Coordonator, Student, Conf. univ. Dr. Constantin VERT Ionuț MIOC TIMIȘOARA 2015 2 UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA FACULTATEA DE CHIMIE, BIOLOGIE,… [602126]

1
UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE CHIMIE, BIOLOGIE, GEOGRAFIE
DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA ȘTIINȚA MEDIULUI

LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator, Student: [anonimizat]. univ. Dr. Constantin VERT Ionuț MIOC

TIMIȘOARA
2015

2

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE CHIMIE, BIOLOGIE, GEOGRAFIE
DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA ȘTIINȚA MEDIULUI

RISC, VULNERABILITATE ȘI IMPACT
ANTROPIC
ÎN LUNCA BÂRZAVEI

TIMIȘOARA
2015

3
CUPRINS

Introducere …………………………………………………………………………… …… 5
1. Fundamentare conceptuală și metodologică…………………………………… ..……. 6
1.1. Definirea conceptelor de bază ……………………………………………. 6
1.1.1. Definirea hazardului, vulnerabilității și riscului …….……….. 6
1.1.2. Conceptul de impact și evaluarea acestuia ………………….. 11
1.1.3. Combaterea fenomenelor de risc ……………….…………….. 13
1.2. Metodologia de cercetare ………………………………………………….. 16
1.2.1. Scopul științific și obiectivele lucrării ……………………….. 16
1.2.2. Metode și procedee de cercetare specific ……………………. 16
1.3. Istoricul cercetărilor ………………………………………………………. 17
2. Poziția și limitele arealului analizat. Implicații teritoriale ……………………………… 21
3. Modificările antropice ale mediului natural și potențialul lor de impact ………………. 23
3.1. Modificări ale substratului geologic și ale topografiei …………………… 23
3.2. Poluarea aerului atmosferic: surse și impact ……………………………… 27
3.3. Modificări ale rețelei hidrografice ………………………………………… 29
3.4. Modificări ale covorului vegetal ………………………………………….. 31
3.5. Moldificări ale solului …………………………………………………….. 33
4. Hazarde naturale și antropice (cu potențial de impact asupra spațiului analizat) ……… 34
4.1. Hazarde natural …………………………………………………………… 34
4.2. Hazarde antropice …………………………………………………………. 43
5. Vulnerabilitatea componentelor natural ……………………………………………….. 44
6. Vulnerabilitatea componentelor antropice ……………………………………………… 46
7. Fenomenele de risc și impactul socio -teritorial al acestora …………………………… 47
7.1. Impactul asupra populației ……………………………………………….. 47
7.2. Impactul asupra factorilor economici …………………………………………………. 52
8. Conștientizarea fenomenelor de risc și organizarea pentru combaterea acestora ……….. 54
8.1. Organizarea, atitudinea și acțiunea autorităților ……………………………………. 54
8.2. Percepția și comportamentul populației ………………………………………………. 57
8.3. Rolul mass media …………………………………………………………………………….. 59
9. Studii de caz ……………………………………………………………………………………………………… 61

4
9.1. Riscuri și catastrofe locale; moblizarea pentru combaterea efectelor lor …. 61
9.2. Studiul debitelor râului Bârzava …………………………………………………………. 67
9.3. Studiul scurgerii medii specifice ………………………………………………………… 70
9.4. Impactul amenajărilor hidrotehnice a supra scurgerii apei în bazinul
superior al râului Bârzava ……………………………………………………………………….. 72
9.5. Rolul memoriei individuale și colective în prevenirea fenomenelor de risc 74
9.6. Perspective, propuneri ………………………………………………………………………. 76
Concluzii …………………………………………………………………………………………………………….. . 79
Bibliografie ………………………………………………………………………………………………………….. 80

5
INTRODUCERE

Necesitatea și importanța studierii fenomenelor și proceselor de risc rezidă din impactul pe
care evenimentele și/sau fenomenele naturale le au asupra omului și activităților sale socio -economice
(agricultură, amenajări turistice, construcții, căi de comunicații, etc.). Conceptul de risc include mai
multe componente și anume: lucrul care se poate întâmpla, (fenomenul), contextul său ambiental ,
dezastrul, urmările pe care le poate produce, incertitudinea relativă a evenimentului în sine.
Pentru înțelegerea conceptului de risc, este necesar analiza termenilor utilizați în mod frecvent
în explicarea riscului, (hazard, senzitivitate, reziliență, fragilitate, vulnerabilitate, periculozitate, valoare
expusă, etc.), elaborarea unor concepte și definiții care să permită evaluarea și cuantificarea riscului.
Dacă riscurile geologice, climatice sau hidrice p ot cauza pierderi de vieți omenești, riscurile
pedologice au urmări însă, în primul rând asupra calității vieții colectivităților umane pe termen lung.
De aceea, este esențială cunoașterea cauzelor conjuncturale și a mecanismelor în limitele în care se
derulează aceste fenomene, lucru ce ar putea interveni în prevenirea efectelor nedorite sau a unor
deznodăminte tragice.
Până nu demult manifestările naturale sau antropice erau privite și analizate în mod cu totul
izolat și numai la nivelul consecințelor ma teriale și umane imediate, în prezent însă se acordă o atenție
sporită atât la nivelul analizei locale aprofundate și conexe, cât și al analizei globale. Când vorbim
despre fenomene geografice de risc, fie că ne referim la catastrofe, cataclisme, dezastre, hazarde sau
simple accidente sau chiar evenimente, ne gândim imediat la o amenințare, în primul rând la adresa
omului și a activităților sale și apoi, asupra cadrului natural însuși.
Orice activitate în condiții de incertitudine este caracterizată de anu mite tipuri de riscuri
specifice acestei activități. Riscurile prezente sunt diverse și pot fi grupate într -o multitudine de
categorii. Caracterul multilateral al noțiunii de risc este determinat de diversitatea factorilor , ce
caracterizează atât specificu l activităților concrete, cât și particularitățile specifice de incertitudine, în
cadrul căreia aceste activități au loc.

6
1. FUNDAMENTARE CONCEPTUALĂ ȘI METODOLOGICĂ

1.1. Definirea conceptelor de bază

1.1.1. Definirea hazardului, vulnerabilității și riscului

Analiza termenilor utilizați în mod curent , (hazard, risc, senzitivitate, reziliență, fragilitate,
vulnerabilitate, periculozitate, valoare expusă), cu referire la fenomenele extreme pornește de la
definițiile consacrate și citate de către maj oritatea autorilor, urmărindu -se evaluarea lor critică și
formularea argumentelor pe baza cărora ar putea fi integrate într -un sistem logic de reprezentări
științifice. (Mac, Petrea, 2002)
Hazardul (termen provenit din cuvântul arab az -zahr = joc de zaruri ) este definit în
Dicționarul Ex plicativ al Limbii Române , ca „ împrejurare sau concurs de împrejurări (favorabile sau
nefavorabile) a căror cauză rămâne în general necunoscută ". Sesizăm în definiția de mai sus accentul
pus pe caracterul aleator și impreviz ibil în manifestarea hazardului. (Zăvoianu, Dragomirescu, 1994
citați de Irimuș, 2007).
Din analiza definițiilor atribuite termenului de hazard, putem identifica noțiuni și elemente
conexe acestui concept. Așa cum o fost menționat în definirea hazardelor, acestea implică o serie de
noțiuni care sunt în general atributele definitorii ale conceptului de „ hazard”, prezentarea lor ajută la o
mai bună înțelegere a definițiilor date noțiunii de hazard.
Hazardele pot fi clasifica te din mai multe puncte de vedere : modul de manifestare, frecvența ,
originea, pagube le produse, grad ul de potențialitate de a produce pagube, etc. Totodată în cadrul
acestor tipuri se impune o analiză nuanțată și o departajare a hazardelor care fac parte chiar din același
tip genetic pe ba za unor elemente stricte cum ar fi, modul de manifestare, impactul asupra cadrului fizic
(la nivelul componentelor sau al ansamblului), impact asupra omului, pagubele care s -ar putea
înregistra, etc. O clasificare importantă este aceea după origine, care î mparte hazardele în două mari
categorii; hazarde naturale și hazarde antropice (datorate intervenției omului). Dacă în cazul celor
antropice este evidentă influența omului (în mod direct sau indirect), termenul de natural nu exclude
prezența omului, ba din contră, o implică. Calitatea de hazard nu este definită de producerea unor
pagube, ci de posibilitatea de apariție a acestora. Această caracteristică deosebește fenomenul natural
extrem de hazard. (Surdeanu, Goțiu, 2008).

7
Noțiunea de vulnerabilitate este utilizată foarte diferit în întreaga literatură. S -au conturat trei
curente de studiul în definirea vulnerabilității. Primul curent se concentrează pe expunerea la pericole
biofizice, condiții periculoase, gradul de ocupare uman din zonele periculoas e, gradul de pierderi
datorate unor evenimente periculoase, precum și analiza caracteristicilor și a impactului acestor
evenimente periculoase (Alexander, 1993).
Al doilea curent apare în contextul social al pericolelor și se referă, la capacitatea comuni tății
de a face față vulnerabilității și la capacitatea de adaptare.
Al treilea curent combină atât abordarea vulnerabilității ca pericol, cât și o reacția socială și
acțiune a față de posibilele urmări (Weichselgartner, 2001). Cel de -al treilea curent câș tigă în
importanță în ultimii ani.
Legislația română prin HG 447/10.04.2003, definește vulnerabilitatea ca însemnând „gradul
de pierderi de la 0 la 100% rezultat dintr -un fenomen susceptibil de a produce pierderi umane și
materiale.” Vulnerabilitatea este definită de dicționarul IDNDR (1992) ca fiind „ gradul de pierderi (de
la 1% la 100%) rezultate din potențialitatea unui fenomen de a produce victime și pagube materiale ”.
Vulnerabilitatea pune în evidență gradul în care omul și bunurile sale sunt expuse î n fața diferitelor
hazarde, indicând nivelul pagubelor pe care ar putea să le producă un anumit hazard.
Reziliența reprezintă capacitatea geosistemului de a -și menține integritatea structurală și
funcțională în condiții de perturbații, precum și viteza cu care revine la condiții echivalente de echilibru
prin asimilarea schimbărilor (cantitative, calitative) induse de perturbații. (Mac, Petrea, 2002).
Reziliența semnifică măsura în care un sistem are capacitatea de a reveni după manifestarea unui
hazard anul ând în acest fel perturbațiile produse de manifestarea fenomenului.
Senzitivitatea poate fi definită ca măsura (viteza sau proporția) cu care se modifică
geosistemul sau un component al acestuia în corelație cu un factor de stres a cărui mărime este
deter minabilă (Mac, Petrea, 2002).
Fragilitatea este un indicator care rezultă din sensitivitatea unui sistem corelată cu reziliența
sa, ca reacție la un anumit tip de perturbație și la mărimea acesteia. (Mac, Petrea, 2002)
Susceptibilitatea la pierderi, este o funcție a fragilității, rezilienței și senzitivității unui sistem
(Mac, Petrea, 2002). Relația dintre acestea este direct proporțională.
Valoarea expusă, se referă la elementul care trebuie să suporte evenimentul și poate fi
exprimată prin numărul de p rezențe umane, prin valoarea unei proprietăți, prin activități de producție,
prin resurse naturale expuse unui anumit pericol. (Sorocovschi, 2003)

8
Riscul nu poate exista în afara relaționării omului cu anumite evenimente pe care nu le poate
controla, impli când totodată inițiativa și capacitatea de alegere a ființei umane. Complexitatea unui
sistem, a unui risc, sau a unei catastrofe este în primul rând legată de numărul foarte mare de factori, de
componenți și de impacturi. Riscul se cuantifică prin pagubel e produse sau iminente, dar acesta implică
întotdeauna noțiunea de probabilitate de apariție. (Sorocovschi, 2003)
HG 447/10.04.2003 definește riscul ca „ estimarea matematică a probabilității producerii de
pierderi umane și pagube materiale pe o perioadă d e referință (viitoare) și într -o zonă dată pentru un
anumit tip de dezastru.” În cazul proceselor geomorfologice riscul reprezintă pagubele materiale și
pierderile umane potențiale cauzate de apariția acestor fenomene. Riscul este definit ca probabilitatea
de expunere a omului și a bunurilor create de acesta la acțiunea unui anumit hazard . (Bălteanu, Răduță,
2001).
Riscul este un concept care exprima probabilitatea apariției unor consecințe nocive sau
pierderi (vieți omenești, răniri, mijloace de trai și e conomice perturbate, afectarea componentelor
mediului înconjurător), care rezultă în urma interacțiunilor dintre hazardele naturale sau antropice și
vulnerabilitate. Este foarte important de notat că riscurile nu pot exista în afara unei componente
umane . Riscul este indisolubil legat de prezența omului în teritoriu, capabil de a conștientiza cauzele și
consecințele fenomenului aleator. În absența comunității umane nu ar exista risc ci doar hazard,
indiferent de dimensiunile și consecințele fenomenelor extr eme asupra spațiului natural. (Armaș, 2007)
Riscurile se clasifica după sursă, geneză, (generate de fenomene naturale, generate de
activitatea umană), după efecte (principale și secundare), după manifestarea lor temporală (episodice,
permanente) după valoa rea pagubelor, etc.
Riscurile geomorfologice derivă din trăsăturile de instabilitate ale suprafeței terestre (Gares, et
al., 1994). Ele prezintă o diferență față de alte tipuri de risc deoarece impun, de cele mai multe ori,
schimbări progresive care pot l ăsa loc la adaptări succesive din partea comunităților umane. Suprafețe
de teren cele mai expuse la riscuri geomorfologice sunt versanții , care susțin manifestarea accelerată a
proceselor gravitaționale (rostogoliri, surpări, tasări, alunecări de teren, cu rgeri noroioase, etc).
Riscurile hidrice sunt datorate apei de la suprafața pământului și care pun în pericol populația,
bunurile și mediul. Inundațiile ocupă un loc important în categoria riscurilor hidrice. Cea mai mare
parte a proceselor hidrice sunt strâns legate și determinate de cele atmosferice sau chiar
geomorfologice, de aceea ca fenom en hidric de risc inundațiile sunt cele mai reprezentative. Inundațiile
sunt fenomene extreme datorate unor factori combinați atmosferici și hidrici, care au impact direct
asupra populației.

9
Viiturile au probabilități de apariție care variază de la un loc la altul și intensități diferite
pentru același teritoriu. Viiturile reprezintă un mod de manifestare al regimului de scurgere al râurilor
potrivit condițiilor geografice din zonele climatice ale Terrei. (Gâștecu, 1998). Apariția inundațiilor se
datorează în primul rând unor factori naturali legați de condițiile climatice care generează cantități mari
de precipitații, furtuni. Ploile, în special cele torențiale, generează viituri datorită depășirii capacității de
transport a albiilor minore și deversarea a pelor în albiile majore, provocând inundații (foto. 1.1.) .

Foto. 1.1. Inundații în Sculea (Gătaia) ca urmare a unei viituri pe râul Bârzava (2005)
(Sursa: Inspectoratul pentru Situații de Urgență Banat)

Topirea zăpezilor este un alt factor important al formării viiturilor, care de regulă generează
apele mari de primăvară. Topirea zăpezilor suprapusă cu căderea precipitațiilor conduce de multe ori la
producerea inundațiilor. Omul prin acțiunile sale, poate să intensifice producerea inundațiilor, astfel : –
despăduririle favorizează scurgerea cu rapiditate a apei pe versanți și concentrarea acesteia în albii. –
distrugerea unor b araje din diferite cauze ( erori de proiectare, cutremure, deversări).
Riscurile climatice din România reprezintă o parte din ha zarduri și riscurile climatice ale
Terrei, generate de dinamica atmo sferei la contactul cu suprafața terestră, dar factorii geografici locali
din țară le imprimă un specific aparte. România, situată în zona climei temperate din emisfera nordică,

10
țară pest e care se interferează multiple in fluențe climatice exterioare (oceanice, scandinavo -baltice,
continental -excesi ve, pontice și submediteraneene), dis pune de o mare varietate a hazardurilor și
riscurilor climatice, dependente de caracteristicile fizice a le maselor de aer în advecție peste teritoriul
ei. Așa, de exemplu, în timp ce unele riscuri climatice, cum ar fi înghe țul și bruma, viscolul și vânturile
tari, ploile torențiale și furtunile cu grindină, fenomenele de uscăciune și secetă, ca și precipita țiile
intense, au consecințe mai severe în regiunile sudice, sud -estice și estice, datorită caracterului con –
tinental al climei, în regiunile vestice și centrale ale României, acestea au un caracter ceva mai atenuat,
datorită in fluențelor oceanice modera toare . (Bog dan, Niculescu, 1999).
Riscul seismic. Pe cea mai mare parte a teritoriului arcului carpatic, nivelul de seismicitate este
moderat, apărând cutremure de adâncime mică, cu magnitudini (M) maxime de 6 – 6,5 grade Richter.
În afara acestor zone seismice, cu extindere și efecte relativ limitate, s e individualizează zona Vrancea,
care generează o activitate intensă, ce afectează mai mult de 2/3 din suprafața României, precum și
unele părți din Bulgăria, Moldova și Ucraina. În ultimele sute de ani, în regiunea Vrancea s -au produs
câteva cutremure de magnitudine moderată și mare. Printre cutremurele mai însemnate din ultimul
secol se număra cel din anul 1977, de M 7,5, cu o adâncime a focarului de 109 km. Cel mai puternic
cutremur înregistrat în zona Vrancei în ultimul secol este cel din 1940, de M 7,7 . (Sandi, 2003)
O altă zonă cu activitate seismică relativ însemnată este localizată în județul Timiș.
Cutremurele înregistrate în această zonă și în zona nordică a Iugoslaviei învecinate sunt evenimente
superficiale ale crustei de magnitudine mică sau mod erată (M 4 -6). Un cutremur major a avut loc în
zona Timisului în 1887, pentru care s -a estimat magnitudinea 7,0.
Riscurile antropice sunt generate de diferite activități umane și cuprind accidentele din
industrie, agricultură, transporturi etc. Dezastrele tehnologice, în special cele legate de materialele
chimice și radioactive, au un ecou mai mare, soldându -se cu modificarea legislației în domeniu sau cu
introducerea de noi reglementări. Ultima modificare legislativă este legată de accidentele
transfrontal iere de la Baia Mare din ianuarie -martie 2000, care au avut drept cauză scurgeri de cianuri
de la iazurile de decantare Bozânta și Novăț, și care s -au soldat cu poluarea unor afluenți ai Tisei,
inclusiv în afara teritoriului României. Accidentul a dus la r ăspândirea poluanților (în special cianură),
în aval de Tisa și în Dunăre, cu implicații majore în poluarea transfrontalieră (Mascklin et. al., 2003).
Riscurile naturale și antropogene generează în fiecare an numeroase pierderi de vieți omenești
și pagube materiale, care afectează direct procesul de dezvoltare economică și socială. Cu trecerea
timpului hazardele și -au modificat tiparele, s -au extins și au devenit mai frecvente, fiind din ce în ce
mai greu de prognozat. În aceste condiții, eforturile de prev enire a hazardelor și de atenuare a

11
impactului lor asupra societății este necesar să devină părți integrante ale politicilor de dezvoltare
durabilă.

