unu-n to]i.286 M. Eminescu

EPIGRAMATICE
n somn nici Cršsus nu-i bogat cu tot tronu-i regal.
§i jumetˆ din via]a lui cu Laz‘r e egal.
*
Lunge[ti pr~nzu-]i p~n‘-n noapte, tot m‘n~nci, m‘n~nci de-a r~ndul,
Cin te vede poate zice c‘ cu din]ii-]i sapi morm~ntul.
*
Vrei s‘ fii Pallas Athena!
O, feti]‘, fii cuminte…Tu ai pierde din frumse]eDar n-ai c~[tiga la minte.
*
E vinul de-azi mai r‘u ca cel de ieri, amicii mei —
Mai bun ca orice vin b‘ut e cel pe care-l bei.
CND SE JUCA ELISA M†LLERÉ
Pe genunchii-mi te-am purtat.
·i-am privit \n fa]‘,Ochii-mi ochii-]i a c‘tat,Gura-mi, buza-]i crea]‘ —§i m-am pus pe s‘rutat.Cine m‘ \nva]‘?
Ca o mam‘ bl~nd [i lin
Ce-un copil r‘sfa]‘,M~ng~iat-ai fruntea mea§i m-ai str~ns \n bra]‘.Ah, c~t te iubesc de mult!Cine m‘ \nva]‘?
Eu m‘ duc, te p‘r‘sesc —
Nu m‘ privi [uler,287 Versuri lirice

La spectacol m‘ pornesc,
St‘i s‘-mi v‘d de guler.n teatru rom~nescAzi e Elisa MŸler.
Un copil netrebnic sunt —
Spune-mi-o ap‘sat‘.Mi-ai legat acest cuv~ntDe via]a-mi toat‘,Mi l-ai dat ro[ind, pl~ng~ndC~nd ai fost — ciudat‘.
Ah, sur~de-mi \nc-un pic
§i nu-mi fi ursuz‘.C‘ci cu degetul cel micTe ating pe buz‘.§i [opte[te-mi un nimicNimeni s‘ n-auz‘.
Ast‘zi e duminec‘.
Pac! [i una bun‘.Eu te las [i bine c‘Mi te las nebun‘…Trage-te de m~nec‘…Ce [tii de-i minciun‘.
Nici nu [tii, o, turturea,
Ce-mi auz de-a bine.Tu g~nde[ti cine [tii ce§i te ui]i la mine.Ah, iubit‘ mititea,Cum te-ador pe tine!
Un nimic, un cuvin]el,
Spus dup‘ perdeau‘,E o piatr‘ de inel,E a nop]ii neau‘,Arde-at~t, \nc~t cu elA[ aprinde-o steau‘.288 M. Eminescu

§-apoi taci ca nu cumva
S‘ aud‘-o floareC-ai [optit a[a ceva:Din ascunz‘toareS-ar ro[i — mai, mai a[aCum o oarecare.
Cum te ui]i a[a, n‘uc,
§i-n g~ndiri te-nsinguri,E[ti tu ziua l~ng‘ nuc,E[ti tu noaptea-n cr~nguri,S‘ te iau [i s‘ te duc,S‘ fim numai singuri.
§-atunci n-om vorbi defel:
Vorba este pleav‘.C~nd se iubesc doi astfel— Inim‘ bolnav‘ —Atunci tac, tac cumin]el,Noaptea \n dumbrav‘.
DE-A NŒSCOCI NOI IPOTEZE…
De-a n‘scoci noi ipoteze doi filozofi s-au dus
Ca s‘ g‘seasc‘ ce c‘tau \n aer gol — \n sus.Ast-o f‘cuse ei ades [i f‘r‘ de balon,Acuma \ns‘ dep‘rta]i de-a lumii mare zvonP‘m~ntu-ntreg li se p‘rea un plan pestri] departe.§i fericit unul din ei exclam‘: — Frate, frate,M‘ simt acuma desf‘cut, deasupra noastr‘ nime.
Celalt se uit‘ sup‘rat la goala ad~ncime:— Eu, z‘u c‘ nu — zise apoi —
Nu v‘d pe nime nici sub noi.289 Versuri lirice

SCRISORI DIN CORDUN
Sun‘ pietricic‘-n vale,
Cine-a pus ]ara la cale§i acum la b‘tr~ne]eS-a \ntins pe criticale?
·i-am citit cu indulgen]‘
§i cu-amor eu criticaua,O hazlie-impertinen]‘,Bat-o poarca, m~nce-o caua.
Zice Darwin dup‘ tine
Cum c‘ omul e-o maimu]‘ —Simt humorul de gorileC~nd dezmiard-o pisicu]‘.
Pisicu]‘ criticoas‘,
Ce \]i speli curata lab‘§i-]i \ntorci dulce musta]a,Fii de treab‘, fii de treab‘!
Nu se scuip‘-a[a \n oameni,
Nu se m~nc‘ astfel linte.F‘ politic‘, iubito,Fii cuminte, fii cuminte!
Acolo vei putea spune
Tot ce vrei — c‘ci [-a[a nimeNici te-aude, nici te crede,O sublime, o sublime.
Nu se trec la noi potcoave
De la iepe demult moarte —Pune-te de-nva]‘, drag‘:Nu [tii carte, nu [tii carte.290 M. Eminescu

LUNA IESE DINTRE CODRI
Luna iese dintre codri.
Noaptea toat‘ st‘ s-o vad‘.Zugr‘ve[te umbre negrePe lin]olii de z‘pad‘.
§i mereu ea le lunge[te
§i suind \n cer le mut‘,Parc‘ fa]a-i cuvioas‘E cu cear‘ \nv‘scut‘.
Ce g~nde[te? — numai norii
Lin se-mbin‘, se dezbin‘Ca f‘[ii de gaz albastru,Ca [i aburi cu lumin‘.
Lin pin iarb‘ scotoce[te
Apa-n prund [i-n pietricele.Florile sur~d \n tain‘,Oare ce-or sur~de ele?
§i-s cu neguri \mbr‘cate
Lac, dumbrav‘ [i p‘dure.Stele palid tremur~ndeArd pin negurile sure.
Lumea-n rou‘ e sc‘ldat‘,
Lucioli pe lacuri zboar‘.Luna umbrei, umbra luneiSe amestec, se-nf‘[oar‘.
Lunec~nd pe ceruri, norii
Negri-acop‘r tot seninul.Se sting una dup‘ alta§i icoana [i suspinul.
nf‘[at \n \ntuneric,
Eu nu v‘d, nu aud [oapte.291 Versuri lirice

292 M. Eminescu
Ah, m‘ simt at~t de singur!
Este noapte, noapte, noapte.
TRADUCERI §I ADAPTŒRI
Dulce cu corp de om‘t \necat \n p‘ru-i de aur,
Venera zace murind — cine o va mo[teni?Ah, \n dou‘ p‘r]i dopotriv‘-mp‘r]i bog‘]ia-i —·ie: frumse]e [-amor; mie: durere [i dor.
*
Ce cumplit este amorul, de[i dulce aparent.
Un tiran, care nu vars‘ dec~t s~nge inocent.
*
Pallas — \n Lacedemon — v‘zu pe Venera armat‘:
— Aide acum s‘ lupt‘m, judice Paride-acum.Venera \ns‘ r‘spunse: — Armat‘ m‘-nfrun]i temerar‘?Eu, pe c~nd te-am \nvins, [tii cum c‘ goal‘ eram.
*
— Cum po]i s-omori un colibri, diamant frumos de aer?
Nu e frumos [i str‘lucit, n-ai mil‘ de-a lui vaier?— De ce mai flutur‘ [i el sclipind o arip‘ luxoas‘?Natura mea, amicul meu, e tern‘, serioas‘.
*
Anii fug — cu ei via]a — cu ea totul.
Azi suntem, iar‘ m~ne cinis et umbra ;
S‘-ncunun‘m a pl‘cerilor dulci trec‘toare
Cup‘ de aur.
*
Cine-a f‘cut din trestii mai \nt~i [i-nt~i un fluier
§i a s‘pat \nt~iul verset \ntr-o coaj‘ de copac,De pe umbr‘ pe p‘rete zugr‘vi \nt~ia oar‘O icoan‘. Nu; amorul nu mai e at~t de grabnic.
Iar‘ mintea e \nceat‘.

1875

FŒT-FRUMOS DIN TEI
Blanca, afl‘ c‘ din leag‘n
Domnul este al t‘u mire, C‘ci n‘scut‘ e[ti, copil‘, Din nevrednic‘ iubire.
M~ni \n schit la sf~nta Ana
Vei g‘si la cel din stele M~ng~ierea vie]ii tale, M~ntuirea fe]ei mele.
Nu voi, tat‘ s‘ usuce
Al meu suflet t~n‘r, vesel; Eu iubesc v~natul, jocul; Traiul lumii al]ii lese-l.
Nu voi p‘rul s‘ mi-l taie,
Ce-mi ajunge la c‘lc~ie, S‘ orbesc cetind pe carte n fum v~n‘t de t‘m~ie.
§tiu mai bine ce-]i prie[te,
Las- de-a lumii orice g~nd, M~ni \n zori de zi pleca-vom C‘tre schitul vechi [i sf~nt.
Ea aude — pl~nge. Parc‘
i venea s‘ plece-n lume, Dus‘ de pustie g~nduri §i de-un dor f‘r‘ de nume.
§i pl~ng~nd \nfr~n‘ calul,
Calul ei cel alb ca neaua, i neteaz‘ m~ndra coam‘ §i pl~ng~nd \i pune [eaua.
S-av~nt‘ pe el [i pleac‘,
P‘ru-n v~nturi, capu-n piept,294 M. Eminescu

Nu se uit‘ \nainte-i,
Nu prive[te \nd‘r‘pt.
Pe c‘r‘ri pierdute-n vale
Merge-n codri f‘r- de cap‘t, C~nd a serei raze ro[ii Asfin]ind din ceruri scap‘t.
Umbra-n codri ici [i colo
Fulgereaz‘ de lumine… Ea trecea prin frunza-n fream‘t §i prin murmur de albine;
n mijloc de codru-ajunse
L~ng‘ teiul nalt [i vechi, Unde-izvorul cel \n vraj‘ Sun‘ dulce \n urechi.
De murmur duios de ape
Ea trezit‘-atunci tresare, Vede-un t~n‘r, ce al‘turi Pe-un cal negru st‘ c‘lare.
Cu ochi mari la ea se uit‘,
Plini de vis, duio[i plutind, Flori de tei \n p‘ru-i negru §i la [old un corn de-argint.
§i-ncepu \ncet s‘ sune,
Fermecat [i dureros — Inima-i cre[tea de dorul Al str‘inului frumos.
P‘rul lui i-atinge p‘rul,
§i atunci c-obrazul ro[ Ea apleac‘ gene lunge Peste ochii cuvio[i.
Iar pe buze-i trece-un z~mbet
necat, fermec‘tor, 295 Versuri lirice

Care gur-abia-i deschide,
Cea uscat‘ de amor.
C~nd cu totului r‘pit‘
Se-ndoi spre el din [ele, El \nceat‘ din c~ntare §i-i gr‘i cu grai de jele,
§-o cuprinde de c‘lare —
Ea se ap‘r‘ c-o m~n‘, ns‘ totu[i lui se las‘, Simte inima c‘-i plin‘.
§i pe um‘rul lui cade
Al ei cap cu fa]a-n sus; Pe c~nd caii pasc al‘turi, Ea-l privea cu suflet dus.
Numai murmurul cel dulce
Din izvorul fermecat Asurze[te melancolic A lor suflet \mb‘tat.
Lun-atunci din codri iese,
Noaptea toat‘ st‘ s-o vad‘, Zugr‘ve[te umbre negre Pe c~mp alb ca de z‘pad‘.
§i mereu ea le lunge[te,
§i urc~nd pe cer le mut‘, Dar ei trec, se pierd \n codri Cu via]a lor pierdut‘.
La castel \n poart‘ calul
St‘ a doua zi \n spume, Dar frumoasa lui st‘p~n‘ A r‘mas pierdut‘-n lume.
(Convorbiri Literare VIII, 11, 1 februarie 1875)296 M. Eminescu

ANTROPOMORFISM
n poiata t‘inuit‘ ca-n umbroas‘ z‘h‘strie,
Tr‘ia puica cea mo]at‘ cu penetul de om‘t;Nu-i cuco[ \n toat-ograda, ce de-iubire c‘piatS-urm‘reasc‘ insolenter inocenta ei junie.
Ce cochet‘ e copila, cu ce gra]ie ea \mbl‘?
§i ce stele zugr‘ve[te \n nisip cu dulcea-i lab‘ —O g‘in‘ virtuoas‘, o g‘in‘ prea de treab‘,Cu evlavie ea cat‘ fire de-orz [i coji de jimbl‘.
Dar‘ cine s‘ admire a ei nuri [i tinere]‘?
Boul chior, ce vede numai jumetˆ din a lui paie?Ah! \n inima-i fecioar‘ simte-o tainic‘ v‘paiePentru cucurigul dulce din c~nt‘ri de diminea]‘.
Pierde gustul de m~ncare, scormole[te, de ]i-i mil‘,
n p‘m~nt ca s‘ g‘seasc‘ chipul cel dorit \ntr-una,Sau se primbl‘ vis‘toare, noaptea c‘ut~nd \n lun‘A lui umbr‘ luminoas‘ — melancolica copil‘!
O g‘in‘-mb‘tr~nit‘, venerabil‘ matroan‘,
Ce demult e schivnicit‘ de lume[ti de[ert‘ciuni,Ea \i spune-ale ei taine, ca la raza-n]elepciuneiS‘ g‘seasc‘ m~ng~iere pentru-a g~ndurilor goan‘.
Iar c‘lug‘ri]a veche, ce demult era iertat‘,
Ce demult se dizv‘]ase de pl‘cerile d-iubire,Ea cu limba ascu]it‘ clevete[te-ntreaga fire —Contra demoraliz‘rei propov‘duie-nfocat‘.
— Ah — \i zise mititica — nu prive[ti la r~ndunele,
Cum din cuib scot puii capul, se cuteaz‘ pe ulucuri§i apoi la miezul nop]ii \i aud f‘c~nd buclucuri,S‘rut~ndu-se cu ciocul, dr‘gostindu-se-ntre ele.297 Versuri lirice

— Soarte-avem nefericit‘ — \i r‘spunse-atunci b‘tr~na:
Nu-i g‘in‘ r~ndunica, r~ndunoiul nu-i cuco[.Necredin]a lor [tiut‘-i; aspri, r‘i, tiranico[i,Ei trezesc v•a]a-n inimi [i apoi o \nvenin‘.
Numai flori-s fericite, c‘ci pe ˆceea[i trupin‘
E pistilul feciorelnic [i staminul b‘rb‘tesc;Sub perdele verzi de frunze, se-mpreun [i se iubesc,Chipul junelui din floare c-odoranta lui virgin‘.
Dar cuco[ul — ce netrebnic! nestatornic! — este drept:
C~nd el suli]a iubirei \n ad~ncu-]i suflet bag‘,Te sim]i dus‘ chiar \n ceruri — ui]i pe-o clip‘ lumea-ntreag‘,
Dar pe urm‘ gelozia sfarm‘ inima-]i din piept.
C‘ci pe urm‘ el te las‘, trist‘, slab‘, v‘duvit‘.
Cu aripele-ostenite ziua, noaptea stai pe ou‘;Mori de sete [i de foame, nici un s~mbure de rou‘,Nici priviri de-amor n-arunc‘ la s‘rmana eremit‘.
Ci mai bine nu mai intre \n g~ndirea ta virgin‘
Visele \n[el‘toare de iubire [i pl‘cere —Vin- s‘-nve]i \n]elepciunea, a naturii-ad~nci mistere§i a stelelor mari drumuri, ce viitorul \l lumin‘.
Cum vorbeau \n]elep]e[te, ce s-aud‘ [i s‘ vad‘?
Dup‘ gard str‘in cuco[ul se pre\mbl‘-ncet turce[te.Puicei-i trece-ndat‘ pofta de-a vorbi filozofe[te,Ea ascult‘ cu iubire cuco[easca serenad‘.
Ah, amorul \i p‘trunde prin ureche;-n van b‘tr~na
O ciupe[te-n cap cu ciud‘, vrea s-o ]ie de arip‘;Ea se smulge [i alearg‘ tremur~nd‘ \ntr-o clip‘,Printre gard prive[te dulce l-ar‘tarea lui p‘g~n‘.
Iar b‘tr~na cruce-[i face cu-a ei lab‘ [i g~nde[te:
ăTinere]‘, tinere]‘!Ò [i oft~nd intr‘-n poiat‘;Ap‘rat‘ de-ntuneric ipocrita cea [irat‘Pe un pui nevr~snic \nc‘ alterat‘-l pric‘je[te.298 M. Eminescu

Unde este \nv‘]atul cu talent fonognomonic
S‘ compuie un compendiu despre bl~ndele impresii,Ce un sunet numa-l na[te \n sim]irile miresei,Cum un cucurigu poate fi ad~nc, duios, demonic?!
Ce sim]iri eroici, m~ndre, reprezint‘ cucurigul,
C~t curagi — ce osebire de-al g‘inei cotcodac;Ce frumos \i [ade creasta ca un ro[u comanac.De dorin]‘ se-nfierb~nt‘, de amor o trece frigul!
§i maximele b‘tr~nei pe-o ureche toate-i iese,
Cum intrar‘ pe cealalt‘. Sf‘tuiri contra iubireiO-nv‘]ar‘ ce-i iubirea. §tie-at~t c‘ c-o privireGali[‘ poate s‘ prind‘ pe pa[aua ce-[i alese.
§-astfel ea f‘c~nd la planuri se-nv~rte[te prin ograd‘
§i treze[te-n bucuria-i, din g~ndire somnoroas‘,Pe-un clapon, m~hnit c‘lug‘r, cu-ar‘tare p~ntecoas‘,F‘r‘ creasta de m~ndrie, f‘r‘ glas [i f‘r‘ coad‘.
§i f‘c~nd un paa!angelic, \l \ntreab‘ de nu-i frate,
De nu-i v‘r cu Don Juanul ce c~nta de gard dinc˜lo.Dar monahul cel sinistru zise tragic: — ăO! ApolloM‘ fereasc‘ s‘ fiu rud‘ cu-aste firi \ntunecate.
Nu! pe mine preuteasa zeit‘]ii p‘m~ntene
L~ng‘ focul cel de jertf‘, pe altar de c‘r‘mid‘,M-a lipsit de demnitatea de cuco[ — ca s‘-mi sur~d‘n a mea lips‘ de patimi a lui Plato fenomene.
Cu privirea mea cea cast‘, de-nteres ne-nfluin]at‘,
V‘d \n lume [i \n lucruri numai s~mburul [-ideea;Prototipu-l v‘d \n toate, [i cu-a geniului sc~nteieV‘d cuco[ul lui Mohamet cu-ar‘tare luminat‘.
n sublime revela]ii a misterului etern,
Mul]‘mesc vestalei groase ce-mi cre‘ aceast‘ soart‘;Dumnezei or s-osp‘teze umbra mea c~nd va fi moart‘,nchin via]a-mi cuget‘rei — un Pitagoras modern!Ò299 Versuri lirice

El reintr‘ \n chilie, iar puicu]a st‘ pe g~nduri,
§i mereu prin minte-i \mbl‘ demnitatea de cuco[:ăCe-i lipse[te lui Chiril‘, ce au verii lui fiero[i§i el n-are?Ò Astfel d~nsa medit~nd \mbl‘ pe sc~nduri.
Dar \i bate inimioara. Ea la gard se duce iar‘[i,
S‘ priveasc‘ iar la idol, cu-a lui pas de maiestate,Creasta ro[‘, pieptu-n care inima b‘rbat‘ bate.Cum ar vrea ea ca s‘-l aib‘ de-al juniei ei tovar‘[!
Cum se teme ea acuma!É El o vede [-o salut‘.
Ochii-i ard [i el \i spune m‘guliri cavalere[tiăNu! — el zice \n ton liric — pentru flac‘re cere[tiNu exist‘ \ngr‘dire, c~t de nalt‘ e trecut‘Ò.
Vrea s‘ zboare; dar Sibylla cu a m‘turei magie,
Ea, ce poart‘ grija scump‘ pe-al vestalelor palat,l love[te [i alung‘ cavaleru-naripatɧi \n urma lui puicu]a se uita cu nebunie.
Suferin]ele lui Werther se urmeaz‘-n pieptu-i toate,
De[i nu ca el eroic vrea cuco[ul s‘ s-ucid‘;El iube[te — ea socoate cum porti]a s‘-i deschid‘,Dar ru[inea-i virginal‘ de la scopu-i o abate.
ăNu, nu! Ca din \nt~mplare, ca dinc˜lo r‘t‘cit‘,
S‘ m‘ afle cumva noaptea [i s‘-mi caute chichi]‘.Ò§i c~nd luna \mple noaptea, trist, ea urc‘ o c‘pi]‘,Sare gardul [i timid‘ lin p‘[e[te \ndr‘git‘É
R‘m~ne]i cu bine toate a copil‘riei soa]e,
C‘ci instincte t‘inuite au \nvins \n ea fecioara.ăCe-am s‘ pierd?, g~nde[te d~nsa, tot \mi spun de o comoar‘De p‘zit grea, ce odat‘ trebuie s-o pierzi \n via]‘.Ò
Dar deodat‘ el s-arat‘ — ru[inoas‘ vrea s‘ zboare,
El alearg‘ dup‘ d~nsa — cum ar vrea [i cum n-ar vrea;Cum \i place s‘ se lase prins‘. Sub aripa-i grea,Ea se simte fericit‘, de[i-afect‘ sup‘rare.300 M. Eminescu

— Vrei s‘ fugi?, suspin‘ d~nsul, m‘ ur‘[ti at~t de tare?
— Te ur‘sc! sur~de d~nsa cu-inocent‘ [ire]ie,Cum s‘ nu te-ur‘sc, tirane, c~nd tu vrei s‘-mi faci r‘u mie?El jur‘ c‘ nu [i cere boti[or de \mp‘care.
Cum s‘ nu-i dea? Poate d~nsa s‘ refuze-o rug‘ciune,
Spus‘ cu delicate]‘ [i poetic-formulat‘?S-ar c‘dea ca s‘ reziste? [ade bine? \nfocat‘,Fericit‘ e c‘ pierde ce-ndoie[te pre]u-iubirei.
Ceru-ntinde sus senina-i p~nz‘rie de azur,
Ca cusut‘ e cu stele tremur~nd de-aurul lor grele.C~nd o-acop‘r a lui aripi, c~nd \l simte pe-a ei [ele,Inocen]a-i s~ngereaz‘, i se-ntunec‘-mprejur.
·ine mult aceast‘ dulce, amoroas‘ nerozie.
Al ei suflet se tope[te de-ntunericul molatec,Simte pare c-o p‘trunde un piron ro[ de jeratec,Ce-o omoar‘ [-o turbeaz‘, o-ndelir‘ [-o sf~[ie.
Ochi[orii [i-i \nchise, ca topit‘ st‘ acuma,
§i \n vocea ei muiat‘ pip‘ie[te nen]eles.El o m~ng~ie, o-ncredin]‘, c‘ de cer a fost trimes§i menit ca s-o iubeasc‘ [i s‘-i joace dulcea glum‘.
— Tu! — ea zise — ce frumos e[ti, rege-al lumei de g‘ine.
Eu te iert! amoru-]i dulce ca [i miros de garof‘.§i ca-n vechile tragedii el r‘spunde-n antistrof‘:— Tu e[ti Venus \n poiat‘, ochii t‘i cere[ti lumine.
Din istoria puicu]ei asta-i partea cea \nt~ie,
Asta e icoana scump-a s‘pt‘m~nelor de miere;ăPoezia-i intervalu-ntre pl‘cere [i pl‘cereÒ —Optimist filozofeaz‘ cu cuco[ul ce-o t‘m~ie.
Dar cur~nd al ei carˆcter [i sim]irea ei naiv‘
Se schimb‘-n cochet‘rie. Cuco[eii cei mai tinerimplu curtea str‘lucit‘ a mo]atei noastre Vineri§i la glasul lor sub]ire ea s-arat‘ milostiv‘.301 Versuri lirice

Al g‘in‘riei-Adonis, cu privirile-ndr‘zne]e,
Petit-crevŽ blazat, ironic, cu pasiuni titanomahe,Obiectiv cronicei zilei a g‘inelor monahe,Pe tipic \i face curte — Lovelace de la cote]e.
Cu pl‘cere ea admite curtea junelui [agalnic.
Orice-obr‘znicie, rug‘, ea \i trece cu vedere,Ca-n sultanul vechi s‘-escite gelozie [i durere —Vai ! de unde poate crede un sf~r[it at~t de jalnic!
C‘ci sultanul, care-o crede cum c‘ e necredincioas‘,
T~n‘rului Cicisbeo el acum c‘ta pricin‘.Cu curagi el se ridic‘, creasta-i ro[‘ se-nvenin‘§i lugubru el \i zice: — ăFugi sau mori tu, tic‘loase!Ò
F‘t-Frumos g~tu-[i \ndoaie \nd‘r‘t [i \i r‘spunde:
— Nu m-atinge-a ta insult‘, tu, de-origin‘ plebeu —Diferen]a prea e mare, cine e[ti? [i cine-s eu?Eu petrec [i eu fac curte cui voiesc [i ori[iunde.
—Te-oi sili s‘ lup]i cu mine! iritat strig‘ sultanul.
[i zburli penele-n ceaf‘ [i cu furie s-arunc‘.Lupt‘ crunt, pe c~nd deoparte st‘ nefericita prunc‘,Urzitoarea Iliadei, ce \[i pl~nge Don Juanul.
Se tr~ntesc, se rup cu ciocul [i m‘n~nc‘ t‘v‘leal‘ —
Obosesc. Se na[te-acuma pe-o minut‘ armisti].Dar cur~nd se-ncaier iar‘[i. Don Juanul cel pestri]Cade-n s~nge [i sultanul tr~mbi]‘ pe el cu fal‘.
Iar‘ do–a nu tr‘deaz‘ ce-n sim]ire-i se petrece,
Nu tr‘deaz‘ de-i durere, voio[ie, nep‘sare —Poate vru s‘ deie pre]ul p‘r]ii cei \nving‘toare§i de-aceea r‘m‘sese ca [i marmura de rece.
Ci profetic se arat‘ preoteasa culinar‘ —
Ia pe mort \n poala-i sacr‘, de-a lui hain‘ \l despoaie;Ea \l spal‘-n ap‘ sf~nt‘, [i \n scumpe m‘runtaiePun miresme felurite pentru jertfa mortuar‘.302 M. Eminescu

ÔN-\nv~rtiri misterioase peste focul vetrei sfinte,
Ea-l \ntoarce, cur‘]indu-l de lume[tile-i p‘cate.Palamarul ce sluje[te p‘m~nteasc‘ zeitaten Olymp \l ia [i-l duce, jertfa zeilor fierbinte.
§i \n r~suri nesf~r[ite, artifici‘ de glume,
n vorbiri spirituale, observa]ii \nv‘]ate,Despre-a artei culinare mari mistere-ntunecate,n divin‘ nep‘sare, ei stau jertfa s-o consume.
Vai! de ce nu ]ine nimeni o ora]ie funebr‘
§i nu-ntoan‘-un De profundis pentru soarta-i mucenic‘!
Peste-a raclei por]elane nici o lacrim‘ nu pic‘.Inima zeilor lumei, de ingrat‘, e celebr‘.
Ori n-au fost eroi \n lume, \n]elep]i [i virtuo[i —
Unii-n lupte pentru bine a lor s~nge [i-l v‘rsar‘,Ceilal]i l~ng‘ lampa alb‘ s~nta via]‘-[i consumar‘S‘-i lumine — ca s‘ aib‘ soarta bietului cuco[?
Oare el nu are asemeni soarta oric‘rei fiin]e?
Suferin]ele unia bucurii li sunt alt˜ra;Via]a multora se stinge spre-a hr‘ni via]a mult˜ra§i m~ncarea reciproc‘ e-a istoriei fiin]‘.
Bietul rac! De viu l-arunc‘ ca s‘ fiarb‘-n vinul cald.
C~te sufere? — ce-i pas‘ celui care nu e rac!Ce \i pas‘ p‘s‘ruicei ce munce[te pe-un g~ndacSau paingenul, ce suge capul mu[tei de smarald.
P‘s‘ruica ia \n sine sim]ul, g~ndul dintr-un greier
Ce ucide. Al lui suflet pe-al ei suflet -navu]e[teɧi cuco[ul care moare na[te-n cel ce-l mistuie[te,Cine [tii ce sim] \n suflet, cine [tii ce g~nd \n creier.
Dar sultanul spre durerea puiculi]ei lui naive,
Ce-omor\-n duel pe-un t~n‘r de-o speran]‘-at~t de mare,La r‘coare-i pus s‘rmanul, ca s‘ cugete-n mustrareL-ale codicei penale paragrafe respective.303 Versuri lirice

Deci puicu]a v‘duvit‘ singuric-acum r‘m~ne.
ÔN-\nceput \[i pl~nge soarta [i p‘rea nem~ng~iat‘;Dar cur~nd cuco[i mai tineri \mplu partea neocupat‘A duioasei inimioare de amor [i jale pline.
Ea \nva]‘ ca s‘ uite. Ca marchiza de Ch‰telet,
Care pe Voltaire b‘tr~nu-nlocui cu Saint-Lambert.Pentru inima-i viclean‘ cuco[eii nu se cert,C‘ci din t~n‘r \n mai t~n‘r Ôn-academia-i \i iŽ.
n cur~nd ea pierde-n curte tot al nout‘]ii farmec.
Nu-i cuco[ ce nu-i luase tot ce-o puic‘ poate da,n cur~nd alte g‘ine al ei nimb l-\ntunecˆ,Cum odat‘-l \ntrecuse, pe Harun, vizirul Barmeg.
n z‘dar li imputeaz‘ a lor g~nduri senzuale.
ăDe — r‘spunde cu-ironie unul din aman]ii fo[ti —Inima-mi \ntreag-a ta e — dar ce vrei — noi suntem pro[ti,Sim]ul \mbl‘ dup-o carne mai t~n‘r‘ [i mai moale.Ò
n cur~nd cade pe g~nduri, deveni cur~nd bigot‘;
Cum se-nt~mlp‘, din Phrinee deveni c‘lug‘ri]‘.Limba-i \mbl‘, ascu]it‘ ca la vechea-i protectri]‘ —Poiata afurise[te [i ograda poliglot‘.
§i atunci g‘in‘reasa de c‘derea-i se \ndur‘:
Desp‘r]i g‘in‘rimea cu via]‘ imoral‘De chilia solitar‘ a puicu]ei, ce \[i spal‘A trecutului p‘cate prin asceza cea obscur‘.
Ea c‘tˆ societatea p‘rin]elului Chiril‘,
A claponului lugubru cu humorul lui de bute;El iube[te-n ea ideea frumuse]ei cei trecute,n matroana desflorit‘ vede \nc‘ pe copil‘.
Ea vedea \n \n]eleptul cu-ar‘tare reverend‘
Prototipul cuco[imei, pe-al cuco[ilor cuco[,C~nd cu flori de-oratorie [i cu ochi biserico[i,Ad~ncit platonizeaz‘ \n tirad‘ somnolent‘.304 M. Eminescu

Astfel dar fini [i d~nsa drumul sor]ii p‘m~ntene:
Arde lum~narea vie]ii p~n‘ la un c‘pi]el.§i acum la b‘tr~ne]e, s‘-l uzeze [i pe el,Ea drept candel‘ l-aprinde fiin]ei suprap‘m~ntene.
Untdelemnu-n s~nt-pretinsa vatr‘ a bigoteriei
E acela[i ce-n amoruri p‘m~ntene-a licurit;Duhul sf~nt \n chip de porumb nu din cer s-a pogor~tCi mai jos de br~u l-avuse Iosif [i l-a dat Mariei.
Iar‘ voi, ce-n nop]i c~nd luna peste v~rfuri de copaci
Ca un scut de-argint r‘sare, \mpl~nd lungile aleeC-umbre negre [i dungi albe — urm‘ri]i pe vreo femeie,Supus~nd sub a ei poale mult mai mult dec~t doi craci;
Voi, ce-uni]i tot universul \n z~mbirea min]ii scurte,
Ce c‘ta]i g~ndiri de \nger -n-ochii mari, cari v‘ parDou‘ nop]i \nspr~ncenate, — vie-v‘-n minte m‘carCum c‘ demonul din ochii-i e acela[i de sub burt‘.
Ah, g~ndi]i o clip‘ numai la suli]a cu v~rf ro[
§i la rana ce o face, s~ngele-inocent ce-l vars‘ —Ca s‘ vezi c~te iluzii minte inima cea ars‘,Pe c~nd do–a e-o g‘in‘ [i seniorul un cuco[.
Decidar‘, boieri de cinste — c‘-mi f‘cui tot boierescu
Mai cu rime, mai cu vorbe, c~nd de sam‘, c~nd de clac‘;Am ajuns la deci— m‘ scarpin — \nchid cartea mea posac‘
§i cu mult‘ plec‘ciune vi se-nchin‘
— Minunescu.
CŒLIN NEBUNUL
Fost-a \mp‘rat odat‘ [i trei fete el avea,
C~t puteai privi la soare, da la ele ca mai ba.Una dec~t alta este mai frumoas‘ de poveste,Dar din ele-acuma dou‘ mai era cum mai era,305 Versuri lirice

Nu c‘ doar ai putea spune cum c‘-a fost a[a [-a[a,
Nici o vorb‘ de poveste, cer cu stele pres‘ratNu ajung la frumuse]a astor fete de-mp‘rat.Dar de[i nu-]i po]i da vorba despre ele cu cuv~ntul,Mintea tot le-atinge umbra, ochii lor i-ajunge g~ndul,Dar de cea mai mijlocie nici un g~nd s‘ n-o m‘soare,E o floare de pe mare, cine-i cat‘-n fa]‘ moare.Mul]i feciori de \mp‘ra]i, de r‘zboinici l‘uda]iLe-au cerut ca s-o li-o dee, ca cu chipul de femeieS‘-mpodoabe c-o icoan‘ via]a lor cea n‘zdr‘van‘, Da-mp‘ratul nici g~nde[te s‘ li dee-a[a comoar‘,Ale casei lui mai m~ndre [i mai trainice odoar‘.
Da-ntr-o sar‘-n drum de ]ar‘ cine dealul mi-l coboar‘?
Trei feciori voinici de frunte ca trei [oimi voinici de munte,Vin \n zale \mbr‘ca]i, pe cai negri-nc‘lica]i,Spi]ela]i, u[ori ca v~ntul, de-o frumse]‘-ntunecoas‘,Au venit s‘-i cear‘, Doamne, fetele cele frumoase.Dar mai bine-ar fi s‘-i cear‘ tot biel[ugul de pe ]ar‘!§i ce nu se pun de-i cer trei luceferi de pe cer!De-ar putea, de n-ar putea, trei luceferi el li-ar da,Dar‘ fetele lui ba. Unu-atunci din ei s-a dus§i \n noaptea cea senin‘ ca s‘ fluiere s-a pus:Vine-un nour, ce-i de nour? Vine-un v~nt — daÕce-i de v~nt?Vine-o ploaie de [ivoaie [i furtun‘ pe p‘m~nt,§i \n nori hr‘ni]i de fulger, [i pin r~uri de sc~nteiZboar‘ fetele r‘pite duse-n lume de cei trei.Scrie carte \mp‘ratul, scoate veste-n ]ara toat‘,Cine s-ar g‘si pe fete de la zmei s‘ i le scoat‘,S‘ le ieie de neveste [i cine s-ar ispitiToat‘-mp‘r‘]ia m~ndr‘ \ntre ei va \mp‘r]i…Nu-[i mai piept‘na nici capul de at~ta sup‘rare§i l‘sase ca s‘-i creasc‘ peste piept o barb‘ mare,Care cade jos \n noduri, ca [i c~l]ii ce nu-i perii,St‘ s‘ creasc‘ iarb‘-ntr-\nsa, s-\mble g~ze ca puzderii.Nu mai iese sara-n prisp‘ s‘ stea cu ]ara de vorb‘.Ca un pom‘tuf de jalnic [i t‘cut ca o cociorb‘,§-a uitat de mult luleaua [i cloce[te tot pe g~nduri,Doar‘ plosca-l mai oche[te de pe-a policioarei sc~nduri.306 M. Eminescu

Dar \n satu cela-n care [edea \mp‘ratul dornic
Era [i un om de sam‘, un frunta[… fusese vornic;Avea trei feciori, din cari doi or fost cum or fi fost,Oameni harnici [i ca lumea, da- cel mic era un prost.C~tu-i ziua [ade-n vatr‘ [i se joac‘ \n cenu[‘,Prost ca gardul de r‘chit‘, [ui ca clan]a de la u[‘.De vorbe[te, cine-ascult‘? §tie c‘ nu-i de vo sam‘,To]i \i zic: ,,Ne-aude TontulÒ, da pe el C‘lin \l cheam‘.Cei doi fra]i se ispitir‘ [i au zis: — Haidem [i noi,Dulce m‘r e-mp‘r‘]ia, de ne-a-ntoarce \napoiDumnezeu din calea lung‘. Cine-a fi s‘ le g‘seasc‘,Tot voinic din ast‘ lume, de vi]‘ p‘m~nteneasc‘!Deci, cum vrur‘ s‘ se duc‘, zice prostul: — Hai [i eu!— Hai! c‘ tot n-are ce face, [-a[a \mbl‘ teleleu,Ne-a ]inea de-ur~t uitucul [-a p‘zi la noapte focul.Deci f‘cur-un arc puternic [i vorbir‘ ca-n tot loculUnde va c‘dea s‘geata, ei s‘ steie de popas.Repezi atunci cel mare o s‘geat‘ din p~rlaz.Mers-au ca vo dou‘ zile, [-au g‘sit. Cel mijlociuArunc‘ [i tot pe-at~ta, ba [-oleac‘ mai t~rziu.Dar‘ c~nd zv~rli nebunul, mers-au ei trei luni de-a r~nd,Zi [i noapte, p~n-g‘sir‘-a lui s‘geat‘ \n p‘m~nt.§-ajung~nd au scos amnarul, au scos cremene [i iasc‘,Ca s-a]~]e foc \n codru, s‘ se-ntind‘ s-odihneasc‘.Dar \nt~i se sf‘tuir‘ ca pe r~nd s‘ steie paz‘§i pe foc s‘ puie vreascuri, a se stinge s‘ nu-l lase,Hot‘r~nd ca celui care va l‘sa s‘ se potoale,Va l‘sa s‘-i prind‘ noaptea, ei s‘-i puie capu-n poale.Se culcar‘ doi. Cel mare s‘ p‘zeasc‘ au r‘mas.Dar‘ pe la miez de noapte auzi-n v‘zduh un glas.Vine-un zmeu \n solzi de cri]‘ cu trei capete, [i lui:— Cum de calci mo[ia tatei f‘r- de voia nim‘rui?Hai la lupt‘… Se luptar‘ [i-l lovi voinicul r‘u,F‘cu trei c‘pi]i de carne din trei capete de zmeu,§i c~nd cei doi se trezir‘: — Uite, voi c~t a]i dormit,Ce mai lupt-avui grozav‘ [i ce treab-am ispr‘vit!A r‘mas \n noapte-a doua ca strej‘ri cel mijlociu§i tot pe la miezul nop]ii pin v‘zduh aude-un chiu307 Versuri lirice

§i pin v~nt v‘zu cu-aripe sun‘toare, fioroase
Patru capete cumpite pe dou‘ umere groase.— Hai la lupt‘, m‘i voinice, cum f‘cu[i de te v‘zui,Cum de calci mo[ia tatei f‘r- de voia nim‘rui?Dar voinicul \l omoar‘ [i, ca vai de mama lui,Patru cl‘i de carne face el din capetele lui.C~nd cei doi iar se trezir‘, au v‘zut a lui isprav‘,Izb~ndirea str‘lucit‘ dintr-o lupt-a[a grozav‘.§i c~nd iar i-apuc‘ noaptea, lui C‘lin de grij‘-i dar‘S‘ p‘zeasc‘ bine focul de a nop]ii crunte fiar‘.C~nd acum \n noaptea-a treia str‘juia C‘lin, deodat‘,Auzi un vuiet mare [i-n nainte i se-arat‘Cu opt capete cumplite un zmeu m~ndru n‘zdr‘van,Cu ochi ro[ii de jeratec [i cu sufletul avan.— Haide-ha, C‘lin Nebune! Cum veni[i nu te-i \ntoarce,Nici s-a fierbe pentru tine, nici s-a ]ese, nici s-a toarce!Se lupt‘ C‘lin Nebunul mai ca sufletul s‘-i steie,Iar‘ zmeul cel puternic c~t de c~t s‘ nu se deie.El t‘indu-i o ureche, cade-n foc un strop de s~nge§i \n noapta ce ad~nc‘ tot jeratecul se stinge§i \n negrul \ntuneric \ntr-o lupt‘ oarb‘, crud‘,M~ni de fier \n piept i-nfige; zmeul ostenit asud‘,G~f~ie pe cele-opt g~turi, sub genunchi C‘lin \l ]ine§i cu sabia-i r‘teaz‘ a lui capete p‘g~ne.
Dar acuma-mi st‘ pe g~nduri — ce s‘ fac‘ el — foc nu e,
Fra]ii se trezeasc‘ numai [i capul o s‘-i r‘puie.S-a luat [i el [i merge sup‘rat \nspre p‘dureCu un h~rb plin de funingini, subsuoar‘ c-o s‘cure,S‘ g‘seasc‘ vun c‘rbune. Pe-un copac \nalt se suie,
Pe-ntinsori de codri negri arunc~nd privirea [uie.n ad~nc‘ dep‘rtare el v‘zu zare de foc,El coboar‘ [i porne[te ca s-ajung‘-n acel loc.nt~lne[te-un om \n drumu-i cam gr‘bit din cale-afar‘:— Bun‘ noapte! — Õ·am mitale! — Cum te cheam‘? — De-cu-sar‘.— He-he-hei, m‘i De-cu-sar‘! Ian mai stai, c‘ nu-i a[a,Ce ca]i cu noaptea-n p‘dure, colinzi lumea iac-a[a?Cot la cot C‘lin \l leag‘ cu odgonul de un pom308 M. Eminescu

§i se cam mai duce, iat‘ c‘ \n cale-i iar un om.
— Bun‘ noapte! — Õ·am mitale! — Cine e[ti? — Sunt Miez-de-noapte!— Elelei! Ce ca]i \n codri, pepeni verzi [i stele coapte?De-un copac [i p-esta-l leag‘ [i, cum merge pe c‘rare,Iar un om pin \ntuneric, \naintea lui r‘sare.— Bun‘ noapte! — Ô·am mitale. — Cum te strig‘? — Zori-de-zi.— Ei, cumetre Zori-de-ziu‘, ia opre[te-oleac‘-aci!Hai, [i st~nd de vorb-o ]~r‘, s‘ m~nc‘m p‘sat cu lapte,Vin \ncoa c‘ bate luna — hai la umbr‘ — tot \i noapte.— Omule, ce-mi ca]i pricin‘… sunt gr‘bit… — Ce-at~ta grab‘?!Ciorilor! ia nu mai spune, [tiu c‘ nu ai nici o treab‘!l leg‘ [i pe acesta, ca p~n‘ va g‘si foc,Ziu‘ s‘ nu se mai fac‘ [i vrema s‘ stea pe loc.El ajunge. \ntr-o groap‘ mare arde-un foc avan…Pe-o p‘rechi de pirosteie clocote[te un cazan,Doisprezece zmei \n juru-i dorm ad~nc \ntin[i pe burt‘,mprejur de pirosteie se cocea o mare turt‘§i-n cazan, not~nd \n zam‘, clocoteau vo dou‘ vaci.,,Hei — \[i zise n‘zdr‘vanul — dete badea de colaci!Ò§i de[i \n fa]a vetrei dorm [ez~nd zmeoaice mame,El, atins de-acea mireasm‘ a clocotitoarei zame,Doi t‘ciuni lu‘ \n h~rbu-i, un c‘rbune \n lulea,§i lu~nd o buc‘]ic‘ din o vac‘ ce fierbea,Iat‘, curge-un strop fierbinte pe a unui zmeu ureche.Œsta ]ip‘ cu-ngrozire ca un bou \mpus de streche.To]i trezi]i pun pe el m~na, unu-l leag‘, altu-l ]ine, Unu-i ]as‘l‘ p‘durea, cetluindu-l cole bine.Sf‘tuiesc ca s‘-l omoare. — Da, m‘ rog, dumilor-voastreCine [i-ar mai pune mintea cu a[a obrazuri proaste
Cumu-s eu, m‘ria-voastr‘! M‘ l‘sa]i, c‘-s om s‘rac,De c~nd sunt n-am v‘zÕt turaua, nici m‘car de la petac.Zise unul c‘tr‘ d~nsul: — Dac‘ tu ne-i putea faceFata-mp‘ratului Ro[u s-o lu‘m, po]i merge-n pace.— Ce n-o lua]i domnia-voastr‘, c‘ sunte]i mai tari, mai mul]i?— Ei, pe noi ne simte-ndat‘, s‘ ne-apropiem descul]i,Suntem duhuri necurate [i-mp‘ratul cela Ro[Are-n vatr‘ \n cenu[‘ un c‘]el [i un cuco[;N‘zdr‘vani-s, bat‘-i naiba, cum ne simt, \i vezi c‘-ndrug‘,309 Versuri lirice

Unul bate, altul c~nt‘… [-o tulim ur~t la fug‘.
S‘ s-apropie nu poate dec~t omul p‘m~ntean.— De-i a[a, poi las- pe mine… zice Strolea cel viclean.l dezleag‘ [i-l urmeaz‘… El v‘zu atunci legatUn voinic care, c~nd vede c‘ zmeii s-au dep‘rtat,Se smuci l‘s~nd \n urm‘ a lui m~ni [i-n codru piere.
Luna iese dintre codri, noaptea toat‘ st‘ s-o vad‘,
Zugr‘ve[te umbre negre peste giulgiuri de z‘pad‘§i mereu ea le lunge[te [i suind pe cer le mut‘,Parc‘ fa]a-i cuvioas‘ e cu cear‘ \nv‘scut‘;§i cu neguri \mbr‘cate-s lan, dumbrav‘ [i p‘dure,Stele galben tremur~nde mi[c‘-n negurile sure,Intr‘-n domele de nouri argintii multicoloane,De-a lor rug‘-i plin‘ noaptea, a lor dulci [i moi icoanemple v‘ile de lacrimi de-un sclipit \mpr‘[tietC~nd \n c~rduri cuvioase sus pe cer se mi[c‘-ncet.nr‘d‘cinat‘-n munte cu trunchi lung de neagr‘ st~nc‘,Repezit‘ mult \n aer din pr‘pastia ad~nc‘,A-mp‘ratului cel Ro[u st‘ m‘rea]a cet‘]uie,Poalele-i \n v‘i de codri, fruntea-n ceruri i se suie.§i prin arcurile-nguste f‘clii ro[ii de r‘[in‘Negrul nop]ii \l p‘teaz‘ cu bolnava lor lumin‘,R‘nind asprul \ntuneric din a salelor lungi bol]i,Zugr‘vind \n noaptea clar‘ a ei muchi [i a ei col]i.
Pe c‘r‘ri s‘pate-n st~nc‘ zmeii [i C‘lin se suie,
Numai luna \i \mbrac‘ cu lumina ei g‘lbuie§i p~ndind trec uria[ii de pe-o st~nc‘ pe-alt‘ st~nc‘;ntr-o sur‘ dep‘rtare murmur‘ valea ad~nc‘, Numai pe p‘re]ii netezi ai st~ncimii \ndelungeEi arunc umbre gheboase, uria[e, negre, lunge,Ce \n [iruri tupilate dup‘ ei se mi[c‘, pare.Noaptea-ntinde m‘re]ia-i, lunca doarme, lunca moare,§i c‘lc~nd \ncet cu greul lor s-apropie-n t‘cere.Ei ajung la poarta mare, ferecat‘ cu putere,Ce nu-i om s-o poat‘ trece. Dar C‘lin, suit pe zid:— Hai, veni]i, zmeilor, zice, poarta nu pot s-o deschid,310 M. Eminescu

