Coordonator stiintific: Student: Pr.Dr.Vitalariu Anca Alexa Bianca Larisa Iasi 2016 Universitatea de Medicina si Farmacie “G.T.Popa,Iasi Facultatea… [308865]

Universitatea de Medicina si Farmacie “G.T.Popa,Iasi

Facultatea de Medicina dentara

Specializarea Tehnica Dentara

LUCRARE DE LICENTA

Coordonator stiintific: Student: [anonimizat].Dr.Vitalariu Anca Alexa Bianca Larisa

Iasi

2016

Universitatea de Medicina si Farmacie “G.T.Popa,[anonimizat]: Student: [anonimizat].Dr.Vitalariu Anca Alexa Bianca Larisa

Iasi

2016

CUPRINS

Introducere:Scopul alegerii temei

Capitolul I:[anonimizat]……….pag.1

1.1.Mase ceramice dentare .Clasificare………………………………….pag

1.2.Proprietatile maselor ceramice.Avantaje.Dezavantaje………………pag

2. Capitolul II:[anonimizat]………………………………………………………………………………..pag

3. Capitolul III:Algoritmul tehnologic de realizare a [anonimizat]…………………………………………………………………………….pag

3.1.Tehnologia de realizare a modelelor de lucru………………………….pag

3.1.1Pregatirea amprentei in vederea turnarii modelelor.Verificarea.Igienizarea………………………………………………….pag

3.1.2.Realizarea modelelor de lucru…………………………….pag

3.2.Montarea modelelor de lucru in simulator.Articulator.Ocluzor……….pag

3.3.Macheta in ceara …………………………………………………………pag

3.3.1.Tehnici si metode de modelare in ceara…………….pag

3.4.Transformarea machetei in componenta metalica ……………………..pag

3.4.1.Pregatirea pentru ambalare……………………………pag

3.4.2.Ambalarea machetei……………………………………pag

3.5.Obtinerea tiparului…………………………………………………………pag

3.6.Topirea si turnarea aliajelor………………………………………………..pag

3.7.Prelucrarea finala……………………………………………………………..pag

3.7.1.Dezambalarea.Prelucrarea mecanica………………………..pag

3.8.Aplicarea masei ceramice………………………………………………………pag

4. Capitolul IV:Studiu de caz…………………………………………………….pag

5. Concluzii………………………………………………………………………….pag

6. Bibliografie……………………………………………………………………….pag

INTRODUCERE

Din cele mai vechi timpuri a existat preocuparea pentru restaurarea morfologica a [anonimizat] a [anonimizat], de cercetarile facute pe parcursul anilor si de imbunatatirile tehnologice aduse in fabricarea restaurarilor de laboratoarele de tehnica dentara.

[anonimizat],reprezinta o imbolnavire a [anonimizat].

[anonimizat]-ceramica este una dintre cele mai utilizate restaurari fixe.

Reprezinta in totalitate una dintre formele cele mai moderne de tratament in cadrul restaurarilor protetice coronare unitare sau ca elemente de agregare ale puntilor dentare .

[anonimizat] o [anonimizat] ,restaureaza masticatia si stabilizeaza ocluzia.

[anonimizat] ,satisfacand astfel cerintele intregii echipe medicale .

[anonimizat] in cadrul celor mai utilizate material dentare de pe piata.

Ceramica dentara este cea mai buna alegere pe care o poate face un pacient.Se poate utiliza in cazul restaurarilor dentare de tipul celor enumerate: proteze mobilizabile ,punti reduse sau extinse,coroane dentare precum si toata gama de lucrari pe implanturi.

In mod evident,noile tehnologii si materiale vor deveni disponibile,fiind intalnite in managementul tratamentului aplicat pacientului,in ideea respectarii unor standarde inalte si a realizarii obiectivelor proprii tratamentului gnatoprotetic .Coroana metalo-ceramica s-a impus ca o alternative viabila in practica stomatologica datorita multiplelor avantaje determinate de posibilitatea obtinerii unei restaurari cu integritate oprima.

SCOPUL ALEGERII TEMEI

Medicina dentara impune exigenta unor material care sa satisfaca nevoile pacientului,atat din punct de vedere estetic cat si al rezistentei lor.

In urma cercetarilor stiintifice in domeniul tehnico-dentar din ultimii 20 ani,au aparut noi material biocompatibile care satisfac cerintele tehnicienilor,medicilor cat si pacientilor.

Tehnicile si sistemele ceramice s-au dezvoltat atat de rapid incat s-au produs modificari importante in compozitia si tehnologia de lucru

In anul 1958 Weinstein pune la punct ceramica cu temperature joasa de sinterizare care a permis realizarea de reconstituiri metalo-ceramice pe metale nobile,iar in 1970 pe aliaje nenobile.Astfel se poate spune ca incepe era metalo-ceramicii.

Protezarea ceramica reprezinta o alternativa de tratament de lunga durata care ofera o imbunatatire comfortului pacientului si permite refacerea sistemului stomatognat,datorita indicatiilor si avantajelor pe care le poseda.

Aceste reusite ale lucrarilor protetice a adus la popularitatea de care se bucura in ziua de azi,si implicit la cresterea cererii pacientilor in cabinet a unor lucrari metalo-ceramice,ceea ce a necesitat infiintarea mai multor laboratoare ce pot sa realizeze lucrari metalo-ceramice,astfel pretul de cost al ceramicii care la inceput era destul de ridicat ,a inceput sa scada facilitand astfel accesul la acest material unui numar mare de pacienti,dar si datorita calitatilor biologice si estetice pe care acest material le poseda.

In aceasta lucrare am incercat sa prezint caracteristicile fizice si chimice ale metalelor si ale diferitelor tipuri de ceramici,ce concura la obtinerea calitatilor acestui tip de restaurare si la obtinerea unui rezultat foarte bun.

Totodata am incercat sa evidentiez cat de important e zambetul in viata unei persoane si cum influienteaza imaginea si relatiile cu cei din jur.Cu totii ne dorim sa avem dinti perfecti si albi,care sa arate natural sis a se completeze cu dintii existenti.

Asa cum mersul si alergatul sunt parte a naturii umane,asa este si zambetul.Cea mai frumoasa expresie a bucuriei este sa razi sis a zambesti.Un zambet frumos insoteste clipe de bucurie.

Exista cercetatori care considera ca zambetul reflecta sinele unei persoane.Un zambet luminous care se afla in deplina armonie cu buzele si fata incoroneaza frumusetea caracterului unui individ.Fiecare zambet ese unic la fiecare persoana in parte.

In conceptia mea fiecare caz de estetica dentara reprezinta o adevarata opera de art ace creeaza frumusetea,printr-o combinatie de abilitati unice si diverse,impreuna cu nota personala adaugata de stomatolog.Prin comunicarea dintre stomatolog si technician dentar,cu ajutorul talentului ,indemanarea si spiritual artistic reusesc sa creeze zambetul perfect care sa se potriveasca fetei si personalitatii fiecarui pacient in parte.

Progresele artei dentare, transformarea ei într-o disciplină cu caracter medical au fost posibile datorită unei noi orientări și condițiilor oferite de tehnologia modernă, care stă la baza progresului în toate domeniile științifice.

CAPITOLUL I

Generalitati privind coroana mixta metalo-ceramica

Coroana mixtă metalo-ceramică reprezintă forma cea mai modernă de tratament în cadrul restaurărilor protetice coronare unitare sau  ca elemente de agregare ale punților dentare.