1.1.2. Conceptul de impact și evaluarea acestuia

Impactul a supra mediului se definește ca „ efect direct s au indirect al unei activități umane care
produce o schimbare a sensului de evoluție a stării de calitate a ecosistemelor, schimbare ce poate
afecta sănătatea omului, integritatea mediului, a patrimoniului cultural sau condițiile socio -economice”
(Rojansch i V., Bran F., 2000). De asemenea evaluarea impactului asupra mediului reprezintă
instumentul principal în evaluarea impactelor induse de activitățile umane (Cartis, C., 2000).
Maс dеfinеștе соnсерtul dе imрaсt сa fiind „imрaсtul сarе sе rеfеră la tоatе aсțiunilе umanе
(ехistеntе, роtеnțialе) сarе aсțiоnеază asuрra mеdiului, sănătății și bunăstării umanе dintr -un tеritоriu”
(Mac, 2003) și Vеsрrеmеanu sрunе сă „еstе strâns lеgat dе соnсерtеlе dе сalitatе și starе a mеdiului,
fiind într -о rеlațiе dialесtiсă сu aсеstеa”. (Vespremeanu, 1980) În funсțiе dе sсara gеоgrafiсă dе
manifеstarе роt fi distinsе: imрaсturi stratеgiсе (сarе influеnțеa ză arii mult mai mari față dе zоna
utilizată și ехрlоatată dе о anumită aсtivitatе) și lосalе (сarе influеnțеază о ariе limitată afеrеntă unеi
aсtivități sau sursе antrорiсе dе imрaсt).
Duрă intеnsitatе imрaсturilе роt fi сlasifiсatе astfеl: imрaсturi dе i ntеnsitatе ridiсată
(imрaсturilе сu intеnsitatе maхimă), imрaсturi dе intеnsitatе mеdiе (сu еfесtе еvidеntе și реrсерutе) și
imрaсturi dе intеnsitatе sсăzută (сu еfесtе mai рuțin еvidеntе). În funсțiе dе natura еfесtеlоr рrоdusе
imрaсturilе sе îmрart în im рaсturi nеgativе și imрaсturi роzitivе. Ο altă сlasifiсarе a imрaсturilоr еstе
rеalizată dе Muntеan și ia în соnsidеrarе рatru сatеgоrii dе imрaсturi: (Muntean, 2005) dirесtе,
indirесtе, vizualе și сumulativе.
În litеratura dе sресialitatе sе соnturеază ma i multе tiрuri dе imрaсturi asuрra mеdiului.
Glassоn și соlab., idеntifiсă următоarеlе tiрuri dе imрaсturi: (Glasson, Therivel, Chadwick, 1994)
imрaсturi fiziсе și sосiо -есоnоmiсе; imрaсturi dirесtе și indirесtе; imрaсturi dе sсurtă și lungă durată;
imрaсt uri lосalе și stratеgiсе (inсlusiv сеlе la nivеl rеgiоnal, națiоnal); imрaсturi advеrsе și bеnеfiсе;
imрaсturi rеvеrsibilе și irеvеrsibilе; imрaсturi сantitativе și сalitativе; imрaсturi distribuitе dе gruр
și/sau ariе; imрaсturi aсtualе și реrсерutе; imрa сturi asосiatе altоr tiрuri dе рrоiесtе dе dеzvоltarе.
Evaluarea impactului asupra mediului este un proces prin care se urmărește identificarea,
descrierea și stabilirea efectelor directe și indirecte asupra sănătății oamenilor și a mediului , produse de
un proiect, în conformitate cu legislația în vigoare. Prima metodologie de evaluare a impactului asupra

12
mediului a fost propusă pentru prima dată în Statele Unite ale Americii în anul 1970 în Legea privind
Politica Națională de Mediu. Au urmat Canada și Fr anța în anii 1973 și respectiv 1975.
Еvaluarеa imрaсtului asuрra mеdiului arе rоlul dе a idеntifiсa, dеsсriе și aрrесia imрaсtul
dеtеrminat dе un рrоiесt asuрra mеdiului înсоnjurătоr, faсtоrilоr sосiali, сulturali sau есоnоmiсi.
Imрaсtul роatе fi dirесt s au indirесt, ре tеrmеn sсurt său lung, tеmроrar sau реrmanеnt, izоlat sau
сumulativ сu altе fоrmе dе imрaсt, dar în tоatе aсеstе сazuri trеbuiе să sе țină соnt dе роsibilitatеa
aрarițiеi risсurilоr sau a dесlanșării dе aссidеntе.
Рrосеdura dе еvaluarе a im рaсtului asuрra mеdiului arе un сaraсtеr dual, atât în сееa се
рrivеștе minimizarеa imрaсturilоr și a еfесtеlоr aсеstоra, сât și aсumularеa dе infоrmații еsеnțialе
asuрra intеraсțiunilоr се sе stabilеsс întrе aсtivitățilе umanе și mеdiu, fiind еsеnțial în рrосеsul dе luarе
a dесiziilоr, dе рlanifiсarе și gеstiоnarе a mеdiului. ЕIM rерrеzintă un рrосеdеu tеhniсо -administrativ
се рrеvеdе idеntifiсarеa intеrvеnțiеi antrорiсе asuрra mеdiului, сu роtеnțialеlе еfесtе asuрra aсеstuia și
еvaluarеa роsibilеlоr sсhim bări la nivеlul соmроnеntеlоr еnvirоnmеntalе. În aсеst sеns sе mеnțiоnеază
dеfiniția dată imрaсtului asuрra mеdiului dе сătrе Rоjansсhi și соlabоratоrii: „оriсе еfесt dirесt sau
indirесt al unеi aсtivități umanе dеfinitе într -о anumită zоnă, сarе рrоduсе о sсhimbarе a sеnsului dе
еvоluțiе, a stării dе сalitatе a есоsistеmului, sсhimbarе се роatе afесta sănătatеa оmului, intеgritatеa
mеdiului, a рatrimоniului сultural sau соndițiilоr sосiо -есоnоmiсе” (Rojanschi, Bran, Diaconu, 2002),
Ο altă dеfinițiе a рrосе sului dе еvaluarе a imрaсtului asuрra mеdiului еstе dată dе Glassоn și
соlab. în 1994: „un рrосеs gândit să asigurе сă роtеnțialеlе imрaсturi sеmnifiсativе asuрra mеdiului
sunt еvaluatе satisfăсătоr și sunt luatе în соnsidеrarе în рlanifiсarеa, рrоiесtarеa , autоrizarеa și
imрlеmеntarеa tuturоr tiрurilоr dе aсțiuni rеlеvantе” (Glasson, Therivel, Chadwick, 1994). Роrnind dе
la idееa соnfоrm сărеia imрaсtul asuрra mеdiului a unеi aсtivități umanе dерindе nu numai dе
сaraсtеristiсilе рrорrii fiесărеi aсtivități ,сi și dе sеnsibilitatеa gеоsistеmului rесерtоr, astfеl ехistă
sistеmе susсерtibilе la imрaсturi și sistеmе sоlidе, rеzistеntе, mai рuțin rесерtivе la intеrvеnția оmului.
Соnfоrm Οrdоnanțеi dе Urgеnță nr.195/2005 рrivind рrоtесția mеdiului „sоliсitarеa și
оbținеrеa aсоrdului dе mеdiu sunt оbligatоrii реntru рrоiесtе рubliсе sau рrivatе sau реntru mоdifiсarеa
оri ехtindеrеa aсtivitățilоr ехistеntе, inсlusiv реntru рrоiесtе dе dеzafесtarе, сarе роt avеa imрaсt
sеmnifiсativ asuрra mеdiului”. Luarеa în соnsid еrarе a еfесtеlоr asuрra mеdiului alе unui рrоiесt /
invеstițiе соnduсе la idеntifiсarеa și еvaluarеa din timр a роsibilеlоr еfесtе nеgativе asuрra mеdiului,
înaintе dе rеalizarеa оbiесtivului dе invеstițiе. Numai рrоiесtеlе сu imрaсt sеmnifiсativ asuрra
mеdiului sе suрun ЕIM. Din рunсt dе vеdеrе al imрaсtului asuрra mеdiului, aсtivitățilе sе сlasifiсă în
trеi сatеgоrii: сu imрaсt nеsеmnifiсativ, сu imрaсt rеdus și сu imрaсt sеmnifiсativ.

13
Încălzirea globală a climei , resimțită tot mai puternic în ultimii an i în România, ca și în alte
țări ale lumii, este un factor declanșator al unui lanț nesfârșit de consecințe, ce afectează tot mai
sensibil activitățile social -economice și calitatea vieții. Prin încălzire globală, specialiștii înțeleg
creșterea temperaturilor medii ale atmosferei, înregistrate în ultimele două secole și măsurate în
imediata apropiere a solului și a apei oceanelor.
Unele fenomene meteorologice extreme (valuri de căldură, caniculă, secete prelungite,
precipitații abundente, inunda ții, furtuni puternice, tornade, uragane, taifunuri, dereglarea anotimpurilor
etc.) au și efecte ecologice mai puțin cunoscute. Acestea favorizează producerea unor vaste incendii de
vegetație, topirea progresivă a solurilor înghețate permanent (permafrost) și dispariția unor lacuri (deja
au dispărut 125 de lacuri glaciare), înflorirea și maturizarea timpurie a plantelor, etc
Seceta și fenomenele asociate acesteia, respectiv aridizarea (coborârea excesivă a nivelului
freatic) și deșertificarea (reducerea sup rafeței de sol acoperită de vegetație și o considerabilă sărăcire și
eroziune a solurilor), reprezintă, după poluare, a doua mare problemă cu care se confruntă omenirea în
momentul de față, afectând toate regiunile globului pământesc. Deșertificarea, preze ntă în peste 110
țări, afectează circa 1 miliard de oameni, iar pagubele anuale determinate de aceasta sunt evaluate la 42
de mld. de dolari. (Cazac, Boian, Prepeliță, 2005 ) Seceta și deșertificarea afectează dezvoltarea
durabilă prin interrelație cu probl emele sociale, pe care le generează și le potențează:
 reducerea rezervelor de apă, a potențialului de producere a hranei și, implicit, a
siguranței alimentare a populației;
 sărăcia, ca cea mai gravă disfuncție din zonele afectate de aceste fenomene;
 deteri orarea sănătății populației, datorită consumului inadecvat de hrană, care
generează anemie, malnutriție și subnutriție.
De regulă, cele mai expuse la caniculă sunt aglomerările urbane, unde temperaturile sunt
amplificate prin prezența masivă a betonului și asfaltului ce înmagazinează o mare cantitate de căldură.
În asemenea așezări umane, indicele de confort termic (indică temperatura resimțită de corpul uman
prin coroborarea temperaturii aerului cu umiditatea relativă) depășește frecvent pragul critic de 80 de
unități, în anotimpul cald.
Inundațiile constituie fenomenul natural distructiv cu cea mai mare frecvență pe glob. Acestea
produc numeroase pierderi de vieți omenești și pagube materiale. Anual, inundațiile produc pe Terra
peste 20 000 de victime, ia r 100 milioane de oameni sunt afectați, în diferită măsură, de consecințele
acestui fenomen. (Myers, 2009) Populația din România s -a confruntat cu destule evenimente
ecoclimatice de o amploare deosebită pe parcursul ultimelor două decenii, dar se pare că a cestea au

14
devenit mult mai frecvente după anul 2000; este vorba despre caniculă și secetă severă (în 2003, 2005
și 2007 , 2010 ), precipitații abundente și inundații catastrofale (în 2005 și 2006 , 2008, 2010 ), fenomene
atmosferice extreme (de tip tornadă, în 2002), schimbarea principalelor caracteristici ale anotimpurilor
ș.a. Asemenea fenomene extreme au mai multe categorii de consecințe. Anul 2007, de exemplu, a fost
cel mai cald din ultimii 107 ani din România, cu maxime de peste 44 de grade Celsius și per sistență
mare a zilelor caniculare.

1.1.3. Combaterea fenomenelor de risc

A reduce un risc înseamnă a acționa asupra unuia sau două dintre componentele sale majore
care-l caracterizează referindu -ne la frecvența sau gravitatea sa ori la ambele în același timp. Avem
astfel:
● riscul producerii inundațiilor datorită ploilor abundente și topirii bruște a zăpezii se
datorează, pe de o parte, caracteristicilor cursurilor de apă din România, amplasării unor importante
obiective în zone inundabile, iar pe de altă parte insuficienței lucrărilor cu rol de apărare împotriva
inundațiilor. Toate aceste situații pot conduce la generarea unor inundații bruște și a unor dezastre de
proporții, la posibile avarii ori distrugeri ale construcțiilor hidrotehnice cu rol de apărare împotriva
inundațiilor, provocând pierderi de vieți omenești și mari pagube materiale.
Gestionarea situațiilor de urgență generate de inundații, fenomene meteorologice periculoase,
accidente la construcțiile hidrotehnice și poluări accidentale este o activitate de interes național, având
în vedere frecvența de producere și dimensiunea acestor tipuri de risc, urmare și necesitatea de
avertizare -alarmare în caz de pericol.
În anul 2005 a fost elaborat noul Regulament privind gestionarea situațiilor d e urgență în caz
de inundații, fenomene meteorologice periculoase și accidente la construcții hidrotehnice care a fost
aprobat prin Ordinul comun nr. 638/420/2005 al ministrului administrației și internelor și ministrului
mediului și gospodăririi apelor și publicat în Monitorul Oficial al României din 31.05.2005.
● una din problemele, foarte disputate în ceea ce privește procesul de alunecare, este aceea de
prevenire a lui, sau, în cazul în care dezastrul a fost deja produs, cea a combaterii. Soluțiile vin să
marcheze experiența câștigată de specialiști de -a lungul anilor.
● în prevenirea și combaterea eroziunii solului pe terenurile arabile se impun a se folosi:
• măsuri de protecție a solului care se realizează prin folosirea de culturi ce acoperă solul c ât mai
bine, agrotehnica antierozională, nivelări;

15
• lucrări de dirijare a scurgerii pe versanți prin colectarea apei în canale cu valuri înclinate și
evacuarea ei într -un emisar apropiat;
• lucrări de terasare pe versanții văilor cu înclinări ce depășes c 15-20ș.
● pentru conducerea intervenției în caz de înzăpeziri se desfășoară următoarele acțiuni:
recunoașterea locului și estimarea urmărilor; organizarea dispozitivului de acțiune și repartizarea
formațiunilor și mijloacelor pe puncte de lucru; stabilir ea căilor de acces și asigurarea legăturilor între
diferite formațiuni și punctele de lucru; stabilirea legăturilor cu cei surprinși de înzăpezire; organizarea
corectă a lucrărilor de salvare și evacuare a acestora; asigurarea protecției împotriva degerătu rilor,
înghețului.
● poluarea apei subterane și de suprafață cu îngrășăminte chimice, ce au un potențial ridicat de
acidifiere poate fi prevenită prin: folosirea sortimentelor de îngrășăminte în funcție de textura solului;
pentru combaterea acidifierii sol ului se utilizează amendamente clasice în cantități clasice necesare.
● în scopul prevenii poluării menajere a apelor de suprafață și freatice, a solului și a aerului trebuie
să se ia următoarele măsuri: racordarea tuturor locuințelor fiecărei localități l a un sistem de canalizare și
alimentare cu apă; amenajarea unor spații speciale, izolate pentru depozitarea gunoaielor menajere și alte
reziduuri casnice; instituirea unor zone adecvate de protecție sanitară a captărilor de apă subterană și de
suprafață po tabilă; amplasarea noilor locuințe și dependințelor acestora pe terenuri sigure, cu posibilități de
alimentare cu apă, sancționarea atât a persoanelor fizice cât și a unităților comerciale existente care nu
respectă normele privind modul de gospodărire a d eșeurilor și reziduurilor menajere (Rojanschi, Bran,
2002).
Adaptarea este un proces prin care orice societate este chemată să învețe cum să reacționeze la
riscurile asociate schimbărilor climatice. Opțiunile de adaptare pot fi multiple și includ o gamă la rgă de
acțiuni, începând cu cele de ordin tehnic – protejarea față de nivelul crescut al apelor, protejarea caselor
față de pericolul inundațiilor ș.a. – și încheind cu schimbarea mentalităților și a comportamentului
personal față de mediu, prin reducerea consumului de apă sau a consumului energetic sau prin
organizarea unui consum mai eficient.
Alte strategii includ: construirea unor sisteme de avertizare asupra iminenței fenomenelor
meteo extreme, instituirea unor noi strategii de management al riscului, dezvoltarea unor sisteme de
asigurare și conservare a biodiversității, dezvoltarea, conservarea și restaurarea unor adăposturi
subterane pentru protejarea oamenilor față de diferite intemperii ș.a. În general, orientarea spre
durabilitate a dezvoltării poa te reduce vulnerabilitatea socială și publică. Globalizarea efectelor
schimbărilor climatice implică participarea tuturor țărilor în efortul comun de combatere a fenomenelor
dezastruoase, prin elaborarea și implementarea unei strategii a dezvoltării durabi le.

16
Toate aceste dezastre și -au pus deja o amprentă mult prea accentuată asupra vieții
socioeconomice din țara noastră, adâncind sărăcia la nivel național, generând numeroase victime și
pagube materiale însemnate, în rândurile populației și la nivel comunitar. Între măsurile urgente care se
impun se numără strămutarea gospodăriilor situate încă în zonele inundabile, și inițierea unor acțiuni de
limitare a procesului de deșertificare și aridizare a terenurilor agricole din sudul țării, prin recuperarea
și extinderea sistemului de irigații.

1.2. Metodologia de cercetare

1.2.1. Scopul științific și obiectivele lucrării

Scopul lucrării constă în analiza teoretică și practică a riscurilor, evaluarea și argumentarea
economică a deciziilor în condiții de risc și incertitudine, precum și determinarea modalităților de
minimizare a riscurilor. Principalele obiective ale lucrării pot fi identificate astfel:
● Realizarea unei analize a factorilor fizico -geografici și antropici care contribuie la
declanșarea uno r fenomene periculoase, cu efecte distructive asupra sistemului socio -economic și
asupra mediului înconjurător;
● Analiza tipologiei hazardelor naturale a căror incidență a fost semnalată în bazinul
hidrografic al râului Bârzava , identificarea cauzelor ca re le generează, a modului de desfășurare și
localizarea în teren a proceselor și fenomenelor de risc;
● Analiza modului de utilizare a spațiului geografic și felul în care acesta influențează
declanșarea sau desfășurarea unor anumite fenomene de origine naturală;

1.2.2. Metode și procedee de cercetare specifice

Metodologia de cercetare a urmărit pe de o parte identificarea și analiza riscurilor naturale care
se constituie în factori restrictivi generatori de disfuncționalități la nivelul sistemului teritorial analizat,
și pe de altă parte pe găsirea unor soluții care să permită rezolvare a problemelor impuse de acțiunea
hazardelor naturale asupra sistemului social.
În vederea atingerii scopului propus, metodologia abordată a pornit de la analiza datelor
existente (în arhivele primăriilor, în arhiva ocoalelor silvice de stat, la S.G.A. Reșița, în bazele de date
electronice, la Centrul Meteororologic Regional Banat ), combinat cu metodele de teren (observația,

17
măsurători), au fost analizate modele analoage de producere a unor evenimente pe baza cărora s -a
realizat o analiză detaliată a situaț iei existente și o prognoză a unor evenimente viitoare care asociază
riscul în spațiul bazinal al Bârzavei .
Activitățile desfășurate în cadrul acestui studiu s -au desfășurat în trei etape principale :
• etapa de documentare și fundamentare a noțiunilor și conceptelor cu care se va opera pe
parcursul acestei lucrări, delimitarea arealului de studiu, colectarea datelor disponibile referitoare la
arealul de studiu și la problematica abordată;
• etapa de teren, care a oferit suportul necesar dezvoltării studiu lui (susținută de cartările
geomorfologice, pedologice, bonitarea terenului, evaluarea calitativă a solului și a modului de utilizare
a terenurilor);
• etapa de sinteză și ordonarea logică a ideilor în vederea elaborării studiului (utilizându -se
metode st atistico -matematice și de analiză GIS -ArcMap ).

1.3. Istoricul cercetărilor

Studiile privind vulnerabilitatea comunit ăților umane la hazarduri naturale sau tehnogene au
apărut ca preocupare în geografie înc ă din anii ‘60. Noua direc ție de cercetare s -a definit în urma
observa ției făcute de geograful american White în 1958, referitoare la faptul c ă amenajarea unor
teritorii instabile are drept consecin ță o accentuare a poten țialului de risc la nivelul economiei
naționale, prin cre șterea densit ății de locu ire.
Studiul riscului natural avea, totodat ă, nevoie de elemente comparative la nivel mondial, ceea
ce a condus la o extindere a tematicii regionale și a problematicii abordate, incluzând sisteme culturale
diferite supuse unor riscuri diverse. Colaborarea interna țional ă și interdisciplinar ă (între diferitele
discipline geografie, geologice, științe economice, sociologie și psihologie) a abordat în timp toate
categoriile de hazard, atât pe cele de ordin natural, cât și pe cele sociale, fiind sus ținută din 19 68 de
către UGI (Uniunea Geografic ă Interna țional ă) prin înfiin țarea Comisiei pentru Om și Mediu
(Commission on Man and Environment ) la Congresul Interna țional de Geografie din Delhi.
În 1983 Hewitt susținea că a studia doar modul cum un eveniment natural extrem se reflecta în
capacitatea de con știentizare și adaptare a unei comunități, este ca și cum ai analiza doar o răbufnire
violentă în viața unei persoane, nelegând -o de complexitatea comportamentului ei zilnic. Analizând
efectul unei succesiuni cauzale fără a -i cunoa ște impulsul inițial și nici dezvoltarea ulterioară, nu poți

18
obține concluzii corecte privind modul de reacție și de adaptare individuală sau colectivă la un
eveniment.
Palm (1990) recunoa ște doua trepte dimensionale în analiza fenomenelor d e risc, care trebuie
studiate în mod simultan: micro – și macronivelul contextului istoric și economic în descifrarea
vulnerabilitatii unei zone.
Burton, Kates și White introduc în 1993 doua noi concepte: procesul diminuarii pagubelor și
cel catastrofic. Conceptul reducerii treptate a pierderilor , prezinta în fapt reluarea unor observatii din
studiile de început facute de White et al. (1974), remarcând ca modul de adaptare la risc, continuu
îmbunatatit prin experienta, conduce în timp la diminuarea pagubelor rezultate (exemplul Japoniei).
Dintrе lucrărilе românești putem nota: „Prеcipitațiilе еxcеdеntarе în Rоmânia” – 2006 , dе
Сarmеn -Ѕоfia Dragоtă, „Mоdificări alе pеiѕajului în Сâmpia Оltеniеi” – 2006 dе Mоnica Dumitrașcu și
„Сlima Rоmâniеi” – 2008. Εlеmеntе dе climatоlоgiе urbană au fоѕt dеѕcriѕе în lucrări dе: Gugiuman I.
și alții „Εlеmеntе dе climatоlоgiе urbană cu еxеmplе din Rоmânia” – 1975, Сiulachе Ѕ. „Оrașul și
clima” – 1980, Gâștеѕcu P. „Εcоlоgia așеzărilоr umanе” – 1998, Fărcaș I. „Сlima urbană” – 1999.
Lucrărilе cu rеfеrirе la calitatеa mеdiului au apărut și după anul 2000, când ѕ -au rеalizat și bazе mai
amplе dе datе еnvirоnmеntalе, prеcum și rapоartеlе lunarе și anualе privind calitatеa mеdiului.
Alte lucrări de cercetare asupra riscurilor și haza rdelor:
Mac, Petrea (2003), Sisteme geografice la risc, în Riscuri și catastrofe ; Grecu, Florina, (2006),
Hazarde și riscuri naturale , Ed. Universitară, București ; Arma ș I. (2008), Percepția riscului natural:
cutremure, inundații, alunecări de teren , Editura Univ. din București; Bălteanu, D. (1997), Româ nia,
Geomorphological Hazards of Europa , Elsevier, A msterdam ; Băltanu, D., Alexe, R., (2001), Hazarde
naturale și antropogene , Editura Corint, Bucure ști; Bogdan, O., (1992), Asupra no țiunilor de hazarde,
riscuri și catastrofe meteorologice/climatice , SCGGG – Geogr ., XXXIX; Bogdan, O., (1994), N oi
puncte de vedere pentru studiul hazardelor climatice , Lucr ările sesiunii științifice anuale, Acad.
Român ă, Institutul de Geografie, Bucure ști; Cheval, S., (1999), Clasificarea hazardelor naturale ,
Comunic ări de Geografie III; Cheval, S., (2002), Semnifica ția actual ă a studiului dezastrelor naturale ,
în „Riscul în economia contemporan ă”, Ed. Academică , Gala ți; Ciulache, S., I onac, N., (1995),
Fenomene atmosferice de risc , Colec ția „Scientia”, Ed. Științifică, Bucure ști; Mândresc, N., (2000),
Cutremurul – hazard natural major pentru România , Editura Tehnic ă, Bucure ști; Moldovan, FL.,
(2003), Fenomene climatice de risc, Ed. Echinox, Cluj -Napoca; Velcea, V., (1995), Riscuri naturale și
tehnogene , Fac. De Geogr. Turismului, Sibiu; Voiculescu, M ., (2002), Fenomene geografice de risc în

19
Masivul F ăgăraș, Ed. Brumar, Timi șoara; Zăvoianu, I., Dragomirescu, ȘT. (1994), Asupra
terminologiei folosite în studiul fenomenelor naturale extreme , SCGGG – Geogr., XLI.
Printre lucrările ce studiază bazinul Bârzavei sau unele aspecte ce privesc și acest bazin
hidrografic se pot amintim o serie de alte volume. Încă de la jumătatea secolului al XIX -lea, geologilor
și geografilor de pretutindeni, le -a fost captată atenția de diversitatea problemelor geografice din Banat.
Ca atare, primii cercetători care au studiat în detaliu zona Banatului au fost S. Stur, F. Hauer și G.
Stache (1863), cei trei au oferit primele info rmații geologice asupra zonei Banatului. F. Schrockenstein
(1870) și J. Bock (1883) sunt primii geologi care oferă informații despre Masivul Semenic, ca mai apoi
în 1912 geologii Roth von Teleged, Fr. Schafarzik și J. Halavats, să elaboreze prinma hartă a acestei
unități de relief. Aspectul geomorfologic al Câmpiei Gătaiei este tratat de T. Morariu, în anul 1945.
Acesta identifică trei tipuri de forme negative pe interfluviile acestei câmpii, și anume: “crovuri de
tasare în material loessoid, forme datorate eroziunii eoliene și relief rezultat în urma fenomenului de
divagare a râurilor”. (Munteanu, 1998, p. 15)
Din punct de vedere climatic, primii cercetători care au furnizat date pentru zona Banatului au
fost L. Băcanu, D. Radu, iar cercetări mai recente au fost făcute de D. Bălănescu, E. Stanciu, D.
Mihalca etc. V. Ghibdea și colaboratorii, deosebesc în anul 1974 trei subetaje climatice în Banat:
 climatul de munte
 climatul dealurilor piemontane și al munților mici
 climatul Câmpiei Banatului
Din punct de ved ere pedologic, zona Banatului a fost studiată de mai mulți cercetători, dintre
care amintim: Gh. Ianoș, C.V. Oprea, S. Bălan, I. Crișan, L. Costin, M. Goian, Gh. Rogobete ș.a. În
1997, cercetătorii Gh. Ianoș, I. Pușcă și M. Goian colaborează pentru concepe rea unei lucrări de
sinteză, axată pe solurile Banatului, în urma unor cercetări foarte amănunțite. Aici sunt prezentate toate
tipurile de sol, grupate în 292 de unități. Predominante în Bazinul Bârzavei sunt gleisolurile,
carcterizate printr -un exces perm anent de apă freatică, fiind deci soluri hidromorfe; vertisolurile, care
sunt soluri cu o textură foarte fină, în a căror compoziție predomină minerale argiloase și fluvisolurile,
soluri tinere formate pe materiale fluvice, cu compoziție mineralogică etero genă și cu un exces
permanent sau temporar de apă freatică.
Vegetația zonei Banatului a fost studiată de mai mulți cercetători, și anume: Al. Borza, V.
Boțcaiu, G. Bujoreanu, Gr. Stere, R. Călinescu, S. Pașcovschi, P.C. Popescu, L. Schrott ș.a. „C.
Popescu și G. Bujoreanu (1957) studiază vegetația din vestul Banatului în strânsă corelație cu solul,
dovedind interdependența dintre aceste două elemente ale cadrului natural.