Dar‘ unul c~te unul v-oi lua colea de chic‘
§i pe sus v‘ trec \n curte… Abia-apuc‘ s‘ li-o zic‘§i ei unul c~te unul s-apropie, [i de-a r~ndulEl la fiecare-i taie capul de chic‘ ]iindu-l§-a lor trupuri moarte-arunc‘ r‘[chiete \n ograd‘§i \n urm‘ sare d~nsul, ca s‘ vad‘, ce-a s‘ vad‘?mp‘ratul de zid stra[nic [i de poart‘ ce avea,Ferestrele stau deschise [i u[ile se cr‘pa.Sc‘ri b‘tute-n pietre scumpe repede voinicul suie,Intr‘-n casele frumoase din \nalta cet‘]uie,Pe covoare moi el calc‘, intr‘ \n acea odaie,Care-i plin‘ de a lunei bl~nd‘, tainic‘ b‘taie.Pe p‘re]i icoane m~ndre zugr‘vite-n umbr‘ parCum c‘ chipurÕle din ele dintre codri mari r‘sar.Pe un pat de flori frumoase, proaspete [i ude \nc‘,Doarme fata cea vestit‘ [i-n visarea ei ad~nc‘,Ea z~mbind \[i mi[c‘ dulce a ei buze mici, sub]iri,necat‘ de lumin‘ [i miros de trandafiri,Iar din pod p~n-\n podele un paing‘n de smaraldA ]esut p~nza sub]ire, tremur~nd \n aer cald,§i \n care luna bate de sclipe[te viorie§-o \ncarc‘ cu o bur‘, diamantoas‘ colb‘rie.§i prin mreaj-asta vr‘jit‘ vedeai patul ei de flori,Ea cu umeri de z‘pad‘ [i cu p‘rul lucitor§i mai goal‘ este-n somnu-i, numai bolta nalt‘, sur‘A ferestrei este rece [i sim]irea nu o fur‘,Dar de p~nz-acoperit‘-i cu un colb de piatr‘ scump‘.S-apropie-ncet voinicul [i cu m~na va s-o rump‘,Apoi lin o d‘-ntr-o parte, peste fat‘ se \nclin‘,Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspin‘,Ia inelul ei cel m~ndru de pe degetul cel mic…§i se-ntoarce \n codreana-i noapte t~n‘rul voinic.L~ng‘ zmeii mor]i c~nd trece, limbile le taie el,Le adun‘ s~nger~nde [i le pune-n testemel,Trece zidul [i porne[te iar la drum p~n-ce ajungeLa cazanul care fierbe \n mijlocul verzii lunce.Pe-o zmeoaic‘ mum-o taie, pe-alta o sc‘p‘ \n prip‘,Ia din nou \n h~rb t‘ciune [-un c‘rbune pune-n pip‘,311 Versuri lirice

Ia cazanul \ntr-un deget [i \n altul el ia turt‘
§i se-ntoarce iar la fra]ii, fluier~nd cu minte scurt‘Toate c~ntecele rele ce-n via]a-i le c~ntar‘…Dezleag‘ pe Zori-de-ziu‘, Miez-de-noapte, De-cu-sar‘,Din cazanul care-l duce d~ndu-le de drum merinde.Abia-ajunge-unde dorm fra]ii, abia focul \l aprinde,Ziua cea \nt~rziat‘ n‘v‘li din r‘sputeri§i ca repezit \n aer soarele se-nal]‘-n cer;Fra]ii lui at~t dormir‘, c~t intrase \n p‘m~ntDe un st~njin [i-i \mpluse frunza adunat‘-n v~nt.Se trezir‘. — I! C‘line, lung‘ fu [i noaptea asta,Dar nimic el nu le spune ce f‘cuse-n vremea-aceasta,Ci plec~nd ei mai departe tot C‘lin arcu-ncordeaz‘§i, zbur‘tuind, s‘geata trece-n lume ca o raz‘,V~j~ie-n v‘zduh cumplit‘; ei urmeaz‘ unde-i cheam‘,P~n-ajung \n faptul nop]ii la p‘durea de aram‘.— M‘i f‘rta]i, C‘lin li zise, nu-]i putea trece pin cr~nguri§i pin codri i[ti de-aram‘, r‘m~ne]i aicea singuri,V‘ cl‘di]i ici o colib‘, v‘ s‘pa]i groap‘ de vatr‘,Singurel voi merge numai pe c‘r‘rile de piatr‘,S‘ vedem ce-a fi cu mine. Ei se pun de \l ascult‘§i el trece \n p‘dure f‘r-a pierde vorb‘ mult‘§i la orce pas el face codrul sim]itor r‘sun‘§i pin mrejile de frunze glasuri trec ca o furtun‘,C‘ci o strun‘-i orce creang‘ [i o limb‘-i orce frunz‘.Luna doar, trec~nd pe ceruri, voind codrul s‘-l p‘trunz‘,mple noaptea-i ar‘mie cu mari dunge de om‘t,Pe sub cari, r‘scolite, fulger apele \ncet.§i deodat‘-n codrul m~ndru el aude de departeR‘sun~nd un glas de fat‘, ce venea din lunci de[arte§i urechea i-o dezmeard‘; el ascult‘ sub un trunchi§i c~ntarea dureroas‘ \l p‘trunde \n r‘runchi:
Greieru[ ce c~n]i \n lun‘
C~nd p‘durea sun‘,Cum nu [tii ce am \n mine,Greiere str‘ine?C‘ te-ai duce de-ai ajungeNoaptea de te-ai pl~nge,312 M. Eminescu

Ca o pasere m‘iastr‘
La noi \n fereastr‘.Vai de picioarele mele,Pe-unde \mbl‘ ele?Vai de ochi[orii mei,Pe-unde \mbl‘ ei?Inima-n mine-i bolnav‘,Floare de dumbrav‘,§i vai lacrimile mele,Cum le v‘rs cu jele!Du-te, greier, du-te, greier,P~n-la munte-n creier§i prive[te-nduio[at‘Zarea dep‘rtat‘,Lumea-ntreag‘ o colind‘,Mergi la noi \n grind‘,Spune-i mamei: ,,Ce-am f‘cutDe m-a mai n‘scut,C‘ci ar fi f‘cut mai bineS‘ m‘ ia de m~ne,Pref‘cut‘ c‘ m‘ scap‘S‘ m-arunce-n ap‘,C‘ci de cer ar fi iertat‘§i de lumea toat‘.Ò
Nainteaz‘ [i o vede l~ng‘ apa ar‘mie,
Culeg~nd flori amor]ite de pe maluri cenu[ie§i pun~ndu-le \n poala grea de florile de piatr‘.Lumineaz‘ luna-n ceruri ca un foc pe-o mare vatr‘,Col]ii mun]ilor ce rup]i-s, uria[e st~nci de cremeni,Ce p‘re]ii [i-i ridic‘ \nd‘r‘tnici, suri asemeni,V~ntul care trece-n [uier, noaptea sur‘ [i bolnav‘,mple cu s‘lb‘tecie ar‘moasa-acea dumbrav‘.— Bun‘ vreme, fat‘ m~ndr‘ de-mp‘rat, C‘lin \i zice.— Mul]‘mim, r‘spunse d~nsa, tinerel fl‘c‘u voinice!Ce ca]i tu? Ce v~nt te-aduce? Nu [tii c‘ om p‘m~nteanNu poate c‘lca p‘durea de b‘rbatul meu avan?…— §tiu, feti]‘-mp‘r‘ti]‘, dar nici fric‘ n-am, nici team‘,C‘ el zmeu e [i puternic, dar [i eu — C‘lin m‘ cheam‘.313 Versuri lirice

Cum vorbe[te, iat‘ zmeul vine iute ca un v~nt,
Cu o falc‘-n cer el vine [i cu una pe p‘m~nt.— Bun‘ vreme, zmeu de c~ne! — Mul]umesc, C‘lin Nebune!— Am venit s‘-]i iau nevasta. — De-i putea, de ce nu? BuneSunt de zis ce-]i vine-n minte, dar mai greu e s‘ le faci,Zmeul codrilor de-aram‘ nu te-a[teapt‘ cu colaci.Eu m‘n~nc patru cuptoare, patru boi mi-ajung abia§i de vin patru antaluri abia trag la o m‘sea.— Nici c‘-mi pas‘! §i la lupt‘ \n dumbrav‘ ei se scoal‘,Se apuc‘, de copacii tremurau de-nv‘lm‘[eal‘,Tremur‘ sub ei p‘m~ntul de-a lor pasuri ap‘sate,Sc‘p‘ra cremenea neagr‘ a st~ncimei detunate.Crunt C‘lin de mijloc l-\mfl‘, p~n-la v~rf de brazi \l urc‘,Ca pe-un lemn el \l tr~nte[te, pin copaci trupul i-ncurc‘,§i-n genunchi apoi l-\ndoaie ca pe-un vreascur ce \l fr~nge,I se \mfl‘ mu[chii vine]i de o]el pe c~nd \l str~nge§i lovit, pierz~nd sim]irea, zmeul ca o musc‘ moare,Ce lovit‘ este iarna de-o sc~nteie de ninsoare.— S‘-mi r‘m~i cu bine, fat‘, eu m‘ duc s‘ cat acumCele dou‘ sori a tale… Se porni din nou la drum,Trece codri de aram‘, de departe vede-albind§i aude glasul m~ndru al p‘durilor de-argint.
Noaptea-n rou‘ e sc‘ldat‘, lucioli pe lacuri zboar‘,
Lumea umbrei, umbra lumei se amestec, se-nf‘[oar‘,n p‘durea argintoas‘ iarba pare de om‘t,Flori albastre tremur ude \n v‘zduhul t‘m~iet,Pare c‘ [i trunchii m~ndri poart‘ suflete sub coaj‘,Ce suspin‘ pintre ramuri cu a glasului lor vraj‘,Crengile sunt ca vioare pintre care v~ntul trece,Frunze sun ca clopo]eii, trezind ceasul doisprezece,§i pin albul \ntuneric al p‘durei de argintVezi izvoare zdrumicate peste prund \ntunec~nd§i s‘rind \n bulg‘ri fluizi pe pietri[ul din r‘stoace,n cuibar rotit de ape peste cari luna zace.El aude-un c~ntec dulce, plin de lacrimi [i de noduri,Doin‘ de sim]ire rupt‘ ca jelania-n prohoduri,mpl~nd codrul de z‘pad‘, sufletu-i de-o jale mare,Pare-i c‘ din piept de fat‘ c~nt‘ o privighetoare:314 M. Eminescu

A[a-mi vine c~nd [i c~nd
S‘ m‘ iau pe drum pl~ng~nd,Lumea ce-a fi s‘ m‘ vad‘Nici s‘ poat‘ s‘ nu-mi cread‘;n z‘dar m‘ mai jelesc,Vara vine, codri cresc,n z‘dar m-a[ bucura,Iarna iar i-a scutura,§i, de-mi vine, de nu-mi vine,Tot arde inima-n mine.Nici n-am cui s‘ m‘ jelesc,S‘ spun pe cine doresc.Mult m‘ mir, Doamne, de mineCum nu m-ai luat la tine,Mult m‘ mir ce-oi fi g~ndit,Ce-am f~cut de n-am murit!
n v‘zduhul plin de-a nop]ii moale luminoas‘ ploaie
El v‘zu o fat‘ m~ndr‘, \mbr‘cat‘-n lunge straieDe argint, ce sta ca umezi pe-a ei trup care tresare,Ca o creang‘ ml‘dioas‘ sub a v~ntului suflare.Nalt‘ e, sub]ire este, ochii mari ad~nci ridic‘,P‘rul ei de aur moale p~n‘ la c‘lc~ie-i pic‘§i cu poalele ei albe [terge stelele-i senine,Lacrimi lungi ce curg pe fa]a-i ca [i fire diamantine.,,Nu uita cum c‘ seninul cerului este \n a[tri,Nu uita c‘-n lacrimi este taina ochilor alba[tri.E frumos pe c~nd din cerul plin de-o s~nt‘ bog‘]ieCade-o lacrim‘ frumoas‘ \n ad~nc‘ vecinicie —Dar de cad r‘nite toate, ceru-i negru [i pustiu,Nu-i n‘l]ime, nu-i albastru, e o noapte de sicriu.Stea ce cade taie lumea ca o lacrim‘ de-argint,Pe seninul cer albastru frumos lacrimile-l prind,§i din c~nd \n c~nd v‘rsate frumos lacrime te prind,Dar de seci \ntreg izvorul, vai de ochiul t‘u cel bl~nd.Pin diaman]ii t‘i se scurge s~nge fin de trandafiri§i z‘pada viorie din obrajii t‘i sub]iri —Curge noaptea lor albastr‘, a lor dulce vecinicie,Ce u[or se poate stinge pin pl~nsorile pustie.315 Versuri lirice

Cine e nerod s‘ ard‘ \n c‘rbune-o piatr‘ rar‘
§i eterna-i str‘lucire s-o striveasc‘ \ntr-o par‘?Tu-]i arzi ochii [i frumse]ea — infinitul lor se stinge —§i nu [tii ce r‘pe[i lumii? Ah, nu pl~nge, ah, nu p~nge!Ò
Astfel el se socote[te. I-a c‘zut at~t de drag‘,
C~t ar fi \mflat \n spate pentru ea lumea \ntreag‘.— Bun‘ vreme, fat‘ m~ndr‘ de-mp‘rat! — Mul]am, voinice,Dar ce v~nt te bate-ncoace [i ce r‘u te-aduce-aice?Zise ea z~mbind — de mult‘ vreme z~mbi-nt~ia dat‘,C‘ci [i ei \i cade drag el, de[i n-ar vrea s-o arate —§tie ea de ce \i place, ca s‘ n-o prind‘ de veste,Ce frumos \l afl‘ d~nsa, cum \i st‘, ce drag \i este?Dar deodat‘ sp‘im~ntat‘ de un sunet, ea \i spune:— Fugi! c‘ dac-a veni zmeul, via]a ta o va r‘pune!— Vie numai! zise d~nsul… [-om vedea atunci cum plou‘ —Nu se d‘ C‘lin, s‘racul, nici cu una, nici cu dou‘.§i deodat‘ peste codri de argint vine \n zborZmeul falnic, care mi[c‘ cu aripa v~rful lor,Peste v~rfurile-nalte parc‘ zborul lui \l sim]i,Frunz‘rimea cea mi[cat‘ de aripele-i cu zim]i.— Bun‘ vreme, zmeu de c~ne! — Mul]‘mesc, C‘lin Nebun!— Am venit s‘-]i iau nevasta. — Ba s‘ vezi ce-oi sta s‘-]i spun:Opt cuptoare m~nc de p~ne [i opt boi [i opt antaleAbia sunt un pr~nz puternic pentru trupul meu \n zale.§i vrei s‘ te ba]i cu mine? — Nici c‘-mi pas‘! — Aide, dar‘!Sun‘ frunza zgomotoas‘, codrul din ad~nc r‘sare,Tremur‘ mai surd p‘m~ntul, oasele parc‘ se rup,C~nd v~njo[i [i-ndoaie d~n[ii a lor bra]e [-a lor trup,Dar C‘lin \n sus l-ardic‘ [i-l tr~nte[te la p‘m~nt,De sun oasele ca h~rburi [i zbor aripele-n v~nt.l omoar‘. Apoi zice: — R‘m~i, fata mea, cu bine!Merg s‘ scap pe sora mare [i s‘ auzim de bine.Trece selbele-argintoase, trece-o vale, un colcantaurP~n‘ vede dinainte-i r‘s‘rind p‘durea de-aur.Mult frumoas‘ e p‘durea cu-a ei trunchi de aur ro[,Ce \n frunza lor cea moale suspinau \ntuneco[i.Iarba lin c‘l‘tore[te, o peteal‘ st‘t‘toareCe, sclipind cu mii de raze sub al nop]ii dulce soare,316 M. Eminescu

Poart‘-n galbenele-i unde spice cu m‘rg‘ritare,
Flori de mac ce \mf‘ noaptea capul lor cel ro[ [i mare;Numai fluturi mici alba[tri [i mari roiuri de albineCurg \n r~uri sclipitoare de luciri diamantine§-\mplu aerul cel dulce de cristal [i de r‘coare,A popoarelor de mu[te s‘rb‘tori murmuitoare.Iar aude-un c~ntec m~ndru care codrul \l treze[te,Parc‘ frunzele-l repet‘, parc‘ v~ntul tot \l cre[te,§i-nainte-i parc‘ vede satul lui [i i se pareC-auzea doinind o fat‘ chiar la ei \n [ez‘toare:
Maic‘, maic‘, draga mea,
Ajung‘-te jalea mea,S‘ te-ajung-un dor [-un drag,S‘ [ezi toat‘ ziua-n pragCu firu] b‘gat \n ac§i tu s‘ nu-mi po]i \mpungeP~n- nu-i suspina [i pl~nge,P~n- nu ]i-a veni \n g~ndUnde-am fost [i unde sunt.
L~ng‘ lacul cel albastru \nstelat cu nuferi mari,
Pintre trestii auroase ce se leg‘n solitari,Vede fata cea cu ochii cuvio[i ca \n bisericFa]a-i alb‘ ca z‘pada \ntr-un p‘r de \ntuneric.Ea \n haina ei cea verde se \nml‘die bogat‘,Cu flori albe-mpodobit‘, cu diamante pres‘rat‘.— Bun‘ vreme, fat‘ m~ndr‘ de-mp‘rat! — Mul]am, C‘line,Mult \]i merge vestea-n lume, multe-am auzit de tine§i prea r‘u de tine-mi pare c-ai venit s‘ mori aice,C‘ci de vine zm‘ul numai r‘u ]i-a merge, m‘i voinice!— To]i se laud‘ cu m~ncarea. Spune-mi, fat‘, c~t m‘n~nc‘ Zmeul t‘u, s‘ v‘d pe-acesta de \l pot \nvinge \nc‘.— Doisprezece boi, antale tot pe-at~tea, iar‘ p~ne,
Dou‘sprezece cuptoare abia \i ajung s‘ cine.
— C-un antal de vin mai tare dec~t mine, zice cesta,Dar va da Dumnezeu sf~ntul s‘ m‘ scap [i de acesta.Vine zmeul, vine iute, mi[c~nd codrii cei de aur,Cu cap mare ca cuptorul [i cu aripi de balaur.317 Versuri lirice

— Hei, C‘line, r‘u de tine! strig‘ el [i se arunc‘
Pe voinicul care-l prinde, \nv~rtindu-l jos \n lunc‘.Se luptar‘ r‘u [i zmeul c~t de c~t s‘ nu se deie.— Hei, nevast‘, zice d~nsul, d‘-mi s‘ beau [i d‘-i s‘ beie.Dup‘ ce mai odihnir‘, zise zmeul: — M‘i C‘line,Nu s-alege-ntre noi lupta, ci-ostenim a[a, vezi bine,Da m-oi face-o par‘ ro[‘ [i te-i face-o par‘ verde§-om lupta p~n- din noi unul se va stinge [i s-a pierde.Par‘ ro[‘ este zmeul, par‘ verde e C‘lin§i \n galbenu-ntuneric ei se lupt‘ cu venin.Se-nf‘[oar‘, se desf‘[ur, mestec~nd a lor v‘paie,Fulger~nd umbra din codri \n a flac‘rei b‘taie,Joac‘-n juru-le dumbrava c~nd \n umbr‘ purpurie,C~nd \ncremene[te parc‘ \ntr-o brum-ad~nc-verzie,C~nd \n dungi \nfl‘c‘rate, bol]i, c‘r‘ri \n jur se cascSub lumini de curcubeie repezi ce se sting cum nasc,F~lf~iesc ca dou‘ candeli, obosi]i se-nv~rt, se-ncaier§i aproape-aproape stinse s-urm‘resc juc~nd pin aer,Sco]~nd limbe ascu]ite ca s‘-nghimpe pe cealalt‘;Ei jucau pin crengi \nalte, pintre trestie, pe balt‘,Balta tremur‘ ad~nc‘, somnoros [i lin sclipe[te,Azv~rlind \ntunecat‘ c~te-o musc‘, c~te-un pe[teC‘tre flamele-ostenite… Peste ei deodat‘ zboar‘Ca o pat‘ de cerneal‘-n noaptea aurit‘-o cioar‘.Zice zmeul: — Moaie, cioar‘, aripa-]i \n ap‘, stingeFlac‘ra cea verde, care nu-s \n stare a o-nvinge.— mp‘rate prean‘l]ate, moaie-]i aripa \n ap‘,Zice-atunci C‘lin, [i stinge flac‘ra ro[‘ — m‘ scap‘.Iar‘ cioara, cumu-i cioar‘, cum aude c‘ o urc‘,Nici una, nici dou‘, iute se coboar‘, nu se-ncurc‘§i l‘s~nd din bot s‘-i cad‘ dou‘ pic‘turi de ap‘,Potole[te para ro[‘, ce tresare, fuge, crap‘,§i cu botul o ciupe[te, curge s~nge ca fier ro[,nc~t lacul cel albastru e-ncru[it ca vinul ro[.Zmeul a murit… Se face om C‘lin [i se \ndreapt‘Cu trei fete-mp‘r‘tese unde fra]ii \l a[teapt‘.
Pe-ntinsori de codri negri un senin se desf‘[oar‘,
Ce-a lui stele mari [i albe peste ele le presar‘.318 M. Eminescu

§i la margine de codru ei aprind o foc‘rie
ntr-o groap‘ cu cenu[‘… de juca trandafirieColibioara cea de trestii cu u[i]a-i rezimat‘,mpletit‘ din r‘chit‘, cu curmei de tei legat‘.La o plosc‘ de vin negru st~nd de vorb‘ bucuro[i,Parc‘-i zugr‘ve[te focul cu r‘sfr~ngerile-i ro[i.Dasupra ceru-i negru, pe-ntinsori de catifeaSunt cusute-n umed aur ici o stea, colo o stea§i a[a senin e focul, c~t le numeri p‘ru-n barb‘,B‘t‘tura cea din ]oale, pe c‘r‘ri fire de iarb‘,§i ca merele de ro[ii stau feti]ele-n v‘paie,Dou‘-s oache[e ca sara, mijlocia e b‘laie,Iar C‘lin, lungit pe burt‘ [i cu m~nile pe coate,Cam cu chef le poveste[te \nt~mpl‘rile lui toate§i la cap‘t se chite[te: — M‘i f‘rta]i, socot a[a:Fata mare [i cea mic‘ le lua]i de v-or pl‘cea,Dar‘ pe cea mijlocie — mi-o c‘zut drag‘ de foc§i nici ea nu zice baiu, bat-o h~trul de noroc.Pe \ncet se stinge focul [i s-acopere cu spuz‘…El de m~nic‘ o trage… [i unind buz‘ pe buz‘Ei [optesc… [-ar spune multe [i nu [tiu de und-s‘-nceap‘C‘ci pe r~nd [i-astup‘ gura, c~nd cu gura se adap‘;
El o simte-n a lui bra]e t~n‘r‘, rotund‘, tare§i ea tremur‘ ca varga de o]el de-a lui str~nsoare.[i ascunde fa]a ro[‘ de iubire [i sfial‘,Ochii-n lacrimi \i ascunde-n p‘rul moale de peteal‘…§i adorm. Somn greu \i vars‘ plumb \n vinele-ostenite.Fra]ii lui c~nd v‘d c~t doarme, ei se pun pe [opotite§i m‘runt se sf‘tuir‘ ca picioarele s‘-i taie,S‘ se laude c-omor~r‘ ei pe zmeii \n b‘taie.L-ar fi omor~t, dar cesta, n‘zdr‘van fiind, nu pot.Ei f‘cur‘ cum g~ndir‘ [i-l l‘sar‘-a[a schilod.La pornit pe fete scoal‘… Iar C‘lin de mult‘ trud‘Nu sim]i nici o durere, numa-n somnu-i greu asud‘;Chiar picioarele \n traist‘ i le iau, cu ei le-au dus,C‘ci g‘sindu-le, cum fuse n‘zdr‘van, [i le-ar fi pusIar la loc… \n zori de ziu‘, el a doua zi trezit,Vede cum \l schilodise, — ce s‘ fac‘ am‘r~t?319 Versuri lirice

Vo trei zile dupolalt‘ se mai t~r~ie \n br~nci
Pin tufanii din p‘dure [i pin col]ii cei de st~nci,P~n-ajunge ca s‘ vad‘ un palat \n v‘i de raiC~t ca s‘ te ui]i la d~nsul — de frumos — nu te-ndurai§i aude-un glas cu jele, chiar o gr‘din‘ de glas,Care inima i-o rupe de-a[a dor [-a[a n‘cas.§i cum \n palat el intr‘, pe voinicul vede pareCare m~nile-[i rupsese \ntr-a zmeilor prinsoare.— Bun‘ vreme, m‘i voinice! — Mul]‘mim frumos, C‘line,Ce-i p‘]it tu de picioare, ce r‘u dete peste tine?§i C‘lin \ncepe-a-i spune c~t p‘]ise p~n-acuma.— Hai, ne-om prinde fra]i de cruce. — Hai ne-om prinde, spune-mi numa,A cui e[ti [i cum te cheam‘? — Eu fecioru-s de-mp‘rat,Codrii de-aur fur-ai no[tri p~n- ce zmeii i-au luat.De c~nd i-ai ucis, C‘line, iar ai no[tri sunt. Cu chinSingurel \mi mai duc traiul ici \n codri, m‘i C‘lin.Am~ndoi \ns‘ \n lume, tu schilod, eu f‘r‘ m~ne,Ici pin noaptea dumbr‘van‘ [i pin v‘i am duce-o bine.Pin p‘durile-uria[e, pin gr‘dini [i pin palatSe primbla C‘lin pe g~tul feciorului de-mp‘rat.
Unu-n m~ni, altu-n picioare, uria[i fiind, de boiAu putere, pe at~ta c~t le trebuie la doi.§i trec~nd a[a-n p‘dure, ei aud fo[nind \n frunze, —Trece-o umbr‘ fugitoare ce ]u[nea s‘ se ascunz‘.C‘lin m~na [i-o \ntinde [i pe sus c~nd mi-o ridic‘,Muma zmeilor pletoas‘ se zb‘tea r‘cnind de fric‘.— F‘-mi picioare, bab‘ h~tr‘, [i lui m~ni, or te omor!— De un st~njen mai la vale e, b‘dic‘, un izvor:V~r‘-te \n el cu totul [i-i ie[i \ntreg. — Ei st‘i,De-i a[a — C‘lin, mehenghiul — bag‘-mi-te tu \nt‘i.— Ba eu baiu, c‘ nu-mi trebui. V~r~]i-v‘ dumneavoastr‘.C‘lin rupe-o creang‘ verde [i o bag‘-n ap-albastr‘§i uscat-o scoate iar‘. — I! cum ]i-oi da pumni, tu bab‘,Ai vrut s‘ ne-usuci, [irato, spune dreptul mai degrab‘.— S‘ vede]i, voinici, la vale, printre trestia \nalt‘,Apa vie tot sclipe[te, se rote[te colo-n balt‘.Ei ajung la apa-n farmec, [i b‘g~nd o creang-uscat‘,El o scoate numa-n muguri [i cu frunze \nc‘rcat‘.320 M. Eminescu

Se b‘gar-atunci \n balt‘ [i-am~ndoi ie[ir‘-ntregi
§i pe bab-o aruncar‘ \n izvorul c-unde reci§i cu ap‘ moart‘… D~nsa se-nchirce[te, se-n‘spre[te —Ca un trunchi uscat cu noduri pe izvorul mort plute[te.
§i acum se sf‘tuir‘ veseli ei [i bucuro[i
Ca f‘rtatul lui s‘ ieie fata-mp‘ratului Ro[.Se g‘tir‘ omene[te, cu i]ari [i cu cojoc,Cu chimirul plin de galbeni, \ncin[i bine la mijloc§i pe drumuri p‘r‘site ei se iau [i se pornesc§i, trec~nd printr-o p‘dure din ]inutu-mp‘r‘tesc,Din tufari cu crenge grele el s-apuc‘ s‘ adunen basmaua pistruit‘ ca o m~n‘ de alune.Iat‘ c‘, ajun[i la poart‘, auzir-un vuiet mare.Chiuiri, halai de nunt‘, veselii de mas‘ mare.C~nd \n poart‘ — v‘d o bab‘ de-ale noastre. — Bun‘ sar‘.— Mul]‘mim, voinici din lume. — Ce s-aude-aici afar‘?— Ia,-mp‘ratul… \[i m‘rit‘ fata… — Cine-o ia, m‘tu[‘?— De, ]iganul, buc‘tarul, un cioroi pistrui cu gu[‘!Cic‘, bat‘-l naiba cioar‘, a ucis doisprece zmei.Zise-atunci C‘lin pe g~nduri: — Ia auzi, m‘tu[‘ h‘i,Eu ]i-oi da b‘net de sil‘, galbeni zim]i chiar un c‘u[Dac‘, cum vei [ti, ghiontit‘, mi-ai p‘trunde pintre u[i§i la mas‘ dinaintea \mp‘ratului vei puneCa plocon pentru mireas‘ ast‘ m~n‘ de alune.Iar‘ baba, cumu-i baba, d‘ cu ghiotura s‘ treac‘,Mai ghiontit‘, mai sucit‘, mai \mpins‘ c~te-oleac‘,Intr‘-n casa unde-i masa, pune-n talger dinainteTestemelul cu alune, f‘r-a zice trei cuvinte.mp‘ratul pune m~na [i alunele zglobiePeste fa]a cea de mas‘ dur‘ind se \mpr‘[tie.Dar \n mijlocul basmalei un inel \n loc r‘mas‘ —Un inel care-l pierduse demult t~n‘ra mireas‘.— Tat‘, uite-inelul care \ntr-o noapte mi-a pieritF‘r- s‘ [tiu nici cum, nici unde. — Cine dar‘ l-a g‘sit?Cine a adus alunele-astea? Logofe]ii spun c‘ baba.O strigar‘ de la poart‘ s‘ s-urneasc‘ mai degrab‘.C~nd, \n locu-i, cine vine? Un voinic str‘in. El spune:321 Versuri lirice

— mp‘rate prean‘l]ate, eu vi l-am pus \n alune.
Iar‘ cioara cea de mire pe trei perini [ade-n puf,Slugi \l ap‘r‘ cu creanga de muscu]e [i z‘duf;Cum trecuse C‘lin pragul de sub el o pern‘ cade,Cum veni-n mijlocul casei nici a doua nu mai [ade,C~nd ajunse la-mp‘ratul [i a treia st‘ s‘ cad‘,C‘ ]iganului, vezi Doamne, nu i se c‘dea s‘ [ad‘.Zice-atuncea \mp‘ratul: — Cum, voinice, [i cu caleA ajuns inelul fetei \n m~nile dumitale?— mp‘rate prean‘l]ate, iaca cum [i iaca cum.— Da ]iganul nici mai [tie, fa]a lui \i numai scrum:— mp‘rate luminate, cum po]i ca s‘-mi strici hat~rul?Eu am omor~t to]i zmeii. — Cum, ]igane? — Cu sat~rul;M‘ \nec dac‘ l-a]i crede… dar la fe]e tot \mi schimb‘.— S‘ se cate zmeii, doamne, dac‘ au v~rfuri de limb‘.i c‘tar‘ [i, ce-i dreptul, nici la unul nu era§i C‘lin atunci le scoate [i le-arat‘ \n basma.mp‘ratul porunce[te ca s-aduc-un arm‘sar§i de coada lui s‘ lege pe ]iganul buc‘tar§i de coad‘-i mai legar‘ l~ng‘ el un sac de nuci.Cade-o nuc‘ — o buc‘]ic‘, astfel \i f‘cu h‘buci.— §-acum tu, voinice, zise, mi-i fi ginere. — Ba nu, Alt‘ fat‘, \mp‘rate, tare drag‘ \mi c‘zu.Am un frate-ns‘ de cruce, tot fecior de \mp‘rat,§i demult ]i-era s-o cear‘, de[i nu s-a cutezat.Uite-l ice. Dar‘ fata se cam uit‘ vr~nd-nevr~nd,C‘ tot pe C‘in Nebunul l-ar fi vrut ea mai cur~nd.C~ndure c‘ cu feciorul era mai de o potriv‘,La a ochilor lui jele s-a muiet mai milostiv‘.Deci f‘cur-o nunt‘ mare [-a ]inut trei luni de r~nd.L‘utari, benchet, halaiuri, tot ce-]i poate trece-n g~nd.Ce nu era? Drag‘ Doamne, era nunt‘-mp‘r‘teasc‘.— Dar acum m‘ duc, le zice. Pe-a mea Domnul s-o p‘zeasc‘.Nici nu [tiu cum e, cum nu e. Geaba fratele-i de cruce,Geaba t~n‘ra mireas‘ \l mai ]in cu vorb‘ dulce,Dor i-i, Doamne, [i nici [tie cum l-apuc‘-un dor avan,C‘ de c~nd n-o mai v‘zuse se scursese [apte ani.322 M. Eminescu

C~nd ajunse locul unde casa tat‘lui s‘u fuse,
El v‘zu palate m~ndre \n livezi m‘re]e puse.§i pe o c~mpie goal‘ el v‘zu de vite-o ciurd‘,Dup‘ ea copil c‘lare c-un ciomag \n m~n‘ zburd‘.§i p‘rea c‘ are [ase ai [i-nc‘ ceva mai bine.— Bun‘ vreme, m‘i b‘iete! — Mul]‘mim, voinic str‘ine!— Nu-mi [tii spune cine [ade-n aste r~nduri de palat?— Doi voinici ce-au scos odat‘ pe trei fete de-mp‘ratDin a zmeilor prinsoare… — §-au luat care pe care?Mijlociul pe cea mic‘ [i cel mare pe cea mare.— Da ce-i cu cea mijlocie? — La g‘ini au pus-o ei§i s‘ vezi, voinic str‘ine, c‘ eu sunt feciorul ei.Mama-mi spune c~teodat‘, de-o \ntreb a cui \s eu,C‘-s a lui C‘lin Nebunul. Cine-o mai fi, nu [tiu, z‘u!C~nd aude… numai d~nsul \[i [tia inima lui,C‘, s‘ ierta]i dumneavoastr‘, de… era b‘ietul lui.— Da m‘ rog, bade, ajut‘-mi s‘ dau vitele-n ocol.
nsereaz‘… Stele \mplu tot seninul lin [i gol…
Cu b‘iatu-n bordei intr‘ [i pe cap‘tu-unei lai]iLumina mucos [i negru \ntr-un h~rb un ro[ opai],Se coceau pe vatra sur‘ dou‘ turte \n cenu[‘,Un papuc e \ntr-o grind‘, cel‘lalt e dup‘ u[‘,Pin gunoi se primbl‘ iute leg‘nat‘ o r‘]u[c‘§i pe-un ]ol or‘c‘ie[te un coco[ \nchis \n cu[c‘;H~r~ie-n col] colb‘it‘ noduros r~[ni]a veche,n cotlon toarce motanul, piept‘n~ndu-[i o ureche;Sub icoana afumat‘ unui sf~nt cu com‘nacArde-n candel‘-o lumin‘ c~t un s~mbure de mac,Pe-a icoanei policioar‘, busuioc uscat [i mint‘mplu casa de-o mireasm‘ piparat‘ [i prea sf~nt‘.O be[ic‘-n loc de sticl‘ e lipit‘-n fer‘struie,Pintre care trece-o dung‘ mohor~t‘ [i g‘lbuie,Cofa-i alb‘ cu flori negre [i a brad miroase apa,De lut plin‘, rezimat‘, st‘ pe coada ei o sap‘.Pe cuptorul uns cu hum‘ C‘lina[ cel mititelZugr‘vise c-un c‘rbune un clapon [i un purcel,Cu codi]a ca un sfredel [i cu fuse-n loc de lab‘323 Versuri lirice

Cum i se [edea mai bine purcelu[ului de treab‘.
Pe un pat cu paie numai doarme t~n‘ra-i nevast‘,n mocnitul \ntuneric fa]a ei l~ng‘ fereast‘…§i tot sufletul dintr-\nsul pare-atunci c‘ [i-l \nhoalb‘§i-l adun‘-n ochi de trece peste fa]a ei cea alb‘.El s-a[az‘ l~ng‘ d~nsa, fa]a ei o neteze[te,O dezmiard‘ cu durere, o s‘rut,-o dr‘goste[te,Pleac‘ gura la ureche-i, bl~nd pe nume el o cheam‘,Ea deschide somnoroas‘ lunge gene de aram‘§i ad~nc la el se uit‘, i se pare c‘ viseaz‘,Ar z~mbi [i nu se-ncrede, ar striga [i nu cuteaz‘,El din patu-i o ridic‘ [i pe pieptul lui o pune,Toat‘ via]a-i se adun‘-n al ei s~n rotund [i june.Ea se uit‘ [i se uit‘… mut‘… un cuv~nt nu spune,Doar‘ r~de c-ochi-n lacrimi, speriat‘ de-o minune,§-apoi \i suce[te p‘rul n-a ei degete sub]ire§i-[i ascunde fa]a ro[‘ pe-al lui piept duios de mire.El [tergarul i-l desprinde [i-l \mpinge lin la vale,Drept \n cre[tet o s‘rut‘ pe-al ei p‘r de aur moale§i b‘rbia ei ridic‘, s-uit‘-n ochii plini de ap‘§i pe s~nu-i o dezmeard‘ [i din gur‘-i se adap‘.
Dar a doua zi voinicul m~nios intr‘-n ograd‘;
Fra]ii lui, cum \l v‘zur‘, la genunchi veneau s‘-i cad‘:— Iart‘, frate, c‘ci gre[ala, z‘u, demult ne-apas‘ pieptul!— Ba nu, fra]ilor, li zise, s‘ vedem ce e cu dreptul,S‘ facem o boamb‘ mare, s-arunc‘m spre cer \n sus,§i tustrei s‘ st‘m sub d~nsa pe c~nd va c‘dea de sus,S‘ vedem ce-a s‘ g~ndeasc‘ Dumnezeu [i ce-a s‘ zic‘.Astfel, cum ]i-ai face cruce, ei se pun al‘turi… pic‘Boamba grea zv~rlit‘-n ceruri, din cei doi f‘c~nd f‘r~me.§i C‘lin r‘m~ne singur, r‘u \i pare ca la nime,Dar‘ nici c-avu ce face. \mp‘cat de-ast‘ dreptate,Las‘-n pace s‘ tr‘iasc‘ tinerele lui cumnate§i f‘cu o nunt‘ mare dup-opt ai de-nstr‘inare.Mult‘ lume se dusese ca s‘ vad-a[a serbare.Fui [i eu… Dar cum f‘cur‘ o ulcic‘ cu papar‘,Mi-au b‘tut c‘ciula-n cre[tet [i m-a dat pe u[-afar‘.324 M. Eminescu

M‘-nciudai ur~t. \n grajduri pusei m~na pe-un cal graur,
Cu picioarele de cear‘ [i cu [eaua numai aur,De fuior \i era coada, capul lui era curechi,Avea ochii de neghin‘ [i g~ndaci avea-n urechi,§-am pornit pe-un deal de cremeni… picioarele se topeau,Coada p~r~ie-nd‘r‘tu-i, ochi-n capul lui pocneau.Cum v‘zui c‘ nu-i de bine, \nc‘lecai pe-o pr‘jin‘§i merg~nd pe ea de-a hale v-am spus [i eu o minciun‘.§i \nc‘lec~nd pe-o [ea, v-am spus-o toat‘ a[a.
FATA-N GRŒDINA DE AUR
A fost odat-un \mp‘rat — el fu-nc‘
n vremi de aur, ce nu pot s‘-ntorn,C~nd \n p‘duri, \n lacuri, lanuri, lunc‘,Vorbeai cu zeii, de sunai din corn.Avea o fat‘ dulce, m~ndr‘, prunc‘,Cu cari basme vremile [-adorn,C~nd trece ea, frumoase flori se pleac‘-n U[orii pa[i, \n valea c-un mesteac‘n.
n van i-o cer. B‘tr~nul se g~nde[te,
Prea e frumoas‘, prea nu e de lume —M‘ mir cum cerul nu s-ademene[teS‘ scrie-n stele dulcele ei nume;E r‘u poetul care n-o nume[te,Barbar‘ ]ara unde-al ei renumenc‘ n-a-ajuns, [i chipu-i r‘pitoriNu-i de privirea celor muritori.
n vale stearp‘, unde st~nci de paz‘
nconjurau m‘rea]‘ ad~ncime,Cl‘di palat din pietre luminoase,Gr‘dini de aur, flori de-ntunecime;Iar drumul v‘ii pline de miroaseAfar de el nu-l [tie-n lume nime —Acolo [-a \nchis frumoasa fat‘,Ca nici o raz‘-a lumei s‘ n-o bat‘.325 Versuri lirice

Sale-mbr‘cate \n atlaz, ca neaua.
Cusut \n foi [i roze vi[inii,n mozaicuri str‘lucea podeaua,Din muri \nal]i priveau icoane vii;Fereasta-i oarb‘, de[i st‘ perdeaua,De-aceea-n sale ard lumini, f‘clii,§i aerul, p‘truns de mari oglinzi,E r‘coros [i de miroase nins.
O noapte-etern‘ pref‘cut‘-n ziu‘,
Gr‘din‘ de-aur, flori de pietre scumpe,Zefir trecea ca o suflare viu‘,§i-n calea lui el crenge grele rumpe.Cu-aripi de-azur, \n noaptea cea t~rziu‘,Copii frumo[i ai albei veri se pun peBoboci de flori, c~nd ape lin se vaerZbor fluturi sclipitori, ca flori de aer.
Acolo-nchis‘ cu mai multe soa]e,
Ca ea copile [i so]ii de joac‘,n lumea ei s‘lbatic se r‘sfa]‘,n str‘luciri via]a [-o \mbrac‘.A ei priviri sunt tinere [i hoa]e,Z~mbirea-i cald‘ buza-i st‘ s-o coac‘,§i-n acest rai, \n ast‘ lume suav‘De mul]‘mire se sim]ea bolnav‘.
Dar de a ei frumse]‘ f‘r‘ seam‘n
Auzi feciorul de-mp‘rat Florin,Norocul lui cu-al ei \i pare geam‘n,De-atunci un foc \l mistuie \n sin.,,n van stau locului, stau s‘ m‘-ndeam‘nCu munca mea, cu dorul, cu-al meu chin.ÒP‘truns de dorul ne[tiutei verguri,S-au dus s‘ cear‘ sfat la s~nta Miercuri.
— Alai, convoi, \i zise atuncea sf~nta,
Napoi trimite, nu lua nimica,326 M. Eminescu

§i singurel te du de-]i cat‘ ]inta,
C‘ci strimt e drumul [i e grea potica.Ia calul meu cel alb; el se av~nt‘,Ca g~ndul zboar‘-n lume f‘r‘ fric‘,Dar dac‘ vrei s-o afli, ]ine minte:Nu sta \n valea- aducerei aminte .
Porni \n lume, singurel, \n toiu-i.
l duce calu-i fr‘]ior cu v~ntul — De aur p‘ru-i [i frumos e boiu-i, Fecior de-a drag, cum n-a v‘zut p‘m~ntul,O stea el pare-n neamu-i [i \n soiu-i —Cu bine mearg‘-mi [i s‘-l ]ie sf~ntul.Ajunse-o vale m~ndr‘ [i frumoas‘ — P‘rea c‘-i chiar gr‘dina lor de-acas‘.
§i sub un tei el de pe cal se dete,
Se-ntinse lene[ jos, pe iarba moale —Din tei se scutur flori \n a lui plete§i mai c‘-i vine s‘ nu se mai scoale.§i calu-i pa[te flori, purt~nd \n spetePresunul lui [i [eaua cu paftale,n valea de miros, de r~uri plin‘,n umbra dulce bine-i de odin‘.
De-a lui b‘tr~n el \[i aduse-aminte,
Cum \l l‘s‘ [i cum porni \n lume,Dorind cu o iubire-a[a fierbinte:O umbr,-un sunet, un nimic, un nume.L-apuc-un dor de ]ar‘ [i p‘rinte,Tot ce-a dorit ]i pare-atunci c‘-s spume,§i c~nd pe calul lui el iar se simte,Napoi apuc‘, peste drumuri strimte.
Dar \nd‘r‘t ajuns, l-apuc‘ dorul
Din nou, — nelini[te, iubire-ad~nc‘ —S-arunc‘ iar pe cal, urm~nd amorulCe-n al lui suflet neclintit‘-i st~nc‘.327 Versuri lirice

328 M. Eminescu
n van l-opre[te regele, poporul,
E dus de-o stea ce arde-n minte-i \nc‘,Dorit de raza unor doi ochi tineri —S-a dus s‘ cear‘ sfat la sf~nta Vineri.
— Voinicul meu, \i zise-atuncea sf~nta,
De ce-ai st‘tut \n valea amintirei?Pentru oricare e frumoas‘, bl~nd‘,Cu curte-oric‘rui seam‘n‘. CeiriiDin acea vale inima-]i fr‘m~nt‘.Nu sta \n ea. De te-nchina[i iubirei,Te du de-o cat‘, [i-n a ei fereast‘,De-o vezi deschis‘, zv~rle floarea ast‘.
Dar s‘ nu stai \n valea desper‘rii,
Ce-n a ta cale tu vei trece-o sigur.El iar porni \n lumea \nt~mpl‘rei,Bolnav de dor [i de-a iubirei friguri.D‘du de-o vale-n asfin]itul serei,
Prin crenge negre umbre se configur.ntunecoas‘-i, cum o simt doar orbii,§i f~lf~iesc prin aer rece corbii.
El de pe cal se dete. \n p‘dure
§opte[te frunza, ramuri stau de sfaturi§i somnul nu voie[te ca s‘-l fure,C‘ci umed‘ e frunza lui de paturi,Urechea-i treaz‘ a dumbravei gureLe asculta [optind din mii de laturi,§i corbii cronc‘nesc [i zboar‘-n fal‘n aer clar ca pete de cerneal‘.
Atunci o fric‘ inima-i p‘trunde,
Pe cal se pune [i fugi din vale,§i-n loc s-urmeze drumu-acolo undeVoia s‘ mearg‘, s-a \ntors din cale.Sose[te iar \n ]ar‘-i, de-l p‘trundeDin nou un dor, o am‘r~re,-o jale.