Este cunoscuta si sub numele de coroana Jacket(Jacket-Crown)-sinterizare pe folia de platina.

Literatura de specialitate în acest domeniu, posedă o bibliografie bogată, numărul mare al cercetătorilor, împreună cu intensitatea preocupării ca fapt, reprezintă dovezi concludente ale investigațiilor făcute în scopul obținerii rezultatelor de care poate beneficia astăzi arta stomatologică.

Noile tehnici utilizate în confecționarea coroanei mixte metalo-ceramice, cu toate calitățile ce o caracterizează, nu numai că au îmbogățit arsenalul mijloacelor terapeutice, dar au adus stomatologia pe același plan cu celelalte specialități medicale, în care revoluția tehnico-științifică participă intens la îmbunătățirea stării de sănătate a omenirii.

Coroana mixtă metalo-ceramică este o proteză unidentară, ce face parte din categoria protezelor fixe, care acoperă în totalitate bontul dentar.

Din punct de vedere al aspectului fizionomie pot fi:

–    coroane total fizionomice la care structura metalică este sub formă de capă ce acoperă intim și în totalitate bontul dentar. Masa ceramică este arsă pe această capă. Toate fețele capei sunt acoperite de masa ceramică, care restaurează morfologia coronară a dintelui respectiv;

–    coroane parțial fizionomice la care structura metalică are pe fața vestibulară, și în jumătatea vestibulară a fețelor proximale o casetă în care se depune masa ceramică pentru ardere.

Caracteristicile coroanei metalo-ceramice:

1.  Din punct de vedere estetic reprezintă idealul, datorită stabilității
cromatice, al nuanței coloristice, al translucidității și al luciului permanent.

Aspectul estetic este durabil în timp, fiind superior față de efectul estetic prezentat de coroanele mixte metalo-acrilice sau metalo-compozit.

2.  Din punct de vedere masticator și din punct de vedere al stabilității
ocluziei funcțional pot să participe în mod eficient la triturarea
alimentelor și la menținerea contactelor dento-dentare stabile. Masa ceramică,
prin stratul de glazură, prezintă rezistență la uzură mult mai mare decât cea
fără acest strat, dar rezistența la compresie este aceeași.

3. Din punct de vedere biologic.

Tolerabilitatea biologică a maselor ceramice este mult superioară rășinilor acrilice. Masele ceramice sunt suportate bine de țesuturi, fiind inerte.

Indicațiile coroanei metalo-ceramice sunt:

–   element de agregare ideal din punct de vedere fizionomie, biologic, masticator și al ocluziei funcționale al punților dentare, în toate tipurile de edentații.

–   restaurează morfologia coronară a dinților frontali și laterali, care prezintă modificări de formă și volum, datorită lipsei de substanță produse de carie, displazii, fracturi și abraziuni.

–   restaurează aspectul cromatic al coroanelor dinților devitali.

–   restaurează morfologic un grup de dinți pentru a asigura condițiile
ocluziei funcționale.

Contraindicațiile coroanei mixte metalo-ceramice sunt reprezentate de morfologia coronară a dinților naturali. Toate coroanele care sunt cu volum redus, cervico-incizal sau ocluzal nu pot beneficia de acoperirea cu o coroană mixtă, deoarece suprafețele laterale nu sunt eficiente pentru obținerea retentivităților microprotezei pe bontul dentar.

În prezent, indicația coroanei mixte metalo-ceramice este limitată de următorii factori:

–   prețul de cost ridicat al celor două materiale (masa ceramică, aliajul metalic);

–   tehnologia prin care se confecționează, ce impune o înaltă calificare profesională, pasiune, simț artistic și calm;

–   aparatura din laborator, reprezentată de cuptorul special pentru ars masa ceramică.

Avantajele coroanelor ceramice:

pot reda nuanțele dorite de culoare;

prezintă stabilitate coloristică foarte bună în timp;

tolerabilitate biologică a maselor ceramice (este mult superioară rășinilor acrilice), acestea sunt suportate bine de țesuturi, fiind inerte.

ceramica dentară este rău conducătoare de căldură, oferind protecție pulpei față de agenții termici;

este foarte rezistentă la presiune (de 4 ori mai puțin deformabilă decât oțelul inoxidabil și de 3 ori decât dentina).

Dezavantajele coroanelor ceramice:

nu rezistă la flexiune și tracțiune, fiind fragile la aceste solicitări;

coroanele care sunt cu volum redus, cervico-incizal sau ocluzal nu pot beneficia de acoperirea cu o coroană mixtă, deoarece suprafețele laterale nu sunt eficiente pentru obținerea retentivităților microprotezei pe bontul dentar;

la pacienți cu bruxism sau în ocluziile adânci acoperite sau labiodonte (cap la cap).

materialul ceramic este foarte dur, ceea ce reprezintă o dificultate în adaptarea ocluzală, fiind un pericol pentru antagoniști;

1.1.MASE CERAMICE DENTARE.CLASIFICARE

Din punct de vedere etimologic termenul ceramică provine de la cuvîntulgrecesc KERAMOS,care constituie materia primă a olarilor(KERAMON=ARGILE ,KERAMIN=CERAMICĂ).Tot de origine greacă este și cuvântul porțelan care provinede la numele unei scoici „Porzellano Cyprea” a cărei cochilie are o suprafațasidefată și netedă asemănătoare unei ceramici glazurate.

Ferrari si Saudon au clasificat masele ceramic in functie de compozitie in trei grupe:

1.Ceramica feldspatica;

a. din vechea generație (utilizată pentru coroane Jacket clasice arse pe Pt).

b. noua generație include ceramici cu conținut ridicat de leucit, utilizate în realizarea restaurărilor integral ceramice.

2.Ceramica aluminoasa; – a fost utilizată pentru prima dată de McLean în 1965 (cea conținând 40% în greutate alumină) pentru acoperirea unei infrastructuri metalice;

– în 1983 Riley și Sozio au pus la punct procedeul Cerestore care utilizează ceramică cu conținut de 65% alumină, pentru obținerea unei cape, prin injectarea unei paste de ceramică crudă, termoplastică la temperatură joasă (160-180 grade C);

– în 1985 Michael Sadoun pune la punct sistemul InCeram, care utilizează o ceramică de infrastructură cu conținut de 85% alumină și o fază sticloasă dispersată secundar în matricea cristalină sinterizată în prealabil.

3.Ceramica sticloasa(vitroceramica): (procedeele Dicor, Cerapearl) se referă la materialele ceramice obținute în forma sticloasă, care suportă ulterior un tratament termic de cristalizare voluntară, controlată, parțială.

Masele ceramice produse pentru a fi arse pe aliaje metalice prezinta urmatoarea compozitie:oxizi de potasiu 10%,oxizi de aluminiu 15%,si oxizi de siliciu 55%,la care se adauga alti oxizi de sodium,calciu.-sunt utilizati in vederea scaderii temperaturii de topire a sticlei.

Componentele de baza ale ceramicii clasice sunt feldspatul,cuartul si caolinul.

Feldspatul este prezent atat in masele ceramice destinate sistemelor metalo-ceramice,cat si in masele ceramice pentru sistemele integral ceramice.Rolul feldspatului este de a creste transluciditatea restaurarii protetice.Prezenta lui in masele ceramice dentare ,determina transluciditatea materialului.In masele ceramice dentare,continutul in caolin este foarte redus,putand chiar sa lipseasca.

Alumina este un oxid foarte dur si rezistent care reprezinta un element de pornire in prepararea sticlei alumino-silicatce.cu cat continutul in alumina este mai ridicat, cu atat ceramic are proprietati mecanice mai bune.

