Coordonator științific: Lector Univ. Dr. Neacșu Valentina Student: Toma Andreea 2019 2 REZUMATUL LUCRĂRII Terapia Asistată de Animale Terapia… [630472]

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU
Facultatea de Psihologie

LUCRARE DE LICEN ȚĂ
Terapia Asistată de Animale

Coordonator științific: Lector Univ. Dr. Neacșu Valentina
Student: [anonimizat]
2019

2
REZUMATUL LUCRĂRII
Terapia Asistată de Animale
Terapia facilitată de animale este într -o continuă dezvoltare, multe programe fiind deja
înființate peste tot în lume, iar beneficiile pe care aceasta le aduce sunt numeroase și ușor de
recunoscut. Cel mai frecvent utilizat termen este “terapie asistată de animale”, acum practicată în
azilele de bătrâni, penitenciare, instituții psihiatrice și diverse alte instituții. Această formă populară
și în dezvoltare a termenului a generat un număr mare de cărți și articole destinate cititorilor,
studenților, propr ietarilor de animale de companie și profesioniștilor din domeniul sănătății, și
multor altora.
Există o multitudine de teorii și abordări ale acestei forme de terapie netradiționala. Tema
abordara din domeniu, în lucrarea prezentă, pornește cercetarea n u în ideea infirmării acestor teorii
care susțin punctul de vedere de mai sus, ci pentru a cumula un număr optim de informații pentru
întărirea ideii că terapia asistată de animale poate, în anumite contexte și respectând anumite măsuri
de siguranță, să aj ute copiii, adolescenții, adulții, cât și persoanele în vârstă, indiferent de mediul
in care trăiesc sau din care provin.
În ciuda lungii lor istorii și a atenției fără echivoc a mass -mediei pe care o primesc în
mod obișnuit, intervențiile asista te de animale sunt, în prezent, cel mai bine descrise ca o categorie
de practici complementare promițătoare care încă se lupta să își demonstreze eficacitatea și
validitatea. Asigurarea caracterului adecvat al unui animal pentru orice tip de muncă este de o
importanță capitală atât pentru animale cât și pentru persoanele implicate și multe facilități necesită
o evaluare formală a comportamentului înainte de a permite animalelor să interacționeze cu clienții
sau pacienții.
Rolul crescut al animalelor de com panie în terapie corespunde parțial creșterii exponențiale
a prezenței animalelor în casele oamenilor. Mulți părinți au adoptat animale de companie în mod
specific pentru calitățile pe care le cultivă în copiii lor: iubire, companie, compasiune, respect de
sine și un sentiment de responsabilitate. Psihologii au remarcat de mult timp efectele psihologice
inconștiente și conștiente ale acestor relații copii -animale. Sigmund Freud a scris despre prevalența
viselor cu animale în rândul copiilor, în timp ce tera peuții moderni care tratează tinerii pacienți
folosesc adesea cu succes animale și păpuși în timpul consilierii.
De asemenea, numărul copiilor care au tulburări de lectură a crescut în ultimii ani. Mulți
educatori și psihologi au speculat despre cauzele a cestei tendințe îngrijorătoare și au promovat o
varietate de programe pentru îmbunătățirea competențelor de citire. Terapia asistată de animale
motivează cititorii care se confurnta cu dificultăți și, prin urmare, crește șansele de lectură. Deși
majoritate a studiilor legate de TAA indică efectele sale benefice, câțiva psihologi și etologi de
animale au ridicat întrebări atât despre metodologia acestor studii, cât și despre lipsa unei evaluări
pe termen lung a acestei terapii. Probabil cea mai controversată problema TAA este modul în care
sunt tratate animalele.

3
CUPRINS UL LUCRĂRII
REZUMATUL LUCRĂRII …………………………………………………………… .…… ..…2
INTRODUCERE…………………………………………………………… ..…………… .…….6
CAPITOLUL 1 – SCURT ISTORIC………………………………………… ………………. …8
1.1. Perspective istorice ale le găturii dintre om și animal …………………… ……… ………… .8
CAPITOLUL 2 – DEFINIȚII ȘI FUNDAMENTARE TEORETICĂ …… ………. ……… …11
2.1. Intervențiile asistate de animale în sănătatea mintală – definire …….……… .…………11
CAPITOLUL 3 – TERAPIA ASISTATĂ DE ANIMALE ȘI COPIII ………………………. 14
3.1. Programele pentru copii… ……………………………………………………………. …..14
3.2. Consiliere facilitată de animale …… …………………………………………………… ….14
3.3. Programe de citit. ………………………………………………………………………. …..15
3.4. Programe pentru autism…… ………………………………………………………….. ….16
3.4.1. Studii generale privind TAA și copiii cu autism …………………………………..16
3.4.2. Hipoterapia și copiii cu autism ……………………………………………………..17
3.4.3. Terapia asistată de delifini …………………………………………………………18
3.5. Programe pentru copiii din instituții …………………………………………………..….18
CAPITOLUL 4 – TERAPIA ASISTATĂ DE ANIMALE ȘI VÂRSTNICII ……………..…19
4.1. Programe pentru persoanele în vârstă ……………………………………………………19
4.2. Utilizarea păsărilor, peștilor și a altor animale …………………………………………..20
4.3. Activități asistate de animale (AAA )……………………… ……… ………………………20
4.4. Terapia asistată de animale în Statele Unite și alte țări …………………………….……21
4.5. Importanta companiei animalelor și a oamenilor ………………………………….…….22
CAPITOLUL 5 – TERAPIA ASISTATĂ DE ANIMALE ȘI DEȚINUȚII ………………….23
5.1. Programele din pen itenciare …………………………………………………………….…23
5.2. Programe facilitate de cai …………………………………………………………….……26
CAPITOLUL 6 – CONTRO VERSE………………………………………………………..….29
6.1. Etica………… ………………………………………………………………………………29
6.2. Evaluarea terapiei asistate de animale …………………………………… ……… ……….29
6.3. Modul de tratare a animalelor ……………… ……………………………………….…….30

4
6.4. Terapia asistată de delfini ………………………………………………………………….34
CAPITOLUL 7 – TERAPIA ASISTATĂ DE ANIMALE ÎN ROMÂNIA ……………………36
7.1. Fundația “Four Paws”/ “Vier Pfoten” ……………………………………………………..36
7.2. Alte asociații …………………………………………………………………………………36
CAPITOLUL 8 – OBIECTIVE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII ………………..……. 38
8.1. Obiectivele cercetării …………………………………………………………… ………… ..38
8.2. Ipotezele cercetării .…………………………………………………………………..……..38
8.2.1. Ipoteza 1…………………… ………………………………………………………38
8.2.2. Ipoteza 2… ……………………………………………… …………………….…..38
8.2.3. Ipoteza 3… …………………………………………………………………….…..38
8.3. Metodologia cercetării .……………………………………………… ……………………..39
8.3.1. Participanț i ……………………………………………………………………..…39
8.3.2. Instrumente util izate……………………………………………………………….39
8.3.3. Modelul exper imenta l………………………………………………………..……..39
8.3.4. Selecția subiecților ………………………………………………………… ………40
8.3.5. Aplicarea instrumentelor ……………………………………………………….…..40
8.3.6. Centralizarea da telor…………………………………………………………….…41
8.3.7. Metoda de analiză a datelor……………………… ………………………………..41
CAPITOLUL 9 – REZULTATELE CERCETĂRII .…………………………..……………..43
9.1. Prezentarea și analiză datelor statistice …………………………………………..………43
9.1.1. Descrierea eșantioanelor ………………………………………………….………..43
9.1.2. Procent manifestare atitudini specifice …………………… ……………………….60
9.2. Testare ipoteze și interpretare date statistice ……………………………………..………62
9.2.1. Ipoteza 1 pct 7.2. 1………………………………………………………..…………62
9.2.2. Ipoteza 2 pct. 7.2.2 …………………………………………………….……………63
9.2.3. Ipoteza 3 pct 7. 2.3…………………………………….………… …………………67
9.3. Direcții viitoare de cercetare ……………………………………………………………….68
9.4. Aplicabilitate practică a rezultatelor acestei cercetări ………………… ……………..…..68
BIBLIOGRAFIE…… ………………………………………………………………………… ..69

5
ANEXE ………………… ……………………………………………………………………….. 71

6
INTRODU CERE
Printre povestirile despre supraviețuitorii atacului terorist din 9/11 asupra World Trade
Center în 2001, cea a lui Mike Hingson a evocat o anumită rezonanță în întreagă lume. Managerul
de vânzări, orb, de 51 de ani, lucra la birou atunci când avionul deturnat a lovit primul turn. În
mijlocul zgârie -norilor și a fumului mortal, el a traversat toate cele 78 de etaje cu ajutorul lui
Roselle, câinele său de serviciu, un Labrador Retriever în vârstă de 3 ani. Din fericire, amândoi au
supraviețuit calamităț ii relativ neatinși. Această poveste a fost difuzată rapid pe internet și în mass –
media și a oferit un anumit confort multor oameni din întreagă lume care au fost devastați de acest
eveniment groaznic.
Un alt câine de ajutor a fost, de asemenea, subiect pr incipal al știrilor la ceva timp după
tragedia din 2001. Trimis să lupte în Irak, Locotenentul Secund Luis Carlos Montalvan a fost
afectat de răni severe la cap în timpul războiului, mai târziu suferind de tulburare de stres post –
traumatic (PTSD). După ce s-a întors acasă, căsnicia sa a luat sfârșit și soldatului i -au fost prescrise
medicamente puternice pentru depresie. Trăind singur într -un apartament din Brooklin, Montalvan
a învățat despre un program care oferea câini dresați veteranilor care sufereau d e probleme fizice
sau psihice. Nu la mult timp după aceea, i -a fost asociat Tuesday, un Golden Retriever care a
devenit remarcabil de adaptat la schimbările sale de dispoziție și a reprezentat un calmant ori de
câte ori Montalvan începea să se simtă lipsit de control sau violent. Un reporter de la Wall Street
Journal a numit însoțitorul canin de încredere al lui Montalvan un “câine cu ochi pentru minte”. În
2008, recent alesul sentaor Al Franken (D -Minn) a avut o întâlnire întâmplătoare la Washington cu
domnul Montalvan și câinele sau iubitor, Tuesday. Noul senator din Minnesota a fost atât de adânc
impresionat de întâlnirea întâmplătoare încât prima legislație pe care a depus -o la Congres a fost
aceea de a crea un program pilot pentru a pregăti 200 de câini de serviciu pentru veterani cu
dizabilități mentale și fizice.
În multe feluri, aceste povești impresionante – despre câini care au ajutat la salvarea vieții
proprietarului lor devotat, și care au reușit să ajute la recâștigarea stabilității mentale a
companionului uman – exemplifică un aspect remarcabil al legăturii om -animal. Din cele mai vechi
timpuri, animalele au fost profund implicate în viața oamenilor: pentru hrana, transport și chiar
pentru companie. Deși animalele domestice, în special câinii și pisicile, au servit ca și companioni
de încredere și grijă de -a lungul secolelor, unul dintre primele cazuri înregistrate de legătură
emoțională asistată de animale în vremurile moderne a avut loc în anul 1792, la York Retreat din
Anglia. Comerciantul Will iam Turke a observat că iepurii, puii de găină și alte animale de fermă
au ajutat la “sporirea umanității bolnavilor emoțional”. Totuși, baza științifică pentru o astfel de
observație anecdotică a fost stabilită abia in ultimele decenii. În anul 1964, psih iatrul american
Boris Levinson a inventat termenul de “pet therapy” pentru a descrie efectele terapeutice ale
companiei câinilor pentru copiii puternic retrași, care trăiesc într -o instituție rezidențială de
tratament.
Cel mai frecvent utilizat termen este “terapie asistată de animale”, acum practicată în azilele
de bătrâni, penitenciare, instituții psihiatrice și diverse alte instituții. Numeroși alți termeni continuă
să fie utilizați pentru a descrie utilizarea terapeutică a animalelor, cum ar fi “terape cu animale de
companie”, “psihoterapie facilitată de animale de companie”, “terapie pe patru picioare”, “terapie
mediată de animale de companie”, “terapie orientată către animalele de companie”. Această formă

7
populară și în dezvoltare a termenului a gener at un număr mare de cărți și articole destinate
cititorilor, studenților, proprietarilor de animale de companie și profesioniștilor din domeniul
sănătății, și multor altora.
Cu toate acestea, lipsa de interes și de cunoaștere a terapiei asistate de ani male sunt încă
răspândite. La începutul anului 2010, de exemplu, canalul de televiziune PBS a difuzat “This
Emoțional Life”, o serie din trei părți în care se discuta o gama largă de relații sociale umane,
inclusiv modul în care unii indivizi și familiile lor se confruntă cu depresie, anxietate, handicap
fizic și alte probleme tulburătoare. În segmente diferite, un cuplu se lupta cu un fiu social
disfuncțional adoptat din Europa de Est, un veteran al războiului din Irak discuta felul în care suferă
de câțiv a ani de PTSD; și o familie iubitoare se confruntă cu depresia clinică a fiicei lor. Profesorul
Daniel Gilbert, profesor de psihologie din Harvard, care a prezentat seria, consideră că multe dintre
aceste probleme pot fi cel puțin atenuate, dacă nu vindeca te, prin legături puternice de susținere cu
alții. El declară “După cum știu oamenii de știință, relațiile de succes, mai mult decât orice alt
factor, sunt cheia fericirii umane”. Seria nu face referire la terapia asistată de animale, chiar dacă
relațiile dintre oameni și animale s -au dovedit a fi terapeutice. Deoarece această omisiune nu este
abordată în mod explicit, se poate pune sub semnul întrebării ce părere au psihologii și specialiștii
din domeniul sănătății mintale despre terapia asistată de animal e ca formă majoră de tratament și
dacă sunt cu adevărat conștienți de folosirea să benefică în anumite situații. Veteranul Irakian care
suferă de PTSD, de exemplu, a avut rezultate bune doar in urmă psihoterapiei. Însă, după cum s -a
menționat mai sus, un a lt veteran american de război afectat de o trauma similară a fost reabilitat
cu ajutorul unui Golden Retriever.
Având în vedere toate cele de mai sus, motivul alegerii subiectului acestei lucrări a fost
dorința de a centraliza un număr mare de informații cu privire la această metodă de terapie aflată
în dezvoltare. Deși este un topic cel puțin interesant atât din punctul de vedere al sănătății
mentale abordate în mod profesional, cât și pentru oamenii care își doresc să creeze o legătură
strânsă cu compan ionul lor patruped, Terapia Asistată de Animale și Activitățile Asistate de
Animale sunt două teme foarte rar abordate și despre care multe persoane află cu greu sau chiar
deloc. Scopul acestei lucrări este de a face posibil accesul la o parte din aceste i nformații și de a
pune în evidență aportul pozitiv pe care îl pot avea animalele de companie în sesiunile de
psihoterapie. Pe parcursul capitolelor, deoarece acest tip de terapie este folosit pentru multe
grupuri de vârstă diferite, include numeroase tipur i de animale și este practicat într -o gamă largă
de instituții, aceste subiecte vor fi abordate separat, in ordine.