20
C. Popescu (1957) apreciază că Banatul se caracterizeză printr -o vegetație care, din punct de
vedere al zonalității orizontale și verticale se aseamănă cu restul țării. Unele particularități rezultă din
prezența elementelor sudice și a celor dezvoltate pe calcare. Pentru fiecare etaj, zonă și subzonă de
vegetație, autorul prezintă speciile de plante caracteristice. “ (Munteanu, 1998, p. 17) La cunoașterea
râurilor din Banat, inclusiv Bârzava, un mare merit il are I. Ujvari, prin cartea sa „Geografia apelor
României” (1972). Aici sunt cuprinse caracteristicile râurilor și afluenților fiecăru i râu (Timiș, Bega,
Bârzava, Caraș, Nera, Cerna) dar și date referitoare la elementele morfometrice. (Munteanu, 1998)

21
2. POZIȚIA ȘI LIMITELE AREALULUI ANALIZAT. IMPLICAȚII TERITORIALE

Râul Bârzava izvorâște din Muntii Semenicului, la altitudinea de 1190 m (fig. 2.1.) . Are o
suprafată a bazinului de receptie de 1202 kmp și o lungime totală de 154 km. Altitudinea medie a
cursului Bârzavei este de 300 m, iar panta medie este de 7‰ și un coefic ient de sinuozitate de 1,50.
(Ujvari, 1972 )

Fig. 2.1. Poziționarea bazinului hidrografic Bârzava în cadrul rețelei hidrografice a României

Între Văliug și Reșita valea are un aspect de defileu, săpat în roci cristaline. Pantele medii pânâ
la Reșita sunt de 20 m/km, iar la Bocșa, un de Bârzava taie tranversal Muntii Dognecei, este de 3 -5
m/km, iar în câmpie, după Berzovia, meandrează putemic și suferă despletiri, panta ajungând chiar sub
1m/km. Albia majoră se lărgește treptat până la 2 -4 km. Altitudinea cursului Bârzavei este de 165 m la
Bocșa Vasiovei, 104 m la Gătaia, 80 m la Partoș și 75 m la frontieră (fig. 2.2.) .

22
Bârzava este unul dintre râurile cele mai valorificate din țara noastră. Între Lacul Văliug și
Lacul Breazova găsim un singur afluent de stânga, Văliug, și patru afluenț i de dreapta: Gozna, Hîrtului,
Izvorul Rău și Izvorul Mic. Cel mai important afluent de stânga între Lacul Breazova și Lacul Secu,
este Pârâul Crainicului, acesta deversând în Bârzava in medie 30 de l/s de apă, izvorând din zona
numită Izvorul Haiducilor, foarte aproape de izvorul Pârâului Râul Alb. Afluenți de stânga mai sunt:
Pârâul Lișcov, rezultat din confluența Lișcovului Mic cu Lișcovul Mare și Pârâul Stârnic.

Fig. 2.2. Bazinul hidrografic al râului Bârzava și treptele hipsometrice

Afluenții de dreapta sunt: Pârâul Radomir, Bogatu și Groposu. Pârâul Groposu este cel mai
important afluent de dreapta, drenând mai multe văi ca: Valea Cireșana, Valea Soharului, Valea
Frasinului și Valea Groposu, Pârâul Groposu înregistrând un debit mediu de 30 de l/s de apă (Planul de
Management al Parcului Național Semenic – Cheile Carașului). În Lacul Secu se varsă un singur
afluent, de dreapta, Pârâul „Râul Alb” cu un debit destul de important, de 30 de l/s. Cursul acestuia se
află la marginea de conta ct dintre carst și necarst. Aval de Lacul Secu, tot afluent de stânga dar cu un

23
curs temporar, se află Pârâul Secu urmat în aval, de Pârâul Valea Mare, pârâu ce vine din zona
calcaroasă, pierzându -și cursul pe alocuri, în porțiunea superioară.
Din punct d e vedere al acoperirii cu vegetație, în proporție de 95%, Bârzava străbate zone
forestiere, reprezentate de păduri se fag sau fag în amestec (Planul de Management al Parcului Național
Semenic – Cheile Carașului).

Foto. 2.1. Luciul de apă a Lacului Secu
(Foto: Mioc, 2015)

Pe cursul Râului Bârzava se află trei lacuri de acumulare: Lacul Văliug, Lacul Breazova și
Lacul Secu (foto. 2.1.) . În porțiunea superioară (amonte de lacul Văliug) Râul Bârzava primește doar
afluenți de dreapta, ce vin din Munții Semen ic, masivul din stânga Bârzavei fiind drenat de Râul Caraș.
Cei mai importanți afluenți din această porțiune sunt: Pârâul Izvorul Molidului, Pârâul Băile Mari,
Pârâul Dignacea și Pârâul Crivaia. Toți afluenții de dreapta au curs permanent (Ujvari 1972). Pu tem
afirma că Bârzava adună apele în special de pe versantul drept al văii sale, apele de pe versantul stâng
calcaros infiltrându -se și fiind preluate de Râul Caraș.

24
3. MODIFICĂRILE ANTROPICE ALE MEDIULUI NATURAL
ȘI POTENȚIALUL LOR DE IMPACT

3.1. Modificări ale substratului geologic și ale topografiei

Râul Bârzava izvorăște din versantul vestic al Munților Semenic și confluează cu Timișul pe
teritoriul iugoslav. Până la granița cu Iugoslavia, suprafața bazinului său de recepție însumează aproape
1000 km2, iar altitudinea și panta medie a bazinului hidrografic au valori de circa 300 m și respectiv
100 m/km. În cursul superior, până la ieșirea din zona montană, valea sa este îngustă, adâncită, în
general lipsită de albie majoră și cu pante ce depășes c 15 m/km.

Fig. 3.1. Amenajările hidrotehnice din bazinul hidrografic al râului Bârzava

25
În acest sector captează (foto. 3.1.) , prin canalul Semenic, pâraiele ce drenează o suprafață
bazinală de circa 30 km2 (25 km2 în bazinul de recepție al Timișului superior și 5 km2 în bazinul
Nerei), iar prin canalul Zănoaga preia, din bazinul Nerei superioare, apele de pe o suprafață de recepție
de aproape 13 km2. Aceste lucrări s -au efectuat în scopul asigurării necesarului de apă al localității
Reșița (în prezent acesta este asigurat din acumulările Văliug, Gozna și Secu, construite pe Bârzava în
amonte de Reșița).

Foto. 3.1. Cursul principal al râului Bârzava în zona bazinului superior, în amonte de Vila Klaus
(Foto: Mioc, 2015)

În cursul mijlociu, până la ieșirea din zona piemontană, panta sa are valori de aproximativ 2
m/km și chiar mai puțin, albia majoră ajungând uneori la lățimi de aproape 1 m. În acest sector Bârzava
primește din zona munceilor câțiva afluenți dar aceștia sunt relativ mici, cu suprafeț ele bazinale în
general sub 100 km2.
Cursul inferior, amplasat în câmpie, având pante sub 1 m/km, albie majoră larg dezvoltată,
ajungând uneori la lățimi de 4 km, iar albia minoră meandrată și divagată, a fost îndiguit. Lucrările de
îndiguire s -au executa t atât în scopul combaterii inundațiilor, cât și în scopul efectuării navigației.
Apele lipsite de scurgere de pe interfluvii sunt drenate prin intermediul canalurilor sistemelor de

26
desecare. Râul Moravița, cel mai important afluent al Bârzavei, confluează cu acesta pe teritoriul
iugoslav. Până la graniță, Moravița drenează o zonă de câmpie cu suprafața de aproape 400 km2,
altitudinea medie sub 130 m, iar panta medie a bazinului hidrografic de numai 10 m/km.
Dinamica morfologică a albiilor minore ale râuril or depinde in mod direct de fenomenele de
eroziune și transport de aluviuni. Aceste fenomene au o intensitate redusă în s.h. Banat, existând chiar o
monotomie în repartiția teritorială a turbidității apei și eroziunii specifice, (Ujvari, 1972) . Fenomenele
de eroziune și transport de aluviuni sunt în strânsă legătura cu structura și tipurile de sol pe de -o parte,
iar ce cealalta parte cu viteza de curgere a apei, ceea ce face ca cele doua procese să fie ciclice funcție
de apariția viiturilor.
Evidențierea m odificărilor morfologice ale albiilor minore ale râurilor implică o monitorizare
pe o perioada indelungată de timp. Estimarea modificărilor morfologice ale albiei minore ale râului
Bârzava s -a realizat pe baza măsurătorilor efectuate în secțiunile statiilo r hidrometrice, acolo unde
acestea nu au suferit modificări.
Pe baza cheilor limnimetrice valabile în perioada înregistrării principalelor viituri de -a lungul
timpului (1966, 1970, 1978, 1999, 2000, 2005), au fost determinate nivelurile apei corespunzătoare
debitului mediu multianual.
Variația în timp a nivelurilor apei corespunzătoare debitului mediu multianual în secțiunile
stațiilor hidrologice de pe râul Bârzava se prezint ă astfel: (Teodorescu, 2010)

27

Fig. 3.2. Modificările cotei râului Bârzava în raport cu debitul
(Sursa: Teodorescu, 2010)

3.2. Poluarea aerului atmosferic: surse și impact

Ponderea surselor de poluare a aerului într -un areal geografic existent se determina prin
cuantificarea valorilor anuale ale emisiilor atmosferice și prin efectele aupra sănătății oamenilor și
ecosistemelor. Este foarte importantă identificarea surselor majore de poluare deoarece astfel este
posibilă elaborarea și aplicarea de mă suri pentru controlul acestor surse. Unele din aceste măsuri pot fi
însușite și impuse de autorități prin intermediul regulamentelor de urbanism și amenajare a teritoriului.
Sursele majore de poluare a aerului din valea Bârzavei sunt:
· populația, respecti v zonele locuite urbane dar și rurale;
· transporturile, în principal traficul rutier;
· industria, în care ponderea cea mai mare o are sectorul energetic

28
Populația și caracteristicile demografice joacă un rol important în starea factorilor de mediu.
Influ ența asupra calității aerului se manifestă pe două căi:
– calea indirectă – consumul determină nevoia de resurse, bunuri și servicii; producerea lor
influențează apoi direct presiunile care se exercită asupra mediului;
– calea directă – emisii din arderea combustibililor la nivel individual și trafic rutier mai intens
în zonele mai populate.
Industria este principala sursă de poluare a mediului înconjurător prin amploarea și
diversitatea proceselor tehnologice, cantitățile mari de poluanți evacuate în atmos feră. Ponderea cea
mai mare în poluarea aerului în valea Bârzavei, în domeniul industrial aparține sectorului energetic prin
emisiile de gaze de ardere: dioxid de sulf, monoxid de carbon, dioxid de carbon, oxizi de azot, pulberi.
Producerea de energie în g ospodăriile individuale, prin arderea unor combustibili solizi, lichizi
sau gazoși, reprezintă principala sursă a emisiilor de CO și PM 2,5, respectiv a treia sursă, din punct de
vedere al importanței, pentru emisiile de SOx, NOx și NMVOC, după industrie ș i traficul rutier.
Un element specific văii Bârzavei în domeniul surselor de poluare a aerului îl constituie
existența și dezvoltarea puternică a sectorului zootehnic al agriculturii, reprezentat prin numărul mare
de porcine crescute în sistem industrial. Fermele constituie surse de poluare cu amoniac și substanțe
organice volatile care pot genera stări de disconfort populației.
Emisiile de SO2
Dioxidul de sulf rezulta în urma proceselor de combustie a materialelor fosile carbonice (în
special cărbune și fr acțiunile grele de combustibili lichizi, uneori și combustibili gazoși, dar în cantități
mai mici). Sursele majore de dioxid de sulf sunt deci marile centrale termice, instalații industriale de
ardere dar și unitățile de încălzire mici, colective sau indiv iduale. Se mai generează în cantități mici și
la motoarele diesel.
Emisiile de NOx
Sursa principală a emisiilor de NO2 o reprezintă motoarele cu ardere internă, în special a
automobilelor. O altă sursă importantă o constituie arderea combustibililor cu deo sebirea față de SO2
că emisiile de oxizi de azot se produc la arderea tuturor combustibililor, prin reacția dintre oxigen și
azotul din aer. De aceea evoluția emisiilor de NOx ar trebui să se coreleze cu intensitatea traficului
rutier și cu capacitatea ind ustriei energetice.

29
Emisiile de amoniac
Principala sursă de amoniac o constituie agricultură și în special zootehnia de tip intensiv.
Relevant pentru amoniac este faptul că printre sursele de emisii sunt și cele natur ale, alături de cele
antropice.

3.3. Modificări ale rețelei hidrografice

Construcția drumurilor forestiere și în mod deosebit a lucrărilor pentru sistemul hidroenergetic
a afectat în mod puternic complexul biologic al râului Bârzava care a avut de suferit modificări ale
calității apei ca urmare a aruncării în râu a unor mari cantități de pământ roci, resturi vegetale, produse
petroliere detergenți, resturi metalice care au avut drept consecință schimbarea compoziției chimice a
apei a caracteristicilor fizice modificând o serie întreagă de biotopi. Ca urmare a acestor modificări ale
cadrului și vegetația precum și fauna acvatică au suferit modificări calitative și cantitat ive.

Foto. 3.2. Bârzava la ape mari în amonte de localitatea Birda
(Foto: Mioc, 2015)

Albia minora a Bârzavei nu a ră mas aceeași. Ca rezultat a schimbărilor repetate a liniei
cursului râului, au rezultat microforme geomorfologice. Se întâlnesc astfel: privaluri și meandre
părăsite (ca forme negative), precum și ușoare mamelonări (ca forme pozitive). Fiind sector de câmpi e,

30
cursul apei este lin, domol. Malurile sunt în general joase, între 0,40 -0,60 m (vezi foto. 3.2.). Pe alocuri
însă, apar și maluri mai înalte și abrupte, care uneori depăsesc înăltimea de 3 m. Lățimea albiei minore
variază între 5 -12 m, atingând în unele locuri chiar peste 20 m.
Debitul Bârzavei prezintă mari variații, înregistrându -se două maxime obișnuite: în luna
aprilie la topirea zăpezilor și în luna iunie datorită ploilor abundente. Vara prezintă scăderi mari până la
etiaj și chiar sub etiaj. Prezin tă de asemenea creșteri bruște în timpul ploilor torențiale Debite minime
se înregistrează in lunile iulie -august și octombrie -noiembrie când alimentarea este aproape exclusiv
subterană.
Pentru regularizarea regimului Bârzavei s -au construit lacurile de ac umulare de la Gozna,
Văliug și Secu. Pentru a spori capacitatea de regularizare a regimului de debit al Bârzavei în scopul
prevenirii inundațiilor în zona de câmpie, au fost realizat două acumulări nepermanente amplasate aval
de Gherteniș și amonte de Măur eni. De asemenea, au fost realizate lucrări de îndiguire de mal pe pe cea
mai mare parte din lungimea cursului râului. În etapa actuală și viitoare sunt prevăzute lucrări de
regularizare și îndiguire în completare pe tronsonul Bocșa – Gătaia, pentru a mări gradul de asigurare la
inundații.
Amenajarea râului Bârzava , a început în anul 1984, anterior acestui an înregistrându -se viitura
din mai – iunie (Qmax= 136 m3/s) care a inundat 6640 ha de teren, 1000 gospodării, 9 km DN. Actual
sectorul aval Bocșa – frontieră și în municipiul Reșița ridică periodic, probleme după cum urmează:
• datorită obturării secțiunii de curgere, a erodării malurilor și pereului, aruncării haldelor de
guno aie și deșeuri în albie, creării de dopuri de depuneri de deșeuri, prăbușiri de maluri, este necesară o
reabilitare a secțiunii de scurgere în municipiul Reșița în special în zona industrială;
• în aval de localitatea Bocșa, zona Călnic – Bocșa, este nece sară reabilitarea secțiunii de
scurgere, urmare a frecventelor inundații a căii ferate și drumului național Timișoara – Reșița, a
obiectivelor industriale și sociale din Bocșa (clasa a II -a de importanță);
• datorită nerealizării calibrărilor de albii, în aval de Bocșa s -au creat eroziuni active în diguri,
creând pericolul de rupere al digurilor, problemă constatată la viitura înregistrată în perioada decembrie
– ianuarie 1995 – 1996.
Ca urmare a faptului că pe râul Bârzava, sector Bocșa – frontieră nu s -au realizat calibrări de
albii, tăieri de coturi, nu s -a respectat distanța între diguri, au apărut eroziuni la piciorul digurilor,
modificări ale secțiunii de curgere, fiind necesar ca în viitor să se întocmească studii de reabilitare a
sectorului afectat, ținându -se cont și de datele existente hidrologice și topometrice, respectiv și de
reactualizarea, completarea și corelarea.

31
3.4. Modificări ale covorului vegetal

Prima și cea mai evidentă modificare a peisajului se produce la nivelul covorului vegetal,
repartiția și constituția calitativă și calitativă a vegetației fiind modificată. Tăierea arborilor de
rășinoase pentru construcții a dus la limitarea suprafețelor ocupate de rășinoase și chiar la dispariția lor.
La aceasta a mai contribuit și climatul loc al care a creat condiții prielnice, optime din punct de vedere
ecologic pentru făgete ceea ce le -a permis regenerarea și dezvoltarea lor viguroasă. Astăzi molidul se
întâlnește destul de rar mai ales în amestec cu fagul și pe suprafețe destul de reduse.
Lipsa rășinoaselor face ca de la etajul alpin să se treacă direct la făgete fără intermediul
subetajului molidului sau a fâșiei de rășinoase în amestec cu fagul existând numai câteva enclave
sporadice de arboret amestecat de fag molid și brad, primele specii ajungând în raporturi de
codominantă aproape echivalentă numai pe alocuri molidul fiind ușor dominant (fig. 3.3.) .

Fig. 3.3. Fondul forestier din bazinul hidrografic al râului Bârzava
(Sursa: prelucrare după datele Corine Land Cover, 2000)

32
Datorită intervenției omului care a tăiat pentru foc și mai ales pentru extinderea pășunilor
zonele de limita a rărișurilor și a jnepenișurilor au dispărut în marea lor majoritate aceste biocenoze mai
pot fi întâlnite pe suprafețe reduse având caracter insular, înd eosebi pe formele de teren mai greu
accesibile umbrite și reci, în locul lor pe coastele mai domoale și pe suprafețele însorite au crescut
graminee înțelenitoare ce alcătuiesc pajiști.
Reabilitarea haldei de steril uranifer de la Bârzava a fost monitori zată în toate etapele ei prin
realizarea hărților de distribuție a dozei gamma absorbite în aer pe halda și în imediata vecinătate a
acesteia. Materialul haldei este compus dintr -un amestec de gresie și paragneiss – o rocă metamorfică
ce derivă dintr -o rocă sedimentară, alături de mici cantități de argilă. Datorită acestui fapt, vegetația,
care ar putea împiedica disiparea contaminanților radioactivi în mediu, datorită fenomenelor
naturale cum ar fi eroziunea solului, lipsește aproape cu desăvârșire de pe depozitul de steril,
fiind prezentă doar în câteva locuri pe platoul superior al haldei.
În august 2009, halda abandonată a intrat într -un proces de reabilitare constând în terasarea
sa urmată de acoperirea ei cu un s trat de cca 1.5 m de pietriș, nisip și sol argilos necontaminat. După
reabilitare, forma haldei s -a modificat, aceasta fiind integrată în peisaj (fig. 3.4.) și căpătând forma
unei mici movile de pamânt. Halda a fost monitorizată de -a lungul pr ocesului de reabilitare,
verificând debitul dozei gamma absorbite în aer pe haldă și în jurul ei pe o rază de cca 20 m, și
măsurând concentrația radionuclizilor naturali (40K, 232Th și 238U și descendenții) în materialul
haldei și în solul din zona adiace ntă, precum și în pânza freatică și în apa de suprafață.

