Coperta colec]iei: Silviu Lupescu Pe copert\ : Miró, Interior olandez I, 1928, Museum of Modern Art, New York Henri Bergson La pensØe et le mouvant… [604812]

Colec]ia PLURAL

Coperta colec]iei: Silviu Lupescu
Pe copert\ : Miró, Interior olandez I, 1928,
Museum of Modern Art, New York
Henri Bergson
La pensØe et le mouvant
Librairie FØlix Alcan, Paris, 1944
Editura POLIROM, B-dul Copou nr. 3
P.O. Box 266, 6600 Ia[i, ROMANIA
Copyright ' 1995
by POLIROM Co. S.A. Ia[i
pentru prezenta traducere
ISBN 973-97410-3-7
Printed in ROMANIA

G~NDIREA {I MI{CAREA
Traducere de Ingrid IlincaHenri Bergson
POLIROM
Ia[i, 1995

Henri Bergson 4
Cuvînt înainte
Culegerea de fa]\ cuprinde mai întîi dou\ eseuri
introductive scrise special pentru ea [i, în con-secin]\, inedite. Ocup\ cam o treime din volum.Celelalte sînt articole [i conferin]e ap\rute în Fran]asau în str\in\tate, majoritatea de neg\sit ast\zi.Toate dateaz\ din perioada cuprins\ între 1903 [i
1923. Ele abordeaz\ în principal metoda pe care ne
credem îndrept\]i]i s-o recomand\m filozofului.Obiectul celor dou\ eseuri introductive const\practic în c\utarea originii [i definirea direc]ieiimprimate cercet\rii de respectiva metod\.
~ntr-o carte ap\rut\ în 1919 sub titlul de Energia
spiritual\ reuniser\m „eseuri [i conferin]e” vizînd
cîteva dintre rezultatele analizelor noastre. Aceast\nou\ culegere, în care se afl\ adunate laolalt\„eseuri [i conferin]e” relative, de ast\ dat\, la muncade cercetare îns\[i, va fi complementar\ celei dintîi.
Delegates of the Clarendon Press din Oxford au
avut amabilitatea de a ne autoriza reproducerea în
prezentul volum a dou\ conferin]e pe care le-amsus]inut în 1911 la Universitatea din Oxford, editatede c\tre ei. Le adres\m pe aceast\ cale întreaga
noastr\ gratitudine.
H.B.

G‘ndirea [i mi[carea 5
I
INTRODUCERE (PARTEA ~NT~I)
Cre[tere a adev\rului.
Mi[care retrograd\ a adev\rului
Despre precizie în filozofie. – Sistemele. – De ce
au neglijat ele problema Timpului. – Ce devine
cunoa[terea cînd i se reintegreaz\ considera]iileasupra duratei. – Efecte retroactive ale judec\]ii
adev\rate. – Iluzia prezentului în trecut. – Despre
istorie [i explica]iile istorice. – Logica retrospec]iei.
Ceea ce îi lipse[te filozofiei în special este
precizia. Sistemele filozofice nu sînt croite pe
m\sura realit\]ii în care tr\im. Sînt prea largipentru ea. Examina]i un astfel de sistem ales
cu grij\ : ve]i vedea c\ s-ar aplica foarte bine
unei lumi unde n-ar mai exista nici plante, nicianimale, nimic altceva decît oameni ; unde
oamenii n-ar mai avea nevoie s\ bea [i s\
m\nînce ; unde ei n-ar dormi, n-ar visa [i nicin-ar bate cîmpii ; unde s-ar na[te b\trîni [i ar
sfîr[i copii ; unde energia ar urca panta degra-
d\rii ; unde toate ar merge de-a-ndoaselea [i arfi cu susul în jos. Un sistem adev\rat este un
ansamblu de concep]ii atît de abstracte [i, în
consecin]\, atît de vaste, încît ar cuprinde totce este posibil, chiar imposibil, în marginea
realului. O explica]ie considerat\ satisf\c\toare
trebuie s\ se muleze perfect dup\ obiectulsistemului : f\r\ goluri, f\r\ intersti]ii unde s\-[i
fac\ loc vreo alt\ explica]ie. Numai ea i se
potrive[te acestui obiect, numai obiectul încauz\ îi corespunde. Astfel ar putea fi expli-

Henri Bergson 6
ca]ia [tiin]ific\. Ea presupune precizia absolut\
[i eviden]a complet\ sau progresiv\. Oare am
putea spune acela[i lucru despre teoriile filo-zofice ?
Odinioar\, ni se p\ruse c\ o anumit\
doctrin\ face excep]ie [i, de aceea, ne ata[asemde ea în prima tinere]e. Filozofia lui Spencer
î[i propunea s\ ia amprenta lucrurilor [i s\ se
modeleze pe detaliul faptelor. Fire[te, î[i c\utapunctul de sprijin tot în generalit\]i vagi. In-
tuiam bine sl\biciunea din Premiers Principes .
Dar ea p\rea s\ vin\ din faptul c\ autorul,insuficient preg\tit, nu putuse s\ aprofundeze
„ideile ultime” ale mecanicii. Am fi vrut s\
relu\m aceast\ parte a operei sale, s\ o com-plet\m [i s\ o consolid\m. Ne-am str\duit pe
m\sura propriilor puteri. Astfel, am fost
condu[i în fa]a ideii de timp. Dar acolo nea[tepta o surpriz\.
Am fost cu adev\rat uimi]i s\ vedem în ce
fel timpul real, de]inînd rolul principal în orice
filozofie a evolu]iei, se sustrage matematicii.
Fiind esen]ialmente trec\tor, abia apare unadintre p\r]ile sale [i alta se preg\te[te s\-i ia
locul. Suprapunerea a dou\ p\r]i în vederea
m\sur\rii este deci imposibil\, inimaginabil\,de neconceput. F\r\ îndoial\, în orice m\sur\-
toare intr\ un element de conven]ie [i rareori
dou\ m\rimi, zise egale, pot fi direct supra-puse. Este totu[i necesar ca suprapunerea s\
fie posibil\ pentru unul din aspectele sau efec-
tele caracteristice pentru acele m\rimi : atunci,acest efect, acest aspect sînt ceea ce se m\so-
ar\. Or, în cazul timpului, ideea de supra-
punere ar duce la absurd, pentru c\ orice efectal duratei ce ar putea fi suprapus lui însu[i,
fiind în consecin]\ m\surabil, s-ar defini prin
absen]a duratei. Din perioada anilor decolegiu, [tiam bine c\ durata se m\soar\ prin

G‘ndirea [i mi[carea 7
traiectoria unui mobil [i c\ timpul matematic
este o dreapt\ ; dar înc\ nu remarcasem c\
aceast\ opera]ie se deta[eaz\ radical de toatecelelalte opera]ii de m\surare, c\ci ea nu se
exercit\ asupra unui aspect sau a unui efect
reprezentativ pentru ceea ce vrem s\ m\sur\m,ci asupra a ceea ce-l elimin\. Dreapta de
m\surat este imobil\, timpul înseamn\ mobi-
litate. Dreapta este gata f\cut\, timpul este ceeace se face [i chiar ceea ce face ca totul s\ se
fac\. Niciodat\ m\surarea timpului nu are drept
obiect durata ca durat\ ; calcul\m doar unanumit num\r de extremit\]i ale intervalelor
sau de momente , adic\, pe scurt, opriri virtuale
ale timpului. Dac\ admitem c\ un evenimentse va produce dup\ un anumit timp t, înseam-
n\ c\ vom fi calculat, pîn\ atunci, un num\r t
de simultaneit\]i de un anumit fel. ~ntre simul-taneit\]i se va întîmpla tot ce dorim. Timpul
s-ar putea accelera enorm, chiar la infinit :
nimic nu se va schimba pentru matematician,
fizician sau astronom. Totu[i, pentru con[tiin]\
(m\ refer, fire[te, la o con[tiin]\ independent\de mi[c\rile intra-cerebrale) diferen]a ar fi
profund\. De la o zi la alta, de la o or\ la alta,
oboseala a[tept\rii n-ar mai fi aceea[i pentruea. {tiin]a n-are cum s\ ]in\ cont de a[teptarea
determinat\ [i de cauza ei exterioar\ : chiar
atunci cînd se ocup\ de timpul care se deru-leaz\ sau se va derula, ea îl trateaz\ ca [i cum
s-ar fi derulat deja. Este cu totul firesc s\ se
întîmple a[a. Rolul ei este de a prevedea.{tiin]a extrage [i re]ine din lumea material\
ceea ce este susceptibil s\ se repete [i s\ se
calculeze [i, în consecin]\, ceea ce nu dureaz\.Ea nu face decît s\ insiste în direc]ia sim]ului
comun, el însu[i punct de plecare al [tiin]ei ;
de obicei, cînd vorbim despre timp, ne gîndimla m\sura duratei [i nu la durata îns\[i. Dar

Henri Bergson 8
sim]im [i tr\im aceast\ durat\ eliminat\ de
[tiin]\, dificil de conceput [i de exprimat. Dac\
am c\uta s\ vedem ce este ea ? Dar durata,cum s-ar înf\]i[a ea con[tiin]ei atunci cînd
aceasta din urm\ n-ar vrea decît s-o vad\ f\r\
s-o m\soare, s-o surprind\ f\r\ s-o opreasc\,cînd [i-ar deveni sie[i obiect [i atunci cînd,
spectatoare [i actri]\, spontan\ [i chibzuit\, ar
apropia pîn\ la a le face s\ coincid\ aten]ia pecale de a se fixa [i timpul care fuge ?
Aceasta era întrebarea. Cu ea am p\truns în
domeniul vie]ii interioare, neabordat de noipîn\ atunci. Am recunoscut cu repeziciune
insuficien]a concep]iei asocia]ioniste a spiritu-
lui. Comun\ celor mai mul]i psihologi [i filozofiai timpului, concep]ia respectiv\ era efectul
unei recompuneri artificiale a vie]ii con[tiente.
Oare ce ar aduce viziunea direct\, imediat\,f\r\ interpunerea prejudec\]ilor ? O lung\ serie
de reflec]ii [i de analize ne-a f\cut s\ înde-
p\rt\m una cîte una toate prejudec\]ile, s\
abandon\m multe idei acceptate alt\dat\ f\r\
rezerv\ ; în final, am crezut c\ reg\sim duratainterioar\ pur\, a c\rei continuitate nu este nici
unitate, nici multiplicitate [i nu intr\ în nici
unul din cadrele noastre. Nimic mai firesc decîtdezinteresul [tiin]ei fa]\ de durat\ ; poate c\
func]ia ei este tocmai aceea de a ne compune
o lume unde s\ putem eluda efectele timpului,pentru a ne face activitatea mai u[oar\. Dar
cum a putut filozofia lui Spencer, o doctrin\ a
evolu]iei, s\ închid\ ochii la ceea ce înseamn\îns\[i schimbarea, de[i fusese conceput\ pen-
tru a urm\ri realul în mobilitatea sa, progresul
s\u [i împlinirea lui interioar\ ?
Mai tîrziu, întrebarea de mai sus avea s\ ne
fac\ s\ relu\m problema evolu]iei vie]ii ]inînd
seama de timpul real ; am descoperit atunci c\„evolu]ionismul” lui Spencer trebuia revizuit

G‘ndirea [i mi[carea 9
aproape în întregime. Pentru moment, ne cap-
tiva viziunea asupra duratei. Trecînd în revist\
sistemele, ne-am dat seama c\ filozofii nu s-auocupat de ea cîtu[i de pu]in. De-a lungul în-
tregii istorii a filozofiei, timpul [i spa]iul au fost
puse pe acela[i plan [i tratate ca lucruri deacela[i gen. Studiem spa]iul, îi determin\m na-
tura [i func]ia, apoi transfer\m timpului conclu-
ziile ob]inute. Astfel, teoria spa]iului [i cea atimpului sînt complementare. Pentru a trece de
la una la alta a fost suficient s\ se schimbe un
cuvînt : s-a înlocuit „juxtapunere” prin „succe-siune”. Durata real\ a fost ocolit\ în mod sis-
tematic. De ce ? {tiin]a o face pe bun\
dreptate ; dar metafizica, premerg\toare [tiin]ei,ac]iona în acela[i fel [i nu avea acelea[i
motive. Examinînd doctrinele, ni s-a p\rut c\
limbajul a jucat aici un rol important. Durata seexprim\ întotdeauna prin întindere. Termenii
care desemneaz\ timpul sînt împrumuta]i din
limbajul spa]iului. Cînd evoc\m timpul, spa]iul
r\spunde la apel. Metafizica a fost nevoit\ s\
se adapteze obiceiurilor lingvistice, ele înseleconforme cu cele ale sim]ului comun.
Dar dac\ [tiin]a [i sim]ul comun se pun aici
de acord, dac\ inteligen]a, spontan\ sau re-flexiv\, îndep\rteaz\ timpul real, nu cumva
rolul intelectului nostru o cere ? A[a ceva am
observat studiind structura intelectului uman.Ni s-a dovedit c\ una din func]iile lui era
tocmai aceea de a masca durata, fie în mi[care,
fie în schimbare.
Este vorba despre mi[care ? Din ea intelectul
nu re]ine decît o serie de pozi]ii : mai întîi un
punct atins, apoi înc\ unul [i înc\ unul. I serepro[eaz\ intelectului c\ între aceste puncte
se petrece ceva ? Imediat intercaleaz\ noi
pozi]ii, [i tot a[a la nesfîr[it. ~[i întoarceprivirile de la tranzi]ie . Dac\ insist\m, se

Henri Bergson 10
descurc\ în a[a fel încît mobilitatea, alungat\
în intervale din ce în ce mai restrînse, pe
m\sur\ ce spore[te num\rul pozi]iilor consi-derate, se retrage, se îndep\rteaz\, dispare în
infinitezimal. Nimic mai normal, mai ales dac\
inteligen]a este menit\ s\ preg\teasc\ [i s\c\l\uzeasc\ ac]iunea noastr\ asupra lucrurilor.
Ac]iunea se exercit\ cu u[urin]\ numai asupra
punctelor fixe ; inteligen]a noastr\ caut\fixitatea ; ea se întreab\ unde este, unde va fi,
pe unde trece mobilul. Chiar dac\ noteaz\
momentul trecerii, chiar dac\ pare s\ se inte-reseze de durat\, ea se limiteaz\ la a constata
simultaneitatea a dou\ opriri virtuale : oprirea
mobilului considerat [i oprirea unui alt mobildespre a c\rui curs\ se presupune a fi cea a
timpului. Ea vrea s\ aib\ de-a face doar cu
imobilit\]i, reale sau posibile. S\ l\s\m la oparte reprezentarea intelectual\ a mi[c\rii dese-
nate ca o serie de pozi]ii. S\ ne ocup\m direct
de mi[care, s-o privim f\r\ concept interpus : o
vom g\si simpl\ [i unitar\. S\ mai avans\m ;
vedem c\ ea coincide cu una din mi[c\rilereale de net\g\duit, absolute, produse de noi
în[ine. De aceast\ dat\, de]inem mobilitatea în
esen]a ei [i sim]im c\ ea se confund\ cu unefort a c\rui durat\ este o continuitate indi-
vizibil\. De cum un anumit spa]iu va fi fost
str\b\tut, inteligen]a, în c\utarea fixit\]ii, pre-supune prea tîrziu c\ mi[carea s-a aplicat a-
cestui spa]iu (ca [i cum mi[carea [i imobilitatea
ar putea s\ coincid\) [i c\ mobilul este, rîndpe rînd, în fiecare dintre punctele dreptei de
parcurs. Se poate spune cel mult c\ ar fi fost
dac\ s-ar fi oprit mai devreme, dac\ am fif\cut, în vederea unei mi[c\ri mai scurte, un
efort cu totul diferit. De aici la a vedea în
mi[care numai o serie de pozi]ii nu-i decît unpas ; durata mi[c\rii se va descompune în

G‘ndirea [i mi[carea 11
„momente” corespunz\toare fiec\rei pozi]ii.
Dar momentele timpului [i pozi]iile mobilului
nu sînt decît instantanee luate de intelectulnostru din continuitatea mi[c\rii [i a duratei.
Prin juxtapunerea secven]elor se ajunge la un
succedaneu practic al timpului [i al mi[c\riiadaptat la exigen]ele limbajului, urmînd s\ se
conformeze cerin]elor calculelor ; dar nu-i decît
o recompunere artificial\. Timpul [i mi[careasînt altceva.
Acela[i lucru se întîmpl\ cu schimbarea.
Intelectul o descompune în st\ri succesive [idistincte, socotite invariabile. S\ analiz\m mai
de aproape fiecare din aceste st\ri ; ne d\m
seama c\ variaz\, ne întreb\m cum ar puteadura dac\ nu s-ar schimba ? Intelectul o înlo-
cuie[te repede printr-o serie de st\ri mai scurte,
putînd fi [i ele descompuse la rîndul lor, [i tota[a la infinit. Totu[i, cum s\ nu vedem c\
esen]a duratei este curgerea [i c\, prin al\tu-
rarea a ceea ce este stabil, nu se va face nicio-
dat\ ceva care s\ dureze ? Nu st\rile, simple
instantanee luate în cursul schimb\rii, sîntreale ; ci, dimpotriv\, reale sînt fluxul, continu-
itatea tranzi]iei, îns\[i schimbarea. Cea din
urm\ este indivizibil\, substan]ial\ chiar.Inteligen]a se înc\p\]îneaz\ s-o considere in-
consistent\, s\-i asocieze un suport oarecare
pentru c\ a înlocuit-o cu o serie de st\rijuxtapuse ; dar multiplicitatea este artificial\,
dup\ cum artificial\ este [i unitatea restabilit\.
Avem aici un neîntrerupt impuls c\treschimbare – o schimbare mereu prins\ de ea
îns\[i într-o durat\ amplificat\ la nesfîr[it.
Asemenea reflec]ii iscau în mintea noastr\
multe îndoieli [i, totodat\, mari speran]e. Ne
spuneam c\ problemele metafizicii poate nu
fuseser\ puse cum se cuvine, dar c\, tocmaidin acest motiv, nu le mai priveam ca fiind

Henri Bergson 12
„ve[nice”, adic\ de nerezolvat. Metafizica
dateaz\ de cînd Zenon din Elea a semnalat
contradic]iile inerente mi[c\rii [i schimb\rii, a[acum [i le reprezint\ inteligen]a noastr\.
Filozofii din vechime [i cei moderni s-au str\-
duit, printr-o munc\ intelectual\ din ce în cemai rafinat\, s\ dep\[easc\ [i s\ ocoleasc\
dificult\]ile ridicate de reprezentarea intelec-
tual\ a mi[c\rii [i a schimb\rii. Astfel, meta-fizica a fost c\l\uzit\ spre a cerceta realitatea
lucrurilor deasupra timpului, dincolo de ceea
ce se mi[c\ [i se schimb\ [i, în consecin]\, înafara celor percepute de sim]urile [i con[tiin]a
noastr\. De atunci, ea n-a mai putut fi decît un
aranjament de concepte mai mult sau mai pu]inartificiale, o construc]ie ipotetic\. Pretindea c\
dep\[e[te experien]a ; în realitate, nu f\cea
decît s\ înlocuiasc\ experien]a dinamic\ [ideplin\, susceptibil\ de o aprofundare sporit\,
înc\rcat\ de revela]ii, printr-un extract fixat,
sec\tuit, golit, printr-un sistem de idei generale,
abstracte, rezultate din aceast\ experien]\ sau,
mai degrab\, din straturile ei superficiale. Totatît ar merita s\ se vorbeasc\ despre înveli[ul
din care se desprinde fluturele [i s\ se pretind\
c\ fluturele zbur\tor, schimb\tor, viu î[i g\se[tera]iunea de a fi [i împlinirea în fixitatea mem-
branei. Dimpotriv\, s\ l\s\m deoparte înveli[ul.
S\ trezim crisalida. Mi[c\rii s\-i înapoiemmobilitatea, schimb\rii s\-i restituim fluiditatea,
iar timpului – durata. Cine [tie dac\ nu cumva
„marile probleme” de nerezolvat nu vor fir\mînînd încrustate pe înveli[ ? Ele nu privesc
nici mi[carea, nici schimbarea [i nici timpul, ci
înveli[ul conceptual pe nedrept confundat cuele sau considerat drept echivalentul lor.
Metafizica va deveni îns\[i experien]a. Durata
se va dezv\lui a[a cum este ea, crea]iecontinu\, rev\rsare neîncetat\ a nout\]ii.

G‘ndirea [i mi[carea 13
Este ceea ce reprezentarea obi[nuit\ a
mi[c\rii [i a schimb\rii ne împiedic\ s\ vedem.
Dac\ mi[carea este o serie de pozi]ii, iarschimbarea o serie de st\ri, timpul este f\cut
din p\r]i distincte [i juxtapuse. Fire[te, mai
spunem c\ ele se succed, dar succesiunea lorseam\n\ cu aceea a imaginilor unui film
cinematografic ; filmul s-ar putea derula de
zece, o sut\, o mie de ori mai repede f\r\ s\modifice ceva în ceea ce se deruleaz\ ; dac\ ar
merge infinit mai repede, dac\ derularea (de
acum, în afara aparatului) ar deveni instan-tanee, imaginile ar r\mîne acelea[i. Succe-
siunea astfel în]eleas\ nu aduce nimic ‘n plus ;
mai degrab\ suprim\ ceva ; marcheaz\ o insu-ficien]\ ; traduce o infirmitate a percep]iei
condamnate s\ detalieze filmul imagine cu
imagine în loc s\-l surprind\ global. Pe scurt,timpul astfel imaginat nu-i decît un spa]iu ideal
în care presupunem c\ toate evenimentele
trecute, prezente [i viitoare sînt rînduite [i, în
plus, împiedicate s\ ni se înf\]i[eze în bloc ;
derularea în durat\ ar fi tocmai aceast\neispr\vire, ad\ugarea unei cantit\]i negative.
Con[tient sau incon[tient, a[a gîndesc cam to]i
filozofii, de altfel în conformitate cu exigen]eleintelectului, cu necesit\]ile limbajului, cu
simbolismul [tiin]ei. Nici unul n-a c\utat
însu[irile pozitive ale timpului . Ei consider\
succesiunea drept o coexisten]\ ratat\, iar
durata – ca o renun]are la ve[nicie. Iat\ de ce
ei nu reu[esc, orice ar face, s\-[i reprezintenoutatea radical\ [i imprevizibilul. Nu vorbesc
numai de filozofii convin[i de existen]a unei
înl\n]uiri atît de riguroase a fenomenelor [i aevenimentelor, încît efectele trebuie s\ se
deduc\ din cauze ; aceia î[i imagineaz\ c\
viitorul este dat în prezent, c\, teoretic, el estevizibil [i, în consecin]\, nu va aduce nimic

Henri Bergson 14
nou. Dar [i aceia, foarte pu]ini la num\r, care
au crezut în liberul arbitru, l-au redus la o
simpl\ „alegere” între dou\ sau mai multepozi]ii, ca [i cum aceste pozi]ii ar fi „posibili”
dinainte contura]i, iar voin]a s-ar limita s\
„realizeze” unul dintre ei. Chiar f\r\ s\-[i deaseama, ei recunosc c\ totul este dat. Despre o
ac]iune cu totul nou\ (m\car pe din\untru),
f\r\ a fi preexistat în nici un fel realiz\rii sale,nici m\car sub forma posibilului pur, ei par s\
nu-[i imagineze nimic. Totu[i, a[a se prezint\
ac]iunea liber\. Dar pentru a o percepe astfel[i pentru a ne reprezenta orice crea]ie, noutate
sau imprevizibilitate, trebuie s\ ne situ\m din
nou în durata pur\.
Prin urmare, încerca]i s\ v\ imagina]i ast\zi
ac]iunea pe care o ve]i îndeplini mîine, chiar
dac\ nu [ti]i ceea ce ve]i face. Imagina]iaevoc\, poate, mi[carea de executat ; dar din
cele gîndite [i sim]ite în timpul execut\rii nu
ve]i putea [ti nimic de ast\zi, pentru c\ starea
sufleteasc\ de mîine va cuprinde toat\ via]a
tr\it\ pîn\ atunci [i, în plus, ceea ce va ad\ugaacel moment deosebit. Pentru a umple dinainte
aceast\ stare cu con]inutul necesar, v-ar trebui
tocmai timpul de azi pîn\ mîine, c\ci n-a]iputea mic[ora cu nici o clip\ via]a psihologic\
f\r\ a-i schimba con]inutul. A]i putea scurta
durata unei melodii f\r\ s-o denatura]i ? Via]ainterioar\ este îns\[i melodia. Presupunînd,
deci, c\ [ti]i ce anume ve]i face mîine, nu
prevede]i din ac]iune decît configura]ia eiexterioar\ ; orice str\danie de a-i imagina
dinainte interiorul va ocupa o durat\ [i, din
prelungire în prelungire, aceast\ durat\ v\ vaconduce pîn\ în momentul înf\ptuirii actului,
cînd nu mai poate fi vorba de a-l prevedea. Ce
se va întîmpla dac\ ac]iunea este cu adev\ratliber\, adic\ creat\ în momentul îndeplinirii ei

G‘ndirea [i mi[carea 15
pe de-a-ntregul, atît în desenul ei exterior, cît
[i în colora]ia sa intern\ ?
~ntre o evolu]ie ale c\rei faze continue se
întrep\trund printr-un fel de cre[tere interioar\
[i o derulare ale c\rei p\r]i distincte se juxta-
pun exist\ o diferen]\ radical\. Am putea des-face evantaiul din ce în ce mai repede, chiar
instantaneu ; el va prezenta mereu aceea[i
broderie imprimat\ pe m\tase. Dar oricît depu]in am accelera sau încetini evolu]ia real\,
ea se modific\, interior, cu totul. Accelerarea
sau încetinirea înseamn\ tocmai modificareaintern\. Con]inutul ei se face una cu durata.
Este adev\rat c\, al\turi de con[tiin]ele care
tr\iesc durata incompresibil\ [i inextensibil\,exist\ sisteme materiale deasupra c\rora timpul
nu face altceva decît s\ alunece. Despre feno-
menele succesive se poate spune într-adev\rc\ sînt desfacerea unui evantai sau, mai
degrab\, derularea unui film cinematografic.
Dinainte calculabile, ele preexistau realiz\rii lor
sub forma posibililor ( les possibles ). Astfel sînt
sistemele studiate de astronomie, fizic\ [ichimie. ~n ansamblul s\u, universul material
formeaz\ oare un sistem de acest gen ? Cînd
[tiin]a presupune a[a ceva, ea în]elege s\ lasepur [i simplu deoparte, în univers, tot ceea ce
nu-i calculabil. Dar filozoful, nedorind s\ lase
nimic deoparte, este obligat s\ constate c\st\rile lumii materiale sînt contemporane cu
istoria con[tiin]ei noastre. Cum con[tiin]a
dureaz\, trebuie ca acele st\ri s\ se lege cumvade durata real\. Teoretic, filmul cuprinzînd de-
senele st\rilor succesive ale unui sistem în
întregime calculabil s-ar putea derula cu ovitez\ oarecare f\r\ s\ se schimbe ceva. De
fapt, viteza este determinat\, de vreme ce deru-
larea filmului corespunde unei anumite duratea vie]ii noastre interioare – acestei durate [i nu

Henri Bergson 16
alteia. Dup\ toate aparen]ele, filmul în derulare
este legat de con[tiin]a care deruleaz\ [i îi
regleaz\ mi[carea. Cînd vrem s\ prepar\m unpahar cu ap\ îndulcit\, trebuie s\ a[tept\m ca
zah\rul s\ se dizolve. Necesitatea a[tept\rii este
faptul semnificativ. Ea înseamn\ c\, dac\putem decupa din univers sisteme în cazul
c\rora timpul nu-i altceva decît o abstrac]ie, o
rela]ie, un num\r, universul însu[i este altceva.Dac\ l-am putea cuprinde în întregime, lipsit
de organicitate, dar cu forme de existen]\
organizate, l-am vedea c\p\tînd mereu înf\-]i[\ri la fel de originale [i de imprevizibile ca
st\rile de con[tiin]\.
Ne este atît de greu s\ distingem între
succesiunea în durata adev\rat\ [i juxtapunerea
în timpul spa]ial, între o evolu]ie [i o derulare,
între noutatea radical\ [i rearanjarea preexis-tentului, în sfîr[it, între crea]ie [i simpl\ ale-
gere, încît n-am putea l\muri aceast\ distinc]ie
din mai multe perspective totodat\. S\ spunem
c\, în durat\, v\zut\ ca evolu]ie creatoare,
exist\ o perpetu\ creare a posibilit\]ii [i nunumai a realit\]ii. Mul]i se vor împotrivi s\
admit\, c\ci întotdeauna vor crede c\ un
eveniment nu s-ar fi produs, dac\ nu s-ar fiputut produce ; a[a încît, înainte de a fi real,
el trebuie s\ fi fost posibil. Privi]i mai
îndeaproape : ve]i vedea c\ „posibilitatea” în-seamn\ dou\ lucruri cu totul diferite [i c\, de
cele mai multe ori, oscil\m între unul [i ce-
l\lalt, profitînd involuntar de sensul cuvîntului.Cînd un muzician compune o simfonie, opera
lui era posibil\ înainte de a fi fost real\ ? Da,
dac\ prin asta în]elegem c\ nu exist\ vreunobstacol de netrecut în calea realiz\rii ei. Dar
de la sensul negativ al cuvîntului, trecem f\r\
s\ ne d\m seama la sensul lui pozitiv ; neimagin\m c\ orice lucru produs ar fi putut fi

G‘ndirea [i mi[carea 17
surprins dinainte de vreo minte suficient infor-
mat\ [i c\ el ar preexista, sub form\ de idee,
realiz\rii lui ; concep]ie absurd\ în cazul uneiopere de art\, c\ci simfonia este f\cut\ de
îndat\ ce muzicianul are ideea ei precis\ [i
complet\. Nici în mintea artistului, nici înmintea oricui altcuiva, comparabil\ cu a
noastr\, fie ea impersonal\ sau pur [i simplu
virtual\, simfonia nu se întemeiaz\ pe calitateade posibil înainte de a fi real\. Dar n-am putea
spune la fel despre o stare oarecare din uni-
vers, considerat cu toate fiin]ele vii [i con-[tiente ? Nu este ea mai plin\ de noutate [i de
imprevizibilitate radical\ decît simfonia celui
mai renumit maestru ?
Totu[i, d\inuie convingerea urm\toare :
chiar dac\ n-ar fi fost conceput\ înainte de a
se produce, ea ar fi putut s\ fie astfel [i, în
acest sens, figureaz\ dintotdeauna, sub form\
de posibil, în vreo inteligen]\ real\ sau virtual\.
Cercetînd temeinic aceast\ iluzie, am vedea c\
ea ]ine de îns\[i esen]a intelectului nostru.
Lucrurile [i evenimentele se produc în mo-mente determinate ; judecata asupra apari]iei
lucrului sau evenimentului nu poate veni decît
dup\ ele, deci are o dat\. Dar data se [tergeimediat, în virtutea principiului înr\d\cinat în
mintea noastr\, conform c\ruia orice adev\r
este ve[nic. Dac\ judecata este adev\rat\ înprezent, ni se pare c\ trebuie s\ fi fost astfel
dintotdeauna. Nu-i nimic dac\ n-a fost înc\
formulat\ : se stabile[te de drept, înainte de afi fost prezentat\ de fapt. Astfel, fiec\rei afir-
ma]ii adev\rate îi atribuim un efect retroactiv
sau, mai degrab\, îi imprim\m o mi[care retro-grad\. Ca [i cum o judecat\ ar fi putut s\
preexiste termenilor care o compun! Ca [i cum
ace[ti termeni n-ar data de la apari]ia obiectelorreprezentate ! Ca [i cum lucrul sau ideea

Henri Bergson 18
lucrului, realitatea sau posibilitatea lui n-ar fi
fost create dintr-odat\ atunci cînd este vorba
de o form\ cu totul nou\, z\mislit\ de art\ saude natur\.
Nenum\rate sînt consecin]ele acestei iluzii
1.
Aprecierea oamenilor [i a evenimentelor estecu totul p\truns\ de credin]a în valoarea retro-
spectiv\ a judec\]ii adev\rate, în mi[carea re-
trograd\ efectuat\ automat în timp de adev\rulodat\ stabilit. Prin simplul fapt c\ se înde-
pline[te, realitatea î[i proiecteaz\ umbra înd\-
r\t, într-un trecut îndep\rtat la nesfîr[it ; astfel,ea pare s\ preexiste, sub form\ de posibil,
propriei realiz\ri. De aici, o gre[eal\ defor-
matoare a concep]iei asupra trecutului ; de aici,preten]ia de a anticipa cu orice prilej viitorul.
Ne întreb\m, de pild\, ce se va-ntîmpla cu
arta, literatura, civiliza]ia de mîine ; ne imagi-n\m, în mare, curba evolutiv\ a societ\]ilor ;
ajungem s\ prezicem evenimentele în am\nunt.
Fire[te c\, odat\ împlinit\, vom putea întot-
deauna s\ leg\m realitatea de evenimentele
precedente [i de circumstan]ele în care s-aprodus ; dar o realitate cu totul diferit\ (deloc
oarecare , ce-i drept) poate fi la fel de bine
legat\ de acelea[i circumstan]e [i de acelea[ievenimente, abordate pe alt\ latur\. Dac\ s-ar
considera toate laturile prezentului pentru a-l
prelungi în toate direc]iile, s-ar ob]ine de peacum to]i posibilii, iar viitorul, presupunînd c\
poate s-o fac\, va alege dintre ei ? Dar, mai
întîi, prelungirile înse[i vor putea fi ad\ugiri denoi calit\]i, create pe de-a-ntregul, absolut im-
1. Asupra acestor consecin]e [i, mai general, asupra
credin]ei ‘n valoarea retrospectiv\ a judec\]ii adev\rate,
asupra mi[c\rii retrograde a adev\rului , am discutat
mai am\nun]it ‘ntr-o serie de conferin]e prezentate laColumbia University (New York) ‘n ianuarie-februarie1913. Ne m\rginim aici la c‘teva indica]ii.

G‘ndirea [i mi[carea 19
previzibile ; apoi, o latur\ a prezentului nu
exist\ ca „latur\” decît atunci cînd aten]ia a
izolat-o, practicînd o decupare de o anumit\form\ în ansamblul circumstan]elor actuale ; [i
atunci, cum ar exista „toate laturile” prezentului
înainte de a fi fost create, prin evenimenteleulterioare, formele originale ale decup\rilor
practicate de aten]ia noastr\ ? Deci, laturile nu
apar]in decît retrospectiv prezentului de alt\dat\, adic\ trecutului ; [i n-au mai mult\ rea-
litate în acest prezent, cînd era înc\ prezent,
decît au în prezentul actual simfoniile viitorilormuzicieni. S\ lu\m un exemplu simplu : nimic
nu ne împiedic\ ast\zi s\ leg\m romantismul
secolului al XIX-lea de ceea ce era dejaromantic la clasici. Dar aspectul romantic al
clasicismului nu s-a desprins decît prin efectul
retroactiv al romantismului odat\ ap\rut. Dac\n-ar fi existat un Rousseau, un Chateaubriand,
un Vigny, un Victor Hugo, nu numai c\ n-am
fi remarcat-o niciodat\, ci n-ar fi existat în
realitate romantism la clasicii de alt\ dat\.
Romantismul clasicilor nu se realizeaz\ decîtprin decupajul unui anumit aspect din sfera
lor, iar decuparea, cu forma ei particular\, nu
exista în literatura clasic\ înaintea apari]ieiromantismului, tot a[a cum nu exist\ în norul
trec\tor desenul amuzant observat de un artist
prin organizarea masei amorfe dup\ bunul s\uplac. Romantismul a ac]ionat retroactiv asupra
clasicismului precum desenul artistului asupra
norului. El [i-a creat retroactiv prefigurarea întrecut [i propria-i explica]ie prin antecedente.
Este totuna cu a spune c\ avem nevoie de
o întîmplare fericit\, de un noroc ie[it dincomun, ca s\ surprindem în realitatea de acum
tocmai ceea ce va prezenta un interes deosebit
pentru istoricul de mîine. Cînd istoricul va ana-liza prezentul nostru, el va c\uta aici explica]ia

Henri Bergson 20
prezentului s\u [i, mai ales, elementele de
noutate cuprinse în prezentul s\u. Ast\zi nu
putem avea nici o idee despre noutate, dac\tot trebuie s\ fie o crea]ie. Deci, cum am
putea-o lua drept model pentru a alege acum
dintre fapte pe cele ce trebuie înregistrate sau,mai degrab\, pentru a fabrica fapte prin decu-
parea realit\]ii prezente în func]ie de aceast\
indica]ie ? Aspectul capital al timpurilormoderne este instaurarea democra]iei. Faptul
c\ semne premerg\toare g\sim [i în trecut, a[a
cum a fost el descris de cei dinainte, este denecontestat; dar poate c\ n-ar fi notat indi-
ca]iile cele mai interesante decît dac\ ar fi [tiut
c\ umanitatea mergea în aceast\ direc]ie ; or,direc]ia acestei mi[c\ri nu era atunci mai
marcat\ decît o alta sau, pur [i simplu, nu
exista înc\, fiind creat\ prin mi[carea îns\[i,adic\ prin mersul înainte al oamenilor, care au
conceput [i realizat progresiv democra]ia. ~n
ochii no[tri, semnele premerg\toare sînt semne
pentru c\ acum le cunoa[tem parcursul, pentru
c\ parcursul a fost efectuat. Nici parcursul, nicidirec]ia [i, în consecin]\, nici intervalul de timp
nu erau date cînd se produceau aceste fapte ;
deci, ele nu erau înc\ semne. S\ mergem maideparte. Spuneam c\ faptele cele mai impor-
tante în aceast\ privin]\ au putut fi neglijate de
c\tre contemporani. Adev\rul este c\ cele maimulte dintre ele nu existau ca fapte la timpul
respectiv ; ele ar exista pentru noi, retrospectiv,
dac\ acum am putea reînvia în întregime epoca[i dac\ am proiecta pe blocul nefragmentat al
realit\]ii de atunci fascicolul de lumin\ cu o
form\ cu totul deosebit\, numit\ ideea demo-cratic\ ; por]iunile astfel luminate, decupate din
întreg dup\ contururi la fel de originale [i de
imprevizibile ca desenul unui maestru, ar fifaptele preg\titoare ale democra]iei. Pe scurt,

G‘ndirea [i mi[carea 21
pentru a transmite urma[ilor no[tri explica]ia,
prin antecedente, a evenimentului cheie al tim-
pului lor, ar trebui ca evenimentul s\ ni se fiînf\]i[at sub ochi [i s\ nu fi existat durata real\.
Transmitem genera]iilor viitoare ceea ce ne in-
tereseaz\, ceea ce aten]ia noastr\ cerceteaz\ [ichiar reliefeaz\ în lumina evolu]iei din trecut [i
nu ceea ce viitorul va fi f\cut captivant pentru
ele prin crearea unui nou interes, prin nouadirec]ie imprimat\ aten]iei lor. Cu alte cuvinte,
originile istorice ale prezentului, prin aspectele
lui cele mai importante, n-ar putea fi completl\murite, c\ci le-am reconstitui integral numai
dac\ trecutul ar fi putut fi exprimat de c\tre
contemporani în func]ie de un viitor nedeter-minat [i, chiar prin aceasta, imprevizibil.
S\ lu\m o culoare, portocaliul, de pild\
1.
Pentru c\ mai cunoa[tem ro[ul [i galbenul,putem s\ consider\m portocaliul galben într-un
sens [i ro[u în cel\lalt [i s\ spunem c\ este un
compus din galben [i ro[u. Dar s\ presupunem
c\, portocaliul exist‘nd ca atare, nici galbenul,
nici ro[ul n-ar fi ap\rut în lume : portocaliul arfi deja compus din cele dou\ culori ? Evident
c\ nu. Senza]ia de ro[u [i senza]ia de galben,
implicînd un întreg mecanism nervos [i cere-bral [i, în acela[i timp, anumite dispozi]ii spe-
ciale ale con[tiin]ei, sînt crea]ii ale vie]ii ; ele
s-au produs, dar ar fi putut foarte bine s\ nuse produc\ ; dac\ n-ar fi existat niciodat\, nici
pe planeta noastr\, nici în alt\ parte, fiin]e care
s\ încerce cele dou\ senza]ii, cea de portocaliuar fi fost una simpl\ ; niciodat\ galbenul [i
ro[ul n-ar fi fost considerate componente sau
aspecte ale portocaliului. Trebuie s\ recunosc
1. Studiul de fa]\ a fost scris ‘nintea c\r]ii noastre Les deux
sources de la morale et de la religion , ‘n care am folosit
aceea[i compara]ie.

Henri Bergson 22
c\ logica obi[nuit\ se împotrive[te. Ea spune :
„De vreme ce senza]iile de galben [i ro[u intr\
ast\zi în compozi]ia celei de portocaliu, ele seaflau acolo dintotdeauna, chiar dac\ a fost un
timp cînd nu existau efectiv : virtual se aflau
acolo”. ~ns\ logica obi[nuit\ este o logic\ aretrospec]iei. Ea nu poate s\ nu proiecteze
realit\]ile actuale în trecut, în stadiul de posi-
bilit\]i sau virtualit\]i, astfel încît, din perspec-tiva sa, ceea ce este compus acum trebuie s\
fi fost a[a dintotdeauna. Ea nu admite ca o
stare simpl\ s\ poat\, r\mînînd ceea ce este, s\devin\ o stare compus\ numai pentru c\ evo-
lu]ia va fi creat noi puncte de vedere din care
s\ fie abordat\ [i, implicit, elemente multipleluate în considerare într-o analiz\ ideal\. Nu
vrea s\ cread\ c\, dac\ aceste elemente nu s-ar
fi ivit ca realit\]i, ele n-ar fi existat anterior caposibilit\]i ; posibilitatea unui lucru nu-i altceva
(cu excep]ia cazului în care lucrul respectiv
este un aranjament cu totul mecanic al unor
elemente preexistente) decît iluzia, într-un tre-
cut nedeterminat, a realit\]ii odat\ ap\rute. Lo-gica obi[nuit\ respinge în trecut, sub form\ de
posibil, ceea ce se ive[te din realitate în pre-
zent, tocmai pentru c\ nu vrea s\ accepte c\ seive[te ceva, c\ se creeaz\ ceva, c\ timpul este
eficace. ~ntr-o nou\ form\ sau într-o nou\ ca-
litate nu vede decît redistribuirea elementelorvechi, f\r\ absolut nimic nou. Orice multipli-
citate se descompune într-un num\r determinat
de unit\]i. Nu accept\ ideea de multiplicitateindistinct\ [i chiar nedivizat\, pur intensiv\ [i
calitativ\. O asemenea multiplicitate, r\mînînd
totodat\ ceea ce este, va con]ine un num\rmereu cresc\tor de elemente, pe m\sur\ ce vor
ap\rea în lume noi puncte de vedere. Fire[te
c\ nu se pune problema de a renun]a la aceas-t\ logic\ sau de a se r\zvr\ti împotriva ei.

G‘ndirea [i mi[carea 23
Trebuie doar s-o îmbog\]im, s-o ml\diem, s-o
adapt\m unei durate, în care noutatea r\sare
ne‘ncetat, iar evolu]ia este creatoare.
Astfel era calea aleas\ de noi spre a o urma.
Multe altele ni se deschideau înainte [i în jurulnostru, din punctul central unde ne a[ezaser\m
pentru a surprinde din nou durata pur\. Ne-am
]inut de ea pentru c\ ne ocupaser\m mai întîi,ca s\ ne punem metoda la încercare, de pro-
blema libert\]ii. Chiar prin aceasta ne-am situa
din nou în fluxul vie]ii interioare din care ni sep\rea c\ filozofia nu p\stra, de cele mai multe
ori, decît o pojghi]\ neînsemnat\. Oare roman-
cierul [i moralistul nu merseser\ mai departepe aceast\ cale decît filozoful ? Poate c\ da ;
îns\ dep\[iser\ obstacolul numai pe alocuri,
sub presiunea necesit\]ii ; nim\nui nu-i trecuseprin cap s\ mearg\ metodic „în c\utarea tim-
pului pierdut”. Oricum, în prima noastr\ carte,
n-am indicat decît cîteva linii generale ale subi-
ectului ; în a doua, ne-am limitat la ni[te aluzii,
cînd am comparat planul ac]iunii – în caretrecutul se contract\ în prezent – cu planul
visului, în care totalitatea trecutului se des-
f\[oar\ indivizibil\ [i indestructibil\. Dac\literaturii îi revenea rolul de a studia sufletul
(l’^me) în mod concret, pornind de la exemple
individuale, ni se p\rea c\ datoria filozofiei eraaceea de a stabili condi]iile generale ale obser-
v\rii directe, imediate a sinelui de c\tre sine.
Observarea interioar\ este deformat\ de obice-iurile c\p\tate de noi. F\r\ îndoial\, denatu-
rarea principal\ a creat problema libert\]ii – o
fals\ problem\ n\scut\ din confundarea durateicu întinderea. Mai exist\ [i alte deform\ri, dup\
toate aparen]ele, cu aceea[i origine : ni se pare
c\ st\rile suflete[ti pot fi num\rate ; uneledintre ele, astfel disociate, ar avea o intensitate

Henri Bergson 24
m\surabil\ ; credem c\ avem puterea de a le
înlocui, pe fiecare în parte [i pe toate la un
loc, cu termenii care le desemneaz\ [i le voracoperi de-acum încolo ; prin urmare, le
atribuim fixitatea, discontinuitatea, generalitatea
cuvintelor. Trebuie s\ surprindem acest înveli[pentru a-l sfî[ia. ~l vom surprinde numai dac\
îi vom cerceta mai întîi aspectul [i structura,
dac\ îi vom în]elege menirea. El este de natur\spa]ial\ [i are o utilitate social\. Spa]ialitatea [i,
în aceast\ accep]ie cu totul deosebit\, sociabi-
litatea sînt aici adev\ratele cauze ale relativit\]iicunoa[terii. ~ndep\rtînd v\lul interpus, revenim
în imediat [i atingem un absolut.
Primele reflec]ii ne-au condus la concluzii
îndr\zne]e pe atunci, devenite între timp acce-
sibile tuturor. Ele cereau psihologiei s\ se des-
prind\ de asocia]ionismul universal admis,dac\ nu ca doctrin\, cel pu]in ca metod\. Ele
mai impuneau înc\ o ruptur\, abia întrez\rit\
de noi. Al\turi de asocia]ionism, exista kantia-
nismul a c\rui influen]\, de multe ori com-
binat\ cu prima, era nu mai pu]in puternic\ [igeneral\. Cei ce respingeau pozitivismul unui
Comte sau agnosticismul unui Spencer nu
îndr\zneau s\ conteste concep]ia kantian\ arelativit\]ii cunoa[terii. Kant stabilise c\ gîn-
direa se exercit\ asupra unei materii dinainte
r\spîndite în Timp [i Spa]iu [i preg\tit\ astfelanume pentru om : „lucrul în sine” ne scap\ ;
pentru a-l atinge, am avea nevoie de o facul-
tate intuitiv\ de care nu dispunem. Din analizanoastr\ rezult\ c\, dimpotriv\, m\car o parte a
realit\]ii, propria noastr\ persoan\, poate fi
surprins\ în puritatea ei natural\. ~n orice caz,materialele cunoa[terii n-au fost aici create sau
sf\rîmate [i deformate de vreun spirit r\u, ce ar
fi aruncat apoi o pulbere psihologic\ într-unrecipient artificial, con[tiin]a noastr\. Propria

G‘ndirea [i mi[carea 25
persoan\ ne apare a[a cum este ea „în sine”,
de cum renun]\m la obiceiurile deprinse spre
a ne face o via]\ mai u[oar\. Oare acela[i lucrunu este valabil pentru alte realit\]i, chiar pentru
toate ? „Relativitatea cunoa[terii”, întrerupînd
avîntul metafizicii, era original\ [i esen]ial\ ?Nu cumva s-ar dovedi ea mai degrab\ acciden-
tal\ [i dobîndit\ ? Va fi provenind pur [i simplu
din faptul c\ inteligen]a a c\p\tat obiceiurinecesare vie]ii practice : obiceiurile, transferate
în domeniul specula]iei, ne pun în fa]a unei
realit\]i deformate sau reformate, în orice caz,aranjate ; îns\ aranjamentul nu ni se impune în
mod ineluctabil ; el vine din noi ; ceea ce am
f\cut, putem s\ [i desfacem ; [i atunci, intr\mîn contact direct cu realitatea. Respingem nu
numai o teorie psihologic\, ci, dintr-un motiv
asem\n\tor, [i o filozofie general\ precumkantianismul [i tot ceea ce i se al\tur\. Con-
sideram c\ [i una [i cealalt\, aproape unanim
acceptate în liniile lor mari, împiedicau filo-
zofia [i psihologia s\ înainteze.
Nu ne r\mîne decît s\ mergem mai departe.
Nu era suficient s\ înl\tur\m obstacolul. Prin
urmare, ne-am apucat de studiul func]iilor
psihologice, al rela]iei psihofiziologice, apoi alvie]ii în general, c\utînd mereu viziunea
direct\, suprimînd astfel problemele care nu
priveau lucrurile înse[i, ci traducerea lor înconcepte artificiale. Nu vom povesti aici o
istorie al c\rei prim rezultat ar fi s\ arate
extrema dificultate a unei metode atît de simpleîn aparen]\ ; o vom relua, pe scurt, în capitolul
urm\tor. Dac\ am început prin a spune c\
ne-am gîndit, înainte de orice, la precizie, s\termin\m prin a remarca faptul c\ precizia nu
putea fi ob]inut\, dup\ p\rerea noastr\, prin
nici o alt\ metod\. C\ci imprecizia înseamn\,de obicei, includerea unui lucru într-un gen

Henri Bergson 26
prea vast, lucruri [i genuri corespunzînd de
altfel unor cuvinte preexistente. Dac\ începem
prin a îndep\rta conceptele gata f\cute, dac\ajungem la o viziune direct\ a realului, dac\
subîmp\r]im aceast\ realitate ]inînd cont de
articula]iile ei, noile concepte necesare pentrua ne exprima vor fi croite de data asta pe
m\sura exact\ a obiectului: imprecizia va putea
s\ se nasc\ numai prin extinderea la alte obi-ecte cuprinse în generalitatea lor. Cînd vom
dori s\ le cunoa[tem, va trebui s\ studiem
obiectele în ele însele, în afara acestor con-cepte.

G‘ndirea [i mi[carea 27
II
INTRODUCERE (PARTEA A DOUA)
Despre punerea problemelor
Durat\ [i intui]ie. – Natura cunoa[terii intuitive. –
~n ce sens este ea clar\. – Dou\ feluri de claritate.
– Inteligen]a. – Valoarea cunoa[terii intelectuale. –Abstrac]ii [i metafore. – Metafizica [i [tiin]a. – Cu
ce condi]ie se pot ele ajuta reciproc. – Despre
misticism. – Despre independen]a spiritului. –Trebuie s\ accept\m „termenii” problemei ? –
Filozofia cet\]ii. – Ideile generale. – Adev\ratele [i
falsele probleme. – Criticismul kantian [i teoriilecunoa[terii. – Iluzia „intelectualist\”. – Metode de
predare. – Homo loquax . – Filozoful, savantul [i
„omul inteligent”.
Considera]iile asupra duratei ni se p\reau
hot\rîtoare. Treptat, ele ne-au f\cut s\ instituimintui]ia ca metod\ filozofic\. Am ezitat mult
înainte de a folosi cuvîntul „intui]ie”. Este cel
mai potrivit dintre termenii care desemneaz\un mod de cunoa[tere ; totu[i, poate stîrni
confuzie. Pentru c\ un Schelling, un Schopen-
hauer [i al]ii au f\cut deja apel la intui]ie,pentru c\ au opus mai mult sau mai pu]in
intui]ia inteligen]ei, se putea crede c\ aplic\m
[i noi aceea[i metod\. Ca [i cum intui]ia lorn-ar fi fost o c\utare imediat\ a ve[nicului ! Ca
[i cum, pentru noi, n-ar fi fost vorba s\ reg\sim
mai întîi durata adev\rat\ ! Numero[i filozofiau resim]it neputin]a gîndirii conceptuale de a
atinge esen]a ( le fond ) spiritului. ~n consecin]\,
mul]i au vorbit despre o facultate suprainte-lectual\ de intui]ie. Consider‘nd c\ inteligen]a
ac]ioneaz\ în timp, au ajuns la concluzia c\ a

Henri Bergson 28
dep\[i inteligen]a const\ în a ie[i din timp. Nu
au v\zut c\ timpul intelectualizat este spa]iu,
c\ inteligen]a lucreaz\ asupra fantomei duratei[i nu asupra duratei înse[i, c\ eliminarea
timpului este actul obi[nuit, normal, banal al
intelectului, c\ relativitatea cunoa[terii spirituluivine tocmai de acolo [i c\, de-acum încolo,
pentru a trece de la concepere ( intellection ) la
viziune, de la relativ la absolut, nu trebuie s\ie[im din timp (am ie[it deja) ; dimpotriv\,
trebuie s\ ne resitu\m în durat\ [i s\ surprin-
dem realitatea în mobilitate, adic\ în esen]a ei.Cînd o intui]ie pretinde c\ atinge dintr-un salt
ve[nicul, se m\rgine[te la intelectual. Concep-
tele furnizate de inteligen]\, ea le înlocuie[tefoarte simplu cu un concept unic, rezumîndu-le
pe toate, fiind, în consecin]\, mereu acela[i,
indiferent cum îl numim : Substan]a, Eul ( le
Moi), Ideea, Voin]a. Filozofia astfel în]eleas\, în
mod necesar panteist\, nu va avea nici un fel
de greut\]i în a explica toate lucrurile pe calea
deduc]iei, de vreme ce î[i va fi dat dinainte tot
realul [i tot posibilul într-un principiu, careeste conceptul conceptelor. Dar explica]ia va fi
vag\ [i ipotetic\, unitatea va fi artificial\, iar
filozofia s-ar aplica la fel de bine unei lumi cutotul diferite de a noastr\. Cît de instructiv\ ar
fi o metafizic\ cu adev\rat intuitiv\, capabil\ s\
urm\reasc\ ondula]iile realului ! N-ar îmbr\]i[adintr-o dat\ totalitatea lucrurilor ; îns\ ar da
fiec\ruia o explica]ie perfect [i exclusiv adap-
tat\ lui. N-ar începe prin a defini sau a descrieunitatea sistematic\ a lumii : cine [tie dac\
lumea este într-adev\r numai una ? Doar
experien]a ar putea s-o spun\, iar unitatea,dac\ exist\, va ap\rea la cap\tul cercet\rii ca
un rezultat ; este imposibil s-o stabilim ca
principiu de la început. Va fi o unitate bogat\[i deplin\, unitatea unei continuit\]i, unitatea

G‘ndirea [i mi[carea 29
realit\]ii noastre [i nu acea unitate abstract\,
goal\, ivit\ dintr-o generalizare suprem\,
putînd fi la fel de bine generalizarea oric\reilumi posibile. Este adev\rat c\ filozofia ar cere
o nou\ str\danie pentru fiecare nou\ proble-
m\. Nici o solu]ie nu s-ar deduce geometricdintr-alta. Nici un adev\r important nu s-ar
ob]ine prin prelungirea unui adev\r deja
de]inut. Trebuie s\ renun]\m la a ]ine virtualîntr-un principiu [tiin]a universal\.
Dup\ p\rerea noastr\, intui]ia se refer\,
înainte de orice, la durata interioar\. Ea sur-prinde o succesiune diferit\ de juxtapunere, o
cre[tere dinspre interior, prelungirea neîntre-
rupt\ a trecutului uzurpator al viitorului. Esteviziunea direct\ a spiritului prin spirit. Nimic
interpus ; f\r\ refrac]ie printr-o prism\ ale c\rei
fe]e sînt, pe de o parte spa]iul, iar pe de alta,limbajul. ~n loc de st\ri puse al\turi unele de
altele, iat\ continuitatea indivizibil\, deci
substan]ial\, a fluxului vie]ii interioare. Intui]ie
înseamn\ mai întîi con[tiin]\, îns\ con[tiin]\
imediat\, reprezentare abia distinct\ deobiectul v\zut, cunoa[tere presupunînd contact
[i chiar coinciden]\. Mai înseamn\ apoi
con[tiin]a sporit\, ap\sînd asupra marginilorunui incon[tient care cedeaz\, rezist\, se d\
b\tut, redevenind st\pîn pe sine : prin
alternan]e rapide de întuneric [i lumin\, ea neface s\ constat\m c\ incon[tientul este pre-
zent ; în pofida logicii stricte, afirm\ c\ psiho-
logia ]ine zadarnic de con[tient, pentru c\exist\ un incon[tient psihologic. – Nu merge
ea mai departe ? Nu-i decît propria noastr\
intui]ie ? Separa]ia dintre con[tiin]a noastr\ [icelelalte con[tiin]e este mai pu]in net\ decît
cea dintre corpul nostru [i celelalte corpuri,
c\ci spa]iul este cel ce face împ\r]irile clare.Simpatia [i antipatia spontane, de multe ori

Henri Bergson 30
prezic\toare, dovedesc întrep\trunderea posi-
bil\ a con[tiin]elor noastre. Ar exista deci feno-
mene de endosmoz\ psihologic\. Intui]ia ne-arintroduce în con[tiin]\ în general. – Dar
simpatiz\m numai cu con[tiin]ele ? Dac\ orice
fiin]\ se na[te, se dezvolt\ [i moare, dac\ via]aeste o evolu]ie, iar dac\ durata este aici o
realitate, nu exist\ [i o intui]ie a vitalului [i, în
consecin]\, o metafizic\ a vie]ii în prelungirea[tiin]ei viului (le vivant) ? Fire[te, [tiin]a ne va
furniza din ce în ce mai bine fizico-chimia
materiei organizate ; cauza profund\ a orga-niz\rii nu intr\ nici în cadrul mecanismului pur,
nici în cel al finalit\]ii propriu-zise, nu este nici
unitate pur\, nici multiplicitate distinct\, iarintelectul nostru o va caracteriza mereu prin
simple nega]ii. Oare nu vom ajunge la aceast\
cauz\ profund\ surprinzînd prin con[tiin]\elanul vie]ii din noi ? – S\ mergem mai departe.
Dincolo de organizare, consider\m c\ materia
neorganizat\ poate fi, cu siguran]\, descom-
pus\ în sisteme deasupra c\rora timpul alunec\
f\r\ s\ p\trund\ în ele ; de sistemele apar]inînd[tiin]ei se ocup\ intelectul. Dar universul
material, în ansamblul s\u, ne face con[tiin]a
s\ a[tepte ; el însu[i a[teapt\. Ori dureaz\ ori
este solidar cu durata noastr\. Fie c\ se aso-
ciaz\ spiritului prin origini sau prin func]ie, [i
într-un caz, [i în cel\lalt, el ]ine de intui]ie printot ceea ce cuprinde în privin]a schimb\rii [i a
mi[c\rii reale. Credem c\ tocmai ideea de
diferen]ial\ sau, mai degrab\, de fluxiune afost sugerat\ [tiin]ei de c\tre o viziune de acest
gen. Metafizic\ la origini, ea devenea [tiin]ific\
pe m\sur\ ce devenea riguroas\, adic\ expri-mabil\ în termeni statici. Pe scurt, schimbarea
pur\, durata real\ sînt lucruri spirituale sau
impregnate de spiritualitate. Intui]ia este ceeace atinge spiritul, durata, schimbarea pur\.

G‘ndirea [i mi[carea 31
Spiritul fiindu-i domeniul propriu, ea ar vrea s\
surprind\ în lucruri, chiar în cele materiale,
participarea lor la spiritualitate, la divinitate,am spune, dac\ n-am [ti tot ce se mai amestec\
din cele omene[ti cu con[tiin]a, chiar purificat\
[i spiritualizat\. Amestecul de omenesc estetocmai ceea ce face ca efortul de intuire s\ se
poat\ împlini la în\l]imi diferite, asupra unor
puncte diferite [i s\ dea, în diverse filozofii,rezultate distincte, m\car c\ se pot împ\ca
unele cu altele.
Deci, s\ nu ni se cear\ o defini]ie simpl\ [i
geometric\ a intui]iei. Vom demonstra cu u[u-
rin]\ c\ lu\m cuv^ntul într-una din accep]iile
care nu se deduc matematic unele din altele.Un eminent filozof danez a semnalat patru
dintre acestea. ~n ceea ce ne prive[te, noi am
g\si mai multe
1. Numai din unghiuri multiple,
complementare [i nu echivalente, am putea da
o idee despre ceea ce nu este abstract [i
conven]ional, ci real [i concret, cu atît mai
mult despre ceea ce nu poate fi reconstituit din
componentele cunoscute, despre lucrul înc\nedecupat de c\tre intelect din întregul rea-
lit\]ii, nici prin sim]ul comun, nici prin limbaj.
Departe de a compara pe cel mic cu cel mare,str\duin]a noastr\ cu cea a mae[trilor, fereasc\
Dumnezeu ! ~ns\ varietatea func]iilor [i aspec-
telor intui]iei, a[a cum o descriem, nu înseam-n\ nimic fa]\ de multiplicitatea semnifica]iilor
c\p\tate de cuvintele „esen]\” [i „existen]\” la
Spinoza sau de termenii „form\”, „putere”(puissance ), „act” la Aristotel. Parcurge]i lista
cu sensurile cuvîntului ei%do" din Index
Aristotelicus : ve]i vedea cît de diferite sînt
unele fa]\ de altele. Dac\ lu\m dou\ dintre
ele, suficient de îndep\rtate unul de cel\lalt,
1. F\r\ a include în num\r cele patru accep]ii ca atare
observate de el. F\ceam aluzie aici la Harald Höffding.

Henri Bergson 32
vor p\rea chiar c\ se exclud. Nu se exclud,
pentru c\ lan]ul sensurilor intermediare le
leag\ între ele. F\cînd efortul necesar pentru acuprinde întregul, ne d\m seama c\ ne g\sim
în real [i nu în fa]a unei esen]e matematice
prinse într-o formul\ simpl\.
Exist\ totu[i un sens fundamental : a gîndi
intuitiv înseamn\ a gîndi în durat\. De obicei,
inteligen]a pleac\ de la imobil [i, de bine der\u, reconstruie[te mi[carea cu imobilit\]i juxta-
puse. Intui]ia pleac\ de la mi[care, o stabile[te
sau, mai degrab\, o observ\ ca pe realitateaîns\[i [i nu vede în imobilitate decît un
moment abstract, un instantaneu luat de spirit
dintr-o mobilitate. ~n mod obi[nuit, inteligen]ase ocup\ de lucruri, în]elegînd prin aceasta
stabilul, [i face din schimbare un accident pus
pe deasupra. Pentru intui]ie, esen]ialul îlconstituie schimbarea : cît despre lucru, a[a
cum îl în]elege inteligen]a, el este o sec]iune
efectuat\ prin mijlocul devenirii [i luat\ de
spiritul nostru drept substitut al întregului. De
cele mai multe ori, gîndirea î[i reprezint\ noulca pe un aranjament de elemente preexistente ;
pentru ea, nici nu se pierde, nici nu se creeaz\
nimic. Legat\ de o durat\ presupunînd cre[-terea, intui]ia percepe o neîntrerupt\ continu-
itate de noutate imprevizibil\, ea vede, [tie c\
spiritul scoate din el însu[i mai mult decît are,c\ tocmai în asta const\ spiritualitatea [i c\
realitatea, impregnat\ de spirit, reprezint\ o
crea]ie. Activitatea obi[nuit\ a gîndirii esteu[oar\ [i o prelungim atît cît vrem. Intui]ia este
ostenitoare [i n-ar putea dura. Concepere
(intellection ) sau intui]ie, gîndirea folose[te
întotdeauna limbajul; intui]ia, ca orice gîndire,
sfîr[e[te prin a se cuib\ri în concepte : durat\,
multiplicitate calitativ\ sau eterogen\, incon-[tient, – diferen]ial\ chiar, dac\ lu\m no]iunea

G‘ndirea [i mi[carea 33
a[a cum era ea la început. De origine intelec-
tual\, conceptul este de ‘ndat\ limpede, m\car
pentru un spirit capabil de efortul necesar, întimp ce ideea generat\ de o intui]ie începe de
obicei prin a fi confuz\, oricare ne-ar fi for]a
de gîndire. C\ci exist\ dou\ feluri de claritate.
O idee nou\ poate fi clar\ pentru c\ ne
prezint\, aranjate simplu într-o nou\ ordine,
idei elementare cunoscute deja. G\sind vechiulîn nou, inteligen]a se simte pe un t\rîm
cunoscut ; este în largul ei ; „în]elege”. A[a este
claritatea dorit\, c\utat\ [i sîntem întotdeaunarecunosc\tori celui care ne-o aduce. Mai exist\
[i o alta, c\reia ne supunem ; de altfel, nu se
impune decît în timp. Este claritatea ideii cutotul noi [i absolut simple ; ea capteaz\ mai
mult sau mai pu]in o intui]ie. Cum, pe de o
parte, n-o putem reconstitui din elemente pre-existente pentru c\ nu are a[a ceva [i cum, pe
de alt\ parte, a în]elege cu u[urin]\ const\ în
a recompune noul plecînd de la vechi, prima
noastr\ reac]ie este s-o consider\m de ne-
în]eles. S-o accept\m provizoriu [i s-o purt\mcu noi prin diversele sectoare ale cunoa[terii :
vom vedea cum ea, confuz\, l\mure[te con-
fuziile. Prin ea, probleme apreciate drept nere-zolvabile se vor rezolva sau, mai degrab\, se
vor dizolva, fie pentru a disp\rea definitiv, fie
pentru a se pune altfel. De ceea ce va fi f\cutpentru probleme, va profita [i ea la rîndul s\u.
Intelectual\, fiecare problem\ îi va transmite
ceva din intelectualitatea ei. Astfel intelec-tualizat\, ideea va putea fi a]intit\ din nou
asupra problemelor care o vor fi servit dup\ ce
s-au servit de ea ; va împr\[tia înc\ mai bineconfuzia din jur [i va deveni ea îns\[i mai
clar\. Trebuie deci s\ facem o distinc]ie : unele
idei î[i p\streaz\ lumina pentru ele însele,f\cînd-o s\ p\trund\ imediat în cele mai

Henri Bergson 34
îndep\rtate unghere, iar altele au o str\lucire
exterioar\, iluminînd o întreag\ regiune a gîn-
dirii. La început, acestea sînt întunecate în inte-rior ; dar lumina r\spîndit\ în jur se r\sfrînge
asupra lor prin reflexie, p\trunde în ele din ce
în ce mai adînc, [i atunci au puterea îndoit\ dea lumina [i restul [i de a se lumina pe ele.
Trebuie s\ fim r\bd\tori cu ideile. Filozoful
nu are întotdeauna r\bdare. ~i este mult maisimplu s\ se limiteze la no]iunile adunate în
limbaj ! Ideile au fost formate de inteligen]\ pe
m\sura nevoilor ei, corespund unui decupaj alrealit\]ii în func]ie de liniile ce trebuie urmate
pentru a ac]iona cu u[urin]\ asupra ei. Deseori,
ele distribuie obiectele [i faptele dup\ foloa-sele trase de aici, amestecînd în acela[i com-
partiment intelectual tot ce prive[te aceea[i ne-
voie. Cînd reac]ion\m identic la percep]ii dife-rite, spunem c\ ne g\sim în fa]a unor obiecte
„de acela[i gen”. Cînd reac]ion\m în sensuri
contrare, repartiz\m obiectele în dou\ „genuri
opuse”. {i atunci, va fi clar prin defini]ie tot ce
se va putea transforma în generalit\]i astfel ob-]inute [i confuz ceea ce nu se va reduce la a[a
ceva. Astfel se explic\ inferioritatea evident\ a
punctului de vedere intuitiv în cearta filozofic\.Asculta]i cum discut\ doi filozofi din care unul
promoveaz\ determinismul, iar cel\lalt liber-
tatea : întotdeauna deterministul pare s\ aib\dreptate. Poate fi un încep\tor, iar rivalul s\u
experimentat. ~[i sus]ine cauza cu non[alan]\,
în timp ce adversarul trude[te din greu pentrua sa. Tot timpul se va spune despre el c\ e
simplu, clar [i adev\rat. {i chiar este a[a f\r\
greutate [i în mod firesc, de vreme ce n-aredecît s\ adune cuget\ri [i fraze gata f\cute ;
[tiin]\, limbaj, sim] comun – inteligen]a
întreag\ îi st\ la dispozi]ie. Critica unei filozofiiintuitive este atît de u[oar\ [i atît de sigur\ c\

G‘ndirea [i mi[carea 35
va fi bine primit\, încît îl va ispiti mereu pe
debutant. Mai tîrziu, s-ar putea s\ apar\
regretul – cu condi]ia s\ nu existe neputin]anativ\ de a în]elege [i, din ciud\, resentimentul
personal cu privire la tot ce nu poate fi redus
la liter\, la tot ce înseamn\ exact spiritul. Astase mai întîmpl\, c\ci [i filozofia are scribii [i
fariseii ei.
Metafizicii îi atribuim un obiect limitat, spiri-
tul mai cu seam\, [i o metod\ special\, intui]ia
înainte de toate. Prin aceasta distingem clarmetafizica de [tiin]\. {i tot astfel le d\m o
valoare egal\. Credem c\ [i una [i cealalt\ pot
atinge temeiul ( le fond ) realit\]ii. Respingem
tezele sus]inute de c\tre filozofi [i acceptate de
savan]i, referitoare la relativitatea cunoa[terii [i
la imposibilitatea de a atinge absolutul.
{tiin]a pozitiv\ se adreseaz\ observa]iei sen-
sibile. Ea ob]ine astfel materiale a c\ror ela-
borare o încredin]eaz\ facult\]ii de a abstrage
[i de a generaliza, judec\]ii [i ra]ionamentului,
inteligen]ei. Pornit\ alt\dat\ de la matematicapur\, ea va continua cu mecanica, fizica [i
chimia ; mai tîrziu a ajuns la biologie.
Domeniul ei primitiv [i preferat, totodat\, estecel al materiei inerte. Nu prea se simte în largul
s\u în lumea organizat\, unde p\[e[te cu sigu-
ran]\ numai dac\ se sprijin\ pe fizic\ [ichimie ; ea se aga]\ mai degrab\ de ceea ce
este fizico-chimic în fenomenele vitale decît de
ceea ce este cu adev\rat vital în viu (le vivant) .
Se g\se[te în mare încurc\tur\ cînd ajunge la
spirit. Nu s-ar putea spune c\ i-ar fi imposibil
s\ ob]in\ o anumit\ cunoa[tere ; îns\ aceast\cunoa[tere devine cu atît mai vag\ cu cît se
îndep\rteaz\ mai mult de frontiera comun\
spiritului [i materiei. Pe noul teren nu vomînainta ca pe cel vechi, bazîndu-ne numai pe

Henri Bergson 36
for]a logicii. Trebuie s\ recurgem f\r\ încetare
la acel „esprit de finesse”, dep\[ind „spiritul
geometric” : oricît de abstracte ar fi, tot mair\mîne ceva metaforic în formulele la care
ajungem, ca [i cum inteligen]a ar fi nevoit\ s\
transpun\ psihicul în fizic pentru a-l în]elege [iexprima. Dimpotriv\, de cum revine la materia
inert\, [tiin]a provenit\ din inteligen]a pur\ se
g\se[te la ea acas\. Nimic demn de mirare.Inteligen]a noastr\ este prelungirea sim]urilor.
~nainte de a specula, trebuie s\ tr\im, iar via]a
ne cere s\ profit\m de materie, fie prinorganele noastre, care sînt instrumente
naturale, fie prin instrumentele propriu-zise,
care sînt organe artificiale. Cu mult înainte s\fi existat o filozofie [i o [tiin]\, rolul inteli-
gen]ei consta deja în a fabrica unelte, în a
ghida ac]iunea corpului nostru asupracorpurilor din jur. {tiin]a a împins activitatea
inteligen]ei mult mai departe, dar nu i-a schim-
bat direc]ia. ~nainte de orice, ea î[i propune s\
ne fac\ st\pînii materiei. Chiar atunci cînd
speculeaz\, ea se preocup\ tot s\ ac]ioneze,valoarea teoriilor [tiin]ifice m\surîndu-se întot-
deauna prin soliditatea contactului stabilit cu
realitatea. Nu-i tocmai ceea ce trebuie s\ neinspire toat\ încrederea în [tiin]a pozitiv\ [i în
instrumentul s\u, inteligen]a ? Dac\ inteligen]a
este f\cut\ pentru a utiliza materia, fire[te c\structura inteligen]ei este modelat\ conform
structurii materiei. Cel pu]in aceasta este
ipoteza cea mai simpl\ [i cea mai probabil\. Vatrebui s\ ne baz\m pe ea atîta timp cît nu ni
se va fi demonstrat c\ inteligen]a deformeaz\,
transform\, î[i construie[te obiectul, c\ nu-iatinge decît suprafa]a sau c\ nu-i surprinde
decît aparen]a. Or, pentru aceast\ demonstra]ie,
n-au fost invocate decît dificult\]ile de netrecutale filozofiei, contradic]ia în care inteligen]a se

G‘ndirea [i mi[carea 37
plaseaz\ ea singur\, cînd speculeaz\ asupra
ansamblului lucrurilor : normal c\ ajungem la
dificult\]i [i contradic]ii, dac\ inteligen]a estedestinat\ în special studierii unei p\r]i, iar noi
pretindem, totu[i, s-o folosim în cunoa[terea
întregului. {i înc\ n-am spus totul. Este impo-sibil s\ analiz\m mecanismul inteligen]ei [i
progresul [tiin]ei f\r\ s\ ajungem la concluzia
c\ între inteligen]\ [i materie exist\ efectivsimetrie, concordan]\, coresponden]\. Pe de o
parte, sub ochii savantului, materia se descom-
pune tot mai mult în rela]ii matematice [i, pede alt\ parte, facult\]ile esen]iale ale inteli-
gen]ei func]ioneaz\ cu precizie absolut\ numai
atunci cînd vizeaz\ geometria. Fire[te, laorigine, [tiin]a matematic\ ar fi putut s\ nu ia
forma dat\ de greci. {i, orice form\ ar adopta,
bineîn]eles c\ trebuie s\ se limiteze la folosireasemnelor artificiale. ~ns\ înaintea matematicii
formulate, con]inînd o mare parte de conven-
]ie, exist\ o alta, virtual\ sau implicit\, inerent\
spiritului uman. Dac\ necesitatea de a opera
asupra anumitor semne îngreuneaz\ abordareamatematicii pentru mul]i dintre noi, în schimb
spiritul, de cum a dep\[it obstacolul, se mi[c\
în acest domeniu cu o u[urin]\ nemaiîntîlnit\în alt\ parte ; eviden]a este aici imediat\ [i,
teoretic, instantanee, iar str\dania de a în]elege
exist\ de cele mai multe ori de fapt, [i nu dedrept : dimpotriv\, în oricare alt gen de studii,
pentru a în]elege este necesar un proces de
maturizare (maturation) al gîndirii. Acest
proces r\mîne cumva dependent de rezultat,
dureaz\ neap\rat un anumit timp [i n-ar putea
fi conceput, nici m\car teoretic, drept instan-taneu. Pe scurt, am putea crede într-o dis-
tan]are între materie [i inteligen]\, dac\ din
materie am observa numai impresiile super-ficiale f\cute asupra sim]urilor, dac\ am l\sa

Henri Bergson 38
inteligen]ei forma vag\ [i nesigur\ constatat\
în opera]iile zilnice. Cînd aducem inteligen]a la
contururile ei precise [i cînd ne aprofund\mimpresiile sensibile de-ajuns pentru ca materia
s\ ne descopere interiorul structurii sale, afl\m
c\ articula]iile inteligen]ei se potrivesc perfectcu cele ale materiei. Deci nu în]elegem de ce
[tiin]a materiei n-ar atinge un absolut. Ea î[i
atribuie instinctiv aceast\ însemn\tate, iar oriceconvingere natural\ [i orice aparen]\ trebuie
privite ca fiind adev\rate, reale, atît timp cît nu
li s-a dovedit caracterul iluzoriu. Celor caredeclar\ [tiin]a relativ\ [i pretind c\ procesul de
cunoa[tere deformeaz\ ori î[i construie[te obi-
ectul, le revine sarcina de a o dovedi. Ei n-aucum s\-[i îndeplineasc\ obliga]ia, c\ci doctrina
relativit\]ii [tiin]ei nu mai g\se[te unde s\ se
fixeze, cînd [tiin]a [i metafizica se afl\ pe ade-v\ratul lor teren, cel pe care le resitu\m noi
1.
Trebuie s\ recunoa[tem c\, de altfel, cadrele
1. Este de la sine în]eles c\ relativitatea despre care vor-
bim aici pentru a o exclude din [tiin]a considerat\ lalimita ei, adic\ pentru a înl\tura o eroare asupra direc-]iei progresului [tiin]ific, n-are nimic de-a face cu relati-vitatea lui Einstein. Metoda lui Einstein const\esen]ialmente în a c\uta o reprezentare matematic\ alucrurilor, independent\ de punctul de vedere al obser-vatorului (sau, mai precis, de sistemul de referin]\),constituind, în consecin]\, un ansamblu de rela]ii
absolute . Nimic mai diferit decît relativitatea a[a cum o
în]eleg filozofii atunci cînd consider\ relativ\ cunoa[-terea lumii exterioare. Expresia „teorie a Relativit\]ii”prezint\ inconvenientul de a sugera filozofilor tocmaiinversul a ceea ce vrem s\ spunem aici.
Cu privire la teoria Relativit\]ii, s\ ad\ug\m c\ n-am
putea s-o invoc\m nici în sprijinul, nici împotrivametafizicii expuse în diferitele noastre lucr\ri, metafizic\avînd în centru experien]a duratei, cu constatarea unuianumit raport între aceast\ durat\ [i spa]iul folosit pen-tru a o m\sura. Pentru a pune o problem\, fizicianul,relativist sau nu, î[i ia m\surile în acel Timp al nostru,al întregii omeniri. Dac\ rezolv\ problema, el î[i vaverifica solu]ia în acela[i Timp, Timpul lumii întregi. Cîtdespre Timpul contopit cu Spa]iul, a patra dimensiune