Oxidul de magneziu intra in procent ridicat in compozitia ceramicilor magnezice,care sunt utilizate pentru realizarea nucleului lucrarilor integral ceramice.

Pigmentii sunt reprezentati numai de coloranti minerali deoarece trebuie sa fie stabili la temperature ridicate.Acestia se folosesc pentru obtinerea diferitelor nuante necesare individualizarii cromaticii si realizarii de efecte: imitarea unei fisuri,accentuarea santurilor si fosetelor,realizarea diferitelor grade de luminozitate,etc.

Liantii sunt adaugati in la lichidul din truse.Ei leaga particulele de pulbere facilitand modelarea.La ardere liantii dispar in totalitate fara sa lase reziduuri.

Ceramic dentara este formata in general din doua faze: amorfa si cristalina.Valoarea coeficienului de dilatare termica a ceramicii este dependent de proportiile celor doua faze.

1.2.PROPRIETATILE MASELOR CERAMICE.AVANTAJE.DEZAVANTAJE

Densitatea variaza in functie de tipul de masa ceramic utilizata:

-mase ceramice conventionale=2,5 g/cm3

-mase ceramice pentru tehnologia metalo-ceramica=2,52 g/cm3

-ceramica aluminoasa=2,95g/cm3

Greutatea specifica-indicele specific de greutate aparanta este de 2,2-2,3 valoarea reala putand fi aproximativ 2,4.

Duritatea maselor ceramice este mai mare comparativ cu diferite material utilizate in stomatologie precum si cu cea a tesuturilor dure dentare coronare.

Porozitatea depinde de:

-tipul de ardere(in vacuum incluziunile de aer sunt eliminate)

-arderea in prezenta unui gaz capabil sa difuzeze in afara masei ceramice;

-racirea sub presiune(care reduce dimensiunea porilor);

Dilatarea termica depinde de compozitia chimica .Masele ceramice au conductivitatea termica redusa si datorita acestui lucru masele ceramice sunt considerate biomateriale izolante.

Contractia este mare,valoarea maxima atingandu-se in cursul celei de-a treia arderi(15-20%),impunand o depunere a pastei de masa ceramic in exces inaintea acestei arderi.

Izotropia apare la ceramic clasica ,amorfa,in timp ce smaltul dentar este anizotrop.Acest lucru explica imposibilitatea imitarii perfecte a dintilor naturali,diferentele,izotropia aparand doar in incidentele tangentiale.

Transluciditatea este mai mare la masele ceramice arse in vid,acestea fiind de aproape de 20 ori mai transparente decat masele ceramice arse la presiune atmosferica.

Cromatica se refera la nuanta si saturatia culorii,parametrii ce pot varia in functie de temperatura de ardere.Datorita absorbtiei si reflexiei selective se genereaza o gama de culori care permite colorarea diversa.Este foarte important ca alegerea culorii sa se faca la lumina naturala sau la o sursa de lumina apropiata de cea naturala.Pentru a se obtine o individualizare perfecta este de preferat ca masele ceramicii sa fie fluorescente.Estetica ceramicii turnate este ccalitativ superioara.

Proprietatile mecanice ale maselor ceramice sunt legate de faptul ca acestea sunt biomateriale a caror caracteristica principalao constituie fragilitatea,rezistenta la compresiune fiind superioara celei de tractiune.

Masele ceramice sunt material inerte.In timpul arderii pe support metallic ele pot altera suprafata prin oxidarea elementelor mai putin nobile si absorbtia unei parti din oxizii formati.In zona de interfata se pot observa zone de coroziune intercristalina,punandu-se in evidenta difuziunea dintre diferitele elemente,mai ales a staniului,dinspre ceramic spre aliaj.Ceramica sticloasa prezinta Io stabilitate chimica deosebita.

Masele ceramice nu sunt atacate de saliva,sunt foarte bine tolerate de parodontiul e invelis,precum si de tesuturile dentare.Masele ceramice glazurate nu retin placa bacteriana gratie excelentei configuratii de suprafata.De asemenea,ceramic este un izolant termic pentru dentina si pulpa,impiedicand transmiterea variatiilor termice din cavitatea bucala.

Biocompatibilitatea ceramicii turnate este una foarte buna,insertia biologica si precizia facand din acest material un produs superior,suportabil de tesuturile cu care vine in contact.

Avantajele ale acestui material sunt:

– cromatica ideala (apropiata de cea a dintilor naturali, stabilitate coloristica, transluciditate), –

-biocompatibilitatea,

-conductivitatea termica redusa,

-inertia chimica,

-rezistenta mecanica la rupere si încovoiere,

-densitatea de suprafata si luciul.

Dezavantajele  masei ceramice sunt:

– rezistenta scazuta la tractiune,

– pretul de cost ridicat,

– faptul ca prelucrarea si ajustarea dupa finalizarea suprafetelor este imposibila iar prezenta unor fisuri interne si externe duc la fractura.

Principalele caracteristici generale ale maselor ceramice sunt:

comportamentul volumetric: masa ceramică se contractă cu 20 – 35% datorită evaporării liantului (apa distilată), a arderii adaosurilor organice și a răcirii. Contracția se produce în sensul zonelor cu volum mai mare. Pentru compensarea contracției, masa de dentină și smalț se depune în exces. Pentru evitarea înmagazinării unor tensiuni interne, se lasă neacoperite zone metalice din aparat.

rezistența mecanică:a maselor ceramice este de 417 Brinell față de 260 Brinell pentru smalțul dentar, fiind superioară și celei a aliajelor dentare. Din cauza acestei durități de suprafață, masele ceramice au un efect abraziv, atât asupra smalțului dentar, cât și asupra aliajelor dentare. Rezistența mecanică la compresiune, îndoire și rupere este bună. Totuși, nu permite realizarea unor punți ceramice de mare amplitudine;

stabilitatea coloristică: Masele ceramice au o stabilitate coloristică ideală datorită coloranților minerali, inerției componentelor și impenetrabilității masei arse față de diversele componente ale lichidului bucal. Culoarea, transluciditatea și luciul permanent fac posibile restaurări protetice fizionomice foarte reușite.

toleranța biologică: Fiind inerte față de țesuturi, masele ceramice sunt foarte bine tolerate. Din acest motiv sunt folosite și sub forma implantelor osoase.

legătura metalo-ceramică:separarea masei ceramice de suportul metalic se face cu multă greutate. Această legătură este explicată astfel:

legătura chimică. Este o legătură de tip covalent realizată între oxizii metalici de suprafață ai aliajului și oxizii metalici din compoziția masei ceramice, între care se produc schimburi ionice. Legătura între cele două grupe de oxizi se realizează în momentul fluidificării masei ceramice în procesul de ardere. Legătura chimică de tip covalent a fost susținută de Weinstein, apoi de Duckworth și Nally.

legătura fizică. Brien și Ryge susțin că legătura metalo-ceramică este datorată forțelor Van der Waalls și anume o legătură rezultată din atracția dintre doi atomi, fără a se stabili legături chimice, deci o atracție electrostatică.

legătura mecanică. Legătura mecanică s-ar realiza datorită unor microreliefuri foarte fine aflate pe suprafața suportului metalic, în care se insinuează masa ceramică fluidificată și apoi răcită. Legătura mecanică ar fi favorizată și de comportamentul volumetric al masei ceramice. Această legătură este susținută de Lavine și Custer. Retențiile mecanice pot fi folosite în mod suplimentar.

compoziția chimică: masele ceramice sunt formate din substanțe de bază și adaosuri. Substanțele de bază sunt următoarele:

caolinuleste componenta plastică a masei ceramice, adăugat în proporție de 2 – 3% și reprezintă liantul întregului amestec. Este o argilă superioară purificată natural sau artificial.

cuarțul, componenta aplastică a masei ceramice, adăugat în proporție de 10 – 15% în amestec, reprezintă masa refractară la temperatura de ardere. Dilatarea termică a cuarțului compensează contracția caolinului la încălzire, asigurând rezistența la variațiile de temperatură. Această componentă contribuie la luciul masei ceramice.

feldspatul este un alumino-silicat de potasiu, sodiu și calciu. în proporție de 70 – 80% în amestec este, cantitativ, elementul principal dintre substanțele de bază. La temperaturi înalte se fluidifică bine, omogenizând amestecul. Contribuie la obținerea translucidității.