Fig. 3.4 . Halda de la Bârzava înainte și după reabilitare
(Sursa: inhgacercetare.ro)

33
3.5. Moldificări ale solului

Prin activitatea sa omul poate influența direct înfățișarea și evoluția versanților prin
schimbarea stării de echilibru plecând chiar de la o simplă modificare a unui singur component al
ecosistemului Aceste schimbări se manifestă în funcție de:
• constituția litologică a versanților;
• structura de pantă ;
• de natura vegetației și de ;
• forma versanților asupra cărora se manifestă acțiunea .
Acțiunea distructivă a omului asupra vegetației naturale a dus la crearea unor condiții
favorabile pentru declanșarea sau extinderea unor procese cu efect negativ. Astfel, defrișare a pădurilor
a avut ca efect în special pe versanții cu înclinare puternică, intensificarea și înmulțirea efectelor
proceselor criogene și gravitaționale .
Activitatea sectorul industrial a determinat scoaterea temporară din circuitul economic a cca.
57.3 ha terenuri care reprezintă cele patru halde de zgură situate in Reșița și Oțelu Roșu. Haldele de
steril rezultate din exploatările miniere ocupă o suprafață de cca. 620 ha. și sunt cantonate in zonele cu
tradiție de minerit, respectiv zonele: Moldova Nouă, Rușchița, Anina, Bocșa, Oravița. Iazurile de
decantare a sterilului sunt surse importante și permanente de poluare a solului cu depuneri solide pe
suprafețe apreciabile de terenuri agricole situate în apropierea acestora.

34
4. HAZARDE NATURALE ȘI ANTROPICE
(cu potențial de impact asupra spațiului analizat)

4.1. Hazarde naturale

Precipitațiile atmosferice, respectiv produsele de condensare și cristalizare a vaporilor de apă
care cad din nori sub formă lichidă, solidă sau mixtă, constituie unul dintre cele mai importante
elemente climatice, cu influență deosebită în peisajul geografic al unei regiuni și cu un deosebit rol în
atmosfera terestră. Ele constituie o verigă importantă a circuitului apei în natură și contribuie la
creșterea umezelii solului și atmosferice. În ultimă instanță, dacă nu ar fi existat apă, nu ar fi apărut nici
viața pe Pământ. Apa a contribuit la formarea atmosferei terestre, un adevărat scut al protecției vieții.
Fără aceasta, razele ultraviolete ale Soarelui ar fi fost fatale iar amplitudinile termice diurne ar fi fost
foarte mari.

Fig. 4.1. Harta precipitațiilor în bazinul hidrografic al râului Bârzava
(Sursa datelor: Centru Regional de Prognoză a Vremii Banat -Crișana din Timișoara)

35
Precipitațiile au un rol foarte important asupra tuturor învelișurilor Pământului. Ele
influențează în același timp celelalte elemente climatice, modificând continuu relieful, ca factor
modelator e xtern. Sunt foarte importante în configurarea rețelei hidrografice, în formarea și dezvoltarea
vegetației și implicit a faunei și a solurilor. Ca și celelalte elemente climatice, precipitațiile atmosferice
pot fi privite atât ca resursă (verigă în circuitu l apei în natură) cât și ca hazard, atunci când se abat de la
normalitate, ca valori extreme (minime sau maxime).
Cantitatea medie multianuală de precipitații atmosferice este situată în jurul valorii de 580mm,
cu diferențieri spațiale însemnate, de la pe ste 630 mm în nord -vestul arealului din studiu, la sub 550mm
în sud – sud-est (datorită descreșterii altitudinii reliefului pe această direcție, a frecvenței mai mari a
maselor de aer mai umede în partea nord -vestică, de origine cel mai adesea atlantică, c are spre est se
aridizează ușor, a favorizării pătrunderii maselor de aer continentalizate, adesea mai uscate din est. Pe
lângă diferențierile pluviometrice vest -est sau nord -sud mai constată o alternanță a arealelor mai umede
(suprapuse reliefului mai îna lt) cu altele mai uscate (corespunzătoare ariilor mai joase).

Fig. 4.2. Evoluția cantității de precipitații medii lunare multianiale la stația meteorologică Reșița pentru intervalul 1999 –
2008
(Sursa datelor: Centrul Regional de Prognoză a Vremii Banat -Crișana Timișoara)

Atmosfera versanților expuși advecției maselor de aer mai umed din vest și nord -vest este mai
umedă, iar cea a versanților opuși este mai uscată, în ultimul caz aerul suferind procese de föehnizare.
Comparativ cu alte elemente climati ce (temperatura, presiunea, umezeala, nebulozitatea),
precipitațiile au o variabilitate mult mai accentuată, iar paralelismul evoluției sumelor anuale de 55.1451.27
46.4590.76
82.4286.2490.59
78.4483.02
54.5657.8961.14
0102030405060708090100
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIPrecipitații (mm)
Luna

36
precipitații nu mai este atât de evident, uneori mersul sinuos al acestora intersectându -se, alteori
îndepărtându -se mai mult sau mai puțin vizibil.
Fenomenele hidrometeorologice ce însoțesc diversele stări de vreme din Valea Bârzavei, au o
importanță deosebită în conturarea caracteristicilor climatice de ansamblu, regimul și distribuția lor
spațială nuanțând pe alocuri și scoțând din monotonie evoluți a de cele mai multe ori repetabilă în timp
și distribuția previzibilă în spațiu a valorilor climatice care dau trăsăturile definitorii ale climatului.
Hazardele termice reprezintă, pentru om, societate în general, fenomene meteo -climatice
periculoase legate de manifestarea extremelor negative (hazarde termice de iarnă) sau pozitive (hazarde
termice de vară), din aer și de pe sol.
• Hazardele termice din perioada rece a anului
Valorile termice extreme concrete, de la care se poate vorbi de hazard, sunt dependente de mai
mulți factori: perioada de manifestare (de exemplu apariția înghețului, deci a valorilor termice negative
de timpuriu, în lunile de toamnă sau târziu în lunile de primăvară, constituie un hazard, care poate
determina distrugerea plantelor sau culturilor aflate în vegetație); locul concret de manifestare
(latitudine, altitudine, depresiune, deal, munte); intensitatea și durata fenomenului.
Acestea sunt rep rezentate de valurile de frig și singularitățile termice negative, inversiunile
termice (cu toate consecințele ce decurg din acestea), nopțile geroase, zilele de iarnă și cu îngheț în aer
și la sol, toate cu tendințe de scădere. Fără a reprezenta întotdeau na hazarde, minimele termice diurne
ale aerului devin negative din septembrie până în mai, depășind astfel ca durată semestrul rece
(octombrie -martie), datorită așezării Văii Bârzavei în sud -vestul țării.
• Hazardele termice din perioada caldă a anului
Hazardele termice din sezonul cald sunt reprezentate de valurile de căldură și singularitățile
termice pozitive, zilele de vară și tropicale, nopțile tropicale.
Hazardele termice de vară pot determina și apariția unor hazarde asociate, ca ploi torențiale,
furtuni cu grindină etc., dependente de intensitatea convecției, cu impact deosebit asupra mediului și
societății umane. Aportul de aer cald tropical pe seama advecțiilor continentale determină în primul
rând valurile de căldură, încălzirile masive, care a sociate convecției termice descendente pe fondul unui
timp predominant anticiclonic, generează uneori secete episodice (de primăvară, vară și toamnă). În
schimb, aportul de aer cald tropical maritim în perioada caldă a anului, pe seama advecțiilor oceanice
sau mediteraneene, poate genera ploi bogate și exces de umiditate.

37
Practic regimul termic excedentar al aerului, alături de umezeală și precipitații, nu influențează
numai vegetația, respectiv agricultura și sănătatea omului, ci determină chiar modificăr i ale peisajului
natural dintr -un anumit areal geografic.

Fig. 4.2. Harta precipitațiilor în bazinul hidrografic al râului Bârzava
(Sursa datelor: Centru Regional de Prognoză a Vremii Banat -Crișana din Timișoara)

Creșterea sau scăderea rapidă a presiunii determină grave perturbări atât în funcționarea
metabolismului viețuitoarelor, inclusiv organismului uman, cât și indirect, prin declanșarea altor
fenomene atmosferice extreme (furtuni, vijelii, tornade, oraje, vis cole, grindină etc.). Umezeala
maximă din atmosferă determină fenomenul de ceață, care are un impact negativ asupra transporturilor
rutiere sau aeriene și amplifică starea de disconfort al organismului uman, în special al suferinzilor de
astm bronșic.

38
Presiunea atmosferică
Variațiile presiunii atmosferice în timp și spațiu, influențate de încălzirea inegală a suprafeței
active, contribuie la apariția centrilor barici, care reprezintă la rândul lor motorul deplasărilor maselor
de aer dintr -o regiune în alta în tendința permanentă de uniformizare.
Cu toate că variația spațială a presiunii atmosferice pare a fi mai redusă față de alte elemente
climatice, este suficientă pentru dinamica maselor de aer, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Mersul va loric al acestui important parametru climatic, prezintă un evident para lelism la stația
meteorologică Reșița din Valea Bârzavei, ceea ce demonstrează omogenitatea acestui areal din punct
de vedere baric – sinoptic.
Repartiția, variabilitatea, tendințele și frecvențele mediilor lunare. duc la conturarea a două
maxime și două minime anuale . Maximul baric anual principal se produce în octombrie, când la nivelul
întregului areal al Văii Bârzavei presiunea atmosferică este de 984,9mb. Maximul principal din
octombrie apare ca urmare a manifestărilor contradictorii ale dinamicii maselor de aer (care la
începutul sezonului rece își schimbă sensul de deplasare, zona de la exteriorul Carpaților fiind un areal
de intersecție și amestec al maselor de aer cu origini di ferite).
Minimul baric anual principal se înregistrează pe ansamblul podișului în aprilie (978,6mb),
când nu mai există strat de zăpadă, temperaturile cresc mult, convecția termică se reactivează cu
intensitate. Regimul multianual al presiunii atmosferice diurne, cu cele două maxime și cele două
minime, este bine conturat și de evoluția mediilor barice de la stațiile analizate. Prin urmare, presiunea
în spațiul studiat se poate ridica la valorile înalte ale formațiunilor barice anticiclonice puternice, dar
poate coborî și la valori joase specifice formațiunilor barice ciclonice adânci, însă pe spații restrânse și
intervale scurte de timp.
Vântul , vectorul mișcării maselor de aer reci și calde, umede și uscate, cu toate caracteristicile
lor, are un important rol în frontogeneză, contribuind la redistribuirea proprietăților fizice ale maselor
de aer de la suprafața terestră și în atmosfera joasă, locul unde se concentrează viața în general. Este
elementul meteorologic cu cea mai mare dinamică, cu un rol import ant la echilibrarea contrastului
atmosferic apărut ca urmare diferențelor de încălzire a suprafeței active, cu tendințe de uniformizare
continuă a diferențelor dintre masele de aer aflate în mișcare.
Vitezele mari intensifică evapotranspirația, iar calmul atmosferic permite încălziri inegale și
acumulări de vapori, în funcție de caracteristicile locale ale suprafeței terestre, înlesnind, prin
temperaturi și umidități ridicate, formarea celulelor convective și generatoare de precipitații sub formă
de averse , bogate cantitativ. Vântul este important în polenizarea plantelor (în special a culturilor

39
agricole) și producerea de energie mecanică și electrică (energia eoliană, care este o importantă sursă
neconvențională, practic inepuizabilă și nepoluantă), contr ibuie foarte mult la reașezarea stratului
proaspăt de zăpadă pe sol, prin fenomenele de viscolire, urmate de înzăpeziri, caz în care devine hazard
meteo -climatic, afectând transporturile rutiere, feroviare, aeriene sau cu efecte mecanice de distrugere,
deosebit de periculoase atât iarna cât și vara (în cazul furtunilor ciclonale).
Frecvența medie anuală a vântului este dominantă pe direcțiile de NV și SE la stația
meteorologic ă Reșița din arealul Văii Bârzavei . Datele multianuale demonstrează predominarea
vânturilor dinspre nord -vest, mai ales în prima parte a anului, urmate de cele dinspre sud -est, în
perioada de vară -toamnă. Frecvența mare a acestor vânturi este favorizată și de orientarea
predominantă a văilor din regiune.
Vânturile de nord -vest dețin f recvențe d e peste 20% (în medie de 24,7%). Ele sunt dominante
datorită predominării circulației vestice la latitudinea României și orientării văilor aproximativ NV -SE.
Vânturile de sud -est, cu o medie anuală de 10,1%, sunt complementare primelor, aduc mai puține
precipitații comparativ cu cele de nord -vest. Celelalte vânturi au frecvențe mai reduse.
Hazardele barice și eoliene
• Hazardele barice
Deși la prima vedere variațiile presiunii atmosferice par relativ mici în comparație cu cele ale
altor elemen te climatice (precipitațiile, temperatura), creșterea sau scăderea rapidă a acesteia determină
grave perturbări atât în funcționarea metabolismului viețuitoarelor, inclusiv organismului uman, cât și
indirect, prin declanșarea altor fenomene atmosferice ext reme (furtuni, vijelii, tornade, oraje, viscole,
grindină etc.).
• Viteza maximă a vântului
Repartiția teritorială a vitezei maxime a vântului relevă creșterea generală a acestei a odată cu
altitudinea , cu unele excepții de canalizare pe văi a mișcării ae rului. În situații excepționale, vitezele
maxime absolute ale vânturilor (în special cele estice sau sud -estice) depășesc viteza maximă de 30 –
40m/s și se pot înregistra în aproape toate lunile anului.
Când se asociază cu alți parametri, cum ar fi unii hid rometeori, ca lapovița și ninsoarea,
depunerile înghețate (chiciura, poleiul), viteza mare a vântului din sezonul rece al anului are consecințe
negative. În general, vântul constituie un fenomen atmosferic periculos prin manifestarea extremă a
componentele sale: viteze constante sau în rafale mari (căpătând aspect de hazard la viteze ≥40km/h),
schimbări bruște și neașteptate de direcție (cu până la 180ș), înregistrate în orice anotimp al anului,
când gradienții barici orizontali au valori mari. Vântul nu es te periculos numai prin manifestarea

40
extremă, cu abateri mari față de normal a elementelor sale, ci și prin geneza unor fenomene atmosferice
complexe, în care participă mai multe elemente meteo -climatice (de natură termică, hidrică sau
electrică), generând alte hazarde ca: transportul la sol sau la înălțime a zăpezii (viscolul), a vijeliilor în
timpul iernii, sau a furtunilor de praf sau nisip în timpul verilor.

Fig. 4.3. Roza vânturilor la stația meteorologică de la Reșița (ponderea direcțiilor de bătaie)
(Sursa datelor: Centru Regional de Prognoză a Vremii Banat -Crișana din Timișoara)

De asemenea, mișcările maselor noroase contribuie la încărcarea electrică a acestora,
determinând alte fenomene atmosferice periculoase: formarea și deplasarea formațiunilor noroase, mai
ales a celor cu mare dezvoltare pe verticală (Cumolonimbus calvus sau capillatus) generatoare la rândul
lor a unui întreg cortegiu de hazarde meteo -climati ce (orajele, furtunile cu grindină, vârtejurile și
tornadele). Dacă și direcția vântului este variabilă (cu schimbări bruște), periculozitatea fenomenelor
crește și mai mult, determinând distrugeri economice însemnate. De asemenea, vântul puternic creează
probleme în orașe, unde acoperișurile executate necorespunzător al mai multor blocuri au fost smulse
de rafale, fiind adesea necesară intervenția lucrătorilor de la ISU pentru rezolvarea acestor incidente.
Umiditatea atmosferică și hazardele asociate.
Cantitatea de vapori de apă din atmosferă reprezintă o componentă climatică importantă
pentru un anumit areal geografic, deci și pentru Valea Bârzavei , deoarece componentele peisajului
geografic și profilul economiei (în special agrare) sunt determinate și de aceasta. Sursele importante ale
umidității atmosferice sunt situate la mare distanță de teritoriul nostru, deasupra Oceanului Atlantic,
Mării Mediteraneene, Mării Negre și Mării Baltice. Numai o mică parte a resurselor de umiditate ale 0%2%4%6%8%10%12%14%N
NNE
NE
ENE
E
ESE
SE
SSE
SSSWSWWSWWWNWNWNNW

41
atmosferei provenin d din evaporarea micilor suprafețele acvatice ale râurilor Olt, Timiș , Bega ,
Bârzava, Nera sau a iazurilor sau lacurilor de acumulare de pe acestea, precum și din evapotranspirația
vegetației. Prin urmare, umiditatea atmosferică depinde de originea maselor de aer și distanța străbătută
de acestea pe continent (suferind o continentalizare)
• Hazardele induse de umiditatea atmosferică
episoade de stres pentru plante și organismele vii, deoarece în aceste momente atmosfera este ori foarte
uscată ori umedă. (Dumitrașcu, 2008)
Ceața
Umiditatea aerului determină vizibilitatea atmosferică. Cu cât umiditatea este mai redusă, cu
atât vizibilitatea este mai ridicată și invers. Vizibilitatea în plan orizontal mai mică de 10km
caracterizează fenomenul de aer cețos, iar cea de sub 1000 m, ceața sau pâcla, ultima noțiune incluzând
și o semnificație de poluare în zone industriale sau urbane, care capătă caracter de hazard, în situația
semnalării pe drumurile publice intens circulate sau deasupra aeroporturilor.
Produs de condensare al vaporilor de apă în straturile inferioare ale atmosferei, ce se poate
forma tot timpul anului, ceața constituie totuși un fenomen specific sezonului rece, când apare mult mai
frecvent.
Numărul mediu anual de zile cu ceață în Valea Bârzavei este de 40, iar cel semestrial, între
27,0 și 42,2 în cel rece și cca. 10 ori mai redus în cel cald. Anotimpual, predomină iarna (20 zile),
urmat la rând de toamnă (12 zile), primăvară (7 zile). Pe luni, predomină în decembrie (6,1 -9,8 zile),
noiembrie (6,2 -6,8), ianuarie (4,6 -8,9) și februarie (4,4 -6,3). (Gugiuman I. și alții, 1975)
Variabilitatea numărului de zile cu ceață în Valea Bârzavei ne indică luni sau chiar anotimpuri
fără manifestarea acestui fenomen (chiar și iarna), dar și altele în ca re ceața (fie cu cer vizibil sau
invizibil, fie ceață generalizată sau în bancuri) a predominat în peste 15 zile lunar sau 40 de zile
anotimpual. Ceața este mai frecventă în arealele joase și cu aspect depresionar, acoperite uneori de
suprafețe întinse de ape, dar harta generalizată a repartiției numărului mediu anual de zile cu acest
fenomen nu ține cont de acest aspect.
Durata medie anuală în ore a fenomenului de ceață înregistrat este mai mare decât numărul de
zile cu acest fenomen. Astfel la Reșița , durata medie anuală efectivă în care se înregistrează acest
fenomen este de 267 ore, iar durata medie lunară variază între 0,6 și 66,9 ore în august, respectiv
decembrie.

42
Caracteristic perioadei reci al anului, acest fenomen apare frecvent în anotimpurile d e
tranziție, cu o variabilitate mare frecvenței mai ales în semestrul rece. Fenomenul de ceață apare și în
lunile sezonului cald, în număr mult mai redus decât în cel rece, cu o frecvență mai mare în aprilie,
septembrie și mai.
Ceața persistentă perturbă serios transporturile rutiere, având în vedere faptul că sectoare
extinse ale celor mai importante șosele urmează cursuri de văi sau străbat zone depresionare favorabile
apariției ceții persistente.
Datorită vizibilității foarte reduse (uneori chiar sub 1 00m), pe fondul vitezelor mari de
circulație, într -un trafic foarte intens se produc adesea accidente, chiar ciocniri în lanț, care adesea se
soldează cu victime și importante pagube materiale.
Și transporturile feroviare sau mai ales aeriene pot fi afect ate de vizibilitatea atmosferică
redusă sau de ceață. În cazul nerespectării regulilor de circulație la trecerea căilor ferate, în condițiile
unei vizibilități reduse, pot avea de asemenea grave accidente de circulație.
Majoritatea fenomenelor meteo -climat ice prezintă un mai mare sau mai mic risc climatic. Între
fenomenele hidrometeorologice identificate din Valea Bârzavei ca având un potențial de risc ridicat, se
detașează: grindina, viscolul și ceața. Răscrucea climatică în care se plasează valea și etero genitat ea
cadrului geografic al acestei a se constituie ca o premisă favorabilă manifestării unor fenomene meteo –
climatice de risc dintre cele mai diverse, detașându -se ca predominante și mai reprezentative, cele
specifice sezonului rece: înghețuri și brume târzii de primăvară și timpurii de toamna, ninsorile
abundente și straturile groase de zăpadă, viscole intense și troieniri ale cailor rutiere și feroviare,
depuneri înghețate, cețuri persistente mai ales pe văi etc.
Fenomenele meteorologice care prezint ă cel mai mare pericol sunt cele de scurtă durată și de
mare intensitate (cum sunt furtunile violente de primăvară și vară, adesea asociate cu vânturi
puternice). La acestea se adaugă desigur și fenomenele de durată medie dintre care bruma și înghețul
care pot surveni mai devreme (provocând pagube culturilor agricole), sau târziu, când vegetația este
deja începută (aprilie).
Ploile cu durată prelungită favorizează creșterea debitelor, iar ninsorile abundente pot provoca
leziuni la nivelul arborilor, datori tă grosimii stratului de zăpadă acumulat și menținerii acestuia pe o
perioadă mai îndelungată. Vântul puternic reprezintă pentru Valea Bârzavei hazardul climatic cel mai
periculos, cu consecințe directe asupra ecosistemelor forestiere și indirecte asupra activităților
economice (exploatarea forestieră). Doborâturile produse de vânt (termen folosit mai cu seamă în
silvicultură) se referă la vătămăr ile produse la nivelul arboretului ca urmare a acțiunii vântului. (Popa,

43
2007) Cele mai afectate sunt ecosistemele forestiere montane, iar dintre acestea, arboretele de molid
sunt cele mai vulnerabile.
Valea Bârzavei este expusă și unor riscuri specifice sezonului cald: furtunile de grindină
însoțite de oraje, excesul de umiditate, ploile torențiale, valurile de căldură, perioade adeseori lungi de
uscăciune și secetă. În afara deficitului sau excesului de umezeală din sol și aer, datorate lipsei
precipitaț iilor sau abundenței acestora, ploile torențiale de vară au declanșat în ultimul deceniu mai
multe hazarde complexe și mixte, hidrologice (viituri istorice pe râul Bârzava, valuri de inundații),
geomorfologice (alunecări de teren) sau pedologice (spălarea solurilor) .

