COORDRONATOR DISCIPLIN Ă: GRUPA: 50687 CONF. DR. MURE ȘAN JIANU DANIEL 2 Cuprins 1.Dobânda.Definiție …………………………….. [629226]

UNIVERSITATEA PETROL -GAZE PLOIE ȘTI
FACULTATEA DE ȘTIIN ȚE ECONOMICE
DEPARTAMENTUL ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTAN ȚĂ ȘI FRECVEN ȚĂ REDUS Ă
SPECIALIZAREA MANAGEMENT
DISCIPLINA ECONOMIE

DOBÂNDA

STUDENT: [anonimizat]: GRUPA: 50687
CONF. DR. MURE ȘAN JIANU DANIEL

2
Cuprins

1.Dobânda.Definiție ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 3
1.1 Creditul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 3
1.2 Functiile creditului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 4
2.Formele dobanzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 5
2.1 Dobanda in sens larg ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 5
3.Mărimea dobânzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 6
4.Dinamica dobânzii. Factorii de influență ai dobânzii ………………………….. …………………… 7
5.Studiu de caz: Inregistrarea dob anzii pe investitii in curs
si neinregistrarea pe cheltuieli ………………………….. ………………………….. ………………………… 10
5. Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 12

3
1.Dob ânda.Defini ție

Dobânda este o sum ă de bani ce este pl ătită pentru un împrumut b ănesc.1
Dobânda este o formă de venit fundamental c e caracterizează o economie de piață
eficientă și în progres. Aceasta este privită ca fiind remunerarea uneia dintre categoriile de
factori de producție: capitalul.
În timp, dobânda a fost caracterizat ă în multe moduri. Sensurile multiple îi sunt a tribuite
și în ziua de a stazi.
În ceea ce priveste dob ânda exist ă o multitudine de puncte de vedere , dar este
fundamental s ă cunoa ștem dac ă respectiva sum ă reprezint ă o plat ă a serviciului ce a fost adus
de întregul capital ( capital porpriu sau capital împrumutat) sau una care îi este cuvenit ă doar
capitalului împrumutat , definit ca și credit.

1.1 Creditul

Creditul este o rela ție economic ă stabilită între o persoan ă fizică sau juridic ă, definit ă
ca și creditor , care oferă un împrumut b ănesc sau de bunuri sau servicii pe datorie, și o alta
persoan ă fizică sau juridic ă, definit ă ca și debitor, ca re prime ște împrumutul sau cump ără pe
datorie. Împrumutul acordat este rambursabil și condi ționat, de cele mai multe ori de plata unei
dobânzi.2
Creditul este bazat p e schimburi de bunuri actuale contra unor bunuri viitoare, scopu l
fiind de a sus ține o afacere pentru a asigura consumul actual.
Creditul constă în transmiterea de bunuri, pe un timp limitat, fixat dinainte, denumit scadență,
contra unei sume de bani – dobândă.
Creditul reprezint ă un mijloc de a corela posibilitățil e de fin anțare existente în societate
cu nevoile de producție și nevoile consumului. Relatia dintre creditor și debitor este legată de
existența concomitentă a agenți lor economici care dispun de resurse bănești temporar
disponibile , cât și a altor agen ți economic i care au nevoi suplimentare de astfel de resurse.

1 Dictionarul e xplicativ al limbii romana, Academia Rep ublicii Socialiste Romane, Institutul de lingvistica din
Bucuresti, Editura Academiei Republicii Socialiste Ro mania , 1975

2 Dictionarul e xplicativ al limbii romana, Academia Rep ublicii Socialiste Romane, Institutul de lingvistica din
Bucuresti, Editura Academiei Republicii Socialiste Ro mania , 1975

4
Exista o piață a creditului, în care oferta și cerer ea de credit se confrunta , îndeosebi de
credite sub formă de bani.
Instituțiile de credit joacă un rol intermediar între creditorii și debitorii origin ari
potențiali. Ele primesc plasamen tele agenților economici și acordă credite altor agenți – celor
care au nevoie de resurse bănești.
Un agent economic poate avea , fie excedent, fie deficit de resurse bănești .

