Coordonator științific Titlu Prenume Nume Absolvent Prenume Nume CRAIOVA, Anul Cuprins. Capitolul 1…. [308533]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE MATEMATICĂ ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific Titlu Prenume Nume

Absolvent: [anonimizat], Anul

Cuprins.

Capitolul 1.

1.Introducere……………………………………………………………………………………………………….. 3

1.1 [anonimizat]…………………….…. 6

1.1.1 Definirea City break..………………………………………………………….……….. 8

1.2. Caracteristicile călătoriilor city break…………………………………………….…….. 9

1.2.1 [anonimizat]…………………..……………………………………… 9

1.2.2 City Break ca excursie secundară…………….…………………….………..…..…… 11

1.3 Factorii care influențează dezvoltarea turismului de tip city break……………………. 12

1.4 Motivațiile, comportamentul și segmentarea turiștiilor de tip city break………………. 8

1.4.1 Motivațiile și tipuri de turiști……….………………………………………………….. 7

1.4.1.1 Motivația și tipul de călătorie…………………..………………………………….… 7

1.4.1.2 Motivația și piața city break…………………………………..……………………… 8

1.4.2 Comportamentul turiștilor ………………………………………………………….…. 9

1.4.3 Vizitatorii și segmentarea…………………………………………………………….. 10

1.4.3.1 Segmentarea turismului urban………………………………..…………………….. 10

1.4.3.2 Segmentarea și tipologia…………………….……………………………………… 10

1.4.3.3 De ce se segmentează piața?………………………………………………………………………. 11

1.4.3.4 Surse de segmentare ………………………………………………………………… 11

Capitolul 2.

2.1 Asezarea geografică a municipiului Craiova……………….……………………………. 1

2.2 [anonimizat]…………………………………… 2

2.3 Patrimoniul turistic mobil și imobil al municipiului Craiova…………..………………. 2

2.3.1 resurse antropice……….………………………………………………………….….. 10

2.4 Infrastructura turistică și dinamica circulației turistice…………….…………………. 18

Capitoluol 3.

3.1 Rolul infrastructurii de transport în dezvoltarea turismului………….……………….… 1

3.2 Produsul de tip city break pentru Craiova………………………….…….……………… 7

3.3 Impactul produsului asupra comunitații locale…………………………….…………… 12

3.4 Modelul celor 5D al călătoriilor de tip city break…………………………….………… 15

Concluzia……………………………………………………………………………………. 19

Bibliografie…………………………………….………………………………………….…. 20

[anonimizat]. [anonimizat], turismul acționează ca un factor stimulator al progresului.

[anonimizat], turismul a fost definit “arta de a călători pentru propria plăcere” (M.Peyromarre Debord); [anonimizat], [anonimizat], îmbogățirea experienței și culturii datorită cunoașterii unor noi aspecte umane și a unor peisaje necunoscute” (Jan Medicin); “ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și petrecerea vacanțelor în afara orașului de domiciliului” (E.Hunziker); etc.

Conform Organizației Mondiale a Turismului (O.M.T), atractivitatea turistică este concepută ca “o formă a [anonimizat]”

Astăzi se poate vorbi de o adevărată industrie a turismului, care cuprinde activitatea unităților de cazare și de alimentație publică, activitatea firmelor care se ocupă de transportul turiștilor, dar și activitatea tuturor agențiilor și asociațiilor care pregătesc activități, promovează si care prestează servicii turistice.

Crearea ofertei turistice, respectiv întocmirea programelor destinate turiștilor străini, este operațiunea care necesită un studiu permanent în aria preferințelor turiștilor  pentru ca aceasta să devină prin conținut atractivă și, în consecință, valorificabilă.

Lucrarea de față prezintă elemente esențiale pentru organizarea spațiului și reprezintă un studiu de geografie urbană la nivel de oraș. Este realizat printr-o analiza teoretică și cu aplicare practică, a conceptului de imagine urbană și a rolului său în organizarea spațiului urban.

Partea teoretică constă în analiza spațiului atât individual, cât și în contextual principalelor curente de gândire care au marcat Geografia urbană ca știință, și realizându-se un cadru întreg de aprofundare a imaginii urbane.

Orașele se confruntă cu nouă provocare: competivitatea globală, care trebuie sa lupte pentru resurse, investiții, turiști, încercând sa satisfacă prin calitatea ridicată a stilului de viață și să atragă alții turiști din orice parte a lumii.

Datorită competiției globale, orașele caută în ,,ființa” lor în încercarea de a a găsi ceva care să-l transforme într-un simbol, într-o imagine pe care să o vândă, imagine care sa arăte calitatea acelui spațiu dar să-i ofere și distincție ierarhică mondială.

Lucrarea este structurată în trei capitole

Capitolul 1, intitulat "Concepte teoretice ale turismului de tip city break'' se urmărește evidențierea principalelor trăsături privind turismul city break, prezentându-se teorii și definiții privind vacanțele de tip city break. Înca nu există o definiție concretă a acestui tip de turism, dar mulți cercetători încearcă să descopere acest tip de vacanțe si aduc exemple care sa justifice cercetările lor.

In capilolul al 2-lea, denumit "Analiza potențialului turistic al municipiului Craiova''. Obiectivul principal al lucrării, și anume, imaginea urbană și rolul pe care aceasta îl joacă în organizarea spațiului urban. Este dezvoltat, plecând de la definiția sa, trecând prin elemente legate de terminologie și evoluție, caracteristici, structură și elemente componente, și până la înfățișarea tipurilor de imagine urbană, în funcție de geneza acesteia luând în calcul diverse criterii.

Se urmărește evidențierea principalelor trăsături definitorii ale municipiului Craiova, prezentându-se elemente referitoare la așezarea geografică dar și ale cadrului natural (climă, relief). Patrimoniul turistic al unui spațiu geografic este compus din: potențial turistic (antropic și natural); infrastructură (generală și turistică); structuri turistice (baza tehnico-materială a turismului).

Capitolul al 3-lea, intitulat "Oportunități pentru dezvoltarea ofertei turistice de tip city-break în Craiova'' se prezintă rolul pe care îl are infrastructura pentru dezvoltarea turismului din municipiul Craiova, datorită arterelor de comunicație importante din oraș, mulți turiști au ca punct de trecere prin Craiova pentru a ajunge în alte orașe, cum ar fi spre București, și de aici reiese că este un turism de tranzit. S-a realizat și o broșură si un circuit pentru Craiova, pentru a ajuta turiștii ce sa aleagă mai ușor ceea ce să viziteze, dar si pentru atragerea de alți turiști.

Ca urmare a turismului trebuie sa se monitorizeze și impactul pe care il au turisti asupra comunități locale (daca este unul pozitiv sau negativ), daca viața rezidenților este afectată de turism sau inbunătățită. Turismul stimuleaza afacerile într-o gamă largă si în domenii, precum: constructiile, serviciile financiare, comerciale, industria alimentară, industria ușoară, activități cultural artistice sau servicii de caracter general, de care beneficiază, de asemenea, turiștii (transport local, poștă, telefon, schimb valutar etc.)

Noutatea științifică a lucrării este imprimată, în opinia mea, de aprofundărea imaginii urbane, atât ca și concept (prin evidențierea unor noi aspecte ale esenței și conținutului acestuia), cât și ca abordare contextuală (interpretativă). La nivel teoretic, valențele de aplicabilitate ale tezei constau în individualizarea unui model posibil de abordare geografică a imaginii urbane.

CAPITOLUL 1. Concepte teoretice.

Turismul de tip city-break-concepte generale și caracteristic.

City break este o nouă tendință a turismului. Moda vacanțelor de weekend a apărut de mai mulți ani, când industria românească de turism s-a reorganizat, conturând linii tot mai puternice in această direcție.

City break reprezintă o vizită scurtă, de la doua la cinci zile în marile orașe ale lumii (Roma, Veneția, Barcelona, Praga, Berlin, Amsterdam) care a deveint în timp ceva accesibil chiar și pentru studenți. Prețul pentru o astfel de mini-vacanță poate ajunge și la 100-200 de euro pe persoană find inclusă și cazarea și mic dejun.

City break este o variantă de odihnă ce devine tot mai populară, chiar daca este o calatorie de weekend, se pot visita cele mai frumoase destinații. Această calatorie este adresată oamenilor de afaceri ce nu au timp pentru escapade mai lungi. City break poate fi, deasemenea de natura profesională, calatorii de afaceri, întalniri pentru conferințe.

City break a apărut ca unul din sectoarele de agrement cu cea mai rapidă creștere în călătoriile europene din ultimii ani. Potrivit IPK International World Travel Monitor, city break a crescut cu 12 % în 2004, comparativ cu o creștere de doar 5 % pentru plajele însorite.

Prin urmare, city break are o piață importantă și o valoare economică ce devine din ce în ce mai recunoscută de manageri si de administratori.

Această lucrare investighează acest fenomen de city break și se concentrează în special pe motivele implicate în decizia de a face o astfel de excursie. Concluziile dintr-un studiu calitativ asupra oamenilor ce aleg să ia o vacanța de city break sunt analizate, cu comparații între respondentul city break și motivele principale de vacanță.City break este o vacanța realizată pe termen scurt , de obicei, între doua și cinci zile, în cea mai mare parte se folosește avionul ca mijloc de transport. Sunt tipuri specifice de pachete turistice în principal cu scopul cognitiv. Caracteristicile lor principale sunt:

Grup de călătorie (grupul poate fi mai mare sau mai mic)

Program cu vizite de situri culturale, istorice, arheologice, naturale, concerte, parcuri de distracții și alte atracții ale orașului.

Posibilitatea de a face cumpărături.

Cererea pentru resurse turistice bine conservate, cum ar fi: infrastructura turistică, infrastructură de transport și nivelul ridicat de servicii este foarte mare. Prețul pentru un pachet turistic este de asemenea destul de mare. Acesta include:

Retur zbor;

Transfer aeroport – hotel – aeroport;

Cazare la hotel;

Produse alimentare, atunci când și dacă acestea sunt oferite;

Serviciile oferite de un agent de turism locale;

Obiective turistice – cu opriri

Taxa de intrare pentru toate reperele;

Comision pentru agenția de turism

Cele mai populare destinații pentru city break sunt orașele mari și vechi sau pur și simplu cele care sunt interesante pentru întreaga lume. Acestea sunt incluse în broșuri specializate de către operatorii de turism.

Acestea sunt: Paris, Veneția, Berlin, Madrid, Amsterdam, Viena, și mule alte orașe din Europa; Singapore, Tokyo, Hanoi, Mumbai, și multe mai multe din Asia; Sharm El Sheikh, Accra, Nairobi, Windhoek, Djibouti, și multe mai multe din Africa ; Canberra, Sydney, Adelaide, Melbourne, Perth în Australia; Buenos Aires, Montevideo, Santiago, Sao Paulo, Rio de Janeiro, și mult mai multe în America de Sud.

Dacă am putea rezuma în câteva cuvinte: există o mulțime de alegeri excelente în întreaga lume pentru un pachet de tip city break. Și există multe alte alegeri care vor veni în viitorul apropiat, iar popularitatea lor este în creștere în fiecare zi.

Precum și examinarea diferitelor tipuri de vizitatorii de tip city break, este de asemenea important , să se analizeze natura excursii pe care turiști le iau. Deși, fiecare vacanță este diferită si unică în felul său, cu toate acestea, există unele excursii care tind să aibă caracteristici similare și tind să urmeze modele similare de comportament – pachete pentru vacanțe însorite (la plaje) și exemple clare de vacanțe de croazieră.

Există o mulțime de informații anecdotice despre natura călătoriilor în oraș. Cu toate acestea, puține informații empirice certe au apărut în literatura de specialitate. O mare parte din acest lucru se datorează lipsei de claritate din jurul problemei a ceea ce constituie city break. Majoritatea oamenilor presupun că știu ce este o excursie de tip city break, însă , încă există definiții care diferă foarte mult (Trew și Cockerell, 2002; Mintel, 2002).

Aceasta reprezintă o dificultate în încercarea de a înțelege piața city break. Cercetătorii încep să recunoască tot mai mult semnificația acestui tip de călătorie și încep sa înțeleagă comportamentul vizitatorilor (Sung, Morrison, Hong și O'Leary, 2001; Bloy, 2000; Hudson, 1999) . A devenit mai important să se concentreze atenția asupra caracteristicilor diferitelor vacanțe și de a se evidenția deosebirii între ele. Sirakaya&Woodside (2005) descrie tipul de călătorie (inclusiv factori cum ar fi petrecerea călătoriei și durata) ca fiind un element crucial în care oamenii iau decizia unei călători.

1.1.1 Definirea turismului de tip city-break

Una dintre dificultățile întâmpinate în examinarea dezvoltării turismului city-break este faptul că în prezent nu există o definiție recunoscută a ceea ce constituie turismul de tip city break. Cu toate acestea, Trew și Cockerell (2002, p.86) subliniază faptul că cea mai răspândită definiție a turismului city- break este "o scurtă vacanță de agrement într-un oraș, fără înnoptare în orice altă destinație înafara orașului în timpul călătoriei". Vizitarea prietenilor nu implică cazare comercială și prin urmare trebuie să se deosebească de city- break.

Una dintre principalele probleme în cercetarea city break-ului este lipsa de statistici, în general pe această temă. Potrivit lui Blank (1994, p.181), "fiecare oraș are turism, dar relativ puține orașe au informații despre industria lor turistică".

Potrivit unui studiu care a avut loc în Dublin, asupra vacantelor realizate de turisti, reies datele din tabelul 1. Se evidențiază predominanța cuplurilor în călătoriile de tip city breaks. Persoanele care călătoresc cu un partener au un procent aproape de 60% din totalul călătoriile city break. În schimb, călătoriile cu familia au un procent de doar 15%.

Tabel 1.1

Modalitatea de organizare a unei calatorii în funcție de tipul de turism

Sursa: Dunne, G. (2009)

1.2. Caracteristicile călătoriilor city -break

Două caracteristici principale sunt adesea asociate cu călătoriile de tip city break – natura secundară a călătoriilor și durata scurtă a șederii.

