Coordonator științific: Prof.univ.Dr. Sevastița MUSTE Îndrumător științific: Sef luc.dr. Elena Andruța MUREȘAN Cluj -Napoca 2020 Dan-Paul Mihut… [622671]
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ
CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE ȘTIINȚA ȘI TEHNOLOGIA ALIMENTELOR
Departamentul SIGURANȚA ALIMENTARĂ ȘI PROTECȚIA
CONSUMATORULUI
Dan-Paul MIHUȚ
LUCRARE DE DISERTAȚIE
Coordonator științific: Prof.univ.Dr. Sevastița MUSTE
Îndrumător științific: Sef luc.dr. Elena Andruța MUREȘAN
Cluj -Napoca
2020
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ CLUJ -NAPOCA
CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE ȘTIINȚA ȘI TEHNOLOGIA ALIMENTELOR
Departamentul SIGURANȚA ALIMENTARĂ ȘI PROTECȚIA
CONSUMATORULUI
Dan-Paul Mihut
LUCRARE DE DISERTAȚIE
OBȚINEREA ȘI VALORIFICAREA CĂTINEI DIN
SISTEM ECOLOGIC
Coordonator științific: Prof.univ.Dr. Sevastița MUSTE
Îndrumător științific: Sef luc.dr. Elena Andruța MUREȘAN;
Cluj-Napoca
2020
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
1
CUPRINS
REZUMAT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 3
ABSTRACT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 4
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 5
Capitolul 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 6
STUDIUL ACTUAL PRIVIND CUNOAȘTEREA CULTURII ÎN SISTEM ECOLOGIC …………. 6
1.1. Definirea agriculturii ecologice ………………………….. ………………………….. …………………….. 7
1.2. Principii și reguli ale agriculturii ecologice ………………………….. ………………………….. ……… 8
1.2.1. Principiile generale IFOAM ………………………….. ………………………….. …………………………. 8
1.2.2. Principiile generale ale agriculturii ecologice conform regulamentului (CE) nr. 834/2007
al Consiliului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 9
1.2.3. Principiile specifice ale agriculturii ecologice conform regulamentului (CE) nr. 834/2007
al consiliului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 9
1.2.4. Principalele reguli ale agriculturii ecologice ………………………….. ………………………….. … 10
1.3. Marca „Produs ecologic” ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 11
1.4. Efectele benefice ale practicării agriculturii ecologice ………………………….. ……………………. 13
1.5. Principii de baza ale fermei ecologice ………………………….. ………………………….. ………………. 15
1.6. Conversia de la agricultura convențională la agricultura ecologică ………………………….. ….. 16
1.7. Bune practic i specifice agriculturii ecologice ………………………….. ………………………….. ……. 18
1.7.1. Rotația culturilor în agricultura ecologică ………………………….. ………………………….. …… 18
1.7.2. Fertilizarea în agricultura ecologică ………………………….. ………………………….. …………… 19
1.7.3. Lucrările solului în agricultura ecologică ………………………….. ………………………….. …….. 21
1.7.4. Sămânța și semănatul în agricultura ecologică ………………………….. ………………………… 22
1.7.5. Controlul buruienilor în agricultura ecologică ………………………….. …………………………. 23
1.7.6. Controlul bolilor în agricultura ecologică ………………………….. ………………………….. ……. 25
1.7.7. Controlul dăunătorilor în agricultura ecologică ………………………….. ……………………….. 27
1.7.8. Irigarea în agricultura ecologică ………………………….. ………………………….. ………………… 30
1.8. Tehnologia culturii cătinei albe în sistem ecologic ………………………….. …………………………. 31
1.8.1. Importanța culturii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 31
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
2
1.8.2. Caracteristici botanice și biologice ale cătinei albe ………………………….. …………………… 31
1.8.3. Înființarea plantației ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 33
1.8.4. Întreținerea plantației ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 36
1.8.5. Recoltarea fructelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 39
1.9. Compuși b ioactivi din fructele de cătină ………………………….. ………………………….. …………… 42
1.10. Utilizarea cătinei în alimentatie ………………………….. ………………………….. …………………….. 43
Capitolul 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 49
FLUXUL TEHNOLOGIC DE OBȚINERE A PRODUSULUI DE TIP PASTE FĂINOASE CU
OUĂ ȘI PUDRĂ DE CĂTINĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 49
2.1. Schema tehnologică generală de obținere a pastelor ………………………….. …………………….. 50
2.2. Rețeta de fabricație ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 51
2.3. Pregătirea materiilor prime și auxiliare ………………………….. ………………………….. ……………. 51
2.4. Dozarea materiilor prime și auxiliare ………………………….. ………………………….. ……………….. 53
2.5. Frământarea aluatului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 54
2.6. M odelarea aluatului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 55
2.7. Pregatirea pentru uscare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 59
2.8. Preuscarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 59
2.9. Uscarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 60
2.10. Spaghetti ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 61
2.11. Ambalarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 62
2.12. Depozitarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 62
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 63
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 64
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
3
OBȚINEREA ȘI VALORIFICAREA CĂTINEI DIN SISTEM
ECOLOGIC
Autor: Dan-Paul Mihuț
Coordonator: Prof.Dr. Sevastița MUSTE
Îndrumător: Asis.Dr. Elena Andruța MUREȘAN;
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj -Napoca, Facultatea de Știința
și Tehnologia Alimentelor
Calea Mănăștur nr. 3 -5, 400372 Cluj -Napoca, România
mihutdanpaul@yahoo.com
REZUMAT
Scopul acestei lucrări constă în cunoașterea în profunzime a sistemelor ecologice
pentru a le susține având în vedere necesitatea lor în vietile oamenilor pentru a traii mai
sănătos . Am î ncercat valorificarea subprodusului de origine veget ală. Pudra de cătină este
foarte bogată în vitamine, minerale, antioxidanți și fibre.
Am creeat un produs nou incercand sa imbunătățim calitățile nutritive ale
banalelor paste făinoase cu ouă, le-am fortificat cu pudră de cătină și am exemplificat
printehnologia de obți nere a produsului finit.
CUVINTE CHEIE: cătină , pudră, valorificare d e subproduse , pudră din reziduu de cătină .
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
4
OBȚINEREA ȘI VALORIFICAREA CĂTINEI DIN SISTEM ECOLOGIC
Author: Dan-Paul Mihuț
Advisor: Prof.Dr. Sevastița MUSTE
Șef luc.dr . Elena Andruța MUREȘAN;
University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Cluj-Napoca, Faculty of
Food Science and Technology
Calea Mănăștur 3-5,400372 Cluj-Napoca, Romania
mihutdanpaul@yahoo.com
ABSTRACT
The aim of this study is to know in depth the ecological systems to support them
in view of their need in people's lives to live healthier lives . I tried to make the by -product
of pla nt origin available. The sea buckthorn powder is very rich in vitamins, minerals,
antioxidants an d fibers.
We have created a new product by trying to improve the nutritional qualities of
banal pasta with eggs, i have fortified them with sea buckthorn powder and i exemplified
the technology to produce the finished product .
KEYWORDS : seabuckthorn, powder, recovery of by -products, seabockthorn powder.
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
5
INTRODUCERE
Fructele fac parte din categoria celor mai sănătoase alimente pentru corpul
omenesc. Au un conținut mare de apă și un conținut foarte redus în grăsimi și calorii așa
că pot fi consumate și în cantități mai mari. Fructele au și un conținut ridicat de fibre
alimentare, care deși nu furnizează energie sunt foarte importamte pentru sănătate (reduc
riscul de cancer, de diabet, obezitate, scad colesterolul). [Zhamanbayeva și colab.,2016 ]
Fructele constitie o sursă importantă de vitamine, minerale și antioxidanți.
Vitaminele sunt substanțe de care organismul are nevoie în cantități mici, dar de care nu se
poate lipsi, acestea intervenind în desfășurarea unor procese vitale. Mineralele repre zintă
6% din greutatea corporală și îndeplinesc funcții extrem de diverse și de importante pentru
organism. Au un conținut redus de grăsimi și calorii și protejează organismul împotriva
bolilor cardiovasculare, previn apariția insuficiențelor digestive, aj ută la refacerea
țesuturilor, iar acidul folic prezent în fructe ajută la formarea celulelor roșii din sânge.
Consumul fructelor în stare proaspătă este cel mai benefic, deoarece asupra
fructelor nu se acționează cu tratamente termice, sau cu adaosul de di ferite substanțe sau
condimente, care modifică structura și integritatea fructelor. [Kertesz Z., 2010 ]
Încă din timpuri străvechi oamenii au consumat și consumă fructe de diferite
tipuri și sub diferite forme. Din dorința de a putea avea și consuma fructe pe toată perioada
anului s -a realizat conservarea lor sub diferite forme, sub formă de gemuri, compoturi,
marmelade, sucuri sau chiar fructe deshidratate și uscate. [Păucean A., 2006 ]
În prezenta lucrare s -a realizat valorificaea subprodusului (reziduului) de fructe de
pădure, respectiv cătină, rezultat în urma procesului tehnologic de obținere a sucurilor
naturale, în vederea obținerii de noi produse de patiserie îmbunătățite cu nutrienți, produse
de tip Paste fainoase cu ouă și pudră de cătină.
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
6
Capitolul 1
STUDIUL ACTUAL PRIVIND CUNOAȘTEREA CULTURII ÎN
SISTEM ECOLOGIC
În realizarea acestui studiu am pornit de la mai multe utilizări ale cătinii în viața
noastră de zi cu zi. În plus fată de efectul pozitiv al plantelor de cătină asupra mediului, î n
special în fixarea solului, aproape toate părțile ale acestui arbust miraculos au efecte
terapeutice (fructe, semințe, frunze, muguri, etc.) și pot fi consumate în diverse forme.
Scopul acestei lucrări este de a prezenta valoarea nutritivă a cătinii , rețetele
utilizate cel mai frecvent si efectele pe care le au asupra oamenilor. Au fost utilizate
materiale din literatura de specialitate precum și o cercetare de un an pe un număr de 50 de
persoane. Rezultatele dovedesc că trebuie să fie introdusă cătina, într-o mai mare măsură,
în dieta noastră de zi cu zi, deo areceîmbunătățește sănătatea umană.
Fructele de cătină, numite de asemenea polivitamine naturale, sunt un tonic general
extraordinar, care poate fi utilizat în stare proaspătă sau conservare prin con gelare sau
uscare. Potrivit lui Brad și colab.,2002 acestea sunt, de asemenea, astringente și au atribute
vermifuge, cu rezultate în tratamentul multor tulburări variate. Cătina este industrial sau
casnic prelucrată în scopuri alimentare precum și în cel e medicale . [Bagchi și Preuss,2004 ]
În acest caz am pornit de la ideea că alimentele sunt, de obicei, complexe nutritive
naturale (matricei alimentare) necesare organismului pentru aportul de substanțe, energie,
informații. În același timp, ei sunt capabili să susțină viața și în același timp răspund unor
cerințe subiective (foame, plăcere, etc.), la unele obiceiuri, tradiții, care posedă o
semnificație simbolică . De asemenea luăm în considerație formele de a fi folosite, pentru
produsele alimentare, în scop uri medicale, dar, de asemenea, în domeniul protecției
mediului, în special cu privire la restaurarea solului. [Pop Ol, 2013 ]
Agricultura ecologică” este termenul protejat și atribuit României de către UE.
Acesta este similar cu termenii „Agricultură organ ică” sau „Agricultură biologică” utili –
zați în alte state membre ale UE.
Agricultura ecologică constituie un mod de producție care se caracterizează prin
utiliza rea de tehnici de cultivare a plantelor și de creștere a animalelor ce respectă
echilibrul natu ral prin excluderea utilizării produselor chimice de sinteză, promovarea și
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
7
sporirea biodiversităț ii, promovarea și stimularea ci clurilor biologice și limitarea utilizării
de inputuri.
Federația Internațională a Mișcărilor pen tru Agricultură Ecologică (IFOAM)
definește agricultura ecologică ca fiind „un sistem de producție care susține starea de
sănătate a solurilor, a ecosistemelor și a oamenilor. Aceasta se bazează pe sistemele
ecologice, biodiversitate și cicluri de viață adaptate condițiil or locale, în locul utilizării
inputuri -lor cu efecte adverse.Agricultura ecologică combină tradiț ia, inovația și știința în
bene ficiul mediului înconjurător și promovează relațiile echitabile, precum și o calitate
bună a vieții tuturor celor implicați”.
Organizația pentru Alimentație și Agricul tură (FAO) și Organizația Mondială a
Sănă tății (OMS) definesc agricultura ecologică în „Codex Alime ntarius“ ca fiind un
„sistem in tegrat de gestionare a procesului de produc ție agricolă, care contribuie la
sprijinire a și consolidarea rezistenței agroecosistemului, incluzând biodiversitatea, ciclurile
biologice și activitatea biologică a solului”.
Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consi liului definește producția ecologică ca
fiind „un sistem global de gestiune agricolă și de producție alimentară care combină cele
mai bune practici de mediu, un nivel înalt de biodiversitate , conservarea resurselor
natura le, aplicarea unor standarde înalte privind bunăstarea animalelor și o metodă de pro –
ducție care respectă preferințele anumitor consumatori pentru produse obținute cu ajutorul
unor substanțe și procese naturale”.
1.1. Definirea agriculturii ecologice
„Agricultura ecologică” este termenul protejat și atribuit României de către UE.
Acesta este similar cu termenii „Agricultură organică” sau „Agricultură biologică” utili –
zați în alte state membre ale UE.
Agricultura ecologică constituie un mod de producție care se caracterizează prin
utiliza rea de tehnici de cultivare a plantelor și de creștere a animalelor ce respec tă
echilibrul natural prin excluderea utilizării produselor chimice de sinteză, promovarea și
sporirea biodiversității, promovarea și stimularea ciclurilor biologice și limitarea utilizării
de inputuri.
Federația Internațională a Mișcărilor pentru Agricult ură Ecologică (IFOAM)
definește agricultura ecologică ca fiind „un sistem de producție care susține starea de
sănătate a solurilor, a ecosistemelor și a oamenilor. Aceasta se bazează pe sistemele
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
8
ecologice, biodiversitate și cicluri de viață adaptate condi țiilor local e, în locul utilizării
inputuri lor cu efecte adverse. Agricultura ecologică combină tradiț ia, inovația și știința în
bene ficiul mediului înconjurător și promovează relațiile echitabile, precum și o calitate
bună a vieții tuturor celor implicați ”.
Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și Organizația Mondială a
Sănătății (OMS) definesc agricultura ecologică în „Codex Alimentariu s“ ca fiind un
„sistem in tegrat de gestionare a procesului de produc ție agricolă, care contribuie la
spriji nirea și consolidarea rezistenței agroecosistemului, incluzând biodiversitatea, ciclurile
biologice și activitatea biologică a solului”.
Regulament ul (CE) nr. 834/2007 al Consi liului definește producția ecologică ca
fiind „un sistem global de gestiune agri colă și de producție alimentară care combină cele
mai bune practici de mediu, un nivel înalt de bio diversitate, conservarea resurselor natura –
le, aplicarea unor standarde înalte privind bunăstare a animalelor și o metodă de
producție care respectă preferințe le anumitor consumatori pentru produse obținute cu
ajutorul unor substanțe și procese naturale”.
1.2. Principii și reguli ale agriculturii ecologice
1.2.1. Principiile generale IFOAM
1. Principiul sănătății, conform căruia agricultura ecologică trebuie să asigure și să
îmbunătățească starea de sănătate a solului, plantelor, animalelor, oamenilor și a
întregii planete, ca tot unitar și indivizibil. Agricultura ecologică este destinată
producerii de alimente sănătoase cu o calitate nutritivă superioară, care contribuie la
prevenirea bolilor și la întreținerea stării de bine.
2. Principiul ecologic, conform căruia agricultura ecologică trebuie să se bazeze pe
sistemele și ciclurile ecologice vii , să lucreze cu acestea, să încerce să le stimuleze și să
le susțină. Agricultura ecologică trebuie să ajungă la un echilibru ecologic prin
organizarea sistemel or de producție agricolă, gospo dărirea habitatelor și întreținerea
diversității genetice și agri cole.
3. Princi piul corectitudinii, conform că ruia agricultura ec ologică trebuie să dezvolte relații
care s ă asigure corectitudinea în pri vința mediului înconjurător și a condițiilor de viață.
Corectitudinea este exprimată prin echitate, respect, dreptate și considerație față de
lumea înconjurătoare, atât în relațiile dintre oameni, cât și în relațiile dintre oameni și
alte ființe vii.
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
9
4. Principiul administrării , conform că ruia agricu ltura ecologică trebuie adminis trată într -o
manieră prudentă și responsabi lă, pentru a proteja sănătatea și bunăstarea generațiilor
actuale și viitoare, precum și a mediului. Agricultura ecologică trebuie să prevină
apariția unor riscuri majore, prin adoptarea unor tehnologii corespunzătoare.
1.2.2. Principiile generale ale agriculturii ecologice conform regulamentului
(CE) nr . 834/2007 al Consiliului
1. Proiectarea și gestionarea adecvată a proceselo r biologice, pe baza unor siste me
ecologice care folosesc resursele naturale interne ale s istemului: utilizarea organisme lor
vii și a metodelor de producție mecanice; exploatarea durabilă a resurselor; excluderea
utilizării de organisme modificate genetic (OMG -uri) și produse realizate din sau prin
OMG -uri; evaluarea riscurilor și utilizarea de măsuri de precauție și prevenție, după
caz. [***www.ifoam.org]
2. Limita rea utilizării de materii pri me externe la: materii prime produse ecologic;
substanțe naturale sau derivate din cele naturale; îngrășăminte minerale cu solubilitate
scăzută.
3. Limitarea strictă a utilizării de materii prime chimi ce de sinteză la cazurile
excepționale, în care: nu există practicile corespunzătoare de gestiune; materiile prime
externe menționate la principiul 2 nu sunt disponibile pe piață sau utilizarea lor
contribuie la un impact inacceptabil asupra mediului.
4. Adaptarea normelor aplicabile pro ducției ecol ogice, după caz și în cadrul in stituit de
Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului, care țin seama de statutul sanitar, de
diferențele r egionale privind condițiile cli matice și locale, de et apele de dezvoltare și de
practicile specifice de creștere a animalelor.
1.2.3. Principiile specifice ale agriculturii ecologice conform regulamentului
(CE) nr. 834/2007 al consiliului
a. Menținerea și ameliorarea florei și faunei solului, precum și a fertilității naturale a
solului, a stabilității și diversității acestuia.
b. Reducere a la minimum a utilizării de re surse neregene rabile și materii prime din afa ra
exploatațiilor.
c. Reciclare a deșeurilor și a produselor se cundare de origine vegetală și animalieră.