Atunci din nou el o lu‘ pe m~neci
S‘ cear‘ sfat acum s~ntei Dumineci.
— Ai stat \n valea desper‘rei iar‘,
i zise sf~nta, ci din nou porne[te!]i dau o pas‘re cu tine — zboar‘Cu calul t‘u, unde norocu-]i cre[te.C~nd ai vedea frumoasa ta fecioar‘C‘ pl~nge,-atunci d‘ drumul pas‘rei ie[te.Tu dorul ]i-l ajungi, de[i te tic‘i.Ea-]i fie tot, ce-ai suferit nimic‘-i.
Trec~nd prin valea desper‘rii,-astup‘
A lui urechi, s‘ n-o aud‘-n [opot;n van se-ncearc‘ calea-i s-o-ntrerup‘Vuiri, murmure, s-o opreasc‘ n-o pot.O umbr‘ zboar‘, p~n- se vede dup‘At~ta mers c-aude zvon de clopot;Atunci v‘zu \n zarea lui palatuln care-nchise fata-i \mp‘ratul.
n ziduri de o]el lucea castelu-i
Cu stre[ini de-aur [i cu turnuri nalte§i scris pe muri-i, minunat \n felu-i,F‘ptur‘ grea a me[terelor dalte.n mari gr‘dine i se ar‘t‘ luiIzvorul viu, ce cade, vr~nd s‘ salte.El se mira cum toate-astfel a fi pot:Gr‘dine, rediuri, lacuri, ziduri, [ipot.
Dar un balaur tologit \n poart‘
Sorea cu lene pielea lui pestri]‘, Cu ochi-nchi[i pe jum‘tate, poart‘Privirea juc‘toare s‘-l \nghi]‘,Iar‘ Florin — inima-n el e moart‘ —C~nd vede solzii, din]ii cei de cri]‘,S‘rind la el [i-nfipse a lui spad‘§i de p‘m~nt \l ]intui de coad‘.329 Versuri lirice

Apoi din munte stanuri el r‘stoarn‘,
Le gr‘m‘de[te crunt peste balaur;Acesta iar se zbate, se \ntoarn‘§i \n durerea-i muge ca un taur,Dar el mereu pe d~nsul pietre toarn‘P~n- n‘du[it plesni acel centaur.Trecu-nainte — dou‘ lancii scurte —P~n- ce d‘du de str‘lucita curte.
Un an de c~nd copila petrecuse
Urzind g~ndirea-i [i vis~nd ursitul,Un an \ntreg prea fericit‘ fuse,Dar dup-un an mi-a fost-o-ajuns ur~tul.[i amintea via]a ce-o avuse§i peste pieptu-i \[i \ndoaie g~tul,§i trist privea un punct cu ochii ]int‘,§i se usca ca [i la umbr-o pl~nt‘.
— Eu mor de n-oi vedea seninul, cerul,
De n-oi privi nem‘rginirea vast‘,R‘ceala umbrei m-a p‘truns cu gerul§i nu mai duc — nu pot — via]a asta.Ah! Ce ferice-a[ fi s‘ v‘d eterul§i s‘ v‘d lumea, codrii din fereast‘,§i de voi]i cu via]‘ s‘ mai suflu,Deschide]i u[i, fereste, s‘ r‘suflu.
Astfel o mistuia neast~mp‘ratul
De via]‘ dor [i dorul cel de soare —De[i le poruncise \mp‘ratulS‘ nu care cumva s‘-[i am‘soareCa s‘ deschid‘ u[ile, palatul —Dar totu[i, c~nd v‘zur‘ c‘ ea moare,Nu [tiu ce or s‘ fac‘, s‘ se poat‘, —De l-ar urma, el ar g‘si-o moart‘.
V‘z~nd cu ochii, piere de-a-n picioare
Din zi \n zi — atunci ele-au deschis330 M. Eminescu

Fere[ti \nalte [i, la m~ndrul soare,
Din boal-ad~nc‘ fata a \nvis§i se f‘cu [i mai f‘rm‘c‘toare,Astfel cum nu \]i trece nici prin vis —Se rumeni \n fa]a ei ca m‘rul,A-ntinerit-o aerul [i cerul.
Un zm‘u o vede, c~nd s-a pus s‘ steie
N-a ei fereast‘-n asfin]it de s‘ri;Zbur~nd la cer, din ochi-i o sc~nteieCuprinse-a ei m~ndre]e, ferm‘c‘ri;§i-n trec‘toarea t~n‘r‘ femeieSe-namor‘ copilul sfintei m‘ri —N‘scut din soare, din v‘zduh, din neau‘,De-amorul ei se pref‘cu \n steau‘.
C‘zu din cer \n tinda ei m‘rea]‘,
Se pref‘cu \n t~n‘r luminos,§i corpul lui sub haina ce se-ncrea]‘S-arat‘ nalt, sub]ire, ml‘dios.P‘r negru-n vi]e lungi ridic‘ fa]a,§i ochi-alba[tri-nchis, \ntunecos,Iar fa]a-i alb‘, slab‘, z~mbitoare —P‘rea un demon r‘t‘cit din soare.
— Ah! te iubesc, \i zise el, copil‘,
La glasul t‘u simt sufletu-mi r‘nit,Din stea n‘scut, plec fruntea mea umil‘,Cu ochii mei prind chipul t‘u sl‘vit.Nu vezi cum tremur de amor? ai mil‘!n nemurirea mea de-a[ fi iubit —Iubit de tine — te-a[ purta: o floaren dulci gr‘dini, aproape l~ng‘ soare.
N-ai vede iarn‘, toamn‘ nu, nici var‘,
Etern‘ prim‘var,-etern amor…De ]i-a[ \nchide zarea ta cea clar‘Cu-al meu s‘rut, o, scumpul meu odor,331 Versuri lirice

P~n- ce s‘ m~ng~i inima-mi amar‘
Culca-mi-a[ capul la al t‘u picior§i te-a[ privi etern ca pe o steau‘Frumos copil, cu umerii de neau‘.
— O, geniu m~ndru, tu nu e[ti de mine,
De-a ta privire ochii mei m‘ dor,S~ngele meu s-ar stoarce chiar din vine,C‘ci m-ar usca teribilu-]i amor!Cur~nd s-ar stinge via]a mea, str‘ine,C~nd tu m-ai duce-n ceruri l~ng‘ sori,Frumos e[ti tu, dar a ta nemurireFiin]ei trec‘toare e pieire.
El o privi atunci cu ochii ]int‘:
n fa]a-i slab‘ — z~mbet dureros;Se face stea [i iar‘[i se av~nt‘n cerul nalt, \n roiul luminos.Acolo toat‘ noaptea st‘ de p~nd‘,§i prin fereast‘ el privea duios,Cu o lumin‘ dulce, trist‘-clar‘,S‘ vad‘ umbra-i alb‘ [i u[oar‘.
A doua zi el se f‘cu o ploaie,
n tact c‘z~nd‘, aromat‘ lin,§i din fere[ti perdelele le-ndoaie,Bur~nd prin ]es‘turile de in,P‘trunde iar‘[i \n a ei odaie,Preface-n t~n‘r sufletu-i divin:El st‘ frumos sub bol]ile ferestii,Purt~nd \n p‘r cununa lui de trestii.
Blond e-azi [i p‘rul lui de aur moale
Pe umeri cade \ndoios, \mflat;Ca ceara-i palid… buza lui cu jalePurta un z~mbet trist, nem~ng~iat.El o prive[te… sufletu-i s-adun‘.n ochiul lui albastru, bl~nd [i mat…332 M. Eminescu

§-astfel cum sta mut \nger din t‘rii
P‘rea un mort frumos cu ochii vii.
— O, vin cu mine, scump‘,-n fundul m‘ri.
§i \n palate splendizi de cristal,C~nd v~ntu-a trece peste-a apei ‘riiTu-i auzi c~ntarea lui pe val;·i-i \nchina via]a ta vis‘rii,Vei fi oceanului monarcul pal…·i-oi da palate de m‘rgean [i profir,Cu bol]i lucrate numa-n aur d-Ofir.
— Ca s‘-mi ajungi nevrednica-mi iubire
Ai p‘r‘sit al cerurilor cort,Dar nu e chipul t‘u cel peste fireCe-n fundul sufletului meu \l port.O, geniul meu, mi-e frig l-a ta privire,Eu palpit de via]‘ — tu e[ti mort.Cu nemurirea ta tu nu m‘-nve]i,Acum m‘ arzi, acuma m‘ \nghe]i.
NuÉ om s‘ fii, om trec‘tor ca mine,
Cu sl‘biciunea sufletului nost,S‘-]i \n]eleg tot sufletul din tine§i bra]ul t‘u, de mi-a fi ad‘post,S‘-l [tiu c‘-i slab, iubirea c‘-l sus]ine,La om e-un merit, ce la zei n-a fost.De m‘ iube[ti, s‘-mi fii de sama mea,F‘-mi dar de nunt‘ nemurirea ta.
ntunecos [i f‘r‘ de speran]‘,
La ea prive[te geniul \n nimb —[i simte inima legat‘-n lan]e, n lan]ul lumei cei cu-o mie limbi.— Chiar nemurirea mea, chiar abondan]a,Puterii mele tu o cei \n schimb.Ei bine, da! Eu m-oi sui la cer,Ca de la Domnul moartea mea s-o cer.333 Versuri lirice

Da, moartea! Pentr-o clip‘ de iubire
D-eternitatea mea s‘ m‘ dizlege,S‘ v‘d \n juru-mi anii \n pieire, S‘ am \n inima mea moartea rece,S‘ fiu ca spuma m‘rii \n sclipire,S‘ v‘d cum trec cu vremea, care trece…O, mult ceru[i, prea mult, — [i totu[i ]ie·i-nchin splendori, putere, vecinicie.
La cer se-nal]‘ el pe bolta mare,
Cu-aripe lunge cur‘]ind seninulPrive[te-n jos castelul \n splendoare,L-apuc‘ dorul inimei, suspinul.— Ah! ce-ai cerut, femeie trec‘toare,Femeie scump‘, ca s‘-mi m~ng~i chinul!Deasupra lumei risipite-n [oapteEl se-n‘l]a — un curcubeu de noapte.
Precum o floare ar ie[i din surii
§i mor]ii mun]i, din piatra lor uscat‘,Astfel copila-nvio[eaz‘ murii,Pe c~nd \n bolta geamului s-arat‘Copil al apei, cerului, p‘durii,A lumii-ntregi mai dr‘g‘la[‘ fat‘.Ea asculta pe-al prim‘verii oasp‘tn diminea]a ce-i z~mbe[te proasp‘t.
mpr‘[tiat‘ fulgereaz‘ roua
n viorii, str‘lucitoare boabe,·‘r~na-nvie-n prim‘vara nou‘,R‘coare-i v~ntul ca miros de ape;P‘rea c-ar fi plouat, de[i nu plou‘Dec~t lumin‘, ce nu mai \ncape.Cu gura, fa]a, ochii ei, ea r~dePrivind \n soare, \i clipea, i-nchide.
n diminea]a clar‘ ca oglinda
La por]i s-arat‘ t~n‘rul Florin,334 M. Eminescu

n jur de ziduri calul [i-l colind‘,
[i simte inima \nflat‘-n s~n;Dar poarta-nchis‘ bra]u-i s‘-l tot prind‘,Ea nu se mi[c‘-n negrele-i ]~]~ni;Ci el fereasta cum v‘zu cr‘pat‘,Arunc‘-n ea cu floarea fermecat‘.
Pe-atunci copila \mpletea cunun‘
Din flori de aur [i de diamante;Din c‘r]i o soa]‘-a ei \i sta s‘-i spun‘C-al ei noroc purtatu-i de un fante.C~nd floarea-i c‘zu-n poal‘ — ea nebun‘O s‘rut‘, zv~rlind pe celelante,§i-o mirosi cu gur-abia deschis‘,§i ochii ei pluteau \n mii de vise.
Ea alerg‘ cu grab‘ la fereast‘,
S‘ vad‘ dac‘ v~ntul nu-i aduce§i alte flori, a[a frumoase c-asta,Dar de-ng‘imare ochiul ei str‘luce§i sur~z~nd ea rumene[te, cast‘,C~nd vede-un t~n‘r l~ng‘ poarta-n cruce,§i el o vede [i cu m~ndru glasu-iEl \i vorbi, oprindu-[i calu-n pasu-i:
— Ah! te-am v‘zut, mi te-am v‘zut \n fine,
Copil cu ochi de-albastr‘-ntunecime,Cu-a tale gene de-aur dulci [i fine,Cu-al t‘u sur~s de ginga[‘ cruzime.Ah, a[ muri de-at~t noroc [i bine,C‘ci te-am v‘zut cum nu te-a v‘zut nime.Nu [tii ce-am suferit p~n-a te-ajunge,Copil frumos ca luna nop]ii lunge.
Ah, vin cu mine, vin-\n a mea ]ar‘,
Casteluri am, gr‘dini ad~nc-frumoase,Sub pasul t‘u coroana-mi secular‘Mi-o pun — m‘ plec, sunt sclavul t‘u, frumoas‘.335 Versuri lirice

Am pietre scumpe \n a mea comoar‘,
Mai multe dec~t tatu-]i are aur,§-aur mai mult de cum argint el are,§-a tale-s toate, scump‘, m~ndr‘ floare!
Ea \l privea cu ochiul plin de mil‘, —
I-ar fi sorbit cuv~ntul de pe gur‘,n fa]a lui ea nu-[i mai face sil‘,Un lŽ[in parc‘ inima i-o fur‘ —§i trist prive[te t~n‘ra copil‘Cumpli]ii muri [i por]i… Din ochiu-i cur‘Un fir senin de lacrimi; ea \[i str~ngeCu-a ei m~nu]e inima [i pl~nge.
El, cum o vede astfel \n fereastr‘,
§-arunc‘ ochiu-ad~nc [i nobil-mare§i drum el d‘ la pas‘rea m‘iastr‘ — Aripile-[i \ntinde, vr~nd s‘ zboare,Din ce \n ce [-\ntinde-aripa-albastr‘,Din ce \n ce se face tot mai mare,nc~t doar din m‘rimea unei vr‘biiEa sem‘na acum unei cor‘bii.
— Copila mea, \i zise, nu te teme,
Pe mul]i am dus cu inimi doritoare,Ca v~ntu-n fug‘ cu b‘tr~na vremePrin ]‘ri o mie peste sf~nta mare —Nu vezi, Florin nici [ti cum s‘ te cheme,At~t de mult iubirea lui \l doare,De-aceea zv~rle-n laturi ac [i caer§i s‘ te-ncrezi cor‘biei de aer.
Ea se sui pe-arip‘,-ntinz~nd m~na,
Ca [i c~nd ar fi vrut ca s‘ se ]ie,§i-ncet coboar‘ pas‘rea str‘in‘Pe-a lui Florin amabil‘ so]ie;Pe cal ridic‘ sarcina lui lin‘,La pieptul lui ar vrea \n veci s-o ]ie,336 M. Eminescu

Se uit‘-n ochi-i, d~nd la calu-i pinten,
§-acesta v~ntului s-a[terne sprinten.
n vremea asta zmeul se suise
La cer, cu aripile lungi \ntinse,Culege-n cale-i bl~ndele sur~seA mii de stele, ce zburau ca ninse;La tronul cel etern pe sc‘ri deschiseStau m~ndre genii cu lumin‘-ncinse;L-a Luipicioare \n genunchi s-a[terne
§i-ndreapt‘ ruga-i milei cei eterne.
— O, Adonai! al c‘rui g~nd e lumea
§i pentru care toate sunt de fa]‘,Ascult‘-mi ruga, [terge al meu numeDin a veciei carte mult m‘rea]‘;De[i te-ador‘ stele, m‘ri \n spume,Un univers cu vocea \ndr‘znea]‘,Toate ce-au fost, ce sunt, ce-]i nasc \n caleN-ajung nici umbra m‘re]iei tale.
Ce-]i pas‘ ]ie dac-a fi cu unul
n lume mai pu]in spre lauda ta,Ascult‘-mi ruga, tu, Eternul, Bunul,§i sfarm‘-n a[chii ve[nicia mea!Pe-o muritoare eu iubesc, nebunul,§i muritor voiesc a fi ca ea,§-at~ta dor, durere simt \n mine,nc~t nu pot s-o port [i mor mai bine.
— Tu-i pizmuie[ti… [i pizmuie[ti aceea
Ce ei \n lume numesc fericire.Au nu ]i-i mil‘ c~nd prive[ti sc~nteeaCum c‘ la soare e a ei pornire?Astfel [i ei \[i aruncar-ideea,Dorin]a, p‘sul \n nem‘rginire,Dar cum sc~ntei se sting, \n drum, spre soare,Astfel [i omu-aspir‘, dar‘ moare.337 Versuri lirice

Ca ei s‘ fii? S‘ vezi c‘ sub blesteme
De ur‘ e-nfierat umanul nume,S‘ ai de semenul t‘u a te teme,S‘ fii ca spuma, fuga unei spume,S‘rmane inimi \nchegate-n vreme,S‘rmane patimi aruncate-n lume§i s‘ m‘ blestemi, s‘ m‘-ntrebi: ce dreptAvui s‘-]i pun o inim‘ \n piept?
Pe-o clip‘-n mijlocul eternit‘]ii
S‘ deschizi ochii t‘i m‘re]i [i clari,S‘ m‘suri toate visele vie]ii,Sim]ind \ncet cum iar‘[i redispari,S‘ pari un fir de colb \n raza vie]ii,§i \n p‘rerea-i pe-un moment s‘ pari,S‘ fii ca [i c~nd n-ai fiÉ \ntre ieri§i m~ni, o clip‘É Oare [tii ce-mi ceri?
Ce-i omul de a c‘ruia iubire
At~rni lumina vie]ii tale-eterne?O und‘ e, av~nd a undei fire,§i \n nimicuri zilele-[i di[terne.P‘m~ntul d‘ t‘rie n‘lucirei,§i umbra-i drumul gliei ce s-a[terneSub pasul luiÉ C‘ci lutul \n el cre[te,Lutul \l na[te, lutul \l prime[te.
§i acest drum al pulberei, pieirei,
Ce ca pe-un plan l-am zugr‘vit cu m~na,Nimic fiind, l-am \nchinat murirei —n van s- acop‘r‘ oprind ruina,
Nimic etern \n tremurul sclipirei;n van adun [i-[i gr‘m‘desc luminan c‘r]i [i scrisuri, [i \n van [-aca]‘De vis etern s‘rmana lor via]‘É
§i tu ca ei voie[ti a fi, demone,
Tu, care nici nu e[ti a mea f‘ptur‘;338 M. Eminescu

Tu, ce sfin]e[ti a cerului colone
Cu glasul m~ndru de etern‘ gur‘ÉCuv~nt curat ce-ai existat, Eone,C~nd Universul era cea]‘ sur‘É?S‘-]i numeri anii dup‘ mersul luneiPentr-o femeie? Vezi iubirea unei:
ntr-adev‘r, n-ad~nca dep‘rtare
V‘zu c‘l‘ri pe fat‘ cu Florin.Odat‘-n evii ochiul lui cel mare,§i sf~nt, [-ad~nc de lacrimi este plin,Ce cad t‘ind nem‘rginirea-n mare,M‘rg‘ritari frumo[i [i mari devin.ncet b‘t~nd din aripi, maiestos,Geniul m~ndru se porne[te-n jos.
Cu fa]a trist‘ le privi \n urm‘
§i-ntinde m~na ca dup-orce-i dus.n fundul lumei, unde apa scurm‘Al m‘rei s~n — acolo-o ar fi dusDac‘-l iubeaÉ Acuma pl~nsu-[i curm‘:,,Fi]i ferici]i — cu glasu-i stins a spus —At~t de ferici]i c~t via]a toat‘Un chin s-ave]i: de-a nu muri deodat‘.Ò
MIRON §I FRUMOASA FŒRŒ CORP
Ce lumin‘-i [i ce vorbe
Jos sub grinzile colibii?Marta m~nuie cociorbe,Iar Maria toac‘ hribii,Iar ciobanu-[i pune gluga,Mai \ndrug‘ c~te-ndrug‘,Iese-n noaptea cu sc~ntei§-o tuli ur~t de fug‘,Parc‘-i dracul \n c‘lc‘i.339 Versuri lirice

Iar la col]ul marei vetre
Stau pe lai]i, l~ng‘ spuze,Un mo[neag [i trei cumetre, —Povestesc mi[c~nd din buze.Tinerica puica na[aPrejmuie[te tot pe moa[a,Pe c~nd spal‘ la un blid,Iar b‘tr~na gat‘ fa[a§i cumetrele se r~d.
— M‘i ciobane ortomane,
Unde-mi mergi a[a pe frig?— Da la r~[ni]‘ la Dane§i la bor[ la Pipirig;Ce era s‘ spun? Iac-asta,Mi-a f‘cut b‘iet nevasta,Nu v‘ fie cu b‘nat.S‘-mi veni]i [i dumneavoastr‘C‘ [-a[a-mi sunte]i din sat.
L-a sp‘latu-l, piept‘natu-l,
La botez l-a dus pe micul,La icoane l-a-nchinatu-l,Un diac citi tipicul;C~nd pe el veni botezuli trecu auzul, v‘zul,Nici c‘-i pas‘ lui s‘racul,C‘ nana[a spune crezul§i se leap‘d‘ de dracul.
C‘ el strig‘ [i se str~mb‘
Parc-ar fi pe o frigare.Duhul sf~nt \n chip de limb‘I-a ie[it pe gur-afar‘.Unii afl‘ cum c‘ nasuE cam str~mb, ca [i la tat-so,§i c‘-[i sam‘n‘ cu soiul.Dar pe c~nd cu to]i au ras-oSe-mpr‘[tie t‘r‘boiul.340 M. Eminescu

Nins luce[te c~mpul, teiul,
§i trosne[te c‘r‘ru[a,C~nd se-ntorc [i v‘d bordeiul§i deschide Mu[a u[a.C~nd \[i pun copilu-n leag‘n,C-un picior \ncet \l leag‘nLa lumina din surcic‘§i o vorb‘ de-alta leag‘-n Planuri mari pe g~za mic‘.
Dar deodat‘ din p‘rete
Ies ursite ca pe-o poart‘,Flori albastre au \n plete,C~te-o stea \n frunte poart‘.§i de-o tainic‘ lumin‘Toat‘ casa este plin‘Ce din ochii lor porni.Peste leag‘nu-i se-nclin‘§i-ncepur‘ a-l meni:
— Ca [i leii s‘ fii tare
§i frumos ca prim‘vara,S‘ fii ginga[ ca o floare,Luminos ca luna sara;§i iubit s‘ fii de lume,S-ai averi [i mare nume,S‘ te faci chiar \mp‘rat§i s‘-]i mearg‘ astfel cum eLa ficiori din basme dat.
Zise-atunci duioasa mam‘:
— Mul]‘mesc de c~te-ascult,Dar‘ mul]i i-or fi de sam‘§-or avea at~t de mult.Lui s‘-i da]i ce din mul]imeN-a putut s‘ aib‘ nime,§i nespus [i f‘r‘ rost —§-atunci z~ne din n‘l]imeV‘ s‘rut piciorul vost.341 Versuri lirice

Zise-atunci, din ele una:
— De-a dore[ti cu dinadinsul,Fie-i dat cu totdeunaEl s‘ simt-ad~nc \ntr-\nsulDorul dup‘ ce-i mai mareN-ast‘ lume trec‘toare,Dup‘ ce-i des‘v~r[it§i s‘-[i vad‘ la picioareAcest dar nepre]uit.
Ele pier. Iar‘ b‘ietul
A crescut cum l-a menitu-l,Se f‘cu frumos cu-ncetul,Cine-l vede l-a-ndr‘gitu-l.§i de[i ca leul tare,Era ginga[ ca o floare§i iste] era cu duhul,Cum a toate-s [tiutoareDoar‘ luna [i v‘zduhul.
ntr-o zi v‘zu pe-o rabl‘
Un toba[ ce lumea cheam‘,Cu mustea]a ca o greabl‘§i c-o tr~mbi]‘ de-alam‘:— mp‘ratul prean‘l]atulM-a trimis s-adun tot satul,S‘ dau [tire tuturorC‘ el caut‘ \n latulLumii-ace[tei pe-un ficior,
Ce din to]i va fi mai tare,
Mai frumos [i mai cuminte.Deci v‘ str~nge]i mic [i mare§i s‘ ]ine]i bine minte…C‘ci se poate, cine [tie,Ca la voi prin sat s‘ fieVoinicel a-i fi pe plac,S‘-i dea fata de so]ie.C~t v-am spus-o, iaca tac.342 M. Eminescu

Abia el sf~r[i s-aud‘,
De la sat ia ziua bun‘,Nu-i p‘sa de drum [i trud‘,C‘ci mereu p‘rea c‘-i sun‘Vestea m~ndr‘ \n ureche,Ca [i o poveste veche.§-a pornit \n toiul lui,N‘zdr‘van \ntr-o urecheCa feciorul nim‘rui.
§i la curtea-mp‘r‘teasc‘
A ajuns \ntr-un t~rziu§-ap‘s‘ pe frunte casca,§terge p‘ru-i auriu,Intr‘-n curte. SumedeniiDe voinici, boieri, rudeniiSe-nchinau fetei b‘lane,Precum oamenii la deniiBat met‘nii la icoane.
Ea se uit‘ tot \n laturi,
Se \nchin‘ [i suspin‘C~nd cu z~mbet, c~nd cu sfaturi,C~nd cu-a ochilor lumin‘;Cum prin [iruri ea colind‘Se uita \ntr-o oglind‘Cu un aer curios,Ce-i menit‘ ca s‘ prind‘Chipul celui mai frumos.
Din oglind‘ ea nu vede
Dec~t vecinic chipul ei,Dar deodat‘, mai nu crede,Ce v‘zur‘ ochii s‘i?n oglinda fermecat‘,Dintr-o negur‘ s-arat‘,Ca-ntr-un vis frumos \n somn,O figur‘ minunat‘ntr-o mantie de domn.343 Versuri lirice

Ea mai face-o dat-ocolul
Adun‘rii…-i pare cum c‘ntr-un col] ea vede solulFrumuse]ei, ce-[i arunc‘Ochii tri[ti, numai v‘paie.— Nu [tiu cum o s‘ v‘ paie,Zise ea, z~mbind voios,Ro[‘-n fa]a ei b‘laie,Dar acela-i maifrumos.
C~nd cu degetul l-arat‘,
To]i la el [i-ndreapt‘, ochii,§i mul]i pinteni zur‘ir‘§i fo[nir‘ multe rochii —§i din bolta de fereastr‘,n armura lui albastr‘,El apare lin din unghi§i la fata cea m‘iastr‘El \[i pleac‘ un genunchi.
— Nici nu ai de ce s‘ st‘rui,
Zise ea cu ochi-n vis,Bucuros m~na ]i-o d‘rui,C‘ci \n suflet te-am \nchis,§i-a ei m~n‘ preafrumoas‘,Fin‘, dulce, ea [i-o las‘Pe-a lui cre[tet adorat,El la gur‘-i o apas‘§-o s‘rut‘ \nfocat.
Iat‘, vine [i-mp‘ratu-i,
Ce z~mbea cu mutr‘ h~tr‘,El la mers cam leg‘natu-i§i pe capu-i poart‘ mitr‘,Poart-un schiptru [-alt nimic‘,Ca [i craiul cel de pic‘,§-aurit ve[m~ntul s‘u;Cine-l vede st‘ s‘-i zic‘C‘-i vl‘dica din H~rl‘u.344 M. Eminescu

— Am avut un om al casei,
Zise d~nsul, un ciocoi,A murit, [i anul azi-iS-a f‘cut din el moroi.De-unde-mi aprindea ciubucul,Se apuc‘, bat‘-l cucul,Ca s‘-mi strice-mp‘r‘]ia —§i nu pot ca s‘-l apucu-l,Ori s‘-i stric f‘rm‘c‘ria.
Fierul, aurul, tombacul,
Ard‘-l focul s‘ mi-l ard‘,L-a str~ns tot [i, [tie dracul,A f‘cut din ele-o bard‘;Iar din codri, huci, poiene§i din alte buruieneA f‘cut num-un copac.Cin se simte mai cu veneS‘ li vie-‘stor de hac?
§i cu to]i se duc de-a valma,
V‘d, se mir‘, nici se-ncearc‘,Dar Miron ia barda-n palm‘§i copaciul mi-l \ncarc‘,P~n- ce vede c‘ se-nclin‘,Sc~r]~ind din r‘d‘cin‘ —§-a cioplit din el ]‘ru[,Pe-a moroiului ]‘r~n‘El l-a-nfipt ad~nc acu[i.
De-atunci farmecu-nceteaz‘.
Codri cresc [i fierul iar e.mp‘ratul cuv~nteaz‘:— Œst voinic e cel mai tare.Un b‘tr~n r‘spunse: — Bine,Spune-mi, tinere, pe cineFata are-acum \n minte?— Ea g~nde[te-acum la mine.— Ha! acesta-i mai cuminte!345 Versuri lirice

§i s‘ c~nte strana prinde:
— Este tare, este tare,§i cuminte, [i cuminte,§-ar‘tos la ar‘tare.Sc‘rpin~ndu-se la ceaf‘,mp‘ratul c-o garaf‘A venit [i c-un s~ngeap§i, \mpl~ndu-l, zice: — Ia f‘De mi-l toarn‘ peste cap!
§i acu s‘-mi faci hat~rul
S‘-mi iei fata-n \nso]ire;§tiu c‘ ai s‘ fii cat~rulPeste nazuri, fasolire,Ba s‘ poate s‘ te-adoarneCu frumos pro]ap de coarne§i s‘-]i puie [i urechi.Cine poate s-o \ntoarneC~nd a[a-i menit din vechi?
C‘, s‘ vezi, [i-mp‘r‘teasaÉ
De… at~ta-]i spun acuma,Taci, da ochi-]i ai de paz‘,C‘ ce-i fata, ce-i [i muma!E [i-un alt metod, ]i-l sf‘tui,S‘ taci molcom, s‘ \ng‘dui,F‘-te c‘ nici [tii… n-ai treab‘,Tu s‘-i faci frumos tabietu-i§i-ncolo s‘-]i vezi de treab‘.
Deci Miron o ia de m~n‘
§-o arat‘ pe la oaspe]i,Cu-a ei ochi numai lumin‘,Cu obrajii fragii proaspe]i.§-au pornit frumoas‘ nunt‘De s‘rea p~n‘ [i ciunta,§i ologi-[i f‘ceau grab‘,§i mo[neag juca m‘runta ,
Curtenind pe l~ng‘ bab‘.346 M. Eminescu

347 Versuri lirice
Dar de[i ferice \nc‘,
Totu[i el \n pieptul luiO dorin]‘ are-ad~nc‘,Ne[tiut‘ dec~t lui,Dorul dup‘ ce-i mai mareN-ast‘ lume trec‘toare,Dup‘ ce-i des‘v~r[it,§i tot sufletul \l doareDup‘ cum a fost menit.
§i pe to]i el \i \ntreab‘
Dac‘ [tiu cumva \n lumeAst‘ tainic‘ podoab‘,Œst odor f‘r‘ de nume.Dar pe cine-ntreab‘ tace,Cui prin minte-i poate trece?Numai c~nt‘re]ul orbSpune-n treac‘t cum c‘ astaE frumoasa f‘r‘ corp .
El i-a spus c‘-n vremi denante
Auzi duioas‘ veste,C‘-n castel de diamanteCea mai m~ndr‘ fat‘ este;Ochi de-albastru \ntuneric,Ce lucesc ad~nc, himeric,Ca d-iubire dou‘ basme;Dar‘ corpul ei eteric,Nesim]it, ca de fantasme.
,,De vei merge \n ajunul
Mult senin din Anul nou,Pe c~nd cerul se deschideLa a lumilor ecou,Atunci ea vine asemeniPrintre st~ncele de cremeni,L~ng‘ lacul de smarald,Ca s‘-[i scalde s~nii gemeniUnde z~nele se scald!Ò

El plec‘ atunci \n lume
§i nevasta-n lacrimi las‘,Cu un dor f‘r‘ de numeUit‘ ]ar‘, rude, cas‘.Cum trecu numai Cr‘ciunul,El pe cal a pus presunul§i s-a dus la lacu-n vraj‘,Unde a[tept~nd ajunulDe-Anul nou el sta de straj‘.
§i din trestia plecat‘
El privea la apa fin‘,Cu oglinda-i nemi[cat‘Str‘lucind sub luna plin‘.De[i [tii c‘ apa-i moale,Totu[i, placa-i de cristaleParc-ar fi \ncremenit.Nencre]ite, plane, pale,Viorii au adormit.
R‘d‘cinile \n p‘turi
Sub p‘m~nt s-a-ntre]esut§i pornesc \n mii de l‘turiFlori frumoase la v‘zut.Colo-n snopi, colo c~te-una,Colo-n fire se-mpreun‘,ndoite \ntr-un trunchi;Ici o paji[te \ntr-una,Iar dincolo un m‘nunchi.
Ro[i [i vine]i, albi-s snopii
Cei de flori str‘lucitoare,Picura]i, \[i scutur stropii,Ce lucesc m‘rg‘ritare.Pe c‘rarea-abia \mblat‘Pintre iarba \nfoiat‘,Trece-un m~ndru chip de z~n‘,Cu-ar‘tare fermecat‘§i privire b~nd‘, lin‘.348 M. Eminescu

§i pe ea o hain‘ fin‘,
·es‘tur‘ str‘vezie,Ca o brum‘ diamantin‘,Ce \n cre]uri se-mpr‘[tie.Se lipe[te sclipitoareDe duioasa-i ar‘tare,Ce-n mi[c‘rile-i o trad‘,Se strev‘d a ei picioare,S~ni [i umeri de z‘pad‘.
Inocent‘-i e z~mbirea-i,
ngereasc‘, trist‘, lin‘,Diamante \n privirea-i§-au topit a lor lumin‘.Peste-a apei dalb‘ plac‘Ea acum z~mbind se pleac‘,S-uit‘-n fundu-i luminos§i \n lun‘ \[i dizbrac‘Corpul ei a[a frumos.
Luna parc‘ se ro[e[te
De amor [i de mirare,Numai lacul o prive[te,R‘m~ind \n nemi[care.Este alb‘ ca z‘pada,Iar‘ p‘ru-i st‘ s‘ cad‘La c‘lc~iu-i rotunzit,Cine oare-ar fi s-o vad‘,S‘ nu moar‘ de-ndr‘git?
Dar de[i pe noaptea toat‘
Peste lanuri luna tace,Ar‘tarea-i luminat‘Nici o umbr‘ ea nu face,Cu-ntuneric nu \ncarc‘;ntinz~nd piciorul, parc‘Lacul cel de farmec prinsCu-a lui v~rf \nt~i \l cearc‘,P~n- se las‘ dinadins349 Versuri lirice

§i \ncet p‘[e[te-n ap‘.
Ochiul ei s-aprinde, cere,Iar‘ buzele-i se crap‘De o stranie pl‘cere;Totu[i, valul nu se taieCercuind apa b‘laieCi-o \ncunjur‘ frumoas‘§-o \mbrac‘ cu v‘paien lucire sc~nteioas‘.
§i de[i \n lac \noat‘,
El nu mi[c‘, nici se-ncrea]‘,Ca o floare-i aninat‘De oglinda cea m‘rea]‘.El din trestii o prive[te,Nici se mi[c‘,…-ncremene[teL-ar‘tarea ei cea crud‘.§i c~nd lacul p‘r‘se[tePe-al ei corp ea tot nu-i ud‘.
Ea s-a dus. Dar el r‘mas-a
n ad~nc r‘nit de d~nsa,Uit‘ lumea, uit‘ casa,mbl‘ drumurile-ntins‘.Ea \i pare c‘-i mai mareN-ast‘ lume trec‘toare,C‘-i ceva des‘v~r[it§i s‘ vad‘ la picioareAcest dar nepre]uit.
Toamna vine [i prin lunce
Frunza cade r~nduri, r~nduri,Ad~ncit \mbla atunceEl \n grij‘ [i pe g~nduri;El purta \n g~ndu-i nurii,Ochii mari, z~mbirea gurei,§i \mbl~nd prin codrii mari,El v‘zu Mama-p‘dureiR‘t‘cind pintre stejari.350 M. Eminescu

El durerea lui [-o spune
§i c‘ trebuie s‘ moar‘De n-a prinde-acea minune,Acea tainic‘ fecioar‘.— Ea, \i zise-atunci b‘tr~na,Locuie[te ca o z~n‘n palat de diamante,Mai frumoas‘, mai senin‘Dintre toate celelante.
Tu palatu-i vei ajunge
De vei merge, f‘r‘ \ns‘S‘ g~nde[ti la alta-n lumeC~t la d~nsa,-n veci la d~nsa;De-o ajungi f‘r‘ de veste,Ea atunce astfel esteCa [i c~nd ar fi a ta;C‘ci ea face tot ce pesteD~nsa ca s‘ treac‘-ai vrea.
El a mers, a mers \ntr-una,
F‘r- de drum, de-orice s‘-i pese,C~nd pe v~rfuri trece lunaEl v‘zu prin lunci aleseUn palat lucind departe,Ce luce[te parc-ar arde.El intr‘ pe sc‘ri de-oglind‘§i prin salele de[artePe covoar‘le din tind‘.
§i-n lumina bl~ndei lune
El v‘zu frumoasa fat‘,Dulce, m~ndr‘, o minune,De fereast‘ rezimat‘.El la ea genunchi-[i pleac‘:— Ca amorul meu s‘-]i plac‘,P‘r‘sii p‘rin]i [i ]ar‘.Ea t‘cea… privirea-i sac‘,Fa]a rece, ca de cear‘.351 Versuri lirice

,,Ah, g~ndi el, cum nu-i bun‘,
Cum nu zici: Bine-ai venit!ÒAtunci ea z~mbi \n lun‘§i [opti: — Bine-ai venit!§i-n palat atunci s-aprinseMii lumini sclipind ca ninse;Ea-l lu‘ de bra] [i-l dusePintre salele \ntinse§i la m~ndre mese puse.
Ei cinar‘-n m~ndre muzici,
Cu de aur vase, linguri,Beat de-amor el spuse: — Nu zici,Scumpo, s‘ ne lase singuri?§i lumini se sting de sine,A c~nt‘rilor suspineDisp‘rur‘ r~nduri-r~nduri,Ei r‘m~n cu dulce bine§i \n[ir‘ m~ndre g~nduriÉ
— Ah, iubito, zise d~nsul,
Cum nu sim]i focul ce-l simt?§i pe ea o-apuc‘ pl~nsul,Parc‘ pieptu-i este strimtDe-a ei patim‘-nfocat‘.Ea pl~ngea, r~dea deodat‘,Cu-a ei buze dulci [i coapteN-\ntuneric parc‘-l cat‘,mb‘tat de-amor [i noapte.
— Ah, \i zice el cu dorul,
Las‘-]i haina ta regal‘, —Gol \n ochi-]i v‘d amorul,Ah, arat‘-mi-te goal‘.Atunci ea ro[ind se pleac‘§i sta piep]ii s‘-[i disfac‘§i din sponci desprinde haina§i \n lun‘ se dezbrac‘,Dezvelind tain‘ cu tain‘.352 M. Eminescu

Ce frumoas‘-iÉ Umed-alb‘,
Neted-dulce zugr‘vit,De pe s~ni rotunzi o salb‘Ea \n urm‘ a zv~rlit,§i se plimb‘ pe covoareMoi cu micele-i picioare,P‘ru-i curge la c‘lc~ie,Iar‘ luna z~mbitoare,Poleind-o, o m~ng~ie.
La picioare-i el s-arunc‘,
L~ng‘ el s‘ vie-o roag‘,Ea s-a[eaz‘ dulce, prunc‘,L~ng‘ el \n m~ndr‘ [ag‘,§i el bra]ele [i-ntinde,Rumene[te [i s-aprinde,Pe c~nd ochii lui o sorb,Dar nimic \n bra] nu prinde —C‘ci frumoasa-i f‘r‘ corp.
,,Ah, g~ndi el cu turbare,
Tremur~nd \nv‘p‘iet,Dulce z~n‘, cum nu areCorp frumos, precum o v‘d!Ò— Asta n-o pot, c‘ ce pip‘i,Num‘rul vie]ii o prip‘-i,Trec‘tor, de unde-un [opot§i fiin]a lor o clip‘-i,Eu etern‘ sunt [i n-o pot!
El \[i scurge toat‘ via]a
ntr-un chin, \n nedormire,Vecinic o avea \n fa]‘Bl~nd‘, dulce, \n z~mbire,Vecinic tinde a lui m~n‘Dup-imaginea-i divin‘,Vrea s-o str~ng‘, s-o omoare,Dar de[i de nuri e plin‘,Totu[i umbr‘-i ca din soare.353 Versuri lirice

De dorin]a lui aprins‘,
Ce-a r‘mas ne\mplinit‘,El un an tr‘i la d~nsaCu via]a-i mistuit‘;Dar pierind chiar din picioare,Pierz~nd mintea care-l doare,Dup-un an se-ntoarce iar‘L-a lui cas‘ r~z‘toare§i la dulcea-i nevestioar‘.
Dar‘ vai! cum \i p‘rur‘
De ur~te toate cele.Nimic ochiul nu-i mai fur‘,Nici sim]irea lui \n jele,Toate-i par ur~te, sure,ntr-un chip, \ntr-o m‘sur‘,nchircite [i de r~nd,§i nimic nu-i de m‘suraCelor ce avea \n g~nd.
Trist, retras, r‘nit de moarte,
S-ar fi-ntors l-acea frumse]‘,Dar [tia ce crud‘ soarteAre-eterna-i tinere]‘.L~ngezind \n g~nd [i-n fire,n muri tri[ti de m~n‘stire§-a \nchis chipu-i pierit,§-ad~ncit \n amintire§i-n amor, el a murit.354 M. Eminescu

1876

MELANCOLIE
P‘rea c‘ printre nouri s-a fost deschis o poart‘,
Prin care trece alb‘ regina nop]ii moart‘.O, dormi, o, dormi \n pace printre f‘clii o mie§i \n morm~nt albastru [i-n p~nze argintie,n mauzoleu-]i m~ndru, al cerurilor arc,Tu adorat [i dulce al nop]ilor monarc!Bogat‘ \n \ntinderi st‘ lumea-n promoroac‘,Ce sate [i c~mpie c-un luciu v‘l \mbrac‘;V‘zduhul sc~nteiaz‘ [i ca unse cu varLucesc zidiri, ruine pe c~mpul solitar.§i ]intirimul singur cu str~mbe cruci vegheaz‘,O cucuvaie sur‘ pe una se a[eaz‘,Clopotni]a trosne[te, \n st~lpi izbe[te toaca, §i str‘veziul demon prin aer c~nd s‘ treac‘,Atinge-ncet arama cu zim]ii-aripei saleDe-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale.
Biserica-n ruin‘
St‘ cuvioas‘, trist‘, pustie [i b‘tr~n‘,§i prin ferestre sparte, prin u[i ]iuie v~ntul —Se pare c‘ vr‘je[te [i c‘-i auzi cuv~ntul —N‘untrul ei pe st~lpii-i, p‘re]i, iconostas, Abia conture triste [i umbre au r‘mas;Drept preot toarce-un greier un g~nd fin [i obscur,Drept dasc‘l toac‘ cariul sub \nvechitul mur.
ÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉ
Credin]a zugr‘ve[te icoanele-n biserici —
§i-n sufletu-mi pusese pove[tile-i feerici,Dar de-ale vie]ii valuri, de al furtunii pasAbia conture triste [i umbre-au mai r‘mas.n van mai caut lumea-mi \n obositul creier,C‘ci r‘gu[it, tomnatec, vr‘je[te trist un greier;Pe inima-mi pustie zadarnic m~na-mi ]iu,Ea bate ca [i cariul \ncet \ntr-un sicriu.§i c~nd g~ndesc la via]a-mi, \mi pare c‘ ea cur‘ncet repovestit‘ de o str‘in‘ gur‘,Ca [i c~nd n-ar fi via]a-mi, ca [i c~nd n-a[ fi fost.356 M. Eminescu

Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost
De-mi ]in la el urechea — [i r~d de c~te-ascultCa de dureri str‘ine?É Parc-am murit demult.
(Convorbiri Literare, X, 6, 1 septembrie 1876)
CRŒIASA DIN POVE§TI
Neguri albe, str‘lucite
Na[te luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le \ntinde pe c~mpie;
S-adun flori \n [ez‘toare
De painjen tort s‘ rump‘, §i anin‘-n haina nop]ii Boabe mari de piatr‘ scump‘.
L~ng‘ lac, pe care norii
Au urzit o umbr‘ fin‘, Rupt‘ de mi[c‘ri de valuri Ca de bulg‘ri de lumin‘,
D~ndu-[i trestia-ntr-o parte,
St‘ copila lin plecat‘, Trandafiri arunc‘ ro[ii Peste unda fermecat‘.
Ca s‘ vad-un chip, se uit‘
Cum alearg‘ apa-n cercuri. C‘ci vr‘jit demult e lacul De-un cuv~nt al sfintei Miercuri;
Ca s‘ ias‘ chipu-n fa]‘,
Trandafiri arunc‘ tineri, C‘ci vr‘ji]i sunt trandafirii De-un cuv~nt al sfintei Vineri.357 Versuri lirice

Ea se uit‘… P‘ru-i galben,
Fa]a ei lucesc \n lun‘. Iar \n ochii ei alba[tri Toate basmele s-adun‘.
(Convorbiri Literare, X, 6, 1septembrie 1876)
LACUL
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni \l \ncarc‘; Tres‘rind \n cercuri albe El cutremur‘ o barc‘.
§i eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult [i parc-a[tept Eadin trestii s‘ r‘sar‘
§i s‘-mi cad‘ lin pe piept;
S‘ s‘rim \n luntrea mic‘,
ng~na]i de glas de ape, §i s‘ scap din m~n‘ c~rma, §i lope]ile s‘-mi scape:
S‘ plutim cuprin[i de farmec
Sub lumina bl~ndei lune — V~ntu-n trestii lin fo[neasc‘, Unduioasa ap‘ sune!
Dar nu vine… Singuratic
n zadar suspin [i suf‘r L~ng‘ lacul cel albastru nc‘rcat cu flori de nuf‘r.
(Convorbiri Literare, X, 6, 1 septembrie 1876)358 M. Eminescu

DORIN·A
Vino-n codru la izvorul
Care tremur‘ pe prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund.
§i \n bra]ele-mi \ntinse
S‘ alergi, pe piept s‘-mi cazi, S‘-]i desprind din cre[tet v‘lul, S‘-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei [edea-vei,
Vom fi singuri-singurei, Iar \n p‘r \nfiorate Or s‘-]i cad‘ flori de tei.
Fruntea alb‘-n p‘rul galben
Pe-al meu bra] \ncet s-o culci, L‘s~nd prad‘ gurii mele Ale tale buze dulci…
Vom visa un vis ferice,
ng~na-ne-vor c-un c~nt Singuratece izvoare, Bl~nda batere de v~nt;
Adormind de armonia
Codrului b‘tut de g~nduri, Flori de tei deasupra noastr‘ Or s‘ cad‘ r~nduri-r~nduri.
(Convorbiri Literare, X, 6, 1 septembrie 1876)359 Versuri lirice

CŒLIN
(File din poveste)
GAZEL
Toamna frunzele colind‘,
Sun-un grier sub o grind‘,V~ntul jalnic bate-n geamuriCu o m~n‘ tremur~nd‘,Iar‘ tu la gura sobeiStai ca somnul s‘ te prind‘.Ce tresari din vis deodat‘?Tu auzi p‘[ind \n tind‘ —E iubitul care vineDe mijloc s‘ te cuprind‘§i \n fa]a ta frumoas‘ O s‘ ]ie o oglind‘,S‘ te vezi pe tine \ns‘]iVis‘toare, sur~z~nd‘.
I
Pe un deal r‘sare luna, ca o vatr‘ de j‘ratic,
Rumenind str‘vechii codri [i castelul singuratic§-ale r~urilor ape, ce sclipesc fugind \n ropot —De departe-n v‘i coboar‘ t~nguiosul glas de clopot;Pe deasupra de pr‘p‘stii sunt zidiri de cet‘]uie,Ac‘]at de pietre sure un voinic cu greu le suie;A[ez~nd genunchi [i m~n‘ c~nd pe-un col], c~nd pe alt col],Au ajuns s‘ rup‘ gratii ruginite-a unei bol]i§i pe-a degetelor v~rfuri \n ietacul t‘inuitIntr‘ — unde zidul negru \ntr-un arc a-ncremenit.Ci prin flori \ntre]esute, printre gratii luna moaleSfiicioas‘ [i smerit‘ [i-au v‘rsat razele sale;Unde-ajung par v‘ruite zid, podele, ca de crid‘, Pe-unde nu — p‘rea c‘ umbra cu c‘rbune-i zugr‘vit‘.Iar de sus p~n-\n podele un paianj‘n prins de vraj‘A ]esut sub]ire p~nz‘ str‘vezie ca o mreaj‘;Tremur~nd ea licure[te [i se pare a se rumpe,nc‘rcat‘ de o bur‘, de un colb de pietre scumpe.360 M. Eminescu