1.2.1 City break – Călătorie scurtă

Una dintre cele mai comune caracteristici ale city break-ului: un sejur scurt care durează între două și cinci nopți. Potrivit lui Trew și Cockerell (2002), city break-urile sunt după numărul de înnoptări; călătorile de 4-5 nopți au o creștere mai rapidă decât media. În plus, durata city break-ului diferă considerabil după naționalitate. Cercetările arată că germanii tind să ia city break-uri mai lungi decât vecini săi europeni, în timp ce britanicii au tendința de a face călătorii mai scurte (Mintel, 2002).

Potrivit unui studiu care a avut loc în Dublin, asupra vacantelor realizate de turisti, reies datele din tabelul 2 .Călătoriile city break au fost definite , în literatura de specialitate, ca fiind o călătorie de scurtă durată. Rezultatele din date susțin în mod clar această ipoteză. După cum se observa în tabelul 2, vizitatorii city break fac o călătorie mult mai scurtă decât ceilalți vizitatori ai turismului de agrement.

Peste jumătate din vizitatori (56%) au rămas trei nopți sau mai puțin în Dublin. Această cifră se compara cu doar 5,8% din numărul altor turiști care sunt non city break. Cu toate acestea, statisticile arată un număr destul de mare de vizitatori de tip city break care stau între patru și șapte nopți.

Tabel 1.2. Dublin

Durata călătoriei după tipul de turist

Sursa: Dunne, G. (2009)

Perioadele in care se realizează vacanțele city break.

Pentru a investiga diferențele dintre cele două segmente de vizitatori în raport cu momentul în care au făcut călătoriile lor, au fost efectuate analize în ceea ce privește sosirile lunare ale vizitatorilor. Aceste grupări oferă o imagine mai clară asupra variațiilor sezoniere dintre cele două segmente de vizitatori.

Potrivit datelor din tabelul 3, vizitatorii city break au ajuns în Dublin în număr semnificativ în cursul anului. Chiar și lunile de iarnă au reprezentat mai mult de 17% din călătoriile lor. Acesta este de patru ori mai mare decât cifra pentru vacanțele non-city break (4,3%).

Tabel 1.3

Sezonalitatea turismului de tip city break

Sursa: Dunne, G. (2009)

1.2.2 City break ca excursie secundară

Călătoriile city break au tendința de a avea o natură secundară, adică să completeze vacanța de vară tradițională anuală în loc să o înlocuiască.

Numărul total al călătoriilor pe piață continuă să crească, deoarece oamenii optează pentru două sau mai multe călătorii pe an în locul de o vacanță principală anuală. Page (2002, p.121) indică o serie de schimbări structurale în rândul populației europene care călătoresc și care au contribuit la creșterea numărului de călătorii secundare către destinațiile urbane. Acestea includ:

majorarea drepturilor de concediu;

disponibilitatea sărbătorilor publice și naționale care încurajează "weekend-urile lungi" care sunt ideale pentru city-breaks;

creșterea prosperității familiilor cu venituri mai mari;

schimbarea percepțiilor călătoriilor cu reducerea relativă a prețului, a confortului și a disponibilității opțiunilor de transport, ceea ce îl face o necesitate socială, psihologică și recreativă pentru mulți;

îmbunătățirea tehnologiei de transport (de exemplu, apariția trenurilor de mare viteză și dezvoltarea serviciilor aeriene regionale) au făcut ca accesul la destinații pentru city -break să devină realitate, evitând opțiunile de călătorie multiple – opțiuni către aeroporturile naționale.

1.3.Factorii care influențează dezvoltarea turismului de tip city -break.

În scopul de a dezvolta city- break-ul este nevoie de următoarele elemente:

– resurse cu însușire unică – este necesar ca orașul sa aibă un centru plin de istorie, cultură dar și o arhitectură aparte.

În astfel de orașe am putea găsi întotdeauna ceva care ne-a lipsit la alte centre din alte orașe vizitate. Ar putea fi o cultura specifică, monumente culturale, fenomene naturale sau doar mici străzi, oameni și mâncare…

– diverse furnizări de servicii – în orașele cu aport bogat, turismul nu va fi niciodată epuizat. Toate segmentele de turiști, toți turiștii ar trebui să găsească servicii pentru ei care să le satisfacă nevoile .

– tradiții – Sunt orașe, care indiferent de condițiile de piață, atrag în mod constant interes turistic. Acestea sunt orașe ca Paris, Amsterdam, Copenhaga, Londra, Dresda, unde turiștii pot calatori întotdeauna pentru a descoperi acelaș oraș dar sub alta forma.

– calitatea serviciilor – Acest lucru este un factor foarte important. Ar putea fi crucial pentru dezvoltarea în viitor, în special a orașului de destinație. Daca turiștii devin loiali sau nu, daca ei se vor întoarce din nou sau nu, depinde de mulți alți factori, dar atitudinea personalului însoțitor este printre factorii primordiali.

– promovarea resurselor – Acesta este un factor legat de promovare, publicitate și introducerea de resurse turistice pentru turiști într-un limbaj clar și ușor de înțeles. Este necesar să avem o mulțime de broșuri diferite, care ar putea servi ca surse de informare pentru obiective separate dar și pentru complexe întregi de obiective. Ele ar putea reprezenta, de asemenea, orașul în ansamblu cu locația, istoria și atracțiile ei.

– sindromul de identificare – acesta este sentimentul pe care toata lumea îl are atunci când merge într-un loc cunoscut. De la începutul vizitei percepem orașul mai aproape de inimile noastre, sau pur și simplu ca un oraș natal. Turistul nu are probleme să se identifice pe el însuși cu populația locală, cultura, tradițiile și obiceiurile. Acest sindrom vine atunci când se face un city break într-un oraș cosmopolit. Oamenii doresc să rămână în aceste orașe și să trăiască acolo pentru totdeauna. Au sentimentul că au crescut acolo, și că se identifică cu orașul.

-publicitate – fiecare oraș are o varietate de resurse turistice, influențate de factorii de dezvoltare, care au nevoie de o campanie de publicitate pentru a fi observate. În epoca informației nu ne putem baza doar pe potențialul turistic al destinației. În cazul în care potențialul nu este declarat clar pe piață, dacă nu există produse sau servicii turistice existente în ofertă contra unui preț stabil și clar, nu putem spera că turiștii vor merge și vor vizita o anumită destinație.

– prețul produsului – acest factor a jucat întotdeauna un rol determinant pentru cerere. Prețurile mai mici, de obicei, atrag turiștii în masă . Este de așteptat ca produsele bune să aibă prețuri mai mari.

– curățenia – este o condiție obligatorie pentru cazarea locală, pentru produsele alimentare, băuturi și toate locurile de cumpărături. În majoritatea țarilor de destinație turistică , curățenia este inclusă ca unul dintre condițiile de eliberare a licenței pentru activități turistice. Apropierea de resursele naturale, și a peisajului – acest factor este întotdeauna acceptat pozitiv de către turiști. Relieful oferă o senzație ciudată de confort pentru majoritatea turiștilor. Apropierea de râuri, lacuri, mări sau oceane este evaluată, de asemenea, de foarte mulți turiști.

– microclimat favorabil – acest factor are o influență asupra turiștilor. Motivația lor este foarte puternică și depinde în întregime de tema călătoriei.

-stabilitatea economică – Dacă acest factor nu este prezent, vizita la destinație este sub semnul întrebării. Daca există războaie și acte de terorismului sau nu, acest factor definește dacă un oraș va fi vizitat sau nu, indiferent de oferta turistică.

– hoteluri de top – Cota turistică care participă la astfel de călătorii folosesc cazarea de categorie înaltă. În majoritatea cazurilor, acestea sunt hoteluri din lanțuri hoteliere bine cunoscute.

– infrastructura de transport și organizațiile de transport – infrastructura de transport ar trebui dezvoltată la un nivel foarte ridicat cel puțin din două motive- orașul ar trebui să fie gata să accepte traficul mai mare făcut de turiști, iar ritmul normal al vieții orașului nu ar trebui să fie încălcat de turismul de tip city break.

– Ar trebui să asigure o accesibilitate excelentă a transportului. În cazul în care există un oraș care nu are aeroport și este oferit ca o destinație de city break , drumurile trebuie sa fie eficiente și sa asigure conexiuni cu transportul feroviar, acest lucru ar fi crucial. Ca referință: acest lucru nu se întâmplă încă.

1.4. Motivațiile, comportamentul și segmentarea turiștilor de tip city-break.

1.4.1. Motivațiile și tipul de turiști.

O abordare utilă este de a examina modul în care motivațiile pot fi diferite în funcție de tipul de turist. Unii cercetători au examinat motivațiile bazate pe diferite segmente de piață. În 1996, Kaynok a publicat un studiu al percepțiilor călătoriilor irlandeze asupra factorilor motivaționali care au dus la preferințele lor de călătorie pentru destinații importante străine.

Acest studiu a observat variații semnificative între turiștii de diferite vârste, sexe, niveluri educaționale, venituri și starea civilă. În mod similar, Jamrozy și Uysal (1994) au constatat că motivațiile oamenilor variau în funcție de unitatea de călătorie din care făceau parte.

De exemplu, rezultatele au arătat că persoanele care călătoresc singure sau în grupuri de prietenii au prezentat diferite motivații care au dus la aceste decizii, în comparație cu familiile si cuplurile.

1.4.1.1 Motivația și tipul de călătoriei.

Tipul de excursie pe care o persoană îl ia în termeni de formare de bază, adică o scurtă pauză, vacanță principală, vacanță cu bicicleta sau un city break etc., este rar evidențiată în literatura de specialitate , motivarea turistică pare a fi un factor crucial în contextul întregului proces motivațional. Bloy (2000, p. 28) evidențiază acest lucru atunci când comentează "lipsa de cercetare a motivației turistice și de a se putea adapta la un model dinamic al motivației intra-personale".

El evidențiază faptul că majoritatea studiilor tind să facă o presupunere că o persoană are un set de motivații și caută un singur tip de vacanță pentru a-l satisface. El subliniază necesitatea ca "cercetarea aplicată să fie efectuată în domeniul turismului pentru a testa ipoteza că motivele individului pot varia în decursul unui număr de vacanțe" și continuă să prezinte un model care ilustrează aspectul multi-mutivațional al călătoriei moderne (Figura 2).

Figura 1.4. Profilul motivațional intra-personal pentru mai multe comportamente de vacanță

Sursa: Bloy (2000)

1.4.1.2 Motivația și piața city break

Diferențierea motivațiilor pe baza tipului de vizită a primit puțină atenție din partea cercetătorilor din domeniul turismului. În special, cercetarea care compară motivele pentru diferite tipuri de călătorii, de exemplu : Călătoria principală contra City break.

Acest lucru este surprinzător, având în vedere gama și diversitatea călătoriilor de astăzi și inutila aplicare a unei scheme generice de clasificare a motivelor la toate tipurile de călătorie. Teare (1994) a cercetat motivele oamenilor de a cumpăra vacanțe de tip city break și de petrecere a timpului liber în Marea Britanie. Din cercetările sale, el a obținut o clasificare a motivelor primare. Acestea sunt :

Să coincidă cu participarea la un eveniment prestabilit.

Nevoia de a renunța la problemele de rutină ( angajamentele familiale , presiunile legate de locul de muncă).

Dorința de relaxare .

Dorința de a vizita un anumit oraș , regiune ,hotel sau sa viziteze ceva nou.

Pentru a compensa o oportunitate de vacanță ratată de vară (principală).

Pentru beneficiile specifice derivate din city break pe o bază regulată sau sezonieră.

1.4.2 Comportamnentul turistilor. Turistii sunt, de obicei, inteligenti și bine educați.

Cei mai mulți dintre

turiștii străini care au ales România pentru un sejur scurt au fost motivați de vizitarea de obiective turistice și de experiențele turistice noi, și doar într-o mică măsură de cunoașterea culturii locale.

Înțelegerea caracterului, a atitudinilor, a reacțiilor și comportamentului turiștilor este foarte important în activitatea administratorului de pensiune turistic ca să poată intui nevoile turiștilor și sa producă maxima satisfacție acestora. Din aspectul fizic al oamenilor se pot afla multe lucruri despre aceștia:

Oamenii mai plinuți, cu fața durdulie, care rămân in urma celorlalți, sunt in general gurmanzi, iubitori de mese bgate , de liniște și confort.

Oamenilor cu corp bine dezvoltat și proporționat, care sunt rapizi și plini de energie, le place să-și asume riscuri, sa fie populari și sa iasa in evidență.

Oamenii slabi, cu o expresie serioasă a feței, sunt în genereal firi retrease , sunt mai puțin sociabili și preferă singuratatea.

Cea mai uzuala clasificare este aceea dupa tipul psihologic predominant al fiecăruia. Astfel distingem:

a) modelul turistului sedentar-retras, care-si conservă obiceiurile si trece neobservat;

b) modelul turistului sedentar-mobil, deschis la nou, amator de odihnăsi relaxare;

c) turistul itinerant, care vizitează, fotografiază, participă la evenimentele culturale, etc;

d)modelul turistului nomad, dominat de motivații multiple (evadare, aventură, voiaj

religios, artistic sau artizanal);

e) modelul turistului psihocentric, organizat, îngrijorat, calculat, puțin sociabil;

f) modelul turistului alocentric, aventuros, puțin pretențios, sociabil, atras de

diversitate;

g) modelul turistului introvertit, tăcut, rezervat, atent, retras, studios, încet;

h)modelul turistului extrovertit, amator de distracție, spontan, expansiv,

comunicativ, săritor;

i)modelul turistului explorator, flexibil, prospector, exclusivist, necontrolabil,

discret;

j)modelul turistului aventuros, spontan, întreprinzător, inovativ, curios,

cultivat, sociabil

După temperament, putem distinge:

Coleric- vorbește tare , cu ton ridicat, nervos, gesticuleaza mult.

Sangvin- este vioi, optimist, sociabil, este sigur pe decizi.

Flegmatic- atitudine rezervată, nu îsi exprima clar gusturile-

Melancolic- ton scazut al vocii, nehotarât, are nevoie de ajutor in alegerea serviciilor oferite.