8
CAPITOLUL 1.
SCURT ISTORIC

1.1. Perspective istorice ale legăturii dintre om și animal
În anul 1961, Dr. Boris Levinson a prezentat o lucrare la întâlnirea anuală a Asociației
Americane de Psihologie, despre un tratament al cărui succes a fost atribuit în mare măsură
intervenției unui câine. Dr. Levinson, un psiholog psihanalist instruit care a predat la
Universitatea Yeshiva din New York, a de scris o “descoperire accidentală” despre câinele sau,
Jingles, care a ajutat în mod semnificativ, în timpul sesiunilor de terapie, un copil sever
disfuncțional și necomunicativ. Câinele fusese lăsat singur cu pacientul pentru doar câteva
minute, dar când d octorul s -a întors în camera, copilul vorbea cu patrupedul. El a descoperit mai
târziu că mulți copii retrași și afectați psihic ar răspunde pozitiv la prezența unui câine.
Unii medici au pus la îndoială concluziile sale, și, în timp ce Dr. Levinson le -a luat în
considerare observațiile critice, acesta a apărat acest tip de terapie în multe publicații ulterioare.
Alți profesioniști din domeniul sănătății au devenit curioși în privința acestei tehnici unice. Un
studiu ulterior aleatoriu al 435 de psihoterape uți – aproximativ jumătate din membrii diviziei
clinice a Asociației Psihologice din New York – a constatat că aproape o treime din cei 319
respondenți au folosit animalele de companie în practica lor și mai mult de 90% dintre acești
terapeuți le -au găsit de ajutor în sesiuni de consiliere.
Cu mult înainte ca termenul de “pet therapy” să fie inițiat de Dr. Levinson, un azil pentru
persoane cu probleme mentale din Anglia, fundat în anul 1792 de către “Society of Friends, a
folosit animale precum iepurii pent ru a oferi pacienților o oportunitate de a interacționa în mod
pașnic cu alte creaturi și de a se concentra pe ceva din afara sinelui. Samuel Turke, nepotul
fondatorului, a descris modul în care curțile interioare ale adăpostului au fost “populate cu un
număr mare de animale cum ar fi: iepuri, pescăruși, șoimi, păsări de curte. Aceste creaturi sunt în
general foarte familiarizate cu pacienții și se crede că ele nu sunt doar mijloacele plăcerii
inocente, dar că relația cu aceștia uneori tinde să trezească se ntimente sociale și binevoitoare.”
(Fine, Aubrey H..2006.p 12). Aproape un secol mai târziu, în 1867, animalele de companie au
devenit o parte importantă a regimului terapeutic într -un centru rezidențial de tratament pentru
epilepsie din Bielefield, German ia. Ulterior, acest program a fost îmbunătățit pentru a se adapta
unei populații rezidențe aflată în expansiune, afectată fie de dizabilități fizice, fie mentale.
În Anglia, comunitatea “British Charity Commissioners” a deplâns condițiile precare ale
dețin uților care trăiesc într -un azil pentru persoane cu probleme mentale în anii 1830 și a sugerat
că stocul acestor instituții ar trebui să fie umplut cu “oi, iepuri, o maimuță, sau alte animale
domestice sau sociale”. În ediția din 24 și 31 martie 1830 a “Ne ws Illustrated London News” a
apărut mai târziu un articol care a arătat că secția de femei din acel azil era “pictată frumos,
carpetata conform standardelor, luminată și însuflețită cu postere și sculpturi, cu colivii și
animale”. În secția bărbaților, “e ste aceeași dragoste manifestată pentru păsări și animale de
companie: pisici, canari, veverițe, ogari; Unii pacienți străbat continuu galeria, turnându -și

9
problemele celor care îi ascultă, sau, dacă nu este nimeni să asculte, câinilor și pisicilor”
(Allde ridge, P.H..1991.p 760).
În seculul al XIX -lea, faimoasa asistentă și autoare britanică Florence Nightingale a
susținut cu fermitate beneficiile de sănătate derivate din compania animalelor, iar în cartea sa,
“Notes on Nursing” (1860), a observat faptul că animalele de companie de talie mică pot ajută la
însănătoșirea bolnavilor.
Prima utilizare documentată a terapiei asistate de animale în Statele Unite a avut loc între
1944 și 1945. “The Pawling Army Air Force Convalescent Hospital (Dutchess County, la no rd de
New York), a tratat soldați suferind ori de leziuni fizice obținute în timpul luptelor, ori de traume
psihologice. În acest cadru rural, pacienții au interacționat cu animalele de la fermă, inclusiv caii,
puii și vacile. Nu au fost colectate date ști ințifice pentru a evalua impactul pe care aceste anumale
l-au avut asupra veteranilor în curs de recuperare când programul a încetat, la sfârșitul celui de -Al
Doilea Război Mondial. În Norvegia, un centru de reabilitare pentru persoanele cu dizabilități
înființat în 1966 de către un muzician orb, a implicat pacienții în multe activități cu cai și câini.
Însă, că și în cazul spitalului Pawling, nu au fost colectate date pentru a evalua tratamentul
științific.
Documentul de conferință al doctorului Levins on din 1961, publicat în jurnalul “Mental
Hygiene”, a inaugurat studiul științific al acestor activități terapeutice – numite mai târziu
“terapie asistată de animale”. Levinson a publicat mai apoi descoperiri adiționale în două cărți:
“Pet-Oriented Child P sychoterapy” și “Pets and Human Development”. El consideră că
acceptarea necondiționată și dragostea oferită de către animalele de companie oferă un mediu
sigur și cald pentru copii și alți pacienți, dezvoltând abilitatea acestora de a se adapta psihologic
altor oameni. În toate lucrările sale, doctorul a descris utilizarea terapeutică a animalelor de
companie într -o varietate de cadre instituționale: centre de tratament rezidențial pentru copii care
suferă de tulburări emoționale și școli de formare pentru orbi, surzi și persoane cu dizabilități
fizice. Dr Levinson susținea că animalele de companie servesc ca “obiecte de tranziție”,
permițând copilului să creeze o conexiune mai întâi cu animalul, apoi cu terapeutul, și, eventual,
cu alți indivizi.
În anul 1 977, cercetarea și lucrările Dr. Levinson i -au inspirat pe Samuel și Elizabeth
Corson, o echipa de psihologi soț și soție, să pună în aplicare un program de terapie asistată de
animale într -o unitate de psihiatrie condusă de “Ohio State University”. Unii a dolescenți care
sufereau de tulburări au fost selectați într -un studiu pilot care urmarea să afle despre efectul pe
care câinii și câteva pisici l -ar putea avea asupra lor. Fiecare pacient a ales un animal și au
interacționat în timpul mai multor sesiuni, care au fost înregistrate video. Pacienții din acest
studiu nu au reușit să răspundă înainte niciunui tip tradițional de psihoterapie – individuală sau de
grup, ocupațională, însoțită de medicamente sau recreațională. Rezultatele au fost uimitoare: 47
dintre cei 50 de participanți au prezentat o îmbunătățire semnificativă și mulți au putut părăsi
spitalul. Familia Corson a documentat cantitativ rezultatele obținute, ceea ce a determinat alți
cercetători să elaboreze studii suplimentare.
În anul 1975, David Lee, un asistent social psihiatric al “Lima State Hospital for the
Criminally insane” din Lima, Ohio, a adus papagali și pești tropicali pacienților săi, care au fost
însărcinați cu îngrijirea lor. Rezultatele au fost încurajatoare: o scădere drastică a vi olenței atât în

10
interacțiunile pacient -pacient, cât și pacient -personal, precum și o îmbunătățire puternică a
moralului rezidenților și al personalului.
De la această cercetare, care a fost efectuată în anul 1970, numeroase studii ulterioare au
arătat fap tul că animalele ne -au crescut moralul, ne -au ajutat să scăpăm de stres și, în general, ne –
au îmbunătățit calitatea vieții. Potrivit unor profesioniști din domeniul sănătății mintale, dovezile
sunt copleșitoare, iar studii după studii susțin constatările c ă “animalele, in special câinii, ne fac
mai fericiți, mai sănătoși și mai sociabili” (Wilkes.2009.p 35).
Numărul crescut al acestor studii a adus curând după aceea la o dezvoltare mai
profesionistă a domeniului. În anul 1977, “Delta Foundation” a fost înfi ințată în Portland,
Oregon, pentru a susține studiul legăturii dintre animale și om. Numele fundației este compus din
litera greacă “delta”, care scrisă cu litere mari de tipar este un simbol în formă triunghiulară – a
fost folosită de fundație pentru a se referi la triada proprietarului, a anumalului de companie și a
furnizorului de îngrijiri medicale. Fondatorul, Michael McCulloch, a fost un fizician, iar primul
președinte al organizației, Leo K. Bustad, veterinar. În timpul primei conferințe internaționa le
privind legătura dintre oameni și animale, care a avut loc la “University of Pennsylvania” în
1981, Dr. McCulloch a declarat: “Dacă terapia cu animale de compania oferă speranță pentru
ameliorarea suferinței umane, este obligația noastră profesională să explorăm fiecare cale
disponibilă pentru folosirea acesteia” (Wilkes.2009.p 26).
Organizația, cunoscută mai târziu ca “Delta Society”, a devenit grupul de pionieri care
sponsorizează studiile științifice ale efectelor fiziologice, psihologice și sociale a le animalelor
asupra ființelor umane. În anul 1996, “ Delta Society” a publicat prima “Handbook for Animal –
Assisted Activities and Animal -Assisted Therapy”.
Veterinarii au jucat, de asemenea, un rol major în conștientizarea crescândă a legăturii
umane -anima le. În anul 1972, “Canadian Veterinary Medical Association” a sponsorizat o
conferință de amploare privind animalele de companie în societate. O conferință similară a avut
loc ulterior la Londra în anul 1974. O reuniune ulterioară a “Human Companion Animal Bond”,
care a avut loc și la Londra, a popularizat termenul de “HAB” (“human -animal bond” – “legătură
om-animal”). Școlile de medicină veterinară din “University of Minnesota”, “Texas A&M”,
“University of Pennsylvania” și “Washington State University” au început să introducă, de
asemenea, cursuri despre interacțiunea și relațiile dintre om și animalul de companie.
Terapia asistată de animale a devenit într -adevăr un domeniu respectat și important. Când
Dr. Levinson a început să vorbească la conferințe des pre această terapie unică, a fost supus unor
remarci satirice legate de împărțirea taxei de vorbire cu câinele sau. Aproape 50 de ani mai târziu,
mulți profesioniști din domeniul sănătății mintale recunosc avantajele enorme ale acestei practici
terapeutice .

11
CAPITOLUL 2.
DEFINIȚII ȘI FUNDAMENTARE TEORETICĂ

2.1. Intervențiile asistate de animale în sănătatea mintală – definire
În ciuda lungii lor istorii și a atenției fără echivoc a mass -mediei pe care o primesc în mod
obișnuit, intervențiile asistate de a nimale sunt în prezent cel mai bine descrise ca o categorie de
practici complementare promițătoare care încă se lupta să își demonstreze eficacitatea și
validitatea. Au fost câteva încercări făcute de a standardiza terminologia și procedurile, iar
diferite programe de certificare sunt acum oferite în colaborare cu colegii și universități. Cu toate
acestea, în cazul în care domeniul trebuie să se deplaseze dincolo de statutul sau de margine,
acesta trebuie să înceapă să urmeze calea luată de alte terapii com plementare (de exemplu,
acupunctura, chiropractica) care și -au stabilit credibilitatea prin intermediul unor studii clinice
atent controlate și a unor studii valabile de efecte.
În evaluarea critică a literaturii cu privire la intervențiile asistate de an imale, Beck și
Katcher (1984) afirmă că este necesară o distincție clară între răspunsul emoțional la animale,
adică utilizarea lor recreațională, și terapia. Nu ar trebui să se concluzioneze că orice eveniment
de care se bucură pacienții este un fel de te rapie. Deși aceste lucruri au fost menționate acum mai
bine de 20 de ani, termenul de terapie asistată de animale continuă să se aplice unei serii de
programe care nu se califică drept terapie în orice sens științific sau medical al cuvântului.
“Oxford Eng lish Dictionary” (1997) definește terapia drept “tratamentul medical al bolii; medical
curativ sau psihiatric”. În schimb, recreerea este definită ca “o ocupație plăcută, distracție; un
exercițiu plăcut”. În ciuda distincției evidente, există tendința ca u nele domenii să slăbească sau
să încurce sensul cuvântului “terapie” prin legarea lui de experiențe care pot oferi o ușurare sau o
plăcere temporară, dar ale calor practicieni nu pot etic sau în mod credibil, să stabilească
diagnosticul sau să schimbe curs ul bolilor umane (de exemplu: aromoterapia, terapia cu cristale/
pietre prețioase). Din păcate, acest lucru este valabil și în cazul multor programe care sunt
promovate că terapie asistată de animale.
În evaluarea literaturii, LaJoie (2003) a raportat 20 de definiții diferite pentru terapia
asistată de animale (TAA) și 12 termeni diferiți pentru același fenomen. Această multiplicitate de
temeni și definiții creează confuzie atât în domeniu cât și în afara acestuia. În încercarea de a
promova standardizarea terminologiei, “Delta Society” a publicat următoarele mențiuni în mod
larg privind terapia asistată de animale și activitatea asistată de animale:
Terapia asistată de animale: TAA este o intervenție orientată spre scop în care un animal
care îndeplinește criterii specifice este parte integrantă a procesului de tratament. TAA este
îndreptată și/ sau este furnizată de către un profesionist în domeniul sănătății/ serviciului uman cu
experiență de specialitate și în cadrul domeniului de practică a profesiei sa le. Printre caracteristicile
cheie se numără scopurile și obiectivele specificate pentru fiecare individ și progresele măsurate.
Activitatea asistată de animale: AAA oferă oportunități pentru beneficii motivaționale,
educaționale, recreative și/ sau terape utice pentru a îmbunătăți calitatea vieții. AAA sunt livrate

12
într-o varietate de medii de către specialiști specializați, paraprofesionisti și/ sau voluntari, în
asociere cu animale care îndeplinesc criteriile specifice. Printre caracteristicile cheie se n umără
absența unor obiective specifice de tratament; voluntarii și furnizorii de tratament nu sunt obligați
să ia note detaliate, conținutul vizitelor este spontan.
Deși “Delta Society” enumeră caii ca fiind animale eligibile pentru certificare prin
progr amul “PetPartners”, intervențiile care imp lică utilizarea cailor aparțin în mod obișnuit unei
jurisdicții a unui grup separat de agenții. Printre acestea se numără “North American Riding for the
Handicapped Association”, subsecțiunea “Enquine Facilitated M ental Association” și partenerul
afiliat “American Hippotherapy Association” care oferă definiții separate pentru temenii de
“psihoterapie ecvină” și “hipoterapie”.
Psihoterapia ecvină: este o psihoterapie experimentală care include ecvina. Poate include,
dar nu se limitează la o serie de activități precum manipularea, îngrijirea, plimbarea, călăritul și
conducerea. Această terapie este facilitată de un profesionist în sănătatea mintală licențiat,
certificat, care lucrează cu un profesionist în ecvine autor izat corespunzător. Psihoterapia ecvină
desemnează o relație terapeutică continuă cu scopuri și obiective de tratament clar stabilite,
dezvoltate de terapeut în colaborare cu clientul.
Hipoterapia: este realizată de un terapeut ocupațional, fizic și de v orbire, care a fost special
instruit să folosească mișcarea calului pentru a facilita dezvoltarea benefică a pacientului. Nu îl
învață pe client echitație. Terapeuții folosesc tehnici tradiționale, cum ar fi integrarea senzorială,
împreună cu mișcarea calu lui ca parte a strategiei lor de tratament. Obiectivele includ îmbunătățirea
echilibrului, a articulatiei și creșterea abilităților cognitive.
Definiția dată de “Delta Society” pentru TAA este destul de generală pentru a include toate
aceste tipuri de int ervenții. Ce ar trebui subliniat este faptul că toate aceste definiții pentru terapia
asistată de animale, terapia facilitată de ecvine și hiportrapia împart aceleași atribute: intervenția
trebuie să implice folosirea unuia sau mai multor animale, terapia trebuie să fie controlată de o
persoană acreditată în domeniul sănătății sau al serviciului uman care practică profesia în aria de
acoperire a expertizei profesionale.
Ar trebui remarcat faptul că definițiile oferite de “Delta Society” includ declarații p rivind
necesitatea ca animalele participante să îndeplinească criterii specifice, în timp ce celelalte nu.
Asigurarea caracterului adecvat al unui animal pentru orice tip de muncă este de o importantă
capitală atât pentru animale cât și pentru persoanele i mplicate și multe facilități necesită o evaluare
formală a comportamentului înainte de a permite animalelor să interacționeze cu clienții sau
pacienții. Cu toate acestea, criteriile prin care animalele sunt determinate a fi potrivite pentru
această activit ate sunt foarte variabile și adesea subiective, iar intervențiile particulare cerute de la
animale pot fi diverse și ușor de schimbat (de exemplu: unii practicanți văd un beneficiu în a folosi
animale provocatoare sau comportamentale cu anumiți clienți). D e asemenea, merită menționat
faptul certificările formale de comportament nu sunt disponibile pentru toate speciile folosite,
așadar în timp ce aceste asigurări sunt de dorit atunci când sunt disponibile, absența lor nu exclude
neapărat ca un program să fi e considerat că fiind terapie. Întrebările privind cât de adecvat este un
animal pentru terapie apar în principal din considerente de gestionare a riscurilor (de exemplu:
siguranță pacienților, chestiuni de răspundere) și preocupările legate de bunăstarea animalelor. Cu
toate astea, aceste considerente sunt străine unei definiții generale a terapiei. Desigur, astfel de

13
probleme ar trebui să fie prioritare în dezvoltarea și punerea în aplicare a intervențiilor asistate de
animale, dar ele nu ne ajută să defi nim terapia, deoarece o intervenție poate atinge obiective
terapeutice fără să fie îndeplinite criteriile formale de către animalul/ animalele participante.
Animalele de ghidare, de asistență și de serviciu sunt excluse în mod definitiv de la definirea
mai sus menționată. Rolul lor este de a îndeplini unele dintre funcțiile și sarcinile pe care individul
nu le poate realiza ca urmare a handicapului lor. În timp ce folosirea unui animal de serviciu poate
oferi beneficiarilor săi anumite îmbunătățiri psiholo gice (de exemplu: scăderea sentimentului de
singurătate sau izolare), animalele sunt de obicei văzute mai degrabă ca instrumente decât ca
tratamente și, prin urmare, nu constituie o intervenție asistată de animale.