Dup‘ p~nza de painj‘n doarme fata de-mp‘rat;
necat‘ de lumin‘ e \ntins‘ \n crivat.Al ei chip se zugr‘ve[te plin [i alb: cu ochiu-l m‘suriPrin u[oara-nvine]ire a sub]irilor m‘t‘suri;Ici [i colo a ei hain‘ s-a desprins din sponci [-arat‘Trupul alb \n goliciunea-i cur‘]ia ei de fat‘.R‘sfiratul p‘r de aur peste perini se-mpr‘[tie,T~mpla bate lini[tit‘ ca o umbr‘ viorie.§i spr~ncenele arcate fruntea alb‘ i-o \ncheie,Cu o singur‘ tr‘sur‘ m‘iestrit le \ncondeie;Sub pleoapele \nchise globii ochilor se bat,Bra]ul ei at~rn‘ lene[ peste marginea de pat;De a v~rstii ei c‘ldur‘ fragii s~nului se coc,A ei gur‘-i descle[tat‘ de-a sufl‘rii sale foc.Ea z~mbind \[i mi[c‘ dulce a ei buze mici, sub]iri;Iar pe patu-i [i la capu-i presura]i-s trandafiri.
Iar voinicul s-apropie [i cu m~na sa el rumpe
P~nza cea acoperit‘ de un colb de pietre scumpe;A frumse]ii haruri goale ce sim]irile-i adap‘,nc‘perile g~ndirii mai nu pot s‘ le \ncap‘.El \n bra]e prinde fata, peste fa]‘ i se-nclin‘,Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspin‘,§i inelul scump i-l scoate de pe degetul cel mic —§-apoi pleac‘ iar \n lume n‘zdr‘vanul cel voinic.
II
Ea a doua zi se mir‘ cum de firele sunt rupte,
§i-n oglind-ale ei buze vede vinete [i supte —Ea z~mbind [i trist se uit‘, [opote[te bl~nd din gur‘:— Zbur‘tor cu negre plete, vin-la noapte de m‘ fur‘.
III
Fiecine cum i-e vrerea, despre fete sam‘ deie-[i —
Dar ea seam‘n‘ celora \ndr‘gi]i de singuri ei-[i.§i Narcis v‘z~ndu-[i fa]a \n oglinda sa, izvorul,Singur fuse \ndr‘gitul, singur el \ndr‘gitorul.361 Versuri lirice

§i de s-ar putea pe d~nsa cineva ca s‘ o prind‘,
C~nd cu ochii mari, s‘lbateci se prive[te \n oglind‘,Sub]iindu-[i gura mic‘ [i chem~ndu-se pe nume§i fiindu-[i [ie drag‘ cum nu-i este nime-n lume,Atunci el cu o privire n‘lucirea i-ar discoas‘Cum c‘ ea — frumoasa fat‘ — a ghicit c‘ e frumoas‘.Idol tu! r‘pire min]ii! cu ochi mari [i p‘rul des,Pentr-o inim‘ fecioar‘ m~ndru idol ]i-ai ales!Ce [opte[te ea \n tain‘ c~nd prive[te cu mirareAl ei chip ginga[ [i t~n‘r, de la cap p~n-la picioare?,,Vis frumos avut-am noaptea. A venit un zbur‘tor§i str~ng~ndu-l tare-n bra]e, era mai ca s‘-l omor…§i de-aceea c~nd m‘ caut \n p‘retele de-oglinzi,Singuric‘-n c‘m‘ru]‘ bra]e albe eu \ntinz§i m‘-mbrac \n p‘rul galben, ca \n strai u[or ]esut,§i z‘rind rotundu-mi um‘r mai c‘-mi vine s‘-l s‘rut.§i atunci de sfiiciune mi-iese s~ngele-n obraz —Cum nu vine zbur‘torul ca la pieptul lui s‘ caz?Dac‘ boiul mi-l \nml‘diu, dac‘ ochii mei \mi plac,E temeiul c‘ acestea fericit pe el\l fac.
§i mi-s drag‘ mie \ns‘mi pentru c‘-i sunt drag‘ lui —Gur‘ tu! \nva]‘ minte, nu m‘ spune nim‘rui.Nici chiar lui, c~nd vine noaptea l~ng‘ patul meu tiptil,Doritor ca o femeie [i viclean ca un copil!Ò
IV
Astfel vine-n toat‘ noaptea zbur‘tor la al ei pat.
Se trezi din somn deodat‘ de s‘rutu-i fermecat;§i atuncea c~nd spre u[‘ el se-ntoarce ca s‘ fug‘,Ea-l opre[te-n loc cu ochii [i c-o mult smerit‘ rug‘:— O, r‘m~i, r‘m~i la mine, tu, cu viers duios de focZbur‘tor cu plete negre, umbr‘ f‘r‘ de noroc§i nu crede c‘ \n lume, singurel [i r‘t‘cit,
Nu-i g‘si un suflet t~n‘r ce de tine-i \ndr‘git.O, tu umbr‘ pieritoare, cu ad~ncii, tri[tii ochi,Dulci-s ochii umbrei tale — nu le fie de diochi!El s-a[eaz‘ l~ng‘ d~nsa [i o prinde de mijloc,Ea [opte[te vorbe arse de al buzelor ei foc:362 M. Eminescu

— O, [opte[te-mi — zice d~nsul — tu cu ochii plini d-eres
Dulci cuvinte nen]elese, \ns‘ pline de-n]eles.Al vie]ii vis de aur ca un fulger, ca o clip‘-i,§i-l visez, c~nd cu-a mea m~n‘ al t‘u bra] rotund \l pip‘i,C~nd pui capul tu pe pieptu-mi [i b‘t‘ile \i numeri, C~nd s‘rut cu-mp‘timire ai t‘i albi [i netezi umeri§i c~nd sorb al t‘u r‘suflet \n suflarea vie]ii mele §i c~nd inima ne cre[te de un dor, de-o dulce jele;
C~nd pierdut‘ razimi fruntea de-arz‘torul meu obraz,P‘rul t‘u b‘lai [i moale de mi-l legi dup‘ grumaz,Ochii t‘i pe jum‘tate de-i \nchizi, mi-ntinzi o gur‘,Fericit m‘ simt atuncea cu asupra de m‘sur‘.Tu!!… nu vezi… nu-]i aflu nume… Limba-n gur‘ mi se leag‘§i nu pot s‘-]i spun odat‘ c~t — ah! c~t \mi e[ti de drag‘!Ei [optesc, multe [i-ar spune [i nu [tiu de-unde s‘-nceap‘,C‘ci pe r~nd [i-astup‘ gura c~nd cu gura se adap‘;Unu-n bra]ele altuia, tremur~nd ei se s‘rut‘,Numai ochiul e vorbare], iar‘ limba lor e mut‘,Ea [i-acopere cu m~na fa]a ro[‘ de sfial‘,Ochii-n lacrimi [i-i ascunde \ntr-un p‘r ca de peteal‘.
V
S-au f‘cut ca ceara alb‘ fa]a ro[‘ ca un m‘r,
§i at~ta de sub]ire, s‘ o tai c-un fir de p‘r.§i cosi]a ta b‘laie o aduni la ochi pl~ng~nd,Inim‘ f‘r- de n‘dejde, suflete b‘tut de g~nd,Toat‘ ziua la fereastr‘, suspin~nd, nu spui nimic‘,Ridic~nd a tale gene, al t‘u suflet se ridic‘;Urm‘rind pe ceruri limpezi cum plute[te-o cioc~rlie,Tu ai vrea s‘ spui s‘ duc‘ c‘tre d~nsul o solie,Dar ea zboar‘… tu cu ochiul plutitor [i-ntunecosStai cu buze discle[tate de un tremur dureros.Nu-]i mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fia[tri,Nu uita c‘-n lacrimi este taina ochilor alba[tri.Stele rare din t‘rie cad ca picuri de argint, §i seninul cer albastru m~ndru lacrimile-l prind;Dar dac‘ ar c‘dea toate, el r‘m~ne trist [i gol,N-ai putea s‘ faci cu ochii \n‘l]imilor ocol —363 Versuri lirice

Noaptea stelelor, a lunei, a oglinzilor de r~u
Nu-i ca noaptea cea mocnit‘ [i pustie din sicriu;§i din c~nd \n c~nd v‘rsate, m~ndru lacrimile-]i [ed,Dar de seci \ntreg izvorul, atunci cum o s‘ te v‘d?Prin ei curge rumenirea, m~ndr‘, ca de trandafiri,§i z‘pada viorie din obrajii t‘i sub]iri —Apoi noaptea lor albastr‘, a lor dulce vecinicie,Ce u[or se mistuie[te prin pl~nsorile pustie…Cine e nerod s‘ ard‘ \n c‘rbuni smarandul rar§-a lui vecinic‘ lucire s-o striveasc‘ \n zadar?Tu-]i arzi ochii [i frumse]a… Dulce noaptea lor se st~nge,§i nici [tii ce pierde lumea. Nu mai pl~nge, nu mai pl~nge!
VI
O, tu crai cu barba-n noduri ca [i c~l]ii c~nd nu-i perii,
Tu \n cap nu ai gr‘un]e, numai pleav‘ [i puzderii.Bine-]i pare s‘ fii singur, crai b‘tr~n f‘r‘ de min]i,S‘ oftezi dup-a ta fat‘, cu ciubucul \ntre din]i?S‘ te primbli [i s‘ numeri sc~nduri albe \n cerdac?Mult bogat ai fost odat‘, mult r‘mas-ai tu s‘rac!Alungat-o-ai pe d~nsa, ca departe de p‘rin]in coliba \mpistrit‘ ea s‘ nasc-un pui de prin].n zadar ca s-o mai cate tu trimi]i \n lume crainic,Nimeni n-a afla loca[ul unde ea s-ascunde tainic.
VII
Sur‘-i sara cea de toamn‘; de pe lacuri apa sur‘
nfunda mi[carea-i crea]‘ \ntre stuf la iez‘tur‘;Iar p‘durea lin suspin‘ [i prin frunzele uscateR~nduri, r~nduri trece-un fream‘t, ce le scutur‘ pe toate.De c~nd codrul, dragul codru, troienindu-[i frunza toat‘,[i deschide-a lui ad~ncuri, fa]a lunei s‘ le bat‘,
Trist‘-i firea, iar‘ v~ntul sperios vo creang‘ farm‘ —Singuratece izvoare fac cu valurile larm‘.Pe potica dinspre codri cine oare se coboar‘?Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o m‘soar‘.§apte ani de c~nd plecat-ai, zbur‘tor cu negre plete, 364 M. Eminescu

§-ai uitat de soarta m~ndrei, iubitoarei tale fete!
§i pe c~mpul gol el vede un copil umbl~nd descul]§i cerc~nd ca s‘ adune \ntr-un c~rd bobocii mul]i.— Bun‘ vreme, m‘i b‘iete! — Mul]‘mim, voinic str‘in!— Cum te cheam‘, m‘i copile? — Ca pe tat‘-meu — C‘lin;Mama-mi spune c~teodat‘, de-o \ntreb: a cui-s, mam‘?,,Zbur‘toru-]i este tat‘ [i pe el C‘lin \l cheam‘.ÒC~nd l-aude, numai d~nsul \[i [tia inima lui,C‘ci copilul cu bobocii era chiar copilul lui.Atunci intr‘ \n colib‘ [i pe cap‘tu-unei lai]i,Lumina cu mucul negru \ntr-un h~rb un ro[ opai];Se coceau pe vatra sur‘ dou‘ turte \n cenu[‘,Un papuc e sub o grind‘, iar‘ altul dup‘ u[‘;H~r~it‘, noduroas‘, st‘ \n colb r~[ni]a veche,n cotlon torcea motanul, piept‘n~ndu-[i o ureche;Sub icoana afumat‘ unui sf~nt cu com‘nacArde-n candel-o lumin‘ c~t un s~mbure de mac;Pe-a icoanei policioar‘, busuioc [i mint-uscat‘mplu casa-ntunecoas‘ de-o mireasm‘ pip‘rat‘;Pe cuptiorul uns cu hum‘ [i pe co[covii p‘re]iZugr‘vit-au c-un c‘rbune copila[ul cel iste]Purcelu[i cu coada sfredel [i cu be]e-n loc de lab‘,Cum mai bine i se [ede unui purcelu[ de treab‘.O be[ic‘-n loc de sticl‘ e \ntins‘-n fer‘struiePrintre care trece-o dung‘ mohor~t‘ [i g‘lbuie.Pe un pat de sc~nduri goale doarme t~n‘ra nevast‘n mocnitul \ntuneric [i cu fa]a spre fereast‘.El s-a[eaz‘ l~ng‘ d~nsa, fruntea ei o neteze[te,O dezmiard‘ cu durere, suspin~nd o dr‘goste[te,Pleac‘ gura la ureche-i, bl~nd pe nume el o cheam‘,Ea ridic‘ somnoroas‘ lunga genelor maram‘,Sp‘riet la el se uit‘… i se pare c‘ viseaz‘,Ar z~mbi [i nu se-ncrede, ar r‘cni [i nu cuteaz‘.
El din patu-i o ridic‘ [i pe pieptul lui [i-o pune,Inima-i zv~cne[te tare, via]a-i parc‘ se r‘pune. Ea se uit‘, se tot uit‘, un cuv~nt m‘car nu spune,R~de doar cu ochii-n lacrimi, sp‘riet‘ de-o minune,§-apoi \i suce[te p‘rul pe-al ei deget alb, sub]ire,365 Versuri lirice

[i ascunde fa]a ro[‘ l-a lui piept duios de mire.
El [tergarul i-l desprinde [i-l \mpinge lin la vale,Drept \n cre[tet o s‘rut‘ pe-al ei p‘r de aur moale§i b‘rbia i-o ridic‘, s-uit‘-n ochii-i plini de ap‘,§i pe r~nd [i-astup‘ gura, c~nd cu gura se adap‘.
VIII
De treci codri de aram‘, de departe vezi albind
§-auzi m~ndra gl‘suire a p‘durii de argint.Acolo, l~ng‘ izvoar‘, iarba pare de om‘t,Flori albastre tremur ude \n v‘zduhul t‘m~iet;Pare c‘ [i trunchii vecinici poart‘ suflete sub coaj‘,Ce suspin‘ printre ramuri cu a glasului lor vraj‘.Iar prin m~ndrul \ntuneric al p‘durii de argint Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind;Ele trec cu harnici unde [i suspin‘-n flori molatic, C~nd coboar‘-n ropot dulce din t‘p[anul pr‘v‘latic,Ele sar \n bulg‘ri fluizi peste prundul din r‘stoace, n cuibar rotit de ape, peste care luna zace.Mii de fluturi mici alba[tri, mii de roiuri de albineCurg \n r~uri sclipitoare peste flori de miere pline.mplu aerul v‘ratic de mireasm‘ [i r‘coareA popoarelor de mu[te s‘rb‘tori murmuitoare.L~ng‘ lacul care-n tremur somnoros [i lin se bate,Vezi o mas‘ mare -ntins‘ cu f‘clii prea luminate,
C‘ci din patru p‘r]i a lumii \mp‘ra]i [i-mp‘r‘teseAu venit ca s‘ serbeze nunta ginga[ei mirese;Fe]i-frumo[i cu p‘r de aur, zmei cu solzii de o]ele,Cititorii cei de zodii [i [‘galnicul Pepele.Iat‘ craiul, socru-mare, rezemat \n jil] cu spat‘,El pe capu-i poart‘ mitr‘ [i-i cu barba piept‘nat‘;·ap‘n, drept, cu schiptru-n m~n‘, [ede-n perine de puf
§i cu crengi \l ap‘r pagii de muscu]e [i z‘duf…Acum iat‘ c‘ din codru [i C‘lin mirele iese,Care ]ine-n a lui m~n‘ m~na ginga[ei mirese.i fo[nea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii,Fa]a-i ro[ie ca m‘rul, de noroc i-s umezi ochii;366 M. Eminescu

La p‘m~nt mai c‘ ajunge al ei p‘r de aur moale,
Care-i cade peste bra]e, peste umerele goale.Astfel vine ml‘dioas‘, trupul ei frumos \l poart‘,Flori albastre are-n p‘ru-i [i o stea \n frunte poart‘.Socrul roag‘-n capul mesei s‘ pofteasc‘ s‘ se pun‘Nunul mare, m~ndrul soare, [i pe nun‘, m~ndra lun‘.§i s-a[eaz‘ to]i la mas‘, cum li-s anii, cum li-i rangul,Lin vioarele r‘sun‘, iar‘ cobza ]ine hangul.Dar ce zgomot se aude? B~z~it ca de albine?To]i se uit‘ cu mirare [i nu [tiu de unde vine,P~n‘ v‘d p‘injeni[ul \ntre tufe ca un pod,Peste care trece-n zgomot o mul]ime de norod.Trec furnici duc~nd \n gur‘ de f‘in‘ marii saci,Ca s‘ coac‘ pentru nunt‘ [i pl‘cinte, [i colaci;§i albinele-aduc miere, aduc colb m‘runt de aur,Ca cercei din el s‘ fac‘ cariul, care-i me[ter faurIat‘ vine nunta-ntreag‘ — vornicel e-un grierel,i sar purici \nainte cu potcoave de o]el;n ve[m~nt de catifele, un bondar rotund \n p~ntecSomnoros pe nas ca popii gl‘suie[te-ncet un c~ntec;O coji]‘ de alun‘ trag locuste, podu-l scutur,Cu mustea]a r‘sucit‘ [ede-n ea un mire flutur;Fluturi mul]i, de multe neamuri, vin \n urma lui un lan],To]i cu inime u[oare, to]i [‘galnici [i berban]i.Vin ]~n]arii l‘utarii, g~nd‘ceii, c‘r‘bu[ii,Iar mireasa vioric‘ i-a[tepta-nd‘r‘tul u[ii.§i pe masa-mp‘r‘teasc‘ sare-un greier, cranic sprinten,Ridicat \n dou‘ labe, s-a-nchinat b‘t~nd din pinten;El tu[e[te, \[i \ncheie haina plin‘ de [ireturi:— S‘ ierta]i, boieri, ca nunta s-o pornim [i noi al‘turi.
(Convorbiri Literare, X, 8, 1 noiembrie 1876)367 Versuri lirice

STRIGOII
I
… c‘ trece aceasta ca fumul de pre p‘m~nt.
Ca floarea au \nflorit, ca iarba s-au t‘iat,cu p~nz‘ se \nf‘[ur‘, cu p‘m~nt se acoper‘.
Sub bolta cea \nalt‘ a unei vechi biserici,
ntre f‘clii de cear‘, arz~nd \n sfe[nici mari,E-ntins‘-n haine albe, cu fa]a spre altar,Logodnica lui Arald, st‘p~n peste avari;ncet, ad~nc r‘sun‘ c~nt‘rile de clerici.
Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salb‘
§i p‘ru-i de-aur curge din racl‘ la p‘m~nt,C‘zu]i \n cap sunt ochii. C-un z~mbet trist [i sf~ntPe buzele-i lipite, ce vinete \i sunt,Iar fa]a ei frumoas‘ ca varul este alb‘.
§i l~ng‘ ea-n genunche e Arald, m~ndrul rege,
Sc~nteie desperarea \n ochii-i crun]i de s~nge,§i \nc~lcit e p‘rul lui negru… gura-[i str~nge;El ar r‘cni ca leii, dar vai! nu poate pl~nge.De zile trei \[i spune povestea vie]ii-ntrege:
,,Eram un copilandru. Din codri vechi de brad
Fl‘m~nzii ochi rotindu-i, eu mistuiam p‘m~ntul,Eu r‘zvr‘team imperii, popoarele cu g~ndul…Vis~nd c‘ toat‘ lumea \mi asculta cuv~ntuln valurile Volg‘i cercam cu spada vad.
Domnind seme] [i t~n‘r pe roinicele stoluri,
C‘ror a mea fiin]‘ un semizeu p‘rea,Sim]eam c‘ universul la pasu-mi tres‘rea,§i na]ii c‘l‘toare, \mpinse de a mea,mplut-au sperioase pustiul p~n- la poluri.368 M. Eminescu

C‘ci Odin p‘r‘sise de ghea]‘ nalta-i dom‘,
Pe zodii s~ngeroase porneau a lui popoar‘;Cu cre[tetele albe, preo]i cu pleata rar‘Trezeau din codrii vecinici, din pace secular‘Mii roiuri vorbitoare, curg~nd spre vechea Rom‘.
Pe Nistru t‘b‘r~sem poporul t‘u s‘-mpil;
Cu sfetnici vechi de zile m‘-nt~mpina[i \n cale,Ca marmura de alb‘, cu p‘r de aur moale;n jos plecat-am ochii-naintea fe]ei tale,St‘t~nd un \nd‘r‘tnic — un sfiicios copil.
La bl~nda ta mustrare simt glasul cum \mi seac‘…
Eu caut a r‘spunde, nu [tiu ce s‘ r‘spund;Mi-ar fi p‘rut mai bine-n p‘m~nt s‘ m‘ cufund,Cu m~nile-am~ndou‘ eu fa]a \mi ascund§i-nt~ia dat‘-n via]‘ un pl~ns amar m‘-neac‘.
Z~mbir‘ \ntre d~n[ii b‘tr~nii t‘i prieteni
§i singuri ne l‘sar‘… Te-ntreb \ntr-un t~rziu,Uit~ndu-m‘ la tine, privind f‘r‘ s‘ [tiu:,,La ce-ai venit, regin‘, aicea \n pustiu?Ce cau]i la barbarul sub stre[ina-i de cetini?Ò
Cu glasul plin de lacrimi, de-nduio[are cald,
Privindu-m‘ cu ochii, \n care-aveai un cer,Mi-ai zis: ˙A[tept din parte-]i, o, rege cavaler,C‘-mi vei da prins pe-acela ce umilit ]i-l cer…Eu vreau s‘-mi dai copilul zburdalnic — pe Arald.¨
§i \ntorc~ndu-mi fa]a, eu spada ]i-am \ntins.
Pe plaiuri dun‘rene poporu-[i opri mersul,Arald, copilul rege, uitat-a Universul,Urechea-i fu menit‘ ca s‘-]i asculte viersul.De-atunci, \nving‘toareo, iubit-ai pe \nvins.
De-atunci, fecioar‘ blond‘ ca spicul cel de gr~u,
Veneai la mine noaptea ca nimeni s‘ te vad‘369 Versuri lirice

§i-nl‘n]uindu-mi g~tul cu bra]e de z‘pad‘,
mi \ntindeai o gur‘ deschis‘ pentru sfad‘:˙Eu vin la tine, rege, s‘ cer pe-Arald al meu.¨
De-ai fi cerut p‘m~ntul cu Roma lui antic‘,
Coroanele ce regii pe frunte le a[eaz‘§i stelele ce vecinic pe ceruri colindeaz‘,Cu toate la picioare-]i eu le puneam \n vaz‘,Dar nu-l mai vrei pe Arald, c‘ci nu mai vrei nimic‘.
Ah! unde-i vremea ceea c~nd eu cercam un vad
S‘ ies la lumea larg‘… [i fost-ar fi mai bineCa niciodat‘-n via]‘ s‘ nu te v‘d pe tine —S‘ fumege nainte-mi ora[ele-n ruine,S‘ se-mplineasc‘ visu-mi din codrii cei de brad!Ò
F‘cliile ridic‘, se mi[c-\n line pasuri,
Duc~nd la groap‘ trupul reginei dun‘rene,Monahi, cunosc‘torii vie]ii p‘m~ntene,Cu barbele lor albe, cu ochii stin[i sub gene,Preo]i b‘tr~ni ca iarna, cu g~ngavele glasuri.
O duc c~nt~nd prin taini]i [i pe sub negre bol]i,
A misticei religii \ntunecoase cete,Pe funii lungi coboar‘ sicriul sub p‘rete,Pe piatra pr‘v‘lit‘ pun crucea drept peceteSub candela ce arde \n umbra unui col].
II
n numele sf~ntului
Taci, s-auzi cum latr‘C‘]elul p‘m~ntuluiSub crucea de piatr‘.
Arald pe un cal negru zbura, [i dealuri, vale
n juru-i fug ca visuri — prin nouri joac‘ lun‘ —La pieptu-i manta neagr‘ \n falduri [i-o adun‘,370 M. Eminescu

Movili de frunze-n drumu-i le spulber‘ de sun‘,
Iar steaua cea polar‘ i-arat‘ a lui cale.
Ajuns-a el la poala de codru-n mun]ii vechi,
Izvoar‘ vii murmur‘ [i salt‘ de sub piatr‘,Colo cenu[a sur‘ \n p‘r‘sita vatr‘,n codri-ad~nci c‘]elul p‘m~ntului tot latr‘,L‘trat cu glas de zimbru r‘sun‘ \n urechi.
Pe-un jil] t‘iat \n st~nc‘ st‘ ]ap‘n, palid, drept…
Cu c~rja lui \n m‘n‘, preotul cel p‘g~n;De-un veac el [ede astfel — de moarte-uitat, b‘tr~n,n plete-i cre[te mu[chiul [i mu[chi pe al lui s~n,Barba-n p‘m~nt i-ajunge [i genele la piept…
A[a fel zi [i noapte de veacuri el st‘ orb,
Picioarele lui vechie cu piatra-mpreunate,El num‘r‘ \n g~ndu-i zile nenum‘rate,§i f~lf~ie deasupra-i, gonindu-se \n roate,Cu-aripile-ostenite, un alb [-un negru corb.
Arald atunci coboar‘ de pe-al lui cal. C-o m~n‘
El scutur‘ din visu-i mo[neagu-ncremenit:— O, mag, de zile vecinic, la tine am venit,D‘-mi \napoi pe-aceea ce moartea mi-a r‘pit,§i de-ast‘zi a mea via]‘ la zeii t‘i se-nchin‘.
B‘tr~nul cu-a lui c~rj‘ sus genele-[i ridic‘,
Se uit‘ lung la d~nsul, dar gura-nchis‘-i tace;Cu greu a lui picioare din piatr‘ le desface,Din tronu-i se coboar‘, cu m~na semn \i faceCa-n sus s‘ \l urmeze pe-a codrilor potic‘.
n poarta pr‘bu[it‘ ce duce-n fund de munte,
Cu c~rja lui cea vechie el bate de trei ori,Cu zgomot sare poarta din vechii ei u[ori,B‘tr~nul se \nchin‘… pe rege-l prind fiori,Un stol de g~nduri aspre trecu peste-a lui frunte.371 Versuri lirice

n dom de marmuri negru ei intr‘ lini[ti]i
§i por]ile \n urm‘ \n vechi ]~]~ni s-arunc‘,O candel‘ b‘tr~nul aprinde — para lung‘Se nal]‘-n sus, albastr‘, de flac‘re o dung‘.Lucesc \n juru-i ziduri ca tuciul lustrui]i.
§i \n t‘cere crud‘ ei nu [tiu ce a[tept…
Cu m~na-ntins‘ magul \i face semn s‘ [ad‘,Arald cu moartea-n suflet, a g~ndurilor prad‘,Pe je] t‘cut se las‘, cu dreapta pe-a lui spad‘,n zid de marmur negru se uit‘ crunt [i drept.
Fantastic pare-a cre[te b‘tr~nul alb [i bl~nd;
n aer \[i ridic‘ a farmecelor varg‘§i o suflare rece prin dom atunci alearg‘§i mii de glasuri slabe \ncep sub bolta larg‘Un c~nt frumos [i dulce — adormitor sun~nd.
Din ce \n ce c~ntarea \n valuri ea tot cre[te.
Se pare c‘ furtuna ridic‘ al ei glas,C‘ v~ntul trece-n spaim‘ pe-al m‘rilor talaz,C‘-n sufletu-i p‘m~ntul se zbate cu necaz — C‘ orice-i viu \n lume acum \ncremene[te.
Se zguduie tot domul, de pare-a fi de sc~nduri,
§i st~nci \n temelie cl‘tindu-se vedem,Pl~nsori sf~[ietoare \mpinse de blestemSe urm‘resc prin bolte, se cheam‘, fulger, gem§i cresc tumultuoase \n valuri, r~nduri, r~nduri…
ăDin inim‘-i p‘m~ntul la mor]i s‘ deie via]‘,
n ochii-i s‘ se scurg‘ sc~ntei din steaua lin‘,A p‘rului lucire s-o deie luna plin‘,Iar duh d‘-i tu, Zamolxe, s‘m~n]‘ de lumin‘,Din duhul gurii tale ce arde [i \nghea]‘.
Stihii a lumei patru, supuse lui Arald,
Str‘bate]i voi p‘m~ntul [i a lui m‘runtaie,372 M. Eminescu

Face]i din piatr‘ aur [i din \nghe] v‘paie,
S‘-nchege apa-n s~nge, din pietre foc s‘ saie,Dar inima-i fecioar‘ hr‘ni]i cu s~nge caldÒ.
Atuncea dinaintea lui Arald zidul piere;
El vede toat‘ firea amestecat-afar‘ —Ninsoare, fulger, ghea]‘, v~nt arz‘tor de var‘ — Departe vede-ora[ul pe sub un arc de par‘,§i lumea nebunise gem~nd din r‘sputere;
Biserica cre[tin‘, a ei catapeteasm‘
De-un fulger drept \n dou‘ e rupt‘ [i tresare;Din taini]‘ morm~ntul atuncea \i apare,§i piatra de pe groap‘ cr‘p~nd \n dou‘ sare;ncet plutind se-nal]‘ mireasa-i, o fantasm‘…
O dulce \ntrupare de-om‘t. Pe pieptu-i salb‘
De pietre scumpe… p‘rul i-ajunge la c‘lc~ie,Ochii c‘zu]i \n capu-i [i buze viorie;Cu m~nile-i de cear‘ ea t~mpla [i-o m~ng~ie —Dar fa]a ei frumoas‘ ca varul este alb‘.
Prin v~nt, prin neguri vine — [i nourii s-a[tern,
Fug fulgerele-n l‘turi, l‘s~nd-o ca s‘ treac‘,§i luna \nnegre[te [i ceru-ncet se pleac‘§i apele cu spaim‘ fug \n p‘m~nt [i seac‘ —P‘rea c‘-n somn un \nger ar trece prin infern.
Priveli[tea se stinge. n negrul zid s-arat‘,
Venind ca-n somn lunatec, \n pasuri, line, ea;
Arald nebun se uit‘ — cu ochii o-nghi]ea,Puternicele bra]e spre d~nsa \ntindea§i-n nesim]ire cade pe-a jil]ului s‘u spat‘.
[i simte g~tu-atuncea cuprins de bra]e reci,
Pe pieptul gol el simte un lung s‘rut de ghea]‘,P‘rea un junghi c‘-i curm‘ suflare [i via]‘…373 Versuri lirice

Din ce \n ce mai vie o simte-n a lui bra]e
§i [tie c‘ de-acuma a lui r‘m~ne-n veci.
§i sufletul ei dulce din ce \n ce-i mai cald…
Pe ea o ]ine-acuma, ce fu a mor]ii prad‘?Ea-nl‘n]uie[te g~tu-i cu bra]e de z‘pad‘,ntinde a ei gur‘, deschis‘ pentru sfad‘:ăRege-a venit Maria [i-]i cere pe Arald!Ò
ăArald, nu vrei tu fruntea pe s~nul meu s-o culci?
Tu zeu cu ochii negri… o, ce frumo[i ochi ai!Las- s‘-]i \nl‘n]ui g~tul cu p‘rul meu b‘lai,Via]a, tinere]ea mi-ai pref‘cut-o-n rai,Las- s‘ m‘ uit \n ochii-]i uciz‘tor de dulci.Ò
§i bl~nde, triste glasuri din vuiet se desfac,
Acu[a la ureche-i un c~ntec vechi str‘bate,Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate,Acu[ o armonie de-amor [i voluptateCa molcoma caden]‘ a undelor pe lac.
III
,,…cum de multe ori c~nd mor oamenii,
mul]i de\ntr-acei mor]i zic se scoal‘ dese fac strigoi…Ò
ndereptarea legii , 1652.
n salele pustie lumine ro[i de tor]ii
R‘nesc \ntunecimea ca pete de jeratic;Arald se primbl‘ singur, r~z~nd, vorbind s‘lbaticArald, t~n‘rul rece, e-un rege singuratic —Palatu-i parc-a[teapt‘ \n veci s‘-i vie mor]ii.
Pe-oglinzi de marmuri negre un negru nimitez.
A faclelor lucire r‘zbind prin p~nza fin‘R‘sfr~ng o dureroas‘ lumin‘ din lumin‘;Zidirea cea pustie de jale pare plin‘§i chipul mor]ii pare c‘-n orice col] \l vezi.374 M. Eminescu

De c~nd c‘zu un tr‘snet \n dom… de-atunci \n somn
Ca plumbul surd [i rece el doarme ziua toat‘,Pe inim‘-i de-atuncea s-a pus o neagr‘ pat‘ — Dar noaptea se treze[te [i ]ine judecat‘§i-n negru-mbrac‘ toate al nop]ii palid domn.
Un obr‘zar de cear‘ p‘rea c‘ poart‘ el,
At~t de alb‘ fa]a-i [-at~t de nemi[cat‘,Dar ochii-i ard \n friguri [i buza-i s~ngerat‘,Pe inima sa poart‘ de-atunci o neagr‘ pat‘,Iar‘ pe frunte poart‘ coroan‘ de o]el.
De-atunci \n haina mor]ii el [i-a-mbr‘cat via]a
i plac ad~nce c~nturi, ca glasuri de furtun‘;Ades c‘lare pleac‘ \n m~ndre nop]i cu lun‘,§i c~nd se-ntoarce, ochii lucesc de voie bun‘,P~n- ce-un fior de moarte \l prinde diminea]a.
Arald, ce \nsemneaz‘ pe tine negrul port
§i fa]a ta cea alb‘ ca ceara, neschimbat‘?Ce ai, de c~nd pe s~nu-]i tu por]i o neagr‘ pat‘,De-]i plac f‘clii de moarte, c~ntare-ntunecat‘?Arald! de nu m‘-n[eal‘ privirea, tu e[ti mort!
§i azi el se av~nt‘ pe calul s‘u arab,
§i drumul, ca s‘ge]ii, \i d‘ peste pustie,Care sub luna plin‘ luce[te argintie —El vede de departe pe m~ndra lui Marie,§i v~ntu-n codri sun‘ cu glas duios [i slab.
n p‘rul ei de aur, rubine-nfl‘c‘rate,
§i-n ochii ei s-adun‘ lumina sfintei m‘ri —S-ajung cur~nd \n cale, s-al‘tur‘ c‘l‘ri,§i unul \nspre altul se pleac‘-n dezmierd‘ri —Dar buzele ei ro[ii p‘reau c‘-s s~ngerate .
Ei trec ca vijelia cu aripi f‘r‘ num‘r,
C‘ci caii lor alearg‘ al‘turi, \nspuma]i;375 Versuri lirice

Vorbeau de-a lor iubire — iubire f‘r‘ sa] —
Ea se l‘sase dulce [i greu pe al lui bra]§i-[i r‘zimase capul b‘lai de al lui um‘r.
ăArald, nu vrei pe s~nu-mi tu fruntea ta s-o culci?
Tu zeu cu ochii negri… O! ce frumo[i ochi ai…Las- s‘-]i \nl‘n]ui g~tul cu p‘rul meu b‘lai…Via]a, tinere]ea mi-ai pref‘cut-o-n rai —Las- s‘ m‘ uit \n ochii-]i uciz‘tori de dulci!Ò
Miroase-adormitoare v‘zduhul \l \ngreun,
C‘ci v~ntul adunat-a de flori de tei troiene,§i le a[terne-n calea reginei dun‘rene.Prin frunze aiureaz‘ [optirile-i alene,C~nd gurile-nsetate \n s‘rut‘ri se-mpreun.
Cum ei merg~nd al‘turi se ceart‘ [i se-ntreab‘,
Nu v‘d \n fundul nop]ii o umbr‘ de ro[ea]‘,Dar simt c‘-n al lor suflet trecu fior de ghea]‘,De-a mor]ii g‘lbeneal‘ pieri]i ei sunt la fa]‘…Ei simt c-a lor vorbire-i mai slab‘, tot mai slab‘.
ăArald! strig‘ cr‘iasa — las- fa]a s‘-mi ascund,
N-auzi tu de departe cuco[ul r‘gu[it?O zare de lumin‘ s-arat‘-n r‘s‘rit,Via]a trec‘toare din pieptu-mi a r‘nit…A zilei raze ro[ii \n inim‘-mi p‘trund.Ò
Arald \ncremenise pe calu-i — un stejar —
P‘injenit e ochiu-i de-al mor]ii glas etern,Fug caii du[i de spaim‘ [i v~ntului s-a[tern,Ca umbre str‘vezie ie[ite din infernEi zboar‘… V~ntul geme prin codri cu amar.
Ei zboar-o vijelie, trec ape f‘r- de vad.
Naintea lor se nal]‘ puternic vechii mun]i,Ei trec \n r‘pejune de r~uri f‘r‘ pun]i,Coroanele \n fug‘ le fulger‘ pe frun]i,Naintea lor se mi[c‘ p‘durile de brad.376 M. Eminescu

Din tronul lui de piatr‘ b‘tr~nul preot vede
§i-n v~nturi el ridic‘ ad~ncul glas de-aram‘,Pe soare s‘-l opreasc‘ el noaptea o recheam‘,Furtunelor d‘ zborul, p‘m~ntul de-l distram‘…T~rziu! c‘ci faptul zilei \n slav‘ se repede!
Porne[te vijelia ad~ncu-i c~nt de jale,
C~nd ei soseau al‘turi pe cai \ncremeni]i,Cu genele l‘sate pe ochi p‘injeni]i —Frumo[i erau [i astfel de moarte logodi]i —§i-n dou‘ laturi templul deschise-a lui portale.
C‘l‘ri ei intr‘-nuntru [i por]ile recad;
Pe veci pierir‘-n noaptea m‘re]ului morm~ntn sunete din urm‘ p‘trunde-n fire c~nt,Jelind-o pe cr‘iasa cu chip frumos [i sf~nt,Pe-Arald, copilul rege al codrilor de brad.
B‘tr~nu-[i pleac‘ geana [i iar r‘m~ne orb,
Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreun‘,El num‘r‘ \n g~ndu-i [i anii \i adun‘,Ca o poveste-uitat‘ Arald \n minte-i sun‘,§i peste capu-i zboar‘ un alb [-un negru corb.
Pe jil]ul lui de piatr‘ \n]epene[te drept
Cu c~rja lui cea veche preotul cel p‘g~n§i veacuri \nainte el [ede-uitat, b‘tr~n,n plete-i cre[te mu[chiul [i mu[chi pe al lui s~n,Barba-n p‘m~nt i-ajunge [i genele \n piept.
(Convrobiri Literare, X, 9, 1 decembrie 1876)
RIME ALEGORICE
Corabia v•e]ii-mi, grea de g~nduri,
De st~nca mor]ii risipit‘-n sc~nduri,377 Versuri lirice

A vremei valuri o lovesc [i-o sfarm‘
§i se izbesc \ntr-\nsa r~nduri-r~nduri.
Iar eu pe-un ]‘rm pustiu murii \n pace.
Deasupra frun]ii-mi luna-n nouri zace,Trec~nd \ncet pustiile Saharei§i lumin~nd o lume care tace.
La miezul nop]ii vezi pustia plan‘
N‘sc~nd de suptu-i m~ndr‘ caravan‘De mor]i \n v‘luri lungi [i, treaz‘,Merg~nd \ncet spre-un vis: Fata-morgana.
ntr-adev‘r: ad~nca dep‘rtare
Arat‘ un palat numai splendoare.Printre fere[ti p‘trunde o lumin‘;Perdelele-i p‘reau muiate-n soare.
De prin de[erturi lungi [i dep‘rtate,
n [iruri vin scheletele uscate.Pustiu-atunci, cu caravane-sate,Dormea ca mort sub luna care bate.
O caravan‘ l~ng‘ mine trece,
Naintea ei vine-o suflare rece.n [iruri lungi se strecur [i se strecur:Eu num‘r unul, num‘r doisprezece.
Un chip atuncea de pe cal coboar‘.
La mine-ndreapt‘-a lui privire-amar‘§i fa]a slab‘, trist‘, ad~ncit‘§-osoasa m~n‘ o \ntinde-avar‘.
Dar s‘ m‘ mi[c nu am nicicum putere,
C‘ci ]ap‘n mort eram [i f‘r‘ vrere.Pleoapele-mi pe ochi erau l‘sate,De[i prin ele eu aveam vedere.378 M. Eminescu

Iar umbra-n v‘lu-i de m‘tase sur‘
D-urechea mea [i-apropie-a ei gur‘§i-mi spune lin [i-ncet povestea mare,Ce ca un r~u etern \n minte-mi cur‘:
ăColo-n palat rezid‘-o vr‘jitoare
§i om cu ochii vii de-o vede moare;Iar celor mor]i, lumina lor ad~nc‘,Li d‘ v•a]a nop]ii trec‘toare.
Deci vin [i tu pe un schelet s‘-ncalici,
S‘ vezi palatu-i \n lumini opalici;De [irul nostru s‘ te ]ii \n urm‘P~n- la gr‘dina ei cu flori italici.
§i iat‘ v‘lul meu ]i-l dau — pe fa]‘
S‘-l pui, s-acoperi ochii t‘i de ghea]‘,Ca nu cumva s‘ se topeasc‘ iuteDe a privirei ei tiranic‘ dulcea]‘.Ò
M‘ sui [i plecÉ o umbr‘ sunt din basme
§i o fantasm‘ sunt \ntre fantasme,Prin m~na mea de o ridic se vedeCa [i prin corpul str‘veziei iasme.
Din ce \n ce cu to]ii se apropii.
Gr‘dini lucesc [i flori cre[teau cu snopii,Iar roua curge \n briliante umezi — Din crengi de arbori lumineaz‘ stropii.
Pe sc‘ri de marmur ne suim cu to]ii
§i mor]i-[i caut prin coloane so]ii:Sunt tineri unii ca iubirea moart‘,Iar al]i au barbe albe ca preo]ii.
Dar to]i cu to]ii sunt de om ruine
§i risipi]i din c~rduri beduineAu fost g‘sit amara, cruda moartentr-un pustiu arz~nd [i f‘r‘ fine.379 Versuri lirice

Vorbesc \ncetÉ ca-n somnÉ [i vorba sun‘
Ca frunze-uscate cari v~ntu-adun‘,Sau ca murmurul cel vr‘jit de apeC~nd peste codri-apare blonda lun‘.
Deodat‘-n dou‘ [irul se desface.
n fund apare-un m~ndru chip ce tace;Cu ro[ii flori de mac \n p‘ru-i negru,Cu ochii-nchi[i un semn cu m~na-mi face.
Eu o urmez prin galerii \nalte.
Izvoare vii din vase stau s‘ salte§i l~ng‘ ele nimfele de marmur,F‘pturi cere[ti unor m‘iestre dalte.
Pe lucii muri auritele pilastre.
n jurul lor sunt a[ezate glastre,Din care cresc bogate-ntunecoaseIci roze negre, colo flori albastre
§i pe fere[ti perdele de purpur‘.
Un miros r‘coros sim]irea-mi fur‘;Deschis‘ lin e u[a unei sale§i noi minuni uimi]ii ochi v‘zur‘.
Un pictor a-nflorit plafonul, murii,
Cu basme m~ndre, cu frumoase hurii§i din c‘]ui de-argint, cop‘r miroaseCu fum albastru formele picturii.
Iar pe-un divan, ascuns \ntre perdele
Albastre, \nfoiate [i cu stele,§edea regina basmelor m‘iastr‘ —Lumin‘ lumea g~ndurilor mele.
Ea \n[ira m‘rg‘ritare-n poale
§i pe-un covor persan, frumos [i moale,Ea-ntinde sur~nz~nd ca-n vis [i lene[A ei picioare de z‘pad‘ — goale.380 M. Eminescu

Ochii ad~nci ca dou‘ basme-arabe
Sam‘n cu-aceia ai reinei Sabbe,Cum \mp‘ratul Solomon \i scrie,Cu-a lor priviri de-ntunecime slabe.
Cu ochi pe jum‘tate-nchi[i sur~de:
— De[i privirea-mi pe cei vii ucide,Te uit‘ lung la mine, tu, ce mort e[ti,P~n-al t‘u suflet ochii va deschide.
L-al t‘u morm~nt tu e[ti \n pragul por]ii,
Dar s‘ te stingi nu este voia sor]ii,Ci-n fa]a mea s‘ la[i \ncet s‘-]i cad‘De pe-ai t‘i ochi de ghea]‘ v‘lul mor]ii.
ngenunchind atunci am zis \n sine-mi:
ăO, dulce chip, cu m~na fruntea ]ine-mi§i de pe ochi ia-mi v‘lul trist [i rece,C‘ci simt b‘taia renviatei inimi.Ò
§i de pe ochii-mi cade cea]a sur‘
§i noi minuni uimi]ii ochi v‘zur‘,C‘ci \naintea mea stai vr‘jitoare§i basmu-ascul]i cu z~mbetul pe gur‘.
*
§-atuncea pier anticele portale.
n jurul meu iluminate sale§i-n loc de mor]i fiin]e vii, ce vesel,Cu hohot r~d — serbeaz‘ bacanale.
Unde-s acum fantasticele [eme
Prin care luna str‘b‘tea-ntr-o vreme?Acele mii risipuri din pustieTr‘iescÉ nici unul moartea nu [i-o teme.
C~nd ar avea moarte o vecinicie
De-amor, de via]‘ [i de nebunie,381 Versuri lirice

Ei nu s-ar veseli at~t de tare
Precum o fac \n ast‘ moarte vie.
Ici vezi femeia plin‘ [i b‘laie
Ce las‘-ncet s‘ cad‘ a ei straie;Z~mbind r‘m~ne-n mijlocul mul]imeiPrecum ar fi ie[it din cald‘ baie.
Ici una oache[‘ se-ntinde-alene
n bra]u-unui b‘rbat ce, de sub gene,§-arunc‘ ochi-ntuneco[i s‘lbateci,Seto[i de patimi c-ale unei hiene.
Iar una st‘ cu ochii ei s‘ soarb‘
Pe-un vechi osta[ cu-ntunecime oarb‘§i dege]ele fine ca de cear‘§i-mpletice[te-n a lui neagr‘ barb‘.
Un r~s, un chiot, o vuire mult‘ —
Cu to]ii strig‘, nimeni nu ascult‘;Oc‘ri frenetici sunt o dezmierdare§i dezmierdarea deveni insult‘.
To]i se iubesc — [-o spun \n gura mare.
To]i au f‘cut din via]‘ s‘rb‘toare:De m‘[ti r~z~nde lumea este plin‘,De comedian]i [i de femei u[oare.
Murmure doar s-aud de prin unghere,
Unde cu glasul bl~nd amantul cere,Pe c~nd iubita gura ei, uscat‘De s‘rut‘ri, deschide la pl‘cere.
Ce-i lumea asta m‘ \ntreb acuma:
Au nebunit-au, sau domne[te ciuma?De-acop‘r moartea, ranele hidoaseCu r~s, cu-amorul, cu be]ii, cu gluma?382 M. Eminescu