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
10
d. Respectarea echilibrului ecologic local sau regional în mo mentul adoptării de decizii
privind producția.
e. Menținere a sănătății animalelor prin sti mularea imunității lor naturale, precum și prin
selecționarea raselor și a practicilor de cre ștere corespunzătoare.
f. Menținerea sănătății plantelor prin măsuri preventive, precum: selecționarea speciilor și
a cultivarelor corespunzătoare, rezistente la dăunători și bo li; practicarea unor rotații
corespunzătoare a le culturilor; utilizarea de me tode mecanice și fizice; protecția
dușmanilor naturali ai dăunătorilor.
g. Practicarea producției animaliere adaptate zonei și tipului de teren.
h. Respectarea unui nivel înalt de bunăstare a animalelor, respectând nevoile specifice ale
speciilor.
i. Realizarea de produ se ecologice de origi -ne animalieră provenite de la animale care au
fost crescute în exploatații ecologice de la naș tere sau ecloziune și pe parcursul întregii
vieți.
j. Selecționar ea raselor în funcție de capaci tatea animalelor de a se adapta la condițiile
locale, vitalitatea și rezistența acestora la boli și probleme de sănătate.
k. Hrănirea efectivelor de animale cu hrană ecologică a lcătuită din ingrediente agrico le
produse ecologic și din substanțe naturale neagricole.
l. Aplicarea unor practici de creștere a ani -malelor ce stimulează sistemul imuni tar și
întăresc apărare a naturală împotriva bolilor și în special, includerea de exerciții periodice și
accesul la zone în aer liber și pășuni, după caz.
m. Excluderea creșterii de animale poliploide obținute în mod artificial.
1.2.4. Principalele reguli ale agriculturii ecologice
1. Protecția mediului înconjurător. În agricultura ecologică se urmărește reducerea sau
eliminarea practicilor care presupun utilizarea de produși sintetici sau naturali care
dăunează organismelor utile din sol, epuizează resursele neregenerabile și diminuează
calitatea apei, ae -rului și a produselor agricole.
2. Menținer ea și creșterea fertilității so lului. Solul es te considerat un mediu viu,
complex, care interacționează strâns cu plante le și animalele, acesta fiind în centrul
preocupărilor agriculturii ecologice. Prin practicile sale speci -fice, agricultura ecologică are
în vedere intensi ficarea activității microorganismelor din sol, în scopul creșterii fertilității
acestuia.
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
11
3. Respe ctul p entru sănătatea consuma torilor. Prin practicarea agriculturii ecologice
se urmărește obținerea de produse agricole de calitate, fără rezi duuri de pesticide, cu un
conți nut echilibrat de proteine, glucide, lipide, vitami -ne, acizi organici și săruri minerale.
4. Ferma ecologică trebuie să fie o uni tate în echilibru. În agricultura ecologică se
renunță la o specializare îngustă și la o exploatare intensivă, unilaterală. Se are tot timpul
în vedere faptul că ferma ecologică este o componentă a ecosistemulu i.
5. Reciclarea materiilor și resurselor în interioru l exploatației agricole. Elemen tele
nutritive utilizate de către plante sunt rea -locate solului din surse provenind chiar din ex –
ploatația agricolă (resturi vegetale, îngrășăminte organice, îngrășăminte ve rzi).
6. Mențin erea biodiversității ecosistemu lui agricol. Biodiversitatea este de importanță
majoră pentru asigurarea durabilității agroeco -sistemului.
7. Cultivarea plantelor și creșterea ani -malelor în armonie cu legile naturale. În
agricultura ecologică, cultivarea plantelor și creșterea animalelor se fac în armonie cu
legile naturale, folosind, protejând și respectând natura.
8. Obțin erea producției optime și nu ma xime.Producțiile maxime se obțin în majorita –
tea cazurilor cu o utilizare abuzivă a resurselor și degradarea mediului înconjurător.
Sistemele agricole ecol ogice urmăresc obținerea de pro ducții optime, în condițiile
protecției mediului, a produselor agricole și conservării resurselor neregenerabile.
9. Utilizarea de tehnologii potrivite siste -mului de a gricultură ecologică. Agricultu ra
ecologică utilizează tehnologii de cultivare a plantelor și creștere a animalelor specifice,
ba-zate pe înțelegerea sistemelor biologice naturale.
10. Conservarea integrității produselor agricole ecol ogice, de la producerea aces -tora și
până la comercializare. Produsele agricole ecologice, ca și ingredientele, aditivii și
produsele auxiliarele de transformare pe care le conțin, sunt produse, transformate,
fabricate și manipulate în conformitate cu prin cipiile pro ducției și transformării ecolog ice.
[Toncea, 2002]
1.3. Marca „Produs ecologic ”
Marca „Produs ecologic” garantează că produsul agricol provine dintr -un mod de
producție ce ex clude utilizarea produselor chimice de sinteză și protejează mediul
înconjurător.
Pentru ca un produs agricol să poată primi această marcă trebuie ca aces ta să rezulte dintr –
un mod de producție în care:
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
12
• se respectă un plan de conversie a terenului de la agricultura convențională la agricultura
ecologică;
• există un sistem de control și certificare;
• nu se utilizează produse chimice de sinteză (îngrășăminte chimice de sinteză, pesticide,
aditivi, conservanți, dezinfectanți etc.);
• cultivarea plantelor și creșterea animalelor se fac în armonie cu legile naturale, folosind,
protejâ nd și respectând natura;
• se limitează utilizarea de inputuri și se privilegiază inputurile naturale;
• se utilizează tehnologii de cultivare a plantelor și de creștere a animalelor specifice
agriculturii ecologice.
Pentru a putea fi comercializate, toate produsele agriculturii ecologice trebuie să fie
controlate și trebuie să obțină certificarea unui organism de inspecție și certificare
acreditat.
Siglele folosite în agricultura ecologică
Sigla ,,ae”, proprietate a MADR, garantează că produsul, astfel e tichetat, provine
din agricultu ra ecologică și este certificat de un organism de inspecție și certificare aprobat.
Dreptul de utilizare a siglei ,,ae” pe produsele, etichetele și ambalajele produselor
ecologice îl au producă torii, procesatorii și comercianții în -registrați la MADR, numai
după ce aceștia au completat cererile de solicitare.
Fig.1
Sigla ecologică națională Sigla ecologică comunitară
În prezent, alături de sigla națională, aplicarea siglei comunitare pe eticheta
produsel or ecologi ceeste obligatorie în conformitate cu prevederile Regulamentulu i (CE)
nr. 967/2008 al Consiliu lui de modificare a Regulamentului (CE) nr.834/2007 al
Consiliul ui privind producția eco logică și etichetarea produselor ecologi ce. [Toncea I.,
2002]
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
13
1.4. Efectele benefice ale practicării agriculturii ecologice
Efecte benefice la nivel de fermă
• Refacerea ec hilibrelor naturale privind cir cuitul apei și al elementelor nutritive și
infes -tarea cu buruieni, boli, insecte și alți dăunători .
Refacerea echilibrelor naturale se realizează, atât prin folosi rea de măsuri
tehnologice clasi ce (fertilizare , lucrări ale solului etc.), cât și prin folosirea de măsuri
ecologice (rotație, culturi asociate și intercalate, perdele agroforestiere, garduri vii, fâșii
înierbate etc.), măsuri de ameliorare a solurilor (îngrășăminte verzi, mulcire, lucrări
conservative etc.) și de protecție a plantelor (meto de preventive, biologice, biotehnice etc.).
• Creșterea sustenabilă a fertilității solurilor
Agricultura ecologică are cele mai sănătoase metode și mijloace de refacere și
conservare a fertilității solurilor prin stimularea activității microorganismelor so lului și
folosirea de com -post, îngrășăminte verzi și rotații lungi cu plan -te perene și anuale cu
sistem radicular bogat și/ sau profund.
• Diminuarea eroziunii solului
Diminuarea eroziunii solului se realizează ca urmare a ameliorării solului (creșterea
conți-nutului în materie organică și îmbunătățirea structurii) și a unei mai bune acoperiri a
acestuia (mulcire, culturi de protecție etc.).
• Conservarea mai bună a apei în sol
Conținutul ridicat de materie organică a solului duce la o mai bună reținere și
conservare a apei în sol, ceea ce are ca efect reducerea nevoilor de irigare.
• Respectare a nevoilor intrinseci ale anima lelor privind hrana, adăpostul, mișcarea
Adevărații cresc ători de animale caută să asigu re, pe orice cale, cele mai bune
cond iții de viață pentru fiecare specie și categorie de animale, acest obiectiv f iind unul
primordial în agricul tura ecologică .
Efecte benefice asupra mediului înconjurător
• Diminuarea problemelor globale de mediu
Agricultura ecologică contribuie la diminuar ea problemelor globale de mediu,
precum: ploaia acidă, încălzire a globală, reducerea biodiversi tății și deșertificarea.
• Protecția solului, apei și aerului
• Prin neutilizarea de îngrășăminte chimice de sinteză, pesticide și alte produse
chimice de sinteză, prin utilizarea rațională și echilibrată a resurselor, în special a celor
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
14
regenerabile, prin grija față de natură și prin metodele și tehnicile specifice, a gricultura
ecologică asigură o bună protecție a resurselor de sol, apă și aer.
• Creșterea și conservarea biodiversității
În sistemele agricole convenți onale, biodiversi tatea s -a diminu at proporțional cu
gradul de in tensificare al tehnologiilor agricole. Agricultura ecologică are ca principiu de
bază creșterea și menținerea biodiversității care contribuie la asigurarea durabilității
agroecosistemului.
• Refacerea și protejarea peisajului natural În cele mai multe cazuri, agricultura
intensivă a pro vocat deteriorarea, adesea ireversibilă, a peisajului na tural și distrugerea
multor fru museți ale naturii. Agricultura ecologică, care este un sistem agricol prietenos cu
mediul ce promovează folosirea durabilă a resurselor și conservarea ariilor de intere s
pentru protecția mediului, contribuie la refacerea și protejarea peisajului natural.
Efecte benefice asupra societății
• Producerea de alimente și alte bunuri agri cole în cantitate suficientă, sănătoase, de
cali-tate superioară și cu valoare adăugată mare . Agricultura ecolo gică își aduce aportul la
asigu rarea securități i și siguranței alimentare. Pro dusele agricole ecologice sunt produse
sănătoa se, sigure pentru consumul uman și animal.
• Diversificarea producției agricole Structura pro ducției agricole depin de, în
general, de cerințele consumatorilor.
Agricultura ecologică contri buie la diversificarea producți ei agricole în special
prin produse de calitate și sănătoase, car e corespund preferințelor consu matorilor.
• Reducerea consumului de resurse nerege -nerabile de energie
• Agricultura ecologică promovează și se bazează pe sursele regenerabile de energie,
contribuind activ la reduc erea consumului de energie nere generabilă.
• Îmbunătățirea calității vieții fermierilor
Agricultura ecol ogică oferă oportunități de afa ceri și de dezvoltare a mediului rural,
ceea ce conduce la îmbunătățirea calității vieții fermie -rilor și a locuitorilor din mediul
rural.
• Refacere a și con servarea valorilor mate riale și spirituale tradiționale
• Agricultura ec ologică contribuie la redescope rirea și utilizare a de practici agricole
tradițio nale, care pe lângă obținerea producției agricole vizează și menținerea frumuseților
naturii și ale peisajului rural.
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
15
1.5. Principii de baza ale fermei ecologice
Practica rea agriculturii ecologice nece sită din partea fermierului:
• cunoștințe privind agricultura ecologică;
• o motivație puternică pentru un mod de producție în armonie cu legile naturii, care să
protejeze mediul înconjurător, sănătatea agroecosistemului și a consumatorilor de produse
agricole;
• convingerea că ceea ce face este bine, atât din partea fermierului, cât și a familiei
acestuia;
• o exploatație agricolă care să se preteze la agricultura ecologică, care să includă mai
multe culturi și de preferat și un sector zootehnic;
• o foarte bună organizare și planificare a activităților agricole.
Având în vedere aceste cerințe, fermierii care doresc să practice agricultura
ecologică trebuie să urmeze următoarele etape:
Descoperirea și cunoașterea agriculturii ecologice
Dorința de practicare aagri culturii ecologice începe cu descoperirea și cunoașter ea
acesteia. Acest lucru se rea lizează prin acumularea de cunoștințe și informații specifice
agriculturii ecologice precum: legi, principii, particula rități de organizare și funcționare,
particularități ale tehnologiilor de cultivare a plantelor și de creștere a animalelor, calitatea
produselor ec ologice etc. Toate aceste cunoș tințe se dobândesc d in diferite surse de in –
formare precum: surse audio -vizuale (radio, televiziune, filme de prezentare etc.), internet,
cărți, broșuri, pliante, simpozioane, târguri și expoziții, demonstrații, precum și prin
participarea la cursuri de formare profesio -nală și la orice eveniment dedicat agriculturii
ecologice.
Asigurarea sprijinului familiei
Pentru a reuși în practicarea agriculturii eco logice este important sprijinul familiei,
care se obține prin informarea membrilor familiei cu privire la decizi a de a practica
agricultura eco logică,convingerea și motivarea lor pentru practicarea acestui tip de
agricultură.
Asigurarea resurselor financiare necesare începerii derulării activităților.
Trebuie asigurate res ursele financiare pentru efectu area de investiții specifice determinate
de tehnicile de producție practicate în agricul tura ecologică. Trebuie avut în vedere faptul
că, de obicei, cel puțin pe perioada convers iei la agricultura ecologică, nivelul producțiilor
se diminuează comparativ cu producția inițială. Producțiile vor înce pe din nou să crească,
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
16
apropiindu se de nivelul inițial, după ce se realizează o stabilizare ecologică a sistemului
agricol. Trebuie avut în vedere și faptul că pe perioada de conversie la agricultura
ecologică , fermie rul nu poate vinde produsele agricole ca fiind produse ecologice, deci nu
le poate vinde la un preț mai ridicat.
Proiectarea fermei ecologice
Ferma ecologică trebuie proiectată conform cerințelor și regulilor agriculturii ecologice.
Această organizare a fermelor trebuie să se bazeze pe o analiză SWOT (analiza punctelor
forte, a punctelor slabe, a oportunităților și a amenințărilor).
Intrarea în procesul de conversie
Pentru intrare a în procesul de conversie, tre buie selectat un organism de inspecție și
cer-tificare din lista celor aprobate de MADR. Împreună cu organismul de inspecție și
certi-ficare se încheie și se semnează contractul de certificare, se stabilește planu l de
conversie și se începe implementarea acestuia în fermă.
Înregistrarea ca fermă ecologică
În fiecare an, până la data de 16 mai (inclusiv), fermierii care practică agricultura eco –
logică, atât cei certificați cât ș i cei aflați în procesul de con versie la agricultura ecologică,
au obligația de a -și înregistra activitatea la MADR, prin di recțiile pentru agricultură
județene și a municipiului Bucu rești. Înregistrarea fermierilor în agricultura ecologică este
obligatorie în fiecare an și se face prin completarea fișelor de înregistrare în agricultura
ecologică, d isponibile la direc țiile pentru agricultură județe ne și a municipiului București,
în perimetrul cărora fermierii își desfășoară activitatea.
Înscrierea într -o organizație profesională
Înscrierea într -o organizație profesională este recomandată pentru ca fermierul să poată
pri-mi informații suplimentare și sprijinul de care are nevoie prin consilierea de către
specialiștii experți ai organizației respective.
Obținerea c ertificării și pra cticarea agri culturii ecologice.
La sfârșitul perioadei de conversie, atunci când toate cerințele de conformitate au
fost îndeplinite, ferma este certificată ecologică, iar recolta și produsele agricole pot fi
comer -cializate ca fiind ecologic e. [Roman și colab., 2008 ]
1.6. Conversia de la agricultura convențională la agricultura ecologică
Conversia la agricultura ecologică reprezintă perioada de timp în care se face
trecerea de la sistemul de agricultură convențional la sistemul de agricultură ecologică. Pe
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
17
parcursul acestei perioade se aplică regulile specifice agriculturii ecologice . [Davidescu D.
și colab., 1994]
Necesitatea conversiei
Pentru obținerea de produse agricole ce pot fi comerciali zate cu mențiunea „produs
ecolo gic”, care poartă etichetele și siglele specifice, exploatația ag ricolă trebuie mai întâi
să par curgă perioada de conversie.
Conversia este necesară pentru a se face o trecere treptată de la sistemul
convențional la cel ecologic, perioadă în care se acumulează cunoștințele necesare, se
reorganizează suprafețele de teren, se însușesc metodele și tehnicile specifice de cultivare,
se asigură baza materi ală necesară etc. Cel mai impor tant aspect este că în perioada de
conversie, terenul capătă caracteristicile tipice unuia exploatat în sistem ecologic: se
elimină sub stanțele polu ante din sol, apă și plante; mi croflora și microfauna s olului ajung
la un echilibru specific, iar caracteristicile solului devin tipice unuia dintr -o fermă
ecologică.
Condiții specifice de conversie
Pentru a se trece la producția ecologică se întocmește în prealabil un plan de
conversie. Planul de conversie se poate realiza la nivel de fermă s au parcelă de teren bine
delimi tată și este evaluat în fiecare an, cu ocazia controlului. Toate componentele planului
de conversie se stabilesc de comun acord cu or ganismul de insp ecție și certificare, în
confor mitate cu l egislația în vigoare .
Pe perioada conversiei, planul de conversie trebuie pus în practică, iar toate
acțiunile, operațiile și activitățile menite să realizeze conversia sunt trecute într -un registru
special denumit „Jurnalul de fermă”. De asemenea, fermier ii trebuie să -și supună
activitatea din fermă unor vizite de inspecție, care sunt realizate de organismul de inspecție
și certificare în scopul controlului conformității cu prevederile legislației în vigoare privind
producția ecologică.
Durata conversiei
Procesul de co nversie se realizează într -o perioadă suficientă de timp, în care se
produce o „adaptare”, atât a ecosistemului, cât și a fermierului. În urma procesului de
conversie, terenul, culturile agricole, re colta și anima lele trebuie să capete calități le
specifice producției ecologice.
Perioada de conversie este de cel puțin doi ani înainte de însămânțare sau, în cazul
pășunilor și al furajelor perene, de cel puțin doi ani înainte de utilizarea acestor produse ca
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
18
furaje obținute din agricultura ecologic ă. În cazul culturilor perene, altele decât furajele
(ex. plantațiile pomicole și viticole), perioada de conversie este de cel puțin trei ani înainte
de prima recoltă a produselor ecologice.
Perioada de conversie poate fi redusă de către organismele de cer tificare dacă sunt
întrunite anumite condiții și, de asemenea, poate fi prelungită, dacă terenul a fost
contaminat cu produse neautorizate pentru producția ecologică.
În unele cazuri, se poate trece direct la producția ecologică, dacă parcelele de teren
supuse conversiei au fost suprafețe naturale sau agricole c are nu au fost tratate cu produ se
interzise în cadrul producției ecologice. În această situ ație, perioada de conversie poa te fi
luată în considerare retroactiv numai în cazul în care s -au oferit dove zi satisfăcătoare
autorității competente care confirmă că au fost îndeplinite condițiile pe o perioadă de cel
puțin trei ani.