14
CAPITOLUL 3.
TERAPIA ASISTATĂ DE ANIMAL E ȘI COPIII

3.1. Programele pentru copii
Rolul crescut al animalelor de companie în terapie corespunde parțial creșterii exponențiale
a prezenței animalelor în casele oamenilor. În timp ce majoritatea gospodăriilor au fie un câine, fie
o pisica, procentu l este considerabil mult mai mare pentru familiile cu copii. Într -adevăr, mulți
părinți au adoptat animale de companie în mod specific pentru calitățile pe care le cultivă în copiii
lor: iubire, companie, compasiune, respect de sine și un sentiment de resp onsabilitate. Cultura
noastră contribuie, de asemenea, la consolidarea legăturii naturale dintre copii și animale, deoarece
filmele, televiziunea, cărțile și desenele animate conțin deseori imagini cu animale pr ietenoase.
Pe lângă componenta cu lturală, psihologii au remarcat demult efectele psihologice
inconștiente și conștiente ale acestor relații copii -animale. Sigmund Freud a scris despre prevalența
viselor cu animale în rândul copiilor, în timp ce terapeuții moderni care tratează tinerii pac ienți
folosesc adesea cu succes animale și păpuși în timpul consilierii. Recent, a existat o creștere a
tipurilor de terapie cu animale oferite tinerilor. În funcție de problema psihologică sau fizică,
diferitele tipuri de animale sunt potrivite pentru a l ucra cu copii sau cu adolescenți, adulți sau
bătrâni.
3.2. Consiliere facilitată de animale
Înainte de studiul din anul 1964 al doctorului Levinson, proeminentul psiholog Carl Rogers
a furnizat dovezi anecdotice că prezența unui animal poate fi utilă într -un tratament inovator,
cunoscut sub numele de “terapie centrată pe copil”, o formă de “terapie centrată pe client” pe care
a formulat -o pentru prima dată. Urmând activitatea acestor doi psihologi, câțiva cercetători din
“Colorado State University” au real izat studii de caz pentru doi băieți cu vârste cuprinse între 11 și
12 ani care sufereau de tulburări emoționale. Timp de trei luni, băieții au participat la sesiunile
săptămânale de terapie, care s -au axat pe învățarea lor cum să comande unui câine să asc ulte și să
respecte instrucțiunile. Folosind o varietate de măsuri psihologice, cercetătorii au descoperit că
aceste ședințe au avut impact pozitiv asupra ambilor băieți, incluzând un sentiment mai crescut de
stimă de sine, care rezultă din capacitatea lor de a relaționa cu animalele. Autorii acestui studiu au
concluzionat că aceste dovezi pot susține utilizarea acestui tip de terapie în cazul copiilor cu
tulburări emoționale. Mulți terapeuți au susținut faptul că TAA oferă o oportunitate copiilor de a
expe rimenta succesul și o mai bună adaptare la mediul lor. Acești copii, observă unii psihologi,
devin “participanți activi în propria terapie” și, prin urmare, devin mai independenți și se simt mai
confortabil cu ei înșiși. În multe cazuri, animalele de terap ie au ajutat copiii și tinerii să facă față
cicatricilor emoționale. Cindy Ehlers din Euglene, Oregon, și -a dus câinele de rasă Husky, Bear,
să viziteze studenții care au fost traumatizați de o tragedie școlară teribilă: împușcăturile de la liceul
“Thurson ” din Springfield, Oregon, din mai 1998, care au ucis 4 și au rănit 125 de persoane.
Consilierii de sănătate mintală au fost extrem de ușurați că prezența câinelui a avut un efect calmant
și terapeutic asupta studenților care au fost retrași sau care nu au răspuns la metode de consiliere
tradiționale. În DeSoto, Texas, Tracy Roberts și -a adus la școală cei doi câini Australieni pentru a

15
acționa ca ajutoare ale profesorilor în clasa a IV -a și a V -a, unde acești patrupezi au ajutat elevii să
își amelioreze st resul creat în mediul școlar și acasă. Dena Carselowey și cățelul ei Labrador
Retriever, Buggs, erau “co -terapeuți” la o școală din Wichita, Kensas. Câinele a oferit acceptarea
necondiționată în momentul în care studentul a intrat în sala de clasa sau în c abinetul consilierului.
Adesea, în școală, elevii veneau să mângâie câinele și apoi se simțeau mai liniștiți să discute cu
consilierul. Elevii care erau stânjeniți să vadă un consilier au folosit de multe ori patrupedul ca o
scuză pentru vizită. Aceste ani male permit astfel consilierului să interacționeze cu mai mulți
studenți decât ar face -o în mod normal. Un alt studiu a arătat că adolescenții instituționalizați care
au acordat îngrijire unui iepure au prezentat un comportament mai puțîn agresiv decât col egii lor.
Mai multe studii științifice au remarcat efectele pozitive ale animalelor asupra sănătății copiilor
distrasi. Un studiu publicat în 1997 în “Journal of Pediatric Nursing” a demonstrat faptul că în
general, copiii acompaniați de un câine, manifest ă o reducere mai mare atât a tensiunii arteriale
crescute, cât și a pulsului cardiac in timpul unui examen fizic, decât cei fără un animal de companie.

3.3. Programe de citit
Numărul copiilor care au tulburări de lectură a crescut în ultimii ani. Mulți educatori și
psihologi au speculat despre cauzele acestei tendințe îngrijorătoare și au promovat o varietate de
programe pentru îmbunătățirea competențelor de citire. În anul 1999, “Intermountain Therapy
Animals”, o organizație non -profit, a lansat R.E.A.D . (“Reading Education Assistance Dogs”), care
a fost primul program cuprinzător de alfabetizare care implică citirea de către copii, câinilor. Scopul
programului este de a încuraja tinerii cu probleme de lectură să depășească temerile lor prin
apropierea d e un partener canin instruit. Copilul citește cu voce tare câinelui, a cărui prezența lipsită
de judecați negative ajută la îmbunătățirea abilităților vitale de citire. În anul 2000, această
organizație a creat organizat un program timpuriu la o școală ele mentară din Salt Lake City, Utah.
Personalul a urmărit următoarele rezultate: creșterea rapidă a înțelegerii de citire și a abilităților, a
demonstrat încredere în sine mai ridicată și stimă de sine în relațiile cu colegii, igienă îmbunătățită
și relații p uternice, pline de empatie, cu animalele.
Zece ani după ce a fost înființat, R.E.A.D. a devenit un program popular în zeci de orașe.
Valoarea programelor de citire cu voce tare a fost, de asemenea, documentată în studiile medicale.
Un articol din anul 198 4 a publicat în rapoartele privind sănătatea publică a indicat că, atunci când
copiii citesc cu voce tare – chiar dacă în acest studiu nu au fost prezenți câini – există un efect
pozitiv asupra sistemelor lor cardiovasculare. Maria S. Kaymen, educatoare vo luntară la “Marin
Humane Society” din Nordul Californiei, s -a alăturat unui program numit “Share a book”, unde
studențîi citeau câinilor ca parte a unui program care îi ajuta cu tulburări de lectură. Înainte de
începerea programului, doamna Kaymen se aștep ta că tinerii să petreacă mai mult timp cu
animalele decât să le citească, însă a aflat imediat că, de fapt, s -a întâmplat opusul: studenții erau
mult mai implicați, concentrați și alerți în timpul citirii către câini decât erau în alte situații.
Profesori i au fost surprinși, de asemenea, de faptul că aceștia citeau mai multe cărți în timpul
fiecărei sesiuni decât o făceau în afara programului. Un profesor a glumit pe seama faptului că
programul a devenit atât de popular încât mai mulți copii vor “dezvoltă” dificultăți de citire doar
că să poată citi câinilor.

16
Din implicarea ei în program și cercetare, doamna Kaymen a concluzionat că terapia
asistată de animale motivează cititorii care se confurnta cu dificultăți și, prin urmare, crește șansele
de lectură: “Deoarece s -a demonstrat că TAA reduce anxietatea, cred că studenții care lucrează
direct cu câinii ar putea fi mai puțîn timorați în ceea ce privește citirea cu voce ta re.” (Kaymen,
Maria S..2005.7).
La “Alderman Elementary School” din Wilming ton, North Carolina, Robin Briggs Newlin
a creat un program pentru ajutarea studenților care se confruntau cu probleme de citire. Fiecare
student a fost atribuit unui câine dresat special de către “Carolina Canines for Services” și, pentru
20 de minute, o dată pe săptămâna, un copil citea animalului. Acest program inovativ a îmbunătățit
abilitățile de citire a majorității participanților în timpul cursurilor din acel an școlar. A avut un
succes atât de mare încât alte școli din zona au început să adopte la rândul lor programul “Paws for
Reading”.

3.4. Programe pentru autism

3.4.1. Studii generale privind TAA și copiii cu autism
În ultimii câțiva ani, unele memorii și câteva studii au documentat efectele pozitive pe care
animalele de compania și terapia cu acestea le -au avut asupra copiilor cu autism. În “A Friend Like
Henry”, Nuala Gardner scrie despre transformarea profundă a fiului ei cu autism sever, pe care a
trăit-o în urmă adopției lui Henry, un pui de Golden Retriever. Acest memorial a primit o laud ă
exuberanța de la părinții copiilor cu copii care suferă de t ulburări din spectrul autistic.
Situată în Storrs, Connecticut, “North Star Foundation” servește ca un centru de plasament
major pentru copiii cu autism, adoptând o “abordare holistică bazată p e relații” cu copiii cu care
lucrează și familiile acestora. Deoarece pregătirea și îngrijirea câinilor adevcati este esențială în
tratamentul cu succes al copiilor cu autism, fundația a creat un program bine organizat și sistematic
pentru a consolida legă tura puternică dintre câine și copil. Fundația a fost fondată în anul 2000 de
către Patty Dobbs Gross, care are un fiu cu autism, Danny. După ce ea și soțul ei l -au adoptat pe
Madison, un Golden Retriever, câinele a creat imediat o legătură cu soțul ei în loc de copil, deoarece
câinele a fost crescut de un bărbat adult. Că rezultat, Dobbs a constatat importanța dezvoltării unei
legături inițiale puternice între câine și copil și a ajutat la stabilirea unor programe de creștere,
socializare și formare a câin ilor de serviciu într -o varietate de moduri netradiționale. Pentru a oferi
consiliere personală și profesională familiilor cu copii cu autism, ea a scris și editat antologia
“Golden Bridge”, care are întrebuințarea unui manual plin cu materiale inspirate.
Alte studii științifice și psihologice ale copiilor cu probleme emoționale confirmă faptul că
terapia asistată poate fi un tratament foarte util pentru autism. Într -un studiu din anul 1989,
cercetătorii au concluzionat că un câine, atunci când este utiliz at ca și componentă în terapie, poate
avea un impact puternic asupra coportamentului copiilor cu autism. Dr. Temple Grandin,
cunoscutul actor și om de știință care suferă de autism, a observat că multe persoane ca și el sunt
orientate spre imaginile vizual e, nu spre cuvinte. În mod similar, câinii își amintesc priveliștile,

17
mirosurile și sunetele, și, astfel, Grandin susține, se pot raporta mai ușor la persoanele care au
trăsături senzoriale mai dezvoltate.

3.4.2 . Hipoterapia și copiii cu autism
Copiii cu autism au beneficiat, de asemenea, de hipoterapie. În funcție de necesitățile
copilului, el poate primi terapie fizică sau ocupațională sub supravegherea instructorilor terapeutici
instruiți. Cu toate acestea, distincția dintre terapia fizică și cea ocupa țională devine uneori
încețoșată atunci când ambele tratamente sunt folosite pentru a ajuta copii cu autism, cu probleme
fizice și de dezvoltare. Deși unele teze publicate și dovezi indică eficacitatea echitației cu scop
terapeutic pentru persoanele cu aut ism, sunt necesare st udii științifice mai elaborate.
“NARHA”, cu sediul în Denver, este o organizație înfloritoare, care oferă programe de
activitate și terapie ecologică în Statele Unite și Canada, prin intermediul a aproape 800 de centre
afiliate. Aproximativ 42.000 de persoane cu nevoi speciale au beneficiat de activități care includ
echitație terapeutică, hipoterapie și alte terapii facilitate de cal. Asociația are standarde stricte de
acreditare și oferă certificat e petru instructori califi cați.
Fondată în anul 1996, ca o secțiune a “NARHA”, “Equine Facilitated Mental Health
Association oferă terapie facilitată de cai, oamenilor cu nevoi speciale psihologice sau psihice,
inclusiv persoanelor cu anxietate, depresie și autism. Ca o rganizație profesională, “EFMHA” ajută
cu certificarea profesioniștilor din domeniul sănătățîi mintale, care se angajează în această formă
de terapie. Veteranii care se întorc din Irak sau Afganistan, de exemplu, au fost implicați într -un
program terapeuti c de echitație de la “Fort Myer Army Băse” din Arlington, Virginia. Cel mai
important lucru este faptul că acești veterani de luptă, dintre care unii cu membre amputate, sunt
intruiti pe cai care au fost folosiți pentru funerariile militare la “Arlington N ațional Cemetery”.
Într-un interviu acordat televiziunii “Good Morning America”, veteranul Natasha McKinnon, care
și-a pierdut un picior în Irak, a afirmat cu bucurie “Când mă ridic pe cal, simt că am două picioare.
Nu mă gândesc la răni, simt că pot face ceea ce fac în mod normal. Gândesc limpede, știți, ca și
cum sunt liber” (P. Elizabeth Anderson.2008.p 125).
Deși mulți oameni au văzut sau au auzit despre câini însoțitori pentru orbi, caii în miniatură
sunt acum folosiți ca și animale de serv iciu de asemenea. Aceste animale blânde, docile și adesea
adorabile, au tendința de a avea o viziune excelență, iar poziția ochilor le permite să vadă pe o rază
de aproape 350 de grade. Însă, probabil, cel mai important factor este durata viețîi lor: în ti mp ce
câinii trăiesc 8 -12 ani, caii în miniatură trăiesc până la 40 de ani. “The Guide Horse Foundation”,
fondată în anul 1999, a început ca un program experimental pentru a evalua capacitatea cailor în
miniatură pentru a servi ca animale de serviciu. Nu a u fost distrasi de mulțimea sau zgomotul din
jur, aceste animale au fost curând după aceea recunoscuți ca și companioni excelenți pentru orbi,
în special pentru cei care sufereau de alergii la câini și pentru cei care își doreau un partener
patruped cu dur ata de viață mai lungă. Caii de serviciu sunt capabili să stăpânească mai mult de 20
de comenzi vocale, iar instructorii lor trebuie să treacă un test care să demonstreze că posedă
abilitățile de orientare și mobilitate necesare circulării în condiții de s iguranță cu un animal de
serviciu. Prezentat în revista “Poeople” și în “Reader’s Digest” și în multe segmente de televiziune,
poneiul Petie este un cal în miniatură care înveselește copiii din Ohio pe care ii întâlnește în timpul
vizitelor la “Akron Child ren’s Hospital” și “Cleveland’s Rainbow Babies an Children’s Hospital”.

18
Certificat de “Delta Society”, Petie, care are o înălțime de 3 metri, este singurul cal din țară care
poate vizita copiii într -un spital și efectuează aceste vizite încă din 1997. Pări nții spun că cei mici
zâmbesc în timpul vizitelor sale, uneori pentru prima dată de la internarea lor.

3.4.3. Terapia asistată de delifini
Betsy. A. Smith, un cercetător de delfini, este responsabilă cu popularizarea acestui tip de
terapie. În anul 1970, a observat că fratele ei, care suferea de tulburări neurologice, a avut o
experiență foarte pozitivă când a înotat cu delfinii. David Nathanson, psiholog, a publicat trei
articole în jurnalul “Anthrozoos”, susținând că terapia asistată de delfini a oferit îmbunătățiri atât
pe termen scurt, cât și pe termen lung în vorbirea, limbajul și memoria copiilor și ale altor persoane
implicate în acest tratament. Cu toate acestea, studiile sale au fost curând după aceea criticate de
alți cercetători pentru probleme metodologice. Revizuind literatura crescândă pe acest subiect,
Marope Pavlides, terapeut specializat în autism, a susținut că sunt necesare mai multe studii
științifice, dar a observat că “informațiile sugerează că există potențial pentru persoanele cu aut ism
să benificieze de terapie asistat ă de delfini” (Ibid.1975.p165).
Începând cu anul 1981, multe cercetări despre terapia cu delfini au fost realizate la
“Dolphins Plus” în Key Largo, Florida, care a fost unul dintre primele centre care oferea u
poblicului programele “Swim -with-the-Dolphin”. Pe lângă dezbaterea științifică despre
eficacitatea acestei terapii, unii critici au ridicat preocupările etice cu privire la utilizarea delfinilor
în programele de înot. În plus, spre deosebire de animalele domestice, delfinii, în ciuda blandetii și
inteligenței lor, sunt totuși creaturi sălbatice. Un studiu ulterior al lui David Nathanson a folost
delfini mecanici care ar putea replica sunetele și mișcările reale ale delfinilor. Deși acest studiu nu
a fost concludent, se pare că au fost înregistrate unele rezultate terapeutice pozitive. Insula
“Dolphin Care” din Key Largo oferă programe specializate pentru copii începând de la 3 ani, care
suferă de o gama largă de dizabilități. Din anul 1997, acești terapeuț i din Florida au lucrat cu copii
cu tulburări de dezvoltare, boli critice și terminale sau tulburări rare. Un program de terapie de
cinci zile costă peste 2000$.

3.5. Programe pentru copiii din instituții
Situată pe terenurile agricole din Brewster, New York, la aproximativ 60 de mile nord de
New York, “Green Chimneys”, fondată în anul 1947, este un centru unic de tratament rezidențial
pentru copiii cu probleme emoționale și comportamentale. Unii psihologi au socotit -o ca fiind
“unul dintre cele mai pute rnice și mai diverse programe de terapie din lume, care implică activități
specifice fermelor – animale, plante și animale sălbatice.” (Fine, Aubrey H..2006.p 374).
Mulți dintre copiii rezidenți provin din familii abuzive sau din alte medii îngrijorătoare .
După admiterea în instituție, acestor tineri li se începe tratamentul pentru a afla importanța
dezvoltării relațiilor cu natura, în special cu animalele. Copiii sunt încurajați să atingă animalele
fermei de 150 de hectare, unde psihologii și consilierii au dezvoltat un program de terapie variat și
sofisticat pentru a trata nevoile rezidenților. Toți tinerii admiși în program sunt supuși unei evaluări
psihologice extinse.

