COORDONATOR ȘTINȚIFIC ABSOLVENTĂ: Palage Anisia TÎRGU MUREȘ 2017 ABREVIERI IS CUPRINS ABREVIERI ………………………………………………………………….. CUPRINS… [625372]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI
FARMACIE TȊRGU-MUREȘ
FACULTATEA DE MEDICINĂ
GENERALĂ
DISCIPLINA CHIRURGIE ȘI
ORTOPEDIE PEDIATRICĂ
LUCRARE DE LICENȚĂ

TÎRGU MUREȘ
2017

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI
FARMACIE TȊRGU-MUREȘ
FACULTATEA DE MEDICINĂ
GENERALĂ
DISCIPLINA CHIRURGIE ȘI
ORTOPEDIE PEDIATRICĂ

MANAGEMENTUL CHIRURGICAL
AL ATREZIILOR INTESTINALE
COORDONATOR ȘTINȚIFIC ABSOLVENTĂ:
Palage Anisia

TÎRGU MUREȘ
2017

ABREVIERI
IS

CUPRINS
ABREVIERI …………………………………………………………………..
CUPRINS …………………..………………………………………………
1. PARTEA GENERALĂ……………………………………………………………
1.1 Atreziile intestinale…………………………………………………………
1.1.1Cadru nosologic………………………………………………….
1.1.2 Incidența………………………………………………………….
1.1.3 Etiologie……………………………………………………….
1.2 Noțiuni de embrilologie si anatomie ……………………………………
1.2.1 Dezvoltarea embriologică a intestinului
1.2.2 Anatomie
1.3 Anatomopatologie……………………………………………………
1.4 Diagnostic………………………………………………………………….
1.4.1 Diagnostic prenatal …………………………………………
1.4.2 Diagnostic postnatal…………………………………………
1.4.3 Diagnosticul diferențial ………………………………………
1.4.4 Diagnosticul malformațiilor asociate……………………………..
1.5Managementul chirurgical al atreziilor intestinale………………
2. PARTEA SPECIALĂ………………………………………………….
2.1 Introducere………………………………………………………………………….
2.1.1 Motivația lucrării…………………………………………………………
2.1.2 Scopul lucrării…………………………………………………………….
2.2 Material și metodă…………………………………………………………………
2.2.1 Protocol de culegere al datelor……………………………………………..

2.2.2 Evaluarea clinică și paraclinică a pacienților incluși în studiu……
2.2.3 Indicația momentului operator………………..
2.2.4 Pregătirea preoperatorie………….
2.2.5 Tratamentul chirurgical al atreziilor intestinale………..
2.2.6 Îngrijirea postoperatorie………
2.2.7 Urmărire post-operatorie……
2.2.8 Complicații posibile ale tratamentului chirurgical….
2.2.9 Evaluarea reușitei operației
2.2.10 Prelucrarea datelor………………..
2.2.11 Analiza datelor………..
2.3 Rezultate………………………………………..
2.3.1 Distribuția pe grupe de risc conform
2.3.2 Vârsta medie de diagnosticare. Extremele de vârstă.
2.3.3Distribuția pe grupe de vârstă………………………………………………..
2.3.4Distribuția în funcție de sex și mediul de proveniență…….
2.3.5Complianța la tratament……………..
2.3.6Distribuția în funcție de localizarea atreziilor………….
2.3.7Anomalii anatomice ale tractului urinar………………………
2.3.8Cauza prezentării la medic…..
2.3.9Examen sumar de urină- Proteinuria………………………….
2.3.10Ultrasonografia abdominală și scintigrafia renală..
2.3.11Tratament administrat……………………………………………….
2.3.12Complicații dezvoltate post-operator………………..
2.2.13Evoluția pacienților cu tratament chirurgical………………….
2.4 Discuții…………………………………………………….
2.4.1 Interpretarea rezultatelor
2.4.2 Confirmarea ipotezei………………………..
2.5 Concluzii………………………………