1.4.3. Vizitatorii și segmentarea.

Ideea de a segmenta piața , în esență se bazează pe convingerea că nici-o populație nu este complet omogenă (Plummer, 1974, p.34). Populația este formată din oameni care sunt diferiți și care fac lucruri din diferite motive. Prin urmare, există o nevoie de identificare și de clasificare a acestor diferențe, pentru a permite o mai bună înțelegere a populației. Segmentarea eficienta implică așadar sortarea consumatorilor în grupuri relativ omogene (Aaker, 1995).

În legătură cu călătoriile city – break, imediat apar doua întrebări.

În primul rând, există un segment diferit de city break, și dacă da, cum se diferențiază de celelalte segmente de vizitatori care vizitează orașele ? Astea sunt lucruri importante care cer o examinare mai atenta pentru înțelegerea dezvoltării unei piețe de turism. Vizitatorii city break au fost foarte rar identificați si examinați separat pentru cercetarea turismului urban. Acest lucru este regretabil deoarece segmentarea piețelor vizitatorilor de-a lungul a trei linii pot fi foarte informative pentru un manager de destinații. Într-adevăr în multe cazuri asemenea segmentări oferă date potențial mai valoroase decât defalcările socio-demografice tradiționale, pe care Bieger si Laesser (2000,p.56) îl descriu ca fiind “ din ce in ce mai nefolositor pentru segmentarea grupurilor de oaspeți”. Prin urmare, nevoia de a identifica și de a examina vizitatorii city break-urilor ca și segment turistic, al turismului urban care este atât necesar, cât și întârziat.

1.4.3.1. Segmentarea turismului urban.

Blythe (2006, p.176) descrie segmentarea pieței ca "separă piața globală în grupuri de clienți cu nevoi similare". Scopul de segmentare este de a asigura, cât mai mult posibil, că resursele sunt îndreptate la acei consumatori care sunt susceptibili să obțină cel mai bun randament. Aceasta implică identificarea unor segmente distincte de piață care pot oferi potențial întreprinderii sau organizației.

Deși secțiunea anterioară a încercat să prezinte unele caracteristici generalizate ale cererii de turism urban, este încă neclar care segment de piață există în cadrul sectorului de turism urban. Prin urmare, este necesar să se analizeze mai departe practica segmentării cererii turistice și, în special examinarea acesteia în contextul turismului urban.

1.4.3.2. Segmentare și tipologia.

Potrivit Roberts & Hall (2001), segmentare este o modalitate de a înțelege piața pentru un produs sau un serviciu. Este un proces prin care o piață globală este împărțită în grupuri distincte în funcție de caracteristicile personale , sociale sau comportamentul de cumpărare.

Vanhove (1995) subliniază faptul că segmentarea este foarte asemănătoare cu conceptul de tipologie, așa cum sa menționat mai sus.

Întrucât segmentare poate fi descrisă ca 'proces descendent' ( populația fiind împărțit în grupuri), tipologia este un proces ' ascendent'. În cel de-al doilea caz, procesul începe cu persoanele care sunt puse împreuna în grupuri mai mari și mai largi, indivizii care formează aceste grupuri sunt foarte apropiați, asemănători.

1.4.3.3. De ce se segmentează piața?

Verhage & Cunningham (1981) a subliniat o serie de factori care au făcut segmentarea tot mai importantă în sectorul turismului; Creșterea competitivității între destinații, diferențierea sporită a nevoilor turistice și potențialul de economii de scară ca urmare a concentrării pe o anumită piață (destinațiile însorite). Această eficacitate a costurilor este evidențiată și de Middleton (1994, p.73), care susține că segmentarea piețelor turistice și de turism este justificată "pentru a obține o eficiență mai mare în furnizarea de produse, pentru a satisface cererea identificată și pentru creșterea rentabilității în procesul de comercializare".

Aceste beneficii explică utilizarea regulată a segmentării de către companiile de turism. Hoteluri, de exemplu, fac diferență între oaspeții corporativi, familiali și de grup, în timp ce companiile aeriene oferă diferite tipuri de locuri și servicii pasagerilor . În plus, organizațiile de marketing, de destinație (inclusiv organismele de turism urban) diferențiază vizitatorii în mai multe moduri. Middleton (1994, p. 72) oferă următorul exemplu tipic;

Localnicii din zonă

Vizitatori de zi din afara zonei locale

Turiștii locali

Turiștii străini

1.4.3.4 Surse de segmentare

Pentru ca resursele de marketing să poată fi utilizate eficient, trebuie găsite segmente naturale care să permită o direcționare separată. Kotler (1994) afirmă că segmentele viabile ar trebui să satisfacă o serie de condiții. Ar trebui să fie:

Măsurabile în ceea ce privește mărimea, puterea de cumpărare;

Accesibil prin canalele de marketing, de promovare și de distribuție;

Diferențiate în ceea ce privește modul în care aceștia răspund la programele de marketing;

Și pot fi atacate de organizație în limitele constrângerilor bugetelor și resurselor sale.

Pe ce bază pot / ar trebui piețele să fie segmentate? În turism există o varietate de opțiuni, dar este posibilă clasificarea principalelor variabile de segmentare în cinci grupe, geografice, demografice, socio-economice, psihologice și comportamentale (în special segmentarea beneficiilor).

Capitolul 2. Analiza potențialului turistic al Municipiului Craiova

2.1. Așezarea geografica a municipiului Craiova.

Municipiul Craiova este situat în sudul României, pe malul stâng al Jiului, la ieșirea acestuia din regiunea deluroasă. Craiova face parte din Câmpia Română, mai exact din Câmpia Olteniei care este cuprinsă între Dunăre, Olt și podișul Getic, fiind străbătută prin mijloc de Valea Jiului.

Craiova este municipiul de reședință al județului Dolj,  fiind format din localitățile componente Craiovei, Făcăi, Mofleni, Popoveni și Șimnicu de Jos, și satele Cernele, Cernelele de Sus, Izvorul Rece și Rovine. ( http://www.primariacraiova.ro/ro/despre-craiova/istoric.html)

Fig 2.1. Harta Craiovei

http://www.primariacraiova.ro

Funcțiile complexe ale orașului au la baza analiza zonelor funcționale care redau anumite modele și o specificitate a potențialului local ce poate fi valorificat prin diferite modalități. Fenomenele de natură economică si socială care au loc la nivelul orașului ca si industrializarea, terțializarea, dezindustrializarea si reconversia funcțională a unor spații, dar și dinamica populației, ponderea ocupării locurilor de munca în diferite sectoare de activitate economică, lasă amprente asupra fizionomiei orașului.

Climă: Regimul climatic este temperat continental de câmpie, cu influențe submediteraneene, datorită poziției pe care o ocupă județul în sud-vestul țării. Valorile medii ale temperaturii sunt cuprinse între 10-11,5°C. Cantitatea medie anuală de precipitații crește dinspre partea joasă din sud, către dealurile din nord: 523.0 mm la Craiova. Cantitatea ce mai mare de precipitații este de 71.3 mm, înregistarata în luna iunie, iar cantitatea medii lunare cea mai mică cad în luna februarie de 28,2 mm.

Zona se caracterizează prin ierni moderate, veri călduroase, cu un număr mare de zile tropicale, precipitații cad în toate anotimpurile, dar perioade secetoase în intervalul iunie – iulie și uneori martie – aprilie.

La Stația meteorologică Craiova, înălțimea giruetei este de 10 m. Vântul bate cel mai frecvent dinspre vest și est.

Relief: Relieful orașului Craiova este asemanator cu cel al Județului Dolj, respectiv de câmpie. În partea nordică se observă o ușoară influență a colinelor datorita Piemontului Getic, în timp ce partea sudică tinde spre luncă, datorita traselor Dunării. ( Dimache si Iancu, 2015).

2.2 Turismul de tip city-break – oferta și cererea turistică

Pentru a crea un turism elocvent produsului vor fi luate în considerare studiile anterioare a imaginii turistice , percepțiile endogene și exogene, și studiile de piață ale turismului din Craiova. Pentru a sublinia caracteristicile de turism urban (turism urban – furnizarea și distribuția acesteia în cadrul teritoriului urban, relația dintre cererea și oferta turistică) , acesta vor evidenția profilul turistic urban (city-breaker) în funcție de modelul Juguet, 2009.

Turismul din Craiova va fi dezvoltat prin integrarea unor forme de turism specifice pentru acest oraș: city break, turism de afaceri, turismul cultural și de agrement. Ca o condiție prealabilă pentru dezvoltarea turismului, prin raportul dintre turismul orașului și urbanitate, utilizându-se modelul elaborat de Sombret , 2007.

Sistemul de turism urban din Craiova se bazează pe o ofertă turistică reprezentată de resursele atractive antropice, care sunt diferite ca structură, fizionomia și funcționalitate, și care atrag fluxurile turistice, care pot valorifica în mod eficient, social și economic aceasta resursa. Situat în Lunca Jiului și pe terasele sale drenate, zonele orașului au devenit zone de petrecere a timpului liber.

Patrimoniul turistic este evidențiat în lista monumentelor istorice din 2004 (310 monumente) si 2010 (313 monumente), publicată de Ministerul Culturii și patrimoniului național, cu diferențe majore între cei doi ani de referință (Bădiță, 2012a).

Analiza gradului de concentrare ca puncte de reper, în oraș este o distribuție discontinuă, cu o concentrație mai ales în centrul orașului (centrul istoric) și o prezență redusă în ceea ce privește tipologia, atractivitatea și numărul în cartierele periferice ale orașului. În general este evidentă varietatea și complexitatea monumentelor istorice existente, care ar putea determina un turism istoric si cultural (figura 1) (Bădiță, 2013).

Figura 2.2 – Gradul de concentrare (%)și reperele din vecinătatea orașului Craiova

Sursa: Bădiță, 2013

2.3. Patrimoniul turistic mobil si imobil al municipiului Craiova

,,Patrimoniul turistic constituie factorul fundamental ce se află la baza ofertei turistice și este format din bunuri proprietate publică și bunuri proprietate privată, valorificate și protejate de lege. Acesta reprezintă ansamblul resurselor turistice și a structurilor realizate în scopul valorificării lor prin activități turistice.

Patrimoniul turistic al unei țări sau al unui teritoriu este definit, ca totalitatea elementelor de atractivitate turistică, care acționează în ansamblu sau independent, pentru dezvoltarea activităților turistice. Patrimoniul turistic rămâne la stadiul de potențial turistic sau resursă turistică naturală și antropică dacă nu este pus în valoare prin amenajări turistice.

Din punct de vedere structural patrimoniul turistic al unui spațiu geografic este compus din:

potențial turistic (natural și antropic) – elementele naturale reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural prin componentele sale fizic-geografice (relief, clima, flora , fauna, etc.). Potențialul antropic reprezintă totalitatea resurselor turistice rezultate din creația umană din punct de vedere cultural-istoric ( muzee, lăcașuri de cult, cetăți etc.).

infrastructură (generală și turistică);

structuri turistice (baza tehnico-materială a turismului).

După alți specialiști, patrimoniul turistic al unui teritoriu cuprinde:

resursele turistice (naturale și antropice)

infrastructura turistică – este asemănătoare cu baza tehnico-materială, fiind inclusă ofertei turistice și cuprinde totalitatea bunurilor și serviciilor destinate consumului turistic, prin care resursele atractive sunt valorificate în turism. Funcția de bază reprezintă satisfacerea cererii prin dotări și servicii specifice, pentru realizarea funcțiilor și obiectivelor economico-sociale ale turismului.

Structura de primire turistică– reprezintă orice construcție și amenajare destinată, cazării turiștilor, servirii mesei pentru turiști, agrementului, transportului special destinat turiștilor, tratamentului balnear pentru turiști, împreună cu alte servicii aferente.

Structurile de primire turistice includ: structuri de primire turistice cu funcții de cazare turistică: hoteluri, hoteluri-apartament, moteluri, vile turistice, cabane, bungalouri, sate de vacanță, campinguri, camere de închiriat în locuințe familiale, nave fluviale și maritime, pensiuni turistice și pensiuni agroturistice și alte unități cu funcții de cazare turistică;

Structuri de primire turistice cu funcții de alimentație publică: unități de alimentație din incinta structurilor de primire ( cu funcțiunii de cazare) , unități de alimentație situate în stațiuni turistice, de asemenea și cele administrate de societăți comerciale de turism, restaurante, baruri, unități de fast-fond, cofetării, patiserii, pizzeri etc.

Structuri de primire turistice cu funcțiuni de agrement: cluburi, cazinouri, săli polivalente, instalații și dotări specifice agrementului turistic;

Structuri de primire turistice cu funcțiuni de transport: transport rutier (autocare); transport feroviar (trenulețe, etc.); transport fluvial și maritim (ambarcațiuni cu scop turistic); transport pe cablu (telecabine, teleschi, telegondola etc.); structuri de primire turistice cu funcțiuni de tratament balnear (unități de prestări de servicii pentru tratament balnear). (Candea și Colab, 2012)

În categorie bunurilor culturale mobile sunt incluse toate elementele proprietății culturale deținute public și aflate în proprietate privată sau în proprietatea unor entități religioase.

Patrimoniul cultural muzeal beneficiază de un cadru legislativ complet, care reglementează atât modul de organizare și funcționare al muzeelor și colecțiilor publice, cât și modalitățile de protejare a bunurilor culturale mobile.

Patrimoniul cultural imobil se referă la tipurile de muzee: de artă; de arheologie și istorie; de știință și istorie; de etnografie și antropologie; specializate.

Municipiul Craiova deține o mulțime de obiective turistice naturale si antropice, dintre cele antropice se pot vizita lăcașele de cult, construcții laice care au o deosebita semnificație istorică, teatre, palate si castele. Muzeele dețin adăpostul a sute de dovezi istorice privind etnografia, arta și istoria Craiovei , Muzeul Olteniei , Muzeul de Arta si Muzeul Mitre Arămbașa reprezintă unele dintre cele mai importante atracții turistice ale orașului. Orașul deține și obiective turistice reprezentate de verdele urban cum ar fi: Parcul Nicolae Romanescu ( recunoscut la nivel european ca si cel mai romantic parc) și Gradina Botanica.

Zona Metropolitană Craiova este specifică zonei de câmpie și există o slabă extensiune a suprafețelor forestiere naturale.