19
CAPITOLUL 4.
TERAPIA ASISTATĂ DE ANIMALE ȘI VÂRSTNICII

4.1. Programe pentru persoan ele în vârstă
Numărul persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani este în creștere rapidă, iar unele estimări
indică faptul că acest grup de vârstă va reprezenta aproape 30% din populație în viitorul apropiat.
Această durata lungă de viață a dus la creșterea cererii de servicii sociale și îngrijire medicală pentru
a răspunde nevoilor acestui grup de vârstă. În plus, populația vârstnică suferă adesea de probleme
psihologice și emoționale mai mari decât persoanele mai tinere – pierderea soților și a membrilor
familiei poate duce la depresie, singurătate și izolare pentru multe persoane mai în vârstă. Deși
mulți indivizi trebuie să recurgă la medicamente antidepresive costisitoare, alte persoane în vârstă
au reușit să facă față stresului psihologic fără a lua ace ste pastile. Într -adevăr, mai multe studii au
constatat că prezența animalelor a oferit unui număr mare de vârstnici, o varianta de scădere a
stresului și de creștere a sănătății fizice fără a utiliza medicamente. În timpul anilor 1970, psihologii
de la “O hio State University”, Sam și Elizabeth O’Leary Corson cercetau comportamentul câinilor
și au descoperit că locuitorii unei case din Millersburg, Ohio au devenit mai încrezători în sine și
sociabili atunci când au interacționat cu patrupezii.
Următorul caz este impresionant în mod special: Un pacient numit Jed a fost admis la
“Castle Nursing Home” la câțiva ani după ce a suferit leziuni cerebrale. Era surdo -mut și adesea
prezenta comportamente antisociale. Singurele sale forme de comunicare erau balbaituri și
mormairi. De cele mai multe ori, se așeza tăcut. La scurt timp după ce familia Corson l -a adus pe
Whisky, un câine de rasă mixtă, pentru a îl vizită pe Jed, el a rostit primele cuvinte în 26 de ani:
“Ați adus acel câine”. Jed a fost încântat și a început să discute cu personalul de îngrijire medicală
despre noul sau câine. După atâția ani de tăcere, a început să socializeze cu alții și chiar a începu t
să deseneze imagini cu câini
Pentru că necesitatea de implicare în comunicarea n onverbală devine adesea o problema
importantă pentru persoanele în vârstă, fiindcă abilitățile lor senzoriale se deteriorează, unii
psihologi au subliniat importanța contactului terapeutic. În cartea sa, “Touching: The Human
Significance of the Skin” din 1 971, antropologul Ashley Montagu a remarcat că persoanele în
vârstă obțin beneficii emoționale și fizice chiar și din atingerea animalelor. Alte studii au descris,
de asemenea, efectele fiziologice ale mângâierii animalelor, incluzând simbunatatirea ten siunii
arteriale și a pulsului.
Un studiu aprofundat al literaturii de cercetare (1960 -2005) asupra TAA în instituțiile
rezidențiale de îngrijire pe termen lung (unități speciale de îngrijire, secții de psihiatrie, programe
de îngrijire ale persoa nelor care suferă de demență, case private și case de îngrijire medicală)
demonstrează multe alte aspecte pozitive ale acestei terapii: prezența unui câine reduce
agresivitatea și agitația, precum și promovează comportamentul social la persoanele cu demenț ă.
Deși multe dintre aceste studii ajung la concluzia că TAA poate ameliora simpromele
comportamentale și psihologice ale demenței, durata lungă a acestor efecte benefice nu a fost
studiată în mod adecvat.

20
Mulți oameni de știință socială au efectuat cerce tări ample privind efectele terapiei asistate
de animale asupra persoanelor în vârstă, dar unele scrieri populare au demonstrat, de asemenea,
importanța acestei terapii. În cartea sa, “Where the trail grows faint: a year in the life of a therapy
dog team”. Lynne Hugo povestește vizitele la o casă de îngrijire medicală împreună cu câinele ei
de terapie, Hannah, un Labrador ciocolatiu. Ea descrie cum atitudinea voioasă și jucăușă a câinelui
au ajutat la relaxarea rezidenților și la încurajarea comunicării ace stora. Pe măsură ce numărul
vizitelor a crescut, autoarea a început să aibă o nouă perspectiva asupra propriei vieți și a modului
cel mai bun de a își îngriji pacienții vârstnici.

4.2. Utilizarea păsărilor, peștilor și a altor animale
Deși câinii sunt an imalele cel mai frecvent utilizate în TAA pentru multe grupuri de vârstă
diferite, unele persoane în vârstă au beneficiat, de asemenea, de contactul cu păsările. Într -un studiu
de cinci luni din anul 1975 a vârstnicilor britanici, cercetătorii au descoperi t că persoanele cărora
le-au fost oferiți perusi au arătat o îmbunătățire atât a interacțiunilor sociale, cât și a propriei sănătăți
psihologice. Câțiva dintre vârstnici au dezvoltat legături puternice cu păsările, care au ajutat să
servească drept “spărgă tori de gheață” în promovarea relațiilor proprietarilor cu alte persoane. Un
alt proiect de cercetare realizat în Nebraska în anii 1990 a constatat că prezența unei păsări
însoțitoare a redus depresia persoanelor în vârstă care locuiau într-o unitate de re abilitare.
Potrivit unui studiu, pacienții cu Alzheimer au arătat o îmbunătățire semnificativă a
regimului lor atunci când au fost amplasate acvarii în camerele în care luau masa. Deoarece mulți
indivizi care sunt afectați de această boală sunt prea slabi, personalul acestei instituții a fost foarte
mulțumit de faptul că rezidenții care au devenit fascinați de acvariile cu pești au fost mai înclinați
să mănâ nce și chiar să ia în greutate.
În majoritatea instituțiilor care deservesc v ârstnicii, câinii, păsările și pisicile sunt adesea
cele mai potrivite pentru a fi implicate în TAA. Dr. Leo Bustard decanul de la “Washington State
Unibersity -Pullman Veterinary School”, a notat importanța crucială a potrivirii animalului adecvat
cu nevoi le și mediul înconjurător al rezidenților pe termen lung. Într -o casă rurală de bătrâni din
Washington, un administrator de personal a adus gerbili pentru “a amuza” locuitorii. Însă când
aceste animale mici erau așezate în camera de zi, rezidenții – care e rau în mare parte fermieri
pensionați – au încercat să distrugă cuștile, astfel încât să poată călca aceste creaturi, așa cum
făcuseră cu rozătoarele în fermelelor.

4.3. Activități asistate de animale (AAA)
Pacienții în vârstă care suferă de demență, pot beneficia în completarea terapiei asistată de
animale, de activități asistate de animale. Publicat într -un jurnal citit de clinicienii care lucrează cu
pacienții cu Alzheimer, un eseu de Richeson și McCullough face distincția între AAA și TAA și
se concen trează asupra modului în care AAA poate fi mai bine utilizată în instituțiile de îngrijire
pe termen lung. Așa cum s -a discutat, TAA este terapie orientată spre scop – în acest caz, concepută
pentru a satisface nevoile specifice ale persoanelor cu demență. AAA, cu toate acestea, sunt
informale, nu au obiective specifice de tratament și nu sunt modificate pentru a satisface nevoile

21
individuale ale clientului. În schimb, activitatea implică mai mulți rezidenți, care nu trebuie să fie
neapărat implicați activ. Mai mult, animalul și manipulatorul pot sau nu să fie certificați în terapia
animalelor. Activitățile asistate de animale pentru pacienții cu demență pot include vizite la grădina
zoologică, organizarea vizitelor animalelor de compania în instituție, sau ținerea de programe
despre natură și mediu – de exemplu: aderarea la un club de observare a păsărilor, vizitarea unei
grădini de fluturi sau menținerea unui acvariu. Autorii consideră că acest tip de terapie poate fi
eficient dacă există o planificare aten tă pentru minimalizarea eventualelor efecte adverse asupra
bunăstării psihologice sau fizice ale pacienților. Unii profesori de îngrijire medicală au sugerat
următoarele linii directoare:
 Animalele selectate pentru vizite trebuie să fie ușor de transportat la instituție (de exemplu:
câini, păsări, pisici, iepuri);
 Animalele trebuie să fie testate și certificate de organizații naționale ;
 Persoanele care se ocupă de manipulare trebuie să fie informate despre instituția vizitată,
inclusiv despre tipurile de pe rsoane pe care le vor întâlni acolo. Trebuie, de asemenea, să
fie pregătite să rezolve problemele care pot apărea de -a lungul vizitei.

4.4. Terapia asistată de animale în Statele Unite și alte țări
Timp de mulți ani, TAA a fost pupulară în Statele Unite în centrele de îngrijire medicală și
alte instituții care găzduiesc persoane în vârstă. În New Mexico, un serviciu numit “Petable Pets”
aduce câini dresați și certificați în azilele de bătrâni din partea de Sud a statului. Acestea sunt toate
animalele pers onale ale instructorilor, iar modul calm și docil al patrupezilor aduce buc uria și
confortul locuitorilor.
În afara Statelor Unite, mai multe țări oferă programe de terapie cu animale, care au inspirat
și unele studii de cercetare. Un studiu re alizat în Slovenia a raportat beneficiile pozitive pentru
rezidenții care au primit asistență medicală în urma vizitelor animalelor. În Israel, “The Service
and Therapy Dog Center” a fost pionier în formarea “Alzheimer dogs”. Introducerea acestor
servicii a început când Daphna Golan -Shemesh, direcul unei case geriatrice, s -a întâlnit cu Yariv
Ben Yosef, fondatorul “Service and Therapy Dog Center”. Ei au apelat la un crescător de câini,
care a recomandat înmulțirea rasei Collie deoarece este singura rasă car e are echilibrul corect între
devotament, reziliența și caracter puternic, și care știe când să preia controlul. Acești câini speciali
de serviciu au fost solicitați în întreagă lume, iar centrul primește 20 de cereri pe săp tămâna numai
din Statele Unite.
În Japonia, unele case de bătrâni oferă AAA prin echipe mici de medici veterinari.
Cercetătorii japonezi au descoperit efectele pozitive ale acestei terapii pe termen scurt, incluzând
schimbări benefice în ritmul de somn -trezire ale locuitorilo r mai în vârstă. Alte studii au arătat că
vârstnicii cu demență au prezentat scăderea apatiei după doar o ora de TAA timp de patru zile
consecutive. Un studiu mai lung, de doi ani, a încercat să găsească reacțiile persoanelor în vârstă
instituționalizate. Cercetătorii au făcut următoarele observații: sentimente pozitive față de câini,
comunicare îmbunătățită cu voluntarii, încredere în sine crescută în rândul rezidenților, care, de
asemenea, au simțit ușurare și plăcerea de a își schimbă rutină zilnică.

22
4.5. Importanța companiei animalelor și a oamenilor
Un studiu al terapiei asistate de animale făcut în două instituții de îngrijire pe termen lung
a căutat să afle ce program are mai mult succes: voluntari care vizitează cu câini sau fără ei.
Rezultatele ara tă o schimbare mai semnificativă, pozitivă în starea de spirit a celor care primesc
vizite de la voluntari cu patrupezi. Dr. Boris Levinson, figură proeminentă din TAA, a scris un
articol care descrie numeroase roluri pe care animalele le pot oferi compani onilor lor umani: “Un
animal de companie poate oferi, într -o măsură fără margini, iubire și aprobare necondiționată. Mulți
oameni în vârstă și singuri au descoperit că animalele de companie satisfac nevoile emoționale. Ei
descoperă că ei pot ține legătură cu lumea reală, a grijii, a trudei omenești, a sacrificiului și a unor
relații emoționale intense, prin îngrijirea unui animal de companie. Conceptele lor de sine ca
persoane valoroase pot fi restaurate prin siguranță că animalele de companie pe care le în grijesc ii
iubesc la rândul lor.” (Levinson, B..1969.p 364 -368).
Pe cât de important este rolul pe care îl joacă animalele în a ajută bătrânii, Dr. Aaron
Katcher, un autor prolific al legăturii om -animal, sugerează că aimalele de companie nu ar trebui
văzute, totuși, că înlocuitori ai contactului personal, ci ca și suplimente la contactul uman. Într –
adevăr, următorul studiu poate oferi cel puțin o anumită susținere celor care cred că oamenii pot
oferi de asemenea beneficii pozitive indivizilor v ârstnici. Un senatoriu a efectuat un studiu de
cercetare controlat în care o “persoană fericită” (un adult tânăr, lipsit de judecați negative și
entuziast) însoțită de un câine certificat TAA de 6 ani, au vizitat rezidenții dintr -un azil. Rezultatele:
“Rez idenții erau la fel de înclinați să zâmbească și să se apropie de ambii vizitatori. Trei rezidenți
au plăcut ambele vizite în mod egal; unul preferă câinele și unul preferă persoană fericită. Aceste
date sugerează că vizitele non -obligatorii la casele de v ârstnici unei persoane “fericite” pot fi la fel
de benefice pentru locuitori ca și vizitele unui câine” (Kaiser, L. et al..2002,p 671 -683).

23
CAPITOLUL 5.
TERAPIA ASISTATĂ DE ANIMALE ȘI DEȚINUȚII

5.1. Programele din penitenciare
Probabil prima utilizare documentată a animalelor din închisori a avut loc în timpul celui
de-Al Doilea Război Mondial la “Camp Stark” în New Hampshire. Prizonierii germani de război
au adoptat niște animale care trăiau în vecinătate, inclusiv iepuri, și, conform studiului, au îm blânzit
și un pui de urs. Aceste animale au adus un fel de armonie între gardienii din închisori, poporul
german și locuitorii orașului. Filmul popular din 1962 “Birdman of Alcatraz”, a adus atenția
națională asupra animalelor din penitenciare. Burt Lancas ter – care a fost nominalizat pentru
Premiul Oscar datorită rolului sau – a jucat un prizonier real, Robert Franklin Stroud, care a crescut
și a îngrijit canari și a devenit un expert de păsări amator. Un criminal condamnat, Stroud a scris
mai târziu două cărți despre bolile aviare. De fapt, Stroud a dezvoltat acest interes față de păsări în
timp ce era deținut în penitenciarul “Leavenworth” din Kansas în anii 1930. În anul 1942, a fost
transferat la închisoarea “Alcatraz” sin San Francisco Bay, unde prizon ierii nu aveau voie să țină
animale deoarece era o închisoare federală de maximă securitate.
Aceste incidente arată faptul că directorii de penitenciare aveau atitudini mixte față de
animalele din instituții penale, abia câteva decenii mai târz iu urmând să înceapă să accepte folosirea
terapiei as istată de animale în închisori.
Primul program de succes a fost inițiat în Ohio, la “Lima State Hospital for the Criminally
Insane” (mai târziu cunoscut că “Oakwood Forensic Center”) în anul 1975. Un asistent social a
remarcat o îmbunătățire a atitudinii și a comportamentului unor deținuți care îngrijeau o pasăre
rănită. Că urmare a observației sale, au fost aduse creaturi suplimentare de talie mică, inclusiv
iepuri și pești de acvariu, în sal a care găzduia cei mai izolați și deprimați detinuri. Un studiu de un
an indică faptul că deținuții din secția cu animale de companie au comis mai puține acte de violență
și au necesitat mai puține medicamente de cât o altă secție fără animale.
Din anul 2000, penitenciarele din multe state au instituit programe cu animale pentru
penitenciare. Acestea implică deținuții care dresează câini de serviciu, în primul rând, dar unii
prizonieri au oferit de asemenea îngrijire cailor și pisicilor rănite. S pre deosebire de alte programe
de TAA, animalul nu este prezent în principiu pentru beneficiul terapeutic al unui individ. Potrivit
lui Gennifer Furst, profesor de criminologie, “programele nu au o componentă de consiliere clinică
sau psihologică. Particip anții sunt adesea supuși unor proceduri de screening care ia în considerare
caracteristicile personale, cum ar fi natura infracțiunii individului și înregistrarea
comportamentului în închisoare, dar nu există un program regulat de contact cu un medic. Paci enții
nu doar interacționează cu animalele, deseori aceștia lucrează cu ele de asemenea” (Durst,
G..2006.p 408). Prof. Furst menționează, totuși, faptul că aceste programe au fost de succes în a
oferi deținuților oportunitatea de a dezvoltă relații sociale , posibil pentru prima dată în viață lor:
“Animalul este văzut de către participanți într -un mod care le influențează simțul de sine, și, în
același timp, participanții sunt văzuți diferit atât de sine cât și de către ceilalți datorită relației cu
animalu l” (Furst, G..2009.p 294). Un deținut a motivat faptul că a luat mâncare din camera în care