ăBa nu — r‘spunse-atunci §eherezade —
Nu, nu \i vezi a[a precum se cade;V•a]a lor un vis al mor]ii este,Azi prad‘ ei, iar m~ni ea o s‘-i prade.
Ce afli-n lume? mii de genera]ii.
Popoare m~ndre sau obscure na]iiDemult pierir‘ [i pe-a lor cenu[‘Tr‘ie[teÉ cine?É ei! \nmorm~nta]ii.
Moarte [i via]‘, foaie-n dou‘ fe]e:
C‘ci moartea e izvorul de vie]e,Iar via]a este r~ul ce se-nfund‘n regiunea nep‘trunsei ce]e.
Femeia goal‘, cufundat‘-n perne,
Frumse]ea ei privirilor a[terne;Nu crede, tu, c‘ moare vreodat‘,C‘ci e ca umbra unei vie]i eterne.
Iubirea ta-i via]‘ — a ei iubire
E via]‘ iar [i iar de omenire.Voin]a ei [-a ta de se-mpreun‘Atunci e suflet \n \ntreaga fire.Ò
EU NUMŒR, AH!, PLNGND
Eu num‘r, ah!, pl~ng~nd:
— Al nop]ii miez sun‘ —Al desp‘r]irii ceas
Ad~nc vibr‘.
Adio! scump-acum.
Al lunii disc seninDin crengi de arbori mari
S-arat‘ plin.383 Versuri lirice

Abia din bra] te las —
De trist abia m‘ duc,Nainte-mi vecinic treci
Un bl~nd n‘luc.
§i zi [i noapte treci —
La tine-n veci g~ndesc,Copil frumos [i blond,
Ce mult iubesc!
Auzi: din codri cum
Izvoare prund r‘storn§i melancolic bl~nd
Un glas de corn.
EA-§I URMA CŒRAREA-N CODRU
Ea-[i urma c‘rarea-n codru.
Eu m‘ iau pe a ei urm‘,C~nd ajung cu ea al‘turi
R‘suflarea-mi mi se curm‘.
Mai r‘suflu \nc-o dat‘,
Zic o vorb‘, ea tresare§i se uit‘-n alt‘ parte§i r‘spuns de loc nu are.
Dar mereu de ea m-apropiu
§i vorbesc [i \i dau sfaturi;Ea se ap‘r‘ c-o m~n‘§i se uit‘ tot \n laturi.
C~nd pe talie-i pun bra]ul,
Ea se fr~nge, va s‘ scape,Dar o trag mereu spre mine,Mai aproape, mai aproape.384 M. Eminescu

Mai nu vrea [i mai se las‘.
Capul ei mi-l pun pe um‘r,Pun pe ochii-nchi[i, pe gur‘,S‘rut‘ri f‘r‘ de num‘r.
§i la piept o str~ng mai tare.
R‘suflarea-mi se sf‘r[e[te;O \ntreb de ce-i m~hnit‘,O \ntreb de m‘ iube[te.
Iar ea ochii [i-i deschide
Mari, puternici, plutitori:— mi e[ti drag din cale-afar‘,Dar obraznic uneori.
DE CE MŒ-NDREPT §-ACUMÉ
De ce m‘-ndrept [-acum la tine iar‘[i?
C‘ci f‘r- de tine n-am de spus nimic‘ɧi azi nu-mi pas‘ lumea ce-o s‘ zic‘De-acest poem, \n contr‘-mi, spre ocar‘-[i.
De grija ei un fir de p‘r nu-mi pic‘É
S‘ ieie dar copiii mei \n ghear‘-[i;P‘rerea ta, iubit [i blond tovar‘[,De ea m‘ bucur [i de ea mi-e fric‘.
Amor [i moarte sunt \n du[m‘nie:
Amic acestei des am c‘utat-o,Ci-n drumul ei m-am dat, copilo, ]ieÉ
V•a]a mea din nou ai c~[tigat-o
§i orice road-a ei [i armonieA ta-i cu drept: deci [i pe-aceasta — iat-o!385 Versuri lirice

GNDIND LA TINE
G~ndind la tine fruntea-acum m‘ doare.
Nu [tiu ce rost mai are-a mea v•a]‘C~nd n-am avut o clip‘ de dulcea]‘:Amar etern [i visuri pieritoare!
De ce \n noapte glasul t‘u \nghea]‘!
Vedea-vor ochii-mi \nc-o dat‘ oareFrumosul trup, — femeie z~mbitoare! —Ce mi-a fost dat s‘-l str~ng o clip‘-n bra]‘?
Tu, blond noroc al unui vis de[ert,
Tu, visul blond unui noroc ce nu e,De-i mai veni, s‘ [tii c‘ nu te iert.
C‘ci dorul meu mustr‘ri o s‘-]i tot spuie
§i s‘rut~ndu-te am s‘ te certCu dezmierd‘ri cum n-am spus nim‘ruie.
CŒR·ILE
Shakespeare! adesea te g~ndesc cu jale,
Prieten bl~nd al sufletului meu;Izvorul plin al c~nturilor talemi sare-n g~nd [i le repet mereu.At~t de crud e[ti tu, [-at~t de moale,Furtun‘-i azi [i linu-i glasul t‘u;Ca Dumnezeu te-ar‘]i \n mii de fe]e§i-nve]i un ev cum poate s‘ te-nve]e.
De-a[ fi tr‘it c~nd tu tr‘iai, pe tine
Te-a[ fi iubit at~t — c~t te iubesc?C‘ci tot ce simt, de este r‘u sau bine,— Destul c‘ simt — tot ]ie-]i mul]umesc.Tu mi-ai deschis a ochilor lumine,386 M. Eminescu

M-ai \nv‘]at ca lumea s-o citesc,
Gre[ind cu tine chiar, iubesc gre[ala:S-aduc cu tine mi-este toat‘ fala.
Cu tine daÉ c‘ci eu am trei izvoar‘
Din care toat‘ mintea mi-o culeg:Cu-a ta z~mbire, dulce, lin‘, clar‘A lumii visuri eu ca flori le leg;Mai am pe-un \n]eleptÉ cu-acela iar‘Problema mor]ii lumii o dezleg;§-apoi mai am cu totul pentru mineUn alt maestru, care viu m‘ ]ineÉ
Dar despre-acela, ah, nici vorb‘ nu e.
El e modest [i totu[i foarte mare.S‘ tac‘ el, s‘ doarm‘ ori s‘-mi spuieLa nebunii — tot \n]elept \mi pare.§i vezi, pe-acesta nu-l spun nim‘nuie.Nici elnu vrea s‘-l [tie ori[icare,
C‘ci el vrea numai s‘-mi adoarm‘-n bra]‘§i dec~t tine mult mai mult m‘-nva]‘!
PE GNDURI ZIUAÉ
Pe g~nduri ziua, noaptea \n veghere,
Astfel v•a]a-mi tot \n chinuri trece —Va vrea natura oare s‘ se pleceLa ruga mea — s‘-mi deie ce i-oi cere?
Nimic nu-i cer dec~t morm~ntul rece,
Repaos lung la lunga mea durere —Dec~t s‘ port iubirea-mi \n t‘cere,Mai bine ochiu-mi moartea s‘ mi-l sece.
C‘ci lumea e loca[ul p‘timirei:
Un chin e valu-i, iar‘ g~ndul spuma,Dureri ascunse farmecele firei.387 Versuri lirice

O dat‘ te-am v‘zut — o clip‘ numa —
§i am sim]it amarul omenireiÉCe-am folosit c‘-l [tiu [i eu acuma?
TU CEI O CURTENIREÉ
Tu cei o curtenire
n glum‘ — [i dore[tiS‘-]i spun a mea iubiren versuri fran]uze[ti.
Dar eu sunt melancolic
§i nu [tiu s‘ r‘spund.Nu pot s‘-mbrac \n glumeO tain‘ ce ascund.
Tu r~zi [i-]i razemi capul
De um‘ru-mi \ncet,§i-n ochii mei \mi cau]i,Vicleano, a[a cochet.
Tu vezi c‘ \n iubire
Nu [tiu ca s‘ glumesc;Nu-]i pare oare bineC-at~ta te iubesc?
DORMI!
De ce te temi? au nu e[ti tu cu mine?
Las- ploaia doar s‘ bat‘ \n fere[ti —Las- v~ntul trist prin arbori s‘ suspine,Fii lini[tit‘ tu! Cu mine e[ti.
Ce te-ai sculat [i te ui]i \n podele?
Uimit‘ pari [i pari a a[tepta.388 M. Eminescu

Nu po]i vedea cu ochii printre ele —
Vrei s‘-]i aduci aminte de ceva?
Las‘-te-n perini — eu \]i voi da pace.
Dormi tu — [i las‘ s‘ r‘m~n de[tept.Pe c~nd citesc, \ntotdeuna-mi place,Din c~nd \n c~nd s‘ cat la tine drept,
S‘ v‘d cum dormiÉ s‘ te admir cu dragÉ
Cu gura-abia deschis‘-ncet respiri,De pe condei eu m~n-atunci retrag.P‘trunde pacea tristele-mi g~ndiri.
Frumoas‘ e[tiÉ o prea frumoas‘ fat‘.
Ca marmura de alb‘-i a ta fa]‘.mi vine s‘ alerg la tine-ndat‘§-astfel cum dormi s‘ te cuprind \n bra]‘.
Dar te-ai trezitÉ p‘cat! [i nu m‘-ndur.
Dormi lini[tit c-un bra] pe dup‘ cap.Din c~nd \n c~nd cu ochiul eu te fur,Din c~nd \n c~nd din m~n‘ cartea scap.
§i-s fericitÉ Pulseaz‘ lunga vreme
n orologi cu pa[ii uniformiÉDe ce te temi? Cu mine nu te teme!De nu te culci, te culc cu silaÉ Dormi!
N FEREASTA DESPRE MARE
n fereastra despre mare
St‘ copila cea de crai —Fundul m‘rii, fundul m‘riiFur‘ chipul ei b‘lai.
Iar pescarul trece-n luntre
§i \n ape vecinic cat‘ —389 Versuri lirice

Fundul m‘rii, fundul m‘rii,
Ah! demult un chip i-arat‘.
ăSpre castel vrodat‘ ochii
N-am \ntors [i totu[i pl~ng —Fundul m‘rii, fundul m‘riiM‘ atrage \n ad~nc.Ò
IZVOR §I RU
N‘scute-abia izvoare stau de sfad‘
Deprind copile oceanica lor limb‘§i trec sp‘rg~ndu-[i albia lor str~mb‘Prin lunci mul]ime [i prin st~nci gr‘mad‘.
Din munte-alearg‘ [i la [es se plimb‘
Colo-n cuibar de ape fug s‘ cad‘,Colo cu [ir de valuri fac parad‘,Acelea[i sunt de[i mereu se schimb‘.
Cu ad~ncimea apei s-ad~nce[te
Din glasul lor a sunetului scar‘Devine trist‘, r~nduri-r~nduri cre[te.
P~n- ce urnindu-se \n marea-amar‘
Un fluviu m~ndru ce-ostenit muge[teTrecutul glas cu totul [i-l uitar‘.
COBORREA APELOR
Din mun]i b‘tr~ni [i din p‘duri m‘re]e
Se nasc izvoare, ropotind se plimb‘,Deprind pe r~nd oceanica lor limb‘§i sunt \n codri pustnici c~nt‘re]e.390 M. Eminescu

Sp‘rg~nd prin st~nce albia lor str~mb‘,
Se leg‘n line [i fac valuri cre]e.n drumul lor ia firea mii de fe]e —Acelea[i sunt, de[i mereu se schimb‘.
Dar cu ad~ncul apei s-ad~nce[te
n glasul lor a sunetului scar‘.Devine trist‘ — r~nduri-r~nduri cre[te,
P~n- ce urnindu-se \n marea-amar‘
— Ca fluviu m~ndru, ce-ostenit muge[te —Al tinere]ei dulce glas demult uitar‘.
MARIA TUDOR
De ce cu ochii-ncremeni]i sub bolte
De marmur — tu-l prive[ti cu spaim‘ crud‘?P~nde[ti ca leii, fruntea ta asud‘§i pumnu-]i vra m~nia-i s-o dezvolte.
Secer‘torul t‘u l-ai pus la trud‘
§i snopi de vie]e sunt a lui recolte;Pentru-al lui cap ai \nfruntat revolte§i ast‘zi sim]i c‘ str~ngi la piept pe-o Iud‘.
Te-nal]‘-n cer invidia vulgar‘
C‘ci [tii din lorzii junghia]i a faceLui Fabiano a m‘rirei scar‘.
Tu e[ti regin‘ [i astfel \]i place.
Cine te vede, slab obraz de cear‘,§tiind furtuna vie]ii tale — tace.
DE VORBI·I MŒ FAC CŒ N-AUDÉ
De vorbi]i m‘ fac c‘ n-aud,
Nu zic ba [i nu v‘ laud:391 Versuri lirice

D‘n]ui]i precum v‘ vine,
Nici v‘ [uier, nici v-aplaud;Dar‘ nime nu m-a faceS‘ m‘ ieu dup-a lui flaut;E menirea-mi: adev‘rulNuma-n inima-mi s‘-l caut.
E MPŒR·ITŒ OMENIREAÉ
E \mp‘r]it‘ omenirea
n cei ce vor [i cei ce [tiu.n cei dent~i tr‘ie[te firea,Ceilal]i o cump‘nesc [-o scriu.C~nd unii ]ese haina vremei,Ceilal]i a vremii coji adun:V•a]‘ unii dau problemei,Ceilal]i g~ndirei o supun.
Dar pace este \ntre d~n[ii:
Ce unii fac iau al]i-aminte.C‘ci p~n‘ azi domne[te-ntr-\n[iiA c‘r]ii tale graiuri sfinte.N-a intrat viermele-ndoielii,Copil e ochiul lor c~nd vede,C‘in]a v‘d urm~nd gre[elii,C‘ci omul tot \n tine crede.
Al r‘ului geniu arate-mi
Un om din vi]‘ p‘m~nteasc‘,Ce-ar fi-ncercat ale lui patemiNaintea ta s‘-ndrept‘]easc‘;C‘ci buni [i r‘i tr‘iesc \n tine,Cuv~ntul t‘u e calea lor —De-a lor abateri li-i ru[ine,C‘ci tu e[ti ]inta tuturor.
Virtutea nu mai e un merit,
C‘ci merit nu-i c~nd nu e lupt‘.392 M. Eminescu

Asupra ta ei nu se-nt‘r~t
Cu via]a-n joc, cu mintea rupt‘;M~n~nd cu anii colbul [colii,Ei cred f‘r-a fi \n]eles,Din c‘r]i str‘vechi roase de molii[i \mplu mintea cu eres.
Ei nu p‘trund a ta m‘rire —
Minune-i pentru d~n[ii tot.Necercet~nd nimic \n fire,Nimic nu [tiu, nimic nu pot;C‘ci nu-i supus‘ l‘muririiG~ndirea-n capul \n]elept —La toate farmecele firiiSe bat cu m~nile pe piept.
Urm~nd a c‘r]ilor str‘veche
Statornic, nemi[cat \nv‘],E surd‘ azi a lor urechePrivindu-]i firea cu dispre];Legat‘-n lan] e a lor minte§i rodul min]ii e s‘lbatec,Se plac \n mistice cuvinte§i-esplic‘ totul enigmatic.
URECHE
Pi[cat‘-]i este m~na ta de streche
De mi[ti \n veci condeiul pe h~rtieCompune-un [ir sau fabric‘ o mieC‘ e[ti un cap de prost e veste veche.
Dac-ai avea de spus ceva ai scrie:
Nimic nu po]i tu s‘ ne zici, Ureche —Cu Pantazi r‘m~i \n veci p‘reche,Tu izvode[ti, cel mult, ce d~nsul [tie.393 Versuri lirice

·i-asam‘n capul unei vii paragini
§i v~nt [i pleav‘ sunt a tale scrieriDe zei lipsite sunt a tale pagini.
Zadarnic paiul sec al min]ii trieri
Drap~ndu-i nula ei cu mult-imaginiNimic nu iese dintr-un dram de crieri.
SONET SATIRIC
Pi[cat‘-]i este m~na ta de streche,
De mi[ti \n veci condeiul pe h~rtie —Dureaz‘-un [ir sau fabric‘ o mie:Cuvinte-nou‘-or fi, dar blaga veche.
Ce are-n g~nd un om, aceea scrie,
Nimica nou tu n-ai de spus, Ureche,Cu Pantazi fiind pe veci p‘reche,Tu izvode[ti, cel mult, ce d~nsul [tie.
·i-asam‘n fruntea unei vii paragini
§i v~nt [i pleav‘ sunt a tale scrieri,De zei lipsite, vai! a tale pagini.
Zadarnic paiul sec al min]ii-l trieri,
Drap~ndu-i golul ei cu reci imagini:Nimic nu iese dintr-un dram de crieri.
AI NO§TRI TINERIÉ
Ai no[tri tineri la Paris \nva]‘
La g~t cravatei cum se leag‘ nodul,§-apoi ni vin de fericesc norodulCu chipul lor iste] de oaie crea]‘.
La ei \[i casc‘ ochii s‘i nerodul,
C‘-i vede-n birje r‘sucind musta]‘,394 M. Eminescu

Duc~nd \n din]i ]igara lung‘rea]‘É
Ei toat‘ ziua bat de-a lungul Podul.
Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se str~mb‘:
St~lpi de bordel, de cr~[me, cafenele§i via]a lor nu [i-o muncesc — [i-o plimb‘.
§-aceste m‘rfuri fade, u[urele,
Ce au uitat p~n- [i a noastr‘ limb‘,Pretind a fi pe cerul ]‘rii: stele.
N LIRŒ-MI GEME §I SUSPIN-UN CNT
n lir‘-mi geme [i suspin-un c~nt,
C‘ci eu \mi v‘rs acum veninu-n v~nt.Prin minte-un stol de negre g~nduri trec:Spre casa cea din patru sc~nduri plec,Gem~nd, pl~ng~nd eu fruntea pun pe m~ni,Se rumpe suflet, mi se rupe s~n,Sc‘pare caut \n z‘dar de chinÉS‘ st~ngi un dor ce-n s~nu-mi arde — vin!
C~nd te doresc eu c~nt \ncet-\ncet:
Plec capul la p‘m~nt \ncet-\ncet§i glasul meu r‘sun‘ t~nguiosCa tristul glas de v~nt \ncet-\ncet.§i orice vis, orice dorin]-a meaEu singur le-am \nfr~nt \ncet-\ncet.S‘geata doar a crudului amorn suflet mi-o \mpl~nt \ncet-\ncet§i simt veninul p‘trunz~nd ad~ncÉCu s~ngele-l fr‘m~nt \ncet-\ncet§i nu-mi r‘m~ne dec~t s‘ pornescSpre al meu trist morm~nt \ncet-\ncet.395 Versuri lirice

AH, CERUT-AM DE LA ZODII
Ah, cerut-am de la zodii,
De l-al sor]ii mele faur,Dulcii s~nului t‘u rodii§-al t‘u cap sc‘ldat \n aur.
§-ale tale m~ni de cear‘,
Fruntea-mi rece s‘ dezmierzi,Fa]a alb‘-n p‘rul galb‘n§i \nd‘r‘tnici ochii verzi.
§-ast‘zi tu debun‘voie
Fericit‘-n bra]e cazi-mi;Capul t‘u sc‘ldat \n aurDe-al meu um‘r tu \l razimi.
Ast‘zi tu de bun‘ voie
mi \ntinzi dulcea ta gur‘:Soartea mi le-a dat pe toateCu asupra de m‘sur‘.
AZI E ZI NTI DE MAI
Azi e zi \nt~i de mai,
Azi e ziua de Armindeni:Eu te cat, dr‘gu]a mea,Eu te caut pretutindeni.
Eu te cer de la izvor,
De la codrul cel de brazi,De la v~ntul ce loviB‘ls‘mind al meu obraz.
ntreb mun]ii cei \nal]i,
De la r~uri eu te cer:396 M. Eminescu

De-au v‘zut cumva ascuns
Al v•e]ii-mi giuvaer.
Cu-al t‘u z~mbet r‘sf‘]at
§i cu dulcile cusururi,Te-am iubit, copil dr‘gu],Te-oi iubi de-acum [i pururi.
Te iubesc f‘r- de-mput‘ri,
F‘r‘ urm‘ de c‘ire —Dar‘, vai, nu te g‘sescNic‘ire, nic‘ire.
CE §OPTE§TI ATT DE TAINICÉ
Ce [opte[ti at~t de tainic,
Tu, izvor de c~nturi dulci? Repezind b‘laia und‘,Floarea ]‘rmului o smulgi.
§i o duci, o duci cu tine,
V~j~ind \ncet pe prund;Ale tale unde floareaCine [tii unde-o ascund?
Astfel trece [i v•a]a-mi,
Dar o floare-n valuri nu e,Nici nu spun ca tine doru-miNim‘ruie, nim‘ruie.
Ci eu trec t‘cut ca moartea,
Nu m‘ uit la vechii mun]i;Scris‘-i soarta mea \n cre]iintristatei mele frun]i.
Numai colo, unde teiul
Las‘ floarea-i la p‘m~nt,397 Versuri lirice

Eu \ncep s‘ mi[c din buze
§i trimit cuvinte-n v~nt.
Vis nebun, de[arte vorbe!
Floarea cade, rece c~ntu-i§i eu [tiu numai at~taC-a[ dori odat- s‘ m~ntui!
FEMEIA?É MŒR DE CEARTŒ
Femeia? Ce mai este [i acest m‘r de ceart‘,
Cu masca ei de cear‘ [i mintea ei de[art‘,Cu-nfrico[ate patimi \n fire de copil‘,Cu fapta f‘r‘ noim‘, c~nd crud‘, c~nd cu mil‘,A visurilor proprii etern‘ juc‘rie?Un vis tu e[ti \n minte-i — [i ast‘zi te m~ng~ie,Iar m~ne te ucide. Cu acela[i r~s pe buz‘Ea azi ascult‘ [oapta-]i de-amor s‘ o auz‘,Iar m~ni cu mii propuneri te chinuie [i [tieC‘ orice nerv \n tine \l rumpe [i-l sf~[ie.Comediant‘ veche ca lumea — comedieEa joac‘ azi — juca-va de ast‘zi ani o mie,
Cu-aeea[i masc‘ m~ndr‘, neted‘, mi[c‘toare —§i cel iubit de d~nsa azi r~de, m~ne moare.§i ast‘ nerozie, cruzime \ntrupat‘,n lumea cea de chinuri ea oare ce mai cat‘ —Ea, cea ce nu g~nde[te, g~ndind doar‘ cu gura?C‘ci s‘rut‘ri [i vorbe de-amor i-a dat natura,§i r~sul cel mai vesel, z~mbirea-mb‘t‘toare,At~ta-n]elepciune e-n gura ei de floare,At~ta-n]elepciune pari a vedea, [-at~taPl‘cere pare-a duce \n inima-am‘r~ta,C~nd capul c-oboseal‘ pe um‘ru-i ]i-l culciSau c~nd te ui]i \n ochii-i uciz‘tori de dulci,nc~t chiar m~ntuirea cea vecinic‘ ]i-o sfermi§i redevii un Sizif — sacrifici pentru viermi:398 M. Eminescu

S‘ le compui \n lume o hain‘-n genera]ii —
Sacrifici [i m~ndrie, [i minte, [-aspira]ii.O, moarte, dulce-amic‘ — sub mantia ta larg‘Acoperi ferici]ii — [i magica ta varg‘Atinge c~te-o frunte de om, ce te dore[te:l face ca titanii, de tot despre]uie[te,Despre]uie[te lumea, pe sine — [i-n sf~r[it —Despre]uie g~ndirea c‘ e despre]uit.Prive[te ast‘ via]‘ ca pas spre m~ntuire,Ocazie durerei, o lung‘ adormiren inimi sp‘im~ntate — un chin [i o povar‘,Ce veacuri ce trecur‘ pe umeri i-nc‘rcar‘.A vie]ii comedie mi[cat‘ e de aur —C~nd scena astei vie]e e-al m~ntuirei faur.Ironic‘ e ziua ce vesel te prive[tePe c~nd \n fire-o fiin]‘ pe alta prigone[te,Ironic‘-i mi[carea a florilor \n v~ntC~nd sug cu r‘d‘cina via]a din p‘m~nt;Ironic e p‘m~ntul — visternic de vie]eC~nd s~nul lui ascunde semin]e mii, r‘zle]e,Cari ie[ind odat‘ l-a soarelui lumin‘,Cu capul se salut‘, se sug cu r‘d‘cin‘.O lupt‘ e via]a [i toat‘ firea-i lupt‘,Milioane de fiin]e cu ziua \ntrerupt‘Sus]in prin a lor moarte, hr‘nesc prin putrezire,
Acea frumoas‘ hain‘ ce-acopere pe fire.n van crea]i la vorbe [i le-azv~rli]i \n v~nt:Plodirea este rodul femeii pe p‘m~nt.Privi]i acele r~suri, z~mbiri, vis‘ri, suspine,Dorin]a de plodire o sam‘n‘ \n tine.Ce v‘ certa]i cu noaptea [i buigui]i cu luna?De-]i face-o, de nu-]i face-oÉ tot una e, tot una.De nu-]i fi voi \n lume din nou s‘ pr‘si]i neamulOricare vit‘ [uie, oricare tont e-AdamulV•e]ei viitoareÉ [i fie-un par de gard,Femei r‘m~ie-n lume, de doru-i toate ard.
O, moarte! — nu aceea ce-omori spre-a na[te iar‘.
Ce umbr‘ e[ti v•e]ii, o umbr‘ de ocar‘ —399 Versuri lirice

Ci moartea cea etern‘ \n care toate-s una,
n care tot s-afund‘, [i soarele [i luna,Tu, care e[ti enigma obscurei con[tiin]i,Cuprins-abia de-o minte, din miile de min]i,Tu, stingere! Tu, haos — tu, lips‘ de v•a]‘,Tu, ce p~n- [i la geniu spui numai ce-i \n c‘r]i;O, slab‘ fulgerareÉ cea, c‘rui nu te teme,nghe]i nervul vie]ii din fug‘toarea vreme,C~nd al]ii cu-a lor g~nduri mereu \n lume sap‘,— Istorie e via]a ce scris‘ e pe ap‘ —;Pe tine, dulce-amic‘, pe tine, \ntuneric,Tu, care c-o suflare stingi jocul cel feericAl lumei sclipitoare — pe tine, g~nd de noapte,Te stinge o femeie cu tainicele-i [oapte.Nimic nu e \n [oapta-i — [tii tu ce ea [opte[te?Ea nu m‘ vrea pe mine — pe tine te ur‘[teC~nd \mi z~mbe[te mie, ea-atunci s-a pus la p~nd‘:Tu e[ti jertfa la care ]inte[te-a ei izb~nd‘,Ea n-a [tiut vodat‘, c‘ ce voie[te-i alta —C‘ tu e[ti inamicu-i [i c‘ eu sunt unealta.Unealt‘ chinuit‘! unealt‘ de ocar‘,C~nd eu cunosc prea bine iubirea c‘-i amar‘,M‘ mint pe mine \nsumi, doresc [i cred c-amorulFolos mi-aduce mieÉ
÷
CND TE-AM VŒZUT, VERENAÉ
C~nd te-am v‘zut, Verena, atunci am zis \n sine-mi
Z‘vor voi pune min]ii-mi, sim]irei mele lac‘t,S‘ nu p‘trund‘ dulce z~mbirea ta din treac‘tPrin u[ile g~ndirei, c‘mara tristei inemi.
C‘ci nu voiam s‘ ard‘ pe-al patimilor rug
Al g~ndurilor s~nge [i sufletu-n c~ntare-mi;§i nu voiam a vie]ii iluzie s-o sfaremiCu ochii t‘i de-un dulce, puternic vicle[ug.400 M. Eminescu

Te miri atunci, cr‘ias‘, c~nd tu z~mbe[ti, c‘ tac:
Eu idolului m~ndru scot ochii bl~nzi de [erpe,La rodul gurii tale g~ndirile-mi sunt sterpe,De c‘rnurile albe eu f‘lcile-]i dizbrac.
§i pielea de deasupra [i buzele le tai.
Hidoasa c‘p‘]in‘ de p‘ru-i despoiat‘,Din s~nge [i din flegm‘ sc~rbos e \nchegat‘.O, ce r‘mase-atuncea naintea min]ii-mi? Vai!
Nu-mi mrejuiai g~ndirea cu perii t‘i cei de[i,
Nu-mi p‘trundeai, tu idol, \n g~nd vrodinioar‘;Pentru c‘ por]i pe oase un obr‘zar de cear‘,P‘reai a fi-nceputul frumos al unui le[.
Oric~t fii ml‘dioas‘, oricum fie-al t‘u port,
§i bl~nd‘ ca un \nger de-ai fi c~ntat \n psalme,Sau dac‘ o heter‘ juc~nd b‘teai din palme,Priveam deopotriv‘ c-un rece ochi de mort.
De dulcea iscodire eu m‘ feream \n laturi.
n veci c‘tam \n suflet m~nia s-o \nt‘rt,Ca lumea [-a ei chipuri s‘-mi par‘ vis de[ertDe muiere[ti cuvinte [i lunecoase sfaturi.
U[or te biruie[te poftirea frumuse]ii,
Ziceam — [i o privire din arcul cel cu geneTe-nva]‘ crud durerea fiin]ei p‘m~ntene§i-n inim‘ \]i bag‘ el viermele v•e]ii.
Venin e s‘rutarea p‘g~nei z~ne Vineri,
Care arunc‘-n inimi s‘ge]ile-ndulcirii,Dizb‘rb‘teaz‘ mintea cu v‘lul am‘girii —Deci \n z‘dar ]i-i gura frumoas‘, ochii tineri.
Dec~t s‘-ntind privirea-mi, ca m~ni f‘r‘ de trup,
S‘ caut cu ei dulcea a ochilor t‘i vraj‘,n por]ile acestea mi-oi pune m~na straj‘,De nu — atunci din frunte-mi mai bine s‘ mi-i rup.401 Versuri lirice

PIERDUT N SUFERIN·AÉ
Pierdut \n suferin]a nimicniciei mele,
Ca frunza de pe ap‘, ca fulgerul \n haos,M-am \nchinat ca magul la soare [i la steleS‘-ng‘duie intrarea-mi \n vecinicul repaos;Nimic s‘ nu s-aud‘ de umbra vie]ii mele,S‘ trec ca o suflare, un sunet, o sc~nteie,Ca lacrima ce-o vars‘ zadarnic o femeieÉZadarnica mea minte de visuri e o schele.
C‘ci ce-i poetu-n lume [i ast‘zi ce-i poetul?
La glasu-i singuratec s-asculte cine vra.
Necunoscut strecoar‘ prin lume cu \ncetul§i nimene nu-ntreab‘ ce este sau eraÉO boab‘ e de spum‘, un cre] de val, un nume,Ce t“mid se cuteaz‘ \n veacul cel de fier.Mai bine niciodat‘ el n-ar fi fost pe lume§i-n loc s‘ moar‘ ast‘zi, mai bine murea ieri.
M-AI CHINUIT ATTA CU VORBE DE IUBIRE
M-ai chinuit at~ta cu vorbe de iubire,
Cu s‘rut‘ri aprinse [i cu \mbr‘]o[‘ri!§tiai c-o m‘iestrie ce nu am cunoscut-oCa nervul cel din urm‘ \n mine s‘-l treze[ti.Demonic-dureroas‘ era acea sim]ire —Dureri iar nu pl‘cere a tale s‘rut‘riɧi p~n-acum \mi pare c‘ tu e[ti un b‘iatCe-n haine de femeie [iret s-a \mbr‘cat.
§i Dumnezeu te [tieÉ Tu ai un s~n frumos,
Tu ai o gur‘ plin‘ [i ro[‘ voluptoas‘;§i p‘rul t‘u cel negru \n unde de-abanosAjunge p~n- la [ale \n unde luminoase;§i vorba ta e vie [i ochiul l‘nguros§i m~na ta cea fin‘ e dulce, m~ng~ioas‘;402 M. Eminescu

§i totu[i mi se pare c‘-n fire-]i e-o gre[al‘
De \mpli al meu suflet c-o boare de r‘ceal‘.
§i [tii, nefericito, c‘ ochiul t‘u m-atrage
Ca un magnet — [i totu[i \n tain‘ \l respinge.Credeam \nt~ia dat‘ c‘ te iubesc —[i-n urm‘ totu[i simtC‘ s~ngele meu este du[man la al t‘u s~nge.Ah! cine m-a pus oare s‘-]i spun \ntr-un ceas r‘uC‘ te iubescÉ Iubirea de suflet nu te stingeCum stinge-ast‘ sim]ire — ca [i o piaz‘ rea —Suflarea, mintea, pieptul, singur‘tatea mea.Dar am l‘sat eu iute al fiin]ei tale cerc.Ca dintr-un somn magnetic eu m-am trezit \ndat‘ÉPrezen]a ta vrodat‘ \n via]a-mi n-am s‘ cerc —C‘ci de o dureroas‘ be]ie m‘ \mbat‘.Nu [tiu nici ce g~ndiri am, nu [tiu nici unde merg§i simt c‘ toat‘ firea \mi e \ntunecat‘ÉAi fi ucis [i capul [i inima din mineDac‘-n a tale la]uri eu m-a[ fi prins mai bine.
Cuv~ntu-mi pentru tine nu avea \n]eles,
Cuv~ntul t‘u pe mine m‘ \nciuda ad~nc.Cu c~t-am‘r‘ciune \]i r‘spundeam ades,Cum \mi pl‘cea \n suflet ca s‘ te fac s‘ pl~ngi§i printr-o nedreptate p‘rea c‘ m‘ r‘zbunDac‘ din a mea cauz‘ pl~ngeai tu vrodat‘.Ah! sufletele noastre nu sunt de fel armonici§i sunt ca dou‘ note cu totul discordanteÉ
Cu tine numa-n lume putere-a[ f‘r‘ mil‘
S‘ fiuÉ C‘ci tu pe mine m-ai f‘cut slab [i moale,Cu-a tale vorbe vane pierdut-am seri ori zileÉM-ai speriat adesea cu-a tale g~nduri goaleÉDar nici nu e[ti femeieÉ Un demon tu \mi pari,Ce-ascunde foc din Tartar [i-o cmplit‘ receal‘.F‘r- nici o armonie e toat‘ via]a ta;Tu e[ti cumplit de bun‘, cum e[ti cumplit de rea.403 Versuri lirice

Cum mul]‘mesc eu soartei c‘ am sc‘pat de tine,
F‘r-a comite, doamn‘, p‘catul mo[tenit.Azi iar‘[i m‘ v‘d singur [i fericit [i bine!Azi muza mea m‘ cat‘ cu ochiul lini[tit.Acele nop]i turbate de doruri [i suspineS-au dus ca un vis negru, s‘lbatec [i ur~t!Azi iar‘[i capu-n visuri eu \l cufund prin c‘r]i§i \n t‘cere \mblu prin norii cei de[er]i.
§i \n fereastr‘ v~ntul cu degetele pare
C‘ bate lin [i dulce [i v~j~ie \ncet;Urechea iar \mi sun‘ \n lini[te [i iar‘Simt inima c‘-mi bate de-un dor \nv‘p‘iet!n minte mi se-adun‘ mii visuri z~mbitoare,C‘ci nu te v‘d pe tine, ce crud le-ai sp‘rietDin tainica lor umbr‘É [i sufletu-]i fierbinteAbia-mi mai e o slab‘ aducere aminteÉ
PENTRU PŒZIREA AUZULUI
Dac‘ auzi \n aer c~ntare dulce, veche,
O taie chiar cu sila de la a ta ureche —C‘ci c~ntecele-acestea te-nchin‘ dezmierd‘rii§i-]i leag‘n‘ sim]irea pe undele uit‘rii;Se vars‘ \nl‘untru-]i a aerului miereSl‘b‘nogindu-]i mintea [i m~ndra ei putere§i acea socoteal‘ m‘rea]‘-mb‘rb‘tat‘A sufletului m~ndru o-ntunec‘ \ndat‘.Prea dulce adormire \n aer curge miere§i inima-]i b‘rbat‘ devine de muiere,Iar mintea ta cu partea ei cea n‘lucitoareNu \nceteaz‘-n forme a pl‘m‘di, u[oare,Acele chipuri m~ndre \n c~ntec \n]elese:Cu chipuri p‘tima[e se umple ea adese.C~nd c~nt‘re]ii nu-i vezi [-a fi muieri se-nt~mpl‘,Atunci se bate-n tremur s~ngele t‘u sub t~mpl‘§i-n primitorii creieri \ndat‘ el \ncheag‘404 M. Eminescu

Poftite chipuri albe — femei cu firea drag‘.
Nu fluiera]i de-aceea urechea-n versul iambic:Picioru-u[or se mi[c‘ \n saltul ditirambic,F‘r‘ de r~nduial‘, [i dulce [i molatec,Ca ceara ea \]i face sufletul muieratec.De vrei s‘ scapi de ele, de-urmarea lor amar‘,Astup-a ta ureche tu singur chiar — cu cear‘.Nu spune-un basmu numai poetul cel vorbˆre]De roul Odisseu cel mult me[te[ugare]:§i-au astupat cu cear‘ urechea, s‘ se culce,La glasul de siren‘ adormitor de dulce,
§-astfel putut-a numai corabia-i s-o poartePe l~ng‘ a lor ostrov aduc‘tor de moarte,Dor“ paz‘ [i [ie, urechei, \n]eleptul,Cu g~ndul s‘-[i fereasc‘ [i inima [i pieptul.C‘ci f‘r- de r~nduial‘ e al femeiei vers,Ca de pe-o tabl‘ g~ndul din minte ]i l-a [ters:Te farmec‘, urechei neav~nd \nv‘litoare,Sirena dezmierd‘rii de moarte purt‘toare.
Cu drept cuv~nt de-aceea se prih‘nesc de carte
Asirienii antici din Asia departe,Ce nu se-mbat‘ \ns‘ nicic~nd cu dulce vinCi cu c~nt‘ri molateci, cu-al glasului suspin.Ei schilozesc b‘ie]ii ca glasul s‘-l sub]ie,Ca gura lor ca gura muierilor s‘ fie.P‘reau c-a lor fiin]e sunt cu muierea gemeni,C~ntau cu glasul dulce [i rug‘tor asemeni.La c~nturi desfr~nate ei ascultau cu haz,Se \mb‘tau de patimi, se \mbr‘cau cu-atlaz§i numai \n odihn‘ [i-n desf‘t‘ri de r~nd,Culca]i pe sub umbrare, tr‘iau ei putrezindn dulce lenevire [i nu erau destoiniciS-asculte glasul aspru al tr~mbi]ei r‘zboinici:Hr‘nindu-[i n‘lucirea cu g~nduri moi, b‘ie]ii,S‘ par‘ c~nt‘re]e — c‘ li sunt c~nt‘re]ii.
Cu cele-ndulcitoare a oamenilor glasuri,
Cu zic‘turi s-asam‘n [i glasul cel de pas‘ri.405 Versuri lirice

Ba-mp‘timit se poate s‘ fie omul oare
Pentru jivine-adesea [i necuv~nt‘toare.Onorie-mp‘ratul mai mult iubea acu[aDec~t cetatea Roma — pe Roma c‘]elu[a.Mai mult dec~t pe oameni, inimi \mp‘timiteIubesc flori, iubesc pas‘ri cu penele-mpistrite.Sunt oameni cari vecinic cu oameni nu se-mpac.§i Xerxes se-ndr‘ge[te mai iute de-un copac:Platanu-mpodobe[te el ca pre o mireas‘§i sp~nzur‘ \n crenge gherdamuri mult frumoas‘;De ramuri el at~rn‘ cercei [i cu inele§i r‘d‘cina vezi-o \nfrumse]~nd br‘]ele.§i v~rfu-ncununeaz‘ surguci \mp‘r‘te[tiS‘ semene cu-o m~ndr‘ cr‘ias‘ din pove[ti;§-astfel \mpodobindu-l, el r‘d‘cina-adap‘Cu o mult pre]ioas‘, mirositoare ap‘.Spre a-[i p‘zi mireasa de orice ochi obraznic,Str‘jeri el pune-n poart‘, epitrop pune paznic.Iar despre-un alt se spune c‘ mult au \ndr‘gitP-un chip pe care singur cu m~na-i la cioplit:S‘rut‘,-mbr‘]i[az‘ el propria f‘ptur‘§i l-ale ei genunche-[i d‘ sufletul pe gur‘.El singur se jertfe[te.
PIERDUTΠPENTRU MINE,
ZMBIND PRIN LUME TRECI!
Pierdut‘ pentru mine, z~mbind prin lume treci!
§i eu s‘-mi [tiu os~ndaÉ s‘ te iubesc \n veci,n veci dup-a ta umbr‘ eu bra]ele s‘-ntind,De-a genelor mi[care n‘dejdea s‘ mi-o prind,Z~mbirea gurei crude s‘-mi fie al meu crez —Purt~nd \n suflet moarte, tu vesel s‘ m‘ vezi.
Fii binecuv~ntat‘ [i fericit‘ tu,
Copil cu p‘r de aur, ce mintea mi-o pierdu.Veninu-am‘r‘ciunei [i ani-mi pustii]in cump‘n‘ u[ori-s pe l~ng-al t‘u capri];406 M. Eminescu

§i-n a mea socotin]‘ m‘ simt at~t de mic —
Tu e[ti odorul lumii [i eu m‘ simt nimic.
Da, daÉ numai natura dreptate are-n veci,
Copil cu gur‘ cald‘, cu mici picioare reci,C‘ci ea-n \n]elepciune-i creeaz‘-astfel de chipPe l~ng‘ care toate sunt pleav‘ [i nisip.Ironic pare-a zice: nemernici r~m‘tori,Visat-a]i vreodat‘ asemenea comori?
Pe tine-apoi te-arat‘ \n drepata ei m~ndrie:
Turb~nd de-mp‘timire, murind de gelozie,Te v‘d cum al t‘u z~mbet voioas‘ multor d‘rui,C‘ vesel‘ [i dulce vorbe[ti apoi oric‘rui§i ri[ipe[ti privirea-]i — c~nd eu pentr-un cuv~ntDin gura ta cea dulce, m-a[ duce \n morm~nt.
At~ta de frumoas‘É [i tot numai femeie?
Ah, am crezut o clip‘ c‘ e[ti poate o zeie,Ca marmura de rece c‘ treci pe l~ng‘ oameni,Din fiin]e muritoare nici uneia nu-i sameni,§-atuncea, ca \n ceruri o steau‘, s‘ te-ador —O, dulce chip de \nger [i totu[i muritor!
Da, muritorÉ blestemul al lumei acesteia:
Crezi c‘ te-nchini la soare [-ai adorat sc~nteia —Eu caut pe-n]eleptul cel mai nebun — arate-miO singur‘ femeie lipsit‘ ce-i de patemi§i euÉ eu \l voi crede, \n stare tot s‘ cred:— Numai a ei f‘ptur‘ de \nger dac-o v‘d —
C‘ niciodat‘ buza n-atinse-o alt‘ buz‘,
C‘ niciodat‘-urechea de-amor nu vru s-auz‘,C‘ niciodat‘ ochii-i n-opri c-un bl~nd repaosPe-o fa]‘ b‘rb‘teasc‘É c‘ ea nu s-a adaosn g~ndu-i sau cu fapta \n r~ndul altei vie]iÉLe cred, le cred pe toateÉ de ce nu mi-o spune]i?407 Versuri lirice

Spune]i c‘-i ca om‘tul din proasp‘t abia nins,
Colanu-i nici o m~n‘, ca noi, i l-a descins,C‘ gura i-i fecioar‘, c‘ ochiu-i e virgin§i m~na asta dulce, ca floarea cea de crin,C‘ nu a str~ns-o nimeni, c‘ n-a r‘spuns cu str~ns —C‘ setea de iubire pe ea n-o au atins.
Dar vai, e preafrumoas‘! Putut-a sta-mprotiv‘
— Pl‘cerea-ademene[te, dorin]a-i guraliv‘ —Acelor vorbe calde, [optite cu durere,Ce aerul \l umplu [i inima de miere?Putut-a \mpotriva at~tora s‘ steieC~nd e a[a frumoas‘, c~nd nu-i dec~t femeie?
Ca to]i s‘ fiu? ca d~n[ii s‘ fiu viclean f‘]arnic?
S‘ cump‘r cu un z~mbet, un z~mbet iar z‘darnic;V•a]a adoratei [i ginga[ei copileS‘ o p‘tez cu umbra pl‘cerei unei zile§i s‘ iubesc ca d~n[iiÉ c~nd partea cea mai bun‘Din inima-mi [i minte i-a ei pe totdeuna?
O, tu! tu dumnezeul [i via]a vie]ii mele,
Prive[te-am‘r‘ciunea-mi [i spune, nu ]i-i jele?Nici ast‘zi al t‘u suflet de mine nu se-ndur‘?V•a]a-mi se nutre[te din acea dulce gur‘,De-un z~mbet, de o vorb‘ ce mi-o arunci de mil‘ —S‘ te iubesc at~ta, nu e p‘cat, copil‘?
Pe maic‘-mea s‘rmana at~ta n-am iubit-o,
§i totu[i c~nd pe d~nsa cu ]‘rn‘-a coperit-o,P‘rea c‘ lumea-i neagr‘, c‘ inima \mi crap‘§i a[ fi vrut cu d~nsa ca s‘ m‘ puie-n groap‘ÉC~nd clopotul sunat-au, pl~ngea a lui aram‘§i r‘t‘cit la minte strigam: unde e[ti, mam‘?
Priveam \n fundul gropii [i lacrimi curgeau r~u
Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu;Nu [tiam ce-i de mine [i cum pot s‘ r‘m~n408 M. Eminescu

n lume-at~t de singur [i-at~ta de str‘in,
§i inima-mi se str~nse [i via]a-mi sta \n g~t —Dar ca de-a ta iubire tot nu am pl~ns at~t.
O, demone! v•a]a-mi [i sufletu-mi de vrei,
De ce mai stai pe g~nduri, de ce nu mi le cei?De ce m‘-n[al‘ ochiu-]i cu zarea-i, cu seninu-i,De ce cu u[urin]‘, at~t, at~t m‘ chinui?Ajung‘-]iÉ m‘ omoar‘ mai bineÉ [i destul.De vorbe [i de z~mbet s‘ nu mai fiu s‘tul?
A mamei amintire eu unu-n stare-am fost
S‘ ]i-o sacrific ]ie [i sunt at~t de prostnc~t tot numai ]ie v•a]a-]i mul]‘mesc,n dar parc‘ mi-ai da-oÉ [i parc‘ o primescCa orbul, ca un c~ne, c‘ci vezi \n stare suntPe praful urmei tale cu fruntea la p‘m~nt.
§i tu? \mi z~mbe[ti mie, cum altora z~mbe[ti,
Cum poate-ai spus-o altor tu-mi spui c‘ m‘ iube[ti —§i eu? eu sunt ca al]ii? §i tu vezi [i \n minePe-amantul unei zile, pe-un Don Juan, pe-un c~neCe-i dai [i cu piciorul [i dup‘ ce-l dezmierzi?O, r~de-m‘, o , casc‘ \n fa]‘-miÉ tu m‘ pierzi!
Cochet‘, lunecoas‘, lingu[itoare, rece —
Cu via]a-mi sf‘r~mat‘ ur~tul t‘u petrece;§i s‘ te vezi privit‘ cu patim‘, cu jind,S‘ vezi c‘ cel mai tare se face om de r~nd,Cu gura numai spum‘ se pleac‘ \n genunchi,— Priveli[tea aceasta te bucur‘-n r‘runchi —
S‘-l vezi c‘ la picioare-]i se t~r~ie un vierme
§i recea-]i ironie mai mult \nc‘ s‘-l sferme.O, c~t de bine [tii tu natura ce a vrutC~nd a f‘cut z‘pad‘ [i diamant din lut,§tii ce voie[te d~nsa cu ochi-]i str‘luci]i —Ea vrea prin o z~mbire s‘ fim neferici]i.409 Versuri lirice