1.PARTEA GENERALĂ
1.1. Atreziile intestinale
1.1.1Cadru nosologic
Obstrucția intestinală este cea mai frecventă urgență chirurgicală a nou-
născutului. Ea se datorează prezenței unor anomalii funcționale sau
embrionare. În 50% din cazuri, aceste obstrucții sunt datorate stenozelor sau
atreziilor intestinale[1]
Comparativ cu stenoza intestinală, care este o obstrucție incompletă, cu o
prezentare întârziată a semnelor clinice, a trezia reprezintă obstrucția completă
a lumenului intestinal adesea cu lipsa unei porțiuni din intestin . [2.3]
În anul 1733 a fost descrisă pentru prima dată atrezia duodenală de către
Cadler, iar primele tentative chirurgicale au fost citate la sfârșitul secolului XIX.
Rata de supraviețuire globală la începutul anilor 1960 era de 50%, astăzi,
prognosticul de supraviețuire, in țările dezvoltate este de aproximativ 90%.
Acest lucru s-a datorat diagnosticului antenatal, introducerii tehnicilor
chirurgicale moderne, reanimării neonatale și a nutriției parenterale totale.[3. 4]
1.1.2 Incidența
Frecvența acestei patologii a fost estimată la 1/2710 nașteri vii, fiind de
două ori mai comună decât hernia diafragmatică congenitală sau atrezia de
esofag și de aproape trei ori mai frecventă decât boala Hirschsprung. Atreziile
intestinale constituie 1/3 din toate cazurile de obstrucție intestinală la nou-
născut.[3] Cel mai frecvent afectat este duodenul, incidența sa fiind 1 caz la
5000 de nașteri. Atreziile care apar la nivelul jejunului si ileonului sunt mai puțin
frecvente, în timp ce atreziile de colon reprezintă în jur de 10% din atreziile
intestinale, majoritatea dezvoltându-se proximal de flexura splenică. Atrezia
rectală este una din formele cele mai rar întâlnite in cadrul totutor atreziilor
intestinale. Distribuția pe sexe este aproximativ egală. [ 3.5]
1.1.3Etiologie
Cauza atreziei intestinale a fost explicată prin numeroase teorii. Teoria
defectului de recanalizare susține că atreziile intestinale s-ar datora unei

absențe de repermeabilizare a segmentelor intestinale, însă teoria originii
vasculare a stenozelor și atreziilor rămâne cea mai convingătoare și admisă
astăzi de majoritatea autorilor. Această teorie susține ca întreruperea aportului
sanguin ar sta la originea atreziei intestinale.[ 3] De asemenea, au fost depistate
la fetuși și nou-născuți încarcerări sau ștrangulări ale anselor, dovezi ale
invaginației în viața intrauterină, volvulus intestinal, accidente vasculare
tromboembolice, hernii transmezenterice, dovezi ce susțin această teorie
vasculară.[6]
Louw si Bernard dau o explicație pentru majoritatea atreziilor jejuno-
intestinale, legând vasele mezenterice la feții de câini, au realizat atrezii identice
cu cele care se observă la nou-nascuți.[7]
1.2. Noțiuni de embriologie si anatomie
1.2.1. Dezvoltarea embriologic ă a intestinului
Dezvoltarea sistemului digestiv începe timpuriu, încă din etapa
preembrionară, când apar primordiile acestuia: sacul vitelin primar,
stomodeumul, lama prercordal ă, proctodeumul, preenteronul, mezenteronul si
metenteronul. Ultimele trei primordii constituie segmentele tubului digestiv
primitiv.
În saptamâna 4 se dezvoltă duodenul, din ultima parte a preenteronului și
din poțiunea inițială a mezenteronului. Jejunul, ileonul ,cecul și o parte
importantă a colonului se dezvolt ă din mezenteron. Metenteronul este ultimul
segment al tubului digestiv primitiv. Din el se va dezvolta treimea distală a
colonului transvers, colonul descendent, colonul simgoid, rectul și o parte din
canalul anal. Cealalt ă parte a canalului anal deriv ă din proctodeum.[8]
1.2.2 Anatomie
Intestinul subțire este cea mai lungă porțiune a tubului digestiv și se întinde
de la orificiul piloric pâna la nivelul valvei ileocecale. Acest tub este alcătuit din
duoden jejun și ileon, având o lungime de 5-6 metri.[9]