Coloranții dau posibilitatea obținerii nuanțelor coloristice variate. Sunt coloranți minerali reprezentați de oxizi metalici de fier, crom, cobalt, iridiu, nichel, zinc, aur, titan care dau, în ordine, următoarele culori: roșu, verde, albastru, negru, cenușiu, alb, purpuriu și galben-maro. În compoziția maselor ceramice neprelucrate sunt incluși și coloranți organici (pigmenți) diferiți în pulberea de dentină și, respectiv de smalț, pentru a nu fi confundate în timpul depunerii. În masa opacă (grund) folosită în tehnologia metalo-ceramică, oxizii de fier, staniu, iridiu și aur au rolul de a realiza legătura dintre metal și ceramică.

Caracteristici estetice – sunt reprezentate de:

transparență;

reflexie;

culoare.

Transparența apare datorită fenomenului optic prin care lumina este atât transmisă (refractată) cât și reflectată.

Reflexia se produce inițial la suprafața materialului ceramic, unde micile neregularități imprimă diferite direcții razelor de lumină incidență, rezultând o lumină difuză, plăcută, spre deosebire de metale sau acrilate care sunt opace, ele reflectând toată lumina prin suprafața lor netedă.

Reflexia se produce și în interior, pe particulele de oxizi care, având o dispoziție neregulată, dau o lumină difuză. Modalitatea de reflexie a razelor pe suprafața de ceramică este influențată de starea de suprafață a acestuia. Cu cât suprafața este mai neregulată, razele incidente vor fi transmise în direcții diferite, deci se va produce o reflexie cu angulații diferite.

Când suprafața este perfect netedă, există un maxim de reflexie pe o direcție dată, ceea ce facilitează apariția unei străluciri mai intense pe acea direcție, fapt ce scoate în evidență artificiul protetic.

Prin urmare, o suprafață neregulată va favoriza crearea unei morfologii individualizate și va determina un comportament optic favorabil.

Comportamentul optic al dintelui diferă în funcție de zonă. Astfel, smalțul este mai transparent, iar dentina mai opacă.

Prin suprafața vestibulară a dintelui se produce reflexie dar și absorbție. Pe marginea incizală, un efect luminos este transmis, lumina traversând-o. Un comportament optic similar trebuie realizat și prin artificiul protetic. Marginea incizală va necesita un spațiu suficient prin preparare, iar pentru refacerea ei se va folosi numai ceramica de smalț transparentă.

Porțiunea centrală vestibulară, precum și fețele proximale, vor fi realizate din straturi de materiale diferite, deci cu grade diferite de transparență, care vor favoriza prin reflexie, refracție și absorbție diferite, formarea unei străluciri plăcute, asemănătoare celei naturale a dintelui.

Culoarea influențează în mod direct efectul estetic al porțelanului. Ea este o impresie senzorială, produsă printr-un ansamblu complex de fenomene ce se realizează la trei nivele:

fizic – interacțiunea lumină-materie;

fiziologic – lumina este focalizată pe retină, inducând impulsuri ce se transmit la centrii vizuali cerebrali;

psiho-senzorial – transformarea activității nervoase într-o percepere conștientă de lumină și culoare.

Culoarea este funcție atât de obiect cât și de lumină, aceasta putând influența perceperea cromaticii în diferite momente ale zilei. De asemenea, natura luminii influențează percepția culorii. Astfel, culorile sunt percepute diferit la lumina naturală a soarelui sau la lumina artificială, în special de neon.

Având în vedere aceste aspecte, alegerea culorii pentru viitoarea lucrarea fixă metalo-ceramică, de o mare importanță pentru refacerea funcției fizionomice, se va face la lumina naturală. Este de preferat când cerul este puțin acoperit, evitându-se cerul senin (când lumina are o componentă predominant albastră) sau primele ore ale dimineții sau ale serii (când lumina are o componentă predominant galbenă). De asemenea, culorile se vor alege diferit între incizal și colet.

CAPITOLUL II

Tipurile de edentatie care necesita restaurarea protetica metalo-ceramica

In medicina dentara pierderea unui dinte se trateaza prin inlocuirea acestuia cu o proteza fixa sau mobila.

Un dinte pierdut poate fi suplinit de ceilalti dinti,insa nu pentru mult timp,si de aceea trebuie realizata o proteza fixa sau mobile

In cadrul protezelor fixe,coroanele si puntile mixte metalo-ceramice detin o pozitie privilegiata,datorita utilizarii lor frecvente.Aceste proteze sunt compuse dintr-o component metalica si una fizionomica.

Componenta fizionomica poate fi plasata doar pe fetele care se vad ale constructiei protetice sau pe toate fetele acesteia.

Aliajele metalice din care se confectioneaza component metalica asigura acestor proteze rezistenta,iar ceramic dentara confera aspectul fizionomic.

Perioada moderna a metalo-ceramicii incepe in 1956, cand s-a finalizat arderea maselor ceramice pe aliaje din aur.

In 1957 este realizata prima restaurare protetica metalo-ceramica,lucru ce a determinat inaugurarea unui nou capitol in protetica stomatologica metalo-ceramica.

Terapia protetica metalo-ceramica poate fi folosita9direct sau combinat cu alte terapii) in toate tipurile de edentatii partiale reduse.

Indicatia majora este reprezentata de edentatiile frontale maxilare,clasa a IV redusa sau extinsa Kennedy) unde,primeaza considerentele estetice si este necesara realizarea unor artificii,pentru ca restaurarea sa fie cat mai aproape de situatia clinica anterioara.

Una dintre cle mai frecvente indicatii ale coroanelor mixte metalo-ceramice se refera la dintii oralizati.

Elementele mixte metalo-ceramice sunt indicate si in cazul prezentei unei ocluzii adanci acoperite sau in cazul ocluziilor deschise frontal si la acoperirea dintilor frontali inferiori la care pragur circular,indispensabil confectionarii coroanelor Jacket ceramice,este contraindicate

Protezarea edentatiilor din zona laterala a arcadelor dentare a starnit controverse datorita unor conditii ce contraindicau sau faceau impropie folosirea acestui tip de restaurare;acestea fiind reprezentate de fortele mari ce actioneaza la acest nivel,correlate cu duritatea si caracterul casant al portelaului prezent la acest tip de restaurare dar si discutia despre necesitatea esteticii in zona laterala.