24
luau masa, deși această practică este interzisă, spunând că o ia pentru “prietenii lui, păsările”. Într –
un studiu, autorii au descoperit că prizonierii au scris un număr incredibil de poezi i despre
importantă animalelor.
În anul 1981, a fost inițiat primul program de către Kathy Quinn, într -o închisoare de
maximă securitate pentru femei, din Tacoma, Washington. Doamna Quinn a început programul
după ce a a flat despre programele TAÂ de succes inițiate de Dr. Leo Bustad, un veterinari și decan
al “Washington State University Veterinary College. Doamna Quinn, care era dresor de câini, a
colaborat cu Dr. Bustad pentru a stabili un program educațional de 11 săpt ămâni prin “Tacoma
Community College”. Pe lângă participarea la instruirea în clasă privind comportamentul
animalelor, deținuții au fost instruiți de asemenea în îngrijirea câinilor. Programul de instruire a
folosit câini salvați de “Tacoma -Pierce County H umane Society”.
Directorii de penitenciar au fost încântați de succesul acostui program inovator. Femeile
deținute au obținut abilități utile prin lucrul cu animalele și au câștigat, de asemenea, credite
colegiale. Un alt rezultat minunat a fos t faptul că acești câini abandonați în adăpost ar fi fost
eutanasiați, dar în schimb viață lor a fost cruțată pentru a putea fi dresați în ajutar ea persoanelor cu
dizabilități.
De asemenea, programul a avut un efect profund asupra vieții femeil or încarcerate. Sue
Miller, condamnată pentru crimă, a instruit un câine să care cărți și să ridice obiecte pentru un om
în scaun cu roțile și cu defecte congenitale. A dresat, de asemenea, un câine pe nume Sheba, pentru
a asista o față de 14 ani care sufe rea de convulsii epileptice frecvente. Sheba a fost atât de bine
pregătită încât putea anticipa crizele înainte de a se produce, ducând la o scădere semnificativă a
numărului efectiv de atacuri. Acest program a fost atât de reușit încât un studiu a indicat că 100%
dintre femeile care au participat au găsit locuri de muncă după eliberare.
În anul 1982, Dr. Bustad a ajutat și el la pregătirea unui program al organizației naționale
“People -Animals -Love”, la închisoarea “Lorton” din Virginia. În acest program, deținuții îngrijeau
pisicile fără stăpân, oferind criminalilor o oportunitate rară de a avea compasiune față de alte
creaturi vii. Când un deținut a fost întrebat despre hrănirea pisicilor, el a răspuns “Îmi mănânc
micul dejun, pisicile îmi iau prânzul și împărțim cină”. Programul a fost menținut datorită
sprijinului și a bunăvoinței unei companii de grana pentru animale de companie, a producătorilor
de medicamente și a veterinarilor.
Din moment ce niciun astfel de program nu fusese acceptat în închisoare a respectivă până
în acel moment, autoritățile au părut foarte mulțumite de impactul pe care l -a avut asupra
deținuților: participanții nu mai sufereau de izolare la fel ca înainte și au manifestat o scădere
incredibilă a comportamentului antisocial. În pl us, au demonstrat schimbări demne de menționat
ale viziunii despre ceilalți și ale stimei de sine. Deoarece deținuții au devenit mai competenți în
îngrijirea animalelor, ei au întrebat despre posibilitatea găsirii de locuri de muncă în acest domeniu
după e liberarea din închisoare. Pentru a facilita angajarea lor, penitenciarul a aranjat ca persoanele
interesate să participe la un curs. Ca rezultat, un număr mare de deținuți eliberați au fost capabili
să lucreze în domenii legate de animale.
Deși multe prog rame au început în închisorile de stat, câteva instituții guvernamentale au
început, de asemenea, să le pună în aplicare. După ce un avocat guvernamental a convins “The
Federal Bureau of Prisons” să renunțe la interzicerea animalelor în închisori, complexu l “Coleman

25
Federal Correctional” din Coleman, Florida, a devenit primul penitenciar federal care a
implementat programe de instruire a câinilor. Lucrând cu “Southeastern Guide Dogs, Inc.” pentru
socializarea inițială a câinilor, femeile din această institu ție au fost pregătite pentru a dirija câinii.
Patrupezii au avut parte mai apoi de dresare avansată și apoi au fost dați indivizilor cu probleme
grave de vedere. După ce femeile au fost eliberate din închisoare, au putut să se înscrie la o școală
vocaționa lă și să fie certificate oficial ca tehnicieni veterinari.
Două penitenciare federale militare care găzduiau deținuții armatei au oferit programe
pentru a pregăti câini de serviciu. Organizația “Animals în the Military Helping Individuals” a fost
înființat ă la Fort Knox, Kentuky, în anul 1994, iar programul său de succes a inspirat un model
similar extins la Fort Leavenworth, Kansas, în anul 2000. Pe lângă instruirea acestor câini pentru
a servi veteranii militari și membrii lor de familie, prizonierii au p rimit instrucțiuni cu privire la
creșterea și bunăstarea animalelor. Aceste abilități învățate și experiența de îngrijire a animalelor
au ajutat la avansarea oportunităților profesionale și la ușurarea tranziției lor la viață civilă după
eliberare. Program ele – de care beneficiază în mare măsură atât deținuții, cât și persoanele care
primesc animale de asistență – sunt de asemenea rentabile. Potrivit unei estimări, cheltuielile
mediipentru formarea unui câine de serviciu în lumea civilă sunt de 10.000 până la 12.000 de dolari,
însă costul este de numai 4.000 de dolari atunci când este efectuat în aceste instituții militare. Deși
majoritatea acestor închisori găzduiesc deținuți adulți, unele instituții de detenție juvenilă s -au
implicat la rândul lor în acest e programe, iar tinerii deținuți au beneficiat foarte mult de ele.
Proiectul “Positive Opportunities -Obvious Change with Hounds), un program înființat în anul 1993
la “McLaren Juvenile Correctional Facility” din Woodburn, Oregon, a învățat studenții cum să
îngrijească patrupezii și alte aspecte similare. Până în anul 1999, proiectul și -a extins programul
pentru a învăța adolescenții cum să conducă o canisă. Programul a avut un succes uriaș. O evaluare
a programului a constatat îmbunătățiri semnificative ale comportamentului adolescenților în
domenii de respect pentru autoritate, interacțiune socială și conducere, dovezi ale creșterii
onestității, empatiei, cultivării, creșterii sociale, înțelegerii, nivelului de încredere și sentiment de
realizare. În rândul adolescenților a existat, de asemenea, o remarcabilă rată de recidivă zero. În
1998, “The Național Education for Assistance Dog Services”, o organizație non -profit din
Massachusetts, care pregătește câini pentru a asista oameni care sunt surzi sau suferă de dizabilități
fizice, a fost abordată de o închisoare locală de securitate medie pentru a crea un parteneriat de
serviciu. Organizația are cel mai vechi program de audiere a câinilor din țară și a oferit primul
program de audiere de pe Coasta de Est pent ru a instrui câinii de serviciu pentru persoanele în
scaune cu roțile. Programul găzduiește câini în vârstă de opt săptămâni cu deținuți care stau în
saloanele de închisoare cu nivel minim de securitate. Un instructor vizitează fiecare progr am de
închisoare o dată pe săptămâna pentru un curs de două ore cu scopul instruirii deținuților.
Participanții învață comenzi de bază pentru câinii de serviciu, în plus față de îngrijire, primul ajutor
și sănătatea canină. Puii de Labrador și Golden Retri ever, trăiesc împreună cu deținuții, care sunt
aleși pentru că sunt prizonieri model. Organizația conduce în momentul de față mai mult de 10
programe pentru închisori și a dresat mai mult de 80 de câini, care, după pregătire, sunt adoptați de
persoane cu d izabilități.
Programul a avut un mare succces: cățeii din închisori au nevoie de jumătate din timpul de
dresaj decât cei crescuți în case temporare. Evaluatorii notează faptul că deoarece timpul și atenția
enormă pe care deținuții le dedică puilor, le grăb esc plasarea. Similar altor programe de penitenciar,
deținuții beneficiază enorm de interacțiunile iubitoare și de îngrijire cu aceste animale.

26
Un alt succes remarcabil avut de un program implementat în Ohio – în anul 1991,
guvernatorul George Voinovich a cerut ca toate închisorile de stat să facă lucru în folosul
comunității, iar formarea și îngrijirea animalelor au devenit componente majore a acestor
programe. Un proiect important a fost “Pilot Dogs, Inc.” din Ohio, care a început la “Ohio
Reformatory for Women” din Marysville. Acesta a instruit prizonierii cu privire la modul de
antrenament al cățeilor. Proiectul a fost extins curând după aceea pentru a include alte șapte
închisori de stat ș i o unitate din West Virginia.
Inspirată de aceste programe din O hio, Gloria Gilbert Stoga, a fondat “Puppies Behind Bars”, cu
scopul de a instrui deținuți să îngrijească pui de căței care urmau să devină câini de serviciu pentru
orbi. Cu toate acestea, “Guiding Eyes for the Blind” nu au fost interesați. Convinsă fiind de faptul
că prizonierii pot antrena câini, Gloria a luat cinci căței refuzați de programe pentru câini -ghid și a
cerut prizonierilor din două penitenciare separate din New York – “Bedford Correctional Facility
for women” și “Fishkill Correctional Facility for men” – să antreneze acești patrupezi. Deținuții au
avut un succes atât de mare în dresajul lor, încât unele organizații pentru orbi au început curând
după aceea să ofere câini calificați, prizonierilor, pentru a ii crește. Autoritățile din penitenciar e au
fost de asemenea încântate de program: “câinii au avut un efect calmant incredibil asupra femeilor
și o influență nemaivazurta de umanizare a comunității din închisoare”.
Opiniile directorilor organizațiilor de câini -ghid au fost de asemen ea foarte importante în
evaluarea acestor programe. Înainte de a cunoaște deținuții, Kent Stanley, un membru al
“Internațional Federation of Guide Dog Users” era foarte sceptic privind programul. El și soția lui,
Jenine, președintele organizației, erau amâ ndoi orbi și împotriva liberalilor. Însă, a învățat foarte
multe în urmă vizitelor sale la penitenciar “am realizat că există multe concepții greșite despre
prizonieri”… “există multe concepții greșite despre oamenii orbi, de asemenea”.

5.2. Programe facilitate de cai
Deși majoritatea programelor cu animale din închisori includ îngrijirea câinilor, unele
penitenciare au creat programe unde prizonierii pot îngriji și dresa cai. Aceste programe au apărut
dintr -un număr mare de circumstanțe. În anii 1980, gu vernul Statelor Unite a vrut să reducă
numărul mare de cai sălbatici și măgari în statele montane ridicând un moratoriu din 1982 care
interzicea uciderea acestor animale. Situația propusă a evocat un număr mare de proteste din partea
activiștilor în domeni ul bunăstării animalelor, iar noul regulament nu a fost adoptat. Cu toate
acestea, problema cailor care supraaglomerau terenuril e agricole a rămas nerezolvată.
Walt Jakobowsky care conducea “Bureau of Land Management”, un program din Colorado,
a aflat despre Ron Zaidicz, un veterinar care a ajutat la fondarea “Național Organization for Wild
American Horses” și care era implicat în salvarea acestor cai. Cei doi au făcut echipa pentru a
convinge “Colorado Department of Corrections” să implementeze un program de dresaj al cailor
în penitenciarele de stat. Caii urmau apoi să fie adoptați ori ca și animale de companie, ori de către
“U.S. Border Patrol”. Directorul închisorii a fost la început sceptic, dar a fost convins curând după
aceea de numeroasel e beneficii ale unui astfel de program.
În anul 1986, su format un parteneriat pentru a crea “Wild Horse Inmate Program. Caii erau
selecționați pentru dresarea de către deținuți, care erau instruiți atât la cursuri în clase, cât și în

27
timpul mu ncii. Participanți erau eligibili pentru primirea de credite academice de la colegiul local.
de la începutul acestui program, mai mul de 3.000 de deținuți au participat. Aceștia au antrenat mai
mult de 5.000 de animale adunate de pe terenurile din împrejur imi. Între șapte și zece cai erau
antrenați în fiecare lună și erau apoi pregătiți pentru adopție.
Cea mai mare astfel de organizație este localizată în Canon City, Colorado. În plus față de
dresajul animalelor, deținuții îi și hrănesc și îngri jesc. De asemenea, câștigă experiență de muncă
vitală pe care o pot folosi după ce sunt eliberați. Inițial, programul era unul mic, doar opt deținuți
antrenând 50 de cai și doar un participant avea experiență în a lucra cu caii.
Pentru a partic ipa în program, un prizonier trebuia să fie aproape de termenul de eliberare.
Deoarece grajdurile erau în afară zonei închisorii, ar fi putut cu ușurință să evadeze. Cu toate
acestea, niciun deținut nu a î ncercat să fugă din închisoare.
Deși nu au existat, practic, rapoarte despre deținuți care au abuzat caii, câțiva dintre ei au
avut accidente de muncă, ducând la oase rupte și alte răni. Cu toate acestea, s -a remarcat faptul că
prizonierii se întorceau cu încăpățânare la program după recuperare . Mai impresionant este faptul
că recidiva este una foarte scăzută pentru deținuții care lucrează cu cai.
La “Wyoming Honor Farm Wild Horse Training Program”, deținuții lucrează cu caii lor
pentru a garanta antrenament adecvat. De când a începu t programul, în 1988, aproape 3.000 de cai
au fost dresați. Deoarece mulți prozonieri nu mai lucraseră cu cai înainte, nu au idei preconcepute
despre ei și pot fi învățați cu ușurință cum să îi manevreze. Majoritatea deținuților lucrează în
programele cu c ai între 11 luni și doi ani înainte să fie eliberați. Supraveghetorii au observat că
programul cu cai sălbatici joacă un rol foarte important în reabilitarea prizonierilor. Cei care
lucrează cu cai află că, prin onestitate, respect, încredere, răbdare și l ucru în echipa, chiar și un
animal precum calul sălba tic va răspunde în mod pozitiv.
“The Wild Mustang Program”, care a operat din anul 1988 până în anul 19252 la instituția
de corecție din New Mexico, a fost înființat pentru a salva animalele în pericol. Acesta a fost unul
dintre primele programe cu cai pentru închisori care a fost evaluat sistematic.în articolul despre
program, autorii au notat o reducere în rapoartele de disciplină pentru dependenții de droguri și
pentru infractorii violenți. Dovezile privind recidiva nu au fos t, cu toate astea, concludente.
În timp ce programele de dresaj al cailor începeau în Colorado, Wyoming, New Mexico și
alte state de vest, un program similar era implementat în New York. În anul 1982, “Thorou ghbred
Retirement Foundation a fost înființată pentru a găsi un cămin cailor de curse pensionați. Howard
Howard Nolan a sugerat să fie folosită ferma de la “Wallkill Correctional Facility” din New York,
iar curând mai apoi a fost inițiat un program pentru instruirea prizonierilor în a avea grijă de acești
cai. Un curriculum a fost elaborat împreună cu “The New York State Department of Education”
pentru acreditarea acestui program de îngrijire a animalelor pentru că deținuții să câștige credite
academice, în completarea dobâ ndirii de aptitudini valoroase.
Deși toate aceste programe încă au nevoie de mai multe studii pentru a le crește eficacitatea,
Gennifer Furst consideră că ele oferă tratamente atât sigur cât și fiabil. Ea constată că animalele
fără adăpost și deținuții sunt ambele “populații aruncate”, aruncate și marginalizate de o societate
care nu își face griji cu privire la ceea ce se întâmplă cu ei (și preferă să nu fie la vedere). Având

28
deținuți și animale ajutându -se reciproc într -o rela ție simbiotică rezultă într -o situație cu câștiguri
de ambele părți, și nu doar cele două entități, ci și întreaga comunitate de asemenea.

29
CAPITOLUL 6.
CONTROVERSE

6.1. Etica
De-a lungul secolului trecut, unele tratamente și terapii pentru sănătate au generat
controverse în rândul diferiților practicieni. În domeniul medical, de exemplu, medicii licențiați au
pus de -a lungul timpului sub semnul întrebării beneficiile medicale ale chiropracticii, osteopatiei
și homeopatiei. În domeniul sănătății mintale, psihiatrii au dominat timp de mulți ani, și, ocazional,
au contestat competența profesională a psihologilor și/ sau a asistenților sociali pentru consilierea
pacienților. Într -adevăr, unele organizații psihiatrice s -au opus viguros plății asigurării medic ale
către lucrătorii din domeniul sănătății c are nu erau medici certificați.
Spre deosebire de aceste domenii de sănătate medicală și psihică, terapia asistată de animale
a fost mai mult cruțată de astfel de dezbateri. Unii factori pot explica această lip să de controversă.
TAA este o terapie relativ nouă și, prin urmare, nu a fost supusă tipului de analiză critică pe termen
lung care a fost aplicată profesiilor medicale și psihiatrice. TAA nu a experimentat, de asemenea,
concurență din partea terapiilor al ternative. Din moment ce este o terapie în creștere, TAA este încă
în general necunoscută în rândul multor profesioniști din domeniul sănătății și al sănătății mintale,
care, prin urmare, au puține motive să se opună regimului terapeutic sau să se teamă de posibilele
consecințe economice asupra propriilor profesii legate de sănătate. Cu toate acestea, au apărut unele
discuții. Deși majoritatea studiilor legate de TAA indică efectele sale benefice, câțiva psihologi și
etologi de animale au ridicat întrebări atât despre metodologia acestor studii, cât și despre lipsa
unei evaluări pe termen lung a acestei terapii. Probabil cea mai controversată problema TAA este
modul în care sunt tratate animalele.