Lipsa unor suprafețe forestiere este compensată de realizarea, în timp, a unor spații verzi amenajate (parcuri, grădina botanică, grădini, plantații forestiere din lunca Jiului), care compensează prin estetică peisajul urban.

Parcurile și grădinile se constituie ca o componenta estetică-peisagistică reprezentativă pentru intravilanul municipiului Craiova.

Toate componentele spațiilor verzi amenajate, au un total aproximativ de 825 ha, din care rezulta ca unei persoane rezidentă sa îi revină 27,2 mp de spațiu verde, cu mult peste media orașelor mari din categoria peste 300.000 locuitori.

Cele mai importante spații verzi și pacuri, extrem de valoroase ca și monumente si arhitectura peisagistică sunt:

Parcul Nicolae Romanescu- reprezintă un obiectiv emblematic al Craiovei si formează un ansamblu complex desfășurat pe mai mult de 96 ha, inaugurat în februarie 1903, situat în zona de sud a Craiovei, în cartierul 1 Mai și este considerat unu dintre cele mai reprezentative monumente de artă peisagistică din România.

În trecut purta numele de Parcul Bibescu, deoarece a fost amenajat pe terenul familiei Bibescu, renumită în perioada secolului al XIX-lea pentru potențialul economic dar si pentru inițiativele edilitare la nivelul orașului. Ulterior acesta a fost vândut municipiului Craiova.

La începutul secolului al XX-lea, Nicolae P. Romanescu, primarul Craiovei, pune in practică o idee de dezvoltare a orașului și a spațiilor verzi care un contribuie doar pentru infrumusețare , ci și pentru sanatatea localității.

Parcul Romanescu poartă numele creatorului său int-o manieră modernă si complexă, reorganizat între anii 1900-1903 după proiectul arhitectului peisagist francez Eduard Redont, proiect premiat cu medalia de aur la Expoziția internațională de la Paris, în anul 1900. Este unul dintre cele mai frumoase parcuri din țară ocupând o suprafață de 100 ha, din care 96 ha sunt ocupate de plantații, 4 ha de lacuri, un hipodrom, un velodrom, drumuri si alei pe o intindere de 35 km, monumente de artă, o sală de expoziții și o bibliotecă, unitați de servire a parcului, debarcader și o gradina zoologică.

Pe langă construcțiile care asigura un cadru romantic special ( un castel, imitații de stânci, podețe), se detașeaza podul suspendat care leaga două dealuri din parc și este o punte peste parâul în cascade.

O deosebită valoare a decorului este dată de un număr mare de arbori și arbuști ornamentali aduși de pe mai multe continente , unele fiind întâlnite destul de rar la noi în țara , chiar și în Europa.

Fig 2.3. Parcul Nicolae romanescu- Podul Suspendat.

Sursa: Fotografie proprie.

2.Parcul Lunca Jiului

In primul deceniu din secolul al XX-lea, primarul Craiovei, Nicolae P. Romanescu lansează ideea unui proiect pentru desecarea bălților și amenajarea unui parc natural pe marginea vestică a orașului.

Parcul Lunca Jiului se remarcă prin potențialul peisagistic forestier complectat, pentru vizitare și agreement de: drumuri, alei, terenuri sportive, camping, opera sculpturală. Parcul se întinde pe o suprafață de 150 ha, având o mare biodiversitate, drumurile și aleile ocupa 5% din întreaga suprafață. Speciile de arbori sunt reprezentate de: stejar, cer, gârniță, carpen, ulm de camp, platan, arin negru; asociații cu specii de arbuști (cornul, sângerul, păducelul, socul). În parc sunt amenajate o pepinieră silvică, o bază sportivă, teren de joaca pentru copii, lucrări de artă.

Parcul Sf. Dumitru (Grădina Băniei) sau Parcul Trandafirilor- este un exemplu de încorporare a unor obiective aparținând sit-ului istoric al Craiovei (Casa Băniei, Catedrala Mitropolitană Sf. Dumitru) într-un ansamblu cu spații verzi amenajate sub forma unei grădini. Se remarcă spații cu trandafiri , deasemenea și grupul statuar al fraților Buzești.

Fig 2.4. Grădina Trandafirilor

Sursa: Fotografie proprie.

Grădina Unirii (English Park)- este o grădină în stil englezesc , opera arhitectului Constantin Iotzu. Parcul are o formă patrulaterică și cuprinde plante ornamentale, ronduri de flori, arbuști și copaci ce înglobează statuia domnitorului Al. I. Cuza si fantana arteziana.

Ocupa o suprafața de 4670 mp și este situată în centrul orașului, în fața Primăriei din Craiova. Grădina Unirii poarta acest nume deoarece locul amintește de importante evenimente ce s-au petrecut în 1857 dar și pentru ca aici este situată statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Grădina a mai purtat și alte denumiri dar cel mai folosit este cel de English Park, deoarece amintește de modelul scuarurilor londoneze.

Fig 2.5. English park.

Sursa: Fotografie proprie.

5. Parcul Teatrului Național- iese în evidență prin ideea dezvoltării în trepte, valorificând versantul scurt cu expoziție nordică, prin: alei, grupuri de arbori și arbuști, statui, integrat clădirii Universității și Teatrului Național, dând o nota de armonie peisajului urban prin amenajare și prin componente ale speciilor vegetale de arbori și arbuști ornamentali.

6. Gradina Botanica, amplasată in nord-vestul parții central a Craiovei, creeată de arhitectul peisagist francez Eduard Redont înca de la începutul secolului al XX-lea.

Grădina Botanică se află pe locul patru în țară dupa Cluj Napoca, București, Iași. Are o suprafață de 16 ha si cuprinde zece sectoare, acestea sunt: Sectorul ,,Sistematica plantelor”, Sectorul ,,Regiunile biogeografice ale globului”, Sectorul ,,Plante cultivate”, Sectorul ,,Provinciile floristice ale Romaniei”, ,,Fitogeografia Olteniei”, Sectorul ,,Sere” cuprinde sere cu o suprafață de 750 mp și cuprinzând peste 900 de specii exotice de plante , Sectorul ,,Pepinieră”, Sectorul ,,Grădina cu trandafiri”, Sectorul ornamental ,,Herbarul Alexandru Buia” ce poartă denumirea cititorului grădinii botanice, Prof. Dr. AL. Buia, avand peste 15.000 coli ( cuprizând specii de plante puse în herbar, format A3), ,, Muzeul” cuprinzând mostre de semințe, planșe, grafice, postere și colecția de cataloage editate de grădina botanică de la inființare si până in prezent.

Fig 2.6. Gradina Botanică.

Sursa: Fotografie proprie.

7. Parcul Crizantemelor. Este amplasat în partea de sud-est a orașului, intr-un cartier cu mulți arbori și arbuști decorativi. În centrul parcului, se găsește un bust ridicat in memoria poetului Traian Demetrescu.

8. Grădina Mihai Bravu. Este poziționată in fața Facultații de Agronomie și a Tribunalului Județean Dolj . În fața parcului se află statuia lui Tudor Vladimirescu, iar în interior un bust al lui Nicolae Titulescu. Grădina este alcatuită din arbori și arbuști ornamentali.

9. Parcul 1 mai. Este situat în sud-vestul orașului, având o suprafață de 3,2 ha cu plantați de arbori (stejar, tei, castani, pini) si speci de arbuști. S-a înființat în anul 1977 cu prilejul anului Centenarului Independenței, Monumentul Independenței, opera sculptorului Emil Mereanu.

10. Parcul Hanul Doctorului. Este poziționat în partea de este a orașului cu acces la drumul E576 dinspre București. În anii 1980 bazinul hidrografic Valea Hanul Doctorului a fost schimbat într-un parc cu alei pietonale, un complex hotelier, ștrand și camping. Structura parcului este sub formă de trepte personalizat prin diguri și luciuri de apă ce constituie o mare varietate de specii de arbori și arbuști.

11. Parcul Craiovița. Este situar in partea de vest a orașului și cuprinde Vechea Baltă a Craioviței. Parcul se află in curs de amenajare pentru a se construi zone de agreement și sport nautic.

12. Parcul Cornițoiu. Este amplasat în partea de nord a orașului , are o suprafața de 24 ha, se află peste valea mlăștinoasă a pârâului Conrnitoiu care are izvoarele la contactul dintre terasa înalta și cea superioară. In anul 1987 s-au realizat lucrări de canalizare, de desecare a mlaștinilor și plantări de arbuști și arbori ornamentali, gazon care creează o imagine a unui parc frumos. (http://www.primariacraiova.ro/ro/parcuri-si-gradini)

2.3.1 Resursele antropice.

Patrimoniul turistic antropic, are o pondere mare în structura potențialului turistic al zonei analizate, și va putea completă armonios pe cel natural, iar amenajările adaptate vor putea conduce la tipuri și forme variate de turism și la polarizarea unei circulații turistice orientate, dimensionate și structurate în raport cu acestea.

Municipiul Craiova și localitățile zonei metropolitane au un bogat și complex patrimoniu cultural, a cărui tradiție este dovedită de numeroase vestigii arheologice descoperite; de monumente istorice, de arhitectură și de artă plastică. Toate acestea au ca scop conturarea unei oferte turistice diversificate ( prin expunerea unor resurse atractive, dominant antropice) și constituirea unor fluxuri turistice convergente în măsura sa o valorifice la niveluri superioare de eficiența sociala și economica

Elementele materiale ale culturii oltene au o reală valoare atractivă și au o bogăție inestimabila a patrimoniului cultural și național .

Numărul total al monumentelor istorice pe raza municipiului Craiova au un număr de 324 poziții. Principalele unități administrativ-teritoriale din localitățile componente cu o concentrare mare a patrimoniului cu valoare culturală , care păstrează o multitudine de valori culturale ( gospodarii, locuințe , anexe gospodărești, instalații meșteșugărești și port popular tradițional), păstrează și monumente istorice de valoare naționala (ex: Simnicul de Sus).

În municipiul Craiova , amplasarea elementelor care alcătuiesc patrimoniul cultural-istoric se evidențiază prin monumente istorice ca număr dar și din punct de vedere al gradului de atractivitate. Acestea sunt:

Vestigii arheologice

Obiective religioase: biserici, catedrale, mânăstiri.

Obiective cultural-istorice: obiective civile din piatra sau clădiri vechi cu rol administrativ sau cultural, case civile de locuit, muzee, hanuri, fântâni, monumente, statui, instituții de cultura și învățământ, biblioteci.

Arhitectura spațială a regiunii, cu particularități ale elementelor cadrului natural (clima, rețeaua hidrografica, vegetație și fauna) au favorizat dezvoltarea unei vechi populații dovedite de vestigiile arheologice , numeroase și diversificate ca și conținut, dovedind succesiunea civilizațiilor pe acest teritoriu ( pre-tracica, taco-dacica, geto-dacica, daco-romana, daco-romana-bizantina și apoi cea româneasca) .

Se remarca astfel:

Vestigiile aparținând epocii neolitice (5500-1900 a Chr.), descoperite unde sunt amplasate Casa Băniei și biserica Sf. Dumitru și în spatele Parcului Romanescu din apropierea localități Simnic.

Cetate de pământ din prima epoca a fierului (hallstatt- 1200-450/300 a. Chr.) consolidată cu călătuci arse, care atesta arhitectura militara din zona Bucovaț.

„tezaurul scitic” provenit dintr-un mormânt traco-getic( 83 de piese de argint având figuri de cai, copia fiind depozitata în Muzeul Olteniei).

Tezaurul de monede dacice ( sec. II-I iH.) de la Pielești.

Doua tezaure romane de la Ișalnița (primul este alcătuit din 134 de monede republicane din sec II a Chr, iar al doilea din 5000 de monede de argint din secolul al IV lea d.Chr), tot în Ișalnița au fost descoperite în anul 1964 mai multe morminte de incinerate, în zona găsindu-se vase de ofrandă și capace , de la sfârșitul epocii bronzului și din prima epoca a fierului, din care s-au recuperat castroane, cești , cupe (ornamente cu linii în zig-zag și triunghiuri realizate prin incizii).

Fortificația/valul roman de apărare (numit „Valul lui Traian” sau „Brazda lui Traian”) care este pe raza municipiului Mofleni, continuat pe lângă cimitirul Sineasca și apoi spre bariera Valcii și apoi spre Olt și mai departe spre Muntenia, în ziua de astăzi este foarte puțin vizibil.

Obiective turistice antropice reprezentative pentru municipiul Craiova și zona periurbană , din punct de vedere al importanței lor istorice și culturale sunt: edificiile religioase (biserici și mânăstiri)- cu o arhitectonica aparte , proprie etapei istorice în care au fost edificate.

Acestea se remarca prin vechime și valoarea cultural-istorica, artistica și nu în ultimul rând turistica:

Biserica Sf. Dumitru( cunoscută sub vechi denumiri, biserica domnească sau Băneasa, sau Catedrala Metropolitană), amplasata în Parcul Trandafirilor, lângă Casa Băniei; reprezintă una dintre cele mai vechi momente din țara Românească. Este construita în anul 1652, pe locul unei vechi biserici datată în jurul anului 1000 d. Chr.

Fig 2.7. Biserica Sf. Dumitru

Sursa: Fotografie proprie.

Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena ( numită și biserica Obedeanu, datorită amplasării sale în interiorul complexului fostei mânăstiri Obedeanu), construita de paharnicul Petre Obedeanu intre anii 1748-1753, modificata succesiv în timp , edificiul adăpostind în trecut o clădire spitaliceasca și o prima școala româneasca din Oltenia ( unde a învățat Tudor Vladimirescu).

Biserica sf. Treime- reprezintă cel mai vechi monument al Craiovei, construit în anul 1768 de către Dumitrana Știrbei( fiica vornicului Constantin Strâmbeanu), cu forma de cruce, în fața bisericii este amplasat mormântul domnitorului Barbu Dimitri Știrbei.

Fig 2.8. Biserica Sf Treime

Sursa: Fotografie proprie.

Biserica Măntuleasa, construită în stil gotic intre anii 1786-1792 din piatra și cărămidă de către vornicul Barbu Știrbei.