CAPITOLUL III

3.Algoritmul tehnologic de realizare a componentei mixte metalo-ceramice

Examinarea completă și complexă a pacientului – etapă clinică;

Stabilirea unui diagnostic și a planului de tratament – etapă clinică;

Pregătirea suportului dento-parodontal pentru un anumit tip de proteză fixă unidentară sau pluridentară;

Amprentarea câmpului protetic – etapă clinică- prevede obținerea cu ajutorul a diverse materiale a unei copii negative a câmpului protetic în cele mai mici detalii;

Modelul – etapă de laborator ce constă în obținerea copiei pozitive a câmpului protetic prin diverse tehnici și materiale, utilizând amprenta furnizată de către medic;

Realizarea machetei – etapă de laborator ce presupune obținerea în laborator, în ceară, a formei exacte a viitoarei lucrări protetice;

Transformarea machetei în lucrare finită – etapă de laborator prin câteva subetape:

-pregătirea machetei în vederea ambalării, prin aplicarea unor tije la nivelul machetei,care se vor transforma în etapele următoare în canale de curgere a aliajului topit;

-ambalarea și obținerea tiparului (masă de ambalat), material care rezistă la temperaturi foarte ridicate (între 700-1300 grade C) necesare pentru topirea și turnarea lucrării. După priza maseide ambalat se elimină ceara de macheta și rezultă astfel tiparul;

-tiparul este o cavitate negativă în interiorul masei de ambalat de forma și mărimea viitoarei piese protetice;

-topirea – asigură topirea metalului prin mijloace speciale;

-turnarea este etapa de introducere a metalului topit în tipar cu ajutorul cel mai des a forțeicentrifuge sau altor mijloace;

-dezambalarea – etapa prin care piesa protetică turnată, metalică este eliberată dininteriorul masei de ambalat;

Prelucrarea și adaptarea pe model – etapă de laborator, în care lucrarea este prelucrată cu ajutorul unor freze, pietre montate la micromotorulde tehnică dentară;

Proba lucrării în cavitatea orală – etapă clinică;

Realizarea componentei fizionomice.

Finisarea și lustruirea – etapă de laborator;

Aplicarea lucrării proteticeîn cavitatea orală prin cimentare – etapă clinică

3.1 Tehnologia de realizare a modelelor de lucru

Modelul reprezinta imaginea pozitiva si fidela a campului protetic obtinuta consecutive inregistrarii unei amprente.Acesta serveste la realizarea machete viitoarei constructii protetice,constituind cel mai important punct de plecare pentru intreaga executie tehnologica.

Realizarea cu acuratete a modelului de lucru conditioneaza integritatea static si dinamica a viitoarei proteze fixe din punct de vedere al restaurarii,biomecanic acceptata.

Modelul trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

-stabilitate dimensionala;

-capacitatea de reprodcere fidela a campului protetic;

-duritate;

-rezistenta la abraziune si fracturare;

-stabilitate chimica;

-tehnologie de obtinere usoara;

-compatibilitate chimica,fizica si mecanica,cu materialele de amprenta si materialele de machetare.

Modelele se pot clasifica astfel:

1.Dupa materialul din care au fost realizate:

-din gipsuri dure sau extradure;

-din cimenturi;

-din metale sau aliaje metalice;

-din mase de ambalat.etc.

2.Dupa tehnologia de realizare :

-obtinute prin turnare,realizate din gipsuri ,mase de ambalat,materiale plastic,composite,aliaje usor fuzibile;

-obtinute prin fularea in amprenta a amalgamurilor sau a cimenturilor fosfat de zinc;

-obtinute prin galvanizare sau pulverizare;

-obtinute prin ardere;

3.Dupa caracterul de mobilitate al bonturilor:

-cu bonturi fixe;

-cu bonturi mobilizabile;

3.1.1Pregatirea amprentei in vederea turnarii modelelor.Verificarea.Igienizarea

Atunci cand amprenta intra in laboratorul de tehnica dentara,aceasta se va igieniza imediat prin introducerea ei in solutii speciale cum sunt cele pe baza de alcool ,etanol si methanol cu o concentratie de 70%.

O alta forma de igienizare o reprezinta tratarea cu compusi aldehidici,spalarea cu derivati halogenate,aplicarea de ioni cuaternari care se caracterizeaza printr-un larg spectru antimicrobian si effect detergent;tratarea cu ultrasunete,cu radiatii UV,raze X sau Y),in final fiind spalata cu ajutorul unui jet de apa la temperatura camerei .

Amprentele pentru coroana mixta metalo-ceramica cuprind toate elementele campului protetic:bontul dentar,dintii vecini,dintii antagonisti si ocluzia.

Amprentele pot fi de doua feluri:

a.Amprentele cu mase termoplastice in inel de cupru ,pentru inregistrarea volumului si formei bontului dentar si pentru dintii vecini.

b.Amprentele cu elastomeri ,siliconi,polisulfuri sau polieteri,sunt preferate pentru exactitate ,stabilitate si comoditate in utilizare.

Verificarea amprentei se va face atat de medical dentist cat si de tehnicianul dentar.Se va verifica calitatea amprentei si mai ales defectele vizibile ale acesteia

-pot aparea incluziuni de aer

-lipsa de aderenta a materialelor de amprenta la portamprentele standard,cu antrenarea unor deplasari ale materialelor;

-prezenta unor resturi de saliva,sange ;

3.1.2.Realizarea modelelor de lucru

Daca amprenta este din hidrocoloizi reversibili se recomanda turnarea modelului din gipsuri dure si superdure tip Fuji-Rock,Velmix.

Demularea se va realiza dupa 60minute.Daca amprenta este din elastomeri de sinteza ,turnarea modelului trebuie sa se faca la un interval de 30 de minute de la amprentare.In acesti interval ampremta este mentinuta la temperatua camerei pentru a compensa contractia termica.

Soclul modelului se realizeaza dintr-un ghips dur,cu un coeficient mic de dilatare in timpul prizei,pentru a nu determina deformarea modelului.

Soclul se va turna la un interval de 20 minute dupa turnarea modelului propriu zis.

In functie de dotarea laboratorului de tehnica dentara si de mobilitatea bonturilor dentare acestea se pot realiza dupa urmatoarele tehnici:

a.Realizarea modelelor monobloc cu bonturi fixe

-la aceste modele bonturile si restul elementelor campului protetic fac corp comun cu soclul modelului.

-modelul se realizeaza prin turnarea pastei de ghips obisnuit,dur sau extradur in amprenta

-se recomanda la realizarea modelului arcadei antagoniste.

b.Realizarea modelelor cu bonturi mobilizabile

– fie prin sisteme de pinuri metalice (Dowell, Pindex), fie fară tije (AccuTrack Model System). Acestea prezintă avantajul că permit un control vizual al modelării machetei la nivelul fețelor proximale și al marginilor cervicale.

Timpul de prelucrare al gipsurilor naturale reprezintă în general 2/3 din timpul de priză.Amprenta se pune cu impresiunile în sus pe o masă vibratoare, iar gipsul se toarnă în cantitățimici, sub vibrație pe marginea amprentei. Astfel, riscurile apariției incluziunilor de aer sunt maidiminuate.

Amprentele din hidrocoloizi reversibili sau gume polieterice în care s-a turnat un gipsdur, pentru ca duritatea acestuia sa nu se diminueze, se vor menține într-o ambianță cu oumiditate de 100% până la sfârșitul rehidratării (prizei) gipsului. Păstrarea în mediu umed nueste indicată în cazul polisulfurilor sau siliconilor cu reacție de adiție.

După terminarea prizei materialului, modelele se demulează și se depozitează latemperatura camerei. Timpul de priză variază de la material la material, fiind de circa 20-30minute.

Soclarea modelelor.