6.2. Evaluarea terapiei asistate de animale
Există o litera tură vastă în care sunt documentate efectele benefice ale TAA privind
sănătatea psihologica și fiziologică. Dar de la primul discurs al Dr. Levinson din anul 1969, au
existat mulți sceptici în legătură cu această terapie. Critica cea mai frecventă a progra melor cu
animale este că acestea nu sunt orientate spre obiective și chiar și atunci când obiectivele sunt
identi ficate, evaluarea este neclară.
Unii susținători majori și practicieni ai terapiei asistată de animale recunosc faptul că
absența s tudiilor pe termen lung poate contribui la scepticismul multor psihologi sau a altor
profesioniști din domeniul sănătății, chiar dacă studiile pe termen scurt arată efecte pozitive.
Profesorii Alan Beck și Aaron Katcher, doi experți în animale foarte cunos cuți, au fost nemulțumiți
de faptul că proprietatea asupra animalelor de companie nu a fost luată în considerare în mai multe
studii desfășurate, inclusiv “Framingham Heart Study, “Health and Nutrition Examination Study”
și “Systolic Hypertension în the El derly Program Pilot Study”. Ei cred că, dacă s -ar fi inclus
proprietatea acestora, efectele acestei relații ar fi putut fi dovedite mai concludent.

30
Însă chiar și atunci când astfel de relații om -animal au fost examinate, câteva articole din
reviste au pus la îndoială acuratețea cercetării TAA care susține eficientă acesteia. Într -o analiză
detaliată, doi cercetători din domeniul științelor sociale au examinat metodologia studiilor privind
interacțiunea om -animal și au ridicat întrebări cu privir e la proiectarea, selecția probelor și
măsurătorile rezultatelor cercetării. Autorii au concluzionat: “Nu este ceva neobișnuit în cercetarea
interacțiunii om -animal să ajungă la concluzii care implică eficientă programului deși nu s -a
efectuat nicio evalua re a eficacității intervenției.. de asemenea, vedem concluzii inadecvate legate
de generalizarea rezultatelor.” (Wilson, C.;Barker, S..2009.p 25). Cu toate acestea, susțînătorii
TAA citează un număr mare de studii calitative care demonstrează rezultatele p ozitive ale acestei
tehnici terapeutice. Un proiect de cercetare susține chiar că fiecare studiu al terapiei asistate de
anima le a arătat rezultate pozitive.
Alte studii notează o mare varietate de aspecte care trebuie încă examinate pe deplin înainte
ca orice concluzii privind eficiența generală a TAA să poată fi confirmate cu încredere. Aceste
probleme includ programele de vizitare a animalelor de companie, a căror utilitate pentru
persoanele în vârstă depinde în cea mai mare parte de personal itățile acestor vârstnici; un studiu
general a ridicat întrebări cu privire la faptul că efectele benefice prezentate pot rămâne pe termen
lung sau nu. Într -un studiu al posesiei animalelor de companie în rândul femeilor în vârstă, autorii
au contrastat să nătatea emoțională a persoanelor căsătorite și a persoanelor singure: “Când luăm
totuși toate variabilele independente, majoritatea variantelor posibile pentru fericirea percepută
sunt inexplicabile. Trebuie să fim prudenți în atribuirea efectelor pozitive posesiei de animale de
companie într -un cadru comunitar de persoane cu căsnicii relativ sănătoase.” (Katcher, A. H.; Beck,
A. M..1983.p 316). Autorii acestui studiu au remarcat faptul că, totuși, concluziile lor s -au bazat
pe un număr foarte mare de respo ndenți și au recunoscut că au fost necesare multe cercetări
ulterioare, deoarece lucrările lor au fost publicate pentru prima oară la începutul anilor 1980.

6.3. Modul de tratare a animalelor
O altă controversă este dezbaterea cu privire la bunăstarea an imalelor implicate în aceste
programe. Cum a afirmat un sociolog: “Perspectiva dominantă pentru cercetarea TAA și AAA este
“ce pot face animalele pentru noi?”, și nu, ce pot face aceste programe pentru animalele implicate.”
(Humbrecht R.; Turner, D.C.1998. p 269). Într -adevăr, mai multe studii notează zoonoze – boli
specifice care pot fi transmise de la animale la oameni – dar dedică doar o propoziție sau două în
discutarea sănătății și bunăstării animalelor implicate în acest tip de terapie. Deși nu există niciun
document pentru drepturile animalelor, “Farm Animal Welfare Council” din Marea Britanie, a
întocmit o lista, în anul 1993, cu cele cinci libertăți de care animalele ar trebui să se bucure și
moduri de a le facilita:
– Libertatea de a fi hrănite, adăpa te, ferite de malnutriție – cu acces rapid și ușor la apă
proaspătă și o dietă care să le mențină sănătatea și vigoarea;
– Libertatea de a nu trăi în disconfort – prin asigurarea unui mediu adecvat, incluzând adăpost
și o zona comodă pentru odihnă;
– Libertate a de a fi protejate de răniri, boli sau dureri – prin prevenire sau diagnosticare și
tratament prompt;

31
– Libertatea de a își manifesta comportamentul obișnuit – prin asigurarea unui spațiu
suficient, a unor facilități adecvate și a companiei altor animale;
– Libertatea de a nu simți frică sau suferință – prin asigurarea unor condiții care să le ferească
de suferință psihică.
Primele patru linii directoare par ușor de determinat, dar chiar și experții în comportamenul
animalelor pot întâmpina probleme în detec tarea stresului psihologic la animale. Cu toate acestea,
unele studii demonstrează faptul că o varietate de gesturi fizice pot indică un astfel de stres mintal:
scuturarea corpului, spasme musculare și salivarea în exces sunt doar câțiva dintre indicatori .
Deși bunăstarea fizică și psihologică a animalelor implicate în programele terapeutice au o
influență importantă asupra capacității lor de a ajuta cu succes partenerii lor umani, o altă problema
mai largă este tratamentul etic al acestor anim ale. Începând cu publicarea în anul 1975 a lucrării de
seminar a lui Peter Singer, “Animal Liberation”, care a subliniat cerințele filozofice și etice ale
relațiilor noastre cu lumea animalelor, cererea de tratare cu respect și amabilitate a animalelor a
devenit o pro blema în multe părți ale lumii.
În general, este sigur să se presupună că îngrijitorii au cu adevărat grijă de bunăstarea
animalelor, dar, totuși, multe probleme apar încă în timpul implementării acestor programe
terapeutice. Aceste probleme diferă foarte mult în funcție de contextul instituțional sau de
cunoștințele și experiență persoanei care manevrează animalele. De exemplu, unele azile pot seta
temperaturi ridicate pentru confortul locuitorilor, dar aceste condiții pot fi nepotr ivite pentru
bunăstarea câinilor vizitatori. Durata timpului de vizită trebuie, de asemenea, să fie monitorizată în
mod constant, pentru ca animalele să nu fie suprasolicitate. Serpell observă că stresul cronic poate
apărea și în rândul animalelor de terap ie, iar manipulatorii de animale trebuie să poată recunoaște
semnele de avertizare, la fel că și medicii veter inari care se ocupă de acestea.
Uni practicanți ai TAA recomandă ca vizitele la instituții să dureze doar o ora, însă există
o dezbate re considerabilă cu privire la timpul necesar pentru ca acestea să fie productive. Unele
persoane susțîn că cei care manevrau animalele nu erau atenți la stresul suferit de animal și au
remarcat că aceștia se bucură de vizitele respective mai mult decât pa trupezii. Există multe
speculații cu privire l a “bucuria” simțită de animale.
Se întâmplă foarte rar ca rezidenții instituționalizați să devină agresivi fără de animale, însă
această situație posibilă trebuie monitorizată cu vigilența. Câinii d e serviciu care lucrează cu
persoane cu dizabilități fizice – care ajută oamenii să se așeze sau să se ridice – pot fi predispuși la
pericole privind vătămarea corporală. Unii câini de asistență sunt deosebit de vulnerabili la răniri
cauzate de tragerea un ui scaun cu roțile sau d e un ham atașat la cadrele lor.
Deși câinii sunt folosiți în mod predominant în instituții, unele programe includ pisicile,
care necesită un tratament special – cum ar fi recunoașterea dimensiunii lor mici și a personali tăților
unice, în timpul rutinelor de vizitare. O altă preocupare este transportul pisicilor la unitate. Stresul
trebuie minimalizat, iar persoanele care manipulează animalele trebuie să își adapteze îngrijirea
acestor ființe mai mici (în special a celor c are se pot ascunde cu ușurință). Este important să
observăm distincția dintre aceste animale domestice. Pisicile, care sunt populare pentru
independența lor, diferă de câini, care adesea preferă să fie lângă proprietarii lor. Alte animale,
cum ar fi papaga lii, au fost din ce in ce mai mult folosite pentru terapie in institutii, dar necesita

32
mult mai multă atenție – atât pentru nevoile fizice cât și pentru cele emoționale. Specialiștii în
domeniul zburătoarelor au remarcat că îngrijirea lor specializată nece sită o iluminare suficientă, o
dietă specială, o calitate bună a aerului și interacțiuni constante cu oamenii. Într -un studiu
nepublicat, autorii au pus la îndoială dacă este într -adevăr adecvat din punct de vedere etic să fie
aduse păsările în aceste vizi te. În mod similar, utilizarea maimuțelor capucin – care ajută indivizii
cu handicap și persoanele cu dizabilități fizice – a ridicat preocupări serioase. Maimuțele sunt
ocazional sterilizate, iar dinții lor sunt îndepărtați pentru a evita posibilele rănir i ale omului. De
asemenea, Serpell remarcă faptul că uneori maimuțele au fost supuse la șocuri electrice pentru a
preveni comportamentul agresiv, iar utilizarea unor astfel de practici dure de reținere ridică
probleme etice serioase.
Deși este în general considerat că TAA/ AAA sunt bune pentru animale de asemenea, multe
dintre acestea nu răspund dresajului în mod eficient sau nu sunt potrivite ca și caracter pentru
activitățile implicate de acest tip de terapie. “Faptul că un număr mare de anima le nu răspund la
îngrijirea și instruirea pe care le primesc nu a fost, în general, considerată a fi dovadă că nu își
doresc sau nu pot participa. În schimb, practicientii tind să răspundă la eșec prin schimbarea
selecției sau a procedurilor de instruire, că și cum animalele ar fi teoretic capabile să răspundă
pozitiv la orice solicitare făcu tă de ei.” (Sepell.2006.p 454).
Unii specialiști în comportamentul animalelor au notat faptul că animalele de asistență au
control redus asupra vieții lor s ociale și nu pot evita sau scăpa de instrucțiuni pe care nu le doresc
sau pe care nu le simt a fi plăcute. Privarea animalelor de control este un lucru cunoscut să aibă
efecte adverse asupra sănătăți i fizice și bunăstării psihice.
O altă proble ma care afectează animalele de companie este schimbarea constantă a
proprietarilor și a manipulatorilor umani, ceea ce poate provoca stres excesiv. În plus, mulți
practicieni au puține cunoștințe legate de nevoile primare ale animalelor, altele în afară de igienă
veterinară sau aspectele de formare. Organizațiile care păstrează și cresc aceste animale trebuie să
își cunoască obligațiile etice și să facă tot ce este posibil pentru a mini maliza disconfortul
animalelor.
Experții în domeniul bunăstă rii animalelor și mulți iubitori de câini sunt, de asemenea,
îngrijorați în privința problemelor legate de înmulțirea patrupezilor. Din moment ce mulți câini de
serviciu și de asistență sunt de rasă pură (de exemplu: Labrador și Golden Retriever, Ciobănesc
German), unii experți avertizează că împerecherea nepotrivită a câinilor poate duce la o
predispoziție mai crescută la numeroase afecțiuni fizice, boli, și chiar probleme psihologice. Deși
acești câini afișează, în general, temperamentul esențial și blând ețea necesare pentru a lucra cu
partenerii lor umani, biologii își exprimă îngrijorarea cu privire la impactul pe termen lung al unor
astfel de practici de reproducere.
Pe lângă zoonoze, animalele sunt, de asemenea, susceptibile la o mare varie tate de boli pe
care nu le transmit oamenilor. Este demn de remarcat faptul că o lucrare minunat ilustrată, “Dog
Heroes of September 11th: A Tribute to America’s Search and Rescue Dogs”, care descrie sprijinul
emoțional și fizicpe care patrupezii l -au ofer it salvatorilor și pompierilor în urma acestei tragedii,
discuta despe sănătatea ulterioară a acestor animale. În mod evident, unele studii au examinat
problemele de sănătate pe termen lung suferite de salvatori, însă există un singur studiu științific
cu privire la efectele medicale și comportamentale pe care le -a avut colapsul Turnurilor Gemene

33
asupra câinilor implicați în căutare și salvare. Din fericire, nu a existat nici o dovadă că patrupezii
menționați au dezvoltat efecte adverse în urmă activității lor. Medicii veterinari care au scris acest
studiu, totuși, notează importantă continuării supravegherii lor.
Pe măsură ce cererea pentru TAA crește, trebuie remarcat faptul că un cod formal de etică
pentru tratamentul acestor animale nu a fost încă formulat. Serpell a elaborat următoarea lista utilă
și compasională a recomandărilor și orientărilor preliminare pentru practicienii TAA/ AAA:
– Cei implicați în pregătirea sau folosirea animalelor pentru servicii și terapie trebuie să fie
educați cu p rivire la nevoile sociale și comportamentele specifice ale acestor animale, atât
pentru a evita consecințele privării sociale și comportamentale, cât și pentru a permite
animalelor un anumit grad de control asupra stimulării sociale și de mediu;
– Practicie nii TAA trebuie să înțeleagă faptul că deseori contactul cu străinii poate fi stresant
pentru multe animale și să poată recunoaște semnele de stres și disconfort atunci când apar.
În mod ideal, sesiunile de vizitare ar trebui să fie încheiate înainte, mai degrabă, decât după
ce astfel de simptome se manifestă;
– În programele rezidențiale, unul sau mai mulți angajați ar trebui să fie responsabili, în
primul rând, pentru îngrijirea și bunăstarea oricărui animal terapeutic și pentru
supravegherea tuturor intera cțiunilor cu deținuții/ rezidenții. Niciun animal nu ar trebui
lăsat nesupravegheat într -o situație în care bunăstarea să ar putea fi în mod rezonabil
considerată a fi supusă riscurilor;
– Speciile nedomesticite nu ar trebui utilizate pentru TAA/ AAA/ sau as istență medicală, cu
excepția unor circumstanțe extraordinare (de exemplu: reabilitarea animalelor sălbatice);
– Pe baza dovezilor actuale, așa -numitele programe de înot cu delfinii nu pot fi justificate din
punct de vedere etic;
– În timpul procesului de creș tere și instruire a animalelor de asistență, tranzițiile între
manipulantii sau proprietarii succesivi ar trebui efectuate în așa fel încât să nu provoace
disconfort crescut din cauza întreruperii sau legăturilor sociale pre -existente;
– Eforturile și resurs ele ar trebui dedicate dezvoltării unor metode de identificare și distribuire
precisă a animalelor de asistență adecvate din rândul celor abandonate în adăposturile
pentru animale. Aceste eforturi ar trebui să includă cercetarea metodelor adecvate de
scree ning comportamental;
– Nivelul actual de “eșec” al câinilor de asistență este inacceptabil din punct de vedere etic și
trebuie redus. “Industria” ar trebui să fie mai conștientă de problemele inerente utilizării
populațiilor de rasă pură de câini de serviciu și asistență. Beneficiile potențiale ale trecerii
la alte populații și încrucișări ar trebui explorate pentru a reduce prevalența bolilor genetice
dăunătoare, precum și pentru a îmbunătăți rezistență la boli infecțioase;
– Ar trebui să se acorde mai multă a tenție asigurării faptului că asistența și animalele de
serviciu sunt pregătite în mod adecvat în timpul dezvoltării pentru sarcinile și rolurile care
le sunt atribuite că adulți;

34
– Alternative la utilizarea condiționării aversive în formarea animalelor de a sistență trebuie
să fie investigate și dezvoltate ori de câte ori este posibil, în special în ceea ce privește
formarea câinilor pentru persoane în scaun cu roțile. Dacă este necesar, ar trebui luată în
considerare renunțarea la folosirea de animale pentru anumite scopuri dacă nu se pot găsi
alternative la condiționarea aversiva;
– Ar trebui acordată mai multă atenție construirii și proiectării echipamentului și facilităților
din mediul de tinere a animalelor pentru TAA/ AÂT;
– Ar trebui să existe programe educ aționale în continuă desfășurare pentru a se asigura faptul
că animalele sunt manevrate, îngrijite și folosite în mod corect.