Biserica Sf. Nicolae Amaradia, construita intre anii 1786-1794 de negustorii Hristea Belivacă și Mihai Socolescu, păstrând pictura în stil bizantin.

Biserica Sf. Ilie, construita de vornicul Ilie Otetelișanu în anul 1720, modificata în anul 1893, cu pictura în ulei a lui Gh. Tătărescu.

Biserica Sf. Gheorghe Nou- aparținând starostelui Milu Stoenescu și a fratelui sau Gheorghe în anii 1754-1755, refăcută în stil brâncovenesc în anul 1913.

Biserica Madona Dudu, construită între anii 1750-1756 la inițiativa lui Gheorghe Ion și Constantin Fotescu.

Mai puțin reprezentativ pentru spațiul oltenesc ( ca vechime, număr si grad de conservare) sunt bisericile din lemn, una din ele este biserica Sf. Voievozi (1820) din satul Lângă (com. Pielești).

Un loc special in peisajul turistic antropic din zona analizata îl dețin așezămintele monarhale ale Mănăstirii Coșuna-Bucovăț (localizată in satul Mofleni-Bucovăț, situat pe malul stâng al Jiului, construita în anul 1572, mănăstire construita de Basarab Voievod Țepeluș și fiul sau Neagoe, cu un plan triconic, cu turlă înaltă pe pronaos, cu exteriorul îmbrăcat în cărămidă, biserica păstrează picturi din secolul al XVI-lea în pronaos și naos) și Mânăstirea Jitianu, situată în satul Braniște/Balta Verde, cititorie a lui Constantin Șerban, cu biserica Sf. Dumitru (1654-1658), cu turn clopotniță sub forma unei cule, ridicată în 1701 ca loc de refugiu. Mănăstirea are o bogată și valoroasă colecție de icoane vechi pe lemn și sticlă, curtea mănăstirii adăpostind o plantație de duzi din perioada domnitorului Al.I. Cuza, declarată monument istoric.

Obiectivele cultural-istorice sunt cele mai reprezentative elemente de atractivitate ale zonei metropolitane, datorită importanței lor istorice și culturale deosebite, dar și a potențialului de atractivitate turistică. Acestea au fost construite pe parcursul mai multor secole în același timp cu perioada medievală și a epocii moderne și pană la începutul secolului al XX-lea.

Stilul istoric al municipiului Craiova reprezintă unul dintre ansamblurile arhitectonic urbane reprezentative României, conturată pe parcursul mai multor secole de evoluție , contribuția cea mai semnificativă la formarea patrimoniului revenind sfârșitului de secol al XVIII-lea ( datorită edificiilor religioase) și primei jumătăți al secolului al XIX-lea ( îi revine o pondere majoră în ceea pe privește edificiile cultural-istorice și arhitectonice) regăsite astăzi în patrimoniul turistic al municipiului Craiova.

Centrul istoric al Craiovei, reprezintă partea cea mai veche al orașului, iar dezvoltarea s-a făcut în jurul vechii cișmele din împrejurul vechii piețe Elca, dezvoltarea a continuat si a dus la extinderea sa. Perimetrul său actual este delimitat de străzile Matei Basarab, Știrbei-Vodă, C.Izlaz, Madona Dudu, Brândușa, Libertății, Brestei, Dumbrăveni, Iancu Jianu, N. Titulescu, G. Enescu, Amaradia, C. Brâncuși, Avram Iancu, Șerban Vodă, Păltiniș, Principatele Unite și calea București.

Acestea reprezintă nu doar ,,Inima,, socială și administrativă a orașului , ci și principalul pol de atracție pentru turiștii (rezidenți sau venind din exterior) care doresc sa își satisfacă dorința și nevoia de cunoaștere și de îmbogățire a cunoștințelor prin accesarea, mulțumită concentrării în perimetru și în imediata sa vecinătate a celor mai reprezentative obiective turistice ( cultural-istorica, religioasă, de interes comunitar) .

Importante sunt si obiectivele civile sau vechile clădiri cu rol administrativ sau cultural, care grupează o mare varietate de edificii( sub raportul funcției, stilului, perioadei de construcție, gradul de conservare, poziționării, dimensiunii), incluse pe lista monumentelor istorice datorită valorii cultural-istorice si arhitectonice pe care o au:

Palatul Constantin Mihail, găzduind Muzeul de Artă;

Palatul Administrativ- găzduind Prefectura;

Palatul Banca Comerțului- găzduind Primăria municipiului Craiova;

Palatul de Justiție- găzduind Universitatea.

Foste case a unor familii de boieri și negustori bogați( Bălăceanu, Bengescu, Brăiloiu, Călinescu, Câmpineanu, Coțofeanu, Gănescu, Glogoveanu, Otetelișanu, Parșcovanu, Știrbei, Vlădianu), construite pe parcursul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, continuând și în prima parte a secolului al XX-lea, si reprezintă autentice stiluri de arhitectură veche românească. Pe unele clădiri trecerea timpului , incendiile și jafurile și-au pus amprenta, acestea au fost cauzele care au dus la afectare si pana la dispariția lor fizică. Majoritatea clădirilor care au rămas sunt incluse pe lista monumentelor istorice.

Cele mai reprezentative sunt:

Casa Băniei ( monument de arhitectură medievala, reprezintă cea mai veche construcție civila din Craiova- secolul al XV-lea , reclădită de Constantin Brâncoveanu, găzduind astăzi secția de etnografie a Muzeului Olteniei);

Casa Vlădoianu-Cernătescu-Carlogani ( construită in anul 1762, l-a adăpostit pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza i timpul vizitei sale la Craiova);

Casa Jianu (construită la sfârșitul sec. al XVIII-lea și refăcută in 1918 pe fundațiile vechi);

Casa Coțofanu ( construită la începutul secolului al XIX-lea);

Casa Oteteleșianu (construită in 1800);

Casa Bengescu( construită în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea);

Casa Dumba ( construită in sec. al XIX-lea in forma de L);

Obiective culturale cu funcții turistice (conservă variate componente de civilizație materială expuse în cadrul lor și facilitează cunoașterea acestora) se impun muzeele. Aceste sunt:

Muzeul Olteniei ( are sediul în fosta clădire a Scolii Centrale de Fete, construită in anul 1905, cu 3 secții distincte: arheologie și istorie, științele naturii și peste 20 de colecții tematice, reprezentând marile evenimente istorice ale Olteniei).

Fig 2.9. Muzeul Olteniei.

Sursa: Fotografie proprie.

Muzeul de artă (are sediul în fostul Palat al Familiei Mihail, construit între 1900-1907, având o galerie de artă universală și una de artă românească, cu numeroase picturi semnate de maeștrii români – Aman, Ressu, Luchian, Grigorescu, Tonitza, Andreescu, Ciucurencu etc., dar și străini din școala flamandă si olandeză, franceză , italiană etc. , precum și Cabinetul Brâncuși cu șase lucrări celebre ale acestuia),

Fig 2.10. Muzeul de Artă

Sursa: Fotografie proprie.

Muzeul Militar,

Muzeul Teatrului Național,

Muzeul de istorie a medicinei etc.

La obiectivele culturale se adaugă si monumente de artă plastică și cu valoare memorială ca de exemplu fântânile, monumentele, statuile si busturile dedicate unor evenimente importante pentru istoria românească sau a unor personalități, a căror importanța turistică este data de istorie și de impactul emoțional indus.

Craiova deținea 131 de fântâni la sfârșitul sec. al XIX-lea, dar un număr redus s-a păstrat până în perioada contemporană( fântâna Chiriac, fântâna Mântuleasa, fântâna Haramboaicei, fântâna Popova, fântâna Jianu, fântâna Obedeanu, fântâna Purcarului, fântâna cu țeapă sau a lui Bogdan Mecioca), patru dintre acestea fiind trecute pe lista monumentelor istorice ( Roșie, Popova, Jianu si Purcarului).

Cele mai reprezentative statui sunt:

Statuia ecvestra a lui Mihai Viteazu

Statuia domnitorului Al.I. Cuza

Statuia lui Ioan Maiorescu

Statuia lui Tudor Vladimirescu

Statuia lui Nicolae Titulescu

Statuia lui Constantin Brâncuși.

Cele mai reprezentative monumente sunt:

Monumentul domnitorului Barbu Dimitrie Știrbei

Monumentul Frații Buzești

Monumentul Independenței

Monumentul 1907

Monumentul Eroilor Regimentului I Dolj, Eugeniu Carada, Eroilor ruși din războiul ruso-turc din 1828-1829).

Cele mai reprezentative monumente istorie de tip bust sunt dedicate unui număr mare de personalități, precum:

Nicolae P. Romanescu

Constantin Brâncuși

Tudor Arghezi

Mihai Eminescu

Traian Demetrescu

Alexandru Macedonski

Ștefan Velovan

Ion Augustin

Gheorghe Marinescu

Petrache Poenaru

Generalul S. Stoiov

Ioan Maiorescu

Acestora se adaugă instituțiile de cultură și învățământ:

Teatrul Național Craiova,

Fig 2.11. Teatrul Național

Sursa: Fotografie proprie.

Teatrul Liric Elena Teodorini,

Filarmonica Oltenia,

Universitatea de Medicină și Farmacie,

Colegiul Național Carol I,

Colegiul Național Frații Buzești,

Colegiul Național Elena Cuza,

Colegiul Național Ștefan Velovan,

Liceul de Arte și Meserii Constantin Brâncuși,

Casa de Cultură a Studenților,

Casa Universitarilor

Clubul Universitarilor bibliotecile

Biblioteca județeană Alexandru și Aristia Aman,

2.4. Infrastructura turistică și dinamica circulației turistice

Infrastructura turistică cuprinde toate bunurile și mijloacele create de om, menite să pună în valoare resursele turistice naturale și antropice de care dispune un anumit teritoriu. Dezvoltarea fenomenului turistic nu se poate realiza fără existența unei infrastructuri turistice adecvate.

Structural, infrastructura turistică include: baza de cazare, baza de alimentație publică, căile și mijloacele de transport turistic, dotările pentru agrement și cură, dotările auxiliare sau complementare.

2.3.2. Structurile turistice de cazare

Baza de cazare reprezintă componenta principală a infrastructurii turistice ce pune in mișcare dezvoltarea turismului, circulația turistica și determinând sejurul într-un teritoriu cu resurse turistice. Structurile de cazare sunt acele dotări care asigura turiștilor înnoptarea și odihna pentru un interval de timp in schimbul unor tarife diferențiate in funcție de gradul lor de confort, sezon si alte funcții caracteristice (alimentație, agrement etc).

Clasificarea spațiilor de cazare după mai multe criterii:

După structura rețelei de cazare acestea poți fi principale cu funcțiune de cazare de baza, precum: hotelurile, motelurile, cabanele, vilele, hanurile si structuri de primire turistică complementare: campingurile, pensiunile, adăposturile și refugiile.

După categoria de confort (desemnând caracteristicile de calitate și complexitate a dotărilor, diversitatea serviciilor oferite, reflectată in prețuri) în clasificarea din Romania este redată in cinci categorii de confort, apreciate de la 1 la 5 stele ( de la o categorie inferioară la una superioară)

După modul de funcționare sunt unități de cazare cu activitate permanenta (cum sunt hotelurile din marile orașe, din stațiuni balneare și balneoclimaterice care funcționează pe toată durata anului) sau o activitate sezoniera ( în regiunile montane se diferențiază două sezoane de funcționare – iarna si vara) ori pronunțat sezoniera, specifică zonelor litorale temperate cu un sezon de vârf vara și un minim iarna.

După durata sejurului, Glăvan V. (2005) deosebește unități de cazare de tranzit (pentru sejururi medii scurte, uneori doar o înnoptare), de sejur (pentru sejururi mai lungi legate de perioada concediilor sau a vacanțelor) sau mixte (pentru tranzit sau sejur in structuri de cazare turistică din orașe)

După amplasare în teritoriu și după funcția turistică se pot menționa structuri de cazare în: stațiuni montane, stațiuni de litoral, stațiuni balneoclimaterice, localitați urbane și pensiuni turistice rurale.

După capacitatea unităților de cazare se disting: unități mici (pana la 20-40 de locuri),mijlocii (intre 41 și 200-400 locuri) și mari (cu peste 400 de locuri , uneori chiar si 1000 de locuri – Hotel Ambasador City din Pattaza- Thailanda are 5100 de camere, fiind cel mai mare complex hotelier din lume)

După forma de proprietate se pot diferenția uniți de cazare turistică aflate in proprietate deplina (coproprietate) sau in proprietate multiplă. Coproprietate – program imobiliar care include servicii precum: curățirea apartamentelor, întreținerea dotărilor comune – piscine, terenuri de tenis etc.) si prestări precum animația.

2.3.3. Tipuri de structuri de cazare

Apariția de noi unități de cazare, mai ales intre anii 2000-2008: hoteluri (Bavaria, Emma, La Plaza, Helin, Golden House, Casablanca, Europa), pensiuni (Flormang, Dragonul de Aur). Numărul capacităților totale de cazare au crescut de la 600 la 1170 de locuri, intr-o perioada de 16 ani (1990-2006).

Apariția de unități moderne au dus la diversificarea structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare, dar si alte servicii care alcătuiesc oferta secundară.

In prezent sunt 15 unități hoteliere care totalizează 1170 locuri, dintre care se detașează:

hotelurile de lux de 4 stele, apărute intre anii 2000-2006 ( Golden House, Bavaria, Helin, La Plaza cu aproximativ 200 locuri

hotelurile de 3 stele (Emma, Green House, Casablanca, Europa, Royal) cu 310 locuri.

Hoteluri de 2 stele (Hotel Parc, Craiovița, Central) cu 210 locuri.

La hotelurile de 3 stele se adaugă si cele construite înainte de 1990, cel mai reprezentativ este Hotelul Jiu, cu capacitatea de 394 locuri.

La unitățile de cazare hoteliere se adaugă și pensiunile turistice Flormang de 3 margarete și pensiunea Dragonul de Aur de 4 margarete (cu o capacitate de 30 locuri), un hostel de 3 stele – Victoria și o pensiune cu regim mixt hotel – pensiunea Italian Hotel de 3 stele cu 24 locuri.