Obținerea certificării
Producția ecologică va fi certificată atunci când la sfârș itul perioadei de conversie
toate cerințele speci fice agriculturii ecologice au fost respectate. Ca atare, atunci când în
urma controalelo r efectuate de organismul de in specție și certificare la care este afiliat, fer –
mierul a respectat toate regulile de producție specifice agricu lturii ecologice, acesta va
primii certificatul de produs ecologic și își va pu tea eticheta produsele cu mențiunea
„produs ecologic”. Aceasta îi dă dreptul de a valorifica producț ia obți nută la prețurile
specifice pro duselor ecologice.
Exista o rganisme de inspecție și certificare aprobate de MADR pentru efectuarea
inspecției și certificării produselor agroalimentare ecologice pe teritoriul României în
conformitate cu prevederile ar t.4 al Ordinului Ministrului nr.181/2012 și art.27 al
Regulamentului (CE) 834/2007 .
1.7. Bune practici specifice agriculturii ecologice
1.7.1. Rotația culturilor în agricultura ecologică
Rotația în agricultura ecologică constituie un element tehnologic de bază prin care
trebuie să se realizeze un echilibru între culturi.
La stabilirea rotației trebuie să se urmărească atingerea următoarelor obiective:
• menținerea fertilității solului;
• reducerea gradului de îmburuienare;
• prevenirea și reducerea atacului de boli și dăunători;
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
19
• asigurarea bazei furajere pentru animalele din fermă.
În cadrul rotației culturilor trebuie să fie incluse leguminoasele perene și anuale, dar
și gramineele perene (pajiști temporare). Leguminoasele au capacitatea d e a trăi în
simbioză cu bacteriile fixatoare de azot din genul Rhizobium.Ca atare, plantele
leguminoase (mazăre, fasole, soia, năut, linte, bob, lucernă, trifoi ș.a.) au capacitatea de a –
și asigura necesarul de azot prin această simbioză, iar după recoltar ea lor rămâne în sol o
cantitate apreciabilă de azot.
Culturile perene (graminee, leguminoase) duc la creșterea conținutului de materie
organică din sol, îmbunătățesc structura solului și capacitatea acestuia de a reține apa.
În cadrul asolamentului, cultu rile perene (lucernă, trifoi, graminee) de 2 -4 ani sunt
urmate de 3 -4 ani de culturi anuale.
În cadrul fermei ecologice trebuie asigurată rotația:
• plantelor de toamnă cu cele de primăvară;
• plantelor cu sisteme radiculare diferite;
• plantelor anuale cu cele perene;
• culturilor semănate în rânduri rare cu cele semănate în rânduri dese;
• plantelor cu particularități diferite în ceea ce privește consumul de apă și elemente
nutritive;
• plantelor care nu au boli și dăunători comuni;
• culturilor cu elemente tehnologice diferit e [Roman și colab.,2008 ]
1.7.2. Fertilizarea în agricultura ecologică
Fertilizarea constituie veriga tehnologică cheie a agriculturii ecologice. În
agricultura ecologică, baza fertilizării o constituie utilizarea îngrășămintelor organice și a
îngrășămintelor minerale naturale.
Fertilizarea organică. Îngrășămintele organice contribuie la creșterea conținutului
de humus al solului și la ridicarea fertilității acestuia ca urmare a:
• sporirii conținutului de elemente nutritive;
• intensificării activității microbiologice;
• îmbunătățirii structurii solului;
• măririi capacității solului de reținere a apei;
• îmbunătățirii circulației aerului în sol.
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
20
Materia organică ajunsă în sol prin aplicarea îngrășămintelor organice este
descompusă de către microorganismele solului, proces în urma căruia sunt eliberate
elemente nutritive în forme ușor accesibile plantelor.
Îngrășămintele organice acceptate a fi utilizate în agricultura ecologică, conform
Regulamentului (CE) nr. 889/2008 al Comisiei sun t următoarele:
• gunoi de grajd fermentat, gunoi de grajd uscat și gunoi de păsări deshidratat;
• compost din excremente de animale, inclusiv gunoi de păsări și compost de gunoi de
grajd;
• excremente lichide de animale;
• deșeuri menajere compostate sau fermentat e;
• turbă;
• deșeuri provenite din cultivarea ciupercilor;
• guano;
• amestec de materii vegetale compostate sau fermentate (de la obținerea de biogaz);
• produse sau subproduse de origine animală: făină de sânge, făină de copite, făină de
coarne, făină de oase sau făină de oase degelatinate, făină de pește, făină de carne, făină
de fulgi, lână, blană, păr, produse lactate;
• produse și subproduse organice de origine vegetală (de exemplu, făină din turte de
oleaginoase);
• alge și produse din alge;
• rumeguș și așchii de lemn;
• compost din scoarță de copac.
Fertilizarea minerală în agricultura ecologică. Importanța deosebită a îngrășă –
mintelor organice în agricultura ecologică nu exclude utilizarea îngrășămintelor chimice,
însă acestea tr ebuie să fie greu solubile, pro venite din roci naturale.
Îngrășămintele minerale acceptate a fi utilizate în agricultura ecologică, conform
Regu -lamentului (CE) Nr. 889/2008 al Comisiei sunt următoarele:
• fosfat natural moale și fosfat aluminocalcic;
• zgură alcalină;
• sare brută de potasiu sau kainit;
• sulfat de potasiu, posibil cu conținut de sare de magneziu;
• reziduu rezultat de la distilarea alcoolului și extract din reziduu;
• cenușă de lemn;
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
21
• carbonat de calciu (cretă, marnă, rocă calcică pulverizată, depozit de nisip cu alge
impregnate de calcar, cretă fosfatată);
• carbonat de calciu și magneziu;
• sulfat de magneziu (kieserit);
• soluție de clorură de calciu;
• sulfat de calciu (gips);
• var industrial de la producerea zahărului;
• var industrial din procesul de fabric are sub vid a sării;
• praf de rocă și argile.
Utilizarea îngrășămintelelor verzi. Îngrășămintele verzi sau culturile verzi sunt
plante care se încorporează în sol în scopul îmbunătățirii proprietăților acestuia.
Îngrășămintele verzi au următoarele efecte benefice:
• îmbogățesc solul în materie organică;
• intensifică activitatea microbiologică a solului;
• îmbogățesc solul în azot, mai ales când este vorba despre leguminoase;
• ameliorează structura solului;
• reduc eroziunea solului prin vânt sau apă;
• previn levigarea elementelor nutritive, în special a nitraților.
Pentru culturile verzi fermierii pot primi plăți compensatorii pe suprafață prin
„Pachetul 4: Culturi verzi” din cad rul Măsurii 214 – Plăți de agro mediu. Plantele ce pot fi
utilizate ca și culturi verzi sunt următoarele: mazăre, măzăriche, rapiță, muștar, lupin,
sulfină. Semănarea culturilor verzi trebuie realizată în perioada 1 august – 30 septembrie,
iar biomasa formată trebuie să fie încorporată în sol în perioada 15 februarie – 31 ma rtie.
[Toncea și colab. , 2002]
1.7.3. Lucrările solului în agricultura ecologică
Prin lucrările solului se urmărește atingerea următoarelor obiective:
• menținerea și intensificarea activității biologice a solului;
• menținerea conținutului în humus;
• menținerea structurii solului;
• conservarea apei în sol;
• afânarea solului;
• încorporarea resturilor vegetale și a îngrășămintelor organice sau minerale;
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
22
• combaterea buruienilor;
• prevenirea atacului de boli și dăunători.
În cadrul tehnologiilor de cultură, lucrările solului reprezintă o verigă importantă și
de aceea este necesar să fie efectuate în cele mai bune condiții. În acest sens, fermierul
trebuie să cunoască unele particularități ale terenu -lui, tipul de s ol, prezența buruienilor
proble mă, u nele carateristici ale speciei cultivate, pentru punerea la punct a metodelor de
lu-cru, a utilajelor necesare și a indicilor de exe -cuție a lucrărilor.
Lucrările solului trebuie să fie efectuate, pe cât posibil, în intervalul de umiditate
optimă, pentru a avea un minimum de consumuri energetice și pentru a rezulta o calitate
bună a lucrărilor efectuate.
Acestea trebuie să fie efectuate superficial față de adâncimea de execuție practicată
în sistemele agricole convenționale, astfel încât să nu fie perturbat prea mult sistemul
biologic al solului și să nu fie perturbate orizonturile solului. Astfel, arătura trebuie să fie
efectuată la adâncimi de 10 -15 (20) cm, iar pentru lu crările de întreținere a arăturii se
preferă vi -brocultoarele și grapele rotative care lucrează superficial și care mențin structura
solului. Dacă este necesar, se poate face un subsolaj pentru afânarea solului în profunzime,
fără a se amesteca orizonturile de sol.
Frecvența lucrărilor solului trebuie redusă la minimum pentru prevenirea tas ării
solului de către utilajel e agricole și pentru a se asigu ra solului timpul necesar refacerii
humusului și a structuri i. [Toncea și colab., 2002]
1.7.4. Sămânța și semănatul în agricultura ecologică
Materialul de înmulțire trebuie să fie pro -dus în cul turi semincere certificate
ecologic, în care se aplică metode de producție eco logică. Începând cu anul 2004, în
România semințele și materialul săditor utilizate în agricultura ecologică sunt obținute prin
metode de producție ecologice.
Semințele nu trebui e să fie tratate la însă mânțare decât cu produse admise pentru
producția ecologică și trebuie să provină de la un producător care a practicat tehnicile de
producție ecologică. Atunci când nu este posibilă utilizarea de semințe și material de
plantat ecolog ice, se pot utiliza și semințe și material de p lantat convenționale, dar netra tate
cu produse pesticide.
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
23
Semințele sau materialul săditor trebuie să corespundă standardelor sub aspectul
însușirilor fiziologice (germinație), însușirilor fizice (puritate fiz ică, componență botanică)
și al stării sanitare (infestarea cu dăunători și infectarea cu agenți patogeni).
Soiurile de plante cultivate trebuie să fie cele adaptate zonei de cultură. Materialul
de în -mulțire nu trebuie să provină din organisme modificate genetic sau orice produse
derivate din astfel de organisme.
Semănatul trebuie efectuat la epoca și densitatea optime astfel încât să se asigure
condiții de vegetație cât mai favorabile plantei de cul tură și mai puțin favorabile dezvoltării
buruienilor, bol ilor și dăunătorilo r [Toncea I. și colab.,2002 ]
1.7.5. Controlul buruienilor în agricultura ecologică
Buruienile sunt plante nedorite în culturile agricole ca u rmare a faptului că produc
pagu be cantitative și calitative.
Controlul buruienilor se realizează prin apli -carea anumitor metode care, în funcție
de momentul și modul de aplicare, pot fi preven -tive și curative. [Penescu A. și Ionescu N.,
2013 ]
Metodele preventive au drept scop împie dicarea apariției și răspândirii buruienilor.
Dintre acest ea pot fi enumerate:
• rotația culturilor, care permite controlul unor buruieni specifice anumitor culturi prin
evitarea înmulțirii lor exagerate, așa cum se întâmplă în cazul monoculturii sau al culturii
repetate;
• fertilizarea cu gunoi de grajd fermentat sa u compost, cunoscându -se că gunoiul de grajd
conține un număr mare de semințe de buruieni, care, deși trec prin tubul digestiv al
animalelor, își păstrează capacitatea de germinație. Prin fermentare, semințele de buruieni
își pierd capacitatea de germinați e;
• lucrările s olului, prin care se poate diminua gradul de îmburuienare. Buruienile pot fi
controlate cel mai ușor atunci când acestea se află în primele faze de vegetație;
• folosirea de material semincer certificat, care este o garanție a efectuării de lucrări de
condiționare, prin care au fost îndepărtate sem ințele de buruieni, care pot deveni surse de
îmburuienare a culturii;
• semănatul în epoca și la densitatea optimă, care determină o bună dezvoltare a plantelor de
cultură, acestea fiind astfel avantajate în competiția cu buruienile;
• distruger ea focarelor de buruieni proble mă de pe terenurile necultivate.
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
24
Metodele curative au drept scop ținerea sub control a buruienilor apărute în cultură.
Dintre acestea pot fi enumerate:
Combaterea manuală,care se poate efectua prin:
• plivit manual;
• plivit cu oticul sau săpăl iga;
• prășit manual;
• cosit.
Combaterea mecanică, care se poate efec tua prin:
• plivit mecanic, care constă în efectuarea de lucrări cu diferite grape (cu lanțuri, cu colți,
cu degete, rotative), cultivatoare sau perii de buruienire;
• prășit mecanic, care const ă în efectuarea de lucrări cu ajutorul cultivatoarelor în spațiul
dintre rândurile de plante de cultură.
Combaterea termică, care se poate efectua prin:
• arderea cu flacără, prin care buruienile răsărite, în curs de răsărire sau chiar semin -țele de
buruieni din stratul superficial al solului sunt distruse de flacăra obținută cu ajutorul unei
butelii prevăzute cu arzător;
• folosirea apei calde (opărirea buruienilor);
• solarizarea, prin care solul umed (irigat) se acoperă cu o folie de plastic transparen tă sub
care temperatura crește foarte mult, ceea ce duce la distrugerea semințelor de buruieni.
Combaterea biotehnică se poate efectua prin:
• mulcire, care constă în acoperirea solului cu materie organică (resturi vegetale, paie,
frunze, rumeguș, compost et c.) sau folie de plastic, de preferat biodegradabil;
• metoda provocației (forțarea germinației), care constă în provocarea germinării semințelor
de buruieni prin lucrări ale solului, după care plăntuțele sunt distruse prin diferite lucrări;
• metoda epuizării , care se aplică în cazul buruienilor perene la care înmulțirea se realizează
prin organe vegetative (rizomi, stoloni), constând în epuizarea substanțelor de rezervă
acumulate în organele vegetative de înmulțire prin eliminarea repetată a plantelor (de
exemplu, prin grăpare repetată).
Combater ea biologică, care se poate efec tua prin:
• combatere alelopatică, bazată pe relația care există între plantele superioare prin care
unele inhibă dezvoltarea altora;
• combatere cu ajutorul insectelor sau al microorganisme lor (ciuperci).
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
25
Combaterea biodinamică, în care se aplică recomandările lui Rudolf Steiner,
respectiv efectul inhibant pe care -l exercită cenușa semințelor de buruieni asupra
buruienilor din aceeași speci e. [Penescu A.și Ionescu N., 2013]
1.7.6. Controlul bolilor în agricultura ecologică
Boala este denumirea generică dată stării plantelor asupra cărora s -a exercitat atacul
unor agenți patogeni (microorganisme) care dereglează starea de sănătate a plantelor.
Din categoria bolilor fac parte virozele (care sunt produse de virusuri),
microsplasmozele (ce sunt pr oduse de microplasme), bacterio zele (produse de bacterii) și
micozele (care au ca patogeni fungii). [Toncea I., 2002 ]
Controlul bolilor se face prin aplicarea anumitor metode care, în funcție de
momen tul și modul de aplicare, pot fi preventive și curative.
Metodele preventive au drept scop împie dicarea apariției și răspândirii bolilor, dintre
acestea putând fi enumerate:
• avertizarea, care se realizează prin eliberarea de buletine de avertizare de către unitățile
fitosanitare județene, acestea ajutându -i pe fermieri în elaborarea unei strategii de
prevenire sau de combatere a anumitor boli;
• dezinfecția uneltelor, utilajelor și a hainelor muncitorilor, care pot constitui surse de
răspândire și înmul țire a anumitor boli;
• rotația culturilor, prin care se previne înmulțirea exagerată a bolilor;
• efectuarea arăturii cât mai repede după recoltarea plantei premergătoare, în acest fel
încorporându -se în sol agenții patogeni care se găsesc pe resturile vegeta le, fiind
împiedicată astfel diseminarea lor prin vânt;
• administrarea îngrășămintelor, fiind cunoscut faptul că îngrășămintele cu fosfor și potasiu
contribuie la mărirea rezistenței plantelor de cultură la atacul agenților patogeni;
• folosirea de material s emincer certificat, prin care se evită trasmiterea anumitor agenți
patogeni în câmp odată cu sămânța;
• semănatul la epoca, densitate a și adâncimea optimă, evitându se astfel dezvoltarea
anumitor boli;
• distrugerea buruienilor gazdă pentru anumiți agenți patog eni, prevenindu -se astfel apariția
și dezvoltarea anumitor boli;
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
26
• adunarea ș i distrugerea frunzelor îmbătrâ nite și infectate, care pot constitui un rezervor de
agenți patogeni, de unde infecția se poate generaliza la nivelul întregii plante și apoi la
nivelul întregii culturi;
• adunarea și distrugerea resturil or vegetale infectate, evitându se astfel diseminarea și
atacul anumitor boli;
• prevenirea apariției samulastrei, mai ales la floarea -soarelui (care favorizează înmulțirea
putregaiului alb) și la cerealele păioase (care favorizează înmulțirea ruginilor);
• folosirea de soiuri/hibrizi rezistenți/tole -ranți la atacul bolilor;
• văruire a trunchiului copacilor, a depo zitelor și a magaziilor, care reprezintă o măsură
obligatorie de igienă culturală.
Metodele curative au drept scop ținerea sub control a bolilor deja apărute în cultură,
dintre acestea putând fi enumerate:
Combaterea fizică:
• combatere prin temperaturi ridicate, metodă ce se pretează în spațiile închise de tip
răsadnițe, sere sau solarii, prin folosirea de abur fierbinte, iar pe suprafațe mici chiar a
apei clocotite. În condiții d e câmp, combaterea prin temperaturi ridicatea
agenților patogeni poate fi efectuată în lunile de vară prin afânarea solului, umectarea
acestuia și acoperirea cu folie de plastic de culoare închisă timp de 2 -4 săptămâni;
• combatere prin foc, metodă ce constă în adunarea și arderea resturilor vegetale după un
atac puternic;
• trecerea semințelor cu tegumentul gros prin flacără, care asigură distrugerea agenților
patogeni de pe suprafața acestora;
• solariz are, care presupune tratarea se mințelor pr in expunere la so are pentru dis trugerea
agenților patogeni de la suprafața acestora de către radiațiile solare.
Combaterea mecanică:
• tăierea părților de plantă bolnave sau a plantelor bolnave în întregime, cum sunt ramurile
de pomi care sunt uscate, pomii sau butucii de vi ță-de-vie care sunt în întregime bolnavi,
care se taie și se scot din plantație;
• sortarea, care în general se efectuează mecanic la semințe sau manual la tuberculii de
cartof, bulbii de ceapă sau boabele de fasole.
Combaterea chimică, care se poate efectua prin folosirea de:
• silicat de sodiu, care se utilizează pentru combaterea speciilor de Botrytis, Sclerotinia,
Phytium;
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
27
• extract de compost, care poate fi folosit pentru combaterea făinării;
• permanganat de potasiu, care se folosește numai la pomii fructiferi și vița -de-vie pentru
combaterea făinării;
• produse pe bază de cupru, sub formă de hidroxid de cupru, oxiclorură de cupru, sulfat
(tribazic) de cupru, oxid de cupru, octanoat de cupru, care se folosesc de exemplu pentru
combaterea manei la vița -de-vie sau a rapănului la pomacee înainte de înflorit. Doza
totală de cupru nu trebuie să depășească 6 kg/ha/an;
• produse pe bază de sulf, care se utilizează pentru combaterea făinării la vița -de-vie și la
pomii fructiferi;
• hidroxid de calciu, care se folose ște numai la pomii fructiferi, inclusiv pepiniere, pentru a
controla ulcerația ramurilor.