G‘ndirea [i mi[carea 39
inteligen]ei au o anumit\ elasticitate, contu-
rurile ei sînt destul de vagi, iar imprecizia este
tocmai ceea ce îi permite s\ se ocupe într-o
a unui Spa]iu-Timp, el nu exist\ decît în intervalul
dintre punerea problemei [i rezolvarea ei, adic\ în cal-cule, pe foaia de hîrtie. Nu înseamn\ c\ aceast\concep]ie relativist\ nu are o importa]\ capital\, prinsprijinul acordat fizicii matematice. ~ns\ realitateaSpa]iului-Timp este pur matematic\ [i n-am putea s-olu\m drept realitate metafizic\ sau „realitate” pur [isimplu, f\r\ a atribui acestui cuvînt o nou\ semnifica]ie.
De cele mai multe ori, numim astfel ceea ce este dat
într-o experien]\ ori ar putea fi dat : este real ceea ceeste constatat ori constatabil. Or, a nu putea fi perceput]ine de îns\[i esen]a Spa]iului-Timp. N-am putea fi pla-sa]i ori s\ ne plas\m acolo, de vreme ce sistemul dereferin]\ adoptat este, prin defini]ie, un sistem imobil ;în acest sistem, Spa]iul [i Timpul sînt distincte, iar fizi-cianul efectiv existent, luînd efectiv m\suri, este celcare ocup\ sistemul : to]i ceilal]i fizicieni, capabili s\adopte alte sisteme, nu mai sînt atunci decît fizicieniimagina]i de el. Mai demult, am consacrat o cartedemonstr\rii acestor puncte diferite.
N-o putem rezuma într-o simpl\ not\. Dar cum cartea
a fost deseori prost în]eleas\, reproducem aici pasajulesen]ial dintr-un articol, unde d\deam cauza neîn]ele-gerii. Iat\ ce anume scap\ unii din vedere : trecînd dela fizic\ la metafizic\, ei instituie în realitate, adic\ înlucrul perceput sau perceptibil, existent înainte [i dup\calcul, un amalgam de Spa]iu [i Timp. Or, amalgamulrespectiv nu exist\ decît în cursul calculului [i, în afaraacestuia, [i-ar pierde propria lui esen]\ chiar atunci cîndam pretinde c\-i constat\m existen]a.
Spuneam atunci c\ ar trebui s\ începem prin a
r\spunde urm\toarelor întreb\ri : de ce, în ipotezaRelativit\]ii, este imposibil s\ asociem în acela[i timpobservatori „vii [i con[tien]i” mai multor sistemediferite ? De ce un singur sistem – cel adoptat efectiv casistem de referin]\ – con]ine fizicieni reali ? {i, mai ales,de ce distinc]ia între fizician real [i fizician reprezentatca real cap\t\ o importan]\ capital\ în interpretareafilozofic\ a teoriei, în timp ce pîn\ acum filozofia n-aavut motiv s\ se preocupe de ea în interpretarea fizicii ?Cauza este totu[i foarte simpl\.
Din punctul de vedere al fizicii newtoniene, de pild\,
exist\ un sistem de referin]\ absolut privilegiat, un re-paus absolut [i mi[c\ri absolute. ~n fiecare clip\,universul se compune din puncte materiale, uneledintre ele mobile, iar altele deplasate prin mi[c\ri

Henri Bergson 40
anumit\ m\sur\ de lucrurile spiritului. Materia
[i spiritul prezint\ o latur\ comun\, c\ci anu-
mite zguduiri superficiale ale materiei se expri-
perfect determinate. Universul are în el însu[i, în Spa]iu
[i în Timp, o figur\ concret\, independent\ de pozi]iape care se situeaz\ fizicianul : to]i fizicienii, indiferentc\rui sistem mobil îi apar]in, se raporteaz\ prin gîndirela sistemul de referin]\ privilegiat [i atribuie universuluifigura g\sit\, percepîndu-l astfel în absolut. Dac\fizicianul prin excelen]\ este cel plasat în sistemulprivilegiat, nu mai avem de ce s\ stabilim o distinc]ieradical\ între acest fizician [i ceilal]i, pentru c\ ceilal]iprocedeaz\ ca [i cum ar fi în locul lui.
~n teoria Relativit\]ii nu mai exist\ sistem privilegiat.
Toate sistemele sînt echivalente. Oricare dintre elepoate fi luat drept sistem de referin]\ [i, în consecin]\,imobil. ~n raport cu acest sistem de referin]\, toatepunctele materiale ale universului sînt unele imobile,altele deplasate prin mi[c\ri determinate, îns\ numai înraport cu acest sistem. Adopta]i un altul : imobilul se vami[ca, ceea ce mi[c\ se va opri sau î[i va schimbaviteza ; figura concret\ a universului se va fi schimbatradical. Totu[i, în ochii vo[tri, universul n-ar putea aveadou\ figuri în acela[i timp, acela[i punct material nupoate fi imaginat sau conceput, în acela[i timp, în mi[-care [i imobil. Trebuie deci s\ alege]i ; cînd a]i alescutare sau cutare figur\ determinat\, ve]i lua dreptfizician viu [i con[tient, cu adev\rat capabil s\perceap\, fizicianul asociat sistemului de referin]\ dincare universul ia aceast\ figur\ : ceilal]i fizicieni, a[acum apar în figura de univers astfel aleas\, sînt fizicienivirtuali, simplu concepu]i ca fizicieni de c\tre fizicianulreal. Dac\ îl face]i real pe unul dintre ei (în calitate defizician), considera]i c\ el percepe, ac]ioneaz\ [im\soar\, atunci sistemul lui nu mai este virtual, nu maieste conceput ca putînd deveni real, ci chiar este unsistem de referin]\ real ; el este imobil [i ave]i de-a facecu o alt\ figur\ a lumii ; fizicianul real de mai înaintenu mai este decît un fizician reprezentat.
Langevin a exprimat în termeni definitivi îns\[i esen]a
teoriei Relativit\]ii cînd scrie c\ „principiul Relativit\]ii,sub form\ restrîns\ [i sub form\ generalizat\, nu-i înfond decît afirmarea existen]ei unei realit\]i indepen-dente de sistemele de referin]\, în mi[care unele fa]\de altele, datorit\ c\rora observ\m perspective schim-b\toare. Folosirea coordonatelor permite s\ d\m legiloruniversului o form\ analitic\ independent\ de sistemulde referin]\. De[i coordonatele individuale ale fiec\ruieveniment depind de el, este posibil s\ le exprim\m

G‘ndirea [i mi[carea 41
sub form\ intrinsec\, cum face geometria pentru spa]iu,
prin introducerea de elemente invariante [i constituireaunui limbaj corespunz\tor”. Cu alte cuvinte, universulRelativit\]ii este un univers la fel de real, la fel deindependent de spiritul nostru, la fel de existent în modabsolut ca universul lui Newton [i al oamenilor de rînd :numai c\, în timp ce pentru cei mai mul]i oameni [ichiar pentru Newton, el este un ansamblu de lucruri(chiar dac\ fizica se limiteaz\ la a studia rela]iile întrelucruri), universul lui Einstein nu mai este decît unansamblu de rela]ii. Elementele invariante socotite aicidrept constitutive ale realit\]ii sînt expresii con]inîndparametri ce ‘nseamn\ tot ce vrem noi [i nu reprezint\mai mult din Timp [i Spa]iu decît orice altceva. ~n ochii[tiin]ei, va exista numai rela]ia dintre ele, nu mai exist\nici Timp, nici Spa]iu dac\ nu mai exist\ lucruri, dac\universul n-are o figur\. Pentru a restabili lucrurile [i,prin urmare, Timpul [i Spa]iul (cum facem neap\rat defiecare dat\ cînd vrem s\ ne inform\m asupra unuieveniment fizic determinat, perceput în punctedeterminate ale Spa]iului [i Timpului) este obligatorius\ restituim lumii o figur\ ; [i asta, pentru c\ vom fi alesun punct de vedere, vom fi adoptat un punct de re-ferin]\. Sistemul ales devine, tocmai prin aceasta, siste-mul central. Teoria Relativit\]ii are drept esen]\ tocmaide a ne garanta c\ expresia matematic\ a lumii g\sitedin punctul de vedere arbitrar ales va fi identic\, dac\ne conform\m regulilor stabilite, cu cea pe care o vomfi g\sit situîndu-ne dintr-un oricare alt punct de vedere.Nu re]ine]i decît aceast\ expresie matematic\ ; nu exist\mai mult Timp decît orice altceva. Reintroduce]i Timpul,restabili]i lucrurile, îns\ a]i ales un sistem de referin]\[i un fizician urmînd a-i fi asociat. Pentru moment, nupoate exista un altul, de[i oricare altul ar fi putut fi ales.m\ superficial în spiritul nostru, prin senza]ii ;
pe de alt\ parte, spiritul, pentru a ac]iona asu-
pra corpului, trebuie s\ coboare treptat c\trematerie [i s\ se spa]ializeze. Rezult\ de aici c\
inteligen]a, de[i orientat\ c\tre lucrurile din a-
far\, se poate exercita [i asupra celor din inte-rior, cu condi]ia s\ nu se afunde prea în adînc.
Este mare tenta]ia de a împinge pîn\ la baza
(le fond) spiritului aplicarea procedeelor po-
trivite în apropierea suprafe]ei. Dac\ ne l\s\m
în voia ei, vom ob]ine pur [i simplu o fizic\ a

Henri Bergson 42
spiritului, modelat\ dup\ cea a corpului.
~mpreun\, cele dou\ fizici vor constitui un
ansamblu complet al realit\]ii, ceea ce numimcîteodat\ metafizic\. Cum s\ nu vedem c\
metafizica astfel în]eleas\ contest\ tocmai ce
are spiritul propriu-zis spiritual, nefiind decîtextinderea spiritului la ceea ce apar]ine
materiei ? {i cum s\ nu vedem c\, pentru ca
extinderea s\ devin\ posibil\, a trebuit s\ lu\mcadrele intelectuale într-o stare de imprecizie
permi]îndu-le s\ se aplice [i fenomenelor
superficiale ale sufletului, dar condamnîndu-les\ cuprind\ deja mai pu]in strîns faptele lumii
exterioare ? Este de mirare c\ o asemenea
metafizic\, îmbr\cînd totodat\ materia [ispiritul, produce efectul unei cunoa[teri
aproape nule [i, în orice caz, vagi – aproape
nul\ pe latura spiritului, pentru c\ din sufletnu poate s\ re]in\ efectiv decît aspectele super-
ficiale, sistematic vag\ pe latura materiei, pen-
tru c\ inteligen]a metafizicianului a fost nevoit\
s\ sl\beasc\ strînsoarea roti]elor [i s\ lase
destul joc cît s\ poat\ lucra atît la suprafa]amateriei cît [i la suprafa]a spiritului ?
Metafizica pus\ de noi al\turi de [tiin]\ este
cu totul diferit\. Recunoscîndu-i [tiin]ei putereade a aprofunda materia doar prin simpla for]\
a inteligen]ei, ea î[i rezerv\ spiritul. Pe acest
teren, specific ei, ar vrea s\ dezvolte noi func]iiale gîndirii. Toat\ lumea a remarcat c\ este mai
greu s\ avansezi în cunoa[terea de sine decît
în cea a lumii exterioare. ~n afara sinelui,efortul de a înv\]a este firesc ; îl facem cu o
u[urin]\ crescînd\ ; aplic\m reguli. ~n interior,
aten]ia trebuie s\ r\mîn\ încordat\, iar procesuls\ devin\ din ce în ce mai anevoios ; am crede
c\ urm\m o înclina]ie natural\. Nu-i aici ceva
surprinz\tor ? Sîntem interiori nou\ în[ine, iarpropria personalitate este ceea ce ar trebui s\

G‘ndirea [i mi[carea 43
cunoa[tem cel mai bine. Nici vorb\ de a[a
ceva ; spiritul nostru se simte aici ca un str\in,
în timp ce materia îi este familiar\ [i, peterenul ei, se simte ca la el acas\. O anumit\
necunoa[tere de sine, probabil, poate fi fo-
lositoare unei fiin]e, ce trebuie s\ se exte-riorizeze pentru a ac]iona ; r\spunde unei
necesit\]i a vie]ii. Ac]iunea noastr\ se exercit\
asupra materiei [i este cu atît mai eficace cu cîtcunoa[terea ei a fost împins\ mai departe.
Pentru a ac]iona bine, fire[te c\ este avantajos
s\ ne gîndim la ce vom face, s\ în]elegem ceam f\cut, s\ ne reprezent\m ce am fi putut
face : natura ne îndeamn\ la a[a ceva ; este
una dintre tr\s\turile care deosebesc omul deanimal, în întregime supus impresiei momen-
tului. ~ns\ natura ne cere s\ arunc\m numai o
privire în interiorul nostru : observ\m spiritulatunci cînd se preg\te[te s\ prelucreze materia,
i se conformeaz\ [i î[i confer\ ceva spa]ial,
geometric, intelectual. O cunoa[tere a spiri-
tului, în ce are el propriu-zis spiritual, ne-ar
îndep\rta de scop. Dimpotriv\, ne apropiemde el cînd studiem structura lucrurilor. Astfel,
natura abate spiritul de la spirit, întoarce
spiritul c\tre materie. Dac\ o dorim, de-acumîncolo vedem cum vom putea s\ dezvolt\m, s\
aprofund\m, s\ intensific\m la nesfîr[it
viziunea îng\duit\ nou\ asupra spiritului. Devreme ce neajunsul acestei viziuni ]ine mai întîi
de faptul c\ se bazeaz\ pe spiritul deja „spa-
]ializat” [i distribuit în compartimente intelec-tuale unde materia se va insera, s\ desprindem
spiritul de spa]iul unde se destinde, de
materialitatea dobîndit\ pentru a se sprijini 6pematerie : îl restituim lui însu[i [i îl vom sur-
prinde imediat. Viziunea direct\ a spiritului
prin spirit este func]ia principal\ a intui]iei, a[acum o în]elegem noi.

Henri Bergson 44
Intui]ia nu se va comunica decît prin
inteligen]\. Ea este mai mult decît idee ; pentru
a se transmite, va trebui s\ încalece ideile. Celpu]in, se va adresa cu prec\dere celor mai
concrete idei, înconjurate înc\ de o franj\ de
imagini. Compara]ii [i metafore vor sugera aiciceea ce nu vom ajunge s\ exprim\m. Nu va fi
un ocoli[ : vom merge drept la ]int\. Dac\ am
folosi în mod constant un limbaj abstract,a[a-zis „[tiin]ific”, n-am da din spirit decît imi-
ta]ia lui de c\tre materie, c\ci ideile abstracte
au fost extrase din lumea exterioar\ [i implic\întotdeauna o reprezentare spa]ial\ : totu[i, am
fi tenta]i s\ credem c\ am analizat spiritul. Doar
ideile abstracte singure ne-ar îndemna aici s\ne reprezent\m spiritul dup\ modelul materiei
[i s\-l gîndim prin transpunere, adic\, în
în]elesul precis al cuvîntului, prin metafor\. S\nu ne l\s\m în[ela]i de aparen]e ; în unele
cazuri, limbajul metaforic vorbe[te la propriu
cu bun\ [tiin]\, iar limbajul abstract vorbe[te la
figurat. De cum abord\m lumea spiritual\,
imaginea, dac\ nu încearc\ decît s\ sugereze,ne poate da viziunea direct\, în timp ce ter-
menul abstract, de origine spa]ial\, cu preten]ia
c\ exprim\, ne las\ de cele mai multe ori înplin\ metafor\.
Pentru a rezuma, vrem s\ facem o diferen]\
de metod\ [i nu admitem o diferen]\ devaloare între metafizic\ [i [tiin]\. Mai pu]in
modest pentru [tiin]\ decît au fost majoritatea
savan]ilor, credem c\ o [tiin]\ bazat\ pe expe-rien]\, a[a cum cele moderne în]eleg s\ fie,
poate atinge esen]a realului. Bineîn]eles c\ ea
nu îmbr\]i[eaz\ decît o parte a realit\]ii ; într-ozi, ea va putea s\ ajung\ la temeiul acestei
p\r]i ; în orice caz, se va apropia din ce în ce
mai mult de el. Ea duce deja la împlinirejum\tate din programul fostei metafizici : ar

G‘ndirea [i mi[carea 45
putea s\ se numeasc\ metafizic\, dac\ n-ar
prefera s\-[i p\streze numele de [tiin]\. Mai
r\mîne cealalt\ jum\tate. Ni se pare c\ aceastarevine de drept unei metafizici pornite în egal\
m\sur\ de la experien]\, capabil\ [i ea s\
ating\ absolutul : am numi-o [tiin]\, dac\ [tiin]an-ar prefera s\ se limiteze la restul realit\]ilor.
Metafizica nu este superioar\ [tiin]ei pozitive ;
ea nu vine în urma [tiin]ei s\ analizeze acela[iobiect pentru a ob]ine o cunoa[tere mai
profund\. Dac\ presupunem c\ ar exista între
ele raportul respectiv, dup\ obiceiul aproapeconstant al filozofilor, înseamn\ c\ le facem [i
uneia [i alteia o nedreptate : [tiin]ei, pentru c\
o condamn\m la relativitate ; metafizicii, pentruc\ nu va mai fi decît o cunoa[tere ipotetic\ [i
vag\, de vreme ce [tiin]a, în mod necesar, va
fi luat dinainte pentru ea tot ce se poate [ti cuprecizie [i siguran]\ despre obiectul s\u.
Rela]ia stabilit\ de noi între metafizic\ [i [tiin]\
este cu totul diferit\. Credem c\ ele sînt sau
pot deveni în egal\ m\sur\ precise [i sigure.
Am‘ndou\ se refer\ la realitatea îns\[i. Dar niciuna nu re]ine decît o jum\tate din realitate,
astfel încît am putea vedea în ele, dup\ plac,
dou\ subdiviziuni ale [tiin]ei sau dou\ sectoareale metafizicii, dac\ ele n-ar marca direc]ii
divergente în activitatea gîndirii.
Tocmai pentru c\ sînt de acela[i nivel, ele
prezint\ puncte comune asupra c\rora se pot
verifica una prin cealalt\. S\ stabilim o dife-
ren]\ de rang între metafizic\ [i [tiin]\, s\ leatribuim acela[i obiect, adic\ ansamblul lucru-
rilor, postul‘nd ca una s\-l priveasc\ de jos, iar
cealalt\ de sus, înseamn\ c\ excludem ajutorul[i controlul reciproce : atunci, metafizica este
în mod necesar – numai în caz c\ pierde orice
contact cu realul – un extract condensat sau oprelungire ipotetic\ a [tiin]ei. Dimpotriv\, s\ le

Henri Bergson 46
l\s\m obiecte diferite, [tiin]ei – materia, iar
metafizicii – spiritul. Cum spiritul [i materia se
ating, metafizica [i [tiin]a vor putea, de-alungul suprafe]ei comune, s\ se pun\ la
încercare una pe alta, pîn\ cînd atingerea va
deveni fertil\. Rezultatele ob]inute de ambelep\r]i se vor uni, de vreme ce materia se une[te
cu spiritul. Dac\ întrep\trunderea nu va fi
perfect\, asta se va întîmpla pentru c\ maiexist\ ceva de îndreptat în [tiin]\, ori în
metafizic\, ori ‘n amîndou\. Prin partea ei
periferic\, metafizica va exercita o influen]\benefic\ asupra [tiin]ei. Invers, [tiin]a va
comunica metafizicii deprinderi legate de
precizie, transmise acesteia de la periferie sprecentru. Pentru c\ extremit\]ile ei [i cele ale
[tiin]ei pozitive trebuie s\ se suprapun\ per-
fect, metafizica noastr\ va fi cea a lumii undetr\im, nu a tuturor lumilor posibile. Ea va
îmbr\]i[a realit\]ile.
Asta înseamn\ c\ [tiin]a [i metafizica vor
avea obiect [i metode diferite, dar vor împ\rt\[i
aceea[i experien]\. {i una, [i cealalt\ vorînl\tura cunoa[terea vag\ acumulat\ în con-
cepte uzuale, transmise prin cuvinte. Pe scurt,
ce anume ceream noi pentru metafizic\, dac\nu ceea ce fusese deja ob]inut pentru [tiin]\ ?
Mult timp [tiin]ei i-a fost împiedicat\ evolu]ia
din cauza preten]iei de a reconstitui realitateacu no]iunile sedimentate în limbaj. Elementele
folosite pentru explicarea fenomenelor naturii
erau : „susul” [i „josul”, „greul” [i „u[orul”,„uscatul” [i „umedul” ; cînt\ream, cump\neam,
combinam conceptele : era o chimie intelec-
tual\ în chip de fizic\. Atunci cînd a dat de oparte conceptele pentru a privi lucrurile, [tiin]a
a p\rut c\ se r\scoal\ împotriva inteligen]ei :
„intelectualismul” de atunci recompuneaobiectul material, a priori , cu idei elementare.

G‘ndirea [i mi[carea 47
~n realitate, aceast\ [tiin]\ a devenit mai inte-
lectualist\ decît fizica precar\ c\reia îi lua lo-
cul. Ea trebuia s\ devin\ a[a, din moment ceera adev\rat\, c\ci [tiin]a [i materia sînt mode-
late una dup\ alta, iar într-o [tiin]\ ce dese-
neaz\ configura]ia exact\ a materiei, inteligen]aî[i g\se[te în mod necesar propria imagine.
Aspectul matematic dobîndit astfel de fizic\
r\spunde cel mai bine realit\]ii [i, în acela[itimp, ne mul]ume[te deplin intelectul. Pozi]ia
metafizicii adev\rate va fi mult mai pu]in
comod\. {i ea va începe prin a renun]a laconceptele gata f\cute ; [i ea se va încrede în
experien]\. Dar experien]a interioar\ nu va g\si
nic\ieri un limbaj corespunz\tor. Va fi nevoit\s\ revin\ la concept, ad\ugîndu-i cel mult ima-
ginea. Va trebui s\ dezvolte conceptul, s\-l
ml\dieze [i s\ anun]e, prin culoarea cu care îlva înconjura, c\ nu con]ine întreaga experien]\.
Nu este mai pu]in adev\rat c\ metafizica va fi
împlinit, în domeniul s\u, reforma f\cut\ de
fizica modern\ într-al ei.
De la aceast\ metafizic\, nu a[tepta]i con-
cluzii simple sau solu]ii radicale. Ar însemna
s\-i cerem s\ se limiteze tot la o manevrare de
concepte. Ar mai însemna s-o l\s\m în regiu-nea posibilului pur. Dimpotriv\, pe terenul ex-
perien]ei, cu solu]ii incomplete sau concluzii
provizorii, ea va atinge o probabilitate cresc\-toare, echivalent\ în cele din urm\ cu certi-
tudinea. S\ lu\m o problem\ pus\ în termenii
metafizicii tradi]ionale : sufletul supravie]uie[tecorpului ? Este u[or s-o rezolv\m judecînd cu
concepte pure. Vom defini sufletul. Vom spune,
odat\ cu Platon, c\ este unul [i simplu. Vomtrage concluzia c\ nu poate fi descompus. Deci
este valabil\ numai dac\ accept\m defini]ia,
mai precis construc]ia. Ea este subordonat\ipotezei. Este ipotetic\. S\ renun]\m la a

Henri Bergson 48
construi ideea de suflet cum construim ideea
de triunghi. S\ studiem faptele. Dac\ experien-
]a stabile[te, a[a cum credem, c\ numai o mic\parte a vie]ii con[tiente este determinat\ de
creier, va rezulta c\, dup\ toate aparen]ele, su-
primarea creierului las\ s\ subziste via]a con-[tient\. Sarcina de a o dovedi va reveni acum
mai degrab\ celui care neag\ nemurirea, decît
celui care o afirm\. Nu va fi vorba decît desprenemurire, recunosc ; ar trebui alte motive, de
data asta luate din religie, pentru a ajunge la o
mai mare precizie [i pentru a atribui nemuririio durat\ f\r\ sfîr[it. Chiar din punct de vedere
strict filozofic, nu va mai exista dac\ : vom afir-
ma categoric – adic\ f\r\ subordonarea la oipotez\ metafizic\ – ceea ce afirm\m, fie numai
ca probabil. Prima tez\ avea frumuse]ea defi-
nitivului, dar era suspendat\ în aer, în regiuneasimplului posibil. Cealalt\ este neispr\vit\, îns\
are r\d\cini solide în real.
O [tiin]\ pe cale de a se na[te este mereu
pe punctul de a dogmatiza. Dispunînd numai
de o experien]\ restrîns\, ea ac]ioneaz\ maipu]in asupra faptelor, cît asupra cîtorva idei
simple, sugerate sau nu de ele, dezvoltate prin
deduc]ie. Metafizica era expus\ acestui pericolmai mult decît oricare alt\ [tiin]\. Este necesar\
o întreag\ munc\ de cur\]ire pentru a deschide
c\ile experien]ei interioare. Facultatea intui]ieiexist\ în mul]i din noi, îns\ mascat\ de func]ii
mai utile vie]ii. Metafizicianul a lucrat a priori
cu no]iuni sedimentate dinainte în limbaj, ca [icum, coborîte din ceruri, ele ar dezv\lui
spiritului o realitate suprasensibil\. Astfel s-a
n\scut teoria platonician\ a ideilor. Purtat\ pearipile aristotelismului sau ale neoplatonis-
mului, ea a str\b\tut Evul Mediu ; i-a inspirat,
cîteodat\, f\r\ voia lor, pe filozofii moderni.Deseori, ace[tia erau matematicieni ale c\ror

G‘ndirea [i mi[carea 49
deprinderi într-ale spiritului îi predispuneau la
a nu vedea în metafizic\ decît o matematic\
mai vast\, cuprinzînd calitatea [i cantitatea înacela[i timp. A[a se explic\ unitatea [i simpli-
tatea geometric\ ale celor mai multe dintre
filozofii, sisteme complete de probleme defini-tiv puse, în întregime rezolvate. Acesta nu-i
singurul motiv. Trebuie s\ ]inem cont de faptul
c\ metafizica modern\ a avut un obiect analogobiectului religiei. Pornea de la o concep]ie
asupra divinit\]ii. C\ a confirmat ori infirmat
dogma, ea se credea obligat\ s\ dogmatizeze.De[i bazat\ numai pe ra]iune, avea siguran]a
judec\]ii pe care teologul o are prin revela]ie.
Ne putem întreba, pe bun\ dreptate, de ce aales acest punct de plecare. Pentru c\ nu de-
pindea de ea s\ ia un altul. Lucr‘nd în afara
experien]ei, asupra unor concepte pure, eraobligatoriu s\ se aga]e de un concept, de unde
s\ se poat\ deduce totul, con]inînd totul. O
asemenea idee î[i f\cea ea despre Dumnezeu.
De ce î[i face aceast\ idee despre Dumne-
zeu ? C\ Aristotel a reu[it s\ contopeasc\ toateconceptele într-unul singur, s\ stabileasc\ drept
principiu universal de explicare o „Gîndire a
Gîndirii”, rud\ apropiat\ a ideii Binelui platoni-cian, c\ filozofia modern\, continuatoare a
filozofiei lui Aristotel, s-a înscris pe o cale
asem\n\toare, asta se în]elege în cele dinurm\. Ceea ce se în]elege mai pu]in este faptul
c\ s-a numit Dumnezeu un principiu, care nu
are nimic în comun cu cel desemnat de umani-tate prin acela[i cuvînt. Fire[te c\ zeul mito-
logiei antice [i Dumnezeul cre[tinismului nu se
aseam\n\ cîtu[i de pu]in, dar c\tre unul [i c\trecel\lalt se îndreapt\ rug\ciunile, [i unul [i cel\-
lalt se intereseaz\ de om : static\ ori dinamic\,
religia consider\ c\ acest punct este funda-mental. Totu[i, se mai întîmpl\ ca filozofia s\

Henri Bergson 50
numeasc\ Dumnezeu o Fiin]\ a c\rei esen]\ ar
condamna-o s\ nu ]in\ cont de invoca]iile
omene[ti, ca [i cum, cuprinzînd teoretic toatelucrurile, ea ar fi, de fapt, oarb\ la suferin]ele
noastre [i surd\ la rug\ciuni. Aprofundînd
aceast\ problem\, am descoperi confuzia, ine-rent\ spiritului uman, între o idee explicativ\ [i
un principiu activ. Pentru c\ lucrurile sînt re-
duse la concepte, iar conceptele intr\ unele înaltele, ajungem în final la o idee a ideilor [i ne
imagin\m c\ totul se explic\ prin ea. La drept
vorbind, ea nu explic\ mare lucru, mai întîipentru c\ accept\ subîmp\r]irea [i repartizarea
realului în concepte. Societatea le-a înregistrat
pe amîndou\ în limbaj [i le-a efectuat de celemai multe ori spre propria ei comoditate. Apoi,
pentru c\ sinteza realizat\ pornind de la
concepte este golit\ de materie [i pur verbal\.Ne întreb\m cum a putut sc\pa filozofilor
profunzi problema esen]ial\ [i cum au putut s\
cread\ c\ ar caracteriza prin ceva principiul
instituit de ei ca explica]ie a lumii, în timp ce
se limitau la a-l reprezenta conven]ionalprintr-un semn. Spuneam [i mai sus : indiferent
ce nume am da „lucrului în sine”, c\ facem din
el Substan]a lui Spinoza, Eul (le Moi) lui Fichte,
Absolutul lui Schelling, Ideea lui Hegel sau
Voin]a lui Schopenhauer, degeaba se va pre-
zenta cuvîntul cu semnifica]ia lui bine definit\ 😮 va pierde, se va goli de con]inut de cum se
va aplica totalit\]ii lucrurilor. Pentru a nu vorbi
decît despre ultima din marile „sinteze”, nu-iclar c\ o Voin]\ nu este voin]\ decît cu condi]ia
s\ contrasteze cu ceva lipsit de voin]\ ? {i
atunci, spiritul cum va contrasta cu materia,dac\ materia este ea îns\[i voin]\ ? A pune
voin]a peste tot înseamn\ a nu o l\sa nic\ieri,
pentru c\ presupune identificarea a ceea cesimt în mine – durat\, irupere (jaillissement) ,

G‘ndirea [i mi[carea 51
crea]ie continu\ – cu esen]a a ceea ce percep
în lucruri, unde exist\, evident, repeti]ie, previ-
zibilitate, necesitate. Prea pu]in conteaz\ dac\se spune „Totul este mecanism” sau „Totul este
voin]\” : de fiecare dat\, totul se confund\. ~n
ambele cazuri, „mecanism” [i „voin]\” devinsinonime cu „a fi” [i, în consecin]\, sinonime
între ele. Aici este cusurul ini]ial al sistemelor
filozofice. Ele cred c\ ne l\muresc în privin]aabsolutului dîndu-i un nume. ~nc\ o dat\, cu-
vîntul poate avea un sens definit cînd desem-
neaz\ un lucru ; îl pierde de cum îl aplica]ituturor lucrurilor. ~nc\ o dat\, [tiu ce este
voin]a, dac\ în]elege]i prin aceasta facultatea
mea de a voi sau cea a fiin]elor asem\n\toaremie, chiar avîntul vital al fiin]elor organizate,
socotit atunci analog elanului propriei mele
con[tiin]e. Cu cît l\rgi]i sferele termenului, cuatît îi diminua]i con]inutul. Dac\ în sfera lui
cuprinde]i [i materia, îi goli]i con]inutul de
caracterele pozitive datorit\ c\rora spontanei-
tatea contrasteaz\ cu mecanismul, iar libertatea
cu necesitatea. ~n sfîr[it, cînd cuvîntul ajunges\ desemneze tot ce exist\, el nu mai înseamn\
decît existen]\. Ce cî[tiga]i, în fond, dac\
spune]i c\ lumea este voin]\, în loc s\ consta-ta]i pur [i simplu c\ ea este ?
Se ajunge la un concept cu con]inut nede-
terminat, mai degrab\ f\r\ con]inut ; el nu maireprezint\ nimic, dar vrem s\ însemne totul. {i
atunci recurgem la Dumnezeul religiei : el este
îns\[i determinarea [i, mai ales, se dovede[teesen]ialmente activ. El se afl\ pe culmile fiin-
]ei : facem s\ coincid\ cu el ceea ce con-
sider\m pe nedrept culmile cunoa[terii. Cevadin adora]ia [i respectul, pe care omenirea i le
consacr\, se r\sfrînge asupra principiului
împodobit cu numele lui. De aici vine, în mareparte, dogmatismul filozofiei moderne.

Henri Bergson 52
Adev\rul este c\ o existen]\ nu poate fi
dat\ decît într-o experien]\. Ultima se va numi
viziune sau contact, percep]ie exterioar\ îngeneral, dac\ este vorba de un obiect material ;
va lua numele de intui]ie cînd se va referi la
spirit. Pîn\ unde merge intui]ia ? Numai ea vaputea s-o spun\. Prinde un fir : numai ea poate
s\ vad\ dac\ firul urc\ pîn\ la cer sau se
opre[te la o oarecare distan]\ de p\mînt. ~nprimul caz, experien]a metafizic\ se va al\tura
celei a marilor mistici : în ceea ce ne prive[te,
constat\m c\ adev\rul este aici. ~ntr-al doilea,ele vor r\mîne separate, f\r\ s\ se resping\. ~n
orice caz, filozofia ne va fi în\l]at deasupra
condi]iei umane.
Ea ne scap\ deja de unele constrîngeri spe-
culative, cînd pune problema spiritului în
termeni lega]i de spirit [i nu de materie, cînd,în general, ne scute[te de la a folosi conceptele
într-un domeniu nepotrivit majorit\]ii lor. Con-
ceptele sînt incluse în cuvinte. Cel mai adesea,
ele sînt elaborate de organismul social în vede-
rea unui obiect neavînd nimic metafizic. Pentrua le forma, societatea a decupat realul în
func]ie de nevoile ei. De ce filozofia ar accepta
o împ\r]ire, dac\ aceasta are toate [ansele s\nu corespund\ articula]iilor realului ? Totu[i, ea
o accept\, de obicei. Se supune problemei a[a
cum este ea pus\ de limbaj. Filozofia se con-damn\ dinainte la a primi o solu]ie gata-f\cut\
sau, în cel mai fericit caz, la a alege între dou\
sau trei solu]ii, singurele posibile, la fel devechi ca punerea problemei. Tot atîta ar fi s\
spunem c\ orice adev\r este virtual cunoscut,
c\ modelul lui se afl\ undeva pe rafturileadministrative ale cet\]ii, c\ filozofia este un
joc de puzzle , unde trebuie s\ reconstituim, cu
piese oferite de societate, desenul ]inut f\r\ s\ni-l arate. Tot atîta ar fi s\ atribuim filozofului

G‘ndirea [i mi[carea 53
rolul [i atitudinea [colarului, cînd caut\ solu]ia
lîng\ enun], în caietul înv\]\torului. ~ns\
adev\rul este c\, în filozofie [i nu numai,trebuie s\ g\sim problema [i, prin urmare, s-o
punem , mai mult decît s-o rezolv\m. C\ci o
problem\ speculativ\ este rezolvat\ de ‘ndat\ce este bine pus\. Prin asta în]eleg c\ solu]ia
apare imediat, de[i poate r\m‘ne ascuns\ [i, ca
s\ spunem a[a, acoperit\ : va trebui doar s-odescoperim. A pune problema nu înseamn\ pur
[i simplu a descoperi, ci a inventa.
Descoperirea se bazeaz\ pe ceea ce exist\ dejaîn prezent sau virtual ; mai devreme sau mai
tîrziu, ea î[i face, cu siguran]\, apari]ia. Inven]ia
d\ realitate la ceea ce nu exista [i s-ar fi pututs\ nu apar\ niciodat\. ~n matematic\, [i cu atît
mai mult în metafizic\, efortul de inven]ie
const\, de cele mai multe ori, în a provocaproblema, în a crea termenii în care se va
pune. Punere [i rezolvare ale problemei
aproape c\ sînt aici echivalente ; adev\ratele
probleme mari nu sînt puse decît atunci cînd
sînt rezolvate. Dar multe alte probleme micisînt în aceea[i situa]ie. Deschid un tratat
elementar de filozofie. Unul dintre primele
capitole se refer\ la pl\cere [i durere. Se puneelevului o întrebare ca aceasta : „Pl\cerea
înseamn\ sau nu fericire ?” Ar trebui mai întîi
s\ [tim dac\ pl\cerea [i fericirea sînt genuricorespunz\toare unei diviz\ri naturale a lucru-
rilor. Cel mult, fraza ar putea s\ însemne :
„Avînd în vedere în]elesul obi[nuit al terme-nilor pl\cere [i fericire , trebuie s\ spunem c\
fericirea este o suit\ de pl\ceri ?” ~n acest caz,
se pune o problem\ de lexic : o vom rezolvanumai c\utînd s\ vedem în ce fel cuvintele
„pl\cere” [i „fericire” au fost folosite de c\tre
scriitorii buni mînuitori ai limbii. De altfel, vomfi lucrat cu folos ; vom fi definit mai bine

Henri Bergson 54
termeni uzuali, adic\ obiceiuri sociale. Dac\
pretindem s\ facem mai mult, s\ surprindem
realit\]ile [i nu s\ punem la punct ni[teconven]ii, de ce vrem ca ni[te termeni, poate
artificiali (nu [tim dac\ sînt sau nu astfel, de
vreme ce nu cunoa[tem obiectul) s\ pun\ oproblem\ privitoare la îns\[i natura lucrurilor ?
Presupune]i c\, examinînd st\rile grupate sub
denumirea de pl\cere, nu le g\sim nimic încomun, doar faptul c\ oamenii le caut\ :
omenirea va fi clasat lucruri foarte diferite în
acela[i gen pentru c\ le g\sea acela[i interespractic [i reac]iona la fel în fa]a tuturor. Pe de
alt\ parte, presupune]i c\ am ajunge la un
rezultat asem\n\tor analizînd ideea de fericire.Imediat problema dispare sau, mai degrab\, se
descompune în probleme cu totul noi. Despre
aceste probleme nu vom putea [ti nimic [i nuavem nici m\car termenii lor înainte de a fi
studiat în ea îns\[i activitatea uman\ surprins\
de societate dinspre exterior, probabil, în
imagini superficiale, pentru a forma ideile
generale de pl\cere [i fericire . Mai întîi, trebuie
s\ ne convingem c\ însu[i conceptul de
„activitate uman\” corespunde unei diviziuni
naturale. ~ndat\ ce p\r\sim domeniul materieipentru cel al spiritului, dezarticularea realului
în func]ie de propriile tendin]e devine difi-
cultatea principal\.
Chestiunea originii [i a valorii ideilor gene-
rale se pune cu ocazia oric\rei probleme filo-zofice [i cere în fiecare caz o solu]ie
particular\. Discu]iile iscate în jurul ei ocup\
istoria filozofiei. Poate c\ ar fi momentul s\ neîntreb\m, înaintea oric\rei discu]ii, dac\ ideile
constituie un gen [i dac\ nu cumva ne-am p\zi
de generalit\]i tocmai vorbind despre ideilegenerale. Fire[te, dac\ vrem, vom putea p\stra

G‘ndirea [i mi[carea 55
cu u[urin]\ ideea general\ de idee general\. Va
fi suficient s\ spunem c\, de obicei, numim
idee general\ o reprezentare care grupeaz\ subacela[i nume un num\r nedefinit de lucruri :
majoritatea cuvintelor corespund astfel unei
idei generale. Pentru filozof, problemaimportant\ este de a [ti prin ce opera]ie, din ce
motiv [i, mai ales, în virtutea c\rei structuri a
realului lucrurile pot fi grupate a[a ; problemanu comport\ o solu]ie unic\ [i simpl\.
S\ spunem c\, dup\ p\rerea noastr\, psiho-
logia merge la nimereal\ în cercet\rile de acestordin, dac\ nu de]ine un fir conduc\tor.
~nd\r\tul activit\]ii spiritului, care este actul, se
afl\ func]ia. ~nd\r\tul ideilor generale, se afl\facultatea de a concepe [i de a percepe gene-
ralit\]ile. Mai întîi, trebuie s\ determin\m
semnifica]ia vital\ a acestei facult\]i. ~nlabirintul actelor, st\rilor, facult\]ilor spiritului,
niciodat\ nu trebuie s\ abandon\m firul oferit
de biologie. Primum vivere . Memorie, imagi-
na]ie, concep]ie [i percep]ie, în sfîr[it,
generalizare nu sînt puse acolo „de florilem\rului, din pl\cere”. Cînd îi auzi pe anumi]i
teoreticieni, ]i se pare, într-adev\r, c\ spiritul a
c\zut din cer cu o împ\r]ire în func]ii psiho-logice a c\ror existen]\ trebuie doar constatat\ :
pentru c\ func]iile sînt cutare, vor fi utilizate în
felul cutare. Dimpotriv\, credem c\ sînt ceeace sînt tocmai pentru c\ sînt utile, necesare
vie]ii : pentru a le explica [i justifica existen]a,
pentru a [ti dac\ subîmp\r]irea obi[nuit\ încutare [i cutare facult\]i este artificial\ sau
fireasc\, dac\, în consecin]\, trebuie s-o
men]inem sau s-o modific\m, este nevoie s\ne raport\m la exigen]ele fundamentale ale
vie]ii ; toate observa]iile noastre asupra meca-
nismului func]iei vor fi deformate, dac\ nu amf\cut decupajul corect din continuitatea

Henri Bergson 56
]esutului psihologic. Vom spune oare c\
necesit\]ile vie]ii sînt asem\n\toare la oameni,
animale [i chiar plante, c\ metoda noastr\ risc\s\ neglijeze tocmai ce este propriu-zis omenesc
în om ? F\r\ nici o îndoial\ : nu se termin\
totul odat\ ce am decupat [i distribuit via]apsihologic\ ; ne r\mîne s\ urm\rim cre[terea [i
chiar transfigurarea fiec\rei facult\]i a omului.
M\car vom avea poate norocul de a nu fi trasatdiviziuni arbitrare în activitatea spiritului, nu
mai mult decît am da gre[ în a descurca
plantele cu tulpini [i frunze împletite, încîlcite,dac\ am s\pa pîn\ la r\d\cini.
S\ aplic\m aceast\ metod\ la problema
ideilor generale : vom observa c\ orice fiin]\vie, poate chiar orice organ, orice ]esut al unei
fiin]e vii generalizeaz\, clasific\ adic\, de
vreme ce [tie s\ aleag\, de acolo de unde seafl\, printre substan]ele [i obiectele cele mai
diverse, acele p\r]i sau elemente capabile s\
satisfac\ cutare sau cutare din nevoile sale [i
neglijeaz\ restul. Deci izoleaz\ caracterul care
o intereseaz\, merge drept la o proprietatecomun\ ; cu alte cuvinte, claseaz\ [i, prin
urmare, abstrage [i generalizeaz\. Bineîn]eles,
aproape în majoritatea cazurilor [i, probabil, latoate celelalte animale, în afar\ de om,
abstrac]ia [i generalizarea sînt tr\ite [i nu
gîndite. Totu[i, chiar la animal, observ\mreprezent\ri c\rora nu le lipsesc decît reflec]ia
[i un oarecare dezinteres pentru a fi idei
generale în adev\ratul în]eles al cuvîntului :altfel, cum s-ar opri o vac\ în fa]a unei paji[ti
oarecare, numai pentru c\ intr\ în categoria
denumit\ de noi paji[te ? {i un cal, cum ardeosebi el un grajd de un hambar, un drum de
un cîmp, fînul de ov\z ? A concepe sau, mai
degrab\, a percepe astfel generalitatea estespecific [i omului, atît cît este animal, cît are

G‘ndirea [i mi[carea 57
instincte [i nevoi. F\r\ s\ intervin\ reflec]ia [i
chiar con[tiin]a lui, printr-una din tendin]e,
poate fi extras\ o asem\nare între obiectelecele mai diferite ; ea va clasa obiectele într-un
gen [i va crea o idee general\, mai degrab\
jucat\ decît gîndit\. Generalit\]ile extraseautomat sînt mai numeroase la om decît la
celelalte animale ; instinctul lui este înso]it de
obiceiuri mai mult sau mai pu]in ‘n m\sur\ s\imite actul instinctiv. S\ trecem acum la ideea
general\ complet\, deci con[tient\, cugetat\,
creat\ cu inten]ie ; la baza ei, vom g\si de celemai multe ori extragerea automat\ a asem\-
n\rilor, adic\ esen]ialul generaliz\rii. ~ntr-un
anumit sens, nimic nu seam\n\ cu nimic, devreme ce toate obiectele se deosebesc. ~ntr-un
alt sens, totul seam\n\ cu totul, de vreme ce
vom g\si întotdeauna, destul de sus pe scarageneralit\]ilor, vreun gen artificial, unde vor
putea intra dou\ obiecte diferite, luate la
întîmplare. ~ns\ între generalizarea imposibil\
[i generalizarea inutil\, exist\ cea pe care o
provoac\, prefigurînd-o, tendin]ele, obiceiurile,gesturile [i atitudinile, complexele de mi[c\ri
s\vîr[ite automat sau schi]ate doar, aflate la
originea majorit\]ii ideilor generale propriioamenilor. Asem\narea perceput\, dup\
spusele noastre, între lucruri sau st\ri, este
înainte de orice proprietatea, comun\ st\rilor [ilucrurilor respective, de a ob]ine de la corpul
nostru aceea[i reac]ie, de a-l face s\ schi]eze
aceea[i atitudine [i s\ înceap\ acelea[i mi[c\ri.Corpul extrage din mediul material sau moral
ceea ce l-a putut influen]a, ceea ce îl intere-
seaz\ : identitatea de reac]ie la ac]iuni diferite,r\sfrîngîndu-se asupra lor, introduce asem\-
narea între ele sau o face s\ dispar\. Din
stimulii cei mai diver[i – lovitur\ de pumn,b\taia vîntului, curentul electric, un clopo]el va

Henri Bergson 58
scoate mereu acela[i sunet. Pe cei ce sun\ îi
transform\ în „tr\g\tori de clopo]el” ( sonneurs ),
îi face s\ semene între ei, s\ devin\ indiviziconstitutivi ai unui gen numai pentru c\ r\mîne
el însu[i, doar un clopo]el : dac\ reac]ioneaz\,
n-are încotro [i trebuie s\ sune. Este de la sineîn]eles c\, atunci cînd reflec]ia va fi în\l]at la
starea de gîndire pur\ reprezent\ri,
presupunînd doar inser]ia con[tiin]ei într-uncadru material, atitudini [i mi[c\ri, ea va forma
voluntar, direct, prin imita]ie, idei generale [i
nimic altceva decît idei. Va fi puternic sus]inut\de cuvînt. Reprezent\rii, el îi va oferi un cadru,
de data asta mai mult spiritual decît corporal,
spre a se insera. Nu este mai pu]in adev\rat c\,pentru a ne da seama de adev\rata natur\ a
conceptelor, pentru a aborda cu oarecare
posibilit\]i de reu[it\ problemele referitoare laideile generale, va trebui s\ ne raport\m
întotdeauna la interac]iunea gîndirii [i a
atitudinilor sau a obiceiurilor motrice. La
origine, generalizarea nu-i altceva decît
obiceiul, urcînd din cîmpul ac]iunii în sferagîndirii.
Dup\ ce am determinat originea [i structura
ideii generale, am stabilit necesitatea apari]ieiei [i, dup\ ce am constatat imitarea naturii prin
construirea artificial\ a ideilor generale, ne
r\mîne s\ cercet\m cum sînt posibile ideilegenerale naturale servind altora de model, de
ce experien]a ne prezint\ asem\n\ri pe care
n-avem decît s\ le traducem în generalit\]i.Unele dintre asem\n\rile respective ]in de
esen]a lucrurilor. Ele vor da na[tere unor idei
generale referitoare, într-o anumit\ m\sur\, totla comoditatea individului [i a societ\]ii ; va
trebui ca [tiin]a [i filozofia s\ le scoat\ de sub
acest înveli[, pentru a ob]ine o viziune maimult sau mai pu]in potrivit\ asupra vreunui

G‘ndirea [i mi[carea 59
aspect al realit\]ii. Ele sînt pu]in numeroase ;
ideile generale, în marea lor majoritate, sînt
elaborate de societate pentru limbaj, în vedereaconversa]iei [i a ac]iunii. Totu[i, chiar printre
cele din urm\ (la ele f\ceam aluzie în eseul de
fa]\), am g\si multe ad\ugate printr-o serie deintermediari, dup\ tot felul de manipul\ri, sim-
plific\ri, deform\ri, num\rul mic de idei
traducînd asem\n\ri esen]iale : adesea, va fiinstructiv s\ urc\m cu ele, pe o cale mai mult
sau mai pu]in ocolit\, pîn\ la asem\narea
c\reia i se al\tur\. Deci, nu va fi inutil s\deschidem aici o parantez\ asupra a ceea ce
s-ar putea numi generalit\]i obiective, inerente
realit\]ii înse[i. Oricît de restrîns le-ar finum\rul, sînt importante atît prin ele însele, cît
[i prin încrederea r\spîndit\ în jur, împrumu-
tînd ceva din soliditatea lor unor genuri cutotul artificiale. Astfel se explic\ faptul c\ bile-
tele de banc\, în num\r exagerat de mare, î[i
datoreaz\ bruma de valoare aurului r\mas ca
acoperire.
Insistînd asupra acestui aspect, ne-am da
seama c\ asem\n\rile se repartizeaz\ în trei
grupuri ; al doilea dintre ele probabil c\ va
trebui s\ fie el însu[i subîmp\r]it pe m\suraprogreselor în [tiin]a pozitiv\. Primele asem\-
n\ri sînt de natur\ biologic\ : ele ]in neap\rat
ca via]a s\ lucreze ca [i cum ar avea ea îns\[i
idei generale, cele de specie [i gen, ca [i cum
ar urma planuri de structur\ în num\r limitat,
ca [i cum ar fi instituit propriet\]i generale [i,
în sfîr[it, ca [i cum ar fi vrut, prin dublul efect
al transmiterii ereditare (pentru ceea ce este
înn\scut ) [i al transform\rii mai mult sau mai
pu]in lente, s\-i aranjeze pe cei vii într-o serie
ierarhic\, de-a lungul unei sc\ri, unde
asem\n\rile dintre indivizi sînt din ce în cemai numeroase pe m\sur\ ce înaint\m. C\ ne

Henri Bergson 60
exprim\m în termeni de finalitate, c\ atribuim
materiei propriet\]i speciale ori c\ prefer\m
vreo ipotez\ intermediar\, subîmp\r]irile îngenuri, specii etc. – generalit\]i traduse de noi
în idei generale – î[i vor g\si fundamentul în
realitatea îns\[i, în principiu (chiar dac\clasificarea noastr\ este inexact\ în fapt). {i la
fel de întemeiate de drept vor fi cele
corespunz\toare unor organe, ]esuturi, celule,chiar unor „comportamente” ale fiin]elor vii.
Acum, dac\ trecem de la organizat la
neorganizat, de la materia vie la materia inert\[i nemodelat\ înc\ de om, vom reg\si genuri
reale, dar cu un caracter total diferit ; calit\]i,
cum ar fi culorile, gusturile, mirosurile ;elemente sau combina]ii, cum ar fi oxigenul,
hidrogenul, apa ; în sfîr[it, for]e fizice, ca
greutatea, c\ldura, electricitatea. ~ns\ cu totulaltceva apropie aici unele de altele
reprezent\rile indivizilor grupa]i sub ideea
general\. F\r\ a intra în detalii, f\r\ a ne
complica prezentarea prin luarea în considerare
a nuan]elor, moderînd de la bun început ceeace ar putea fi excesiv în distinc]ia noastr\,
stabilind s\ d\m cuvîntului „asem\nare”
în]elesul cel mai precis, dar [i cel mai îngust,vom spune c\, în primul caz, principiul de
apropiere îl constituie asem\narea propriu-zis\,
iar în cel de-al doilea, identitatea. O anumit\nuan]\ de ro[u poate fi identic\ cu ea îns\[i în
toate obiectele la care este întîlnit\. Acela[i
lucru l-am spune despre dou\ note muzicalecu aceea[i în\l]ime, aceea[i intensitate [i
acela[i timbru. Pe bun\ dreptate sau nu, ne
sim]im înaintînd spre elemente sau evenimenteidentice pe m\sur\ ce aprofund\m mai mult
materia [i prefacem chimicul în fizic, iar fizicul
în matematic. Or, degeaba pretinde o logic\simpl\ c\ asem\narea este o identitate par]ial\,

G‘ndirea [i mi[carea 61
iar identitatea o asem\nare complet\, pentru c\
experien]a ne arat\ cu totul altceva. Dac\ nu
mai d\m cuvîntului „asem\nare” în]elesul vag[i întrucîtva popular de la început, dac\
încerc\m s\ preciz\m „asem\narea” printr-o
compara]ie cu „identitatea”, dup\ p\rereanoastr\, vom observa c\ identitatea ]ine de
geometric , iar asem\narea de vital. Prima
depinde de m\sur\, cealalt\ apar]ine maidegrab\ domeniului artei : deseori, un senti-
ment pur estetic îl determin\ pe biologul
evolu]ionist s\ presupun\ înrudirea unor formea c\ror asem\nare o constat\ pentru prima
oar\; înse[i desenele executate de el dezv\luie
uneori o mîn\ [i, mai ales, un ochi de artist.Dac\ identicul contrasteaz\ astfel cu asem\n\-
torul, ar fi cazul s\ cercet\m, pentru noua
categorie de idei generale, ca pentru cealalt\,ce anume o face posibil\.
O asemenea cercetare ar avea ceva [anse
de reu[it\ numai într-un stadiu mai avansat al
cunoa[terii materiei. S\ spunem un cuvînt
despre ipoteza la care am ajunge prinaprofundarea vie]ii. Dac\ exist\ verde, în mii [i
mii de locuri acela[i verde (m\car pentru
ochiul nostru, m\car cu aproxima]ie), dac\ lafel se întîmpl\ [i cu celelalte culori, dac\
diferen]ele de culoare depind de frecven]a mai
mare sau mai mic\ a evenimentelor fizicereunite în percep]ia culorii, posibilitatea pentru
aceste frecven]e de a ne prezenta pretutindeni
[i oricînd cîteva culori determinate vine dinfaptul c\ întotdeauna [i peste tot sînt realizate
toate frecven]ele posibile (fire[te, între anumite
limite) : atunci, în mod necesar, cele corespun-z\toare diverselor noastre culori se vor
produce printre celelalte, oricare ar fi locul [i
momentul ; repetarea identicului, permi]îndconstituirea genurilor, nu va avea alt\ origine.

Henri Bergson 62
Pentru c\ fizica modern\ ne dezv\luie din ce
în ce mai bine diferen]ele de num\r înd\r\tul
deosebirilor de calitate, o explicare a acestuigen este valabil\ pentru toate genurile [i
pentru toate generalit\]ile elementare (capabile
de a fi compuse pentru formarea altora)observate în lumea materiei inerte. Este
adev\rat c\ explica]ia n-ar fi pe deplin mul]u-
mitoare decît dac\ ne-ar spune de ce percep]ianoastr\ culege, din cîmpul imens al frecven-
]elor, acele frecven]e determinate care vor
deveni diferitele culori – mai întîi, de ceculege, apoi, de ce le culege pe acelea [i nu
pe altele. Odinioar\, am r\spuns la aceast\
întrebare deosebit\ definind fiin]a vie printr-oanumit\ putere de a ac]iona, determinat\ în
cantitate [i în calitate : ac]iunea virtual\ extrage
din materie percep]iile noastre reale, informa]iinecesare pentru a se orienta, condens\ri, într-o
clip\ a duratei noastre, a mii, milioane,
miliarde de evenimente s\vîr[indu-se într-o du-
rat\ infinit mai pu]in tensionat\ a lucrurilor ;
diferen]a de tensiune m\soar\ tocmai intervaluldintre determinismul fizic [i libertatea uman\ [i
le explic\, în acela[i timp, dualitatea [i coexis-
ten]a
1. Dac\, a[a cum credem, apari]ia omului
sau a unei fiin]e de aceea[i esen]\ este ra]iunea
1. Putem, [i chiar trebuie s\ vorbim [i despre determinis-
mul fizic, cînd postul\m, odat\ cu fizica cea mai recen-t\, indeterminismul evenimentelor elementare, din carese compune faptul fizic. C\ci faptul fizic este perceputde noi ca fiind supus unui determinism inflexibil [i, prinaceasta, se distinge radical îndeplinite cînd ne sim]imliberi. A[a cum sugeram mai sus, ne putem întreba dac\nu cumva percep]ia se opre[te la un anumit grad parti-cular de condensare a evenimentelor elementare tocmaipentru a prinde materia în acest determinism, pentru aob]ine, în fenomenele înconjur\toare, o regularitate asuccesiunii permi]îndu-ne s\ ac]ion\m asupra lor. ~n ge-neral, activitatea fiin]ei vii s-ar determina în func]ie denecesitatea aflat\ la baza lucrurilor, printr-o condensarea duratei lor.

G‘ndirea [i mi[carea 63
de a fi a vie]ii pe planeta noastr\, va trebui s\
spunem c\ toate categoriile de percep]ii, nu
numai ale oamenilor, ci [i ale animalelor, chiarale plantelor (se pot comporta ca [i cum ar
avea [i ele percep]ii) corespund global alegerii
unui anumit ordin de m\rime pentru con-
densare. Este o simpl\ ipotez\, dar ni se pare
c\ reiese în mod firesc din specula]iile fizicii
asupra structurii materiei. Ce ar deveni masape care scriu în acest moment dac\ percep]ia
mea [i, în consecin]\, ac]iunea mea ar fi f\cute
pentru ordinul de m\rime c\ruia îi corespundelementele sau, mai degrab\, evenimentele
constitutive ale materialit\]ii ei ? Ac]iunea mea
ar fi desfiin]at\ ; percep]ia mea ar îmbr\]i[a,acolo unde este masa cînd o privesc, un
univers imens [i o istorie f\r\ sfîr[it. Mi-ar fi
imposibil s\ în]eleg în ce fel imensitatea înmi[care ar putea deveni – ca s\ lucrez pe ea
– un simplu rectanglu nemi[cat [i solid. La fel
s-ar întîmpla pentru toate lucrurile [i toate
evenimentele : lumea noastr\, cu ac]iunile [i
reac]iunile p\r]ilor, unele asupra celorlalte, esteceea ce este în virtutea unei anumite alegeri pe
scara m\rimilor, alegere determinat\ ea îns\[i
de puterea noastr\ de a ac]iona. Nimic n-arîmpiedica s\ existe, ‘n plus, [i alte lumi,
corespunz\toare unei alte alegeri, în acela[i loc
[i în acela[i timp : astfel, dou\zeci de posturide emisie diferite difuzeaz\ simultan dou\zeci
de concerte diferite ; ele coexist\, f\r\ ca
sunetele unuia s\ se amestece cu ale altuia,fiecare fiind auzit în întregime, numai el, în
aparatul fixat pe lungimea de und\ a postului
de emisie. S\ nu insist\m mai mult asupra uneichestiuni întîlnite pe parcurs. Nu mai avem
nevoie de o ipotez\ asupra structurii intime a
materiei, pentru a constata c\ aceste concep]iirezultate din percep]ii, ideile generale

Henri Bergson 64
corespunz\toare propriet\]ilor [i ac]iunilor ma-
teriei nu sînt posibile sau nu sînt ceea ce sînt
decît în virtutea matematicii imanente lucru-rilor. Este tot ce voiam s\ reamintim pentru a
justifica o clasificare a ideilor generale care
pune de o parte geometricul, iar de cealalt\,vitalul, acesta aducînd cu el asem\narea, iar
cel\lalt identitatea.
Acum trebuie s\ trecem la a treia categorie
anun]at\, la ideile generale create în întregime
prin specula]ia [i ac]iunea umane. Omul este
esen]ialmente f\uritor. Refuzîndu-i instrumen-tele gata f\cute, cum sînt cele ale insectelor, de
pild\, natura i-a dat inteligen]a, adic\ puterea
de a inventa [i de a construi un num\r nesfîr[itde instrumente. Oricît de simpl\ ar fi fabri-
carea, ea se face dup\ un model, perceput sau
imaginat : real este genul definit de modelulînsu[i sau de schema construirii lui. Toat\
civiliza]ia noastr\ se bazeaz\ pe un anumit
num\r de idei generale al c\ror con]inut îl
cunoa[tem în mod corespunz\tor, de vreme ce
l-am f\cut [i a c\ror valoare este excep]ional\,de vreme ce n-am putea tr\i f\r\ ele. Credin]a
în realitatea absolut\ a Ideilor în general, poate
chiar în caracterul lor divin, vine în parte deaici. {tim ce rol a jucat ea în filozofia antic\ [i
chiar într-a noastr\. Toate ideile generale
beneficiaz\ de obiectivitatea unora dintre ele.S\ mai ad\ug\m c\ fabricarea uman\ nu se
exercit\ numai asupra materiei. Odat\ afla]i în
posesia celor trei feluri de idei generale,enumerate mai sus, în special a celei din urm\,
inteligen]a noastr\ de]ine ceea ce numeam
ideea general\ de idee general\. Acum poateconstrui idei generale dup\ bunul ei plac.
Bineîn]eles, începe cu cele care pot înlesni
via]a social\ sau se raporteaz\ la via]a social\ ;urmeaz\ cele interesante pentru specula]ia pur\

G‘ndirea [i mi[carea 65
[i, în sfîr[it, cele construite de dragul de a fi
construite, pentru nimic. ~ns\ pentru aproape
toate conceptele din afara primelor dou\ cate-gorii, adic\ pentru imensa majoritate a ideilor
generale, interesul societ\]ii împreun\ cu cel al
indivizilor, cerin]ele conversa]iei [i ale ac]iuniile vegheaz\ na[terea.
S\ închidem aceast\ lung\ parantez\, nece-
sar\ pentru a ar\ta în ce m\sur\ trebuie s\reform\m [i, uneori, s\ înl\tur\m gîndirea
conceptual\ pentru a ajunge la o filozofie cît
de cît intuitiv\. Spuneam c\ aceast\ filozofie seva abate de cele mai multe ori de la viziunea
social\ a obiectului gata f\cut ; ne va cere s\
particip\m în spirit la actul care îl face. Dinacest punct de vedere, ne va resitua în direc]ia
divinului. ~ntr-adev\r, specific uman\ este
munca unei gîndiri individuale cînd accept\,ca atare, inser]ia ei în gîndirea social\ [i utili-
zeaz\ ideile preexistente ca pe oricare alt
instrument oferit de comunitate. Deja exist\
ceva divin în efortul oricît de umil al unui
spirit reintegrat în elanul vital, generator alsociet\]ilor, ele însele generatoare de idei.
Acest efort va alunga fantomele anumitor
probleme obsedante pentru metafizician, adic\pentru fiecare dintre noi. Vreau s\ vorbesc
despre problemele nelini[titoare, de nerezolvat,
pentru c\ nu se refer\ la ceea ce este, ci laceea ce nu este. Iat\, de pild\, problema ori-
ginii fiin]ei ( l’Œtre) : „Cum se poate s\ existe
ceva – materie, spirit, Dumnezeu ? A fost nece-sar\ o cauz\ [i o cauz\ a cauzei [i tot a[a la
nesfîr[it.” Urc\m din cauz\ în cauz\ ; [i dac\
ne oprim undeva, n-o facem pentru c\ inteli-gen]a noastr\ nu mai caut\ nimic dincolo, ci
pentru c\ imagina]ia sfîr[e[te prin a-[i închide
ochii, ca [i cum ar fi deasupra pr\pastiei [i ardori s\ scape de ame]eal\. Iat\ problema

Henri Bergson 66
ordinii în general : „De ce o realitate ordonat\,
unde gîndirea noastr\ se reg\se[te ca într-o
oglind\ ? De ce lumea nu este incoerent\ ?”Spun c\ aceste probleme se raporteaz\ mai
degrab\ la ceea ce nu este, decît la ceea ce
este. ~ntr-adev\r, nu ne-am mira niciodat\ defaptul c\ exist\ ceva – materie, spirit,
Dumnezeu – dac\ n-am recunoa[te implicit c\
s-ar putea s\ nu existe nimic. Ne închipuim,mai bine zis avem impresia c\ ne închipuim,
c\ fiin]a a venit s\ umple un vid [i c\ neantul
preexista logic fiin]ei : realitatea primordial\ –indiferent cum o numim, materie, spirit sau
Dumnezeu – n-ar veni decît ca un adaos [i
asta-i de neîn]eles. Tot a[a, nu ne-am întrebade ce exist\ ordinea, dac\ n-am concepe o
dezordine supus\ ordinii [i, prin urmare,
precedînd-o, m\car la modul ideal. Ordinea aravea nevoie s\ fie explicat\, în timp ce
dezordinea, fiind de drept, n-ar avea nevoie de
nici o explica]ie. Risc\m s\ r\m‘nem la acest
punct de vedere atît timp cît c\ut\m numai s\
în]elegem. S\ încerc\m mai mult decît atît, s\cre\m (evident c\ n-o vom putea face decît
prin gîndire). Pe m\sur\ ce ne sporim voin]a [i
tindem s\-i reîncorpor\m gîndirea, pe m\sur\ce ne implic\m mai mult în efortul creator de
lucruri, problemele grave bat în retragere, se
mic[oreaz\, dispar. Sim]im c\ o voin]\ ori ogîndire creatoare de perfec]iune sînt prea pline
de ele însele, în imensa realitate, pentru ca
ideea unei lipse de ordine sau a unei absen]ea fiin]ei s\ poat\ m\car s\ le ating\. A-[i
imagina posibilitatea dezordinii absolute, cu
atît mai mult cea a neantului, ar însemna s\-[ispun\ c\ ar fi putut s\ nu fie deloc [i am avea
aici dovada unei sl\biciuni incompatibile cu
natura ei, presupunînd for]\. Cu cît ne învîrtimmai mult în jurul acestei chestiuni, cu atît

G‘ndirea [i mi[carea 67
îndoielile chinuitoare pentru omul normal [i
s\n\tos ni se par anormale [i morbide. S\ ne
amintim de omul neîncrez\tor care închide ofereastr\, se întoarce s\ verifice dac\-i închis\,
apoi î[i verific\ verificarea [i tot a[a. Dac\ îl
vom întreba de ce o face, ne va r\spunde c\ar fi putut s\ deschid\ din nou fereastra în
încercarea de a închide. Dac\ este filozof, î[i
va transpune intelectual [ov\iala dincomportare în enun]ul problemei urm\toare :
„Cum s\ fii sigur o dat\ pentru totdeauna c\ ai
f\cut ceea ce ai vrut s\ faci ?” Adev\rul este c\puterea lui de a ac]iona este r\nit\ [i de aici
provine suferin]a : nu avea decît o jum\tate de
voin]\ pentru a s\vîr[i actul [i din aceast\cauz\, actul s\vîr[it nu-i las\ decît o certitudine
pe jum\tate. Dar noi putem rezolva problema
pus\ de omul respectiv ? Evident c\ nu [i nicim\car nu ne-o punem : în asta const\ superio-
ritatea noastr\. La prima vedre, a[ putea crede
c\ superioritatea st\ de partea lui [i nu de a
mea, de vreme ce [i unul [i cel\lalt închidem
fereastra, iar el ridic\ o problem\ filozofic\, întimp ce eu n-o fac. Odat\ treaba f\cut\,
întrebarea reprezint\ un adaos negativ ; nu
înseamn\ un plus, ci un minus ; este oinsuficien]\ în actul de a voi. Exact acesta este
efectul produs asupra noastr\ de anumite «mari
probleme», cînd ne resitu\m în direc]ia gîndiriicare le-a dat na[tere. Tind c\tre zero, pe
m\sur\ ce ne apropiem de ea, nefiind altceva
decît distan]a dintre noi [i ea. Iat\ ce vomconstata : cine î[i închipuie c\ face mai mult
cînd î[i pune problemele decît atunci cînd nu
[i le pune se în[eal\. Tot atît ar fi s\ neimagin\m c\ într-o sticl\ consumat\ pe jum\-
tate este mai mult decît într-o sticl\ plin\,
pentru c\ aceasta din urm\ nu con]ine decîtvin, iar în cealalt\ exist\ vinul [i golul.

Henri Bergson 68
De cum am perceput intuitiv adev\rul, inte-
ligen]a noastr\ se îndreapt\ [i î[i formuleaz\
gre[eala la nivelul intelectului. A primit suges-tia ; efectueaz\ controlul. A[a cum scafandrul
va pip\i pe fundul apelor epava semnalat\ de
aviator din înaltul cerurilor, tot a[a inteligen]ascufundat\ în mediul conceptual va verifica
punct cu punct, prin atingere, analitic, ceea ce
f\cuse obiectul unei imagini (vision) sintetice
[i supra-intelectuale. F\r\ un avertisment venit
din exterior, gîndul unei posibile iluzii nici n-ar
fi atins-o, c\ci iluzia f\cea parte din propria einatur\. Smuls\ din somn, inteligen]a va analiza
ideile de neant, dezordine [i suratele lor. Va
recunoa[te – m\car pre] de o clip\, pentru c\iluzia trebuie s\ reapar\ de îndat\ ce a fost
alungat\ – c\ nu putem elimina o rînduial\
f\r\ ca o alta s-o înlocuiasc\, s\ scoatem cevadin materie f\r\ ca altceva s\-i ia locul. „Dezor-
dine” [i „neant” desemneaz\ realmente o pre-
zen]\ – dar aceast\ prezen]\ a unui lucru sau
a unei ordini nu ne intereseaz\, ne dezam\-
ge[te efortul sau aten]ia ; cînd numim absen]\prezen]a respectiv\, dezam\girea noastr\ î[i
spune cuvîntul. De-acum încolo, a vorbi despre
absen]a oric\rei ordini [i a oric\ror lucruri,adic\ despre dezordine absolut\ [i neant ab-
solut, înseamn\ a pronun]a cuvinte golite de
în]eles, flatus vocis , de vreme ce o suprimare
presupune pur [i simplu o substituire luat\ în
considerare pe una din cele dou\ fe]e, iar
abolirea oric\rei ordini sau a oric\ror lucruri arfi o substituire cu o singur\ fa]\ – idee exis-
tent\ în realitate precum cea de p\trat rotund.
Cînd filozoful vorbe[te despre haos [i neant,nu face decît s\ transpun\ în ordinea spe-
cula]iei – în\l]ate la absolut [i golite astfel de
orice în]eles, de orice con]inut efectiv – dou\idei f\cute pentru practic\, raportate la un fel

G‘ndirea [i mi[carea 69
determinat de materie sau de ordine [i nu la
toat\ ordinea sau la toat\ materia. De-acum
încolo, ce se întîmpl\ cu cele dou\ problemelegate de originea ordinii [i originea fiin]ei ?
Dispar, de vreme ce nu se pun decît dac\ ne
reprezent\m fiin]a [i ordinea ca [i cum „arsurveni” [i, prin urmare, neantul [i dezordinea
drept posibile sau m\car imaginabile ; or, astea
nu-s decît cuvinte, iluzii de idei.
Gîndirea uman\ respir\ de îndat\ ce se las\
p\truns\ de aceast\ convingere [i se elibereaz\
de obsesie. nu se mai încurc\ în întreb\ri ce-iîmpiedicau mersul înainte
1. Vede cum dispar
una cîte una dificult\]ile ridicate de scepti-
cismul antic [i de criticismul modern. Ea poatela fel de bine s\ treac\ pe lîng\ filozofia kanti-
an\ [i „teoriile cunoa[terii” provenite din kanti-
anism ; nu se va opri acolo. Obiectul Criticii
ra]iunii pure const\ în a explica în ce fel o
ordine determinat\ se asociaz\ unor materiale
considerate incoerente. {i [tim cu ce pre] pl\-
tim aceast\ explica]ie : spiritul uman [i-ar im-
pune forma unei „diversit\]i sensibile” venitede undeva, nu [tim de unde; ordinea observat\
în lucruri ar fi cea pus\ de noi în[ine. Astfel
1. Cînd recomand\m o stare sufleteasc\ în care probleme-
le dispar, o facem, bineîn]eles, numai pentru probleme-le ame]itoare din cauz\ c\ ne pun în prezen]a vidului.Una înseamn\ condi]ia aproape animal\ a unei fiin]ecînd nu-[i pune nici o întrebare [i cu totul altceva stareasemi-divin\ a unui spirit str\in de ispita reamintirii,printr-un efect al neputin]ei omene[ti, a unor problemeartificiale. Pentru aceast\ gîndire privilegiat\, problemaeste mereu pe punctul de a se ivi, dar mereu oprit\ înceea ce are propriu-zis intelectual, de c\tre opusul inte-lectual generat de intui]ie. Iluzia nu este analizat\, des-tr\mat\ atît timp cît nu se manifest\ ; dar ar fi dac\ s-ar
manifesta ; cele dou\ posibilit\]i antagoniste, amîndou\de ordin intelectual, se anuleaz\ pe plan intelectual,pentru a nu mai l\sa loc decît intui]iei realului. ~nambele cazuri citate, analiza ideilor de dezordine [i deneant ofer\ opusul intelectual al iluziei intelectualiste.