Toate aceste unități de cazare au o repartiție relativ uniforma în perimetru administrativ al municipiului Craiova, însa același lucru nu este valabil și pentru localitățile componente care au o bază materiala deficitară.

In Simnicul de Sus, turismul și agroturismul sunt domenii care pot fi dezvoltate prin amenajarea unor centre de odihna, agrement, a unor tabere pentru copii, pensiuni.

Hotelurile Emma și Helin, sunt situate de-a lungul unei artere de conunicație de importanță europeana E70, care leagă Timișoara de București, de aici rezultă ca turismul practicat este cel de tranzit.

În prezent majoritatea unităților de cazare din municipiul Craiova îndeplinesc funcția de tranzit, datorită faptului ca orașul nu se afla la intersectarea unor mari fluxuri turistice, așa cum sunt fluxurile turistice scăzute ca număr de înnoptări cuprinse între 1-3 nopți.

Fig 2.1. Fluxul turistic/an la principalele unități hoteliere din Craiova.

Sursa: http://www.primariacraiova.ro

Odată cu apariția hotelurilor de lux de 4 stele în zona centrala a orașului, se observă o tendință de reorientare a unităților hoteliere, aceste se transformă din hoteluri de tranzit în hoteluri-business.

S-au realizat studii și analize în ceea ce privește structura pe naționalități a fluxului turistic, însă doar 8 unități hoteliere pentru Craiova (Helin, Bavaria, Golden House, Green House, Jiu, Sport, La Plaza, Emma).

Fig 2.2. Structura pe naționalități a fluxului turistic la principalele hoteluri din municipiul Craiova.

Sursa: http://www.primariacraiova.ro

Analizând datele cu privire la structura pe naționalități a fluxului turistic, se poate afirma faptul ca in cele 8 unități de cazare , structura pe naționalități este foarte diferită, majoritatea turiștilor sunt europeni, iar predominant : italienii, germanii, francezii si englezii care prefera hotelurile de 4 stele (Golden House, Bavaria, Helin), olandezii și americani preferă hotelurile de 3 stele, de exemplu: Emma și Jiu.

În anul 2004, municipiul Craiova avea 13 unități de primire turistică cu funcție de cazare (76,5%) dintr-un total de 17 unități existente la nivelul Județului Dolj, astfel reprezentând centrul urban de referință și al întregii regiunii Oltenia (proiectul CENCOTOUR- Centru de Acțiune și Cooperare pentru Dezvoltarea Turismului in Regiunea Transfrontieră Romano-Bulgaro).

Obiectivele de dezvoltare ale turismului la nivelul municipiului Craiova sunt ilustrate prin noi proiecte finanțate de Uniunea Europeană prin programul Phare.

Acest proiect, urmărește conturarea unor obiective specifice pentru dezvoltarea economică și socială a zonei transfrontiere și relansarea turismului in județul Dolj, inclusiv municipiul Craiova, fiind amplasat la intersecția căilor de comunicații de interes european – E79 si E70.

Principalele fluxuri turistice se intersectează in acest oraș-reședință al Județului Dolj și este si centru polarizator pentru județele Olteniei.

Tipuri de structuri de primire turistică

La nivelul Municipiului Craiova, evoluția structurilor de cazare în perioada 1990-2016 evidențiată în fig 5, se observa atât creșteri cat și scăderi în cadrul unităților de cazare. Hotelurile prezintă o scădere de la 8 unități în 1990 la 3 în anul 2000, urmată de o creștere continuă din anul 2000 pana în anul 2016 ajungând de la 3 la 21 de unități de cazare.

In ceea ce privește hostelurile se observă ca în anul 1990 si 2000 acestea nu existau , abia în anul 2005 apare prima unitate de cazare de acest fel și are loc o creștere ajungând la 5 unități in 2010, iar apoi scade ajungând la 4 unități în 2016.

Despre hotelurile apartament se poate vorbi începând cu anul 2016, când apare prima unitate. Pensiunile agroturistice apar în 2016 si prezintă o singură unitate. Motelurile apar în 2005 în număr de 2 unități și se păstrează pâna în 2016.

Vilele turistice prezintă două intervale de scădere , una din 2000 pana în 2005 ( de la 2 unități la 1), apoi are loc o creștere intre anii 2005 -2010 ajungând de la o unitate la 4 , a doua scădere are loc între anii 2010 – 2016, de la 4 la o unitate.

Pensiunile turistice prezintă o creștere continua din 2 unități în 2005 la 7 unități in 2016 .

Modificările semnificative prezentate anterior și în figura 5. au la baza atât construcția de noi unități de cazare adaptate cerințelor turistice cât și modificări în clasificare structurilor.

Fig 2.12. Tipuri de structuri de primire turistică (1990-2016)

Sursa: Prelucrare date: INSS

În evoluția spațiilor de cazare (fig 6) se constată o scădere din anul 1990 pană în anul 2000 de la 1400 de unități la 783, urmată de o creștere continuă în perioada 2000- 2016 de la 783 la 1805 de unități de cazare.

Fig 2.13. Capacitatea de cazare (1990- 2016)

Sursa: Prelucrare date: INSS

Figura 7 evidențiază ca cel mai mare număr de înnoptări sunt în cadrul hotelurilor, cele mai multe înnoptări sau realizat în anul 2016 cu 105.582 de înnoptări. Numărul de înnoptări prezintă o creștere între anii 2001 – 2005 de la 51.562 la 63.688 de înnoptări, apoi are loc un declin ajungând la 35.287 înnoptări în 2010. Hotelurile prezintă cel mai mare număr de înnoptări in anul 2010 ( 7413 înnoptări) , motelurile prezintă cel mai mare număr de înnoptări în anul 2001 ( 16425). Vilele turistice si pensiunile turistice au un număr de înnoptări cu puțin peste 10.000.

Fig 2.14. Înnoptări în structuri de primire turistică

Sursa: prelucrare date INSS.

Fig 8. Evidențiază ca cel mai mare număr de sosiri ale turiștilor sunt la hoteluri. Are loc o creștere din anul 2001 de 30026 la 31492 de sosiri în anul 2005, în anul 2010 are loc o scădere ajungând la 15682 de sosiri, apoi în anul 2016 se produce o creștere semnificativă a numărului de sosiri ajungând la 61063 .

Numărul turiștilor sosiți în hosteluri sunt într-o continuă creștere, în anul 2005 au sosit 354 turiști și ajungând la 2800 turiști în 2016. În ceea ce privește numărul turiștilor sosiți în moteluri aceștia sunt într-o continuă scădere din 2001 pana în 2010 (de la 10316 la 2185 sosiri), urmează o creștere de la 2185 in anul 2010 la 2759 în 2016.

Vilele turistice prezintă două perioade de scădere a numărului de sosiri, prima perioadă din 2001 până în 2005 ( de la 588 la 375 de sosiri) si cea de-a doua perioadă din 2010 până în 2016 ( de la 2043 la 652 sosiri) și o creștere de la 375 în 2005 la 2043 de sosiri în 2010.

Pensiunile turistice prezintă o creștere continuă si semnificativă le la 151 de sosiri în 2001 la 5192 de sosiri în 2016.

Despre pensiunile agroturistice se poate vorbi începând cu anul 2016, unde numărul turiștii sosiți ajung la 467.

Fig 2.15. Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică

Sursa: Prelucrare date INSS

În municipiul Craiova numărul persoanelor care lucrează în sectorul hotelier și în restaurante este extrem de mic, aproximativ 2,5 % din toți angajații din sectorul serviciilor, 1770 de angajați în 2008, 1418 angajați în 2009 și 1389 în 2010, din totalul anual de aproximativ 65.000 de angajați în sectorul serviciilor din Craiova (Bădiță, 2013).

Un studiu de percepție efectuat arată că turiștii vin în Craiova în scopuri profesionale, în scopuri de afaceri (52 %), de interes personal (42 %) și în scopuri culturale (33 %). Majoritatea turiștilor aleg să viziteze centrul datorită reperelor istorice (27 %), dar și pentru prețurile mici (39 %). Turiștii vizitează Craiova numai la sfârșit de săptămână (98 %), astfel turismul de week-end fiind printre principalele forme de turism din Craiova; orașul a fost văzut mai mult ca un centru comercial – Universitar, decât ca unul turistic. (Bădiță, 2012b).

Disfuncții legate de oferta turistică.

Starea de conservare precară a unor amenajări edilitare cu impact turistic direct ( ex. Amenajările din Parcul Craiovița, Parcul Corinițoiu sau Hanul Doctorului).

Infrastructura de comunicație are un grad scăzut de reabilitare, mai ales unele căi de acces direct spre obiective turistice importante.

Existența unor obiective cultural-istorice aflate intr-o stare avansata de degradare, având nevoie de lucrări de consolidare și refacere cu păstrarea caracteristicilor cu care au fost construite.

Nerespectarea normelor in vigoare, iar in unele cazuri, încălcarea flagrantă a legislației existente privind modalitățile de amplasare a construcțiilor și a tipurilor de intervenții permise in vecinătatea monumentelor istorice, prin neîntocmirea documentațiilor și expertizelor tehnice specifice;

Degradarea continuă a obiectivelor turistice , este datorata neacordării sau alocării insuficiente de fonduri de la bugetul statului pentru protejare si restaurare, conservare si refacerea acestora, dar si lipsa unei politici care sa reglementeze în termen cat mai scurt posibil această problemă.

Valorificarea insuficienta prin intermediul turismului a unor obiective turistice: Monumentele –au o valoare istorică sau turistică deosebită, care sunt dezavantajate de poziționare in cadrul vetrei urbane ( situarea laterală față de principalele artere de circulație rutieră sau feroviară și mai greu de integrat in circuitele turistice).

Lipsa unei acțiuni de promovare a imaginii.

Insuficiența ofertei turistice hoteliere, din punct de vedere numeric și dimensional, precum si a unităților cu confort ridicat, cu patru și cinci stele.

CAPITOLUL 3. Oportunități pentru dezvoltarea ofertei turistice de tip city-break în Craiova

Rolul infrastructurii de transport în dezvoltarea turismului

„Căile și mijloacele de transport constituie pentru turism ceea ce reprezintă sistemul circular pentru organismul viu: o rețea densa de linii și noduri de-a lungul căreia are loc un ansamblu de distribuiri și redistribuiri ale fluxului și produsului turistic.”

Între dezvoltarea turismului și transoprturi exista o strânsă dependență: cresterea numărului de turiști și dezvoltarea diverselor forme de turism organizat, semiorganizat sau pe cont propriu depind de gradul de dezvoltare a transporturilor. Dependența dintre acestea se manifesta cu intensitate atat la nivelul economiei naționale cat și la nivel regional și chiar local, iar asigurarea accesului turiștilor în anumite zone determină transformarea ofertei potențiale în ofertă turistică efectivă.

Dezvoltarea turismului la stadiul actual se datorează în proporții mari extinderii, modernizării și diversificării căilor și mijloacelor de transport. Progresele obținute astfel în sectorul transporturilor au permis extindereea spațiilor turistice și includerea în acestea a unor noi obiective situate la distanțe mai mari.

Rolul rețelei căilor de transport și comunicație în dezvoltare economică ș socială a teritoriului este determinat , în prezent o infrastructură de transport funcțională reprezintă un avantaj major în competiția regionala, naționala și internațională. Infrastructura afectează nu numai comunitatea locală ci și pe cei aflați în tranzit, acest lucru reprezentând teritoriul respectiv.

Rețeaua de căi rutiere, în cadrul Regiunii de Dezvoltare Sud-Vest, județul Dolj , ocupă primul loc în ceea ce privește lungimea totală a drumurilor publice (2305 km și reprezintă 21,99% dintr-o lungimea totală a drumurilor din Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest).

Rețeaua de drumuri publice din Municipiul Craiova și zona periurbană au o lungime totală de 419,1 km , acestea sunt:

Drumuri europene: 79,38 km , dintre care 13,13 km străzi în municipiul Craiova și pe o lungime de 17,66 km traversează zona periurbană (41,5% din lungimea totala a drumurilor europene – 191km- din cadrul județului Dolj).

Drumuri naționale: 36,31km, din care 6,5 km sunt străzi în municipiul Craiova, iar pe o lungime de 19,8 km traversează localități (8,5% din lungimea totală a drumurilor europene-423km- din județul Dolj).

Drumuri Județene: 182,8 km (16,6% din lungimea totală a drumurilor județene-1100 km- din cadrul Județului Dolj).

Drumuri Comunale: 120,6km (20,4% din lungimea totală a drumurilor comunale-591km-din cadrul județului Dolj).

Drumurile naționale sunt administrate de Ministerul Transporturilor prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, iar drumurile județene sunt administrate de Consiliul Județean Dolj prin Societatea Comercială pentru Lucrări Drumuri și Poduri Dolj. Drumurile comunale sunt în totalitate în administrația Consiliilor Locale.

Pe tipuri de îmbrăcăminte și stare tehnică, situația la momentul actual se prezintă astfel:

Drumuri europene (E), total 79,38, din care:

Tronson drum european principal (DN 6 – E70/E79 prin care se face legătura între Banat și Transilvania în partea de SV a țarii prin Culoarul Timiș – Cerna și Defileul Jiului) având o lungime de 20,4 km pe teritoriul studiat. Traseul are un rol de tranzit cu excepția sectorului de la nivelul intravilanului municipiului Craiova, care urma traseul Calea Severinului și str. N. Titulescu și avea grave probleme de aglomerație în zona centrală. Datorită acestei disfuncționalități majore s-a construit ruta ocolitoare din nord, care a rezolvat transferul fluxului de tranzit pe direcția est spre DN 65 E 574 dar rămânând în continuare o problema nerezolvată cu descărcarea fluxului de tranzit pe DN 56 E79 si DN6 E70 – se realizează tot la nivelul municipiului Craiova), fiind modernizată pe patru benzi.

Tronson drum european principal ( DN 56 – E 79 ce face legătura între municipiul Craiova și Calafat) cu o lungime de 19 km. Traseul nu este corespunzător cu rolul pe care îl îndeplinește ( tranzit spre Bulgaria prin punctul vamal Calafat-Vidin) traseul acestuia se desfășoară prin municipiul Craiova și generează aglomerați și la care se adaugă subdimensionarea părții carosabile în conformitate cu normele pentru drumurile europene principale, caliatea covorului asfaltic și semnalizarea acestuia.

