COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: Vrâncianu Lilian – Ramona (Ardeleanu) Conf. univ. dr. Carmen-Violeta Popescu SPECIALIZAREA: Drept NIVELUL DE CERTIFICARE I… [303006]

PORTOFOLIU DIDACTIC

ABSOLVENTĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: [anonimizat]

(Ardeleanu)

Conf. univ. dr. Carmen-Violeta Popescu SPECIALIZAREA:

Drept

NIVELUL DE CERTIFICARE I

CUPRINS – PORTOFOLIU DIDА[anonimizat] I

PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI

1.1.[anonimizat]

1.1.1.[anonimizat], care traduc un specific al relațiilor mele cu un obiect sau o situație,deci au un caractr circumstanțial.

([anonimizat].pag.224)

[anonimizat], [anonimizat] ([anonimizat], religie etc.) și afecțiune ([anonimizat], de părinți etc.), însă acestea se împotrivesc prin proporție și întindere.

[anonimizat] o deosebire clară între ele. Printre cele enumerate ca sentimente enumerăm: patriotismul, invidia, iubirea, afecțiunea etc. ,[anonimizat], frica, rușinea etc. ,fac parte din categoria emoțiilor.

1.1.2. Abordarea conceptelor

Rezultatul gândurilor pe care le lăsăm să ne stăpânească mintea și a [anonimizat], [anonimizat]: [anonimizat].

1.[anonimizat]: țipetele, [anonimizat], gesturile rapide etc. Cele două funcții ale furiei sunt: [anonimizat]: [anonimizat] o mai multă energie. Care este izvorul acestei emoții?

Este cunoscut faptul că trăsătura predominantă a emoțiilor e aceea că ele sunt circumstanțiale:

ne întristiază o situație, frica, ne supără o [anonimizat]:

-tratamentul incorrect ([anonimizat], critica nemeritată);

-[anonimizat], [anonimizat];

-confruntarea cu simțul răspunderi celorlanți;-tratarea cu dispreț din partea celor din jur.

Cele două metode de controlare a furiei:

-prima metodă de controlare a [anonimizat]: accese explosive care provoacă altercații inutile sau destrămarea relațiilor sociale;

-cea de-a [anonimizat],[anonimizat].

2.INVIDIA

De-a lungul timpului,s-a demonstrat că invidia constă în comparația dintre poziția invidiosului și a [anonimizat]-și inferioritatea față de celălalt.[anonimizat].[anonimizat],dacă pe el îl interesează biologia.

Clasificare:

A.[anonimizat] a atinge același scop.

B.Invidia ostilă – recunoașterea într-o anumită măsură a meritelor unei persoane.

C.Invidia depresivă – însoțită de tristețe.

Avantaje și dezavantaje: invidia este distructivă,ea reprezintă și unele avantaje.Invidia este un bun stimulant pentru autodepașire.Cu toate acestea,ea determină în continuare nemulțumire și distrugerea relațiilor prietenești.Cum să ținem în frâu invidia? Prima modalitate de a îndepărta invidia ar fi controlarea acesteia,iar cea de a doua constă în recunoașterea ei,cu toate că acest lucru este greu de realizat,ne amintește de propria nostră incapacitate.A recunoaște că suntem invidioși nu înseamnă neapărat că trebuie să ne simțim vinovați sau rușinați.

3.TRISTEȚEA

Cel mai important factor care declanșează tristețea este pierderea (speranțelor,poziția socială,pierderea unei ființe dragi etc.) Tristețea face parte din categoria emoțiilor fundamentale,aceasta poate fii recunoscută după expresia facial: căderea colțurilor gurii,linia oblică a sprâncenelor,cutarea ridurilor frunții în formă de potcoavă.

Funcțiile tristeții:

– trage după sine compasiunea celor din jur;

– ne învață cum să deviem anumite împrejurări ce previn apariția ei;

– ne ocrotește distanțându-i pe cei violenți;

– ne face să realizăm unele erori și să ne retragem.

Învață să îți controlezi tristețea – nu încerca să o respingi total, ci controleaz-o între anumite limite;

-nu renunța să fii active, retrăgându-te undeva departe;

-acceptă să fii rist, nu e un semn de pierderea puterilor;

-nu renunța la ceva ce este al tău.

4.RUȘINEA

Fără îndoială, orice persoană a simțit măcar odată în viața lui rușine într-o anumită împrejurare,însă asta nu înseamnă că a și recunoscut acel lucru.

– Rușinea atrage îngăduirea celorlanți,eliminând agresivitatea și severitatea;

-ne taie avântul către lucrurile mai puțin bune;

-ne înpiedică a arăta inferioritatea sau punctele slabe;

-înlătură egoismul,cu care ne-am putea uni.

Difernțele dintre rușine și vinovăție: cu părere de rău, multe persoane nu știu să facă diferența între cele două concept. În timp ce rușinea ne obligă să dăm înapoi sau să apelăm la agresivitate, vinovăția ne face să preluăm un comportament constructiv.

Cum să ne cotrolăm rușinea: exprimați-vă rușinea,dar cu mare grijă cui spuneți;

-îndepărtați-vă de persoanele care încearcă să vă umilească;

-prelucrați-vă rușinea într-o situație neplăcută;

– fiți atenți asupra prejudecăților dvs.

5.GELOZIA

Această emoție nu apare niciodată singură, ea este însoțită de furie,teamă, tristețe,frică,la care se adaugă gândurile.De exemlu,atunci când o persoană se lasă cuprinsă de gelozie simte anumite frustrări, teama de a-și pierde partenerul,de a rămâne singură. Efectele enumerate anterior sunt distructive,orcine poate realize și beneficiile acesteia: gelozia menține exclusivitatea și atenția partenerului, dar și garanția multiplicări. Legătura dintre personalitate și gelozie: cercetătorii au demonstrate că unele persoane sunt mai geloase decât altele datorită personalității lor. De cele mai multe ori, persoanele care se subestimează sau supraestimează sunt cele care adoptă gelozia.

Factori care influențează în mod sigur gelozia cuiva sunt:

– asistarea afectivă în relația de cuplu;

– mărimea emoțiilor resimțite datorită sensibilității;

– nesiguranța în privirea implicării partenerului în relație;

Înfrângerea geloziei – conștientizarea propriei gelozii;

-concentrarea atenției asupra bănuieli dvs.

-expunerea geloziei;

-diminuarea controlului asupra partenerului.

1.2. Chestionar pentru recunoașterea și controlarea emoțiilor negative

1.2.1. Obiectivele cercetării

În acest capitol ne-am propus să urmărim manifestările emoțiilor negative asupra conduitei umane, dorim să aflăm dacă oamenii sunt capabili să-și recunoască propriile emoții, să facă diferența între cele negative și cele positive, dar și dacă ei realizează efectele acestora.

1.2.2. Ipotezele cercetării

Cea mai bună modalitate de a presimți emoțiile negative este focalizarea atenției asupra mesajelor pe care ni le transmite corpul nostru, iar ppentru a ne elibera de emoțiile negative care și-au făcut loc în interiorul nostrum trebuie să ne alegem activitățiile și persoanele pentru care simțim vreo potrivire și să ne cultivăm mintea.