Henri Bergson 70
încît [tiin]a ar fi legitim\, îns\ referitoare la
facultatea noastr\ de a cunoa[te, iar metafizica
ar fi imposibil\, de vreme ce n-ar exista cu-noa[terea în afara [tiin]ei. {i a[a spiritul uman
este pus la col], ca un [colar pedepsit : îi este
interzis s\-[i întoarc\ privirea ca s\ vad\ rea-litatea a[a cum este. Nimic mai firesc, dac\
n-am remarcat c\ ideea de dezordine absolut\
este contradictorie sau, mai curînd, inexistent\,simplu cuvînt desemnînd o oscila]ie a spiritului
între dou\ ordini diferite : prin urmare, este
absurd s\ presupunem c\ dezordinea precedelogic sau cronologic ordinea. Meritul kantia-
nismului a fost s\ dezvolte pîn\ la ultimele ei
consecin]e [i s\ prezinte sub forma cea maisistematic\ o iluzie natural\. ~ns\ a p\strat-o ;
chiar pe ea se bazeaz\. S\ împr\[tiem iluzia :
imediat înapoiem spiritului uman, prin [tiin]\ [iprin metafizic\ [tiin]a absolutului.
S\ revenim, deci, la punctul nostru de ple-
care. Spuneam c\ trebuie s\ aducem filozofia
la o mai mare precizie decît pîn\ acum, s-o
facem capabil\ s\ rezolve probleme specifice,s\ devin\ completarea [i, dac\ este cazul, re-
formatoarea [tiin]ei pozitive. Gata cu sistemul
cuprinzînd tot posibilul [i, uneori chiar impo-sibilul ! S\ ne mul]umim cu realul, materie [i
spirit. Dar s\ cerem teoriei noastre s\-l îmbr\-
]i[eze atît de strîns, încît s\ nu se poat\ strecuranici o alt\ interpretare între cei doi termeni.
Nu va mai fi decît o filozofie, tot a[a cum nu
este decît o [tiin]\. {i una [i cealalt\ se vorface printr-un efort colectiv [i progresiv. Este
adev\rat c\ se va impune o perfec]ionare a
metodei filozofice, complementar\ [i simetric\cu cea primit\ odinioar\ de [tiin]a pozitiv\.
Aceasta este doctrina considerat\ de unii
prejudiciabil\ pentru {tiin]\ [i Inteligen]\. Era

G‘ndirea [i mi[carea 71
o dubl\ gre[eal\. ~ns\ gre[eala era instructiv\
[i o vom analiza cu folos.
S\ începem cu primul punct [i s\ remarc\m
c\ nu adev\ra]ii savan]i ne-au repro[at c\
aducem prejudicii [tiin]ei lor. Cutare dintre ei
a putut critica una din opiniile noastre : o f\ceatocmai pentru c\ o judeca [tiin]ific, pentru c\
transferasem pe terenul [tiin]ei, unde se sim]ea
competent, o problem\ de filozofie pur\. ~nc\o dat\, ne doream o filozofie supus\ contro-
lului [tiin]ei, venit\ în ajutorul ei. {i credem c\
am reu[it, avînd în vedere c\ psihologia,neurologia, patologia, biologia au devenit din
ce în ce mai deschise fa]\ de opiniile noastre,
considerate la început paradoxale. Chiar [iparadoxale, aceste opinii n-ar fi fost niciodat\
anti[tiin]ifice. Ar fi dovedit întotdeauna str\-
dania de a constitui o metafizic\, avînd ofrontier\ comun\ cu [tiin]a, apt\ s\ se verifice
asupra unei sumedenii de puncte. S\ nu fi
mers de-a lungul acestei frontiere, s\ fi
remarcat doar c\ exista una, c\ metafizica [i
[tiin]a se învecineaz\ [i deja ne-am fi datseama de locul acordat [tiin]ei pozitive ; dup\
cum spuneam, nici o filozofie, nici m\car
pozitivismul n-a situat-o atît de sus ; [tiin]ei [imetafizicii le-am atribuit puterea de a atinge
un absolut. Atîta doar, c\ am cerut [tiin]ei s\
r\mîn\ [tiin]ific\ [i s\ nu se asocieze uneimetafizici incon[tiente, prezentîndu-se ne[tiu-
torilor sau semidoc]ilor sub masca [tiin]ei.
Timp de peste o jum\tate de secol, acest„scientism” a stat în calea metafizicii. Orice
efort de intuire era descurajat de la început ; se
lovea de nega]ii considerate [tiin]ifice. Esteadev\rat c\, în unele cazuri, ele veneau de la
savan]i adev\ra]i. ~ntr-adev\r, ei se l\sau
p\c\li]i de falsa metafizic\ desprins\, chipurile,din [tiin]\ ; întorcîndu-se indirect la [tiin]\, o

Henri Bergson 72
denatura ‘n multe privin]e. Mergea chiar pîn\
la a deforma observa]ia punîndu-se, în anumite
cazuri, între observator [i fapte. Credem c\ amdemonstrat-o mai demult, prin exemple
precise, mai ales cel al afaziilor, spre binele
general al [tiin]ei [i, în acela[i timp, alfilozofiei. S\ presupunem c\ n-am vrea s\ fim
nici destul de metafizician, nici suficient de
savant pentru a ne lansa în aceste considera]ii,c\ nu ne intereseaz\ con]inutul doctrinei, c\
nu-i cunoa[tem metoda : o simpl\ privire
îndreptat\ asupra aplica]iilor ne arat\ ce munc\de consolidare (circonvallation) [tiin]ific\ este
necesar\ înainte de a ataca cea mai neînsem-
nat\ problem\. Nici nu trebuie mai mult pentrua vedea ce pozi]ie important\ ocup\ [tiin]a. ~n
realitate, aici se g\se[te principala dificultate în
cercetarea filozofic\, a[a cum o în]elegem noi.Este u[or s\ judec\m asupra unor idei
abstracte : construc]ia metafizic\ nu-i decît un
joc, oricît de pu]in am fi preg\ti]i pentru el. A
aprofunda spiritul este, probabil, o munc\ ane-
voioas\, dar nici un filozof nu se chinuie preamult timp : de fiecare dat\, va fi observat foarte
repede ceea ce era în stare s\ observe. ~n
schimb, dac\ accept\m o asemenea metod\,niciodat\ nu vom fi f\cut destule studii
preg\titoare, niciodat\ nu vom fi înv\]at
de-ajuns. Iat\ o problem\ filozofic\. N-amales-o, ci am întîlnit-o. Ne blocheaz\ drumul [i,
prin urmare, trebuie s\ înl\tur\m obstacolul ori
s\ ne l\s\m de filozofie. Nici un [iretlicposibil ; s\ renun]\m la artificiul dialectic, cel
care sl\be[te aten]ia [i d\, în vis, iluzia
înaint\rii. Trebuie s\ dep\[im dificultatea [i s\analiz\m problema în elementul ei. ~ncotro ne
vom îndrepta ? Nimeni nu [tie. Nimeni nu va
spune nici m\car c\rei [tiin]e îi apar]in noileprobleme. Poate c\ vom fi total str\ini de acea

G‘ndirea [i mi[carea 73
[tiin]\. Ce spun ? Nu va fi de-ajuns s\ facem
cuno[tin]\ cu ea, nici chiar s-o aprofund\m :
cîteodat\, vom fi nevoi]i s\-i îmbun\t\]imanumite procedee, obiceiuri, teorii perfect
adaptate faptelor [i ra]iunilor care au dus la
apari]ia unor noi întreb\ri. Fie! Ne vom ini]iaîn [tiin]a necunoscut\, o vom cerceta temeinic,
la nevoie o vom reforma. {i dac\ ne trebuie
luni sau ani ? ~i vom consacra timpul necesar.{i dac\ o via]\ tot nu ne ajunge ? Mai multe
vie]i îi vor da de cap\t ; nici un filozof nu-i
obligat acum s\ construiasc\ toat\ filozofia. Iat\limbajul potrivit filozofului. Aceast\ metod\ i-o
propunem. Indiferent de vîrst\, ea îi cere s\
redevin\ oricînd student.
La drept vorbind, filozofia aproape c\ a
ajuns aici. ~n unele privin]e, schimbarea s-a
înf\ptuit deja. Dac\ p\rerile noastre au fostconsiderate, în general, paradoxale la vremea
apari]iei lor, unele dintre ele au devenit ast\zi
comune ; altele sînt pe cale de a deveni astfel.
S\ recunoa[tem c\ nu puteau fi acceptate de la
bun început. Trebuia s\ ne desprindem deobiceiuri adînc înr\d\cinate, adev\rate prelun-
giri ale naturii. Toate felurile de a vorbi, de a
gîndi, de a percepe implic\ faptul c\ imobi-litatea [i imutabilitatea sînt de drept, c\ mi[ca-
rea [i schimbarea se adaug\, ca simple
accidente, unor lucruri aflate în imposibilitateade a se mi[ca sau de a se schimba prin ele
înse[i. Reprezentarea schimb\rii ar consta în
succesiunea calit\]ilor [i a st\rilor uneisubstan]e. Fiecare calitate, fiecare stare ar ]ine
de stabil, schimbarea f\cîndu-se prin succe-
siunea lor : cît despre substan]\, menit\ s\suporte succesiunea st\rilor [i calit\]ilor, ea ar
fi îns\[i stabilitatea. Aceasta este logica ima-
nent\ limbilor noastre, formulat\ odat\ pentrutotdeauna de c\tre Aristotel : esen]a inteligen]ei

Henri Bergson 74
este s\ judece, iar judecata se efectueaz\ prin
atribuirea predicatului unui subiect. Prin
simplul fapt c\ îl numim, subiectul este definitdrept invariabil ; varia]ia va consta în
diversitatea st\rilor afirmate rînd pe rînd. Prin
asocierea unui predicat cu un subiect, astabilului cu stabilul, vom urma înclina]ia inteli-
gen]ei, ne vom conforma cerin]elor limbajului
[i, finalmente, ne supunem naturii. C\ci naturaa sortit omul vie]ii sociale ; a dorit munca în
comun ; munca va fi posibil\, dac\ vom pune
de o parte stabilitatea absolut definitiv\ asubiectului, iar de cealalt\, stabilit\]ile provi-
zorii, relativ constante, ale calit\]ilor [i ale
st\rilor, fiind din întîmplare chiar atribute.Enun]înd subiectul, ne sprijinim comunicarea
pe o cunoa[tere deja de]inut\ de interlocutori,
deoarece se presupune c\ substan]a este inva-riabil\ ; de-acum încolo, ei [tiu încotro s\-[i
îndrepte aten]ia, cînd vrem s\ le transmitem
informa]ia, îi facem s-o a[tepte prin introdu-
cerea substan]ei [i le-o furniz\m prin atribut.
Natura ne-a predestinat s\ vedem în schimbare[i mi[care ni[te accidente, s\ în\l]\m imutabi-
litatea [i imobilitatea la rangul de esen]e sau
substan]e, ‘n suporturi. ~ns\ n-a f\cut-o numaimodelîndu-ne pentru via]a social\, l\sîndu-ne
toat\ libertatea în organizarea societ\]ii,
dezv\luindu-ne necesitatea limbajului. Trebuies\ preciz\m c\ îns\[i percep]ia noastr\ se
orienteaz\ în func]ie de aceast\ filozofie. Din
continuitatea întinderii, ea decupeaz\ corpurialese în a[a fel încît s\ poat\ fi luate drept
invariabile în timp ce le observ\m. Cînd
varia]ia este prea mare ca s\ nu ne atrag\aten]ia, vom spune c\ starea cercetat\ a l\sat
locul alteia, variind în aceea[i m\sur\. Aici, tot
natura, preg\titoare a ac]iunii individuale [isociale, a fixat liniile principale ale limbajului

G‘ndirea [i mi[carea 75
[i ale gîndirii, f\r\ s\ le fac\ s\ coincid\, l\sînd
un loc important contingen]ei [i variabilit\]ii.
Pentru a ne convinge, va fi suficient s\ com-par\m durata noastr\ cu ceea ce am putea
numi durata lucrurilor : dou\ ritmuri foarte
diferite, calculate în a[a fel încît, în cel maiscurt interval perceptibil din timpul nostru, s\
aib\ loc miliarde de oscila]ii sau, în general,
evenimente exterioare repetabile ; ne-ar trebuisecole întregi ca s\ desf\[ur\m aceast\ istorie
enorm\, îns\ noi o cuprindem într-o sintez\
indivizibil\. Percep]ia, gîndirea, limbajul, toateactivit\]ile individuale sau sociale ale spiritului
tind s\ ne pun\ în prezen]a obiectelor, pe care
le-am putea lua drept invariabile [i imobile întimp ce le cercet\m, [i în prezen]a persoanelor,
chiar a noastr\, transformate pentru noi în
obiecte [i, tocmai din aceasta cauz\, însubstan]e invariabile. Cum s\ dezr\d\cin\m o
înclina]ie atît de profund\ ? Cum s\ aducem
spiritul uman în stare s\ inverseze sensul
ac]iunii lui obi[nuite, pornind de la schimbare
[i mi[care, privite ca îns\[i realitatea [i s\ numai vad\ în opriri ori în st\ri decît instantanee
luate din mi[care ? Trebuie s\ ar\t\m c\, dac\
mersul obi[nuit al gîndirii este util pe planulpractic, comod pentru conversa]ie, colaborare,
ac]iune, el conduce la probleme filozofice de
nerezolvat pentru c\ sînt puse de-a-ndoaselea.Ne pronun]am pentru relativitatea oric\rei
cunoa[teri [i imposibilitatea de a atinge un
absolut tocmai din cauz\ c\ le credeaminsolubile [i nu ne d\deam seama c\ erau prost
puse. De aici venea succesul pozitivismului [i
al kantianismului pe vremea cînd ne-am apucatde filozofie. Pe m\sur\ ce observam adev\rata
cauz\ a antinomiilor ireductibile, trebuia s\
renun]\m treptat la atitudinea smerit\. Antino-miile erau produse de om. Ele nu decurgeau

Henri Bergson 76
din esen]a lucrurilor, ci din transferul automat,
în planul specula]iei, al obiceiurilor deprinse
în ac]iune. Ceea ce se f\cuse dintr-o neglijen]\a inteligen]ei, un efort al inteligen]ei putea s\
desfac\. Ar fi o eliberare pentru spiritul uman.
S\ ne gr\bim s-o spunem : o metod\
propus\ nu se face în]eleas\ decît dac\ o
aplic\m unui exemplu. Aici, exemplul era gata
g\sit. Era vorba s\ surprindem via]a interioar\în spatele juxtapunerii st\rilor noastre, juxta-
punere efectuat\ într-un timp spa]ializat.
Experien]a era la îndemîna oricui ; cine af\cut-o, n-a avut dificult\]i în a-[i reprezenta
substan]ialitatea eului ( moi) ca îns\[i durata
lui. Spuneam c\ aceasta este continuitateaindivizibil\ [i indestructibil\ a unei melodii,
unde trecutul intr\ în prezent [i formeaz\ cu el
un întreg nedivizat ; întregul r\mîne nedivizat[i chiar indivizibil în ciuda sau, mai degrab\,
gra]ie celor ce se adaug\. Noi l-am intuit ; de
cum îi c\ut\m o reprezentare intelectual\,
punem în [ir, una dup\ alta, st\rile devenite
distincte ca perlele unui colier ; pentru a le]ine împreun\, avem nevoie de un fir, nici noi
nu [tim ce fel de fir, c\ci nu seam\n\ cu
perlele, nu seam\n\ cu nimic, este o entitatevid\, un simplu cuvînt. Intui]ia ne d\ lucrul ;
inteligen]a nu surprinde din el decît transpu-
nerea spa]ial\, expresia metaforic\.
Iat\ ni[te aspecte clare în leg\tur\ cu
propria noastr\ substan]\. Ce s\ credem despre
substan]a lucrurilor ? Cînd am început s\scriem, fizica nu cunoscuse înc\ progresele
hot\rîtoare din domeniul structurii materiei.
~nc\ de pe-atunci, eram convins c\ imobilitatea[i invariabilitatea nu erau decît secven]e luate
din ceea ce mi[c\ [i se schimb\. N-aveam cum
s\ credem c\ materia, a c\rei imagine solid\fusese ob]inut\ prin imobilizarea unor schim-

G‘ndirea [i mi[carea 77
b\ri, percepute drept calit\]i, este compus\ tot
din elemente solide. Degeaba a fost evitat\
orice reprezentare metaforic\ a atomului, acorpusculului, a elementului ultim, oricare ar fi
el : era totu[i un lucru, servind de suport unor
mi[c\ri [i unor schimb\ri [i, prin urmare,nemi[c\tor [i neschimb\tor prin el însu[i. Dup\
p\rerea noastr\, mai devreme sau mai tîrziu,
trebuia s\ renun]\m la ideea de suport. Amspus cîte ceva în prima noastr\ carte : ajungem
la „mi[c\ri de mi[c\ri”, f\r\ a putea, de altfel,
s\ ne ducem gîndul pîn\ la cap\t
1. Am încercat
o aproximare mai bun\ în cartea urm\toare2.
Am ajuns înc\ mai departe în conferin]ele
despre „percep]ia schimb\rii”3. Acela[i motiv
pentru care scriam mai tîrziu c\ „evolu]ia nu
s-ar putea reconstitui din fragmente ale evo-
luatului” ne f\cea s\ credem c\ solidul trebuies\ se descompun\ în cu totul altceva decît în
solid. Inevitabila înclina]ie a spiritului de a-[i
reprezenta elementul ca fiind fix era legitim\
în alte domenii, de vreme ce este o cerin]\ a
ac]iunii : tocmai de aceea specula]ia trebuia s\se p\zeasc\ de ea. Nu puteam decît s\ atragem
aten]ia asupra acestei chestiuni. Mai devreme
sau mai tîrziu, credeam noi, fizica va fi în stares\ vad\ în fixitatea elementului o form\ de
mobilitate. ~n acea zi, probabil c\ [tiin]a ar
renun]a s\ mai caute reprezentarea figurat\,imaginea unei mi[c\ri fiind cea a unui punct
(adic\ tot a unui solid minuscul) care se mi[c\.
De fapt, marile descoperiri teoretice ale anilordin urm\ i-au f\cut pe fizicieni s\ presupun\
un fel de fuziune între und\ [i corpuscul – noi
1. Essai sur les donnØes immØdiates de la conscience , Paris,
1889, p.156.
2. MatiŁre et mØmoire , Paris, 1896, pp.221-228. Cf. cap. IV
în întregime [i, mai ales, p.233.
3. La perception du changement , Oxford, 1911 (conferin]e
reproduse în prezentul volum).

Henri Bergson 78
am spune între substan]\ [i mi[care1. Un
gînditor profund, ajuns de la matematic\ la
filozofie, va vedea într-o bucat\ de fier „ocontinuitate melodic\”
2.
Lung\ ar fi lista „paradoxelor”, mai mult sau
mai pu]in înrudite cu „paradoxul” nostru funda-mental, care au dep\[it pu]in cîte pu]in
intervalul de la improbabilitate la probabilitate,
pentru a se îndrepta, desigur, spre banalitate.~nc\ o dat\, degeaba am plecat de la o
experien]\ direct\, rezultatele ei nu puteau fi
adoptate decît dac\ progresul experien]eiexterioare [i al tuturor procedeelor de judecat\
aferente îi impuneau adoptarea. Noi în[ine
eram în aceea[i situa]ie : o atare consecin]\ aprimelor noastre reflec]ii a fost clar observat\
[i definitiv acceptat\ numai atunci cînd am
ajuns din nou la ea pe o alt\ cale.
Vom da ca exemplu concep]ia noastr\ asu-
pra rela]iei psiho-fiziologice. Cînd ne-am pus
problema ac]iunii reciproce a corpului [i a
spiritului, am f\cut-o numai pentru c\ o întîl-
nisem în studiul despre „datele imediate alecon[tiin]ei”. Libertatea ne ap\ruse atunci ca un
fapt ; în schimb, afirmarea determinismului uni-
versal, stabilit\ de c\tre savan]i ca regul\ debaz\, era în general acceptat\ de c\tre filozofi
ca o dogm\ [tiin]ific\. Libertatea uman\ era ea
compatibil\ cu determinismul naturii ? Cum li-bertatea devenise pentru noi un fapt ne‘ndo-
ielnic, ea f\cea obiectul primei noastre c\r]i
aproape în întregime : determinismul s-ar ‘mbi-
1. Vezi în leg\tur\ cu aceasta Bachelard, NoumŁne et
microphysique , pp.55-65 din culegerea „ Recherches
philosophiques , Paris, 1931-1932.
2. Cu referire la ideile lui Whitehead [i la înrudirea lor cu
ideile noastre, vezi Jean Wahl, La philosophie spØculative
de Whitehead , pp.145-155, în „Vers le concret”, Paris,
1932.

G‘ndirea [i mi[carea 79
na cu ea cum ar putea; s-ar ‘mbina cu sigu-
ran]\, pentru c\ nici o teorie nu poate rezista
prea mult unui fapt. ~ns\ problema l\sat\deoparte în cursul primei lucr\ri se ridica acum
inevitabil în fa]a noastr\. Statornici în metod\,
i-am cerut s\ se pun\ în termeni mai pu]ingenerali [i chiar, dac\ era cu putin]\, s\ ia o
form\ concret\, s\ prind\ contururile cîtorva
fapte asupra c\rora s\ se exercite observa]iadirect\. Inutil s\ mai povestim aici în ce fel
problema tradi]ional\ a „rela]iei spiritului cu
corpul” s-a tot restrîns pîn\ la a deveni cea alocaliz\rii cerebrale a memoriei. Aceasta din
urm\, ea îns\[i prea vast\, a ajuns treptat s\ se
refere numai la memoria cuvintelor, mai precisla bolile acestei memorii speciale, la afazii.
Studiul diverselor afazii, efectuat cu singura
grij\ de a deta[a faptele în stare pur\, ne-aar\tat c\ între con[tiin]\ [i organism exist\ o
rela]ie imposibil de construit a priori printr-un
ra]ionament, o coresponden]\ diferit\ [i de
paralelism, [i de epifenomenism, [i de orice
altceva de genul \sta. Rolul creierului era de aalege în fiecare clip\, dintre amintiri, pe cele
care puteau l\muri ac]iunea început\ [i s\ le
exclud\ pe celelalte. Atunci redeveneau con-[tiente amintirile capabile s\ se insereze în
cadrul motor mereu schimb\tor, dar întotdea-
una preg\tit ; restul r\mînea în incon[tient.Astfel, rolul corpului era s\ îndrepte via]a spiri-
tului, s\-i sublinieze articula]iile motorii, a[a
cum face un dirijor cu partitura muzical\ ;func]ia creierului nu era aceea de a gîndi, ci de
a împiedica gîndirea s\ se piard\ în vis ; era
organul aten]iei la via]\ . La o asemenea con-
cluzie am ajuns prin studierea am\nun]it\ a
faptelor normale [i a celor patologice [i, în
general, prin observa]ia exterioar\. Numaiatunci ne-am dat seama c\ experien]a

Henri Bergson 80
interioar\ în stare pur\, dîndu-ne o „substan]\”
a c\rei esen]\ îns\[i este de a dura [i, prin
urmare, de a prelungi f\r\ încetare în prezentun trecut indestructibil, ne-ar fi scutit [i chiar
ne-ar fi interzis s\ c\ut\m locul unde se p\s-
treaz\ amintirea. Ea se p\streaz\ singur\, a[acum recunoa[tem cu to]ii cînd pronun]\m un
cuvînt, de pild\. Pentru a-l pronun]a, trebuie
s\ ne amintim prima lui jum\tate în momentulcînd o rostim pe a doua. Totu[i, nimeni nu va
crede c\ prima a fost a[ezat\ imediat în vreun
sert\ra[, cerebral sau nu, pentru ca, în clipaurm\toare, s\ vin\ con[tiin]a s\-l caute. Dac\
a[a stau lucrurile cu prima jum\tate a cuvîn-
tului, la fel se va întîmpla [i cu cuvîntulprecedent : se une[te cu ea în ceea ce prive[te
sunetul [i sensul ; tot a[a se va întîmpla [i cu
începutul frazei, [i cu fraza anterioar\, [i cu totdiscursul, oricît de lung am fi vrut s\-l facem,
chiar infinit. Or, via]a noastr\ întreag\, de la
prima trezire a con[tiin]ei, se aseam\n\ cu
acest discurs prelungit la nesfîr[it. Durata ei
este substan]ial\, indivizibil\ în calitate dedurat\ pur\. Astfel am fi putut, în cel mai r\u
caz, s\ economisim cî]iva ani de cercetare. Cum
inteligen]a noastr\ nu era diferit\ de cea acelorlal]i oameni, for]a de convingere, asociat\
cu intui]ia duratei, cînd ne limitam la via]a
interioar\, nu se întindea cu mult mai departe.Mai ales, cu ceea ce notasem despre via]a
interioar\ în prima carte, nu puteam aprofunda,
a[a cum am f\cut-o ulterior, diversele func]iiintelectuale, memorie, asocia]ie de idei,
abstrac]ie, generalizare, interpretare, aten]ie.
Psiho-fiziologia pe o parte, psiho-patologia pealta, ne-au îndreptat aten]ia asupra cîtorva pro-
bleme a c\ror studiere am fi neglijat-o f\r\ ele ;
studiul ne-a f\cut s\ le punem altfel.Rezultatele astfel ob]inute au ac]ionat asupra

G‘ndirea [i mi[carea 81
psiho-fiziologiei [i a psiho-patologiei îns\[i.
Pentru a ne referi numai la [tiin]a din urm\,
vom men]iona importan]\ crescînd\ c\p\tat\treptat de considera]iile asupra tensiunii
psihologice, a aten]iei la via]\ [i de tot ce
înconjoar\ conceptul de „schizofrenie”. Pîn\ [iideea conserv\rii integrale a trecutului [i-a g\sit
tot mai mult verificarea empiric\ în vastul an-
samblu al experien]elor ini]iate de discipolii luiFreud.
Opiniile situate în punctul de convergen]\ a
trei specula]ii diferite, în loc de dou\, se facmai încet acceptate. Ele sînt de ordin metafizic.
Se refer\ la cuprinderea materiei de c\tre spirit
[i ar trebui s\ pun\ cap\t conflictului anticdintre realism [i idealism, deplasînd linia de
demarca]ie între subiect [i obiect, între spirit [i
materie. {i aici problema se rezolv\ punîndu-sealtfel. Analiza psihologic\ singur\ ne ar\tase în
memorie planurile de con[tiin]\ succesive, de
la „planul visului”, cel mai întins dintre toate,
unde este desf\[urat, ca la baza unei piramide,
tot trecutul persoanei, pîn\ la punctul com-parabil cu vîrful piramidei, unde memoria nu
mai este decît percep]ia actualului cu ac]iuni
pe cale de a se na[te în prelungirea ei.Percep]ia tuturor corpurilor înconjur\toare î[i
are locul în corpul organizat ? A[a se crede în
general. Ac]iunea corpurilor înconjur\toare s-arexercita asupra creierului prin intermediul
organelor de sim], în creier s-ar elabora senza]ii
[i percep]ii inextensive : aceste percep]ii ar fiproiectate în afar\ prin con[tiin]\ [i, într-un
anumit sens, ar acoperi obiectele exterioare.
~ns\ compara]ia între datele psihologiei [i celeale fiziologiei ne-ar ar\ta cu totul altceva.
Ipoteza unei proiec]ii excentrice a senza]iilor
ne ap\rea drept fals\ cînd o cercetam cu super-ficialitate, din ce în ce mai inteligibil\ pe

Henri Bergson 82
m\sur\ ce o aprofundam, destul de fireasc\
cînd ]ineam cont de direc]ia în care se anga-
jaser\ psihologia [i filozofia [i de iluziainevitabil\ c\reia îi c\deam prad\, cînd
decupam realitatea într-un anumit fel pentru a
pune problemele în anumi]i termeni. Eraobligatoriu s\ imagin\m în creier nu [tiu ce
reprezentare redus\, o miniatur\ a lumii
exterioare, reducîndu-se mereu pîn\ la a numai avea întindere, ca s\ treac\ de acolo, în
con[tiin]\ : aceasta, înzestrat\ cu Spa]iul ca [i
cu o „form\”, restituia întinderea neîntinsului(l’inØtendu ) [i reg\sea, printr-o reconstruc]ie,
lumea exterioar\. Toate aceste teorii c\deau
odat\ cu iluzia care le d\duse na[tere. Nu înnoi, ci în ele percepem obiectele ; m\car în ele
le-am percepe, dac\ percep]ia noastr\ ar fi
„pur\”. Aceasta era concluzia tras\. ~n fond,reveneam pur [i simplu la ideea sim]ului
comun. Iat\ ce scriam : „Pe un om str\in de
specula]iile filozofice l-am uimi spunîndu-i c\
obiectul din fa]a lui, v\zut [i atins, nu exist\
decît în spiritul lui [i pentru spiritul lui sauchiar c\ nu exist\, în general, decît pentru un
spirit, dup\ cum voia Berkeley… Pe de alt\
parte, la fel de mult l-am uimi pe acestinterlocutor spunîndu-i c\ obiectul este cu totul
deosebit de ceea ce observ\ la el… Deci, pen-
tru sim]ul comun, obiectul exist\ în el însu[i [i,pe de alt\ parte, obiectul este, în el însu[i, a[a
pitoresc cum îl observ\m : este o imagine, îns\
o imagine existent\ în sine”
1. O doctrin\
plasat\ în punctul de vedere al sim]ului comun
cum a putut s\ par\ atît de stranie ? Acest fapt
ni-l putem l\muri cu u[urin]\, cînd urm\rimdezvoltarea filozofiei moderne [i cînd vedem
cum s-a orientat ea de la bun început c\tre
1. MatiŁre et mØmoire , Cuvînt înainte la edi]ia a [aptea, p.II.

G‘ndirea [i mi[carea 83
idealism, l\sîndu-se purtat\ de avîntul [tiin]ei
pe cale de a se na[te. Realismul se afirm\ în
acela[i fel ; el s-a formulat prin opozi]ie cuidealismul, utilizînd aceia[i termeni ; astfel încît
filozofilor le-au fost create anumite deprinderi
ale spiritului în virtutea c\rora „obiectivul” [i„subiectivul” erau diferen]ia]i de to]i aproape
în acela[i chip, indiferent de raportul stabilit
între cei doi termeni [i de [coala filozofic\c\reia îi apar]ineau ei. S\ renun]\m la aceste
deprinderi era extrem de dificil ; ne-am dat
seama de asta cu ocazia efortului aproapedureros, mereu reînnoit, f\cut de noi în[ine ca
s\ putem reveni la un punct de vedere atît de
asem\n\tor cu cel al sim]ului comun. Primulcapitol din Materie [i memorie , unde
consemnam rezultatul reflec]iilor asupra
„imaginilor”, a fost socotit drept confuz dec\tre to]i cei cît de cît deprin[i cu specula]ia
filozofic\ [i chiar în virtutea acestei deprinderi.
Nu [tiu dac\ s-a risipit confuzia : sigur este
faptul c\ teoriile cunoa[terii ap\rute în ultimul
timp, mai ales în str\in\tate, par s\ lasedeoparte termenii ale[i deopotriv\ de sus-
]in\torii [i de rivalii lui Kant pentru a pune
problema. Revenim la datul imediat sau tindemc\tre el.
Iat\ ce aveam de spus despre {tiin]\ [i des-
pre repro[ul primit pentru c\ am comb\tut-o.~n ceea ce prive[te Inteligen]a, nu era cîtu[i de
pu]in nevoie s\ ne agit\m pentru ea. De ce n-o
consultam pe ea mai întîi ? Fiind inteligen]\ [i,prin urmare, în]elegînd orice, ar fi trebuit s\
în]eleag\ [i s\ spun\ c\ nu-i voiam decît
binele. ~n realitate, ni se împotrivea, întîi, unra]ionalism sec, f\cut mai ales din nega]ii ; i-am
eliminat partea negativ\ prin simplul fapt c\
am propus anumite solu]ii. Apoi, un fel deverbiaj vicia, în cea mai mare m\sur\, probabil,

Henri Bergson 84
înc\ o bun\ parte a cunoa[terii ; am vrut s\-l
înl\tur\m definitiv.
~ntr-adev\r, ce este inteligen]a ? Felul
omenesc de a gîndi. Ea ne-a fost dat\, a[a cum
instinctul a fost dat albinei, pentru a ne c\l\uzi
comportamentul. Pentru c\ natura ne-a sortit s\folosim [i s\ st\pînim materia, inteligen]a
evolueaz\ cu u[urin]\ numai în spa]iu [i se
simte în largul ei numai în neorganizat. De laorigine, tinde s\ f\ureasc\ ; ea se manifest\
printr-o activitate premerg\toare artei mecanice
[i printr-un limbaj prevestitor al [tiin]ei ; restulde mentalitate primitiv\ const\ în credin]\ [i
tradi]ie. Deci, dezvoltarea normal\ a inteli-
gen]ei se efectueaz\ în direc]ia [tiin]ei [i teh-nicit\]ii. O mecanic\ înc\ grosolan\ determin\
o matematic\ înc\ imprecis\ ; devenit\ [tiin-
]ific\, aceasta din urm\ face s\ apar\ alte [tiin]eîn jurul ei [i perfec]ioneaz\ la nesfîr[it arta
mecanic\. {tiin]a gînde[te materia, iar arta o
modeleaz\ ; amîndou\ ne introduc în intimi-
tatea naturii. Pe aceast\ latur\, inteligen]a ar
sfîr[i, în principiu, prin a atinge un absolut.Atunci ar fi în întregime ea îns\[i. Nesigur\ la
început, pentru c\ nu era decît un presentiment
al materiei, ea se deseneaz\ cu atît mai clar cucît cunoa[te materia mai bine. Cum ar putea fi
spiritul tot inteligen]\ cînd se r\sfrînge asupra
lui însu[i ? Este posibil s\ d\m lucrurilor cenume vrem noi [i repet c\ nu v\d nici un mare
neajuns dac\ cunoa[terea spiritului prin spirit
se nume[te tot inteligen]\, pentru c\ ]inem noineap\rat. ~ns\ va trebui s\ preciz\m c\ exist\
dou\ func]ii intelectuale, inverse una fa]\ de
cealalt\, c\ci spiritul nu gînde[te spiritul decîturcînd panta obiceiurilor deprinse în contact
cu materia, iar aceste obiceiuri sînt ceea ce
numim în mod curent tendin]e intelectuale. {iatunci n-ar fi mai bine s\ desemn\m prin alt

G‘ndirea [i mi[carea 85
nume o func]ie evident diferit\ de ceea ce
numim în general inteligen]\ ? Noi spunem c\
este intui]ia. Ea reprezint\ aten]ia îndreptat\ despirit asupra lui însu[i, ca surplus, în timp ce
se fixeaz\ asupra materiei, obiectul s\u.
Aceast\ aten]ie suplimentar\ poate fi metodiccultivat\ [i dezvoltat\. Astfel se va constitui o
[tiin]\ a spiritului, o adev\rat\ metafizic\ ; ea
va defini pozitiv spiritul, în loc s\-i nege tot ce[tim despre materie. Cînd în]elegem în acest
fel metafizica [i-i atribuim cunoa[terea
spiritului, nu afect\m cu nimic inteligen]a.Sus]inem c\ metafizica, atunci cînd era oper\ a
inteligen]ei pure, elimina timpul [i, din acel
moment, nega spiritul sau îl definea în termeninegativi. Aceast\ cunoa[tere a spiritului în
întregime negativ\, noi o ced\m cu pl\cere
inteligen]ei, dac\ vrea neap\rat s-o p\streze ;atîta doar, noi afirm\m c\ exist\ [i o alta. Nu
reducem rolul inteligen]ei în nici o privin]\ ;
nu o alung\m de pe nici unul dintre terenurile
ocupate pîn\ acum ; iar acolo unde se simte ca
la ea acas\, îi acord\m o putere contestat\, îngeneral, de filozofia modern\. Numai c\, al\turi
de ea, constat\m existen]a unei alte facult\]i,
capabile de un alt fel de cunoa[tere. Pe de oparte, [tiin]a [i arta mecanic\ ]in de inteligen]a
pur\ ; pe de alt\ parte, metafizica recurge la
intui]ie. ~ntre aceste dou\ extremit\]i, vor venis\ se a[eze [tiin]ele vie]ii morale, ale vie]ii
sociale [i chiar ale vie]ii organice, acestea din
urm\ mai intelectuale, iar celelalte mai intu-itive. Intuitiv\ sau intelectual\, cunoa[terea va
purta pecetea preciziei.
Dimpotriv\, în conversa]ie, sursa obi[nuit\
a „criticii”, nu exist\ nimic precis. De unde
provin ideile vehiculate ? Care este importan]a
cuvintelor ? Nu trebuie s\ credem c\ via]asocial\ este un obicei dobîndit [i transmis.

Henri Bergson 86
Omul este f\cut pentru societate, a[a cum
furnica este f\cut\ pentru furnicar, cu diferen]a
c\ furnica posed\ mijloacele gata f\cute pentrua-[i atinge ]elul, în timp ce noi aducem cele
necesare pentru a le reinventa [i, prin urmare,
pentru a le varia forma. Degeaba fiecare cuvîntdin limb\ este conven]ional, c\ci limbajul nu
este o conven]ie, iar omul vorbe[te cu aceea[i
naturale]e ca atunci cînd merge. Care estefunc]ia primitiv\ a limbajului ? Aceea de a
stabili o leg\tur\ în vederea cooper\rii. Lim-
bajul transmite ordine sau avertismente.Prescrie ori descrie. ~n primul caz, avem de-a
face cu ac]iunea imediat\, în cel de-al doilea,
cu semnalarea unui lucru sau a uneia dinpropriet\]ile lui, în vederea ac]iunii viitoare.
Dar [i într-un caz, [i-n cel\lalt, func]ia este
industrial\, comercial\, militar\, întotdeaunasocial\. Lucrurile descrise de limbaj au fost
decupate din real de percep]ia uman\, în
vederea activit\]ii umane. Propriet\]ile semna-
late sînt chem\rile lucrului la o munc\ uman\.
Dup\ cum spuneam, cuvîntul va fi acela[i cînddemersul sugerat va fi acela[i. Spiritul va
atribui unor lucr\ri diferite aceea[i proprietate,
[i le va reprezenta în acela[i chip, le va grupaîn cele din urm\ sub aceea[i idee, peste tot
unde sugestia aceluia[i profit de ob]inut [i a
aceleia[i ac]iuni de f\cut va determina acela[icuvînt. Acestea sînt originile cuvîntului [i ale
ideii. Fire[te c\ amîndou\ au evoluat. Nu mai
sînt utilitare într-un mod chiar a[a de grosolan.Totu[i, au r\mas utilitare. Gîndirea social\ nu
poate s\ nu-[i p\streze structura de la origine.
Ce este ea : inteligen]\ ori intui]ie ? Accept caintui]ia s\-[i trimit\ lumina : nu exist\ gîndire
f\r\ spirit de fine]e ( esprit de finesse ), iar
spiritul de fine]e înseamn\ reflexul intui]iei îninteligen]\. Accept ca aceast\ parte de intui]ie

G‘ndirea [i mi[carea 87
atît de neînsemnat\ s\ se m\reasc\, s\ dea
na[tere poeziei, apoi prozei, s\ converteasc\ în
instrumente artistice cuvintele care nu erau laînceput decît semnale : acest miracol a fost
s\vîr[it mai ales de c\tre greci. Nu este mai
pu]in adev\rat c\ gîndirea [i limbajul sînt des-tinate de la origine s\ organizeze activitatea
oamenilor în spa]iu, sînt de esen]\ intelectual\.
Societatea trebuie neap\rat s\ utilizezeintelectualitatea vag\ – adaptare general\ a
spiritului la materie. C\ filozofia s-a mul]umit
mai întîi cu atît, c\ a început prin a fi dialectic\pur\, nimic mai firesc. Nu dispunea de altceva.
Un Platon, un Aristotel adopt\ decupajul
realit\]ii g\sit în întregime în limbaj : „dialectic”,din aceea[i familie ca dialevgein, dialevges θai
înseamn\ în acela[i timp „dialog” [i
„distribuire” ; o dialectic\ precum cea a luiPlaton era concomitent o conversa]ie în cadrul
c\reia se încerca s\ se ajung\ la un acord
asupra sensului unui cuvînt [i o repartizare a
lucrurilor în func]ie de indica]iile limbajului.
Mai devreme sau mai tîrziu, sistemul ideilormodelate în func]ie de cuvinte ar trebui s\ lase
locul unei cunoa[teri exacte, reprezentate prin
semne mai precise ; atunci s-ar constitui [tiin]aluîndu-[i explicit ca obiect materia, ca mijloc
experimentarea, ca ideal matematica ; astfel,
inteligen]a ar ajunge la completa aprofundare amaterialit\]ii [i, prin urmare, a ei îns\[i. Mai
devreme sau mai tîrziu, s-ar dezvolta o filozofie
care, la rîndul s\u, s-ar elibera de cuvînt, dedata asta pentru a merge în sens invers fa]\ de
matematic\ [i pentru a accentua, din
cunoa[terea primitiv\ [i social\, intuitivul înloc de intelectual. Limbajul trebuia totu[i s\
r\mîn\ între intui]ia [i inteligen]a astfel
consolidate. ~ntr-adev\r, el r\mîne ceea ce afost dintotdeauna. Degeaba a luat asupr\-i mai

Henri Bergson 88
mult\ [tiin]\ [i filozofie, func]ia nu [i-o
îndepline[te mai pu]in. Inteligen]a, legat\ la
început de el [i la fel de imprecis\ ca el, s-aexprimat cu precizie în [tiin]\ ; a pus st\pînire
pe materie. Intui]ia, f\cîndu-l s\-i simt\
influen]a, ar vrea s\ creasc\ în filozofie [i s\devin\ coextensiv\ spiritului. ~ntre cele dou\
forme de gîndire izolat\, d\inuie totu[i gîndirea
în comun, întreag\ gîndirea omeneasc\ înaintede toate. Pe ea continu\ limbajul s-o exprime.
C\ s-a l\sat impregnat de [tiin]\, de acord ;
îns\ spiritul [tiin]ific impune ca totul s\ fierepus în discu]ie în fiecare clip\, iar limbajul
are nevoie de stabilitate. Are deschidere c\tre
filozofie ; îns\ spiritul filozofic se obi[nuie[tecu reînnoirea [i reinventarea aflate la baza
lucrurilor, iar cuvintele au un sens determinat,
o valoare conven]ional\ relativ fix\ ; ele nupot exprima noul decît ca repunere în ordine
a celor vechi. De obicei, numim „ra]iune”,
poate cu o oarecare impruden]\, logica aceasta
conservatoare, dominînd gîndirea în comun :
conversa]ie (conversation) seam\n\ mult cu
conservare (conservation) . Aici este în largul
ei. Aici î[i exercit\ autoritatea legitim\.
~ntr-adev\r, conversa]ia ar trebui s\ se refere,teoretic, numai la lucrurile din via]a social\.
Obiectul esen]ial al societ\]ii este de a intro-
duce o anumit\ fixitate în modalitateauniversal\. Cîte societ\]i, tot atîtea insuli]e
înt\rite pe ici, pe colo, în oceanul devenirii.
Aceast\ înt\rire este cu atît mai reu[it\ cu cîtactivitatea social\ este mai inteligent\.
Inteligen]a general\, facultatea de a aranja
conceptele dînd dovad\ de „cump\tare” [i dea mînui cuvintele în mod corespunz\tor,
trebuie s\ se înscrie în via]a social\, tot a[a
cum inteligen]a, în sensul strict al cuvîntului,func]ie matematic\ a spiritului, trebuie s\ se

G‘ndirea [i mi[carea 89
ocupe de cunoa[terea materiei. Cînd spunem
despre un om c\ este inteligent, ne gîndim mai
ales la primul tip de inteligen]\. Prin astaîn]elegem c\ are îndemînarea [i u[urin]a de a
îmbina concepte uzuale spre a trage concluzii
probabile. De altfel, nu putem decît s\-i fimrecunosc\tori atîta timp cît se limiteaz\ la
lucrurile vie]ii de zi cu zi, în vederea c\reia au
fost f\cute conceptele. ~ns\ n-am accepta ca unom pur [i simplu inteligent s\ se amestece în
rezolvarea problemelor [tiin]ifice, atît timp cît
inteligen]a manifestat\ în [tiin]\ devine spiritmatematic, fizic, biologic [i substituie
cuvintelor ni[te semne mai bine adaptate. Cu
atît mai mult ar trebui s\ i se interzic\ filozofia,unde problemele puse nu ]in numai de
inteligen]\. Dimpotriv\, este de la sine în]eles
c\ omul inteligent este aici un om competent.Ne opunem acestei p\reri. Inteligen]a o ]inem
la mare pre]. ~ns\ nu avem nici un fel de stim\
fa]\ de „omul inteligent” capabil s\ vorbeasc\,
dup\ toate aparen]ele, despre orice.
Iscusit la vorb\, activ în critic\. Cine s-a
deta[at de cuvinte ca s\ ajung\ la lucruri,
pentru a le reg\si articula]iile naturale, pentru
a aprofunda experimental o problem\, [tie binec\ spiritul merge din surpriz\ în surpriz\. ~n
afara domeniului propriu-zis omenesc, social
vreau s\ spun, verosimilul nu este aproapeniciodat\ adev\rat. Naturii prea pu]in îi pas\ s\
ne u[ureze nou\ conversa]ia. Ce distan]\ între
realitatea concret\ [i cea pe care o vom fireconstruit a priori ! Un spirit critic [i nimic mai
mult se limiteaz\ la aceast\ reconstruire, de
vreme ce rolul lui nu este de a ac]iona asupralucrului, ci de a c‘nt\ri ceea ce altcineva a spus
despre el. Cum va aprecia el, dac\ nu
comparînd solu]ia ce i se ofer\, extras\ dinlucru, cu solu]ia compus\ din ideile curente,

Henri Bergson 90
adic\ din cuvintele depozitare ale gîndirii
sociale ? {i ce altceva însemna judecata lui decît
c\ nu mai avem nevoie de cercetare, c\ aceastaderanjeaz\ societatea, c\ trebuie s\ tragem o
linie sub cuno[tin]ele imprecise acumulate în
limbaj, s\ facem totul [i s\ ne limit\m la atît ?„Noi [tim totul” – iat\ postulatul metodei.
Nimeni n-ar mai îndr\zni s\-l aplice în critica
teoriilor fizice ori astronomice. ~ns\ în filozofie,se procedeaz\ a[a în mod obi[nuit. Celui ce a
muncit, a luptat, a trudit pentru a înl\tura ideile
gata f\cute [i pentru a lua contact cu lucrurile,i se opune solu]ia a[a-zis „cump\tat\”. Adev\-
ratul cercet\tor ar trebui s\ protesteze. Lui îi
revine sarcina de a ar\ta c\ facultatea de acritica astfel în]eleas\ este o p\rere precon-
ceput\ datorat\ ne[tiin]ei [i c\ singura critic\
acceptabil\ ar fi un nou studiu, mai aprofundat,dar la fel de direct asupra lucrului însu[i. Din
nefericire, el însu[i este înclinat s\ critice cu
orice ocazie, în timp ce n-a putut cerceta
minu]ios decît dou\-trei probleme. Contes-
tîndu-i „inteligen]ei” pure puterea de a apreciaceea ce face el, s-ar lipsi el însu[i de dreptul
de a judeca în acele situa]ii, în care nu mai
este nici savant, nici filozof, ci pur [i simplu„inteligent”. Deci prefer\ s\ adopte iluzia
comun\. De altfel, toate îl conduc la aceast\
iluzie. Se întîmpl\ frecvent ca, într-o problem\dificil\, s\ se cear\ sfatul unor persoane incom-
petente, pentru c\ au atins celebritatea prin
competen]a lor în cu totul alte domenii. Ceeace se laud\ la ei [i, mai ales, se înt\re[te în
mintea publicului este ideea c\ exist\ o
facultate general\ de a cunoa[te lucrurile f\r\a le fi studiat. O asemenea „inteligen]\” nu-i
nici obiceiul de a mînui în conversa]ie concep-
tele utile în via]a social\, nici func]ia mate-matic\ a spiritului, ci o anumit\ capacitate de

G‘ndirea [i mi[carea 91
a ob]ine cunoa[terea realului din conceptele
sociale, combinîndu-le cu mai mult\ sau mai
pu]in\ abilitate. ~ndemînarea superioar\ ar fitocmai ceea ce face superioritatea spiritului. Ca
[i cum adev\rata superioritate ar putea fi
altceva decît o mai mare for]\ de concentrare(attention ) ! Ca [i cum aceast\ concentrare n-ar
fi în mod obligatoriu specializat\, adic\ încli-
nat\ prin natur\ sau obiceiuri spre anumiteobiecte mai degrab\ decît spre altele ! Ca [i
cum nu ea ar fi viziunea direct\, str\pungînd
v\lul cuvintelor, ca [i cum nu ne[tiin]a îns\[i arda u[urin]a de a vorbi ! ~n ceea ce ne prive[te,
pre]uim în egal\ m\sur\ cunoa[terea [tiin]ific\,
competen]a tehnic\ [i viziunea intuitiv\. Cre-dem c\ este esen]ial omului s\ creeze material
[i moral, s\ fabrice lucruri [i s\ se fabrice pe
el însu[i. Homo faber – iat\ defini]ia propus\
de noi. Homo sapiens , n\scut din reflec]ia lui
Homo faber asupra propriei lui fabrica]ii, ni se
pare la fel de respectabil atît timp cît rezolv\
prin inteligen]\ problemele specifice numai ei :
în alegerea acestor probleme, un filozof sepoate în[ela, un altul îi va deschide ochii ;
amîndoi vor fi lucrat spre binele lor ; amîndoi
vor fi demni de recuno[tin]a [i de admira]ianoastr\. Ne înclin\m [i în fa]a lui Homo faber ,
[i în fa]a lui Homo sapiens, mai ales c\ tind s\
se confunde unul cu altul. Singurul antipatic nise pare Homo loquax , a c\rui gîndire, atunci
cînd gînde[te, nu-i decît o reflec]ie asupra
cuvintelor.
Odinioar\, metodele de înv\]\mînt tindeau
s\ formeze [i s\ perfec]ioneze acest tip de om.
N-o mai fac [i acum într-o oarecare m\sur\ ?Fire[te, defectul este mai pu]in pronun]at la
noi decît în alte p\r]i. Nic\ieri mai mult ca în
Fran]a, profesorul nu încurajeaz\ ini]iativa stu-dentului, chiar a elevului. Totu[i, ne mai r\mîn

Henri Bergson 92
multe de f\cut. Nu voi vorbi aici despre lucrul
manual, despre rolul ce l-ar putea juca într-o
[coal\. Sîntem predispu[i s\ vedem în el doaro destindere. Uit\m c\ inteligen]a este esen]ial-
mente facultatea de a manipula materia, c\
tocmai a[a a început, c\ aceasta era dorin]anaturii. {i atunci cum n-ar profita inteligen]a de
educa]ia mîinii ? S\ mergem mai departe. Mîna
copilului încearc\ în mod firesc s\ construiasc\.Ajutînd-o, oferindu-i cel pu]in posibilitatea, mai
tîrziu vom ob]ine de la omul matur un randa-
ment superior ; am spori în mod deosebitinventivitatea. Un ansamblu de cuno[tin]e pre-
ponderent livresc înl\tur\ activit\]ile dornice
s\-[i ia avînt. Deci, s\-l punem pe copil lalucrul manual [i s\ nu l\s\m s\-i fie predat de
o persoan\ necalificat\. S\ apel\m la
înv\]\torul adev\rat, ca s\ des\vîr[easc\ pip\-itul pîn\ la a deveni tact. Nu m\ opresc asupra
acestui punct. La orice disciplin\, litere sau
[tiin]e, înv\]\mîntul nostru a r\mas prea verbal.
Au trecut timpurile cînd era de-ajuns s\ fii om
de lume [i s\ [tii s\ conversezi. Cînd este vorbade [tiin]\, expunem mai ales rezultatele. N-ar fi
mai bine s\-i ini]iem pe elevi în metode ? I-am
face s\ le practice imediat ; i-am încuraja s\observe, s\ experimenteze, s\ reinventeze. {i
cum am fi asculta]i ! Cum am fi în]ele[i ! Copilul
este cercet\tor [i inventator, pînde[te mereunoutatea, este nelini[tit de reguli, în sfîr[it, mai
aproape de natur\ decît de omul matur. Acesta
este o fiin]\ esen]ialmente sociabil\, el pred\ :bineîn]eles c\ acord\ prioritate unui întreg an-
samblu de rezultate dobîndite, alc\tuind patri-
moniul social, de care este mîndru pe bun\dreptate. Totu[i, a[a enciclopedic cum este
programul, elevul va re]ine pu]ine lucruri din
toat\ [tiin]a asta gata f\cut\, de multe ori va fistudiat f\r\ pasiune [i întotdeauna va fi uitat

G‘ndirea [i mi[carea 93
foarte repede. Fire[te, toate rezultatele ob]inute
de umanitate sînt pre]ioase, îns\ ]in de [tiin]a
adultului, iar adultul le va g\si cînd va aveanevoie, dac\ a înv\]at unde s\ le caute. S\
cultiv\m în spiritul copilului o [tiin]\ pe m\sura
vîrstei lui [i s\ nu în\bu[im sub nici un stratde crengi [i frunze uscate, produs al vegeta]iei
din trecut, planta nou\, dornic\ s\ creasc\.
Oare n-am g\si neajunsuri de acela[i fel în
înv\]\mîntul nostru literar (atît de înaintat totu[i
fa]\ de cel din alte ]\ri) ? Va fi util s\ disert\m
asupra operei unui mare scriitor ; astfel, o vomface mai bine în]eleas\ [i mai pl\cut\. Elevul
începe s-o aprecieze [i, prin urmare, s-o în]e-
leag\. ~nseamn\ s\ spunem c\ mai întîi, copilulva trebui s\ reinventeze sau, cu alte cuvinte,
s\-[i însu[easc\ pîn\ la un anumit punct
inspira]ia autorului. {i cum va reu[i dac\ numergînd pe urmele lui, imitîndu-i gesturile,
mersul ? A citi bine cu voce tare chiar asta
implic\. Mai tîrziu, inteligen]a va ad\uga
nuan]ele. ~ns\ nuan]a [i culoarea nu reprezint\
nimic f\r\ desene. ~naintea conceperii(intellection) propriu-zise, exist\ percep]ia
structurii [i a mi[c\rii ; în pagina citit\, exist\
punctua]ia [i ritmul
1. Arta dic]iei const\ în a le
marca a[a cum trebuie, în a ]ine cont de re-
1. Despre faptul c\ ritmul deseneaz\ în linii mari sensul
frazei cu adev\rat scrise , c\ ne asigur\ comunicarea
direct\ cu gîndirea scriitorului înainte ca studiul cuvin-telor s\ fi adus culoarea [i nuan]a, am vorbit alt\dat\,mai ales într-o conferin]\ ]inut\ în 1912, cu titlul L’^me
et le corps (cf. volumului L’Energie spirituelle , p.32). Ne
limitam la a rezuma o lec]ie f\cut\ mai înainte laCollŁge de France. ~n aceast\ lec]ie, luaser\m dreptexemplu o pagin\ sau dou\ din Discours de la mØthode
[i încercaser\m s\ ar\t\m în ce fel mi[c\rile dedu-te-vino ale gîndirii, fiecare în direc]ie determinat\,trec din spiritul lui Descartes într-al nostru doar prinefectul ritmului a[a cum îl indic\ punctua]ia [i, mai ales,a[a cum îl marcheaz\ o lectur\ corect\ cu voce tare.

Henri Bergson 94
la]iile temporale dintre diversele fraze ale
paragrafului [i diver[ii membri ai frazei, în a
urm\ri f\r\ încetare acel crescendo al senti-
mentului [i al gîndirii pîn\ la punctul culmi-
nant, notat ca într-o partitur\. N-avem dreptate
s-o consider\m o art\ de divertisment. ~n locs\ ajung\, la sfîr[itul studiilor, un simplu orna-
ment, ar trebui sa fie de la bun început un
suport. Pe ea s-ar baza restul, dac\ ne mail\s\m înc\ prad\ iluziei c\ principalul este s\
[tim s\ vorbim despre lucruri [i c\ le cunoa[-
tem suficient cînd [tim s\ discut\m despre ele.~ns\ nu cunoa[tem [i nu în]elegem decît ceea
ce putem reinventa într-o oarecare m\sur\. ~n
treac\t fie spus, exist\ o anumit\ analogie întrearta lecturii, a[a cum am definit-o mai înainte,
[i intui]ia recomandabil\ filozofului. ~n pagina
aleas\ din marea carte a lumii, intui]ia ar vreas\ reg\seasc\ mi[carea [i ritmul alc\tuirii, s\
retr\iasc\ evolu]ia creatoare p\trunzînd în ea
prin simpatie. Am deschis o parantez\ prea
lung\. Este timpul s-o închidem. Nu mai
trebuie s\ elabor\m un program de educare.Voiam doar s\ semnal\m anumite deprinderi
ale spiritului, dup\ p\rerea noastr\, sup\r\toare
[i încurajate de [coal\ în practic\, de[i le res-pinge în principiu. Voiam mai ales s\ protest\m
înc\ o dat\ împotriva substituirii lucrurilor prin
concepte [i împotriva a ceea ce am numisocializarea adev\rului. Ea este fireasc\
spiritului uman, pentru c\ spiritul uman nu este
destinat [tiin]ei pure, cu atît mai pu]in filo-zofiei. Aceast\ socializare trebuie s-o rezerv\m
adev\rurilor de ordin practic, în vederea c\rora
este f\cut\. N-are nimic de-a face cu domeniulcunoa[terii pure, [tiin]\ sau filozofie.
Respingem u[urin]a. Recomand\m o anu-
mit\ manier\ încurcat\ (difficultuense) de agîndi. Mai presus de orice, pre]uim efortul.

G‘ndirea [i mi[carea 95
Cum au putut unii s\ se în[ele în aceast\ pri-
vin]\ ? Nu spunem nimic despre cei ce ar dori
ca „intui]ia” s\ fie instinct ori sentiment. Niciun rînd despre faptul c\ ceea ce am scris nu
se potrive[te cu o asemenea interpretare. ~n tot
ce am scris, exist\ afirma]ia contrarie ; intui]iaînseamn\ reflec]ie. Pentru c\ îndreptam aten]ia
asupra mobilit\]ii aflate la baza lucrurilor, s-a
pretins c\ încurajam nu [tiu ce lîncezeal\ aspiritului. Pentru c\, în ochii no[tri, substan]a
era o continuitate în schimbare, s-a spus c\
doctrina noastr\ era o justificare a instabilit\]ii.Tot atît ar fi s\ ne imagin\m c\ bacteriologul
ne recomand\ bolile microbiene, cînd ne arat\
peste tot numai microbi sau c\ fizicianul neprescrie exerci]iul datului în scrînciob, cînd
reduce fenomenele naturii la simple oscila]ii.
Una înseamn\ un principiu de explica]ie [i cutotul altceva o norm\ de comportament. S-ar
putea spune chiar c\ numai filozoful, pentru c\
vede mobilitatea pretutindeni, nu poate s-o
recomande, de vreme ce o crede inevitabil\,
de vreme ce o descoper\ în ceea ce se nu-me[te de obicei imobilitate. Adev\rul este c\
degeaba î[i reprezint\ stabilitatea ca o com-
plexitate în schimbare sau ca un aspect parti-cular al schimb\rii ; degeaba descompune,
indiferent cum, stabilitatea în schimbare : ca
toat\ lumea, nu va deosebi mai pu]in stabi-litatea [i schimbarea. {i pentru el, ca pentru
toat\ lumea, se va pune întrebarea în ce m\-
sur\ s\ se recomande societ\]ilor umane apa-ren]a special\ numit\ stabilitate [i în ce m\sur\
schimbarea pur\ [i simpl\. Analiza schimb\rii
las\ aceast\ chestiune neatins\. Oricît de pu]inbun sim] ar avea, ca toat\ lumea, va judeca
necesar\ o anume permanen]\ a ceea ce este.
Va spune c\ institu]iile trebuie s\ ofere uncadru relativ invariabil diversit\]ii [i mobilit\]ii

Henri Bergson 96
desenelor individuale. {i poate va în]elege mai
bine ca nimeni altul rolul acestor institu]ii.
Oare ele nu continu\ în domeniul ac]iunii,stabilind imperative, opera de stabilizare înf\p-
tuit\ de sim]uri [i de intelect, cînd condenseaz\
în percep]ie oscila]iile materiei [i în conceptedenumirea lucrurilor ? F\r\ îndoial\, în cadrul
rigid al institu]iilor, societatea evolueaz\, sus-
]inut\ fiind de aceast\ rigiditate. ~ndatorireaomului de stat este s\ urm\reasc\ aceast\ va-
ria]ie [i s\ modifice institu]ia atît cît este înc\
timpul s-o fac\ : din zece erori politice, nou\constau pur [i simplu în a crede adev\rat ceea
ce a încetat s\ mai fie astfel. A zecea eroare,
poate cea mai grav\, const\ în a nu crede ade-v\rat ceea ce mai este înc\ a[a. ~n general,
ac]iunea cere un punct de sprijin solid, iar fiin]a
vie tinde esen]ialmente c\tre ac]iunea eficace.Iat\ de ce am v\zut într-o anumit\ stabilizare a
lucrurilor func]ia primordial\ a con[tiin]ei. Spu-
neam c\, instalat\ în universala mobilitate, con-
[tiin]a cap\t\, într-o viziune aproape
instantanee, o istorie enorm de îndelungat\,derulat\ în afara ei. Cu cît mai înalt\ este con[ti-
in]a, cu atît mai puternic\ este aceast\ tensiune
a duratei sale în raport cu cea a lucrurilor.
Tensiune, concentrare – iat\ prin ce cuvinte
caracterizam o metod\ care cere spiritului ostr\danie cu totul nou\ pentru fiecare nou\
problem\. Nicicînd n-am fi putut da la iveal\,
din MatiŁre et mØmoire , anterioar\ c\r]ii despre
L’Evolution crØatrice , o adev\rat\ doctrin\ a
evolu]iei (n-ar fi fost decît o aparen]\) ; nici
din Essai sur les donnØes immØdiates de la con-
science o teorie asupra raporturilor dintre corp
[i suflet precum cea expus\ ulterior în MatiŁre
et mØmoire (n-am fi avut decît o construc]ie
ipotetic\) ; nici din pseudo-filozofia de care

G‘ndirea [i mi[carea 97
eram legat înainte de DonnØes immØdiates –
adic\ ni[te no]iuni generale acumulate în
limbaj – concluziile asupra duratei [i vie]ii inte-rioare prezentate în aceast\ prim\ lucrare. Ini-
]ierea în adev\rata metod\ filozofic\ dateaz\
din ziua cînd am respins solu]iile verbale,g\sind în via]a interioar\ un prim cîmp de
experien]\. Apoi, fiecare progres a fost o m\-
rire a acestui cîmp. A extinde logic o con-cluzie, a o aplica la alte obiecte f\r\ a fi l\rgit
cu adev\rat cercul investiga]iilor este o încli-
na]ie natural\ a spiritului uman în fa]a c\reianu trebuie s\ ced\m niciodat\. Filozofia se las\
cu naivitate în voia ei cînd este dialectic\ pur\,
adic\ o încercare de a construi o metafizic\folosind cuno[tin]ele rudimentare acumulate în
limbaj. Continu\ s-o fac\ atunci cînd ridic\
anumite concluzii trase din anumite fapte larangul de „principii generale” aplicabile la res-
tul lucrurilor. Toat\ activitatea noastr\ a fost un
protest îndreptat împotriva acestui mod de a
filozofa. Astfel, am fost nevoi]i s\ l\s\m deo-
parte chestiuni importante, c\rora le-am fi datcu u[urin]\ un simulacru de r\spuns prelun-
gind pîn\ la ele rezultatele lucr\rilor noastre
precedente. Vom r\spunde la una sau la altadintre ele numai dac\ ni se acord\ timpul [i
for]a de a o rezolva în ea îns\[i, pentru ea
îns\[i. Dac\ nu, recunoscîndu-i metodei noas-tre meritul de a ne fi dat ceea ce credem s\ fie
solu]ia precis\ a cîtorva probleme, constatînd
în ceea ce ne prive[te, c\ putem g\si maimulte, ne vom limita la atît. N-am ]inut nici-
odat\ s\ facem neap\rat o carte.
1
1. Eseul de fa]\ a fost terminat în 1922. Am ad\ugat numai
cîteva pagini referitoare la teoriile fizice actuale. La aceadat\, nu eram înc\ în posesia rezultatelor pe care le-amexpus în recenta lucrare Les deux sources de la morale
et de la religion , Paris, 1932. Aceasta va explica ultimele
rînduri din prezentul eseu.

Henri Bergson 98
III
Posibilul [i realul
Eseu publicat în revista suedez\ Nordisk
Tidskrift în noiembrie 19301
A[ vrea s\ revin la un subiect deja abordat,
la crearea continu\ a nout\]ii imprevizibile
ce-[i urmeaz\ drumul în univers. ~n ceea ce
m\ prive[te, cred c\ o experimentez la fiecarepas. Degeaba îmi reprezint în am\nunt ceea ce
mi se va întîmpla : cît de s\rac\, abstract\,
schematic\ este reprezentarea mea în compa-ra]ie cu evenimentul efectiv produs ! Realizarea
aduce cu ea un ceva imprevizibil [i acesta
schimb\ totul. De pild\, trebuie s\ asist la oreuniune : [tiu pe cine voi întîlni, în jurul c\rei
mese, în ce ordine, pentru a discuta cutare
problem\. S\ spunem c\ persoanele vin, sea[eaz\ [i discut\ conform a[tept\rilor mele, c\
vor rosti exact ceea ce credeam eu c\ vor
rosti : cu toate acestea, ansamblul îmi d\ oimpresie unic\ [i nou\, ca [i cum abia acum ar
fi fost desenat dintr-o singur\ tr\s\tur\ de mîna
unui artist. Adio imagine gata f\cut\, simpl\juxtapunere, dinainte imaginabil\, a lucrurilor
deja cunoscute ! Recunosc c\ tabloul n-are
valoarea artistic\ a unui Rembrandt sau
1. Articolul reprezenta dezvoltarea cîtorva opinii prezen-
tate în deschiderea „întîlnirii filozofice” de la Oxford,din 24 septembrie 1920. Scriindu-l pentru revistasuedez\ Nordisk Tidskrift , vroiam s\ ne exprim\m
regretul de a nu fi putut merge la Stockholm, dup\ cume obiceiul, pentru a ]ine o conferin]\ cu ocazia decer-n\rii Premiului Nobel. Pîn\ în prezent, articolul n-aap\rut decît în limba suedez\.

G‘ndirea [i mi[carea 99
VelÆsquez : el este, în schimb, la fel de
nea[teptat [i, în acest sens, la fel de original.
Se va invoca faptul c\ nu cuno[team detaliulcircumstan]elor [i nu dispuneam de personaje,
de gesturile [i de atitudinile lor [i c\ ansamblul
îmi aduce ceva nou pentru c\ îmi pune ladispozi]ie un surplus de elemente. ~ns\ aceea[i
impresie de noutate o am [i în fa]\ derul\rii
vie]ii mele interioare. O simt mai puternic\decît oricînd în fa]a ac]iunii dorite de mine, al
c\rei singur st\pîn sînt eu. Dac\ reflectez
înainte de a ac]iona, momentele de chibzuireîmi apar în con[tiin]\ ca schi]ele succesive,
fiecare unic\ în felul s\u, f\cute de un pictor
pentru un tablou ; iar actul însu[i, împlinin-du-se, degeaba realizeaz\ ceva dorit [i, prin
urmare, prev\zut, c\ci nu are mai pu]in forma
lui original\. – Fie, ni se va spune ; poate c\exist\ ceva original [i unic într-o stare sufle-
teasc\ ; îns\ materia înseamn\ repeti]ie, lumea
exterioar\ se supune legilor matematice ; o
inteligen]\ suprauman\, cunoscînd pozi]ia,
direc]ia [i viteza tuturor atomilor [i electronilordin universul material la un moment dat, ar
putea calcula orice stare ulterioar\ a acestui
univers, a[a cum facem cu eclipsele de soaresau de lun\. – S\ spunem c\ ar fi adev\rat, dar
numai pentru lumea inert\, de[i problema
începe s\ fie controversat\, cel pu]in pentrufenomenele elementare. Lumea aceasta nu e
decît o abstrac]ie. Realitatea concret\ înglo-
beaz\ fiin]ele vii, con[tiente, cuprinse în ma-teria anorganic\. Spun vii [i con[tiente, c\ci
consider c\ viul este con[tient în principiu ;
devine incon[tient în fapt doar acolo undecon[tiin]a adoarme ; pîn\ acolo unde con[tiin]a
dormiteaz\, la regnul vegetal de exemplu,
exist\ evolu]ie uniform\, progres determinat,îmb\trînire [i, în sfîr[it, toate semnele exte-

Henri Bergson 100
rioare ale duratei caracterizînd con[tiin]a. De
altfel, de ce s\ vorbim de o materie inert\
atunci cînd via]a [i con[tiin]a se insereaz\ caîntr-un cadru ? Cu ce drept s\ situ\m pe locul
întîi inertul ? Cei din vechime î[i imaginaser\
un fel de Suflet al Lumii care ar asigura conti-nuitatea de existen]\ a universului material.
Dînd la o parte v\lul mitic al acestei concep]ii,
a[ spune c\ lumea anorganic\ este o serie derepeti]ii sau de cvasi-repeti]ii infinit de rapide
însumate în schimb\ri vizibile [i previzibile.
Le-a[ compara cu oscila]iile balansierului unuiceas : acestea depind de destinderea continu\
a unui resort, care le leag\ între ele ; progresul
este marcat prin aceste oscila]ii. Repeti]iile rit-meaz\ via]a fiin]elor con[tiente [i le m\soar\
durata. Astfel, fiin]a vie dureaz\ prin esen]a ei :
dureaz\ tocmai pentru c\ elaboreaz\ f\r\încetare noul [i pentru c\ nu exist\ elaborare
f\r\ cercetare, nici cercetare f\r\ taton\ri.
Timpul este chiar aceast\ ezitare sau nu este
deloc. Elimina]i con[tientul [i viul ([i n-o ve]i
putea face decît printr-un efort artificial deabstragere, c\ci, înc\ o dat\, poate c\ lumea
material\ implic\ prezen]a necesar\ a con-
[tiin]ei [i a vie]ii) [i, într-adev\r, ve]i ob]ine ununivers ale c\rui st\ri succesive sînt teoretic
calculabile dinainte, ca imaginile, anterioare
derul\rii, juxtapuse pe filmul cinematografic. {iatunci, la ce bun derularea ? De ce realitatea se
desf\[oar\ ? Cum de nu este ea desf\[urat\ ? La
ce-i bun timpul ? (Vorbesc de timpul real, con-cret [i nu de acel timp abstract, reprezentînd
doar a patra dimensiune a spa]iului
1.) Odi-
1. ~n Essai sur les donnØes immØdiates de la conscience ,
Paris, 1889, p.82, am ar\tat c\ Timpul m\surabil puteafi considerat drept „o a patra dimensiune a Spa]iului”.Bineîn]eles c\ era vorba de Spa]iul pur [i nu deamalgamul Spa]iu-Timp al teoriei Relativit\]ii, însemnîndcu totul altceva.

G‘ndirea [i mi[carea 101
nioar\, acesta a constituit punctul meu de ple-
care. Acum vreo cincizeci de ani, m\ sim]eam
foarte legat de filozofia lui Spencer. ~ntr-o bun\zi, mi-am dat seama c\ acolo timpul nu era
bun de nimic [i nu f\cea nimic. Totu[i, mi-am
spus eu, timpul înseamn\ ceva. Deciac]ioneaz\. Oare ce-ar putea el s\ fac\ ?
Simplul bun sim] îmi r\spundea : timpul este
ceea ce se opune ca totul s\ fie dat dintr-odat\. Frîneaz\ sau este mai degrab\ frînare.
Deci trebuie s\ fie elaborare. Nu cumva este
chiar mijlocul de creare [i de alegere ? Oareexisten]a timpului n-ar dovedi c\ exist\ inde-
terminare în lucruri ? Oare timpul n-ar fi chiar
aceast\ indeterminare ?
Nu asta este [i p\rerea majorit\]ii filozofilor,
pentru c\ inteligen]a uman\ este f\cut\ s\ apu-
ce lucrurile de cel\lalt cap\t. Spun inteligen]\[i nu gîndire, nici spirit. ~ntr-adev\r, al\turi de
inteligen]\ exist\ percep]ia imediat\, de c\tre
fiecare dintre noi a propriei activit\]i [i a con-
di]iilor în care ea se desf\[oar\. Numi]i-o cum
dori]i ; avem sentimentul c\ noi sîntem creatoriiinten]iilor, deciziilor, actelor noastre [i, prin
urmare, ai obiceiurilor [i caracterului, ‘n fine,
propriii no[tri creatori. Me[te[ugari ai proprieivie]i, chiar arti[ti cînd o dorim, lucr\m neîn-
cetat pentru a modela, cu materia oferit\ de
trecut [i de prezent, prin ereditate [i circum-stan]e, o figur\ unic\, nou\, original\, impre-
vizibil\, ca forma dat\ argilei de c\tre sculptor.
Fire[te c\ avem cuno[tin]\ de aceast\ munc\ [ide ceea ce are ea unic, în timp ce se face, îns\
principalul este s-o facem. N-avem motive s-o
aprofund\m, nici n-avem nevoie s\ fim deplincon[tien]i de ea, nu mai mult decît are artistul
nevoie s\-[i analizeze puterea creatoare ; el
las\ aceast\ grij\ pe seama filozofului [i semul]ume[te s\ creeze. ~n schimb, trebuie ca

Henri Bergson 102
sculptorul s\ cunoasc\ tehnica artei lui [i s\
[tie tot ce se poate înv\]a despre ea : aceast\
tehnic\ prive[te mai ales ceea ce opera lui vaavea comun cu celelalte ; tehnica r\spunde exi-
gen]elor materiei asupra c\reia ac]ioneaz\
artistul, iar materia i se impune lui ca tuturorcelorlal]i arti[ti ; în art\, tehnica ]ine de repe-
ti]ie, de fabricarea [i nu de crea]ia îns\[i.
Asupra ei se concentreaz\ aten]ia artistului,ceea ce-a[ numi intelectualitatea lui. Tot a[a, în
f\urirea propriului caracter, [tim foarte pu]ine
despre puterea creatoare : pentru a afla maimulte, ar trebui s\ ne întoarcem asupra noastr\
în[ine, s\ filozof\m, s\ urc\m panta naturii,
c\ci natura a dorit ac]iunea, nu s-a gîndit cîtu[ide pu]in la specula]ie. De cum nu se mai pune
simpla problem\ de a sim]i în noi un elan [i
de a ne asigura c\ putem ac]iona, ci de ar\sfrînge gîndirea asupra ei îns\[i ca s\
surprind\ aceast\ putere [i s\ capteze acest
elan, dificultatea cre[te, ca [i cum ar trebui s\
invers\m direc]ia normal\ a cunoa[terii. Dim-
potriv\, avem interesul major de a ne fami-liariza cu tehnica ac]iunii noastre, adic\ de a
extrage, din condi]iile ei de desf\[urare tot
ceea ce ne poate oferi modele [i reguli gene-rale pe care se va bizui comportamentul nostru.
~n actele noastre, va exista noutate numai dato-
rit\ repeti]iei g\site în lucruri. Prin esen]a ei,facultatea de a cunoa[te este capacitatea de a
extrage din fluxul realului ceea ce este stabil [i
regulat. Percep]ia ia în st\pînire excita]iileinfinit repetate cum sînt, de exemplu, lumina
sau c\ldura, concentr‘ndu-le în senza]ii relativ
invariabile : vederea unei culori condenseaz\în ochii no[tri, într-o frac]iune de secund\,
miliarde [i miliarde de oscila]ii. Este vorba de
a concepe ? A ne forma o idee general\înseamn\ a abstrage din lucrurile diverse [i

G‘ndirea [i mi[carea 103
schimb\toare un aspect comun neschimb\tor
sau care, cel pu]in, ofer\ m\car ac]iunii noastre
o baz\ invariabil\. Uniformitatea atitudinii,identitatea reac]iei eventuale sau virtuale în fa]a
multiplicit\]ii [i a variabilit\]ii obiectelor repre-
zentate, iat\ ce marcheaz\ [i contureaz\ gene-ralitatea ideii. ~n sfîr[it, este vorba de a
în]elege ? Aceasta înseamn\ a g\si pur [i simplu
raporturi, a fixa rela]ii stabile între faptetrec\toare, a desprinde legi : opera]ie cu atît
mai reu[it\ cu cît rela]ia este mai precis\, iar
legea mai matematic\. Toate func]iile acesteasînt constitutive inteligen]ei. Amatoare de regu-
laritate [i de stabilitate, inteligen]a se afl\ întru
adev\r atît timp cît se leag\ de ceea ce estestabil [i regulat în real, de materialitate. Atunci
ea atinge una dintre laturile absolutului, a[a
cum con[tiin]a atinge o alta cînd surprinde înnoi o perpetu\ erup]ie de noutate sau atunci
cînd, sporindu-se, ‘mbr\]i[eaz\ zbaterea infinit
înnoitoare a naturii. Gre[eala începe doar cînd
inteligen]a pretinde s\ gîndeasc\ unul dintre
aspecte tot a[a cum l-a gîndit pe cel\lalt [i s\se ocupe de ceva pentru care n-a fost f\cut\.
Consider c\ marile probleme metafizice sînt,
în general, r\u puse, c\ ele se rezolv\ deseoride la sine, dac\ li se corecteaz\ enun]ul, sau c\
sînt probleme puse în termeni iluzorii, spulbe-
ra]i de îndat\ ce privim mai de aproapetermenii formulei. ~ntr-adev\r, ele î[i fac apa-
ri]ia pentru c\ transpunem în fabrica]ie ceea ce
este crea]ie. Realitatea înseamn\ cre[tere glo-bal\ [i nedivizat\, inven]ie treptat\, durat\ : la
fel s-ar umfla un balon elastic luînd în fiecare
clip\ forme nea[teptate. Inteligen]a î[ireprezint\ originea [i evolu]ia ei ca pe o aran-
jare [i o rearanjare a p\r]ilor avînd drept ur-
mare schimbarea locului ; teoretic, ea ar puteas\ prevad\ oricare stare a întregului : fixînd un

Henri Bergson 104
num\r determinat de elemente stabile, se a-
junge implicit, dinainte, la toate combina]iile
posibile. Asta nu-i totul. A[a cum o percepemdirect, realitatea este un plin care se dilat\ f\r\
încetare, necunoscînd vidul. Ea are întindere,
dup\ cum are [i durat\ ; dar aceast\ suprafa]\concret\ nu este spa]iul infinit [i divizibil la
infinit folosit de inteligen]\ ca teren pentru a
construi. Spa]iul concret a fost extras din lu-cruri. Nu lucrurile exist\ în el, ci el exist\ în
lucruri. Numai c\, de îndat\ ce gîndirea judec\
asupra realit\]ii, ea face din spa]iu un loc deconvergen]\. Cum are obiceiul s\ asambleze
p\r]ile într-un vid relativ, î[i imagineaz\ c\ re-
alitatea umple nu [tiu ce vid absolut. Or, dac\necunoa[terea nout\]ii radicale se afl\ la ori-
ginea problemelor metafizice r\u puse, obiceiul
de a merge de la vid la plin reprezint\ o surs\de probleme inexistente. De altfel, este u[or s\
vedem c\ a doua eroare rezult\ din prima. ~ns\
a[ vrea s-o definesc cu mai mult\ precizie.
Spun c\ exist\ pseudo-probleme, iar acestea
sînt problemele nelini[titoare ale metafizicii. Lereduc num\rul la dou\. Una a generat teoriile
fiin]ei, cealalt\ – teoriile cunoa[terii.
Prima const\ în a ne întreba de ce exist\
fiin]a, de ce exist\ ceva sau cineva. Prea pu]in
conteaz\ natura a ceea ce este : spune]i-i ma-
terie, ori spirit, ori [i una [i alta, ori c\ materia[i spiritul nu sînt suficiente trimi]‘nd la o Cauz\
transcendent\ : în orice caz, cînd observ\m
existen]ele, [i cauzele, [i cauzele cauzelor, nesim]im atra[i într-o goan\ f\r\ sfîr[it. Ne oprim
numai pentru a sc\pa de ame]eal\. ~ntotdeauna
constat\m, sau credem astfel, c\ problema semai pune înc\ [i nu-[i va g\si nicic‘nd
rezolvarea. ~ntr-adev\r, nu va fi niciodat\
rezolvat\, dar nici m\car n-ar fi trebuit pus\.N-o putem ridica decît dac\ ne imagin\m un

G‘ndirea [i mi[carea 105
neant, ce ar preceda fiin]a. Spunem : „s-ar
putea s\ nu existe nimic” [i atunci ne mir\m c\
exist\ ceva – sau cineva. Analiza]i frazaurm\toare : „s-ar putea s\ nu existe nimic”. Ve]i
vedea c\ ave]i de-a face cu termeni, cîtu[i de
pu]in cu idei, [i c\ „nimic” nu are aici nici osemnifica]ie. „Nimic”, ca termen din limbajul
obi[nuit, nu poate avea sens decît dac\
r\mînem pe terenul propriu omului, al ac]iunii[i al fabric\rii. „Nimic” desemneaz\ absen]a a
ceea ce c\ut\m, dorim, a[tept\m. ~ntr-adev\r,
dac\ am presupune c\ experien]a ne-arprezenta vreodat\ un vid absolut, el ar fi
limitat, conturat, deci tot ar fi ceva. ~ns\ în
realitate nu exist\ vid. Nu percepem [i chiarnu concepem decît plinul. Un lucru dispare
numai pentru c\ un altul i-a luat locul. Astfel,
suprimare înseamn\ substituire. Atîta doar,spunem „suprimare” cînd nu lu\m în
considerare decît una dintre cele dou\ jum\t\]i
ale substituirii sau, mai degrab\, una dintre
cele dou\ fe]e, cea care ne intereseaz\ ; astfel,
dovedim c\ ne place s\ ne îndrept\m aten]iaasupra obiectului disp\rut [i s\ o întoarcem de
la cel ce îl înlocuie[te. {i atunci spunem c\ nu
mai exist\ nimic, în]elegînd prin aceasta c\ceea ce este nu ne intereseaz\, c\ nu ne
interes\m decît de ceea ce nu mai este sau ar
fi putut fi. Ideea de absen]\, ori de neant, oride nimic este inseparabil legat\ de cea de
suprimare, real\ sau eventual\, iar cea de
suprimare, ea îns\[i, nu este decît un aspect alideii de substituire. Avem aici moduri de a
gîndi folosite în via]a practic\ ; în profesiunea
noastr\, conteaz\ în special ca gîndirea s\ [ties\ se aplece asupra realit\]ii [i s\ r\mîn\ legat\,
atunci cînd trebuie, de ceea ce era sau ar fi
putut s\ fie, în loc s\ se lase acaparat\ de ceeace este. ~ns\ atunci cînd trecem de la domeniul

Henri Bergson 106
f\uririi la cel al crea]iei, cînd ne întreb\m de
ce exist\ fiin]a, de ce exist\ ceva sau cineva,
de ce exist\ lumea sau Dumnezeu [i nu ne-antul, în sfîr[it, cînd punem cea mai nelini[-
titoare dintre problemele metafizice, accept\m
virtual o absurditate ; dac\ orice suprimareînseamn\ o substituire, dac\ ideea unei
suprim\ri nu este decît ideea trunchiat\ a unei
substituiri, atunci a vorbi despre suprimare aîntregului [i a stabili o substituire inexistent\ în
fapt ar conduce la o contradic]ie cu sine însu[i.
Ori ideea suprim\rii întregului este la fel dereal\ ca ideea de p\trat rotund – ca existen]a
unui sunet, flatus vocis , – ori, în eventualitatea
c\ reprezint\ ceva, ea traduce o mi[care ainteligen]ei mergînd de la un obiect la altul ;
inteligen]a îl prefer\ pe cel abia p\r\sit în
defavoarea obiectului aflat în fa]a ei [i desem-neaz\ prin „absen]\ a primului” prezen]a celui
de-al doilea. Am stabilit întregul, apoi am f\cut
s\ dispar\ una cîte una fiecare din p\r]ile lui,
f\r\ a accepta s\ vedem ce anume o înlo-
cuie[te : cînd vrem s\ totaliz\m absen]ele, ceeace avem în fa]a noastr\ este totalitatea pre-
zen]elor pur [i simplu puse în alt\ ordine. Cu
alte cuvinte, pretinsa reprezentare a viduluiabsolut este, în realitate, cea a plinului uni-
versal, într-un spirit care sare mereu de la o
parte la alta, cu hot\rîrea ferm\ de a nu cercetadecît vidul nemul]umirii lui în loc de plinul
lucrurilor. Ceea ce revine la a spune c\ ideea
de Nimic, cînd nu este dec‘t un simplu cuvînt,implic\ tot atîta materie ca ideea de ~ntreg [i,
în plus, o opera]ie a gîndirii. Acela[i lucru l-a[
spune despre ideea de dezordine. De ce esteuniversul dezordonat ? Cum se impune regula
în fa]a neregulatului, iar forma în fa]a materiei ?
De unde vine faptul c\ gîndirea noastr\ sereg\se[te în lucruri ? Ceea ce în Antichitate a

G‘ndirea [i mi[carea 107
constituit problema fiin]ei, a devenit la moderni
problema cunoa[terii [i s-a n\scut dintr-o iluzie
de acela[i fel. Ea dispare dac\ socotim c\ ideeade dezordine are un sens determinat în cîmpul
iscusin]ei umane sau, cum spuneam noi, al
fabrica]iei [i nu în cel al crea]iei. Dezordineaeste pur [i simplu ordinea pe care n-o c\ut\m.
Nu pute]i suprima o ordine, nici m\car prin
gîndire, f\r\ a face s\ apar\ o alta. Nu exist\finalitate sau voin]\ pentru c\ exist\ mecanism ;
dac\ mecanismul cedeaz\, o face în favoarea
voin]ei, a capriciului, a finalit\]ii. Atunci cîndv\ a[tepta]i la una din aceste ordini [i o g\si]i
pe cealalt\, spune]i c\ este dezordine, for-
mulînd ceea ce este ‘n termenii a ceea ce arputea sau ar trebui s\ fie [i obiectivîndu-v\
regretul. Astfel, orice dezordine presupune
dou\ lucruri : în afara noastr\, o ordine ; înnoi, reprezentarea unei ordini diferite, singura
care s\ ne intereseze. Deci, suprimare în-
seamn\ tot substituire. Iar ideea suprim\rii
oric\rei ordini, adic\ a dezordinii absolute,
ascunde o contradic]ie, de vreme ce const\ îna recunoa[te o singur\ fa]\ a unei opera]ii
con]inînd, prin ipotez\, dou\. Ori ideea de
dezordine absolut\ nu reprezint\ decît ocombina]ie de sunete, flatus vocis , ori, dac\ ea
corespunde unui lucru, traduce mi[carea
spiritului s\rind de la mecanism la finalitate, dela finalitate la mecanism ; pentru a marca locul
unde se afl\, lui îi place s\ indice de fiecare
dat\ punctul unde nu se afl\. Deci, dac\ vre]is\ suprima]i ordinea, face]i s\ apar\ dou\ sau
mai multe. Ceea ce revine la a spune c\
aceast\ concep]ie a unei noi ordini venind s\se al\ture unei „absen]e de ordine” implic\ o
absurditate, iar problema dispare.
Cele dou\ iluzii semnalate alc\tuiesc în rea-
litate una singur\. Ele constau în a crede c\

Henri Bergson 108
exist\ un minus în ideea de vid fa]\ de ideea
de plin, un minus în conceptul de dezordine
fa]\ de cel de ordine. ~n realitate, exist\ uncon]inut intelectual mai mare în ideile de
dezordine [i neant, cînd ele reprezint\ ceva,
decît în cele de ordine [i existen]\ ; primeleimplic\ mai multe ordini, mai multe existen]e
[i, în plus, un joc al spiritului jonglînd in-
con[tient cu ele.
Aceea[i iluzie o g\sesc [i în cazul nostru. La
baza doctrinelor care ignor\ noutatea radical\
a fiec\rui moment al evolu]iei se afl\ multeneîn]elegeri [i erori. Se afl\ mai ales ideea c\
posibilul înseamn\ mai pu]in decît realul [i c\,
din aceast\ cauz\, posibilitatea lucrurilor leprecede existen]a. Astfel, ele ar putea fi
dinainte reprezentate ; ele ar putea fi gîndite
înainte de a fi realizate. ~ns\ situa]ia invers\este cea adev\rat\. Dac\ l\s\m deoparte sis-
temele închise, supuse unor legi pur mate-
matice, izolabile pentru c\ durata nu le afec-
teaz\, dac\ lu\m în considerare ansamblul
realit\]ii concrete sau pur [i simplu lumea vie]ii[i, cu atît mai mult, cea a con[tiin]ei, vom
observa c\ exist\ un plus [i nu un minus în
posibilitatea fiec\reia din st\rile succesive fa]\de realitatea lor. C\ci posibilul nu reprezint\
decît realul ce con]ine în plus un act al spi-
ritului care îi respinge imaginea în trecut, odat\ce ea s-a produs. ~ns\ obiceiurile noastre inte-
lectuale ne împiedic\ s\ ne d\m seama de
toate astea.
~n timpul marelui r\zboi (primul r\zboi
mondial, n.tr.), ziarele [i revistele l\sau
deoparte cîteodat\ tulbur\rile îngrozitoare aleprezentului pentru a se gîndi la ceea ce se va
petrece mai tîrziu, dup\ restabilirea p\cii. Erau
preocupate mai ales de viitorul literaturii. ~ntr-ozi, a venit cineva la mine s\ m\ întrebe cum

G‘ndirea [i mi[carea 109
îmi reprezint eu acest viitor. Am r\spuns, cu o
oarecare nesiguran]\, c\ nu mi-l reprezentam
nicicum. „Nu distinge]i nici m\car cîteva direc]iiposibile ?, mi s-a spus. S\ presupunem c\ nu
pute]i prevedea în detaliu ; îns\, în calitatea
dumneavoastr\ de filozof, ave]i cel pu]in oidee de ansamblu. De pild\, cum concepe]i,
marea oper\ dramatic\ de mîine ?” ~mi voi
aminti mereu uimirea interlocutorului meu,cînd i-am r\spuns : „Dac\ a[ [ti ce va fi marea
oper\ dramatic\ de mîine, a[ face-o”. Am v\zut
bine c\ el concepea opera viitoare ca fiindînchis\, chiar de atunci, în nu [tiu ce fel de
dulap cu posibili : în virtutea vechilor mele
rela]ii cu filozofia, trebuia s\ fi ob]inut de la eacheia dulapului. „~ns\ opera de care vorbi]i nu
este înc\ posibil\”, îi spun eu. – „Ba trebuie s\
fie, pentru c\ se va realiza” – „Nu, nu esteposibil\. Cel mult, s\ spunem c\ va fi fiind ” –
Ce în]elege]i prin aceasta ?” – „Este foarte
simplu. Cînd apare un om talentat sau genial,
el creeaz\ o oper\ : iat-o real\ [i chiar prin
aceasta ea devine retrospectiv [i retroactiv po-sibil\. Ea n-ar fi fost posibil\, dac\ n-ar fi
ap\rut acest om. Iat\ de ce v\ spun c\ ea va
fi fiind posibil\ ast\zi, dar nu este înc\.” „– Epu]in exagerat ! Doar n-o s\ spune]i c\ viitorul
are influen]\ asupra prezentului, c\ prezentul
introduce ceva în trecut, c\ ac]iunea urc\ pantatimpului [i c\ imprim\ ceva trecutului ?” –
„Depinde. Niciodat\ n-am pretins c\ am putea
s\ inser\m realul în trecut [i s\ lucr\m astfelmergînd înd\r\t. Dar este în afara oric\rei îndo-
ieli faptul c\ am putea introduce posibilul în
trecut sau mai degrab\ c\ ar putea s\ se duc\singur acolo, în orice moment. Pe m\sur\ ce se
creeaz\ realitatea, imprevizibil\ [i nou\, ima-
ginea ei se reflect\ înd\r\t, într-un trecut ne-definit ; a[a se face c\ ea a fost dintotdeauna

Henri Bergson 110
posibil\ ; constat\m în acest moment precis c\
ea a fost dintotdeauna posibil\ [i de aceea
spuneam c\ posibilitatea ei, care nu-i precederealitatea, o va fi precedat, odat\ realitatea ap\-
rut\. Deci, posibilul este iluzia prezentului în
trecut ; [tiind c\ viitorul va sfîr[i prin a fiprezent, efectul de miraj continu‘nd s\ se
produc\ f\r\ încetare, ne spunem c\ în prezen-
tul nostru actual, adic\ trecutul de mîine, ima-ginea ulterioar\ este deja cuprins\, de[i nu
reu[im s-o surprindem. Tocmai aici st\ iluzia.
Este ca [i cum ne-am fi închipuit c\, z\rindu-neimaginea într-o oglind\ în fa]a c\reia ne-am
a[ezat, am fi putut s-o atingem, dac\ ne-am fi
dus în spatele oglinzii. De altfel, crezînd c\posibilul nu presupune realul, recunoa[tem c\
realizarea adaug\ ceva simplei posibilit\]i : po-
sibilul n-ar fi fost acolo dintotdeauna, fantom\a[teptîndu-[i ceasul ; el ar fi devenit realitate
prin ad\ugarea a ceva, vreo transfuzie de sînge
sau de via]\. Nu vedem c\, dimpotriv\, po-
sibilul implic\ realitatea corespunz\toare [i
ceva pe deasupra al\turîndu-i-se, de vreme ceposibilul este efectul combinat al realit\]ii
odat\ ap\rute [i al unui dispozitiv ce o arunc\
înd\r\t. Deci ideea, imanent\ majorit\]ii filo-zofiilor [i natural\ spiritului uman, a posibililor
care s-ar realiza prin dobîndirea de existen]\,
este iluzie pur\. La fel ar fi s\ pretindem c\omul în carne [i oase provine din materia-
lizarea imaginii lui z\rite în oglind\, sub pre-
text c\ în acest om real se afl\ tot ce se g\se[teîn imaginea virtual\ cu, în plus, soliditatea ce
ne-ar permite s-o atingem. Adev\rul este c\
avem nevoie de ceva în plus pentru a ob]inevirtualul decît pentru real, ceva în plus pentru
imaginea omului decît pentru omul însu[i, c\ci
imaginea omului nu se va contura dac\ nu nefacem rost de un om [i, în plus, de o oglind\.”