Combaterea biologică:
• combatere cu ajutorul microorganismelor (preparate cu spori de ciuperci, extracte de
ciuperci sau cu bacterii);
• combatare prin utilizarea de pre parate cu extracte de plante (de exemplu, extractul din
sunătoare care este utilizat pentru combaterea mozaicului și pătării brune a tutunului și
tomatelor);
• preimunizarea plantelor, care constă în tratarea plantelor tinere cu tulpini (sușe)
nevirulente sa u slab virulente de virusuri sau bacterii patogene, ceea ce duce la formarea
în plantă de anticorpi specifici, iar planta devine rezistentă la atacul virusului sau bacteriei
respective.
Combatere biotehnică:
• culturi de meristeme, prin care se asigură obținerea de material semincer liber de viruși și
alți agenți patogeni, tehnica fiind extinsă pe scară largă în înmulțirea unor flori, a pomilor
fructiferi, a cartofului s.a.;
• combatere biodinamică, care se poate efectua prin prepararea de extracte din plante care
se aplică prin pulverizare la sol sau la plant ă. [Roman Gh.V. și colab., 2008 ]
1.7.7. Controlul dăunătorilor în agricultura ecologică
Dăunătorii sunt organisme animale care atacă plant ele sau produsele vegetale,
producând p agube cantitative și calitative (acarienii, nemato zii, insectele , moluștele,
păsările, mamifere le). Controlul dăună torilor se realizează prin aplicarea anumitor metode,
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
28
care, în funcție de momentul ș i modul de aplicare, pot fi pre ventive și curative. [Toncea I.,
2002 ]
Metodele preventive au drept scop împiedicarea apariției și răspândirii dăunătorilor,
dintre acestea putând fi enumerate:
• avertizarea, care se realizează prin eliberarea de buletine de avertizare de către unitățile
fitosanitare județene, a cestea, punându -i în gardă pe fermieri cu privire la pericolul
dezvoltării anumitor specii de dăunători;
• rotația culturilor prin care se previne înmulțirea exagerată a unor dăunători;
• lucrările solului, prin care sunt distruși sau se împiedică dezvoltarea dăunătorilor care se
găsesc în sol;
• semănatul în epoca optimă, prin care se evită atacul unor dăunători, cum ar fi muștele și
afidele cerealelor și gândacul ghebos, care se pot dezvolta în cazul semănatului timpuriu;
• îndepărtarea buruienilor gazdă pentru a numiți dăunători (de exemplu, mohorul care este
plantă gazdă pentru sfredelitorul porumbului);
• recoltarea la timp și fără pierderi a culturilor care să ducă la apariția samulastrei. La
cerealele păioase, samulastra favorizează înmulțirea muștelor cerealelo r și a afidelor;
• tocarea resturilor vegetale rămase după recoltare, care conduce și la combaterea
dăunătorilor ce se găsesc pe acestea, în diferite stadii de dezvoltare;
• folosirea de soiuri/hibrizi rezistenți la atacul dăunătorilor.
Metodele curative au drept scop ținerea sub control a d ăunătorilor deja apăruți în
cultură, dintre acestea putând fi enumerate:
Combaterea fizică:
• combatere prin temperaturi ridicate sau scăzute, această metodă pretându -se a fi folosită
în spații închise de tip depozit, sere sau solarii;
• combatere prin foc, respectiv arderea dăunătorilor (de exemplu, arderea omizilor din pomi
cu ajutorul unor făclii);
• combatere prin folosirea luminii, care se bazează pe atragerea unor specii de insecte prin
lumină (de exemplu, fl uturii crepusculari și nocturni) și combaterea acestora;
• folosirea sunetelor care pot fi utilizate pentru în depărtarea păsărilor, a rozătoa relor , dar și
a mamiferelor (de exemplu, porcii mistreți).
Combaterea mecanică se poate efectua prin:
• colectarea și d istrugerea insectelor dăunătoare (de exemplu, omida păroasă a dudului,
gândacul din Colorado s.a.);
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
29
• folosirea de plante capcană care sunt preferate de către insectele dăunătoare pe care
acestea se localizează, după care plantele sunt eliminate împreună cu insectele de pe ele;
• folosirea inelelor cu clei, care sunt benzi de hârtie impermeabilă pe care se găsește un
strat de clei nesicativ și care se aplică pe trunchiurile sau ramurile groase ale pomilor
împotriva femelelor de cotari;
• răzuirea scoarței pomilor , mai ales a aceleia care se exfoliază, pentru că aceasta constituie
un mediu favorabil de adăpostire și înmulțire a insectelor dăunătoare;
• inundarea, care se face prin turnarea de apă în galeriile de rozătoare (șoareci, șobolani),
cârtițe, coropișnițe, ac estea ieșind la suprafață unde sunt prinse;
• stropirea cu apă, cum este stropirea repetată cu apă rece pentru combaterea afidelor;
• instalarea de sperietori, pentru alungarea păsărilor care atacă diferitele culturi;
• instalarea de plase și garduri în jurul cu lturilor agricole, pentru a ține la distanță
rozătoarele, iepurii, căprioarele, porcii mistreți, sau instalarea de plase deasupra culturilor
agricole în perioada de maturare a fructelor, pentru a se preveni atacul păsărilor (de
exemplu, la vița -de-vie).
Combaterea chimică, care se poate efectua prin folosirea de:
• sare de potasiu din acizi grași (săpun moale), care se folosește pentru combaterea
păduchilor de frunze, în concentrație de 1,5 -3%;
• extracte din plante, cum sunt: folosirea soluției de urzici mac erate sau de ferigă, ori a
soluției de tutun pentru combaterea afidelor; folosirea infuziei de coriandru sau pătrunjel
împotriva gândacului din Colorado;
• fosfat feric (fier (III) ortofosfat), utilizat ca moluscocid;
• produse admise numai pentru capcane: fos fat diamoniu, feromoni, piretroizi (doar
deltametrin sau lambda -cihalotrin);
• alte produse: uleiuri vegetale (ulei de mentă, ulei de pin, ulei de chimion), piretrine
extrase din Chrysanthemum cinerariaefolium, ulei de parafină, uleiuri minerale.
Combaterea biologică poate fi:
• combatere cu ajutorul plantelor care, prin conținutul în anumite principii active, au o
acțiune repelentă sau chiar de distrugere asupra insectelor. Astfel de plante sunt: ceapa,
usturoiul, coada șoricelului, pelinul, levănțica, tutunul s.a.;
• combatere cu ajutorul acarienilor și insectelor, care pot fi prădători sau paraziți. Ca
exemple de prădători, pot fi enumerați: păianjenul prădător (Phytoseiulus persimilis)
folosit pentru combaterea păianjenului roșu (Tetranychus urticae); buburuza (Coccinella 7 –
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
30
punctata), folosită pentru combaterea păduchilor de frunze, gândacului ovăzului, tripșilor
grâului s.a. Ca exemple de paraziți, pot fi enumerați: viespea Trichogramma evanescens,
folosită pentru combaterea fluturelui alb al verzei; viespea E ncarsia formosa, folosită
pentru combaterea musculiței albe de seră; combatere cu ajutorul microorganismelor, prin
folosirea de biopreparate virotice, biopreparate bacteriene (precum Bacillus thuringiensis
utilizat pentru combaterea omizilor diferitelor sp ecii de lepidoptere), biopreparate fungice,
protozoare și nematozi;
• combatere cu ajutorul altor animale, cum sunt păsările, broaștele, aricii, care consumă
insectele dăunătoare din culturile agricole;
• autocidia, c are constă în inducerea sterili tății mascul ilor unor specii de insecte în
laborator prin diferite tehnici (iradiere, utilizarea de chemosterilizanți), după care sunt
lansați în natură, fără ca aceștia să mai poată asigura perpetuarea speciei.
Combaterea biotehnică, care se poate efec tua prin:
• insta larea de capcane cu feromoni (de obicei, feromoni sexuali) care se instalează în
culturile agricole pentru atragerea insectelor dăunătoare de un anumit sex (masculii) și
combaterea lor prin lipirea pe suportul cleios al capcanei;
• folosirea capcanelor color ate (foi adezive, lipicioase), cum este folosirea în sere a
capcanelor galbene pentru atragerea musculiței albe de seră.
Combatere biodinamică bazată pe prinderea insectelor, incinerarea lor și utilizarea
cenușei rezultate pentru stropirea plantelo r. [Toncea I. și colab., 2002 ]
1.7.8. Irigarea în agricultura ecologică
Irigarea este obligatorie pentru zonele în care se manifestă seceta, dar și pentru
unele specii care necesită, din punct de vedere al ecologiei, zone umede și răcoroase, dar
datorită impor -tanței lor se cul tivă și în zona de stepă mai us cată sau pe soluri mai ușoare
(nisipoase).
Apa trebuie folosită în agricultura ecologică în mod cât mai rațional și responsabil.
Atunci când se irigă, trebuie luate toate măsurile de reducere l a minimum a pierderilor de
apă prin evaporare, precum și a scurgerilor la suprafață. De asemenea, trebuie luate toate
măsurile pentru eliminarea oricăror surse de poluare a apelor de suprafață și de adâncime.
Momentele optime de udare sunt diferite în func ție de specia cultivată, dar ș i de
condi țiile climatice . Astfel, trebuie avute în vedere cu prioritate udările din lunile de vară,
care de obicei sunt secetoase în condițiile țării noastre.
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
31
Ca metode de udare, sunt utilizate udarea pe brazde sau prin aspersiune, iar în
prezent se extinde udarea prin picurar e. [Ion V. și colab., 2004]
1.8. Tehnologia culturii cătinei albe în sistem ecologic
1.8.1. Importanța culturii
Cătina albă pentru cultura în plantații organizate este reprezentată printr -o serie
de genotipuri deosebit de valoroase obținute la Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru
Pomicultură Pitești – Mărăcineni, în urma unei ample acțiuni de preselecție în ținuturile
spontane din țara noastră și a selecției ulterioare în condiții de cultură.
Fructele acestei plante, frunzele și lemnul au un conținut deosebit de bogat și
variat (peste 150 de substanțe identificate până în prezent) printre care menționăm aproape
toată gama de vitamine naturale, uleiul foarte bogat în caroten cu efecte curative certe,
acizii organici, sărurile minerale (calciu, magneziu, potasiu etc.) și multe alte substanțe cu
rol biologic activ, drept pentru care cătina albă este considerată o plantă miraculoasă și o
adevărată ”uzină vie”. Soiurile și selecțiile din sortiment realizează producții ridicate an de
an care conduc la obținerea anuală de venituri importante cu investiții relativ mici. Acestea
nu necesită efectuarea de tratamente chimice de combatere a bolilor și dăunătorilor, ceea ce
înseamnă o reducere semnificativă a cheltuielilor de întreținere precum și posibilitatea
exploatării și valorificării cătinei ca o cultură ecologică. Fructele nu mucegăiesc pe ramură,
practic se autoconservă.
Cultura cătinei albe reprezintă o alternativă pentru multe culturi nerentabile s au,
singurul mod de valorificare a unor terenuri improprii altor specii. Cătina este utilizată atât
în domeniul farmaceutic, cât și în alimentație, în furajarea animalelor, în silvicultură șichiar
ca plantă ornamental ă [***www.icdp.ro ]
1.8.2. Caracteristici botanice și biologice ale cătinei albe
Planta, în funcție de habitatul în care trăiește, poate să crească ca un arbust,
arbustoid sau pom, cu înălțimi variabile de la 1,5 până la 3,5 m, sau chiar mai mult, 6 -10
m. În zonele aride, pe soluri sărace precum și la altitudini mari, aceasta crește sub formă de
tufă joasă,chiar târâtoare.
Cătina albă este unisexuat dioică, plantele femele producând fructe, iar cele
mascule asigură polenul necesar legării fructelor. Polenizarea este făcută în princip al de
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
32
vânt (anemofilă) și mai rar de insecte.
Tulpina este mai mult sau mai puțin ramificată, prevăzută cu țepi rigizi și ascuțiți.
Toți lăstarii anuali se termină cu ghimpi.
Sistemul radicular al plantelor este predominant cu creștere orizontală, rădăcini le
trasante ajungând ușor la 2 -3 m sau mai mult de la tufă, din care la unele soiuri și selecții
pornesc drajoni radiculari. Pe solurile cu profil adânc, rădăcinile se dezvoltă destul de mult
și pe verticală. Pe rădăcinile secundare se formează nodozități cu microorganisme fixatoare
de azot atmosferic, cătina îmbogățind astfel solul înazot.
Mugurii micști din care se dezvoltă inflorescențe femele, mascule și lăstari, se
disting prin mărimea și aspectul lor. Astfel, la plantele femele aceștia sunt mici, groși, lipiți
de ramură și acoperiți parțial cu solzi cafenii. Mugurii florali masculi sunt mari, lungi de
10-13 mm, groși de 3 -5 mm, ușor depărtați de ramură, acoperiți cu solzi de culoare cafenie
– arămie – roșietică.
Fructele sunt mici, cu o greut ate între 0,30 și 0,55 g în funcție de biotip, de formă
ovală, rotundă până la cilindrică, de culoare predominant portocalie, de diferite intensități
și galbenă foarte rar roșietică și conțin câte o sămânță mică, de formă alungită brună
cafenie – negrici oasă. Pielița fructelor rezistentă și elastică numai în prima parte a
perioadei de maturare, precum și codițele scurte și foarte bine prinse de fruct și de ramură
îngreunează mult recoltarea.
Înflorirea are loc primăvara timpuriu (martie –aprilie), conco mitent cu înfrunzirea.
Maturarea fructelor, în funcție de biotip, începe la jumătatea lunii august, în
septembrie, iar la început de octombrie are loc maturarea deplină a acestora.
Primele fructe se formează din anul al 2 -lea de la plantare însă intrarea p e rod
poate fi considerată din anul al 3 -lea sau al 4 -lea după plantare în funcție de biotip. Față de
factorii de mediu cătina albă are următoarele cerințe:
• foarte ridicate pentru lumină, în condiții de umbră partea bazală a coroanei se degarnisește
și cu timpul plantele se usucă și dispar;
• modeste față de temperatură, suportând atât insolația puternică de peste +45oC cât și
gerurile de până la –35o … –40oC;
• modeste față de sol – o specie foarte rustică – crescând pe toate tipurile de sol (nisipuri,
prundișuri, grohotișuri etc.), însă pentru producții mari și de calitate este necesară
administrarea de fertilizanți organici șichimici;
• modeste față de apa din sol, fiind rezistentă la secetă. Din rezultatele cercetărilor
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
33
întreprinse la ICDP Pi tești-Mărăcineni s -a constatat că plantele de cătină cultivate pe
soluri cu fertilitate medie, ușoare, permeabile, în condiții de irigare au intrat pe rod din
anii 3 – 4 de la plantare, obținând producții de 10 -12 t/ha.
• se dezvoltă bine în condiții de umid itate moderată și nu suportă excesul de apă în sol și la
suprafața acestui a [***www.icdp.ro ]
1.8.3. Înființarea plantației
a) Alegerea și pregătirea terenului
Deși cătina crește pe aproape toate tipurile de sol, producții mari și constante se
obțin pe terenurile cu fertilitate cel puțin medie, ușoare și permeabile. Să se evite solurile
grele și fără drenaj, cu apă stagnantă la suprafață sau la adâncimi mai mici de 1,5 -2,0m.
Se pot alege terenuri plane, terasate sau în pantă neamenajată. Orientarea
rându rilor să fie pe cât posibil nord – sud pentru ca plantele să fie cât mai bine expuse la
soare. Pe terenurile terasate sau în pantă rândurile trebuie să urmărească curba denivel.
Parcela aleasă se curăță de resturi vegetale, se ară la adâncimea de 25 – 30 cm și
se discuie pentru ca plantarea să se execute în condițiile cele mai bune. Pe terenurile cu
pantă neterasată dup curățirea de resturile vegetale se execută gropile de plantare, fără a
mai mobiliza solul prinarătură.
b) Epoca de plantare
În condițiile c limatice din zona de câmpie și colinară este indicat ca plantarea
cătinei să se facă toamna, la sfârșitul lunii octombrie pentru ca plantele să beneficieze de
mai multă umezeală. În cazul că aceasta nu s -a realizat, datorită întârzierii scosului
plantelor din pepinieră (plante care vegetează și își mențin frunzișul până la venirea
gerului) sau timpului nefavorabil, sau altor condiții plantarea se face primăvara cât mai
devreme, când terenul s -a scurs de apă și permite executarea lucrării. În acest caz pe
terenul arat din toamnă se pichetează și se fac gropile chiar din luna februarie sau martie, în
funcție de timp.
În zona deluroasă și submontană, unde sunt suficiente precipitații cătina se
plantează primăvara devreme.
c) Distanțele de plantare – se aleg în fun cție de vigoarea soiului, forma de
conducere a plantelor, modul de recoltare și nu în ultimul rând de fertilitatea și configurația
terenului. Pe terenurile în pantă se adoptă o distanță mai mică între rânduri. În cazul în care
terenul în pantă s -a terasat numărul de rânduri într -o terasă este în funcție și de
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
34
lățimeaterasei.
Distanțele pot fi următoarele:
• 2,8 – 3,0 m între rânduri și 2,0 m între plante pe rând când coroana pomului se aplatizează
pe rând;
• 3,5 – 4,0 m între rânduri și 2,0 – 2,5 m între plante pe rând la formaglobuloasă;
• 4,0 m între rânduri și 3,0 m pe rând în cazul soiurilor foarte viguroase, pe terenuri fertile,
cu recoltarea fr uctelor fără tăierea ramurilor, forma globuloasă acoroane i.
[***www.icdp.ro]
Tabelul numărul I.1.
Distanțele de plantare
Numărul total de plante
Distanța de
plantare din care din care
la
1000
m² la
10.000 m²(1ha) la 1.000 m² la 10.000 m²(1ha)
femele mascule femele mascule
2,8 m x 2,0
m 178 1785 155 23 1550 230
3,0 m x 2,0
m 166 1666 145 21 1450 230
3,5 m x 2,0
m 143 1429 125 18 1250 210
3,5 m x 2,5
m 114 1143 100 14 1000 180
4,0 m x 2,0
m 125 1250 109 16 1090 143
4,0 m x 2,5
m 100 1000 87 13 870 160
4,0 m x 3,0
m 83 833 73 10 733 130
d) Pichetarea terenului – constă în trasarea rândurilor și marcarea cu țăruși a
locului fiecărei plante. Aceasta se face prin fixarea liniei de bază paralel cu latura lungă a
parcelei pe care se ridică perpendiculare egale ca lungime, care se unesc apoi la capetele
opuse printr -o linie paralelă cu li nia de bază și de aceeași lungime cu aceasta pentru a se
închide careul. După aceea se pichetează capetele rândurilor la distanțele stabilite anterior
(3,0 sau 3,5 sau 4,0 m), iar cu ajutorul unei sârme marcate corespunzător distanței alese pe
rând (2,0 sa u 2,5 sau 3,0 m) se marchează cu picheți locul fiecărei plante de -a
lungulrândului.