Deoarece era necesar a atinge obiectivele propuse mai sus, ne-am deplasat în incinta căminului nr.3 al Universității Vasile Alecsandri din Bacău pentru a administra următorul chestionar unui grup de 10 persoane, cu vârsta cuprinsă între 19 și 21 de ani.

1.2.3. Metodologia cercetării

La finalul chestionări, obiectivul nostrum este de a verifica apariția emoțiilor, cât și despre controlarea lor. Expunerea chestionarului aplicat.

CHESTIONAR

1. Ai simțit vreodată ură pe cineva din cercul tău de prieteni?

2. În situațiile în care te acaparează emoțiile negative, cum te manifești?

3.Ce metode adopți pentru a-ți stăpâni furia?

4.Atunci când partenerul tău de viață stimulează admirația și evocă interesul sexului opus, te deranjează sau faci scene de gelozie?

5.În ce măsură te lași afectat de întristare la pierderea unui obiect sau a unei persoane dragi sufletului tău?

6.Preferi să-ți arăți emoțiile sau să le ascunzi?

7.După ce ai trecut printr-o situație jenantă în prezența unei persoane apropiată, ai curajul să o întâlnești sau o ocolești?

8.Ai avut parte ,ca relațiile cu cei din jur să fie înfrânate din cauza efectelor negative ale invidiei?

9.Când ești cuprins de o emoție negativă ești conștient care sunt cauzele apariției ei?

10.Ai mereu abuz de furie sau ți-o controlezi? Ce metode folosești?

Dintre răspunsurile persoanelor interogate, cele care ne-au atras atenția au fost:

Întrebarea nr.5: Eu sunt foarte geloasă și nu accept ca partenerul meu să întoarcă capul după alte femei iar eu să mă situez pe locul doi.

Întrebarea nr.2: Când mă cuprinde exscesul de furie încerc să mă delimitez de situația sau persoana care mi-a provocat această stare.

Întrebarea nr.3: Da, pe colega de cameră, dar mi-am dirijat-o spre autodepășire și nu asupra distrugeri prieteniei noastre.

Întrebarea nr.6: Nu am curajul să mai dau ochi cu acea persoană în fața căreia mă simt înfrânată,sunt o persoană destul de obsedată de trăirile interioare.

Întrebarea nr.4: Pierderea unei fiițe dragi pune accent asupra mea, am nevoie de perioade lungi de timp petru a trece peste această situație.

Întrebarea nr.9: Nu am puterea necesară să mă controlez .

Întrebarea nr.7: Deseori îmi ascund emoțiile, cele negative, nu vreau să îndepărtez persoanele de lângă mine.

1.2.4.Concluzii

În urma derulării acțiuni noastre, chestionarul ne-a pus la dispoziție unele informații cu privire la tema propusă. Am observant că majoritatea studenților, nu prea cunosc exact psihologia, ei au câteva cunoștințe despre noțiunile prezentate de această stiință.

Referințe bibliografice

1.Cosmovici, A.(1996). Psihologie general.Iași: Ed. Polirom.

2.Lelord, F. , Christophe, A. (2003). Cum să ne exprimăm emoțiile și sentimentele. București: Ed. Trei.

PEDAGOGIE

2.1.Fundamentele

Pedagogiei. Teoria și

metodologia curriculum-ului

2.1.1. Educația

2.1.1.1. Noțiuni introductive

Încep cu un adevăr evident banal, educația este pentru individ ceea ce este dresajul pentru unele animale care ocupă locul cel mai evoluat pe scara zoologică. Obiectivul amândurora este potrivirea în anumite împrejurări. De fapt,întreaga istorie a trăirii pe pământ este o istorie a adaptării.Plantele,oamenii,animalele cu toți se adaptează.Se acomodează cu mediul,după cum afirmă biologii.Din clipa în care am descoperit adaptarea ca fiind un stil comun de supraviețuire,orice asemănare între om și celelalte viețuitoare încetează.În primul rând pentru că ambiția celorlalte viețuitoare este una natural,pe când mediul omului este cultural.Istoria îmblânzirii animalelor este istoria neîntreruptului dresaj al acestora.

Omul este însă altceva,este este o fință cultural și, tocmai din această cauză,poate fi educată.A dresa oamenii înseamnă a atenta chiar la ceea ce face specificul existenței umane pe pământ, respectiv la statutul lor de ființe cultural și, prin urmare, independente.Când este vorba despre om, dresajul semnifică a încerca să alcătuiești procesele formative.În situația acestui substitute de educație, chiar și semnele culturale ajung stimuli obișnuiți,meniți să cauzeze reacția determinată.În această formă de fasonare, omul și cultura rătăcesc substanța, adică se malformează,

Cultura devine o simplă formă, o realitate exterioară omului, iar cel din urmă devine altceva,cumva ceea ce structurile politice și educative au numit om nou.În astfel de sisteme, se ajunge în fapt la substituția educației cu un dresaj comun stabil.Chiar și astăzi, pentru vârstele mici și medii, unii educatori prefer tehnicile dresajului și determinării proceselor conștiente de formare din motive de eficință ori de economie de timp.De parcă țelul educației ar fi o depozitare rapidă de cunoștințe, însușiri și abilități, iar nu formarea unei personalități absolute și armonioase, prin colaborarea dintre idealul educative și idealul cultural al personalității.

2.1.1.2.Delimitări conceptuale

Dicționarul de pedagogie,ediția 1979, definește educația ca fiind un ansamblu de acțiuni desfășurate în mod deliberat într-o societate, în vederea transiterii și formării, la noile generații, a experienței de muncă și de viață, a cunoștințelor, deprinderilor, comportamentelor și valorilor accumulate de oameni până în acel moment.În manualul de pedagogie școlară din anul 1980, Ioan Nicola încearcă să redacteze o definiție operațională, considerând educația ca pe o activitate socială complexă care se realizează printr-un lanț nesfârșit de acțiuni exercitate în mod conștient, sistematic și organizat, în fiecare moment un subiect – individual sau colectiv – acționând asupra unui obiect – individual sau colectiv – în vederea transformării acestuia din urmă într-o personalitate activă și creatoare, corespunzător condițiilor istorico – sociale prezente și de perspectivă.Același autor crede, cu paisprezece ani mai târziu, că scopul educației este de a crește calitățile collective ale rasei umane și de a-l forma pe om pentru profesarea diferitelor funcții speciale.

Ca proces social, educația este o acțiune umană caracteristică,ea schimbându-și finalitățile, cuprinsele, și funcțiile odată cu schimbările societății insăși, pe care o influențează, la raîndul ei.Deși a evoluat de la o etapă istorică la alta (ceea ce îi fac pe specialiști să vorbească despre caraterul istoric al educației), ea și-a conservat, în timp, rolul de bază care a făcut utilă apariția ei în societatea omenească, acela de a transmite, de la o generație la alta, în mod selective, tezaurul de valoare material și spiritual înmagazinat de societate la un moment dat, de muncă și de viață.