G‘ndirea [i mi[carea 111
Este ceea ce uita interlocutorul meu cînd
îmi punea întreb\ri despre teatrul de mîine.
Poate c\ specula incon[tient sensul cuvîntului„posibil”. F\r\ îndoial\ c\ Hamlet era posibil
înainte de a fi fost realizat, dac\ în]elegem prin
aceasta c\ nu exista vreun obstacol de netrecutîn calea realiz\rii lui. ~n acest sens special,
numim posibil ceea ce nu este imposibil ; este
de la sine în]eles c\ aceast\ non-imposibilitatea unui lucru este condi]ia realiz\rii lui. ~ns\
posibilul în aceast\ accep]ie nu se afl\ la nici
un nivel al virtualului, al preexistentului ideal.Coborî]i bariera [i ve]i [ti c\ nimeni nu va
trece calea ferat\ : nu rezult\ de aici c\ ve]i
putea prezice cine o va traversa atunci cînd ove]i ridica. Totu[i, de la sensul negativ al ter-
menului „posibil” ve]i trece pe nesim]ite,
incon[tient, la sensul lui pozitiv. Mai înainte,posibilitatea însemna „absen]a interdic]iei” ;
acum face]i din ea o „preexisten]\ sub form\
de idee”, ceea ce înseamn\ cu totul altceva. ~n
primul în]eles al cuvîntului, a spune c\ posi-
bilitatea unui lucru îi precede realitatea era untruism : prin asta, în]elege]i pur [i simplu c\
obstacolele, fiind învinse, erau surmontabile
1.
~n cel de-al doilea în]eles, avem de-a face cuo absurditate, c\ci este evident faptul c\ atunci
cînd Hamlet de Shakespeare s-a conturat în
mintea cuiva sub form\ de posibil, chiar înacea clip\ acel cineva l-a creat în realitate : or,
acel cineva nu poate fi, prin defini]ie, decît
Shakespeare însu[i. Degeaba v\ imagina]i laînceput c\ acest altcineva ar fi putut s\ apar\
înaintea lui Shakespeare : înc\ nu v-a]i gîndit
1. Ar trebui s\ ne întreb\m dac\ nu cumva, în anumite
cazuri, obstacolele au devenit surmontabile datorit\ ac-]iunii creatoare care le-a învins : ac]iunea, imprevizibil\în ea îns\[i, ar fi creat atunci „surmontabilitatea”.~naintea ei, obstacolele erau de neînvins [i, în absen]aei, ar fi r\mas astfel.

Henri Bergson 112
la toate detaliile dramei. Pe m\sur\ ce le com-
pleta]i, nu [tiu cum se face c\ predecesorul lui
Shakespeare gînde[te tot ce va gîndi Shakes-peare, simte tot ce va sim]i el, [tie tot ce va [ti
el, percepe tot ce va percepe el, ocup\, prin
urmare, acela[i loc în timp [i în spa]iu, areacela[i corp [i acela[i suflet : este Shakespeare
însu[i.
Insist prea mult asupra unor lucruri de la
sine în]elese. Cînd este vorba de o oper\ de
art\, se impun toate aceste considera]ii. ~n cele
din urm\, ni se va p\rea evident c\ artistulcreeaz\ în acela[i timp [i posibilul [i realul
atunci cînd î[i execut\ opera. De unde vine
[ov\iala de a spune probabil acelea[i lucruridespre natur\ ? Nu cumva lumea este o oper\
de art\, incomparabil mai bogat\ decît a celui
mai mare artist ? {i n-ar fi tot o absurditate,poate chiar mai ceva decît în primul caz, s\
presupunem c\ viitorul se contureaz\ aici
dinainte, c\ posibilitatea ar preexista realit\]ii ?
~nc\ o dat\, accept faptul c\ st\rile viitoare ale
unui sistem închis de puncte materiale sîntcalculabile [i, prin urmare, vizibile în starea lui
prezent\. Repet îns\ c\ acest sistem este extras
sau abstras dintr-un întreg [i c\, în afar\ demateria inert\ [i neorganizat\, acest întreg con-
]ine organizarea. Lua]i lumea concret\ [i
complet\, cu via]a [i con[tiin]a prinse în cadrulei ; observa]i natura întreag\ z\mislind alte
specii cu forme la fel de originale [i de noi ca
desenul unui artist ; dintre aceste specii,ocupa]i-v\ de indivizii, plante sau animale,
avînd fiecare propriul s\u caracter – eram cît
pe ce s\ spun propria sa personalitate (c\ci unfir de iarb\ seam\n\ cu un alt fir de iarb\ tot
a[a cum o pictur\ de Rafael seam\n\ cu una
de Rembrandt) ; dincolo de omul individual,în\l]a]i-v\ pîn\ la societ\]ile derulînd ac]iuni [i

G‘ndirea [i mi[carea 113
situa]ii comparabile cu cele dintr-o dram\ : [i
atunci, cum s\ mai vorbe[ti despre posibili care
[i-ar preceda propria realizare ? Dac\ eveni-mentul se explic\ întotdeauna, dup\ înf\ptuirea
lui, prin cutare sau cutare evenimente ante-
cedente, cum s\ nu vezi c\ un eveniment cutotul diferit s-ar fi explicat la fel de bine, în
acelea[i circumstan]e, prin antecedente altfel
alese – ce spun eu ? – prin acelea[i antecedentealtfel decupate, altfel distribuite, în sfîr[it altfel
observate de c\tre aten]ia retrospectiv\ ?
Printr-o mi[care orientat\ înd\r\t, se efectueaz\o remodelare constant\ a trecutului de c\tre
prezent, a cauzei de c\tre efect.
Nu ne d\m seama de acest fapt mereu din
acela[i motiv, mereu prad\ aceleia[i iluzii,
pentru c\ întotdeauna consider\m ca un plus
ceea ce reprezint\ un minus [i ca un minusceea ce reprezint\ un plus : evolu]ia devine cu
totul altceva decît realizarea unui program ;
por]ile viitorului sînt larg deschise ; libert\]ii i
se ofer\ un cîmp nelimitat. Eroarea doctrinelor
– foarte rare în istoria filozofiei – care au [tiuts\ fac\ loc indetermin\rii [i libert\]ii în lume,
este aceea de a nu fi v\zut implica]iile celor
afirmate de ele. Cînd vorbeau despre indeter-minare, despre libertate, în]elegeau prin inde-
terminare o întrecere între posibili, prin
libertate, o alegere printre posibili – ca [i cumposibilitatea n-ar fi creat\ prin libertatea îns\[i !
Ca [i cum oricare alt\ ipotez\, stabilind pre-
existen]a ideal\ a posibilului fa]\ de real, n-arreduce noul la o simpl\ rearanjare a elemen-
telor vechi ! Ca [i cum n-ar fi pus\ în situa]ia
de a-l lua, mai devreme sau mai tîrziu, dreptcalculabil [i previzibil ! Acceptînd postulatul
teoriei adverse, se f\cea loc du[manului. Tre-
buie s\ ne resemn\m : realul devine posibil [inu posibilul devine real.

Henri Bergson 114
Adev\rul e c\ filozofia nu a recunoscut
niciodat\ deschis aceast\ crea]ie continu\ de
noutate imprevizibil\. Anticii o respingeaudeja ; mai mult sau mai pu]in platonicieni, î[i
imaginau c\ Fiin]a era dat\ o dat\ pentru tot-
deauna, complet\ [i perfect\, în sistemulimuabil al Ideilor : deci lumea, desf\[urîndu-se
sub ochii no[tri, nu poate s\ mai adauge nimic.
Dimpotriv\, ea nu înseamn\ decît diminuaresau degradare ; st\rile ei succesive ar m\sura
distan]a cresc\toare sau descresc\toare dintre
ceea ce este, umbr\ proiectat\ în timp, [i ceeace ar trebui s\ fie, Idee situat\ în eternitate ;
ele ar contura varia]iile unui deficit, forma
schimb\toare a unui gol. Timpul, chipurile, arfi stricat totul. Modernii adopt\, într-adev\r, un
alt punct de vedere. Ei nu se mai poart\ cu
Timpul ca [i cînd ar fi un intrus, tulburîndeternitatea, ci l-ar reduce cu o deosebit\ pl\ce-
re la o simpl\ aparen]\. {i atunci, temporalul
nu este decît forma confuz\ a ra]ionalului.
Ceea ce este perceput ca o succesiune de st\ri
este conceput de c\tre inteligen]\, odat\ cuîmpr\[tierea ce]ei, drept un sistem de rela]ii.
Realul devine înc\ o dat\ etern, atîta doar c\
reprezint\ eternitatea legilor în care se dizolv\fenomenele, în loc s\ fie eternitatea Ideilor
care le serve[te drept model. {i-ntr-un caz, [i-n
cel\lalt, avem de-a face cu ni[te teorii. S\ r\-mînem la fapte. Timpul este un dat imediat.
Aceasta ni-i de-ajuns [i, a[teptînd s\ ni se de-
monstreze inexisten]a ori perversitatea lui, vomconstata pur [i simplu c\ exist\ irupere efectiv\
de noutate imprevizibil\.
Filozofia va avea de cî[tigat dac\ va g\si
vreun absolut în lumea mi[c\toare a fenome-
nelor. {i noi vom cî[tiga pentru c\ ne vom
sim]i mai bucuro[i [i mai puternici. Mai bucu-ro[i fiindc\ realitatea va da fiec\ruia dintre noi,

G‘ndirea [i mi[carea 115
atunci cînd se inventeaz\ sub ochii no[tri, a-
numite satisfac]ii pe care arta le îng\duie pe
alocuri privilegia]ilor sor]ii ; dincolo de fixitatea[i de monotonia percepute la început de
sim]urile hipnotizate prin st\ruin]a nevoilor
noastre, ea ne va descoperi noutatea mereuren\scînd\, originalitatea dinamic\ a lucrurilor.
Vom fi mai puternici, fiindc\ vom sim]i c\
particip\m, f\urindu-ne pe noi ‘n[ine, la mareaoper\ de crea]ie aflat\ la originea tuturor
lucrurilor, urmîndu-[i calea sub ochii no[tri.
Facultatea noastr\ de a ac]iona, surprinzîndu-sepe sine, va deveni mai intens\. Umili]i pîn\
acum, într-o atitudine de ascultare, sclavi ai nu
[tiu c\rei necesit\]i naturale, ne vom în\l]a,st\pîni asocia]i unui St\pîn mai mare. Aceasta
este concluzia studiului nostru. S\ ne ferim de
a vedea un simplu joc într-o specula]ie asupraraporturilor dintre posibil [i real. Poate fi un
început în a tr\i mai bine.

Henri Bergson 116
IV
Intui]ia filozofic\
Conferin]\ ]inut\ la Congresul filosofic de la
Bologna, 10 aprilie 1911
A[ vrea s\ supun aten]iei dumneavoastr\
cîteva reflec]ii asupra spiritului filozofic. Mi se
pare c\, la ora actual\, – fapt dovedit [i de
cîteva studii prezentate la acest congres – meta-fizica încearc\ s\ se simplifice [i s\ se apropie
de via]\. Cred c\ are dreptate s-o fac\ [i în
acest sens ar trebui s\ ne îndrept\m eforturile.Afirm îns\ c\ a[a nu vom înf\ptui nici o re-
volu]ie ; ne vom limita s\ d\m forma cea mai
potrivit\ temeiul (le fond) oric\rei filozofii,
vreau s\ spun oric\rei filozofii deplin
con[tiente de func]ia [i menirea sa. Dificultatea
literei nu trebuie s\ ne fac\ s\ pierdem dinvedere simplicitatea spiritului. Dac\ nu ]inem
cont decît de doctrinele deja formulate, de
sinteza în cadrul c\reia ele par s\ cuprind\concluziile filozofiilor anterioare [i ansamblul
cuno[tiin]elor dobîndite, risc\m s\ nu mai
observ\m ceea ce este esen]ialmente spontanîn gîndirea filozofic\.
To]i cei ce predau istoria filozofiei, to]i cei
ce au ocazia s\ revin\ deseori asupra studiuluiacelora[i doctrine [i s\ le aprofundeze din ce
în ce mai mult ajung s\ fac\ urm\toarea remar-
c\. Un sistem filozofic pare s\ se înal]e maiîntîi ca un edificiu complet, unde toate au fost
în a[a fel rînduite încît s\ încap\ orice pro-
blem\. Cînd îl complet\m sub aceast\ form\,sim]im o bucurie estetic\ dublat\ de o satis-

G‘ndirea [i mi[carea 117
fac]ie profesional\. Prin urmare, nu numai c\
g\sim aici ordinea în complexitate (iar noi con-
templ\m cîteodat\ în joac\ aceast\ ordinedescriind-o), ci ne [i spunem cu mul]umire în
glas c\ [tim de unde provin materialele [i cum
a fost realizat\ construc]ia. ~n problemele pusede filozof recunoa[tem chestiunile dezb\tute în
jurul lui. ~n solu]iile date de el, reg\sim
aranjate sau deranjate, îns\ abia modificate,elementele filozofiilor anterioare ori contempo-
rane. P\rerea asta trebuie s\-i fi fost sugerat\
de cutare, cealalt\ p\rere de cutare. Cu ceea cea citit, în]eles, înv\]at el, fire[te c\ am putea
recompune cea mai mare parte din ceea ce a
f\cut. Ne apuc\m de lucru, urc\m la surse,punem în cump\n\ influen]ele, izol\m simi-
litudinile [i sfîr[im prin a vedea distinct în
doctrin\ ceea ce c\utam : o sintez\ mai multsau mai pu]in original\ a ideilor în mijlocul
c\rora a tr\it filozoful.
~ns\ contactul mereu reînnoit cu gîndirea
maestrului ne poate aduce, printr-o impregnare
treptat\, la un sentiment cu totul diferit. Nuspun c\ activitatea de comparare desf\[urat\ la
început ar fi fost timp pierdut ; f\r\ str\duin]a
prealabil\ de a recompune o filozofie din ceeace nu este ea [i de a o lega de ceea ce o
înconjoar\, poate c\ n-am ajunge niciodat\ s-o
atingem cu adev\rat ; c\ci spiritul uman este îna[a fel f\cut încît începe s\-n]eleag\ noul
numai atunci cînd a f\cut tot ce-i st\tea în
putin]\ pentru a-l reduce la vechi. Pe m\sur\ce c\ut\m s\ p\trundem în gîndirea filozofului,
în loc s\-i d\m ocol, vedem cum doctrina lui
se transfigureaz\. La început scade dificultatea.Apoi p\r]ile intr\ unele în altele. ~n sfîr[it, totul
se concentreaz\ într-un punct unic de care
ne-am putea apropia din ce în ce mai mult,de[i ne pierdem speran]a c\ l-am putea atinge.

Henri Bergson 118
~n acest punct se g\se[te ceva simplu, infinit
de simplu, atît de simplu încît filozoful nu
reu[e[te niciodat\ s-o spun\. De aceea a vorbito via]\ întreag\. Nu putea formula ceea ce
avea în minte f\r\ a se sim]i obligat s\-[i co-
recteze formula, apoi s\-[i corecteze corec-tarea : astfel, din teorie în teorie, îndreptîn-
du-se atunci cînd credea c\ se completeaz\,
printr-o complica]ie generatoare de complica]ii[i prin dezvolt\ri juxtapuse altor dezvolt\ri, n-a
f\cut altceva decît s\ redea cu o aproxima]ie
sporit\ simplicitatea intui]iei lui originare. Toat\complexitatea doctrinei sale, tinzînd spre in-
finit, nu-i altceva decît distan]a incomensurabil\
dintre intui]ia simpl\ [i mijloacele de care dis-pune pentru a o exprima.
Ce reprezint\ aceast\ intui]ie ? Dac\ filo-
zoful n-a putut s\-i dea formula, noi nici atîtnu vom reu[i. ~ns\ vom ajunge s\ surprindem
[i s\ fix\m o anumit\ imagine intermediar\
între simplicitatea intui]iei concrete [i com-
plexitatea abstrac]iilor ce o traduc. Aceast\
imagine schimb\toare [i ame]itoare, neobser-vat\ poate s\ chinuie mintea filozofului, îl
urm\re[te ca o umbr\ prin toate meandrele
gîndirii ; chiar dac\ nu este îns\[i intui]ia, ea seapropie de aceasta mai mult decît expresia
conceptual\, în mod necesar simbolic\, adop-
tat\ în scopul furniz\rii „explica]iilor”. S\ pri-vim bine aceast\ umbr\ : vom ghici atitudinea
corpului care o proiecteaz\. {i dac\ ne str\-
duim s\ imit\m atitudinea respectiv\, mai binezis dac\ ne plas\m în ea, vom revedea, atît cît
este posibil, ceea ce a v\zut filozoful.
De la bun început, aceast\ imagine se carac-
terizeaz\ prin puterea de negare cuprins\ în
ea. V\ aminti]i cum proceda demonul lui Socra-
te : la un moment dat, bloca voin]a filozofului[i îl împiedica s\ ac]ioneze în loc s\-i indice ce

G‘ndirea [i mi[carea 119
anume avea de f\cut. Mi se pare c\ uneori in-
tui]ia se comport\ în materie speculativ\ ca de-
monul lui Socrate în via]a practic\ ; cel pu]ina[a debuteaz\, sub aceast\ form\ î[i continu\
manifest\rile cele mai clare : interzice. ~n fa]a
unor idei curent acceptate, a unor teze eviden-te la prima vedere, a unor afirma]ii considerate
drept [tiin]ifice pîn\ atunci, ea [opte[te la ure-
chea filozofului cuvîntul : Imposibil ! Imposibil,
de[i înse[i faptele [i ra]iunile te-ar îndemna s\
crezi c\ e posibil [i real [i sigur. Imposibil pen-
tru c\ o anumit\ experien]\, confuz\, poate,îns\ hot\rîtoare, î]i spune prin mine c\ este
incompatibil\ cu faptele invocate [i cu ra]iunile
date [i c\, prin urmare, faptele nu sînt obser-vate cum trebuie, iar ra]ionamentele sînt false.
Cît de deosebit\ este aceast\ putere intuitiv\ de
negare ! Cum de nu a atras aten]ia istoricilorfilozofiei ? Nu se vede oare c\ primul demers al
filozofului, atunci cînd gîndirea nu-i este înc\
sigur\ [i nu exist\ ceva definitiv în doctrin\,
este de a respinge pentru totdeauna anumite
lucruri ? Mai tîrziu, va oscila în ceea ce va afir-ma ; îns\ nu va oscila cîtu[i de pu]in în ceea ce
neag\. Dac\ afirm\ lucruri diferite, o face tot în
virtutea puterii de negare imanente intui]iei oriimaginii ei. Se va fi l\sat în voia deduc]iei lene-
[e a consecin]elor în func]ie de regulile unei
logici rectilinii ; deodat\, în fa]a propriei afir-ma]ii, încearc\ acela[i sentiment de imposibi-
litate tr\it în fa]a afirma]iei altcuiva. ~ntr-adev\r,
p\r\sind curba propriei gîndiri pentru a urm\ritangenta, [i-a devenit exterior sie[i. Se întoarce
în el cînd revine la intui]ie. Din aceste plec\ri
[i întoarceri sînt f\cute oscila]iile unei doctrinecare „se dezvolt\”, adic\ se pierde, se reg\se[te
[i se corecteaz\ singur\ la nesfîr[it.
S\ l\s\m deoparte complica]iile [i s\ ne
întoarcem la intui]ia simpl\ sau m\car la ima-

Henri Bergson 120
ginea care o traduce : vedem dintr-o dat\ cum
doctrina dep\[e[te condi]iile de timp [i de loc,
de[i p\rea s\ depind\ de ele. Fire[te, filozofuls-a ocupat de problemele puse pe vremea lui ;
[tiin]a utilizat\ sau criticat\ era [tiin]a vremii
sale ; în teoriile sus]inute de el, vom puteareg\si, dac\ le vom c\uta, chiar ideile
contemporanilor [i ale înainta[ilor s\i. Cum ar
putea fi altfel ? Pentru a face s\ se în]eleag\noul, trebuie s\-l exprim\m în func]ie de
vechi ; problemele deja puse, solu]iile g\site,
filozofia [i [tiin]a timpului s\u au fost, pentrufiecare mare gînditor, materia pe care trebuia
s-o foloseasc\ pentru a da o form\ concret\
gîndirii. F\r\ a mai pune la socoteal\ faptul c\,înc\ din Antichitate, se obi[nuie[te s\ se pre-
zinte orice filozofie drept un sistem complet,
îmbr\]i[înd tot ce se cunoa[te. ~ns\ ar însemnas\ ne în[el\m într-un mod ciudat dac\ am lua
drept element constitutiv al doctrinei ceea ce
nu a fost decît mijlocul ei de exprimare. A[a
cum spuneam mai înainte, aceasta este prima
gre[eal\ c\reia îi c\dem prad\ cînd abord\mstudiul unui sistem. Unele asem\n\ri par]iale
ne surprind, unele apropieri par s\ ni se impu-
n\. Semnale atît de numeroase [i de st\ruitoaresînt lansate din toate direc]iile c\tre ingenio-
zitatea [i erudi]ia noastr\, încît sîntem tenta]i s\
recompunem gîndirea maestrului din fragmentede idei luate de ici, de colo, cu riscul de a-l
l\uda apoi c\ a [tiut s\ execute o frumoas\
lucrare în mozaic – a[a cum dovedim c\ amputea face [i noi, de altfel. ~ns\ iluzia nu du-
reaz\ cîtu[i de pu]in ; imediat ne d\m seama
c\, tocmai acolo unde filozoful pare s\ repetelucruri deja spuse, el le gînde[te în felul s\u.
{i atunci renun]\m la a recompune ; de cele
mai multe ori, ni se întîmpl\ s\ alunec\m c\treo nou\ iluzie, desigur, mai pu]in grav\ decît

G‘ndirea [i mi[carea 121
prima, îns\ mai persistent\ ca ea. Bucuro[i ne
imagin\m doctrina – chiar dac\ apar]ine unui
maestru – ca fiind ivit\ din filozofiile anterioare,reprezentînd „un moment dintr-o evolu]ie”.
Fire[te, nu ne în[el\m în întregime, c\ci mai
degrab\ seam\n\ o filozofie cu un organismdecît cu o asamblare [i-i mai bine s\ vorbim aici
de evolu]ie decît de compozi]ie. Aceast\ nou\
compara]ie, pe lîng\ faptul c\ atribuie istorieigîndirii mai mult\ continuitate decît exist\ în
realitate, prezint\ inconvenientul de a ne
men]ine aten]ia fixat\ asupra complica]ieiexterioare a sistemului [i asupra elementelor
previzibile din forma lui superficial\, în loc s\
ne îndemne s\ atingem cu degetul noutatea [isimplicitatea fondului. Un filozof demn de acest
nume n-a spus niciodat\ decît un singur lucru :
mai binezis, a încercat s\-l spun\ decît l-a spuscu adev\rat. {i n-a spus decît un singur lucru
pentru c\ n-a v\zut decît un singur punct : n-a
fost o viziune, cît un contact ; contactul a dat
na[tere unui impuls, iar impulsul, unei mi[c\ri.
Dac\ aceast\ mi[care, asem\n\toare unui anumitvîrtej cu o anumit\ form\ caracteristic\, ni se
arat\ în fa]a ochilor numai prin cele adunate de
pe drum, nu este mai pu]in adev\rat c\ la fel debine ar fi putut fi stîrnite [i alte colburi, vîrtejul
r\mînînd acela[i. Cînd o gîndire aduce pe lume
ceva nou, este obligat\ s\ se manifeste prinintermediul ideilor gata f\cute întîlnite în cale [i
pe care le prinde în mi[carea ei ; ea pare s\ se
refere la timpul cînd a tr\it filozoful ; de celemai multe ori, aceasta nu-i decît o aparen]\.
Filozoful ar fi putut s\ tr\iasc\ cu cîteva secole
mai devreme ; ar fi avut de-a face cu o alt\filozofie [i cu o alt\ [tiin]\, [i-ar fi pus alte
probleme ; ar fi g\sit alte formule ; poate c\ nici
un capi tol din c\r]ile scrise n-ar fi fost ceea ce
este ; totu[i, ar fi spus acela[i lucru.

Henri Bergson 122
Da]i-mi voie s\ aleg un exemplu. Recur-
geam mai devreme la amintirile dumneavoastr\
profesionale ; dac\ vre]i, m\ voi opri [i lacîteva de-ale mele. Ca profesor la CollŁge de
France, unul din cele dou\ cursuri ]inute acolo
îl consacru istoriei filozofiei. Astfel c\, timp decî]iva ani consecutiv, am putut efectua asupra
lui Berkeley, apoi asupra lui Spinoza, expe-
rien]a descris\ mai sus. Nu m\ voi referi laSpinoza, ne-ar duce prea departe. Totu[i, nimic
nu mi se pare mai instructiv decît contrastul
dintre form\ [i fond, existent într-o carte pre-cum Etica. Pe de o parte, lucrurile acelea enor-
me numite Substan]\, Atribut [i Mod, echipa-
mentul alc\tuit din teoreme cu toat\ încîlcealade defini]ii, corolare [i scolii, complexitatea de
ma[in\rie [i for]a de strivire îl fac pe debutant
ca, în prezen]a Eticii, s\ fie cuprins de ad-
mira]ie [i de team\, ca [i cum s-ar g\si în fa]a
cuirasatului de tip Dreadnought. Pe de alt\
parte, exist\ ceva subtil, foarte u[or [i aproape
aerian, care fuge cînd ne apropiem de el. Acel
ceva nu poate fi privit, nici m\car de la dis-tan]\, c\ci nu ne vom mai ocupa apoi de nimic
altceva, nici de ceea ce trece drept esen]ial,
nici chiar de dualitatea Gîndirii [i a ~ntinderii.~nd\r\tul masei ap\s\toare de concepte
înrudite cu cartezianismul [i aristotelismul,
g\sim intui]ia lui Spinoza ; nici o formul\, oricîtde simpl\, nu va fi suficient de simpl\ pentru
a o exprima. S\ spunem, mul]umindu-ne cu o
aproxima]ie, c\ ar consta în sentimentul uneicoinciden]e între actul prin care spiritul nostru
cunoa[te perfect adev\rul [i opera]ia prin care
Dumnezeu îl genereaz\. Cînd devine complet\,„convertirea” alexandrinilor se face una cu
„procesiunea” lor, iar atunci cînd omul, ie[it
din divinitate, ajunge s\ intre din nou în ea, numai observ\ decît o mi[care unic\ acolo unde

G‘ndirea [i mi[carea 123
v\zuse mai întîi cele dou\ mi[c\ri inverse de
plecare [i de întoarcere. Experien]a moral\ î[i
asum\ aici rolul de a rezolva o contradic]ielogic\ [i de a face, printr-o suprimare brusc\ a
Timpului, în a[a fel încît întoarcerea s\ fie o
plecare. Cu cît ne în\l]\m c\tre aceast\ intui]ieoriginar\, cu atît în]elegem mai bine c\, dac\
Spinoza ar fi tr\it înaintea lui Descartes, bine-
în]eles c\ ar fi scris altceva ; totu[i, Spinozatr\ind [i scriind, iat\-ne siguri c\ avem
spinozismul.
Ajung la Berkeley [i, de vreme ce-l iau ca
exemplu, sper c\ nu v\ ve]i sup\ra dac\ îl voi
analiza în detaliu : aici, concizia ar lucra în
defavoarea rigorii. Este suficient s\ arunc\m oprivire asupra operei lui Berkeley pentru a
vedea cum se rezum\, ca de la sine, la patru
teze fundamentale. Prima, definind un anumitidealism c\ruia i se al\tur\ noua teorie a
viziunii ( vision ) (de[i filozoful consider\ ni-
merit s-o prezinte drept independent\ pe
aceasta din urm\), s-ar formula astfel : „materia
este un ansamblu de idei”. A doua const\ în apretinde c\ ideile abstracte [i generale se reduc
la cuvinte : \sta-i nominalismul. A treia afirm\
realitatea spiritelor [i le caracterizeaz\ prinvoin]\ : s\ spunem c\ ar fi spiritualismul [i
voluntarismul. ~n sfîr[it, ultima, putînd fi nu-
mit\ teism, stabile[te existen]a lui Dumnezeubazîndu-se cu prec\dere pe observarea mate-
riei. Or, nimic mai u[or decît s\ reg\sim, la
contemporanii sau la înainta[ii lui Berkeley,cele patru teze formulate în termeni aproape
identici. Ultima o întîlnim la teologi. A treia, la
Duns Scot ; Descartes a spus ceva asem\n\tor.A doua a între]inut controversele din Evul
Mediu, înainte de a-[i fi g\sit locul în filozofia
lui Hobbes. Cît despre prima, ea seam\n\ multcu „ocazionalismul” lui Malebranche ; ideea [i

Henri Bergson 124
chiar formulare acestuia le descopeream în
anumite texte de-ale lui Descartes. De altfel,
nu se a[teptase apari]ia unui Descartes pentrua observa c\ visul are întreaga aparen]\ a
realit\]ii [i c\, în nici una din percep]iile
noastre luate separat, nimic nu ne poate ga-ranta existen]a unui lucru situat în afara
noastr\. Astfel, cu filozofii antici sau, dac\ nu
vrem s\ ne ducem prea departe, cu Descartes[i Hobbes, c\rora li-l al\tur\m pe Locke, vom
avea elementele necesare pentru reconstituirea
exterioar\ a filozofiei lui Berkeley : îi vom l\sacel mult teoria viziunii, propria lui oper\ în
acest caz, a c\rei originalitate, r\sfrîngîndu-se
asupra restului, ar conferi ansamblului doc-trinei aspectul s\u original. S\ lu\m deci feliile
de filozofie veche [i modern\, s\ le punem în
acela[i castron, s\ ad\ug\m, în chip de o]et [iulei, o anumit\ ner\bdare agresiv\ cu privire la
dogmatismul matematic [i dorin]a, fireasc\ la
un episcop filozof, de a împ\ca ra]iunea cu
credin]a, s\ amestec\m [i s\ le întoarcem bine,
s\ arunc\m pe deasupra, ca tot atîtea verde]uri,cîteva aforisme culese de la neoplatonicieni [i
vom avea – iertat\-mi fie expresia – o salat\
destul de asem\n\toare cu ceea ce a f\cutBerkeley.
Ei bine, cine va proceda a[a, va fi incapabil
s\ p\trund\ în gîndirea lui Berkeley. Nu maivorbesc de dificult\]ile [i de imposibilit\]ile
întîlnite în explica]iile de am\nunt : foarte deo-
sebit este „nominalismul” atunci cînd ajunge s\instituie un num\r important de idei generale
în esen]e eterne, imanente Inteligen]ei divine !
Ciudat\ negarea realit\]ii corpurilor exprimat\printr-o teorie pozitiv\ cu privire la natura
materiei, teorie fertil\, îndep\rtat\ pe cît posibil
de idealismul steril ce confund\ percep]ia [ivisul ! Vreau s\ spun c\ ne este imposibil s\

G‘ndirea [i mi[carea 125
examin\m cu aten]ie filozofia lui Berkeley f\r\
a vedea cum se apropie, apoi se întrep\trund
cele patru teze precizate mai sus, astfel încîtfiecare dintre ele pare s\ le cuprind\ pe
celelalte trei, s\ capete relief [i profunzime, s\
se deosebeasc\ radical de teoriile anterioareori contemporane cu care le-am putea face s\
coincid\ la suprafa]\. Fire[te c\ al doilea punct
de vedere conform c\ruia doctrina apare ca unorganism [i nu ca o asamblare nu este punctul
de vedere definitiv. M\car este mai apropiat de
adev\r. Nu pot intra în toate am\nuntele ;totu[i, trebuie s\ ar\t cum putem deduce,
pornind de la una sau dou\ teze din cele
patru, pe oricare din celelalte dou\ sau trei.
S\ lu\m idealismul. El nu const\ numai în
a spune c\ toate corpurile sînt idei. La ce bun ?
Am fi obliga]i s\ afirm\m în continuare despreidei ceea ce experien]a ne determin\ s\ afir-
m\m despre corpuri [i am înlocui pur [i simplu
un cuvînt cu un altul ; c\ci Berkeley sigur nu
crede c\ materia va înceta s\ existe atunci cînd
el va fi încetat s\ tr\iasc\. Idealismul luiBerkeley înseamn\ c\ materia este coextensiv\
reprezent\rii noastre ; c\ nu are interior, nu are
dedesubturi ; c\ nu ascunde nimic, nu închidenimic în sine ; nu posed\ nici puteri, nici vir-
tualit\]i de nici un fel ; c\ se desf\[oar\ la
suprafa]\ [i c\ se p\streaz\ în întregime, înfiecare clip\, prin ceea ce d\. De obicei,
cuvîntul „idee” desemneaz\ o existen]\ de
acest gen, adic\ o existen]\ complet realizat\,unde l’Œtre (existen]a) este totuna cu le paraître
(aparen]a), pe cînd cuvîntul „lucru” ne face s\
ne gîndim la o realitate care ar fi în acela[itimp un rezervor de posibilit\]i ; din acest
motiv, Berkeley prefer\ s\ dea corpurilor nu-
mele de idei [i nu de lucruri. Dac\ ne ima-gin\m astfel „idealismul”, vedem cum coincide

Henri Bergson 126
el cu „nominalismul” ; a doua tez\, cu cît se
afirm\ mai limpede în mintea filozofului, cu
atît mai clar se limiteaz\ la negarea ideilorgenerale abstrase, adic\ extrase din materie ;
evident c\ n-am putea s\ extragem ceva din
ceea ce nu con]ine nimic [i, prin urmare, nicis\ scoatem dintr-o percep]ie altceva decît pe
ea îns\[i. Culoarea nu-i decît culoare, iar
rezisten]a nu-i decît rezisten]\ ; deci culoarea [irezisten]a nu vor avea niciodat\ nimic în
comun, din datele v\zului nu ve]i izola
niciodat\ un element comun cu datele pip\-itului. ~n caz c\ reu[i]i totu[i s\ abstrage]i [i
din unele, [i din celelalte ceva comun tuturora,
v\ ve]i da seama, privind acest ceva, c\ ave]ide-a face cu un cuvînt : iat\ nominalismul lui
Berkeley ; iat\, dintr-aceea[i lovitur\, [i „noua
teorie a viziunii”. Dac\ o întindere vizual\ [i,în acela[i timp, tactil\ nu-i decît un cuvînt, cu
atît mai mult acela[i lucru este valabil pentru o
întindere care s-ar adresa tuturor sim]urilor :
avem aici tot nominalism, c\ruia i se al\tur\
îns\ respingerea teoriei carteziene a materiei.Nici s\ nu mai vorbim despre întindere ; avînd
în vedere structura limbajului, s\ ne limit\m la
a constata sinonimia expresiilor „am aceast\percep]ie” [i „aceast\ percep]ie exist\”. Prin
introducerea cuvîntului „existen]\” în descrierea
unor percep]ii cu totul diferite, cea de-a douaexpresie ne face s\ credem c\ ele au ceva în
comun [i ne imagin\m c\ diversitatea lor
acoper\ o unitate fundamental\, unitatea unei„substan]e” care nu este în realitate decît cu-
vîntul existen]\ ipostaziat : ave]i aici tot ide-
alismul lui Berkeley ; [i, dup\ cum spuneam,idealismul acesta se une[te cu nominalismul. –
S\ trecem acum, cu voia dumneavoastr\, la
teoria despre Dumnezeu [i la cea desprespirite. Dac\ un corp este f\cut din „idei” sau,

G‘ndirea [i mi[carea 127
cu alte cuvinte, dac\ este în întregime pasiv [i
terminat, lipsit de puteri [i de virtualit\]i, el nu
poate ac]iona asupra altor corpuri ; din aceaclip\, mi[c\rile corpurilor trebuie s\ fie efectele
unei for]e active, generatoare a corpurilor
înse[i ; avînd în vedere ordinea v\dit\ a univer-sului, aceast\ for]\ nu poate fi decît o cauz\
inteligent\. Ne în[el\m atunci cînd instituim în
realit\]i, sub numele de idei generale, numeledate de noi unor grupuri de obiecte sau unor
percep]ii mai mult sau mai pu]in artificial
organizate pe planul materiei. Cu totul altfelstau lucrurile cînd ni se pare c\ descoperim,
înd\r\tul planului pe care se desf\[oar\ mate-
ria, inten]iile divine : desigur c\ ideea general\ce nu exist\ în alt\ parte decît la suprafa]\,
unind corpurile între ele, nu-i decît un cuvînt ;
îns\ ideea general\ existent\ în profunzime,legînd corpurile de Dumnezeu sau, mai de-
grab\, coborînd de la Dumnezeu la corpuri,
este o realitate. Astfel, nominalismul lui
Berkeley impune într-un mod cu totul firesc
dezvoltarea doctrinei în Siris, pe nedrept con-
siderat\ o fantezie neoplatonician\. Cu alte
cuvinte, idealismul lui Berkeley este doar un
aspect al teoriei ce-l pune pe Dumnezeu înd\-r\tul tuturor manifest\rilor materiei. ~n sfîr[it,
dac\ Dumnezeu imprim\ percep]iile sau, cum
spune Berkeley, „ideile” în fiecare dintre noi,atunci fiin]a care prime[te percep]iile sau, mai
bine zis, merge în întîmpinarea lor, este inver-
sul unei idei : este o voin]\, limitat\ f\r\ înce-tare de c\tre voin]a divin\. Punctul de întîlnire
al celor dou\ voin]e este tocmai ceea ce nu-
mim noi materie. Dac\ percipi înseamn\ pasi-
vitate pur\, percipere este activitatea pur\.
Spirit uman, materie, spirit divin devin termenii
pe care îi putem exprima numai unul în func]iede ceilal]i. Spiritualismul lui Berkeley se dove-

Henri Bergson 128
de[te a fi el însu[i doar un aspect al oric\reia
din cele trei teze.
Astfel, diferitele p\r]i ale sistemului se
întrep\trund, ca la o fiin]\ vie. Dar, a[a cum
spuneam la început, spectacolul acestei între-
p\trunderi ne d\, desigur, o imagine mai exact\a corpului doctrinei ; totu[i, ea nu ne permite
înc\ s\-i atingem sufletul.
Ne vom apropia de el numai dac\ vom
atinge imaginea mediatoare (vorbeam despre
ea mai devreme). Aceast\ imagine este aproape
materie prin aceea c\ se las\ înc\ v\zut\ [iaproape spirit prin aceea c\ nu se mai las\
atins\ ; fantoma ei ne bîntuie în timp ce ne
învîrtim în jurul doctrinei [i trebuie s\ ne adre-s\m ei pentru a ob]ine semnul hot\rîtor, indi-
ca]ia atitudinii de luat [i a punctului de unde
s\ privim. Imaginea mediatoare conturat\ înmintea interpretului pe m\sur\ ce înainteaz\ în
studiul operei, exista alt\dat\ ca atare în mintea
maestrului ? Dac\ nu a fost aceea, a fost o alta
putînd s\ apar]in\ unui ordin de percep]ie
diferit [i s\ nu aib\ nici o asem\nare material\cu ea ; totu[i, imaginile sînt echivalente precum
dou\ traduceri în limbi diferite ale aceluia[i
original. Poate c\ ambele imagini, poate c\ [ialte imagini, tot echivalente au fost prezente în
acela[i timp în mintea filozofului, urm\rindu-l
pas cu pas, de-a lungul evolu]iei gîndirii lui.Sau poate n-a observat nici una, [i s-a limitat
la a relua contactul direct, pe alocuri, cu acest
lucru mult mai subtil, cu îns\[i intui]ia. Atunci,noi, interpre]ii, n-avem încotro [i restabilim
imaginea intermediar\, sub amenin]area de a
avea de vorbit de „intui]ia originar\” ca despreun gînd confuz [i de „spiritul de doctrin\” ca
despre o abstrac]ie ; îns\ acest spirit reprezint\
tocmai ceea ce este concret, iar aceast\ intui]ietocmai ceea ce este precis în sistem.

G‘ndirea [i mi[carea 129
~n cazul lui Berkeley, cred c\ v\d dou\
imagini diferite. Cel mai mult m\ surprinde nu
aceea a c\rei indica]ie complet\ o g\sim laBerkeley însu[i. Mi se pare c\ Berkeley con-
sider\ materia drept o pelicul\ transparent\,
sub]ire , situat\ între om [i Dumnezeu. Ea
r\mîne transparent\ atît timp cît filozofii nu se
ocup\ de ea, [i atunci Dumnezeu se arat\
direct. De cum metafizicienii sau sim]ul comun– atît cît are de-a face cu metafizica – se apro-
pie de ea, imediat pelicula î[i pierde luciul [i
se îndese[te, devine opac\ [i formeaz\ unecran, deoarece ni[te cuvinte ca Substan]\, For-
]\, ~ntindere abstract\ alunec\ înd\r\tul ei, se
acumuleaz\ acolo ca un strat de praf [i neîmpiedic\ s\-l z\rim pe Dumnezeu prin trans-
paren]\. Imaginea este abia schi]at\ de
Berkeley însu[i, de[i a spus cu propriile-i cu-vinte c\ „stîrnim praful [i apoi ne plîngem c\
nu mai vedem”. Exist\ o alt\ compara]ie, de-
seori amintit\ de filozof, nimic altceva decît
transpunerea auditiv\ a imaginii vizuale abia
descrise : materia ar fi limba pe care ne-o vor-be[te Dumnezeu. Metafizicile materiei, înde-
sind fiecare silab\, punînd-o în valoare,
instituind-o ca entitate independent\, ne-arabate aten]ia de la sens, ar dirija-o c\tre sunet
[i ne-ar împiedica s\ urm\m cuvîntul divin. Fie
c\ ne oprim la una, fie la cealalt\, în ambelecazuri avem de-a face cu o imagine simpl\ [i
este necesar s-o p\str\m sub ochii no[tri. Dac\
ea nu este intui]ia generatoare a doctrinei, to-tu[i rezult\ imediat din aceast\ intui]ie [i se
apropie de ea mai mult decît oricare alte teze
luate separat sau chiar împreun\.
Oare putem surprinde intui]ia îns\[i ? Nu
avem decît dou\ mijloace de exprimare, con-
ceptul [i imaginea. Sistemul se dezvolt\ princoncepte ; el se concentreaz\ în imagine atunci

Henri Bergson 130
cînd îl împingem c\tre intui]ia din care co-
boar\ : dac\ vrem s\ dep\[im imaginea urcînd
mai sus decît ea, în mod necesar d\m tot pesteconcepte [i înc\ peste ni[te concepte mai vagi
[i mai generale decît cele de la care plecaser\m
în c\utarea imaginii [i a intui]iei. Nevoit\ s\ iaaceast\ form\, îmbuteliat\ la ie[irea din izvor,
ni se pare c\ nu exist\ nimic în lumea asta mai
searb\d [i rece ca intui]ia originar\ : banalitateaîns\[i. S\ spunem, de pild\, c\ Berkeley con-
sider\ sufletul uman ca fiind par]ial unit cu
Dumnezeu [i par]ial independent, c\ ar fi înfiece clip\ con[tient de el însu[i, ca de o ac-
tivitate imperfect\ legat\ de o activitate mai
înalt\, cu condi]ia s\ nu existe, pus între celedou\, ceva sinonim cu pasivitatea absolut\. Din
intui]ia originar\ a lui Berkeley, am exprima
tot ce se poate traduce imediat în concepte [iam ob]ine totu[i ceva atît de abstract, încît ar
fi aproape golit de con]inut. S\ ne limit\m la
aceste formule de vreme ce nu g\sim altceva
mai bun, dar s\ ne str\duim s\ le insufl\m
pu]in\ via]\. S\ lu\m tot ce a scris filozoful, s\purt\m aceste idei c\tre imaginea de unde
coborîser\, odat\ închise în imagine, s\ le
în\l]\m pîn\ la formula abstract\ sporit\ acumprin imagine [i idei. S\ ne ocup\m de ea [i s\
vedem cît e de simpl\ [i cît se mai simplific\
înc\. Este cu atît mai simpl\ cu cît vom fiîmpins în ea mai multe lucruri. ~n sfîr[it,
împreun\ cu ea, s\ ne în\l]\m spre punctul
unde se concentreaz\ în tensiune tot ce era datîn extensiune în cadrul doctrinei : acum, ne
vom reprezenta felul în care, din acest centru
de for]\, inaccesibil de altfel, pleac\ impulsuld\t\tor de elan, adic\ intui]ia îns\[i. De acolo
s-au ivit cele patru teze ale lui Berkeley, pentru
c\ mi[carea respectiv\ a întîlnit în calea sa idei[i probleme ridicate de contemporanii lui

G‘ndirea [i mi[carea 131
Berkeley. Bine‘n]eles, în alte timpuri, Berkeley
ar fi formulat alte teze ; deoarece mi[carea
r\mîne aceea[i, tezele lui s-ar fi situat în acela[ifel unele în raport cu altele ; între ele ar fi
existat aceea[i rela]ie, ca între cuvintele noi ale
unei fraze noi purt\toare a unui sens vechi ; [iar fi fost aceea[i filozofie.
Rela]ia unei filozofii cu filozofiile anterioare
sau contemporane nu-i deloc ceea ce ne-arface s\ presupunem o anumit\ concep]ie des-
pre istoria sistemelor. Filozoful nu ia idei pre-
existente pentru a le topi într-o sintez\ supe-rioar\ sau pentru a le combina cu o idee nou\.
La fel ar fi s\ credem c\, pentru a vorbi, vom
c\uta ni[te cuvinte [i le vom pune cap la capprin intermediul unui gînd. Adev\rul este c\
mai presus de cuvînt [i de fraz\ se afl\ ceva
mult mai simplu decît ele : sensul ; iar sensuleste mai pu]in un lucru gîndit, cît o mi[care a
gîndirii, mai pu]in o mi[care, cît o direc]ie. A[a
cum impulsul dat vie]ii embrionare determin\
diviziunea unei celule primitive în celule care
se divid la rîndul lor pîn\ ce se formeaz\organismul complet, tot astfel mi[carea carac-
teristic\ a oric\rui act de gîndire aduce aceast\
gîndire, printr-o subdiviziune treptat\ a ei, s\se desf\[oare din ce în ce mai mult pe pla-
nurile succesive ale spiritului, pîn\ ajunge la
planul vorbirii. Acolo, ea se exprim\ printr-ofraz\, adic\ printr-un grup de elemente pre-
existente ; îns\ ea poate s\ aleag\ aproape
arbitrar primele elemente ale grupului, cucondi]ia ca urm\toarele s\ fie complementare :
acela[i gînd se traduce la fel de bine în diferite
fraze compuse din cuvinte cu totul diferite, cucondi]ia ca între cuvinte s\ existe acela[i
raport. Acesta este procesul vorbirii. {i asta este
opera]ia prin care se constituie o filozofie.Filozoful nu pleac\ de la idei preexistente ; cel

Henri Bergson 132
mult, putem spune c\ ajunge la ele. ~n sfîr[it,
cînd accedem acolo, ideea prins\ în mi[carea
spiritului s\u, pentru c\ prime[te o via]\ nou\a[a cum prime[te [i cuvîntul sens de la fraz\,
nu mai este ceea ce era în afara vîrtejului.
Am descoperi o rela]ie de acela[i fel între
un sistem filozofic [i ansamblul cuno[tin]elor
[tiin]ifice din vremea cînd a tr\it filozoful.Exist\ o anumit\ concep]ie a filozofiei conform
c\reia orice efort al g‘nditorului tinde s\ cu-
prind\ într-o sintez\ de mari propor]iirezultatele [tiin]elor particulare. Fire[te, mult
timp s-a considerat c\ filozoful de]ine [tiin]a
universal\. Ast\zi, multiplicitatea [tiin]elor par-ticulare, diversitatea [i complexitatea meto-
delor, masa enorm\ a faptelor fac imposibil\
acumularea tuturor cuno[tin]elor omene[tiîntr-un singur spirit. Totu[i, filozoful r\mîne
omul [tiin]ei universale în sensul c\, de[i nu
mai poate s\ [tie totul, el trebuie s\ fie în stare
s\ înve]e orice. Rezult\ de aici c\ sarcina lui
este aceea de a pune st\pînire pe [tiin]a gataf\cut\, s\ o aduc\ la un grad ridicat de gene-
ralitate [i s\ se îndrepte, din condensare în
condensare, spre ceea ce s-a numit unificarea[tiin]ei ? Mi se pare straniu s\ ni se propun\, în
numele [tiin]ei [i din respect pentru [tiin]\, o
asemenea concep]ie asupra filozofiei : nucunosc o alta mai nepoliticoas\ fa]\ de [tiin]\
[i mai jignitoare pentru savant. Timp îndelun-
gat, un om a aplicat o anumit\ metod\[tiin]ific\, a ob]inut cu trud\ ni[te rezultate [i
vine apoi s\ ne spun\ : „experien]a, cu sprijinul
ra]ionamentului, ne conduce pîn\ la punctulacesta ; cunoa[terea [tiin]ific\ începe aici [i
sfîr[e[te dincolo ; iat\ concluziile mele” ; iar
filozoful ar avea dreptul s\-i r\spund\ : „Foartebine, l\sa]i-mi mie toate astea [i ve]i vedea ce

G‘ndirea [i mi[carea 133
pot face eu din ele ! Cunoa[terea dum–
neavoastr\ este incomplet\, eu o voi completa.
Ceea ce mi se prezint\ separat, eu voi unifica.Cu acelea[i materiale, de vreme ce este de la
sine în]eles c\ m\ voi m\rgini la acelea[i fapte
observate de dumneavoastr\, prin acela[i felde activitate, de vreme ce trebuie s\ m\ limitez
ca dumneavoastr\ la induc]ie [i deduc]ie, voi
face mai mult [i mai bine decît a]i f\cut dum-neavoastr\.” ~ntr-adev\r, ciudat\ preten]ie ! ~n
ce fel profesiunea de filozof acord\ celui ce o
practic\ puterea de a merge mai departe decît[tiin]a în aceea[i direc]ie ca ea ? Recunosc c\,
în compara]ie cu al]ii, anumi]i savan]i sînt
înclina]i s\ avanseze cu repeziciune [i s\-[igeneralizeze rezultatul, s\ revin\ asupra lor [i
s\-[i critice metodele. ~n acest sens special al
cuvîntului, îi putem numi filozofi [i, de altfel,fiecare [tiin]\ poate [i trebuie s\ aib\ propria
filozofie astfel în]eleas\. ~ns\ acea filozofie este
tot [tiin]\ [i cine o face este tot un savant. Nu
mai este vorba, ca mai înainte, de a ridica
filozofia la rangul de sintez\ a [tiin]elor po-zitive [i de a pretinde, în numele spiritului
filozofic, c\ se înal]\ mai presus de [tiin]\ în
generalizarea acelora[i fapte.
O asemenea concep]ie despre rolul filo-
zofului ar fi jignitoare pentru [tiin]\ [i cu atît
mai jignitoare pentru filozofie. Dac\ savantulse opre[te într-un anumit punct pe calea gene-
raliz\rii [i a sintezei, nu-i clar c\ acolo se
opre[te ceea ce experien]a obiectiv\ [i ra]io-namentul sigur ne permit s\ afirm\m ? {i
de-acum încolo, pretinzînd c\ înaint\m în
aceea[i direc]ie, oare nu ne-am situa sistematicîn arbitrar sau m\car în ipotetic ? S\ faci din
filozofie un ansamblu de generalit\]i dep\[ind
generalizarea [tiin]ific\ înseamn\ s\ vrei ca filo-zoful s\ se mul]umeasc\ cu plauzibilul [i

Henri Bergson 134
probabilitatea. Pentru majoritatea celor ce ne
urm\resc de departe discu]iile, filozofia este
într-adev\r domeniul simplului posibil, cel multal probabilului ; ei ar spune cu drag\ inim\ c\
filozofia începe acolo unde sfîr[e[te certitu-
dinea. Dar cine urm\re[te o asemenea situa]iepentru filozofie ? Fire[te, nu tot ceea ce pro-
pune o filozofie este, în egal\ m\sur\, verificat
[i verificabil. ~n multe momente [i în multeprivin]e, a impune spiritului s\ accepte ni[te
riscuri ]ine de esen]a filozofiei. Filozoful î[i
asum\ riscurile pentru c\ are încheiat un con-tract de asigurare [i pentru c\ se simte de
nezdruncinat în certitudinile lui asupra anu-
mitor lucruri. Ne va convinge [i pe noi înm\sura în care va [ti s\ ne comunice intui]ia
de unde î[i trage puterea.
Adev\rul este c\ filozofia nu reprezint\ o
sintez\ a [tiin]elor particulare. Dac\ ea se situ-
eaz\ de multe ori pe terenul [tiin]ei, dac\ une-
ori cuprinde într-o viziune mai simpl\ obiectele
de care se ocup\ [tiin]a, n-o face prin intensi-
ficarea [tiin]ei sau prin aducerea rezultatelordin [tiin]\ la un grad mai înalt de generalitate.
Nu ar fi loc pentru dou\ moduri de a cunoa[te,
filozofie [i [tiin]\, dac\ experien]a nu s-arprezenta sub dou\ aspecte diferite. Pe de o
parte, faptele se juxtapun altor fapte, aproape
c\ se repet\, se m\soar\ cu aproxima]ie [i, însfîr[it, se desf\[oar\ în sensul multiplicit\]ii [i
al spa]ialit\]ii. Pe de alt\ parte, întrep\trunde-
rea lor ]ine de durata pur\, nesupus\ legii [im\surii. ~n ambele cazuri, experien]a înseamn\
con[tiin]\ ; îns\ în primul caz, con[tiin]a se des-
chide în afar\ [i devine exterioar\ în raport cuea îns\[i exact atît cît observ\ lucruri exterioare
unele fa]\ de altele ; în al doilea caz, con[tiin]a
se întoarce în ea îns\[i, redevine st\pîn\ pesine [i se adînce[te. Cercetîndu-[i astfel propria

G‘ndirea [i mi[carea 135
adîncime, oare reu[e[te ea s\ p\trund\ mai
mult în interiorul materiei, al vie]ii, al realit\]ii
în general ? Am putea nega acest fapt dac\ ma-teriei i s-ar fi ad\ugat con[tiin]a ca un simplu
accident ; îns\ am ar\tat c\ o asemenea ipo-
tez\, în func]ie de latura abordat\, este absurd\ori fals\, în contradic]ie cu ea îns\[i sau contra-
zis\ de fapte. L-am putea nega [i dac\ aceast\
con[tiin]\ uman\, de[i înrudit\ cu o con[tiin]\mai vast\ [i mai înalt\, ar fi dat\ la o parte [i
dac\ omul ar trebui s\ stea la vreun col] al na-
turii ca un copil pedepsit. Nici vorb\ ! Materia[i via]a dau con]inut lumii [i tot ele exist\ [i-n
noi ; for]ele care ac]ioneaz\ asupra tuturor
lucrurilor, le sim]im [i noi ; oricare ar fi esen]aintim\ a ceea ce este [i a ceea ce se face, o
g\sim [i-n noi. S\ ne coborîm atunci înl\untrul
nostru ; cu cît mai în adînc va fi fiind punctulatins, cu atît mai puternic va fi avîntul care ne
trimite din nou la suprafa]\. Intui]ia filozofic\
este tocmai acest contact, iar filozofia este toc-
mai elanul. Adu[i afar\ printr-un impuls venit
din adîncuri, ne al\tur\m [tiin]ei pe m\sur\ cegîndirea ni se deschide împr\[tiindu-se. Este
necesar deci ca filozofia s\ se poat\ modela
dup\ [tiin]\. Dac\ o idee de origine a[a-zis in-tuitiv\ n-ar izbuti, prin diviz\ri [i subdivizarea
diviziunilor, s\ acopere faptele observate în ex-
terior [i legile cu ajutorul c\rora [tiin]a le leag\unele de altele, dac\ n-ar fi capabil\ s\ corec-
teze anumite generaliz\ri [i s\ îndrepte anu-
mite observa]ii, ea n-ar fi decît o pur\ fantezie,nu ar avea nimic comun cu intui]ia. Dar, pe de
alt\ parte, ideea în stare s\ aplice cu precizie
faptelor [i legilor aceast\ împr\[tiere a ei înse[inu a fost ob]inut\ prin unificarea experien]ei
exterioare ; c\ci filozoful nu a ajuns la unitate,
ci a plecat de la ea. Vorbesc, desigur, de o uni-tate restrîns\ [i în acela[i timp relativ\, precum

Henri Bergson 136
aceea care decupeaz\ o fiin]\ vie din ansam-
blul lucrurilor. Activitatea prin intermediul c\-
reia filozofia pare s\ asimileze rezultatele[tiin]ei pozitive, nu este o sintez\, ci o analiz\,
la fel ca opera]ia în cursul c\reia filozofia
creeaz\ impresia c\ adun\ fragmente din filo-zofii anterioare.
{tiin]a este auxiliarul ac]iunii, iar ac]iunea
vizeaz\ un singur rezultat. Deci, inteligen]a [ti-in]ific\ se întreab\ ce anume va trebui s\ facem
pentru ca un anumit rezultat dorit s\ fie ob]inut
sau, în general, ce condi]ii sînt necesare pentruca un anumit fenomen s\ se produc\. Ea merge
de la o aranjare a lucrurilor la o rearanjare a
lor, de la o simultaneitate la o alt\ simulta-neitate. Ea neglijeaz\ în mod obligatoriu ceea
ce se petrece în interval ; sau, dac\ se ocup\
de asta, o face pentru a observa [i alte aranj\ri,alte simultaneit\]i. Cu metode menite s\ sur-
prind\ lucrurile gata f\cute, ea n-ar putea, în
general, s\ p\trund\ în ceea ce se face, s\
urmeze mi[carea, s\ se înscrie în devenire,
adic\ în via]a lucrurilor. Aceast\ ultim\ obli-ga]ie îi revine filozofiei. Savantul este nevoit s\
surprind\ din mi[care doar secven]e imobile [i
s\ culeag\ repeti]ii de-a lungul a ceea ce nu serepet\. El are grij\ s\ separe realitatea cît mai
comod cu putin]\ pe planurile succesive pe
care este ea desf\[urat\, cu scopul de a osupune ac]iunii omului. ~n timp ce savantul
este obligat s\ umble cu tot felul de [iretlicuri,
s\ adopte o atitudine b\nuitoare [i r\zboinic\fa]\ de natur\, filozoful se poart\ cu ea prie-
tene[te. Regula [tiin]ei este cea stabilit\ de
Bacon : a se supune pentru a comanda. Filo-zoful nici nu se supune, nici nu comand\ ; el
încearc\ s\ se implice prin simpatie.
Din acest punct de vedere, esen]a filozofiei
const\ în spiritul de simplicitate. Fie c\

G‘ndirea [i mi[carea 137
examin\m spiritul filozofic în el însu[i sau prin
operele sale, fie c\ facem compara]ie între
filozofie [i [tiin]\ ori între o filozofie [i altefilozofii, întotdeauna vom descoperi cît de
superficial\ este complica]ia ; construc]ia nu-i
decît un accesoriu, iar sinteza, o aparen]\ : afilozofa este un act simplu.
Cu cît ne convingem mai mult de acest
adev\r, cu atît vom fi tenta]i s\ scoatem
filozofia din [coal\ [i s-o apropiem de via]\.
Desigur, atitudinea gîndirii comune, a[a cumrezult\ ea din structura sim]urilor, din inteli-
gen]\ [i limbaj, se învecineaz\ mai mult cu
atitudinea [tiin]ei decît cu cea a filozofiei. Prinasta în]eleg nu numai c\ acele categorii ge-
nerale ale gîndirii coincid cu categoriile [tiin]ei,
c\ marile drumuri deschise de sim]urile noastrede-a curmezi[ul continuit\]ii realului sînt cele
pe unde va trece [tiin]a, c\ percep]ia este
[tiin]a pe cale de a se na[te, iar [tiin]a, o
percep]ie adult\. Cunoa[terea obi[nuit\ [i cu-
noa[terea [tiin]ific\, menite amîndou\ s\preg\teasc\ ac]iunea noastr\ asupra lucrurilor,
sînt neap\rat dou\ viziuni de acela[i gen, de[i
precizia [i însemn\tatea lor sînt inegale. Ceeace vreau s\ spun este mai ales faptul c\ de
regul\ cunoa[terea este silit\, dup\ cum este [i
cunoa[terea [tiin]ific\, din acelea[i motive, s\ia lucrurile într-un timp pulverizat, adic\ o
clip\ f\r\ durat\ urmeaz\ unei clipe ce nu
dureaz\ nici ea mai mult. Pentru ea, mi[careaeste totuna cu o serie de pozi]ii, schimbarea-i
o serie de calit\]i, iar devenirea în general nu-i
decît o serie de st\ri. Ea pleac\ de la imo-bilitate (ca [i cum imobilitatea ar putea fi alt-
ceva decît o aparen]\ comparabil\ cu efectul
special produs de un mobil asupra altui mobilcînd se deplaseaz\ paralel, cu aceea[i vitez\)

Henri Bergson 138
[i, printr-un aranjament iscusit de imobilit\]i,
recompune o imita]ie a mi[c\rii luînd locul
mi[c\rii înse[i. Practic, opera]ia aceasta estecomod\, îns\ absurd\ din punct de vedere
teoretic. O n\p\desc toate contradic]iile, toate
falsele probleme întîlnite de Metafizic\ [i deCritic\ în calea lor.
Pentru c\ tocmai aici sim]ul comun întoarce
spatele filozofiei, ne va fi de-ajuns s\-i or-don\m stînga-mprejur pentru a-l resitua în di-
rec]ia gîndirii filozofice. F\r\ îndoial\ c\ intui]ia
presupune numeroase grade de intensitate, iarfilozofia numeroase nivele de profunzime ; îns\
spiritul adus la durata real\ deja va tr\i via]a
intuitiv\, iar cunoa[terea lui asupra lucrurilorva fi deja filozofie. ~n locul unei discontinuit\]i
de momente care î[i iau locul într-un timp
divizat la nesfîr[it, el ar observa fluiditateacontinu\ a timpului real curgînd indivizibil.
St\rile superficiale nu mai vin rînd pe rînd s\
ascund\ un lucru oarecare [i nu mai între]in cu
el misteriosul raport dintre fenomen [i
substan]\. ~n locul lor, spiritul va surprinde osingur\ [i aceea[i schimbare prelungindu-se
mereu, ca într-o melodie unde totul este
devenire ; pentru c\ aici devenirea estesubstan]ial\, nu are nevoie de suport. S-a
terminat cu st\rile inerte, cu lucrurile moarte ;
nimic altceva decît mobilitatea din care estef\cut\ stabilitatea vie]ii. O asemenea viziune,
unde realitatea se dovede[te a fi continu\ [i
indivizibil\, se afl\ pe drumul ducînd spreintui]ia filozofic\.
Pentru a ajunge la intui]ie, nu-i nevoie s\
p\r\sim domeniul sim]urilor [i al con[tiin]ei. Afost gre[eala lui Kant s-o cread\. Mai întîi, el
a dovedit prin argumente hot\rîtoare c\ nici un
suport dialectic nu ne va introduce vreodat\ înlumea de dincolo [i c\ o metafizic\ eficace ar

G‘ndirea [i mi[carea 139
fi neap\rat o metafizic\ intuitiv\. Apoi, a
ad\ugat c\ o asemenea intui]ie ne lipse[te [i o
astfel de metafizic\ este cu neputin]\. {i,într-adev\r, a[a ar fi dac\ nu ar exista alt timp
[i alt\ schimbare decît cele observate de Kant
[i cu care, de altfel, avem [i noi de-a face ;c\ci percep]ia obi[nuit\ nu ar putea nici s\ ias\
din timp, nici s\ surprind\ altceva decît schim-
barea. Pentru a u[ura ac]iunea asupra lucru-rilor, sim]urile [i con[tiin]a noastr\ fac praf
timpul în care ne situ\m în mod firesc [i schim-
barea la al c\rei spectacol asist\m de obicei. S\desfacem ceea ce au f\cut ele, s\ ne aducem
percep]ia la origini [i vom avea o cunoa[tere
nou\ f\r\ a fi avut nevoie s\ recurgem la noifacult\]i.
Din generalizarea acestei cunoa[teri va cî[-
tiga nu numai specula]ia. Via]a de toate zileleva primi lumin\ [i c\ldur\. C\ci lumea în care
ne introduc sim]urile [i con[tiin]a nu este decît
propria ei umbr\ ; [i-i rece ca moartea. Aici
totul este rînduit spre a ne asigura tihna, îns\
prezentul pare s\ reînceap\ mereu ; noi în[ine,modela]i artificial dup\ imaginea unui univers
nu mai pu]in artificial, ne observ\m în
instantaneu, vorbim despre trecut ca despretrecut, vedem în amintire un fapt straniu sau,
în orice caz, str\in, un sprijin acordat spiritului
de c\tre materie. Dimpotriv\, s\ ne surprindema[a cum sîntem, într-un prezent dens [i, în
plus, flexibil : îl putem dilata la nesfîr[it spre
trecut, împingînd astfel din ce în ce mai depar-te ecranul care ne ]ine ascun[i de noi în[ine.
S\ surprindem lumea exterioar\ a[a cum este,
nu numai la suprafa]\, în clipa de fa]\, ci [i înprofunzime, acolo unde trecutul apropiat o
apas\ [i-i imprim\ elanul ; într-un cuvînt, s\ ne
obi[nuim s\ vedem toate lucrurile sub specie
durationis ; imediat crispatul se destinde,

Henri Bergson 140
a]ipitul se treze[te, iar mortul învie în percep]ia
noastr\ înfl\c\rat\. Satisfac]iile oferite de art\
numai unor privilegia]i ai naturii [i ai sor]ii –[i atunci cu zgîrcenie –, filozofia astfel în]eleas\
ni le va d\rui tuturor, în fiecare clip\, însu-
fle]ind fantomele din jur [i nou\ în[inedîndu-ne via]\. Astfel, ea devine complemen-
tar\ [tiin]ei [i în practic\ [i în specula]ie. Pen-
tru c\ aplica]iile ei urm\resc doar comoditateaexisten]ei, [tiin]a ne promite bun\starea, cel
mult pl\cerea. ~ns\ filozofia ne-ar putea oferi
bucuria.