6.4. Terapia asistată de delfini
Există numeroase surse care apreciază virtuțiile programelor de înot cu delfinii care remarcă
ocazional terapia asistată de delfini (TAD) și efectele sale benefice asupra diferitelor tipuri de
persoane, inclusiv a copiilor cu autism. Trebuie observat faptul că multe dintre aceste surse sunt
sponsorizate de atracții turistice, care ii atrag pe vizita tori, invitându -i să participe la acest e
programe foarte costisitoare.
Principalul susținător științific al TAD este Dr. David E. Nathanson, psiholog, care a scris
mai multe articole despre efectul pozitiv al delfinilor asupra copiilor cu retar d mintal și autism.
Însă alți oameni de știință au ridicat îndoieli serioase cu privire la eficacitatea TAD și chiar pretind
că ar putea fi dăunătoare pentru copii. Un strudiu realizat de “British Whale and Dolphin
Conservation Society” menționa situații î n care delfini agitați, închiși într -un acvariu, au mușcat
oameni – ceea ce poate rezulta în răspândirea unei varietăți de bacterii sau infecții. Dr. Tracy L.
Humphries a evaluat șase studii și nu a putut găsi date pentru a susține faptul că utilizarea
interacțiunilor cu delfini este mai eficace decât alte activități pentru îmbunătățirea capacității de
învățare a copilului sau a dezvoltării social -emoționale.
Alți oameni de știință speculează că tendința generală de a crede în puterile vindecăto are
ale delfinilor provine dintr -o varietate de factori culturali, printre care popularitatea programului
de televiziune “Flipper” și tendința acestor mamifere să pară întotdeauna că zâmbesc.
Este demn de menționat în mod special faptul că Bets y A. Smith – cercetătorul care a
susținut valoarea terapiei cu delfini în anii 1970 – a hotărât să își suspende activitatea în anul 1992
din cauza preocupărilor sale etice în creștere privind exploa tarea acestor mamifere captive.
“The World Soc iety for the Protection of Animals a condamnat de asemenea programele
de înot cu delfinii și alte programe de interacțiune delfin -om, iar organizația descrie următoarea
problema cu aceste programe. În captivitate, delfinii sunt limitați la tancuri de aprox iomativ 10m,
dar în sălbăticie ei înoată până la 40 de mile pe zi, astfel încât închiderea lor le îngreunează rutină
obișnuită. Acest lucru împiedică, de asemenea, delfinii captivi să efectueze ecolocatia – un sistem
senzorial găsit la lilieci și delfini, unde aceștia emit sunete înalte și ecourile lor sunt interpretate
pentru a determina direcția și distanța obiectelor – o componentă absolut crucială pentru capacitatea
lor de a naviga în apă.

35
“The Whale and Dolphin Conservation Society” a cerut interzicer ea TAD. Site -ul
organizației notează următoarele probleme:
– Nu există standarde sau reglementări oficiale care să guverneze industria;
– Delfinii sunt îndepărtați din sălbăticie pentru a fi umplute facilitățile TAD, acest lucru
având implicații serioase pentr u conservarea și bunăstarea animalelor;
– Atât oamenii cât și animalele pot fi expuși la infecții și vătămări atunci când participa la
TAD.
“Research Autism”, singura caritate britanică dedicată cercetării intervențiilor în autism, susține
interzicerea aces tui tip de terapie. Site -ul lor explică, de asemenea, decizia lor – “Terapia cu un
delfin prezintă o serie de probleme etice și o serie de riscuri fizice, atât pentru oameni, cât și pentru
delfini, care pot fi greu de evitat. Deosebit de îngrijorător este potențialul comportament agresiv al
delfinilor față de înotători și probabilitatea transmiterii de boli. Alternative la terapia cu delfini sunt
disponibile la un cost financiar mult mai mic și fără posibilele daune asupra oamenilor și delfinilor
implicați. ”.

36
Capitolul 7.
TERAPIA ASISTATĂ DE ANIMALE ÎN ROMÂNIA

7.1. Fundatia “Four Paws”/ “Vier Pfoten”
Fundația “Vier Pfoten” a fost fondată, de câțiva iubitori de animale, în anul 1988, în scopul
protecției animalelor. Misiunea declarată de aceștia este “o l ume fără cruzime față de animale”. În baza
problemei majore reprezentate de câinii fără stăpâni, fundația are intenția de a îmbunătăți mentalitatea
românilor față de aceste animale, demonstrând faptul că și aceștia pot deveni utili societății în cazul în c are
sunt investite timp, energie, răbdare și dragoste. Programul presupune selectarea câinilor de rasă comună de
pe străzi sau din adăposturi și pregătirea lor prin socializare și dresaj, urmând să devină câini de terapie.
În anul 2004, “Four Paws” a dev enit prima organizație care a lansat un program de
intervenții asistate de animale în România. Proiectul “Dogs for People” a început cu o echipă
mobilă care oferă sesiuni de terapie în centrul special pentru copiii cu dizabilități.
În anul 2013, după 8 an i de lucru cu copiii, “Four Paws” a extins proiectul pentru a oferi
activitățile asistate de animale cetățenilor în vârstă, instituționalizați. Câinii terapeutici vizitează
pacienții cu dizabilități mintale specifice vârstei în casele de pensionari din Buc urești. Scopul AAA
cu bătrânii este de a spriini în creșterea stimei de sine și a motivației și în reducerea singurătății și
a depresiei.
La începutul anului 2016, “Four Paws” a deschis primul centru pentru intervenții asistate
de animale din București, u nde copiii beneficiază de sprijin săptămânal și de terapie cu Mulan,
Toto și Tuca și instructorul lor, complet gratuit. În același an, domeniul de aplicare a proiectului s –
a extins în cercetarea în domeniul interacțiunii om -animal și printr -un parteneriat cu Facultatea de
Psihologie a Universității din București, oferind studenților oportunități de practică și educație.
În anul 2017, din dorința de a satisface nevoile unei societăți aflate într -o continuă
schimbare, echipa a dezvoltat “No Stress Programme” , o intervenție asistată de animale care are
scopul de a reduce stresul angajaților din companii prin interacțiunea cu câinii.
Deși în România, terapia asistată de animale este încă la început spre deosebire de alte țări,
aceasta devine din ce în ce mai c unoscută prin intermediul a celor câteva fundații care susțin acest
scop.

7.2. Alte asociații
În afară de fundația “Four Paws” amintim și “Asociația Dog Assist”, o organizație
nonguvernamentală deschisă în anul 2013, în Cluj -Napoca, având o echipa format ă din specialiști
conductori canini, medici veterinari, instructori, câini de terapie atestați, și, nu în ultimul rând,
psihologi clinicieni.

37
De asemenea, “Echipa de Terapie și Activități Asistate de Animale București” care face
parte din “Asociația Clubu l Câinilor Utilitari” ajută atât prin practicarea acestui tip de terapie cât
și prin susținerea de cursuri destinate celor care doresc să facă parte din această echipa prin
intermediul “Școlii de Terapie”.
Asociația “Copiii de cristal”, prima și singura I ES dedicată persoanelor cu tulburări din
spectrul autismului, înființată în anul 2006 la Brașovoferă numeroase servicii, printre care și TAA.

38
CAPITOLUL 8.
OBIECTIVE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

8.1. Obiectivul cercetării
Obiectivul acestei cercetări e ste studiul influenței pe care îl are prezența unui animal de
companie în cadrul familiei, asupra dezvoltării empatiei la copii – prin analiza comportamentelor,
atitudinilor și a reacțiilor tinerilor cu vârste aflate între 7 și 14 ani, folosind în scopul c ercetării 4
grupuri experimentale și 4 grupuri de control (respectiv clasele II, IV, VI, VIII).

8.2. Ipotezele cercetării

8.2.1. Ipoteza 1
Apreciem că grupurile experimentale, și anume elevii care provin din familii care dețin unul
sau mai multe animale de companie, au un nivel potențial de empatie mai dezvoltat in raport cu
grupurile de control.

8.2.2. Ipoteza 2
Apreciem că grupurile experimentale, și anume elevii care provin din familii care dețin unul
sau mai multe animale de companie, au comportame nte, atitudini și reacții caracteristice
persoanelor cu capacitate empatică potențial mai crescut în raport cu grupurile de control, având in
vedere majoritatea factorilor implicați: Sensibilitate, Creativitate, Introversie, Intuiție, Altruism.

8.2.3. Ipoteza 3
Apreciem (având în vedere în același timp faptul că elevii din clasa a II -a încă nu au stabilite
modelele comportamentale, atitudinile) că grupul experimental din clasa a II -a, respectiv elevii
care provin din familii care dețin unul sau mai multe animale, au un comportament ce dă dovadă
de empatie dezvoltată și comportamente, atitudini și reacții diferite – substanțial statistic – față de
grupul de control, pentru toți factorii implicați: Sensibilitate, Creativitate, Introversie, Intuiție,
Altruism .

39
8.3. Metodologia cercetării

8.3.1. Participanți
Subiecții testați utilizând instrumentul ales în această lucrare, sunt eșantioane
reprezentative, ei fiind selecționați în mod aleator din populația de elevi făcând parte din
învățământul gimnazial din municipiul București, cu vârste cuprinse între 7 -14 ani, de sex
masculin, astfel:
– grupuri experimentale dintr -o școală, respectiv clasele a II -a, a IV -a, a VI -a și a VIII -a,
formate din elevi care provin din familii care dețin unul sau mai multe animale de companie.
Fiecare grup experimental din această cercetare are un număr de 20 de elevi de sex
masculin, in total 80 de subiecți;
– 4 grupuri de control dintr -o școală, respectiv clasele a II -a, a IV -a, a VI -a și a VIII -a. formate
din elevi care provin din fa milii care nu dețin animale de companie. Fiecare grup de control
are un număr de 20 de elevi de sex masculin, in total 80 de subiecți.

8.3.2. Instrumente utilizate
 “Chestionar Empatie” – chestionar proiectat și folosit pentru măsurarea nivelului de
empati e – are 35 de itemi și evaluează 5 comportamente, reacții, atitudini:
Sensibilitate, Creativitate, Introversie, Intuiție, Altruism – pentru fiecare dintre ele
având un număr de 7 întrebări. Acest chestionar cuprinde o serie de afirmații cu care
participanț ii pot fi de acord sau nu, prin răspunsuri predefinite. A fost aleasă varianta
această pentru a asigura claritatea și exactitatea răspunsurilor și a rezultatelor, la
care s -au adăugat 4 î ntrebări cu răspunsuri deschise;
 Observația sistematică – evaluarea făcută de către prof esorul coordonator a
implicării copiilor în sarcinile date.

8.3.3. Modelul experimental
Acest studiu este unul cu caracter observațional, al cărui scop este compararea interpretării
tuturor scorurilor obținute la chestionarul ales, de către persoanele participante, cât și analiza
comportamentelor acestora pe parcursul aplicării in strumentului “Chestionar Empatie”.
În studiul de față se folosește aplicarea unui chestionar “Chestionar Empatie” pe 8
eșantioane reprezentative pe ntru elevii din școală gimnazială, clasele II – VIII din aceeași instituție.
4 grupuri experimentale alături de 4 grupuri de control. Fiecare grup este un eșantion reprezentativ
pentru populația din fiecare an de studiu, în număr de 20, ajungând în total l a un număr de 160 de
elevi chestionați. Chestionarul conține: 35 de întrebări cu răspunsuri de tip bifă, rezultând 35 de
variabile independente și 4 întrebări cu răspunsuri deschise, 2 calitative (clasa, p erioada de deținere
a animalului de companie) ș i 2 cantitative (vârstă, sex).

40
Interpretarea scorurilor obținute la acest chestionar se va face prin intermediul celor 5
variabile dependente: Sensibilitate, Creativitate, Generozitate, Altruism – aceste variabile depind
doar de cele independente.
Pe tot parcursul completării de către subiecți a chestionarului dat, profesorul coordonator
are rol ul de a observa și nota faptele elevilor cât mai exact, în funcție de anumite criterii prestabilite
– analiza va fi ghidată spre conturarea prezenței sau lipsei comportamentelor specifice celor 5
factori implicați: Sensibilitate, Creativitate, Introversie, Intuiție, Altruism.

8.3.4. Selecția subiecților
Deținerea a cel puțin un animal de companie a fost criteriul îndeplinirii condiției pentru
subiecții car e fac parte din grupurile experimentale (familia imediat apropiată trebuie să fie
proprietara unui animal de companie, asigurându -se astfel c onviețuirea zilnică cu acesta).
Subiecții din grupele de control au fost selectiunati din școală gimnaz ială în funcție de
următoarele criterii:
1. Numărul acestora să fie egal cu numărul elevilor din grupurile experimentale;
2. Existența unor similitudini între componenții celor două grupuri, privind mediul social și
rezultatele asemenatoare la cursuri;
3. Acceptare a voluntară privind participarea la experimentul din această cercetare

8.3.4. Ap licarea instrumentelor
Chestionarele au fost aplicate în mai multe etape, în mod identic pentru fiecare grup
(experimental sau de control):
1. Prezentarea principiului de anonim itate și a necesității sincerității;
2. Prezentarea proiectului în așa fel încât să existe siguranță că a fost înțeles de toți
participanții;
3. Prezentarea și explicarea chestionarului;
4. Discuții și întrebări deschise primite din partea subiecților privind conți nutul
chestionarului;
5. Selectarea persoanelor dornice de a participa;
6. Aplicarea chestionarului;
7. Verificarea și completarea datelor;
8. Adresarea multumirilor față de voluntari.

41
În scopul studiului comportamental din punct de vedere social al copiilor, prezența și rolul
profesorului coordonator nu vor fi explicate, excluzând astfel tendința elevilor de a își modifică
gesturile, atitudini le și reacțiile în funcție de ceea ce consideră că este corect.
Pentru fiecare dintre factorii implicați, sunt stabilite anumite criterii de analiză, și anum e:
– Sensibilitate: se va urmări dacă elevul experi mentează sau nu o stare de anxietate în timpul
completării chestionarului, manifestându -se în mod caracteristic (transpirație, agitație,
neliniște, confuzie)
– Creativitate: se va urmări dacă elevul a adresat sau nu întrebări legate de semnificația
anumitor puncte din chestionar
– Introversie: se va urmări dacă elevul este influențat sau interesat de conținutul fișelor
colegilor săi, sau dacă alege să completeze chestionarul în mod solitar
– Intuiție: se va urmări dacă elevul petrec e o durata prelungită de timp pentru a răspunde la
întrebări, sau alege răspunsurile în mod instinctiv
– Altruism: se va urmări dacă elevul își dă silința în a își ajuta colegii în cazul în care aceștia
întâmpină dificultăți (lipsa unui instrument de scris, neînțelegerea unei întrebări, etc.)
Comportamentele vor fi urmărite la un interval de timp de 5 minute, alegând aleatoriu câte
un elev din sal a în care are loc experimentul.
Echipamentele folosite vor fi: creion și hârtie.

8.3.5. Centralizarea datelor
Datele au fost introduse într -un document Excel pentru fiecare grup, experimental și de
control și s -a alcătuit în acest fel baza de date constituită din 8 fișiere Excel conținând datele care
urmau a fi anali zate.

8.3.6. Metoda de analiză a datelor
În scopul analizei datelor adunate în urmă aplicării chestionarului, a fost utilizat SPSS, în
detrimentul altor programe de analiză statistică precum Excel, EPI INF O, Quatro Pro, Statistică,
etc.
Pentru analiză a fost folosit pachetul s oftware IMB SPSS Statistics 23.
S-au utilizat datele a 4 grupuri perechi – grup de control și grup experimental pentr u fiecare
an de studiu separat.
Prin efectuarea experimentului, și anume prin a plicarea unui chestionar cu 35 de itemi, s -a
urmărit evaluarea celor 5 atitudini, comportamente, reacții: Sensibilitate, Creativitate, Introversie,
Intuiție și Altruism, pentru fiecare grup control față de gru pul corespunzător experimental.

42
În privința cercetării experimentale s -a acordat un rol important prelucrării statistice a
tuturor datelor. Astfel, s -a folosit Microsoft Word Document, Microsoft Excel Worksheet și
programul SPSS, toate reprezentând un instrument informatic important, adapta t acestui tip de
prelucrări. SPSS a fost utilizat deoarece cuprinde un sistem de gestionare a bazelor de date și de
programe statistice – permițând, deci, prelucrarea statistică a datelor provenite din investigații și
cercetări.
Pentru gestionarea detaliilor observate de către profesorul coordonator cu privire la
comportamentul elevilor evaluat în funcție de cei 5 factori menționați mai sus, s -a calculat
procentul în care elevii din fiecare grup experimental și de control au manifestat atitudini specifice
pozitive și negative.