4.2. Hazarde antropice

Factorul antropic, reprezentat de populație și activitățile acesteia, prezintă o mare importanță
în declanșarea ori accentuarea efectelor unor fenomene naturale extreme. Dezvoltarea continuă a
societății a determinat cr eșterea impactului pe care activitățile antropice îl au asupra mediului
înconjurător. Astfel, defrișările necontrolate, subminarea bazei versanților, suprapășunatul sau
pășunatul nerațional, agrotehnicile necorespunzătoare, lipsa sau numărul insuficient al lucrărilor
necesare pentru reducerea efectelor unor procese și fenomene naturale reprezintă doar o parte din
acțiunile antropice care influențează în mod direct sau indirect generarea hazardelor naturale și a
riscurilor induse. Omul reprezintă în același timp principalul agent care intervine prin lucrări și tehnici
ameliorative în gestiunea riscurilor induse de hazardele naturale. Influența factorilor antropici implicați
în generarea riscurilor naturale la nivelul arealului studiat s -a analizat prin prisma densității locuitorilor
și a numărului de locuitori pe comună, prin prisma densității locuințelor, iar în final s -a analizat modul
de exploatare a resurselor teritoriului și de utilizare a terenurilor.
Creșterea populației, industrializarea, modernizarea agriculturii, turismul de masă au dus la
accentuarea presiunii sociale asupra mediului. Creșterea populației a determinat o creștere a cererii de
resurse naturale, depășindu -se cel mai adesea capacitatea acestora de refacere. În ultimii 100 de ani
exploata rea haotică a pădurii a atras după sine atât reducerea fondului cinegetic, piscicol cât și
accelerarea eroziunii solului.

44
5. VULNERABILITATEA COMPONENTELOR NATURALE

Modificări ale mediului natural s -au produs încă din cele mai vechi timpuri însă nu au fost
semnificative atât timp cât populația din bazinul Bârzavei a înregistrat densități reduse și a desfășurat
activități economice de subzistență. Procesul de despăduri re a dus la accentuarea instabilității pantelor
și favorizarea proceselor geomorfologice de șirorire sau deplasarea în masă. Prin retragerea marginii
pădurii sunt expuse suprafețe vulnerabile la acțiunea agenților modelatori; vegetația forestieră este
înlocuită cu elemente vegetale mai puțin stabile. Reîmpăduririle nu s -au efectuat conform cerințelor.
În concluzie se afirmă că utilizarea terenului în bazinul Bârzavei a suferit transformări
importante în ultimele două secole îndeosebi ca urmare a intervenți ei antropice. Aceste modificări au
favorizat o serie de hazarde cum ar fi alunecările de teren, eroziunea solului și inundații ce au afectat în
mod negativ așezările umane. Distrugerea și degradarea spațiului forestier au fost realizate îndeosebi în
zona c ea mai joasă a văii, cu scopul extinderii terenurilor cultivate, pentru transformarea în locuri de
pășunat, pentru extinderea așezărilor umane, a sistemului de căi de comunicație și transporturi etc.
Cunoașterea în detaliu a regimului precipitațiilor este absolut necesară pentru utilizarea
rațională a resurselor de apă și pentru reducerea sau chiar evitarea acțiunii negative a acestora. Protecția
mediului înconjurător presupune menținerea unui echilibru între componentele naturale și cea
antropică, asigurân d astfel durabilitatea lor în timp. Protecția mediului reprezintă o activitate complexă,
în cadrul căreia se disting utilizarea rațională a resurselor -conform principiului dezvoltării durabile,
prevenirea poluării mediului, combaterea efectelor negative al e acesteia și refacerea calității factorilor
de mediu și a zonelor poluate. În timp, România a beneficiat de legislație pentru protecția mediului,
concentrată actual în Legea nr.265 din 29 iunie 2006 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a
Guvernului nr.1 95/2005 privind protecția mediului (promulgată la data de 06 iulie 2006, de Decretul
887/2006).
Reorientarea economică și extinderea urbană din ultimii ani, au generat o serie de procese care
afectează calitatea aerului: necesarul din ce în ce mai mare de mijloace de transport de persoane,
materii prime și diverse categorii de produse, concentrarea activităților industriale și a serviciilor în
zone funcționale distincte, localizate de regulă la distanță față de zonele rezidențiale, migrația de
reîntoarecere în mediul rural din vecinătatea orașelor depresiunii, care implică creșterea fluxului de
transport rutier dar și creșterea numerică a parcului auto local, renunțarea unei mari părți a populației la
sistemul de încălzire centralizat și trecerea la sisteme de încălzire individuale (centrale termice) etc.

45
Referitor la poluarea și degradarea apelor, apar probleme specifice atât în legătură cu apele de
suprafață, cât și cu apele subterane. Declinul economic din anii 1990 a avut efecte pozitive asupra
calității apelor de suprafața sau subterane, dar reorientarea și diversificarea economiei locale de după
anul 2000 au generat activități economice foarte divesificate, unele mari poluatoare ale apei. În ultimii
ani, s -a constatat creșterea calității fizico -chimice a apelor de suprafață datorită modernizării stațiilor,
extinderii sistemului de canalizare centralizată, reducerii sau încetării activității industriale a unor
întreprinderi mari poluatoare.
Activitatea antropică a afectat în diverse modalități calitatea so lurilor, în diferite grade, de la
tasare și până la scoaterea definitivă a unor terenuri din circuitul producției agricole, conturându -se
zone de risc din punct de vedere al degradării solurilor: zona depunerilor de deșeuri industriale, zona
depunerilor de deșeuri menajere, zona unor intense procese de eroziune în suprafață.
Conservarea biodiversității trebuie abordată în funcție de specificul zonei, astfel încât să se păstreze
echilibrul dintre capitalul natural, reprezentat de roci, plante, animale, peisa je și componenta socio -economică.
Conform principiului dezvoltării durabile, elemente naturale de o desebită valoare științifică și turistică
beneficiază de un regim de protecție într -un cadru legal, fiind păstrate în condiții cât mai apropiate de cele
natural inițiale, care au generat apariția și au întreținut continuitatea lor.
Relieful influențează eroziunea mai ales prin pantă. Cu cât aceasta este mai mare, cu atât
eroziunea pluvială acționează mai puternic. Solul este un factor geoecologic important, d eoarece
influențează calitatea surselor de apă subterană și de suprafață, determină dezvoltarea vegetației,
influențează utilizarea agricolă a terenurilor etc. Solul, apa și aerul sunt factori geoecologici aflați într -o
continuă interacțiune, între care se desfășoară schimburi de materie, energie și informație printr -o serie
de procese și fenomene specifice. Ca urmare, poluarea și degradarea unuia dintre acești factori, atrage
după sine și scăderea calității celorlalți.
Pe fondul combinării activităților a ntropice (defrișări, excavații, practici agricole neraționale
etc.) cu diverse fenomene climatice (ex.cantități de precipitații mai mari de 25 l/m²), se dezvoltă
scurgerea în suprafață, sub forma de șuvoaie cu mare viteză, care determină apariția procesulu i de
șiroire, formarea rigolelor, ogașelor și intensificarea fenomenului de torențialitate.

46
6. VULNERABILITATEA COMPONENTELOR ANTROPICE

Activitățile economice ce au exercitat și continuă să exercite o presiune deosebită asupra
mediului, favorizând adesea declanșarea unor hazarde, sunt reprezentate de exploatarea forestieră,
minieră, industria energiei electrice și turismul. O infrastructură subdezvoltată reprezintă un factor de
vulnerabilitate astfel încât dezvoltarea sa este deosebit de importantă. În cazul unor situații de urgență
infrastructura este un factor cheie, facilitând acțiunile de răspuns și intervenție.
Structura actuală a utilizării terenurilor este strâns legată atât de caracteristicile componentelor
naturale, în special ale reliefului , cât și de existența lucrărilor de amenajare și ameliorare funciară.
Acesta reflectă presiunea antropică asupra teritoriului. O importanță deosebită în ceea ce privește
structura modului de utilizare a terenului revine tipului de proprietate. În funcție d e tipul de proprietate
se observă faptul că doar 14% din suprafața bazinului este în proprietate privată restul fiind proprietatea
statului.
Ceața are o serie de consecințe nefavorabile (scăderea vizibilității, dificultăți în desfășurarea
traficului rutier și feroviar, creșterea nivelului de poluare a atmosferei, afectarea unor activități
economice, ca turismul etc.), dar are și un efect pozitiv, și anume, cantitatea de apă conținută, destul de
ridicată, contribuie la existența unei stări de umiditate sufic ientă.
Vulnerabilitatea la hazarde naturale în cadrul arealului studiat poate fi analizată din două
perspective: vulnerabilitatea directă a populației (amenințare directă) și vulnerabilitatea indirectă
(amenințarea ce se răsfrânge asupra unor activități al e locuitorilor: exploatarea forestieră, agricultura,
turismul rural).
Modul în care locuitorii acestei zone au amenajat spațiul geografic și au utilizat resursele
naturale ale solului sau subsolului a imprimat în timp anumite carcateristici fundamentale ca re stau
astăzi la baza definirii identității acestui bazin. Utilizarea spațiului geografic, înțelegând prin aceasta
utilizarea resurselor naturale, modificarea unor subsisteme geografice, intervenții antropice la nivelul
geocomponentelor spațiului geografi c și inducerea unei stări de dezechilibru în funcționalitatea
sistemelor naturale reprezintă o consecință a intervenției antropicului în transformarea și modelarea
spațiului. La acestea se adaugă dezechilibrele induse de hazardele naturale, care se constit uie în factori
de risc în evoluția și dezvoltarea sistemului teritorial.

47
7. FENOMENELE DE RISC ȘI IMPACTUL SOCIO -TERITORIAL AL ACESTORA

7.1. Impactul asupra populației

Astăzi s e cunoaște cu precizie faptul că activitățile umane, cu intervențiile ant ropice în
procesele naturale, au modificat considerabil situația în aproape toate bazinele hidrografice. Deși
inundațiile constituie un fenomen natural, ele pot fi intensificate ca urmare a deteriorării mediului
înconjurător, ca, spre exemplu, modificarea sistemelor de colectare a apelor prin urbanizare, practici
agricole inadecvate, despăduriri. Este una dintre cauzele pentru care, in multe situații, impactul
inundațiilor, exprimat in termeni de viață si sănătate umană, dar și în pierderi economice, a cres cut. În
ultimii ani, s -a impus tot mai mult un nou mod de abordare a problemei apărării împotriva inundațiilor.
(Zăvoianu, I., Dragomirescu, S., 1994)
Oamenii, vor trebui să învețe să conviețuiască cu râurile, fără a pierde din vedere scopul
nostru principal, de a proteja viața și proprietatea de impactul devastator al inundațiilor. Acest deziderat
implică realizarea unui echilibru, astfel încât să se ob țină beneficii de mediu, iar, acolo unde nu este
posibilă o altă soluție, mediul să fie cât mai puțin afectat.
Aceasta nu înseamnă a renunța la a construi, nici că zonele urbane sau terenurile cultivate din
văile cursurilor de apă să revină la statutul de mlaștini. Dar trebuie definite corect restricțiile ce se
impun pentru ca obiectivul de restaurare sau reconfigurare structurala a sistemelor lotice în vederea
recuperării integrității multifuncționale a acestora să nu fie periclitat. De aceea se impune re alizarea
unui echilibru adecvat între dezvoltare și protecția mediului. ( Sorocovschi, V., 2003) De aici, nu este
greu de ajuns la conceptul de dezvoltare durabilă a cărei definiție este astăzi foarte cunoscută și, mai
departe, la protecția durabilă împotri va inundațiilor, adică includerea managementului riscului la
inundații într -un cadru mai larg, arhicunoscut, al conceptului de gestiune integrată a apelor la nivel de
bazin hidrografic.
Amenajările hidrotehnice și hidroamelioartive precum și digurile const ituie factori reali de
risc, cu posibile efecte catastrofale în cazul avarierii. Ca urmare a lucrărilor din bazin, viața locuitorilor
a fost schimbată radical. Pe lângă efectele pozitive putem menționa și aspecte negative precum
pierderea unor repere tradi ționale, a unor credințe, legi transmise din generație în generație, spargerea
familiei prin schimbarea modului de existență, a mentalităților. Lacurile cresc riscul de îmbolnăvire a
populației, apa fiind un mijloc de propagare a bacteriilor și favorizând dezvoltarea insectelor.

48
Activitatea turistică a avut un rol important în dezvoltarea socio -economică a zonei. Bazinul
Bârzavei dispune de o gama variată de atracții ce favorizează dezvoltarea turismului: apele, pădurile de
conifere ce ozonează aerul, fondu l cinegetic, precum și elemente antropice reprezentate prin lacurile de
acumulare, lăcașele de cult, tradițiile, obiceiurile, portul popular.
Impactul social asupra zonei ar fi unul pozitiv prin creșterea locurilor de muncă, dezvoltarea
infrastructurii, a construcțiilor edilitare, ridicarea standardului de viață. Prin dezvoltarea turistică a
zonei s -ar reduce sărăcia comunităților umane și implicit vulnerabilitatea acestora; s -ar crea locuri de
muncă pentru femei, șomeri, muncit ori necalificați, adică categ oriile vulnerabile ale populației iar
activitățile tradiționale ar fi încurajate.
Informarea și educarea populației joacă un rol cheie în reducerea vulnerabilității la inundații.
Astfel, comunicarea prevede promovarea acțiunilor de împădurire, utilizarea judicioasă a terenurilor
din zonele cu risc, asigurarea locuințelor, importanța exi stenței unui plan familial pentru situații de
urgență, promovarea voluntariatului, implicarea comunității locale în acțiunile de prevenire, evitarea
construirii de locuințe în zonele cu potențial inundabil, organizarea și pregătirea forțelor de intervenție
și asigurarea mijloacelor și materialelor de intervenție. (Neagu, Maria L., 2011)
În situția avarierii construcțiilor hidrotehnice, populația trebuie să fie informată cu privire la
planul de evacuare și condițiile de conviețuire în locurile de refugiu. Mă surile de intervenție sunt luate
de unitățile hidrometeorologice, unitățile de exploatare a construcțiilor hidrotehnice, comisiile și
comandamentele locale de apărare. Pricipalul responsabil în ceea ce privește planificarea,
managementul și coordonarea inf ormării și a educației publice este Inspectoratului General pentru
Situații de Urgență, conform Strategiei Naționale de educare și informare publică pentru situații de
urgență, din anul 2008. Un rol deosebit de important în vederea reducerii vulnerabilităț ii așezărilor
umane din bazinul Bârzavei revine dezvoltării economice și sociale a acestora.
Aplicarea unui anumit set de măsuri trebuie să se realizeze în funcție de dinamica fenomenului
care trebuie estompat sau eliminat, precum și în funcție de factorii declanșatori ori favorizanți ai
procesului sau fenomenului respectiv.
Dezvoltarea socio -economică reflectă gradul de pregătire a populației pentru a înfrunta și
depăși criza instalată odată cu producerea unui fenomen natural, resursele materiale și umane de care
dispune un anumit teritoriu, indicând totodată gradul de reziliență a populației și a sistemelor socio –
economice afectate. Dezvoltarea socio -economică a teritoriului analizat, care include relansarea
agriculturii (în mod special a zootehniei) și ex ploatarea forestieră (utilizând din ce în ce mai mult
tehnicile ecologice de exploatare, care se referă la o compensare a tăierilor cu împăduriri), precum și

49
valorificarea potențialului turistic natural și antropic, se află în strânsă legătură cu posibilit atea de
aplicare a măsurilor incluse în planul de management al riscurilor naturale. Astfel, gradul de reziliență
este direct proporțional cu creșterea economică a sistemului teritorial analizat.
În ultimii ani datorită condițiilor meteorologice, s -au înre gistrat cantități mari de precipitații pe
suprafețe relativ extinse de bazin, care au generat viituri (una -doua pe an). Spre deosebire de anii
anteriori, când viiturile s -au produs din topiri de zăpadă peste care s -au suprapus precipitații sub forma
de plo aie, sau numai din precipitații, în acești ultimi ani s -au produs și din averse locale de ploaie
însemnate cantitativ, care au generat viituri cu caracter torențial pe suprafețe mici de bazin, dar cu
impact major asupra populatiei sau bunurilor acestora.
În bazinul hidrografic Bârzava se formează viituri în toate anotimpurile anului, dar cele mai
remarcabile (cele mai mari) în sezonul de iarnă -primavară și vara, în funcție de aportul de umezeală
adus de către masele de aer. Viiturile din sezonul de toamnă înregistrează debite maxime cu valori mai
mici, deoarece și cantitățile de precipitații lichide sunt mult reduse față de cele care se produc în
sezonul de vară. Viiturile produse iarna și cele din prima jumătate a primăverii au o origine mixtă
(pluvio -nivală).
În bazinele hidrografice mici cu timp de concentrare mai mic de 6 ore, ploile torențiale
convective de mare intensitate, pot conduce la formarea de viituri rapide. Aceste viituri pot surveni și în
condițiile unor ploi generalizate, care local au pe o perioadă scurtă (2 – 3 ore sau chiar mai puțin)
intensități deosebite.
Prin rapiditatea cu care se desfășoară, viiturile rapide provoacă în special pagube materiale dar
și pierderi de vieți omenești. Se disting următoarele tipuri de viituri rapide, genera te de ploi torențiale:
• viituri rapide în bazine naturale;
• viituri în zone urbane ca urmare a precipitațiilor căzute pe surafața orașelor sau pe versanții
limitrofi și a depășirii capacității de evacuare a rețelei de canalizare.
Gradul de severitate al viiturilor rapide este amplificat în cazul în care versanții au suferit
despăduriri masive, terenurile agricole sunt lucrate în lungul pantei sau în situațiile în care în bazine cu
relief accidentat au intervenit urbanizări pe suprafețe foarte mari. Inu ndațiile provocate de revărsarea
apelor, sunt generate în principal de:
• torențialitatea pronunțată a cursurilor de apă în zonele superioare ale bazinelor hidrografice
cu grad de împădurire redus;

50
• capacitatea de transport redusă a albiilor minore (pante longitudinale mici, trasee meandrate,
secțiuni reduse, obturări și divagări de albie), specifice zonelor mijlocii și inferioare ale cursurilor de
apă;
• indice de împădurire redus, în special în zo nele de deal din jud. Timiș;
• eroziuni pronunțate pe terenurile agricole sau silvice;
• lucrări de traversare a albiilor cu gabarite necorespunzătoare;
• exploatări neraționale ale albiilor (balastiere, vegetație abundentă, depozite de deșeuri
menajere sau industriale);
• execuția lucrărilor de îndiguire a albiilor majore, fără măsuri corespunzătoare de atenuare a
viiturilor crescute drept urmare a obturării secțiunilor de scurgere; rămășițe ale unor lucrări mai vechi,
nedemolate (stăvilare, praguri, e tc.).
Principala zonă de formare a viiturilor în bazinul hidrografic Bârzava este versan tul vestic al
masivului Semenic. Pentru reducerea probabilității de producere a riscului la inundații nu au fost
identificate măsuri structurale de tipul, acumulări p ermanente sau nepermanente, lucrări de reabilitare
(renaturare) a râurilor, care să asigure atenuarea naturală a viiturilor prin acumularea apei în albia majoră;
lucrări de reținere a apei pluviale și de întârziere a curgerii acesteia, în special în zonele urbane, derivații,
care să contribuie în mod substanțial la reducerea probabilității de producere a riscului.
Pentru mărirea gradului de siguranță al barajelor s -a reluat analiza situației fiecărui baraj aflat în
administrarea administrației bazinale s -au selectat barajele la care, din cauza categoriei de importanță sau a
fenomenelor înregistrate în cursul exploatării, sunt necesare completări ale aparaturii sau a dispozitivelor de
urmărire a comportării.
În cazul în care precipitațiile căzute la punctele de monitorizare sau cotele râurilor se apropie
sau au atins pragurile de alertă, observatorii întocmesc și transmit operativ mesajele de avertizare
elaborate pe baza instrucțiunilor unice. Aceste mesaje conțin date de identificare ale punctului de
monitori zare, valoarea elementului măsurat (precipitații, temperatura aer, cote, direcție și viteză vânt,
etc.), situația acestuia față de pragul critic, tendința de evoluție, alte precizări. Mesajele se transmit în
flux operativ continuu pe toată durata evoluției periculoasă a fenomenului, inclusiv primele valori
situate, în diminuare, sub pragurile critice.
Pentru evaluarea mai corectă a situațiilor și îmbunătățirea calității prognozelor
hidrometeorologice sunt antrenate în fluxul informațional rapid și punctele de monitorizare situate în
afara ariei de desfășurare a fenomenelor deosebite.