S‘ v‘d a ta f‘ptur‘ s‘ nu mai fi ajuns!
Ce demon oare-n cale-]i m-a pus ca s‘ p‘trunz —§i de sub frunte ochii mai bine i-a[ fi ruptDec~t c‘ sorb din ochi-]i veninul ce l-am supt,Dec~t s‘ fiu un preot la un astfel de cult,Mai bine-mi rupeam capul [-a[ fi pierit demult!
§i totu[i, totu[i, scumpoÉ de nu te-a[ fi v‘zut,
Au ast‘ bog‘]ie de-amor a[ fi avut?Durerea-mi este drag‘, c‘ci de la tine-mi vine§i \mi iubesc turbarea, c‘ci te iubesc pe tine;Ur‘[te-m‘, prive[te la mine cu dispre],S‘ te iubesc prin astea tu mai mult m‘ \nve]i.
Spune-mi cum c‘ fa]a o masc‘ e de cear‘
§i mai mult o s‘ creasc‘ iubirea mea amar‘!C‘-n lupanar v‘zut-o-a]i juc~nd, b‘t~nd din palme,§i o s‘-mi par-un \nger, \n g~ndul lui cu psalme!Spune]i de ea tot r‘ul de vre]i s‘-nnebunesc:C‘-i heter‘, un monstru, c‘-i Satan — o iubesc!
O, DULCE NGER BLNDÉ
O, dulce \nger bl~nd,
Cu ochi uimi]i de mari,La ce mai reapariS‘-ngreui al meu g~nd?P‘rea c‘ te-am uitat,C‘ n-oi mai auziC‘-mi aminte[ti vo ziDin via]a mea de sat!
Mai po]i s‘-]i aminte[ti
Cum noi \mblam discul]i§i tu steteai s-ascul]iDuioasele-mi pove[ti?Spuneam cum au \mblat410 M. Eminescu

Frumos fecior de crai
n lume nou‘ aiIubita de-au aflat!
Ca [i c~nd te-ai mira,
Tu ochii mari f‘ceai,De[i m‘ pricepeaiC-o spun \n pilda ta;§-apoi c~nd te rugamS‘-mi spui de m‘ iube[tiPrindeai ca s‘ [opte[tiCu buzele abia!
§i-mi r‘spundeai cu dor:
ăTu nu m‘ vei c‘ta,n veci r‘m~n a taC‘ci drag \mi e[ti de morÉÒUita[i al t‘u cuv~nt:Nu m-ai chemat s‘ viuAl‘turea-n sicriu,La st~nga ta-n morm~nt!
Dar azi, c~nd se p‘rea
C‘-n veci eu te-am uitat,Tu iar te-ai ar‘tatCa-n tinere]ea mea;Suflarea ta u[orZburat-au r‘corind§i re\ntinerindnt~iul meu amor.
Mai tare s‘-mi vorbe[ti:
— De mine ce te temi? —S-aud cum lin m‘ chemiAcolo unde e[ti!Cur~nd, cur~nd [i eumi pare c-oi plecaPe dulce urma ta,Iubit copilul meu!411 Versuri lirice

IAR FA·A TA E STRŒVEZIE
Iar fa]a ta e str‘vezie
Ca suprafa]a albei ceri§i numai ochii mari sunt turburiDe umbra negrelor dureri.
Tu, chip chinuitor de dulce,
Tu, ideal \n ochii mei,Tu, ce femeie \ntre flori e[ti§-o dulce floare-ntre femei.
De-ai r‘m~nea pe veci frumoas‘,
Precum te simt, precum te v‘z,Ca-n p‘rul t‘u cel lung [i galbenEu flori de-a verii s‘ a[ez!
Dar \n cur~nd [i nici o umbr‘
Din frumuse]ea ta n-ai fi —Trei zile numai vei fi astfelApoiÉ apoi vei putrezi.
P‘m~nt nesim]itor [i rece,
De ce iluziile sfermi?De ce ne-ara]i c‘ adorar‘mUn vas de lut, un sac de viermi?
ZADARNIC §TERGE VREMEAÉ
Zadarnic [terge vremea a g~ndurilor urme!
n minte-mi e[ti s‘pat‘ ca-n marmura cea rece,Uitarea m~n‘-n noapte a visurilor turme§i toate trec ca v~ntul — dar chipul t‘u nu trece.
n veci noaptea [i ziua [optesc \n g~nd un nume,
n veci la pieptul bolnav eu bra]ele \mi str~ng,412 M. Eminescu

Te caut pretutindeni [i nu te aflu-n lume,
Tu, chip frumos cu capul \ntors spre um‘r st~ng.
Astfel \n veci \n minte-mi \ncremeni[i frumoas‘
§i v‘d \n veci aievea divinul t‘u profil.O, cum nu pot \n bra]e s‘ te omor pl~ng~nd,Tu, blond al vie]ii mele [-al dragostei copil!
Zadarnic cat repaos pe perina cea moale,
mi pare c-a mea t~mpl‘ pe piatr‘ o am pus§i noaptea-ntreag‘ ochi-mi \n lacrimi se \neac‘§i mintea mea \n noaptea de veci va fi apus.
Pe c~t mai am \n pieptu-mi un pic m‘car de s~nge,
n inim‘ c~t fibra din urm‘ va tr‘i,Avare, ele-n sine icoana ta vor str~nge,Cu d~nsa \mpreun‘ [i ele vor muri!
O, rai al tinere]i-mi, din care stau gonit!
Privesc cu jind la tine, asemeni lui Adam,Eu nu g~ndesc c-o clip‘ am fost [i fericit,Ci mor, mor de durerea c‘-n bra]e nu te am.
O DATŒ TE VŒZUSEM
O dat‘ te v‘zusem —
§-am stat \nm‘rmurit§i crud-a fost durereaCu care te-am iubit.
Te v‘d de-a doua oar‘
§i glasul t‘u l-ascult —§i [tiu numai at~taC‘ am tr‘it prea mult.
Al anilor iubirei
— nveninat necaz —413 Versuri lirice

E numai o p‘rere
Pe l~ng‘ cel de azi.
SŒ ·IN NCŒ O DATŒÉ
S‘ ]in \nc‘ o dat‘
M~nu]a ta la piept§i-n ochii t‘i s‘ cautntreb‘tor [i drept.
O str~ns-\mbr‘]i[are
— Vis dureros de foc —§-apoi s‘ plec \n lume,Copil f‘r- de noroc.
S‘ nu se mai aleag‘
De via]a mea nimic,S‘ mor uitat de oameni —E soarta ce-mi prezic.
VENIN §I FARMECÉ
Venin [i farmec port \n suflet,
Cu al t‘u z~mbet trist m‘ pierzi,C‘ci f‘rmecat sunt de z~mbirea-]i§i-nveninat de ochii verzi.
§i nu-n]elegi c‘-n al meu suflet
Dureri de moarte tu ai pus —C~t de frumoas‘ e[ti pot spune,C~t te iubesc nu e de spus!
CU PENETUL CA SIDEFUL
Cu penetul ca sideful
Str‘luce[te-o porumbi]‘,414 M. Eminescu

Cu c‘p[orul sub arip‘
Adormit‘ sub o vi]‘.
§i t‘cere e afar‘.
Lumineaz‘ aer, stele.Mut‘-i noaptea — numai r~ulSe fr‘m~nt‘-n pietricele.
O STRADŒ PREA NGUSTŒ
O strad‘ prea \ngust‘
P‘rea c‘ se f‘cea —§i case lungi [i negrePe dou‘ p‘r]i era.
Pe d~nsa nu luce[te
Un singur felinar —Eu trec \ncet [i fluiern suflet cu amar.
Deodat‘ simt \n urma-mi
Venind, tiptil-tiptil,Pas sfiicios de fat‘,U[or ca de copil.
§i simt cum c‘ de bra]u-mi
Un bra] u[or s-anin‘ —§i simt c‘ m~na-mi str~ngeO m~n‘ dulce, fin‘.
R‘sun‘ miaz‘noaptea
Din turla neagr‘, veche —Suntem at~t de singuri§i suntem o p‘reche.
C‘ci tu e[ti, tu iubit‘!
§i am dorit, ah, c~t!
S‘ fim odat‘ singuri§i iat‘-ne-n sf~r[it!415 Versuri lirice

Nici [tii, copil‘ dulce,
C~te pe suflet am!De c~nd te \nt~lnir‘Ochii mei, te iubeam;
Mi-erai at~t de drag‘ —
Mi-era at~t de dor —nc~t credeam adeseaC‘ trebuie s‘ mor!
O, \n sf~r[it!É Copil‘,
§i ai venit — chiar tu!Am a[teptat norocul —Norocu-acesta nu.
Cum dete preste mine?
Cum de-ai g~ndit s‘ vii,S‘ simt suflarea-]i cald‘D-urechea-mi c-apropii?
TU MŒ PRIVE§TI CU MARII OCHIÉ
Tu m‘ prive[ti cu marii ochi, cuminte;
Te v‘d mi[c~nd \ncet a tale buze,§optind ca-n vis la triste, dulci cuvinte.
Urechea mea p~nde[te s‘ le-auz‘
— Abia-n]elese, pline de-n]eles —Cum ascultau poe]ii vechi de muz‘.
n ochii t‘i citeam at~t eres,
At~ta dulce-a patimei durere,C‘-n suflet toat‘, toat-o am cules.
Vorbirea ta mi-i lamura de miere,
n ochii t‘i de visuri e un caos,§i-at~t amor c-auzi p~n- [i-n t‘cere.416 M. Eminescu

Frumosul chip \n voluptos repaos
P‘truns-au trist [i dulce \n c~ntare-mi.Fiin]a ta g~ndiri-mi am adaos.
C‘ci numai tu tr‘ie[ti \n cugetare-mi.
A ta-i via]a mea, al t‘u poemul,Cum le inspiri tu po]i s‘ le [i sfaremi.
Nu crede tu c‘ eu sunt cuiva mul
C~nd c~ntul meu se-mbrac‘ fel de fel:Ici \n ter]ine suspin~nd, vedemu-l,
Dincolo el ofteaz‘ \n gazel,
Acela[i e, de[i mereu se schimb‘,De tine-i plin, de tine-mi zice elÉ
Alege forme dulci din orice limb‘:
Acuma-l vezi \mbl~nd c‘rare dreapt‘,Acum pe-a lui Firdusi cale str~mb‘.
Dar ori[ic~nd el alta nu a[teapt‘
Dec~t ca ]ie, suflete, s‘-]i plac‘,Tu s‘-l aprobi cu gura \n]eleapt‘.
n mii costume astfel se \mbrac‘,
§i ca s-atrag‘ dulcea ta z~mbireMinuni, de vrei, s‘rmanul o s‘ fac‘É
§-acuma-l vezi, cu-a lor ademenire
L-au dus pe-al‘turi dulcile ter]ine,Uit~nd ce-a vrut s‘-]i spuie-n aste [ire.
Au vrut s‘-]i spuie c‘ e plin de tine,
C‘ de-al t‘u farmec ritmul s‘u foie[te,C-a sale g~nduri de z~mbiri sunt pline.
§-astfel pe mine el m‘ st‘p~ne[teÉ
Adun‘-n versuri ale mele zile417 Versuri lirice

§i-n strofe le-a legat gr‘din‘re[te.
n poala ta zv~rlind aceste file.
TER·INE
Tinz~ndu-]i m~na o priveai cuminte,
Mi[cai z~mbind a tale ro[ii buze,§optind \ncet, ca-n vis, la dulci cuvinte.
Urechea mea p~ndea s‘ le auz‘
— Abia-n]elese, pline de-n]eles —Cum ascultau poe]ii vechi de muz‘.
§i-n ochii t‘i citeam at~t eres,
At~ta dulce-a patimei durere,C‘-n al meu suflet toat-o am cules.
A vorbei tale lamur‘ de miere,
Al g~ndurilor vis‘torul haos,Al t‘u sur~s precum [-a ta t‘cere
§i chipul t‘u \n voluptos repaos.
P‘truns-au toate limpede-n c~ntare-mi,C~nd al t‘u suflet mie l-ai adaos.
St‘p~n‘ e[ti pe g~ndu-mi [i suflare-mi
§i-acesta c~nt, ce gat-acum vedemu-l,Tu po]i s‘-l ]ii [i numai tu s‘-l sfaremi.
De-ng‘dui tu ca eu s‘-nchin poemul,
Precum v•a]a mea ]i-am \nchinat-o,Dispre]ui hula ori[ic‘rui mul:
Prime[te-l dar c-un z~mbet — adorato!418 M. Eminescu

ICOANŒ §I PRIVAZ
De vrei ca toat‘ lumea nebun‘ s‘ o faci,
n catifea, copil‘, \n negru s‘ te-mbraci —Ca marmura de alb‘ cu fa]a ta r‘sari,n bol]ile sub frunte lumin‘ ochii mari§i p‘rul blond \n caier [i umeri de z‘pad‘ —n negru, gur‘-dulce, frumos o s‘-]i mai [ad‘!
De vrei s‘-mi placi tu mie, auzi? [i numai mie,
Atuncea tu \mbrac‘ m‘tas‘ viorie.Ea-nvine]e[te dulce, o umbr-abia u[or,Un s~n curat ca ceara, obrazul z~mbitor§i-]i d‘ un aer t•mid, suferitor, pl‘p~nd,Nem‘rginit de ginga[, nem‘rginit de bl~nd.
C~nd \mbli, a ta hain‘ de tine se lipe[te,
Ci ginga[-ml‘dioas‘ tu r~zi copil‘re[te.De [ezi cu capul m~ndru pe spate lin l‘sat,Tu pari sau fericit‘, sau parc-ai triumfatÉCiudatÉ Stau melancolic, greoi ca [i un trunchi,C~nd vesel‘ ]i-ai pune chiar talpa pe genunchi.C‘ci m‘ cunosc prea bine [i nu-mi vine s‘ credC‘ m‘ iube[ti pe mine tu, tu! ce eu te v‘dAt~ta de frumoas‘, at~t de r‘pitoare,At~t — cum nu mai este o alta pe sub soare;]i ba]i tu joc de mine, cu ochii m‘ provoci§i vrei cu al meu suflet tu numai s‘ te jociÉ
§-apoiÉ Merit eu oare mai mult de la un \nger
Dec~t de-a lui privire eu sufletu-mi s‘-mi s~nger?O, bate-]i joc, copil‘, ucide-m‘ de vrei,Z~mbirea gurei tale, un vis din ochii t‘iMai mult e pentru lume dec~t un trai de[ertɧi \ncheierea vie]ii-mi: pe tine s‘ te iert.Ce sunt? Un suflet moale unit c-o minte slab‘,De care nime-n lume, ah, nimeni nu \ntreab‘.§i am visat odat‘ s‘ fiu poetÉ Un visDe[ert [i f‘r‘ noim‘ ce merit-un sur~sDe crud‘ ironieÉ §i ce-am mai vrut s‘ fiu?419 Versuri lirice

Voit-am a mea limb‘ s‘ fie ca un r~u
D-etern‘ m~ng~iereÉ [i bl~nd s‘ fie c~ntu-i.AcumÉ acuma visul v‘d bine c‘ mi-l m~ntui.C‘ci toat‘ poezia [i tot ce [tiu, ce pot,Nu poate s‘ descrie nici z~mbetu-]i \n tot.Te-am \ngropat \n suflet [i totu[i slabii crieriNu pot s‘ te ajung‘ \n versuri [i descrieri.Frumse]a ta divin‘, nemaig~ndit‘, sf~nt‘Ar fi cerut o arf‘ puternic‘, ce-nc~nt‘;Cu flori stereotipe, cu raze, diamante,Nu pot s‘ scriu frumse]a cea vrednic‘ de Dante.O, bate-]i joc de mine, pigmeu de[ert, nedemn,Ce am crezut o clip‘ de tine c‘ sunt demn.O, marmur‘ curat‘, o, \nger, o, femeie,Eu s‘ te-ating pe tine cu-a patimei sc~nteie,Eu, eu s‘ fiu \n stare o clip‘ s‘-mi \nchipuiC-al meu e trupul dulce? c-a mele: fa]a-i, chipu-iÉ?Nebun ce suntÉ Nu r~zi tu? O, r~zi de mineÉ R~zi.Pl~ng~nd cu-am‘r‘ciune, eu ochii s‘-mi \nchiz,S‘ nu mai v‘d nainte-mi acea frumoas‘ zeie,Cu capul ei de marmur pe umeri de femeieÉAstfel \mi trece via]a, astfel etern m‘ chinui§i niciodat‘, Ana, nu m-a l‘sat la s~nu-i,C‘ci ea nu vrea iubireÉ vrea numai adorareÉT~mpit s‘-mi plec eu fruntea ca sclavul la picioare§i ea s‘-mi spuie rece: ăMonsieur, ce ai mai scris?ÒLa glasu-i chiar ironic, s‘ fiu \n paradis,S‘ fiu prea, prea ferice, de-a vrea s‘ cate numaPe acest mizerabil, ce o prive[te-acuma.Da, da! s‘ fiu ferice de-un z~mbet, de-un cuv~nt,C‘ci z~mbetul mai mult e ca via]a-mi pe p‘m~nt.S‘ sim]i cum c‘ natura \[i bate joc de noi:Ici-colo c~te-un geniu — [i preste tot gunoi.§i eu simt acest farmec [i-n sufletu-mi admirCum admirˆ cu ochii cei mari odat- Shakespeare.§i eu, eu sunt copilul nefericitei secteCuprins de-ad~nca sete a formelor perfecte;Dar unde este d~nsul cu geniu-i de foc420 M. Eminescu

§i eu, fire hibrid‘ — copil f‘r- de noroc!
F‘r- de noroc? De ce dar? Au nu sunt fericitC‘-n calea mea o umbr‘ frumoas‘ s-au ivit?Nu mi-e destul-avere un z~mbet trec‘tor,O vorb‘ aruncat‘ ironic — de amor?Comoar‘ nu-i destul‘ privirea, un cuv~nt,Ce via]a-mi \nso]i-va de-acum p~n-\n morm~nt?Sunt vrednic eu a cere — sunt demn s‘ am mai mult?A lumei hul‘ oare \n juru-mi n-o ascult?Putut-am eu cu lira str‘bate sau treziNu secolul, ca al]ii — un ceas m‘car, o zi?Cuvinte prea frumoase le-am r~nduit [irag§i-am spus [i eu la lume ce-mi este scump sau dragÉAceasta e menirea unui poet \n lume?Pe valurile vremei, ca boabele de spumeS‘-n[ire-ale lui vorbe, s‘ spuie verzi [-uscateCum luna se ive[te, cum v~ntu-n codru bate?Dar oric~te ar scrie [i oric~te ar spuneÉC~mpii, p‘dure, lanuri fac asta de minune,O fac cu mult mai bine de cum o spui \n vers.Natura-al‘turat‘ cu-acel desemn prea [tersDin lirica modern‘ — e mult, mult mai presus.O, trist‘ meserie, s‘ n-ai nimic de spusDec~t pove[ti pe care Homer [i al]i autoriLe spuser‘ mai bine de zeci de mii de ori.Da, soarele b‘tr~nu-i, b‘tr~n p‘m~ntu-acuma:Pe g~ndurile noastre, pe suflet s-a aprins bruma§i tineri numa-n s~nuri vedem, frumse]ea vie,Dar g~ndul nostru-n cea]‘ n-o pune pe h~rtieÉSuntem ca flori pripite, citim \n colbul [coliiPe c‘r]i cu file unse, ce roase sunt de molii.Astfel cu me[te[uguri din minte-ne — un pir —Am vrea s‘ ias‘ rodii sau flori de trandafir.n capetele noastre de semne-s multe sume,Din mii de mii de vorbe consist-a noastr‘ lume,Aceea[i lume str~mb‘, ur~t‘, \ntr-un chipCu fraze-mpestri]at‘, suflat‘ din nisip.Nu-i acea alt‘lume, a geniului rod,421 Versuri lirice

C‘reia lumea noastr‘ e numai un izvodÉ
Frumoas‘, ea cuprinde p‘m~nt, ocan, cern ochi la Calidasa, pe buza lui Omer?O, salahori ai penei, cu rime [i descrieriNoi abuz‘m s‘rmanii de m~na-ne de crieriÉC‘ci plumbu-n veci nu-i aurÉ [i-n noi se simte izulAcelei meserie ce-o-nlocuim cu scrisulɍn loc s‘ m~nui plugul, sau teasla [i ciocanul,Cu aurul fals al vorbii spoiesc z‘darnic banulCel r‘u al min]ii meleÉ [i vremea este vamaUnde a mea via]‘ [i-a ar‘ta arama.
ăS‘ reproduci frumosul \n formeÒ ne \nve]i:
De-aceea poezia-mi m‘ \mple de dispre]ÉDator e-omul s‘ fie a veacului copil,Altfel ca la nevolnici el merit-un azilntr-un spitalÉ Acolo c~rpeasc‘ cu minuniP‘re]ii de chilie [i spun‘ la minciuniÉDa! tic‘los e omul n‘scut \n alte vremiÉSincer, \]i vine soartea s-o sudui, s-o blestemi:Bl‘st‘murile \ns‘[i poet te-arat‘ iar‘[i,Al veacului de mijloc blestemul e tovar‘[.ntre-un poet nemernic, ce vorbele \nnoad‘Ca \n caden]‘ rar‘ s‘ sune trist din coad‘§i-ntre-ofi]erul cu spada subsuoar‘Alegere nu este, alegerea-i u[oar‘.Pocnind \n a lui haine, el place la neveste,Fecioara-nfiorat‘ \[i zice: acesta esteÉAcesta daÉ Sim]ire tu ai [i este dreapt‘.Nebuni suntem cu to]ii, natura-i \n]eleapt‘ —Un corp frumos [i neted te face s‘ iube[ti,n bra]ul lui puternic tu sim]i c‘-ntinere[ti.
Doar nu e[ti tu nebun‘
S-alegi \n locu-i, fat‘, pe un \mpu[c‘-n lun‘,Pe-un om care st‘ noaptea [-a min]ii ad~ncimen strofe o disface [i o a[az‘-n rimeÉSoldatul spune glume u[oare — tu petreciÉPe c~nd poetul ginga[, cu mersul de culbeci,422 M. Eminescu

E timid, abia ochii la tine [i-i ridic‘.
El vorbe cump‘ne[te, nu [tie ce s‘-]i zic‘,Privindu-te cu jale, ofteaz‘ — un n‘ucɧi zile-ntregi stau astfel \n jil], [-apoi m‘ duc§i ani \ntregi putea-voi tot astfel ca s‘ [ez§i-n inima copilei defel nu-naintez.
Copil, copilul nu e? voie[te s‘ petreac‘.
Ce caut eu cu ochi-mi, cu-a lor privire seac‘?Ce-i zic dumnezeire, [i \nger, stea [i zeie,C~nd ea este femeie, [i vrea a fi femeie?§i totu[iÉ Ah, odat‘, mi-a spus cu vorbe dulci:ăA[ vrea pe bra], aicea, tu capul t‘u s‘-l culci,S‘ m~ng~i a ta frunte, nefericit copil!ÒAcest cuv~nt, divino, mai zi-l o dat‘, zi-l.Vezi tu, \nchipuirea \n veci \mi e tovar‘[.Un vis, ca o poveste, \n veci revine iar‘[:S-ajung o zi \n care, \n str~mta mea chilie,Tu s‘ domne[ti ca fiic‘, st‘p~n‘ [i so]ie§i-n ore de durere, c~nd g~ndul mi-a fi ve[tedS‘ simt cum dulcea-]i m~n‘ se las‘ pe-al meu cre[tet,§-atunci ridic~nd capul, d~nd ochii-mi peste spate,S‘ v‘d, ah, p‘m~nteasca-mi, duioasa-mi zeitateÉFugi, fugi! Ce te a[teapt‘ cu mine \ntr-un veac,n care poezie [i visuri sunt un fleac:Nu te \ndemn eu \nsu[i ca s‘-mi urmezi \n cale,S‘ fiu nemernic martor nefericirii tale.Dec~t s‘ scriu la versuri, mai bine-a[ bate toba:Cu rime [i cu strofe nu se-nc‘lze[te soba.Chiar inima-mi de-a[ da-o s‘ bei dintr-\nsa s~nge:Nevoia este ghea]a ce-amoru-n grab‘-l stinge.ÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉVis~nd astfel ia sama cu mine c‘ petreci,Copil cu gur‘ cald‘, cu picioru[e reci.Te-apropii, m‘-ntrebi dulce: cum nu te curtenesc?O vorb‘-ai vrea \n fine s-auzi cum o rostescÉDe-un ceas tu ca[ti \n fa]a-mi — acum-ns‘ dore[ti,Drept pre], s‘-]i spun amoru-mi \n versuri fran]uze[ti.423 Versuri lirice

Idee! §i de bra]u-mi at~rni dulcele-]i bra].
ntorc spre tine capul, privesc f‘r‘ de sa],Cu gura de-al t‘u um‘r \ncet [i trist [optesc:— E[ti prea frumoas‘, Doamn‘, [i prea mult te iubesc!
CU GNDIRI §I CU IMAGINI
Cu g~ndiri [i cu imagini
nnegrit-am multe pagini:§-ale c‘r]ii, [-ale vie]ii,Chiar din zorii tinere]ii.
Nu urma]i g~ndirei mele:
C‘ci noianu-i de gre[ele,Urm‘rind prin \ntunericVisul vie]ii-mi cel himeric.
Neav~nd \nv‘] [i norm‘,
Fantezia f‘r‘ form‘R‘t‘cit-a, vai! cu mersul:Negru-i g~ndul, [chiop e viersul.
§i idei, ce altfel \mple,
Ard \n frunte, bat sub t~mple:Eu le-am dat \mbr‘c‘mintePrea bogat‘, f‘r‘ minte.
Ele sam‘n‘, hibride,
Egiptenei piramide:Un morm~nt de piatr-\n munteCu icoanele c‘runte,
§i de sfinxuri lungi alee,
Monoli]i [i propilee,Fac s‘ crezi c‘ dup‘ poart‘Zace-o-ntreag‘ ]ar‘ moart‘.424 M. Eminescu

Intri nuntru, sui pe treapt‘,
Nici nu [tii ce te a[teapt‘.C~nd acolo! sub o facl‘Doarme-un singur rege-n racl‘.
VIS
Ce vis ciudat avui, dar visuri
Sunt ale somnului f‘pturi:A nop]ii minte le scorne[te,Le spun a nop]ii negre guri.
Pluteam pe-un r~u. Sclipiri bolnave
Fantastic trec din val \n val,n urm‘-mi noaptea de dumbrave,Nainte-mi domul cel regal.
C‘ci pe o insul‘ \n farmec
Se nal]‘ negre, sfinte bol]i,§i luna murii lungi albe[te,Cu umbr‘ \mple orice col].
M‘ urc pe sc‘ri, intru-nl‘untru,
T‘cere-ad~nc‘ l-al meu pas.Prin \ntuneric v‘d \nalteChipuri de sfin]i p-iconostas.
Sub bolta mare doar str‘luce
Un singur s~mbure de foc;n dreptul lui s-arat-o cruce§i-ntunecime-n orice loc.
Acum de sus din cor apas‘
Un c~ntec trist pe murii reciCa o cer[ire t~nguioas‘Pentru repaosul de veci.425 Versuri lirice

Prin tristul zgomot se arat‘,
ncet, sub v‘l, un chip ca-n somn,Cu o f‘clie-n m~na-i slab‘ —n alb‘ mantie de domn.
§i ochii mei \n cap \nghea]‘
§i spaima-mi sac‘ glasul meu.Eu \i rup v‘lul de pe fa]‘ÉTresar — \ncremenesc — sunt eu.ÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉDe-atunci, ca-n somn eu \mblu ziua§i uit ce spun adeseori;§optesc cuvinte nen]elese§i parc-a[tept ceva — s‘ mor?
EU NU CRED NICI N IEHOVA
Eu nu cred nici \n Iehova,
Nici \n Buddha—Sakya-Muni,Nici \n via]‘, nici \n moarte,Nici \n stingere ca unii.
Visuri sunt [i unul [-altul,
§i tot una mi-este mieDe-oi tr‘i \n veci pe lume,De-oi muri \n vecinicie.
Toate-aceste taine sfinte
— Pentru om fr~nturi de limb‘ —n z‘dar g~nde[ti, c‘ci g~ndul,Z‘u, nimic \n lume schimb‘.
§i fiindc‘ \n nimica
Eu nu cred — o, da]i-mi pace!Fac astfel cum mie-mi pare§i face]i precum v‘ place.426 M. Eminescu

Nu m‘-nc~nta]i nici cu clasici,
Nici cu stil curat [i antic —Toate-mi sunt de o potriv‘,Eu r‘m~n ce-am fost: romantic.
MURE§ANU
(Mure[anu singur \ntr-o p‘dure. Pe o muche de deal o biseric‘ veche c-unturn de piatr‘. Noapte, lun‘. Orologiul bisericei bate miezul nop]ii.)
MURE§ANU
n turnul vechi de piatr‘ cu inima de-aram‘
Se zbate miaz‘noapteaÉ iar prin a lumei vam‘Nici suflete nu intr‘, nici suflete nu ies —§i somnul, frate-al mor]ii, cu ochii plini d-eres,Prin regia g~ndirei nenfiin]ate trece§i moaie-n lac de visuri aripa lui cea rece;Cu g~nd f‘r- de fiin]‘ a lumii frunte-atinge —i minte fericirea, mizeria i-o stinge.C~nd totul doarme-n zvonul izvorului de paceUn ochi e treaz \n noapte, o inim‘ nu tace.§i azi \ndrept acelea[i crude-ntreb‘ri la soarte§-asam‘n \ntreolalt‘ via]‘ [i cu moarteɧi-n cump‘na g~ndirii-mi nimica nu se schimb‘,C‘ci \ntre am~ndou‘ st‘ neclintita limb‘.De mult a lumei vorbe eu nu le mai ascult,Nimic e pentru mine, ce pentru ea e mult.Viitorul un trecut mi-i pe care-l v‘d \ntors.Acela[i [ir de patimi s-a tors [i s-a retorsDe m~nile uscate a vremi-mb‘tr~niteɧi clare-s pentru mine enigmele-nc~lciteÉNu-ntreb de ce \n lume nu ni e dat de soarteNoroc f‘r- de durere, via]‘ f‘r- de moarte —Am pus de mult deoparte acele roase c‘r]iCe spun c-a vie]ii file au ve[nic dou‘ p‘r]i,427 Versuri lirice

C‘ f‘r- de lacrimi nu e nici ochiul cel mai vesel —
Acest noian g~ndirea-mi \n sama altor lese-l;Nimic din lumea asta cu ele nu se schimb‘ —Cu dezleg‘ri ciudate [i cu fr~nturi de limb‘Ocupe-se copiiiÉ Eu pun o \ntrebareNu nou‘, \ns‘ dreapt‘, nu liber‘, ci mare.Via]a, moartea noastr‘ noi le ]inem \n m~ni,Pe ele deopotriv‘ noi ne sim]im st‘p~ni —O cup‘ cu otrav‘, un glonte, un pumnarNe scap‘ deopotriv‘ de-al vie]ii lung amar.Nu cer de fericire \n lume s‘ am parte,C‘ci fericir-a lumii, \nchipuiri de[arte!Via]a noastr‘ \ns‘, oric~t de neagr‘ fie,Ea \mpline[te oare \n lume vo solie?E scop \n via]a noastr‘ — vun scop al m~ntuirei?Ne-njunghiem fiin]a pe-altarul omenirei?A g~ndului lucire, a inimei b‘taieRidic‘ un gr‘unte din sarcina greoaieMizeriei comune? Tr‘ind cu doru-n s~nPe altu-n ast‘ lume \l doare mai pu]in?De \]i jertfe[ti via]a, tu, pentru un popor,Au sarcina vie]ii purta-va mai u[or?A tale lacrimi crude, a tale crude chinurii schimb‘ poate-n tain‘ prescrisele destinuri?Ai tu vro ]int‘-n lume — amara ta suflareAu face-l-va pe d~nsul — de nu ferice — mare?O, eu nu cer norocul, dar cer s‘ m‘ \nve]iCa via]a-mi pre] s‘ aib‘ [i moartea-mi s-aib‘ pre].S‘ nu zic despre nime ce despre om s-a zis:C‘-i visul unei umbre [i umbra unui vis!ÉBolnav \n al meu suflet, cu inima bolnav‘,Eu scormolesc \n minte-mi a g~ndurilor lav‘,nchin a mea via]‘ la sc~rb‘ [i-ntristare§i-mi t~r~i printre anii-mi nefasta ar‘tareÉ— Prea bun pentru-a fi mare, prea m~ndru spre-a fi mic —Via]a-mi, cum o duce tot omul de nimic,Supus doar ca neal]ii la suferin]e grele,Unind cu ele [tirea nimicniciei mele.428 M. Eminescu

La ce? Oare un glonte, otrava, un pumnar,
Nu sting deopotriv‘ o lume de amar?O, p~rghie a lumii, ce torci al vremei fir,Te chem cu desperare \n pieptu-mi — cu delir,R‘spunde-mi cine-i suflet al lumei? Dumnezeul?Orbirea? nep‘sarea? E binele — e r‘ul?Tu taci!É [i piatra taceÉ [i tu e[ti piatr‘É Bine,Mi-oi chinui dar mintea — s‘ r‘spund pentru tine.
Orbirea? nep‘sarea?É Nevinovat-orbire
C~t de frumos [i-anume tocmit-a a lui fire!Creat-a lupul aprig el pentru mielul bl~nd,Carne cu ochi creat-a el pentru cel fl‘m~nd,Natura-i fericire [i vecinic e \n pace —§i leul [i cu taurul demult stau s‘ se-mpace —Iar omul, ce-i f‘ptur‘ aleas‘, are-anumeUn creier [i un suflet — pentru dureri \n lume;Ce simpl‘ nep‘sare, nevinovat-orbire,Concordie etern‘, un rai de fericire —Dar nu — ce zic? Tu bl‘stemi, poeteÉ Cat‘ bine,C‘ci lumea e creat‘ anume pentru bine.N-o spun aceasta popii [i c‘r]ile lor vechi,De mii de ani nu sun‘ legenda \n urechi?Nu vezi tu c‘ virtutea g‘se[te-a ei r‘splat‘,R‘splat‘ ce de oameni [i cer e-nvidiat‘?R‘splat‘ prea frumoas‘: un giulgi [i patru sc~nduri.·i-e \ndem~n‘-n nuntru, [i scapi de multe g~nduri,De g~nduri f‘r‘ noim‘É Pentru a[a comoar‘Treci \nsetat pe l~ng‘ a vie]ii dulci izvoar‘ɧi-atunci atuncea popii vorbit-au foarte drept:De[ert‘ciuni sunt toate c~nd moartea ]i-i \n piept.Dar s‘ vedem acuma \n lungi secolii t‘iCe crud‘ r‘spl‘tire p‘strat-ai celor r‘i?Omoar‘ fericirea unui popor,É alung‘A veacurilor pace pe vreme \ndelung‘§i e[ti erouÉ Fii m~ndru, \nchipuit, dar cat‘Ca nimeni s‘ ating‘ fiin]a \ng~mfat‘,Atunci ai sim] de-onoare. Dispre]uie[te via]a,nclin‘-te de sara [i p~n‘ diminea]a,429 Versuri lirice

Trufa[ule obscure — te crede sf~nt [-ales,
Un om din alt‘ carne f‘cut — [i cu eres,Poporul se-nchina-va chiar la a tale oase.nvie, m‘gule[te tu patimi du[m‘noase,Invidia [i ura boteaz‘-le virtu]i,Nume[te brav pe g~de, iste]i pe cei astu]i,Din patimi a mul]imei f‘ scar‘ de m‘rire,§i te-or urma cu to]ii \n vecinic‘ orbire.C-o fraz‘ lingu[e[te de[ert‘ciunea lor,Din risipite roiuri atunci faci un popor.Fii dinainte sigur, la rele el urma-va,Cu s~nge [i cenu[‘ p‘m~ntul pres‘ra-va.Fere[te-te de unaÉ S‘ te fereasc‘ ceriulCa-ntr-un moment de-uitare s‘ li spui adev‘rulÉTe-or r‘stigni pe cruce, te-or huidui cu pietre,Vor risipi cenu[a iubitei tale vetre,§i te vei stinge mizerÉ de nimenea j‘litÉ
Nu vezi ce drept e astfel? Ce bine e-mp‘r]it
P‘m~ntul? — Pro[ti de-o parte, de alta cei [ire]i.§i patimilor rele ace[tiia dau pre]ÉNu merit‘ n‘t~ngii s‘ fie st‘p~ni]i,Sau pentru o idees‘ fie ei jertfi]i?
Mai de dorit ce soarte pot ei s‘ aib‘-n lumeDec~t s‘-i duc‘-n lupte un mare, un sf~nt nume?
Un nume! Ce-i mai mare dec~t un nume oare?
Pentru-un astfel de lucru se junghie popoare.
n m~n‘ de vei prinde-a istoriilor carte,
n ea atunci vedea-vei un falnic op de arte,Vedea-vei cum sub ochi-]i \n plin se desf‘[oar‘Tot patime de laud‘: c‘ vremea se m‘soar‘Dup‘ a r‘ut‘]ii p‘[ireÉ R‘u [i ur‘Dac‘ nu sunt, nu este istorie. Sperjur‘,Invidioas‘, crud‘, de s~nge \nsetat‘E omenirea-ntreag‘É o ras‘ blestemat‘,F‘cut‘ numai bine spre-a st‘p~nii p‘m~ntulÉC‘ci r‘ut‘]ii sale \i datore[te-anumeC‘-i spit‘-nalt‘-n scara fiin]elor din lumeAceasta este taina \n sufletul f‘ptureiÉ430 M. Eminescu

Ce plan ad~nc!É ce minte! ce ochi e colo sus!
Cum \n s‘m~n]a dulce a patimei a pusPuterea de via]‘É Astfel frumosul planUn an de \l descarc‘, l-\ncarc‘ iar alt anSpre vecinic‘-mplinireÉ §i \n ureche-mi bate:C‘ s~mburele lumii e-eterna r‘utate!!C~nta]i-o dar, popoar‘! n glasu-ad~nc al straneiVoi mesteca legenda cea veche a Satanei.O, Satan! geniu m~ndru, etern, al desper‘rii,Cu gem‘tul t‘u aspru ca murmurele m‘riiÉPricep acum z~mbirea ta trist‘, vorb-amar‘:ăC‘ tot ce \n lume e vrednic ca s‘ piar‘ÉÒTu ai smuncit infernul ca s‘-l arunci \n stele.Cu c~rduri uria[e te-ai \n‘l]at, rebele,Ai scos din r‘d‘cine marea s-o-mpro[ti \n soare,Ai vrut s-arunci \n haos sistemele solareɧtiai c‘ r‘utatea etern‘-n ceruri tron‘,C‘ secole n‘t~nge cu spaim‘ o-ncoron‘!O, de-a[ vedea furtuna c‘ stelele desprinde,C‘-n cer talazuri nalte de negur‘ \ntinde,C‘ prin acele neguri demonii-n stoluri zboar‘§i lumea din ad~ncuri o scutur‘ u[oar‘Ca pleavaÉ Cerul cu sorii lui decade,T~r~nd cu sine timpul cu miile-i decade,Se-nmorm~nteaz‘-n haos \ntins f‘r‘ de fine,C‘z~nd negre [i stinse surpatele lumine.
Neantul se \ntinde
Pe spa]iuri de[erte, pe lumile murinde.V‘z~ndu-te strigarea-a[ de-un dor nebun cuprins:M‘rire ]ie, Satan, de trei ori, ai \nvins!Atuncea m‘ prime[te prin \ngerii pieirei,M‘-nva]‘ [i pe mine cuv~ntul nimicireiAd~nc, demonic, rece. ·i-o jur — ast‘ [tiin]‘Eu a[ striga-o-n lume c-o crunt‘ u[urin]‘ÉAtunci negre[te, soareÉ Atunci s‘ tremuri, cerÉAtuncea saluta-voi eternul adev‘rɧi liber, mare, m~ndru prin condamnarea lui,A cerurilor scar‘ \n zbor am s‘ o suiÉ431 Versuri lirice

S‘ strig cu r‘zbunarea pe buze-n lumi de[arte:
Te blastem, c‘ci \n lume de via]‘ avui parte!!
(fulgere)
O, fulger‘-m‘ numaiÉ o, joac‘ comedieComediant b‘tr~ne cu glas de vijelie!Nu vezi c‘ nu po]i face tu vun mai mare bineDec~t pe vecinicie s‘ m‘ omori pe mine?Au vezi tu c‘ eu tremur, dar vezi — mai cred \n moarte —Ai fi prea bl~nd s‘ ai tu \n m~n‘-]i ast‘ soarte.A[ r~de-atunci via]a, muncind-o cu dispre].A[ omor\ \n mine o sut‘ de vie]i.Muncind \n mine \nsumi al firei orice nerv,Pieirea cea etern‘ \n pieptu-mi s‘ o servÉDar, vai, tu [tii prea bine c‘ n-am s‘ mor pe veci —C‘ vis e a ta moarte cu slabe m~ni [i reci.La sor]i va pune iar‘[i prin lumile din cerDurerea mea cumplit‘ — un vecinic Ahasver,Ca cu acela[i suflet din nou s‘ reapar‘Migra]iei eterne unealt‘ de ocar‘ÉPuternice, b‘tr~ne, gigante — un pitic,C‘ci tu nu e[ti \n stare s‘ nimice[ti nimic.(El cade obosit pe un trunchi vechi [i-[i acoper‘ ochii cu m~na.S-aude o muzic‘ dulce.)
VISURILE
(Sopran)
Somn,
Tu al nop]ilor domn!Ne d‘ prin a g~ndului cea]‘
Via]‘.
Vezi,
Noi suntem tot tineri [i trezi,Zidim \ntr-o clip‘ din spume
O lume.Lac,432 M. Eminescu

Pe care \n c~nt se desfac
Cu dulci [i armonice glasuri
Talazuri.
§tim,
Pustiul sub ochi s‘-l l‘]im,Mai este vro m~n‘ m‘iastr‘
C-a noastr‘?
Vin
§i d‘-ni porunca ta lin,Urma-vom fantastice planuri
Prin ramuri!
SOMNUL
(basso)
Sun‘ v~nt prin frunzele uscate,Lun‘ trece-n v~rfuri de copac,
Iar izvoare-ntunecate,
ntr-un c~ntec glasu-]i [i-l desfac.
Lun‘! Sor‘! pe-a lui frunte
Stai [i farm‘c‘ g~ndirea,S‘ tr‘iasc‘-n vremi c‘runte§i s‘-[i uite toat‘ firea.Du-l pe ]‘rmul vechi al m‘rii,F‘-l c‘lug‘r trist [i slab,l \nchin‘ lin uit‘rii,D‘ vie]ii alt prohab,
Du-te! Du-te!
VNTUL
(Bariton)
Pl~ng,
Fr~ng,
Crengi uscate;433 Versuri lirice

Trec,
Plec,Ramuri;
Bat \n geamuri
Cu-a mea m~n‘ fermecat‘.Eu m‘ uit printre ferestreCum \ncunjur oameni masa§i cu degete m‘iestreEu li spariu toat‘ casa.C~nd ca lupul urlu jalnic,C~nd ca m~]a-ncet eu miaun§i trezesc din vis motanulCare toarce sub un scaun,
SuntV~nt,Pl~ng,Fr~ng
Sperios vo creang-uscat‘
IZVORUL
(tenor)
Izvor,
Din munte cobor,
C~nd v~ntul vo ramur‘ farm‘
Fac larm‘!
(Cerul se coboar‘. Armonie. Schimbare.)
SCENA I
Sara. Furtun‘
MURE§ANU
(singur)
Cum norii strig‘ jalnic [i marea sparge piatr‘
§i tunete b‘tr~ne pe-a ceriurilor vatr‘Pocnesc cu-a lor ciocane, mo[negi [i falnici fauri,Ei f‘uresc furtunei coroana ei de aurÉ434 M. Eminescu

Se zv~rcole \n valuri marea cea sur‘-n veci
§i \n de st~nci schelete, b‘tr~ne, slabe, seci,Ea aiurind love[te.
Colo [i-nal]‘ sur
Castelul lung [i rece fantasticul lui mur.L-a fulgerelor fug‘ se v‘d bol]ile sparte,Iluminate g‘uri pe genera]ii moarteÉAh, \n fereasta veche apare-ades, ades,Un \nger, o femeie cu chip a[a ales!Dar cine-i ea? Ce vine, ce caut‘-n castelC~nd marea \[i r‘stoarn‘ sufletul ei rebel§i pintre st~nci de piatr‘ se scutur‘ de spume§i mi[c‘-nfuriat‘ a valurilor lumeÉ
(Un chip s-arat‘-n castel.)
§i-n noaptea care url‘ cu surda ei ureche,Prive[te ca o lun‘ din zidurile veche?E ca [i c~nd r‘sare \n jur \ntunecat‘De-a murilor colosuri, pin care se arat‘Zugr‘vind dulcea, trista, sura lor m‘re]ie.Coboar‘ din ruine c‘ci m‘ \nchin eu, ]ie!Din crengi de g~nduri negre o floare se desprinde —Prime[te-o: e iubirea-mi, [i inima-mi [i-o-ntinde.Cobori din \n‘l]ime: te-ador, te rog, te-nvocCu p‘ru-n flori albastre, pe frunte-o stea de foc.O, stai! o, vino scump‘, ca fruntea s‘-]i dezmierd§i-n ochii mari alba[tri fiin]a s‘ mi-o pierdÉTe-ai dus! te-ai dus! o, mare, \nghite-m‘, m‘ sfarm‘,mi am‘ge[te mintea cu-a valurilor larm‘.
(Chipul dispare.)
(El se urc‘ \n luntre [i \i d‘ drumul pe mare.
Se-nsenin‘. S-aude glas de corn.)
REGELE SOMN
R‘sun‘ corn de aur [i \mple noaptea clar‘
Cu chipuri r‘t‘cite din lumea solitar‘A codrilorÉ \n c~rduri veni]i, genii [‘galnici,Ce-acum \mple]i p‘m~ntul cu sunetele jalnici,Acum ascun[i \n umbr‘ sau tupila]i sub foaie,435 Versuri lirice

Pi[ca]i picioarele-albe a fetelor b‘laie,
§i zimbrii z~nei Dochii, pe frun]i cu stem‘ mare,§i voi, cai albi ai m‘rii, cu coame de ninsoareɍnvie codru! Duhuri cu suflet de miresme,Zbura]i prin crenge negre ca str‘vezie iesme,Cu sunetul de pasuri s-aduc‘ pasul numa,Pe corpuri albe hain‘ de diamantin‘ brum‘S‘ sc‘nteie \n umbr‘, s‘ sp~nzure feeric —Trece]i \ncet pin aer c‘lc~nd pe \ntuneric.
(el se uit‘ pe mare)
Din insule bogate sf~[iind apa, iese
O luntre cu v~ntrele ce sp~nzur‘, sumese.Se leg‘n vis‘torii copaci de chiparosCu frunza lor cea neagr‘ uit~ndu-se \n jos,n apeÉ Iar prin crenge de-un verde-ad~nc de jaleSe-oglind‘-n ap-albastr‘ de aur portocale.§i parc‘ glas de clopot \nfioreaz‘ sara;Pe-a st~ncilor lungi col]uri apusul se coboar‘;Stau aurite-n aerÉ [i-a serei rumenireSe-apleac‘ [i-nro[e[te a m‘rii \ncre]ireɧi insulele m~ndre [i de dumbrave plinePar sarcofage nalte plutind pe-unde senine,Acoperite numai cu flori [i cu poieneUrie[e[tiÉ Acuma se-nchid a serei gene,Apele devin sureÉ [i-n bl~nda lor c~ntareDispar ca sarcofage insulele \n mare.
ÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉ
Ce loc! B‘tr~ne st~nce ridic-a lor schelete
De piatr‘, ce de valuri [i v~ntu-s sf~[iete.Un templu \n ruin‘ de ap‘ \necatPe jum‘tateÉ St~lpii [i murul f‘r~matStau \n cur~nd s‘ cad‘É §i \n ast‘ ruin‘Pin scorburi de p‘rete, \n neagra vizuin‘,Tr‘ie[te-acest c‘lug‘rÉ Apari, tu, lun‘-n cer§i f‘ din vis via]‘, din umbre adev‘r!
(luna apare)436 M. Eminescu