Tronson drum european principal ( DN 6- E70 ce face legatura între municipiul Craiova – Caracal – București) cu o lungime de 35,6 km pe teritoriul studiat. Traseul îndeplinește rolul de tranzit spre București.

Tronson drum european secundar ( DN 65 – E 574 ce face legatura intre Craiova – Slatina – Pitești – București) cu lungime de 20,6 km pe teritoriul zonei studiate. Traseul are rol de tranzit spre București.

Drumuri naționale (DN), 36,31 km, din care:

Tronson drum național principal (DN 55 – face legătura între municipiul Craiova și Becher), cu o lungime de 17,5 km pe teritoriul studiat. Trebuie modernizat prin construirea unui pod peste Dunăre la Bechet.

Tronson drum național secundar ( DN 65 , face legătura între Craiova și Râmnicul Vâlcea) , cu o lungime de 18,7 km în zona studiată . Însă trebuie modernizat ca urmare a intensificării traficului in partea nordica a județului.

Drumuri județene (DJ), 14 tronsoane ce totalizează 182,8 km , dintre care : 14,046 km asfalt tip beton, 0,570 km – tip pavaj, 117,570 km asfalt, 35,378 km pietruit, 12,237 km drumuri de pământ.

Drumuri (DC), 18 tronsoane ce totalizează 120,6 km

Zona Metropolitana Craiova este străbătută de următoarele drumuri naționale: DN65, DN65C, DN55, DN56A si DN6.

Fig. 3.1 Harta drumurilor naționale ce străbat Zona Metropolitana Craiova.

Sursa: Primăria Craiova.

Lungimea străzilor din municipiul Craiova este de 378 km, din care lungimea străzilor modernizate este de 263 km. Din totalul acestora, distingem:

drumuri europene: 13,13 km

drumuri naționale: 6,5 km străzi

Rețeaua de căi ferate. Municipiul Craiova este un important nod feroviar al sistemului național de căi ferate , focalizând economic și social județul Dolj cat și întreaga Regiune de Dezvoltare Sud- Vest. Lungimea rețelei de căi ferate din județul Dolj este de 221 km ( 79 km electrificată).

Nodul feroviar Craiova asigură legătura pe direcția est-vest și nord-sud prin următoarele căi ferate:

magistrala feroviara M 900 (electrificată): – Timișoara – Drobeta- Turnu Severin – Craiova – Caracal – Roșiorii de Vede – București.

Calea ferata 902 (neelectrificată): Craiova – Slatina – Pitești – București.

Calea ferată 912 (neelectrificată): Craiova – Calafat ( punct vamal cu trecere a Dunării pe farry-boat)

Calea ferată 202 (electrificată): Craiova – Filiași – Târgu Jiu – Bumbești Jiu – Petroșani – Simeria.

Transportul aerian. Aeroportul din Craiova este singurul din Regiunea de Dezvoltare Sud Vest Oltenia.

Aeroportul este folosit atât pentru pasageri cat și pentru mișcări de aeronave in zona Sud Vest a României.

Aeroportul Internațional Craiova dispune de infrastructură competentă, principalele preocupări fiind legate de creșterea calității serviciilor prestate, a condițiilor pentru sosirea, plecarea și manevrarea la sol a aeronavelor in trafic național și internațional,mărfuri și poștă, protejând resursele naturale ale mediului.

Se acorda o atenție mare asigurării celui mai înalt nivel de siguranță si securitate în conformitate cu standardele intrenaționale. Politica aeroportului urmărește îmbunătățirea sistemelor și echipamentelor aeroportuare.

Transportul urban.

În municipiul Craiova, transporturile în comun ridică o mulțime de dificultăți, atât administrației locale, cat și populației, care dorește reducerea timpului destinat deplasării.

Transportul în comun, în Craiova este asigurat de Regia Autonomă de Transport Local (RAT) Craiova. Acesta se desfășoară, în cea mai mare parte , pe vechile trasee dinainte de 1989. Evoluția socio-economica a dus la transformări în ceea ce privește transportul public de călători, unele trasee fiind modificate , iar altele desființate.

Infrastructura de transport se compune din rețeaua de transport cu tramvaie și rețeaua de transport cu autobuze. Parcul auto este compus din: 252 de autobuze și 61 de tramvaie.

Rețeaua de transport cu tramvaie traversează municipiul pe direcția Est – Vest, se desfășoară in mare parte pe Calea București și Calea Severinului. Realizează legătura in interiorul municipiului : între cartierul Craiovița – Centru – zona industrială Electroputere – Automobile SA dar și cu zona industriala Ișalnița. Sunt active trei trasee de tramvai ( 100, 101 și 102) , de mare capacitate cu rol de a transporta forța de munca spre platformele industriale din est către vestul municipiului.

Rețeaua de transport cu autobuze – dezvoltată in zona urbana dar și în cea peri-urbană. Rețeaua de transport are 19 trasee de autobuz și asigură legături mai ales pe direcția nord – sud și spre cartierele periferice ale municipiului. Lungimea totală a rețelei de transport este de 117 km. Rețeaua de autobuze este mai accesibilă și au un program mult mai flexibil.

Fig. 3.2. Traseele pe care se desfășoară transportul public în municipiul Craiova

(sursa: Regia Autonomă de Transport Craiova).

Disfuncționalități.

În urma unor analize la nivelul infrastructurii de transport în zona Metropolitană Craiova se observă următoarele disfuncționalități.

Cea ai importantă disfuncționalitate se referă la organizarea rețelei de transport. Se definește printr-o concentrare mare în centru, cauzată în mar parte de lipsa unor artere corespunzătoare de circulație, care să poată face legătura între punctele marginale.

Prezența unui flux mare de călători pe direcția Nord – Sud (Bv-dul Carol, str. Bărnuțiu, str. Unirii) – nu face fata transportului în comun.

Nivelul ridicat de uzura a parcului de autobuze.

Inexistența sistemului de transport public cu troleibuzul.

3.2. Produsul de tip City break Craiova

Municipiul Craiova deține o mulțime de obiective atât naturale cât și antropice. Pentru promovarea produsului de tip City- break avem nevoie de o broșură pentru a arăta pe scurt frumusețea acestui oraș.

Produsul turistic tematic de tip circuit pentru realizarea unui City break in Craiova a fost conceput astfel: este un circuit realizat pe 3 zile, pentru vizitatori cu vârsta cuprinsă între 40 si 55 de ani, eu o educație medie si cu venituri medii (costul total de persoana ajunge la 700 – 800 de lei/ pers).

Vizitatorilor li se va pune la dispoziție un ghid care să îi îndrume și care sa le arate obiectivele turistice din oraș, dar se v-a pune la dispoziția lor un mijloc de transport care sa-i conducă spre obiective pentru a fi mai accesibil, dar și pentru a scurta din timpul parcurs. Vizitatorii vor vizita toate obiectivele turistice care sunt în circuit, dar vor avea parte si de plimbări prin parcuri, dar si de seri în care se vor relaxa sau vor privi spectacole si vor asculta concertele celor de la Filarmonica.

Program. Ziua 1.

Vizitatorilor li se va pune la dispoziție un mijloc de transport care sa-i intampine la Aeroport, unde vor fi condusi pana la Hotel Europeca.

Ziua 1.

9:00 – Micul-dejun, la restaurantul El Greco Bistro, din Craiova.

10:30 – Se face un tur al Craiovei.

12:30 – Vizitarea Centrului Vechi din Craiova, urmand ca in urmatoarea zi sa se viziteze obiectivele.

14:00 – Pranzul la restaurantul Ciobanasul din Parcul Nicolae Romanescu.

16:00 – Vizitarea Parcului Nicolae Romanescu – Podul Suspenat, Castelul fermecat si Palatul Bibescu.

19:20 – Intoarcerea la hotel.

20:00 – Servirea cinei in cadrul Hotelului.

21:10- Timp liber.

Fig.3.3. Obiectivele vizitate în ziua 1.

Ziua a 2 a:

8:00 – Micul- dejun

9:30 – Vizitarea lacaselor de cult, Biserica Madona Dudu , Mănăstirea Jitianu, Biserica Tuturor Sfintilor si Catedrala Sf. Dumitru.

13:00 – Servirea pranzului la Restaurantul Galaxy.

14:30 – Viztarea muzeelor: Muzeul Olteniei, Muzeul de Arta si Muzeul Mitre Arambasa.

19:30- Servirea cinei La Restaurantul Zai Zai.

21:00- Vizionarea Festivalului Shakespeare Ce va avea loc la Teatrul National

22:30 – Timp liber

Fig 3.4. Obiectivele vizitate din ziua a 2-a .

Ziua a 3 a

8:00- Micul-Dejun

09:30- Vizitarea Palatului Vorvorenilor (actualul sediu al Mitropoliei Olteniei), Palatul Jean Mihail , Casa Baniei si a fantanii Jianului

12:30 – Servirea pranzului la “La Dolce Vita”.

14:00- Vizitarea Gradinii Botanice.

15:10- Vizitarea Targului handmade ,,Bizarre Bazaar” si a Targului Mesterilor Populari.

18:00- Concert la Filarmonica Friendship Season: AmiTea Meetings- Guest: Peter Oschanitzkv

20:00 – Servirea cinei.

21:15- Pregatire pentru plecare

21:45- Imbarcare de pe aeroportul international Craiova

Fig 3.5. Obiectivele vizitate din ziua a 3-a

După cum se observă, Craiova nu este un oraș foarte mare, dar deține o multitudine de obiective. În Craiova se organizează și festivaluri, târguri dar au loc și multe piese de teatru care sunt potrivite pentru a le viziona seara.

3.3. Impactul produsului asupra comunității locale

Turismul are un potențial uriaș pentru dezvoltarea orașelor.

În general, părțile interesate au identificat această oportunitate și au decis să se implice în dezvoltarea acestui potențial, totuși, este nevoie de menținerea unui echilibru între nevoile turiștilor și cea a populației locale. Turism oferă justificare financiară de restaurare a cladirilor vechi și crearea infrastructurii generale care pot fi utilizate de populația locală. Turismul poate juca un rol în administrarea fizică și economică a oraselor vechi sau districte ale acestora, pot stimula dezvoltarea facilitaților culturale și facilităților comerciale dar și îmbunătățirea acestora.

Astfel, măsura în care acestea sunt corect planificate, dezvoltate și gestionate, turismul poate aduce beneficii semnificative pentru comunitățile urbane:

-este stimulată productia locala de bunuri și servicii, oferind noi oportunități de a vinde unele produse. Este de necontestat că activitățile în anumite industrii sunt determinate în mare măsură de turism, sunt menționat aici: locurile de muncă în hoteluri și restaurante, culturale și servicii de agrement, servicii de transport și călătorie intermediare, producătoare de artizanat, etc.

În plus turism stimuleaza afaceri într-o gamă largă si în alte domenii, cum ar fi constructii, servicii financiare, comerciale, industria alimentară, industria ușoară, activități cultural artistice sau servicii de caracter general, de care beneficiază, de asemenea, turiștii (transport local, poștă, telefon, schimb valutar etc.). Prin urmare, turismul aduce o creștere importantă a producției pentru marile orașe și se constată că turismul are o cotă foarte importantă în PIB (12 % pentru Londra, 8 % pentru Budapesta);

-multe locuri de muncă sunt create direct, în hoteluri, restaurante, agentii de turism, transport, și de locuri de muncă indirecte create în economia local, de cheltuieli făcute de angajați din sectorul de turism, care la rândul lor duce la crearea de alte locuri de muncă.

Pentru a evidenția importanța turismului în economia din marile orasele, trebuie să amintim că numai în Londra turismul creează aproape 1 milion de locuri de muncă (13 % din ocuparea forței de muncă), care în Paris sunt create aproximativ 150.000 de locuri de muncă directe in turism (12 % din ocuparea forței de muncă), în Budapesta angajarea directă în turism a ajuns la 100.000, la Barcelona 60.000, si exemplele pot continua;

-turismul international stimuleaza exporturile locale, dar și consumul de bunuri și servicii din zona de producție, aceastea reprezintă un mijloc foarte eficient de export, fiind eliminate costurile de transport, taxele vamale și diverse alte comisioane;

-ca urmare a crescut producția locală, iar ocuparea forței de muncă duce la creșterea veniturilor populației și îmbunătățirea nivelului de trai.

-crearea de venituri la bugetele locale, mai ales venind din impozitul pe venit de la antreprenori în sectorul turismului, de asemenea, si din taxele turistilor (taxa la hotel t, taxa să intre cu masina in oras etc.). Ele pot fi folosite pentru a îmbunătăți serviciile comunitare, infrastructură și serviciile etc;

-perspectiva de dezvoltare a turismului, oferă argumente pentru construirea sau îmbunătățirea infrastructurii de bază (drumuri, sisteme de alimentare, energie electrică, telecomunicații, gestionarea deșeurilor) pentru reabilitarea centrelor istorice, constructii culturale și facilități de agrement, modernizarea rețelei de transport locale, dezvoltarea de evenimente culturale și sportive de importanță internațională, etc. Din aceste investiții beneficiază atât turiștii, cât și populația stabilă;

-îmbunătățirea calității mediului, deoarece turiștii preferă să viziteze locurile atractive, curate și nepoluate;

-îmbunătățirea imaginii orașului duce la formarea unei reputați iar orasul poate deveni locație pentu întâlnirile de afaceri dar și pentu dezvoltarea sectorului de afaceri..

Pe de altă parte, dorința pentru câștiguri mai mari, a condus adesea la o dezvoltare haotică, neplanificată a turismului în unele locații, creând numeroase probleme: creșterea densității urbane, construirea de noi structuri uriașe ( birouri/blocuri) în vecinătatea monumentelor de arhitectură, poluarea aerului, de trafic și de zgomot, sunt doar cateva din pericolele care pot afecta valoarea unui oraș turistic.

Cu toate acestea se poate spune că turismul poate contribui la dezvoltarea durabilă a zonelor urbane prin îmbunătățirea competitivității întreprinderilor sau companiilor, prin raspunderea la nevoile sociale și conservarea mediului cultural și natural. Multe orașe caută modalități de a dezvolta turismul ca o modalitate de a stimula și diversifice economia urbană.