51
De asemenea, în situații în care unele cote de pe cursurile superioare sunt necesare pentru
elaborarea prognozelor din aval, transmisiile continuă și după scăderea valorilor s ub pragul critic în
aceste puncte, până se primește dispoziția de încetare.
În activitatea practică de monitorizare hidrometeorologică a teritoriului arondat există însă și
situații în care evoluția locală a fenomenelor poate depăși pragurile critice fără ca aceste situații să fie
semnalate prin prognoze elaborate de către organismele de specialitate. În astfel de cazuri, fluxul
informațional de avertizare funcționează în sens invers de la bază către centru. Toți observatorii din
teritoriu sunt instruiți s ă supravegheze în permanență situația hidrometeorologică locală și să emită
mesaje de avertizare atunci când este cazul. În teritoriu, organele de gospodărirea apelor dispun
măsurile adecvate pentru preîtâmpinarea sau limitarea eventualelor pagube care se transmit operativ
până la verigile de bază, de monitorizare sau de acțiune. În astfel de situații este de înțeles că durata de
anticipare a fenomenelor periculoase reprezintă elementul cel mai important.
În funcție de evoluția reală a fenomenelor în teritoriu prognozele meteorologice și hidrologice
se detaliază de fiecare dată când se dispune de informații mai corecte și mai complete. Diminuarea
pagubelor și a pierderilor de vieți omenești ca urmare a inundațiilor nu depinde numai de acțiunile de
răspuns întreprinse în timpul inundațiilor, acțiuni abordate uneori separat, sub denumirea de managementul
situațiilor de urgență. Diminuarea consecințelor inundațiilor propusă prin acestă Strategie este rezultatul
unei combinații ample, dintre măsurile și acț iunile premergătoare producerii fenomenului, cele de
management din timpul desfășurării inundațiilor și cele întreprinse post inundații (de reconstrucție și
învățăminte deprinse ca urmare a producerii fenomenului).
Efecte sociale negative constau în primul rând din pierderile de vieți omenești și consecințele
ulterioare ale acestora asupra vieții comunităților umane și ale societății în general. În timpul
inundațiilor se desfășoară ample acțiuni de evacuare a populației care duc la generarea de panică cu
efecte psihologice negative. Dacă nu sunt luate măsurile de protecție medicală necesare se poate ajunge
la declanșarea unor epidemii. Pe perioada inundațiilor sunt drastic diminuate veniturile populației fie
prin întreruperea activităților, fie prin pagubele directe care le suportă comunitățile riverane. Tot în
această categorie trebuie să introducem și distrugerea unor valori culturale ale comunităților umane din
arealele inundate.

52
7.2. Impactul asupra factorilor economici

Pagubele economice directe constau, așa cum s -a arătat la fiecare caz în parte, din pierderile
de vieți omenești din localitățile afectate total sau parțial, din numărul de case distruse sau avariate, din
obiectele industriale afectate cu pagube în funcție de gradul de afectare și de p rofilul întreprinderii. Tot
pagube directe se pot produce și la obiectivele agricole și zootehnice care inregisrează pierderi de
animale în cazul acesta nu au putut fi evacuate din zona devastată. Este afectată direct cu pagube
materiale rețeaua de drumuri și căi ferate prin distrugere completă sau prin avarierea de poduri, drumuri
și căi ferate.
Rețeaua de linii electrice și de comunicații (foto. 7.1.) are de suferit în cazul în care stâlpii de
susținere au fost avariați, la fel rețeaua de conducte de tra nsport de gaze, petrol sau apă potabilă și
industrială. Așa după cum a reieșit din multitudinea de exemple, pot fi afectate o serie de construcții
hidrotehnice, lacuri de baraj, prin distrugere completă, avariere sau pur și simplu colmatare. Astfel de
situații se pot întâmpla frecvent, mai ales acolo unde lacurile de acumulare au fost construite în regiuni
cu un transport mare de aluviuni în suspensie. Alte pagube directe se pot produce la depozitele de
materiale sau de materii prime dacă acestea sunt ampla sate în zonele inundabile.

Foto. 7.1. Inundații la Sculea – Gătaia în anul 2005. Se remarcă avarierea locuințelor și a infrastructurii de transport
(Sursa: Inspectoratul pentru Situații de Urgență Banat)

53
Pagubele economice indirecte constau din efectele pe care le au inundațiile asupra întreruperii
temporare sau permanente a proceselor de producție asupra întârzierilor produse în livrarea produselor
și chiar prin reducerea exportului. Intervin apoi costurile suplimentare de transport, cele de apărare prin
măsurile adoptate în timpul inundațiilor fără a mai vorbi de cheltuielile efectuate pentru normalizarea
situației și reluarea activităților economice, ca și pentru plata asigurării bunurilor materiale și umane.
Pe lângă pagubele econ omice care pot fi cuantificate inundațiile au și efecte care se ră sfrâng
atât asupra vieții sociale cât și asupra mediului înconjurător prin consecințele de ordin ecol ogic pe care
ele le pot produce, d ezastrele naturale fiind rezultatul conflictul ui dintre procesele geofizice și
activitatea omului și se găsesc la interfața a ceea ce numim sistemul evenimentelor naturale și sistemul
evenimentelor rezultate în urma activității omului.
În activitatea turistică hazardele naturale sunt cele care afectează masiv infrastructura, bunurile
turiștilor sau produc efecte directe asupra turiștilor (panică, evacuare în condiții precare, vătămări
corporale, pierderi de vieți omenești). Caracterul de dezastru al unui hazard natural este legat și de
caracteristicile elemente lor expuse riscului (regiune și perioadă cu activitate turistică intensă, activități
recreative care se desfășoară în zone de risc, tabere de corturi sau alte adăposturi improvizate care nu
oferă un grad de protecție ridicat contra intemperiilor) și de gra dul de vulnerabilitate al unei regiuni.
Depinde de totalitatea relațiilor dintr -un anumit context social care, în combinație cu forțele mediului,
produc un dezastru: infrastructură deficitară sau prost realizată, cu grad scăzut de rezistență (de
exemplu ba raje care cedează la suprasolicitare), lipsa unor sisteme eficiente de avertizare și a
mijloacelor de evacuare rapidă, lipsa de personal calificat pentru acordarea primului ajutor, clădiri,
campinguri sau tabere de corturi amplasate în locuri neadecvate (t erenuri inundabile, locuri expuse la
avalanșe etc), construcții care nu respectă normele de protecție antiseismică.

54
8. CONȘTIENTIZAREA FENOMENELOR DE RISC ȘI ORGANIZAREA PENTRU
COMBATEREA ACESTORA

8.1. Organizarea, atitudinea și acțiunea autorităților

Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență este un sistem extrem de complex
având în vedere faptul că protecția civilă, în sine, ca și concept, presupune integrarea și corelarea atât
de domenii cât și de sectoare și sub -sectoa re diferite, în toate etapele sale, pornind de la nivelul
strategic și al planificării până la nivelul operațional/operativ și al intervențiilor. Sistemul –asa cum este
descris în legislație și reprezentat în Schema Generală a fluxului informațional din SN MSU este format
din structuri cu activitate temporară și structuri cu activitate permanentă. Structurile permanente sunt :
• Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU)
• Centrul Operațional Național (CON)
• Centrele Operative din cadrul Com itetelor Ministeriale pentru Situații de Urgență
• Inspectoratul pentru Situații de Urgență al Municipiului București
• Centrul operațional
• Inspectoratele Județene pentru Situații de Urgență
• Centrul operațional
Structurile cu activitate temporară sunt :
• Comitetul Național pentru Situații de Urgență – în subordinea Ministrului Administrației și
Internelor
• Comitetele Ministeriale pentru Situații de Urgență –in subordinea miniștrilor sau cf Anexa
2/OUGnr 21/2004
• Comitetul Municipiului Bucureșt i pentru Situații de Urgență –in subordinea prefectului Mun.
București
• Comitetele Județene pentru Situații de Urgență –in subordinea prefectului județului
• Comitetele Locale pentru Situații de Urgență –in subordinea primarilor
• Centrele operative de la nivelul Comitetului Local pentru Situații de Urgență – Celulele de
urgență
Responsabilitatea principală privind planificarea, managementul și coordonarea informării și a
educației publice revine Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.

55
Român ia are o suprafață de 238 391 km2 și o populație de 20.121.641 locuitori
(recensământul din octombrie 2011), fiind cea mai mare țară din sud estul Europei. Rețeaua urbană este
formată din 314 orașe cu o pondere a populației urbane de 53%. Localitățile rurale cuprind 2 683
comune alcătuite din 13 092 sate, cu 47% din populația țării. Capitala României, orașul București, are o
populație de 1 996 612 locuitori (2002) și se extinde pe o suprafață de 228 000 km2. Se adaugă 23 de
orașe mari cu o populație de 100 000 – 400 000 locuitori, restul orașelor fiind mijlocii (84) și mici.
Pe teritoriul României se înregistrează o mare diversitate de hazarde naturale și tehnologice
care rezultă din interacțiunea factorilor naturali (physical environment), a celor demog rafici și sociali și
a structurilor realizate de om (construcții, șosele, căi ferate). Această interacțiune și creșterea
pierderilor datorate evenimentelor extreme devin tot mai complexe concomitent cu tendința de
concentrare a populației în mari aglomerăr i urbane și cu extinderea arealelor locuite pe terenuri
inadecvate expuse inundațiilor sau alunecărilor.
Modificările climatice legate de tendințele globale de încălzire generează la rândul lor noi
incertitudini referitoare la magnitudinea și frecvența uno r hazarde și la apariția sau accentuarea unor
hazarde noi cum sunt tornadele și deșertificarea. Pentru ultimele două decenii este evidentă o mărire a
gradului de torențialitate a precipitațiilor pe fondul extinderii și accentuării perioadelor secetoase și o
creștere semnificativă a frecvenței inundațiilor. Lipsa unei legislații ferme în prima parte a perioadei de
tranziție a determinat o înrăutățire a condițiilor de mediu prin despăduriri necontrolate, distrugeri ale
perdelelor forestiere și ale sistemelor de irigații din câmpie și o accentuare a impactului hazardelor
naturale asupra societății.
Viiturile și inundațiile sunt hazardele naturale cu accentuat impact asupra rețelei de așezări, căi
de comunicație și terenuri din lungul celor 4000 de râuri din Rom ânia cu o suprafață a bazinului de
peste 10 km2. Terenurile inundabile ocupă o suprafață de 3,5 milioane hectare, arealele cele mai întinse
fiind situate în lungul Dunării și al râurilor principale din Câmpia Română (Șiret, Buzău, Ialomița,
Argeș, Olt, Jiu) și din Câmpia Banato -Crișană (Someș, Crișuri, Mureș). În spațiul montan și deluros,
unde rețeaua de albii are o pantă accentuată (100 – 200 m/km) și lunci înguste, cu excepția
depresiunilor, viiturile puternice sunt însoțite de procese intense de eroz iune a malurilor și de alunecări
care pot bara văile.
Propagarea undelor de viitură este puternic modificată de activitățile antropice. Despăduririle
din diferite sectoare ale Carpaților au determinat o mărire a vitezei de concentrare a scurgerii,
intensi ficarea proceselor de eroziune, transport și depunere a aluviunilor și supraînălțarea albiilor din
câmpii mărind riscul revărsărilor. În lungul Dunării și al râurilor principale au fost realizate îndiguiri și

56
baraje care s -au dovedit insuficiente și în une le cazuri neadaptate unor situații extreme. În ultimul
secol, inundații de proporții, extinse pe suprafețe întinse, s -au produs în anii 1969, 1970, 1975, 1991,
1995, 1997, 1999, 2000 și 2002, 2005, 2010.
Pornind de la analiza problemelor și identificarea n evoilor de informare și educare publică
obiectivele strategice de informare și educare publică ale domeniului sunt următoarele:
• Creșterea nivelului de înțelegere privind riscurile majore –inundatii și cutremure -și a
capacității individuale de reacție în situații de urgență a populației rurale și urbane din România
• Creșterea adaptabilității populației urbane și rurale la riscuri în zonele expuse
• Creșterea capacității de rezistență și a rezilientei comunităților și societății românești prin
creșterea capacităților de prevenire și de autoapărare/autosusținere ale populației
Tipurile de situații de urgență din România includ dezastrele naturale și pe cele provocate de
om. În plus, România înțelege necesitatea de a se pregăti pentru alte dezastre potenția le, cum ar fi o
pandemie sau un atac biologic. Dezastrele carea afectează un număr redus de oameni pot fi la fel de
tragice, confuze, și distrugătoare ca și cele la nivel național și necesită un răspuns adecvat în ceea ce
privește comunicarea, indiferent d e magnitudinea sau sfera de acțiune.
În dispeceratele operatorilor economici sursa de risc se vor instala centrale de alarmare cu o
capacitate care să permită acționarea centralizată a sirenelor electrice, sirenelor electronice, sirenelor cu
aer comprimat existente și pe cele care se prevăd a se mai instala, asigurându -se obligatoriu
posibilitatea acționarii din centralele operaționale județene.
Operatorii economici sursa de risc , asigura mijloacele de alarmare pentru prevenirea
populației din zonele potențial afectate.
Alarmarea populației din localitățile dispuse în zonele din aval de barajele hidroenergetice se
asigura prin sisteme de alarmar e, constituite din sirene electronice, sirene cu aer comprimat și electrice.
Mesajele verbale și semnalele acustice de mijloacele de alarmare trebuie să acopere întreaga zonă
inundabilă și să fie conforme cu legislația;
Pentru noile lucrări hidrotehnice, sistemele de alarmare se realizează o dată cu executarea
acestora prin grija beneficiarilor, care răspund și de întreținerea, menținerea în stare de funcționare și
acționarea la nevoie a mijloacelor de alarmare.
Acționarea mijloacelor de alarmare deținute de operatorii economici sursa de risc, se
realizează din dispeceratele deținătorilor sau din locațiile (amplasamentele) stabilite de aceștia, precum
și centrele operaționale județene.

57
În situația când pericolul este imminent, operatorii economici sursa d e risc vor alarma imediat
populația din arealul de impact prin acționarea sirenelor din dispeceratele proprii, informând ulterior
despre acesta centrele operaționale județene.

8.2. Percepția și comportamentul populației

Percepția hazardului este influențată de o serie de factori interdependenți, incluzând experiența
unor evenimente similare care au avut loc în trecut, atitudinea prezentă în fața unui eveniment extrem,
personalitatea fiecăruia. Influența dominantă este cea provenită din experiența trăită în trecut și
cunoașterea personală directă a unor evenimente dezastruoase precedente. Experiența directă este, de
asemenea, cel mai puternic stimulent în acțiunile pentru ameliorarea efectelor negative ale dezastrului.
În ideea de a reduce stresul asociat cu nesiguranța, percepția dezastrelor tinde să adopte
anumite modele recunoscute ale percepției riscului. Acestea pot fi grupate în trei tipuri de bază în
cadrul unei analize obiective a riscului:
• Percepția determinantă – pentru multe persoane este dificil de acceptat caracterul aleator al
multor evenimente dezastruoase și de aceea caută să vadă producerea lor într -o manieră mai ordonată,
caută să plaseze evenimentele extreme în anumite tipare, să le asocieze cu interval e regulate de timp
sau care să se producă în cicluri repetitive, dar această viziune nu totdeauna se potrivește cu modelul
aleator temporal asociat celor mai multor dintre evenimentele extreme.
• Percepția disonantă – este cea mai negativă formă de percep ție, este o formă de respingere a
amenințării producerii unui eveniment extrem iminent; această tendință de respingere subconștientă a
pericolului reprezentat de producerea unui dezastru apare în special la persoanele care locuiesc în zone
cu o baza materi ală solidă. Pe de altă parte, trebuie să se țină seama de faptul ca o amenințare destul de
vagă dar continuă, permanența, cum sunt cutremurele, este mult mai dificil de a fi suportate psihic
decât amenințările pe termen scurt ale altor dezastre. În acest c az, o aparentă respingere a amenințării
poate fi o încercare de a conceptualiza realitatea într -un mod care face ca riscul extins (de la un
cutremur, de exemplu), să fie mai ușor de suportat din punct de vedere psihic.
• Percepția probalistică – este cea mai sofisticată din cauza că acceptă faptul că dezastrele se
vor produce și vor fi percepute ca multe alte evenimente aleatore. Din păcate, această acceptare este
adesea combinată cu o necesitate de transfer a responsabilității de a face față dezastrului. Rolul
mediilor de informare în masă este relevant în a imprima oamenilor un anumit mod de abordare a
pericolului reprezentat de un dezastru natural.

58
Rezultatele analizei problemelor și a identificării nevoilor de comunicare, precum și numărul
mare de vict ime înregistrate cu ocazia diferitelor situații de urgență provocate de hazarde naturale, au
revelat faptul că populația Rom âniei, deși, destul de informată, populația urbană în mod special și cu
destul de multă experiență în ceea ce privește inundațiile , publicul rural – preponderant nu
internalizează totuși faptul România este o țară expusă hazardelor naturale în mod permanent și că
acest fapt ar trebui integrat în mod normal în ceea ce se numește stil de viață, cultură de reacție etc. De
aceea atât capac itatea de rezistență (coping capacity ) cât și reziliența comunității romanești față de
riscurile naturale este scăzută.
Analiza unor dezastre naturale sau tehnologice permite desprinderea unor concluzii și
învățăminte rezultate din comportarea populației în astfel de situații este cunoscut că panica scade
capacitatea de acțiune a individului. Astfel, datorită panicii ce se creează în timpul cutremurelor,
inundațiilor sau accidentelor de orice fel, se acționează haotic, producându -se busculade, accidente
colective sau individuale.
Reacțiile psihice provocate de dezastre pot fi de diferite forme și intensități. Frica este o
reacție trecătoare, normală în fața unui pericol iminent. Spaima este o frică intensă, care se poate
prelungi chiar și după trecerea peri colului iminent. Panica este un fenomen de masă, care apare brusc în
prezența unui pericol. Din categoria factorilor stresanți care produc reacții psihice negative, în special
panica, fac parte: cutremurele, exploziile, accidentele de mari proporții, în ge neral dezastre care se
produc brusc.
Pentru populația din România , datele Eurobarometrului (2012) arată că cele trei probleme
grave sunt, în ordinea ponderii răspunsurilor, criza economică (66%), sărăcia, lipsa hranei și a apei
potabile (57%) și schimbăril e climatice (51%). În ciuda crizei economice, o mare parte a cetățenilor
europeni, respectiv 67%, percep schimbările climatice ca fiind o problemă foarte gravă, 20% consideră
că este o problemă destul de gravă, iar 10% că nu este o problemă gravă.
În România, ponderea celor care apreciază că schimbările climatice sunt o problemă foarte
gravă este de 71%, a celor care le consideră o problemă destul de gravă – 15%, iar a celor care spun că
nu este o problemă gravă – 4%. Circa 10% dintre respondenți de clară că nu știu , ceea ce atestă gradul
redus de informare pe această temă al unui număr destul de ridicat de persoane. În ceea ce privește
nivelul de informare, datele Eurobarometrului (2012) arată că mai mult de jumătate dintre europeni se
consideră foarte informați și destul de bine informați în legătură cu diferitele aspecte ale schimbărilor
climatice (cauze, consecințe și modalități de combatere). Astfel, 56% dintre aceștia afirmă că sunt bine

59
informați atât în ceea ce privește cauzele cât și consecinț ele schimbărilor climatice, iar 52% consideră
că sunt foarte bine sau destul de bine informați în legătură cu modalitățile de combatere a acestora.

8.3. Rolul mass media

Toate instituțiile trebuie să respecte regulile de comunicare în timpul situațiilor de urgență. În
ceea ce privește comunicarea cu mass -media, ministerele, politicienii și purtătorii lor de cuvânt trebuie
să vorbească doar despre aria lor de răspundere. Toate celelalte cereri de informație trebuie transferate
purtătorului de cuvânt al min isterului sau instituției potrivite să răspundă. Dacă aceasta regulă nu se
respectă se va crea o percepție de confuzie în rândul publicului, cu potențiale consecințe grave pentru
autorități, serviciile de urgență, cei afectați de situația de urgență. În ti mpul unei situații de urgență,
toate instituțiile publice implicate trebuie să prioritizeze accesul la toată informația relevanta și să
actualizeze datele partinente pentru situația respectivă.
În cazul unei situații de urgență, reprezentanții din diferite instituții care fac parte din
Comitetul pentru Situații de Urgență trebuie să furnizeze informații către ministerele lor. Toate
informațiile referitoare la situația de urgență trebuie să fie verificate de către purtătorul de cuvânt sau
de către adjunctul lui, înainte de a fi trimise care o direcție dintr -un minister.
Declarațiile făcute de Președinte sau de Guvern trebuie să se bazeze pe informația deja făcută
pubica de către Comitete. Președintele este persoana cea mai potrivită să prezinte mesaje de empa tie în
cazul unor dezastre foarte mari, ca șef al statului, el se fla în cea mai adecvată poziție pentru a asigura
populația de angajamentul autorităților în rezolvarea situației.
Este recomandat ca mesajele Președintelui să nu intre în detalii tehnice foa rte multe deoarece
acestea intra în responsabilitatea Comitetului. Este de dorit ca Președintele să nu prezinte informații
despre pierderi, numărul de case distruse, răniți în manevre de rutină sau situații care nu sunt de urgență
majoră. Problemele pe car e Președintele trebuie să le aducă în discuție sunt legate de suportul
internațional, declararea stării de urgență și implicarea autorităților în salvarea vieților.
Biroul de presă al Guvernului trebuie să lanseze mesaje care prezintă pe lar, măsurile gene rale
ce trebuie luate în situații de urgență (propunerea pentru declararea stării de urgență, cererea de sprijin
internațional, impactul dezastrului asupra economiei, compensații, alte decizii ce urmează a fi luate).
Activitățile de conștientizare a public ului trebuie să fie organizate împreună cu canalele de
media locale, școli, ONG -uri și orice alt partener care este interesat și are capacitatea necesară în
pregătirea situațiilor de urgență. Inspectoratele și comitetele sunt responsabile de implementarea și

60
desfășurarea programelor de pregătire care au ca scop asigurarea că toți își cunosc responsabilitățile, au
făcut practică pe diferite scenarii, au testat procedurile și echipamentul, știu datele de contact unul
altuia și sunt pregătiți să intre în acțiu ne imediat.