1.2 Functiile creditului

Prin însăși natur a lui, creditul î ndeplinește o serie de funcții social -economice pozitive:
a) înlesn irea sporir i capitalului real, favorizând o mai bună utilizare a factorilor de
producție existenți. În fond, o sumă economisită de agentul A, pe care acesta nu o poate
întreb uința cu folos și profesional, este transmisă lui B, care, având nevoie de această
sumă, la un moment dat, o utilizează, direct sau indirect, în activități economice. Astfel,
cu ajutorul creditului, resursel e bănești existente se pot valorifica în sensul sporirii
producției naționale, din pasive devin active;
b) contribui rea la concentrarea activităților economice în unități mari. El facilitează
distribuirea și redistribuirea resurselor bănești între diferite întreprinderi și ramuri
economice , orientându -le spre unitățile mai bine situate pe piață, sporind și mai mult
forța lor concurențială, profitul încasat și patrimoniul de care dispun;
c) accelerea tranzacțiile comerciale. Creditul ușurează desfacerea mărfurilor pe scară
mare. Comerciantul detailist obține mărfuri pe credit în schimbul unui efect comer cial
( o poliță, de pildă), pe care comerciantul angrosist o poate sconta de la o bancă, dacă
nu poate aștepta restituirea sumei de către debitorul său;
d) sporirea vitez ei de rotație a monedei și contribuie la di mensionarea ei. Banii de credit
contribuie ș i la sporirea cantității mijloacelor de plată în economia națională, influențând
și în sensul modificării structurii lor;
e) exercit area unei influenț e benefic e asupra consumului, prin șansa cumpărării pe credit
și a plății în rate a unor bunuri de folosință înd elungată.
Se poate spune că evoluția creditului a cunoscut o tendință oarecum inversă față de
evoluția monedei. Dacă banii au cunoscut un proces continuu de generalizare și universalizare,
creditul, dimpotrivă , s-a concretizat și s -a diversifica t din ce în ce mai mult.

5
2.Formele dobanzii

Dobânda și rata dobânzii sunt concepte care reflectă numeroase aspecte din activitatea
economică, având capacitatea de a relevă starea și tendințele unei economii.
Analizând evoluția teoriei creditului și a dobânzii în diferitele sisteme de g ândire
economică, se constata că s-au conturat două optici cu privire la dobândă: una din ele prezintă
dobânda în sens restrâns, iar cealaltă prezintă dobânda în sens larg.
Dobânda în sen s restrâns reprezintă acel excedent ce revine proprietarului capitalulu i
dat cu împrumut, ca răsplată pentru cedarea dreptului de folosință a capitalului respectiv, pe o
perioadă de timp determinată.
Dobânda în sens larg reprezintă surplusul ce revine prop rietarului oricărui capital
utilizat în condiții normale.

2.1 Do banda in sens larg

În prezent, d oar conceptul de dobândă în sens larg este operațional deoarece agentul
economic nu face di ferenta între capitalul propriu și capitalul împrumutat când este v orba
despre folosir ea serviciilor acestora, iar plata pentru fiecare unitate de capital este egală dacă
aduce același serviciu. Sensul larg al dobânzii decurge din înțelegerea functiilor specifice ale
întreprinzătorului modern, comparativ cu cele ale propr ietarului de capital bănesc.
Formele dobânzii în sens larg sunt, de regulă, următoarele:
• dobânda pe piața monetară care este aplic ată împrumuturi contractate între bănci,
respectiv între băncile comerciale și banca de emisiune , împrumuturilor pe termen
scurt,;
• dobânda bancară de bază, care este practic ată pentru plata certificatelor de depozit sau
pentru plata bunurile de trezorerie;
• dobânda aplicată întreprinderilor de către instituții financiare si banc i; ea constă din
dobânda bancară de bază la care se adaugă un adaos, plusul respectiv fiind stabilit în
funcție de tipul de credit și de situația economică a debitorului;
• dobânda percepută la operațiunile de scontare a efectelor de comerț, numită și taxă de
scont comercială; dobânda plătită /încasată pentru operațiunile de rescontare – taxa de
scont oficială ( taxă de rescont);

6
• dobânzi corelate ca mărime pentru remunerarea diferitelor forme de plasament pe
termen scurt și mediu, dobânzi pentru depozitele la vedere și la termen constituite la
bănci, la casele de economii;
• dobânzi pe piața obilgațiunilor (cupoane), tipice pentru plasamentele pe termen lung;
• dividendul sau alte forme de remunerare procentuală pentru acțiunile deținute la
societățile pe acțiuni.