Suprafețele laterale ale soclurilor se secționează la 70° (superior) și 65° (inferior) față de planul frontal. În regiunea frontală modelul maxilar se secționează in bizou formând cu același plan frontal ununghi de 30°. Cele două jumătăți frontale trebuie să fie egale. Posterior molarilor de 6 ani, modelele sesecționează oblic, formându-se cu planul frontal un unghi de 115°. Modelul inferior se rotunjește înregiunea frontală, de la canin la canin. Manopera se face, deobicei la soclator, respectând liniile trasateanterior.

Urmează soclarea bazei modelelor care trebuie să fie paralelă cu planul de ocluzie, înălțimea fiecăruia ajungând în final la 3,5 cm. Acest gen de soclare a fost recomandat de Korkliaus și Bruckl, care țin cont de planul medio-sagital și planul ocluzal. Astăzi se folosesc conformatoare din materiale elastice care ușurează mult munca tehnicienilor.

Figura 5. Soclarea modelelor. Figura 6. Soclator.

Turnarea soclului dintr-un gips pentru amprentă sau din varietatea de gips alabastru, este apanajulunor tehnologii vechi de realizare a modelelor.

Pentru a nu apare deformarea modelului, soclul se confecționează dintr-un gips dur cu un coeficient mic de expansiune liniară de priză.

Gipsul pentru soclu se toarnă după 20 minute de la începutul malaxării primului strat degips (din care s-a turnat modelul propriu-zis).

Un gips dur face priză după maximum 20 minute, dar abia atunci începe procesul de expansiune.Astfel, la turnarea soclului după 20 minute, modificarea dimensiunilor totale ale modelului propriu-ziseste mai mică decât dacă s-ar turna gipsul pentru soclu la două ore după începerea malaxării primuluistrat, deoarece acesta a atins 90% din expansiunea maximă de priză. Finisarea modelului din gips dur șităierea bonturilor mobile se face fără ca modelul să ajungă în contact cu apa. Apa determină mărireadimensiunilor modelului cu un coeficient de 1/3 din cel al expansiunii de priză.

Este recomandabil ca soclurile modelelor cu bonturi mobilizabile să fie turnate exclusiv dingipsuri dure. Pentru unele sisteme de confecționare a modelelor cu bonturi mobilizabile, socluriletrebuie turnate din aceeași clasa de gips din care s-a realizat modelul propriu-zis.

După dozarea pulberii și a lichidului, conform indicațiilor date de producător, gipsul se poate prepara manual, dar este indicat a se realiza electromecanic cu malaxoare speciale, datorită avantajelor ce le oferă:

elimină incluziunile de aer;

favorizează obținerea unei structuri dense cu grad de rezistență mecanică crescut;

premit dozarea precisă a componentelor.

După prepararea gipsului, se recomandă ca turnarea acestuia în amprentă să se realizeze cu ajutorul unei măsuțe vibratorii.

3.2.Montarea modelelor de lucru in simulator.Articulator

Dupa realizarea modelelor si finisarea acestora ,urmeaza a fi montate in simulatoare pe baza datelor inregistrate in acest scop.

Se inregistreaza rapoartele mandibulo-craniene,respectiv al relatiei de ocluzie.

Utilizarea articulatoarelor este indispensabilă în examinarea relațiilor ocluzale și pentru realizarea de proteze unidentare sau punți. O cerință importantă pentru un astfel de instrument este ca axa mecanică de închidere-deschidere să coincidă cu axa balama în jurul căreia se realizează mișcările de închidere-deschidere. O altă cerință ar fi rigiditatea părților mobile, astfel încât să existe o stabilizare a ambelor brațe în poziția balama terminală. De asemenea panta condiliană să poată suferi adaptări și unghiul Benett să poată fi influențat astfel încât să asigure stabilitatea relațiilor intermaxilare.

Articulatoarele se pot clasifica astfel:

-articulatoare Plain line sau cu axa balama simpla;

-articulatoare medii sau cu panta condiliana;

-articulatoarele adaptabile;

3.3.Macheta in ceara

Modelarea machete in ceara presupune realizarea unei reproduceri positive in ceara sau rasini calcinabile a viitoarei constructii protetice.

Machete constructiei protetice se va realiza pe modelul de lucru cu bont mobilizabil si falsa gingie din silicon care asigura reproducerea gingiei marginale ca forma,culoare ,consistenta,si raport cu dintii stalpi si va permite modelarea zonei de emergent a machete cu un design profilactic.

3.3.1.Tehnici si metode de modelare in ceara

a.Tehnica clasica,prin radiere in bloc de ceara,presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

-se izoleaza modelul de lucru;

-se aplica un bloc de ceara paralelipipedic pe model,la nivelul bresei edentate si la nivelul dintilor stalpi;

-se determina directia viitoarei constructii protetice care va respecta curbura arcadei;

-determinarea nivelului planului de ocluzie se face prin intermediul modelului antagonist care va fi adus in ocluzie centrica cu modelul de lucru;

-se delimiteaza diametrul mezio-distal al intermediarilor corpului de punte incepandu-se dinspre mezial spre distal;

-se modeleaza fiecare intermediar si se reproduce morfologia dintelui ;

b.Modelarea morfostatica

-este o tehnica des intalnita cel mai frecvent in practica obisnuita;

-se fundamenteaza pe inregistrarea relatiilor corespunzatoare unei ocluzii anatomice;

c.Metoda FGP(Functionally Generated Path)

-metoda se bazeaza pe modelarea functionala a reliefului ocluzal si a restaurarilor de pe arcada prin imprimarea unor miscari test arcadei antagoniste.

d.Metoda aditiei de ceara

-este tehnica cea mai des folosita in laboratoarele de tehnica dentara

Indiferent de tehnica de machetare, cât și de materialele folosite, macheta componentei metalice a coroanei mixte metalo-ceramice trebuie să îndeplinească următoarele obiective:

să permită, prin formă, susținerea masei ceramice pentru modelare;

să asigure rezistența mecanică a scheletului metalic prin grosime (minim 0,3-0,5 mm);

să respecte cerințele fizionomice prin menținerea unui spațiu suficient (ideal 1,2-1,5) pentru masa ceramică;

să realizeze o conturare marginală astfel încât limitele preparației cervicale să realizeze o trecere corectă aliaj – masă ceramică.

Indiferent de tipul preparației cervicale – prag drept bizotat, preparație tangențială, reparație ,,chamfrein,, – limita de trecere aliaj – masă ceramică trebuie să se realizeze în unghiuri rotunjite.

Este important să nu se creeze stopuri ocluzale la nivelul zonei de joncțiune aliaj – placaj ceramic pentru ca ar putea compromite piesa protetica în mod ireversibil, prin suprasolicitarea zonei de joncțiune și inițierea unei fracturi la acet nivel.

Legătura dinte componenta metalică – masă ceramică este de natură fizico-chimică, de aceea nu se vor realiza macroretenții de tipul celor negative (granule hidrosolubile de clorură de sodiu) sau pozitive (perlate, lineare) pentru că acestea ar fute genera tensiuni la nivelul zonei de intefață ce ar favoriza desprinderea placajului ceramic de pe infrastructura metalică.

3.4.Transformarea machetei in componenta metalica

Dupa tot procesul de modelare al machetei si verificarea acesteia pe modelul de ;ucru ,urmeaza transformarea in proteza conjuncta finite,trecand astfel prin urmatoarele etape:

-ambalarea machetei;

-realizarea tiparului;

-topirea si turnarea aliajului;

-dezambalarea piesei protetice si prelucrarea mecanica;

3.4.1.Pregatirea pentru ambalare

Ambalarea reprezinta invelirea machetei intr-un material refractor in vederea obtinerii tiparului.