Prima parte a intestinului subțire este reprezentată de duoden. Acesta
este un organ situat retreoperitoneal, cu excepția primei porțiuni, care este
localizată intraperitoneal. Vascularizația duodenului este asigurată de ramuri ce
se desprind din artera gastroduodenală și din atera mezenterică superioară.
Venele însoțesc arterele omonime și sunt tributare venei porte. Inervația este
dată de nervi care provin din ramurile celiace ale trunchiului posterior al vagului,
din nervii splanhnici mari și din plexul celiac.[10]
Jejunul si ileonul sunt părțile mobile ale intestinului subțire, ce se întind de
la flexura duodenojejunală pâna la ostiul și valva ileocecală. Acestea sunt
constituite din segmente în formă de semicerc numite anse, care sunt legate de
peretele abdominal posterior prin mezenter, conferindu-le o mobilitate
deosebită. Vascularizația acestor părți ale IS este asigurată de ramurile arterei
mezenterice superioare, iar vena omonimă este tributară sistemului port.[10.11]
Intestinul gros constituie ultima parte a tubului digestiv și se întinde de la
nivelul valvei ileocecale până anus, pe o distanță de aproximativ 1,5 metri.
Acesta este alcătuit din cec, apendice, colon, rect și canal anal.
Cecul este o structură intraperitoneală, situată la nivelui fosei iliace
drepte,inferior de valva ileocecală. Apendicele este un tub îngust, rudimentar,la
nivelul căruia se găsec aglomerari mari de țesut limfoid. Ramurile arterei
mezenterice superioare asigură vascularizația cecului si apendicelui.[9.10]
Colonul este situat între cec și rect, fiind format din colonul ascendent,
transvers, descendent și sigmoid. Aceste segmente formează cadrul colic prin
dispunerea lor in jurul IS. Din artera mezenterică superioară și cea inferioară se
desprind ramuri ce vor asigura vascularizația colonului.
Rectul și canalul anal reprezintă porțiunea terminală a tubului digestiv.[10]
1.3. Anatomopatologie
Dilatarea marcată a segmentului proximal prin obstrucție și diametrul mic
al segmentului distal sunt aspectele patologice importante ale tuturor formelor
de atrezie intestinală. De aseamenea, porțiunea proximală este hipertrofiată și
la acest nivel apare o deficiență in coordonarea peristalticii.[12]

La capătul segment elor, proximal orb si distal atrezic ganglionii colinergici
sunt atrofiați, activitatea acetilcolinesterazei scade și stratul muscular este
înlocuit cu țesut cicatricial.[1]
Atreziile duodenale pot fi localizate proximal sau distal de ampula lui Vater,
în 80% din cazuri localizarea fiind postampulară. Din punct de vedere
morfologic se disting trei tipuri de atrezii la acest nivel: tipul I-prezența unei
membrane dure in interiorul cavitații duodenale fără discontinuitatea pereților;
tipul II-cele două funduri de sac sunt unite printr-un cordon fibros; tipul III-
atrezie completă, nu există soluție de continuitate între cele două funduri de
sac. Img [13]
La nivelul jejunului si ileonului s-au descris patru tipuri de atrezii: tipul I
-diafragm intralumenal, musculara și seroasa rămân intacte fară o
discontinuitate a intestinului sau a mezenterului; tipul II-întreruperea continuitatii
intestinale printr-un cordon fibros, mazenterul rămânând integru; tipul III A-
atrezia completă cu absența unei soluții de continuitate care să unească
capetele oarbe, însoțită de un defect mezenteric in formă de „V”; Tipul III B-(în
coajă de măr)- atrezia IS cu un defect mezenteric extins,având suportul sanvin
direct dintr-o arteră ileo-colică.Porțiunea distală se răsucește în jurul vasului
luând aspectul de coajă de măr; tipul IV-atrezii multiple.[14]