3.Mărimea dobânzii

Mărimea d obânzii poate fi expri mată cu ajutorul a doi indicatori: masa dobânzii care
arată mărimea dobânzii în formă absolută și rata dobânzii care arată mărimea relativă a
dobânzii.
Dobânda simplă (D) reprezintă suma absolută încasată pentru închirierea serviciului
adus de un capital ( C), într -o perioadă determinată de timp (n ani) în condițiile în care dobânda
nu se capitalizează.

𝐷 = 𝐶∗𝑑∗𝑛 ; 𝑑= 𝑟𝑎𝑡𝑎 𝑑𝑜𝑏 â𝑛𝑧𝑖𝑖 𝑎𝑛𝑢𝑎𝑙𝑒

În practică, d obânda simplă este mai rar folosită, dar ea constituie punctul de pornire
pentru ca lculul dobânzii compuse.
Dobânda compusă se obține prin capitalizarea dobânzii, adică prin calculul de dobândă
la dobândă, astfel: dacă Sn este suma ce revine proprietarului după n ani de folosire a capitalului
C, atunci dobânda compusă D este:

𝐷 = 𝑆𝑛 – 𝐶; 𝑆𝑛 = 𝐶(1+ 𝑑 )𝑛 ;

Dacă din mărimea absolută a dobânzii, considerată dobândă brută, se scade o primă de
risc de insolvabilitate a debitorului precum și cheltuielile de g estiune ale creditorului (ale
băncii), se obține dobânda netă.
În concluz ie, putem spune că dobânda este venitul realizat cu orice element de capital
real (tehnic) și pe orice piață concurențială atunci când toți factorii de risc au format obiectul
unor pr ime speciale de asigurare.

7
Rata dobânzii sau mărimea relativă a dobânzii este raportul procentual între masa
dobânzii (anuale) și capitalul (C) utilizat în condiții normale. Ea poate fi considerată prețul plătit
pentru folosirea sumei de 100 de unități mon etare pe termen de un an.
𝑑 = 𝐷∗100 /𝐶

Modul de calculare a ratei dobâ nzii, deci și mărimea ei, se află în directă relație cu optica
privitoare la dobânda. Astfel, rata dobânzii în contextul opticii lărgite presupune raportarea
dobânzii la capitalul tehnic în expresie bănească, indiferent dacă resursele bănești au o
provenie nță internă (în profitul întreprinderii) sau una externă, în împrumuturile luate.
Rata nominală a dobânzii ( 𝑑𝑛 ) reflectă raportul între cele d ouă mărimi exprimate în
prețurile de piață curente, adică în puterea de cumpărare nominală a banilor.
Dacă aceas ta este corectată cu rata inflației ( 𝑖 ) se obține rata reală a dobânzii:

(𝑑𝑟=𝑑𝑛−𝑖)

De asemenea, se mai calculează rata br ută si rata netă a dobânzii; aceasta din urmă
decurge din prima prin corectarea ei cu rata taxelor și impozitelor.
Mărimea ratei dobânzii diferă în funcție de natura operațiunilor de creditare, de
durata împrumutului, de aspectele cantitative și calitative ale creditului.
În țările cu economie de piață consolidată, s -a conturat o rată de bază a dobânzii, un
nivel foca lizator al multiplelor niveluri ale acestei mărimi relative. Această rată poate fi
considerată acea rată fixată de o bancă în condiții medii da te, care apoi servește ca termen de
referință pentru calcularea celorlalte rate în jurul celei de bază.

4.Dinamica dobânzii. Factorii de influență ai dobânzii

Dobânda (rata dobânzii) este o mărime dinamică asupra căreia acționează mai mulți
factori și care, la rândul său, exercită o influență amplă care se propagă în întreaga economie.
Mărimea ratei dobânzii oscilează între o limită maximă și o limită minimă, am bele
greu de determinat cu precizie, deoarece sunt conditionate atât de factori obiectivi cât și