Pregatirea pentru ambalare a machetei cuprinde urmatoarele etape:

a.Realizarea machetei canalelor de turnare a aliajului.

-tijele au rolul de a comforma canalele prin care curge aliajul fluid in tipar,asigurand o piesa turnata cu densitate omogena la suprafata si in interior.

-tijele isi indeplinesc rolul de comformator prin urmatorii parametrii: diametrul sectiunii transversal,lungime si pozitionare,diametrul tijelor este dependent de volumul tiparului,dimensiunea corespunzatoare a tijelor diminueaza posibilitatile de aparitie a porozitatilor in piesa turnata.

-tijele se aplica perpendicular pe suprafata machetei ,fie pe fetele laterale ale machetei,fie pe cuspizii de ghidaj ai acestuia in zona nefunctionala

-pentru machetele mandibulare ,tijele sunt asezate pe versantul lingual al unui cuspid

-pentru machetele maxilare,tijele sunt asezate pe versantul vestibular al unui cuspid vestibular;

-tijele de turnare sunt fixate fata de suprafata machetei ,intr un unghi mai mare de 90 de grade ,pentru a elimina posibilitatea turbionarii aliajului fluid;

-machetele coroanelor care vor fi eliminate din agregare,tijele se fixeaza pe fetele proximale spre spatial edentate,aproape de fata ocluzala

b.Realizarea machetei de aliaj topit;

c.Realizarea machetei canalelor de curgere a gazelor;

d.Detensionarea machetei si degresarea acesteia;

Ambalarea intr-un timp =

cea mai folosita – cu masa specifica de ambalat

Ambalarea in 2 timpi

– istoric:- se realizeaza un nucleu din masa specifica de ambalat in jurul piesei protetice, peste acesta, secompleteaza in cilindru masa nespecifica de ambalat- Economie de material- NU se mai foloseste!!

AMBALAREA INTR-UN TIMP

– Un conformator, o masa de ambalat specifica aliajului- Reguli de ambalare

Conditiile masei de ambalat

sa aiba granulatie fina pentru a se insera in toate detaliile machetei;

sa fie rezistenta la soc;

sa reziste la temperaturi inalte 750-1000C fara a se altera;

dupa priza sa aiba un grad de porozitate pentru a permite evacuarea gazelor din tipar;

cea mai importanta conditie : sa prezinte un coeficient de expansiune egal cu coeficientul decontractie al aliajului metallic

sa nu intre in reactie chimica cu aliajul;

sa se desprinda usor de pe piesa protetica turnata.

PREPARAREA MASEI DE AMBALAT

amestecul se realizeaza intre pulbere si lichidul specific, in proportiile indicate de producator, intr-un bol de cauciuc

spatularea poate fi manuala sau mai corect se realizeaza la VACUUM – MALAXOR = o malaxare mecanica timp de 30 de secunde si concomitent evacuarea aerului din amestec

3.5.Obtinerea tiparului

Tiparul reprezinta negativul machetei.Acesta este o cavitate,delimitate de pereti grosi,rigizi care comunica cu exteriorul prin canalul de turnare.

Dupa ambalare tijele de turnare sunt indepartate cu ajutorul unui crampon si se indeparteaza de asemenea,si particulele nesustinute de masa de ambalat care ar putea patrunde in interiorul tiparului.

Pentru ca tiparul sa poata fi realizat se vor pargurge urmatoarele etape:

a.Etapa de preincalzire-se realizeaza in cuptoare special la care temperature se ridica lent,de la temperatura camerei pana la 350-400C,timp de 30 minute.Prin etapa de incalzire se urmaresc urmatoarele etape:

-plastifierea si eliminearea partial a cerii machetei;

-uscarea peretilor tiparului;

-inceperea dilatarii termice;

b.etapa de incalzire propriu-zisa se realizeaza in cuptoare special electriceprevazute cu o temperature reglabila.Temperatura de ridica lent,timp de 45 de minute de la 400C la 760-800C.Operatia de incalzire vizeaza urmatoarele obiective:

-arderea urmelor de ceara,fara reziduuri;

-uscarea totala a peretilor tiparului;

-dilatarea termica a tiparului;

-aducerea tiparului la o temperature apropiata de cea a aliajului topit ,asigurandu-se astfel o umplere complete a tiparului cu aliaj topit;

3.6.Topirea si turnarea aliajelor

După ambalare, la circa o oră se introduce la preîncălzit într

-un cuptor de

preîncălzire,

cu gura conformatorului în jos

unde temperatura urcă în 60 de

min la 400 de grade, apoi urmând ca în decurs de 30 de minute, temperatura

cuptorului să ajungă în jur de

750 de grade.

Arderea la temperaturi înalte are scopul să elimine toată ceara și carbonulrezidual, de a se ajunge la o cavitate a tiparului care să fie duplicat

ul machetei

de ceară. Totodată se obține și expansiunea termică.

Se scoate

chiuveta cu tiparul din cuptor ș

i se introduce în apartul deturnare (castomat) î

n al cărui creuzet a fost introdus metalu și

se

acționează

butonul de pornire al castomatului care prin centrifugare introduce metalul intipar.

Curenții electrici

sub forma rezistențelor și a bobinelor de inducție=curenți deînaltă frecventă, medie și joasa frecventă

Este o sursă de topire rapidă, necontaminantă cu valori ridicate:2000-3000 de grade și programabile la aparatele de turnat electronice.

Intervalul de topire al aliajului

In etapa de topire-turnare se vor respecta intervalele de topire indicate defabricant.

aliaje nobile convenționale:

950-1150șC aliaje baza aur pentru metalo-ceramică1150-1250șC

aliaje nenobile:

Ni-Cr :1250-1350șC ; Co-Cr-Mb :1350-1450șC,

aliaje baza titan:

1600-1700șC (1650-1750șC

Limita superioarăa intervalului de topire reprezintă temperatura la carealiajul devine fluid și turnabil.O eroare în acest interval va duce la apariția defectelor de turnare.Dintre aliajele enumerate cele mai greu de turnat (datorita randamentului sitemperaturii) sunt aliajele ne

nobile și dintre ele cele mai dificile aliajele pe baza de titan.

Dezambalarea

Tiparul este spart sub actiunea fortei unui ciocan și fragmentele de masă

de ambalat sunt indepartate cu spatula

Este marcată de evidențierea coroanelor turnate care fac corp comun cutijele de turnare și conul de turnare.Operațiile de secționare a tijelor de turnare și prelucrarea sunt cunoscute.

Pentru aliajele de aur răcirea imediat după turnare va produce modificăriîn structura aliajului; astfel devine foarte moale și maleabil.Răcirea lentă (în tipar sau în cuptor)

după turnare mărește duritatea,rezistența la tocire și fragilitatea aliajelor (aliajele devin mai dure)

Metalul turnat este sablat prin aplicarea unui jet de particule de corindon sub presiune pe

suprafațalucrarii pentru obținerea unei suprafete mate, curate, netede.

Prin netezire si lustruire cu ajutorul instrumentelor speciale(gume abrasive,paste abrasive,filturi,etc) se urmareste creearea unei suprafete pnetede si cu luciu de oglinda

După finisare, componenta metalică va ajunge în cabinet, unde se va adapta pe preparații și se va alege nunața componentei fizionomice.