Funcțiile educației

Sintetizând, putem spune că în prezent educația înfăptuiește în România următoarele funcții principale:

-garantează realizarea idealilui educațional înființat pe tradițiile umaniste, pe valorile democrației și pe aspirațiile societății românești și contribuie la minținerea identității naționale;

-efectueaza dezvoltarea liberă, completă și echilibrată a individualității umane, alcătuirea personalității libere și creative;

-susține instruirea resurselor umane, corespunzător exicențelor dezvoltării economico – sociale a țării, a pieței muncii;

-selecționează și comunică, de la o generație la alta, un sistem de valori materiale și spirituale, considerate esențiale;

-pune la dispoziția tuturor oamenilor mijloacele utile pentru dezvoltarea lor continuă, pe tot parcursul vieții, potrivit principiului educației stabile;

-îi instruiește pe copii, tineri și adulți pentru integrarea socio – profesională, ca și pentru adaptarea la înlocuirile care au loc în știință și în cultură, în lumea muncii și a profesorilor, în societate în general și în modul de viață al oamenilor.

Prin exercitarea funcțiilor sale, educația garantează atât continuitatea civilizației umane într-o oarecare zonă geografică și pe planetă în ansamblu, cât și schimbările inovatoare care provoacă evoluția omenirii. Ea a depășit de mult semnificația conceptului originar educațio, care în limba latină înseamnă creștere cu referire atât la plante și la animale, cât și la oameni, devenind astăzi unul dintre conceptele cele mai complexe. De la educație se așteaptă mult pentru modelara omului, în conformitate cu zestrea lui ereditară, cu mediul familial și social și ea chiar poate duce la performanțe superioare celor căpătate de generațiile anterioare.

b)Educația în expansiune și în căutarea calității

Niciodată în trecutul ei extins pe multe milenii, educația nu a perceput un proces

de expansiune și de transformare atât de esențial și de sugestiv ca în deceniile de după al doilea război mondial. Fără a se fi oprit sau încetinit, aceste transformări au cunoscut o evoluție mergând de la aspectele cantitative sau cele calitative,de la transformări grăbite spre adaptări redactate și spijinite pe achizițiile refleziunii și ale cercetării pedagogice experimentale. Statutul educției în climatul contemporan face realizabilă și capital rezolvarea tuturor zonelor sociale; nu există evoluție fără educație, nu se pot emite acțiuni de dezvoltare economic sau social înaintea de atingerea unor niveluri educative și de alcătuire a competențelor și a aptitudinilor cerute de evoluția dorită și urmărită: dacă accelerarea formării competențelor este realizabilă, improvizațiile și superficialitatea au dat întodeauna greș.

Omul trebuie pregătit pentru a se situa în mijlocul dezvoltării, pentru a acționa ca agent, ca beneficiar și ca scop al tuturor proceselor de dezvoltare socio-economică și cultural. Ideea că educația este o condiție activă și fundamental a dezvoltării și-a făcut loc în mod progresiv, pe măsură ce s-a alcătuit o știință multidimensionslă a dezvoltării competente să înglobeze factorii interni și externi ai acestui încâlcit proces socio-economic și cultural-pedagogic. Dintr-o activitate instituționalizată mărginită la propagarea stiinței de carte și având character elitist, educația a devenit subsistemul social care conduce și alimentează dezvoltarea tuturor celorlante subsisteme.

Întreaga dezvoltare trece pri educație: valorile științei și ale tehnicii spiritual creative și aplicativ, noile comportamente și mentalități, ca și modul de a fi și de a deveini cerute de societatea actual se învață în interiorul subsistemelor educative și al autoeducației continue. A doua evoluție care a contribuit la așezarea educației în “plasarea educției în prioritate,, nu poate fi despărțită de prima și ea s-a impus împotriva unor îndoieli sau a unor prejudicii. Educația premerge și face posibilă dezvoltarea cu condiția de a fi adecvată trebuințelor națiunii respective și pretențiilor viitorului, deci, de a fi favorabilă și modern.

2.1.1.3.Concluzii

Deci, în relația educație-dezvoltare nu este vorba de o înșiruire dată, așa cum dată este succesiunea dintre vederea fulgerului și auzirea tunetului, ci de o rânduială deziderabilă: cu cât educația este mai adecvată în raport cu trebuințele dezvoltării, cu atât dezvoltarea este mai trainică, mai rapidă și mai pertinent în raport cu râvnirile omului.

Referințe bibliografice

Cucoș, C.(2002). Pedagogie. București: Editura Polirom.

Jinga, I.& Istrate, E. (2006). Manualul de pedagogie. București: Editura ALL EDUCATIONAL.

Velea, S. (2006-2007). Introducere în pedagogie. Note de curs. București: Editura Didactică și pedagogică.

Ministerul educației și învățământului (1979). Dicționarul de pedagogie. București: Editura Didactică și Pedagogică.

2.2. Teoria și metodologia instruirii.Teoria și metodologia

evaluării

2.2.1. Principiile didactice

2.2.1.1. Noțiuni introductive

Se știe că educația desemnează, în cea mai mare parte, o intervenție intenționată, orientată în chip conștient către materializarea unor finalități bine definite. Normativitatea educației se poate situa la mai multe niveluri:

a) normativitatea instituțională, asigurată de personalul legislative existent la un moment dat, aceasta se ocupă mai mult de factorul politic și este mai puțin verificată de profesori;

b) normativitatea funcțională este de categorie didactică și ține de instruirea profesorilor. Norma vizează o oarecare generalizare, o circulație categorică în timp și spațiu. Este drept că normativitatea legislativă trebuie apreciată de toți, pe când normativitatea funcțională se poate relativiza la o categorie de argument, precum nivelul sau ciclul școlar. În ultima instanță, fiecare cadru didactic își va însuși sau va aplica o normă didactică într-un stil propriu, ori va alcătui și va dita reguli specializate, cerute de situații concise de învățare. Norma și legea didactică reprezintă un reper că pedagogia este o știință demnă, care a ajuns la o anumită maturitate.

2.2.1.2.Delimitări conceptual

Principiile didactice se referă la acele norme orientative, teze cu caracter director, care pot întipări procesului paideutic un conținut funcțional, susținând prin aceasta o premisă a reușitei în realizarea obiectivelor recomandate. Principiul exprimă constanta procedural, component de continuitate care poate fi redescoperit în mai multe ipostaze de predare-învățare; el este o formă a legității procesului educative, a faptului că în perimetrul paideutic se poate recunoaște sau identifica raporturi fundamentale, indispensabile,universal, relative invariabile ce se cer a fi pricepute și valorificate,în primul rând de învățători și profesori.

Principiile didactice au totodată sarcina de a-l instrumentaliza pe professor cu un cumul normative, pentru a ocoli,în acest fel,deplasarea pep anta improvizației și a unei efectuări natural. Comenius este primul gânditor modern care a exprimat și a teoretizat în mod clar principiile educative în lucrarea sa Didactica Magna (1970). Redăm câteva principii, explicitate de Comenius încă din 1963, care meditează cu cele mai curente principia ale învățământului:

-educația se va începe devreme, înainte ca mintea să fie aglomerată;

-se va proceda de la simplu la dificil;

-se va acționa de la general la special;

-nimeni nu va fi supraîncărcat cu prea multă materie;

-totul se va preda intuitiv;

-totul se va preda pentru aplicare prezentă;

-toate se vor stabiliza prin exerciții continue;

-exercițiul va începe cu elemente, iar nu cu lucruri dificile;

-la fiecare lucru ne vom opri atâta timp cât este necesar spre a fi înțeles.