[15 a]Fig. 2. Classification of bowel atresia
Adapted from Grosfeld JL et al. J Pediatr Surg 1979;14:368 –
Pentru atreziile colice, Louw a propus următoarea clasificare: tipul I-sept
sau diafragm mucos care obstruează lumenul; tipul II-prezența unui cordon
fibros care unește cele două funduri de sac; tipul III-atrezie cu separarea
completă a capetelor oarbe, însoțită de un defect mezenteric în formă de „V”.
[16]
poza
În cadrul malformațiilor ano-rectale, leziunile au fost grupate în funcție de
sex și de necesitatea sau nu a efectuării colostomiei ca metodă de tratament.
Aceste malformații se clasifică în: malformații înalte, intermediare si joase.[17]
În formele joase intervenția se face pe cale perineală, cu un prognostic bun,
fără abord mixt ca în formele înalte, a căror rezultat este întodeauna
necunoscut.[18]
1.4. Diagnosticul atreziilor intestinale
1.4.1 Diagnosticul prenatal
Atreziile intestinale pot fi depistate încă din viața intrauterină.Prin
intermediul unei simple ecografii de rutină se poate evidenția dilatarea unui
segment intestinal[16]
Polihidramniosul se întâlnește în jumătatea cazurilor de atrezie duodenală
și jejunală proximală si în mai mică măsură la nou-născuții cu obstrucție ileală
sau colonică, acesta fiind un semn de alarmă ce ridică suspiciunea unei atrezii
intestinale.[18]
Dacă se suspicionează prezența unei atrezii intestinale, se efectuează
puncția amniotică pentru dozarea alfa-fetoproteinei, lipazei amniotice dar și

pentru a stabili cariotipul fetal, doarece aceste anomalii se asociază frecvent cu
Trisomnia 21.[18]
1.4.2 Diagnosticul postnatal
Diagnosticul postnatal se face pe baza semnelor clinice și examinărilor
paraclinice.
Ecografia maternă de rutină poate fi interpretată greșit, de aceea
confirmarea diagnosticului prenatal al obstrucției intestinale este important.
Punerea in evidență prin aspirație a unui lichid gastric de culoarea bilei sau a
unui volum rezidual mai mare de 20 de ml este sugestiv pentru obstrucția
intestinală[12,18]
Manifestările clinice diferă în funcție de localizarea obstrucției. Cu cât
atrezia este mai înaltă cu atât vărsăturile sunt mai precoce iar eliminarea
meconiului se face cu întârziere. În cadrul atreziilor preampulare de la nivelul
duodenului, semnele clinice apar precoce prin prezența vărsaturilor nebilioase,
de culoare albă și a distensiei abdominale în etajul superior.Atreziile
postampulare se recunosc prin prezența vărsăturilor bilioase.[18,19.]
Simptomatologia atreziilor colice este întârziată, vărsăturile apar după 24
de ore de la naștere.
Distensia abdominală este un semn clinic important prezent în atreziile
intestinale. Ea poate fi periculoasă la nou-născut, prin compresiunea pe care o
exercită reduce considerabil ventilația pulmonară.[3]
Ecografic, se poate evidenția dilatarea porțiunii proximale și colabarea
segmentului distal. De asemenea, este posibilă vizualizarea directă a
segmentului atrezic.[20]
O simplă radiografie a abdomenului pe gol este suficientă pentru a pune
diagnosticul de AI, mai ales în cazul atreziilor de la nivelul IS.Prezența unor
nivele hidroaerice orizontale este sugestivă pentru diagnosticul atreziilor de
intesin subțire. Patognomonic pentru obstrucțiile digestive înalte este semnul
„double bubble” reprezentând dilatația gastrică și duodenală cu nivele
hidroaerice în stomac și fundul de sac duodenal dilatat. [3.21]
Clisma baritată poate fi utilă în cazul suspiciunii unei atrezii distale.
Substanța de contrast se oprește brusc fără sa pătrundă în porțiunea dilatată.