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
35
Pe terenurile în pantă, linia de bază se stabilește pe porțiunea uniformă a pantei de –
a lungul căreia se fixează distanța între rânduri. Apoi, cu o nivelă topometrică sau t eodolit
și două stadii se trasează curbele de nivel prin puncte egale cu distanța între rânduri.
Urmează apoi fixarea prin picheți a distanței dintre plante pe rândurile care vin paralel cu
curbele denivel.
e) Schema de aranjare a polenizatorilor (plantelor mascule) în teren trebuie să
corespundă unui raport de 1 la 8, adică o plantă masculă polenizatoare la 8 plante femele
(adică un procent de 12% plante mascule). De asemenea, se are în vedere direcția vântului
dominant din zonă în a cărui bătaie trebuie să fie amplasate plantele mascule astfelca
polenul să fie dus către plantele femele.
De exemplu, dacă rândurile sunt orientate pe direcția nord – sud și vântul dominant
suflă din nord fiecare rând trebuie să înceapă cu o plantă mas culă după care se plantează 8
plante femele apoi 1 plantă masculă, iarăși 8 plante femele, etc., până ce se termină rândul.
Dacă nu există în zonă vânt dominant se va urmări pe cât posibil ca polenizatorii
să alterneze după fiecare 8 plante fructifere.
f) Plantarea cătinei
După marcarea pe teren prin picheți – țăruși a locului fiecărei plante se face săpatul
gropilor.
• Gropile se fac manual, cu cazmaua sau mecanic cu burghiu de făcut gropi în
agregat cu tractor. Dimensiunile gropilor în terenul care a fost pre gătit pentru plantare (arat
și discuit) sunt de 40 / 40 / 40 cm, iar pe teren nelucrat, înțelenit de 60 / 60 / 50 cm.
Groapa se execută totdeauna în partea sudică a pichetului la 1 -2 cm de acesta fără a -l
disloca. Când gropile se fac cu burghiul, vârful a cestuia se introduce în locul pichetului.
După săpatul gropilor se administrează la fiecare groapă câte 8 – 10 kg de gunoi de grajd
bine descompus și câte 40 – 50 g de îngrășământ complex, sau 200 g superfosfat. Acestea
se distribuie astfel: jumătatea din cantitatea de gunoi se pune pe fundul gropii, iar restul
împreună cu îngrășămintele chimice se amestecă bine cu pământul rezultat din gropi, după
aceea cu o parte din acesta se umple cam jumătate din groapă,restul se păstr ează pentru a
se adăuga ulterior.
• Pregătirea plantelor pentru plantare constă în împrospătarea tăieturilor
rădăcinilor, scurtarea celor mai lungi de 20 -25 cm și îndepărtarea eventualelor rădăcini
rupte. Apoi plantele se mocirlesc prin introducerea rădăcinilor într -o pastă – mocirlă, de
consistența smântânii, obținută prin efectuarea unei gropi în pământ în care se toarnă apă,
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
36
balegă proaspătă de bovine și sol scos din groapă (la o lopată de balegă cel puțin 2 lopeți
de sol și circa 2 găleți deapă).
• Plantarea, se face de către 2 persoane. U na așează planta mocirlită, cu
rădăcinile răsfirate pe amestecul tras dinainte în groapă și ține apoi tulpina în poziție
verticală lângă pichet (când gropile s -au săpat manual) sau în centrul gropii (când s -au
executat cu burghiul). În timp ce planta este ținută în poziția indicată cel de -al 2-lea
muncitor trage cu ajutorul sapei pământ umed și bine mărunțit luat din jurul gropii sau din
intervalul dintre rânduri așezând la început cu mâna. După ce s -au acoperit rădăcinile cel
care ține planta calcă bin e de la marginea gropii spre plantă, de jur împrejur, astfel să se
realizeze un contact cât mai strâns al rădăcinilor cu solul. După călcat celălalt muncitor
trage restul de pământ amestecat cu gunoi și îngrășăminte. După ce groapa s -a umplut cu
pământ se face o mică copcă în care se toarnă 6 -8 litrii de apă. După infiltrarea apei se
trage iarăși pământ făcând în jurul gropii un mic mușuroi de 10 -15 cm. Plantarea este
reușită atunci când trăgând de vârful plantei aceasta nu se poate smulgeușor.
La plantare se folosesc selecții de cătină, forma femelă și forma masculă, obținute
la ICDP Mărăcinen i [www.icdp.ro]
1.8.4. Întreținerea plantației
Deoarece materialul săditor de cătină vine din pepinieră cu un sistem radicular
puțin dezvoltat, 1 – 2 rădăcini principale și câteva secundare, în primul și al 2 -lea an după
plantare trebuie să i se acorde toată atenția menținând solul curat de buruieni și udând
periodic plantele în perioadele secetoase, precum și pe cele de pe terenurile
uscate,nisipoase.
Menținere a curată a solului prin prașile repetate este foarte importantă pentru
dezvoltarea plantelor în primii 2 ani. În această perioadă pentru folosirea mai intensivă a
solului între rândurile de cătină se pot cultiva diferite plante cu talie joasă, cum ar fi
legumele: rădăcinoase, cartofi, etc. De asemenea, în primii ani nu se recomandă utilizarea
erbicidelor, cătina fiind o plantă destul de sensibilă la diferitele substanțechimice.
Lucrarea solului între rânduri se face mecanizat sau cu tracțiune hipo, prin 3 -4
discuiri, sau lucrări cu cultivatorul, sau cu freza. Acestea trebuie executate superficial la
adâncimea maximă de 8 -10 cm, pentru a nu distruge rădăcinile care cresc razant aproape
de suprafața solului. De asemenea, pe rând prașila manuală să nu depășea scă adâncimea
de 6-7cm.
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
37
În zonele bântuite de rozătoare (iepuri, căprioare etc.) se vor înveli trunchiurile pe
timpul iernii cu benzi din hârtie cerată, tulpini de floarea soarelui, placajetc.
● Fertilizarea
Îngrășămintele încorporate la înființarea plantați ei sunt suficiente în primii 2 ani de
viață a acesteia, mai ales dacă solul are o fertilitate medie -bună.
După această vârstă încep să asimileze prin nodozitățile de pe rădăcini azotul din
atmosferă. Cătina are nevoie de acest element în prima parte a sezo nului de vegetație
pentru creșterea rădăcinilor, ramurilor și frunzelor. În a 2-a parte a sezonului sunt necesari
alți nutrienți pentru creșterea fructelor, respectiv fosforul șipotasiul.
Pe soluri sărace pentru obținerea de producții mari și de calitate t rebuie să se aplice
atât îngrășăminte cu fosfor și potasiu, cât și îngrășăminte cu azot, cu toate că așa cum s -a
menționat anterior cătina își procură singură azotul.
În general, se recomandă fertilizarea anuală cu 100 -150 kg/ha azotat de amoniu,
administr at primăvara la pornirea în vegetație și 200 kg/ha superfosfat și 100 kg/ha sare
potasică, toamna, după recoltarea fructelor.
Dacă nu se folosesc anual aceste îngrășăminte, atunci se administrează la 3 -4 ani
400 kg/ha superfosfat și de 200 kg/ha sare potas ică împreună cu 20 -30 t/ha gunoi de grajd.
● Irigarea
Irigarea cătinei în primii 2 ani, cu deosebire în perioadele secetoase are rolul de a
preveni uscarea plantelor și de a stimula creșterea și formarea coroanei, suportul producției
din primii ani de fructi ficare. Prin această lucrare trebuie să se asigure în sol o umiditate de
70-80% pe solurile mijlocii și grele, luto – argiloase și argiloase și de 60 -70% pe solurile
nisipoase și, respectiv argilo -nisipoase.
Norma de udare trebuie să fie de 300 -400 m3/ha.
● Tăierile și formele de coroană
Tăierile se fac cu scopul formării coroanei pomului, a ușurării culesului, a
stimulării creșterii ramurilor fructifere printr -o expunere cât mai bună a acestora la lumină –
soare și de a limita înălțimea pomului. Din cercetăril e efectuate de -a lungul timpului s -a
constatat că cu cât tăierile se fac mai devreme, la pomii tineri, cu atât se temperează
creșterea acestora, în cazul soiurilor viguroase, și se favorizează fructificarea.
Cătina suportă bine tăierea, putându -se conduce sub diferite forme, de la coroana
globuloasă la gardul fructifer de tip cordon. Totuși pentru plantații comerciale cele mai
indicate sunt coroana globuloasă care este mai aproape de forma na turală de creștere și
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
38
coroana aplatizată pe rând.
Pentru forma globuloasă în primii 2 -3 ani se urmărește formarea unei tulpini care
reprezintă axul principal pe care se formează brațele laterale ale pomului (șarpantele –
ramuri de schelet), în număr de 3 – 5, cât mai bine distanțate pe ax. Imediat după plantare s e
alege tulpina principală din care se scurtează o treime din lungimea ei, la plantele
viguroase, sau la jumătate din lungime laplantele mai mici.
În anul al 2 -lea și al 3 -lea se urmărește ca pe axul principal la înălțimea de 1,6 -1,7
m să se formeze aprox imativ din 30 în 30 cm ramurile de schelet, iar pe ramurile de
schelet ramificații dese, distanțate la 12 -15 cm și dispuse în poziție alternă.
În anii următori prin tăierile de detaliu se consolidează scheletul pomului. Tăierile
se fac odată cu recoltarea fructelor în 2 variante. Prima variantă constă în rărirea ramurilor
cu rod la distanțe de 10 -12 cmîn interiorul coroanei sau la 6 -7 cm pe cele plasate la
periferia coroanei, ramuri de pe care apoi se adună fructele, cu mâna, sau prin scurtarea
acestora dup ă ce în prealabil se îngheață la -16, -17°C. O parte din aceste ramuri se
îndepărtează de pe pom chiar de la punctul de inserție, iar cealaltă parte a ramurilor se taie
lăsând un cep de 1 -1,5 cm. Din cepii respectivi în anul următor se vor forma 1 -3 lăsta ri de
înlocuire a ramurilor fructifere tăiate.
Aceste tăieri se fac în fiecare an, pentru că, cu fiecare an de viață al pomului zona
de fructificare se deplasează spre exteriorul coroanei care ia astfel forma de umbrelă, în
care ramurile devin tot mai umb rite și în final seusucă.
A 2-a variantă de tăiere constă în tăierea la cep într -un an a creșterilor vegetative și
a celor cu fructe de pe o jumătate a coroanei, iar în anul următor de pe cealaltă jumătate. În
acest mod ramurile de schelet vor rodi alterna tiv odată la 2 ani.
Așa cum s -a mai menționat tăierile se fac odată cu recoltarea fructelor și se
corectează și definitivează în sezonul de repaus vegetativ, toamna târziu sau primăvara.
Pentru coroana aplatizată pe rând formarea acesteia începe tot de la plantare când
se alege tulpina centrală și 2 ramuri poziționate pe direcția rândului. Tulpina centrală,
adică axul, se scurtează la 30 -40 cm înălțime și împreună cu cele 2 ramuri formează primul
etaj al pomului. În anii al 2 -lea și al 3 – lea se aleg alte ramuri pe direcția rândului la
distanță de 25 cm între ele, ale căror lăstari de prelungire se scurtează cu o treime din
lungimea lor spre a favoriza astfel garnisirea lor cu ramuri de semischelet. Aceste ramuri
ca și în cazul formei globuloase se răresc la 12 -15 cm una de cealaltă și se scurtează la o
lungime de 30 -35cm. [www.icdp.ro]
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
39
1.8.5. Recoltarea fructelor
Recoltarea fructelor reprezintă una din cele mai laborioase lucrări deoarece fructele
sunt foarte mici cu codițe scurte și rigide, pe lângă fapt ul că sunt puternic legate de ramuri,
sunt dispuse foarte îngrămădit în jurul ramurilor, pe cele mai groase îmbrăcându -le ca un
manșon. Fructele, desprinzându -se mai greu de ramuri, plesnesc în mână în timpul
culesului întârziat. Acestea, spre deosebire de alte specii fructifere, se mențin pe ramuri
atât după coacerea deplină, cât și după venirea gerurilor și, uneori, dacă nu sunt mâncate de
păsări, chiar până în primăvară. Prinderea puternică pe ramuri a fructelor și menținerea
acestora o perioadă foarte l ungă de timp, pe lângă dezavantajul unei recoltări foarte
greoaie, prezintă avantajul prelungirii duratei de cules, cătina fiind astfel o specie unică sub
acest aspect.
Momentul recoltării
În funcție de modul de valorificare, fructele de cătină se pot culege chiar de la
începutul coacerii și până după coacerea deplină, cu condiția ca fructele să -și păstreze
integritatea, să nu plesnească în timpul culesului și să conțină cât mai multe dinvitamine și
celelalte componente biochimice.
Începutul coacerii este marcat de intensificarea culorii, când fructele capătă
culoarea caracteristică soiului; calendaristic aceasta se produce în a 2 -a jumătate a lunii
august și începutul lunii septembrie. În acest moment fructele conțin mai puțină vitamina C
și ulei, s unt tari și rezistente la crăpare.
După această dată, fructele continuă să crească în volum, să -și intensifice mai mult
culoarea și să – și sporească conținutul biochimic, cu peste 50 -60% în vitamina C, cu 60 –
70% în substanță uscată și de circa 3 ori subs tanțe grase, menținându -se tari și cu pielița
rezistentă. Momentul când toate componentele ating valoarea maximă este denumit
maturarea deplinăși corespunde calendaristic cu sfârșitul lunii septembrie – prima jumătate
a lunii octombrie. Apoi, spre sfârșitu l lunii octombrie, deja se înregistrează o scădere a
conținutului biochimic, cea mai semnificativă fiind a vitaminei C, a rezistenței pieliței care
plesnește ușor la cules, precum și o depreciere a culorii, îndeosebi după apariția gerurilor.
În concluzie, în condițiile țării noastre, culesul cătinei se poate desfășura pe o
perioadă lungă de timp, de la sfârșitul verii și până toamna târziu. La declanșarea culesului
se are în vedere, în primul rând, calitatea fructelor dar și modalitatea de recoltare, precum
și valorificarea producției.
Datorită dificultății culesului, cea mai mare pondere a cheltuielilor aferente culturii
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
40
o dețin cheltuielile cu recoltarea fructelor care variază de la 60 la 80% din totalul
cheltuielilor, funcție de modul cum se efectuează ac eastă lucrar e [***www.icdp.ro]
Există 3 modalități importante de recoltare a cătinei: manual, tăierea ramurilor din
pom și recoltarea mecanizată sau semimecanizată prinscuturare.
1. Recoltarea manuală constă în desprinderea individuală a fructelor de pe
plantă, cu un randament foarte scăzut, un muncitor, în funcție de îndemânare, putând să
culeagă între 10 și 15 kg fructe pe zi. Această metodă se poate îmbunătăți prin folosirea
unor i nstrumente cum sunt furculițe de metal, piepteni, cârlige de diferite forme cu mâner,
care pot intra printre fructele înghesuite, producând desprinderea mai ușoară. În acest fel,
cantitatea de fructe recoltate de un muncitor poate ajunge la 16 -20 kg/zi. Me toda necesită
un număr foarte mare de culegători.
2. Tăierea ramurilor în lungimi de 30 -40 cm, încărcate cu fructe, transportul lor
în spații amenajate unde se efectuează desprinderea individuală a fructelor manual, cu
ajutorul unor cârlige, piepteni, etc. În acest caz, randamentul la cules este de 25 -28
kg/culegător/zi. Recoltarea cea mai ușoară a ramurilor respective se face prin congelarea
acestora la -16…. -170C, apoi scoaterea și scuturarea fructelor pe prelate, urmată de
îndepărtarea impurităților. Este i ndicat să nu se taie toate ramurile cu fructe de pe o plantă,
deoarece cătina fructifică pe ramuri de 2 ani. Înseamnă că în anul următor, plantele nu vor
mai avea rod iar o producție la 2 ani nu este convenabilă și eficientă pentru fermier. De
aceea, pent ru a obține producție în fiecare an, se va efectua o tăiere alternândă prin rărirea
ramurilor cu fructe în coroana pomului sau numai pe o jumătate a acesteia, apoi în anul
următor, să fie tăiate toate ramurile de pe cealaltă jumătate. În acest fel se vo r obține
producții mai mici însă recoltarea este mult mai ușoară și economică.
3. Recoltarea mecanizată este metoda cea mai indicată pentru plantațiile
comerciale și constă în scuturarea individuală a ramurilor cu ajutorul unui vibrator
pneumatic acționat de la priza de forță a unui tractor. Fructele cad pe o prelată colectoare
care se așează sub pom, după care se curăță de impurități cu o instalație de ventilare. Cu
ajutorul acestui scuturător cu un regim de lucru de 1000 -1100 vibrații/minut și o
amplitu dine de 25 mm, se pot recolta 500 -700 kg fructe/zi . În țări cu importante suprafețe
cultivate cu cătină cum sunt: Rusia, Germania, Canada, se folosesc diverse tipuri de
scuturătoare pneumatice sau electrice, sau mașini de recoltatde diverse tipuri construc tive.
Pentru ca fructele să poată fi recoltate prin scuturare toamna mai devreme,
septembrie -prima jumătate a lunii octombrie, se aplică acidului 2 -cloroetilphosphonic cu
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
41
denumirea comercială de Ethrel sau Etephon 48, care are rolul de a grăbi coacerea
fructelor și de a favoriza desprinderea fructelor de ramură. Cu această substanță, plantele
ce urmează a fi recoltate se stropesc cu o soluție în concentrație de 0,3 l/100 l apă, cu circa
10-12 zile înainte de recoltare. La această concentrație fructele se s cutură în proporție de
60-65%. Trebuie menționat faptul că acțiunea Ethrelului este favorizată de temperaturi
ridicate; la temperaturi mai scăzute de 100C, tratamentul nu are efectul scontat.
Pentru a mări proporția de fructe desprinse prin scuturare la peste 80%, se aplică o
doză sporită de Ethrel 0,5 l/100 l apă. În acest din urmă caz, există riscul ca la unele selecții
de cătină, o parte din plante să fie afectate, reacționând prin îngălben irea frunzelor și
căderea lor premat ură.