2.2.1.3.Funcțiile principiilor didactice

Principiile didactici îndeplinesc mai multe funcții:

-îndrumă demersul educativ înspre obiectivele recomandate de profesori;

-normează practica educativă, adică intervine datoria de a fi îndeplinite niște reguli psihologice, pedagogice, științifice;

-recomandă tratamente și moduri de relaționare specific în raport cu situația de învățare;

-dirijează activitatea educativă.

2.2.1.4.Alte clasificări ale principiilor didactice

Rene Hubert face următoarea clasificare a principiilor didactice:

-principiul maturizării tipice (educația se cuvine să fie un spijin dat individului pentru a funcționa din punct de vedere biologic);

-principiul socializării și profesionalizării (individual este constrains unei pregătiri în grupările sociale și trebuie să execute niște atribuții utile);

-principiul civilizării (educația are datoria de a-l integra pe om în civilizație, prin cunoaștere);

-principiul individualizării (educația are îndatorirea de a-l face pe individ posesor al gândiri sale și responsabil de actele sale);

-principiul spiritualizării (prin calea instrucției, omul trebuie să răzbată la un sens înalt).

Principii având character general:

-principiul înglobării organice a teoriei cu practica;

-principiul recunoașterii particularităților de vârstă și individuale.

Principii ce se impun cu dominanță asupra cuprinsului învățământului:

-principiul accesibilități pregătirilor, priceperilor;

-principiul aranjării și continuității în învățare.

Principii care operează asupra metodologiei didactice și a formelor de constituire a activităților:

-principiul însușiri conștiente și active;

-principiul însușirii esențiale a cunoștințelor;

Toate aceste principia alcătuiesc un sistem, procedează concomitent și corelat.

2.2.2.Cum funcționează principiile didactice în cadrul unui curs de raționament logic

Ne aflăm într-un amfiteatru de la al doilea etaj al facultății. Este ora 14:00 . Cursul de raționament logic a început. Profesorul este bine documentat,povestește studenților despre….. .Povestirea este alertă, discursul consistent: demonstații amănunțite,cuvinte savante, sunt multe știri noi. Oferă cifre multe,procente. După aproximativ zece minute,studenții din prima bancă încep să noteze diverse lucruri pe niște foi pe care încearcă să le ascundă de ochii cadrului didactic, unii citesc (să fie oare ….reviste?),alții parcă adorm.

În primele două rânduri se arată și niște fețe interesate,unele chiar înmărmurite. Profesorul se așează pe scaun, grăiește puțin mai tare, explică mai rar (dar parcă prea folosește termenii aceia greoi), evidențiază unele aspecte (parcă nu ne sunt chiar străine), aproape silabisește unele cuvinte. Și parcă, totuși, în primul an de facultate nu se potrivește material asta,ruptă de tot ceea ce știm. La ce ne folosește? Mai apoi, profesorul se ridică ușor,arrogant și scrie pe tablă un cuvânt în colțul din dreapta; îl scrie cu majuscule, câțiva studenți încearcă să-l copieze. În sfârșit s-a terminat …!

Identificați câteva erori ale profesorului, din punct de vedere al respectării principiilor didactice.

În opinia mea, primul și cel mai important lucru este ca profesorului să îi placă copiii, să aibă o atracție față de ei. Majoritatea dascălilor își aleg această ocupație fără un motiv de acest fel. Omenirea nu conștientizează că pentru a fi professor trebuie ceva mai mult decât a ști un sector și a urma niște cursuri de pedagogie. Pentru a fi professor este necesar să îți placă acest lucru, trebuie să ai afecțiune față de cei care stau în fața ta, care te ascultă și trebuie să învețe de la tine, trebuie să vrei ceva pentru fiecare dintreei.

Un alt principiu didactic notabil și totuși des nesocotit de către profesori este relația cu elevii/studenții. Sunt anumite cadre didactice care într-o oră de curs nu reușesc să facă altceva decât să poarte un monolog. Întodeauna m-am întrebat care este scopul confruntării cu astfel de profesori . Acești profesori cred că uită care este rolul lor. Ei trebuie să-i îndrume pe elevi, ei nu trebuie să învețe singuri acasă; a învăța pe cineva , înseamnă al face să înțeleagă, să dobândească noi cunoștințe, în acest fel se provoacă o discrepanță: copiii,deși merg la școală ei nu învață nimic și nu le place nimic. Un alt principiu încălcat de profesori este podul nesoid pe care îl tocmesc între ei și elevi. Un dascăl adevărat trebuie să îi poftească pe elevi să își exprime părerile, să aibă ceva de spus, să îi stimuleze să experimenteze. Totuși majoritatea profesorilor procedează opus; descurajează copiii și reacționează negative când aceștia fac greșeli sau nu spun lucruri coerente.Acest tratament este total eronat pentru că astfel se ajunge în cazul când elevii nu mai comunică, nu își mai exprimă opiniile din cauza nesiguranței.Toată lumea știe principiul – din greșeli se învață, dar parcă profesorii îl uită.Dintre alte greșeli ale profesorilor pot să menționez faptul că foarte puțini intenționează să îi învețe ceva, și să-I îndrume, majoritatea nu fac decât să respecte programa școlară primită de la minister și aceea e toată munca lor, pur și simplu nu se implică cu nimic în procesul de învățare al elevilor; predarea într-un mod dezordonat. În concluzie, principiile încălcate de profesori se leagă de metodele de predare, a scopurilor urmărite și a felului de abordare al elevilor, consecințele fiind denaturarea procesului de învățare al elevilor.

2.2.2.1. Concluzii

Principiile didactice:

-formează un ansamblu inseparabil;

-au valoare informativă pentru activitatea profesorului;

-au caracter deschis și activ;

-aprecierea lor susțin stabilitatea procesului de învățământ.

Referințe bibliografice

1.Cocoș, C.(2002). Pedagogie. București: Editura Polirom

2.Jinga, Ioan & Istrate, E.(2006). Manual de pedagogie. București: Editura ALL EDUCAȚIONAL

DIDACTICA SPECIALITĂȚII SOCIO-UMANE

3.1. PLANIFICARE CALENDARISTICĂ

35 de ore (1 oră / săptămână)

PROIECTELE UNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE

Unitatea de învățare: Viața în societate

Nr. de ore:11

Unitatea de învățare: Sistemul politic în România

Nr.de ore:13 ore

Unitatea de învățare: Raportul cetățean-stat:Puterea opiniei publice și forța individuală

Nr.de ore:11 ore

PRACTICĂ PEDAGOGICĂ

4.1.PROIECT DIDACTIC

Clasa: a VII -a
Data:
Unitatea de învãțare: Viața în societate
Lecția: Drepturile omului
Tipul lecției: mixtã

Competențe generale:

Utilizarea conceptelor din viața reală.