8
subiectivi.
Teoretic, limita maximă poate prelua toate formele de venit care se constituie prin
utilizare a unui capital, asigurând o rată a dobânzii care, tot teoretic, poate atinge 100%.
Limita minimă, privită din același punct de vedere, poate fi egală cu zero. Este foarte
greu de precizat dacă cele două limite se realizează practic vreodată, pentru că la stabilirea
dobânzii intervin calcule și aprecieri subie ctive care îl fac pe proprietarul de capital să aprecieze
dacă dobânda percepută de el este suficientă, maximă sau minimă, într-o situație dată.
Rata dobânzii este volatilă sau instabilă în timp. Ea dif eră pe țări și uneori chiar pe zone
economice din dife rite țări. Aceste modificări și deosebiri au implicații majore asupra
economiilor naționale și asupra economiei mondiale: îi avantajează sau dezavantajează pe
debitori sau creditori, amplifică sau restr âng fluxurile de capital internaționale, prilejuind
operații speculative.
Nivelul concret al ratei dobânzii si dinamica acesteia sunt rezultatul unui număr mare
de factori cu influență directă și cu acțiune mai mult sau mai puțin generală, precum și a unui
număr de factori cu influențe indirecte. Cei mai impo rtanți dintre factorii cu actiune directă
asupra ratei dobânzii sunt:
• raportul dintre rata dobânzii și rata profitului, creșterea unei rate facându -se pe seama
celeilalte, la un moment dat. În dinamică însă, creșterea uneia poate să se realizeze
paralel cu a celeilalte;
• raportul dintre cererea și oferta de capital (credit), adică situația pe piața capitalului. În
raport cu acest factor, rata dobânzii se află atât în postura de variabilă dependentă cât și
de variabilă independentă.
Oferta de capital reprezintă capitalul bănesc disponibil la un moment dat sau într -o
perioadă. Componentele sale sunt: economiile care se formează într -o perioadă dată; capitalul
eliberat dintr -un împrumut sau dintr -o folosire a nterioară; transformarea sumelor inactive, a
imobilizărilor în lichidități active; împrumuturi bancare nete consimțite în perioada respectivă.
Oferta este, de asemenea, formată din capitaluri bănești
care devin disponibile pentru o perioadă mai lungă.
Cere rea de capital sau totalul n evoilor de capital la un moment dat sau într -o
perioadă și care se manifestă ca atare pe piața capitalului, are următoarele componente:
capitalul solicitat pentru investiții; nevoile pentru acoperirea funcționării capitalului
împrumutat și plata ratel or sau a anuităților acestuia; sumele necesare pentru formarea de
rezerve; cererea de credit de consum ( de sume folosite de un consum care depășește
veniturile). Și aici se disting cererea pe termen scurt și cererea pe termen lung, care sunt

9
în coresponde nță cu oferta pe termen scurt și lung.
Creșterea cererii de capital atrage o ridicare a ratei dobânzii și invers. Creșterea
ofertei de capital are ca efect scăderea ratei dobânzii și invers. Mișcările cererii și ofertei
de capital po t fi în același sens sa u în sensuri diferite, ceea ce se traduce printr -o dinamică
a ratei profitului corespunzătoare celei mai puternice influențe.
Această corelație este valabilă și invers, în ideea că o anumită rată a dobânzii dată
sau stabilită se trad uce prin anumite incide nțe atât asupra cererii cât și a ofertei de capital.
Dar dacă rata dobânzii este ridicată, masa capitalurilor care se vor elibera din alte
activități pentru a deveni disponibile și date cu împrumut, va crește. Bineînțeles că și
recip roca este valabilă.
• rata anticipată a inflației. Proprietarii de capital reclamă în utilizarea capitalului lor, o
dobândă care să acopere rata anticipată a inflației. Dacă anticiparea ratei inflației nu a
fost corectă, rata nominală efectivă a dobânzii poate fi diferită de niv elul său de
echilibru.
• modul cum se încheie bugetul de stat, adică dacă acesta este deficitar și modul în care
se acoperă deficitul. În cazul când deficitul bugetar este finanțat prin împrumut public,
nu se realizează o creștere a cant ității de bani ( deci a ofertei de capital) pe piață, dar
poate avea loc o creștere a cererii de capital cu efecte asupra sp oririi ratei dobânzii. Pe
când, în cazul în care statul se împrumută la banca de emisiune și deficitul bugetului
este finanțat prin crearea de monedă, sporește oferta de capital și se va declanșa o
anumită scădere a ratei dobânzii care poate fi însă contra carată, într -o măsură mai mare
sau mai mică, prin efectul creșterii investițiilor produs, la rândul său, de efectul scăderii
dobânzi i. Desigur, în acest raționament, am presupus că salariile sunt constante. Însă o
creștere a salariilor, datorită creșterii activității (sub incidența impulsionării investițiilor
prin scăderea dobânzii), atrage creșterea cererii de capital, fapt care se va resimți într -o
tendință de ridicare, ulterioară a ratei dobânzii, contracarând astfel tendința existentă
inițial. Din toate aceste aspecte se desprinde o concluzie generală: dacă într -o țară, într-
o anumită perioadă se dorește stabilizarea ratei dobânzii l a o anumită mărime trebuie
acționat de asemenea manieră încât să se compenseze variațiile în cererea de monedă,
de capitalu ri, prin modificarea cantității de bani în circulație;
• factorul extern îmbracă foarte multe aspecte, cel mai important în acest conte xt fiind
raportul de schimb si paritatea ratelor dobânzilor în schimburile economice
internationale. Menținerea parității ratei dobânzilor din două țări și a raportului de
schimb pentru monedele respective face ca agenților economici să le fie indiferent d acă