61
9. STUDII DE CAZ

9.1. Riscuri și catastrofe locale; moblizarea pentru combaterea efectelor lor

Râul Bârzava are un bazin hidrografic cu o suprafață de cca. 700 kmp. în județul Caraș –
Severin, unde primește majoritatea afluenților săi, astfel, pe partea stânga Râul Alb, Valea Mare
(Sodol), Valea Doman (Budinic), Bârzăvița, Moravița, Fizeș, etc. iar pe dreapta Valea Țerovei, Vornic,
etc. toți fiind afluenți mici cu suprafețe bazinale ce nu depășesc 100 kmp.
Datorită cerinței tot mai mari de apă potabilă și industrială în municipiul Reșița au fost
necesare lucrări hidrotehnice ample, care au ca scop suplimentarea stocului de apă pentru folosințe prin
transferarea unor debite din bazinele învecinate și prin redi stribuirea în timp a scurgerii prin
intermediul lacurilor de acumulare. Început în anul 190 4, Sistemul hidrotehnic Bârzava superioară
cuprinde acum:
– Canalul Nera (lungime 6,575 km., debit maxim 1,75 mc/s) cu rol de transfer a unor debite de
apă din bazi nul hidrografic Nera în bazinul hidrografic Bârzava;
– Canalul Semenic (L=23,3 km., Q=1,43 mc/s) cu rol de transfer a unor debite de apă din
bazinul hidrografic Timiș în bazinul hidrografic Bârzava. Acest canal transporta și o cantitate mică de
apă din râu l Nerganița prin intermediul canalului Zănoaga.
– Acumularea Trei Ape (volum brut 6,008 mil. Mc.; volum util 4,363mil. Mc. , debit maxim
deversat 275 mc/s, debit maxim al golirilor de fund 2X10,5 mc/s) situată pe cursul superior al
Timișului având ca scop suplimentarea rezervei de apă din bazinul hidrografic Bârzava, transferul
efectuându -se prin intermediul stației de pompe și a canalului Semenic.
– Acumularea Gozna (Wbr.=12,357 mil.mc.,Wu=10,269 mil.mc.,Qmax=185 mc/s,
Qmax.gol.=2X6,00 mc/s.
– Acumularea Văliug, Wbr.=1,06 mil.mc, Wu=0,916 mil.mc., Qmax.dev.=87,0 mc/s, golirea
de fund este colmatată.
– Acumularea Secu, Wbr.=11,109 mil.mc. (la nivelul maxim de exploatare, la nivelul
coronamentului, Wb=15,132 mil.mc., Wu=7,961 mil.mc., Qmax.dev.=134 mc/s, Qmax gol.=2X3,30
mc/s.

62
Sistemul mai cuprinde de asemenea o serie de canale și aducțiuni cu rol de a transporta apă la
centralele hidroelectrice și la folosințele de apă: Canal Gozna, Canalul Principal (Greblă), Aducțiunea
Gozna, Aducțiunea Secu, etc.
Dator ită specificului geografic al județului, cu Munții Banatului în centru, cu lungimi de râuri
relativ mici în județ, cu zăpezi în perioada de iarana și topiri bruște primăvara, datorate climei
mediteraneene, viiturile pe cursurile de apă au o evoluție rapidă și, de cele mai multe ori, simultana pe
toate cursurile principale.
Fenomenele au luat o deosebită amploare cu începere din anul 1992, cu vârfuri și maxime
istorice în anii 1997 și 1999. În județul Caras – Severin s -au înregistrat trei tipuri de inundații după cum
urmează :
A. Inundații pluviale datorate ploilor torențiale căzute pe suprafețe restrânse, dar cu
intensitate deosebit de puternică. Astfel de inundații s -au produs în localitățile Oravița, Reșița,
Ciuchici, Ocna de Fier,Vermeș.Bocșa și Anina pri n revărsarea paraielor și dezvoltarea deosebit de
puternică a scurgerilor de pe versanți, cu creșteri de nivele de la 0 la 150 cm. în câteva minute. Se
produc pagubele cele mai mari caselor și anexelor gospodărești ale populației, obiectivelor industriale,
rețelelor stradale, hidroedilitare, drumurilor naționale, județene, comunale și forestiere. Datorită
reliefului deluros și montan, timpii de concentrare sunt foarte scăzuți (chiar și sub 30 minute) fapt ce
determina imposibilitatea avertizării sau a luăr ii de măsuri pregătitoare.
B. Inundații pluviale datorate ploilor torențiale căzute pe arii extinse din cuprinsul unuia sau
mai multor bazine hidrografice, cu dezvoltarea nivelelor peste limita de inundabilitate pe întreg
parcursul râurilor și afluenților acestora. Aceste viituri se produc, de regulă, în lunile aprilie, mai și
iunie.
C. Inundații de origine pluvionivala, rezultate din precipitații sub formă de ploaie în cantități
însemnate căzute simultan cu o creștere bruscă a temperaturii aerului și topir ea rapidă a stratului de
zăpadă. Acest fenomen se produce de regulă de două ori pe an,astfel :
• prima viitură în luna februarie
• a doua viitură în a doua parte a lunii decembrie
Acest tip de inundații este caracterizat printr -o deosebită dezvoltare a debitelor pe sectoarele
mijlocii și inferioare ale cursurilor de apă, cu depășirea capacitații lucrărilor hidrotehnice cu rol de
apărare și avarierea acestora. Pentru inundarea dirijată în situații deosebite nu sunt prevăzute alte
terenuri decât cele din incinta acumulărilor nepermanemte. Este cunoscut faptul că, începând cu anul
2000, am asistat la producerea unor viituri cu debite încadrate în valori rare de apariție. În aceste

63
condiții au apărut și probleme legate de apărarea împotriva inundațiilor – mai ales pe sectoarele
îndiguite – cu preponderență aval de Gherteniș până aval de Gătaia. Toate aceste probleme au apărut
după ce în câteva rânduri, în cursul ultimului deceniu am constatat o evoluție deosebită a regimului
nivelurilor, în special în sectoru l amonte Gătaia – Partoș.
Urmare a precipitațiilor sub formă de ploaie cu caracter de aversă, căzute în preioada 17 -23
aprilie 2005, pe arii extinse în întreg județul Caraș -Severin, precipitații care au înregistrat valori
cuprinse între 40 l/mp și 159,7 l/m p, pe fondul saturației solului din topirea zăpezilor, a precipitațiilor
anterioare și a lipsei vegetației, s -au format viituri pe toate cursurile de apă și pe toată lungimea
acestora. Precipitațiile căzute în interval de 6 zile au depășit media lunară a l unii aprilie de peste două
ori.

Foto. 9.1. Situație de risc în urma ruperii digului acumulării laterale Gherteniș în anul 2005
(Sursa: Inspectoratul pentru Situații de Urgență Banat)

Scurgerea specifică deosebit de puternică a condus la tranzitarea unor volume pe sectoarele
medii și inferioare ale cursurilor de apă de peste 3 ori mai mari decât la viitura istorică înregistrată în
județul Caraș -Severin din anul 1978. (Exemplu în secțiun ea Moniom a râului Bârzava volumul scurs în
2005 (vezi foto. 9.2.) a fost de 35 milioane mc față de 10,5 milioane m.c. în anul 1978, la Vărădia pe
râul Caraș 101,34 milioane m.c. în 2005 față de 34,8 milioane m.c. în 1978).

64
Lucrările de îndiguire ale râul ui Bârzava pe sectorul Bocșa acumularea nepermanentă
Gherteniș au fost deversate pe ambele maluri. Pe sectorul Bocșa Berzovia eroziunile de mâl și dig au
progresat. Îndiguirile râului Pogăniș în zonele Dezesti, Fârliug, Vermeș, Caras din zona Ticvaniul Mic ,
Grădinari, Vărădia, Mercina și Vrani au fost de asemenea supuse viiturile peste asigurarea de calcul,
fiind deversate. Barajul Tăria datorită nivelelor deosebit de mari în acumulare a prezentat deversări ale
parapetului drept al deversorului cu antrenare de material din spatele acestuia.
Au fost executate lucrări de punere în siguranță a avariilor. Datorită umplerii acumulării
nepermanente Lisava, compartimentul I și II peste capacitatea proiectată, deversării peste coronamentul
acumulării în puncte izol ate, infiltrațiilor prin corpul digului de contur la baza acestuia, s -au produs
doua prăbușiri de taluz în aval (aprox.15 mp fiecare). Având în vedere această situație s -au deschis
următoarele goliri ale acumulării nepermanente:
– un fir de la nodul Lisava și un fir de la golirea compartimentului I către râul Caras.
Manevra a început în data de 20.04 la orele 14.00 și s -a terminat la orele 16.00 în data de
21.04.S -a intervenit în cursul după amiezii, al nopții și în cursul zilei de 21.04 pentru stabilizarea
taluzelor de către personalul SGA – Caraș Severin, Comitetul Local de Apărare și un pluton de 40 de
jandarmi.

Foto. 9.2. Începutul inundațiilor din anul 2005 la Gătaia, odată cu creșterea nivelului râului Bârzava
(Sursa: Inspectoratul pentru Situații de Urgență Banat)

65
Datorită nivelurilor mari în acumularea nepermanentă Vărădia și producerii de infiltrații prin
corpul digului de contur la baza acestuia în dimineața zilei de 21.04 orele 8.00, s -a efectuat manevra de
deschidere parțiala a golirilor acumu lării, debitul evacuat fiind apreciat la 10 mc/s.
Începând cu data de 22.04.2005 s -a deschis golirea cu diametrul de 1000 mm. De la
acumularea Lisava compartimentul II către râul Caras. În data de 30.04.2005 s -a constatat golirea
acumulării nepermanente Vărădia. Pagubele s -au produs până în ultima decadă a lunii august 2005
fiind determinate în continuare de ploile de intensitate marita și scurgerilor de pe versanți acestea
totalizând 31202,83 mii RON.
Ca urmare a ploilor puternice căzute în perioada 18 – 19.04.2005,care pe suprafețe extinse au
depășit 100 l/mp.(Secășeni 122,5 l/mp, Jitin 119,5 ,Oravița 116,8,etc.), pe râurile din județul Caraș –
Severin s -a format o puternică viitura, debitele maxime înregistrate la stațiile hidrometrice fiind situate
la /peste debitul maxim cu probabilitatea de depășire de 5%.
Datorită precipitațiilor an terioare, căzute în perioada 13 -16.04.2005, ploi ce au totalizat între
40 și 6o l/mp, umiditatea solului a fost foarte mare și ca urmare coeficientul de scurgere al viitu rii
formate a avut valori mari, fiind cuprins în general între 0,5 -0,6.
Acest coeficient de scurgere foarte mare și durată mare a ploii a dus la scurgerea unui volum
foarte mare de apă, astfel comparând viitura din 17 -22.04.2005 cu cea din l978, când s -a înregistrat
viitura cu debitul maxim istoric, se constată că cea din anul 2005 are un volum de cca. două ori mai
mare:

Nr.
crt Râul Stația
hidrometrica F
[kmp] W1978
[mil mc] W2005
[mil mc]
1 Poganis Valeapai 406 5.90 10.27
2 Bârzava Crivaia 42.0 1.10 1.76
3 Caras Carașova 131 4.66 8.96
4 Caras Vărădia 897 27.0 52.0
5 Nera Dalboșeț 817 30.0 39.91
6 Nera Naidăș 1264 40.0 49.99
(Sursa datelor: Administrația Bazinală de Apă Banat din Timișoara)

la valori comparabile în ceea ce privește cantitatea de precipitații căzute, diferența provenind
din durata ploii, respectiv 12 ore în anul 1978 și 24 ore în 2005.

66
Pentru calcularea coeficientului de scurgere a fost întocmită harta precipitațiilor măsurate și
cu ajutorul poligoanelor lui Tiesse n a fost calculată ploaia medie pe bazin pentru fiecare stație
hidrometrică. A fost calculat coeficientul de scurgere și se constată că acesta are valori foarte mari,
respectiv 0,5 – 0,6.
Cu ajutorul corelațiilor de mai sus și a unui coeficient de scurgere mediu pentru bazinul
hidrografic ce ne interesează, se pot calcula toate elementele undei de viitură în orice punct ce prezintă
interes (obiective socio -economice, lucrări hidrotehnice, confluente, etc.).Pentru a putea face acest
lucru și în cadru l bazinului hidrografic Bârzava (unde scurgerea maximă este puternic influențată și
modificata de lacurile de acumulare Gozna și Secu) și pentru a asigura omogenitatea șirului de debite
maxime în vederea calculelor statistice s -a trecut la reconstituirea d ebitului maxim și a clopotului undei
de viitura ce s -ar fi înregistrat în condiții naturale la stațiile hidrometrice Secu, Reșița și Moniom de pe
râul Bârzava.
Ultimele viituri asupra care merită o atenție deosebită au fost cele de la sfârșitul anului 2009 și
prima jumătate a anului 2010; o primă viitură a înregistrat un prim vârf în data de 24 -25.12.2009 și un
al doilea vârf în perioada 28 -29.12.2009.
După o perioadă relativ scurtă, s -au înregistrat din nou precipitații, care corelate cu valori
relativ ridicate ale temperaturilor aerului, au avut ca efect o nouă creștere de debit, ce a co ndus la
depășirea cotelor de apărare și intrarea în cod portocaliu și chiar roșu, pe același curs de apă – Bârzava
– și pe aceleași sectoare.
În sfârșit, în a doua jumă tate a lunii mai și din nou la începutul lunii iunie, s -au produs noi
viituri care au av ut valori de debit asemănătoare tot pe cursul inferior al râului Bârzava. Reducerea
pantei longitudinale a cursului de apă la râului Bârzava în sectorul aval Acumularea nepermanentă
Gherteniș (amplasată la km 96,1) este principala cauză a supraînălțării nivelurilor în sectorul analizat –
cu preponde rență în amonte și aval de localitatea Gătaia.
Îndiguirea cursului de apă practicată in deceniul opt al secolului trecut a a vut ca direcție
prioritară protejarea zonelor limitrofe împotriva inundațiilor, fără a se ocupa suprafețe de teren arabile
din vecin ătate; acest lucru s -a făcut în detrimentul obținerii unui culoar de curgere în lungul albiei
minore cu o lățime care să asi gure curgerea apelor mari, fără posibilitatea apariției deversărilor
digurilor și uneori deteriorarea acestora cu consecințe dintre cele mai nedorite. Dintre toate viiturile
produse după anul 2000, cea din anul 2005 a fost cea care a avut efectele cele mai grave. Astfel, în data
de 20 aprilie, la Acumularea nepermanentă Gherteniș s -a produs o deversare în urma căreia a apărut o
breșă între Compartimentul 1 și râul Bârzava . Aceasta a avut o lățime de 80 m și datorită faptului că în

67
acel compartiment erau sto cați circa 6 milioane m3 apă aceștia au constituit o sursă suplimentară de apă
pentru zonele din aval afectate de breșele apărute în diguri. Acestea au apărut în zona localităților
Gătaia și Berecuța.
Ca urmare au fost afectate localitățile G ătaia și satul aparținător Sculea, Berecuța, Sângeorge,
Mânăstire, Denta. Toate acetea au necesitat refacerea liniilor de apărare materializată în 2200 m în
valoare de cca. 1,1 mil. RON. La acestea s -au adăugat cheltuielile conferite de casele afectate în cea
mai mare p arte a localităților amintite. Consider că reducerea numărului agenților hidrometrii în ultimii
15 ani și uneori, utilizarea a cestora în activități conexe a favorizat instalarea vegetației arboricole în
zona dig -mal. Exist ă condiții ca aceste activități să se fi desfășurat în detrimentul întreținerii unui
culoar li ber de vegetație; în acest mod s-au creat condiții pentru creșterea rugozității cu influențe
majore asupra evoluți ei nivelurilor.
Studiul hidrologic a cărui rezultate le vom prezenta în paginile c are urmează, utilizează datele
hidrologice culese de la Administrația Bazinală de apă Banat din Timișoara, și sunt pe o perioadă de 11
ani, din anul 2000 până în 2010. Vom analiza în rândurile următoare debitul mediu al râului Bârzava,
urmat apoi de debitu l mediu specific corelat cu o serie de alte caracteristici ale bazinului hidrografic,
cum ar fi altitudinea sau suprafața, iar în a treia parte a studiului nostru hidrologic vom compara
debitele medii măsurate cu cele naturale pentru a putea vedea în mod c lar cum anume este modificată
scurgerea naturală a apei în bazinul hidrografic al râului Bârzava.

9.2. Studiul debitelor râului Bârzava

Debitul reprezintă produsul dintre suprafața actiă a secțiunii prin care curge apa și viteza
curentului apei (N. Teodorescu, 2009) sau altfel spus, debitul de apă reprezintă cantitatea de apă scursă
printr -o secțiune de râu de formă pătratică în interval de o secundă și care se măsoară deci în m3/s.
Pentru cursurile de apă foarte mici, unde scurgerea are debite scăzu te, debitul de apă poate fi exprimat
și în l/s.Înainte de a trece la analiza propriu -zisă a debitului mediu în bazinul Bârzavei, facem
mențiunea că toate valorile reprezintă debitul natural și nu cel măsurat.
Calculând debitul mediu multianual pentru inter valul menționat în rândurile anterioare putem
observa faptul că acesta este relativ egal pentru toate cele 13 stații hidrometrice care ne -au furnizat
date. Astfel, cel mai scăzut debit mediu multianual s -a înregistrat la stația Tirol de pe pârâul Fizeș și a
avut valoarea de 0,045 m3/s în timp ce, cel mai mare debit mediu multianual a fost înregistrat la stația

68
Partoș de pe râul Bârzava, unde a avut valoarea de 1,47 m3/s. În afară de stațiile Partoș și Gătaia, toate
celelalte stații hidrometrice au înregistr at valori ale debitului mediu de sub 1 m3/s.
Pentru râul Bârzava, debitul mediu multianual pornește de la valoarea de 0,37 m3/s la stația
hidrometrică Crivaia și crește până la 0,93 m3/s la s.h. Secu ajungând la 0,97 m3/sla s.h. Reșișa de
unde se sesizează o tendință de scădere a acestui indice, deoarece la stația 45 hidrometrică de la
Moniom valoarea debitului mediu multianual coboară la 0,77 m3/s. Din acest punct spre aval, debitul
mediu crește ușor ajungând la 1,02 m3/s la s.h Gătaia și atingând în cele din urmă maximul înregistrat
în bazinul nostru de studiu la stația de la Partoș (1,47 m3/s). O situație mai detaliată cu privire la acest
aspect este redată în graficul următor (fig 9.1.), unde stațiile hidrometrice au fost clasificate în funcție
de valoar ea debitului mediu.

Fig. 9.1. Debitul mediu multianual la cele 13 stații hidrometrice din bazinul hidrografic al râului Bârzava
(Sursa datelor: Arhiva Administrației Bazinale de Apă Banat din Timișoara )

Vom încerca în continuare să demonstrăm faptul că între debitul mediu multianual și
cantitatea de precipitații căzută există strânsă legătură. Am ales pentru această demonstrație stația
hidrometrică de la Reșița, de unde deținem și date meteorologice referitoare la precipitații.

69

Fig. 9.2. Graficul de corelație al precipitațiilor anuale cu debitul mediu anual
(Sursa datelor: C.R.P.V.B. și A.B.A.B .)
În graficul anterior se poate observa foarte bine faptul că debitele medii anuale sunt în strânsă
legătura cu cantitatea de precipitații căzută în acel an. Urmărind linia care mearchează debitul mediu
bservăm că aceasta are aceleași tendințe de creștere și respecti de scădere cu coloanele care reprezintă
cantitatea de precipitații. În afară ce acest asptect mai menționăm și faptul că cele două vâr furi
înregistrate în anii 2001 și 2005 sunnt valabili și pentru debite și pentru precipitații. Debitul mediu
lunar multianual îl vom analiza la trei stații din bazinul nostru de studiu, câte una pentru fiecare unitate
de relief: s.h. Secu pentru zona monta nă, s.h. Moniom pentru arealul dealurilor și s.h. Partoș pentru
zona de câmpie. Rezultatele obținute se pot vedea în graficul de mai jos:

Fig. 9.3. Debitele medii anuale corelate la stațiile hidrometrice Secu, Moniom și Partoș.
Sursa datelor: Sursa datelor: Arhiva Administrației Bazinale de Apă Banat din Timișoara )

70
Din graficul realizat anterior reseie foarte clar faptul că tendințele de creștere sau descreștere
ale debitelor medii anuale ale Bârzavei sunt aceleași la toate cele trei stații hidromet rice studiate. Tot de
pe acest grafic se poate observa că vârful a fost atunci în anul 2003 iar din acel moment până în anul
2010 tendința generală este de scădere.

9.3. Studiul scurgerii medii specifice

Scurgerea medie specifică sau debitul mediu specific reprezintă cantitatea de apă exprimată în
l/s aferentă fiecărui metru pătrat pentru suprafața de bazin pentru care a fost analizată. Scurgerea medie
specifică se poate obșine foarte ușor în urma introduc erii debitului mediu în următoarea formulă:

unde q med reprezintă scurgerea medie specifică, Q med este debitul mediu iar F reprezintă suprafața
bazinului hidrografic până la stația hidrometrică unde se fac măsurătorile. Vom calcula pentru început
debitele medii la cele 6 stații existente pe cursul de apă al râului Bârzava pentru intervalul 2000 – 2010
pe baza mediilor lunare furnizate de către Administrația Bazinală de Apă Banat, rezultatele obținute
fiind consemnate în tabelul de mai jos:

TABEL 9.1. Debitele medii anuale la stațiile de pe râul Bârzava în intervalul 2000 – 2010

(Sursa: Arhiva Administrație Bazinale de Apă Banat din Timișoara )

Pe baza datelor din ateblul anterior și cu ajutorul prigramului ArcGIS vom realiza harta
scurgerii me dii specifice pentru bazinul hidrografic al râului Bârzava. Menționăm faptul că, pentru

71
realizarea hărții am ținut cont și de datele prelucrate de la celelalte 7 stații hidrometrice din bazin, stații
care nu sunt cuprinse în tabelul amintit.
Harta scurgeri i medii specifice din bazinul nostru de studiu prezintă o regionare a claselor d
escurgere de la est la vest, valoarea acestora scăzând odată cu altitudinea reliefului. Prin urmare, cele
mai mari valori are scurgerii medii specifice sunt înregostrate în zo nelemontane unde în general
altitudinea reliefului depășește 1000 m, în cazul nostru fiind vorba despre Munții Semenic. A doua
clasă, cea cuprinsă între 30.1 – 40 l/s.km 2 reprezintă o zonpă de tranziție de la relieful montan înalt la
cel înalt coborât, cum sunt Munții Dognecei, unde scurgerea medie specifică are valori cuprinse între
20.1 – 30 l/s.km 2. După cum se poate observa de pe hartă, cele mai scăzute valori ale scurgerii medii se
regăsesc în arealele ocupate de câmpii, în cazul nostru fiind vorba despre Câmpia Gătaiei sau Câmpia
Banlocului, unde scurgerea medie are valori de sub 10 l/s.km 2. Scurgerea medie specifică poate fi
foarte bine corelată cu altitudinea reliefului.