Aplicarea cunoștințelor specifice de cultură civică

Proiecte pe grupe.

Adoptarea unui comportament social activ și responsabil

Luarea deciziilor și rezolvarea problemelor comunități

Competențe specifice:

1.1.Utilizarea corectă a termenilor : drepturile omului ( drepturi, îndatoriri, )

1.2. Identificarea drepturilor omului și a obligațiilor

3.1. Joc de rol: dezbatere.Rezolvarea în echipă a unor probleme privind respectarea drepturilor omului, a drepturilor copiilor în școala noastră ;

4.2. Dezbaterea încălcării demnității persoanei, din perspectiva drepturilor omului

5.1. Negocierea drepturilor și a obligațiilor în cadrul clasei și a școlii.

Concepte operaționale:

Cognitive

C1: Definirea conceptelor

C2stăpânirea termenilor de cultură civică

C3: enumereare principalelor obligații ce revin oamenilor și elevilor

C4: dezbaterea unor situații de încălcare a drepturilor omului și ale copilului în școala noastră;
C5: Prezentarea principalelor documente în care sunt prezentate drepturile omului.

Formative:

C6: Utilizarea tehnicii de lucru cu textul istoric, fișe de lucru și manualul, coduri, constituția;
C7: Interpretarea datelor referitoare la încălcarea drepturilor omului în zilele noastre;
C8: Clasificarea noțiunilor privind principalele drepturi ale omului;
C9: Reprezentarea unor informații, date, noțiuni privind respectarea drepturilor omului;
C10: Analizarea unor situații concrete din școală privind respectarea sau încălcarea drepturilor copilului.

Atitudinale:

C11: Aprecierile obiective, cu privire la drepturile omului;
Evaluarea : formative-ameliorativã
Obiective ale evaluãrii:

Cognitive:

Oe1: folosirea noțiunilor drepturile omului;

Formative:

Oe2: alcătuirea listei cu drepturile care trebuie să fie respectate în școală; stabilirea drepturilor care sunt respectate și care sunt încălcate în clasa a VII – a;

Oe3să fie capabili să utilize textul și fișele de lucru;

Atitudinale:

Oe4: capacitatea de a formula păreri personale
Valori și atitudini vizate:
-Gândire critică și flexibilă
-Relaționare pozitivã cu ceilalți
Strategii:, explicativ-conversativă, inductiv-deductivă
Metode:
-Expozitiv-euristice: M1-expunerea; M2- explicația, M3-conversația euristicã
-Interactive: M4-modelul graphic, M5-comparația, M6-problematizarea, M7-conversația examinatoare, M8-joc de rol/studiu de caz
Instrumente de evaluare: verificarea frontală, observarea sistematică, fise de lucru, evaluare sumativă
Forme de organizare a activității: frontală, individuală
Resurse:
-Umane- clasa a VII -a
-De timp- 50’
-Materiale:

-m1. Oficiale: Programa școlarã, București, 2017;

Declarația Universală a Drepturilor Omului ( O.N.U.1948 );

Constituția României, 2003

-m2: Macroproiectarea didacticã
Manuale: Maria – Liana Lăcătuș, Cultură civică. Manual pentru clasa a VII – a, Editura Univers, București, 1999.

4.2.SCHIȚA LECȚIEI

A. DREPTURILE OMULUI

1.Drepturile omului : sunt înțelese ca drepturi inalienabile pe care le are o persoană pentru că este ființă umană.

2.Oamenii au drepturi pentru că sunt oameni , ceea ce înseamnă că există atribute care nu pot fi refuzate nici unui om de către nimeni ( libertatea și egalitatea în drepturi naturale ale omului ) .

3. Oamenii se nasc liberi și egali .

Drepturile omului :

Sunt inalienabile , adică nu pot fi înstrăinate . Nici o persoană nu poate renunța la drepturile sale și nimănui nu îi este permis să priveze pe cineva de drepturi .

Ne spun ce trebuie să facă statul pentru cetățeni și ce nu trebuie să facă .

Nu pot exista drepturi fără obligații

Sunt inseparabile : ele au sens numai împreună

B. DOCUMENTE ÎN CARE SUNT PROCLAMATE DREPTURILE OMULUI

-Declarația Drepturilor ( Anglia 1689 );

-Declarația de Independență ( S.U.A.1776 );

-Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului ( Franța 1789 );

-Declarația Universală a Drepturilor Omului ( O.N.U.1948 ).

C. PRINCIPALELE DREPTURI ALE OMULUI

-Drepturi civile și politice : dreptul la viață , la libertate și securitate personală , egalitatea în drepturi , libertatea de exprimare , de opinie , de credință , dreptul de a participa la viața politică ( drepturi care asigură unei persoane posibilitatea de a se manifesta liber ) .

-Drepturi economice și sociale:dreptul la muncă , la educație , la o viață decentă sau la asistență socială .

D. ALTE DREPTURI ALE OMULUI

Dreptul la viață ,

Dreptul la libertate

Dreptul la securitate personală ;

Dreptul la o judecată dreaptă ;

.Dreptul la cetățenie ;

Dreptul de a întemeia o familie ;

.Dreptul de a circula liber , dreptul de a cere azil ;

Dreptul la libertatea de gândire , de conștiință , de credință , de opinie ;

Dreptul de întrunire , de asociere , de participare politică , drepturi electorale ;

Dreptul la muncă , la odihnă , la un trai decent ;

Dreptul la asistență socială ;

Dreptul la educație

4.3. PROIECT DE LECȚIE

ARIA CURRICULARĂ: Om și societate

Obiectul: Psihologie

Clasa: a X-a

Unitatea de învățare: Procesele psihice și rolul lor în evoluția personalității

Titlul lecției: Memoria-Definire Caracteristici și procese

Tipul lecției: lecție de predare – învățare

Durata: 50 minute

Obiective: Competență generală: Utilizarea conceptelor specifice științelor sociale pentru organizarea demersurilor de cunoaștere și explicare a unor fapte, evenimente, procese din viața reală

Obiective operaționale:

O1. Să definească memoria

O2. Să argumenteze importanța memoriei în viața psihică umană

O3. Să identifice caracteristicile memoriei umane

O4. Să explice procesele memoriei

Strategii didactice:

Metode didactice: expunerea, explicația didactică, conversația, exemplificarea, exercițiu de creativitate, exerciții de memorie, problematizarea, învățarea prin descoperire, studiu de caz

Mijloace și Materiale: manualul de psihologie pentru clasa a X-a, catalogul, tablă,marker, fișe

Bibliografie:

1. Cosmovici, A., Psihologie generală, Ed. Polirom, Iași, 1999;

2. Mărcușanu, I., Mărcușanu, D. E., Manual de Psihologie pentru cls. a X-a, Ed.humanitas , 2005

Alan Baddely, Memoria umană, ediție originară, 1982

Instruire asistată

de calculator

5.1. Prezentare Power Point: Unirea din 1918

5.2. PROIECT LECȚIE- DREPTURILE COPILULUI

PROIECT DE LECȚIE

Profesor:

Clasa: a VII-a

Obiectul: Dirigenție – Consiliere și orientare

Subiectul:drepturile copilului (II)

Tipul lectiei: mixtă

Scopul lecției: -de a recapitula cunoștințe legate de drepturile omului;

– de a dobândi noi informații legate de drepturile copilului;

– corectarea   greșelilor și dezvoltarea capacității de autoevaluare corectă a elevilor;

Obiective operaționale:

1.     să explice și să utilizeze corect urmatoarele noțiuni  :  Drepturile copilului, UNICEF, Conveția cu privire la drepturile copilului (1989);

2.     să analizeze drepturile speciale ale copiilor;

3.     să identifice drepturile copilului prevăzute de Conveția cu privire la drepturile copilului (1989);

4.     să exemplifice rolul UNICEF;

5.     să identifice măsuri ce trebuie luate în sensul prevenirii încălcării drepturilor copiilor.