UNDELE
(c~nt‘)
Noi, undele cre]e,
Venim, venim,
n st~nci m‘re]e
Izbim, izbim.
§-a noastr‘ suflare
E v~nt! e v~nt!
Dar na[tem pe mare
Un c~nt, un c~nt.
DELFINUL
(se-arat‘ din ap‘ un t~n‘r frumos)
Ondin‘,
Cu ochi de albastr‘ lumin‘,Cu p‘rul t‘u lung, un tezaur
De aur.
Tu, prad‘
Cu piep]ii t‘i dulci de z‘pad‘,Te-oi prinde pe mare vrodat‘,
§irat‘!
Atunce
Sim]i-vei duioasele munce,Cu care-al meu suflet \n flam‘
Te cheam‘.
ONDINA
Delfine,
Tu crainic al m‘rii regine,De-ai fi credincios, cu iubire,
Un mire;Voioas‘
Urmare-a[ privirea-]i frumoas‘,·i-a[ da s~nul alb de z‘pad‘
Ca prad‘.437 Versuri lirice

DELFINUL
Ondin‘,
Tu dulce copil‘, o, vin‘,Nu vezi c‘ Delfinul t‘u moare
n mare?
ONDINA
Vedea-vom!
S‘ c~nte Sirena ruga-vom,De nu vei iubi-o — \mi fur‘
O gur‘!
Atunce
O und‘ \n bra]e-]i m-arunce,C‘ci [tiu a iubi eu prea bine,
Delfine.Ascult‘!
De vreme-ndelung‘ [i mult‘n sufletul meu eu te-am str~ns —
M-ai \nvins.
AMNDOI
Tu, ce e[ti zeilor suror‘ gemene,
Cu linul pas,
Nu are nimene un c~nt s‘ semene
Cu al t‘u glas.
Spune-ne c~ntecul ce-n nop]i lunatice
Adese-l c~n]i,
C~nd luna tremur‘ pin ce]i apatece,
Pin codri sfin]i.
SIRENA
Vin iubite! Congiura-voi
Cu-al meu bra] al t‘u grumaz§i lipi-voi a mea fa]‘De-arz‘torul t‘u obraz.438 M. Eminescu

Vin, iubite, multe nume
M~ng~ioase \]i p‘strez,Visul vie]ii mele esteTu ferice s‘ te vezi.
De ce-ntorci tu ochi-n laturi
De cuv~ntul meu gonit?Nici visezi c~t po]i \n lumeTu s‘ fii de fericit.
Zi [i noapte st‘ la tine
Al meu g~nd nem~ng~iet,C‘ci tot sufletu-mi te cere§i \n g~nd te chem \ncet.
Vino, vino, mult iubite,
Pe-al meu s~n s‘ te dezmierd§i \n ochii t‘i cei negriEu privirea s‘ mi-o pierd.
S‘-mi pun gura la ureche
§i s‘-]i spun c‘ te iubesc,C‘ de drag ce-mi e[ti, copile,Eu din ochi te pr‘p‘desc.
(Ondina [i-a l‘sat vis‘toare capul pe spate, pe um‘rul lui Delfin,
care o s‘rut‘.)
REGELE SOMN
A m‘rii unde-albastre alunec‘-nspumate
§i fulger‘-n caden]‘É O, dulce voluptateA nop]ilorÉ Acuma v‘d luntrea de departeCum cu-al ei plisc \n brazde pe unde le \mparte.C‘lug‘ru-iÉ n manta-i \nf‘[urat viseaz‘,Al valurilor zgomot ]~[nind \l saluteaz‘§i lebede-argintoase pe planul m‘rii-l trag,— Pe frunte-i e-mpletit‘ o ramur‘ de fag.439 Versuri lirice

Plutind cu repejune sub palida lumin‘
A luneiÉ pe-nmiirea a undelor senin‘Se pare cum c‘ este al m‘rii Dumnezeu,Bl~nd \ng~nat de lebezi \n m~ndrul visul s‘u.Din insulele sfinte str‘bat c~nt‘ri ferice,Noroc [i desperare le v‘d unite-aiceÉAcum pe-un stan de piatr‘ din luntre el coboar‘§i barba lui cea alb‘ pe piept se desf‘[oar‘,§i-n dou‘ despicat‘ de v~nt e r‘scolit‘É
(S-aude glasul)
CŒLUGŒRULUI
(basso)
R‘sai din a ta noapte, copil‘ mult iubit‘.
(intr‘ \n scen‘)
E un str‘in aiceÉ [i ca m‘rg‘ritarul
E fa]a lui cea alb‘, de-argint \i e talarul,Pe umerii de marmur aripe se disfac,Pe fruntea lui, \n p‘ru-i, flori ro[ie de macÉCine e[ti tu, str‘ine, cu negri ochi sub gene?
REGELE SOMN
Eu?É Eu sunt fericirea vie]ii p‘m~ntene.
CŒLUGŒRUL
Aicea nu ]i-e locul, norocul eu nu-l caut,A lumii glasuri multe [i glasul t‘u eu n-audÉNu vezi tu, barba-mi alb‘ [i ochii meiÉ [i gur‘Abia urmeaz‘ \nc‘ a g~ndului m‘sur‘.Eu nu cred \n nimica [i nu cred bl~ndei gureCe-mi minte fericireaÉ Te du! Te du aiure!
REGELE SOMN
(z~mbind)
Tu spuiÉ Prive[te-n juru-]iÉ lumea-i o feerie.440 M. Eminescu

Te duc prin fericire [i inima-]i n-o [tie,
Dar veziÉ nu vezi tu coloÉ apare-un chip d-om‘tÉCu glasu-i ea te cheam‘ \ncetÉ tot mai \ncetÉAuzi! V~ntu-n ruine [i undele se vaier,De m~ne diafane, nu vezi, duse prin aer,Colo f‘clii de smoal‘, lumini de ro[ii tor]iiCe noaptea o p‘teaz‘ \n trist l‘ca[ul mor]ii.Ad~ncul \ntuneric \l taie, \l r‘re[te,§i fulger‘-n columne [i bol]ile ro[e[te.Acum, acum ea iar‘[i pin tremur~nde facleCoboar‘ sc‘ri de piatr‘ a uria[ei racleÉ
CŒLUGŒRUL
(\n estas)
E alb‘!-n \ntuneric v‘d chipul ei lucind
Ca pe o tabl‘ neagr‘ o umbr‘ de argint.
(Regele Somn dispare.)
Tu, taina nop]ii mele, tu, blond copil din ceriuri,
Cu glasul t‘u ca glasul duioaselor misteruri,Oh, vino, vino iar‘[i, ca s‘ te str~ng la piept,Copil cu p‘r de aur, cu ochiul \n]eleptÉO, tu! Cum e[ti frumoas‘, cum te cobori din stele,Mizeria-mi s-o cau]i [i dorul vie]ii mele,Un \nger e[ti, un suflet ce-i r‘t‘cit demult,Al c‘rui glas de noapte eu noaptea \l ascult!O, cine e[ti? mi spune, de ce m‘ prinzi \n bra]e,De ce z~mbirea lin‘ e-amor [i e dulcea]‘?De ce cuv~ntul buzei e lamur‘ de miere?De ce-mi \ntinzi tu gura c~nd sufletu-mi te cere?§i s~nul t‘u de marmur la[i prad‘ gurei mele,§i buclele-]i \n valuri ca s‘ m‘ joc cu ele?ÉO, vin- a mea iubit‘! eu \ngenunchi, m‘-nchin,Eu te ador cu moartea \n sufletÉ
CHIPUL
Vin! eu vin.
Sufletu-mi \n vecia-i atras de-a ta chemare,441 Versuri lirice

Din noaptea nefiin]ei \nfiorat apareÉ
Acolo el de veacuri, de \ngeri salutatTrecea — un basmu palid — cu stele coronat.Dar auzi o rug‘, o dulce rug: -a ta!La al t‘u glas de jale lumina tremura;Chiar Dumnezeu ce-adie \n ceru-i \nfloritAscult‘ bl~nda rug‘, ce trece lini[titPrin nop]ile-nstelate — o muzic‘ de visCe-nund‘ fa]a-i veche cu-n dureros suris.§i inima-i b‘tr~n‘ din nou o mai inspir‘De cuget‘ lumi nou‘ — cum cuget‘ o lir‘Eternele-i armoniiÉ §-acele c~nturi plineDe-amor, de inspirare, le \ndreptai la mine§i am urmat c~nt‘riiÉ fiin]a mea apare§-arunc‘ umbra-i trist‘ pe fruntea ta cea mare.G~ndirile-]i m‘re]e \n g~ndul meu cuprind,La sufletu-]i de flac‘ri eu sufletu-mi aprindÉC‘ci te iubescÉ ce vrei tu? [i lacrima ta clar‘Preface-eterna-mi noapte \n dulce zi de var‘.§i glasu-]i ce p‘trunde \n doliu p~n la cermi d‘ un traiÉ \n dulcea-i durere, efemerÉO-ndelunge[te numai amorul t‘u cel sf~nt,Pe-a tale nop]i eu num‘r zilele-mi pe p‘m~ntÉA tale g~nduri, visuri, dorin]i-s lumea mea,Sunt umbr‘ a c~nt‘rii-]i, o slab‘ umbr-abia,O, m‘ iube[te numai, te rog, cu fiin]a-ntreag‘,Precum o stea murind‘ la univers se roag‘.
CŒLUGŒRUL
C~nd tu z~mbe[ti eu tremur, c~nd tu vorbe[ti eu tac,
E[ti glas g~ndirei meleÉ g~ndirile-mi displacDe nu sunt ale taleÉ [i bl‘stem a mea minteC‘ nu e ca [i tine, senin‘ [i cuminteÉOh, vino! VinÕ [-acumaÉ sur~de-mi, ah, sur~de,Vorbe[te-ncetÉ la vorba-]i eu ochii-mi voi \nchide,C‘ci nu pot deodat‘ cuprinde-a ta frumse]eÉDe-audÉ nu pot s‘ caut z~mbirea bl~ndei fe]e,De v‘d a ta cereasc‘, armonic-ar‘tare,442 M. Eminescu

Urechea mea e surd‘ [i gura-mi glas nu areÉ
O, \nger! stea din ceriuriÉ nemaig~ndit‘! scump‘!O! sufletul din pieptu-mi spre tine s‘ se rump‘Ar vreaÉ Dar cine e[ti tu? o, mi[c‘ a ta buz‘,E[ti \ngeru-mi de paz‘, e[ti Dumnezeu, e[ti muz‘?
CHIPUL
Nu cerceta zadarnic, nefericiteÉ Tain‘
E frumuse]ea vie]ii-mi [i-a sufletului hain‘.n tain‘ e amoru-]iÉ [i-n vecinic \ntunericVa r‘m~nea fiin]a-mi pentru-al t‘u ochi himericUrmeaz‘-m‘ \n luntrea ce dus‘ e de lebeziPe undele oceaniei, ce furtunoase, repezi,Ne-or duce-n dep‘rtareÉ N-auzi un jalnic ]ipet?R‘sun‘ lung din noaptea str‘vechiului Egipet.
(Ei intr‘-n luntre. Aceasta e tras‘ de lebede. C‘lug‘rul [ade ]iind de m~n‘
Chipul, ce st‘ \n picioare.)
REGELE SOMN
Nu [tii cine e d~nsa? — Un cap‘t e de a]‘,
Din sufletul naturii care ni d‘ via]‘;n orice fiin]‘ este, de[i nu [tii, ascete.Nu po]i s‘ [tergi via]a cu-al g~ndului bureteÉReneag‘ a ta via]‘, dispre]uie[te-o-n pieptÉDin raze se \ncheag‘ [i-]i vine \nderept.Renun]i la fericire? — dar ea-i un vecinic vis.De fuge ziua — vine c~nd ochii ]i-ai \nchis.Oric~t te scuturi, oame, nu-]i po]i ie[i din piele,C‘ci te fac juc‘ria zburd‘lniciei mele.Acopere tu ziua cu-a g~ndului t‘u cea]‘ —Eu vecinic treaz, din visu-]i voi face o via]‘.
(Cortina cade. S-aude de departe c~nt~nd:)
Ondin‘
Cu ochii de dulce lumin‘,Cu p‘rul t‘u lung, un tezaur
De aur.443 Versuri lirice

CNTEC VECHI
Vino, scump‘, de prive[te
Dorul t‘u cum m‘ munce[te.Nici defel cum nu m‘ las‘Nici s‘ intru sara-n cas‘,Ci din a[ternut m‘ scoal‘,Ca pe-un p‘tima[ de boal‘,§i m‘ face de alergNe[tiind pe unde merg.C~nd \n zori de diminea]‘,M‘ visez cu tine-n bra]‘,C~nd te str~ng s‘ nu te pierd§i te chem [i te dezmierd.Ars deodat‘ sar din pat,Singurel m-am de[teptat,Suspin~nd [i ame]it,M‘ simt mainenorocit.
Sunt de carne, nu-s de fier!Ce s‘ fac ca s‘ nu pier.C‘ci r‘nit sunt de amor,De nici t‘iesc, nici nu mor:Somnul meu nu este somn,Nici pe mine nu sunt domn.A dormi de sunt pe cale,Z‘resc chipul dumitale:O icoan‘ zugr‘vit‘Cu mul]i nuri \nchipuit‘.
CODRULE, MŒRIA-TA
Codrule, M‘ria-Ta,
Las‘-m‘ sub poala ta,C‘ nimica n-oi stricaF‘r‘ num-o r‘murea,S‘-mi at~rn armele-n ea.S‘ le-at~rn la capul meu,444 M. Eminescu

Unde mi-oi a[terne eu,
Sub cel tei b‘tut de v~ntCu floarea p~n-\n p‘m~nt,S‘ m‘ culc cu fa]a-n sus§i s‘ dorm, dormire-a[ dus;Dar s-aud [i-n visul meu,Drag‘ codri, glasul t‘u,Din cea rari[te de fag,Doina r‘sun~nd cu drag,Cum jelind se trag‘n‘,Frunza de mi-o leag‘n‘,Iar‘ v~ntul molcomitDe-a vedea c-am adormit,El pin tei va r‘scoli§i cu flori m-a coperi.
DOINŒ, DOINŒ, GREU MI CAZI
Doin‘, doin‘, greu \mi cazi
Din p‘durea cea de brazi,§i cu jale \mi r‘suniDin huceagul de aluni,§i m-adormi, m-adormi cu dragPin frunzi[ul cel de fag.Cine sun‘-n cetine,Doini]e, prietene,Diu, diu, diu, de-a codrului,C‘ doina-i care-o c~ntai —Trag‘n‘-ne, trag‘n‘,Frunza-n codru leag‘n‘.
A FRUMSE·II TALE FORMEÉ
A frumse]ii tale forme ca un sculptor c~nd le pip‘i
Toat‘ via]a mea trecut‘, toat‘ fiin]a mea o clip‘-i,445 Versuri lirice

Am uitat de toate, toate, [i nimic nu-mi vine-n minte;
Dec~t sufletu-mi s-amestec cu suflarea ta fierbinte;Gura ta ca focul arde, arde ro[ia ta fa]‘,R‘suflarea ta e-n stare chiar la mor]i s‘ dea via]‘,M~na ta, dulcea ta m~n‘, ce o sim]i at~t de mult,Inima-]i, a c‘rei tremur, a c‘rei b‘t‘i ascult;Tu \ntreag‘, c~nd, r‘pit‘ de al t‘u ad~nc amor,Te-alipe[ti de pieptu-mi, scump‘, ca copii de mama lor,Cu-acea m~ndr‘, ag‘]at‘ [i s‘lbatec‘ str~nsoareC~nd ca iedera tu tremuri ce stejaru-l \nconjoar‘ÉTu nu vezi? Nu-]i aflu nume, un cuv~nt \n lumea-ntreag‘S‘-]i pot spune \nc-o dat‘, suflet! c~t \mi e[ti de drag‘,C~t de drag‘-mi e[tiÉ Nu \ntreba ce \mi mai bateO! via]a mea trecut‘ parc-a fost o ciuntitur‘!§i ce dulce dezlegare azi mi-a dat frumoasa-]i gur‘,C~nd te ml‘dii, c~nd te bucuri [i c~nd r~zi ca visul clarUrm‘resc orice mi[care cu un ochi ad~nc, avar,G~ndul meu s‘ se-ncre]easc‘ pe-ncre]irea hainei tale,S‘ r‘m~ie-n a mea minte-ad~nc s‘pate, ca-n tipar
§i s‘ \mple cu icoane cartea vie]ii-mi de amar.Mult am mai g~ndit odat‘ [i nimic nu mai g~ndesc,Nu g~ndesc dec~t la tine, dec~t c‘ eu te iubesc
§i nici asta chiar, nici asta nu pot zice c‘ e g~nd,Este \ns‘[i a mea via]‘ azv~rlit‘ pe p‘m~nt.C‘ci iubirea mea [i via]a-mi nu sunt lucruri osebite,Ci ca s~ngele cu pieptul astfel ele-s \nfr‘]ite:F‘r‘ s~nge nu-i via]‘, f‘r- de-amorul t‘u nu-s eu —§i o clip‘ f‘r‘ tine chiar de mine \mi e greu,Nu m‘ vreau pe mine \nsumi, nu vreau lume — toate-s pleav‘,De nu e[ti, lumina lunei s-a-nnegrit [i e bolnav‘,E[ti al vie]i-mi, al vederii, al auzului meu nerv,§i venin e a ta lips‘, s‘ m-omor de ea m‘ serv;De-mi ur‘sc suflarea-n mine, de doresc ca tot s‘ piar‘,De doresc s‘ mor un secol atunci fug de tine-o oar‘.Ah! ce e \n tine, care-i taina m~ndri-]i tinere]i,Cum de ai \n al t‘u suflet ca o sut‘ de vie]i,Cum de tu s‘ fii aceea ce-al meu cap \n m~n‘-l por]i?De-a[ muri \nviu sub ochii-]i dintr-o sut‘ de mor]i,S‘rutarea gurii tale e ca fagurul de miere,446 M. Eminescu

Cu c~t gura mea se-nfrupt‘ cu at~t mai mult o cere,
Tr‘iesc lene[ ca o plant‘ [i acum mintea mea parc‘De veninoasa be]ie a g~ndirii se \n]arc‘.
FELICITARE LUI SAMSON BODNŒRESCU
N-am [tiut cum c‘ \n ziua
Dou‘zeci [i [apte iuni,[i serbeaz-aniversareaTo]i voinicii [i S‘msunii.
n biseric‘ asemeni
C~t \mblai pe la icoane,N-am v‘zut pe sf~ntul SimsonPrea iubitule Samsoane.
§i afl~nd de-a[a minune
Eu scrisei aceste [ire,Dorind mult‘ s‘n‘tate,Via]‘ lung‘ [i sporire.
§i spre semn caracudistic
]i trimit aceast‘ cart‘,Iar tu spune printr-un disticCum c‘ cei absen]i se iart‘.
UN LUCEAFŒR…
Un luceaf‘r, un luceaf‘r \nzestrat cu mii de raze
n via]a-mi de-ntuneric a f‘cut ca s‘ se vaz‘.Eu privind acea lumin‘ ca din visuri m‘ de[tept§i cu bra]ele-am~ndou‘ c‘tr‘ d~nsa m‘ \ndrept.Ca o z~n‘ din poveste ea e nalt‘ [i u[oar‘,E sub]ire [i ginga[‘ [i din ochi revars‘ par‘,Iar la fa]‘ e b‘laie, p‘rul galben cade-n cre],Trandafiri pe fa]‘ are [i cu z~mbetul iste].447 Versuri lirice

POET
S‘ tot torni la rime rele
Cu dactile \n galopuri, Cu g~ndiri nemistuite S‘ negre[ti mai multe topuri;
§i c~nd vezi vreo femeie
S‘ te-nchini p~n- la p‘m~nt §i de-a sta ca s‘-]i vorbeasc‘ S‘ \nghi]i orice cuv~nt;
Nesp‘lat, neras s‘ umbli,
§i rufos [i de[uchiet — Toate-acestea \mpreun‘ Te arat-a fi poet.
DE CE N AL MEU SUFLET
De ce \n al meu suflet
De ani eu moartea port, De ce mi-e vorba sac‘, De ce mi-e ochiul mort?
De ce pustiu mi-e capul,
Via]a \ntr-un fel? §i tu… tu e[ti aceea Ce m‘ \ntrebi astfel?
CU-AMNDOUŒ MNILEÉ
Cu-am~ndou‘ m~nile
Inima o ]ii §i \i sim]i b‘t‘ile Repezi, dulci [i vii.448 M. Eminescu

Ochii-n trup se sperie
§i revars‘ foc. Ai visat vrodat‘ tu Astfel de noroc?
Un noroc asemenea
Bl~nd [i dureros! Tu iube[ti, copila mea, F‘r‘ chiar s‘ [tii.
§I DACŒ DE CU ZIUŒÉ
§i dac‘ de cu ziu‘ se-nt~mpl‘ s‘ te v‘z
Desigur c‘ la noapte un tei o s‘ visez, Iar dac‘ peste ziu‘ eu \nt~lnesc un tei n somnu-mi toat‘ noaptea te ui]i \n ochii mei.
LUMEA MI PŒREA O CIFRŒÉ
Lumea \mi p‘rea o cifr‘, oamenii \mi p‘reau mor]i,
M‘[ti, ce r~d dup‘ comand‘, cari ies de dup‘ por]i§i dispar — p‘pu[i m‘iestre, ce c‘ sunt nici c‘ nu [tiu§i-ntr-o lume de cadavre c‘utam un suflet viu;M‘ zb‘team dorind via]‘, cu ce sete eu c‘tamPrecum cel ce se \neac‘ se aca]‘ de-orice ram.Dibuit-am \n [tiin]e, \n maxime,-n poezie,Dar‘ toate \mi p‘rur‘ sur‘, stearp‘ teorie.N-aveam scop \n ast‘ lume, nici aveam ce s‘ tr‘iescP~n‘ c~nd… blest‘m momentul!… p~n- ce-a fost s‘ te-nt~lnesc.Oare sunt eu tot acela[i? Singur nu mai m‘-n]eleg:De clipirea genei tale putui via]a s‘ mi-o leg.Eram m~ndru — \njosirea, ba sclavia m‘ \nve]i:M‘ dispre]uiesc pe mine… ce mai are ast‘zi pre]?mi p‘rea c‘ \mp‘ra]ii sunt pe lume un nimic449 Versuri lirice

C‘ci ei nu ]ineau \n m~n‘ degetul t‘u dulce, mic,
ncepusem s-am \n lume ceva ce pl‘tea mai multDec~t lumea, dec~t totul ce putusem s‘ ascult;M‘ miram, cum de pierdusem ochii pentru tot ce fu?Toate existau sub soare, pentru c‘ exi[ti [i tu.
O, CHILIA MEA SŒRMANŒÉ
O, chilia mea s‘rman‘,
Cu negritul, tristul zid, Dac‘ n-a]i fi voi \n lume, A[ fi stat s‘ m‘ ucid.
Dar voi, cei ce-a]i fost de fa]‘
C~nd v‘rsam lacrimi fierbin]i, Tri[ti pere]i, negri]i de vreme, Voi acuma sunte]i sfin]i.
Sfin]i, c‘ci ce-i mai sf~nt \n lume
Dec~t c~nd o dulce gur‘ ]i [opte[te vorba trist‘ C‘-n sf~r[it [i ea se-ndur‘.
CATRENE
C~nd te pierzi \n valul vie]ii
Trist la ]‘rm doar eu r‘m~n: Bra]e f‘r‘ de n‘dejde,Nav‘ f‘r‘ de st‘p~n.
*
Cum se turbur‘ izvorul
C~nd din el drume]ul bea, Astfel m‘-nfioar‘ dorul C~nd r‘sari \n calea mea.450 M. Eminescu

*
Tu e[ti aerul, eu harpa
Care tremur‘ \n v~nt, Tu te mi[ti, eu m‘ cutremur Cu tot sufletul \n c~nt.
*
Eu sunt trubadurul. Lira
Este sufletul din tine, Am s‘ c~nt din al t‘u suflet S‘ fac lumea s‘ suspine.451 Versuri lirice

1877

LECTURŒ
Stam sara la fereast‘,
Iar stelele prin cea]‘Cu tainic‘ dulcea]‘Pe ceruri izvorea.
Citeam pe-o carte veche,
Cu mii de negre g~nduri§i literile-n r~nduriPrinsese a juca.
Jos lacul se-ncre]ise
Sub purpur‘ t~rzie§i valuri verzi de gr~ieSe leg‘na pe lan.
O stea din cer albastru
Trecu a ei icoan‘Din fa]a apei plan‘n fundul diafanÉ
§i cred pe \n]eleptul
Ce-l v‘d c‘-n carte ziceC‘-n lume nu-i ferice,C‘ toate-s n‘luciriÉ
Deodat‘ la ureche-mi
Aud [optind copilaÉIar v~ntu-ntoarce filaCu negrele g~ndiri.
CODRU §I SALON
I
Zadarnic fete m~ndre z~mbind cutreier sala
§i muzic‘-i [i visuri [i farmec \ndelung.453 Versuri lirice

n ochii unui t~n‘r s‘dit‘ e r‘ceala
§i note c~t de bl~nde \n inim‘-i n-ajung.
Amicul cel de-o vr~st‘ p‘harul lui \l \mple
§i-l cheam‘ [i pe d~nsul la masa unde beu;Pe m~nile-am~ndou‘ el ]ine a lui t~mple,Se uit‘ pe fereast‘ cum ninge-ncetÉ mereu.
Se uit‘ cum om‘tul copaci [i case-ncarc‘,
Cum v~ntul farm‘ ramuri zv~rlindu-le-n fere[ti,Atunci i se n‘zare un vis frumosÉ [i parc‘Revede tinere]ea-i cu ochii suflete[ti.
Colo \n dep‘rtare e valea lui natal‘,
Cu codri plini de umbr‘, cu r~pe f‘r‘ fund,Unde izvoar‘ albe murmur‘ cu sfial‘§i scap‘r-argintie lovindu-se de prund.
Ar vrea ca s‘ mai vad‘ colibele de paie
Prin st~nce \ncuibate, ce mai c‘ se pr‘val,C~nd luna dintre nouri, cr‘iasa cea b‘laie,Se ridica prin codri din fruntea unui deal.
S‘ aib-ar vrea colib‘ de trestii, mititic‘,
n ea un pat de sc~nduri, mu[chi verde de covor,Din pragu-i s‘ se uite la munte cum s-ardic‘Cu fruntea lui cea stearp‘ pierz~ndu-se \n nor.
Ar vrea s‘ r‘t‘ceasc‘ c~mpia \nflorit‘,
Unde ale lui zile din visuri le-au ]esut;Unde-nv‘]a din r~uri o via]‘ lini[tit‘,P‘r~nd s‘ n-aib‘ cap‘t, cum n-are \nceput.
Mama-i [tia at~tea pove[ti, pe c~te fuse
Torsese \n via]‘É deci ea l-au \nv‘]atS‘ t~lcuiasc‘ semne [i-a p‘s‘rilor spuse§i mrmura cuminte a r~ului curat.
n curgerea de ape, pe-a frunzelor sunare,
n dulcele-nmiitul al paserilor grai,454 M. Eminescu

n murmurul de viespii, ce-n mii de chilioare
Zidesc o m‘n‘stire de cear‘ pentru trai,
De sp~nzur‘ prin ramuri de s‘lcii argintoase
O-ntreag‘-mp‘r‘]ie \n cuib leg‘n‘tor,A firii dulce limb‘ de el era-n]eleas‘§i \l \mplea de c~ntec, cum \l \mplea de dor.
Visa copilulÉ Fruntea-i de-o st~nc‘ r‘zimat‘,
Privea uimit \n r~ul ce spumega amar,§i arunca vo piatr‘ \n apa-nvolburat‘.R~dea, c~nta degeabaÉ pl~ngea chiar \n z‘dar.
El vede ierburi nalte \n m~ndr‘ zi cu soare.
Crescute-ajung la br~ul unei copile. LinPrin iarba mare trece [-aminte lu‘toarePlive[te flori albastre [i fire de pelin.
Cunun‘ \mplete[te, o-ncaier‘ s‘lbatec
n pletele \mflate, \n p‘rul \nc~lcit§i ochii r~d \n capu-i [i fa]a-i e jeratec —A lanurilor z~n‘, cu chip sume], r‘stit.
Apoi \n codru trece [i c~nt‘ doina drag‘.
S‘lbatec este glasu-i, vioi, copil‘ros,El sun‘-n codru verde, treze[te lumea-ntreag‘,Picioarele-i descul]e \ndoaie flori pe jos.
ăAh! cum nu sunt — ea strig‘ — o pas‘re m‘iastr‘
Cu penele de aur ca pas‘rile-n rai;La Sf~nta Joi m-a[ duce, a[ bate \n fereastr‘Cu ciocul [i i-a[ zice cu rug‘toriul grai:
S‘-mi deie-un m‘r, \n care \nchis‘ e o lume,
Palat frumos la munte, \n codri \nfundat,§-un f‘t-frumos de mire, \nalt, cu dulce nume,Din s~nge [i din lapte — fecior de \mp‘rat!Ò455 Versuri lirice

Ea c~nt‘ [i pocne[te \n crengi c-o varg‘ lung‘.
O ploaie de flori albe se scutur‘ pe ea,Un flutur se \nal]‘, cu sete ea-l alung‘,Cu m~na crengi \ndoaie [i glasu-i r‘suna.
Apoi [i-aduce-aminteÉ era o zi frumoas‘É
El s-a trezit pe-o punte sub ochii ei de focÉEa p‘ru-[i d‘-ntr-o parte din fa]a ru[inoas‘,[i pleac‘ ochii timizi [i el a stat pe locÉ
Ce s-a-nt~mplat de-atuncea nu vrea s‘ ]ie minte.
Destul c‘ nu mai esteÉ [i chipul ei cel bl~nd,Z~mbirea-i sfiicioas‘ [i ochiul ei cuminteSunt duse f‘r‘ urm‘ de pe acest p‘m~nt.
S-a stins. De-aceea \ns‘ ar vrea \nc‘ o dat‘
S‘ vad‘ lunca verde, departe valea-n flori,Unde ades pe bra]u-i, \n noaptea \nstelat‘,§edea pe st~nca neagr‘ spuindu-i ghicitori.
Da, ghicitori, enigme. Ce [tia el pe-atunce
De-a vie]ii grea enigm‘, de anii furtuno[i?n lacu-ad~nc [i neted, \n mijlocul de lunce,P‘rea c‘ vede z~ne cu p‘r de aur ro[.
§i trestia cea nalt‘ vuind de v~nt mai tareÉ
La glasu-i asculta el ca basme triste, dulci,C~nd re]ele din codru pe cre]ii apei clare,Sc‘ld~ndu-se prin papuri l‘sau pe valuri fulgi.
II
Trecur‘ ani. E noapte. n camera bogat‘,
Pe-un pat alb ca z‘pada, copila sta m‘re].O candel‘ de aur c-un punct de foc arat‘Prin umbra str‘vezie icoane pe p‘re]i.
Culcat‘ jum‘tate, copila cu-ntristare
Z~mbe[te. Plete blonde pe umere cobor456 M. Eminescu

§i cad pe albe perini, iar ochiul ei cel mare
Arat‘ nu amorul — ci setea de amor.
Iar fa]a ei frumoas‘-i de-acea albea]‘ sur‘,
Brumat‘ ca-n lucirea unui m‘rg‘ritar;Pe bra]e de z‘pad‘, pe s~nii ei se fur‘A candelei lumin‘ mai rar [i tot mai rar.
Iar micile-i picioare ating covorul moale
§i chinuie papucii de-atlaz, care stau jos.L-a patului ei margini cu fruntea-n a ei poaleSta \n genunche d~nsul, privind \ntunecosÉ
Sub umeri-unei fe]e ca marmura de rece
Sunt umbrele-ntrist‘rii, ce-ad~nci l-arat‘ slab;Prin ochii mari [i negri o \ndoial‘ trece,Ce fulger‘ \n tain‘, apoi dispare-n grab.
— Din vorba mea nu poate amor s‘ se aleag‘?
Nu te iubesc at~ta c~t [tiu s‘ te iubesc? Ai vrea s‘ storc din mare am‘r‘ciunea-ntreag‘§i \ntr-o pic‘tur‘ s-o beau, s‘-nnebunesc?
Spre-a \mplini vounul din dorurile tale,
Au pot s‘ fiu, copil‘, de trei ori Dumnezeu,§i ce-au f‘cut puternic \n veacurile sale,Aceea \ntr-o clip‘ s‘ pot a face eu?
O, de-a[ putea s-amestec a lumii lucruri toate,
Dup‘ a mea voin]‘ un ceas s‘ te \nc~nt,Cu susu-n jos ar merge a firii legi bogate,Pustiu ar fi \n ceriuri [i ceriul pe p‘m~nt.
§i la a ta ivire p‘rere-ar ziua noapte,
Astfel de str‘lucit‘ ai trece-n lanuri verzi,nc~t numai p~raie ]i-ar povesti cu [oapte,C‘ \n a ta privire eu min]ile \mi pierz.457 Versuri lirice

C~nd ai muri, iubito, c‘ci contra mor]ii n-are
Nici Dumnezeu putere, atuncea cu amarA[ stinge \n gr‘mad‘ sistemele solare§i-n ‘st morm~nt te-a[ pune ca pe-un m‘r‘g‘ritar.
Iar eu, eu, singuratec \n lumea cea pustie,
n caos f‘r‘ stele [i f‘r‘ de nimic,M-a[ arunca — un demon — s‘ cad o vecinicie,De-a pururea [i singur de[ertul s‘-l despic.
Iar dac‘ liberate planetele cu-ncetul
Ar reintra \n via]‘ \n vechile lor legi,Fiin]ele lor nou‘ priveasc‘-atunci cometul,Nelini[tind cu zboru-i veciile \ntregi.
Fantasm‘ nesf~r[it‘ [i totu[i diafan‘,
Din lume exilat‘ neafl~nd limanul s‘u,Demon, gonit de-a pururi de ordinea tiran‘ —
Acela s‘ fiu eu.
— S‘ faci minuni? Nu-i asta. Nu m‘-n]elegi, iubite —
Pe cre[tetul lui m~ndru ea m~nile [i-a pus.Sunt taine-n ast‘ lume at~t de neghicite,De-ai spune via]a toat‘, tot n-a sf~r[i de spus.
Vezi tu, eu te-a[ vrea t“mid, un bl~nd b‘iet, s‘-mi spun‘
Cu ochii plini de visuri zadarnice pove[ti,S-adorm plec~ndu-mi t~mpla la t~mpla ta — nebun‘!A[a cum te visasem ai fost, dar nu mai e[ti.
P‘tate de-ndoiele a vie]ii tale vise —
B‘iet de-ai fi tu \nc‘, la mine s‘ te-ardic,S‘ te privesc cu gene pe jum‘tate-nchise,Dar nu mai crezi \n visuri, c‘ci nu mai crezi nimic.
S‘ fii un pagi din basme [i eu s‘ fiu regin‘!
O, cum a[ fi de bun‘ [i tu ai fi gentil,Plutire-am lin pe lacul ce doarme \n gr‘din‘,C‘ci eu m‘ simt copil‘, de-ai fi [i tu copil!458 M. Eminescu

Nu mintea ta, nu ochii, ce fulger‘-n t‘cere,
Nu astea m‘ \nghea]‘ de-mi vine ca s‘ mor.M‘ doare — nu [tiuÉ glasul amestecat cu fiere,C‘ci sufletu-]i e-o ran‘, sufl‘rile-]i m‘ dor.
Ce vrei? mi pare-n ochi-]i c‘ v‘d o veche vin‘.
n vorb‘ amintirea a unei crude munci,n inim‘ e-o parte cu totului str‘in‘ —De-ai fost vrodat‘ t~n‘r, e foarte mult de-atunci!
DIAMANTUL NORDULUI
(Capriccio)
n lac se oglind‘ castelul. A ierbii
Molatece valuri le treier‘ cerbii.n vechea zidire t‘cerea-i [i numaPerdelele-n geamuri sc~nteie ca bruma.
Str‘fulger‘-n umbr‘-i de valuri b‘taie
Ajunse \n fug‘ de-a lunei v‘paie,Ce-n v~rfuri de dealuri acum se ive[te§-a st~ncilor muche pe cer zugr‘ve[te.
P‘reau urie[i ce \n cuib de balaur
P‘zea o m‘rea]‘ comoar‘ de aur,C‘ci luna, ce ro[‘ prin ele r‘sare,Comoar‘ aprins‘ prin noapte se pare.
Iar lebede albe din negrele trestii
Apar domnitorii ai apei acestei,Cu aripi \ntinse o scutur [i-o taien cercuri murinde [i brazde b‘laie.
Uimit, Cavalerul cu pasuri pripite
mbla prin umbroase c‘r‘ri nisipite;Dumbrava [opte[te, izvoar‘le sun‘A[teapt‘-n amestec vibrare de strun‘.459 Versuri lirice

V‘ratecul aer te-adoarme cu zvonulÉ
Cu dor Cavaleriul prive[te balconul.Cu frunze-nc‘rcatu-i [i trec prin ostre]eLiane-nflorite \n feluri de fe]e.
Iar papura mi[c‘ de-al apei cutreier.
n iarba \nalt‘ suspin‘ un greier —Prin v~n‘ta umbr‘, prin rum‘na sar‘,n farmecul firei r‘sun‘ ghitar‘:
— Arat‘-te-n haina de alb‘ m‘tas‘,
Ce pare-nc‘rcat‘ c-o brum-argintoas‘,S‘ v‘d a ta umbr‘-n lumin‘-nmuiet‘,n p‘rul cel galb‘n \nalt-ml‘diet‘.
ndur‘-te, scumpo! \n mine arunc‘
Viole albastre [i roze de lunc‘,Pe coardele-ntinse-a ghitarei s‘ cad‘n noaptea cea nins‘ de-a lunei z‘pad‘.
Iar ochii alba[tri, mari lacrimi a m‘rii,
S‘-ng‘duie-n tain‘ suspinul c~nt‘rii;Cobori, adorato! pe inim‘ cazi-mi,B‘laia ta frunte de um‘r s‘-mi razimi.
E demna ta frunte s‘ poarte corona,
Robit universul s‘-i fie — Madonna!ng‘duie celui din urm-al t‘u sclavPl~ng~nd s‘-]i s‘rute al urmelor prav.
§i las‘-m‘-n umbra c‘m‘ri-]i s‘ vin,
Frumos \mbr‘cate cu alb muselin,Iar Cupido pagiul cu palma s-ascund‘A lampei de noapte lucire de nunt‘.
Deasupr‘-[i aude uscata fo[nire
A poalelor lungi de m‘tas‘ sub]ire;Prin flori \i apare, se-nclin‘ pe gratiiDuioas-ar‘tare a mult-adoratei.460 M. Eminescu

Ghitara lui tace; cu [opot ea spune:
— Zadarnic‘ este iubirea ta, june!De-un farmec legat‘-i \ntreaga-mi sim]ire,Iubirea-mi asemeni de-a lui \mplinire.
Oric~t mi-ai fi drag, [i-o jur c‘-mi e[ti drag,
Un farmec te-opre[te, te leag‘ de pragÉDe-aceea de mine s‘ fugi, Cavalere,§i uit‘ c‘ g~nduri [i doru-mi te cere.
A Nordului mare o piatr‘ ascunde,
Luce[te ca ziua prin negrele-i unde§i cui o va scoate via]a mi-o d‘rui;Dar vai! nici s-o vad‘ nu-i soarta oric‘rui.
— O, \nger! el zice [i glasu-i se-neac‘
§i dreapta \i scap‘ pe-a s‘biei teac‘:Sigur de iubire-]i — m-a[tepte pierzare —Tot scoate-voi piatra luminei din mare!
ÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉ
Din Spania pleac‘, cu pa[ii pribegi,
Prin ]‘ri [i ora[e, castele de regi;Abia vede-o ]ar‘ [i iar‘[i o las‘,C‘ci piatra luminei g~ndirea i-apas‘.
De ani e pe caleÉ Se vede \n fine
Cuprins de pustiuri, de negur‘ pline,ncet poticne[te al calului pas,§i-n noapte departe se pierde-al s‘u glas.
El vede mun]i m~ndri, asupra c‘rora
P‘durile negre nu [tiu aurora§i toate formeaz‘ cl‘dire \nalt‘De st~nci ce gr‘mad‘ stau una pe alt‘.
Un munte e poart‘ [i stre[ini p‘duri
§i sc‘rile-s dealuriÉ n falnicii muri,Prin aspru arcate boltiri de fereastr‘,Priveai o lumin‘ ca cerul albastr‘.461 Versuri lirice

Cum marea de valuri nu [tie repaos,
Astfel se fr‘m~nt‘ al norilor caos,O stea nu luce[te pe bolta cea larg‘ —Pornit ca de v~nturi sirepul alearg‘.
Un tunet cutremur‘ lumea-n temei.
Venea parc-o oaste c‘lare de zeiÉCu-a lui erghelie-nspumat‘ de cai,Vuind vine m~ndrul al m‘rilor crai.
Cu g~turi \ntinse sirepi de om‘t
Prin norii cei negri zburau sp‘riet,M~na]i de gigantul cu barb-argintoas‘,Ce v~ntul \n dou‘ despic‘ frumoas‘.
V‘z~ndu-l pe t~n‘r \nal]‘ toiagul
O aspr‘ privire i-arunc‘ mo[neagul,
Cumplit amenin]‘, \n arc se coboar‘§i piere \n doma-i \nalt solitar‘.
Se-ntunec‘ iar‘[i, \n fulger n‘zare
Vedenii uimite palatul cel mare;N‘zare b‘tr~nul \n bolta ferestii,n pletele-i albe cunun‘ de trestii.
Fugea Cavaleriul. Dar codri-n urdie
n urm‘-i s-adun‘ [i iar se-mpr‘[tie;C~mpiile [ese alunec‘ iute,Deasupr‘-i s-alung‘ de fulgere sute,
§i luna s-azv~rle pe-a norilor vatr‘,
P~raiele scap‘r, bulboanele latr‘,Deasupra lui cerul i-alearg‘ \n urm‘§i stelele-n r~uri gonite, o turm‘.
§i mun]ii b‘tr~ni \l urmau \n galop
Cu st~ncele negre, gigantici ciclopi,Greoaie hurduc‘ p‘m~ntu-n picior,Pr‘val de pe umeri p‘durile lor.462 M. Eminescu

Se-ntreab‘: Fug eu? sau c‘ lumea \ntreag‘
A rupt-o de fug‘ nebun‘, pribeag‘?Sau m‘ri subterane duc mun]ii cu sine,Purt~ndu-m-o frunz‘ pierdut‘ pe mine?
O dat‘-nc‘ pintenu-nfige — alearg‘!É
Deodat‘É se schimb‘ \n noaptea cea larg‘PrivireaÉ Nainte-i o lume-i deschis‘Cu aer v‘ratec pe lunce de vis‘É
Pe maluri de r~uri ce scap‘r‘ line,
El vede castele cu arcuri senineDe marmur‘ alb‘ ascunse-n dumbrave.n cer mi[c‘ norii auritele naveÉ
O muzic‘ trist‘, ad~nc-voluptoas‘,
P‘trunde-acea lume de flori [i miroas‘;§i verzile lanuri se leag‘n‘-n lun‘§i lacuri caden]a c~nt‘rilor sun‘.
Sub]irile neguri p‘reau p~nz‘rie
De brum-argintoas‘, lucind viorie;§i florile toate sub ea-ncremeniteRespir‘ bogate miroase-adormite.
Pe-al codrilor verde, prin bol]ile dese,
Prin mreje de frunze seninul se ]ese;§i apele mi[c‘ \n p‘ture plane —n funduri viseaz‘ a lumei icoane.
§i unde-n dumbrav‘-i s‘pat‘ c‘rare,
O m~ndr‘ femeie s-arat‘ c‘lare,Pe calul ei graur se-nv~rte[te-n laturi,De dulcea-i privire nu po]i s‘ te saturi.
n p‘rul ei negru lucesc amor]ite
Flori ro[i de jeratic frumos \nc~lcite,Rubine, smaranduri, astfel pres‘rate,S‘lbatec-o face la fa]‘ s-arateÉ463 Versuri lirice

§i ochi de-un albastru, bogat \ntuneric,
Ca basme p‘g~ne, de-iubire himeric,Lucesc sub o frunte curat‘ ca ceara —Z~mbirea-i \mbat‘ ca nop]ile, vara.
Pe codri-nfioar‘ a ei frumuse]e
§i apele fulger cu undele cre]e;Se pare c‘-nvie a basmelor vremuri,C‘ci lumea-i cuprins‘ de-un dulce cutremur.
Din nori curge-o bur‘, un colb de diamante,
Pe v‘i se a[eaz‘, pe dealuri \nante;n fa]‘ li-i luna, prin [uiet de [oapteS-ardic‘ pe cer curcubeie de noapteÉ
Ea calu-[i al‘tur‘. m~na \ntinde,
Iar p‘rul ei negru \ncet se desprinde
§i-n valuri de moale m‘tas‘ el cadePe umere albeÉ Frumos i se [ade!
§i pl~ns este glasu-i: — ăIubit cavalere,
Nu merge la mare, c‘ mor de durere;mparte cu mine p‘m~ntul [i raiul.ÒDe dor [i de grij‘ \i tremur‘ graiul.
— ăIubite dorite, \n bra]ele-mi vino
§i cruda durere din pieptu-mi alin-o!S‘ fii al meu mire menitu-i de zodii§i ]ie p‘strat-am a s~nului rodii.
— n van, e cr‘iaso! z~mbirea-]i din treac‘t,
C‘ci mintea mea pus-au sim]irilor lac‘t§i chipu-]i nu poate p‘trunde-n visare-mi.Cu ochii alba[tri amoru-mi nu-l sfaremi.
P‘streaz‘, cr‘iaso, viclenele sfaturi.
n laturi, frumoas‘ ispit‘, \n laturi!ÒEa piereÉ cu d~nsa castele, dumbrav‘ɧi marea-nghe]at‘ vuie[te grozav‘.464 M. Eminescu

Mi[cate de mare-n strigare m‘rea]‘
A Nordului vin caravane de ghea]‘ÉPe ceruri \n neguri o stea nu s-arat‘,Departe doar luna — o galben‘ pat‘.
Cet‘]i hrentuite pe ]‘ri plutitoare,
Cu [iruri de dome, steclind de ninsoare,Schelete-uria[e purt~nd cremeniteCoroane \n col]uri pe capuri h~ite.
Vin regii de Nord cu o[tiri s‘ se plimbe,
Cu chipuri ciuntite [i umere str~mbe§i toat‘ strigarea, vuirea, sunareaE surd‘ ca ceriul, e moart‘ ca marea.
n domele largi, prin palate de[arte
R‘sun‘ doar v~ntulÉ ca glasuri — departe.§i spiritul mor]ii eterne-n ruine[i mi[c‘ imperiul f‘r‘ de fine.
Ora[ul pe ape-i al zeilor nordici,
Cu strade de temple, cu dome [i portici;Dar ast‘zi sunt fr~nte boltitele por]i,Pustiu e \n dome — [i zeii sunt mor]i.
El suie un turn ce se nal]‘ sub lun‘,
Cu ziduri cr‘pate de ger [i furtun‘,Se uit‘ la ceruri, se uit‘ \n mareÉCu capul \n jos se arunc‘É Dispare.
§i cum amor]e[te [i-nghea]‘É suspin‘:
— O, piatr-a luminei, revars‘-mi lumin‘!Prin genele-nchise s-arat‘, o vede§i strig‘É [i m~na pe d~nsa repedeÉ
O prindeÉ prin farmec \n jur se-nsenin‘,
El vede lungi r~uri, c~mpii \n lumin‘,Gr‘dina din ]ara-i, cu lacu-i, castelu-iCa-n vis, ca aievea i se ar‘ta lui.465 Versuri lirice