Având în vedere perisabilitatea fructelor, mai ales a celor supra coapte, trebuie
acordată o atenție sporită ambalajelor, transportului și depozitării temporare până în
momentul prelucrării. Ambalajele, în general l ădițe, trebuie să fie de capacitate mică, să nu
depășească cantitatea de 4 kg conținut în fructe, așezate în strat subțire de 5 -6 cm. În stare
proaspătă fructele nevătămate se pot păstra câteva zile în camere răcoroase și 3 -4
săptămâni în depozite frigori fice la temperatura de 0°C. De asemenea, se pot congela prin
tehnica bob cu bob care permite păstrarea fructelor timp îndelungat până în momentul
prelucrării. Trebuie evitat transportul fructelor, cu deosebire al celor supra coapte, la
distanțe mari cu mij loace de transport fără instalații frigorific e.[***www.icdp.ro]
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
42
1.9. Compuși bioactivi din fructele de cătină
Materialul de studiu a fost reprezentat de produse naturale obținute din cătină
(Hippophae rhamnoides L.) fiind bine cunoscut faptul că fructele acestei plante au un
conținut ridicat de:
– Vitamina E (alfa -tocoferol), Vitamina C (acid ascorbic), Vitamina B2 (riboflavină),
Vitamina B3 (nicotinamida), Vitamina H (biotină) ;
– alfa, beta și gama caroteni ;
– flavonoide ;
– polifenoli;
– Potasiu (K), Zinc (Zn), Seleniu (Se) ;
– serotonină ;
– mulți acizi (oleic, linoleic, palmitic, palmitoleic, lauric) etc.
Având grijă de faptul că dieta zilnică ar trebui să se bazeze pe produsele alimentare
care ascund în ele sănătatea și întârzierea îmbătrânirii ’’secrete ’’ cum ar fi cele enumerate
mai sus, prin alimentație putem oferii organismului nostru șansa de a menține sau
reconstrui echilibru l. [Brad I.,2002]
Tabelul nr. I.2.
Principalele materii componente ale fructelor de căt ină[Proorocu A , 2006 ]
Componente Unități de măsură (U.M.) Valoare
Ulei din semințe
% 2
Ulei din pulpă 2
Materie din presarea
seminței 5
Materie insolubilă 6
Acid fruct 3
Carbohidrați 3
Tabelul nr. I.3.
Compozitia fructelor proaspete de cătină – conținutul mediu al principalilor compuși
bioactivi în 100 g fruct [Zhamanbaeva, G. și colab. 2014 ]
Crt.
Nr. Compuși bioactivi
UM
Conținut
1. Vitamina C mg 200-1500 (tipic 600)
2. Vitamina E (amestec de tocoferoli) mg ≤ 180
3. Acid folic pg ≤ 80
4. Carotenoizi(β -caroten, licopen, xeazantină) mg 30 – 40
5. Acizi grași nesaturați(oleici, palmitici,
linolenici) % 6 – 11 % (3 – 5% în fruct,
8 – 18% în semințe)
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
43
6. Acizi organici (acid enolic, citric, tartric) % 2.82 – 6.08 %(exprimat
sub formă de acid
malic); pH suc: 2.7 – 3.3
7. Flavonoizi mg 100 – 1000
Tabelul nr. I.4.
Compoziția uleiului de cătină – proporții evaluate pentru 100 g din fiecare produs
[Zhamanbaeva și colab., 2014 ]
Nr.
Crt Compus bioactiv UM Ulei din
semințe Ulei din
pulpă de
fructe Ulei din
reziduri de
pulpă
1 Vitamina E
mg / 100g 207 171 300-600
2 Vitamina K 110-230 54-59 –
3 Caroteinoide 30-250 300-870 1280 -1860
4 Aciditate totală 11 38 –
5 Flavonoide totale – – 550
6 Steroli totali 1054 721 –
7 Acizi grași nesaturați % 87 67 70
8 Acizi grași saturați 13 33 30
Tabelul nr.I.5.
Conținutul în minerale din fructele de cătină și din sucul obținut din fructele de cătină
[Zhamanbaeva și colab., 2014 ]
Minerale Conținut fruct Conținut suc de cătină
Potasiu 6,44-22 147-209
Calciu 0,8-1,48 64-256
Magneziu 0,47-73 53,3-165
Fier 22-33 4,13-10,9
Seleniu 5,02 7,96-11,3
Zinc 8,8-27 2,09-6,31
Mangan 8,7-15 0,81-3,86
1.10. Utilizarea cătinei în alimentatie
Din cele mai vechi timpuri, în gospodăriile din România se utilizează cătina, atât în
scopuri medicinale cât și pentru produsele alimentare, cele mai frecvent utilizate preparate
sunt: sirop, suc, ulei, miere cu cătină. [Brad I, 2002 ]
Cel mai valoros produs obținut din fructele de cătină, dar care este mai dificil de
extras prin mijloacele convenționale este uleiul de cătină care :
• furnizea ză troficitate celulei hepatice;
• este imunomodulator, are acțiune sinergică cu interferonul α și în special contribuie la
sinteza proteinelor – materie primă pentru interferoni ;
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
44
• protector coronarian ;
• antiaterosclerotic;
• produs care încetinește procesul de îmbătrânire cu consumul radicalilor liberi nedoriți;
• prevenirea cancerului prin consumul ridicat de β -caroten;
• un bun cicatrizant(aplicat extern), cu efecte antiinflamatoare și nutritive remarcabile;
• un excelent protector al solarului sau al altor radiații.
• îmbunătățește sistemul nervo s [Suryakumar și Gupta, 2011]
Fructele de cătină pot fi valorificate si sub formă de ulei folosind fructe proaspete de
cătină și ulei de floarea soarelui sau de măsline (de preferat presat la rece, extravirgin) în
cantități eg ale. Fructele de cătină zdrobite și așezate într -un borcan, împr eună cu uleiul se
păstrează la temperatura camerei timp de cel puțin 3 săptămâni, agitat e zilnic. După această
perioadă zdrobil fructele din nou și le punem înapoi în borcan, de data aceasta doar 2 zile
borcanul trebuie să stea într -un loc cald sau insorit . În fin al, uleiul limpede de deasupra
vasului poate fi scurs într -un alt recipient de sticlă și depozitat în frigider sau într -un loc
răcoros și întunecat.
Putem încerca si cu 250 g cătină uscată și măcinată și 500 ml ulei de măsline presat
la rece, extravirgin. Într-o sticlă de 1L punem fructele de cătină și uleiul de măsline,
inchise ermetic și le lasăm timp de 2 săptămâni intr -un loc cald. Flaconul trebuie agitat în
fiecare zi , cel puțin o dată. După două săptămâni, uleiul astfel obținut se filtrea ză printr -o
sită groasă sau o bucată dublă de tifon, se toarnă în sticle mai mici și închise la culoare și
se păstrează într -un loc uscat, întunecat și rec e. [Brad I., 2002]
Mierea de cătină se obține din f ructele de cătină curățate de crenguțe și imputită ți,
spalate într-o sită în jet de apă rece usucate bine pe un prosop. Fructele de cătină le punem
apoi într -un recipient și le acoperim cu miere. Proporția cătină -miere poate varia între 1/1
și până la ¾ , ¼. Următorul pas este să omogienizăm bine și să zdrobim boabele d e cătină
cu o lingură de lemn. L e lasă m la macerat între 7 -10 zile în frigider, omogienizându -se la
intervale regulate. Se poate depozita până la 12 luni în frigider. [Brad I., 2002]
Siropul s e obține din 1 L de suc de cătină prin stoarce rea a 2 kg de fructe de cătină.
Sucul este combinat cu 1 kg de miere într -un vas și se lasă timp de 4 -5 zile într-un loc rece,
fiind agitat periodic cu o lingură de lemn . [Brad I., 2002]
Fructele de cătină pot fi valorificate și sub formă de vin tonic, a stfel vinul tonic se
poate obține din 200g de fructe uscate peste care se toarnă se toarnă 5 L de apă fiartă și
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
45
răcită, 1.5 kg zahăr și un cub de drojdie de bere. Acest amestec este lăsat să fermenteze de
la 15 -20 zile, cu un tub de fermentație, agitând oc azional borcanul. Se lasă la decantat
înainte de a fi turnat în sticle. Produsul final este o băutură usor alcoolizată, având aromă
de ananas. [Brad I., 2002]
Activitatea anticancerigenă a cătinei
Figura I.1.
Mecanisme ipotetice de acțiune prin care cătina poate provoca răspunsuri chemopreventive
și terapeutice împotriva cancerulu i [Boivin și colab., 2007]
Diferite părți ale cătinei [rhamnoides Elaeagnus (L.) A. Nelson], în special fructele,
cunoscute și sub denumirile de cătină de râu sau ananasul s iberian, sunt caracterizate
printr -o compoziție unică de compuși bioactivi: compuși fenolici, vitamine (în special
vitamina C), acizi grași nesaturați și fitosteroli cum ar fi beta -sitosterol. Aceste fructe de
pădure împreună cu sucuri, gemuri și uleiuri o bținute din acestea, au o serie de beneficii
antioxidante, antiinflamatoare și anticancerigene , au proprietăți anti -proliferare, pot induce
apoptoză și stimulează sistemul imunitar.
Cătina este un membru al Elaeagnaceae. Aceasta este în prezent cultivată pe o scară
de producție, în primul rând în Rusia și China, și într -un număr tot mai mare de soiuri în
întreaga lume (de exemplu, Finlanda, Germania și Estonia).
Unice proprietăți pozitive ale cătinei au fost cunoscute încă din cel puțin secolul
VII î.Hr. . Planta a fost folosită nu numai în medicina naturală dar și în medicina veterinară
ca un mijloc de ameliorare a helmintiazei la cai și ajutându -i sa pună mai multă masă
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
46
musculară și să să aibă o blană mai frumoasă, mai strălucitoare. În prezent, produsele sale
sunt folosite în mai multe industrii, în special farmaceutice, cosmetice și industria
alimentară, dar, de asem enea, ca element decorativ. Conform datelor istorice, că tina a fost
folosită prima dată ca un medicament în China și apoi în vremuri mai mode rne planta a
fost enumerată în mod oficial în Farmacopeea chineză în 1977. [Moldoveanu Gh., 1971 ]
Tabel nr. I.6.
Compoziția chimică a părților individuale ale cătinei [G. Mencinicopschi, 2004 ]
Parte din cătină Compoziția chimică
Fructe(Boabe) Vitaminele (C, E, B, K1, D, A, acid folic)
Macro și Microelemente ( potasiu, magneziu, calciu, fier, sodiu, mangan,
zinc, cupru, nichel )
Carotenoizi
Compuși fenolici
Lipide
Aminoacizi
Acizi organici
Proteine
Zaharuri
Pectine
Frunze Vitamine (E, acid folic)
Calciu, magneziu, potasiu
Carotenoizi
Compuși fenolici
Aminoacizi
Clorofilă
Proteine
Pectină
Semințe Carotenoizi
Compuși fenolici
Lipide
Proteine
Rădăcini Carotenoizi
Compuși fenolici
Lipide
Proteine
Scoarță Compuși fenolici
Un număr de fitofarmaceutice, în special compuși fenolici ca proantocianidine ,
curcumin și resveratol, s -a constatat că oferă un număr semnificativ de beneficii in
chemoprev enția cancerului și radioterapie .Este bine documentat faptul că aportul alimentar
mai mare de compuși fenolici, în special procianidine și flavonoizi sunt asociate cu un risc
mai mic de cancer . Cătina dispune de o activitate largă de activități biologice și
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
47
farmacologic e, incluzând proprietăți anticancerigene. Deși mecanismele moleculare
subiacente acestora rămân neclare, acești compuși sunt cunoscuți a fi prezenți în diferite
organisme și produsele lor, în special în suc și ulei . Activitatea antitumorală a cătinei poate
fi atribuită compușilor antioxidanți în special compuși fenolici, cu m ar fi flavonoizi,
inclusiv kaempferol, quercentin și izorhamnetin; acestea protejează celulele de daune
oxidative care pot duce la mutație genetică și la cancer . [Christaki, E., 2012 ]
Tabel nr. I.7.
Compușii bioactivi ai cătinei și efectele lor terapeutice [Boivin, D. și colab., 2007 ]
Compus bioactiv efect terapeutic
Tocoferol
(Vitamina E) Antioxidant
Acțiune analgezică
Protecția împotriva modificărilor degenerative, tromboză și crampe
musculare
Carotenoide
(Vitamina A) Antioxidant
Implicat în sinteza colagenului
Protecția și refacerea membranelor mucoase și epiteliul
Consolidarea sistemului imunitar
Fitosteroli Acțiune anti -aterosclerotică, proprietăți anti -inflamatoare și antibacteriene
Acizi grași
nesaturați Protejarea împotriva tulburărilor cerebrovasculare și cardiovasculare
Stimularea sistemului imunitar
Promovarea funcției cognitive și sănătatea oaselor
Promovarea funcției cognitive și sănătatea oaselor
Efect pozitiv asupra tulburărilor neurologice precum depresia, schizofrenia și
boala Alzheimer
Acizi organici Accelerarea vindecărilor rănilor
Protejarea împotriva tulburărilor cerebrovasculare și cardiovasculare
Vitamina C Antioxidant
Implicată în sinteza colagenului
Menținerea corectă a integrității membranei celu lare
Vitamina K Prevenirea hemoragiei
Reducerea riscului de ulcere gastrice
Asistarea reconstrucției leziunilor pielii
Compuși fenolici Antioxidant
Reducerea riscului de boli cardiovasculare implicate în regularea ritmului
cardiac
Prevenirea tumorilor
Atenuează simptomele de îmbătrânire
Tabel nr. I.8.
Efectul cătinei asupra celulelor canceroase în modele in vitro [Li și colab., 2015]
Extract/compus
chimic sau altă
formă obținută
din cătină Celule canceroase Concentrație Efect
Suc de cătină Liniile celuleror
cancerului de sân,
de prostată, de 10-50 μl/ml de
mediu Inhibarea proliferării celulelor
tumorale a tuturor liniilor testate
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
48
stomac, de semi –
colon
Extras din boabe
în solvenți diferiți Celulele
canceroase din
semi -colon și
ficat <0,1-2%
(v/v)mediu Inhibarea proliferării celulelor
tumorale a tuturor liniilor
testate ;extrac ția cu acetat de etil a
cauzat de asemenea apoptaza celulelor
Extract din boabe
cu solutie etanol –
apă Celulele
canceroase de sân
și de semi -colon 0,025 -0,5%
din greutatea
uscată în
mediu Inhibarea proliferării celulelor
tumorale a tuturor liniilor testate
Extract din boabe
cu solutie etanol –
apă Celule leucemie
mieloidă acută 10-100 μg/ml Acțiune anti -proliferativă
Extract cu etanol
din boabe Celule leucemie
mieloidă acută 25,50 și 100
μg/ml Acțiune anti -proliferativă
Extract din frunze Celule gliom C6 0,62 , 6,2 , și
62 μg / ml Acțiune anti -proliferativă
Isoramnetin izolat
din boabe de
cătină Celule canceroase
de ficat 25-300 μg / ml
de mediu
(IC50=75μg/m
l) Citotoxicitate împotriva celulelor
canceroase, reducerea vitalității loc,
fragmentarea și condensarea
cromatinei
Isoramnetin izolat
din boabe de
cătină Celule de cancer
pulmonar 10-320 μg/ml Acțiune anti -proliferativă
Isoramnetin izolat
din boabe de
cătină Celule canceroase
colorectale 20 și 40 μM Acțiune anti -proliferativă
Procianidine
izolate din
semințe Celule canceroase
de sân 10-60μg/ml Induce apoptoza
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
49
Capitolul 2
FLUXUL TEHNOLOGIC DE OBȚINERE A PRODUSULUI DE TIP
PASTE FĂINOASE CU OUĂ ȘI PUDRĂ DE CĂTINĂ
Valoarea alimentară ridicată a produselor făinoase se bazează nu numai pe apotul
lor energetic, conferit de conținutul sporit în hidrați de carbon și grăsimi, ci și pe valoarea
tuturor componenților, aceștia reprezentând forme care se asimilează ușor de către
organismul uman. Puterea calorică a pastelor făinoase atinge 4000 kcal/kg. Cât privește
pastele, s -a stabilit că, pe lăngă un ele însușiri deosebite pe care le au, cum ar fi conținutul
ridicat de proteine vegetale și elemente nutritive integrale ale făinii, unitatea nutritivă a
pastelor făinoase este de 17 ori mai ieftină decât aceea obținuta din carne.
Pastele făinoase sunt prod use obținute dintr -un aluat crud,necopt,nefermentat, modelat în
diferite forme și uscate.
Pastele făinoase reprezintă produse alimentare cu durată relativ mare de conservare,
obținute din făin ă de grâu bogată în gluten și apă, cu sau fără utilizare a unor adaosuri, ca:
ouă; pasta de tomate; suc de morcovi; spanac etc. Utilizarea pastelor făinoase în
alimentație se bazează pe următoarele însușiri ce le caracterizează: valoare nutrițională
ridicată, datorită umiditații scăzute pe care o au, conținutulu i ridicat de glucide și protide,
ca și gradul avansat de asimilare a acestor componenți; durabilitate la conservare, putându –
se păstra timp îndelungat în condiți obișnuite, la temperatura camerei, fără a -și micșora
calitațile nutritive și gustative; rapidi tate și simplitate la prepararea pentru consum, ca și
diversitatea formelor în care se pot găti. Pastele fainoase se realizează într -o gamă largă de
sortimente,distingându -se, în primul rând:
▪ după formă:
– paste lungi
– paste medii
– paste scurte
▪ după compozi ția aluatului:
– paste făinoase simple
– paste făinoase cu ouă
– paste făinoase cu adaosuri nutritive
▪ după proprietăți:
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
50
– paste făinoase obișnuite
– paste făinoase extra
– paste făinoase supra.
Pastele făinoase au valoare alimentară ridicată, se fabrică într -o gamă sotimentală
amplă și se consumă împreună cu numeroase alte sortimente.
2.1. Schema tehnologică generală de obținere a pastelor
Fig. II.1 Schema tehnologică generală de obținere a pastelor
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
51
2.2. Rețeta de fabricație
Făină – 1 kg
Apă – 50 ml
Ouă – 5 bucăți
Pudră de cătină – 100 g
Se amestecă făina, apa, ouăle, pudra de cătină până la formarea aluatului, după care
aluatul este modelat în fucție de sortimentul fabricat. Semifabricatele obținute sunt supuse
operațiilor de preuscare și uscare rezultând produsele finite dorite. [Segal Rodica,1983 ]
2.3. Pregătirea materiilor prime și auxiliare
Pregătirea materiilor prime și auxiliare reprezintă operația prealabilă a procesului
tehnologic, având drept scop aducerea materiilor într -o stare fizică potrivită pentru
prepararea aluatului si desfasurarea fabricației.Ambalajele asigură protecția calitaț ii
produselor până la consumator și prezentarea lor cât mai estetică.