G‘ndirea [i mi[carea 141
V
Percep]ia schimb\rii
Conferin]e ]inute la Universitatea din Oxford
26 [i 27 mai 1911
Prima conferin]\
A[ dori s\ încep prin a mul]umi Universit\]ii
din Oxford pentru marea onoare f\cut\ invi-
tîndu-m\ s\ vorbesc aici. ~n mintea mea,Oxford a reprezentat întotdeauna unul dintre
pu]inele sanctuare unde se p\streaz\ între]inute
cu evlavie, transmise de la o genera]ie la alta,c\ldura [i lumina gîndirii antice. Mai [tiu îns\
c\ acest ata[ament fa]\ de Antichitate nu
împiedic\ Universitatea dumneavoastr\ s\ fiefoarte modern\ [i activ\. ~n ceea ce prive[te
filozofia, în special, sînt surprins s\ v\d cu cît\
profunzime [i originalitate se studiaz\ aicifilozofii antici (nu cumva unul dintre profesorii
dumneavoastr\ reînnoia recent interpretarea te-
oriei platoniciene a Ideilor asupra unor puncteesen]iale ?) [i, pe de alt\ parte, s\ v\d cum
Oxford-ul se g\se[te în avangarda mi[c\rii filo-
zofice prin cele dou\ concep]ii extreme desprenatura adev\rului : ra]ionalismul integral [i
pragmatismul. Aceast\ alian]\ a prezentului cu
trecutul este fertil\ în toate domeniile, dar nic\-ieri mai mult ca în filozofie. Bineîn]eles c\
avem ceva nou de f\cut [i poate c\ a venit
momentul s\ ne d\m seama pe deplin : îns\,pentru a fi nou, nu este neap\rat\ nevoie s\ fii
revolu]ionar. Mai degrab\ s\-i studiem pe
antici, s\ ne p\trundem de spiritul lor [i s\

Henri Bergson 142
încerc\m s\ facem, pe m\sura for]elor noastre
ceea ce ar face [i ei în[i[i dac\ ar tr\i printre
noi. Ini]ia]i în [tiin]a noastr\ ([i nu m\ refernumai la matematic\ sau fizic\ pentru c\,
probabil, nu le-ar schimba radical felul de a
gîndi, ci la biologia [i la psihologia de acum,mai ales), ei ar ajunge la rezultate foarte
diferite de cele ob]inute atunci. Este tocmai
ceea ce m\ uime[te în leg\tur\ cu schimbarea,problema pe care o voi prezenta ast\zi.
Am ales-o deoarece o consider capital\ [i
apreciez c\ totul s-ar simplifica dac\ am ficonvin[i de realitatea schimb\rii [i dac\ am
face efortul necesar pentru a o surprinde. Ar
disp\rea dificult\]ile filozofice socotite deneînvins. Nu numai filozofia ar avea de cî[tigat,
ci [i via]a noastr\ de toate zilele . Poate c\
impresia f\cut\ de lucruri asupra noastr\ [ireac]ia inteligen]ei, a sensibilit\]ii [i a voin]ei
noastre în contact cu lucrurile ar suferi o trans-
formare [i un fel de transfigurare. De obicei,
ne uit\m bine la schimbare, dar nu o remar-
c\m. Vorbim despre schimbare, dar nu negîndim la ea. Spunem c\ totul se schimb\, c\
schimbarea exist\ [i st\ în firea lucrurilor : da,
o spunem [i o repet\m : îns\ astea nu-s decîtcuvinte, iar noi judec\m [i filozof\m ca [i cum
schimbarea nici n-ar exista. Pentru a gîndi [i
pentru a vedea schimbarea, trebuie s\ d\m lao parte v\lul prejudec\]ilor, unele artificiale,
create prin specula]ia filozofic\, altele inerente
sim]ului comun. Cred c\ vom sfîr[i prin a neîn]elege în aceast\ privin]\ [i c\ vom constitui
împreun\ o filozofie. Deci, prima noastr\ con-
ferin]\ se va referi nu atît la schimbarea însine, cît la caracterele generale ale unei filozofii
interesate de intui]ia schimb\rii.
Iat\ un punct cu care toat\ lumea va fi de
acord. Dac\ sim]urile [i con[tiin]a ar avea o

G‘ndirea [i mi[carea 143
raz\ de ac]iune nelimitat\, dac\, în dubla
direc]ie a materiei [i a spiritului, facultatea de
a percepe ar fi nedeterminat\, n-ar mai ap\reanevoia de a concepe, nici de a ra]iona. A
concepe este cazul cel mai r\u cînd nu exist\
posibilitatea de a percepe, iar ra]ionamentuleste menit s\ acopere vidul percep]iei ori s\-i
m\reasc\ raza de ac]iune. Nu t\g\duiesc util-
itatea ideilor abstracte [i generale – dup\ cumnu contest valoarea biletelor de banc\. A[a
cum un bilet nu este decît o f\g\duial\ a
aurului, tot astfel o concep]ie nu are valoaredecît prin eventualele percep]ii pe care le
reprezint\. Sigur, nu este vorba de percep]ia
unui lucru, a unei calit\]i ori a unei st\ri. Sepoate concepe o ordine, o armonie [i, în
general, un adev\r , preschimbat atunci într-o
realitate . Deci, sîntem de acord asupra acestui
punct. Toat\ lumea a putut constata c\,
într-adev\r, concep]iile îmbinate cu cea mai
mare iscusin]\ [i ra]ionamentele construite cu
cea mai mare pricepere se pr\bu[esc ca ni[te
castele din c\r]i de joc atunci cînd un fapt – unsingur fapt observat în realitate – vine s\ le
zdruncine. De altfel, metafizicienii [i teologii
sînt gata s\ afirme c\ fiin]a perfect\ este aceeacare cunoa[te intuitiv toate lucrurile, f\r\ a mai
avea nevoie s\ treac\ prin ra]ionament,
abstrac]ie [i generalizare. Prin urmare, nici odificultate asupra primului punct.
Nici asupra celui de-al doilea nu vor fi mai
multe. Insuficien]a facult\]ilor noastre de per-cep]ie – insuficien]\ constatat\ prin facult\]i
legate de concepere [i ra]ionament – este ceea
ce a dat na[tere filozofiei. Istoria doctrinelor odovede[te din plin. Concep]iile primilor gîn-
ditori greci erau, desigur, vecine apropiate ale
percep]iei, deoarece ele î[i completau senza]iaimediat\ prin transform\rile unui element

Henri Bergson 144
sensibil ca apa, aerul sau focul. ~ns\ au venit
filozofii [colii din Elea [i, criticînd ideea de
transformare, au demonstrat sau au crezut c\demonstreaz\ imposibilitatea de a se men]ine
aproape de datele sim]urilor. De atunci,
filozofia a mers mereu pe aceea[i cale ducîndspre lumea „suprasensibil\” : lucrurile urmau
s\ fie explicate prin „idei” pure. Este adev\rat
c\, pentru filozofii antici, lumea inteligibil\ erasituat\ în afara [i deasupra celei observate de
sim]urile [i de con[tiin]a noastr\ : facult\]ile de
percep]ie nu ne ar\tau decît umbrele proiectateîn timp [i spa]iu de c\tre Ideile imuabile [i
ve[nice. Dimpotriv\, pentru moderni, aceste
esen]e sînt constitutive înse[i lucrurilor sen-sibile ; sînt adev\rate substan]e unde fenome-
nele formeaz\ doar o pelicul\ superficial\. ~ns\
to]i – [i anticii, [i modernii- consimt s\ vad\ înfilozofie o substituire a perceputului prin con-
cept. Datorit\ insuficien]ei sim]urilor [i con-
[tiin]ei noastre, to]i recurg la facult\]i ale spi-
ritului diferite de cele perceptive, adic\ la fun-
c]iile de abstrac]ie, generalizare [i ra]ionament.
Deci putem c\dea la în]elegere [i asupra
celui de-al doilea punct. Dup\ p\rerea mea,
nici al treilea nu va isca discu]ii.
Dac\ aceasta este metoda filozofic\, nu se
poate s\ existe o filozofie, a[a cum exist\ o
[tiin]\ ; dimpotriv\, vor exista atîtea filozofiidiferite cî]i filozofi originali întîlnim. Cum ar
putea fi altfel ? Oricît de abstract\ ar fi o
concep]ie, ea î[i are întotdeauna punctul deplecare într-o percep]ie. Inteligen]a combin\ [i
separ\ ; aranjeaz\, de-ranjeaz\, coordoneaz\ ;
nu creeaz\. ~i trebuie o materie, iar aceast\materie nu poate veni decît de la sim]uri ori de
la con[tiin]\. Cînd o filozofie construie[te sau
completeaz\ realitatea cu idei pure, ea nu facedecît s\ substituie ori s\ adauge ansamblului

G‘ndirea [i mi[carea 145
de percep]ii concrete una dintre ele, elaborat\,
sub]iat\, rafinat\, preschimbat\ astfel în idee
abstract\ [i general\. ~ns\ în alegerea percep-]iei privilegiate va exista întotdeauna ceva
arbitrar. {tiin]a pozitiv\ a p\strat pentru ea tot
ceea ce era incontestabil comun lucrurilor dife-rite, cantitatea . Filozofiei nu i-a mai r\mas
decît domeniul calit\]ii , unde toate sînt etero-
gene, unde o parte nu va reprezenta niciodat\întregul decît în virtutea vreunui decret con-
testabil, dac\ nu arbitrar. ~ntotdeauna acestui
decret îi vom putea opune altele. Se vor ivimulte filozofii diferite, înzestrate cu diferite
concepte. Se vor lupta la nesfîr[it între ele.
Dup\ p\rerea mea, problema esen]ial\ este
urm\toarea. De vreme ce orice încercare de
filozofie pur conceptual\ stîrne[te mi[c\ri anta-
goniste, iar pe terenul dialecticii pure nu exist\sistem c\ruia s\ nu-i putem opune un altul,
vom r\mîne noi oare pe acest teren ? Oare n-ar
fi mai bine s\ revenim la percep]ie, s-o facem
s\ se extind\ (bineîn]eles, f\r\ a renun]a la
exerci]iul facult\]ilor de concep]ie [i de ra]io-nament) ? Spuneam c\ insuficien]a percep]iei
naturale i-a determinat pe filozofi s\-[i comple-
teze percep]ia prin concep]ie – aceasta dinurm\ trebuind s\ acopere intervalurile dintre
datele sim]urilor sau ale con[tiin]ei [i, astfel, s\
unifice [i s\ sistematizeze cunoa[terea asupralucrurilor. Examinarea doctrinelor ne arat\ c\
facultatea de a concepe, ‘n timp ce înainteaz\
în aceast\ activitate de integrare, este constrîn-s\ s\ elimine din real numeroase diferen]e
calitative, s\ atenueze în mare parte percep]iile,
s\ ne s\r\ceasc\ viziunea concret\ asuprauniversului. Tocmai pentru c\ fiecare filozofie
ajunge, cu sau f\r\ voia ei, în situa]ia de a
proceda a[a, ea genereaz\ filozofiile antago-niste bazate exact pe ceea ce las\ ea deoparte.

Henri Bergson 146
Metoda nu-[i atinge scopul, dimpotriv\ : teore-
tic, trebuia s\ extind\ [i s\ completeze
percep]ia ; în realitate, ea se vede obligat\ s\[tearg\ o mul]ime de percep]ii în favoarea
uneia dintre ele, considerat\ reprezentativ\
pentru toate celelalte. S\ presupunem c\, înloc s\ ne în\l]\m deasupra percep]iei lucrurilor,
vrem s\ ne cufund\m în ea pentru a o adînci
[i spori. S\ presupunem c\ ne-am implica [ivoin]a [i c\, prin amplificarea ei, ni s-ar
amplifica [i viziunea asupra lucrurilor. De data
asta, vom ob]ine o filozofie unde nu vomsacrifica nimic din datele sim]urilor ori ale con-
[tiin]ei : nici o calitate, nici un aspect al realului
nu ar lua locul restului sub pretextul c\ l-arexplica. Mai mult decît orice, am avea o
filozofie c\reia nu i-am putea opune alte
filozofii, deoarece n-ar l\sa nimic pe dinafar\,astfel încît s\ aib\ ce s\ culeag\ celelalte
doctrine : ar cuprinde totul. Ea ar sesiza tot ce
este dat [i chiar mai mult decît atît, c\ci
sim]urile [i con[tiin]a, chemate s\ se al\ture
unui efort neobi[nuit, i-ar oferi mult mai multedecît de obicei. Multiplicit\]ii sistemelor care
lupt\ între ele, înarmate cu notiuni diferite, i-ar
putea lua locul unitatea unei doctrine capabiles\-i împace pe to]i gînditorii într-o aceea[i
percep]ie. De altfel, aceast\ percep]ie s-ar l\rgi
mereu datorit\ efortului comun al filozofilorîndreptat în aceea[i direc]ie.
Se va spune c\ aceasta l\rgire este impo-
sibil\. Cum s\ ceri ochilor, chiar [i ochilormin]ii, s\ vad\ mai mult decît ceea ce v\d ?
Aten]ia poate preciza, l\muri, intensifica :
totu[i, ea nu face s\ r\sar\ în cîmpul percep]ieiceea ce nu se g\sea acolo de la bun început.
Iat\ obiec]ia. – Dup\ p\rerea mea, ea este
contrazis\ de experien]\. ~ntr-adev\r, de secoleîncoace, exist\ oameni a c\ror menire este

G‘ndirea [i mi[carea 147
aceea de a vedea [i de a ne face s\ vedem
ceea ce nu observ\m în mod firesc. Ace[tia
sînt arti[tii.
Ce anume urm\re[te arta dac\ nu s\ ne
arate, în natur\ [i în spirit, în afara noastr\ [i
în noi, ni[te lucruri care nu ne impresionau înmod explicit sim]urile [i con[tiin]a ? Atunci cînd
exprim\ o stare sufleteasc\, poetul [i
romancierul nu o creeaz\ în întregime ; ei arr\mîne de neîn]eles dac\ n-am observa [i-n
noi, pîn\ la un anumit punct, ceea ce spun ei
despre cineva. Pe m\sur\ ce ne vorbesc, ni sedezv\luie nuan]ele emo]iei [i ale gîndirii lor ;
ele puteau fi reprezentate [i-n noi, cu mult
timp înainte, îns\ r\mîneau invizibile : ca oimagine fotografic\ înainte de a fi introdus\ în
baia de revelator. Acest revelator este pentru
noi poetul. Nic\ieri menirea artistului nu searat\ cu mai mult\ claritate ca în artele bazate
în mare m\sur\ pe imita]ie – m\ refer aici la
pictur\. Marilor pictori li se datoreaz\ o anu-
mit\ viziune asupra lucrurilor ; ea a devenit
sau va deveni viziunea tuturor. Un Corot, unTurner, pentru a nu-i cita decît pe ace[tia, au
remarcat în natur\ multe aspecte neobservate
de noi pîn\ atunci. Se va spune c\ ei n-auv\zut, ci au creat, c\ ne-au oferit produsele
imagina]iei lor, c\ noi ne însu[im inven]iile lor
pentru c\ ne plac, c\ ne delect\m pur [i simpluprivind natura prin intermediul imaginii exe-
cutate de ei ? – ~ntr-o anumit\ m\sur\, este
adev\rat ; dac\ asta ar fi totul, de ce am maispune despre anumite opere – cele ale mae[-
trilor – c\ sînt adev\rate ? Unde ar mai fi dife-
ren]a între marea art\ [i fantezia pur\ ? S\ ana-liz\m ce anume sim]im în fa]a unui Turner sau
a lui Corot : vom descoperi c\, dac\ îi accep-
t\m [i-i admir\m, o facem pentru c\ perce-pusem deja ceva din ceea ce ne arat\ ei. ~ns\

Henri Bergson 148
percepusem f\r\ a o remarca. Pentru noi, era
viziunea str\lucitoare [i ame]itoare, pierdut\ în
mul]imea viziunilor la fel de str\lucitoare [i deame]itoare ascunse în experien]a noastr\ obi[-
nuit\ ca ni[te „dissolving views”, constituind
prin interferen]\ viziunea [tears\ pe care oavem de obicei asupra lucrurilor. Pictorul a
izolat-o ; a fixat-o atît de bine pe pînz\, încît
nimic nu ne mai împiedic\ de-acum încolo s\remarc\m în realitate ceea ce a v\zut el însu[i.
Deci, arta ar fi suficient\ pentru a dovedi c\
este posibil\ extinderea facult\]ilor de a per-cepe. Dar cum se produce ea ? Trebuie s\
remarc\m c\ artistul a fost luat întotdeauna
drept „un idealist”. Prin asta se în]elege c\ eleste mai pu]in preocupat decît noi de latura
pozitiv\ [i material\ a vie]ii. Este, în în]elesul
propriu al cuvîntului, un „distrat”. Fiind maideta[at de realitate decît noi, de ce ajunge el
s\ vad\ în ea mai multe decît noi ? Ne-ar fi cu
neputin]\ s\ în]elegem, dac\ viziunea noastr\
obi[nuit\ asupra obiectelor exterioare [i asupra
noastr\-în[ine n-ar fi limitat\ [i sec\tuit\ denevoia de a tr\i [i de a ac]iona. Ne-ar fi u[or
s\ ar\t\m c\, de fapt, cu cît sîntem mai preocu-
pa]i s\ tr\im, cu atît mai pu]in sîntem dispu[is\ contempl\m, iar necesit\]ile ac]iunii tind s\
restrîng\ cîmpul viziunii. Nu pot intra în deta-
liile acestei demonstra]ii ; consider c\ multechestiuni psihologice [i psiho-fiziologice s-ar
l\muri întrucîtva dac\ am recunoa[te c\
percep]ia distinct\ este pur [i simplu decupat\de c\tre nevoile vie]ii practice dintr-un ansam-
blu mult mai vast. {i în psihologie, [i în alte
discipline, ne place s\ mergem de la parte laîntreg, iar sistemul obi[nuit de explica]ie const\
în a reconstitui via]a mental\ în mod ideal, cu
ni[te elemente simple, apoi în a presupune c\îmbinarea acestor elemente a produs cu adev\-

G‘ndirea [i mi[carea 149
rat via]a noastr\ mental\. Dac\ lucrurile s-ar
petrece astfel, percep]ia ar fi, într-adev\r,
inextensibil\ ; ea ar rezulta din asamblareaanumitor materiale determinate, în cantitate
determinat\, [i-n ea n-am g\si nimic altceva
decît ceea ce s-a pus la început. ~ns\ faptele,cînd le lu\m ca atare, f\r\ prejudecata c\ am
putea explica spiritul în mod mecanic, suge-
reaz\ o cu totul alt\ interpretare. ~n via]apsihologic\ normal\, ele ne arat\ efortul
constant al spiritului de a-[i limita orizontul [i
a se îndep\rta de ceea ce are interesul materials\ nu vad\. ~nainte de a filozofa, trebuie s\
tr\im ; via]a ne cere s\ ne punem ochelari de
cal, s\ nu privim nici la dreapta, nici la stîngasau în urm\, ci drept înainte, în direc]ia în care
avem de mers. Departe de a se constitui
printr-o asociere treptat\ a unor elementesimple, cunoa[terea este efectul unei disocieri
bru[te : din cîmpul imens al cunoa[terii
virtuale, am adunat cu scopul de a ob]ine o
cunoa[tere actual\ tot ceea ce prive[te ac]iunea
asupra lucrurilor ; am neglijat restul. Creierulpare s\ fi fost construit în vederea acestei
activit\]i de selectare. Am putea s-o dovedim
cu u[urin]\ pentru opera]iile memoriei. A[acum vom vedea în conferin]a urm\toare, tre-
cutul se p\streaz\ în mod necesar, automat.
Supravie]uie[te în întregime. Interesul practicne cere s\-l îndep\rt\m sau s\ nu accept\m
decît ceea ce poate l\muri [i completa cu mai
mult sau mai pu]in folos situa]ia prezent\.Acela[i lucru s-ar spune [i despre percep]ie.
Auxiliar\ ac]iunii, ea izoleaz\ ceea ce ne
intereseaz\ din ansamblul realit\]ii ; ne arat\mai pu]in lucrurile înse[i, cît partea pe care o
putem desprinde. Abia privim obiectul, ne
estep de-ajuns s\ [tim din ce categorie faceparte, c\ci percep]ia îl claseaz\ [i-l eticheteaz\

Henri Bergson 150
dinainte. Din cînd în cînd, printr-un accident
fericit, apar oameni a c\ror con[tiin]\ sau ale
c\ror sim]uri sînt mai pu]in prinse de via]\.Natura a uitat s\ le uneasc\ facultatea de a
percepe cu facultatea de a ac]iona. Cînd pri-
vesc un lucru, aten]ia lor este indreptat\ asupralucrului [i nu asupra lor in[i[i. Ei nu percep
pur si simplu in vederea ac]iunii; percep de
dragul de a percepe, in mod dezinteresat.Printr-o anumit\ latur\ a lor ]in‘nd fie de con-
[tiin]\, fie de sim]uri, ei se nasc deta[a]i ; dup\
cum aceast\ deta[are este cea a unui sim] saua con[tiin]ei, ei sînt pictori sau sculptori, mu-
zicieni sau poe]i. Prin urmare, în art\ g\sim o
viziune direct\ asupra realit\]ii, fiindc\ artistulpercepe numeroase lucruri f\r\ s\ se gîndeasc\
prea mult cum s\-[i utilizeze percep]ia.
Ceea ce face natura cîteodat\, din pl\cere
pentru cî]iva privilegia]i, n-ar putea s\ încerce [i
filozofia în aceea[i materie, în alt sens [i în alt
fel, pentru toat\ lumea ? Oare rolul filozofiei
n-ar fi acela de a ne determina o percep]ie
complet\ a realit\]ii printr-o anumit\ deplasarea aten]iei noastre ? Ar trebui s\ deturneze aten-
]ia aten]ia de la aspectul practic al universului
return‘nd-o spre ceea ce nu serve[te la nimic.Aceast\ deturnare a aten]iei ar fi îns\[i filozofia.
La prima vedere, ni se pare c\ asta s-a f\cut
cu mult timp înainte. ~ntr-adev\r, nu numai unsingur filozof a spus c\ trebuie s\ ne deta[\m
pentru a filozofa [i c\ specula]ia este inversul
ac]iunii. Vorbeam mai devreme despre filozofiigreci : nici unul n-a exprimat ideea cu mai
mult\ putere de convingere ca Plotin.
„Orice ac]iune, spunea el ([i adaug\ chiar
„orice fabricare”) înseamn\ o sl\bire a contem-
pla]iei.” ( pantacou~ dhV ajneurhvsomen thVn
poivhsin –aiV thVn pra~xin h# ajsqevneian qewriva"h# para–olouvvqhma ). Fidel spiritului lui Platon,

G‘ndirea [i mi[carea 151
el credea c\ descoperirea adev\ratului impune
o conversiune (ejpistro;hv ) a spiritului care se
desprinde de aparen]ele de jos [i se prinde derealit\]ile de sus : „S\ fugim c\tre patria noastr\
scump\ !” ~ns\, dup\ cum vede]i, se pune pro-
blema de „a fugi”. Mai exact, pentru Platon [icei ce au în]eles astfel metafizica, a se deta[a
de via]\ [i a-[i converti aten]ia const\ în a face
un salt imediat într-o lume diferit\ de cea încare tr\im, în a suscita alte facult\]i de percep-
]ie decît sim]urile [i con[tiin]a. Nu le-a trecut
prin minte c\ educarea aten]iei const\ deseoriîn a-i scoate ochelarii de cal, în a o scuti de
limitarea impus\ de exigen]ele vie]ii. Ei n-au
crezut c\, m\car pentru o jum\tate din specu-la]iile lui, metafizicianul trebuie s\ priveasc\ în
continuare ceea ce prive[te toat\ lumea : din
punctul lor de vedere, ei ar trebui s\ se întoar-c\ întotdeauna c\tre altceva. A[a se explic\
faptul c\ recurg, în mod constant [i în fiece
clip\, la facult\]i de viziune ( facultØs de vision )
diferite de cele folosite de noi, în cunoa[terea
lumii exterioare [i a noastr\ în[ine.
Kant a crezut c\ metafizica este imposibil\
tocmai pentru c\ t\g\duia existen]a acestor
facult\]i transcendente ( transcendantes ). Una
dintre cele mai importante [i mai profunde idei
din Critica ra]iunii pure este urm\toarea :
metafizica este posibil\ prin viziune [i nu prindialectic\. Dialectica ne conduce la filozofii
opuse ; demonstreaz\ la fel de bine [i teza [i
antiteza antinomiilor. Numai o intui]ie supe-rioar\ (numit\ de Kant „intelectual\”), adic\ o
percep]ie a realit\]ii metafizice, i-ar permite
metafizicii s\ se constituie. Rezultatul cel maiclar al Criticii kantiene este de a ar\ta c\ n-am
putea p\trunde dincolo (l’au-delà ) decît
printr-o viziune [i c\, în acest domeniu, odoctrin\ este valabil\ numai prin percep]ia

Henri Bergson 152
con]inut\ ; lua]i aceast\ percep]ie, o analiza]i,
o recompune]i, o suci]i pe toate fe]ele, îi a-
plica]i cele mai rafinate opera]ii ale unei chimiides\vîr[ite : din creuzet nu ve]i scoate vreodat\
decît ceea ce ve]i fi pus în el. Cît\ viziune ve]i
fi introdus, tot atît ve]i fi g\sit, iar ra]iona-mentul nu v\ va fi permis s\ înainta]i nici un
pas dincolo de ceea ce a]i perceput ini]ial. Iat\
ce a scos Kant la lumin\ ; dup\ p\rerea mea,acesta este cel mai mare serviciu adus filozofiei
speculative. El a stabilit o dat\ pentru
totdeauna c\, dac\ filozofia este posibil\, eanu poate fi astfel decît printr-un efort al
intui]iei. Dup\ ce a dovedit c\ intui]ia ar fi
singura capabil\ s\ ne dea o metafizic\, aad\ugat doar c\ aceast\ intui]ie este imposibil\.
De ce a crezut-o el imposibil\ ? Tocmai pen-
tru c\ [i-a reprezentat o viziune de acest gen– adic\ o viziune a realit\]ii „în sine” – a[a
cum [i-au reprezentat Plotin [i, în general, to]i
cei care au recurs la intui]ia metafizic\. To]i au
în]eles-o ca o facultate de a cunoa[te, radical
deosebit\ de con[tiin]\ [i de sim]uri, chiarorientat\ în direc]ia invers\. To]i au crezut c\
a se deta[a de via]a practic\ e totuna cu a-i
întoarce spatele.
De ce au crezut to]i la fel ? De ce Kant,
rivalul lor, a f\cut aceea[i gre[eal\ ? De ce au
judecat cu to]ii la fel, de[i au ajuns la concluziiopuse, unii construind imediat o metafizic\, iar
cel\lalt declarînd metafizica imposibil\ ?
{i-au imaginat c\ sim]urile [i con[tiin]a, a[a
cum func]ioneaz\ ele în via]a de toate zilele,
ne fac s\ surprindem direct mi[carea. Ei au
crezut c\ prin sim]uri [i con[tiin]\, prin acti-vitatea lor obi[nuit\, observ\m în realitate
schimbarea în lucruri [i schimbarea în noi. Este
de necontestat faptul c\, urmînd datele obi[-nuite furnizate de sim]uri [i de con[tiin]\, ajun-

G‘ndirea [i mi[carea 153
gem la contradic]ii nerezolvabile în ordinea
specula]iei. {i atunci, au tras concluzia c\ a-
ceast\ contradic]ie este inerent\ schimb\rii [ic\, pentru a sc\pa de ea, trebuie s\ ie[im din
sfera schimb\rii [i s\ ne în\l]\m deasupra Tim-
pului. Iat\ fundamentul gîndirii metafizicienilor[i, totodat\, al celor care, împreun\ cu Kant,
neag\ posibilitatea metafizicii.
~ntr-adev\r, metafizica a luat na[tere din
argumentele lui Zenon din Elea, referitoare la
schimbare [i mi[care. Atr\gînd aten]ia asupra
absurdit\]ii a ceea ce numea el mi[care [ischimbare, Zenon i-a f\cut pe filozofi – Platon,
cel dint‘i – s\ caute realitatea coerent\ [i ade-
v\rat\ în ceea ce nu se schimb\. Kant [i-aînchipuit c\ sim]urile [i con[tiin]a func]ioneaz\
efectiv într-un Timp adev\rat, adic\ într-un
Timp mereu schimb\tor, într-o durat\ care du-reaz\. Pe de alt\ parte, el [i-a dat seama de
relativitatea datelor obi[nuite ale sim]urilor [i
ale con[tiin]ei noastre (de altfel, oprit\ de el cu
mult înainte de a fi ajuns la cap\tul transcendent
– transcendant – al efortului). Iat\ de ce a
socotit c\ metafizica este imposibil\ f\r\ o alt\
viziune decît aceea a sim]urilor [i a con[tiin]ei –
viziune din care nu g\sea nici o urm\ la om.
S\ presupunem c\ am putea stabili urm\-
toarele : ceea ce Zenon [i apoi metafizicienii,
în general, au considerat drept mi[care [ischimbare nu reprezint\ nici mi[carea, nici
schimbarea. Din schimbare au re]inut numai
ceea ce nu se schimb\, iar din mi[care, ceea cenu se mi[c\. Au luat drept o percep]ie imediat\
[i complet\ a mi[c\rii [i a schimb\rii o crista-
lizare a acestei percep]ii, o solidificare în sco-puri practice. S\ încerc\m s\ ar\t\m, totodat\,
c\ ceea ce Kant luase drept timpul însu[i este
un timp care nu curge, nici nu se schimb\, nicinu dureaz\. Atunci, pentru a ne sustrage

Henri Bergson 154
contradic]iilor de felul celor semnalate de
Zenon [i pentru a ne desprinde cunoa[terea
cotidian\ de relativitatea unde o plasase Kant,n-am avea nevoie s\ ie[im din timp (am ie[it
deja !), nici s\ ne eliber\m de schimbare
(ne-am eliberat [i înc\ prea mult !), cidimpotriv\, ar trebui s\ surprindem schimbarea
[i durata în mobilitatea lor originar\. Am vedea
atunci nu numai cum cad una cîte una nu-meroasele dificult\]i [i cum dispar unele pro-
bleme ; prin extinderea [i reînsufle]irea facul-
t\]ii noastre de a percepe, poate prin prelun-girea dat\ intui]iei de c\tre ni[te fiin]e privi-
legiate (deocamdat\ nu-i cazul s\ ne ridic\m la
asemenea în\l]imi), am restabili continuitateaîn ansamblul cuno[tin]elor, iar aceast\ conti-
nuitate n-ar mai fi ipotetic\ [i construit\, ci
experimentat\ [i tr\it\. Este posibil un aseme-nea demers ? Vom cerceta împreun\, în cea
de-a doua conferin]\, m\car în ceea ce prive[te
cunoa[terea lumii noastre înconjur\toare.
Conferin]a a doua
Ieri, m-a]i urm\rit cu o aten]ie atît de încor-
dat\, încît s\ nu v\ mire dac\ ast\zi voi încercas\ întrec m\sura. V\ voi cere s\ face]i un efort
intens pentru a înl\tura unele scheme artificiale
pe care le plas\m involuntar între realitate [inoi. Trebuie s\ renun]\m la anumite obiceiuri
de a gîndi [i de a percepe, obiceiuri intrate în
sînge. S\ revenim la percep]ia direct\ a schim-b\rii [i a mobilit\]ii. Ne vom reprezenta orice
schimbare, orice mi[care ca fiind absolut
indivizibile .
S\ începem cu mi[carea. Mîna mea se afl\
în punctul A. O port pîn\ în punctul B, par-
curgînd intervalul AB. Spun c\ mi[carea de laA la B nu-i mare lucru.

G‘ndirea [i mi[carea 155
Aceasta este prima noastr\ impresie. Fire[te,
în timp ce ducem mîna din A în B, ne spunem
c\ am putea s-o oprim într-un punct inter-mediar, îns\ în acest caz n-am mai avea de-a
face cu aceea[i mi[care. N-ar mai exista mi[-
carea unic\ de la A la B ; prin ipotez\, arexista dou\ mi[c\ri, cu un interval de oprire.
Nici în interior, prin ceea ce simte mu[chiul,
nici în exterior, prin v\z, n-am avea aceea[ipercep]ie. Dac\ l\s\m mi[carea de la A la B
a[a cum este ea, o sim]im nedivizat\ [i trebuie
s-o declar\m indivizibil\.
Este adev\rat c\, atunci cînd îmi privesc
mîna mergînd din A în B [i descriind intervalul
AB, îmi spun : „intervalul AB se poate diviza înatîtea p\r]i cîte vreau eu, deci mi[carea de la A
la B se poate diviza în atîtea p\r]i cît am eu
chef, de vreme ce mi[carea se aplic\ acestuiinterval”. Sau : „în fiecare clip\ a traiectoriei,
mobilul trece printr-un anumit punct, deci pu-
tem distinge în mi[care atîtea etape cîte vrem,
deci mi[carea este divizibil\ la infinit”. Dar s\
ne gîndim pu]in. Cum ar putea mi[carea s\ se
aplice spa]iului parcurs ? Cum ar putea s\ coin-
cid\ ceea ce se mi[c\ ( le mouvant ) [i ceea ce
este imobil ? Cum s\ fie obiectul în mi[care
într-un punct al traiectoriei sale ? El trece pe
acolo sau, cu alte cuvinte, ar putea s\ fie
acolo. Ar fi, dac\ s-ar opri ; dar, dac\ s-ar opri,n-am mai avea de-a face cu aceea[i mi[care. O
traiectorie este parcurs\ dintr-un singur salt,
atunci cînd nu exist\ nici o oprire pe traseu.Saltul poate dura cîteva secunde sau zile, luni,
ani : prea pu]in conteaz\ asta. De vreme ce
este unic, el nu poate fi descompus. Odat\ par-cursul efectuat, cum traiectoria înseamn\
spa]iu, iar spa]iul este divizibil la infinit, ne
imagin\m c\ mi[carea îns\[i este divizibil\ lainfinit. Ne place s\ ne-o imagin\m astfel,

Henri Bergson 156
pentru c\, într-o mi[care, nu ne intereseaz\
schimbarea de pozi]ie, ci pozi]iile înse[i : cea
din care pleac\ mobilul, cea în care ajunge, ceaîn care ar ajunge dac\ s-ar opri în drum. Avem
nevoie de imobilitate. Pe m\sur\ ce reu[im s\
ne reprezent\m mi[carea coincizînd cu imobili-t\]ile punctelor din spa]iul parcurs, ni se pare
c\ o pricepem mai bine. La drept vorbind,
niciodat\ nu exist\ imobilitate adev\rat\, dac\prin asta în]elegem absen]a mi[c\rii. Mi[carea
este îns\[i realitatea. Ceea ce numim imobili-
tate este o anumit\ stare de lucruri analog\celei ce se produce cînd dou\ trenuri merg cu
aceea[i vitez\, în acela[i sens, pe dou\ c\i
paralele : fiecare dintre cele dou\ trenuri pareimobil pentru c\l\torii afla]i în cel\lalt. O ase-
menea situa]ie, într-un cuvînt – excep]ional\, ni
se pare a fi cea fireasc\ , deoarece ea ne per-mite s\ ac]ion\m asupra lucrurilor, iar lucrurilor
le permite s\ ac]ioneze asupra noastr\ :
c\l\torii din cele dou\ trenuri pot s\-[i întind\
mîna prin fereastr\ [i s\ stea de vorb\ numai
dac\ sînt „imobili”, adic\ merg în acela[i sens [icu aceea[i vitez\. Pentru c\ ac]iunea are nevoie
de „imobilitate”, o instituim pe aceasta din
urm\ în realitate, o absolutiz\m [i vedem înmi[care ceva ad\ugat. ~n practic\, nimic mai
legitim decît asta. Dar atunci cînd transpunem
acest obicei al spiritului în domeniulspecula]iei, pierdem adev\rata realitate, cre\m
cu drag\ inim\ probleme nerezolvabile,
închidem ochii la ceea ce este viu în real.
Nu-i nevoie s\ v\ reamintesc argumentele
lui Zenon din Elea. Toate presupun confun-
darea mi[c\rii cu spa]iul parcurs sau m\carconvingerea c\ putem trata mi[carea a[a cum
trat\m spa]iul, c\ o putem diviza f\r\ a ]ine
cont de articula]iile ei. Dup\ cum ni se spune,Ahile nu va ajunge niciodat\ din urm\ broasca

G‘ndirea [i mi[carea 157
]estoas\ : cînd el va ajunge în punctul unde era
broasca, ea va fi avut timp s\ mearg\, [i tot a[a
la infinit. Filozofii au respins acest argument înmulte feluri, atît de diferite unele de altele încît
fiecare din respingeri le r\pe[te celorlalte
dreptul de a se crede definitive. Totu[i, ar fiexistat un mijloc foarte simplu de a rezolva
problema : s\-l fi întrebat pe Ahile. De vreme
ce Ahile sfîr[e[te prin a o ajunge pe broasc\ [ichiar prin a o dep\[i, el trebuie s\ [tie mai
bine decît oricine cum este posibil s-o faci.
Filozoful antic care demonstra, mergînd, posi-bilitatea mi[c\rii era pe calea cea bun\ :
singura lui gre[eal\ a fost aceea de a face
gestul f\r\ a-i al\tura comentariul. S\-i ceremlui Ahile s\-[i comenteze cursa : iat\ ce anume
ne va r\spunde, f\r\ urm\ de îndoial\ : „Zenon
vrea s\ m\ duc din punctul unde sînt înpunctul p\r\sit de broasc\, de aici, în urm\-
torul punct p\r\sit de ea [i tot a[a mai departe ;
astfel procedeaz\ el pentru a m\ face s\ fug.
Dar eu, ca s\ fug ac]ionez altfel. Fac un pas,
mai fac înc\ unul etc. ; în final, dup\ un anumitnum\r de pa[i, îl fac [i pe ultimul, întrecînd-o
astfel pe broasc\. ~n felul acesta, s\vîr[esc o
serie de acte indivizibile. Cursa mea este seriaacestor acte. Cî]i pa[i are ea, atîtea p\r]i pute]i
distinge. Dar n-ave]i dreptul s-o dezarticula]i în
func]ie de o alt\ lege, nici s\ presupune]i c\ arfi articulat\ în alt mod. A proceda ca Zenon
înseamn\ a admite descompunerea arbitrar\ a
cursei, la fel cu cea a spa]iului parcurs ; estetotuna cu a crede c\ traiectul se aplic\
cu-adev\rat traiectoriei [i cu a face s\ coincid\,
deci s\ se confunde, mi[carea [i imobilitatea.”
Tocmai în asta const\ metoda noastr\
obi[nuit\. Judec\m asupra mi[c\rii ca [i cum ar
fi f\cut\ din imobilit\]i [i, cînd o privim, oreconstituim cu ajutorul imobilit\]ilor. Pentru

Henri Bergson 158
noi, mi[carea este o pozi]ie, apoi înc\ o pozi]ie
[i a[a la nesfîr[it. Ne spunem c\ trebuie s\
existe altceva [i c\, de la o pozi]ie la alta, printrecere , se dep\[e[te intervalul. De cum ne
fix\m aten]ia asupra trecerii, imediat facem din
ea o serie de pozi]ii, indiferent c\ între dou\pozi]ii succesive trebuie s\ recunoa[tem exis-
ten]a unei treceri. Amîn\m mereu momentul în
care s\ examin\m aceast\ trecere. M\rturisimc\ exist\, îi d\m un nume [i ne este de-ajuns :
dup\ ce ne facem datoria în privin]a asta, ne
îndrept\m aten]ia asupra pozi]iilor [i prefer\ms\ ne ocup\m numai de ele. Avem o team\
instinctiv\ de dificult\]ile stîrnite în mintea
noastr\ de c\tre viziunea mi[c\rii prin ceea ceare ea mi[c\tor ; [i avem dreptate, de vreme ce
mi[c\rii i-am atribuit imobilit\]ile. Dac\
mi[carea nu-i totul, înseamn\ c\ nu-i nimic ;dac\ am stabilit la început c\ imobilitatea poate
fi o realitate, mi[carea ne va sc\pa printre
degete tocmai cînd vom crede c\ o ]inem mai
bine.
Am vorbit despre mi[care ; acela[i lucru l-a[
spune despre oricare schimbare. Orice schim-
bare real\ este o schimbare indivizibil\. Ne
place s-o consider\m drept o serie de st\ridistincte, aliniate cumva în timp. Este ceva
normal. Schimbarea este continu\ [i-n noi, [i-n
lucruri. Totu[i, pentru ca schimbarea neîntre-rupt\ numit\ „eu” de fiecare dintre noi s\ poat\
ac]iona asupra schimb\rii numite „un lucru”,
este necesar ca ambele schimb\ri s\ se g\-seasc\ una fa]\ de cealalt\ într-o situa]ie
analog\ celei a trenurilor, din exemplul dat
mai devreme. Spunem, de pild\, c\ un obiectî[i schimb\ culoarea [i c\ schimbarea const\
într-o serie de nuan]e. Nuan]ele ar fi elemen-
tele constitutive ale schimb\rii, numai c\ elenu s-ar schimba. Pe de o parte, la fiecare

G‘ndirea [i mi[carea 159
nuan]\ exist\ obiectiv o oscila]ie infinit de
rapid\, deci o schimbare. Pe de alt\ parte,
percep]ia noastr\ asupra nuan]elor, prin ceeace are ea subiectiv, nu-i decît un aspect izolat,
abstract, din starea general\ a fiin]ei noastre ;
iar ea se schimb\ neîncetat în ansamblu [i faces\ participe la schimbare [i aceast\ percep]ie
a[a-zis invariabil\ ; de fapt, nu exist\ percep]ie
care s\ nu se modifice în fiecare clip\. A[aîncît culoarea, în afara noastr\, este îns\[i
mobilitatea, iar fiin]a noastr\ este [i ea tot
mobilitate. ~ntregul mecanism al percep]ieilucrurilor, ca [i cel al ac]iunii asupra lucrurilor,
a fost reglat în a[a fel încît s\ produc\, între
mobilitatea exterioar\ [i mobilitatea interioar\,o situa]ie comparabil\ cu situa]ia celor dou\
trenuri – mai complicat\, desigur, dar de a-
cela[i tip : cînd cele dou\ schimb\ri, cea aobiectului [i cea a subiectului, au loc în con-
di]ii speciale, ele determin\ aparen]a special\
numit\ „stare”. De cum ne afl\m în posesia
„st\rilor”, spiritul recompune schimbarea cu
ajutorul lor. Nimic mai firesc decît asta : frag-mentarea schimb\rilor în st\ri ne face capabili
s\ ac]ion\m asupra lucrurilor [i, practic, mai
folositor este s\ ne ocup\m de st\ri decît deschimbarea îns\[i. ~ns\ ceea ce favorizeaz\ ac-
]iunea, ar fi o lovitur\ mortal\ pentru specu-
la]ie. Reprezenta]i-v\ o schimbare ca [i cum arfi cu adev\rat compus\ din st\ri : dintr-un foc,
da]i ocazia s\ r\sar\ probleme metafizice de
nerezolvat. Ele nu se bazeaz\ decît peaparen]e. A]i închis ochii la adev\rata realitate.
Nu mai insist acum. S\ fac\ fiecare expe-
rien]a [i s\ ob]in\ viziunea direct\ a uneischimb\ri, a unei mi[c\ri : va avea sentimentul
de absolut\ indivizibilitate. Ajung la al doilea
punct, înrudit cu primul. Exist\ schimb\ri, îns\
sub schimbare nu exist\ lucruri care se

Henri Bergson 160
schimb\ : schimbarea nu are nevoie de un
suport. Exist\ mi[c\ri, îns\ nu exist\ obiect
inert, invariabil, care s\ se mi[te : mi[carea nuimplic\ un mobil
1.
Ne vine greu s\ ne reprezent\m astfel lucru-
rile, pentru c\ v\zul reprezint\ sim]ul prin ex-celen]\, iar ochiul a luat obiceiul de a decupa,
din ansamblul cîmpului vizual, figuri relativ
stabile, socotite nedeformabile în timpul depla-s\rii : mi[carea s-ar ad\uga mobilului ca din
întîmplare. ~ntr-adev\r, este convenabil s\
avem zilnic de-a face cu ni[te obiecte stabile [iîntrucîtva responsabile, c\rora ne adres\m ca
unor persoane. Sim]ul v\zului se adapteaz\
spre a putea privi lucrurile în aceast\ perspec-tiv\ : furnizînd date pip\itului ( Øclaireur du
toucher ), preg\te[te ac]iunea noastr\ asupra
lumii exterioare. Dac\ recurgem la auz, ne vafi ceva mai u[or s\ percepem mi[carea [i
schimbarea ca realit\]i independente. S\
ascult\m o melodie [i s\ ne l\s\m leg\na]i de
ea : nu cumva avem percep]ia clar\ a unei
mi[c\ri ce nu este asociat\ unui mobil [i aunei schimb\ri f\r\ nimic schimb\tor în ea ?
Aceast\ schimbare ‘[i ajunge sie[i, ea este
1. Reproducem aceste opinii în aceea[i form\ dat\ [i în
timpul conferin]ei, de[i ele vor stîrni, probabil, acelea[ineîn]elegeri ca atunci, în ciuda aplica]iilor [i explica]iilorprezentate în lucr\rile ulterioare. Dac\ o fiin]\ esteac]iune, trebuie oare s\ tragem concluzia c\ existen]a eieste ame]itoare ? Se aduce vreo precizare fa]\ de celespuse de noi atunci cînd se consider\ c\ ea ar constaîntr-un „substratum” ? Oricum, acest „substratum” n-arenimic determinat, de vreme ce, prin ipotez\, deter-minarea lui [i, prin urmare, esen]a lui constituie îns\[iac]iunea. Durata real\ implic\ persisten]a trecutului înprezent [i continuitatea indivizibil\ a unei derul\ri ;atunci, o existen]\ astfel conceput\ înceteaz\ oare vreo-dat\ s\ fie prezent\ în raport cu ea îns\[i ? Toateneîn]elegerile provin din faptul c\ aplica]iile concep]ieinoastre asupra duratei reale au fost abordate prin
prisma ideilor consacrate despre timpul spa]ializat .

G‘ndirea [i mi[carea 161
lucrul însu[i. Degeaba se desf\[oar\ în timp,
pentru c\ tot indivizibil\ r\mîne. Dac\ melodia
s-ar opri mai devreme, n-ar mai fi aceea[i mas\sonor\ ; ar fi o alta, indivizibil\ [i ea. Avem,
desigur, tendin]a de a o diviza [i de a ne
reprezenta, în locul continuit\]ii neîntrerupte amelodiei, o juxtapunere de note distincte. De
ce ? Fiindc\ ne gîndim la seria discontinu\ de
eforturi necesare pentru a recompune cuaproxima]ie sunetul auzit cîntînd noi în[ine,
fiindc\ percep]ia noastr\ auditiv\ s-a deprins
s\ se impregneze cu imagini vizuale. {i atunci,avem în minte imaginea partiturii privite de
dirijor în timp ce dirijeaz\. Ne imagin\m ni[te
note al\turate altor note pe o foaie imaginar\.Ne gîndim la pianul pe care se cînt\, la
mi[carea de du-te-vino a arcu[ului, la fiecare
muzician participînd al\turi de ceilal]i. S\facem abstrac]ie de imaginile spa]iale : r\mîne
schimbarea pur\, suficient\ sie[i, în nici un fel
divizat\ ori asociat\ vreunui lucru schimb\tor.
S\ revenim la v\z. Fixîndu-ne mai mult a-
ten]ia, constat\m c\ nici mi[carea nu arenevoie de un vehicul, iar schimb\rii nu-i este
necesar\ substan]a, în sensul obi[nuit al cuvîn-
tului. {tiin]a fizic\ ne sugereaz\ aceast\ viziuneasupra lucrurilor materiale. Cu cît progreseaz\,
cu atît descompune materia în ac]iuni desf\-
[urate în spa]iu, în mi[c\ri care str\bat pe ici[i colo ca un tremur, astfel încît mobilitatea
devine realitatea îns\[i. Fire[te c\ [tiin]a începe
prin a-i atribui acestei mobilit\]i un anumitsuport. Pe m\sur\ ce ea avanseaz\, suportul se
retrage ; masele se pulverizeaz\ în molecule,
moleculele în atomi, atomii în electroni saucorpusculi : în cele din urm\, suportul atribuit
mi[c\rii pare s\ fie doar o schem\ comod\ –
simpl\ concesie a savantului fa]\ de obiceiurileimagina]iei noastre vizuale. Nici nu-i nevoie s\

Henri Bergson 162
mergem a[a departe. Ce este „mobilul” c\ruia
ochiul îi asociaz\ mi[carea, ca unui vehicol ?
Pur [i simplu o pat\ de culoare, reducîndu-sela o simpl\ serie de oscila]ii extrem de rapide.
Pretinsa mi[care a unui lucru nu-i, în realitate,
decît o mi[care de mi[c\ri.
Nic\ieri substan]ialitatea schimb\rii nu este
atît de vizibil\, atît de concret\ ca în domeniul
vie]ii interioare. Dificult\]ile [i contradic]iile detot felul existente în teoriile personalit\]ii se
datoreaz\ faptului c\ ne-am reprezentat, pe de
o parte, o serie de st\ri psihologice distincte,invariabile fiecare în parte, care ar produce
varia]iile eului prin simpla lor succesiune [i, pe
de alt\ parte, un eu nu mai pu]in variabil,servindu-le drept suport. Cum s-ar putea întîlni
aceast\ unitate [i aceast\ multiplicitate ? De
vreme ce nu dureaz\ nici una, nici alta – pri-ma, pentru c\ schimbarea îi este ceva ad\ugat ;
a doua, pentru c\ este f\cut\ dintr-o serie de
elemente neschimb\toare – cum ar putea ele
constitui un eu care dureaz\ ? Adev\rul este c\
nu exist\ nici un substrat rigid, imuabil, nicist\ri distincte perindîndu-se ca actorii pe o
scen\. Nu exist\ decît o melodie continu\ a
vie]ii noastre interioare, melodie ce î[i urmeaz\[i î[i va urma drumul de la începutul pîn\ la
sfîr[itul existen]ei noastre con[tiente. Chiar în
asta const\ personalitatea noastr\.
Tocmai continuitatea indivizibil\ a schim-
b\rii constituie adev\rata durat\. Nu pot intra
aici în am\nuntele unei probleme dezb\tute înalt\ parte. Pentru a r\spunde celor ce v\d în
„durata real\” ceva inefabil [i misterios, voi
spune doar c\ ea este lucrul cel mai clar dinlume : durata real\ este ceea ce am numit
dintotdeauna timp, îns\ timpul perceput ca
fiind indivizibil. Nu t\g\duiesc faptul c\ timpulimplic\ succesiunea. Dar c\ succesiunea se

G‘ndirea [i mi[carea 163
prezint\ con[tiin]ei noastre mai întîi ca o dis-
tinc]ie între un „înainte” [i un „dup\” juxtapu[i,
cu asta n-a[ mai putea fi de acord. Cîndascult\m o melodie, avem cea mai pur\
impresie de succesiune din c‘te ar putea
exista– impresie cît se poate de îndep\rtat\ decea de simultaneitate ; totu[i, îns\[i continui-
tatea melodiei [i imposibilitatea de a o descom-
pune produc asupra noastr\ aceast\ impresie.Dac\ o decup\m în note distincte, în atî]ia
„înainte” [i „dup\” cî]i avem noi chef, o facem
pentru c\ o amestec\m cu imagini spa]iale [iimpregn\m succesiunea cu simultaneitate : în
spa]iu [i numai în spa]iu exist\ distinc]ia net\
a p\r]ilor exterioare unele fa]\ de altele. Recu-nosc c\, de obicei, ne situ\m în timpul spa-
]ializat. N-avem cîtu[i de pu]in interesul s\
ascult\m fream\tul neîntrerupt al vie]ii pro-funde. {i totu[i, acolo se afl\ durata real\.
Datorit\ ei se produc într-unul [i acela[i timp
schimb\rile mai mult sau mai pu]in lungi la
care asist\m în noi sau în lumea exterioar\.
Astfel, c\ este vorba de înl\untru sau în
afar\, de noi sau de lucruri, realitatea este
îns\[i mobilitatea. Asta voiam s\ spun atunci
cînd afirmam c\ exist\ schimbare, dar c\ nuexist\ lucruri schimb\toare.
~n fa]a spectacolului oferit de mobilitatea
universal\, unii dintre noi vor fi cuprin[i deame]eal\. Sînt obi[nui]i cu uscatul [i nu se pot
adapta la tangajul de pe mare. Au nevoie s\-[i
aga]e gîndirea [i existen]a de puncte „fixe”. Eisocotesc c\, dac\ totul trece, nimic nu exist\ ;
dac\ realitatea este mobilitate, ea deja nu mai
exist\ atunci cînd o gîndim [i, prin urmare,scap\ gîndirii. Dup\ p\rerea lor, lumea se va
dizolva, iar spiritul se va îneca în fluxul impe-
tuos al lucrurilor. S\ se lini[teasc\ ! Dac\ voraccepta s\ priveasc\ schimbarea direct, f\r\

Henri Bergson 164
v\luri interpuse, vor constata c\ nimic pe lume
nu-i mai substan]ial [i mai durabil decît ea.
Soliditatea ei este infinit superioar\ celei ]inîndde fixitate, adic\ de o combina]ie efemer\ de
mobilit\]i. Ajung acum la cel de-al treilea punct
asupra c\ruia voiam s\ v\ atrag aten]ia.
Dac\ schimbarea este real\ [i chiar con-
stitutiv\ realit\]ii, trebuie s\ cercet\m trecutul cu
totul altfel decît am fost obi[nui]i s-o facem prinfilozofie [i limbaj. Sîntem tenta]i s\ ne
reprezent\m trecutul ca inexistent, iar filozofii
stimuleaz\ în noi aceast\ tendin]\ natural\.Pentru ei [i pentru noi, numai prezentul exist\
prin el însu[i : dac\ supravie]uie[te ceva din
trecut, faptul este cu putin]\ numai prin ajutorulacordat de prezent, prin bun\voin]a ar\tat\ de
prezent ; în sfîr[it, s\ l\s\m la o parte metaforele
[i s\ preciz\m c\ este vorba de interven]ia uneifunc]ii speciale, numit\ memorie, al c\rei rol ar
fi s\ conserve în mod excep]ional unele p\r]i
din trecut, acumulîndu-le într-un fel de cutie. –
Total gre[it ! Recunosc c\ ar putea fi o gre[eal\
necesar\ ac]iunii, îns\ fatal\ specula]iei. Acolos-ar g\si, închise „in a nutshell”, dup\ cum a]i
spune voi, majoritatea iluziilor care pot corupe
gîndirea filozofic\.
~ntr-adev\r, s\ ne gîndim la acest „prezent”,
singurul existent. La drept vorbind, ce este
prezentul ? Dac\ este vorba de clipa actual\ –adic\ de clipa matematic\ ‘nsemn‘nd pentru
timp ceea ce punctul matematic este pentru
dreapt\ – atunci este clar c\ o asemenea clip\reprezint\ o abstrac]ie pur\, o n\luc\ a spiri-
tului ; ar fi cu neputin]\ s\ aib\ existen]\ real\.
Niciodat\ nu ve]i realiza timpul cu asemeneaclipe, tot a[a cum nu ve]i ob]ine o linie din
puncte matematice. S\ presupunem totu[i c\ o
astfel de clip\ ar exista : cum ar putea fi oclip\ anterioar\ ei ? Cele dou\ clipe n-au cum

G‘ndirea [i mi[carea 165
s\ fie separate printr-un interval de timp, de
vreme ce, prin ipotez\, reduce]i timpul la o
juxtapunere de clipe. Prin urmare, ele n-ar fiseparate de nimic [i s-ar face una singur\ :
cînd dou\ puncte matematice se ating, ele se
confund\. S\ l\s\m deoparte asemenea sub-tilit\]i. Con[tiin]a ne spune c\, atunci cînd
vorbim despre prezent, ne gîndim la un anumit
interval de timp. Ce fel de timp, de durat\ ?Imposibil s-o fix\m cu exactitate ; este ceva
[ov\ielnic. ~n acest moment, prezentul meu
este fraza pe care vreau s-o pronun]. {i esteastfel pentru c\ îmi place s\-mi limitez cîmpul
aten]iei la fraza respectiv\. Aten]ia se poate
lungi ori scurta, ca intervalul dintre vîrfurileunui compas. Pentru moment, vîrfurile se înde-
p\rteaz\ atît cît trebuie ca s\ mearg\ de la
începutul pîn\ la sfîr[itul frazei mele ; dar dac\m-ar apuca cheful de a le îndep\rta mai mult,
prezentul meu ar cuprinde, pe lîng\ ultima
fraz\, pe cea precedent\ : mi-ar fi de-ajuns s\
adopt alt\ punctua]ie. S\ mergem mai departe :
o aten]ie extensibil\ la nesfîr[it ar ]ine subprivire, odat\ cu fraza precedent\, toate frazele
anterioare lec]iei, toate evenimentele prece–
dente lec]iei [i o por]iune din ceea ce numimtrecutul nostru, por]iune atît de mare cît vom
dori. Deci, distinc]ia f\cut\ între prezent [i
trecut este, dac\ nu arbitrar\, cel pu]in relativ\la întinderea cîmpului pe care îl poate cu-
prinde aten]ia acordat\ vie]ii. „Prezentul” ocup\
exact atît loc cît îi permite acest efort decuprindere. De îndat\ ce aten]ia special\ scap\
ceva din cele ]inute sub privire, ceea ce ea
abandoneaz\ din prezent devine, ipso facto ,
trecut. ~ntr-un cuvînt, prezentul nostru cade în
trecut cînd încet\m s\-i mai ar\t\m un interes
actual. Prezentul indivizilor p\]e[te la fel caprezentul na]iunilor : un eveniment apar]ine

Henri Bergson 166
trecutului [i intr\ în istorie atunci cînd nu mai
intereseaz\ în mod direct politica momentului
[i poate fi neglijat f\r\ ca afacerile s\ fie afec-tate. Atît timp cît ac]iunea lui se face sim]it\, el
este prins în via]a na]iunii [i-i r\mîne prezent.
De-acum încolo, nimic nu ne împiedic\ s\
împingem înd\r\t, cît mai departe cu putin]\,
linia de demarca]ie dintre prezent [i trecut.
Dac\ ar fi suficient de puternic\ [i deta[at\ deorice interes practic, aten]ia la via]\ ar cuprinde
într-un prezent nedivizat întreaga istorie a per-
soanei con[tiente. Ar îmbr\]i[a-o nu ca pe cevainstantaneu sau ca pe un ansamblu de p\r]i
simultane, ci ca pe un continuu prezent, în
permanent\ mi[care. Repet exemplul melodiei.O percepem indivizibil\ [i constituie, de la un
cap\t la altul, în în]elesul larg al cuvîntului, un
prezent perpetuu, de[i aceast\ perpetuitaten-are nimic comun cu imutabilitatea, a[a cum
nici indivizibilitatea n-are nimic comun cu
instantaneitatea. Prezentul acesta dureaz\.
N-avem aici o simpl\ ipotez\. ~n cazuri
excep]ionale, se întîmpl\ ca aten]ia s\ renun]edintr-o dat\ la interesul fa]\ de via]\ : imediat,
ca prin farmec, trecutul devine din nou
prezent. Cînd unii oameni se simt amenin]a]ide o moarte brusc\ – alpinistul c\zînd în
pr\pastie, înecatul, spînzuratul, de pild\ – se
pare c\ se poate produce o conversiune brusc\a aten]iei, ceva ca o schimbare de orientare a
con[tiin]ei : pîn\ atunci fusese îndreptat\ spre
viitor [i absorbit\ de necesit\]ile ac]iunii [ideodat\ se vede indiferent\ la toate. Este
de-ajuns pentru ca mii [i mii de am\nunte
„uitate” s\ fie rememorate, pentru ca întreagaistorie a persoanei s\ i se deruleze în fa]a
ochilor, ca o panoram\ mobil\.
Memoria nu are nevoie de explica]ie. Mai
bine spus, nu exist\ o facultate special\ al c\rei

G‘ndirea [i mi[carea 167
rol s\ fie re]inerea trecutului spre a-l readuce în
prezent. Trecutul se p\streaz\ de la sine,
automat. Desigur, dac\ închidem ochii la indi-vizibilitatea schimb\rii, la faptul c\ trecutul nos-
tru cel mai îndep\rtat se prinde de prezent [i
constituie împreun\ una [i aceea[i schimbareneîntrerupt\, normal c\ trecutul ni se pare
totuna cu neantul [i c\ p\strarea trecutului are
ceva extraordinar : [i atunci ne credem obliga]is\ concepem un aparat a c\rui func]ie ar fi s\
înregistreze p\r]ile trecutului demne s\ reapar\
în con[tiin]\. Dac\ ]inem cont de continuitateavie]ii interioare [i, prin urmare, de indivizi-
bilitatea ei, nu se mai pune problema de a
explica p\strarea trecutului, ci aparenta lui a-bolire. De altfel, explica]ia se g\se[te în struc-
tura creierului. Natura a inventat un mecanism
pentru a ne canaliza aten]ia în direc]ia viitorului,pentru a o abate de la trecut, adic\ de la acea
parte a istoriei noastre care nu mai intereseaz\
ac]iunea din prezent. ~i aduce, sub form\ de
„amintiri”, cel mult o anumit\ simplificare a
experien]ei anterioare, destinat\ s\ completezeexperien]a momentului ; în asta const\ func]ia
creierului. Nu vom lua în discu]ie teoria
conform c\reia creierul serve[te la p\strareatrecutului, acumulînd amintirile ca tot atîtea
cli[ee fotografice din care vom extrage ulterior
ni[te probe, ca tot atîtea fonograme menite s\redevin\ sunete. Teza respectiv\ am analizat-o
altundeva. ~n mare parte, doctrina î[i are
originea într-o anumit\ metafizic\ acceptat\ înmod firesc, influen]înd psihologia [i psiho-
fiziologia contemporane : de aici rezult\ apa-
renta ei claritate. ~ns\ pe m\sur\ ce o exami-n\m mai de aproape, vedem cum se adun\ tot
felul de dificult\]i [i neputin]e. S\ lu\m cazul cel
mai prielnic pentru aceast\ tez\, cazul unuiobiect material f\cînd impresie asupra ochiului

Henri Bergson 168
[i l\sînd o amintire vizual\ în minte. Ce anume
va putea fi amintirea, dac\ rezult\ într-adev\r
din fixarea, în creier, a unei impresii primite dec\tre ochi ? Oricît de pu]in s-ar mi[ca obiectul
sau ochiul, n-a existat o singur\ imagine, ci au
fost zeci, sute, mii de imagini, tot atîtea sauchiar mai multe decît pe un film cinematografic.
Oricît de pu]in ar fi fost examinat obiectul
într-un anumit interval de timp ori rev\zut înmomente diferite, avem milioane de imagini
deosebite ale acestui obiect. {i am luat cazul cel
mai simplu ! S\ presupunem c\ imaginilerespective sînt toate înmagazinate ; la ce vor fi
bune ? Pe care dintre ele o vom folosi ? S\
admitem chiar c\ am avea motivele noastre s\alegem una, de ce [i cum o vom arunca în
trecut cînd o vom observa ? S\ trecem peste a-
semenea dificult\]i. Cum vom explica bolilememoriei ? ~n bolile corespunz\toare unor
leziuni locale ale creierului, adic\ în afazii,
leziunea psihologic\ nu const\ atît în abolirea
amintirilor, cît în neputin]a de a [i le reaminti.
Un efort, o emo]ie pot s\ readuc\ brusc încon[tiin]\ ni[te cuvinte crezute pe veci pierdute.
Aceste fapte, [i înc\ multe altele, tind s\
dovedeasc\ faptul c\ aici creierul nu face alt-ceva decît s\ aleag\ în trecut, s\-l diminueze,
s\-l simplifice, s\-l utilizeze [i nu s\-l conserve.
N-am avea nici o greutate în a considera lucru-rile în aceast\ perspectiv\, dac\ n-am fi c\p\tat
obiceiul de a crede c\ trecutul este abolit. Rea-
pari]ia lui par]ial\ produce asupra noastr\efectul unui eveniment ie[it din comun, impu-
nînd o explica]ie. Iat\ de ce ne imagin\m ici [i
colo, în creier, ni[te cutiu]e cu amintiri, pline cufragmente din trecut ; de altfel, creierul se
conserv\ de la sine. Ca [i cum asta n-ar însemna
c\ noi elud\m dificultatea [i amîn\m pur [isimplu punerea problemei ! Ca [i cum, stabilind

G‘ndirea [i mi[carea 169
c\ materia cerebral\ se p\streaz\ de-a lungul
timpului sau c\, în general, orice materie du-
reaz\, nu i-am atribui tocmai memoria, pe carepretindem c\ o explic\m prin ea ! Orice-am
face, chiar dac\ presupunem c\ creierul acumu-
leaz\ amintiri, tot nu sc\p\m de concluzia c\trecutul se p\streaz\ de la sine, automat.
Nu numai propriul nostru trecut, ci [i
trecutul oric\rei schimb\ri, cu condi]ia s\ avemde-a face cu o schimbare unic\ [i, tocmai prin
aceasta, indivizibil\ : p\strarea trecutului în
prezent nu înseamn\ altceva decît indivizibi-litatea schimb\rii. Cînd schimb\rile se s\vîr[esc
în afara noastr\, este adev\rat c\ nu [tim
aproape niciodat\ dac\ ne g\sim în fa]\ uneischimb\ri unice sau a unei combina]ii de mi[-
c\ri punctate de opriri (de altfel, oprirea este
întotdeauna relativ\). Ar trebui s\ ne afl\m îninteriorul fiin]elor sau al lucrurilor, a[a cum
sîntem interiori nou\ în[ine, pentru a ne putea
pronun]a asupra acestui aspect. Dar nu asta
conteaz\. Este de-ajuns s\ ne fi convins o dat\
pentru totdeauna c\ realitatea înseamn\ schim-bare, c\ schimbarea este indivizibil\ [i c\,
într-o schimbare indivizibil\, trecutul se une[te
cu prezentul.
S\ accept\m acest adev\r [i vom vedea cum
dispar numeroase enigme filozofice. Unele pro-
bleme durabile, precum cea a substan]ei, aschimb\rii [i a raportului dintre ele, vor înceta
s\ se mai pun\. Toate dificult\]ile ap\rute în
jurul acestor aspecte – dificult\]i din cauzac\rora substan]a s-a retras treptat pîn\ în
domeniul incognoscibilului – veneau din faptul
c\ treceam cu vederea indivizibilitatea schim-b\rii. Dac\ schimbarea, ca element constitutiv
al oric\rei experien]e, este lucrul trec\tor
despre care au vorbit cam to]i filozofii, dac\nu vedem în ea decît o pulbere de st\ri

Henri Bergson 170
înlocuind alte st\ri, sîntem nevoi]i s\ refacem
continuitatea între st\ri printr-o leg\tur\
artificial\. Pentru c\ nu poate poseda nici unuldintre atributele cunoscute de noi – de vreme
ce toate sînt schimb\ri -, substratul imobil al
mobilit\]ii se retrage pe m\sur\ ce încerc\m s\ne apropiem de el, îns\ nu poate fi surprins,
a[a cum nu putem sesiza nici n\luca schim-
b\rii, pe care el ar fi trebuit s-o fixeze. Dim-potriv\, s\ ne str\duim s\ observ\m schim-
barea ca atare, în indivizibilitatea ei normal\ :
constat\m c\ ea este îns\[i substan]a lucrurilor.De-acum încolo, nici mi[carea nu ne mai apare
sub forma ame]itoare, imposibil de surprins
prin gîndire, nici substan]a nu se mai prezint\cu imuabilitatea ce o f\cea inaccesibil\ pentru
experien]a noastr\. Instabilitatea radical\ [i
imutabilitatea absolut\ nu sînt decît ni[tesecven]e abstracte, luate dinspre exterior, din
continuitatea schimb\rii reale, abstrac]ii ulterior
ipostaziate de spirit în st\ri multiple pe de o
parte, în lucru sau substan]\, pe de alta. Dispar
dificult\]ile stîrnite de antici în jurul problemeimi[c\rii [i de moderni în jurul problemei sub-
stan]ei, acestea din urm\ pentru c\ substan]a
înseamn\ mi[care [i schimbare, iar primelepentru c\ mi[carea [i schimbarea sînt
substan]iale.
~n timp ce ambiguit\]ile teoretice se împr\[-
tie, se întrevede solu]ia posibil\ a mai multor
probleme considerate de nerezolvat. Discu]iile
referitoare la liberul arbitru ar lua sfîr[it dac\ne-am examina pe noi în[ine acolo unde ne
situ\m cu adev\rat, într-o durat\ concret\ unde
ideea de determinare î[i pierde orice semni-fica]ie, de vreme ce trecutul se une[te cu
prezentul [i creeaz\ f\r\ încetare cu el – m\car
prin simplul fapt c\ i se adaug\ – ceva absolutnou. Rela]ia omului cu natura ar deveni

G‘ndirea [i mi[carea 171
susceptibil\ de o aprofundare treptat\, dac\
am ]ine cont de adev\rata natur\ a st\rilor , a
calit\]ilor , în sfîr[it, a tuturor celor ce ni se
prezint\ cu aparen]a stabilit\]ii. ~n asemenea
cazuri, obiectul [i subiectul trebuie s\ stea în
fa]\, s\ fie într-o situa]ie analog\ celei atrenurilor men]ionate la început : o anumit\
reglare a unui mobil în func]ie de alt mobil
produce efectul de imobilitate. S\ ne l\s\mp\trun[i de aceast\ idee, s\ nu pierdem
niciodat\ din vedere rela]ia special\ între
subiect [i obiect, tradus\ printr-o viziune static\asupra lucrurilor : tot ceea ce ne va înv\]a
experien]a despre unul, va spori cunoa[terea
noastr\ asupra celuilalt, iar lumina primit\ deacesta din urm\ va putea, prin reflexie, s\-l
lumineze, la rîndu-i , pe primul.
Dup\ cum spuneam la început, nu numai
specula]ia va trage foloase din aceast\ viziune
a devenirii universale. O vom face s\ p\trund\
în via]a noastr\ de toate zilele [i, prin ea, vom
ob]ine de la filozofie ni[te satisfac]ii asem\n\-
toare celor oferite de art\, îns\ acestea vor fimai dese, continue [i mai accesibile muritorilor
de rînd. Fire[te, datorit\ artei descoperim în
lucruri mai multe calit\]i [i nuan]e decît deobicei. Ne m\re[te cîmpul percep]iei, îns\ mai
mult la suprafa]\ decît în adîncime. Ne îmbo-
g\]e[te prezentul, dar prin ea nu-l dep\[imcîtu[i de pu]in. Prin filozofie, ne-am putea
obi[nui s\ nu mai izol\m niciodat\ prezentul
de trecutul pe care-l poart\ cu el. Datorit\filozofiei, toate lucrurile cap\t\ profunzime [i,
mai mult decît profunzime, o a patra dimen-
siune, permi]înd percep]iilor anterioare s\r\mîn\ legate de percep]iile actuale, iar
viitorului apropiat s\ se contureze par]ial în
prezent. Prin felul ei de a fi, realitatea nu nemai apare ca static\ ; ea se afirm\ dinamic,

Henri Bergson 172
prin continuitatea [i variabilitatea tendin]ei sale.
Ceea ce era înainte imobil [i înghe]at în
percep]ia noastr\, se înc\lze[te [i se pune înmi[care. Totul se însufle]e[te în juru-ne, totul
prinde via]\ în noi. Un elan puternic cuprinde
fiin]ele [i lucrurile. El ne stîrne[te, ne poart\ [ine înal]\. Tr\im mai mult [i acest surplus de
via]\ ne aduce convingerea c\ enigmele
filozofice pline de gravitate î[i vor g\si solu]ia.De fapt, ele nici n-ar trebui s\ fie luate în
seam\, fiind generate de o viziune în]epenit\
asupra realului [i, în termenii gîndirii, adu-cîndu-ne dovada sl\birii artificiale a vitalit\]ii
noastre. ~ntr-adev\r, cu cît ne vom obi[nui s\
gîndim [i s\ percepem toate lucrurile sub specie
durationis , cu atît ne vom cufunda în durata
real\. Cu cît ne cufund\m în ea, cu atît ne
situ\m iar\[i în direc]ia principiului, transcen-dent totu[i, de care ]inem [i noi [i a c\rui
ve[nicie nu trebuie s\ fie una a imutabilit\]ii,
ci o ve[nicie a vie]ii : altfel, cum am putea s\
tr\im [i s\ ne mi[c\m în ea ? In ea vivimus et
movemur et sumus .

G‘ndirea [i mi[carea 173
1. Acest eseu a ap\rut în Revue de mØtaphysique et de
morale , în 1903. De atunci, am fost mereu pu[i în
situa]ia de a preciza semnifica]ia termenilor metafizic\
[i [tiin]\ . Sîntem liberi s\ d\m cuvintelor oricare sens
am dori, cu condi]ia s\-l definim : nimic nu ne-arîmpiedica s\ numim „[tiin]\” sau „filozofie” orice fel decunoa[tere, a[a cum s-a procedat timp îndelungat. Dup\cum spuneam mai sus (p.45) am putea chiar s\înglob\m totul în metafizic\. Totu[i, este de necontestatfaptul c\ cunoa[terea insist\ într-o direc]ie bine definit\cînd î[i preg\te[te obiectul în vederea m\sur\rii [i c\merge într-o direc]ie diferit\, invers\ chiar, atunci cîndse deta[eaz\ de orice prejudecat\ referitoare la rela]ie[i compara]ie, pentru a simpatiza cu realitatea. Am
ar\tat c\ prima metod\ se potrive[te cu studiereamateriei, iar a doua cu studierea spiritului ; de altfel,cele dou\ obiecte î[i calc\ hotarele unul altuia, iar celedou\ metode trebuie s\ se ajute reciproc. ~n primul caz,avem de-a face cu timpul spa]ializat [i cu spa]iul ; în aldoilea, cu durata real\ . Ni s-a p\rut din ce în ce mai
folositor, pentru claritatea ideilor s\ numim „[tiin]ific\”prima cunoa[tere [i „metafizic\” pe cea de-a doua. Prinurmare vom pune pe seama metafizicii aceast\ „filozofiea [tiin]ei” sau „metafizic\ a [tiin]ei” caracteristic\ marilorsavan]i, imanent\ [tiin]ei lor [i, cîteodat\, nev\zuta lorinspiratoare. ~n articolul de fa]\, o mai l\s\m înc\ peseama [tiin]ei, pentru c\, de fapt, a fost practicat\ deVI
Introducere în metafizic\1
Dac\ vom compara între ele diversele
defini]ii ale metafizicii [i concep]iile despreabsolut, ne vom da seama c\ filozofii, în ciuda
divergen]elor aparente, s‘nt de acord s\ dis-
ting\ dou\ moduri fundamental diferite de acunoa[te un lucru. Primul atrage dup\ sine
faptul c\ ne învîrtim în jurul acestui lucru ; al
doilea, faptul c\ p\trundem în el. Primul de-pinde de perspectiva aleas\ [i de simbolurile
folosite pentru a ne exprima. Al doilea nu ]ine
de nici o perspectiv\ [i nu se bizuie pe nici un

Henri Bergson 174
simbol. Despre prima cunoa[tere vom spune
c\ se opre[te la relativ ; despre a doua, acolo
unde este posibil, c\ atinge absolutul .
S\ lu\m, de pild\, mi[carea unui obiect în
spa]iu. O percep diferit, în func]ie de punctul
de vedere, mobil sau imobil, din care oprivesc. O exprim diferit, în raport cu sistemele
de axe [i cu punctele de referin]\ alese, adic\
în func]ie de simbolurile prin care o traduc.Numesc aceast\ mi[care relativ\ dintr-un dublu
motiv : [i-ntr-un caz, [i-n cel\lalt, m\ situez în
afara obiectului însu[i. Dac\ vorbesc despremi[carea absolut\, o fac pentru c\ atribui mo-
bilului un interior [i un fel de st\ri suflete[ti,
pentru c\ simpatizez cu st\rile [i m\ inserez înele printr-un efort al imagina]iei. Voi sim]i ceva
diferit, dup\ cum obiectul va fi mobil sau imo-
bil, dup\ cum va adopta o mi[care sau alta
1.
Ceea ce voi sim]i nu va depinde nici de
punctul de vedere adoptat asupra obiectului,
de vreme ce voi fi în obiectul însu[i, nici de
simbolurile prin care voi putea s\-l traduc, de
vreme ce voi fi renun]at la orice traducerepentru a intra în posesia originalului. Pe scurt,
mi[carea nu va mai fi surprins\ din exterior, ci
cumva din mine, din interiorul ei, din ea, dinsine. Voi de]ine un absolut.
S\ mai lu\m, de exemplu, un personaj de
roman, ale c\rui aventuri mi se povestesc.
c\tre cercet\tori numi]i mai degrab\ „savan]i” decît
„metafizicieni” (cf. infra pp.35-47).
Pe de alt\ parte, s\ nu uit\m c\ prezentul eseu a fost
scris într-o perioad\ în care criticismul lui Kant [idogmatismul urma[ilor s\i erau, în general, recunoscute,dac\ nu ca o concluzie, cel pu]in ca punct de plecareîn specula]ia filozofic\.
1. Mai este nevoie s\ spunem c\ nu propunem aici nici
un mijloc de a recunoa[te c\ o mi[care este sau nuabsolut\ ? Definim pur [i simplu ceea ce avem în minte
cînd vorbim despre mi[carea absolut\, în sensulmetafizic al cuvîntului.