Strategia didactică

1.     Metode și procedee: explicația, expunerea, conversația, dezbaterea, observarea dirijată, exercițiul

2.     Forme de organizare a activității elevilor: Activitate frontală, activitate individuală, independentă

Resurse:

1.     Oficiale: Programa școlară pentru disciplina Cultură Civică, clasa a VII-a; planificarea calendaristică orientativă, clasa a VII-a

2.     Temporale: –  numar de lectii: 1

–  durata: 50’

3.    Materiale:  – ,manuale, atlas istoric, calculator, videoproiector, planșe, prezentare Power point, fișe de lucru, fișe de evaluare etc.

Desfașurarea lecției

Concluzii

Calculatorul, la ora actuală are un rol foarte important în desfășurarea orelor la clasă, în special când avem nevoie de foarte multe informații, pe care le-am găsi foarte greu dacă ar fi să venim la clasă cu Monitoarele Oficiale în care sunt publicate legile cu modificările aferente , care apar din păcate , sau din fericire, destul de des. Această tehnologie , are un rol constructiv, dacă o folosim pentru creșterea noastră, pentru informare și nu numai pentru a ne pierde timpul. Avem orice informație la un clic distanță.Deci, dragi elevi, va rog să folosiți tehnologia în sens constructiv, cu măsură, pentru înbogățirea cunoștințelor, pentru creșterea voatră ca oameni, pentru evoluție.Un om informat este un om bogat.

Bibliografie:

-Conveția cu privire la drepturile copilului (1989);

-Programa școlară pentru disciplina Cultură Civică, clasa a VII-a;

-Planificarea calendaristică orientativă, clasa a VII-a;

-Wikipedia.

Mаnаgementul clаsei de elevi

6.1.DEFINIREA NOȚIUNILOR

Nu puține sunt situațiile în care cadrul didactic se confruntă cu unele situații aparent insolvabile care afectează prin obstaculare bunul mers al activităților din clasă.

Criza poate fi definită ca un eveniment sau un complex de evenimente inopinate , neașteptate dar și neplanificate, generatoare de periculozitate pentru climatul, sănătatea ori siguranța clasei respective și a membrilor acesteia. ( Iucu , B. Romiță , Managementul clasei de elevi – Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională , Editura Polirom , Iași , 2006 )

Definiția ar trebui completata cu o serie de elemente conexe cum ar fi,pe de o parte, precizarea gradului de periculozitate, a percepției reale ori false a acestuia, iar pe de alta, gradul de probabilitate a evenimentului studiat.

Mecanismele de a prevedea, delimita, defini, controla si soluționa o situație de criză presupun un efort mare, strategii de intervenție ferme dar prudente, un consum de energie nervoasă și fizică sporit, cu șanse de a determina consecințe greu de evaluat în planul echilibrului psihic al persoanelor implicate. Traumele pot fi semnificative întrucât "tentaculele" crizei tind să pună stăpânire și pe elemente conexe, aparent neimplicate în situația generatoare.

În una dintre cele mai interesante lucrări apărute recent în literatura de specialitate americană , ,, criza este descrisă ca un eveniment emoțional semnificativ , provocat de schimbare radicală , caracterizat printr-o instabilitate temporală ” ( Robert H. Decker , Wen a Crisis Hits Will Your School Be Ready ,Corwin Press , INC, Thousand oaks , California 1998)

Managementul clasei , este definit de Romiță B. Iucu în lucrarea amintită mai sus , ca fiind ,,conducerea strategică optimă a activității instructiv –educative, proiectată și desfășurată într-o unitate de învățământ/clasă de elevi”.(Iucu ,B.Romiță , ,,Managementul clasei de elevi”Editura , Polirom,2006 , p.14)

A face managementul clasei înseamnă a utiliza un set de instrumente de gestionare a relațiilor dintre învățător și elevi pe de o parte și dintre elevi pe de altă parte. Acest set de instrumente este oferit învățătorilor pentru a le facilita munca și pentru a-i ajuta să construiască un mediu de muncă sănătos.

Inadaptarea școlară – este definită ca ansamblul manifestărilor psiho- comportamentale caracterizat prin lipsa temporară sau dificultatea de integrare sau acomodare a individului la mediul social educațional .

Conceptul de inadaptare este marca perspectivei psihologice; copilul inadaptat e cel al cărui comportament, indiferent de cauză, îl împiedică să beneficieze de experiențele educaționale și sociale obișnuite, atât în școală, cât și acasă .Orice conduită de devianță școlară presupune implicit o forma de inadaptare. Este foarte dificil de stabilit o diferență specifică între cei doi termeni . Daca avem în vedere faptul ca indicatorul predictiv cel mai puternic al adaptării școlare este succesul școlar și că există unii elevi bine adaptați, dar care manifestă conduite deviante, atunci am fi înclinați să credem că "devianța școlară" are o accepțiune mult mai largă decât cea a conceptului de "inadaptare școlară".

Există forme și grade de inadaptare de intensitate diferită , care au în comun generarea de insatisfacție la nivel individual ( tensiuni , eșecuri sau insuccese ) care cumulate pot favoriza apariția de tulburări psihopatologice și prejudicii la nivel social ( perturbă comunicarea interpersonală , procesul de instrucție și educație ).

În faza incipientă inadaptarea școlară se manifestă prin insatisfacții ce produc temeri și descurajare . Repetarea lor în timp e de natură să cronicizeze anxietatea , frustrarea elevului . Această stare determină gesturi de revoltă (impertinență , ostilitate ) față de școală și față de cadru didactic și permanentizează situațiile conflictuale cu colegii .

Inadaptarea se datorează în măsură covârșitoare unor disfuncții în organizarea vieții școlare , precum și a unor disfuncții ce persistă în planul relațiilor învățător – elev care sunt în măsură să întrețină o stare de stres generalizat .

MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Am ales exemplul pe care îl voi aborda în rândurile următoare deoarece este inedit atât pentru clasa de elevi cât si pentru cadrele didactice care predau la clasa la care sunt eu dirigintă . Am s-o numesc , pe eleva în cauza,doar “Ioana “.Nu voi reuși sa epuizez subiectul în doar câteva pagini,dar voi încerca să surprind esența acestei situații de criză.