10
își plasează capitalul într -o monedă sau alta. Creșterea raportului de schimb într -o țară
atrage mai multe capitaluri disponibile din alte țări, mărind oferta de capital și
imprimând ratei dobânzii o tendință de scădere pe măsură ce oferta depășește ce rerea
de capital în țara respectivă.

5.Studiu de caz: Înregistrarea dob ânzii pe investi ții în curs
și neînregistrarea pe cheltuieli

Contabilitatea de gestiune și calculul costurilor implic ă foarte multe opera țiuni diverse
în func ție de natura activit ăților aferente. Ca exemplu, se consider ă cazul unei societ ăți cu
răspundere limitat ă, din Rom ânia, care are ca obiect principal de activitate produc ția de mobil ă.
Aceast ă societate începe construc ția unei fabrici și prime ște un împrumut în valut ă de la un
acționar nerezident, dob ânda fiind de 7%, aceasta fiind peste nivelul de deducti bilitate de 6%.
Întai de toate, se precizeaz ă că înregistrarea unei dob ânzi se realizeaz ă prin articolul
contabil 666 ”Cheltuieli cu dob ânzile” = 5121 ”Conturi la b ănci în lei ”. Se consider ă că
înregistrarea 231 ”Imobiliz ări în curs de execu ție”= 5121 ”Conturi la b ănci în lei” nu poate face
obiectul înscrierii dobânzii pe investi ții.
Aceast ă opinie se bazeaz ă pe principiul necompens ării și contabilit ății de angajamente,
conform pc t. 53 alin. ( 3), coroborat cu pct. 56 alin. (1) din Ordinul 1802/2014 cu modific ările
și complet ările ulterioare privind contabilitatea, redate în continuare: ” Veniturile și cheltuielile
care rezultă direct și concomitent din aceeași tranzacție sunt recun oscute simultan în
contabilitate, prin asocierea directă între cheltuielile și veniturile aferente, cu evidențierea
distinctă a acestor venituri și cheltuieli. (…) Principiul necompensării. Orice compensare între
elementele de active și datorii sau între elementele de venituri și cheltuieli este interzisă .”
Astfel, societatea are obliga ția înregistr ării distincte a cheltuielii cu dob ânda ce va urma
procedura fiscal ă amintit ă conform art. 40^2 din Codul fiscal și, în acela și timp, va fi eviden țiat
venitul din imobiliz ările corporale, prin urmatoarele înregistr ări contabile :

➢ 666 ”Cheltuieli cu dob ânzile ”= 5121 ”Conturi la b ănci în lei”
➢ 231 ”Imobiliz ări în curs de execu ție”= 722 ”Venituri din produc ția de imobiliz ări”

11
În concluzie, potrivit pct. 7 din Ordin ul 1802 /2014 privind contabilitatea si OMFP
1826/2003 privind contabilitatea de gestiune și calcula ția costurilor în determinarea costului
unei imobiliz ări, costul finan țării pentru produc ția cu ciclu lung de fabrica ție, poate fi inclus ă
în costul de produ cție, însă nu este obligatoriu. Societatea poate avea în vedere și acest aspect.

12
5. Bibliog rafie

1. DOBROTĂ, NIȚĂ (coordonator) – Economie politică, Editura Economică, București,
1997;
2. SAMUELSON, A. PAUL, WILLIAM D. NORDHAUS – Economie politică, Editura
Teora, București, 2000;
3. GILBERT ABRAHAM FROIS – Economie politică, Editura Huma nitas, București,
1994 .
4. BREMOND J GELEDON A. – Dicționar economic și social, Editura Expert, București,
1995
5. ORDINUL 1802/2014 cu modific ările și complet ările ulterioare privind co ntabilitatea
6. CODUL FISCAL din 8 septembrie 2015 (Legea nr. 227/2015) , emis de Pa rlamentul
Rom âniei, Publicat în Monitorul Oficial nr. 688 din 10 se ptembrie 2015