G‘ndirea [i mi[carea 175
Romancierul va putea înmul]i tr\s\turile de
caracter, îl va face pe erou s\ vorbeasc\ [i s\
ac]ioneze dup\ bunul lui plac : toate astea nuse compar\ cu ceea ce a[ sim]i eu dac\ m-a[
identifica m\car pre] de o clip\ cu personajul
însu[i. Atunci, ac]iunile, gesturile, vorbele mis-ar p\rea fire[ti în curgerea lor, ca dintr-un
izvor. N-ar mai fi vorba aici despre ni[te
accidente ad\ugate ideii mele despre personaj ;ele nu fac decît s\ îmbog\]easc\ mereu aceast\
idee, f\r\ a reu[i s-o completeze vreodat\.
Personajul mi-ar fi dat dintr-odat\, în întregullui. Miile de întîmpl\ri prin care trece, în loc s\
se adauge ideii [i s-o îmbog\]easc\, mi s-ar
p\rea, dimpotriv\, c\ se desprind de ea, f\r\a-i sec\tui esen]a. Tot ceea ce mi se poveste[te
despre fiin]a respectiv\ îmi ofer\ tot atîtea
puncte de vedere asupra ei. Toate tr\s\turiledin descrierea ei nu mi-o pot prezenta decît
prin intermediul unor compara]ii cu persoane
sau lucruri deja cunoscute ; ele sînt ni[te semne
cu ajutorul c\rora o exprim\m în chip mai mult
sau mai pu]in simbolic. Deci, simbolurile [ipunctele de vedere m\ situeaz\ în afara ei ;
nu-mi dau din ea decît ceea ce are comun cu
alte fiin]e [i nu-i apar]ine pe de-a-ntregul. Darceea ce îi este propriu [i-i constituie esen]a nu
ar putea fi observat din exterior, deoarece îi
este prin defini]ie l\untric, nici nu se poateexprima prin simboluri, deoarece este incom-
parabil cu alte lucruri. Descriere, istorie [i
analiz\ m\ las\ în relativ. Numai identificareacu acea fiin]\ mi-ar da absolutul.
Numai în acest sens, absolutul este sino-
nimul perfec]iunii . Fotografiile luate la nesf‘r[it
din toate unghiurile posibile se vor completa
zadarnic unele pe altele, c\ci nu vor reu[i s\
egaleze exemplarul în relief, adic\ ora[ul princare ne plimb\m. Traducerile unui poem în

Henri Bergson 176
toate limbile degeaba vor aduce nuan]e peste
nuan]e, corectîndu-se astfel reciproc, degeaba
vor da o imagine din ce în ce mai fidel\ apoemului, c\ci oricum nu vor reda sensul inte-
rior al originalului. O imagine luat\ dintr-un
anumit unghi, o traducere f\cut\ cu ajutorulanumitor simboluri r\mîn întotdeauna imper-
fecte în compara]ie cu obiectul reprezentat sau
exprimat prin simboluri. ~ns\ absolutul esteperfect prin aceea c\ este perfect ceea ce este.
Bineîn]eles c\, din acela[i motiv, absolutul [i
infinitul au fost deseori considerate identice.
Dac\ vreau s\ comunic unui necunosc\tor al
limbii grece[ti simpla imagine f\cut\ asupr\-mi
de un vers din Homer, voi da traducereaversului, apoi îmi voi comenta traducerea, apoi
îmi voi dezvolta comentariul [i, din explica]ie în
explica]ie, m\ voi apropia din ce în ce mai multde ceea ce vreau s\ exprim ; îns\ nu voi ajunge
niciodat\ pîn\ acolo. Cînd ridica]i bra]ul,
efectua]i o mi[care a c\rei percep]ie simpl\ o
ave]i înl\untrul vostru ; îns\ în exterior, pentru
mine – cel ce o prive[te – bra]ul vostru treceprintr-un punct, apoi prin alt punct, iar între
cele dou\ puncte vor mai exista înc\ alte
puncte, astfel încît, dac\ m\ pun pe num\rat,opera]ia va continua la nesfîr[it. V\zut din inte-
rior, un absolut este ceva simplu ; privit de
dinafar\, adic\ în leg\tur\ cu altceva, el devine,în raport cu semnele care-l exprim\, banul de
aur în schimbul c\ruia nu vom izbuti niciodat\
s\ d\m rest m\run]i[ul. Or, ceea ce se potrive[teîn acela[i timp cu o cuprindere indivizibil\ [i cu
o enumerare inepuizabil\ este, chiar prin
defini]ie, un infinit.
Rezult\ de aici c\ un absolut n-ar putea fi
dat decît prin intui]ie , în timp ce restul ]ine de
analiz\ . ~n cazul de fa]\, intui]ie înseamn\
simpatia prin intermediul c\reia p\trundem în

G‘ndirea [i mi[carea 177
interiorul obiectului pentru a ne identifica astfel
cu ceea ce are el unic [i, prin urmare,
inexprimabil. Dimpotriv\, analiza este opera]iaprin care obiectul este redus la elementele deja
cunoscute, deci comune altor obiecte. A analiza
const\ în a exprima un lucru în func]ie de ceeace nu este el. Astfel, orice analiz\ este o
traducere, o dezvoltare prin simboluri, o repre-
zentare realizat\ din puncte de vedere suc-cesive, de unde se noteaz\ tot atîtea contacte
între noul obiect, cel studiat, [i celelalte,
socotite deja cunoscute. ~n dorin]a-i ve[nicnepotolit\ de a îmbr\]i[a obiectul în jurul c\ruia
este condamnat\ s\ se învîrt\, analiza multiplic\
la infinit punctele de vedere pentru a contemplareprezentarea întotdeauna incomplet\, transfor-
m\ simbolurile f\r\ întrerupere pentru a face
perfect\ o traducere mereu imperfect\. Eacontinu\ a[a la nesfîr[it. ~n schimb, intui]ia este
simpl\, atunci cînd e posibil\.
Odat\ stabilite toate acestea, s-ar vedea cu
u[urin]\ c\ [tiin]a pozitiv\ are drept func]ie
normal\ s\ analizeze. ~nainte de orice, ealucreaz\ cu simboluri. Chiar cele mai concrete
dintre [tiin]ele naturii, [tiin]ele vie]ii, se limi-
teaz\ la forma vizibil\ a fiin]elor vii, a organelorlor, a elementelor anatomice. Compar\ unele
forme cu altele, le reduce pe cele mai complexe
la cele mai simple [i, în sfîr[it, studiaz\func]ionarea vie]ii prin ceea ce am putea numi
simbolul vizual. Dac\ exist\ vreun mijloc de a
poseda o realitate în chip absolut în loc de a ocunoa[te relativ, de a se situa în ea în loc s\ se
adopte puncte de vedere asupra ei, de a-i avea
intui]ia în loc s\ i se fac\ analiza, în sfîr[it, de ao surprinde în afara oric\rei expresii, traduceri
sau reprezent\ri simbolice, acesta nu poate fi
decît metafizica. Deci, metafizica este [tiin]a
care vrea s\ se lipseasc\ de simboluri .

Henri Bergson 178
*
* *
To]i putem surprinde m\car o realitate din
interior, prin intui]ie [i nu prin simpl\ analiz\.
Este vorba de propria noastr\ fiin]\ în curgerea
ei de-a lungul timpului. Este eul ( le moi ) nostru
care dureaz\. Intelectual sau, mai degrab\,
spiritual, nu putem simpatiza cu nimic altceva.
Desigur c\ simpatiz\m cu noi în[ine.
Cînd îmi plimb privirea interioar\ a con-
[tiin]ei asupra fiin]ei mele, chipurile inactiv\,
observ mai întîi, ca o crust\ solidificat\ lasuprafa]\, toate percep]iile venite din lumea
material\. Aceste percep]ii sînt clare, distincte,
juxtapuse sau juxtapozabile unele altora ; elecaut\ s\ se grupeze în obiecte . Apoi observ
amintiri mai mult sau mai pu]in legate de
aceste percep]ii, ‘nlesnind interpretarea lor ;amintirile s‘nt parc\ desprinse din str\fundurile
fiin]ei, sînt atrase la periferie de percep]iile
asem\n\toare lor ; ele se bazeaz\ pe mine, f\r\
a fi în mod necesar eu însumi. ~n sfîr[it, simt
cum se manifest\ tendin]e, obiceiuri motorii, omul]ime de ac]iuni virtuale mai mult sau mai
pu]in în strîns\ leg\tur\ cu percep]iile [i
amintirile. Toate aceste elemente cu forme bineconsolidate îmi par cu atît mai distincte de
mine cu cît sînt mai distincte unele de altele.
Orientate din\untru spre exterior, ele constituielaolalt\ suprafa]a unei sfere tinzînd s\ se
l\rgeasc\ [i s\ se piard\ în lumea exterioar\.
Dar dac\ m\ voi aduna de la periferie sprecentru, dac\ voi c\uta în adîncurile eului ceea
ce este cel mai uniform, cel mai constant, cel
mai durabil în mine însumi, voi descoperi cutotul altceva.
Sub aceste cristale bine decupate, sub
ghea]a superficial\, exist\ o continuitate acurgerii imposibil de comparat cu ceea ce am

G‘ndirea [i mi[carea 179
v\zut eu curgînd. Este o succesiune de st\ri,
iar fiecare stare în parte anun]\ ceea ce
urmeaz\ [i con]ine ceea ce precede. La dreptvorbind, ele nu constituie ni[te st\ri multiple
decît atunci cînd le-am dep\[it deja [i cînd
privesc înapoi pentru a le observa urma. ~ntimp ce eu le sim]eam, ele erau atît de solid
organizate [i atît de profund însufle]ite de o
via]\ comun\, încît n-a[ fi putut spune undeîncepe una [i unde sfîr[e[te cealalt\, ci toate se
prelungesc unele prin altele.
Este, dac\ putem spune a[a, derularea con-
tinu\ a unui film, c\ci nu exist\ fiin]\ care s\ nu
simt\ cum se îndreapt\ spre sfîr[itul zilelor ; a
tr\i înseamn\ a îmb\trîni. Dar este [i o continu\înf\[urare, ca aceea a unui fir pe un ghem ; c\ci
trecutul ne urm\re[te [i înghite f\r\ încetare
prezentul. Con[tiin]a înseamn\ memorie.
~n definitiv, nu-i nici înf\[urare, nici desf\-
[urare, c\ci cele dou\ imagini evoc\ reprezen-
tarea unor linii sau a unor suprafe]e ale c\ror
p\r]i sînt omogene [i se suprapun. Or, la o
fiin]\ con[tient\ nu exist\ momente identice.Lua]i sentimentul cel mai simplu, presupune]i
c\ ar fi constant [i capta]i în el întreaga per-
sonalitate : con[tiin]a care înso]e[te acest sen-timent nu poate s\ r\mîn\ identic\ ei înse[i în
dou\ momente consecutive, de vreme ce
momentul urm\tor con]ine întotdeauna, pelîng\ cel precedent, [i amintirea l\sat\ de
aceasta. Dac\ ar avea dou\ momente identice,
con[tiin]a ar fi f\r\ memorie. Ar pieri [i arrena[te f\r\ încetare. Cum altfel s\ ne repre-
zent\m incon[tien]a ?
Va trebui deci s\ evoc\m imaginea unui
spectru cu mii de nuan]e, cu treceri imper-
ceptibile de la o nuan]\ la alta. Cînd curentul
unui sentiment ar traversa spectrul s-ar impreg-na, rînd pe rînd, cu fiecare nuan]\ [i ar

Henri Bergson 180
cunoa[te schimb\ri treptate. Fiecare schimbare
ar anun]a-o pe urm\toarea [i ar cuprinde în
sine pe cele precedente. Totu[i, nuan]elesuccesive ale spectrului vor r\mîne întotdeauna
exterioare unele fa]\ de altele. Ele se juxtapun.
Ocup\ spa]iu. Dimpotriv\, ceea ce este durat\pur\ exclude orice idee de juxtapunere, de
exterioritate reciproc\ [i de întindere.
S\ ne imagin\m mai degrab\ un elastic
minuscul, contractat, dac\ ar fi cu putin]\,
într-un punct matematic. S\-l tragem progresiv
în a[a fel încît din punct s\ ias\ o linielungindu-se mereu. S\ ne fix\m aten]ia nu
asupra liniei ca atare, ci asupra ac]iunii prin
care este ea trasat\. S\ consider\m c\, în ciudaduratei, ac]iunea este indivizibil\, dac\ presu-
punem c\ se efectueaz\ f\r\ oprire ; dac\ se
intercaleaz\ vreo oprire, avem dou\ ac]iuni înloc de una singur\, [i atunci fiecare dintre cele
dou\ ac]iuni va fi indivizibil\, a[a cum
spuneam mai sus. Nu ac]iunea implicînd
mi[care este vreodat\ divizibil\, ci linia imobil\
l\sat\ înd\r\t, ca o urm\ în spa]iu. S\ l\s\mdeoparte spa]iul care subîntinde mi[carea [i s\
]inem cont numai de mi[carea îns\[i, de actul
întinderii [i al extinderii, în sfîr[it, de mo-bilitatea pur\. De data asta, vom avea o
imagine mai fidel\ a dezvolt\rii în durat\.
Chiar [i aceast\ imagine va fi tot incom-
plet\, ca orice alt\ compara]ie de altfel ; pe de
o parte, derularea duratei noastre seam\n\ cu
unitatea unei mi[c\ri progresive [i, pe de alt\parte, cu o multiplicitate a unor st\ri care se
arat\. Nici o metafor\ nu poate s\ redea unul
din cele dou\ aspecte, f\r\ s\-l sacrifice pecel\lalt. Dac\ m\ refer la un spectru cu mii de
nuan]e, am în fa]a mea un lucru gata f\cut, în
timp ce durata se face continuu. Cînd m\gîndesc la ‘n care se lunge[te un elastic sau

G‘ndirea [i mi[carea 181
cum se întinde [i destinde un resort, uit bog\]ia
coloristic\ specific\ duratei tr\ite, pentru a nu
vedea decît mi[carea simpl\ datorit\ c\reiacon[tiin]a trece de la o nuan]\ la alta. Via]\
interioar\ înseamn\ toate astea laolalt\,
varietate de calit\]i, continuitate în progres,unitate a direc]iei. Este imposibil s-o repre-
zent\m prin ni[te imagini.
Cu atît mai pu]in am reprezenta-o prin
concepte , adic\ prin idei abstracte, generale sau
simple. Bineîn]eles c\ nici o imagine nu va
reda pe de-a-ntregul sentimentul deosebitasupra propriei mele energii. ~ns\ nici nu-i
nevoie s\-l redau. Celui incapabil s\-[i ofere
singur intui]ia duratei constitutive a fiin]ei lui,nimic nu i-o va da vreodat\, nici conceptele,
nici imaginile. Aici, unicul scop al filozofului ar
fi s\ provoace o anumit\ activitate pe caredeprinderile spiritului folositoare în via]\ tind
s-o împiedice, în cazul majorit\]ii oamenilor.
Imaginea are cel pu]in avantajul de a ne
men]ine în concret. Nici o imagine nu va
înlocui intui]ia duratei, îns\ multe imaginidiverse, selectate din ordini de lucruri foarte
diferite, prin convergen]a ac]iunii lor, vor putea
c\l\uzi con[tiin]a c\tre punctul precis undeexist\ o intui]ie de surprins. Alegînd imagini cît
se poate de disparate, vom evita ca una dintre
ele s\ submineze locul intui]iei pe care trebuies-o evoce, de vreme ce ar fi alungat\ imediat
de rivala ei. Dac\ vom proceda astfel încît, în
pofida diferen]elor de aspect, toate acesteimagini s\ cear\ spiritului nostru acela[i fel de
aten]ie [i, oarecum, acela[i nivel al tensiunilor,
atunci ne vom obi[nui treptat con[tiin]a cu odispozi]ie foarte deosebit\ [i bine determinat\,
tocmai aceea în mod necesar adoptat\ spre a-[i
ap\rea sie[i f\r\ ascunzi[uri
1. ~ns\ con[tiin]a
1. Imaginile în chestiune pot ap\rea în mintea filozofului

Henri Bergson 182
mai trebuie s\ [i accepte o asemenea trud\.
C\ci nu-i vom fi ar\tat nimic. O vom fi adus la
atitudinea cuvenit\ pentru a împlini efortulcerut [i a ajunge ea singur\ la intui]ie.
Dimpotriv\, neajunsul conceptelor prea simple,
în materie de a[a ceva, este acela de a fi cuadev\rat simboluri substituindu-se obiectului
simbolizat, f\r\ s\ ne cear\ nici un efort.
Privind mai de aproape, am vedea c\ fiecaredintre ele re]ine din obiect numai ceea ce are
el în comun cu alte obiecte. Fiecare dintre ele
exprim\, într-o mai mare m\sur\ decît ima-ginea, o compara]ie între obiect [i cele ase-
m\n\toare lui. Fiindc\ din compara]ie se
desprinde o asem\nare, fiindc\ asem\nareaeste o proprietate a obiectului, iar o proprietate
pare s\ fie o parte a obiectului ce o posed\,
ne convingem cu u[urin]\ c\, prin juxta-punerea conceptelor, recompunem obiectul în
întregul s\u, cu toate p\r]ile lui [i c\ vom
ob]ine oarecum echivalentul lui intelectual.
Vom avea astfel impresia c\ form\m o
reprezentare fidel\ a duratei prin în[iruireaconceptelor de unitate, multiplicitate, continui-
tate, divizibilitate finit\ sau infinit\ etc. Tocmai
aici se afl\ iluzia. Tot aici, [i pericolul. Cu cîtideile abstracte sus]in analiza, adic\ studierea
[tiin]ific\ a obiectului în rela]iile lui cu toate
celelalte obiecte, cu atît se dovedesc incapabiles\ înlocuiasc\ intui]ia, adic\ investigarea meta-
fizic\ a obiectului în ceea ce are el esen]ial [i
specific. ~ntr-adev\r, pe de o parte, conceptelepuse cap la cap nu ne vor da niciodat\ decît
o recompunere artificial\ a obiectului, c\ci ele
nu fac altceva decît s\ simbolizeze anumiteaspecte generale [i întrucîtva impersonale
cînd vrea s\ prezinte altcuiva concep]ia. L\s\m deoparte
imaginea, înrudit\ cu intui]ia, r\mas\ deseori neexpri-mat\, de care filozoful are nevoie pentru el însu[i.

G‘ndirea [i mi[carea 183
de-ale lui : în zadar ne imagin\m c\, prin ele,
surprindem o realitate a c\rei umbr\ se
limiteaz\ s\ ne-o arate. Pe de alt\ parte, pelîng\ iluzie, mai exist\ un pericol foarte grav.
Conceptul generalizeaz\ [i, în acela[i timp,
abstrage. Conceptul nu poate simboliza oproprietate special\ decît f\cînd-o comun\ unei
infinit\]i de lucruri. ~ntotdeauna o deformeaz\
mai mult sau mai pu]in prin extensie. Resituat\în obiectul metafizic care o posed\, o proprie-
tate coincide cu el, se modeleaz\ dup\ el,
adopt\ acelea[i contururi. Extras\ din obiectulmetafizic [i reprezentat\ printr-un concept, ea
se l\rge[te nelimitat de mult, î[i dep\[e[te
obiectul de vreme ce trebuie s\-l con]in\,de-acum încolo, împreun\ cu altele. Diversele
concepte formate din propriet\]ile unui lucru
descriu în jurul lui cercuri din ce în ce mailargi, f\r\ ca vreunul s\ i se suprapun\ perfect.
Totu[i, în lucrul însu[i, propriet\]ile coincideau
cu el [i, prin urmare, coincideau unele cu
altele. Pentru a restabili coinciden]a, vom fi
obliga]i s\ recurgem la un artificiu. Lu\m unconcept oarecare [i, prin el, ajungem la
celelalte concepte. Jonc]iunea se va efectua în
func]ie de cum plec\m de la un concept saualtul. De exemplu, dup\ cum vom pleca de la
unitate sau de la multiplicitate, vom concepe
în mod diferit unitatea multipl\ a duratei. Totulva depinde de greutatea atribuit\ unui concept
sau altuia, iar greutatea va fi întotdeauna arbi-
trar\, de vreme ce conceptul, extras din obiect,nu are greutate, nemaifiind decît umbra unui
corp. Astfel, se va ivi o multitudine de sisteme
diferite, tot atîtea cîte puncte de vedere exte-rioare avem asupra realit\]ii examinate sau cîte
cercuri mai largi în care s-o închidem. Con-
ceptele simple prezint\ nu numai inconve-nientul de a diviza unitatea concret\ a obiec-

Henri Bergson 184
tului într-un num\r egal de expresii simbolice,
dar împart [i filozofia în [coli distincte. Fiecare
[coal\ î[i ocup\ locul, î[i alege jetoanele [iîncepe o partid\ f\r\ sfîr[it cu celelalte [coli.
Ori metafizica nu-i decît un joc de idei, ori,
dac\ se consider\ o ocupa]ie serioas\ aspiritului, este necesar\ dep\[irea conceptelor
pentru a ajunge la intui]ie. Fire[te, conceptele
îi sînt indispensabile, c\ci toate celelalte [tiin]elucreaz\, de obicei, cu concepte, iar metafizica
nu s-ar putea lipsi de celelalte [tiin]e. Meta-
fizica devine cu adev\rat ea îns\[i numai atuncicînd dep\[e[te conceptul sau cînd scap\ m\car
de conceptele în]epenite, gata f\cute, pentru a
crea altele cu totul diferite de cele manevrateîn mod obi[nuit; m\ refer la reprezent\ri suple,
mobile, aproape fluide, capabile s\ se mode-
leze dup\ formele fulgurante ale intui]iei. Vomreveni ceva mai încolo asupra acestui punct
important. S\ ne mul]umim cu a fi ar\tat c\
durata ne poate fi prezentat\ direct printr-o
intui]ie, c\ ne poate fi sugerat\ indirect prin
imagini, dar c\ n-ar putea fi închis\ într-oreprezentare conceptual\ – dac\ l\s\m cuvîn-
tului concept sensul lui propriu.
S\ încerc\m, pre] de o clip\, s\ facem din
durat\ o multiplicitate. Va trebui s\ ad\ug\m c\
termenii acestei multiplicit\]i, în loc s\ se dis-
ting\ precum cei ai unei multiplicit\]i oarecare,se uzurp\ unii pe al]ii. Desigur c\, printr-un
efort al imagina]iei, putem s\ solidific\m durata
odat\ scurs\, s-o diviz\m în buc\]i care sejuxtapun [i s\ le num\r\m. ~ns\ aceast\ opera]ie
se s\vîr[e[te asupra amintirii în]epenite a dura-
tei, asupra urmei imobile l\sate de mobilitateaduratei [i nu asupra duratei înse[i. Dac\ avem
aici o multiplicitate, s\ recunoa[tem c\ nu sea-
m\n\ cu nici o alt\ multiplicitate. Vom spuneatunci c\ durata are unitate ? F\r\ îndoial\ c\ o

G‘ndirea [i mi[carea 185
continuitate de elemente prelungindu-se unele
prin altele ]ine în egal\ m\sur\ [i de unitate, [i
de multiplicitate, dar aceast\ unitate dinamic\,schimb\toare, colorat\, vie nu seam\n\ cîtu[i de
pu]in cu unitatea abstract\, imobil\ [i goal\ pe
care o circumscrie conceptul de unitate pur\.De aici vom trage oare concluzia c\ durata tre-
buie s\ se defineasc\ în acela[i timp prin unitate
[i multiplicitate ? ~ns\, lucru nemaiîntîlnit, de-geaba voi manipula cele dou\ concepte, de-
geaba le voi doza [i combina în fel [i chip,
degeaba voi efectua asupra lor cele mai subtileopera]ii de chimie mental\, tot nu voi ob]ine
nimic asem\n\tor cu intui]ia simpl\ pe care o
am eu asupra duratei ; în schimb, dac\ m\ re-situez în durat\ printr-un efort al intui]iei,
descop\r imediat cum este ca unitate, multi-
plicitate [i înc\ multe altele. Diferitele conceptenu erau decît ni[te puncte de vedere exterioare
asupra duratei. Nici luate separat, nici împreun\,
nu ne fac s\ p\trundem în durata îns\[i.
Totu[i, p\trundem în ea dar numai prin
intui]ie. ~n acest sens, este cu putin]\ o cunoa[-tere interioar\, absolut\ a duratei sinelui de
c\tre sine. Dac\ metafizica impune [i ob]ine
aici o intui]ie, asta nu înseamn\ c\ [tiin]a aremai pu]in\ nevoie de o analiz\. Discu]iile din-
tre [coli [i conflictele dintre sisteme genereaz\
confuzia între rolul analizei [i cel al intui]iei.
~ntr-adev\r, psihologia recurge la analiz\, ca
toate celelalte [tiin]e. Eul care i-a fost dat mai
întîi ca o intui]ie simpl\, ea îl descompune însenza]ii, sentimente, reprezent\ri etc., studiate
separat. Deci, ea înlocuie[te eul cu o serie de
elemente constituind faptele psihologice. ~ns\aceste elemente sînt ele ni[te p\r]i? Asta este
întrebarea [i tocmai pentru c\ a fost deseori
ocolit\ s-a pus problema personalit\]ii umaneîn termeni insolubili.

Henri Bergson 186
Este de necontestat faptul c\ orice stare
psihologic\, din simplul motiv c\ apar]ine unei
persoane, reflect\ ansamblul unei personalit\]i.Orice sentiment, oricît de simplu ar fi, cuprinde
virtual trecutul [i prezentul fiin]ei c\ruia îi apar-
]ine ; nu se poate desprinde de ea [i constituio „stare” decît printr-un efort de abstragere sau
de analiz\. La fel de incontestabil este [i faptul
c\, f\r\ acest efort de abstragere sau de ana-liz\, dezvoltarea [tiin]ei psihologice nu ar fi
posibil\. Or, în ce const\ opera]ia prin care
psihologul desprinde o stare psihologic\ pentrua o erija în entitate mai mult sau mai pu]in
independent\ ? ~ncepe prin a neglija colora]ia
special\ a persoanei, inexprimabil\ prin ter-meni cunoscu]i sau comuni. Apoi, în persoana
astfel simplificat\, se str\duie s\ izoleze cutare
sau cutare aspect prielnic pentru un studiuinteresant. S\ lu\m, de pild\, înclina]ia. O
nuan]\ imposibil de redat îi d\ culoare [i o
face unic\ în raport cu înclina]iile celorlal]i.
Psihologul o las\ deoparte [i se aga]\ de
mi[carea prin care personalitatea se îndreapt\
spre un anumit obiect ; el va izola aceast\
atitudine [i va erija în fapt independent tocmai
aspectul special al persoanei, tocmai punctulde vedere asupra mobilit\]ii vie]ii interioare [i
„schema” înclina]iei concrete. Avem aici o
munc\ asem\n\toare celei f\cute de un artist,în trecere prin Paris, unde ar face crochiul unui
turn al catedralei Notre-Dame. Turnul este legat
de întregul edificiu ; acesta, la rîndul lui, estelegat de sol, de împrejurimi, de tot Parisul etc.
~ncepem prin a-l deta[a ; din ansamblu, nu
vom re]ine decît un anumit aspect, adic\ acestturn de la Notre-Dame. Acum, turnul este
constituit în realitate din ni[te pietre a c\ror
dispunere particular\ îi d\ form\ ; îns\ desena-torul nu d\ aten]ie pietrelor, el noteaz\ numai

G‘ndirea [i mi[carea 187
silueta turnului. ~nlocuie[te organizarea real\ [i
interioar\ a unui lucru printr-o reconstituire
exterioar\ [i schematic\. Pe scurt, desenul luicorespunde unui anumit punct de vedere asu-
pra obiectului [i alegerii unui anumit mod de
reprezentare. Or, exact acela[i lucru se poatespune despre opera]ia prin care psihologul
extrage o stare psihologic\ din ansamblul
persoanei. Aceast\ stare psihologic\ izolat\ nu-icîtu[i de pu]in începutul unei recompuneri
artificiale ; este întregul privit sub un anumit
aspect elementar, notat cu grij\, c\ruia i s-aar\tat un interes deosebit. Nu este o parte, ci
un element. Nu a fost ob]inut prin fragmentare,
ci prin analiz\.
Desigur, în jurul crochiurilor f\cute la Paris,
str\inul va scrie, spre aducere aminte, cuvîntul
„Paris”. Pentru c\ a v\zut Parisul de-adev\-ratelea, el va [ti, coborînd din nou de la
intui]ia originar\ a întregului, s\-[i situeze
crochiurile în ea [i s\ le uneasc\ astfel pe
unele cu celelalte. ~ns\ nu exist\ nici un mijloc
de a executa mi[carea invers\ ; nici chiar cu oinfinitate de crochiuri oricît de exacte le-am
vrea, nici cu numele „Paris”, indicînd c\ trebuie
s\ le punem împreun\, nu va fi posibil s\ajungem la o intui]ie ce n-am avut-o niciodat\
[i s\ d\m impresia Parisului f\r\ a-l fi v\zut. {i
aceasta fiindc\ n-avem de-a face aici cu p\r]i
ale întregului, ci cu note luate asupra an-
samblului. Ca s\ aleg un exemplu mai frapant,
un caz unde nota]ia este complet simbolic\, s\presupunem c\ mi se prezint\, amestecat la
voia întîmpl\rii, literele care alc\tuiesc un
poem necunoscut mie. Dac\ literele ar fi p\r]i
ale poemului, a[ putea încerca s\-l reconstitui
cu ele, încercînd diferite aranjamente posibile,
a[a cum face copilul în jocul cu imaginidecupate pentru a reconstitui întregul. Nici

Henri Bergson 188
vorb\ de a[a ceva, pentru c\ literele nu sînt
p\r]i componente , ci expresii par]iale , ceea ce
înseamn\ cu totul altceva. Iat\ de ce, dac\ [tiupoemul, imediat pun literele la locul cuvenit [i
le unesc f\r\ dificultate printr-o linie continu\,
în timp ce opera]ia invers\ este imposibil\.Chiar atunci cînd încerc s\ fac opera]ia invers\
[i pun literele una lîng\ alta, încep prin a-mi
reprezenta o semnifica]ie plauzibil\ : îmi dau ointui]ie, iar de la intui]ie încerc s\ cobor la
simbolurile elementare, care îi reconstituie
expresia. Pîn\ [i ideea de a reconstitui un lucruprin opera]ii efectuate numai asupra elemen-
telor simbolice implic\ o absurditate. O aseme-
nea absurditate nu i-ar trece nim\nui prinminte, dac\ nu ne-am da seama c\ nu avem
de-a face cu ni[te fragmente ale lucrului ci,
într-un anumit sens, cu fragmentul de simbol.
Tocmai asta fac filozofii cînd încearc\ s\
recompun\ o persoan\ cu ajutorul unor st\ri
psihologice, fie c\ se limiteaz\ la st\rile înse[i,
fie c\ adaug\ un fir menit s\ lege st\rile unele
de altele. Empiri[ti [i ra]ionali[ti cad prad\aceleia[i iluzii. {i unii [i al]ii iau nota]iile
par]iale drept ni[te p\r]i reale , confundînd
astfel punctul de vedere al analizei cu cel alintui]iei, [tiin]a cu metafizica.
Primii spun pe bun\ dreptate c\ analiza
psihologic\ nu descoper\ în persoan\ nimicmai mult decît st\rile psihologice. ~ntr-adev\r,
în asta const\ func]ia, îns\[i defini]ia analizei.
Psihologul nu are nimic altceva de f\cut decîts\ analizeze persoana, adic\ s\-i noteze st\rile :
cel mult, va pune rubrica „eu” deasupra aces-
tor st\ri, spunînd c\ sînt „st\ri ale eului”, tota[a cum desenatorul scrie cuvîntul „Paris” pe
fiecare crochiu al s\u. Pe terenul unde se
situeaz\ psihologul, unde trebuie s\ se situeze,„eul” nu-i decît un semn menit s\ aminteasc\

G‘ndirea [i mi[carea 189
intui]ia primitiv\ (de altfel, foarte confuz\) care
i-a furnizat psihologiei obiectul : nu-i decît un
cuvînt [i marea gre[eal\ const\ în a crede c\am putea descoperi în spatele lui un lucru,
r\mînînd totodat\ pe acela[i teren. Iat\ gre[eala
celor ce n-au putut s\ se mul]umeasc\ cu ar\mîne psihologi în domeniul psihologiei, prin-
tre ei num\rîndu-se Taine [i Stuart Mill, de
pild\. Psihologi prin metoda aplicat\, ei aur\mas metafizicieni prin obiectul ales. Ei [i-ar
dori o intui]ie [i, printr-o ciudat\ inconsec-
ven]\, cer aceast\ intui]ie în cazul analizei,adic\ îns\[i nega]ia celei dintîi. Ei caut\ eul [i
pretind c\-l descoper\ în st\rile psihologice,
pe cînd diversitatea st\rilor psihologice nu poa-te fi ob]inut\ decît ie[ind din eu pentru a lua
o serie de crochiuri, note, reprezent\ri mai
mult sau mai pu]in schematice [i simboluri cuprivire la persoana respectiv\. Degeaba au
juxtapus st\rile, au multiplicat contactele, au
explorat intersti]iile, eul scap\ întotdeauna,
astfel încît sfîr[esc prin a-i z\ri doar o fantom\
iluzorie. La fel ar fi s\ neg\m c\ Iliada are un
sens, sub pretextul c\ am c\utat zadarnic un
‘n]eles în intervalurile dintre literele care o
compun.
Deci empirismul filozofic se na[te dintr-o
confuzie între punctul de vedere al intui]iei [i
cel al analizei. El const\ în a c\uta originalulîn traducere, unde bineîn]eles c\ nu poate fi
g\sit, [i în a nega originalul, sub pretextul c\
nu-l g\sim în traducere. El ajunge în modnecesar la nega]ii : privind îns\ mai de
aproape, ne d\m seama c\ nega]iile astea în-
seamn\ pur [i simplu c\ analiza nu esteintui]ie, ceea ce ]ine de eviden]a îns\[i. De la
intui]ia originar\ [i confuz\, furnizîndu-i [tiin]ei
obiectul, [tiin]a trece imediat la analiza caremultiplic\ la infinit punctele de vedere asupra

Henri Bergson 190
acestui obiect. Foarte repede ajunge s\ cread\
c\, punîndu-le împreun\ , ar reconstitui
obiectul. Mai este de mirare c\ obiectul îi scap\printre degete, a[a cum p\]e[te [i un copil cînd
vrea s\-[i construiasc\ o juc\rie solid\ cu
umbrele profilate pe pere]i ?
{i ra]ionalismul se las\ p\c\lit de aceea[i
iluzie. El pleac\ de la confuzia s\vîr[it\ de
empirism [i r\mîne la fel de neputincios cînde vorba s\ ajung\ la personalitate. La fel ca
empirismul, el consider\ st\rile patologice tot
atîtea fragmente desprinse dintr-un eu care
le-ar uni. Tot ca empirismul, încearc\ s\ lege
fragmentele între ele pentru a reface unitatea
persoanei. ~n sfîr[it, ca empirismul, în efortulreînnoit de a cuprinde unitatea persoanei, o
vede disp\rînd mereu ca o fantom\. ~ns\ în
timp ce empirismul, obosit de-atîta lupt\, selas\ p\guba[, spunînd c\ nu exist\ altceva
decît multiplicitatea st\rilor psihologice, ra]io-
nalismul se înc\p\]îneaz\ s\ afirme unitatea
persoanei. ~ntr-adev\r, c\utînd unitatea pe
terenul st\rilor psihologice înse[i, obligat fiinds\ pun\ pe socoteala lor toate calit\]ile sau
determin\rile g\site cu ocazia analizei (de
vreme ce analiza, chiar prin defini]ie, ajungeîntotdeauna la st\ri), ra]ionalismul trebuie s\ se
mul]umeasc\, pentru unitatea persoanei, cu
ceva pur negativ, cu absen]a oric\rei deter-min\ri. ~n aceast\ analiz\, ‘ntruc‘t st\rile
psihologice au luat [i au p\strat pentru ele tot
ceea ce prezenta cea mai neînsemnat\ urm\ dematerialitate, „unitatea eului” nu va mai putea
fi decît o form\ f\r\ materie. Nu vor mai fi
decît nedeterminatul [i vidul absolut. Al\turide st\rile deta[ate, de umbrele eului a c\ror
colectare era, pentru empiri[ti, echivalentul
persoanei, ra]ionalismul aduce, spre a re-constitui personalitatea, ceva mai ireal înc\, [i

G‘ndirea [i mi[carea 191
anume vidul în care se mi[c\ umbrele, locul
umbrelor, am putea spune. Cum se poate ca
aceast\ „form\”, de fapt o non-form\, s\ carac-terizeze o personalitate vie, concret\, dinamic\
[i s\-i deosebeasc\ pe Petru de Paul ? S\ ne
mai mir\m c\, dup\ ce au izolat aceast\„form\” a personalit\]ii, filozofii o g\sesc
imediat incapabil\ s\ determine o persoan\ ?
Treptat, ei sînt adu[i în situa]ia de a face dinEul lor vid un receptacul lipsit de fundament.
El nu apar]ine nici lui Paul, nici lui Petru, ci în
el va fi loc pentru întreaga omenire sau pentruDumnezeu sau pentru existen]\, dup\ cum
dorim. ~ntre empirism [i ra]ionalism constat o
singur\ diferen]\. C\utînd unitatea eului într-unfel de intersti]ii ale st\rilor psihologice,
empirismul este nevoit s\ umple intersti]iile cu
alte st\ri [i a[a mai departe, pîn\ cînd eul,închis într-un interval mereu pe cale de a se
mic[ora, tinde spre Zero pe m\sur\ ce mergem
mai departe cu analiza. ~n schimb, ra]iona-
lismul, f\cînd din eu locul unde se instaleaz\
st\rile, se afl\ în prezen]a unui spa]iu vid.N-avem nici un motiv s\ delimit\m acest spa]iu
în vreun fel, el dep\[e[te fiecare dintre limitele
impuse succesiv, se m\re[te neîncetat [i tindes\ se piard\ nu în Zero, ci în Infinit.
Prin urmare, distan]a dintre un a[a-zis
„empirism”, precum cel al lui Taine, [i specu-la]iile transcendente ale anumitor pantei[ti
germani este mult mai mic\ decît ne imagin\m.
Metoda este asem\n\toare în cele dou\ cazuri :ea const\ în a judeca asupra elementelor tra-
ducerii ca [i cum ar fi p\r]i ale originalului. Un
adev\rat empirism î[i propune s\ îmbr\]i[ezeoriginalul însu[i cît mai strîns cu putin]\, s\-i
cunoasc\ via]a în profunzime [i, printr-un fel de
ascultare spiritual\ (auscultation spirituelle ),
s\-i simt\ sufletul palpitînd ; acest empirism

Henri Bergson 192
autentic este adev\rata metafizic\. Aici, munca
este extrem de dificil\ deoarece nici una dintre
concep]iile gata f\cute utilizate de gîndire înopera]iile ei zilnice nu mai poate fi de folos.
Nimic mai u[or decît s\ spui c\ eul este
multiplicitate, ori unitate, ori sinteza celor dou\.~n cazul de fa]\, unitatea [i multiplicitatea sînt
ni[te reprezent\ri pe care n-avem nevoie s\ le
croim dup\ obiect, c\ci le g\sim deja fabricate ;n-avem decît s-alegem dintr-o gr\mad\, hainele
potrivite în egal\ m\sur\ [i pentru Paul, [i
pentru Petru, pentru c\ nu deseneaz\ niciforma unuia, nici a celuilalt. ~ns\ un empirism
demn de acest nume, lucrînd numai pe baz\ de
m\suri, se vede obligat s\ depun\ un efortabsolut nou pentru fiecare nou obiect studiat.
El croie[te un concept numai pe m\sura unui
singur obiect. Abia dac\ mai putem spune c\este concept, de vreme ce se aplic\ doar unui
singur lucru. El nu opereaz\ prin combinarea
unor idei g\site în comer], cum ar fi unitatea [i
multiplicitatea ; dimpotriv\, el ne orienteaz\
spre o reprezentare unic\, simpl\. Odat\ for-mat\ aceast\ reprezentare, în]elegem foarte
bine de ce o putem plasa în cadrele unitate,
multiplicitate etc., mult prea largi pentru ea. ~nsfîr[it, filozofia astfel în]eleas\ nu const\ în a
alege printre no]iuni [i în a ]ine partea unei
[coli, ci în a merge în c\utarea unei intui]iiunice, de unde coborîm la fel de bine spre con-
cepte diferite, pentru c\ ne-am situat deasupra
vrajbei dintre [coli.
C\ personalitatea este unitar\, asta-i sigur :
îns\ o asemenea afirma]ie nu-mi aduce nimic
nou asupra naturii extraordinare a acesteiunit\]i care e persoana. Sînt gata s\ accept c\
eul nostru este multiplu ; îns\ trebuie s\ re-
cunoa[tem c\ aceast\ multiplicitate nu arenimic comun cu altele. Ceea ce conteaz\ cu

G‘ndirea [i mi[carea 193
adev\rat pentru filozofie este s\ [tie ce fel de
unitate, ce fel de multiplicitate, ce fel de realitate
superioar\ unului [i multiplului abstrac]iconstituie unitatea multipl\ a persoanei. N-o va
[ti decît dac\ va surprinde intui]ia simpl\ a
eului prin eu. Atunci, în func]ie de versantulales spre a coborî de pe aceast\ culme, ea va
ajunge la unitate ori la multiplicitate, ori la
vreunul dintre conceptele prin intermediulc\rora încerc\m s\ definim via]a dinamic\ a
persoanei. Repet\m, îns\, c\ nici un amestec al
acestor concepte între ele nu ar da nimic ase-m\n\tor persoanei care dureaz\.
Pune]i-mi în fa]a ochilor un con solid [i v\d
cu u[urin]\ cum se îngusteaz\ spre vîrf [i tindes\ se confunde cu un punct matematic, cum se
m\re[te baza într-un cerc mereu cresc\tor. ~ns\
nici punctul, nici cercul, nici juxtapunerea celordou\ într-un plan nu-mi vor da nici cea mai
mic\ idee despre un con. Tot a[a stau lucrurile
cu multiplicitatea [i unitatea vie]ii psihologice,
cu Zero [i Infinitul spre care empirismul [i
ra]ionalismul îndrum\ personalitatea.
A[a cum vom ar\ta în alt\ parte, conceptele
se prezint\ de obicei ‘n cupluri [i reprezint\
contrariile. Orice realitate concret\ poate fi pri-vit\ din cele dou\ puncte de vedere opuse [i,
prin urmare, subsumate celor dou\ concepte
antagoniste. Degeaba vom încerca s\ ‘mp\c\mlogic teza [i antiteza, niciodat\ nu vom face un
lucru cu ajutorul conceptelor [i al punctelor de
vedere. ~n multe cazuri îns\, de la obiectulsurprins prin intui]ie vom trece f\r\ trud\ la
conceptele contrare [i, observ‘nd cum ies din
realitate teza [i antiteza,vom ‘n]elege ‘ndat\ [ifelul în care se opun [i se conciliaz\.
Pentru asta, este adev\rat c\ trebuie s\
oper\m o r\sturnare în activitatea normal\ agîndirii. De obicei, a gîndi const\ în a merge

Henri Bergson 194
de la concepte la lucruri [i nu de la lucruri la
concepte. ~n sensul propriu al cuvîntului, „a
cunoa[te” o realitate înseamn\ s\ lu\m con-ceptele gata f\cute, s\ le doz\m, s\ le com-
bin\m, pîn\ ce ob]inem un echivalent practic
al realului. S\ nu uit\m îns\ c\ activitateanormal\ a gîndirii este departe de a fi
dezinteresat\. ~n general, noi nu n\zuim s\
cunoa[tem de dragul de-a cunoa[te, ci pentrua lua o hot\rîre, pentru a trage un profit, în
sfîr[it, pentru a ne satisface un interes. Cer-
cet\m în ce m\sur\ obiectul de cunoscut esteceva sau altceva , c\rui gen îi apar]ine, ce fel
de ac]iune, de demers sau de atitudine ar
trebui s\ ne sugereze. Diversele ac]iuni [i ati-tudini posibile sînt tot atîtea direc]ii concep-
tuale ale gîndirii, determinate odat\ pentru tot-
deauna ; nu ne mai r\mîne decît s\ lenum\r\m ; tocmai în asta const\ aplicarea
conceptelor la lucruri. A potrivi un concept pe
m\sura unui obiect na[te întreb\rile : ce putem
face cu obiectul, ce poate face el pentru noi ?
Cînd lipim pe obiect eticheta unui concept,marc\m în termeni preci[i genul de ac]iune sau
de atitudine pe care obiectul va trebui s\ ni le
sugereze. Deci cunoa[terea propriu-zis\ esteorientat\ într-o anumit\ direc]ie [i privit\
dintr-un anumit punct de vedere. Ce-i drept,
interesul nostru este deseori complex. Iat\ dece ni se întîmpl\ s\ orient\m în mai multe
direc]ii succesive cunoa[terea aceluia[i obiect
[i s\ diversific\m punctele de vedere asupralui. ~n a[a ceva const\, în în]elesul obi[nuit al
cuvintelor, o cunoa[tere „larg\” [i „compre-
hensibil\” a obiectului : obiectul este redus nula un concept unic, ci la mai multe concepte
la care se presupune c\ „particip\”. Cum
particip\ la toate aceste concepte în acela[itimp ? ~ntrebarea respectiv\ nu conteaz\ în

G‘ndirea [i mi[carea 195
practic\ [i nici n-avem de ce s\ ne-o punem.
~n via]a de toate zilele, sîntem pe deplin
îndrept\]i]i s\ proced\m prin juxtapunere [idozare a conceptelor : de aici nu rezult\ nici o
dificultate filozofic\, de vreme ce ne-am în]eles
tacit s\ nu filozof\m. ~n filozofie, nu putemadopta acest modus operandi , nu mergem [i de
aici de la concept la lucru. Dac\ vrem s\
cunoa[tem în chip dezinteresat un obiect, s\-latingem în el însu[i, este exclus\ utilizarea
unui mod de a cunoa[te adaptat unui interes
determinat, constînd, prin defini]ie, într-oimagine asupra obiectului luat\ din exterior. ~n
caz contrar, abandon\m ]elul urm\rit, condam-
n\m filozofia la o ve[nic\ ciorov\ial\ între[coli, instal\m contradic]ia în sînul obiectului [i
al metodei. Ori nu exist\ filozofie [i atunci
orice cunoa[tere a lucrurilor are o orientarepractic\, ori a filozofa implic\ situarea în
obiectul însu[i printr-un efort al intui]iei.
Pentru a în]elege natura acestei intui]ii,
pentru a determina cu precizie unde sfîr[e[te
intui]ia [i unde începe analiza, trebuie s\ re-venim la cele spuse mai sus referitor la curge-
rea duratei.
Analiza ajunge la concepte sau scheme
avînd drept tr\s\tur\ esen]ial\ faptul c\ sînt
imobile în timp ce le examin\m. Din întregul
vie]ii interioare, am izolat aceast\ entitatepsihologic\ numit\ senza]ie simpl\. Atît timp
cît o studiez, presupun c\ ea r\mîne ceea ce
este. Dac\ a[ descoperi vreo schimbare, a[spune c\ nu exist\ o senza]ie unic\, ci o
succesiune de senza]ii ; fiec\reia din senza]iile
succesive îi voi recunoa[te imuabilitatea, laînceput atribuit\ doar senza]iei de ansamblu.
~n orice caz, împingînd analiza suficient de
departe, voi ajunge la elemente pe care le voiconsidera drept stabile. Numai [i numai a[a voi

Henri Bergson 196
g\si solida baz\ de opera]ii necesar\ [tiin]ei
pentru propria-i dezvoltare.
Totu[i, nu exist\ stare sufleteasc\, oricît de
simpl\, care s\ nu se schimbe în fiecare clip\,
de vreme ce nu exist\ con[tiin]\ f\r\ memorie,
continuitate a unei st\ri f\r\ ad\ugarea, lasentimentul din prezent, a amintirii momentelor
trecute. Iat\ în ce const\ durata. Durata inte-
rioar\ este via]\ continu\ a memoriei prelun-gind trecutul pîn\ în prezent, fie c\ prezentul
con]ine distinct imaginea din ce în ce mai mare
a trecutului, fie c\, prin continua schimbare acalit\]ii, tr\deaz\ povara tot mai grea purtat\
cu noi pe m\sur\ ce îmb\trînim. F\r\
supravie]uirea trecutului în prezent, nu arexista durat\, ci numai instantaneitate.
Dac\ sînt învinuit c\, prin simplul fapt c\ o
analizez, desprind starea psihologic\ din du-rat\, m\ voi ap\ra spunînd c\ fiecare dintre
aceste st\ri psihologice surprinse în analiza
mea ocup\ totu[i un anumit timp. „Prin analiz\,
r\spund eu, descompun via]a interioar\ în st\ri
[i fiecare stare în parte este omogen\ ; avînd învedere c\ omogenitatea are loc într-un num\r
determinat de minute ori secunde, rezult\ c\
starea psihologic\ elementar\ nu înceteaz\ s\dureze, de[i nu se schimb\”.
~ns\ cine nu vede c\ num\rul determinat de
minute [i secunde atribuit st\rii psihologiceelementare are exact valoarea unui indice me-
nit s\-mi aduc\ aminte c\, socotit\ omogen\,ea
e în realitate o stare care se schimb\ [idureaz\ ? Starea luat\ în ea îns\[i este o
perpetu\ devenire. Din devenire, am ob]inut o
anumit\ medie a calit\]ii considerat\ inva-riabil\ : astfel am constituit o stare imuabil\ [i,
tocmai din aceast\ cauz\, schematic\. Pe de
alt\ parte, dincolo de devenirea a ceva anume,am ob]inut devenirea în general, adic\ ceea ce

G‘ndirea [i mi[carea 197
am numit eu timpul ocupat de starea res-
pectiv\. Privind mai de aproape, a[ constata c\
timpul acesta abstract este, pentru mine, la felde imobil ca starea localizat\ în el. N-ar putea
s\ curg\ decît printr-o continu\ schimbare de
calitate [i, dac\ nu are calitate, fiind doar unsimplu teatru al schimb\rii, el devine un mediu
imobil. A[ mai constata apoi c\ ipoteza
timpului omogen este menit\ s\ înlesneasc\ ocompara]ie între diferitele durate concrete, s\
ne permit\ num\r\toarea simultaneit\]ilor [i s\
m\soare curgerea unei durate în raport cu oalta. ~n sfîr[it, a[ în]elege c\, punînd împreun\
reprezentarea unei st\ri psihologice elementare
[i indica]ia unui num\r determinat de minute[i secunde, m\ rezum la a aminti c\ starea a
fost desprins\ dintr-un eu care dureaz\ [i la a
delimita locul unde ar trebui repus\ în mi[carepentru a o readuce, de la simpla schem\, la
forma concret\ avut\ la început. ~ns\, toate
astea le dau uit\rii, pentru c\ n-am ce face cu
ele în timpul analizei.
Deci analiza opereaz\ asupra imobilului, în
timp ce intui]ia se situeaz\ în mobilitate sau,
ceea ce revine la acela[i lucru, în durat\. Aici
se afl\ linia de demarca]ie foarte clar\ dintreintui]ie [i analiz\. Recunoa[tem realul, tr\irea,
concretul prin îns\[i variabilitatea lor. Recu-
noa[tem elementul prin invariabilitatea lui. Eleste invariabil prin defini]ie, fiind doar o sche-
m\, o recompunere simplificat\, de multe ori
un simbol [i, în orice caz, o imagine luat\asupra realit\]ii în curgere.
Este gre[it s\ credem c\ am recompune
realul cu aceste scheme. Trebuie s-o repet\m :de la intui]ie putem trece la analiz\ [i nu de
la analiz\ la intui]ie.
Prin variabilitate, voi avea atîtea varia]ii, ca-
lit\]i, modific\ri cîte îmi voi dori, pentru c\ am

Henri Bergson 198
de-a face cu tot atîtea secven]e imobile, izolate
prin analiz\, din mobilitatea dat\ intui]iei. ~ns\
toate modific\rile asamblate nu vor producenimic asem\n\tor cu variabilitatea, pentru c\
ele nu erau p\r]i, ci elemente, ceea ce în-
seamn\ cu totul altceva.
S\ lu\m, de pild\, variabilitatea învecinat\
cu omogenitatea, mi[carea în spa]iu. ~n cursul
acestei mi[c\ri, îmi pot imagina ni[te opririposibile : le numesc pozi]ii ale mobilului sau
puncte prin care trece mobilul. ~ns\ cu po-
zi]iile, fie ele în num\r infinit, nu voi aveami[carea. Ele nu sînt p\r]i ale mi[c\rii ; sînt
secven]e surprinse din ea, doar ni[te opriri
presupuse, s\ zicem. ~n realitate, mobilul nueste niciodat\ în nici un punct ; cel mult putem
spune c\ trece prin el. ~ns\ trecerea, mai exact
o mi[care, nu are nimic comun cu oprirea,adic\ cu imobilitatea. Nu este posibil s\ apli-
c\m o mi[care unei imobilit\]i, deoarece ar
coincide cu ea, [i am ajunge la o contradic]ie.
Punctele nu sînt în mi[care, ca ni[te p\r]i ale
ei, nici chiar sub mi[care, ca ni[te locuri ale
mobilului. Ele sînt pur [i simplu proiectate de
noi înd\r\tul mi[c\rii ca tot atîtea locuri pe
unde ar fi mobilul, dac\ s-ar opri ; prin ipotez\,îns\, mobilul nu se opre[te. La drept vorbind,
acestea nu sînt pozi]ii, ci supozi]ii, secven]e,
punctele de vedere ale spiritului. Cum s\construim un lucru numai cu ni[te puncte de
vedere ?
Totu[i, chiar asta facem de fiecare dat\ cînd
reflect\m asupra mi[c\rii [i asupra timpului
c\ruia mi[carea îi folose[te ca reprezentare.
Printr-o iluzie profund înr\d\cinat\ în spirit [ipentru c\ nu ne putem ab]ine s\ nu
consider\m analiza drept echivalentul intui]iei,
începem prin a atinge, în cursul mi[c\rii, unanumit num\r de opriri posibile sau de puncte

G‘ndirea [i mi[carea 199
din care facem, de voie, de nevoie, ni[te p\r]i
ale mi[c\rii. Incapabili s\ recompunem mi[-
carea cu aceste puncte, intercal\m alte puncte,crezînd c\ astfel cuprindem mai strîns mobi-
litatea din mi[care. Apoi, fiindc\ mobilitatea nu
poate fi prins\, înlocuim num\rul finit [iconstant de puncte printr-unul „cresc\tor la
infinit”. Astfel, prin mi[carea gîndirii urm\rind
la nesfîr[it adunarea unor noi puncte la celedeja existente, ne str\duim în zadar s\
reproducem mi[carea real\ [i nedivizat\ a
mobilului. ~n cele din urm\, spunem c\mi[carea se compune din puncte, dar c\ mai
implic\ trecerea confuz\ [i misterioas\ de la o
pozi]ie la pozi]ia urm\toare. De parc\ toat\confuzia n-ar veni din presupunerea c\
imobilitatea este mai clar\ decît mobilitatea, iar
oprirea anterioar\ mi[c\rii ! De parc\ misteruln-ar veni din preten]ia de a merge de la oprire
spre mi[care pe calea compunerii, ceea ce este
imposibil, pe cînd, în realitate, putem trece
f\r\ nici o dificultate de la mi[care la încetinire
[i imobilitate ! A]i c\utat semnifica]ia poemuluiîn forma literelor ce-l compun. A]i crezut c\,
luînd în considerare un num\r din ce în ce mai
mare de litere, ve]i prinde semnifica]ia ce scap\mereu. ~n disperare de cauz\, dac\ a]i v\zut c\
degeaba umbla]i dup\ o parte din sens în
fiecare liter\ , a]i presupus c\ fragmentul c\utatdin sensul misterios se fixeaz\ între liter\ [i
cea urm\toare. ~ns\, repet, literele nu sînt p\r]i
ale lucrului, ci elemente ale simbolului. ~nc\ odat\, pozi]iile mobilului nu sînt p\r]i ale
mi[c\rii, ci puncte ale spa]iului despre care se
presupune c\ subîntind mi[carea. Spa]iulimobil [i vid, conceput doar [i niciodat\
perceput, are tocmai valoarea unui simbol.
Cum s\ fabrica]i o realitate prin simplamanevrare a unor simboluri ?

Henri Bergson 200
Aici, simbolul r\spunde unor obiceiuri ‘nr\-
d\cinate ale gîndirii noastre. ~n mod normal,
ne instal\m în imobilitate unde g\sim un punctde sprijin pentru practic\ [i sus]inem c\ re-
compunem mobilitatea cu ea. Astfel, nu ob]i-
nem decît o imita]ie stîngace, o contrafacere ami[c\rii reale, îns\, în via]\, mult mai mult ne
folose[te imita]ia aceasta decît îns\[i intui]ia
lucrului. Or, spiritul are tendin]a irezistibil\ dea considera c\ ideea folosit\ cel mai des este
[i cea mai clar\. Iat\ de ce i se pare c\ imo-
bilitatea este mai clar\ decît mobilitatea, c\oprirea precede mi[carea.
De aici provin dificult\]ile ridicate de
problema mi[c\rii înc\ din Antichitatea tim-purie. Ele se datoreaz\ preten]iei de a merge
de la spa]iu la mi[care, de la traiectorie la
traiect, de la pozi]iile imobile la mobilitate [ide a trece de la una la alta pe calea com-
punerii. De fapt, mi[carea este anterioar\
imobilit\]ii, iar între pozi]ii [i deplasare nu
exist\ raportul dintre parte [i întreg, ci acela
dintre diversitatea punctelor de vedere posibile[i indivizibilitatea real\ a obiectului.
Multe alte probleme s-au ivit din aceea[i
iluzie. Punctele imobile sînt fa]\ de mi[careaunui mobil ceea ce conceptele diferitelor
calit\]i sînt fa]\ de schimbarea calitativ\ a unui
obiect. Conceptele variate în care se descom-pune o varia]ie sînt tot atîtea viziuni stabile
asupra instabilit\]ii realului. A gîndi un obiect,
în în]elesul obi[nuit al cuvîntului „a gîndi”,înseamn\ a surprinde din mobilitatea lui una
sau mai multe secven]e imobile. Pe scurt,
înseamn\ s\ ne întreb\m din cînd în cînd cese-ntîmpl\ cu obiectul, ca s\ [tim ce-avem de
f\cut cu el. Este un mod legitim de a proceda
, atît timp cît ne referim la cunoa[terea practic\a realit\]ii. Cînd este astfel orientat\ c\tre

G‘ndirea [i mi[carea 201
practic\, cunoa[terea n-are decît s\ enumere
atitudinile noastre fa]\ de lucru. {i invers.Iat\
func]ia obi[nuit\ a conceptelor gata f\cute, a-ceste sta]ii prin care punct\m parcursul deve-
nirii. ~ns\ dac\ vrem s\ p\trundem cu ele pîn\
în natura intim\ a lucrurilor, înseamn\ c\ a-plic\m mobilit\]ii realului o metod\ f\cut\
pentru a da ni[te puncte de vedere imobile
asupra ei. Uit\m c\, atunci cînd metafizica esteposibil\, ea nu poate fi decît o str\danie de a
înfrînge înclina]ia natural\ a gîndirii, pentru a
se situa imediat, printr-o expansiune a spiri-tului, în lucrul studiat [i, în sfîr[it, pentru a
merge de la realitate la concepte [i nu de la
concepte la realitate. Mai este de mirare c\filozofilor le scap\ printre degete obiectul
preocup\rilor lor, a[a cum p\]esc [i copiii, cînd
vor s\ apuce fumul cu mîna ? Din aceast\ cauz\d\inuie o mul]ime de certuri între [coli, fiecare
repro[înd celorlalte c\ au l\sat realul s\-[i ia
zborul.
Dac\ metafizica trebuie s\ ac]ioneze prin
intui]ie, dac\ intui]ia are drept obiect mobi-litatea duratei [i dac\ durata este de natur\
psihologic\, atunci n-o s\ închidem cumva
filozoful într-o exclusiv\ contemplare de sine ?Oare filozofia nu va consta în a ne privi cum
tr\im, „a[a cum un cioban a]ipit prive[te apa
curgînd” ? A vorbi în asemenea termeni etotuna cu a ne întoarce la gre[eala semnalat\
la început. Ar însemna s\ nesocotim natura
singular\ a duratei [i, totodat\, caracterul esen-]ialmente activ al intui]iei metafizice. Ar
însemna s\ nu vedem c\ numai metoda pre-
zentat\ aici ne permite s\ dep\[im în acela[itimp idealismul [i realismul, s\ afirm\m
existen]a obiectelor inferioare [i superioare
nou\, de[i interiorizate, într-un anumit sens, s\le facem s\ coexiste f\r\ dificult\]i, s\ împr\-

Henri Bergson 202
[tiem progresiv neclarit\]ile acumulate în jurul
marilor probleme, din pricina analizei. F\r\ a
studia aici diferitele aspecte, s\ ar\t\m doar înce fel intui]ia nu este un act unic, ci o serie
nedeterminat\ de acte, toate de acela[i gen,
fire[te, îns\ fiecare dintr-o specie foartedeosebit\, [i în ce fel aceast\ diversitate de
acte corespunde tuturor treptelor fiin]ei.
Dac\ încerc s\ analizez durata, adic\ s-o
descompun în concepte gata f\cute, sînt
obligat, chiar prin natura conceptului [i a ana-
lizei, s\ izolez din durat\ în general dou\
viziuni opuse [i apoi s\ pretind c\ o voi
recompune cu ele. Aceast\ combina]ie nu va
putea prezenta nici o diversitate de nivele, nicio varietate de forme : ea este sau nu este. Voi
spune c\ exist\, pe de o parte, o multiplicitate
a st\rilor de con[tiin]\ succesive [i, pe de alt\parte, o unitate care le leag\. Durata va fi
„sinteza” unit\]ii [i a multiplicit\]ii [i nu vedem
cum o asemenea opera]ie misterioas\ ar pre-
zenta nuan]e [i grade. ~n ipotez\, nu exist\ [i
nu poate exista decît o durat\ unic\, cea încare con[tiin]a ac]ioneaz\ de obicei. Pentru a
fixa ideile, s\ lu\m durata sub aspectul simplu
al unei mi[c\ri efectuîndu-se în spa]iu [i s\încerc\m s\ transpunem în concepte mi[carea
considerat\ drept reprezentativ\ pentru Timp.
Vom avea, pe de o parte, num\rul dorit depuncte ale traiectoriei [i, pe de alt\ parte, o
unitate abstract\ ce le une[te, a[a cum un fir
]ine una lîng\ alta perlele unui [irag. Odat\stabilit\ drept posibil\, combinarea multipli-
cit\]ii abstracte [i a unit\]ii abstracte este un
fapt unic c\ruia nu-i vom descoperi nuan]ele,dup\ cum nici adunarea numerelor naturale, în
aritmetic\, nu permite a[a ceva. ~n loc s\ ne
prefacem c\ analiz\m durata (de fapt, s\ facemo sintez\ prin intermediul conceptelor), mai

G‘ndirea [i mi[carea 203
bine ne instal\m în ea printr-un efort al intui]iei
[i vom avea atunci sentimentul unei anumite
tensiuni bine determinate ; pîn\ [i determi-
narea îns\[i apare ca o alegere dintr-o infini-
tate de durate posibile. De-acum încolo, ob-
serv\m atîtea durate cîte dorim, foarte diferiteunele de altele, de[i fiecare dintre ele, trans-
format\ în concepte, adic\ privit\ din exterior,
din dou\ puncte de vedere opuse, se reduceîntotdeauna la aceea[i combina]ie a multiplului
[i a unului, combina]ie imposibil de definit.
S\ exprim\m aceea[i idee cu mai mult\
precizie. Dac\ voi considera durata ca o multi-
plicitate de momente legate unele de altele
printr-o unitate traversîndu-le ca un fir, oric‘tde scurt\ ar fi durata aleas\, aceste momente
sînt în num\r nelimitat. Oricît de învecinate ar
fi punctele matematice între ele, vor existamereu altele [i a[a mai departe. Privit\ pe
latura multiplicit\]ii, durata se va preschimba
într-o pulbere de momente, f\r\ ca vreunul
dintre ele s\ dureze, nefiind decît un instan-
taneu. Dac\ iau în considerare unitatea celeag\ momentele între ele, nici ea nu va dura
mai mult, de vreme ce, prin ipotez\, tot ce
exist\ schimb\tor [i propriu-zis durabil îndurat\ a fost pus pe seama multiplicit\]ii
momentelor. Pe m\sur\ ce voi p\trunde în
adîncul acestei unicit\]i, mi se va dezv\lui caun strat imobil al mi[c\rii, ca un fel de esen]\
atemporal\ a timpului : o voi numi ve[nicie –
ve[nicie întru moarte, de vreme ce nu-i nimicaltceva decît mi[carea golit\ de mobilitate,
adic\ de ceea ce îi d\dea via]\. Examinînd cu
aten]ie opiniile [colilor antagoniste cu privirela durat\, am constata c\ se deosebesc numai
prin faptul c\ atribuie o importan]\ capital\
unuia sau celuilalt dintre cele dou\ concepte.Unele se aga]\ de punctul de vedere al

Henri Bergson 204
multiplului ; ele înal]\ la rangul de realitate
concret\ momentele distincte ale unui timp pe
care l-au pulverizat, ca s\ spunem a[a ; pentruc\ unitatea face din gr\unte o pulbere, o con-
sider\ cu totul artificial\. Dimpotriv\, celelalte
[coli instituie unitatea duratei ca realitate con-cret\. Ele se situeaz\ în ve[nic ( dans l’Øternel ).
Cum ve[nicia lor r\mîne totu[i abstract\ fiindc\
este goal\, cum ve[nicia unui concept exclude,prin ipotez\, conceptul opus, nu în]elegem în
ce fel ar permite aceasta coexisten]a unei
multiplicit\]i nedeterminate de momente. ~nprima ipotez\, avem o lume suspendat\ în aer,
care ar trebui s\ se sfîr[easc\ [i s\ reînceap\
de la sine în fiecare clip\. ~n a doua, aveminfinitul unei ve[nicii abstracte [i nu ne d\m
seama de ce nu r\mîne el înv\luit în sine, cum
de admite coexisten]a lucrurilor. ~n ambelecazuri, indiferent spre care metafizic\ ne
orient\m, timpul apare din punct de vedere
psihologic ca un amestec al celor dou\
abstrac]ii lipsite de grade [i de nuan]e. {i
într-un sistem [i-n cel\lalt, nu exist\ decît odurat\ unic\ luînd totul cu ea, ca un fluviu f\r\
adîncime, f\r\ maluri, curgînd cu o for]\ im-
posibil de precizat, într-o direc]ie necunoscut\.M\car de-ar fi un fluviu, dar el curge pentru c\
realitatea a c\p\tat acest pre] de la cele dou\
doctrine, profitînd de o neaten]ie a logicii lor.De cum î[i vin în fire, ele încremenesc cur-
gerea fie într-o imens\ întindere solid\, fie
într-o infinitate de piscuri cristalizate, întot-deauna într-un lucru cuprins neap\rat de
imobilitatea unui punct de vedere .
Cu totul altceva se întîmpl\ dac\ ne
instal\m de la bun început, printr-un efort al
intui]iei, în curgerea concret\ a duratei. Fire[te,
într-o asemenea situa]ie nu mai avem nici unmotiv logic de a stabili durate multiple [i

G‘ndirea [i mi[carea 205
diverse. ~n cel mai r\u caz, s-ar putea s\ nu
existe alt\ durat\ decît a noastr\, tot a[a cum
s-ar putea s\ nu existe pe lume alt\ culoaredecît portocaliul, de pild\. S\ spunem c\ o
con[tiin]\ axat\ pe culoare ar simpatiza interior
cu portocaliul în loc s\-l perceap\ exterior, s-arsim]i prins\ între ro[u [i galben, poate chiar ar
presim]i, sub aceast\ ultim\ culoare, un întreg
spectru în care se prelunge[te firesc con-tinuitatea mergînd de la ro[u la galben. ~n mod
asem\n\tor, intui]ia duratei noastre, departe de
a ne l\sa suspenda]i în gol a[a cum faceanaliza pur\, ne pune în contact cu o întreag\
continuitate de durate. N-avem decît s\ ne
înscriem în continuitatea acestora, fie în josul,fie în susul ei : în ambele cazuri, ne putem
dilata la nesfîr[it printr-un efort din ce în ce
mai intens, în ambele cazuri ne dep\[im penoi în[ine. ~n primul caz, ne îndrept\m c\tre o
durat\ din ce în ce mai împr\[tiat\. Zbaterile
ei, mai rapide decît ale noastre, ne divizeaz\
senza]ia simpl\ [i îi dilueaz\ calitatea în can-
titate : la limit\, am avea de-a face cu omo-genul pur, cu repeti]ia pur\, prin care vom
defini materialitatea. Mergînd în cealalt\
direc]ie, d\m peste o durat\ care se întinde, secomprim\, se intensific\ din ce în ce mai mult :
la limit\, ar fi ve[nicia. Dar nu o ve[nicie
conceptual\, adic\ o ve[nicie întru moarte, cio ve[nicie întru via]\. Ve[nicia vie [i, prin
urmare, dinamic\ înc\, unde propria noastr\
durat\ s-ar reg\si ca vibra]iile în lumin\. Ea arfi închegarea oric\rei durate, a[a cum mate-
rialitatea îi este împr\[tierea. Intui]ia se mi[c\
între cele dou\ extreme, iar mi[carea ei estemetafizica îns\[i.

Henri Bergson 206
*
* *
Nu se pune problema s\ parcurgem aici
diferitele etape ale acestei mi[c\ri. ~ns\ dup\
ce am f\cut o prezentare general\ a metodei [i
o prim\ aplica]ie a ei, poate c\ nu va fi inutils\ formul\m în termeni cît mai preci[i cu pu-
tin]\ principiile ei de baz\. Dintre propozi]iile
enun]ate acum, majoritatea au fost par]ial dove-dite în lucrarea de fa]\. Sper\m s\ le
demonstr\m mai amplu cînd vom aborda alte
probleme.
I. Exist\ o realitate exterioar\, dat\ totu[i
imediat spiritului nostru . ~n aceast\ privin]\,
sim]ul comun are dreptate împotriva idealis-mului [i realismului din filozofie.
II. Aceast\ realitate este mobilitate
1. Nu
exist\ lucruri f\cute, ci numai lucruri pe cale
de-a se face. St\rile nu se men]in, ci se schim-
b\. Repausul este întotdeauna aparent sau, mai
bine zis, relativ. Con[tiin]a asupra propriei
noastre persoane, în curgerea ei continu\, ne
introduce în interiorul unei realit\]i dup\modelul c\reia trebuie s\ ni le reprezent\m pe
toate celelalte. Deci, orice realitate este ten-
din]\, dac\ sîntem de acord s\ numim tendin]\o schimbare a direc]iei pe cale de a se na[te .
III. C\utînd puncte de sprijin solide, spiritul
are drept func]ie principal\, în cursul unei vie]inormale, s\-[i reprezinte st\rile [i lucrurile .
Din cînd în cînd, surprinde imagini aproape
instantanee din mobilitatea nedivizat\ a rea-lului. Astfel ob]ine senza]ii [i idei. ~nlocuie[te
continuitatea cu discontinuitatea, mobilitatea cu
stabilitatea, tendin]a în curs de schimbare cu
1. ~nc\ o dat\, prin aceasta nu îndep\rt\m deloc substan-
]a. Dimpotriv\, afirm\m persisten]a existen]elor. Credemc\ ni le putem reprezenta cu u[urin]\. Cum de a pututfi comparat\ aceast\ doctrin\ cu aceea a lui Heraclit ?

G‘ndirea [i mi[carea 207
punctele fixe marcînd o direc]ie a schimb\rii [i
a tendin]ei. ~nlocuirea respectiv\ este necesar\
sim]ului comun, limbajului, vie]ii practice [ichiar, într-o anumit\ m\sur\ înc\ nedeterminat\
(ne vom str\dui s-o facem ulterior), [tiin]ei
pozitive. Cînd î[i urmeaz\ înclina]ia natural\,
inteligen]a opereaz\ pe de o parte cu percep]ii
solide [i, pe de alt\ parte, cu concep]ii stabile .
Punctul ei de plecare este imobilul, ea nuconcepe [i nu exprim\ mi[carea decît în func]ie
de imobilitate. Se fixeaz\ în concepte gata
f\cute [i se chinuie s\ prind\, ca într-o plas\,ceva din realitatea trec\toare. Desigur c\ n-o
face pentru a dobîndi o cunoa[tere interioar\
[i metafizic\ a realului, ci pentru a se folosi deel. Fiecare concept ([i fiecare senza]ie, de alt-
fel) este o problem\ practic\, pus\ realit\]ii de
c\tre activitatea noastr\. A[a cum se cuvine înafaceri, realitatea îi va r\spunde prin da sau
nu. ~ns\ ea las\ astfel s\-i scape din real tocmai
esen]ialul.
IV. Dificult\]ile inerente metafizicii, antino-
miile ivite, contradic]iile la care ajunge,împ\r]irile în [coli antagoniste [i opozi]iile
ireductibile dintre sisteme rezult\ în mare parte
din faptul c\ aplic\m cunoa[terii dezinteresatea realului ni[te procedee folosite de obicei în
scopuri practice. Ele provin mai ales din aceea
c\ ne instal\m în imobil pentru a pîndi mobilulîn momentul trecerii, în loc s\ ne situ\m în
mi[care pentru a traversa cu ea pozi]iile
imobile. Ele sînt generate de preten]ia de areconstitui realitatea, care este tendin]\ [i, în
consecin]\ mobilitate, cu reprezent\rile [i
conceptele avînd drept func]ie s-o imobilizeze.Cu opriri, oricît de numeroase ar fi ele, nu
vom face niciodat\ mobilitatea ; pe cînd dac\
pornim de la mobilitate, putem stabili pringîndire atîtea opriri cîte vrem noi. Altfel spus,

Henri Bergson 208
trebuie s\ în]elegem c\ ni[te concepte fixe pot
fi extrase de gîndirea noastr\ din realitatea
mobil\ ; îns\ nu exist\ nici o modalitate de areconstitui, prin fixitatea conceptelor, mobili-
tatea realului . Totu[i, dogmatismul, în calitate
de constructor al sistemelor, a încercat mereus-o reconstituie.
V. Avea s\ dea gre[. Doctrinele sceptice,
idealiste, criticiste, toate cele ce contest\spiritului puterea de a atinge un absolut nu fac
altceva decît s\ constate neputin]a aceasta.
Dac\ nu izbutim s\ reconstituim realitatea viecu concepte rigide [i gata f\cute, asta nu în-
seamn\ c\ n-o putem surprinde în vreun fel.
Demonstra]iile realizate în leg\tur\ cu relati-vitatea cunoa[terii sînt atinse de un viciu
originar : la fel ca [i dogmatismul pe care îl
atac\, ele presupun c\ orice cunoa[tere trebuies\ plece în mod necesar de la concepte bine
delimitate pentru a îmbr\]i[a cu ele realitatea
în curgere .
VI. Adev\rul este îns\ c\ spiritul nostru
poate urma calea invers\. Se poate instala înrealitatea mobil\, s\-i adopte direc]ia mereu
schimb\toare [i, în sfîr[it, s-o surprind\ intuitiv.
Pentru asta, trebuie s\ se for]eze, s\ inversezesensul opera]iei prin care gînde[te în mod
obi[nuit, s\ interpreteze categoriile sau mai
bine spus, s\ le topeasc\ f\r\ încetare. Astfel,va ajunge la concepte fluide, capabile s\
urmeze realitatea prin toate meandrele ei, s\
adopte îns\[i mi[carea vie]ii interioare alucrurilor. Numai a[a se va constitui o filozofie
progresiv\, scutit\ de certurile dintre [coli,
capabil\ s\ rezolve în mod firesc problemelepentru c\ va fi sc\pat de termenii artificiali,
ale[i spre a le pune. A filozofa const\ în a
r\sturna sensul obi[nuit al activit\]ii gîndirii .

G‘ndirea [i mi[carea 209
VII. Aceast\ inversare nu a fost efectuat\
niciodat\ în mod sistematic ; îns\ o istorie
aprofundat\ a gîndirii umane ar ar\ta c\ îidator\m cele mai importante progrese din do-
meniul [tiin]ei [i tot ce este valabil în meta-
fizic\. Cea mai puternic\ metod\ de investigarede care dispune spiritul uman, [i anume ana-
liza infinitezimal\, s-a n\scut din inversarea
respectiv\
1. Matematica modern\ este tocmai
un efort de a înlocui ceea ce este gata f\cut
cu ceea ce se face , pentru a urm\ri generarea
m\rimilor, pentru a surprinde mi[carea nu dinexterior [i prin prisma urm\rilor ei evidente, ci
din interior [i prin tendin]a ei de a se schimba,
pentru a adopta continuitatea mobil\ a dese-nului lucrurilor. Este adev\rat c\ se limiteaz\ la
desen, nefiind decît o [tiin]\ a m\rimilor. A
ajuns la aplica]iile ei excep]ionale numai prininventarea anumitor simboluri [i, dac\ intui]ia
se afl\ la originea inven]iei, numai simbolul
poate interveni în aplica]ie. Metafizica nu ur-
m\re[te nici o aplica]ie ; de aceea, va putea [i,
de cele mai multe ori, va trebui s\ se ab]in\ dela a transforma intui]ia în simbol. Scutit\ de
obliga]ia de a ajunge la rezultate folositoare pe
plan practic, ea î[i va m\ri la nesfîr[it domeniulinvestiga]iilor. Ceea ce va fi pierdut din utilitate
[i rigoare în raport cu [tiin]a, va recupera prin
însemn\tate [i întindere. Dac\ matematica nueste decît [tiin]a m\rimilor, dac\ procedeele
matematice nu se aplic\ decît unor cantit\]i, s\
nu uit\m c\ întotdeauna cantitatea este calita-tea pe cale de a se na[te : am putea spune c\
acesta este cazul limit\. Este normal ca meta-
fizica s\ adopte, spre a o extinde la toatecalit\]ile, adic\ la realitate în general, ideea
generatoare a matematicii. Nu se va îndrepta
1. Mai ales la Newton, în cercetarea fluxiunilor .

Henri Bergson 210
cîtu[i de pu]in spre matematica universal\, o
himer\ a filozofiei moderne. Dimpotriv\, pe
m\sur\ ce va înainta pe drumul ei, va întîlniobiecte imposibil de tradus prin simboluri.
M\car va fi început prin a lua leg\tura cu
mobilitatea [i continuitatea realului acolo undeacest contact are utiliz\rile cele mai surprin-
z\toare. Se va contempla într-o oglind\ care
reflect\, desigur, o imagine mic[orat\, dar [iluminoas\ a ei îns\[i. Va fi v\zut cu o limpe-
zime superioar\ ceea ce procedeele matematice
împrumut\ de la realitatea concret\ [i va mergemai departe în direc]ia realit\]ii concrete [i nu
în cea a procedeelor matematice. Moderînd
ceea ce ar p\rea prea modest [i, totodat\, preaambi]ios în formularea noastr\, s\ spunem c\
unul dintre obiectele metafizicii const\ în a
opera diferen]ieri [i integr\ri calitative .
VIII. Ceea ce ne-a f\cut s\ pierdem din
vedere obiectul în cauz\ [i a în[elat chiar [tiin-
]a în leg\tur\ cu originea anumitor procedee
folosite, este faptul c\ intui]ia, odat\ surprins\,
trebuie s\-[i g\seasc\ un mod de exprimare [ide aplicare conform obiceiurilor gîndirii
noastre. El trebuie s\ ne ofere, prin concepte
bine delimitate, punctele de sprijin solide atîtde necesare. Iat\ condi]ia pentru ceea ce
numim rigoare, precizie [i extindere nelimitat\
a unei metode generale la ni[te cazuri par-ticulare. Or, extinderea [i munca de perfec-
]ionare logic\ pot continua timp de mai multe
secole, pe cînd actul generator al metodei nudureaz\ decît o clip\. Iat\ de ce ni se întîmpl\
atît de des s\ lu\m aparatul logic al [tiin]ei
drept [tiin]a îns\[i
1, uitînd intui]ia de unde s-a
1. Asupra acestui punct [i asupra mai multor probleme
tratate în eseul de fa]\, a se vedea interesantele articoleale d-lor Le Roy, Vincent [i Wilbois ap\rute în Revue de
mØtaphysique et de morale .