Pentru unele orașe care sunt implicate într-un proces mai larg de restructurare economică și compactarea industrială, turistismul oferă multe oportunități pentru dezvoltarea zonei. Se poate spune că vasta varietate de lucruri care poat fi vizitate și făcut pe o suprafață relativ redusă, plus o varietate de: facilități de cazare, hrană, transport și divertisment, acestea susțin dezvoltarea turismului în zona urbană.

Prin urmare, autoritățile locale împreună cu operatorii economici, au început să facă eforturi să profit din această activitate. Le-au dat viața orașelor, prin organizarea de tot felul de evenimente, a început reabilitarea centrelor istorice, creearea de noi obiective (muzee, grădini zoologice), au atins noi caracteristici pentru turisti (cartele de acces), au introdus autobuze speciale pentru ei. Conducerea unei campanii de promovare a orasului, a dus la crearea de facilități pentru turismul de afaceri, a dezvoltat rețeaua comercială etc.

Practic, factori responsabili pentru dezvoltarea produsului turistic trebuie luat în considerare o dezvoltare globală a produsului turistic existent, urmarind cele 5 componente. Astfel, în funcție de nevoile rezultate în urma unei analize SWOT, se pot concentra pe îmbunătățirea primară sau a produselor complementare turistice, consolidarea imaginii de oraș, îmbunătățirea accesul la oraș sau o combinație între ele.

3.4. Modelul celor 5 D al călătoriilor de tip city-break

O serie de trăsături distinctive ale călătoriilor city break au devenit vizibile în cursul acestei cercetări. Acestea au apărut în diferite puncte ale studiului și vor discuta factorii care fac călătoriile city break să fie diferite de celelalte tipuri de călători. În total, vor fi discutate cinci trăsături distinctive și vor fi descrise sub eticheta "5 D".

Acestea sunt; Durata, Distanța, Flexibilitatea datei, natura discreționară și Destinația de călătorie.

7.4.1.1 Durata.

Prima caracteristică distinctivă a călătoriei city break se referă la durata călătoriei. Constatările din această cercetare susțin (Legea, 2002; Trew & Cockerell, 2002) că city break, constă în călătorii de scurtă durată.

Fraza 1 arată că vizitatorii city break, stau perioade mai scurte în comparație cu alți turiști de agrement (55% rămân 3 nopți sau mai puțin, comparativ cu 6% pentru turiștii care sunt non city break). 

Este greșit să presupunem că toate călătoriilor de tip city break sunt de scurtă durată, pentru că în mod clar nu este așa. Unii oameni vin în oraș numai pentu vacanțe pe perioade mai lungi de timp și după cum s-a specificat anterior, există dovezi care arată că vacanțele de city break pe durate mai lungi cresc mai repede decât media (Trew & Cockerell, 2002).

În plus, anumite grupuri și naționalități au tendința de a lua mai multe vacanțe de tip city break decât altele. Cu toate acestea, în general, dovezile indică faptul că majoritatea vacantelor city break sunt scurte, de obicei de la două nopți la cinci nopți. Acest lucru ne duce la întrebarea de ce?

De ce sunt cele mai multe vacanțe city break pe o durată scurtă? Cercetarea indică trei motive principale care explică acest lucru.

În primul rând, city break este o excursie secundară care adesea completează o vacanță principală. Ele tind să aibă o durată mai scurtă, deoarece acestea trebuie să completeze vacanța principală nu să o înlocuiască.

În al doilea rând, Law (1993) și Burtenshaw et al. (1991) arată că mulți oameni sunt capabili să vadă și să experimenteze ceea ce doresc, în majoritatea orașelor, în doar câteva zile.

Cel de-al treilea motiv se referă la tendința internațională de a face excursii mai scurte, dar mai frecvente.

7.4.1.2 Distanța

Cea de-a doua caracteristică a excursiilor de tip city break se referă la distanța parcursă de călători pentru a face o astfel de vacanță.  Vizitatorii City Breaks tind să vină în principal din orașele/ țările din apropiere. Acest lucru este foarte evident în Dublin, unde 80% din turiști vin din Marea Britanie.

O situație similară se întâlnește și în Bratislava, unde cifrele referitoare la pasagerii aerieni arată că 5 dintre primele 6 intinerare din oraș vin din vecini apropiați (a se vedea fig 7.1). Deoarece durata city break este în general scurtă iar oamenii nu doresc să petreacă mult timp pentru a ajunge la destinație.

Călătoria cu avioanul este mult mai accesibil atat din punct de vedere al prețului dar și din punct de vedere a timpul mult mai scurt. Acest lucru se reflectă și în statisticile privind sosirile de vacantă, care indică o creștere a numărului de călătorii aeriene către Dublin cu mult mai mare decât cele a serviciilor de transport feroviar.

După cum arată Tabelul 7.1, sosirile prin intermediul avioanelor au crescut cu 32% între 1999 și 2003. În aceeași perioadă sosirile feriboturilor au scăzut cu 26%. În mod evident, companiile aeriene low-cost sunt caracterizate ca fiind cel mai ieftin mod de transport.

Table 3. Vacantele petrecute in dublin in 2003 fata de cele din 1999 (000s)

Sursa: Fáilte Ireland Survey of Travellers

În plus, călătoriile cu autovehicule au devenit mai stresante și mai puțin atrăgătoare pentru multi turisti, din cauza problemelor legate de aglomerare și siguranță, precum și datorită legilor care impun ca soferul să aibă un anumit comportament la volan.  Astfel, accesul aerian ieftin și direct este o opțiune de transport extrem de atractivă pentru vizitatorii de tip city break.

7.4.1.3 Natura discreționară

 O altă caracteristică a vacanțelor de tip city break sunt reprezentate de natura călătoriilor. În timpul interviurilor cu vizitatorii, intervievații au fost întrebați despre modul lor de călătorie în anul precedent. Acest lucru a fost făcut pentru a examina modul în care călătoriile de tip city break se potriveau cu alte excursii (dacă există). Constatările au arătat că oamenii au luat în general vacanțe de tip city break ca o excursie suplimentară la vacanța principală. Au existat doar 3 cazuri în care:

Orașul Dublin a fost considerat vacanța principal, în cele mai multe cazuri, călătoria a fost privită de unii ca o oportunitate. Acest lucru se reflectă în timpul scurt de decizie care a fost evident în multe dintre călătorii.

Rezultatele din prima fază arată că 56% din vacanțele de tip city break sunt rezervate cu mai puțin de 4 săptămâni înainte de călătorie, comparativ cu 37% din vacanțele care nu sunt de tip city break . Acest comportament de ultim moment a fost, de asemenea evident și în rezultatele din faza a doua, care au arătat că 67% din city breakuri au fost rezervate cu 4 saptamani înainte de sosire. In mod evident pentru cei mai mulți oameni, city break-urile sunt concepute și acționate într-o perioadă relativ scurtă de timp, iar internetul joacă un rol semnificativ în acest comportament.

7.4 Flexibilitatea datei

 Cea de-a patra caracteristică distinctivă a călătoriei de tip city break se referă la sezonalitatea călătoriilor. În prima fază s-au evidențiat distribuția uniformă a călătoriilor de tip city break pe tot parcursul anului. Cererea sezonieră poate fi în mare parte atribuită lipsei de importanță pe care vremea o joacă pentru city break, în comparație cu alte tipuri de călătorii.

De exemplu, concluziile arată că 17,2% dintre vizitatorii de city break din Dublin au sosit în lunile de iarnă, comparativ cu doar 4,3% dintre turiștii care au ales alt tip de vacanță.

Cu toate acestea, pe lângă vreme, poat fi atribuite și alți factori. De exemplu, natura secundară a city break-urilor înseamnă că cele mai multe sunt luate în afara perioadelor de vârf. Uneori aceste excursii se concentrează în jurul unor evenimente precum concerte, jocuri sportive și expoziții. Acestea sunt, în general bine răspândite pe parcursul întregului an și, prin urmare vizitatorii contribuie la dezvoltarea unei destinații urbane pe tot parcursul anului. Acest tip de cerere non-sezonieră este o caracteristică crucială și una care face city break-ul o perspectivă atractivă atât pentru planificatorii urbani, cât și pentru întreprinderile turistice.

7.4.1.5 Destinația călătoriilor.

Caracteristica finală a călătoriei de tip city break se referă la compoziția unității de călătorie. Una dintre cele mai interesante constatări în acest sens a fost numărul mic de călătorii care includea copii. Cei mai mulți oameni au călătorit cu un partener sau cu un grup de prieteni, aproape 60% dintre vizitatorii care călătoresc un partener și 18% călătoresc cu un grup de prieteni. În schimb, doar 15% au venit cu familia. Studiile arată că o mare parte a turiștilor călătoresc fără copii sau provin din familii fără copii (Flanagan & Dunne 2003, British Tourist Authority 1988, Trinity Research 1989).

Trei factori principali au apărut ca motive pentru care copiii nu sunt bine reprezentați în aceste călătorii. În primul rând, o mare parte a persoanelor care iau un city break nu au copii acasă. Constatările arată că multe dintre grupuri sunt alcătuite din persoane singure sau care călătoresc împreună (prieteni, grupuri, cupluri etc.) nu au copii.

De exemplu "Dinkis" (venituri duble fără copii) sau cupluri ale căror copii sunt mari și care au plecat de acasă. Pentru toți acești oameni, ușurința mobilității este un factor cheie în alegerea călătoriei. Nu sunt legate de programul școlii, prin urmare pot călători în orice moment. Acest lucru le permite să beneficieze de oferte speciale de călătorie care tind să fie mai multe pe durata școlii. De asemenea pot să călătorească fără prea multe pre-planificări, adică pot lua decizii mai rapide și spontane. Pentru astfel de călătorii, city break-urile reprezintă o opțiune de agrement foarte atractivă.

Cel de-al doilea motiv se referă la persoanele care au copii, dar care utilizează călătoria de tip city break pentru a scăpa de stresul și presiunile părinților. Acest lucru a fost deosebit de rezultatele din faza a doua, în care un număr de cupluri au descris călătoria lor la Dublin ca o șansă de a lua o pauză de la copiii lor.

City break-ul a fost văzută ca o călătorie ideală în multe feluri – natura scurtă a călătoriilor, împreună cu ușurința de acces, a făcut călătoria convenabilă în ceea ce privește copii. Într-o serie de cazuri a fost folosit ca o șansă pentru cupluri de a-și îmbunătăți propriile relații. Prin contrast, principala vacanță a fost văzută ca o șansă de a petrece timp cu copiii lor.

Concluzie.

Analizând cele prezentate pe parcursul lucrării, am observant ca municipiul Craiova dispune de numeroase resurse antropice dar și de verdele urban (numeroase parcuri care înfrumusețeaza spațiul), care nu sunt valorificate corespunzător și suficient.

In Craiova nu se poate vorbi de un turism așa cum trebuie, aici cei mai multi turiști vin pentru afaceri, conferințe dar și pentru plimbări scurte de o zi. Multi turisti vin dintr-o zonă apropiată și se cazează la rude sau prieteni, care nu implică cazarea comercială și prin urmare nu se poate vorbi de un city break.

Una dintre dificultățile întâmpinate în examinarea dezvoltării turismului City-break este faptul că în prezent nu există o definiție recunoscută a ceea ce constituie turismul de tip City break. Cu toate acestea, Trew și Cockerell (2002, p.86) subliniază faptul că cea mai răspândită definiție a turismului City- break este "o scurtă vacanță de agrement într-un oraș, fără înnoptare în orice altă destinație înafara orașului în timpul călătoriei".

City break este o nouă tendință a turismului, City break reprezintă o vizită scurtă, de la doua la cinci zile în marile orașe.

City break este o variantă de odihnă ce devine tot mai populară, chiar daca este o calatorie de weekend, se pot visita cele mai frumoase destinații. Această calatorie este adresată oamenilor de afaceri ce nu au timp pentru escapade mai lungi. City break poate fi, deasemenea de natura profesională, calatorii de afaceri, întalniri pentru conferințe. Vacanța de tip city break este o vacanță secundară, adică completeză vacanța de vară tradițională anuală în loc să o înlocuiască.

Această lucrare investighează fenomenul city break și se concentrează în special pe motivele implicate în decizia de a face o astfel de excursie.

S-au realizat analize in ceea ce privește grupul de turiști care i-au acest tip de vacanță (singuri, cu familia, cu grupul de prieteni), dar s-au facut analize și in ceea ce priveste periadele în care se i-au aceste vacanțe (iarna, vara, toamna primavara).

S-au facut studii care să dovedeasca ca, vacantele de tip city break sunt de scurtă durată, dar aceestea în ultima perioadă au inceput sa prinda amploare iar numarul de înnoptări să creasca.

Bibliografie

http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Tourism_statistics_-_characteristics_of_tourism_trips

http://arrow.dit.ie/cgi/viewcontent.cgi?article=1029&context=tfschhmtart

http://steconomiceuoradea.ro/anale/volume/2009/v2-economy-and-business-administration/27.pdf

http://cf.cdn.unwto.org/sites/all/files/pdf/am6_city_platma.pdf

http://www.e-acadjournal.org/article_15132.pdf

http://www.revistadeturism.ro/rdt/article/viewFile/165/108

http://www.insse.ro/cms/ro/content/turismul-rom%C3%A2niei-breviar-statistic

http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/turismul_romaniei_2016.pdf

http://antreprenoriat.upm.ro/assets/rapoarte/activitati/ASIC_1.1_ANEXA_%201_2_3.pdf

http://www.bed-and-breakfast.ro/pdf/masterplan/2.%20MasterPlan_27.06.2007_Concluzii_Principale.pdf

http://www.sme.ro/

http://primariacraiova.ro/ro/strategia-integrata-de-dezvoltare-urbana

http://primariacraiova.ro/ro/strategia-de-dezvoltare

Generală

Cocean, P. Deszi, St. (2009), Geografia turismului, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Patrimoniul turistic al României/ Melinda Cândea, Tamara Simon, Elena Bogan. – Bucurști : Editura Universitarã, 2012