1.4.3Diagnosticul diferențial
Ileusul meconial, boala Hirschsprung, sindromul de colon stâng scurt,
invaginația, malrotația și hernia hiatală sunt anomalii ce pot mima atrezia
intestinală. În malrotația cu volvulus, abdomenul nou-născutului nu este destins
în prima fază, iar vărsăturile apar cu o oarecare întârziere.Boala Hirschsprung
și ileusul meconial se exclud prin clisma baritata.[19.22]
1.4.4Diagnosticul malformațiilor asociate
Atreziile intestinale se asociază frecvent cu alte malformații.Peste 50% din
pacienții cu atrezii duodenale prezintă și alte anomalii congenitale, cum ar fi :
Trisomia 21, malformații cardiace sau alte anomalii gatrointesinale.În cadrul
atreziilor jejuno-ileale asocierea anomaliilor extraabdominale este rar întâlnită.În
puține cazuri pot sa existe și alte malformații asociate cum sunt: boala
Hirschsprung, malrotația , sindromul Down, malformații cardiace, anomalii
anorectale, vertebrale și alte atrezii gastrointestinale. Rata malformațiilor
asociate în cadrul atreziilor de la nivelul colonului este scazută în comparație cu
celelalte localizări, dar totusi s-au raportat cazuri in care atreziile colonice sunt
asociate cu gastroschizis, boala Hirschsprung, anomalii genitourinare și atrezii
multiple la nivelul IS. Screeningul malformațiilor asociate este important.[12]
1.5.Managementul chirurgical al atreziiilor intestinale
Odată diagnosticul stabilit, intervenția chirurgicală nu se va temporiza
nejustificat, deoarece orice întârziere va duce în cele din urmă la apariția unor
leziuni ireversibile cu necroză și perforație intestinală, pierderi de fluide,
dezechilibre metabolice, malnutriție și sepsis.[19]
Cele mai frecvente sunt tipurile simple de atrezii, care se asociază cu o
anatomie favorabilă anastomozei și restabilirii continuitații intestinale. Incindența
atreziilor complexe (tipul III în coajă de măr sau tipul IV-atrezii multiple) este
mai scăzută, asociindu-se cu o rată mai crescută a mortalității și a complicațiilor
posoperatorii.Rezecția intestinală și anastomoza primară cu sau fără
enteroplastie este tehnica cea mai frecvent folosită în atreziile simple,

comparativ cu atreziile complexe în cadrul cărora se vor realiza stome
funcționale și decompresive.[23]
Managementul preoperator al atreziilor duodenale constă în decompresie
gastrică, reechilibrarea hidro-electrolitică, asigurarea confortului termic,
antibioterapia administrată cu 30 de minute înaintea intervenției chirurgicale.
[14,19]
Intervenția se efectuează sub anestezie generală prin intubație
orotraheală. Abordul chirurgical se face prin incizie transversală
supraombilicală,
mobilizând colonul ascendent și transvers se va expune locul obstrucției,
duodenul dilatat, și porțiunea distală a intestinului, cu pereți subțiri, colabați.[14]
În cadrul explorării duodenale trebuie sa căutăm eventualele leziuni asociate:
malrotație, bride etc.[3]
Duodenoduodenoanastomoza este o anastomoză fiziologică, cu puține
complicații și o rată scăzută a mortalității, de aceea este cel mai recomandat și
folosit procedeu chirurgical la pacienții cu stenoză, atrezie duodenală sau
pancreas inelar.[14]
Duodenoduodenoanastomozei „în diamant” constă în mobilizarea peretelui
anterior al duodenului proximal dilatat și anastomoza la duodenul distal, prin
efectuarea unei incizii transversale la nivelul capătului proximal al duodenului
și a unei incizii longitudinale, de aceeași lungime, pe duodenul distal. În cadrul
acestui tip de intervenție alimentația de inițiază precoce, perioada de spitalizare
postoperatorie este mai scăzută, rezultatele fiind bune pe termen lung.[13,14]

Odată diagnosticul stabilit, managementul chirurgical al atreziilor jejuno-
ileale trebuie efectuat fără întârziere.[3] Preoperator se va institui un drenaj
nazo-gastric pentru decomprimare, se va efectua reechilibrare hidro-electrolitică
și se va începe antibioterapia. Tehnica operatorie se va stabili în funcție de tipul
atreziei.