G‘ndirea [i mi[carea 211
ivit restul1. ~n uitarea acestei intui]ii î[i are
originea tot ce au spus filozofii [i savan]ii în[i[i
cu privire la relativitatea cunoa[terii [tiin]ifice.Relativ\ este cunoa[terea simbolic\ prin con-
cepte preexistente fiindc\ merge de la nemi[cat
spre mi[care, [i nu cunoa[terea intuitiv\,implicat\ în mi[care [i îmbr\]i[înd îns\[i via]a
lucrurilor. Intui]ia aceasta atinge un absolut.
Deci [tiin]a [i metafizica se întîlnesc în intu-
i]ie. O filozofie cu adev\rat intuitiv\ ar împlini
unirea atît de dorit\ a metafizicii cu [tiin]a. ~n
timp ce ar constitui metafizica în [tiin]\ pozitiv\– adic\ progresiv\ [i perfectibil\ –, ea ar deter-
mina [tiin]ele pozitive propriu-zise s\ devin\
con[tiente de adev\rata lor însemn\tate, adeseasuperioar\ fa]\ de ceea ce î[i imagineaz\. Ar
pune mai mult\ metafizic\ în [tiin]\ [i mai
mult\ [tiin]\ în metafizic\. Ar avea drept rezul-tat s\ restabileasc\ o continuitate între intui]iile
ob]inute sporadic de c\tre [tiin]ele pozitive în
cursul istoriei lor, doar prin lovituri de geniu.
IX. ~n general, filozofii antici au crezut c\
nu exist\ dou\ feluri diferite de a cunoa[te
1. A[a cum explicam la începutul celui de-al doilea eseu
(pp.27 [i urm.) am [ov\it mult timp în a folosi termenul„intui]ie” ; cînd, în sfîr[it, ne-am hot\rît s-o facem, prinacest cuvînt am desemnat func]ia metafizic\ a gîndirii :în special cunoa[terea intim\ a spiritului prin spirit [i,în subsidiar, cunoa[terea prin spirit a ceea ce esteesen]ial în materie. Desigur, inteligen]a este menit\,înainte de orice, s\ mînuiasc\ materia [i, prin urmare,s-o cunoasc\, îns\ nu-i treaba ei s\ îi ating\ esen]a.Aceasta e semnifica]ia atribuit\ cuvîntului în prezenteseu (scris în 1902), mai ales în ultimele pagini. Dinnevoia sporit\ de precizie, mai tîrziu am fost determina]is\ deosebim mai clar inteligen]a de intui]ie [i [tiin]a demetafizic\ (a se vedea mai sus pp.27-44 [i 132-137). ~ngeneral, schimbarea terminologiei nu prezint\ uninconvenient grav, dac\ de fiecare dat\ ne d\mosteneala s\ definim termenul în accep]ia lui particular\sau dac\ pur [i simplu contextul îi indic\ suficient debine sensul.

Henri Bergson 212
fundamentul lucrurilor, c\ diferitele [tiin]e î[i
au originea în metafizic\. Nu asta a fost gre-
[eala lor. Ea consta în a se inspira din credin]a,atît de fireasc\ spiritului uman, c\ varia]ia nu
face decît s\ exprime [i s\ dezvolte ni[te
invariabilit\]i. De unde rezult\ c\ Ac]iunea erao Contemplare [ubrezit\, Durata – o imagine
în[el\toare [i mobil\ a ve[niciei imobile, iar
Sufletul – o c\dere a Ideii. Toat\ filozofia dela Platon la Plotin reprezint\ dezvoltarea unui
principiu pe care l-am formula astfel : „Mai
mult exist\ în imuabil decît în mi[care, iar dela stabil la instabil se trece printr-o simpl\
diminuare”. Or, adev\rat este tocmai contrariul.
{tiin]a modern\ dateaz\ de cînd mobilitatea
a fost în\l]at\ la rangul de realitate indepen-
dent\. Dateaz\ de cînd Galilei, rostogolind o
bil\ pe un plan înclinat, a luat hot\rîrea ferm\de a studia mi[carea de sus în jos, pentru ea
îns\[i [i în ea îns\[i, în loc s\-i caute principiul
în conceptele de sus [i jos, dou\ imobilit\]i
prin care Aristotel credea c\ explic\ suficient
de bine mobilitatea. {i n-avem aici un faptizolat în istoria [tiin]ei. Apreciem c\ multe
dintre marile descoperiri, m\car dintre cele ce
au transformat [tiin]ele pozitive sau au creataltele noi, au fost tot atîtea explor\ri f\cute în
durata pur\. Cu cît realitatea atins\ era mai vie,
cu atît explorarea a fost mai profund\.
Sonda aruncat\ spre fundul m\rii culege o
mas\ fluid\ [i, prin uscarea la soare, din ea vor
ap\rea cu repeziciune fire de nisip solide [idiscontinue. A[a [i intui]ia duratei, cînd st\ în
b\taia razelor intelectului, se prinde la fel de
repede în concepte rigide, distincte, imobile.~n mobilitatea vie a lucrurilor, intelectul se
ocup\ cu marcarea unor sta]ii reale sau
virtuale, noteaz\ ni[te plec\ri [i ni[te sosiri ;asta-i tot ce conteaz\ pentru gîndirea omului,

G‘ndirea [i mi[carea 213
în activitatea ei normal\. ~ns\ filozofia ar trebui
s\ fie un efort pentru a dep\[i condi]ia uman\.
Savan]ii [i-au oprit privirea asupra concep-
telor cu care au jalonat drumul intui]iei [i au
f\cut-o cu deosebit\ pl\cere. Cu cît examinau
mai atent aceste resturi trecute la stadiul desimboluri, cu atît au atribuit un caracter
simbolic oric\rei [tiin]e
1. Cu cît credeau mai
mult în caracterul simbolic al [tiin]ei, cu atît îlrealizau [i-l accentuau. Nu dup\ mult timp au
ajuns ca, în [tiin]a pozitiv\, s\ nu mai fac\
diferen]a între natural [i artificial, între dateleintui]iei imediate [i imensa munc\ de analiz\
efectuat\ de intelect în jurul intui]iei. Astfel, ei
au deschis calea unei doctrine care afirm\relativitatea tuturor cuno[tin]elor noastre.
~ns\ [i metafizica [i-a adus contribu]ia ei.
Cum se poate ca mae[trii filozofiei moderne
s\ nu fi avut sentimentul continuit\]ii mobile a
realului, avînd în vedere c\ ei au fost nu numai
metafizicieni, ci [i reformatori ai [tiin]ei ? Cum
s\ nu se fi situat ei în ceea ce numim durata
concret\ ? Au f\cut-o într-o m\sur\ mult maimare decît au crezut [i, în orice caz, mult mai
mare decît au spus-o. Dac\ ne str\duim s\
unim printr-o linie continu\ intui]iile în jurulc\rora s-au organizat sistemele, descoperim, pe
lîng\ multe alte linii convergente sau diver-
gente, o direc]ie bine determinat\ a gîndirii [i
1. Pentru a completa cele expuse în nota precedent\, s\
spunem c\ am urm\rit, înc\ din perioada în care scriamaceste rînduri, s\ restrîngem sensul cuvîntului „[tiin]\”[i s\ numesc [tiin]ific\ în special cunoa[terea materiei
inerte prin inteligen]a pur\. Cu toate acestea, cunoa[-terea vie]ii [i a spiritului este [tiin]ific\ într-o marem\sur\, – în m\sura în care folose[te acelea[i metodede investiga]ie ca în cunoa[terea materiei inerte. Invers,cunoa[terea materiei inerte va putea fi numit\ filozofic\
în m\sura în care utilizeaz\ intui]ia duratei pure, într-unmoment decisiv al istoriei sale. A se vedea [i nota dela p.173. la începutul eseului de fa]\.

Henri Bergson 214
a sentimentului. Care anume este gîndirea
latent\ ? Cum s\ exprim\m sentimentul ? S\
adopt\m înc\ o dat\ limbajul platonicienilor,renun]înd îns\ la sensul psihologic al cuvin-
telor : vom numi Idee o anumit\ certitudine a
‘n]elegerii lesnicioase , iar Suflet o anumit\ ne-
lini[te a vie]ii . Vom spune c\ un cuvînt deter-
min\ filozofia modern\ s\ înal]e Sufletul mai
presus de Idee. Prin aceasta, ea tinde, la fel ca[tiin]a modern\ [i chiar mai mult decît ea, s\
mearg\ în sens invers fa]\ de gîndirea antic\.
Metafizica, la fel ca [tiin]a, a ]esut în jurul
vie]ii ei profunde un bogat v\l de simboluri,
uitînd cîteodat\ c\, dac\ o [tiin]\ are nevoie de
simboluri în dezvoltarea sa analitic\, principalara]iune de a fi a metafizicii este desp\r]irea de
simboluri. {i aici, intelectul [i-a continuat ac]iu-
nea de fixare, de divizare [i de reconstruire.Este adev\rat c\ a continuat-o sub o form\
diferit\. F\r\ a insista asupra unui punct ce
ne-am propus s\-l dezvolt\m în alt\ parte, s\
spunem totu[i c\ intelectul, al c\rui rol este
acela de a opera asupra elementelor stabile,poate c\uta stabilitatea fie în ni[te rela]ii , fie în
ni[te lucruri . Cînd lucreaz\ asupra conceptelor
de rela]ie, el ajunge la simbolismul [tiin]ific .
Cînd opereaz\ asupra conceptelor legate de
lucruri, ajunge la simbolismul metafizic . {i
într-un caz, [i-n cel\lalt, aranjamentul îi apar-]ine. Ar fi bucuros s\ se [tie independent. Decît
s\ recunoasc\ imediat cît datoreaz\ intui]iei
profunde a realit\]ii, prefer\ s\ vedem în operalui doar o aranjare artificial\ a simbolurilor.
Dac\ am lua ‘ntocmai ceea ce spun meta-
fizicienii [i savan]ii, dac\ ne-am opri la materia-litatea a ceea ce fac ei, am putea crede c\ primii
au s\pat un tunel adînc sub realitate, c\ ace[tia
din urm\ au construit un pod elegant deasupraei, dar c\ fluviul mi[c\tor al lucrurilor trece

G‘ndirea [i mi[carea 215
printre cele dou\ lucr\ri de art\ f\r\ s\ le
ating\.
Unul dintre principalele artificii ale criticii
kantiene este acela de a re]ine ad litteram cele
spuse de metafizician [i savant, de a împinge
metafizica [i [tiin]a pîn\ la limita extrem\ asimbolismului. De altfel, ele însele se îndreapt\
spre aceast\ limit\, de îndat\ ce intelectul
revendic\ o independen]\ plin\ de pericole.Odat\ contestate leg\turile [tiin]ei [i ale meta-
fizicii cu „intui]ia intelectual\”, Kant arat\ cu
u[urin]\ c\ [tiin]a este relativ\, iar metafizicaartificial\. Exacerb‘nd, [i într-un caz, [i-n
cel\lalt, independen]a intelectului, degaj‘nd
metafizica [i [tiin]a de „intui]ia intelectual\”care le umplea, [tiin]a, cu rela]iile ei, îi prezint\
doar o pelicul\ a formei, iar metafizica ‘i arat\,
cu lucrurile ei, doar o pelicul\ a materiei. Maieste atunci de mirare c\ prima nu-i dezv\luie
decît ni[te cadre încastrate în alte cadre, iar a
doua, ni[te fantome fugind dup\ fantome ?
El a dat [tiin]ei [i metafizicii ni[te lovituri
atît de puternice, încît nu [i-au revenit înc\ diname]eal\. Spiritul s-ar resemna bucuros s\ vad\
în [tiin]\ o cunoa[tere relativ\, iar în meta-
fizic\, o specula]ie golit\ de în]eles. Se pare c\[i ast\zi critica lui Kant se aplic\ oric\rei
metafizici [i oric\rei [tiin]e. ~n realitate, ea se
aplic\ mai ales filozofiei antice [i formei – totantice – deseori p\strate de moderni pentru
gîndirea lor. Se îndreapt\ împotriva unei
metafizici ce pretinde c\ ne d\ un sistem delucruri unic [i gata f\cut, împotriva unei [tiin]e
considerate un sistem de rela]ii unic, în sfîr[it,
împotriva unei [tiin]e [i a unei metafizici pre-zentînd simplicitatea arhitectural\ a unui
templu grec sau a teoriei platoniciene a Ideilor.
Dac\ metafizica pretinde c\ se bazeaz\ pe con-cepte intrate în posesia noastr\ înainte ca ea s\

Henri Bergson 216
fi existat, dac\ ea const\ într-un aranjament
ingenios al ideilor preexistente, utilizate de noi
ca ni[te materiale de construc]ii pentru unedificiu, în sfîr[it, dac\ este altceva decît
dilatarea constant\ a spiritului, str\dania mereu
înnoit\ de a ne dep\[i ideile actuale [i chiarlogica noastr\ simpl\, este evident c\ ea devine
artificial\ ca toate operele intelectului pur. Cînd
[tiin]a în întregul ei ]ine de analiz\ sau dereprezentare conceptual\ ; cînd experien]a îi
sluje[te doar ca verificare a „ideilor clare” ; cînd
– în loc s\ plece de la intui]ii multiple, diverseinserate în mi[carea proprie a fiec\rei realit\]i,
dar f\r\ a se încastra unele în altele – se crede
o imens\ matematic\, un sistem unic de rela]iicapturînd totalitatea realului într-o plas\ mon-
tat\ dinainte, ea devine o cunoa[tere referi-
toare numai la intelectul uman. S\ citim cuaten]ie Critica ra]iunii pure [i vom vedea c\,
pentru Kant, [tiin]a este un fel de matematic\
universal\ , iar metafizica, un platonism u[or
modificat. La drept vorbind, visul unei mate-
matici universale nu-i altceva decît o r\m\[i]\a platonismului. Matematica universal\ repre-
zint\ ceea ce devine lumea Ideilor cînd se
presupune c\ Ideea const\ într-o rela]ie sauîntr-o lege [i nu într-un lucru. Kant a luat drept
realitate visul cîtorva filozofi moderni
1: mai
mult chiar, a crezut c\ orice cunoa[tere[tiin]ific\ era doar un fragment desprins din
matematica universal\ sau, mai degrab\, o pre-
figurare a ei. Din acea clip\, principala sarcin\a Criticii era aceea de a întemeia aceast\
matematic\, adic\ de a determina ceea ce
trebuie s\ fie inteligen]a [i ceea ce trebuie s\
1. Cu privire la acest subiect, a se vedea în Philosophische
Studien de Wundt (vol. IX, 1894), un articol foarte
interesant al lui C. R\dulescu-Motru : Zur Entwickelung
von Kant’s Theorie der Naturcausalität .

G‘ndirea [i mi[carea 217
fie obiectul pentru ca o matematic\ neîntre-
rupt\ s\ le poat\ uni. Fiindc\ intelectul
organizeaz\ el însu[i natura (numai dac\ sepresupune existen]a unei armonii prestabilite)
[i se reg\se[te în ea ca într-o oglind\, este
absolut sigur c\ orice experien]\ intr\ astfel încadrele rigide [i deja constituite ale intelectului.
De aici rezult\ c\ [tiin]a este posibil\ [i îi
datoreaz\ relativit\]ii toat\ eficacitatea sa. Totde aici reiese [i imposibilitatea metafizicii, de
vreme ce ea nu va mai g\si nimic altceva de
f\cut decît s\ parodieze, asupra fantomeilucrurilor, activitatea de aranjare conceptual\
pe care [tiin]a o continu\ cu seriozitate asupra
raporturilor. Pe scurt, toat\ Critica Ra]iunii pure
ajunge s\ stabileasc\ faptul c\ platonismul,
ilegitim dac\ Ideile sînt lucruri, devine legitim
dac\ ideiile sînt ni[te raporturi. A[a cum î[idore[te [i Platon, ideea gata f\cut\, odat\ adu-
s\ din cer pe p\mînt, este fundamentul comun
al gîndirii [i al naturii. ~ns\ toat\ Critica
Ra]iunii pure se bazeaz\ [i pe postulatul con-
form c\ruia gîndirea noastr\ este în stare doars\ platonizeze, adic\ s\ toarne orice experien]\
posibil\ în ni[te tipare preexistente.
Aici este nodul problemei. Dac\, într-ade-
v\r, cunoa[terea [tiin]ific\ este a[a cum a
dorit-o Kant, exist\ o [tiin]\ simpl\, prefor-
mulat\ [i chiar preformat\ în natur\, dup\ cumcredea Aristotel : cu aceast\ logic\ imanent\
lucrurilor, marile descoperiri nu fac decît s\
ilumineze punct cu punct linia dinainte trasat\,a[a cum aprindem treptat, într-o sear\ de s\r-
b\toare, cordonul de becule]e, care desena
deja contururile unui monument. Dac\,într-adev\r, cunoa[terea metafizic\ este a[a
cum a dorit-o Kant, ea se limiteaz\ la egala
posibilitate a celor dou\ atitudini opuse alespiritului în fa]a tuturor marilor probleme ;

Henri Bergson 218
manifest\rile ei sînt tot atîtea op]iuni arbitrare,
întotdeauna efemere, între dou\ solu]ii formu-
late virtual de cînd lumea [i p\mîntul : ea tr\-ie[te din antinomii [i moare tot din cauza lor.
Adev\rul este c\ nici [tiin]a modern\ nu se
remarc\ prin simplicitate unilateral\, nicimetafizica modern\ nu prezint\ ni[te opozi]ii
ireductibile.
{tiin]a modern\ nu este nici una, nici
simpl\. Ea se bazeaz\ – trebuie s\ recunosc –
pe idei considerate, în cele din urm\, clare ;
îns\ aceste idei, cînd sînt profunde, s-au l\mu-rit treptat prin folosirea lor ; cea mai mare parte
a luminozit\]ii [i-o datoreaz\ luminii trimise,
prin reflexie, de c\tre faptele [i aplica]iile lacare au condus, claritatea unui concept nefiind
altceva decît certitudinea dobîndit\ cu privire
la utilizarea lui avantajoas\. La origine, uneledintre ele trebuie s\ fi p\rut obscure, greu de
împ\cat cu ni[te concepte deja recunoscute în
[tiin]\, aproape absurde. Este totuna cu a spu-
ne c\ [tiin]a nu opereaz\ prin asamblarea
simetric\ a conceptelor, f\cute s\ se îmbine cuprecizie. Ideile profunde [i fertile sînt tot atîtea
lu\ri de contact cu ni[te curente ale realit\]ii,
nu numaidecît convergente. ~ntr-adev\r, rotun-jindu-[i unghiurile prin frecare, conceptele în
care se fixeaz\ ele ajung întotdeauna, de bine,
de r\u, s\ se adapteze împreun\.
Pe de alt\ parte, metafizica modern\ nu este
alc\tuit\ din solu]ii atît de radicale încît s\
ajung\ la opozi]ii ireductibile. Fire[te, a[a s-arîntîmpla dac\ n-ar exista nici o modalitate de
a accepta în acela[i timp, pe acela[i teren, teza
[i antiteza antinomiilor. ~ns\ a filozofa const\tocmai în a se situa, printr-un efort al intui]iei,
înl\untrul acestei realit\]i concrete asupra
c\reia Critica aplic\, din afar\, cele dou\perspective opuse, teza [i antiteza. Niciodat\

G‘ndirea [i mi[carea 219
nu-mi voi imagina în ce fel se întrep\trund
albul [i negrul, dac\ n-am v\zut cenu[iul ; îns\,
de îndat\ ce am v\zut cenu[iul, în]eleg cuu[urin]\ cum îl putem considera din dublul
punct de vedere al negrului [i al albului. Cînd
doctrinele au un fundament intuitiv, ele scap\de critica lui Kant exact în m\sura în care se
bazeaz\ pe intui]ie ; iar aceste doctrine repre-
zint\ totul în metafizic\, dac\ nu lu\m înconsiderare metafizica rigid\ [i moart\ din ni[te
teze, ci pe cea vie, a filozofilor . Desigur,
divergen]ele dintre [coli, adic\, pe scurt, dintregrupurile de discipoli formate în jurul unor
mae[tri, sînt ispititoare. Dar se prezint\ ele la
fel de categorice [i între mae[trii în[i[i ? Cevadomin\ aici diversitatea sistemelor. Repet\m,
este ceva simplu [i distinct, ca atunci cînd
trimitem o sond\ spre fundul aceluia[i ocean,de[i ea aduce la suprafa]\ materii foarte
diferite. De obicei, discipolii se ocup\ tocmai
de aceste materii : iat\ rolul analizei. Iar
maestrul, pentru c\ formuleaz\, dezvolt\,
traduce în idei abstracte ceea ce crede, î[idevine propriul s\u discipol. ~ns\ actul simplu,
cel ce urne[te analiza din loc [i se ascunde în
spatele ei, î[i are originea într-o cu totul alt\facultate decît aceea de a analiza. Aceasta ar fi,
chiar prin defini]ie, intui]ia.
S-o spunem în chip de concluzie : facultatea
respectiv\ nu are nimic misterios. Oricine a
practicat cu succes compozi]ia literar\, [tie
foarte bine c\, dup\ ce subiectul a fost studiat,documentele – adunate, toate notele – luate,
pentru a aborda îns\[i activitatea de compu-
nere, este nevoie de ceva în plus, de un efortadesea chinuitor, spre a se situa dintr-odat\
chiar în miezul subiectului. Este necesar\
c\utarea în adîncime a unui impuls în voiac\ruia n-avem decît s\ ne l\s\m. Acest impuls,

Henri Bergson 220
odat\ primit, lanseaz\ spiritul pe calea unde
reg\se[te [i informa]iile culese, [i înc\ multe
alte detalii ; el se desf\[oar\ [i se analizeaz\ elînsu[i în termeni a c\ror enumerare ar con-
tinua la nesfîr[it ; cu cît înaint\m, cu atît desco-
perim mai mult ; niciodat\ nu vom ajunge s\ lespunem pe toate. Totu[i, dac\ ne întoarcem
brusc spre impulsul pe care-l sim]im în spatele
nostru [i încerc\m s\-l prindem, el se ascunde.Nu este un lucru, ci un îndemn la mi[care [i,
cu toate c\ poate fi extins la infinit, el este
simplicitatea îns\[i. Intui]ia metafizic\ pare s\fie ceva de acela[i gen. Ceea ce corespunde
aici notelor [i documentelor din compozi]ia
literar\, este ansamblul observa]iilor [i alexperien]elor reunite de [tiin]a pozitiv\ [i, mai
ales, de o anumit\ reflec]ie a spiritului asupra
spiritului. C\ci realitatea nu ne garanteaz\ob]inerea unei intui]ii, adic\ a unei simpatii
spirituale cu ceea ce are ea l\untric, dac\ nu
i-am cî[tigat încrederea printr-o familiarizare
îndelungat\ cu manifest\rile ei superficiale. Nu
se pune problema s\ asimil\m pur [i simplufaptele remarcabile ; trebuie s\ acumul\m [i s\
topim o cantitate enorm\ de asemenea fapte,
pentru a putea fi siguri c\, prin aceast\ fuziune,neutraliz\m toate ideile preconcepute [i pre-
mature, pe care cercet\torii le-au pus invo-
luntar la baza observa]iilor lor. Numai a[a sedeta[eaz\ materialitatea brut\ a faptelor
cunoscute. Chiar în cazul simplu [i privilegiat
luat ca exemplu, chiar pentru contactul directal eului cu eul, efortul definitiv al intuirii
distincte ar fi imposibil celui ce nu va fi reunit
un num\r foarte mare de analize psihologice [inu le va fi comparat între ele. Mae[trii filozofiei
moderne au asimilat tot materialul oferit de
[tiin]a timpului lor. Cam de o jum\tate de secolîncoace, eclipsa par]ial\ a metafizicii se

G‘ndirea [i mi[carea 221
datoreaz\ imensei dificult\]i resim]ite de filozof
în a lua contact cu o [tiin]\ devenit\ prea
dispersat\. ~ns\ intui]ia metafizic\, de[i nuajungem la ea decît cu ajutorul cuno[tin]elor
materiale, este cu totul altceva decît rezumatul
sau sinteza acestora. Se deosebe[te de ele a[acum impulsul motrice se deosebe[te de drumul
parcurs de c\tre un mobil, a[a cum tensiunea
resortului se deosebe[te de mi[c\rile vizibileale pendulului. ~n acest sens, metafizica nu are
nimic comun cu o generalizare a experien]ei ;
totu[i, ea s-ar putea defini ca o experien]\
integral\ .

Henri Bergson 222
VII
Filozofia lui Claude Bernard
Discurs rostit la ceremonia
Centenarului Claude Bernard,
CollŁge de France, 30 decembrie 1913
Ceea ce filozofia îi datoreaz\ lui Claude
Bernard este, înainte de orice, teoria metodeiexperimentale. {tiin]a modern\ [i-a luat întot-
deauna drept model experien]a ; fiindc\ a
început cu mecanica [i astronomia, fiindc\ nua luat în considerare, din materie, decît ceea ce
era general [i învecinat cu matematica, timp
îndelungat, ea nu a cerut experien]ei decît s\-iofere un punct de plecare pentru calculele sale
[i o sosire prin care s\ i le verifice. {tiin]ele de
laborator dateaz\ din secolul al XIX-lea : eleurm\resc experien]a prin toate h\]i[urile ei,
f\r\ a pierde vreodat\ contactul cu ea. ~n
leg\tur\ cu aceste cercet\ri concrete, ClaudeBernard va fi adus formularea metodei lor, a[a
cum a f\cut odinioar\ Descartes, pentru
[tiin]ele abstracte ale materiei. ~n acest sens,Introduction à la mØdicine expØrimentale
(Introducere în medicina experimental\, n. tr.)
– este pentru noi ceea ce Discours de la
mØthode a fost pentru secolele al XVII-lea [i al
XVIII-lea. {i într-un caz, [i-n cel\lalt, ne g\sim
în fa]a unui om genial, care a început prin aface mari descoperiri [i s-a întrebat apoi cum
anume trebuia s\ procedeze pentru a le face :
demers aparent paradoxal [i, totu[i, singurulfiresc. Modalitatea invers\ de a ac]iona a fost
încercat\ de mult mai multe ori, f\r\ a fi reu[it

G‘ndirea [i mi[carea 223
vreodat\. Numai de dou\ ori în istoria [tiin]ei
moderne [i pentru cele dou\ forme principale
luate de cunoa[terea naturii, spiritul de inven-]ie s-a r\sfrînt asupra lui însu[i pentru a se
analiza [i pentru a determina astfel condi]iile
generale ale descoperirii [tiin]ifice. Aceast\ feri-cit\ îmbinare de spontaneitate [i reflec]ie, de
[tiin]\ [i filozofie s-a produs de fiecare dat\ în
Fran]a.
~n Introducere , Claude Bernard a c\utat în
permanen]\ s\ ne arate în ce fel faptul [i ideea
colaboreaz\ în cercetarea experimental\.Faptul, observat cu sau f\r\ claritate, sugereaz\
ideea unei explica]ii ; savantul cere experien]ei
s\-i confirme aceast\ idee ; îns\ pe toat\ durataexperien]ei, el trebuie s\ fie preg\tit s\-[i
abandoneze ipoteza ori s-o remodeleze dup\
fapte. Prin urmare, cercetarea [tiin]ific\ este undialog între spirit [i natur\. Natura ne stîrne[te
curiozitatea ; îi punem întreb\ri ; replicile ei
dau conversa]iei o turnur\ imprevizibil\, pro-
vocînd noi întreb\ri c\rora natura le r\spunde
prin sugerarea altor idei [i a[a mai departe.Cînd Claude Bernard descrie aceast\ metod\,
cînd d\ exemple [i aminte[te aplica]iile f\cute,
tot ceea ce ne prezint\ ni se pare atît de simplu[i de normal, încît abia dac\ mai era nevoie s\
ne spun\ : ni se pare c\ am [tiut dintotdeauna.
Tot a[a portretul pictat de un mare artist nepoate da impresia c\ am cunoscut modelul.
Totu[i, nici în ziua de azi, metoda lui
Claude Bernard nu este întotdeauna în]eleas\[i practicat\ a[a cum ar trebui s\ fie. Au trecut
cincizeci de ani peste opera lui ; niciodat\
n-am încetat s-o citim [i s-o admir\m : am trasdin ea toate înv\]\mintele pe care le cuprinde ?
Unul dintre rezultatele cele mai clare ale
analizei ar trebui s\ fie urm\torul : ne înva]\ c\nu exist\ vreo diferen]\ între o observa]ie bine

Henri Bergson 224
f\cut\ [i o generalizare întemeiat\. De prea
multe ori ne imagin\m c\ experien]a este
menit\ s\ ne aduc\ ni[te fapte brute : punîndst\pînire pe aceste fapte, apropiindu-le unele
de altele, inteligen]a s-ar ridica astfel la legi
din ce în ce mai înalte. Deci, generalizarea arfi o func]ie, iar observarea ar fi o alta. Nimic
mai fals decît acest fel de a concepe munca de
sintez\, nimic mai periculos pentru [tiin]\ [ifilozofie. El a condus la convingerea c\ exist\
interesul [tiin]ific de a asambla ni[te fapte din
simpl\ pl\cere, de a le nota alene sau chiar cupasivitate, a[teptînd venirea unui spirit capabil
s\ le domine [i s\ le supun\ unor legi. Ca [i
cum observa]ia [tiin]ific\ n-ar fi întotdeauna unr\spuns la o întrebare, precis\ ori confuz\ ! Ca
[i cum observa]iile pasiv notate una dup\ alta
ar fi altceva decît ni[te r\spunsuri descusute lani[te întreb\ri puse la voia întîmpl\rii ! Ca [i
cum munca de generalizare ar consta în a
descoperi, prea tîrziu, un sens plauzibil al
acestui discurs incoerent ! Adev\rul este c\
discursul trebuie s\ aib\ imediat un sens saunu-l va avea niciodat\. Semnifica]ia lui se va
putea schimba pe m\sur\ ce vom aprofunda
faptele, îns\ mai întîi trebuie s\ existe osemnifica]ie. A generaliza nu înseamn\ a utiliza
faptele deja adunate, notate pentru nu [tiu ce
activitate de condensare : sinteza este cu totulaltceva. Nu-i atît o opera]ie special\, cît o
anumit\ for]\ a gîndirii, capacitatea de a
p\trunde înl\untrul unui fapt pe care-l credemsemnificativ [i unde vom g\si explica]ia unui
num\r nedeterminat de fapte. ~ntr-un cuvînt,
spiritul de sintez\ este doar o putere superioar\a spiritului de analiz\.
Aceast\ concep]ie asupra activit\]ii de cer-
cetare [tiin]ific\ reduce sim]itor distan]a dintremaestru [i ucenic. Ea nu ne mai permite s\

G‘ndirea [i mi[carea 225
deosebim dou\ categorii de cercet\tori, dintre
care unii ar fi doar ni[te muncitori necalifica]i,
pe cînd ceilal]i ar avea drept obliga]ie s\inventeze. Inven]ia trebuie s\ existe pretutin-
deni, pîn\ [i-n cea mai umil\ cercetare a unui
fapt, [i-n experien]a cea mai simpl\. Acolounde nu exist\ str\danie personal\, chiar
original\, nu exist\ nici m\car un început de
[tiin]\. Aceasta este marea înv\]\tur\ care sedesprinde din opera lui Claude Bernard.
Din punctul de vedere al filozofului, ea mai
con]ine ceva ‘n plus : o anumit\ concep]ieasupra adev\rului [i, în consecin]\, o filozofie.
Cînd vorbesc despre filozofia lui Claude
Bernard nu m\ refer la acea metafizic\ a vie]iidescoperit\, chipurile, în scrierile sale, destul
de str\in\ gîndirii lui. La drept vorbind, s-a
discutat mult despre ea. Unii, invocînd pasajeleunde Claude Bernard critic\ ipoteza unui
„principiu vital”, au pretins c\, în via]\, el nu
vede nimic mai mult decît un ansamblu de
fenomene fizice [i chimice. Ceilal]i – cînd se
refer\ la „ideea organizatoare [i creatoare”determinînd, dup\ p\rerea autorului, fenome-
nele vitale – vor negre[it ca el s\ fi f\cut dis-
tinc]ia radical\ între materie vie [i materiebrut\, atribuind astfel vie]ii o cauz\ indepen-
dent\. ~n sfîr[it, dup\ al]i cî]iva, Claude
Bernard ar fi oscilat între cele dou\ concep]iisau ar fi plecat de la prima pentru a ajunge
progresiv la a doua. Reciti]i cu aten]ie opera
maestrului : cred c\ nu ve]i g\si nici o atareafirma]ie, nici o atare nega]ie, nici o atare
contradic]ie. Fire[te, Claude Bernard s-a ridicat
de multe ori împotriva ipotezei conform c\reiaar exista „un principiu vital” ; îns\ acolo unde
o face, ]inte[te cu precizie vitalismul superficial
al medicilor [i al fiziologilor, care afirmau exis-ten]a, la fiin]a vie, a unei for]e capabile s\

Henri Bergson 226
lupte împotriva for]elor fizice [i s\ le
contracareze ac]iunea. ~n general, la timpul
respectiv, se credea c\ aceea[i cauz\, ac]ionîndîn acelea[i condi]ii asupra aceleia[i fiin]e vii,
nu producea întotdeauna acela[i efect. Se
spunea c\ trebuie pus la socoteal\ caracterulschimb\tor al vie]ii. ~nsu[i Magendie, de[i a
contribuit atît de mult la transformarea
fiziologiei într-o [tiin]\, credea înc\ într-oanumit\ indeterminare a fenomenului vital.
Celor ce sus]in a[a ceva, Claude Bernard le
r\spunde c\ faptele fiziologice sînt supuse unuideterminism inflexibil, la fel de riguros ca acela
al faptelor fizice [i chimice : chiar printre ope-
ra]iile efectuate în organismul animal, nu exist\nici una care s\ nu se explice într-o bun\ zi
prin fizic\ [i chimie. Iat\ ce era de spus despre
principiul vital. S\ ne ocup\m acum de ideeaorganizatoare [i creatoare. Descoperim c\, pre-
tutindeni unde este vorba despre ea, Claude
Bernard îi înfrunt\ pe cei ce ar refuza s\ vad\
în fiziologie o [tiin]\ special\, distinct\ de
fizic\ [i chimie. Dup\ p\rerea lui, calit\]ile sau,mai degrab\, aptitudinile spiritului necesare
unui fiziolog nu sînt identice cu cele cerute
unui chimist sau unui fizician. Cine nu aresim]ul organiz\rii, adic\ al coordon\rii speciale
de la p\r]i la întreg, coordonare caracteristic\
fenomenului vital, nu poate fi un fiziolog.~ntr-o fiin]\ vie, lucrurile se petrec ca [i cum ar
interveni o anumit\ „idee”, astfel încît s\ dea
socoteal\ de ordinea în care se grupeaz\elementele. De altfel, aceast\ idee nu este o
for]\, ci un principiu de explicare : dac\ ea ar
ac]iona efectiv, dac\ ar putea cît de cît s\contracareze jocul for]elor fizice [i chimice,
atunci nu ar mai exista fiziologie experimen-
tal\. Nu numai c\ fiziologul trebuie s\ ia înconsiderare aceast\ idee organizatoare în

G‘ndirea [i mi[carea 227
studierea fenomenelor vie]ii : el trebuie s\-[i
aminteasc\, dup\ Claude Bernard, c\ faptele
de care se ocup\ au drept loc de desf\[urareun organism deja construit, iar construirea
organismului respectiv sau, cum spune el,
„crearea” lui, este o opera]ie de un ordin totaldiferit. Desigur, insistînd asupra distinc]iei
foarte clar stabilite de Claude Bernard între
construc]ia ma[inii [i deconstruc]ia sau uzuraei, între ma[in\ [i ceea ce se petrece în ea, am
sfîr[i prin a restaura sub o alt\ form\ vitalismul
comb\tut de el ; îns\ el n-a f\cut-o [i a preferats\ nu se pronun]e asupra naturii vie]ii, a[a cum
nu s-a pronun]at asupra constituirii materiei ; el
men]ine astfel problema raportului dintre celedou\. La drept vorbind, fie c\ atac\ ipoteza
„principiului vital”, fie c\ recurge la „ideea
directoare”, în ambele cazuri el este preocupatîn exclusivitate s\ determine condi]iile fiziolo-
giei experimentale. El caut\ s\ defineasc\ nu
atît via]a, cît [tiin]a vie]ii. El ap\r\ fiziologia [i
de cei ce cred c\ faptul fiziologic trece prea
repede ca s\ poat\ fi supus experiment\rii, [ide cei ce îl consider\ accesibil pentru expe-
rien]ele noastre, de[i nu deosebesc aceste
experien]e de cele din fizic\ [i chimie. Primilorle r\spunde c\ faptul fiziologic este dominat
de un determinism absolut [i c\ fiziologia este,
prin urmare, o [tiin]\ riguroas\ ; celorlal]i ler\spunde c\ fiziologia î[i are propriile legi [i
metode, diferite de cele din fizic\ [i chimie [i
c\ fiziologia este, în consecin]\, o [tiin]\ inde-pendent\.
Dac\ Claude Bernard nu ne-a dat [i nu a
vrut s\ ne dea o metafizic\ a vie]ii, dinansamblul operei sale se desprinde o filozofie
general\ a c\rei influen]\ va fi, probabil, mult
mai durabil\ [i mai profund\ decît aceea aoric\rei teorii particulare.

Henri Bergson 228
Timp îndelungat, filozofii au luat realitatea
drept un tot sistematic, drept un mare edificiu
pe care l-am putea reconstrui, în cel mai r\ucaz, prin gîndire, doar cu resursele ra]io-
namentului, de[i trebuie s\ recurgem, de fapt,
la ajutorul observa]iei [i al experien]ei. Decinatura ar fi un ansamblu de legi cuprinse una
în alta, în func]ie de principiile logicii umane ;
iar aceste legi ar fi gata f\cute, în interiorullucrurilor ; efortul [tiin]ific ar consta în a le
deta[a, dînd la o parte, unul cîte unul, faptele
de la suprafa]\, a[a cum scoatem la lumin\ unmonument egiptean înl\turînd cu lopata nisipul
de[ertului. ~ntreaga oper\ a lui Claude Bernard
se împotrive[te acestei concep]ii asuprafaptelor [i a legilor. Cu mult înainte ca filozofii
s\ fi insistat asupra aspectelor conven]ionale [i
simbolice din [tiin]a uman\, el a observat [i am\surat distan]a dintre logica omului [i cea a
naturii. Dup\ p\rerea lui, dac\ niciodat\ nu
vom fi prea pruden]i în verificarea unei
ipoteze, niciodat\ nu vom fi pus suficient\
îndr\zneal\ pentru a o inventa. Ceea ce ni separe nou\ absurd nu este neap\rat [i pentru
natur\ : s\ facem experien]a [i, dac\ ipoteza se
verific\, va trebui s\ devin\ inteligibil\ [i clar\pe m\sur\ ce faptele ne vor constrînge s\ ne
familiariz\m cu ea. S\ ne amintim totu[i c\ o
idee, oricît de maleabil\ o vom fi f\cut, nu vaavea niciodat\ flexibilitatea lucrurilor. S\ fim
gata s-o abandon\m în favoarea alteia, mai
apropiat\ de experien]\. „Ideile, spune ClaudeBernard, nu sînt decît ni[te instrumente
intelectuale cu ajutorul c\rora p\trundem în
fenomene ; trebuie s\ le schimb\m dup\ ce[i-au îndeplinit rolul, a[a cum înlocuim un
bisturiu tocit dup\ o întrebuin]are îndelungat\.”
{i ad\uga : „~ncrederea prea mare în ra]iona-ment, conducîndu-l pe fiziolog la o fals\

G‘ndirea [i mi[carea 229
simplificare a lucrurilor, ]ine de absen]a unui
sentiment al complexit\]ii fenomenelor
naturale.” Mai spunea : „Cînd facem o teoriegeneral\ în [tiin]ele noastre, putem fi absolut
siguri c\ toate aceste teorii sînt false. Ele nu
sînt decît ni[te adev\ruri par]iale [i provizorii,la fel de folositoare ca treptele pe care ne
baz\m pentru a înainta în investiga]ie.”
Revenea asupra acestui aspect cînd vorbea depropriile lui teorii : „Mai tîrziu, ele vor fi
înlocuite cu altlele, reprezentînd un stadiu mai
avansat al problemei [i a[a mai departe.Teoriile sînt ca ni[te nivele succesive pe care
le dep\[e[te [tiin]a, l\rgindu-[i orizontul.”
Nimic mai semnificativ decît începutul unuiadintre ultimele paragrafe din Introduction à la
mØdicine expØrimentale : „Unul dintre cele mai
mari obstacole întîlnite în desf\[urarea general\[i liber\ a cuno[tin]elor umane este tendin]a
care împinge diferitele cuno[tin]e s\ se
individualizeze în sisteme… Sistemele tind s\
înrobeasc\ spiritul uman… Este necesar s\
înl\tur\m piedicile puse de sistemele filozofice[i [tiin]ifice… Filozofia [i [tiin]a nu trebuie s\
fie sistematice.” Filozofia nu trebuie s\ fie siste-
matic\ ! Pe vremea cînd scria Claude Bernard,acesta era un paradox. Pe atunci, fie pentru a
justifica existen]a filozofiei, fie pentru a o
desfiin]a, se f\cea sim]it\ tendin]a de aidentifica spiritul filozofic cu spiritul de sistem.
Totu[i, adev\rul este de partea lui Claude
Bernard [i ne vom convinge din ce în ce maimult, pe m\sur\ ce se va dezvolta efectiv o
filozofie capabil\ s\ urm\reasc\ realitatea
concret\ prin toate meandrele ei. {i atunci nuvom mai asista la o succesiune de doctrine,
fiecare dintre ele, demn\ sau nu de luat în
seam\, afirmînd c\ ar con]ine totalitatealucrurilor ‘n formule explicative simple. Vom

Henri Bergson 230
avea o filozofie unic\, în\l]îndu-se treptat
al\turi de [tiin]\. To]i cei ce gîndesc, vor
contribui la progresul ei. Nu vom mai spune :„Natura este una [i vom c\uta, printre ideile
deja intrate în posesia noastr\, pe acelea în
care o vom putea insera.” Vom spune : „Naturaeste ceea ce este [i cum inteligen]a noastr\,
f\cînd parte din natur\, este mai pu]in vast\
decît ea, este îndoielnic faptul c\ vreuna dinideile noastre actuale ar fi suficient de larg\
pentru a o îmbr\]i[a. S\ ne str\duim a ne l\rgi
gîndirea ; intelectul nostru s\ trudeasc\ dingreu ; dac\ este nevoie, s\ spargem cadrele
gîndirii noastre ; îns\ nu trebuie s-avem
preten]ia de a îngusta realitatea pe m\suraideilor noastre, ci ideile n-au decît s\ se
modeleze, m\rindu-se, dup\ realitate.” Iat\ ce
vom spune [i ce vom încerca s\ facem.~naintînd din ce în ce mai departe pe calea pe
care ne-am angajat, va trebui s\ ne amintim
întotdeauna c\ Claude Bernard a contribuit la
deschiderea ei. Iat\ de ce niciodat\ nu vom fi
destul de recunosc\tori pentru ceea ce a f\cut.Iat\ de ce salut\m în el, pe lîng\ fiziologul de
geniu [i unul dintre cei mai mari expe-
rimentatori ai tuturor timpurilor, pe filozofulcare va fi fost unul dintre mae[trii gîndirii
contemporane.

G‘ndirea [i mi[carea 231
VIII
Despre pragmatismul lui
William James
Adev\r [i realitate1
Cum s\ vorbim despre pragmatism dup\ ce
a f\cut-o deja William James ? Ce am mai putea
spune noi f\r\ a fi fost spus deja, [i înc\ multmai bine, în cartea surprinz\toare [i ferme-
c\toare a c\rei traducere fidel\ o avem acum ?
Ne-am ab]ine s\ lu\m cuvîntul dac\ gîndirealui James n-ar fi de cele mai multe ori
diminuat\, deformat\, falsificat\ prin interpre-
t\rile ce i se dau. Circul\ tot felul de idei,riscînd s\ se plaseze între cititor [i carte, s\
r\spîndeasc\ o confuzie artificial\ în jurul unei
opere, care este îns\[i claritatea.
Am în]elege greu pragmatismul lui James,
dac\ n-am începe prin a modifica ideea pe
care ne-o facem asupra realit\]ii în general.Vorbim despre „lume” [i „cosmos” ; dup\ ori-
ginea lor, aceste cuvinte desemneaz\ ceva sim-
plu sau m\car bine compus. Spunem „univer-sul”, iar cuvîntul ne face s\ ne gîndim la po-
sibila unificare a lucrurilor. Putem fi spiritua-
li[ti, materiali[ti, pantei[ti, a[a dup\ cum putemfi la fel de bine indiferen]i fa]\ de filozofie [i
mul]umi]i cu sim]ul comun : întotdeauna ne
imagin\m c\ ar exista unul sau mai multeprincipii simple, prin intermediul c\rora s-ar
1. Eseul a fost scris pentru a servi drept prefa]\ la lucrarea
lui William James despre pragmatism, tradus\ de E. LeBrun (Paris, Flammarion, 1911).

Henri Bergson 232
explica ansamblul lucrurilor materiale [i
morale.
Toate acestea se întîmpl\ pentru c\ inte-
ligen]a noastr\ este dornic\ de simplitate. Ea
î[i dr\muie[te eforturile [i vrea ca natura s\ se
fi rînduit în a[a fel încît s\ ne cear\, spre a figîndit\, volumul de munc\ cel mai mic cu
putin]\. Deci, ea î[i ia numai elementele sau
principiile necesare pentru a recompune cu eleseria nesfîr[it\ a obiectelor [i a evenimentelor.
~n loc s\ reconstruim lucrurile la modul
ideal, spre satisfac]ia deosebit\ a ra]iuniinoastre, dac\ ne-am limita pur [i simplu la
ceea ce ne ofer\ experien]a, am gîndi [i ne-am
exprima cu totul altfel. ~n timp ce inteligen]a,cu obiceiurile ei legate de economisire, î[i
reprezint\ efectele ca fiind strict propor]ionale
cu cauzele lor, natura risipitoare pune în cauz\mult mai mult decît se cere pentru producerea
efectului. Pe cînd lozinca noastr\ este „ Exact
atît cît ne trebuie ”, cea a naturii este „ Mai mult
decît ne trebuie ” – mai mult dintr-asta, mai mult
dintr-aia, mai mult din toate. A[a cum o vedeJames, realitatea este redundant\ [i supraabun-
dent\. ~ntre aceast\ realitate [i aceea
reconstruit\ de c\tre filozofi, cred c\ el astabilit acela[i raport ca între via]a de zi cu zi
[i aceea reprezentat\ seara, pe scen\, de c\tre
actori. La teatru, fiecare spune numai ce are despus [i face numai ce are de f\cut ; exist\
scene bine decupate ; piesa are un început, un
mijloc [i un sfîr[it ; [i totul este distribuit cucea mai mare zgîrcenie din lume în vederea
unui deznod\mînt fericit sau tragic. ~ns\, în
via]\, se spun o mul]ime de lucruri nefolo-sitoare [i se fac nenum\rate gesturi inutile ; nu
exist\ deloc situa]ii clare ; nimic nu se petrece
a[a simplu, deplin, frumos cum ne-am dori ;scenele se submineaz\ una pe alta ; lucrurile

G‘ndirea [i mi[carea 233
nici nu încep, nici nu sfîr[esc ; nu exist\
deznod\mînt satisf\c\tor pe de-a-ntregul, nici
un gest absolut decisiv, nici unul din acelecuvinte impresionante care te urm\resc : toate
efectele sînt ratate. Aceasta este via]a ome-
neasc\. F\r\ îndoial\, tot astfel este, în ochiilui James, realitatea în general.
Bineîn]eles, experien]a noastr\ nu este
incoerent\. ~n timp ce ne prezint\ lucruri [ifapte, ea ne arat\ ni[te asem\n\ri între lucruri
[i ni[te raporturi dintre fapte : dup\ William
James, rela]iile sînt la fel de reale [i pot fiobservate la fel de direct ca lucrurile [i faptele
înse[i. ~ns\ rela]iile sînt instabile, iar lucrurile
fluide. Spre deosebire de el, filozofii compunun univers uscat cu ajutorul unor elemente
bine decupate, bine aranjate, unde fiecare
parte nu este legat\ numai de o alt\ parte, a[acum ne spune experien]a, ci [i de întreg, a[a
cum ar vrea ra]iunea.
„Pluralismul” lui William James nu înseamn\
altceva. Antichitatea [i-a reprezentat o lume
închis\, nestr\mutat\, finit\ ; este o ipotez\ r\s-punzînd anumitor exigen]e ale ra]iunii noastre.
Modernii se gîndesc mai degrab\ la infinit ;
este o alt\ ipotez\, corespunz\toare altor nevoiale ra]iunii. Din punctul de vedere unde se
plaseaz\ James, cel al experien]ei pure sau cel
al „empirismului radical”, realitatea nu se do-vede[te a fi nici finit\, nici infinit\, ci nede-
finit\. Ea curge, f\r\ ca noi s\ putem spune
dac\ o face într-o direc]ie unic\, dac\ estevorba întotdeauna [i pretutindeni despre
acela[i rîu.
Ra]iunea noastr\ este acum nemul]umit\. Nu
prea se simte în largul ei într-o lume unde
nu-[i reg\se[te, ca într-o oglind\, propria
imagine. {i, f\r\ nici o urm\ de îndoial\,însemn\tatea ra]iunii umane este mic[orat\. Dar

Henri Bergson 234
cît de mult va spori importan]a omului însu[i
– a omului întreg, pl\m\dit deopotriv\ din vo-
in]\, sensibilitate [i inteligen]\ !
~ntr-adev\r, universul conceput de ra]iune
dep\[e[te la infinit experien]a uman\, specific
ra]iunii fiind faptul c\ prelunge[te datele expe-rien]ei, le extinde pe calea generaliz\rii [i, în
sfîr[it, ne face s\ concepem mult mai multe
lucruri decît vom observa vreodat\. ~ntr-unasemenea univers, omul nu face mare lucru [i
ocup\ pu]in loc : ceea ce îi permite inteli-
gen]ei, îi interzice voin]ei. {i, mai ales atri-buindu-i gîndirii puterea de a cuprinde totul,
este obligat s\-[i reprezinte totul în termenii
gîndirii ; aspira]iilor, dorin]elor, elanurilor, el nupoate s\ le cear\ l\muriri asupra unei lumi
unde tot ce-i este accesibil, este dinainte consi-
derat ca fiind traductibil în idei pure.Sensibilitatea nu i-ar putea lumina inteligen]a
din care a f\cut lumina îns\[i.
Majoritatea filozofilor ne limiteaz\ experien-
]a pe latura sentimentului [i a voin]ei, în timp
ce o prelungesc la nesfîr[it pe latura gîndirii.James ne cere s\ nu anex\m experien]ei prea
multe ipoteze [i nici s\ nu trunchiem ceea ce
are ea solid. Putem fi siguri numai de ceea cene d\ experien]a ; îns\ trebuie s-o accept\m
integral. Sentimentele noastre fac parte din ea
în aceea[i m\sur\ ca percep]iile [i, prin urmare,în aceea[i m\sur\ ca „lucrurile”. ~n concep]ia
lui William James, omul întreg conteaz\.
El are chiar o mare importan]\ într-o lume
care nu-l mai strive[te cu imensitatea ei. A
stîrnit mirare importan]a atribuit\ de James,
într-una din c\r]ile sale
1, ciudatei teorii a lui
Fechner conform c\reia P\mîntul era o fiin]\
1. A Pluralistic Universe , London, 1909. Tradus\ în
francez\, în „BibliothŁque de Philosophie scientifique”sub titlul de Philosophie de l’ØxpØrience .

G‘ndirea [i mi[carea 235
independent\, înzestrat\ cu un suflet divin.
Poate c\ vedea în ea un mijloc comod de a
simboliza – poate chiar de a-[i exprima –propriul gînd. Lucrurile [i faptele din care ni se
compune experien]a constituie pentru noi o
lume uman\
1, fire[te, legat\ de altele, îns\ atît
de îndep\rtat\ de ele [i atît de aproape de noi
încît, în practic\, trebuie s-o consider\m
suficient\ omului [i suficient\ sie[i. Cu acestelucruri [i evenimente, noi ne unim – noi, adic\
tot ceea ce avem cuno[tin]\ c\ sîntem, tot ceea
ce sim]im. Sentimentele puternice tulburîndsufletul în anumite momente privilegiate sînt
for]e la fel de reale ca acelea studiate de fizi-
cian; nu le creeaz\ omul, a[a cum nu creeaz\c\ldura [i lumina. Dup\ James, ne sc\ld\m
într-o atmosfer\ traversat\ de mari curente
spirituale. Dac\ mul]i dintre noi li se opun,al]ii se las\ purta]i de ele. Unele suflete se
deschid cu totul c\tre inspira]ia binef\c\toare.
Acelea sînt sufletele mistice. {tim cu cît\ sim-
patie le-a studiat James. Cînd i-a ap\rut cartea
despre L’expØrience religieuse , mul]i au v\zut
în ea doar o serie de descrieri pline de via]\
[i de analize foarte p\trunz\toare – o psiho-
logie a sentimentului religios, dup\ cumspuneau ei. C‘t se în[elau asupra gîndirii
autorului ! Adev\rul este c\ James se apleca
asupra sufletului mistic a[a cum ne aplec\mnoi în afar\, într-o zi de prim\var\, pentru a
sim]i mîngîierea vîntului, sau ca atunci cînd ne
afl\m la malul m\rii [i urm\rim cu privireab\rcile [i pînzele lor umflate spre a vedea
dincotro bate vîntul. Sufletele cuprinse de elan
1. Cu foarte mult\ ingeniozitate, dl. AndrØ Chaumeix a
semnalat ni[te asem\n\ri între personalitatea lui James[i cea a lui Socrate ( Revue des deux mondes , 15 octom-
brie 1910). Preocuparea de a-l determina pe om s\cerceteze lucrurile umane are ea îns\[i ceva socratic.

Henri Bergson 236
religios sînt cu adev\rat în\l]ate [i exaltate
(transportØes ) : cum s\ nu ne fac\ ele s\ sur-
prindem pe viu, ca într-o experien]\ [tiin]ific\,for]a care le înal]\ [i le exalt\ ? Aici g\sim, cu
siguran]\, originea, ideea generatoare a „prag-
matismului” lui William James. Pentru noi,acele adev\ruri demne de a fi cunoscute, sînt
pentru el ni[te adev\ruri sim]ite [i tr\ite înainte
de a fi fost gîndite
1.
Dintotdeauna s-a spus c\ exist\ adev\ruri
]inînd în egal\ m\sur\ de sentiment [i de ra-
]iune ; [i dintotdeauna s-a spus c\, al\turi deadev\rurile pe care le g\sim gata f\cute, mai
exist\ [i altele pe cale de a se face cu ajutorul
nostru, dependente în mare parte de voin]anoastr\. ~ns\ trebuie s\ remarc\m c\, la James,
aceast\ idee cap\t\ o for]\ [i o semnifica]ie cu
totul noi. Gra]ie concep]iei asupra realit\]ii afir-mate de filozof, ideea se dezvolt\ într-o teorie
general\ a adev\rului.
Ce este o judecat\ adev\rat\ ? Numim adev\-
rat\ afirma]ia concordant\ cu realitatea. ~n ce
const\ aceast\ concordan]\ ? Ne place s\ vedemîn ea ceva ca asem\narea între portret [i
model : afirma]ia adev\rat\ ar copia realitatea.
S\ ne gîndim totu[i : vom vedea c\ numai încazuri rare, excep]ionale, aceast\ defini]ie a
adev\rului î[i g\se[te aplica]ii. Ceea ce este
real, este un anumit fapt determinat s\vîr[in-du-se într-un anumit punct din spa]iu [i timp,
este ceva singular, schimb\tor. Dimpotriv\, afir-
ma]iile noastre, în majoritatea lor, sînt generale[i implic\ o anumit\ stabilitate a obiectului lor.
1. ~n frumosul studiu consacrat lui William James ( Revue
de mØtaphysique et de morale , noiembrie 1910), dl.
Emile Boutroux a pus în eviden]\ sensul cu totul specialal verbului englezesc to experience , „care vrea s\ spun\
nu a constata cu r\ceal\ un lucru petrecut în afaranoastr\, ci a sim]i în noi în[ine, a tr\i noi în[ine cutaresau cutare modalitate de a fi…”

G‘ndirea [i mi[carea 237
S\ lu\m un adev\r apropiat, pe cît posibil, de
experien]\, cum ar fi de pild\ : „C\ldura dilat\
corpurile”. A cui copie ar putea el s\ fie ?~ntr-un anumit sens, este posibil s\ copiem dila-
tarea unui corp determinat în ni[te momente
determinate, prin fotografierea diverselor faze.Metaforic m\car, pot s\ spun c\ afirma]ia
„aceast\ bar\ de fier se dilat\” este copia a ceea
ce se întîmpl\ cînd asist la dilatarea unei barede fier. ~ns\ un adev\r aplicat tuturor corpurilor,
f\r\ s\ fie neap\rat legat de un corp v\zut de
mine, nu copie nimic, nu reproduce nimic. Noivrem totu[i ca el s\ copie ceva [i întotdeauna
filozofia a c\utat s\ ne mul]umeasc\ asupra a-
cestui punct. Pentru filozofii antici, exista,dincolo de timp [i spa]iu, o lume unde se aflau
de-o ve[nicie toate adev\rurile posibile : pentru
ei, afirma]iile oamenilor erau cu atît mai ade-v\rate, cu cît copiau mai fidel aceste adev\ruri
eterne. Modernii au f\cut s\ coboare adev\rul
din cer pe p\mînt, dar v\d tot ceva preexistent
afirma]iilor noastre. Adev\rul ar fi ascuns în lu-
cruri [i-n fapte : [tiin]a s-ar duce s\-l caute, l-arscoate din ascunz\toare [i l-ar aduce la lumina
zilei. O afirma]ie de felul „c\ldura dilat\
corpurile” ar fi o lege ; legea guverneaz\ faptele[i troneaz\, dac\ nu deasupra lor, cel pu]in în
mijlocul lor ; experien]a noastr\ o con]ine, iar
noi n-avem decît s-o extragem. Chiar o filozofieprecum cea a lui Kant, conform c\reia orice
adev\r [tiin]ific trebuie s\ fie relativ la spiritul
uman, consider\ afirma]iile adev\rate ca fiinddate dinainte în experien]a uman\ : dup\ ce
aceast\ experien]\ este organizat\ de gîndirea
uman\ în general, toat\ activitatea [tiin]ei arconsta în a str\punge înveli[ul rezistent al
faptelor în interiorul c\rora s-a fixat adev\rul ca
miezul înl\untrul unei nuci.

Henri Bergson 238
O asemenea concep]ie asupra adev\rului
este fireasc\ [i pentru spirit, [i pentru filozofie,
fiindc\ este normal s\ ne reprezent\mrealitatea ca un întreg perfect coerent [i
sistematizat, sus]inut de o armatur\ logic\.
Armatura ar fi însu[i adev\rul ; [tiin]a n-ar facedecît s\-l reg\seasc\. ~ns\ experien]a pur\ [i
simpl\ nu ne spune nimic de genul \sta, iar
James se limiteaz\ la experien]\. Experien]a neprezint\ un flux de fenomene : dac\ o anumit\
afirma]ie referitoare la unul dintre ele ne
permite s\ le st\pînim pe cele urm\toare saum\car s\ le prevedem, vom spune c\ aceast\
afirma]ie este adev\rat\. O propozi]ie de genul
„c\ldura dilat\ corpurile”, propozi]ie sugerat\de imaginea dilat\rii unui anumit corp, ne face
s\ prevedem în ce fel se vor comporta celelalte
corpuri în prezen]a c\ldurii. Ea ne ajut\ s\trecem de la o experien]\ veche la ni[te expe-
rien]e noi ; este ca un fir conduc\tor, nimic
mai mult. Realitatea curge ; noi curgem cu ea ;
numim adev\rat\ orice afirma]ie care, c\l\u-
zindu-ne prin mijlocul realit\]ii dinamice, ne-oexpune [i ne plaseaz\ ‘n cele mai bune condi]ii
pentru a ac]iona.
Se vede diferen]a dintre aceast\ concep]ie
despre adev\r [i cea tradi]ional\. De obicei,
definim adev\ratul (le vrai) prin conformitatea
lui cu ceea ce exist\ deja ; James îl define[teprin rela]ia cu ceea ce nu exist\ înc\. Dup\
William James, adev\ratul nu copie ceva ce a
fost sau este : el anun]\ ceea ce va fi sau, maidegrab\, ne preg\te[te ac]iunea asupra a ceea
ce va fi. Filozofia are înclina]ia natural\ de a
dori ca adev\rul s\ priveasc\ în urm\ : pentruJames, el prive[te înainte.
Mai precis, pentru celelalte doctrine, ade-
v\rul este ceva anterior actului bine determinatprin care omul îl formuleaz\ pentru prima oar\.

G‘ndirea [i mi[carea 239
Omul l-a v\zut primul, îns\ el a[tepta, a[a cum
America îl a[tepta pe Cristofor Columb. Ceva îl
ascundea tuturor privirilor [i, ca s\ spunema[a, îl acoperea ; omul l-a descoperit. – Cu
totul alta este concep]ia lui William James. El
nu t\g\duie[te c\ realitatea, în mare parte, dac\nu în totalitate, este independent\ de ceea ce
spunem sau gîndim noi despre ea ; îns\
adev\rul, legat numai de ceea ce afirm\m noidespre realitate, i se pare creat prin afirma]ia
noastr\. Invent\m adev\rul pentru a utiliza
realitatea, a[a cum cre\m dispozitivele meca-nice pentru a utiliza for]ele naturii. Cred c\ am
putea surprinde esen]a concep]iei pragmatiste
asupra adev\rului printr-o formul\ ca aceasta :în timp ce pentru celelalte doctrine adev\rul
nou este o descoperire, pentru pragmatism el
este o inven]ie
1.
Nu rezult\ de aici c\ adev\rul este arbitrar.
O inven]ie mecanic\ nu conteaz\ decît prin
utilitatea ei practic\. Tot astfel, pentru a fi
adev\rat\, o afirma]ie trebuie s\ ne sporeasc\
autoritatea asupra lucrurilor. Ea este, totodat\,crea]ia unui anumit spirit individual [i nu
preexista efortului acestui spirit mai mult decît
preexista fonograful lui Edison, de exemplu.Fire[te, inventatorul fonografului a fost nevoit
s\ studieze propriet\]ile sunetului, care este o
realitate. ~ns\ inven]ia s-a ad\ugat acesteirealit\]i ca un lucru absolut nou : poate nu s-ar
fi produs niciodat\, dac\ n-ar fi existat. Astfel,
pentru a fi viabil, un adev\r trebuie s\-[i aib\r\d\cinile înfipte în realit\]i ; îns\ realit\]ile sînt
doar terenul pe care cre[te acest adev\r, iar
1. Nu sînt sigur ca James s\ fi folosit cuvîntul „inven]ie”,
nici s\ fi comparat explicit adev\rul teoretic cu undispozitiv mecanic ; cred, totu[i, c\ aceast\ apropiere sepotrive[te cu spiritul doctrinei [i c\ ne poate ajuta s\în]elegem pragmatismul.

Henri Bergson 240
alte flori ar fi putut la fel de bine s\ creasc\
acolo dac\ vîntul ar fi adus alte semin]e.
Conform pragmatismului, adev\rul s-a f\cut
pu]in cîte pu]in, datorit\ eforturilor individuale
ale unui mare num\r de inventatori. Dac\ n-ar
fi existat ace[ti inventatori [i ar fi fost al]ii înlocul lor, am fi avut un corpus de adev\ruri cu
totul diferit. Evident, realitatea a r\mas
(aproape) ceea ce este ; îns\ cu totul altele arfi fost c\ile trasate de noi, pentru a circula pe
acolo în bune condi]ii. Aici nu este vorba
numai despre adev\rurile [tiin]ifice. Nu putemconstrui o fraz\, iar ast\zi nu mai putem rosti
nici m\car un cuvînt, f\r\ a accepta anumite
ipoteze create de înainta[ii no[tri, care ar fiputut fi foarte diferite de ceea ce sînt. Cînd
spun : „creionul tocmai mi-a c\zut sub mas\”,
nu enun] un fapt legat de experien]\, c\civ\zul [i pip\itul îmi arat\ pur [i simplu c\
mîna s-a deschis [i a l\sat s\-i scape ceea ce
]inea. Cînd unui copil mic, legat de scaun, îi
cade juc\ria din mîn\, el nu-[i imagineaz\,
probabil, c\ obiectul respectiv continu\ s\existe ; mai degrab\, el nu are ideea clar\ a
unui „obiect”, adic\ a ceva care dureaz\,
invariabil [i independent, în mijlocul diversit\]ii[i a mobilit\]ii aparen]elor trec\toare. Cine a
crezut pentru prima oar\ în invariabilitate [i în
independen]\ a f\cut o ipotez\ : ori de cîte orifolosim un substantiv, ori de cîte ori vorbim,
noi adopt\m, de obicei, tocmai aceast\ ipotez\.
Cu totul alta ne-ar fi fost gramatica, cu totulaltele ar fi fost articula]iile gîndirii, dac\
omenirea, în cursul evolu]iei sale, ar fi preferat
s\ adopte ipoteze de alt gen.
~n mare parte, structura spiritului este
propria noastr\ oper\ sau m\car opera cîtorva
dintre noi. De[i n-a fost explicit exprimat\,aceasta ni se pare teza cea mai important\ a

G‘ndirea [i mi[carea 241
pragmatismului. Prin ea, pragmatismul continu\
kantianismul. Kant spusese c\ adev\rul de-
pinde de structura general\ a spiritului uman.Pragmatismul adaug\ sau m\car sugereaz\ c\
structura spiritului uman este efectul liberei
ini]iative a unui anumit num\r de spiriteindividuale.
~nc\ o dat\, asta nu înseamn\ c\ adev\rul
depinde de fiecare dintre noi : tot atîta ar fi s\credem c\ fiecare dintre noi ar fi putut inventa
fonograful. Afl\m numai c\, dintre diferitele
feluri de adev\r, nici adev\rul [tiin]ific, niciadev\rul sim]ului comun [i, în general, nici
adev\rul de ordin intelectual nu se apropie de
obiect pîn\ la a coincide cu el. Orice adev\reste o cale trasat\ prin mijlocul realit\]ii ; îns\
printre aceste c\i exist\ unele c\rora le-am fi
dat o direc]ie cu totul diferit\, dac\ aten]iane-ar fi fost îndreptat\ într-un sens diferit sau
dac\ am fi urm\rit un alt fel de utilitate ;
dimpotriv\, exist\ c\i a c\ror direc]ie este
marcat\ de realitatea îns\[i : am putea spune
c\ exist\ unele corespunz\toare anumitorcurente ale realit\]ii. Fire[te, într-o anumit\
m\sur\, acestea depind tot de noi, c\ci sîntem
liberi s\ rezist\m curentului ori s\-l urm\m [i,chiar dac\ îl urm\m, îl putem devia în diverse
feluri, fiind în acela[i timp asocia]i [i supu[i
for]ei lui. Nu este mai pu]in adev\rat c\ acestecurente nu sînt create de c\tre noi ; ele fac
parte integrant\ din realitate. Astfel, prag-
matismul ajunge s\ inverseze ordinea în careobi[nuim s\ punem diferitele variet\]i ale
adev\rului. ~n afara celor ce traduc ni[te
senza]ii brute, adev\rurile legate de sentiment[i-ar înfige r\d\cinile cel mai adînc în realitate.
Dac\ sîntem de acord c\ orice adev\r este o
inven]ie, pentru a r\mîne fideli gîndirii luiWilliam James, va trebui s\ stabilim, poate,

Henri Bergson 242
între adev\rurile legate de sentiment [i cele
[tiin]ifice acela[i gen de diferen]\ ca între un
vapor cu pînze [i un vapor cu aburi, de pild\ ;[i unul, [i cel\lalt sînt inven]ii ale omului. ~n
cazul celui dintîi, artificiul ocup\ un loc
neînsemnat ; el ia direc]ia vîntului [i facevizibil\ for]a natural\ utilizat\. Dimpotriv\, în
cazul celui de-al doilea, mecanismul artificial
este cel mai important ; el domin\ for]a pus\ înjoc [i-i atribuie o direc]ie aleas\ de noi în[ine.
Defini]ia adev\rului dat\ de James [i
concep]ia lui asupra realit\]ii se potrivescperfect. Dac\ realitatea nu este acest univers
economic [i sistematic pe care [i-l reprezint\
logica noastr\, dac\ ea nu este sus]inut\printr-o armatur\ de intelectualitate, adev\rul
de ordin intelectual e o inven]ie a omului
avînd drept efect utilizarea realit\]ii, în loc s\ne introduc\ în ea. {i dac\ realitatea nu
formeaz\ un ansamblu, dac\ este multipl\ [i
mobil\, f\cut\ din curente care se întrep\trund,
adev\rul n\scut dintr-un contact cu un
asemenea curent – adev\r sim]it înainte de a fifost conceput – este mai capabil decît adev\rul
doar gîndit s\ surprind\ [i s\ înmagazineze
îns\[i realitatea.
~n sfîr[it, o critic\ a pragmatismului ar trebui
s\ se ocupe mai întîi de aceast\ teorie a
realit\]ii. I s-ar putea aduce ni[te obiec]ii [i noiîn[ine am avea unele rezerve în privin]a ei :
totu[i, nimeni nu-i va contesta profunzimea [i
originalitatea. Dup\ ce îi va fi examinatîndeaproape concep]ia asupra adev\rului care
i se al\tur\, nimeni nu-i va t\g\dui eleva]ia
moral\. S-a spus c\ pragmatismul lui James nuera decît o form\ a scepticismului, c\ deprecia
adev\rul, c\ îl subordona utilit\]ii materiale, c\
descuraja cercetarea [tiin]ific\ dezinteresat\.Nim\nui n-are s\-i treac\ prin minte o

G‘ndirea [i mi[carea 243
asemenea interpretare dac\ îi va citi opera cu
aten]ie. {i ea îi va surprinde profund pe cei ce
au avut fericirea de a cunoa[te omul. Nimenin-a iubit adev\rul cu mai mult\ ardoare decît
el. Nimeni nu l-a c\utat cu mai mult\ pasiune.
O imens\ nelini[te îl domina ; din [tiin]\ în[tiin]\, de la anatomie [i fiziologie la
psihologie, de la psihologie la filozofie, el
mergea încordat asupra marilor probleme,nep\s\tor fa]\ de rest, uitîndu-se pe sine. A
observat, a experimentat, a meditat o via]\
întreag\. {i, ca [i cum n-ar fi f\cut destul, mai[i visa : [i-n somnul de pe urm\, visa expe-
rien]e extraordinare [i eforturi supraomene[ti,
prin care ar fi putut continua, pîn\ dincolo demoarte, s\ lucreze cu noi spre binele [tiin]ei,
pentru sl\virea adev\rului.

Henri Bergson 244
IX
Via]a [i opera lui Ravaisson 1
Jean-Gaspard-Felix LachØ Ravaisson s-a
n\scut la data de 23 octombrie 1813, la Namur,
ora[ francez la vremea respectiv\, re[edin]\ adepartamentului Sambre-et-Meuse. Tat\l s\u,
casier-pl\titor în acest ora[, era originar din
sud ; Ravaisson este numele unei mici pro-priet\]i situate prin apropiere de Caylus, nu
departe de Montauban. Copilul avea un an
cînd familia s-a v\zut for]at\ de evenimenteledin 1814 s\ p\r\seasc\ ora[ul Namur. Nu dup\
mult timp, avea s\-[i piard\ tat\l. Prima
perioad\ a educa]iei i-a fost supravegheat\ dec\tre mama sa [i de unchiul din partea mamei,
Gaspard Theodore Mollien, al c\rui nume avea
s\ [i-l ia mai tîrziu. ~ntr-o scrisoare din 1821,Mollien scrie despre nepotul s\u, pe atunci în
vîrst\ de opt ani : „Felix este un matematician
des\vîr[it, un specialist în civiliza]ia antic\, un
1. Aceast\ însemnare despre „La vie et les oeuvres de M.
Felix Ravaisson-Mollien” ap\rut în Comptes rendus de
l’Academie des Sciences morales et politiques , 1904, vol.I,
p.686, dup\ ce a fost citit\ la Academie de c\tre autor,care îi succeda lui Ravaisson. Ea a fost reeditat\ caintroducere la Felix Ravaisson, Testament et fragments ,
volum publicat în 1932 de c\tre Ch. Devivaise. Dl.Jacques Chevalier, membru al Comitetului de publicareal colec]iei în care ap\rea volumul, precedaseînsemnarea prin aceste cuvinte : „Autorul se gîndise maiîntîi s\ fac\ unele retu[uri. Apoi s-a decis s\ publiceaceste pagini a[a cum sînt, de[i i s-a repro[at c\-lbergsonific\ pe Ravaisson. ~ns\, dup\ p\rerea domnuluiBergson, poate c\ era singura modalitate de a l\murisubiectul, prelungindu-l.“

G‘ndirea [i mi[carea 245
istoric, în sfîr[it, totul 1”. Deja i se dezv\luia o
calitate intelectual\ c\reia aveau s\ i se al\ture
multe altele : u[urin]a de a înv\]a.
{i-a f\cut studiile la Colegiul Rollin. Ne-ar fi
pl\cut s\-l urm\rim de la o clas\ la alta, îns\
arhivele Colegiului n-au p\strat nimic din aceaperioad\.
Listele premia]ilor ne arat\, totodat\, c\
tîn\rul Ravaisson a intrat în clasa a VI-a în1825, c\ a p\r\sit colegiul în 1832 [i c\, pe
toat\ perioada studiilor a fost un elev
str\lucitor. A cî[tigat mai multe premii laconcursul general [i, mai ales, în 1832, premiul
de onoare în filozofie. Profesorul s\u de
filozofie a fost Dl. Poret, un maestru distins,discipol al filozofilor sco]ieni. A tradus cîteva
din lucr\rile lor [i, pentru c\ era foarte apreciat
de Dl. Cousin, acesta l-a luat ca suplinitor laSorbona. Dl. Ravaisson a r\mas întotdeauna
foarte legat de maestrul s\u. Am putut citi,
p\strate cu pio[enie de familia d-lui Poret,
cîteva diserta]ii scrise de elevul Ravaisson
pentru orele de filozofie
2; la Sorbona, am g\sit
diserta]ia despre „metoda în filozofie”, premiat\
în 1832. Sînt lucr\rile unui [colar silitor [i
inteligent care a urm\rit un curs bine f\cut. Ceice ar c\uta marca d-lui Ravaisson [i primele
semne ale unei voca]ii filozofice pe cale de a
1. Acest detaliu, împreun\ cu multe altele, au fost extrase
din însemnarea foarte interesant\, citit\ de Dl. LouisLeger la Academie des Inscriptions et Belles Lettres, ladata de 14 iunie 1901.
Anumite informa]ii biografice le-am ob]inut prin
amabilitatea celor doi fii ai d-lui Ravaisson. Dl. LouisRavaisson-Mollien, bibliotecar la biblioteca Mazarin [idl.Charles Ravaisson-Mollien, custode-adjunct la MuzeulLuvru.
2. Aceast\ comunicare [i multe detalii biografice
interesante le dator\m celor doi nepo]i ai d-lui Poret, eiîn[i[i profesori ai universit\]ii, domnii Henri [i MarcelBernes.

Henri Bergson 246
se na[te, ar fi oarecum dezam\gi]i. Toate ne
îndeamn\ s\ credem c\ tîn\rul Ravaisson a
terminat colegiul f\r\ a avea o preferin]\hot\rît\ pentru filozofie, f\r\ a-[i fi dat seama
cu precizie încotro se îndrepta. Academia i-a
ar\tat calea.
Ordonan]a regal\ din 26 octombrie 1832
tocmai reînfiin]a Academia de {tiin]e morale [i
politice. La propunerea d-lui Cousin, Academiastabilise drept materie pentru concurs
Metafizica lui Aristotel : „Concuren]ii, spunea
programul, vor trebui s\ dovedeasc\ o bun\cunoa[tere a lucr\rii printr-o analiz\ de mare
întindere, s\-i schi]eze planul [i istoria, s\-i
semnaleze influen]a asupra sistemelor ulte-rioare, s\ cerceteze [i s\ discute erorile [i
p\r]ile ei de adev\r, s\ extrag\ ideile men]inute
pîn\ ast\zi [i pe cele folositoare pentru filo-zofia secolului nostru”.
Ravaisson s-a decis s\ concureze, probabil,
la îndemnul fostului s\u profesor de filozofie.
{tim în ce fel concursul, primul organizat de
Academie dup\ reconstituirea ei, a dat rezultateexcep]ionale, [tim cum au fost prezentate nou\
memorii, dintre care trei au fost considerate
superioare (de[i aproape toate aveau unelemerite), cum Academia i-a decernat premiul
d-lui Ravaisson [i a cerut ministrului s\ creeze
fondurile necesare unui premiu suplimentarpentru filozoful Michelet de Berlin, cum dl.
Ravaisson l-a ref\cut, l-a extins, l-a aprofundat
[i a dat o carte admirabil\. Din Essai sur la
mØtaphysique d’Aristote , primul volum a ap\rut
în 1837, iar cel de-al doilea, nou\ ani mai
tîrziu. Mai erau anun]ate înc\ dou\ volume,îns\ ele n-au mai ap\rut niciodat\ ; chiar [i
a[a, lucrarea este o prezentare complet\ a
metafizicii lui Aristotel [i a influen]ei exercitateasupra filozofiei grece[ti.