FĂINA:
Reprezintă materia primă de bază, care intră în cea mai mare proporție în
componența produselor făinoase. Pentru obținerea produselor de bună calitate, făina
trebuie să aibă însuș iri cât mai constante și corespunzatoare cerințelor de fabricație a
fiecărui sortiment sau grupă de sortiment. Pentru realizarea pastelor făinoase se utilizează
făina provenită din măcinarea grâului “dur”. Culoarea făinii de paste făinoase provenită din
grâul “dur” este gălbuie – pronunțată, datorită conținutului sporit de pigmenți carotenoizi
ai bobului de grâu “dur”. La fabricarea pastelor făinoase se utilizează făina grișată, având
granulația cât mai uniformă, deoarece acesta determină formarea aluatului compact, bine
legat, vâscos și plactic, din care rezultă paste făinoase de calitate superioară, rezistente ,
sticloase, cu suprafața netedă, lucioasă. Granulația făinii pentru pastele lungi este cuprinsă
între 180 – 370 µ. De asemenea, conținutul în glute n al făinii trebuie să fie cât mai mare
(30%) și să aibă extensibilitate superioară. Se menționează faptul că la făina grișată,
concomitent cu creșterea granulației sporește și conținutul în pigmenți carotenoizi, astfel că
făina prezintă culoarea gălbuie, ceea ce are importanță deosebită la fabricarea pastelor de
bună calitate.
APA:
La prepararea aluatului pentru fabricarea diverselor produse se utilizează apa, în
cantități care variază după capacitatea de hidratare a făinii, în cantitatea celo rlalți
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
52
componenți lichizi ce se adaugă în aluat. Rolul apei în aluat este dintre cele mai importante
deoarece în prezența ei particulele de făina se hidratează și se formează glutenul, care
condiționează obținerea aluatului. La o cantitate insuficientă de apa nu se asigură formarea
completă a glutenului, obținandu -se aluat cu consistență mare, elasticitate redusă. Acesta
situație este caracteristică în cazul pastelor făinoase. Apa trebuie să fie potabilă,
îndeplinind condițiile stabilite în standard în ce p rivește compoziția chimica și
microbiologică. Se mai cere ca apa să nu aibă gust sau miros străin, care ar putea modifica
proprietațile senzoriale ale produselor. Verificarea calității apei în unitațile de produse
făinoase se rezumă la examenul senzorial, în care scop se controlează mirosul, gustul și
impuritățile vizibile.
OUĂ:
Ouăle se utilizează mai ales la fabricarea unor sortimente de paste făinoase, cărora
le sporește valoarea alimentară, înbunătățindu -le în același timp aspectul, gustul și
rezistența la fierbere. Valoarea alimentară a ouălelor este determinate de compoziția lor
chimică, în primul rând de conținutul sporit de proteine, precum și de alte substanțe.
Recepția ouălelor consta în verificarea aspectului, mirosului și gustului. La ouăle între gi se
mai verifică aspectul coji, caracteristicile interioare și masa nominală.
O metodă practică și simplă pentru verificarea stării de prospețime a ouălelor
întregi consta în întroducerea lor într -un vas cu soluție de 10% de NaCl. Ouăle proas pete
rămân la fund, cele vechi plutesc în soluție, iar cele foarte vechi se ridică la suprafață.
PUDRA DE CĂTINĂ:
Pudra de cătină este un produs 100 % natural obținut din măcinarea fructelor de
cătină uscate la 40 grade celsius.
Fructul de catina, mai ales coaja, contine pana la 12% ulei gras cu proprietati
terapeutice puternice. Efectele benefice ale fructelor de catina asupra organismului uman
sunt deja binecunoscute, ele fiind generate de continutul bogat al fructelor de catina in
vitaminele A, C, E , minerale si alti compusi bioactivi. Stimulator al sistemului imunitar,
catina poate preveni deficitul de vitamina A din organism. Ea are si o actiune
antibacteriana care impiedica multiplicarea stafilococilor si a altor tipuri de bacterii.
Beneficii pudr ă de cătină:
-Creșterea imunității, antigripal de excepție, antiviral, antitumoral, antibiotic, antioxidant
puternic.
– Antioxidanții din catină combat radicalii liberi si previn imbătrânirea prematură.
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
53
– Energizează organismul, ajută celulele in procesul de reîntinerire și regenerare.
– Datorită concentratiei mari de vita mina C, catina combate raceala ș i gripa.
– Stimuleaza regenerarea țesuturilor și este foarte eficientă în tratamentul arsurilor,
ulcerațiilor și a ranilor cu vindecare lentă . .
– Este indicată în tratamentul bolilor tubulu i digestiv, având un efect de regenerare
interioară.
– Este un foarte bun stimulent neurotransmițător, tonic cerebral si combate stresul.
– Catina ajută în tratarea afecțiunilor oftalmologice, cresterea acuității vizuale, combate
oboseala oculară, afecțiun ile coronariene, în probleme de hipertensiune arterială, afecțiuni
neuroendocrinologice,circulatorii si hepatice.
– Ajută la accelerarea proceselor de dezvoltare mentală la copii
AMBALAJELE:
Pentru fabricarea unor produse, mai ales pastele făi noase se folosesc diverse
materiale, dintre care principale sunt: hârtia, cartonul, celofanul și foliile din plastic. Spre a
corespunde ambalarii, materialele respective trebuie să îndeplineacă următoarele condiții
esențiale:
să nu conțină substanțe dăunătoare sanatăți; să nu permită combinarea substanțelor ce le
conțin cu substanțe din produsele ambalate; să se adapteze cerințelor de a proteja produsul
contra agenților chimici (apă, aer, grăsime) sau mecanici (lovire,deformare ); să permită
imprimarea unor date referitoare la prezentarea căt mai estetică a produselor și la
compoziția lor;
Calitatea materialelor de ambalaj se verifica mai ales prin determinarea
dimensiunilor și a însușirilor fizico -mecanice, care trebuie să cores pundă valorilor
prevăzute în normativ e. [Segal Rodica,1983]
2.4. Dozarea materiilor prime și auxiliare
Dozarea materiilor prime și auxiliare reprezintă operația tehnologică în care
materiile prime și auxiliare se cântaresc s au se măsoară, spre a fi utilizate în cantitațile
corespunzatoare rețetelor de fabricație specifice fiecărui produs.
Dozarea făinii:
Pentru aplicarea corectă a rețetei de fabricație, dozarea făinii are rol important,
ținând seama de ponderea cu care acesta intră în componența aluatului. Dozarea porțiilor
de făina se face utilizând dozatoare pentru materii pulverulente.
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
54
Dozarea apei:
Apa utilizată la prepararea aluatului se dozează în cantitățile prevăzute în retețele
pentru fabricarea fiecărui sortiment de produs, se folosesc dozatoare pentru lichide ca:
dozator cu pompă, dozator micrometri c. [Moldoveanu Gh și colab., 1993 ]
2.5. Frământarea aluatului
Frământarea aluatului reprezintă operația tehnologică în urma căreia se obține din
materii prime și auxiliare utilizate, o masă omogenă de aluat cu o structură și însușiri
reologice (plasticitate, elasticitate, rezistență).
Frământarea aluatului se execută integrat cu modelarea lui, prin presare (trefilare),
folosind u-se în acest scop o instalație comună.
Regimul de frământare:
Durata și intensitatea frământă rii, elemente ce caracterizează instalațile utilizate
pentru acest scop influențează în mod deosebit calitatea aluatului și a produselor ce se
obțin în acesta.
Durata frământari aluatului de paste făinoase cu umiditate mijlocie este de 15 – 20
min, întru cât datorită cantități mici de apă, umezirea uniformă a masei de făină și formarea
peliculelor de gluten necesită un timp îndelungat.
Intensitatea frământăriidepinde de viteza unghiulară a brațelor de frământare, ca și
de forma organelor de frământare a diferitelor malaxoare și se caracterizează prin
cantitatea de energie ce se consumă la frământare.
Aluatul frământat trebuie să aibă 28 -32 % umiditat e și temperatura de 35 -40%.
Instalații pentru prepararea aluatului:
În fabricile de fabricarea pastelor făinoase frământarea aluatului se realizează cu
ajutotul malaxoarelor cu funcționare continuă, mașini care fac corp comun sub denumirea
de prese pentru paste și ele se montează atât în liniile de fabricație discontinue cât și cele
cu funcționare continuă.
Pentru frământare se utilizează una sau mai multe cuve successive, în care se află
axe cu palete și melc care fac amestecarea și în același timp, depl asarea treptată spre
evacuare a semifabricatelor. Deplasarea prin cuvă reprezintă timpul de frământare, care se
reglează prin turația axului cu palete și a înclinației acestora, dar depinde și de debitul de
alimentare cu aluat.
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
55
Malaxoarele au drept organe utile unul sau două brațe cu bare sau palete. Aceste
mașini nu ar trebui să fie numite malaxoare, deoarece cu ajutorul lor aluatul nu se
frământa, ci numai se umectează făina uniform prin contact cu apa. Pentru amestecarea
completă a făinii este necesară i ntroducerea uniformă și continuă a apei în fluxul de făina și
asigurarea unui traseu suficient de lung, pe parcursul căruia să acționeze asupra
amestecului organelor de frământare. Acest mod de amestecare se obține cu ajutorul
dispozitivelor speciale de do zare continuă pentru făina și apa.
Instalațiile cu doua cuve de frământare suprapuse, semifabricatele din prima cuva
trec în cea de -a doua, prelungind și intensificând în acest mod operația de amestecare a
componentelor și de umezire afăini .[Moldoveanu G h și colab., 1993 ]
2.6. Modelarea aluatului
Modelarea aluatului este operația tehnologică care are drept scop obținerea formei
pastelor făinoase cât și asigurarea unor caracteristici importante, ca: aspect exterior,
structur a în secțiune, rezitență.
Agregate de frământare – modelare la presiune normalăeste compus din banda
dozatoare pentru făină, dispozitivele de alimentare cu alte materii, distribuitorul de lichide
prin pulverizare, cuvă de frământare, în interiorul căreia se află paletele de amestec are
dispuse elicoidal pe ax, datorită mișcării axului, paletele amestecă materiile introduse în
cuvă și în același timp, le deplasează treptat spre capătul cuvei, de unde, prin orificiu, ajung
în cilindrul de presare. Melcul de presare transportă, compacti zează și presează aluatul în
camera de omogenizare a presiunii, de unde este distribuit uniform pe suprafața matriței de
modelare. Aluatul, care a fost modelat ca urmare a parcurgerii matriței, este ușor zvântat cu
ajutorul unui jet de aer direcționat de d istribuitor și primit de la ventilator. Acționarea se
face prin motoarele electrice.
Matrița este o piesă de foarte mare importanță pentru calitatea pastelor făinoase,
deoarece în matriță se obține forma definitivă a produselor și se condiționează, în mare
măsură, finețea lor. Sunt piese fabricate din oțel inoxidabil sau bronz, cu secțiune circulară
sau dreptunghiulară, prevăzută cu orificii de modelare care au forma specifică produselor
ce urmează a fi fabricate.
La modelarea aluatului de paste lungi de f olosesc: instalații de modelare cu matrița
cilindrică.
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
56
Instalațiile de modelare cu matriță cilindrică folosesc mese de tăiere a pastelor
lungi. Ele sunt formate dintr -un stativ fix, pe care, în partea superioară, sunt montate două
bare de alunecare prevăzu te la capete cu limitatoarele de deplasare. Pe barele de alunecare
esteamplasată masa mobilă, sprijinită la capete pe două axe cu roți, pe care sunt montați
câte un tambur ce se mișcă liber, iar deasupra este așezat jgeabul pe care, la distanțe egale,
se află casetele cu spații libere pentru tăiere.
Grupul de fire de aluat modelat ce se formează la ieșirea din matriță, rămâne atârnat
în cavitatea cu adâncimea de 0,7 – 1 m create în pardosea. Când firele de aluat au ajuns la
lungimea necesară, se deplasează masa mobilă și grupul de fire de aluat modelate se asează
în jgeabul cu casete, se taie firele de aluat în vecinătatea matriței și apoi în dreptul spațiilor
libere dintre casete. Casetele sunt scoase de pe masa mobile și se trec la celelalte operații
tehnologice, fiind înlocuite cu alte casete goale. Masa se deplasează în sens opus și se
încarcă din nou cu aluat pentru un nou ciclu de operații.
Modelarea de fire pline în secțiune uniformăse realizează cu ajutorul unor orificii de
modelare care, pe direcția de curgere a aluatului, au un punct de strangulare maximă al
cărui profil este imprimat semifabricatelor.Cele mai frecvente construcții de orificii de
modelare pentru firele pline cu secțiune uniformă, pentru spaghetti sunt: orificii cilindrice
drepte, cilindrice în trepte, tronconice, tronconice evazate, cu doua trunchiuri de con sau
mixte, cu porțiuni cilindrice tronconice. Toate acestea permit modelarea aluatului cu
secțiune rotundă, fiind concepute pentru a sigura o curgere uniformă a aluatulu i.
[Moldoveanu Gh., 1971 ]
Regim de modelare:
Modelarea aluatului pentru paste se efectuează în anumite condiții tehnologice care
trebuie să asigure, printre altele, următoarele însușiri semifabricatelor:
– suprafața netedă, ușor mată, omogenă, culoare plăcută (galbenă – albicioasă), uniformă pe
întreaga suprafață;
– elasticitate satisfăcătoare, permițând păstrarea formei și înlăturând înmuierea vizibilă la
începutul uscarii sau lipirea între semifabricatele modelate;
– lipsa defectelor provocate de neuniformitatea vitezei de modelare (inele, solzi);
– lipsa crăpăturilor inelare provocate de zvântarea excesivă prin suflarea suprafeței.
În mod deosebit, firele de aluat obținute prin presare trebuie să suporte, fără să se
rupă s au întindă vizibil, greutatea proprie a firului cu lungimea de 1,5 – 2 m. Pentru a
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
57
corespunde cerințelor de modelare, aluatul preparat trebuie să aibă omogenitate,
plasticitate, elasticitate, compacticitate și consistența corespunzatoare.
Factorii care influentează calitațile tehnologice pentru modelare ale aluatului de
paste făinoase:
Comportarea tehnologică la modelare a aluatului este influențată de curgerea lui
prin matrițe și este determinată de calitatea făinii, de caracteristicile aluatului și de
condițiile de presare.
Calitatea făinii influențează prin cantitatea și calitatea glutenului și prin finețe.
Aluatul pregătit din făina cu conținut ridicat de gluten, cu bune însușiri elastico -plastice,
are o bună consistență, plasticitate și elast icitate. Cantitatea redusă de gluten sau calitatea
fac ca aluatul să se modeleze ușor, însă el nu își menține forma, iar la uscare și manipulare
se fisurează.
Caracteristicile aluatului de paste de determinarea calitatile tehnologice la modelare
sunt: umid itatea, consistenața, temperatura.
Umiditatea : este scăzută, fiind cuprinsă între 30 și 32 %, ceea ce face ca aluatul de
paste să se prezinte în decursul operației de frământare sub forma unor aglomerari de
dimensiuni mai mari sau mai mici și uneori chiar sub forma de firimituri. Cantitatea de apă
care se adaugă la prepararea aluatului reprezintă mai puțin de 50% din capacitatea de
hidratare a făinii. Datorită consistenței sale mari, aluatul de paste nu se poate obține în
decursul frământari în malaxor, sub formă de masă compactă necesitând prelucrarea
ulterioară. Adăugarea unei cantități prea mică de apă la prepararea aluatului de paste
îngreunează legarea și formarea filamentelor de gluten, din care cauză, chiar după o
frământare îndelungată și prelucrarea ulterioară, nu formează o masă omogenă compac tă.
Aluatul cu umiditatea de peste 35% devine prea elastic, pierde elasticitatea necesară ca
produsele modelate să -și păstreze forma și de aceea nu poate fi utilizat în acest scop.
Pentru spaghetti umiditatea aluatului trebuie să fie in jur de 32%, cu mici abateri în plus
sau în minus, în funcție de proprietățile tehnologice ale făini.
După umiditatea pe care o are aluatul,în practică se deosebesc:
– frământarea tare, din care se obține aluat de consistenă mare,având umiditatea între 28 și
29%;
– frământarea mi jlocie, rezultând aluat de consistență medie, cu umiditatea între 30 și 32%;
– frământarea moale,obținându -se aluat de consistență redusă, cu umiditatea între 33 și
34%.
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
58
Pentru spaghetti se utilizează frământarea mijlocie, umiditatea aluatului trebuie să
fie în jurul limitei superioare, adică 32%.
Consistență : aluatul de paste și proprietățile lui tehnologice la modelare se modifică
în fucție de umiditate. Chiar numai o abatere de 0,5% a umidități, atunci când celelalte
condiții rămân neschimbate (calitatea făinii, temperatura apei, durata frământării),
influențează vizibil viteza de presare, aspectul exterior și starea suprafeței produselor,
precum și gradul lor de deformare. Cantitatea de apă necesară obținerii consistenței
aluatului de paste depinde în pri ncipal de cantitatea și calitatea glutenului făinii utilizate,
granulația și umiditatea făinii, ca și de sortimentul de paste ce se fabrică.
Temperatura:aluatul determină în măsura însemnată proprietățiile plastice și
influențează formarea aluatului. În mo d obișnuit, aluatul după frământare trebuie să aibă 35
– 40 șC. Aluaturile cu temperatura mai mari sau cele cu temperatura sub 35șC prezintă
unele dezavantaje. Astfel aluaturile mai calde, obținute prin adăugarea apei cu temperatura
de 70 – 80șC, au însuși ri inferioare datorită faptului că substanțele proteice din făina care
vin în contact cu temperatura ridicată coagulează, iar granulele de amidon gelifică parțial,
astfel că în cursul uscării se desfac reducând rezistență pastelor; aluaturile reci, frământ ate
cu apă de circa 20șC, au consistență prea mare și plasticitatea redusă din care cauză se
prelucrează și modelează greu.
Condițiile de presare a aluatului, respectiv presiunea aplicată aluatului și viteza de
curgere prin matriță au importanță pentru ca litatea semifabricatelor și productivitatea
instalațiilor de presare.
Forța necesară a fi aplicată aluatuluipentru a -l face să treacă prin matriță depinde
de consistența și plasticitatea aluatului și de a lua profilul orificiilor matriței.
Viteza de tre cere a aluatului prin matrițăcondiționează productivitatea liniei de
fabricație. Ea depinde de suprafața orificiilor raportată la unitatea de suprafața a matriței și
de tipul de instalație.
Influența vitezei de trecere a aluatului prin matriță se face pr in modificarea
presiunii aplicate și a temperaturii aluatului. Vitezele prea mari supraîncalzesc aluatul.
Pastele făinoase modelate trebuie sa îndeplinească următoarele condiții
principale pentru ca, după uscare, să rezulte produse de bună calitate:
– să ai bă suprafața perfect netedă, ușor mată, omogenă și fără rupturi ;
– să aibă o colorație plăcută, galben -crem sau galben -albicioasă, egală și uniformă
pe toată suprafața, fără pete, puncte brune sau negre,
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
59
– să aibă elasticitate cât mai mare, să -și păstreze bine forma, să nu se rupă și să nu se
sfărâmițeze la tăiere sau la așezarea pentru uscare;
– să nu se lipească între ele în timpul uscării;
– să nu prezinte defecte provocate de neuniformitatea vitezeide modelare, cum sunt inele
bombate pe macaroan e, dungi sau solzi pe suprafața produselor vălțuite ori stanțate
etc.;
– să corespundă ca dimensiuni, formă și grosimea pereților (la macaroane) standardelor
de calitat e.[Moldoveanu Gh. și colab. , 1993 ]
2.7. Pregatirea pentru uscare
Procesul de uscare a pastelor făinoase trebuie să decurgă lent și omogen, în care
scop semifabricatele sunt pregătite în vederea uscării prin așezarea lor în condiții
care să favorizez e schimbul de umiditate și să asigure calitatea produselor.