3.8.Aplicarea masei ceramice

Capa este supusă unor tratamente speciale cu scopul creșterii suprafeței decontact aliaj-ceramică. Aceste tratamente de condiționare sunt:

sablarea- curăță urmele de masă de ambalat, realizează microretenții și reduce forțele de forfecare (se face cu oxid de aluminiu – pentru aliaje nenobile sau particule de polimetacrilat de metil – pentru aliaje nobile);

pregatirea pentru oxidare – după sablare piesa se va curăța prin pulverizare cu un jet de aburi, se va condiționa prin badijonare pentru un timp de 15 minute cu acid fluorhiric, apoi se va imersa într-o baie de apă distilată a cărei temperatură a fi menținută la 100 grade C pentru minim 5 minute;

oxidarea– realizează un strat superficial de oxizi metalici (In, Fe, Zn, Sn) ce vor lega fzico-chimic masa ceramică de metal. Aceasta elimină gazele din structura aliajelor prin omogenizarea acestora. Oxidarea se va realiza în cuptorul de sinterizare a maselor ceramice, în condiții atmosferice normale.

După oxidare piesa metalică poate fi placată cu masă ceramică și se contraindică foarte strict atingerea ei manuală.

Pentru alajele nobile se utilizeză agenți de cuplare “Ceramic bonding agents” ce elimină etapa de oxidare.

Se aplică în straturi succesive:

Grundul;

Opaquer;

Ceramica pentru dentină;

Ceramica pentru smalț;

Se adaugă efecte, trasparențe, pigmentări, individualizări pentru obținerea unui rezultat estetic superior.

Dupa pregatirea componentei metalice, se trece la urmatoare etapa și anume arderea ceramicii.Pentru început se va lua culoarea ideealăa pacientului,din fișa delaborator , trimisă de doctoral stomatolog. Cu cheia de culori, ținanduse cont șide tenul, vîrsta și sexul pacientului.

După stabilirea culori se trece la depunerea și arderea ceramicii.Etapele sunt urmatoarele:spălarea componentei metalice cu wash pto mai bună legatură chimic între masa ceramică și componenta metalică se vor aplica 2 straturi de opac pentrua se acoperi componenta metalică în strat uniform de 0,2-0,3mm prin pensulare , urmata de preuscare în gura cuptorului , apoi ardere la 980șC, timp de 6 minute, în vid.

Cuptoare : VITA VACUMAT, GEMINI, AUSTROMAT, NEY

Arderea masei opacare ca rol:

-Ecranează metalul;

-Facilitează adeziunea maselor ceramice ulterior depuse. Cînd se constata insulițe gri, se reaplică și se rearde.

– se vor aplica cu pensula masele ceramice dupa cum urmeaza:dentină bază

-Arderea (sinterizarea) masei dentină smalt (mase ceramice de bază)-bonding porcelain.

Se aplică masa dentinară în stratul cel mai gros de la incizal către colet,ușor în exces 20-3

0%, peste masa aceasta se aplică masa de smalt în 1/3incizală și medie.

Se practică un modelaj sumar schițat.

Aplicarea maselor: cu vibrare și absorbția umiditații (hartie filtru,sugativă).Arderea debutează cu preuscarea timp de 5 minute, urmată de introducerea în cuptor la 980șC, în vid.Se mentine la acesta temperatura 2-3 minute, urmată de racire lentă,rezultand un volum mai mic al masei ceramice (pana la 30%).

Componenta fizionomică se prelucrează cu freze diamantate, cu freze extrahard din tungsten. Se obține forma caracteristică.Se adaptează cervical, proximal, incizal pe model.Se trimite în cabinet pentru examenul oral.

Pot sa apărea erori, fisuri, desprinderi, aspect mat, vitros (supraardere).Toate erorile se corecteazăîn 2 etape de ardere cu mase speciale decorectat, mase intensive pînă la nuanțări.Dupa examenul intraoral la care se constată corectitudinea adaptarii,coroana este degresata din nou în solutii de acid fluorhidric și apoi urmeaza a-III-a ardere ,cea finală, (glazurarea) la 950șC, 2-3 minute, în prezențaoxigenului.

Ideal este să se facă 2 arderi și o ardere suplimentară pentru corecturi dacă mai este nevoie.

După fiecare ardere dinții se vor prelucra cu freze și discuri speciale pentru ceramică

După proba în cavitatea bucală pacientuli se va realiza ultima etapă, adică aplicarea glazurii (masa sticloasa).

Capitolul IV:Studiu de caz

In cabinetul medical s-a prezentat pacientul A.M, in varsta de 50 de ani,sex feminin,prezentand o tulburare a functiei masticatorii si fizionomice in zona fontala maxilara, datorate unei edentatii frontale ,clasa a IV-a Kennedy;

Starea generala a pacientei este una foarte buna,nu prezinta afectiuni sistemice.In schimb pacienta sufera de o halena urat mirositoare si de depunerea tartrului excesiva in zona linguala a dintilor frontali mandibulari.

In urma discutiei cu pacienta si a examinarii amanuntite,medical stomatolog prezinta pacientei planul de tratament ce urmeaza a fi pus in aplicare.

Se vor slefui urmatorii dinti: 1.1,1.2,2.1,2.2 in vederea acoperirii acestora cu o coaroana mixta metalo-ceramica.

Dupa prepararea dintilor frontali ,medicul stomatolog amprenteaza zona maxilara cat si antagonistii si trimite amprenta in laboratorul de tehnica.

In urma primirii amprentei in laboratorul de tehnica dentara ,amprenta va fi verificata si dezinfectata.

Amprenta se usuca cu ajutorul aerului comprimat si se pregateste pentru turnarea gipsului.

Amprenta totala primita de la medical dentist a fost ingregistrata cu ajutorul materialului in doi timpi

In amprenta a fost turnat ghips de clasa a IV-a extradur si a fost preparat comform indicatiilor date de catre producator. Dupa spatularea acestuia timp de 20 secunde,s-a introdus intr-un vaccum malaxor ,iar apoi cu ajutorul unei spatule ,s-a turnat modelul pe o masuta vibratoare.

Pentru realizarea modelului cu bonturi mobilizabile am folosit metoda Pindex ce se caracterizeaza prin folosirea pinurilor dowel si introducerea acestora dupa prize ghipsului si a aparatului de gaurit Pindex.

Modelul soclat si planat se aseaza pe stativul aparatului de gaurit si se proiecteaza un spot luminos care permite centrarea in mijlocul bontului a pozitiei pinului.Pinurile dowel se pozitioneaza paralele intre ele.

Dupa introducerea pinurilor si a tecii,s-a turnat soclul modelului cu gips albastru dur clasa a-III-a,intr-un comformator.

Turnarea modelului antagonsit, s-a realizat prin prepararea gipsului cu ajutorul vacuum-ului malaxor și turnarea pastei de gips în amprentă cu ajutorul măsuței vibratorii

În următoarea etapă s-a efectuat montarea modelelor de lucru într-un ocluzor metalic, pe baza rapoartelor mandibulo-craniene, respectiv a relațiilor de ocluzie înregistrate de către medic în cabinet și trimise odată cu amprentele în laborator.

Pentru montarea modelelor in ocluzor ,s-a folosit gips de clasa I obisnuit.

Modelul cu bonturile se sectioneaza la nivelul fiecarui bont cu ajutorul unui fierastrau manual. Apoi bonturile au fost fasonate în vederea evidențierii coletului dintelui și a permiterii unui modelaj cât mai corect și ușor de realizat