În acest caz se păstrează caracteristicile unei situații de criză și anume:

– este instantanee ;s-a declanșat surprinzător pentru noi ,cadrele didactice , cât și pentru colegi

– consider ca a afectat sistemul informațional,deoarece,în prima fază a crizei , nu știa nimeni de ce a început sa lipsească eleva Ioana de la școală , nu știam exact ce se întâmpla,eram bulversați , pentru că ne obișnuisem cu prezența ei aproape zilnică la școală , exceptând cazurile de îmbolnăvire;

– a generat oarece stări de conflict,pentru că ,în vreme ce eu , ca învățătoare , încercam să rezolv enigma, apăreau tot felul de zvonuri și climatul clasei era afectat:unii dintre elevi se gândeau că Ioana , deși nu vine la școală , s-ar putea sa nu fie pedepsită și nu este corect în ce privește elevii care frecventează zilnic școala etc ,etc.

– în final s-a dovedit ca situația de criza avea un caracter inedit familia nu o lasă să mai vină la școală pentru că a rămas repetentă – Ioana repetă clasa a VI-a

– inițial , situația aceasta ,a generat impresia de insolvabilitate ; din fericire s-au găsit soluții de rezolvare.

Convinsă fiind că voi găsi soluții pentru adaptarea școlară a Ioanei am ales să abordez acest caz care la început părea a fi nerezolvabil .

6.2.STUDIU DE CAZ

SUBIECTUL: B.I , 12 ani, clasa a VI-a

PREZENTAREA CAZULUI : Eleva B. I.- Copil de etnie rromă

Problema educativă a elevei B.I ține de inadaptarea școlară , manifestată prin atitudini respingătoare față de cerințele școlii , prin sfidarea învățătorului și a colegilor de clasă . Menționez că are și un număr mare de absențe nemotivate.Din punctul de vedere al dezvoltării intelectuale , eleva are capacități reduse de abstractizare și generalizare în raport cu vârsta .Are o pregătire școlară precară cu mari lacune în cunoștințe și deprinderi acumulate din clasele anterioare , este submotivat pentru învățătură , acești factori explicând în mare parte și situația școlară foarte slabă .Gradul de maturizare psihică este scăzut , copilul are dificultăți de adaptare atât la mediul școlar cât și la cel familial .

ISTORICUL EVOLUȚIEI PROBLEMEI

Lipsa de afecțiune din partea părinților, dezinteresul total al acestora față de cei trei copii, lipsa supravegherii parentale si maternale ( părinții alcoolici , plecați la muncă în sat ,lipsind zile și nopți de lângă copii ) ; condiții materiale insuficiente,majoritatea timpului și-l petrece cerșind de la vecini lipsind de la școală aproape jumătate din anul școlar 2016-2017, au dus la repetenție .

Lipsa motivației de învățare s-a observat din primele clase și are la bază în cea mai mare parte indiferența părinților față de educația copiilor în general .

Astfel situația școlară s-a menținut în zona mediocrității spre slab, eleva mulțumindu-se că a promovat clasa .

DESCOPERIREA CAUZELOR GENERATOARE:

– Ioana, prezintă dificultăți de relaționare deosebit de pronunțate ,este o fire introvertită , puțin interesată de comunicare

– are numeroase absențe nemotivate.

Comportamentul:

– Nu vorbește în clasă decât atunci cand i se pune în mod direct o întrebare.

– Răspunde ezitant, cu o voce nesigură, abia auzită, se înroșește la față și evită să privească în ochi învațătoarea când i se cereasă răspundă .

– Când trebuie să lucreze individual în clasă nu-și termina niciodată activitatea, rămânea liniștită și nu își deranjează colegii.

– Reacționează puțin pozitiv dacă este lăudată, dar se supără foarte tare dacă este certată fără să mai comunice cu cineva.

– Rămâne singură în timpul recreațiilor, ceilalți o ocolesc , pentru că de multe ori este nespălată și prost îmbrăcată .

Dialog cu eleva:

I. pare la prima vedere o fată liniștită care evita să vorbească. După mai multe monologuri ale mele și laude necontenite I. a început să povestească întâmplări din viața ei.

,, Mi-e temă sa răspund . Dacă greșesc copiii mă vor striga Repetenta .”

,, Nu vin la școală pentru că nu –mi dau voie părinții . Trebuie să am grijă de casă cât timp ei sunt plecați .”

Dialog cu mama:

Mama ne spune că Ioana refuză să vină la școală pentru că , ,, râd copiii de ea pe motiv că a rămas repetentă” .

Aceasta se scuză că nu se poate ocupa de educația copiilor de problemele școlare ale acestora din cauza soțului ,care este bețiv și violent .Tot ce le duce tatăl aruncă ,iar banii toți îi dă pe băutură .

Dialog cu tata

Acesta spune că el stă mult timp plecat și copiii sunt lăsați acasă cu soția , care după plecarea sa la muncă , pleacă și ea de acasă , copiii rămânând astfel în grija vecinilor .

Aceștia le aduc mâncare , le spală hainele ,dar ei se joacă și se murdăresc tot timpul. O acuză vehement pe mama care umblă pe drumuri fără motiv .

Dialog cu vecinii

Toți știu și regretă posibilitățile acestor copii necăjiți .Îi acuză pe ambii părinți .Din vina lor copiii sunt plini de păduchi ,lipsiți de hrană , adesea fură de la vecini ceea ce cred că le este necesar.

ANALIZA DATELOR ȘI STABILIREA IPOTEZEI :

Inadaptarea Ioanei la școală a fost repercusiunea comportamentelor greșite ale părinților . Dacă ei sunt părăsiți de părinți în cine pot avea încredere? Deși în clasă stătea liniștită în banca sa , acasă , pe la vecini mergea și le cerea mereu măncare.

Ipoteza :Dacă cunosc cauzele inadaptării școlare și factorii determinanți , și voi folosi strategii adecvate , atunci Ioana se va adapta atât în colectivul de elevi cât și la viața școlară .

PRECIZAREA OBIECTIVELOR

Obiective pe termen lung

O1.- Ioana , va frecventa regulat toate orele.

O2. – Sarcinile didactice vor fi terminate în timp util

O3. – Va participa la discuții cu toți colegii .

O4. – Activitătile de învățare se vor prelungi după orele de curs.

Obiective pe termen scurt

O1- i se vor trasa diverse sarcini precise , cât mai atractive pentru a fi resposbilizată.

O2- eleva va fi încurajată să-și exprime propriile păreri față de problemele abordate alături de ceilalți elevi în a-și spune părerea la toate discuțiile din clasă alături de colegii săi.

O3- Discuții cu eleva pe diferite teme .

METODE ȘI STRATEGII

Efectuarea de vizite la domiciliul elevei împreună cu mediatorului școlar , unde am purtat diverse discuții atât cu eleva cât și cu părinții acesteea , prin urmare Ioana a început să frecventeze din nou școala .

Conceperea și punerea în practică a unor metode coerente de lucru cu ea au avut rezultate mulțumitoare. La orice activitate Ioana este ajutată de colegi și încurajată pentru orice efort căt de mic .