La pastele făinoase lungi – tip spaghetti se așează într -un singur rând (strat) pe
vergelele pe care urmează să se usuce. Se realizează manual, fiind neeconomice din
punct de vedere al manoperei și mecanic.
2.8. Preuscarea
La preuscare se elimină din semifabricatele crude într -un timp foarte scurt 30 -35%
din cantitatea de apă conținută în pastele modelate, umiditatea lor scăzând de la 28 – 32%
până la circa 18 -22%. Temperatura aerului variază între 40 – 60șC, iar umiditatea relativă a
aerului trebuie să se mențină între 80 – 95 %. Preuscare se face cu ajutorul
preuscătoarelor. [Gh. Moldoveanu și colab., 1993 ]
Preuscătorul cu funcționar e continuă pentru paste lungi – tip Pavan, este dotat cu
dispozitiv pentru așezarea vergelelor cu paste pe transportorul orizontal interior. Camera
preuscătorului este compartimentată în patru sau cinci zone în care parametrii aerului pot fi
menținuți la v alori diferite. Așezate pe vergele, firele de paste sunt conduse în mod
continuu de trasportorul cu lanț în camera preuscătorului având forma de tunel, echipat cu
opt grupuri a câte două ventilatoare și baterii de încălzire. Punerea în funcțiune a
ventilat oarelor, precum și schimbarea sensului de mișcare a acestora se comandă de la un
tablou electric dotat cu schemă sinoptică, montat lângă preuscător. Temperatura din
preuscător se reglează de la robinetele cu care sunt prevăzute bat eriile de încălzire,
închizându -se sau deschizând u-se accesul de alimentare, a cărei temperatura este de 90 –
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
60
95 ˚C. Umiditatea relativă a aerului din preuscător variază între 60 – 65%, iar temperatura
între 41 – 48 ˚C. În timpul preuscării pastele sunt ventilate numai pe lungimea firelor.
Produsele preuscate timp de 2 h, până ce ajung la umiditatea de 20 – 26 %, ies pe la
capătul opus celui de intrare și trec în uscător.
2.9. Uscarea
Operația de uscare este o metodă generală de conservare prin elimi narea
excesului de apă dintr -un produs alimentar. Aplicarea uscării în cazul pastelor făinoase
are drept scop eliminarea efectelor fermentației care, la o anumită temperatură favorabilă,
determină creșterea acidității aluatului ducând astfel la degradarea lui. Prevenirea
acestui defect se realizează prin modul de conducere a operației de uscare, deoarece
încetarea fermentării naturale a aluatului (datorită microorganismelor din mediul
înconjurător) se produce numai în partea a doua a procesului de uscare. [Suryakumar
G. și colab., 2011 ]
Uscarea aluatuluide paste reprezintă operația cea mai importantă și cea mai delicate
a procesului t ehnologic. Prin uscare se elimină din aluat modelat o însemnată cantitate de
apă, respectiv umiditatea scade de la 28 -32% până la 11 – 13%. Uscarea pastelor constituie
o simplă deshidratare, ci un fenomen mai complex. Prin uscare forma și aspectul pastelor
nu trebuie sa se modifice cu nimic, ci produsele trebuie să capete caracteristicile definitive
care să se mențină un timp îndelungat. Prin uscare se st abileșt e un echilibru între
componenții principali (amidon si gluten), astfel încât pastele primesc o oarecare rezistență
la rupere, păstrând în același timp un anumit grad de elasticitate. Uscarea durează timp de
12 – 36 h, se reduce umiditatea pastelor până la 11 -13%, ceea ce permite o bună
conservare a produselor. Temperatura aerului de uscare variază între 35 – 55șC și
umiditatea relativă aerului 65 – 85 %.
Scopul, operației este reducerea umidității pastelor până la o valoare care să la
permită conservarea, reducerea care să se facă cu cons um minim de energie și cu obținerea
pastelor de calitate. Procesul de uscare se bazează pe migrarea umidității din interiorul
pastelor la exteriorul lor și cedarea ulterioară a acestea mediului înconjurător. Uscarea are
loc în condiții optime când cantitat ea de umiditate cedată mediului înconjurător este egală
cu cantitatea de umiditate adusă din interior la exteriorul produsului.
La uscarea pastelor făinoase intervin două procese:
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
61
– eliminarea unei parți de umiditate din aluat, prin cedarea lui spre aerul din mediul
ambient în care are loc procesul
– migrarea apei din zonele interioare spre cele exterioare ale secțiunii, pentru
uniformitatea distribuției.
Procesul de uscare este determinat de particularitațile schimbului de umiditate dintre aluat
și med iu, de viteza de uscare și de modul de asezare a semifabricatelor în fluxul de aer
pentru uscare.
În general, uscarea trebuie să fie uniformă în toată secțiunea produsului. Dacă
vehicularea aerului de uscare se face numai pe anumite fețe ale produsului, pierderea de
apă este inegală, ceea ce duce la crăparea și deformarea lui.
Prin așezarea convenabilă a semifabricatelor și prin distribuția aerului de uscare pe
toate fețele schimbul de umiditate este mai uniform, produsul își menține forma și va fi de
bună calitate. Metoda folosită la uscarea spaghetelor este uscarea continuă.
Uscarea continuă, cu mărirea treptată a capacitații de uscare a aerului, reprezintă
una din metodele cele mai răspândite. Se urmărește ca, prin umiditatea relativă și
temperatura aerului, prin viteza de mișcare, direcția de circulație și durata de acțiune a
aerului fața de aluat, să se asigure eliminarea treptată și într -un timp cât mai scurt a
umidității din aluatul modelat ce se usucă, în condițiile obținerii unei calitați
cores punzatoare și a unor consumari de energie reduse. Astfel, temperatura trebuie să fie la
începutul uscării de 18 – 24 șC, crescând treptat până la 30 – 35 șC; umiditatea relativă a
aerului la începutul uscarii trebuie să fie de 55 – 60%, iar la sfârșit ajun ge până la circa
85%.
Uscătorul periodic pentru uscarea pe vergele este format din camera, în care
vergelele cu aluat sunt aranjate pe rastelul mobil. Aerul de uscare se preia din mediul
ambient prin canalul cu secțiune reglabilă, datorită efectului venti latorului, care -l impinge
peste masa de semifabricate. După ce parcurge masa de aluat, aerul este colectat pe zona
laterală formată de peretele intermediar, respectiv prin canalul orizontal și cele verticale,
fiind evacuate.
2.10. Spaghetti
După operația de uscare rezultă spaghetele cu diametru de 1,2 – 2,5 mm și lungimea
de 250 – 470 mm. Spaghetele au nuanță roșiatică datorită pudrei de cătină, suprafața
netedă, mată, nelipicioasă; aspect sticlos în ruptură; gust și miros caracteristic; fără miros și
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
62
gust străin; umiditatea 11 – 13 %; aciditatea 2,5 – 4˚; fără defecte (inele, dungi, crăpături,
ruptur i.
2.11. Ambalarea
Ambalarea pastelor făinoase în vederea expedierii și desfacerii se face diferit,
fie în cutii de carton, pungi de celofan sau hârtie pergaminată, fie vrac , în lăzi de
lemn sau cutii de carton ondulat. La cântărire și ambalare se verifică cu atenție
calita tea pastelor făinoase, luându -se măsuri pentru a evita introducerea în
ambalaje a pastelor necorespunzătoare. Se urmărește ca pastele făinoase să fie bine
așezate, fără spații între ele.
Operațiile de tăiere la dimensiune, de cântărire și de ambalare a pastelor făinoase
se pot executa manual sau mecanic.
2.12. Depozitarea
Se face în magazii închise, curate, absolut uscate și bine aerisite. Pastele
făinoase se pot păstra în condiții bune de depozitare timp de l an și chiar mai mult
(pentru umidități , mai mici de 9%) fără degradarea calității în ceea ce privește gustul și
valoarea nutritivă.
In depozitele de paste făinoase trebuiesc menținute următoarele condiții :
temperatura 10 – 20 °C, umezeala relativă a aerului 60 – 65%, încăperile vor fi uscate,
iar în timpul verii se vor aerisi pentru a se evita umezirea aerului din de pozit.
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
63
CONCLUZII
În vederea obținerii unor produse cu calități nutritive ridicare de tip paste fainoase
cu ouă și pudră de cătină, s -a introdus în procent de 10% pudră din fructe de cătină.
Studiile realiza te de mine a u vizat obținerea unor compozite funcționale pe bază de
pudră din fructe de cătină (Hippophae rhamnoides) cu obținerea unor produse alimentare
cu valoare adăugată .
Studiile de degradare au evidențiat faptul că polifenolii și, respectiv, carotenoizii
sunt stabili la tratament termic, în timp ce flavonoidele și activitatea antioxidantă prezintă o
stabilitate termică mai mică.
Se recomandă utilizarea acestei pudre din fructe de cătină în diferite produse de
panificație, patiserie și cofetărie, deo arece pe lângă gustul și aroma dulce -acrișoară, această
pudră vine și cu un aport de nutienți.
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
64
BIBLIOGRAFIE
1. Brad I (2002). Cătina albă, o farmacie într -o plantă, Ed. Tehnică, București.
2. Bagchi, D., and Preuss, H. G. (2004). Phytopharmaceuuticals in Cancer Chemoprevention,
1st Edn. Bocca Raton, FL: CRC Press.
3. Barrett, J. C. (1993). Mechanisms of multistep carcinogenesis and carcinogen risk
assessment. Environ. Health Perspect. 100, 9 –20. doi: 10.1289/ehp. 931009
4. Boivin, D., Blanchette, M., Barrette, S., Moghrabi, A., and Beliveau, R. (2007). Inhibition
of cancer cell proliferation and suppression of TNF -induced activation of NFκ B by edible
berry juice. Anticancer Res. 27, 937 –948.
5. Chen, L., Xin, X., Yuan, Q., Su, D., and Liu, W. (2014). Phytochemical properties and
antioxidant capacities of various colored berries. J. Sci. Food Agric. 94, 180 –188. doi:
10.1002/jsfa.6216
6. Christaki, E. (2012). Hippophae rhamnoides L. (Sea Buckthorn): a potential source of
nutraceuticals. Food Pub. Health 2, 69 –72. doi: 10.5923/j.fph.20120203.02 Dulf, F. V.
(2012). Fatty acids in berr y lipids of six sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.
subspecies carpatica) cultivars grown in Romania. Chem. Cent. J. 6, 1 –12. doi:
10.1186/1752 -153X -6-106
7. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Ag ricultura biologică – o variantă pentru
exploatațiile mici și mijlocii. Editura Ceres, București.
8. G. Mencinicopschi (2004). Alimentul, matricea alimentară, Revista Știința și tehnica, 3:
16-22.
9. Grey, C., Widen, C., Adlercreutz, P., Rumpunen, K., and Duan, R. (2010).
Antiproliferative effects of sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.) extracts on human
colon and liver cancer cell lines. Food Chem. 120, 1004 –1010. doi:
10.1016/j.foodchem.2009.11.03 9
10. Ion V., Lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, J. Gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură
ecologică. Editura Alma Mater, Sibiu.
11. Kim, S., Hwang, E., Yi, S., Song, K., Lee, H., Heo, T., et al. (2017). Sea buckthorn leaf
extracts inhibits glioma cell growth by reducing reactive oxygen species and promoting
apoptosis. Appl. Biochem. Biotechnol. 182, 1663 –1674. doi: 10.1007/s12010 -017-2425 -4
12. Kristo, A., Klimis -Zacas, D., and Sikaliidis, A. (2016). Protective role of dietary berries in
cancer, Antioxidants 5:37. doi: 10.3390/antiox5040037
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
65
13. Kertesz, Z. (2010). Nutritional form for the elderly is a reliable and valid instrument for the
determination of undernutrition risk, and it is associated with health -related quality of life.
Elsevier , 59-65.
14. Li, C. H., Yang, X., Chen, C. H., Cai, S., and Hu, J. (2014). Isorhamnetin suppresses colon
cancer c ell growth through the PI3K -Akt-mTOR pathway. Mol. Med. Rep. 9, 935 –940.
doi: 10.3892/mmr.2014.1886
15. Li, Q., Ren, F., Yang, C., Zhou, L., Liu, Y., Xiao, J., et al. (2015). Anti -proliferation effects
of isorhamnetin on lung cancer cells in vitro and in vivo. Asian Pac. J. Cancer Prev. 16,
3035 –3042. doi: 10.7314/APJCP.2015.16.7.3035
16. Li, Y., and Hu, C. (2015). “Hippophae rhamnoides L. (Shaji, Commo n Sea -buckthorn),” in
Dietary Chinese Herbs: Chemistry, Pharmacology and ClinicalEvidence, eds Y. Liu, Z.
Wang, and J. Zhang (Vienna: Springer Science andBusiness Media), 411.
17. Mariel, C. -O. (2016). Fruits: A Source of Polyphenols and Health Benefits. Handb ook of
Food Bioengineering , 189 -228.
18. Olsson, M., Gustavsson, K., Andersson, S., Nilsson, A., and Duan, R. (2004). Inhibition of
cancer cell proliferation in vitro by fruit and berry extracts and correlations with
antioxidant levels. J. Agric. Food Chem. 52, 7264 –7271. doi: 10.1021/jf030479p
19. Păucean, A. (2006). Tehnologia prelucrării legumelor și fructelor . Cluj-Napoca: Risoprint.
20. Penescu A., Ionescu N., 2013. Combaterea biologică a buruienilor. Editura Ceres,
București.
21. Pop Ol (2013). Efecte f iziologice și terapeutice ale unor antioxidanți naturali nutriționali și
nenutriționali, UMF Cluj -Napoca, Teză de doctorat.
22. Proorocu A (2006). Cercetări privind importanța cătinei albe (Hippophae rhamnoides L.)
pentru protecția mediului și ca resursă în ec onomia sănătății umane, USAMV București,
Teză de doctorat.
23. Roman Gh.V., V. Ion, Lenuța Iuliana Epure, Maria Toader, Alina Maria Truța, Elena
Mirela Dușa, A.Gh. Bășa, 2008. Principii și practici de bază în agricultura ecologică.
Editura ALPHA MDN Buzău.
24. Suryakumar, G., and Gupta, A. (2011). Medicinal and therapeutic potential of Sea
buckthorn (Hippophae rhamnoides L.). J. Ethnopharmacol. 138, 268 –278. doi:
10.1016/j.jep.2011.09.024
25. Tehnologia produselor făinoase – Gheorghe Moldoveanu – editura didactică și pedagogică
– București – 1971;
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
66
26. The State of Pharmacopoeia Commission of PR China (1977). Pharmacopeia of the
People’s Republic of China 1997, Beijing.
27. Toncea I., 2002. Ghid practi c de agricultură ecologică. Editura AcademicPres, Cluj –
Napoca.
28. Toncea I., R. Stoianov, 2002. Metode ecologice de protecție a plantelor. Editura Științelor
Agricole, București.
29. Utilajul și tehnologia panificației și produsele făinoase – Gh. Moldoveanu, M. D răgoi, N.
Niculescu – editura pedagogică și didactică – București – 1993;
30. Valoarea nutritivă a produselor alimentare – Segal Rodica – editura Cereș – București –
1983;
31. Wang, Y., Nie, F., Ouyang, J., and Wang, X. (2014). Inhibitory effects of sea buckthorn
procyanidins on fatty acid synthase and MDA -MB-231 cells. Tumor Biol. 35, 9563 –9569.
doi: 10.1007/s13277 -014-2233 -1
32. Xu, Y. J., Kaur, M., Dhillon, R. S., Tappia, P. S., and Dhalla, N. S. (2011). Heal th benefits
of sea buckthorn for the prevention of cardiovascular diseases. J. Funct. Foods 3, 2 –12.
doi: 10.1016/j.jff.2011.01.001
33. Zhamanbaeva, G., Murzakhmetova, M., Tuleukhanov, S., and Danilenko, M. (2014).
Antitumor activity of ethanol extract from Hippophae rhamnoides L. leaves towards
human acute myeloid leukemia cells in vitro. Bull. Exp. Biol. Med. 158, 221 –224. doi:
10.1007/s10517 -014-2734 -3
34. Zhamanbayeva, G., Aralbayeva, A., Murzakhmetova, M., Tuleukhanov, S., and Danilenko,
M. (2016). Cooperative antiproliferati ve and differentiation -enhancing activity of
medicinal plant extracts in acute myeloid leukemia cells. Biomed. Pharmacother. 82, 80 –
89. doi: 10.1016/j.biopha.2016. 04.062
35. ***www.cttecotech.ro
36. ***www.agriculturae.ro
37. ***www.ifoam.org
38. ***http://proorocuangelcatinolog.blogspot.com/2016/02/eu -si-catina -alba-hippophae –
rhamnoides -l.html
39. ***www.icdp.ro
Dan-Paul Mihut Obținerea și valorificarea cătinei din sistem ecologic
67
DECLARAȚIE OLOGRAFĂ PE PROPRIE RĂSPUNDERE, PRIVIND
ORIGINALITATEA LUCRĂRII ȘI RESPECTAREA DREPTURILOR DE AUTOR
Subsemnatul Dan-Paul Mihuț student la Universitatea de Stiințe Agricole și
Medicină Veterinară Cluj -Napoca, Facultatea de Știința și Tehnologia Alimentelor,
Specializarea Siguranța Alimentară și Protecția Consumatorului declar pe propria
răspundere, cunoscând prevederile art. 292 C od Penal, privind falsul în declarații, că
lucrarea de licență cu titlul ”OBȚINEREA ȘI VALORIFICAREA CĂTINEI DIN SISTEM
ECOLOGIC ” nu este un plagiat, fiind rezultatul cercetărilor proprii efectuate în acest sens.
Lucrarea este elaborată de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă
facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau străinătate.
De asemenea, declar că toate sursele bibliografice utilizate, inclusiv cele
consultate pe Internet sau din jurnale elctronice, sunt menționate detaliat în lista
bibliografică, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului, respectiv:
– toate fragmentele de text reproduse exact, chiar si în traducere proprie din altă limbă,
– sunt scrise între ghilimele si dețin referința precisă a surs ei;
– reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori este menționată cu
referința precisă în textul lucrării;
– rezumarea ideilor altor autori este specificată cu referința precisă la textul original al
articolului sau manualului consultat.
Prin prezenta Declarație confirm că am luat la cunostință faptul că, în cazul în care
se va dovedi cu probe concrete că lucrarea a fost plagiată, voi fi exmatriculat(ă) din
examenul de disertatie .
Cluj-Napoca Absolvent ,
Data 25.05.2020 Dan –Paul Mihuț
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Coordonator științific: Prof.univ.Dr. Sevastița MUSTE Îndrumător științific: Sef luc.dr. Elena Andruța MUREȘAN Cluj -Napoca 2020 Dan-Paul Mihut… [622671] (ID: 622671)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.