G‘ndirea [i mi[carea 247
Aristotel, geniul sistematic prin excelen]\,
nu a edificat un sistem. El opereaz\ mai de-
grab\ prin analiza conceptelor decît prinsintez\. Metoda lui const\ în a lua ideile
înmagazinate în limbaj, în a le îndrepta sau în
a le reînnoi, în a le încadra într-o defini]ie, îna le delimita sfera [i con]inutul în func]ie de
articula]iile lor naturale, în a le împinge dez-
voltarea cît mai departe cu putin]\. Rareoriefectueaz\ aceast\ dezvoltare dintr-odat\ : va
reveni de mai multe ori, în tratate diferite,
asupra aceluia[i subiect, urmînd din nouacela[i drum, înaintînd întotdeauna cîte pu]in.
Care sînt elementele implicate în gîndire sau în
existen]\ ? Ce sînt materia, forma, cauzalitatea,timpul, mi[carea ? ~n toate aceste puncte [i înc\
în alte o sut\, el a r\scolit p\mîntul ; de la
fiecare punct pleac\ o galerie subteran\ mereuprelungit\, procedînd la fel ca inginerul care ar
s\pa un tunel imens prin atacul simultan
asupra mai multor puncte. Desigur, ne d\m
seama c\ toate m\surile au fost luate [i
calculele au fost efectuate în a[a fel încîtpunctele s\ se uneasc\ ; îns\ jonc]iunea nu se
face întotdeauna : deseori, avem impresia c\
între dou\ puncte se afl\ cîteva lope]i de nisip[i c\, dup\ aceea ele se vor atinge. Cînd colo,
d\m peste stînc\ [i tuf. Dl. Ravaisson nu s-a
oprit în fa]a nici unui obstacol. Metafizicaprezentat\ la sfîr[itul primului volum este
doctrina lui Aristotel unificat\ [i reorganizat\.
Ne-o prezint\ într-o limb\ creat\ special pentruea, unde fluiditatea imaginilor las\ s\ transpar\
ideea nud\, unde abstrac]iile prind via]\ [i
tr\iesc a[a cum au tr\it în gîndirea lui Aristotel.S-a putut contesta exactitatea material\ a a-
numitor traduceri de-ale sale ; au ap\rut
îndoieli în leg\tur\ cu unele dintre interpre-t\ri ; mai ales, s-a pus întrebarea dac\ rolul

Henri Bergson 248
istoricului era acela de a merge cu unificarea
doctrinei mai departe decît a vrut s-o fac\
maestrul [i dac\, ajustînd piesele atît de bine [istrîngînd atît de tare angrenajul, nu cumva risca
s\ le deformeze. Nu este mai pu]in adev\rat c\
spiritul nostru cere aceast\ unificare, c\ cinevatrebuia s\ încerce s-o fac\ [i c\, dup\ dl.
Ravaisson, nimeni n-a mai îndr\znit s\ re-
înnoiasc\ tentativa.
Al doilea volum al lucr\rii Essai… este [i
mai îndr\zne]. Comparînd doctrina lui Aristotel
cu gîndirea greac\ în general, dl. Ravaissoncaut\ s\ deta[eze însu[i sufletul aristote-
lismului.
Mai întîi, filozofia greac\, spune el, a expli-
cat toate lucrurile printr-un element material :
apa, aerul, focul sau vreo materie nedefinit\.
Cum la început inteligen]a uman\ era dominat\de senza]ie, ea nu a cunoscut decît intui]ia
sensibil\ [i materialitatea lucrurilor. Apoi, pita-
goreicii [i platonicienii au ar\tat insuficien]a
explica]iilor bazate numai pe materie [i au luat
drept principii Numerele [i Ideile. ~ns\ pro-gresul a fost mai degrab\ aparent decît real. Cu
numerele pitagoreice [i cu ideile platoniciene
sîntem în abstrac]ie [i, oricît de savant\ ar fimanipularea acestor elemente, r\mînem în
abstract. Inteligen]a, încîntat\ de simplificarea
adus\ în studierea lucrurilor prin gruparea lorsub ni[te idei generale, î[i imagineaz\, fire[te,
c\ p\trunde prin ele pîn\ la substan]a îns\[i
din care sînt f\cute lucrurile. Pe m\sur\ ceînainteaz\ în seria generalit\]ilor, are impresia
c\ se ridic\ mai sus pe scara realit\]ilor. ~ns\
ceea ce ia drept o spiritualitate mai elevat\nu-i decît rarefierea accentuat\ a aerului ce-l
respir\. Ea nu-[i d\ seama c\, atunci cînd o
idee este general\, ea devine abstract\ [i vid\,iar din abstrac]ie în abstrac]ie, din generalitate

G‘ndirea [i mi[carea 249
în generalitate, ne îndrept\m c\tre neantul pur.
Tot atîta ar fi fost s\ ne limit\m la datele
sim]urilor, fiindc\ ele ne-ar oferi doar o partea realit\]ii ; în schimb, ne-ar men]ine pe terenul
solid al realului. O cu totul alt\ cale trebuie
urmat\. Ea ar consta în prelungirea viziuniiochiului printr-o viziune a spiritului. F\r\ a
p\r\si domeniul intui]iei, adic\ al lucrurilor
reale, individuale, concrete, ar însemna s\ c\u-t\m o intui]ie intelectual\ sub intui]ia sensibil\.
Printr-un intens efort de viziune mental\, am
str\punge înveli[ul material al lucrurilor [i amciti formula, invizibil\ ochiului, desf\[urat\ [i
manifestat\ de materialitatea lor. Atunci ar
ap\rea unitatea care leag\ fiin]ele unele dealtele [i vedem cum, de la materia brut\ la
plant\, de la plant\ la animal, de la animal la
om, unitatea unei gîndiri se condenseaz\ înpropria-i substan]\ pîn\ ce, din concentrare în
concentrare, ajungem la gîndirea divin\, iar
aceasta din urm\ gînde[te toate lucrurile
gîndindu-se pe sine. Iat\ doctrina lui Aristotel.
Iat\ disciplina intelectual\ ale c\rei regul\ [ipild\ le-a dat el. ~n acest sens, Aristotel este
fondatorul metafizicii [i ini]iatorul unei anumite
metode de a gîndi, adic\ al filozofiei înse[i.
Important\ idee ! Desigur, din punct de ve-
dere istoric, am putea contesta unele dezvolt\ri
aduse de autor. Cîteodat\, dl. Ravaisson îlprive[te pe Aristotel din perspectiva alexandri-
nilor, de altfel puternic impregna]i de aristote-
lism. Poate c\ a supralicitat – pîn\ la a o trans-forma într-o opozi]ie radical\ – diferen]a super-
ficial\, ca s\ nu spunem formal\, dintre Platon
[i Aristotel. Dac\ dl. Ravaisson ar fi datdreptate, în aceast\ privin]\, istoricilor filozofi-
ei, am fi pierdut, cu siguran]\, partea cea mai
original\ [i cea mai profund\ a doctrinei sale.Opozi]ia dintre Platon [i Aristotel ]ine de o

Henri Bergson 250
distinc]ie f\cut\ de-a lungul întregii sale vie]i,
cea între o metod\ filozofic\ considerat\ defi-
nitiv\ [i o simpl\ imita]ie a celei dintîi. Ideea pecare o pune la baza aristotelismului i-a inspirat
majoritatea cuget\rilor. De-a lungul întregii sale
opere r\sun\ afirma]ia potrivit c\reia, în locs\-[i dilueze gîndirea în universal, filozoful
trebuie s\ [i-o concentreze asupra indi-
vidualului.
S\ lu\m, de exemplu, toate nuan]ele
curcubeului : cele ale violetului, ale albastrului,
ale verdelui, ale galbenului [i ale ro[ului. Nucredem c\ vom tr\da ideea c\l\uzitoare a dl.
Ravaisson spunînd c\ ar exista dou\ modalit\]i
de a determina ceea ce au ele în comun [i,prin urmare, de a filozofa asupra lor. Prima ar
consta pur [i simplu în a spune c\ sînt ni[te
culori. Ideea de culoare, ideea abstract\ [i ge-neral\, devine astfel unitatea la care se reduce
diversitatea nuan]elor. ~ns\ ideea general\ de
culoare o ob]inem numai prin [tergerea din
ro[u a ceea ce este ro[u, din verde a ceea ce
este verde ; o putem defini numai dac\ spunemc\ ea nu reprezint\ nici ro[ul, nici albastrul,
nici verdele ; este o afirma]ie f\cut\ din nega]ii,
o form\ circumscriind vidul. La atît se limiteaz\filozoful r\mas în abstract. El are impresia c\
se îndreapt\ spre unificarea lucrurilor pe calea
generaliz\rii crescînde ; lumina scotea îneviden]\ diferen]ele dintre nuan]e ; el opereaz\
prin stingerea treptat\ a luminii [i sfîr[e[te prin
a le cufunda într-o întunecime comun\. Cutotul alta este metoda adev\ratei unific\ri. Ea
ar consta, aici, în a lua miile de nuan]e ale
albastrului, ale violetului, ale verdelui, ale gal-benului, ale ro[ului [i, f\cîndu-le s\ treac\
printr-o lentil\ convergent\, în a le aduce
într-un singur punct. {i atunci ar ap\rea, întoat\ str\lucirea, lumina alb\, pur\ : în primul

G‘ndirea [i mi[carea 251
caz, observam nuan]ele dispersiei sale, iar în
cel de-al doilea, ea cuprindea, în unitatea-i
nedivizat\, diversitatea infinit\ a razelor multi-colore. Tot atunci s-ar revela, pîn\ în fiecare
nuan]\ luat\ separat, ceea ce ochiul nu a
remarcat de la început, lumina alb\ de care]ine [i ea, iluminarea comun\ de unde î[i trage
propria ei colora]ie. Dup\ dl. Ravaisson, iat\ ce
fel de viziune trebuie s\ cerem metafizicii. ~nochii adev\ratului filozof, din contemplarea
unei marmure antice va putea izbucni mai mult
adev\r concentrat decît se g\se[te, în staredifuz\, într-un întreg tratat de filozofie. Obiec-
tul metafizicii este acela de a surprinde în
existen]ele individuale [i de a urm\ri pîn\ lasursa de unde provine raza deosebit\ care,
d\ruind fiec\reia dintre existen]e propria-i
nuan]\, o leag\ astfel de lumina universal\.
Cum, în ce moment, sub influen]a cui s-a
format în spiritul lui Ravaisson filozofia ale c\rei
contururi ini]iale le avem aici ? N-am g\sit nici
un indiciu în memoriul premiat de Academia
dumneavoastr\, al c\rui manuscris este depus laarhivele aceleia[i institu]ii. De altfel, între
memoriul manuscris [i lucrarea publicat\ exist\
o asemenea distan]\, o asemenea diferen]\ defond [i de form\, încît cu greu am putea crede
c\ apar]ine aceluia[i autor. ~n manuscris,
Metafizica lui Aristotel este analizat\ simplu,
carte cu carte ; nu se pune problema
reconstruirii sistemului. ~n lucrarea publicat\,
vechea analiz\, remaniat\ de altfel, nu pare s\ fifost p\strat\ decît pentru a asigura o funda]ie
edificiului – reconstituit, de data asta – al
filozofiei aristotelice. ~n manuscris, Aristotel [iPlaton aproape se confund\. Autorul apreciaz\
c\ trebuie s\ le recunoa[tem [i lui Platon, [i lui
Aristotel p\r]ile bune [i s\ le topim pe toateîntr-o filozofie superioar\ lor ; în lucrarea

Henri Bergson 252
publicat\, Aristotel este opus în mod evident lui
Platon, iar doctrina lui ne este prezentat\ ca o
surs\ de unde se hr\ne[te orice filozofie. ~nsfîr[it, manuscrisul este redactat într-o form\
corect\, îns\ impersonal\, pe cînd cartea ne
vorbe[te deja o limb\ original\, un amestec alimaginilor viu colorate [i al abstrac]iilor cu ni[te
contururi foarte clare, limba unui filozof care a
[tiut s\ picteze [i, în acela[i timp s\ sculpteze.Fire[te, memoriul din 1835 merita elogiul f\cut
de dl. Cousin în raportul s\u [i premiul decernat
de Academie. Nimeni nu va contesta c\ a fost olucrare foarte bine f\cut\. Dar nu-i altceva decît
o lucrare bine f\cut\. Autorul a r\mas exterior
operei. ~l studiaz\, îl analizeaz\ [i îl comenteaz\pe Aristotel cu perspicacitate : dar nu-i d\ via]\,
desigur, fiindc\ el însu[i nu avea o via]\
interioar\ suficient de intens\. ~ntre 1835 [i1837, de la redactarea memoriului la cea a
primului volum [i mai ales de la 1837 la 1846,
între publicarea primului volum [i apari]ia celui
de-al doilea, dl. Ravaisson a devenit con[tient
de ceea ce era [i, dac\ putem spune astfel, s-adescoperit pe sine însu[i.
F\r\ îndoial\ numeroase influen]e exterioa-
re au constribuit acum la dezvoltarea energiilorlatente [i la trezirea personalit\]ii. S\ nu uit\m
c\, între 1830-1848, via]a sa intelectual\ a fost
intens\. ~n Sorbona, înc\ mai r\sunau cuvintelelui Guizot, Cousin, Villemain, Geoffroy Saint-
Hilaire; Quinet [i Michelet predau la CollŁge
de France. Dl. Ravaisson i-a cunoscut aproapepe to]i, mai ales pe ultimul dintre ace[tia, c\-
ruia i-a fost cîtva timp secretar. ~ntr-o scrisoare
inedit\ a lui Michelet c\tre Jules Quicherat
1 se
g\se[te fraza urm\toare : „~n Fran]a, nu am
cunoscut decît patru spirite critice (pu]ini [tiu
ce înseamn\ cuvîntul acesta) : Letronne,
1. Citat\ de Louis Leger

G‘ndirea [i mi[carea 253
Burnouf, Ravaisson [i dumneata.” Deci dl.
Ravaisson era pus pe acela[i plan cu mae[tri
ilu[tri într-un moment cînd înv\]\mîntulsuperior str\lucea cu putere. Trebuie s\
ad\ug\m c\ tocmai în acea perioad\ s-a realizat
o apropiere între oameni politici, arti[ti, litera]i,savan]i, în sfîr[it, între to]i cei ce ar fi putut
constitui o aristocra]ie a inteligen]ei într-o
societate deja cu tendin]\ democratic\. Elita î[id\dea întîlnire în cîteva saloane aristocratice.
Dl. Ravaisson iubea societatea. De[i foarte tîn\r
[i pu]in cunoscut, datorit\ înrudirii cu fostulministru Mollien, i se deschideau multe u[i.
{tim c\ o frecventa pe prin]esa Belgiojoso,
unde trebuie s\-i fi întîlnit pe Mignet, Thiers [i,mai ales, pe Alfred de Musset ; pe Doamna
Recamier, deja în vîrst\, dar la fel de gra]ioas\,
adunînd în juru-i ni[te oameni ca Villemain,AmpŁre, Balzac, Lamartine : cu siguran]\, în
salonul doamnei Recamier, a f\cut cuno[tin]\
cu Chateaubriand. Contactul frecvent cu atî]ia
oameni superiori avea s\ ac]ioneze ca un
stimulent asupra inteligen]ei.
Ar trebui s\ ]inem cont [i de [ederea, timp
de cîteva s\pt\mîni, la München, al\turi de
Schelling. ~n opera lui Ravaisson, g\sim maimulte pagini compatibile, în ceea ce prive[te
direc]ia gîndirii [i înf\]i[area stilului, cu ceea
ce scrisese Schelling cel mai bine. Totu[i, nutrebuie s\ exager\m influen]a filozofului ger-
man. A fost, poate, nu atît o influen]\, cît o
afinitate natural\, o comuniune întru inspira]ie[i, dac\ am putea spune a[a, o în]elegere
prestabilit\ între dou\ spirite care, planînd [i
unul, [i cel\lalt în înaltul cerului, se întîlneaupe anumite culmi. De altfel, celor doi filozofi
le era destul de greu s\ converseze, de vreme
ce unul nu cuno[tea bine franceza, iar cel\laltnu vorbea germana.

Henri Bergson 254
C\l\torii, conversa]ii, rela]ii mondene, toate
acestea trebuie s\-i fi trezit curiozitatea d-lui
Ravaisson [i s\-l fi îndemnat s\ se manifeste cuprec\dere în societate. ~ns\ motivele care l-au
f\cut s\ se concentreze asupra lui însu[i au
fost mult mai profunde.
~n primul rînd se cere a fi men]ionat
contactul îndelungat cu filozofia lui Aristotel.
Memoriul premiat avea deja la baz\ studiereaam\nun]it\ [i p\trunz\toare a textelor. ~n
schimb, în lucrarea publicat\ g\sim ceva mai
mult decît cunoa[terea textului, mai mult decîtîn]elegerea doctrinei : o implicare a inimii [i, în
acela[i timp, a spiritului, ceva asem\n\tor unei
impregn\ri a sufletului întreg. Se întîmpl\ cani[te oameni superiori s\ se descopere din ce
în ce mai bine pe m\sur\ ce p\trund în inti-
mitatea maestrului preferat. A[a cum pilitura defier, sub influen]a magnetului, se orienteaz\
c\tre poli [i formeaz\ în jurul lor curbe armo-
nioase, tot astfel, la chemarea geniului iubit,
virtualit\]ile amor]ite ici [i colo într-un suflet se
trezesc, se întîlnesc, se pun de acord în ve-derea unei ac]iuni comune. Or, o personalitate
se constituie prin concentrarea tuturor puterilor
din spirit [i din inim\ într-un punct unic.
Al\turi de Aristotel, o alt\ influen]\ s-a exer-
citat f\r\ încetare asupra d-lui Ravaisson, înso-
]indu-l de-a lungul vie]ii ca un duh apropiat.
~nc\ din copil\rie, dl. Ravaisson manifestase
ni[te aptitudini pentru arte, în general, [i pentru
pictur\, în special. Mama sa, artist\ de talent,visa poate s\ fac\ din el un artist. L-a dat în grija
pictorului Broc [i probabil a desenatorului
ChassØriau care le frecventa casa. Amîndoi erauelevii lui David. Dac\ dl. Ravaisson n-a auzit
vocea maestrului, m\car a putut s\-i re]in\
ecoul. Nu a înv\]at s\ picteze din simpl\distrac]ie. ~n mai multe rînduri, a expus la

G‘ndirea [i mi[carea 255
Salon, sub numele de LachØ, ni[te portrete
remarcate de public. Desena mai ales, iar dese-
nele sale erau de o gra]ie subtil\. Ingres îispunea : „Ave]i farmec”. Cînd i s-a manifestat
predilec]ia pentru pictura italian\ ? Timpuriu,
fire[te, c\ci la vîrsta de [aisprezece sau [apte-sprezece ani executa cópii dup\ Ti]ian. ~ns\ nu
pare îndoielnic faptul c\, între 1835 [i 1845, a
aprofundat studiul artei italiene din Rena[tere.Din aceast\ perioad\ dateaz\ influen]a lui
Leonardo da Vinci, pe care l-a considerat
întotdeauna îns\[i personificarea artei.
~n Tratatul despre pictur\ a lui Leonardo da
Vinci, exist\ o pagin\ mereu citat\ de dl.
Ravaisson. Acolo se spune c\ fiin]a vie secarac\terizeaz\ prin linia unduitoare sau
serpentina, c\ fiecare fiin]\ [erpuie[te în felul
s\u [i c\ obiectul artei const\ în a reda [erpu-irea individual\. „Secretul artei de a desena
este acela de a descoperi în fiecare obiect felul
deosebit în care se întinde pe suprafa]a sa o
anumit\ linie ml\dioas\, asem\n\toare unui ax
generator, a[a cum un val central se desf\[oar\prin valuri de suprafa]\
1.” De altfel, este posibil
ca linia aceasta s\ nu fie nici una dintre liniile
vizibile ale figurii. Nu-i nici aici, nici dincolo,îns\ d\ cheia întregului. Este perceput\ nu atît
de ochi, cît de spirit. „Pictura, spunea Leonardo
da Vinci, este lucrul devenit spirit.” {i maispunea c\ sufletul a f\cut corpul dup\
imaginea lui. Toat\ opera maestrului ar putea
fi luat\ drept un comentariu al acestei afirma]ii.S\ ne uit\m la portretul Monalisei sau la cel al
Lucreziei Crivelli : n-avem cumva impresia c\
liniile vizibile ale figurii urc\ spre un centruvirtual, situat înd\r\tul pînzei, unde s-ar
descoperi dintr-odat\, condensat într-un singur
1. Ravaisson, articolul despre Dessin din Dictionnaire
pedagogique.

Henri Bergson 256
cuvînt, secretul pe care nu-l vom fi citit nicio-
dat\ în întregime pe enigmatica fizionomie ?
Tocmai acolo s-a plasat pictorul. Dezvoltînd oviziune mental\ simpl\, concentrat\ în punctul
respectiv, el a reg\sit, tr\s\tur\ cu tr\s\tur\,
modelul avut în fa]a ochilor, reproducînd înfelul s\u efortul creator al naturii.
Deci, pentru Leonardo da Vinci, arta pic-
torului nu const\ în a muta pe pînz\ în celemai mici am\nunte, tr\s\turile modelului [i în
a-i reproduce materialitatea fiec\rei por]iuni.
Ea nu const\ nici în a imagina vreun tip im-personal [i abstract, unde modelul v\zut [i
atins se descompune într-o vag\ idealitate. Arta
adev\rat\ urm\re[te s\ redea individualitateamodelului [i, în acest scop, va c\uta dincolo
de liniile vizibile mi[carea ce scap\ ochiului.
Dincolo de mi[carea îns\[i, se afl\ ceva [i maimisterios, [i anume : intui]ia originar\, aspira]ia
fundamental\ a fiin]ei, gîndul simplu echivalent
cu bog\]ia infinit\ a formelor [i a culorilor.
Cum s\ nu fim surprin[i de asem\narea
între estetica lui Leonardo da Vinci [i metafizicalui Aristotel, a[a cum o interpreteaz\
Ravaisson ? Dl. Ravaisson îl opune pe Aristotel
fizicienilor, pentru c\ ei n-au v\zut din lucruridecît mecanismul lor material [i platonicienilor,
deoarece ei au absorbit orice realitate în
tipurile generale. Dup\ p\rerea d-lui Ravaisson,Aristotel caut\ în adîncul fiin]elor individuale,
printr-o intui]ie a spiritului, gîndirea carac-
teristic\ ce le însufle]e[te. Oare dl. Ravaissonnu face astfel din aristotelism îns\[i filozofia
acestei arte, pe care Leonardo da Vinci o
concepe [i o practic\ f\r\ a sublinia contururilemateriale ale modelului, f\r\ a le estompa în
favoarea unui ideal abstract, ci pur [i simplu
concentrîndu-le în jurul gîndirii latente [i alsufletului generator ? Toat\ filozofia d-lui

G‘ndirea [i mi[carea 257
Ravaisson decurge din ideea c\ arta este o
metafizic\ figurat\, c\ metafizica este o reflec]ie
asupra artei [i c\ aceea[i intui]ie, diferitutilizat\, d\ na[tere [i filozofului profund, [i
marelui artist. Dl. Ravaisson a devenit st\pîn
pe sine însu[i, pe gîndirea [i pe scrisul lui,atunci cînd identitatea respectiv\ s-a dezv\luit
spiritului s\u. Identificarea a avut loc în
momentul cînd s-au întîlnit în el cele dou\curente, purtîndu-l c\tre filozofie [i art\. Iar
îmbinarea s-a produs cînd i s-a p\rut c\ se
întrep\trund [i prind aceea[i via]\ cele dou\genii, Aristotel [i Leonardo da Vinci, care,
pentru el, reprezentau filozofia prin ceea ce
are ea profund [i arta prin ceea ce are în\l]\tor.
Teza de doctorat sus]inut\ de dl Ravaisson
cam în acea[i perioad\ (1838) este o prim\
aplicare a metodei. Ea poart\ un titlu modest :De l’habitude . ~ns\ autorul prezint\ în ea o
întreag\ filozofie a naturii. Ce este natura ?
Cum s\ ne reprezent\m interiorul ei ? Ce ne
ascunde ea sub succcesiunea regulat\ a
cauzelor [i a efectelor ? Chiar ascunde ceva sause reduce, pe scurt, la o desf\[urare foarte
superficial\ de mi[c\ri mecanic asamblate ?
Conform principiului s\u, dl. Ravaisson vrea s\ob]in\ solu]ia acestei probleme generale de la
o intui]ie foarte concret\, intuirea propriului
nostru fel de a fi atunci cînd deprindem unobicei. C\ci obiceiul motrice, odat\ c\p\tat,
este un mecanism, o serie de mi[c\ri deter-
minîndu-se unele pe altele : el este acea partedin noi integrat\ în natur\, coincizînd cu
natura, el este natura îns\[i. Or, experien]a
intim\ ne arat\ în obicei o activitate care treceprintr-o progresie imperceptibil\, de la con-
[tiin]\ la incon[tien]\ [i de la voin]\ la auto-
matism. {i atunci n-ar trebui s\ ne reprezent\mnatura sub forma unei con[tiin]e confuze [i a

Henri Bergson 258
unei voin]e amor]ite ? Astfel, obiceiul ne d\ o
demonstra]ie conving\toare a adev\rului con-
form c\ruia mecanismul nu-[i este suficientsie[i : el n-ar fi, dac\ putem spune a[a, decît
un rest fosilizat al activit\]ii spirituale.
Asemenea idei, ca multe altele datorate d-lui
Ravaisson, au devenit clasice. Ele au fost atît
de bine asimilate de filozofia noastr\, o în-
treag\ genera]ie a fost a[a p\truns\ de ele,încît ne vine destul de greu acum s\ le
reconstituim originalitatea. Ele i-au surprins pe
contemporani. Teza despre L’Habitude [i Essai
sur la mØtaphysique d’Aristote au avut un
r\sunet din ce în ce mai puternic în lumea
filozofic\. De[i foarte tîn\r, autorul era deja unmaestru. P\rea persoana cea mai indicat\ pen-
tru a ocupa o catedr\ în înv\]\mîntul superior,
fie la Sorbona, fie la CollŁge de France, undea dorit [i a fost pe punctul de a ob]ine supli-
nirea lui Jouffroy. Cariera îi era deja trasat\. Ar
fi dezvoltat în termeni preci[i, asupra unor
puncte determinate, principiile cam [ov\ielnice
ale filozofiei sale. Obliga]ia de a-[i expunedoctrinele oral, de a le încerca pe probleme
variate, de a face din ele ni[te aplica]ii concrete
la întreb\rile puse de [tiin]\ [i de via]\, l-ar fif\cut uneori s\ coboare de pe în\l]imile unde
îi pl\cea s\ stea. ~n jurul lui s-ar fi strîns elita
genera]iei tinere, întotdeauna gata s\ seînfl\c\reze pentru ni[te idei nobile exprimate
într-un limbaj ales. ~n curînd, desigur, Acade-
mia i-ar fi deschis por]ile. S-ar fi constituit o[coal\ ale c\rei origini aristotelice n-ar fi îm-
piedicat-o s\ fie foarte modern\, tot a[a cum
pasiunea pentru art\ n-ar fi îndep\rtat-o de[tiin]a pozitiv\. Soarta a decis, îns\, altfel. Dl.
Ravaisson n-a intrat la Academia de {tiin]e
morale decît patruzeci de ani mai tîrziu [i nua ocupat nici o catedr\ de filozofie.

G‘ndirea [i mi[carea 259
~ntr-adev\r, la timpul respectiv, dl. Cousin,
din înaltul fotoliului de la Consiliul regal, exer-
cita asupra înv\]\mîntului filozofic o autoritateincontestabil\. Fire[te, el a încurajat, înaintea
tuturor începuturile d-lui Ravaisson. Dintr-o
privire aruncat\ asupra memoriului prezentat laAcademie, el a în]eles ce anume promitea dl.
Ravaisson. Plin de respect fa]\ de tîn\rul filozof,
l-a acceptat, cîtva timp, ca partener în aceleconversa]ii filozofice începînd cu lungi plimb\ri
prin Luxemburg [i terminîndu seara printr-o
cin\ la vreun restaurant din apropiere –eclectism amabil ce transforma discu]ia peri-
patetic\ în banchet platonician. De altfel, pri-
vind lucrurile dinafar\, toate p\reau s\-l apropiepe dl. Ravaisson de dl. Cousin. Nu manifestau
cei doi filozofi aceea[i dragoste fa]\ de filozofia
antic\, aceea[i aversiune fa]\ de senzualismulsecolului al XVIII-lea, acela[i respect pentru
tradi]ia marilor mae[tri, aceea[i grij\ de a înnoi
filozofia tradi]ional\, aceea[i încredere în
observa]ia interioar\, acelea[i opinii asupra
înrudirii adev\ratului cu frumosul [i a filozofieicu arta ? Bineîn]eles c\ da, îns\ ceea ce conduce
la în]elegerea între dou\ spirite este nu atît
asem\narea între p\rerile lor, cît o anumit\afinitate a temperamentului intelectual.
La dl. Cousin, gîndirea viza cuvîntul, iar
cuvîntul viza ac]iunea. Avea nevoie s\ domine,s\ cucereasc\, s\ organizeze. Despre filozofie
spunea bucuros c\ era „drapelul” s\u, iar des-
pre profesorii de filozofie c\ formau „regi-mentul” s\u ; mergea în frunte, f\r\ a uita s\
trîmbi]eze din cînd în cînd. De altfel, n-o f\cea
nici din orgoliu, nici din ambi]ie, ci dintr-odragoste sincer\ pentru filozofie. Numai c\ o
iubea în felul s\u, ca un om de ac]iune.
Aprecia c\ venise momentul s\ i se duc\ vesteaîn lume. A dorit s\ fie puternic\, s\ pun\

Henri Bergson 260
st\pînire pe copilul de la colegiu, s\ c\l\u-
zeasc\ omul matur de-a lungul vie]ii, s\-i asi-
gure – cînd întîmpin\ dificult\]i morale, sociale,politice – o regul\ de comportament purtînd
exclusiv pecetea ra]iunii. A început s\ realizeze
acest vis prin instalarea temeinic\, înUniversitatea noastr\, a unei filozofii discipli-
nate : organizator abil, om politic avizat,
causeur incomparabil, profesor captivant, c\-
ruia nu i-a lipsit, poate, pentru a-[i merita din
plin numele de filozof, decît [tiin]a de a supor-
ta cîteodat\ întîlnirea cu propria sa gîndire.
Dl. Ravaisson se sim]ea legat de ideile pure.
Tr\ia pentru ele, cu ele, într-un templu invizibil
unde le adora în t\cere. P\rea deta[at de rest,desprins parc\ de realit\]ile vie]ii. ~ntreaga lui
fiin]\ exprima acea discre]ie extrem\, dovad\ a
supremei distinc]ii. Sobru în gesturi, zgîrcit lavorb\, alunecînd peste exprimarea ideii, f\r\ a
sublinia ceva vreodat\, rostind cuvintele cu
voce joas\, ca [i cum s-ar fi temut s\ nu sperie
din cauza g\l\giei gîndurile înaripate venite s\
se a[eze în juru-i, considera, fire[te, c\ pentru ate face auzit departe nu este nevoie s\ ridici
vocea prea mult, cu condi]ia s\ sco]i sunete
foarte pure. Nimeni altcineva n-a încercat maipu]in decît el s\ ac]ioneze asupra altor oameni.
~ns\ nici un spirit n-a cunoscut o nesupunere
mai fireasc\, mai lini[tit\, mai puternic\ decît asa, fa]\ de autoritatea cuiva. Nu se expunea prin
nimic. Sc\pa prin imaterialitatea lui. Era dintre
aceia care nu opun destul\ rezisten]\ pentru ane l\uda apoi c\ l-am v\zut vreodat\ cedînd.
Dac\ dl. Cousin a f\cut vreo încercare în
privin]a aceasta, [i-a dat seama foarte repedec\-[i irosea timpul [i eforturile.
Dup\ un contact prin care li s-a dezv\luit
incompatibilitatea, cele dou\ spirite s-auîndep\rtat, desigur, unul de cel\lalt. Patruzeci

G‘ndirea [i mi[carea 261
de ani mai tîrziu, în vîrst\ [i grav bolnav, pe
punctul de a pleca la Cannes, unde avea s\
moar\, dl. Cousin [i-a manifestat dorin]a deapropiere : la gara Lyon, în fa]a trenului gata s\
plece, i-a întins mîna d-lui Ravaisson [i au
rostit cuvinte emo]ionante. Nu este mai pu]inadev\rat c\ atitudinea d-lui Cousin fa]\ de el
l-a descurajat pe Ravaisson în a deveni, dac\
putem spune astfel, un filozof de profesie [i l-adeterminat s\ urmeze o alt\ carier\.
Dl. de Salvandy, pe atunci ministru al
Instruc]iei publice, îl cuno[tea personal pe dl.Ravaisson. L-a luat ca [ef de cabinet. La pu]in
timp dup\ aceea, i-a dat (de form\, c\ci dl.
Ravaisson nu a ocupat niciodat\ acest post) uncurs la Facultatea din Rennes. ~n sfîr[it, în 1839,
i-a încredin]at func]ia nou creat\ de inspector al
bibliotecilor. Astfel, dl. Ravaisson s-a angajat peo cale destul de diferit\ fa]\ de aceea la care se
gîndise. A r\mas inspector al bibliotecilor vre-
me de vreo cincisprezece ani, pîn\ cînd a deve-
nit inspector general al ~nv\]\mîntului superior.
~n mai multe rînduri, a publicat lucr\ri impor-tante despre serviciul în fruntea c\ruia se afla :
în 1841, un Rapport sur les bibliothŁques des
dØpartements de l’Ouest ; în 1846, un Catalogue
des manuscrits de la bibliothŁque de Laon ; în
1862, un Rapport sur les archives de l’Empire et
sur l’organisation de la BibliothŁque impØriale .
Cercet\rile bazate pe erudi]ie l-au atras întot-
deauna [i, pe de alt\ parte, cunoa[terea
aprofundat\ a antichit\]ii dovedit\ în Essai sur
la mØtaphysique d’Aristote trebuia s\-l recoman-
de, în mod normal, celor de la AcadØmie des
Inscriptions. A fost ales membru al acesteiAcademii în 1849, înlocuindu-l pe Letronne.
Nu ne putem în\bu[i regretul cînd ne
gîndim c\ filozoful care d\duse în tinere]e dou\opere magistrale într-un timp atît de scurt, a r\-

Henri Bergson 262
mas apoi dou\zeci de ani f\r\ a da nimic
important filozofiei : frumosul memoriu despre
stoicism, citit la AcadØmie des Inscriptions în1849 [i 1851, publicat în 1857, a fost alc\tuit din
materialele adunate pentru Essai sur la mØta-
physique d’Aristote . ~n tot acest interval, dl.
Ravaisson a încetat s\ filozofeze ? Nu, fire[te,
îns\ f\cea parte din categoria celor ce se ho-
t\r\sc s\ scrie numai cînd sînt obliga]i de vreosolicitare exterioar\ sau prin natura preo-
cup\rilor profesionale. Essai sur la mØta-
physique d’Aristote a fost compus în vederea
unui concurs academic, iar diserta]ia despre
Habitude , pentru examenul de doctorat. Printre
noile sale îndeletniciri, nimic nu-l îndemna s\scrie. Probabil c\ nu [i-ar fi formulat niciodat\
concluziile la care a ajuns dup\ dou\zeci de ani
de medita]ie, dac\ n-ar fi fost invitat s-o fac\.
Cu ocazia Expozi]iei de la 1867, guvernul
imperial hot\rîse s\ se redacteze un ansamblu
de rapoarte despre progres în [tiin]ele, literele
[i artele din Fran]a, în secolul al XIX-lea. Pe
atunci, ministru al Instruc]iei publice era dl.Duruy. ~l cuno[tea bine pe dl. Ravaisson
avîndu-l drept discipol la colegiul Rollin. ~n
1863, cu ocazia reînfiin]\rii agrega]iei de filo-zofie, îi încredin]ase d-lui Ravaisson pre[edin]ia
juriului. Cui avea s\-i cear\ raportul despre
progresul filozofiei ? Mai mul]i filozofi emi-nen]i, ocupan]i ai unor catedre de la Univer-
sitate, sperau s\ li se acorde aceast\ onoare.
Dl. Duruy a preferat s\ i se adreseze lui Ravais-son, un filozof din afara institu]iei universitare.
{i ministrul cu atîtea idei inspirate în timpul
scurtei sale [ederi la ministerul de Afaceri n-aavut niciodat\ o idee mai bun\ ca aceasta.
Dl. Ravaisson s-ar fi putut limita la a trece
în revist\ lucr\rile celor mai renumi]i filozofi aisecolului. Probabil c\ nu i s-ar fi cerut mai

G‘ndirea [i mi[carea 263
mult. Dar altfel [i-a în]eles el datoria. F\r\ a se
opri la opinia conform c\reia exist\ cî]iva
gînditori demni de luat în seam\ [i al]iineglijabili, el a citit totul, fiindc\ [tia ce poate
reflec]ia sincer\ [i în ce fel, numai prin for]a
acestui instrument, cei mai umili muncitori auextras dintr-un minereu lipsit de valoare cîteva
parcele de aur. Dup\ ce a citit totul, [i-a luat
avînt pentru a domina întregul. Dincolo deezit\rile [i de ocoli[urile unei gîndiri nu
întotdeauna deplin con[tiente de ceea ce voia
[i f\cea, el c\uta punctul situat într-un viitorîndep\rtat spre care se îndreapt\ filozofia.
Reluînd [i extinzînd ideea c\l\uzitoare din
Essai, el distingea dou\ modalit\]i de a gîndi.
Prima procedeaz\ prin analiz\ ; descompune
lucrurile în elementele lor inerte ; din simpli-
ficare în simplificare, ajunge la abstract [i lavid. De altfel, prea pu]in conteaz\ dac\ munca
de abstractizare este efectuat\ de un fizician,
numit mecanist, sau de un logician, ce-[i va
spune idealist : în ambele cazuri, avem mate-
rialismul. Cealalt\ metod\ nu ]ine cont numaide elemente, ci [i de ordinea lor, de leg\tura
dintre ele [i de direc]ia lor comun\. Ea nu
explic\ viul prin ceea ce este mort ci, v\zîndpretutindeni via]a, define[te formele elemen-
tare prin aspira]ia c\tre o form\ de via]\
superioar\. Ea nu reduce superiorul la inferiorci, dimpotriv\, aduce inferiorul la nivelul
superior. Este, în în]elesul propriu al cuvîntului,
spiritualismul.
Acum, dac\ examin\m filozofia francez\ a
secolului al XIX-lea, nu numai la metafizicieni,
ci [i la savan]ii care au f\cut filozofia [tiin]eilor, iat\ ce vom g\si, dup\ dl. Ravaisson. Nu
rareori spiritul se orienteaz\ mai întîi în direc]ia
materialist\ [i î[i închipuie c\ se poate men]inepe aceast\ cale. ~n mod normal, el caut\ o

Henri Bergson 264
explica]ie mecanic\ sau geometric\ pentru ceea
ce vede. ~ns\ obiceiul de a se limita la atîta
nu-i decît o r\m\[i]\ a secolelor precedente. Eldateaz\ dintr-o perioad\ cînd [tiin]a era
aproape exclusiv geometrie. Ceea ce carac-
terizeaz\ [tiin]a secolului al XIX-lea, noul eidemers, este studierea am\nun]it\ a fiin]elor
vii. Or, odat\ ajun[i pe acest teren, dac\ vrem,
putem vorbi tot despre pur\ mecanic\, îns\ negîndim la altceva.
S\ deschidem primul volum din Cours de
philosophie positive , de Auguste Comte. Acolo,
citim c\ fenomenele observabile la fiin]ele vii
sînt de aceea[i natur\ ca faptele anorganice.
Dup\ opt ani, în al doilea volum, se exprim\la fel cu privire la vegetale, dar numai cu
privire la ele ; pune deoparte via]a animal\. ~n
sfîr[it, în ultimul volum, izoleaz\ clar totalitateafenomenelor vie]ii de faptele fizice [i chimice.
Cu cît examineaz\ mai mult manifest\rile vie]ii,
cu atît tinde s\ stabileasc\ între diversele
ordine de fapte o distinc]ie pornind de la rang
sau de la valoare, [i nu numai de la complexi-tate. Or, urm\rind aceast\ direc]ie, ajungem la
spiritualism. La început, Claude Bernard se ex-
prim\ ca [i cum jocul for]elor mecanice ne-arfurniza toate elementele unei explica]ii uni-
versale. ~ns\ atunci cînd, p\r\sind domeniul
generalit\]ilor, se ocup\ de descrierea specia-lizat\ a acelor fenomene ale vie]ii asupra c\rora
lucr\rile sale au proiectat o lumin\ atît de
intens\, el ajunge la ipoteza unei „ideidirectoare” [i chiar „creatoare”, care ar fi cauza
adev\rat\ a organiz\rii.
Dup\ dl. Ravaisson, aceea[i tendin]\,
acela[i progres se observ\ la to]i filozofii [i
savan]ii preocupa]i s\ aprofundeze natura
vie]ii. Este posibil s\ se prevad\ faptul c\, pem\sur\ ce [tiin]ele se vor dezvolta, ele vor

G‘ndirea [i mi[carea 265
descoperi necesitatea de a reintegra gîndirea în
sînul naturii.
Sub ce form\, prin ce fel de opera]ie ?
Dac\ via]a este o crea]ie, trebuie s\ ne-o
reprezent\m prin analogie cu crea]iile pe care
ne este dat s\ le observ\m, prin urmare, cuacelea realizate de noi în[ine. Or, în crea]ia
artistic\, de exemplu, se pare c\ materialele
operei, cuvinte [i imagini pentru poet, forme [iculori pentru pictor, ritmuri [i acorduri pentru
muzician, vin s\ se a[eze spontan sub ideea ce
trebuie s\ o exprime, atrase întrucîtva defarmecul unei idealit\]i superioare. Cînd
elementele materiale se organizeaz\ în fiin]e
vii, nu trebuie s\ le atribuim o mi[care analog\[i, de asemenea, o stare de fascinare ? ~n ochii
d-lui Ravaisson, for]a de z\mislire ( force
originatrice ) a vie]ii este de aceea[i natur\ ca
puterea de convingere ( force de persuasion ).
Dar de unde vin materialele supuse acestui
farmec ? La cea mai important\ dintre întreb\ri,
dl. Ravaisson r\spunde ar\tîndu-ne în produc-
]ia originar\ a materiei o mi[care invers\ celeiîndeplinite cînd se organizeaz\. Dac\ orga-
nizarea este ca o trezire a materiei, materia nu
poate fi decît ca o amor]ire a spiritului. Esteultimul grad, umbra unei existen]e ce s-a
diminuat [i, ca s\ spunem a[a, s-a golit ea
îns\[i de propriul con]inut. Dac\ materia este„baza existen]ei naturale, atunci, printr-un
progres continuu urm‘nd ordinea naturii, de la
o treapt\ la alta, de la un regn la altul, totulrevine la unitatea spiritului” ; invers, trebuie s\
ne reprezent\m la început o l\rgire ( distension )
a spiritului, o difuziune în spa]iu [i timp con-stituindu-i materialitatea. Gîndirea infinit\ „[i-a
anulat ceva din plenitudinea fiin]ei, pentru a
scoate din ea, printr-un fel de trezire [i deînviere, tot ceea ce exist\”.

Henri Bergson 266
Iat\ doctrina prezentat\ în ultima parte din
Rapport . Universul vizibil ne este înf\]i[at ca
aspectul exterior al unei realit\]i care, v\zut\din interior [i surprins\ în ea îns\[i, ne apare
ca un dar, ca un act de mare generozitate [i de
dragoste. Nici o analiz\ nu ne va da o ideeasupra acestor pagini admirabile. Dou\zeci de
genera]ii de elevi le-au [tiut pe de rost. Ele au
însemnat mult pentru influen]a exercitat\ deacest Rapport asupra filozofiei universitare. Nu
putem s\ determin\m cu precizie limitele influ-
en]ei în cauz\, nici s\-i m\sur\m adîncimea,nici m\car s\-i descriem exact natura, a[a cum
nu putem reda inexprimabila lumin\ pe care
entuziasmul primei tinere]i o revars\ asupraîntregii vie]i a omului. Ne va fi permis s\
ad\ug\m c\, prin str\lucirea lor uimitoare,
aceste pagini au pus în umbr\ ideea cea maioriginal\ a c\r]ii ? C\ studierea aprofundat\ a
fenomenelor vie]ii trebuie s\ determine [tiin]a
pozitiv\ s\-[i extind\ cadrele [i s\ dep\[easc\
mecanismul pur în care se închide de trei se-
cole încoace, este o eventualitate abia ast\ziluat\ în considerare, de[i majoritatea refuz\ s-o
admit\. ~ns\, pe vremea cînd scria dl.
Ravaisson, era necesar\ o adev\rat\ capacitatede prezicere pentru a atribui acest termen unei
mi[c\ri de idei mergînd, dup\ toate aparen]ele,
în sens contrar.
Ce fapte [i ce ra]iuni l-au f\cut pe dl.
Ravaisson s\ cread\ c\ fenomenele vie]ii, în
loc s\ se explice integral prin for]ele fizice [ichimice, dimpotriv\, aduc l\muriri asupra
acestora din urm\ ? Toate elementele teoriei se
g\sesc deja în Essai sur la mØtaphysique
d’Aristote [i în teza despre Habitude . Dup\
p\rerea noastr\, forma ei precis\ cap\tat\ în
Rapport este legat\ de ni[te reflec]ii speciale
din aceast\ perioad\, reflec]ii, cu privire la art\

G‘ndirea [i mi[carea 267
[i, în mod deosebit, la arta desenului, cunos-
cut\ de dl. Ravaisson [i pe plan teoretic, [i pe
cel practic.
~n 1825, Ministerul Instruc]iei publice
pusese în discu]ie problema pred\rii desenului
în liceu. La 21 iunie 1853, printr-o decizie, seîns\rcina o comisie s\ prezinte ministrului un
proiect de organizare a pred\rii acestui obiect.
Printre membrii comisiei se aflau Delacroix,Ingres [i Flandrin ; ea era condus\ de dl.
Ravaisson. Tot el a redactat raportul. {i-a impus
punctele de vedere [i a elaborat regulamentul.Prin decizia din 29 decembrie 1853, s-a dispus
aplicarea lui în institu]iile de stat. Metoda
utilizat\ pîn\ atunci în predarea desenului eraacum complet reînnoit\. ~n raportul adresat
ministrului, considera]iile teoretice aflate la
baza reformei ocup\ un spa]iu redus. Maitîrziu, dl. Ravaisson le-a reluat [i le-a amplificat
în cele dou\ articole Art [i Dessin din
Dictionnaire pØdagogique . Scris\ în 1882, pe
cînd autorul î[i întemeiase propria-i filozofie,
articolele ne prezint\ ideile d-lui Ravaissonreferitoare la desen, sub o form\ metafizic\
absent\ la început (a[a cum ne vom convinge
cu u[urin]\ citind raportul din 1853). Cel pu]in,din ele se deta[eaz\ metafizica latent\,
presupus\ de concep]iile lui, înc\ de la origine.
Ele ne arat\ în ce fel ideile c\l\uzitoare alefilozofiei rezumate aici se al\turau, în gîndirea
d-lui Ravaisson, unei arte practicate f\r\
încetare. De asemenea, ele confirm\ o legegeneral\, dup\ p\rerea noastr\, [i anume c\, în
filozofie, ideile cu adev\rat viabile sînt mai
întîi tr\ite de autorul lor – unde „tr\ite”înseamn\ c\ le aplic\ zi de zi în activitatea sa
preferat\ [i le modeleaz\ de-a lungul timpului
în func]ie de o tehnic\ special\.

Henri Bergson 268
Metoda practicat\ pe atunci pentru
predarea desenului se inspira din ideile lui
Pestalozzi. Se spunea c\, în arta desenului, capeste tot de altfel, este necesar s\ se mearg\
de la simplu la compus. Mai întîi, elevul va
trasa linii drepte, apoi triunghiuri, drept-unghiuri [i p\trate ; de acolo, va trece la cerc.
Mai tîrziu, va ajunge s\ deseneze contururile
unor forme de via]\ : ca baz\ a desenului, vatrebui s\ traseze linii drepte [i curbe geo-
metrice, fie circumscriind modelului (considerat
plat) o figur\ rectilinie imaginar\ asupra c\reiava fixa puncte de reper, fie înlocuind pro-
vizoriu curbele modelului cu ni[te curbe
geometrice, asupra c\rora va reveni pentru aface retu[urile necesare.
Dup\ dl. Ravaisson, metoda respectiv\ nu
poate da nici un rezultat. ~ntr-adev\r, ori dorims\ înv\]\m cum s\ desen\m ni[te figuri
geometrice [i atunci nu mai are importan]\
dac\ folosim sau nu instrumentele potrivite sau
dac\ aplic\m regulile furnizate de geometrie ;
ori vrem s\ pred\m arta propriu-zis\ [i atunciexperien]a ne arat\ c\ aplicarea procedeelor
mecanice în imitarea formelor de via]\ ne face
s\ le în]elegem gre[it [i s\ le reproducem cugreu. Ceea ce conteaz\ în primul rînd este
„judecata ochiului”. Cînd elevul începe prin a-[i
fixa puncte de reper, apoi le une[te printr-olinie continu\, inspirîndu-se pe cît posibil de la
curbele geometrice, el nu înva]\ decît s\ vad\
gre[it. Spiritul formei îi scap\ întotdeauna. Cutotul altul este rezultatul cînd se începe prin
curbele caracteristice vie]ii. Nu apropierea de
geometrie, ci elementele expresive [i cele cese adreseaz\ inteligen]ei vor fi cele mai simple.
Animalul va fi mai u[or de în]eles decît planta,
omul decît animalul, Apollo din Belvederedecît simplul trec\tor. S\ începem prin a-l face

G‘ndirea [i mi[carea 269
pe copil s\ deseneze figurile umane perfecte,
modelele furnizate de arta statuar\ a grecilor.
Dac\ ne este team\ de dificult\]ile perspectivei,s\ înlocuim modelele cu reproducerea lor
fotografic\. Vom vedea c\ restul va veni de la
sine. Pornind de la geometrie, putem mergeoricît de departe în sensul complica]iei, f\r\ a
ne apropia vreodat\ de curbele prin care se
exprim\ via]a. Dimpotriv\, dac\ începem prinaceste curbe, atunci cînd le vom aborda pe
cele ale geometriei, ne vom da seama c\ le
aveam deja în mîn\.
Iat\-ne deci în fa]a uneia dintre cele dou\
teze dezvoltate în Rapport sur la philosophie en
France : nu putem trece de la mecanic la viu
pe calea compunerii ; mai degrab\ via]a ar da
cheia lumii neorganizate. Metafizica este
implicat\, presim]it\ [i sim]it\ chiar în efortulconcret al mîinii, în încercarea de a reproduce
mi[c\rile caracteristice ale figurilor.
La rîndul ei, examinarea mi[c\rilor [i a
raportului care le leag\ de figura trasat\ d\ un
sens spiritual celei de a doua teze a d-luiRavaisson, concep]iilor dezvoltate în leg\tur\
cu originea lucrurilor [i cu actul de „condes-
cenden]\”, dup\ cum spune el, a c\rui manifes-tare o constituie universul.
Din punctul nostru de vedere, dac\ cer-
cet\m lucrurile naturii, ceea ce vom descoperiîn mod surprinz\tor la ele este frumuse]ea. De
altfel, frumuse]ea se accentueaz\ pe m\sur\ ce
natura se înal]\ de la anorganic la organizat, dela plant\ la animal, de la acesta la om. Cu cît
activitatea naturii este mai intens\, cu atît opera
produs\ este mai frumoas\. Asta ar însemna s\spunem c\, dac\ frumuse]ea ne-ar încredin]a
secretul, noi am p\trunde prin ea în intimitatea
activit\]ii naturii. Dar ni-l va încredin]a eaoare ? Poate c\ da, cu condi]ia s\ n-o

Henri Bergson 270
consider\m, în ea îns\[i, decît un efect [i s\
urc\m pîn\ la cauz\. Frumuse]ea apar]ine
formei [i orice form\ î[i are originea într-omi[care ce o traseaz\ : forma nu-i decît o
mi[care înregistrat\. Or, dac\ ne întreb\m care
sînt mi[c\rile descriind ni[te forme frumoase ,
vom descoperi c\ acestea sînt mi[c\rile
gra]ioase : frumuse]ea, spunea Leonardo da
Vinci, este gra]ie fixat\. {i atunci, problemaeste aceea de a [ti în ce const\ gra]ia. Ea nu
este greu de rezolvat, c\ci în tot ceea ce este
gra]ios vedem, sim]im, ghicim un fel deabandon [i o condescenden]\, parc\. Astfel,
pentru cel ce contempl\ universul cu ochi de
artist, gra]ia se cite[te în frumuse]e, iarbun\tatea transpare în gra]ie. Prin mi[carea
înregistrat\ de forma sa, orice lucru manifest\
generozitatea infinit\ a unui principiu care sed\ pe sine. {i nu degeaba numim în acela[i fel
farmecul vizibil în mi[care [i actul de gene-
rozitate caracteristic bun\t\]ii divine : cele dou\
sensuri ale cuvîntului gra]ie se uneau, pentru
dl. Ravaisson, într-unul singur.
El r\mînea credincios metodei sale c\utînd
cele mai înalte adev\ruri metafizice într-o
viziune concret\ asupra lucrurilor, trecînd penesim]ite de la estetic\ la metafizic\ [i chiar la
teologie. ~n aceast\ privin]\, nimic nu este mai
instructiv decît studiul publicat în 1887, înRevue des deux mondes despre filozofia lui
Pascal. Aici, autorul este în mod evident pre-
ocupat s\ lege cre[tinismul de filozofia [i dearta Antichit\]ii, f\r\ a ignora ceea ce cre[ti-
nismul a adus ca noutate în lume. Aceast\
preocupare acoper\ ultima parte a vie]ii d-luiRavaisson.
Atunci, dl. Ravaisson a avut bucuria de a
vedea c\ ideile i se r\spîndesc, c\ filozofia luip\trunde în înv\]\mînt [i c\ se contureaz\ o

G‘ndirea [i mi[carea 271
întreag\ mi[care în favoarea unei doctrine, ce
f\cea din activitatea spiritual\ însu[i funda-
mentul realit\]ii. Acel Rapport din 1867
determinase o schimbare de orientare în
filozofia universitar\ : influen]ei lui Cousin îi
urma aceea a lui Ravaisson. Dup\ cum a spusdl. Boutroux în frumoasele pagini scrise în
memoria lui
1, „Ravaisson nu a c\utat niciodat\
influen]a, îns\ a sfîr[it prin a o exercita precumcîntul divin care, dup\ legenda antic\, f\cea s\
se aranjeze singure, sub form\ de ziduri [i de
turnuri, materialele ascult\toare”. Ca pre[edinteal comisiei de agrega]ie, î[i îndeplinea func]iile
cu o binevoitoare impar]ialitate, singura lui
grij\ fiind aceea de a distinge talentul [i trudaoriunde ap\reau. ~n 1880, Academia dumnea-
voastr\ îl chema s\-[i ia locul printre membrii
ei, înlocuindu-l pe dl. Peisse. Una dintreprimele lecturi f\cute aici a fost aceea a unui
important raport despre scepticism, cu ocazia
unui concurs cî[tigat în mod str\lucit de viitorul
d-voastr\ confrate, dl. Brochard. ~n 1899,
AcadØmie des Inscriptions et Belles-Lettres s\r-b\torea cincizeci de ani de la alegerea lui.
Mereu tîn\r [i surîz\tor, mergea de la o
academie la alta, prezenta aici un memoriu cuvreun subiect de arheologie greac\, dincolo
ni[te opinii cu privire la moral\ [i educa]ie,
prezida distribuirile de premii, unde, pe un tonfamiliar, exprima cele mai abstracte adev\ruri
sub forma cea mai accesibil\. Dl. Ravaisson nu
a încetat niciodat\ s\ urm\reasc\ dezvoltareaunei gîndiri ale c\rei principale etape au fost
marcate de Essai sur la mØtaphysique d’Aristote ,
teza despre Habitude [i de Rapport -ul din
1867. ~ns\ acest nou efort, f\r\ s\ se fi
materializat într-o oper\ încheiat\, este mai
pu]in cunoscut. De altfel, rezultatele publicate
1. Revue de mØtaphysique et de morale , noiembrie 1900.

Henri Bergson 272
erau de natur\ s\-i surprind\, s\-i deruteze
pu]in chiar [i pe acei discipoli ce-l urm\reau
cu cea mai mare aten]ie. Era vorba de o seriede articole despre Venus din Milo ; mul]i se
mirau de insisten]a cu care revenea asupra
unui subiect atît de deosebit. Mai erau apoilucr\rile despre monumentele funerare ale
Antichit\]ii [i, în sfîr[it, ni[te considera]ii asupra
problemelor morale sau pedagogice deactualitate (‘n jurul anului 1900, n. tr. ) Era
posibil s\ nu se observe leg\tura între ni[te
preocup\ri atît de diferite. Adev\rul este c\ipotezele asupra capodoperelor sculpturii
grece[ti, încerc\rile de reconstituire a grupului
din Milo, interpret\rile date basoreliefurilorfunerare, concep]iile asupra moralei [i a
educa]iei, toate astea formeaz\ un ansamblu
foarte coerent, toate se leag\, în gîndirea d-luiRavaisson, de o nou\ dezvoltare a doctrinei
metafizice. O schi]\ a ultimei sale filozofii o
g\sim într-un articol intitulat MØtaphysique et
morale , ap\rut în 1893, ca introducere la
revista cu acela[i nume. Formula ei definitiv\s-ar fi g\sit în cartea pe care dl. Ravaisson a
început s-o scrie înainte de a muri, f\r\ a fi
reu[it s-o termine. Fragmentele lucr\rii, adu-nate de ni[te mîini pioase, au fost publicate
sub titlul de Testament philosophique . Fire[te,
ele ne dau o idee suficient de bun\ asupra aceea ce ar fi putut deveni cartea. Dac\ dorim
s\ urm\rim gîndirea d-lui Ravaisson pîn\ la
ultima ei etap\, este necesar s\ ne întoarcem laepoca în care i se ceruse s\ se ocupe de
operele sculpturii antice, adic\ în jurul anului
1867, înainte de apari]ia Raportului.
Considera]iile asupra pred\rii desenului
l-au condus aici. Dac\ studiul desenului trebuie
s\ înceap\ prin imitarea figurii umane [i s\urm\reasc\ frumuse]ea prin ceea ce are ea

G‘ndirea [i mi[carea 273
perfect, atunci modelele pot fi g\site în arta
antic\ a sculpt\rii statuilor, de vreme ce ea a
adus figura uman\ la cel mai înalt grad deperfec]iune. De altfel, pentru a-l scuti pe copil
de dificult\]ile perspectivei, se vor înlocui sta-
tuile înse[i cu reproducerile lor fotografice.Astfel, dl. Ravaisson a constituit mai întîi o
colec]ie de fotografii, [i apoi – alt aspect
important – a comandat executarea mulajelordup\ capodoperele artei grece[ti. Aceast\ ul-
tim\ colec]ie, al\turat\ la început colec]iei
Campana, a devenit punctul de plecare încolec]ionarea statuilor din ipsos f\cute dup\
modele antice. Dl. Charles Ravaisson-Mollien
le-a adunat pe toate la Muzeul Luvru. Printr-oevolu]ie fireasc\, dl. Ravaisson a ajuns s\
cerceteze artele plastice sub un nou aspect.
Pîn\ atunci fusese interesat mai ales de picturamodern\. De-acum, î[i îndrepta aten]ia asupra
sculpturii antice. Convins fiind c\ trebuie s\
cunoasc\ tehnica unei arte pentru a-i p\trunde
spiritul, lua d\lti]a, se ini]ia în practica
model\rii [i ajungea, dup\ mult\ trud\, la oadev\rat\ îndemînare. Imediat dup\ aceea, a
avut ocazia s\-[i aplice cuno[tin]ele în do-
meniul artei [i, printr-o imperceptibil\ trecere,în cel al filozofiei.
~n cîteva rînduri [i, mai ales, cu ocazia
instal\rii muzeului Campana, ~mp\ratulNapoleon al III-lea personal apreciase valoarea
d-lui Ravaisson. ~n iunie 1870, îi acorda func]ia
de custode (conservateur) al artei antice [i al
sculpturii moderne la Muzeul Luvru. Dup\
cîteva s\pt\mîni izbucnea r\zboiul, du[manul
era la por]ile Parisului, iar bombardamentelep\reau inevitabile. Dup\ ce a propus la Aca-
dØmie des Inscriptions s\ se lanseze un protest
c\tre lumea civilizat\ împotriva violen]elor ceamenin]au tezaurul artistic, dl. Ravaisson s-a

Henri Bergson 274
ocupat de transportarea, în adîncurile unei sub-
terane, a celor mai pre]ioase piese din muzeul
de art\ antic\, pentru a le feri de un eventualincendiu. Cînd a deplasat-o pe Venus din Milo,
[i-a dat seama c\ amîndou\ blocurile din care
este f\cut\ statuia fuseser\ asamblate gre[it cuocazia unei instal\ri ini]iale [i c\ atitudinea
originar\ fusese denaturat\ prin interpunerea
unei pene de lemn. El însu[i a determinatpozi]iile relative ale celor dou\ blocuri ; el
însu[i a supravegheat îndreptarea. Cî]iva ani
mai tîrziu avea s\ execute o opera]ieasem\n\toare, dar mai important\ decît prima,
asupra Victoriei din Samothrace. ~n restaurarea
primitiv\ a statuii, fusese imposibil s\ i seajusteze aripile, al c\ror efect deosebit este
ast\zi recunoscut. Dl. Ravaisson a ref\cut din
ipsos toat\ partea stîng\ a pieptului [i o partedin dreapta : de atunci, aripile [i-au reg\sit
articula]iile, iar zei]a a r\mas a[a cum o vedem
[i ast\zi pe sc\rile Luvrului : trup f\r\ bra]e,
f\r\ cap, unde numai fluturarea ve[mintelor
drapate [i desfacerea aripilor fac vizibil elanulce cuprinde un suflet.
Or, pe m\sur\ ce dl. Ravaisson se familia-
riza cu arta antic\, în mintea lui a prins conturo idee aplicabil\ ansamblului sculpturii gre-
ce[ti, c\p\tînd îns\ semnifica]ia cea mai
concret\ pentru Venus din Milo, oper\ c\reia,prin natura împrejur\rilor, îi acordase o aten]ie
special\.
~n]elegea c\, pe timpul lui Phidias, arta
statuar\ modelase mari [i nobile figuri, al c\ror
tip degenera treptat pe m\sur\ ce se altera,
prin vulgarizare, concep]ia clasic\ asupra divi-nit\]ii. „La începuturi, Grecia adora în Venus
pe zei]a numit\ Urania… Acea Venus era
st\pîna lumilor… Era o providen]\, îmbinare deputere [i de bun\voin]\, al c\rei atribut obi[-

G‘ndirea [i mi[carea 275
nuit era o porumbi]\, însemnînd c\ ea domnea
cu dragoste [i blînde]e. Concep]iile str\vechi
au fost denaturate. Un legislator atenian, îng\-duitor fa]\ de mul]ime, a stabilit pe gustul ei,
al\turi de cultul celestei Venus, cultul unei
Venus de ordin inferior, numit\ «cea popular\».Anticul [i sublimul poem s-a preschimbat trep-
tat într-un roman ]esut din aventuri frivole
1.”
La acest poem antic ne aduce Venus din
Milo. Oper\ a lui Lysipp ori a unuia dintre
elevii s\i, dup\ p\rerea dl. Ravaisson, aceasta
nu era decît varianta unei Venus de Fidias.Ini]ial, ea nu era izolat\, ci f\cea parte dintr-un
grup. Dl. Ravaisson a lucrat cu o deosebit\
migal\ la reconstituirea grupului respectiv.Mul]i zîmbeau cînd îl vedeau cum modeleaz\
[i remodeleaz\ bra]ul zei]ei. Oare [tiau ei c\
ceea ce dl. Ravaisson voia s\ smulg\ materieinesupuse era tocmai sufletul Greciei [i c\
filozoful r\mînea credincios doctrinei sale,
c\utînd aspira]iile fundamentale ale Antichit\]ii
p\gîne nu numai în formulele abstracte [i
generale ale filozofiei, ci într-o figur\ concret\,chiar în aceea sculptat\ de c\tre cel mai mare
artist al Atenei, vizînd cea mai elevat\ expresie
a frumuse]ii ?
Din punct de vedere arheologic, nu nou\
ne revine sarcina de a evalua concluziile la
care a ajuns dl. Ravaisson Este de-ajuns s\spunem c\, al\turi de o Venus primitiv\, plasa
un zeu, putînd fi Marte, sau un erou, probabil
Tezeu. Din induc]ie în induc]ie, ajungea s\vad\ în grup simbolul unui triumf al puterii de
convingere asupra for]ei brutale. Mitologia
greac\ ne-ar cînta epopeea acestei victorii.Adorarea eroilor n-ar fi fost decît cultul plin de
recuno[tin]\ al grecilor închinat celor care,
1. Discurs citit la [edin]a public\ a celor cinci Academii,
la 25 octombrie 1890.

Henri Bergson 276
fiind cei mai puternici, au vrut s\ fie cei mai
buni [i nu [i-au folosit for]a decît pentru a
ajuta omenirea în suferin]\. Astfel, religiastr\veche ar fi un omagiu adus milei. Mai
presus de orice, chiar la originea a tot ce
exist\, ea punea generozitatea, m\rinimia [i, însensul cel mai înalt al cuvîntului, dragostea.
Astfel, printr-o unic\ arcuire, sculptura
greac\ îl aducea pe dl. Ravaisson la ideeacentral\ a filozofiei sale. Nu spusese el în
Rapport c\ universul este manifestarea unui
principiu care se d\ruie[te cu dragoste [ibun\voin]\ ? ~ns\ aceast\ idee, reg\sit\ la cei
din vechime, v\zut\ prin prisma sculpturii
grece[ti, i se desena acum în minte sub oform\ mai simpl\ [i mai ampl\. Dl. Ravaisson
n-a reu[it s\ traseze decît o schi]\ incomplet\
a noii forme. ~ns\, în Testament philosophique ,
sînt bine marcate liniile principale.
El spunea c\ o filozofie mare ap\ruse odat\
cu zorii gîndirii umane [i c\ se men]inuse de-a
lungul tuturor vicisitudinilor istoriei : filozofia
eroic\, a celor m\rinimo[i [i puternici. ~naintechiar de a fi fost gîndit\ de c\tre inteligen]ele
superioare, aceast\ filozofie a fost tr\it\ de c\tre
sufletele de elit\. Dintotdeauna, ea a apar]inutsufletelor cu adev\rat regale, n\scute pentru
lumea întreag\ [i nu pentru ele înse[i, r\mase
fidele impulsului originar, în perfect acord cunota fundamental\ a universului, o not\ de
generozitate [i de dragoste. Cei ce au
practicat-o mai întîi au fost eroii adora]i aiGreciei. Cei ce au transmis-o mai tîrziu au fost
gînditorii care, de la Thales la Socrate, de la
Platon la Aristotel, de la Aristotel la Descartes [iLeibniz, s-au continuat unii pe al]ii, alc\tuind o
singur\, mare familie. To]i, presim]ind sau
dezvoltînd cre[tinismul, au gîndit [i au practicato filozofie în întregime dependent\ de o stare

G‘ndirea [i mi[carea 277
sufleteasc\ ; Descartes a dat acestei st\ri numele
atît de frumos de «generozitate».
~n Testament philosophique , Dl. Ravaisson
relua, din noua perspectiv\, principalele teze
din Rapport . Le reg\sea la marii filozofi din
toate timpurile. Le verifica prin exemple. Leinsufla o nou\ via]\, f\cînd din ce în ce mai
mult loc sentimentului în c\utarea adev\ratului
[i entuziasmului în crearea frumosului. Insistaasupra celei mai elevate dintre arte, îns\[i arta
vie]ii, aceea care modeleaz\ sufletul. O rezuma
prin preceptul Sfîntului Augustin : „Iube[te [i f\ce vrei”. {i preciza c\ dragostea astfel în]eleas\
este în adîncul fiec\ruia, c\ este fireasc\ [i
n-avem de ce s-o cre\m, pentru c\ ea cre[te [isingur\ atunci cînd înl\tur\m obstacolul în\l]at
de voin]\ : venera]ia fa]\ de noi în[ine.
Ar fi dorit ca întregul nostru sistem de
educa]ie s\ nu înfrîneze avîntul sentimentului
de generozitate. „R\ul de care suferim, scria el
în 1887, nu const\ atît în inegalitatea condi]iilor,
deseori excesiv\ totu[i, cît în sentimentele
sup\r\toare ce i se al\tur\…” „Remediul trebuiec\utat cu prec\dere într-o reform\ moral\,
stabilind armonia [i simpatia reciproc\ între
clase. Reforma ]ine mai ales de educa]ie…” Nuf\cea caz de [tiin]a livresc\. ~n cîteva cuvinte, el
trasa programul unei educa]ii cu adev\rat
liberale, adic\ menit\ s\ dezvolte m\rinimia, s\elibereze sufletul de sub toate servitu]ile, mai
ales de egoism, cel mai r\u dintre toate :
„Societatea, spunea el, trebuie s\ se bazeze pegenerozitate, adic\ pe înclina]ia de a se
considera drept o ras\ superioar\, o ras\ eroic\
[i chiar divin\”
1 „Diviziunile sociale se bazeaz\
pe faptul c\ exist\, de o parte, boga]ii, boga]i
numai pentru ei [i nu pentru o cauz\ comun\
1. Revue bleue , 23 aprilie 1887.

Henri Bergson 278
[i, de cealalt\ parte, s\racii, care, neg\sind
sprijin decît în ei în[i[i, v\d în boga]i doar ni[te
obiecte demne de invidiat.” Modificarea st\rilorsuflete[ti ale claselor muncitoare va depinde
numai de boga]i, de clasele superioare. „~n
ciuda s\r\ciei [i a defectelor sale, poporul,s\ritor la nevoie, a p\strat mult din dezinteresul
[i generozitatea caracteristice primelor vîrste…
S\ se lanseze un semnal din regiunile de suspentru a indica, în pofida nel\muririlor noastre,
drumul de urmat spre a restabili atotputernicia
de alt\dat\ a m\rinimiei : de nic\ieri nu i se var\spunde mai repede decît din partea
poporului. Dup\ cum a spus Adam Smith,
poporul iube[te într-atît virtutea, încît nimic nu-lmi[c\ mai mult decît austeritatea.”
~n timp ce ne prezenta generozitatea ca
pe un sentiment firesc datorit\ c\ruia devenimcon[tien]i de noble]ea originilor noastre, dl.
Ravaisson descoperea, prin credin]a în nemu-
rire, presentimentul la fel de firesc al des-
tinului nostru. ~ntr-adev\r, el reg\sea aceast\
credin]\ prin intermediul Antichit\]ii clasice. Ocitea pe monumentele funerare ale grecilor, în
acele tablouri unde, dup\ p\rerea sa, mortul
se întoarce spre a anun]a pe acei dintre ai s\ir\ma[i în via]\ c\ încearc\ o bucurie pur\ în
locul de [edere al preaferici]ilor. Spunea c\
sentimentul str\mo[ilor nu-i în[elase în aceast\privin]\, c\ îi vom reg\si în alt\ parte pe cei
ce i-am iubit aici, c\ acela care a iubit o dat\
va iubi întotdeauna. Ad\uga faptul c\ nemu-rirea promis\ de religie era o ve[nicie întru
fericire, c\ nu se putea, nu trebuia s-o con-
cepem altfel : în caz contrar, nu i-ar mai re-veni generozit\]ii ultimul cuvînt. „~n numele
drept\]ii, scria el
1, o teologie str\in\ de spiritul
1. Testament philosophique, p.29 ( Revue de mØtaphysique
et de morale , ianuarie 1901).

G‘ndirea [i mi[carea 279
îndur\rii specific cre[tinismului, abuzînd de
cuvîntul «eternitate», care nu înseamn\ adesea
decît o durat\ lung\, îi condamn\ la chinurif\r\ de sfîr[it pe p\c\to[ii mor]i f\r\ a se fi
poc\it, adic\ o întreag\ omenire, aproape. {i
atunci, ce s-ar întîmpla cu fericirea unui Dum-nezeu, dac\ ar trebui s\ aud\ atîtea voci
v\itîndu-se timp de o ve[nicie ?… Acolo unde
a ap\rut cre[tinismul, g\sim o întîmplarealegoric\ inspirat\ dintr-o cu totul alt\ gîndire,
istoria lui Amor [i PsychØ. Amor se îndr\gos-
te[te de PsychØ. Precum Eva din Biblie, eapoart\ vina nelegiuitei curiozit\]i de a [ti, alt-
fel decît prin Dumnezeu, cum s\ aleag\ binele
de r\u, negînd astfel gra]ia divin\. Amor îiimpune chinuri isp\[itoare pentru a o face din
nou demn\ de alegerea lui, îns\ nu i le
impune f\r\ o oarecare mîhnire. Un basoreliefîl reprezint\ ]inînd într-o mîn\ un fluture
(suflet [i fluture, simbol al învierii, au fost din-
totdeauna sinonime), iar cu cealalt\ arzîndu-l
la flac\ra unei f\clii ; î[i întoarce îns\ privirea,
ca [i cum i-ar fi mil\.”
Iat\ alegoriile [i teoriile notate de dl.
Ravaisson în Testament philosophique , cu cîteva
zile înainte de a muri. Printre gînduri elevate[i gra]ioase imagini, parc\ de-a lungul unei alei
str\juite de arbori seme]i [i de flori parfumate,
s-a îndreptat spre ultima clip\, nep\s\tor fa]\de venirea nop]ii, preocupat doar s\ priveasc\
la linia orizontului soarele ce l\sa s\ i se vad\
forma sc\ldat\ într-o lumin\ blînd\. O boal\de scurt\ durat\, neîngrijit\ la timp, ni l-a r\pit
în c‘teva zile. S-a stins la 18 mai 1900, în mij-
locul familiei, p\strîndu-[i pîn\ la cap\t luci-ditatea inteligen]ei sale sclipitoare.
Istoria filozofiei ne pune în fa]a unei
str\danii mereu înnoite a unei gîndiri dispuse

Henri Bergson 280
s\ atenueze dificult\]ile, s\ rezolve contradic-
]iile, s\ m\soare cu o aproxima]ie crescînd\ o
realitate nem\rginit\. ~ns\ din cînd în cînd seive[te cîte un suflet capabil s\ înving\ toate
complica]iile prin simplitate, un suflet de artist
sau de poet, r\mas aproape de origine, îm-p\cînd, într-o armonie evident\ pentru inim\,
ni[te termeni de neîmp\cat pentru inteligen]\.
Atunci cînd împrumut\ vocea filozofiei, limbavorbit\ de el nu este în]eleas\ de toat\ lumea.
Unii o cred confuz\, [i chiar este astfel prin
ceea ce exprim\. Unii o simt precis\, pentru c\îi percep toate sugestiile. La unele urechi, ea
aduce ecoul unui trecut disp\rut ; îns\ altele
aud deja, ca într-un vis, cîntecul plin debucurie al viitorului. Opera d-lui Ravaisson va
l\sa în urm\-i ni[te impresii foarte diverse, ca
orice filozofie ce se adreseaz\ în egal\ m\sur\sentimentului [i ra]iunii. Nimeni nu va nega
faptul c\ forma ei este cam imprecis\ ; este
forma unei inspira]ii ; dar inspira]ia vine de sus
[i are o direc]ie foarte clar\. C\ a utilizat, în
mai multe rînduri, materiale vechi, furnizate înspecial de filozofia lui Aristotel, d-lui Ravaisson
îi pl\cea s-o repete : îns\ este înviorat\ de un
spirit nou, iar viitorul ne va spune, poate, c\idealul pe care ea îl propunea [tiin]ei [i acti-
vit\]ii noastre era, în multe privin]e, mai înain-
tat decît al nostru. Ce poate fi mai îndr\zne] [imai nou decît s\ duci vestea fizicienilor c\
inertul se va explica prin viu, biologilor c\
via]a nu se va în]elege decît prin gîndire,filozofilor c\ generalit\]ile nu sînt filozofice,
înv\]\torilor c\ întregul trebuie s\ fie predat
înaintea elementelor, [colarilor c\ trebuie s\înceap\ cu perfec]iunea, omului cuprins, mai
mult ca niciodat\, de egoism [i de ur\, c\
temeiul firesc al omului este generozitatea.

G‘ndirea [i mi[carea 281
SUMAR
Cuvînt înainte ………………………………………………. 4
I. Introducere (Partea ‘nt‘i).
Cre[tere a adev\rului. Mi[care retrograd\a adev\rului……………………………………… 5
II. Introducere (Partea a doua).
Despre punerea problemelor …………… 27
III. Posibilul [i realul……………………………. 98 IV. Intui]ia filozofic\…………………………… 116 V. Percep]ia schimb\rii ……………………… 141 VI. Introducere în metafizic\ ………………. 173 VII. Filozofia lui Claude Bernard …………. 222
VIII. Despre pragmatismul lui William James.
Adev\r [i realitate ………………………… 231
IX. Via]a [i opera lui Ravaisson …………… 244

~n colec]ia PLURAL
au ap\rut:
1. Adrian Marino: Pentru Europa. Integrarea
României. Aspecte ideologice [i culturale
2. Lev {estov: Noaptea din gr\dina Ghestimani
3. Matei C\linescu: Via]a [i opiniile
lui Zacharias Lichter
4. Barbey d’Aurevilly: Dandysmul
5. Henri Bergson: G‘ndirea [i mi[carea
PLURAL M
1 (M). Emile Durkheim: Formele elementare
ale vie]ii religioase
~n preg\tire:
Virgil Nemoianu: Micro-Armonia
Carlo Ginzburg: Poveste nocturn\
Marcel Mauss, H. Hubert:
Teoria general\ a magiei
Ion Solacolu, Stelian B\l\nescu:
Inconsisten]a miturilor
Adrian Marino: Politic\ [i cultur\
Lector: Valeriu Gherghel
Bun de tipar: octombrie 1995 Ap\rut: 1995
Editura Polirom, B-dul Copou nr.3 l P.O.Box 266,
6600 Ia[i l Tel & Fax: (032) 214100; (032) 214111