2. PARTEA SPECIALĂ
2.1 Introducere
Ocluzia intestinală este o entitate nosologică foarte variată, întâlnită destul
de frecvent în perioada neonatală, fiind cea mai comună urgență chirurgicală a
nou-născutului. Atreziile și stenozele intestinale reprezintă aproximativ 50% din
totalitatea obstrucțiilor intestinale.[1]
Atrezia intestinală este o malformație digestivă congenitală ce
desemnează obstrucția totală a lumenului intestinal, adesea cu lipsa unei
porțiuni din intestin și trebuie diferențiată de stenoza intestinală care este o
obstrucție incompletă, ce determină semne clinice apărute cu oarecare
întârziere. [2,3]
2.1.1 Motivația lucrării
Ocluzia intestinală a atras o permanentă atenție chirurgului pediatru prin
incidența crescută, gravitatea acesteia și de asemenea prin prezența
complicațiilor majore.
Statisticile denotă că una din cele mai frecvente forme de ocluzie
congenitală de intestin subțire este atrezia intestinală, cu o incidență raportată
de 1/2710 de nou-născuți.
Dorim să demonstrăm eficiența tratamentului chirurgical aplicat în funcție
de localizarea atreziilor și în rândul pacienților operați în clinica noastră.
2.1.2 Scopul lucrării
Atrezia de intestin cunoaște o istorie plină de schimbări în ceea ce
privește incidența, diagnosticul, tehnicile și gravitatea complicațiilor. În ultimul
timp s-a obținut o creștere a siguranței intervențiilor cu o scădere majoră a
numărului de complicații.
Scopul acestei lucrări este de a evalua eficiența tehnicilor chirurgicale
folosite în cadrul atreziilor intestinale, de asemenea e vidențierea unor diferențe
clinice și evolutive postoperatorii ale atreziilor intestinale în funcție de localizare.

2.Material și metodă
2.2.1 Protocol de culegere al datelor
Lucrarea de față reprezintă un studiu retrospectiv efectuat în perioada 1
ianuarie 2012 – 1 ianuarie 2017, pe un lot format din 42 pacienți diagnosticați cu
atrezii intestinale în Clinica de Chirurgie și Ortopedie Pediatrică a Spitalului
Clinic Județean de Urgență Tîrgu-Mureș.
Datele pacienților incluși în studiu le-am obținut din foile de observație,
consultând arhiva clinicii și au constat în : vârsta în momentul diagnosticului,
sexul, mediul de proveniență, diagnostic, antecedente personale patologice și
heredo-colaterale, investigații de laborator și paraclinice, protocolul operator,
numărul de intervenții chirurgicale, complianța la tratament, prezența
complicațiilor post-operatorii.
În vederea culegerii acestor date, s-a obținut aprobarea din partea
Comisiei de Etică a Universității de Medicină și Farmacie din Tîrgu-Mureș.
În studiu au fost incluși toți pacienții diagnosticați cu atrezii intestinale și
prezența altor malformații asociate, beneficind de tratament chirurgical.
2.2.2 Evaluarea clinică și paraclinică a pacienților incluți în studiu
Evaluarea clinică a constat în depistarea de simptome și semne care
suspicionau prezența unei atrezii intestinale
Investigațiile de laborator au cuprins : hemoleucogramă, glicemie,
ionogramă, probe hepatice, sumar de urină, urocultură, creatinina serică,
coagulogramă. Înainte de intervenția chirurgicală pacienților li s-a efectuat și
timpul de sângerare și timpul de coagulare.S-a avut în vedere ca acești
parametrii, pre-operator, să fie în limite normale.
Valorile de referință oferite de Laboratorul Spitalului Clinic Județean de
Urgență Tîrgu-Mureș sunt : 12-16 mg/dL pentru hemoglobină, 35-45% pentru
hematocrit, 4.000-12.000 /µL pentru leucocite, 150.000-450.000 /µL pentru
trombocite , <1 mg/dL pentru creatinina serică.