Fig. 9.4. Harta scurgerii medii specifice în bazinul hidrografic al râulu i Bârzava
(Sursa datelor: Arhiva Administrație Bazinale de Apă Banat din Timișoara)

72
Pentru a ilustra acest lucru am realizat un grafic cu principalele stații hidrometrice din bazin
alături de altitudinea la care se află și în final am inserat o linie de t endință urmată de valoarea lui R
care, cu cât este mai apropiată de valoarea 1 cu atât înseamnă că cele două valori reprezentate sunt într –
o relație de interdependență. În cazul graficului de față, se poate observa faptul că valoarea lui R 2 este
egală cu 0 ,82 ceea ce înseamnă că altitudinea reliefului condiționează într -o mare măsură scurgerea
medie specifica .

Fig. 9.5. Scurgerea medie specifică în raport cu altitudinea
(Sursa datelor: Arhiva Administrație Bazinale de Apă Banat din Timișoara)

9.4. Impactul amenajărilor hidrotehnice asupra scurgerii apei în bazinul superior al
râului Bârzava

Odată cu punerea în funcțiune, rând pe rând, a celor trei acumulări din bazinul superior al
râului Bârzava, debitul natural al râului a fost modificat, astfel c ă registrele hidrologice consemnează
pentru stațiile hidrometrice de pe cursul Bârzavei două tipuri de debite: debitul natural și debitul
măsurat. Debitul natural reprezintă debitul normal al râului fără influența acumulărilor care pot reține
sau evacua ca ntiăți de apă ce modifică debitul, în timp ce, debitul citit este debitul calculat pe baza
citirii morei hidrometrice de la stațiile hidrotehnice. Evindent, că dintre aceste două debite unul este
mai mare și altul este mai mic, putând distinge după acest c riteriu două tipuri de cazuri pe care le vom
prezenta în rândurile de mai jos.
Primul caz este atunci când debitul citit este mai mare decât debitul natural. Un exemplu
concludent în pentru acest caz este reprezentat în graficul corelațiilor debitelor măsu rate și a celor

73
naturale de la stația hidrometrică Crivaia care se află în aval de Acumularea Secu. Atunci când în
acumularea Secu cantitatea de apă măsurată la coada lacului este mai mare decât debitul măsurat în
aval de baraj se poate afirma faptul că de bitul măsurat este mai mare decât cel natural deoarece se
adaugă și surplusul de apă provenit din acumulare.

Fig. 9.6. Comparație între debitul măsurat și debitul natural la s.h. Crivaia
(Sursa datelor: Arhiva Administrație Bazinale de Apă Banat din Tim ișoara)

În general pentru bazinul superior al râului Bârzava, volumul excedentar de apă proveni din
aducțiunile care uneșsc bazinul râului Bârzava cu cele ale Timișului și Nerei și care reprezintă o sursă
în plus de apă. Cel de -al doilea caz întâlnit este atunci când debitele naturale sunt mai mari decât cele
măsurate, acest lucru datorându -se retenției apei în cele trei acumulări din bazin. Acest lucru este foarte
bine ilustrat în graficul următor, realizat cu date provenite de la stația hidrometrică Secu .

Fig. 9.7. Comparație între debitul măsurat și debitul natural la s.h. Crivaia
(Sursa datelor: Arhiva Administrație Bazinale de Apă Banat din Timișoara)

74
Debitele naturale sunt mai ridicate decât cele măsurate atunci când o stație hidrometrică
amplasatî la coada unui lac de acumulare înregistrează o valoarea mai mare a debitului decât stația
hidrometrică aflată în aval de baraj. Diferența de debit mediu dintre cele două stații hidrometrice poate
fi pusă pe seama faptului că se dorește creșterea volumului de apă din acumularea respectivă și astfel în
aval, debitul natural este mai ridicat decât cel măsurat.
Pentru a observa dacă diferențele dintre debitul măsurat și cel natural se păstrează și în aval de
amajările hidrotehnice din bazinul superior, vom fac graficul de corelație a acestor două tipuri de debite
cu ajutorul informațiilor obținute de ls s.h. Partoș, ultima stație hidrometrică de pe teritoriul țării
noastre. Datele astfel obținute se refăsesc în grafivul următor:

Fig. 9.8. Comparație între de bitul măsurat și debitul natural la s.h. Crivaia
(Sursa datelor: Arhiva Administrație Bazinale de Apă Banat din Timișoara )

Pentru s.h. Partoș, graficul de corelație a celor două debite se arată faptul că debitul măsurat
este mai mare decât cel natural însă trebuie remarcat faptul că diferența dintre cele două mărimi este
foarte mică, ceea ce înseamnă ca impactul amenajărilor din bazinul superior se resimte cu mult în aval
față de acestea însă puterea lor de modificare a debitului râului scade odată cu m ărirea distanței dintre
s.h. analizată și bazinul superior al Bârzavei.

9.5. Rolul memoriei individuale și colective în prevenirea fenomenelor de risc

Învățarea din experiența trăită este importantă în crearea unei strategii de reducere la minimum
a pagu belor rezultate în urma unor posibile dezastre. Există două opțiuni care, adesea, funcționează cel

75
mai bine în combinație: aceea de modificare a hazardului (a evenimentului fizic concret) și aceea de
reducere a vulnerabilității omului la un pericol iminen t.
Modificarea evenimentului fizic . Scopul este de a reduce potențialul distructiv asociat unui
eveniment extrem printr -un anumit grad de control fizic asupra evenimentului respectiv. Aceasta se
poate realiza printr -o gamă largă de modificări asupra mediului destinate suprimării cauzelor car e duc
la producerea dezastrului, printr -o eliberare de energie sau de materie pe o arie mai mare sau pe o
perioadă mai mare de timp.
Această strategie numită și „controlul mediului” este la prima vedere atractivă datorită faptului
că atacă dezastrul încă din fazele sale incipiente și se bazează pe premiza că întotdeauna prevenirea este
de preferat unei cure de vindecare. Acest mod de abordare a problemei este cel mai bine aplicat în
cadrul dezastrelor tehnologice. Dar în practică, controlul mediului este l imitat deoarece supresia
generală a evenimentelor naturale este deseori imposibilă. Se poate totuși, crea un fel de protecție
împotriva unor evenimente extreme cu o magnitudine specificata – un nivel absolut de securitate, însă,
nu poate fi realizat.
Redu cerea vulnerabilității oamenilor în fața unui eveniment extrem implică crearea unor
modificări în atitudinea oamenilor și în comportamentului lor vis -a-vis de dezastre. În acest context,
ameliorarea dezastrului are o componență reprezentată de răspunsul oa menilor în situația anticipării
producerii unui dezastru. Unele metode specifice implică utilizarea de tehnologie avansată și chiar
proiecte structurale, dar față de modificarea evenimentului, această abordare se situează în special în
domeniul științelor sociale, mai curând decât în cel al științelor inginerești.
Un program de modificare acoperă toate etapele, de la programe de pregătire a comunității,
continuă cu programe de prevenire și avertizare, mergând până la adoptarea unor măsuri financiare și
legale destinate promovării unui bun management al utilizării solului. Modificarea evenimentului este
limitata ca răspuns printr -un grad minor de control pe care omul îl poate exercita asupra forțelor
distructive ale naturii. Cele mai multe hazarde geografice , sunt departe de capacitatea omului de a le
controla.
În ultimii 10 ani, s -a recunoscut tot mai mult nevoia unei participări sporite a comunității la
reducerea sustenabilă a dezastrelor, lucru ce s -a tradus în acțiuni de evaluare a gradului de
vulnerabilitate și risc de la nivelul comunității. Un bun exemplu de implicare a ONG -urilor în acest
domeniu este dezvoltarea metodelor specifice pentru o evaluare participativă a gradului de
vulnerabilitate și risc și alte activități similare. Aceste meto de se axează pe asistența oferită celor ce
lucrează pe teren sau comunităților, pentru a analiza gradul de vulnerabilitate al populației, pentru a

76
trasa planuri de acțiune, a mobiliza resursele și a pune în aplicare politicile, legile și strategiile
coresp unzătoare pentru a reduce gradul de vulnerabilitate la dezastre al comunității.
Asemenea abordări se bazează pe ideea că aceste comunități își cunosc mai bine propria
situație și că orice analiză trebuie construită pe informațiile lor despre condițiile loc ale. Abordările
caută să utilizeze rezultatele analizelor locale pentru a furniza informații către acțiunile și politicile de
la nivel național și internațional. Ideal ar fi ca acestea din urmă să determine comunitățile să ia atitudine
și să facă eforturi pentru a identifica și a aborda vulnerabilitatea și pentru a le ajuta să găsească
oportunități de întărire a rezistenței la hazarde naturale.
La nivel social, în ciuda unor acțiuni benefice deja existente însă prea puține, este evidentă
nevoia de informare , conștientizare, instruire și implicare în ceea ce privește orice problemă definită
drept situație de criză sau de dezastru. Așa cum deseori se întâmplă în România, implicarea
comunităților în rezolvarea unei probleme proprii este foarte redusă, soluțiile , eforturile financiare și
material fiind solicitate din partea autorităților publice locale sau centrale. Acestea nu au capacitatea să
prevină sau să reducă impactul dezastrelor, fazele pre -dezastru și post -dezastru fiind marcate de lipsa
abilităților de management și de incapacitatea de a gestiona resursele existente.
Pe de altă parte, factorii care influențează schimbările climatice sau dezvoltarea economică
nedurabilă pot crește incidența și amplitudinea dezastrelor (fie ele provocate de evenimente
mete orologice extreme sau de accidente industriale). De aceea, nu mai putem vorbi de o dezvoltare
durabilă a comunităților fără să o asociem cu prevenirea dezastrelor, mai exact cu identificarea
riscurilor și a vulnerabilităților, conștientizarea și implicarea populației în prevenire, conservarea
mediului în bune condiții etc. În acest context, procesul de participare publică este esențial, ținând cont
și de calitatea vieții, calitatea mediului, vitalitatea economiei, echitatea social și rezistența în caz de
dezastre.

9.6. Perspective, propuneri

Riscul este parte integrată a vieții cotidiene. Atâta vreme cât riscul nu poate fi complet
eliminat, singura opțiune este de a realiza o strategie de management a riscului. Managementul riscului
presupune o serie de de cizii ce trebuie luate pentru ameliorarea efectelor produse de un dezastru,
înseamnă reducerea pericolului care amenință viața oamenilor, distrugerea bunurilor și a mediului
înconjurător. Primul pas al acestor strategii este obținerea unei evaluări a riscu rilor implicate.

77
Managementul riscului este o sarcină administrativă ce implică standarde legale, economice și
tehnologii disponibile. Majoritatea oamenilor, în fața unui dezastru acționează mai ales în funcție de
percepția personală a riscului decât ținâ nd seama de măsuri obiective ce trebuie luate. Nu totdeauna
deciziile luate în managementul dezastrelor se bazează în totalitate pe evaluarea obiectivă, statistică a
riscului. De cele mai multe ori, luarea deciziei este centrată pe alegere individuală; un răspuns
individual la un dezastru este în funcție de modul cum este percepută amenințarea și de evaluarea
subiectivă a unui domeniu de alternative percepute.
Dezastrele pot fi evitate. Există modalități de a reduce riscurile apariției acestora și de a le
limita efectele, de exemplu prin abordarea cauzelor profunde ale vulnerabilității persoanelor și prin
creșterea capacității lor de apărare. Reducerea riscului de dezastre implică pregătire, limitarea efectelor
și prevenire. Aceasta vizează creșterea gradulu i de rezistență la dezastre și se bazează pe cunoștințe
privind modalitățile de gestionare a riscului, de consolidare a capacităților și utilizare a tehnologiei
informației și comunicațiilor, precum și a instrumentelor de observare a pământului.
Reducerea eficace a riscului de dezastre poate limita pierderile umane și materiale. Studiile
sugerează că, pentru fiecare dolar investit în reducerea riscului de dezastre, beneficiile, în termeni de
dezastre evitate sau atenuate, se ridică la o sumă cuprinsă între doi și patru dolari. (DFID, 2006)
O mai bună cunoaștere a riscurilor, în special în contextul creșterii variabilității și a
vulnerabilității climatice sau a creșterii imense a comerțului mondial cu animale vii și cu produse, le
permite comunităților și țărilor să înțeleagă mai bine, să ant icipeze și să minimizeze riscul dezastrelor și
ar trebui luată în considerare în elaborarea politicilor. Actualele lacune în analiză fac să fie necesare o
mai bună identificare, precum și consolidarea capacității de analiză a riscului, promovarea unei eval uări
integrate a vulnerabilității și a capacităților, modernizarea stațiilor de monitorizare a datelor și
dezvoltarea de capacități fiabile de alertă timpurie, promovarea evaluării comune a pagubelor și a
nevoilor postdezastru, în vederea dezvoltării unor strategii și a unor măsuri de reducere a riscului de
dezastre adaptate la circumstanțele unice ale persoanelor amenințate și în vederea consolidării
rezistenței acestora.
Consolidarea capacităților și alegerea instrumentelor în măsură să garanteze faptul că alerta
timpurie ajunge la comunitățile și la persoanele cele mai expuse riscurilor, vor fi vitale în acest proces.
O capacitate extinsă de cercetare și de elaborare a statisticilor, precum și diseminarea rezultatelor
referitoare la reducerea riscului de dezastre sunt esențiale pentru completarea acestor lacune. UE are o
capacitate de cercetare semnificativă, inclusiv cel de -al șaptelea Program cadru de cercetare și Centrul
Comun de Cercetare, care susțin instrumente precum Kopernikus, care ar trebui să s prijine și să

78
completeze eforturile proprii ale țărilor în curs de dezvoltare. UE se va asigura că există legăturile
adecvate cu inițiativele de consolidare a cunoașterii, examinate în contextul comunicării privind
abordarea comunitară a prevenirii dezastr elor naturale și a celor provocate de om.
Sensibilizarea opiniei publice cu privire la reducerea riscului de dezastre poate fi consolidată
prin difuzarea de informații privind riscurile de dezastre către autoritățile competente și către
populațiile locale , pentru a da posibilitatea persoanelor vizate să se protejeze mai bine și să ia măsurile
necesare pentru a crește rezistența mijloacelor lor de subzistență în fața dezastrelor. Media poate juca
un rol important. Copiii, în special, pot fi sensibilizați cu privire la reducerea riscului de dezastre prin
includerea unor materiale referitoare la acest subiect în activitățile formale, nonformale și informale de
educație și de formare, precum și prin facilitarea accesului la informații privind riscurile de dezas tre și
mijloacele de protecție.
Sprijinul pentru punerea în aplicare a unor mecanisme de asigurare bazate pe principiile pieței
poate constitui, de asemenea, un instrument de creștere a sensibilizării opiniei publice cu privire la
riscurile de dezastre și ar trebui să reprezinte un stimulent pentru adoptarea unui comportament
susceptibil să reducă riscurile.
Vulnerabilitatea în fața riscurilor este sporită de mai mulți factori, printre care sărăcia,
amenajarea improprie a teritoriului și așezările umane nes igure, creșterea demografică rapidă, creșterea
densității populației și urbanizarea rapidă, guvernarea deficitară, absența unor mecanisme de protecție
socială și financiară, starea de sănătate precară și handicapul, gestionarea deficitară a resurselor
naturale, degradarea mediului, inegalitățile între femei și bărbați, insecuritatea alimentară, accentuarea
schimbărilor climatice și faptul că tot mai multe persoane trăiesc astăzi în zone de risc.
O planificare și o organizare eficace a pregătirii ajută comun itățile să facă față numeroaselor
dezastre de dimensiuni mici și medii care au loc în mod repetat în atât de multe colectivități. Un sprijin
care să permită comunităților să se ajute prin forțe proprii în caz de dezastru, precum și o pregătire
financiară c are să le permită să absoarbă efectele unui dezastru fără a crea probleme macroeconomice
sau bugetare excesive sunt indispensabile pentru reducerea durabilă a sărăciei. Guvernul ar putea oferi
stimulente/sprijin pentru a promova un comportament responsabil din partea întreprinderilor, precum și
parteneriatele între sectorul public și cel privat, care sunt deosebit de importante pentru a dezvolta
mecanisme de asigurare (accesibile din punct de vedere financiar) împotriva dezastrelor.

79
CONCLUZII

Dintotdeauna omul s -a confruntat cu situații neprevăzute, de multe ori difi cile sau fără ieșire,
atunci când forțele naturii se dezlănțuie producând victime umane și pagube imense. Fie că este vorba
de cutremure, de inundații, incendii sau alunecări de te ren etc., nu de puține ori omul se simte de -a
dreptul neputincios în fața unor asemenea dezastre.
Dintre toate tipurile de risc ca și component de mediu, hazardele și riscurile meteo -climatice
ocupă un loc aparte. Prin caracterul lor dinamic și dezvoltarea lor în cascadă, acestea declanșează alte
tipuri de hazarde și riscuri de mediu și, în primul rând, hidrologice și geomorfologice provocând
evoluția rapidă a geosistemelor. Frecvența hazardelor meteo -climatice a crescut mult în ultimul deceniu
al secolului al XX -lea, considerat Deceniul Internațional pentru Reducerea Efectelor Dezastrelor
Naturale.
Fenomenele atmosferice de risc pot avea un impact catastrofal asupra populației atât în termen
scurt, prin numărul mare de victime și daune materiale, cât și în timp mai îndelungat, prin efectul
asupra degradării terenurilor și implicit asupra reducerii potențialului productiv al acestora. Impactul
indirect asupra populației se manifestă și în plan psihic, instruirea și educația populație având un rol
seminificati v în diminuarea efectelor. Reacția populației la fenomenele atmosferice de risc se manifestă
prin:
• acceptarea pasivă; evitarea regiunilor și a măsurilor nefavorabile utilizării eficace a
resurselor;
• acțiuni preventive și defensive fondate pe evaluarea datelor meteorologice;
• modificarea și controlul direct al vremii și climei;
• recursul la mijloace structurale și mecanice de protecție care fac apel la cunoștințele
climatice.
În vederea diminuării efectelor acțiunii fenomenelor atmosferice de risc sunt necesare:
• cunoașterea prognozelor meteo;
• monitorizarea factorilor de risc atmosferic;
• evaluarea costurilor materiale pentru reducerea daunelor.

80
BIBLIOGRAFIE

Alexander, D., (1993), Natural Disaster , p. 632, (http://books.google.ro/books)
Armaș, I., (2007), Riscuri naturale. Cultura riscului , Editura Universitară , București, p. 1 -27
Bălteanu, D., Rădiță, A., (2001), Hazarde naturale și antropice. Editura Corint , București.
Bogdan, Octavia, Niculescu, Elena (1999), Riscurile climatice din România, Academia
Română, Inst. Geogr., Com pania Sega – Internațional, pp. 280 -281.
Cazac, V., Boian, I., Prepeliță, A., (2005) Principalele tipuri de hazarde naturale și impactul
lor asupra mediului și societății , în „Natural and anthropogenic haz ards”, nr. 5(23) .
DFID (Departamenul pentru Dezvoltare Internațională), (2006), Reducing the Risk of
Disasters (Reducerea riscului de dezastre).
Gares, P., A., Douglas J. Sherman, Karl F. Nordstrom, (1994), Geomorphology and Natural
Hazards, p. 1-18, www.google.b ook
Gâștescu, P., (2002), Resursele de apă ale bazinelor hidrografice din România , în „Terra”,
anul XXXI (L1);
Giacomeli, P., Sterlacchini, S., Mattia De Amicis, (2003), La valutazione del rischio di frana,
în „Aestimum ” nr. 42, www.periodici.caspur.it .
Guzzetti, F., (2005), Landslide hazard and risk assessment , disponibil la
www.hss.ulb.unibonn.de/diss_online/math_nat_fak/2006/ guzzetti_fausto/.
Guzzetti F., Galli M., Cardinali M., (2006), Landslide hazard assessment in the Collazzone
area, Umbria, C entral Italy , în „ Natural Hazards and Earth System Sciences ”, no.6 ,
www.periodici.caspur.it.
Irimuș, I. A., (2007), Riscurile geomorfice și planningul teritorial. Aplicație în periurbanul
Municipiului Bistrița , în „Riscuri și catastrofe ”, an IV, nr. 4/200 7
Mac, I., Petrea, D., (2002), Polisemia evenimentelor geografice extreme , în Vol. Riscuri și
catastrofe , Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, p. 11 -23
Myers, S. S., Global Environmental Change: The Threat to Human Health, (2009), în
„Worldwatch Report 181”, Worldwatch Institute, United Nations Foundation .
Neagu, Maria, L., (2011), Riscurile natural e și dezvoltarea durabilă în bazinul
morfohidrografic al Gurghiului – Teza de doctorat, p. 220
Rojanschi V., Bran F. (2002), Politici și strategii de mediu, Editura Economică, București.

81
Sandi, H., (2003), Caracteristici ale hazardului seismic și implicații pentru riscul seismic în
România , Raport pregătit pentru Institutul de Geodinamică, București.
Sorocovschi, V., (2003), Complexitatea teritorială a riscurilor și catastrofelor , în Riscuri și
catastrofe, vol. II, Casa Cărții de Știință, Cluj -Napoca, pag. 39 -48
Surdeanu, V., Goțiu Dana, (2008), Hazarde naturale. Studiu de caz: Țara Hațegului , Editura
Presa Universitară Cluje ană, Cluj -Napoca.
Teodoresc u, N. I., (2010), Analiza viiturilor iarna 2009/2010 și din primăvara anului 2010 pe
râul Bârzava , Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor, Conferința Științifică
Jubiliară, 28 -30 septembrie 2010.
Ujvari, I., (1972), Geografia apelor României, Editura Științifică, București.
Zăvoianu, I., Dragomirescu, S., (1994), Cercetări asupra terminologiei folosite în studiul
fenomenelor naturale extreme, în „Studii și cercetări geografice”, nr. 11.
Weichselgartner, J., (2001), Disaster mitigation: the concept of vulnerability revisited. În
„Disaster Prevention and Management ”, 10, p. 85 -94, www.periodici.caspur.it
***, International Decade of Disaster Reduction – Decada Internațională de Reducere a
Dezastrelor (IDNDR)