Ce stai cu sfial‘, ce nu te apropii,
N-auzi cum pe frunze alunec‘ stropii,§-aleele scutur de rou‘ o ploaieIar soarele nal]‘ \n disc de v‘paie?
El sc‘rile urc‘ cu piatra \n m~n‘.
n prag \l a[teapt‘ frumoasa st‘p~n‘.De g~tu-i s-at~rn‘, z~mbind ea \i spune:ăAd~nca-]i durere pieri prin minune.
Dar piatr‘ mai scump‘ [i cea-adev‘rat‘
Iubirea mea este nestins‘, curat‘;P‘streaz‘-mi-o bineÉ aceasta ]i-o d‘ruiÉÒEl ochii [i-i freac‘, s‘ vad‘,-adev‘ru-i?
ÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉ
§i drept c‘-n mi[carea molaticei ierbi
P‘[tea \nainte-i o turm‘ de cerbi.Dar tot nu-i \n ceru-iÉ Din genele-i brumaCu visul deodat‘ [-o scutur-acuma.
[i scutur‘ haina cea umed‘, plin‘.
Balconu-l prive[te [i tare suspin‘.Z‘darnic f‘cut-au ghitara parad‘:I–ez nici visase s‘ vie s‘-l vad‘.
§i ce-i mai r‘m~ne s‘ fac‘ s‘racul?
n lac s‘ priveasc‘ cum joac‘ malacul?Mai bine prin tufe se fur‘ cu paz‘ÉCa nimeni s-auz‘ [i nimeni s‘ vaz‘.
n urm‘-i o u[‘-n balcon se deschideÉ
Prin flori se arat‘ o gur‘ ce r~deÉCu fa]a ascuns‘ \n p‘ru-i, [irat‘,De-amoru-i prostatec a[a se disfat‘.466 M. Eminescu

467 Versuri lirice
SŒTUL DE LUCRUÉ
(dup‘ Shakespeare, Sonete, XXVII)
S‘tul de lucru caut noaptea patul,
Dar al meu suflet un drume] se face§i pe c~nd trupul doarme-ntins \n pace,Pe-a tale urme l-au \mpins p‘catul.
E noapte neagr‘-n ochi-mi, totul tace,
Dar mintea-mi vede — genele holbate;Ca [i un orb m‘ simt \n \ntuneric§i totu[i \nainte-mi zi se face.
E chipul t‘u, lumin‘ necrezut‘
De frumuse]i, de tain‘, cur‘]ie,Ce nop]ii reci lucire-i \mprumut‘.
Din cauza ta, b‘laia mea so]ie,
C~t ziulica trupu-odihn‘ n-are,Iar noaptea sufletul \n cale pleac‘.
ALBUMUL
Albumul? Bal mascat cu lume mult‘,
n care to]i pe sus \[i poart‘ nasul,Disimul~ndu-[i mutra, g~ndul, glasulÉCu to]i vorbesc [i nimeni nu ascult‘.
§i eu intrai. M‘ vezi r‘rindu-mi pasul.
Un vers \ncerc cu pana mea incult‘.Pe masa ta a[ez o foaie smult‘,Ce de c~nd e nici n-a visat Parnasul.
Spre-a-]i aminti trecutele petreceri,
Condeiu-n m~n‘ tu mi-l pui cu sil‘.De la oricine-un snop de paie seceri,

Apoi te ui]i r~z~nd la c~te-o fil‘:
Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri,Privind \n vrav prostia imobil‘.
SAUVE QUI PEUT
(variant‘)
Albumul t‘u e un salon \n care
S-adun‘ fel de fel de lume mult‘§i fiecine a[az-o foaie smult‘Din via]a sa, \n versuri r‘bd‘toare.
Acum dore[ti cu pana mea incult‘
§i eu s‘ trec prin m~ndra adunare?Dar ea de-amicii t‘i sfial‘ are§i de-oi vorbi, au cine m‘ ascult‘?
Spre-a-]i aminti trecutele petreceri
Condeiu-n m~n‘ tu mi-l pui cu sila.De la oricare-un snop de fraze seceri,
Apoi le r‘sfoie[ti fil‘ cu fil‘.
Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri,Privind \n vrav prostia imobil‘.
O, RŒMI, RŒMI CU BINE
O, r‘m~i, r‘m~i cu bine
De[i-n sufletu-mi te port,N-avu[i s~nge tu \n vine§i n‘scut ai fost tu mort.
Da, amor f‘r‘ de nume
Ce \n veci am t‘inuit,Umbr‘-ai fost \n ast‘ lume§i o umbr‘ ai pierit.468 M. Eminescu

Ce m-apuci de g~t, iubit‘,
De ce pl~ngi [i de ce tremuri?n cenu[a p‘r‘sit‘Nu aprinzi tu alte vremuri.
n z‘dar m‘ ]ii \n bra]e,
n z‘dar \mi pl~ngi pe piept,Pentru-a-]i spune neadev‘rulAl meu suflet e prea drept.
Am iubit \n tine visul
Tinere]ei mele scump,Dar se duse tinere]ea-mi§i din suflet eu te rump.
Ast‘zi trece tinere]ea-mi,
Ea \n ochii mei se stinge,Eu te v‘d o umbr‘ alb‘Un cap alb f‘r‘ de s~nge.
Cu a vie]ii mele flac‘ri
Au trecut [-a ta via]‘§i asupra ta se las‘Nendura]ii-mi ochi de ghea]‘.
E CEASUL CEL DE TAINŒ
E ceasul cel de tain‘, \n care-inelul sor]ii
Une[te-al vie]ii cap‘t cu \nceputul mor]ii: Sub piedica aceasta b‘tr~nii mor \n pace §i se concep copiii acei ce se vor face; Cei \nsura]i desigur aceia c‘ vor na[te; Pe cel f‘r- de so]ie iubirea \l va pa[te.
DIN ILIADA
C~nt‘-ne, z~n‘, a lui Ahil Peleidul m~nie,
Care cumplit‘ f‘cu aheilor jale nespus‘,469 Versuri lirice

Suflete mii viteze de fii de eroi \n Aii
Au trimis, pe ei \n[ii de prad‘ la c~ni l‘s~ndu-i§i la paseri. Astfel se-mplini a lui Zeus voin]‘Din acea zi c~nd cearta f‘cu dezbinare amar‘ntre mult divinul Achil [i fiul lui Atreu,Agamemnon, al neamului tot [i al regilor rege.Care din zei a]~]‘ al dezbinului foc \ntre d~n[ii?Fiul Latonei [i al lui Zeus, m~nios pe rege,El a trimis pierz‘toare boli [i moarte prin gloate,Pentru c‘ atreidul mustrase pe preotul ChriseC~nd acesta veni la Achaici m~ndre cor‘biiCa s‘-[i r‘scumpere fiic-aduc~nd pre]ioasele daruri§i cu laurul nemuritorului Phoibos Apolonncunjur‘ toiagul de aur. Tare rug‘ el§i pre ahei, dar mai cu seam‘ pe cei doiFra]i atrizi, ce erau c‘petenii ai limbilor toate.
DIN ODISSEIA
Spune-ne, muz‘ divin‘, de mult iscusitul b‘rbat, ce
Lung r‘t‘ci dup‘ ce-au d‘r~mat Troada cea sf~nt‘.Multe cet‘]i de oameni v‘zu [i datini deprinse,Multe-n inima lui sup‘r‘ri pe mare avut-au,Chibzuind pentru sufletul lui, alor s‘i \nturnare.Dar pe tovar‘[i el nu m~ntui cu toat-a lui grij‘.Singuri ei g‘tir‘ pieirea prin f‘r‘delege,C‘ci, nebuni, ei boii-au t‘iet luminosului fiu alLui Hyperion, \nc~t le lu‘ a-ntoarcerii ziu‘ —De-aste vorbe[te-ne asemeni pu]in a Cronidului fiic‘.To]i ceilal]i prec~t de pieire-au sc‘pat, pre acas‘Ei erau, m~ntui]i de r‘zboaie [i de apele m‘rii.Numai pre el, doritul de patrie [i de so]ieNimfa m‘rea]‘-l oprea, minunata z~n‘ Calipso-nPe[tera cea boltit‘, r~vnind de b‘rbat ca s‘-l aib‘.n rotitoarea plinire de vremuri trecut-au un an azi,De c~nd zeii-ntoarcerea-n ]ar‘ \i r~nduisen Itaca [i tot de nevoie el m~ntuit nu-i470 M. Eminescu

La iubi]ii lui. To]i zeii-l pl~ng. Poseidaon
Singur ]ine m~nie \ntr-una el lui Odisseus,Celui de-o sam‘ cu zeii, nainte de-a ajunge \n ]ar‘-i.
MI-AM ZIDIT MONUMENTÉ
(Hora]iu)
Mi-am zidit monument dec~t acel de fier
Mult mai trainic [i nalt ca piramizi cere[ti;Ploaia nu-l va m~nca, nici acvilonul slab,Nici al anilor [ir, vremile cari fug.
Nu de tot voi muri, partea mai bun‘ a mea
Va sc‘pa de morm~nt…471 Versuri lirice

1878

POVESTEA CODRULUI
mp‘rat sl‘vit e codrul,
Neamuri mii \i cresc sub poale, Toate \nflorind din mila Codrului, M‘riei-Sale.
Lun‘, Soare [i Luceferi
El le poart‘-n a lui herb, mprejuru-i are dame §i curteni din neamul Cerb.
Crainici, iepurii cei repezi
Purt‘tori \i sunt de ve[ti, Filomele-i ]in orchestrul §i izvoare spun pove[ti.
Peste flori, ce cresc \n umbr‘,
L~ng‘ ape pe potici, Vezi bej‘nii de albine, Armii grele de furnici…
Hai [i noi la craiul, drag‘,
§i s‘ fim din nou copii,Ca norocul [i iubirea S‘ ne par‘ juc‘rii.
Mi-a p‘rea cum c‘ natura
Toat‘ mintea ei [i-a pus, Dec~t ori[ice p‘pu[‘ S‘ te fac‘ mai presus;
Am~ndoi vom merge-n lume
R‘t‘ci]i [i singurei, Ne-om culca l~ng‘ izvorul Ce r‘sare sub un tei;
Adormi-vom, troieni-va
Teiul floarea-i peste noi, 473 Versuri lirice

§i prin somn auzi-vom bucium
De la st~nele de oi.
Mai aproape, mai aproape
Noi ne-om str~nge piept la piept… O, auzi cum cheam-acuma Craiul sfatu-i \n]elept!
Peste albele izvoare
Luna bate printre ramuri, mprejuru-ne s-adun‘ Ale Cur]ii m~ndre neamuri:
Caii m‘rii, albi ca spuma,
Bouri nal]i cu steme-n frunte, Cerbi cu coarne r‘muroase, Ciute sprintene de munte —
§i pe teiul nostru-ntreab‘:
Cine suntem, stau la sfaturi, Iar‘ gazda noastr‘ zice, D~ndu-[i ramurile-n laturi:
— O, privi]i-i cum viseaz‘
Visul codrului de fagi! Am~ndoi ca-ntr-o poveste Ei \[i sunt a[a de dragi!
(Convorbiri Literare, XI, 12, 1 martie 1878)
POVESTEA TEIULUI
— Blanca, [tii c‘ din iubire
F‘r- de lege te-ai n‘scut; Am jurat de la-nceput Pe Hristos s‘-l iei de mire!474 M. Eminescu

mbr‘c~ndu-te-n ve[m~ntu-i,
Lep‘d~nd via]a lumii, Vei sp‘[i gre[ala mumii §i de-o crim‘ tu m‘ m‘ntui.
— Traiul lumii, drag‘ tat‘,
Cine vor, aceia lese-l, Dar‘ sufletul mi-e vesel, Tinere]ea luminat‘;
Dan]ul, muzica, p‘durea,
Pe acestea le-ndr‘gii, Nu chiliile pustii Unde pl~ngi, g~ndind aiurea!
— §tiu mai bine ce-]i prie[te,
Cum am spus, a[a r‘m~ne; Pentru drumul cel de m~ne De cu azi te preg‘te[te!
M~na Ea la ochi [i-o ]ine,
Toate min]ile-[i adun‘, S‘ ia lumea-n cap, nebun‘, Parc-at~ta-i mai r‘m~ne.
Calu-i alb, un bun tovar‘[,
n[euat a[teapt-afar‘, Ea picioru-l pune-n scar‘ §i la codru pleac‘ iar‘[i.
Sara vine din arini[ti,
Cu miroase o \mbat‘, Cerul stelele-[i arat‘, Solii dulci ai lungii lini[ti.
Dar prin codri ea p‘trunde
L~ng‘ teiul vechi [i sf~nt, Ce cu flori p~n-\n p‘m~nt Un izvor vr‘jit ascunde.475 Versuri lirice

ng~nat de glas de ape
C~nt-un corn cu-nduio[are Tot mai tare [i mai tare, Mai aproape, mai aproape;
Iar izvorul, prins de vraj‘,
R‘s‘rea, sun~nd din valuri — Sus \n codri de pe dealuri Luna bl~nd‘ ]ine straj‘. —
Ca din farmec Eatresare,
§i privind uimit‘-n l‘turi, Vede-un t~n‘r chiar al‘turi, Pe-un cal negru e c‘lare…
Oare ochii ei o mint,
Sau aievea-i, adev‘ru-i? Flori de tei el are-n p‘ru-i §i la [old un corn de-argint.
Ea privi atunci \n jos,
Trece m~na pe la t~mple, Iar‘ inima-i se \mple De un farmec dureros.
El se da tot mai aproape
§i cer[ea copil‘re[te; Al ei suflet se r‘pe[te De \nchide-a ei pleoape.
Cu o m~n‘ \l respinge,
Dar se simte prins‘-n bra]e, De-o durere, de-o dulcea]‘ Pieptul, inima-i se str~nge.
Ar striga… [i nu se-ndur‘,
Capu-i cade pe-a lui um‘r, S‘rut‘ri f‘r‘ de num‘r El \i soarbe de pe gur‘;476 M. Eminescu

O dezmiard‘ [-o \ntreab‘,
Iar ea fa]a [i-o ascunde, §i a[a de-ncet r‘spunde Cu o voce dulce, slab‘.
Tot al‘turi c‘l‘resc,
Nu au grija nim‘nuia, §i de dragi unul altuia Ei din ochi se pr‘p‘desc;
Se tot duc, se duc mereu,
Trec din umbr‘, pier \n vale, Iar‘ cornul plin de jale Sun‘ dulce, sun‘ greu.
Bl~ndu-i sunet se \mparte
Peste v‘i \mpr‘[tiet, Mai \ncet, tot mai \ncet, Mai departe… mai departe…
Sus \n brazii de pe dealuri
Luna-n urm‘ ]ine straj‘, Iar izvorul, prins de vraj‘, R‘s‘rea sun~nd din valuri.
(Convorbiri Literare, XI, 12, 1 martie 1878)
SINGURŒTATE
Cu perdelele l‘sate,
§ed la masa mea de brad Focul p~lp~ie \n sob‘, Iar‘ eu pe g~nduri cad.
Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri 477 Versuri lirice

·~r~iesc \ncet ca greieri
Printre negre, vechi zidiri,
Sau cad grele, m~ng~ioase
§i se sfarm‘-n suflet trist, Cum \n picuri cade ceara La picioarele lui Crist.
n odaie prin unghere
S-a ]esut p‘injeni[ §i prin c‘r]ile \n vravuri Umbl‘ [oarecii furi[.
n aceast‘ dulce pace
mi ridic privirea-n pod §i ascult cum \nveli[ul De la c‘r]i ei mi le rod.
Ah! de c~te ori voit-am
Ca s‘ sp~nzur lira-n cui §i un cap‘t poeziei §i pustiului s‘ pui;
Dar atuncea greieri, [oareci,
Cu u[or-m‘runtul mers, Readuc melancolia-mi, Iar‘ ea se face vers.
C~teodat‘… prea arare…
A t~rziu c~nd arde lampa, Inima din loc \mi sare C~nd aud c‘ sun‘ cleampa…
Este Ea. De[arta cas‘
Dintr-odat‘-mi pare plin‘, n privazul negru-al vie]ii-mi E-o icoan‘ de lumin‘.478 M. Eminescu

§i mi-i ciud‘ cum de vremea
S‘ mai treac‘ se \ndur‘, C~nd eu stau [optind cu draga M~n‘-n m~n‘, gur‘-n gur‘.
(Convorbiri Literare , XI, 12, 1 martie 1878)
DEPARTE SUNT DE TINEÉ
Departe sunt de tine [i singur l~ng‘ foc,
Petrec \n minte via]a-mi lipsit‘ de noroc,Optzeci de ani \mi pare \n lume c-am tr‘it,C‘ sunt b‘tr~n ca iarna, c‘ tu vei fi murit.Aducerile-aminte pe suflet cad \n picuri,Rede[tept~nd \n fa]‘-mi trecutele nimicuri;Cu degetele-i v~ntul love[te \n fere[ti,Se toarce-n g~ndu-mi firul duioaselor pove[ti,§-atuncea dinainte-mi prin cea]‘ parc‘ treci,Cu ochii mari \n lacrimi, cu m~ni sub]iri [i reciCu bra]ele-am~ndou‘ de g~tul meu te-anini§i parc-ai vrea a-mi spune ceva… apoi suspini…Eu str~ng la piept averea-mi de-amor [i frumuse]i, n s‘rut‘ri unim noi s‘rmanele vie]i…O! glasul amintirii r‘m~ie pururi mut,S‘ uit pe veci norocul ce-o clip‘ l-am avut,S‘ uit cum dup-o clip‘ din bra]ele-mi te-ai smult…Voi fi b‘tr~n [i singur, vei fi murit demult!
(Convorbiri Literare , XI, 12, 1 martie 1878)
ORICARE CAP NGUST
Oricare cap \ngust un geniu par‘-[i,
Cu versuri, goale de cuprins, s‘ plac‘§i, cum dore[te, zgomot mare fac‘,Cununi de lauri de la plebe cear‘-[i.479 Versuri lirice

Ci muza mea cu sine se \mpac‘.
Eu am un singur, dar iubit tovar‘[,§i lui \nchin a mele [iruri iar‘[i,C~ntarea mea, de glorie s‘rac‘.
C~nd dulci-i ochi pe linii or s-alerge,
Va cump‘ni \n iambi turnata limb‘:Ici va mai pune, dincolo va [terge.
Atuncea ea \n lumea mea se plimb‘,
Cu-a g~ndurilor mele nav‘ merge§i al ei suflet pe al meu [i-l schimb‘.
PŒREA C-A§TEAPTŒÉ
P‘rea c-a[teapt‘ s-o cuprind \n bra]‘
§i fa]a mea cu m~nile-i s-o ieie,Ca s‘ m‘ pierd \n ochi-i de femeie,Citind \n ei \ntreaga mea via]‘.
Dar c~nd s-o prind, ea n-a voit s‘ steie
Ci \ntr-o parte-ntoarse dulcea-i fa]‘;P~ndind, cu ochii m‘-ntreba istea]‘:S‘-mi dea o gur‘, ori s‘ nu-mi mai deie?
De-astfel de toane vecinic nu te saturi,
Oric~t o rogi, ea tot se d‘ \n laturi§-abia la urm‘ parc‘ tot se-ndur‘.
mprotiviri duioase-a frumuse]ii
n lupte dulci disfac ur~tul vie]ii,Ce n-au amar, fiindc‘ au m‘sur‘.
U§OARE SUNT VIE·ELE MULTæRAÉ
U[oare sunt vie]ele mult˜ra.
Ei prind din zbor pl‘cerea trec‘toare,480 M. Eminescu

n orice timp au clipa lor cu soare
§i-n orice zi le-apare auroraÉ
Dar spune, tu, copil‘ vis‘toare,
De-am fost [i eu din r~ndul acelora,De-mi e[ti [i mie ce le e[ti altora,De nu mi-ai fost o stea nemuritoare?
Tr‘iam pierdut \n umbra amor]irii,
De[arta-mi via]‘ sem‘na cu spuma§i orb eram la farmecele firiiÉ
Deodat‘ te v‘zuiÉ o clip‘ numa
Sim]ii ad~nc amarul omeniriiɧi iat‘ c‘-l cunosc \ntreg acuma.
ORICTE STELEÉ
Oric~te stele ard \n \n‘l]ime,
Oric~te unde-arunc‘-n fa]‘-i marea,Cu-a lor lumin‘ [i cu sc~nteiareaCe-or fi-nsemn~nd, ce vor — nu [tie nime.
Deci cum voie[ti tu po]i urma c‘rarea.
Fii bun [i mare, ori p‘tat de crime,Acela[i praf, aceea[i ad~ncime,Iar mo[tenirea ta [i-a tot: uitarea.
Parc‘ m‘ v‘d murindÉ \n umbra por]ii
A[teapt‘ cei ce vor s‘ m‘ \ngroapeÉAud c~nt‘ri [i v‘d lumini de tor]ii.
O, umbr‘ dulce, vino mai aproape —
S‘ simt plutind deasupr‘-mi geniul mor]iiCu aripi negre, umede pleoape.481 Versuri lirice

PETRI-NOTAE
mpresurat de creditori, se vede,
§i neput~nd pl‘ti cu rele rime,Te-ai strecurat pe la Cordon, sublime,S‘ ne-asurze[ti cu versuri centipede.
Presupuind c‘ nu te [tie nime,
C‘ e[ti martir ai vrut s‘ faci a crede,Mai bine masca de paiazzo-]i [ede:C‘ci ne-am convins demult de-a ta m‘rime.
Armeano-grec, ling‘u cu dou‘ fe]e,
]i ad-aminte ce aveai \n strai]iC~nd pietre num‘rai la voi \n pie]e.
De-aceea taci [i \nc‘ bine paie-]i
C‘ nu te regal‘m, cum [tim, cu be]e:F‘clie nu-i nem]escul t‘u opai].
PENTRU TŒLMŒCIREA AFORISMELOR
LUI SCHOPENHAUER
GOETHE
Spun popoar‘, sclavii, regii
C‘ din c~te-n lume-avem,Numai personalitateaEste binele suprem.
*
Nu faci efect; nesim]itoriR‘m~n cu to]ii? Fii pe pace:C~nd piatra cade-n mla[tin‘,Ea nici un cerc nu face.
*
Ca-n ziua care lumii te dete, \n t‘riiSta soarele \n crugu-i spre-a saluta plane]ii;482 M. Eminescu

Crescu[i dup-acea lege, de ea [i azi te ]ii,
Cum o urma[i pe-atuncea, p‘[ind \n drumul vie]ii.Nu scapi de tine \nsu]i, cum e[ti trebui s‘ fii:Din vechi ne-o spun aceasta sibile [i profe]ii,§i nici un timp cu nici o putere laolalt‘Nu fr~ng tiparul formei, ce vie se dezvoalt‘.
LUCRE·IU
Vezi prin ora[ frec~ndu-se cela [i iar la palatu-i
Vine degrab, de[i de ur~t fugise de d~nsul,Mai \ndem~n‘ deloc nu se simte aici ori aiurea.Vezi-l m~n~nd telegarii; la ]ar‘ alearg‘ c-o grab‘,Parc‘ gone[te cu zor s‘ sting‘ vro cas‘ aprins‘,Dar abia d‘ de pragul vilei de ]ar‘ [i casc‘.Greu se-ntinde pe somn, ori caut‘ alte petreceri,Ori dorit de ora[, se-ntoarce s‘-l treiere iar‘[i.
HORA·IU
Pietre scumpe, marmur‘, filde[, icoane [i statui,
Bani, ve[minte v‘psite-n getulic‘ purpur‘ — mul]i suntCe nu le au? Iar unii nici grij‘ nu duc s‘ le aib‘.
*
Cerul deasupra-]i schimbi, nu sufletul, marea trec~nd-o.
GELLERT
Cele mai bune daruri sunt
Cu-admiratori pu]ini de tot.C‘ci cei mai mul]i de pre p‘m~ntCe-i r‘u drept bine \l socot.
Aceasta ori[ic~nd se vede
§i ca o cium‘ pare-a fi.Dar eu m‘ \ndoiesc a credeDe ea c‘ ne vom m~ntui.
Un singur mijloc am \n minte,
Dar greu [i nu cred s‘ se poat‘:483 Versuri lirice

N‘t~ngii to]i s‘ prinz‘ minte,
Dar vai! n-or prinde niciodat‘.
Ei v‘d cu ochii, nu cu mintea,
Nu [tiu al lucrurilor pre]:Admir‘ vecinic cele proaste,Nicic~nd nu [tiu ce este bun.
AUZí PRIN FRUNZI USCATE
Auz“ prin frunzi uscate
Trec~nd un rece v~nt,El duce vie]ile toaten morm~nt, \n ad~ncul morm~nt.
Auz“ sub bol]i de piatr‘
Un trist, un rece c~nt,El duce vie]ile noastren morm~nt, \n ad~ncul morm~nt.
n gur‘ port un singur
§i dureros cuv~nt,Cu el pe buze m-or ducen morm~nt, \n ad~ncul morm~nt.
Deasupra-mi s‘ [opteasc‘
Iubitu-]i nume sf~nt,C~nd m-or l‘sa-n \ntuneric,n morm~nt, \n ad~ncul morm~nt.
P~n‘ nu te v‘zusem
Nici nu sim]eam c‘ sunt§i-acum doresc s‘ dorm somnul Ad~ncului morm~nt.
Ca frunzele uscate
C‘z~nd de-un rece v~nt,S-au dus n‘dejdile toaten morm~nt, \n ad~ncul morm~nt.484 M. Eminescu

§i parc‘ sub bol]i de piatr‘
Aud un rece c~nt,Ce-atrage vie]ile noastren morm~nt, \n rece morm~nt.
CE S-ALEGEA DE NOI, A MEA NEBUN΃
Ce s-alegea de noi, a mea nebun‘,
De ne-nt~lneam demult cu-a[a iubire?Sau nebuneam mai mult \nc‘-mpreun‘,Sau eu muream de-at~ta fericire.
Via]a mea cea str‘lucit‘
De ochii t‘i cei de copilEra cu zgomot [i-nflorit‘Precum e luna lui april.
§i-n ast‘ \nflorire zgomotoas‘
Noi ne-am fi fost at~t É at~t de dragiÉCu toane multe, tu, ca o cr‘ias‘,
Iar eu — de tine lacom — ca un pagi.
Acum ca-n toamna cea t~rzie
Un istovit [i trist izvor,Asupra-i frunzele pustieA noastre visuri cad [i mor.
§i de nimica ast‘zi nu-mi mai pas‘,
Nu cer nimic din lume, nici a[tept.M‘ mir de ce cu str~ngeri dureroaseS‘rmana inim‘ mai bate-n piept.
n v‘duvire [i eclips‘,
Eu anii mei \i risipesc,Sim]ind \n suflet pururi lips‘De chipul t‘u dumnezeiesc.485 Versuri lirice

CE S-ALEGEA DE DOI NEBUNI, IUBITOÉ
(variant‘)
Ce s-alegea de doi nebuni, iubito,
De ne-nt~lneam demult [i nu pierdeamO tinere]‘, care-am risipit-o?
De dragul t‘u demult \nnebuneam,
Sau c‘ muream de-at~ta fericire,Dar numai sara vie]ii n-ajungeam.
Era de zgomot plin‘, de-nflorire,
Iar ochii t‘i cei tineri de copilM-ar fi ]inut de-a pururea-n uimire.
Iar graiul t‘u c~nd bl~nd [i c~nd ostil
F‘cea singur‘tatea-mi zgomotoas‘,Cum e cu zgomot luna lui april.
§i \n necazul t‘u [i mai frumoas‘
Te cuprindeam, s‘ nu te mai retragi,S‘-mi pl~ngi la piept la dragoste geloas‘.
§i ne-am fi fost at~t, at~t de dragiÉ
Ca o cr‘ias‘ mi-ai fi fost cu toane,Eu lacom de-al t‘u farmec ca un pagi.
Dar azi, lovi]i de ale sor]ii goane,
Via]a-mi pare-un istovit izvor§i plin‘ de-ale toamnei reci icoane.
A noastre visuri cad pe r~nd [i mor
Precum \n v~nt rotiri de frunze-uscateÉStatornic nu-i dec~t al nostru-amorÉ
Renun] silit la el, c‘ci nu se poate,
§i lungi iluzii, ca un \n]elept,Naintea mea le v‘d c‘z~nd pe toate.486 M. Eminescu

Nu cer nimic, nimic nu mai a[tept,
§i nici \ntreb la ce o mai sim]escS‘rmana inim‘ b‘t~nd \n piept.
La ce? Ca via]a mea s-o risipesc
ntr-o-ndelung‘, trist‘ v‘duvire,Lipsit‘ de-al t‘u chip dumnezeiesc:
S‘-l cat \n veci, s‘ nu fii nic‘ire.
ATT DE DULCEÉ
At~t de dulce e[ti, nebuno,
C‘ le e[ti drag‘ tuturor,Cunosc femei ce dup‘ ochii§i dup‘ z~mbetul t‘u mor.
Femei frumoase [i copile
Te-ar \ndr‘gi, te-ar s‘ruta.Tu ai iubirea tuturora —§i numai eu iubirea ta.
Un farmec bl~nd de fericire
Tu r‘sp~nde[ti oriunde-i sta —E[ti fericirea tuturora§i eu sunt fericirea ta.
De r~zi, se desprim‘v‘reaz‘,
nvie totul unde-i sta,C‘ci tu e[ti via]a tuturora§i numai eu via]a ta.
De dragul t‘u [i flori [i oameni
§i stele s‘ tr‘iasc‘ vor.Pe mine m‘ iube[ti tu numai§i numai eu doresc s‘ mor.487 Versuri lirice

UMBRA LUI ISTRATE DABIJA-VOIEVOD
Cum trece-n lume toat‘ slava
Ca [i un vis, ca spuma undei!Sus, \n cetate la Suceava,Eu zic: Sic transit gloria mundi!
Pe ziduri negre bate lun‘.Din vechi icoane numai pete,Sub mine-aud un glas ce sun‘,Un glas ad~nc zic~nd: ăMi-e seteÒ.
§i v‘d ie[ind o umbr‘ alb‘.
Mo[neag b‘tr~n, purt~nd coroan‘,Pe pieptul lui o sf~nt‘ salb‘,Pe umeri largi o scump‘ blan‘,Ea m~na-ntinde bl~nd: — N-ai grij‘,Ce zic nu trece la izvod.Eu sunt vestitul domn Dabij‘,Sunt mo[ Istrate-voievod.
— M‘ria Voastr‘ va s‘-ndemne
Pe neamul nostru \n trecut?Ci el cu m~na face semneC‘ nu-n]eleg ce el a vrut.— M‘ria Voastr‘-nseto[eaz‘De s~nge negru [i hain?El capu-[i clatin‘, ofteaz‘:— De vin, copilul meu, de vin.
C~nd eram vod‘ la Moldova
H‘l‘duiam pe la Cotnari.Vierii to]i \mi [tiau slova§-aveam [i grivne-n buzunar.Pe vinul greu ca untdelemnulAm dat mul]i galbeni venetici;Aici lipse[te tot \ndemnul.n lume mult, nimic aici.488 M. Eminescu

La voi \n lumea ceealalt‘,
Fiind cu mil‘ [i dirept,M-a pus cu sfin]ii laolalt‘§i-n rai m‘ duser‘ de-a drept.Dar cum mai pune Sf~ntul PetreLa r‘u canon pe-un biet cre[tin!C~nd cer s‘ beau, zice: ăCumetre,Noi n-avem cimpoieri [i vin.
§i totu[i domn fusesem darnic
§i bun de inim‘ cu to]i.De c~te ori l-al meu p‘harnicUmplut-am cupa numai zlo]i!C‘ ce sunt recile mademuri,Ce aur, pietre [i sidefPe l~ng‘ vinul copt de vremuri,Pe l~ng-un haz, pe l~ng-un chef.
mpresurat-am eu [i Beciul
Cu oaste bun‘ [i str~nsuri;Soroca, Vrancea [i TigheciulTrimis-au mii viteze guriS‘ certe craii cu m~nieÉCe-mi pas‘? Mie deie-mi paceS‘-mi duc Moldova-n b‘t‘lieCu mii de mii de poloboace.
Atunci c~nd turcii, agarenii
Mureau \n iuru[ cu halai,O[tirea noastr‘, moldoveniiSe pr‘p‘deau \ntr-un gulai.§i zimbrul cel cu trei luceferiLucea voios pe orice cort.Precum ne-am dus, venir‘m teferi§i to]i cu chef [i nime mort.
Nici vin cu ap‘ n-am s‘ mestec,
Nici dau un ban pe toat‘ fala.489 Versuri lirice

De-aceea n-am nici un amestec
Oriunde nu \mi fierbe oala.C~nd calc‘ ]ara hantatarii,Eu bucuros \n lupte merg,C~nd \ntre ei se bat magarii,n fundul pivni]ei alerg.
Se certe ungurii [i le[iiÉ
Ce-mi pas‘ mie? La CotnariEu chefuiam cu cimpoie[ii,Cu m‘sc‘rici [i l‘utari:§i sub umbrarele de cetiniNorodu-ntreg juca [i bea,Iar eu ziceam: s‘ bem, prietini,S‘ bem, p~n- nu vom mai putea.
Dac‘ venea s‘ r‘t‘ceasc‘
Vun \nv‘]at arheolog,Vorbind \n limba p‘s‘reasc‘,Nu m-ar‘tam ca s‘ m‘ rog.Dar ]ie-]i place doina, hora,]i place-al vi]ei dulce rod,Tu poveste[te tuturoraDe mo[ Istrate-voievod.
Le spune sfatul meu s-asculte,
S-urmeze vechiul obicei,S‘ verse dintre cupe multe§i la p‘m~nt vo dou‘-trei.C‘ci are-n s~n Moldova noastr‘Viteze inimi de cre[tin;Tineri, \n veselia voastr‘,Stropi]i-le duios cu vin!
§i \n Moldova mea cea dulce
Or~nduit-am cu prisos:Ca butea plin‘ s‘ o culce,Cea goal‘ iar cu gura-n jos.490 M. Eminescu

§i astfel sta-n Moldova toat‘
Cu susu-n jos ce era treaz,Odihna mult‘-i l‘udat‘La cel chefliu, la cel viteaz.
C~nd de m‘nu[a lungii sabii
M‘ rezimam s‘ nu m‘ clatin,C~ntau cu to]i pe Basarabii,Pe domnii neamului Mu[atin,P~n- ce-ncheiau \n gura mareCu §tefan, §tefan domnul sf~nt,Ce nici \n ceriuri sam‘n n-are,Cum n-are sam‘n pe p‘m~nt!
Moldova cu stejari [i cetini
Ascunde inimi mari de domn,S‘ bem cu to]i, s‘ bem, prietini,S‘ le v‘rs‘m [i lor \n somn.P~n- la al zilei bl~nd luceaf‘rS‘ bem ca buni [i vechi tovar‘[i;§i to]i cu chef, nici unul teaf‘r,§i cum sf~r[im s‘-ncepem iar‘[i.
R‘pi]i paharele cu palma,
Iar pe pahar s‘ str~ng‘ pumn§i s‘ c~nt‘m cu to]i de-a valmaDiac tomnatic [i alumn;C~nt‘m ad~nc un: De profundis.
Perennis humus erit rex.Frumoase vremi! Dar unde-s? unde-s?S-au dus pe veci! Bibamus Ex.
LA ARME
Auzi departe strig‘ slabii
§i asupri]ii c‘tre noi,E glasul bl~ndei Basarabii491 Versuri lirice

Ajuns‘-n ziua de apoi.
§i sora noastr‘ cea mezin‘Gem~nd sub cnutul de calmucLegat‘-n lan]uri a ei m~n‘,De [treang t~r~nd-o ei o duc.Murit-auÉ poate numai doarme§-a[teapt‘ moartea de la c~niLa arme,La arme, dar rom~ni!
Pierit-au oare to]i vultanii
§i [oimii mun]ilor Carpa]i,Voi, fii ai vechei TransilvaniiSunte]i cu totul enerva]i§i suferi]i \n \njosireDe la Bra[ov p~n-la Abrud,Ca s‘ v‘ ]ie \n robireFino-t~rtanul orb [i crud.
§i nimeni lan]ul n-o s‘ farme,N-ave]i inime, n-ave]i m~ni?La arme, la arme,La arme, fra]i rom~ni.
Maghiar, tatar cu cap de c~ne
De noi [i azi \]i ba]i tu jocÉSub pumnul nostru vii tu m~neStr‘mut‘m falcile din loc,§i limba ta muiat‘-n ur‘·i-om smulge-o, c~ne tu, din g~t,·i-om b‘ga pumnul nostru-n gur‘C‘ci, c~ne, te iubim at~t.§i bra]ul nostru-o s‘ v‘ farme§i robi ve]i fi, m‘ri]i st‘p~ni,La arme, la arme,La arme, fra]i rom~ni!
Iar tu, iubit‘ Bucovin‘
Diamant din steaua lui §tefan492 M. Eminescu

Ajuns-ai roab‘ [i cad~n‘
Pe m~ni murdare de jidan,Ru[inea ta nu are sam‘nP‘m~ntul sf~nt e p~ng‘ritÉMi[el, [i idiot, [i fam‘n,Ce ai mai sta la suferit,De-acuma tr~mbi]i de alarme,N‘l]a]i stindardul sf~nt \n m~niLa arme,La arme, dar rom~ni.
Pierdu]i sunte]i pe Cri[ [i Mure[,
E moarte, e le[in, e somn?Au Drago[ nu-i din Maramure[,Au n-a fost la Moldova Domn?N-ai fr~nt a du[manilor nouri,N-ai fr~nt pe le[i [i pe t‘tari,Au Drago[, v~n‘tor de bouri,
N-ai s‘ v~nezi [i pe maghiari?Ru[ine pentru cel ce doarme,Scula]i ca s‘ nu muri]i m~niLa arme,La arme, dar rom~ni.
Din laur nemuritorii ramuri
O, ]ar‘ pune-n frunte azi§i-n tricolorul m~ndrei flamuriS‘-nf‘[uri pieptul t‘u viteaz.§i smulge spada ta din teac‘§i-]i cheam‘ to]i vitejii t‘i.§i la r‘zboi ea demn‘ pleac‘Cu pui de [oimi [i fii de zmein r~nduri, r~nduri ea s‘ farmeCalmuci, t‘tari, du[mani, st‘p~ni,La arme, la arme,La arme, fra]ii mei rom~ni.493 Versuri lirice

FIIND BŒIET PŒDURI CUTREIERAM
Fiind b‘iet p‘duri cutreieram
§i m‘ culcam ades l~ng‘ izvor,Iar bra]ul drept sub cap eu mi-l puneam,S-aud cum apa sun‘-nceti[or:Un fream‘t lin trecea din ram \n ram§i un miros venea adormitor.Astfel ades eu nop]i \ntregi am mas,Bl~nd \ng~nat de-al valurilor glas.
R‘sare luna,-mi bate drept \n fa]‘:
Un rai din basme v‘d printre pleoape,Pe c~mpi un v‘l de argintie cea]‘,Sclipiri pe cer, v‘paie preste ape,Un bucium c~nt‘ tainic cu dulcea]‘,Sun~nd din ce \n ce tot mai aproapeÉPe frunze-uscate sau prin naltul ierbiiP‘rea c-aud venind \n cete cerbii.
Al‘turi teiul vechi mi se deschise:
Din el ie[i o t~n‘r‘ cr‘ias‘,Pluteau \n lacrimi ochi-i plini de vise,Cu fruntea ei \ntr-o maram‘ deas‘,Cu ochii mari, cu gura-abia \nchis‘;Ca-n somn \ncet-\ncet pe frunze pas‘,C‘lc~nd pe v~rful micului picior,Veni al‘turi, m‘ privi cu dor.
§i ah, era at~ta de frumoas‘,
Cum numa-n vis o dat‘-n via]a taUn \nger bl~nd cu fa]a radioas‘,Venind din cer se poate ar‘ta;Iar p‘ru-i blond [i moale ca m‘tasaGrumazul alb [i umeri-i v‘dea.Prin hainele de tort sub]ire, fin,Se vede trupul ei cel alb deplin.494 M. Eminescu

IAMBUL
De mult m‘ lupt c‘t~nd \n vers m‘sura,
Ce plin‘ e ca toamna mierea-n faguri,Ca s-o a[tern frumos \n lungi [iraguri,Ce f‘r‘ piedeci trec sun~nd cezura.
Ce aspru mi[c‘ p~nza de la steaguri,
Trezind \n suflet patima [i ura —Dar iar cu dulce glas \]i umple guraAtunci c~nd Amor timid trece praguri!
De l-am aflat la noi a spune n-o pot;
De po]i s-auzi \n el al undei [opot,De e al lui cu drept acest preambul —
Aceste toate singur nu le judecÉ
Dar versul cel mai plin, mai bl~nd [i pudic,Puternic iar — de-o vrea — e pururi iambul.
COLINDE, COLINDE
Colinde, colinde!
E vremea colindelor,C‘ci ghea]a se-ntindeAsemeni oglinzilor§i tremur‘ braziiMi[c~nd r‘murelele,C‘ci noaptea de azi-iC~nd sc~nteie stelele.
Se bucurÕ copiii,
Copiii [i fetele,De dragul Mariei[i piapt‘n‘ pletele,De dragul Mariei495 Versuri lirice

§-a M~ntuitorului
Luce[te pe ceruriO stea c‘l‘torului.
NVIEREA
Prin ziduri \nnegrite, prin izul umezelii,
Al mor]ii rece spirit se strecur‘-n t‘cere;Un singur glas \ng~n‘ cuvintele de miere,nchise \n tratajul str‘vechii evanghelii.
C-un muc \n m~ni mo[neagul cu barba ca z‘pada,
Din c‘r]i cu file unse norodul \l \nva]‘C‘ moartea e \n lupt‘ cu vecinica via]‘,C‘ de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-[i prada.
O muzic‘ ad~nc‘ [i plin‘ de bl~nde]e
P‘trunde t~nguioas‘ puternicile bol]i:ăPieirea, Doamne sfinte, c‘zu \n orice col],nvenin~nd pre \nsu[i izvorul de vie]e.
Nimica \nainte-]i e omul ca un fulg,
§-acest nimic \]i cere o raz‘ m~ng~ioas‘,n p~lcuri sun‘toare de pl~nsete duioaseA noastre rugi, P‘rinte, organelor se smulg.Ò
Apoi din nou t‘cere, cutremur [i sfial‘
§i negrul \ntuneric se sperie de [oapteÉDou‘sprezece pasuri r‘sun‘É miez de noapteÉDeodat‘-n negre ziduri lumina d‘ n‘val‘.
Un clocot lung de glasuri vui de bucurieÉ
Colo-n altar se uit‘ [i preo]i [i popor,Cum din morm~nt r‘sare Christos \nving‘tor,Iar inimile toate s-unesc \n armonie:
ăC~nt‘ri [i laude-n‘l]‘m
Noi, ·ie Unuia,496 M. Eminescu

Primindu-L cu psalme [i ramuri,
Pleca]i-v‘, neamuri,C~nt~nd Aleluia!
Christos au \nviat din mor]i,
Cu cetele sfinte,Cu moartea pre moarte c‘lc~nd-o,Lumina duc~nd-oCelor din morminte!Ò
RUGŒCIUNE
Cr‘ias‘ aleg~ndu-te
ngenunchem rug~ndu-te,nal]‘-ne, ne m~ntuieDin valul ce ne b~ntuie:Fii scut de \nt‘rire§i zid de m~ntuire,Privirea-]i adorat‘Asupr‘-ne coboar‘,O, maic‘ prea curat‘,§i pururea fecioar‘,Marie!
Noi, ce din mila sf~ntului
Umbr‘ facem p‘m~ntului,Rug‘mu-ne-ndur‘rilor,Luceaf‘rului m‘rilor;Ascult‘-a noastre pl~ngeri,Regin‘ peste \ngeri,Din neguri te arat‘,Lumin‘ dulce clar‘,O, maic‘ prea curat‘§i pururea fecioar‘,Marie!497 Versuri lirice

MŒ-NTREBAI, DRAGŒ,-NTR-O ZI
M‘-ntrebai, drag‘,-ntr-o zi
Cine-n lume s-o g‘si Pe noi a ne desp‘r]i. Iat‘ dealul s-au g‘sit Pe noi de ne-au desp‘r]it, Dealul cel cu r~urile, Cerul lumei plin de stele, Oamenii cu vorbe rele. ntre mine [i-ntre tine E o ]ar‘ [i mai bine, ntre via]a ta [-a mea S-au pus oamenii perdea.
LUMINEZE STELELE
Lumineze stelele,
Pl~ng‘ r~urelele, Nori-n cer c‘l‘toreasc‘, Neamurile-mb‘tr~neasc‘ §i p‘durile s‘ creasc‘ — Numai eu voi r‘m~nea, G~ndurile la o stea, Ce au fost odat-a mea: C‘ci a fost [i nu mai este.
Dulce gur‘ de poveste
Ziua cine mi-o z~mbi,Noaptea cine-o povesti?
GERMANU-I FOARTE TACTICOS
Hoffmann von Fallersleben
Neam]ul cerceteaz‘ lucrul tactios, pe dos, pe fa]‘.
La surtuc de are pat‘ el chemia o \nva]‘.498 M. Eminescu

Ani \ntregi mereu cite[te spre a [ti cum se cuvine,
Cu ce chip din cit [i l~n‘ iese petele mai bine.Dar c~nd [tie toate celea — cu ce scop le [tie toate? —C~nd surtucul cu pricina e o zdrean]‘ f‘r‘ coate!
VRØO ZGTIE DE FATŒ
Vro zg~tie de fat‘
C‘rei gura nu-i mai tace,Ca stigle]ii-ntoarce capulC~nd \ncolo, c~nd \ncoace.
Sau o alta vis‘toare
Care lin‘ [i m‘rea]‘Are-n ochii-i \ntuneric§i m~ndrie are-n fa]‘;
Sau mai mici [i mai plinu]e,
Sau mai zvelte [i mai slabe,Toate peste-un sfert de secol,Vai! vor fi aproape babe.
§i z~mbesc at~t de dulce
Ca [i c~nd ar fi de-a pururi!Toate gra]iile de ast‘ziOr s‘ fie atunci cusururi.
N OCHII TŒI CITISEMÉ
n ochii t‘i citisem iubire dinadins
§i-n calea vremii steaua mea
O clip‘ s-au aprins.
Apoi ca foi uscate, v‘zduhul coperind,
V‘zui n‘dejdi [i fericiri
Naintea mea pierind.499 Versuri lirice

Dup-acea dulce clip‘, ce-at~ta m‘ uimea,
Nainte chiar de-a r‘s‘ri
Se stinse steaua mea.
STRIGŒTURI
I
Eu pe pieptul t‘u culc capul
§i m‘ uit la tine-n fa]‘,Ca copilul ce se uit‘L-ale maicii sale bra]e.
*
Ca miresele s‘ \mble ori s‘ calce ca pe piu‘.
*
Chiar s‘rac, de ai dr‘gu]‘,
Ai mul]imi de daraveri,C‘ci prime[ti [i dai simbrien necazuri [i pl‘ceri.
*
C‘ amorul e z‘darnic
Nu vei [ti numaidec~t.Ci atunci numai, copile,C~nd de el te-i fi topit.
*
Ce-mi sco]i ochii cu m~ndria
§i-mi vorbe[ti c‘ o s‘-mi treac‘ —Fie omul c~t de m~ndruTot la dragoste se pleac‘.
*
Unde dragostea domne[te
Ia gre[elele-n nimic,C‘ci prin certele omenimeiE ca ramul de finic.500 M. Eminescu