Probele de coagulare trebuie să fie în limite normale, altfel intervenția
chirurgicală este contraindicată, datorită riscului crecut de sângerare. Valoarea
normală pentru timpul de sângerare este 2-4 minute, iar pentru timpul de
coagulare este 6-8 minute.
Investigațiile paraclinice au fost : ultrasonografie abdominală, radiografia
abdominală……………………
2.2.3 Indicația momentului operator
Odată diagnosticul stabilit, intervenția chirurgicală nu se va temporiza
nejustificat deoarece orice întârziere va duce în cele din urmă la apariția unor
leziuni ireversibile cu necroză și perforație intestinală, pierderi de fluide,
dezechilibre metabolice, malnutriție și sepsis.
2.2.4 Pregătirea preoperatorie
Preoperator se va institui decompresie gastrică, reechilibrare hidro-
electrolitică, se va asigura confortul termic și se va pregăti pacientul pentru
intervenția chirurgicală. De asemenea se vor trata și celelalte condiții patologice
prezente.
2.2.5 Tratamentul chirurgical al atreziilor intestinale
Echipa operatorie a fost formată din doi medici și o asistentă
instrumentară din colectivul Clinicii de Chirurgie și Ortopedie Pediatrică din
Tîrgu-Mureș.
Din punct de vedere al instrumentarului folosit, ……………………………..Se
utilizează fire de sutură de 4-0 și 5-0 mono- sau multifilament resorbabile.
2.2.5.1 Duodenoduodenoanastomoza „în diamant”
Această tehnică a fost descrisă de către Kimura în anul 1977 și permite o
alimentație precoce, perioadă scăzută de spitalizare postoperatorie și rezultate
bune pe termen lung
Intervenția constă în mobilizarea peretelui anterior al duodenului proximal
dilatat și anastomoza la duodenul distal, prin efectuarea unei incizii transversale

proximal și a unei incizii longitudinale, de aceeași lungime, pe duodenul distal,
anastomoza luând forma unui diamant.[14]
2.2.6 Îngrijirea postoperatorie
Îngrijirile postoperatorii reprezintă o componentă importantă a tratamentului
Perioada internării a fost până la suprimarea sondei uretero-vezicale, în medie
de 7-10 zile.
Postoperator, pacienții au primit tratament antibiotic intravenos, în general o
cefalosporină de generația II sau III, menținut pe toată durata internării. Pentru
tratamentul durerii, s-a administrat cu precădere Paracetamol supozitori, 60-90
mg/kgc/zi sau intravenos 15 mg/kgc/doză și antispastice de tip No-Spa 40mg/2
ml în doze de 2×1 ml/zi. Mobilizarea pacientului se începe a doua zi
postoperator. Toaleta ți pansamentul plăgii a fost efectuat o dată la două zile, iar
firele de sutură au fost suprimate la 7-10 zile, înaintea externării bolnavului.
2.2.7 Urmărire post-operatorie
S-a efectuat prin ultrasonografie abdominală la 2-3 luni după interveția
chirurgicală și apoi anual timp de 3 ani și radiografia abdominală după 6 luni.
Deasemenea, la primul consult s-a realizat și un bilanț clinic și paraclinic prin
măsurarea tensiunii arteriale, evaluarea funcției renale și hepatice, efectuarea
unei hemoleucograme, ionograme, determinarea glicemiei.
2.2.8 Complicații posibile ale tratamentului chirurgical

2.2.9 Evaluarea reușitei operației
Din punct de vedere clinic, se evaluează absența simptomelor și semnelor
de infecție a tractului urinar.
Din punct de vedere paraclinic, se urmărește obținerea în limite normale a
hemoleucogramei, ionogramei, glicemiei, probelor hepatice și renale.
Investigațiia gold standard care ne confirmă refacerea continuității
intestinale este bariu pasaj.
2.2.10 Prelucrarea datelor
Analiza datelor s-a realizat într-o primă etapă prin introducerea variabilelor
într-o bază de date, folosind programul Microsoft Office Excel 2007, fiind apoi
prelucrate din punct de vedere statistic, descriptiv și analitic, utilizând programul
MedCalc versiunea 13.1.1, conform cu scopul și obiectivele lucrării.
2.2.11 Analiza datelor
S-a realizat prin interpretarea valorilor p de semnificație din punct de
vedere statistic (p <0,005), interpretarea semnificației în funcție intervalele de
încredere și interpretarea semnificației științifice conform datelor existente în
literatura de specialitate.
Lotul analizat a fost alcătuit din 42 pacienți ce prezentau atrezii intestinale
și care au fost tratați chirurgical.