ADOPTAREA SOLUȚIILOR ȘI IMPLEMENTAREA ÎN PRACTICĂ

Responsabilități :

I se cere Ioanei să răspundă zilnic de completarea panoului de prezență din clasă, explicându-i cât de importantă este sarcina sa.

Participarea în clasă :

Încă de la începutul programului am pus-o să completeze panoul de prezență,în care I.trebuia să afișeze fotografia fiecărui elev prezent . De atunci B.I. venit zilnic la școală.

Activitatea de învățare

Zilnic este pusă să răspundă , fiecare răspuns este încurajat.Sarcinile de învățare sunt diferențiate.Temele sunt făcute după ore la școală astfel încât acasă I. trebuie doar să mai citească lecțiile..Copiii o laudă și ea a începe să fie încrezătoare în forțele proprii și să lucreze singură..

Vizita mediatorului școlar la domiciliul elevei

Aptitudini sociale:

În timpul activităților de grup, I. este rugată să-i ajute pe copii , ajungînd să dobândească reale aptitudini.

Evaluarea programului de schimbare

Obiectivele pe termen scurt au fost realizate și s-a observat o schimbare pozitivă. Ioana nu mai lipsește de la școală decât dacă este bolnavă și atunci vine mama și mă anunță , a devenit încrezătoare în forțele proprii , comunică cu toți elevii.

S-au observat, în scurt timp, progrese la învățătură și adaptare. E din ce in ce mai activă , se bucura pentru orice rezultat obținut și orice apreciere pozitivă.

REZULTATE

în lipsa consilierului școlar , mediatorul efectuează în continuare vizite la domiciliul elevei . Ioana începe să recupereze ,, cu pași mici dar siguri ” problemele de inadaptare . În cele două zile când elevii termină cursurile la ora 14,00 voi rămâne la școală cu Ioana și vom lucra suplimentar la disciplinele care impun acest lucru . Părinții au înțeles cât de important este ca fiica lor să frecventeze școala . Mama este mai mult acasă , se ocupă mai mult de educația copiilor , are o atitudine pozitivă față de școală .

CONCLUZII

Dacă nu aș fi intervenit, cazul prezentat mai sus ar fi degenerat. Cred că multe din abandonurile școlare s-ar fi putut , intervenind cu mijloace adecvate , la timpul potrivit.

Consider ca a fost decisivă adoptarea unei atitudini flexibile din partea mea, dar la fel de importante au fost și încurajările, responsabilizarea Ioanei , introducerea unor activități care să – l atragă pe copil.

BIBLIOGRAFIE:

Cristea , Sorin , Dicționar de termeni pedagogici , E.D.P., București , 1998

Crețu , E., Probleme de adaptare școlară , Editura All Educational , București , 1999

Iucu ,B.Romiță ,,Managementul clasei de elevi- Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională , Editura Polirom , Iași , 2006

Jinga , Ioan , Managementul învățământului , Editura Aldin, București, 2001

Bibliografie generală

Programa scolara pentru „Consiliere si dezvoltare personala” V-VIII

855 de Jocuri și Activități. Ghidul Animatorului

Adriana Baban, . Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere,Imprimeria Ardealul, Cluj, 2011

Barna A., Antohe G. (2006). Curs de pedagogie. Partea I. Introducere în pedagogie, Teoria educației, teoria curriculum-ului. Galați, Editura Fundației universitare „Dunărea de Jos”.

Cojocariu Venera – Teoria și Metodologia Instruirii 2004

Conf.univ.dr. Mihai DIACONU; Prof.univ.dr. Ioan JINGA coordonatori Conf.univ.dr. Olga CIOBANU;  Lect.univ.dr. Adina PESCARU; Prep. Monica PADURARU  „Pedagogi”

Constituția României, 2003

Conveția cu privire la drepturile copilului (1989);

Cosmovici,A.,Iacob, 1998 Psihologie școlară. Iași. Editura Polirom

Cristea, S. (1998). Dicționar de termeni pedagogici. București: Editura Didactică și Pedagogică.

Cucos, C – Psihopedagogie, Iași; Polirom 1998;Declarația Universală a Drepturilor Omului ( O.N.U.1948 );

Dimitriu, Gh., Dumitriu, 2004, Psihopedagogie. București:E.D.P.

Ionescu Radu –Didactica Modernă ,Cluj – Napoca 2001

Liliana Mâță, Managementul clasei de elevi, Editura Alma Mater, Bacău, 2015

Lisievici, P. (coord.) (2005). Pedagogie. Concepte, metode și tehnici esențiale. București: Editura Fundației „România de mâineˮ.

Manuale: Maria – Liana Lăcătuș, Cultură civică. Manual pentru clasa a VII – a, Editura Univers,București,1999. Cosmovici, A., Psihologie generală, Ed. Polirom, Iași, 1999;

Mărcușanu, I., Mărcușanu, D. E., Manual de Psihologie pentru cls. A X-a, Ed.humanitas , 2005.

Momanu Mariana- Teoria și metodologia instruirii. Teoria și metodologia evaluării Dan Potolea si Marin Manolescu –Teoria și practica evaluării educaționale 2005

Planificarea calendaristică orientativă, clasa a VII-a

Programa școlară pentru disciplina Cultură Civică, clasa a VII-a;

Programa școlarã, București, 2017;

Sacară, Liliana și Dumitriu, C. I., 2007, Psihopedagogie, Sinteze pentru examene. Editura Alma Mater

Silvaș, A. (2008). Fundamentele pedago,giei și teoria și metodologia curriculumului. București:Universitatea „Petru Maior”.

Călinescu, G. (1941). Istoria literaturii române de o origini până în present.București: Fundația Regală pentru literatură și Artă.

Cosmovici, , A.(1996). Psihologie general. Iași:Editura Polirom.

Cucoș, C. (2002). Pedagogie. București: Editura Polirom.

Jinga, I.& Istrate, E. (2006). Manualul de pedagogie. București: Editura ALL EDUCAȚIONAL.

Velea, S. (2006-2007). Introducere în pedagogie. Note de curs. București: Editura Didactică și Pedagogică.

Ioan, N. (1996). Tratat de pedagogie. București: Editura Didactică și Pedagogică.

Lelord, F. , Christophe, A. (2003). Cum să ne exprimăm emoțiile și sentimentele. București: Editura Trei.

Ministerul Educației și Învățământului (1979). Dicționarul de pedagogie.București: Editura Didactică și Pedagogică.

Dobrescu, E. M. (1992). Teste pentru autocunoaștere și amuzament. București: Editura Ceres

Dan-Spînoiu, G .(1980). Cunoașterea de sine și succesul. Iași: Editura Albatros;

Wikipedia.

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE

privind elaborarea portofoliului didactic

Subsemnatul/subsemnata…Vrâncianu (Ardeleanu) Liliana Ramona

declar pe propria răspundere că:

lucrarea a fost elaborată personal și îmi aparține în întregime;

nu au fost folosite alte surse decât cele menționate în bibliografie;

nu au fost preluate texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte surse fără a fi citate și fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv în cazul în care sursa o reprezintă alte lucrări ale mele;

lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.

Data, ABSOLVENT,

_______________ Vrâncianu Liliana Ramona

(Ardeleanu)

Semnătura,