BIBLIOGRAFIE
1. Robert M. Arensman,Daniel A. Bambini,P. Stephen Almond- Pediatric
Surgery, Landes Bioscience ,Georgetown, Texas U.S.A. 2009; 251, 26 7
2.P. Ramachandran Ć P, Vincent Ć S, Ganesh ĆS, Sridharan-
Morphological abnormalities in the innervation of the atretic segment of bowel in
neonates with intestinal atresia- Pediatr Surg Int (2007) 23:1183–1186.
3.Corneliu Sabetay- Tratat de chirurgie ;volVB-Chirurgie
pediatrică;Editura Academiei Române-București 2008; 119-217
4.Shilpi Gupta, Rahul Gupta, Soumyodhriti Ghosh, AK Gupta, A Shukla,
Chaturvedi, P Mathur-Intestinal Atresia: Experience at a Busy Center of North-
West India;Journal of Neonatal Surgery 2016; 5(4):51.
5. Jean W. Keeling, T. Yee Khong-Fetal and Neonatal Pathology;
Springer London 2007;474-476.
6. Lewis Spitz, Arnold G. Coran MD -Operative Pediatric Surgery-Hodder
Arnold,London 2006;394.
7. Timothy J. Fairbanksa, Frederic G. Salaa, Robert Kanarda, Jennifer L.
C,Pierre M. M, S D L, D W, Kathryn D. Andersona,Saverio B, R. Cartland
Burns-The fibroblast growth factor pathway serves a regulatory role in
proliferation and apoptosis in the pathogenesis of intestinal atresia-Journal of
Pediatric Surgery (2006) 41, 132– 136.

8 Constantin Enciulescu-Embriologie special ă-Organogeneză, malformații,
UMF.Tg.Mureș,2011,81-95.
9. Richard L. Drake, A. Wayne Vogl, Adam W. M. Mitchel-Gray s Anatomy
pentru studenți,Elsevier Inc.; Prior and Books SRL,București,2010,300-313
10.Constanitn Enciulescu-Anatomie ,Splanhnologie vol II,University Press-
Târgu Mureș,2015,113-127.
11. Ludovic Seres-Sturm,Klara Brînzaniuc,C. Nicolescu-Anatomia
trunchiului, University Press, Târgu Mureș,2014,166-171.
12.George W. Holcomb, J. Patrick Murphy- Ashcraft’s pediatric surgery,
Elsevier, Philadelphia,2009, 402-408
13.C.P.Cuppola-Pediatric Surgery, Springer International Publishing,
Switzerland, 2014, 141-145
14.P.Puri, M Hollwarth-Pediatric Surgery, Springer, Berlin, 2006,205-206;
214-215
15.Adams SD, Stanton MP, Malrotation and intestinal atresias, Early
Human Development xxx (2014) xxx –xxx EHD 04046
16.A.H. Al-Salem-An Illustrated Guide to Pediatric Surgery, Springen
Intzernational Publishing, Switzerland, 2014.155,163-164
17. Gabriel Aprodu, Dan Gheorghe Goția, Bogdan Savu-Chirurgie
Pediatrică, GR Popa Iași, Iași 2001, 153
18.Corneliu Sabetay-Patologie Chirurgicală Pediatrică,Aius Craiova,
2004, ,466 275-276
19.Horea Gozar,Radu Prișcă, Zoltan Derzsi,L Ivan-Chirurgie Pediatrică,
University Press,Târgu Mureș, 2013, 124-134.
20.Stefan Scholz, Marcus D. Jarboe-Diagnostic and Interventional
Ultrasound in _Pediareics and Pediatric Surgery, Springen International
publishing,Switzerland ,2016,108.
21.Radović V. Saša, Lazovic Ranko, Crnogorac Snezana, Banjac Lidija,
Suhih Djordje-Duodenal atresia with apple-peel configuration of the ileum and
absent superior mesenteric artery, Saša et al. BMC Pediatrics (2016) 16:150
22.Milind Kulkarni-Duodenal and small intestinal atresia ,PAEDIATRIC
SURGERY I,, 2010 Elsevier Ltd, SURGERY 28:1.
23.Claudio De Carli, Mariano Ojeda, Diego Veloce, M Gonzales- T-tube
enterostomy for the management of complicated high jejunal atresia. An
innovative procedure for complex intestinal entity. A technical report.Journal of
Pediatric Surgery, Case Reports 7, 2016, 39-42.