43
CAPITO LUL 9.
REZULTATELE CERCETĂRII

9.1. Prezentarea și analiza datelor statistice

9.1.1. Descrierea eșantioanelor
Grup I control – clasa a II -a, fără un animal de companie
Total – 20 persoane
Tabelele cu statistici descriptive:

Sensibilitate
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 35.00 55.00 44.2857 8.86405
Valid N (listwise) 7

Creativitate
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 10.00 50.00 32.1429 13.49603
Valid N (listwise) 7

Introversie
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 15.00 50.00 33.5714 12.48809
Valid N (listwise ) 7

44
Intuiție
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 20.00 50.00 33.5714 12.14986
Valid N (listwise) 7

Altruism

Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 5.00 40.00 19.2857 11.33893
Valid N (listwise) 7

45
Graficele de frecvență a scorurilor obținute pe baza chestionarelor:

Sensibilitate Creativitate

Introversie Intuiție

Altruism

35

50
55
25
10
50
45
35
15
25
35
40
45
50
50
45
40
35
25
20
5
10
15
20
25
40

46
Grup II control – clasa a IV -a, fără un animal de companie
Total – 20 persoane
Tabelele cu statistici descriptive:
Sensibilitate
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul o btinut in urma
chestionarului 7 35.00 55.00 41.4286 8.52168
Valid N (listwise) 7

Creativitate
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 10.00 50.00 35.7143 15.66008
Valid N (listwise) 7

Introversie
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 20.00 50.00 40.0000 12.58306
Valid N (listwise) 7

Intuiție
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 20.00 50.00 40.0000 12.58306
Valid N (listwise) 7

Altruism
Descriptive Statistics

N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 15.00 65.00 26.4286 17.25164
Valid N (listwise) 7

47
Graficele de frecvență a scorurilor obținute pe baza chestionarelor:
Sensibilitate Creativitate

Introversie Intuiție

Altruism

35
45
50
55
10
25
45
50
25
20
40
45
55
25
20
40
45
55
15
20
25
65

48
Grup III control – clasa a VI -a, fără un animal de companie
Total – 20 persoane
Tabelele cu statistici descriptive:
Sensibilitate
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 25.00 50.00 42.1429 8.59125
Valid N (listwise) 7

Creativitate
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 15.00 60.00 36.4286 17.96160
Valid N (listwise) 7

Introversie
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 15.00 55.00 37.1429 16.54719
Valid N (listwise) 7

Intuiție
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 10.00 55.00 39.2857 15.92393
Valid N (listwise) 7

Altruism
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 10.00 55.00 34.2857 15.66008
Valid N (listwise) 7

49
Graficele de frecvență a scorurilor obținute pe baza chestionarelor:
Sensibil itate Creativitate

Introversie Intuiție

Altruism

25

40

45

50

15

25

50

55

60

20

15

25

45

50

55

10

25

45

50

55

10

25

35

40

50

55

50
Grup IV control – clasa a VIII -a, fără un animal de companie
Total – 20 persoane
Tabelele cu statistici descriptive:
Sensibilitate
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviatio n
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 10.00 50.00 37.1429 14.96026
Valid N (listwise) 7

Creativitate
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 15.00 45.00 27.8571 12.19875
Valid N ( listwise) 7

Introversie
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 20.00 50.00 36.4286 12.48809
Valid N (listwise) 7

Intuiție
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Dev iation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 50.00 75.00 62.8571 10.69045
Valid N (listwise) 7

Altruism
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 15.00 40.00 27.8571 9.06327
Valid N ( listwise) 7

51
Graficele de frecvență a scorurilor obținute pe baza chestionarelor:
Sensibilitate Creativitate

Introversie Intuiție

Altruism

10

25

35

45

50

15

20

25

35

40

45

20

25

40

50

20

45

50

15

25

40

52
Grup I experimental – clasa a II -a, deținători a ce l puțin un animal de companie
Total – 20 persoane
Tabelele cu statistici descriptive:
Sensibilitate
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 45.00 85.00 65.7143 15.39171
Valid N (listwise) 7

Creativitate
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 55.00 90.00 68.5714 12.81740
Valid N (listwise) 7

Introversie
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 55.00 80.00 62.1429 10.74598
Valid N (listwise) 7

Intuiție
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 40.00 85.00 58.5714 17.49149
Valid N (listw ise) 7

Altruism
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 45.00 75.00 54.2857 10.57850
Valid N (listwise) 7

53
Graficele de frecvență a scorurilor obținute pe baza chestionarelor:

Sensibilitate Creativitate

Introversie Intuiție

Altruism

45

50

55

75

85

55

60

70

75

90

55

60

75

80

40

45

50

60

80

85

45

50

55

60

75

54
Grup I I experimental – clasa a IV -a, deținători a cel puțin un animal de companie
Total – 20 persoane
Tabelele cu statistici descr iptive:
Sensibilitate
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 50.00 85.00 72.1429 12.86375
Valid N (listwise) 7

Creativitate
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviati on
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 50.00 80.00 62.8571 10.74598
Valid N (listwise) 7

Introversie
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 50.00 75.00 60.7143 10.17700
Valid N ( listwise) 7

Intuiție
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 50.00 75.00 60.7143 10.17700
Valid N (listwise) 7

Altruism
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviat ion
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 55.00 85.00 61.4286 11.07335
Valid N (listwise) 7

55
Graficele de frecvență a scorurilor obținute pe baza chestionarelor:

Sensibilitate Creativitate

Introversie Intuiție

Altruism

50

50

50

50

55

60

75

85

55

60

75

80

55

60

75

55

60

75

60

65

85

56

Grup I II experimental – clasa a VI -a, deținători a cel puțin un animal de companie
Total – 20 persoane
Tabelele cu statistici descriptive:
Sensibilitate
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 50.00 90.00 67.8571 14.96026
Valid N (listwise) 7

Creativitate
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 50.00 85.00 67.1429 13.18368
Valid N (l istwise) 7

Introversie
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 50.00 85.00 61.4286 13.13846
Valid N (listwise) 7

Intuiție
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Devi ation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 50.00 90.00 62.8571 14.67911
Valid N (listwise) 7

Altruism
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 50.00 75.00 62.8571 8.59125
Valid N (l istwise) 7

57
Graficele de frecvență a scorurilor obținute pe baza chestionarelor:
Sensibilitate Creativitate

Introversie Intuiție

Altruism

50

50

50

50

50

60

75

90

55

60

65

75

80

85

55

75

85

55

60

75

90

55

60

65

70

75

58
Grup IV experimental – clasa a VIII -a, deținători a cel puțin un animal de companie
Total – 20 persoane
Tabelele cu statistici descriptive:
Sensibilitate
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 50.00 85.00 65.0000 13.84437
Valid N (listwise) 7

Creativitate
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 55.00 85.00 66.4286 11.80194
Valid N (listwise) 7

Introversie
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 50.00 85.00 63.5714 12.48809
Valid N (listwise) 7

Intuiție
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 50.00 80.00 62.1429 11.49534
Valid N (listwise) 7

Altruism
Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Scorul obtinut in urma
chestionarului 7 50.00 70.00 57.1429 6.98638
Valid N (listwise) 7

59
Graficele de frecvență a scorurilor obținute pe baza chestion arelor:

Sensibilitate Creativitate

Introversie Intuiție

Altruism

50

55

65

75

85

55

60

75

85

50

55

60

65

75

85

50

55

65

75

80

50

55

60

70

60
9.1.2. Procent manifestare atitudini specifice:
Grup I control – clasa a II -a, fără un animal de companie
Total – 20 persoane
– Sensibil itate: 30% DA | 70% NU
– Creativitate: 20% DA | 80% NU
– Introversie: 45% DA | 5 5% NU
– Intuiție : 40% DA | 60% NU
– Altruism : 40% DA | 60% NU
Grup II control – clasa a IV -a, fără un animal de companie
Total – 20 persoane
– Sensibilitate: 50% DA | 50% NU
– Creativita te: 30% DA | 70% NU
– Introversie: 10% DA | 90% NU
– Intuiție : 30% DA | 70% NU
– Altruism : 20% DA | 80% NU
Grup III control – clasa a VI -a, fără un animal de companie
Total – 20 persoane
– Sensibilitate: 45% DA | 55% NU
– Creativitate: 25% DA | 7 5% NU
– Introversie: 20% DA | 8 0% NU
– Intuiție : 30% DA | 70% NU
– Altruism : 15% DA | 85% NU
Grup IV control – clasa a VIII -a, fără un animal de companie
Total – 20 persoane
– Sensibilitate: 40% DA | 60% NU
– Creativitate: 30% DA | 70% NU
– Introversie: 10% DA | 90% NU
– Intuiție : 50% DA | 50% NU
– Altruism : 25% DA | 75% NU

61
Grup I experimental – clasa a II -a, deținători a cel puțin un animal de companie
Total – 20 persoane
– Sensibilitate: 50% DA | 50% NU
– Creativitate: 70% DA | 30% NU
– Introversie: 90% DA | 10% NU
– Intuiție : 80% DA | 20% NU
– Altruism : 75% DA | 25% NU
Grup I I experimental – clasa a IV -a, deținători a cel puțin un animal de companie
Total – 20 persoane
– Sensibilitate: 85% DA | 15% NU
– Creativitate: 70% DA | 30% NU
– Introversie: 90% DA | 10% NU
– Intuiție : 65% DA | 35% NU
– Altruism : 55% DA | 45% NU
Grup I II experimental – clasa a VI -a, deținători a cel puțin un animal de companie
Total – 20 persoane
– Sensibilitate: 65% DA | 35% NU
– Creativitate: 90% DA | 10% NU
– Introversie: 75% DA | 25% NU
– Intuiție : 80% DA | 20% NU
– Altruism : 50% DA | 50% NU
Grup IV experimental – clasa a VIII -a, deținători a cel puțin un animal de companie
Total – 20 persoane
– Sensibilitate: 85% DA | 15% NU
– Creativitate: 60% DA | 40% NU
– Introversie: 95% DA | 05% NU
– Intuiție : 55% DA | 45% NU
– Altruism : 80% DA | 20% NU

62
9.2. Testare ipoteze ș i interpretare date statistice

9.2.1. Ipoteza 1 pct 7.2.1
Apreciem că grupurile experimentale, și anume elevii care provin din familii care dețin unul
sau mai multe animale de companie, au un nivel potențial de empatie mai dezvoltat in r aport cu
grupurile de control.

A. Grup control I vs. Grup experimental I
Ipoteza nulă: Variabila Animal de companie și vari abila Empatie sunt independente
Ipoteza alternativă: Variabila Animal de compania și variabi la Empatie nu sunt independente
Scor medi u general Grup control I: 32.57
Scor mediu general Grup experimental I: 61.57
Rezultat: Ipoteza 1 pct 7.2.1. la Grup control I vs. Grup experimental I, se validează.

B. Grup control II vs. Grup experimental II
Ipoteza nulă: Variabila Animal de companie și variabila Empatie sunt independente
Ipoteza alternativă : Variabila Animal de compania și variabila Empatie nu sunt independente
Scor mediu general Grup control II: 36.00
Scor mediu general Grup experimental II: 64.28
Rezultat: Ipoteza 1 pct 7.2.1. la Grup con trol II vs. Grup experimental II, se validează .

C. Grup control III vs. Grup experimental III
Ipoteza nulă: Variabila Animal de companie și variabila Empatie sunt independente
Ipoteza alternativă : Variabila Animal de compania și variabila Empatie nu sunt ind ependente
Scor mediu general Grup control III: 37.85
Scor mediu general Grup experimental III: 64.42
Rezultat: Ipoteza 1 pct 7.2.1. la Grup control III vs. Grup experimental III, se validează .

D. Grup control IV vs. Grup experimental IV
Ipoteza nulă: Variabi la Animal de companie și variabila Empatie sunt independente

63
Ipoteza alternativă : Variabila Animal de compania și variabila Empatie nu sunt independente
Scor mediu general Grup control I V: 45.57
Scor mediu general Grup experimental I V: 63.42
Rezultat: Ipot eza 1 pct 7.2.1. la Grup control IV vs. Grup experimental IV, se validează .

9.2.2. Ipoteza 2 pct. 7.2.2
Apreciem ca grupurile experimentale, și anume elevii care provin din familii care detin
unul sau mai multe animale de companie, au comportamente, ati tudini și reactii caracteristice
persoanelor cu capacitate empatica potential mai crescut in raport cu grupurile de control, avand in
vedere majoritatea factorilor implicati: Sensibil itate, Creativitate, Introversie, Intuitie, Altruism .

A. Factor studiat: S ensibilitate
Ipoteza nulă: Variabila Animal de companie și variabila Sensibilitate sunt independente
Ipoteza alternativă : Variabila Animal de compania și variabila Sensibilitate nu sunt independente
Scor mediu Grup control I: 44.28
Scor mediu Grup experime ntal I: 65.71
Rezultat: Ipoteza 2 pct 7.2.2. la Grup control I vs. Grup experimental I, se validează .

Ipoteza nulă: Variabila Animal de companie și variabila Sensibilitate sunt independente
Ipoteza alternativă : Variabila Animal de compania și variabila Sensibilitate nu sunt independente
Scor mediu Grup control II: 41.42
Scor mediu Grup experimental II: 72.14
Rezultat: Ipoteza 2 pct 7.2.2. la Grup control II vs. Grup experimental II, se validează .

Ipoteza nulă: Variabila Animal de companie și variabila Sensibilitate sunt independente
Ipoteza alternativă : Variabila Animal de compania și variabila Sensibilitate nu sunt independente
Scor mediu Grup control III: 42.14
Scor mediu Grup experimental III: 67.85
Rezultat: Ipoteza 2 pct 7.2.2. la Grup control III vs. Grup experimental III, se validează .

64

Ipoteza nulă: Variabila Animal de companie și variabila Sensibilitate sunt independente
Ipoteza alternativă : Variabila Animal de compania și variabila Sensibilitate nu sunt independente
Scor mediu Grup control IV: 37.14
Scor mediu Grup experimental IV : 65
Rezultat: Ipoteza 2 pct 7.2.2. la Grup control IV vs. Grup experimental IV, se validează .

B. Factor studiat: Creativitate
Ipoteza nulă: Variabila Animal de companie și variabila Creativitate sunt independente
Ipoteza alternativă : Variabila Animal de compania și variabila Creativitate nu sunt independente
Scor mediu Grup control I: 32.14
Scor mediu Grup experimental I: 68.57
Rezultat: Ipoteza 2 pct 7.2.2. la Grup control I vs. Grup experimental I, se validează .

Ipoteza nulă: Variabila Animal de companie și variabila Creativitate sunt independente
Ipoteza alternativă : Variabila Animal de compania și variabila Creativitate nu sunt independente
Scor mediu Grup control II: 35.71
Scor mediu Grup experimental II: 62.85
Rezulta t: Ipoteza 2 pct 7.2.2. la Grup control II vs. Grup experimental II, se validează .

Ipoteza nulă: Variabila Animal de companie și variabila Creativitate sunt independente
Ipoteza alternativă : Variabila Animal de compania și variabila Creativitate nu sunt i ndependente
Scor mediu Grup control III: 36.42
Scor mediu Grup experimental III: 67.14
Rezultat: Ipoteza 2 pct 7.2.2. la Grup control III vs. Grup experimental III, se validează .

Ipoteza nulă: Variabila Animal de companie și variabila Creativitate sunt in dependente
Ipoteza alternativă : Variabila Animal de compania și variabila Creativitate nu sunt independente
Scor mediu Grup control IV: 27.85

65
Scor mediu Grup experimental IV: 66.42
Rezultat: Ipoteza 2 pct 7.2.2. la Grup control IV vs. Grup experimental IV, se validează .

C. Factor studiat: Introversie
Ipoteza nulă: Variabila Animal de companie și variabila Introversie sunt independente
Ipoteza alternativă : Variabila Animal de compania și variabila Introversie nu sunt independente
Scor mediu Grup control I: 33.57
Scor mediu Grup experimental I: 62.14
Rezultat: Ipoteza 2 pct 7.2.2. la Grup control I vs. Grup experimental I, se validează .

Ipoteza nulă: Variabila Animal de companie și variabila Introversie sunt independente
Ipoteza alternativă : Variabila Animal de compania și variabila Introversie nu sunt independente
Scor mediu Grup control II: 40
Scor mediu Grup experimental II: 60.71
Rezultat: Ipoteza 2 pct 7.2.2. la Grup control II vs. Grup experimental II, se validează .

Ipoteza nulă: Variabila Animal de compa nie și variabila Introversie sunt independente
Ipoteza alternativă : Variabila Animal de compania și variabila Introversie nu sunt independente
Scor mediu Grup control III: 37.14
Scor mediu Grup experimental III: 61.42
Rezultat: Ipoteza 2 pct 7.2.2. la Grup control III vs. Grup experimental III, se validează .

Ipoteza nulă: Variabila Animal de companie și variabila Introversie sunt independente
Ipoteza alternativă : Variabila Animal de compania și variabila Introversie nu sunt independente
Scor mediu Grup con trol IV: 36.42
Scor mediu Grup experimental IV: 63.57
Rezultat: Ipoteza 2 pct 7.2.2. la Grup control IV vs. Grup experimental IV, se validează .

66
D. Factor studiat: Intuiție
Ipoteza nulă: Variabila Animal de companie și variabila Intuiție sunt independente
Ipoteza alternativă : Variabila Animal de compania și variabila Intuiție nu sunt independente
Scor mediu Grup control I: 33.57
Scor mediu Grup experimental I: 58.57
Rezultat: Ipoteza 2 pct 7.2.2. la Grup control I vs. Grup experimental I, se validează .

Ipote za nulă: Variabila Animal de companie și variabila Intuiție sunt independente
Ipoteza alternativă : Variabila Animal de compania și variabila Intuiție nu sunt independente
Scor mediu Grup control II: 40
Scor mediu Grup experimental II: 60.71
Rezultat: Ipote za 2 pct 7.2.2. la Grup control II vs. Grup experimental II, se validează .

Ipoteza nulă: Variabila Animal de companie și variabila Intuiție sunt independente
Ipoteza alternativă : Variabila Animal de compania și variabila Intuiție nu sunt independente
Scor mediu Grup control III: 39.28
Scor mediu Grup experimental III: 62.85
Rezultat: Ipoteza 2 pct 7.2.2. la Grup control III vs. Grup experimental III, se validează .

Ipoteza nulă: Variabila Animal de companie și variabila Intuiție sunt independente
Ipoteza alternativă : Variabila Animal de compania și variabila Intuiție nu sunt independente
Scor mediu Grup control IV: 62.85
Scor mediu Grup experimental IV: 62.14
Rezultat: Ipoteza 2 pct 7.2.2. la Grup control IV vs. Grup experimental IV, nu se validează .

E. Facto r studiat: Altruism
Ipoteza nulă: Variabila Animal de companie și variabila Altruism sunt independente
Ipoteza alternativă : Variabila Animal de compania și variabila Altruism nu sunt independente
Scor mediu Grup control I: 19.28

67
Scor mediu Grup experimenta l I: 54.28
Rezultat: Ipoteza 2 pct 7.2.2. la Grup control I vs. Grup experimental I, se validează .

Ipoteza nulă: Variabila Animal de companie și variabila Altruism sunt independente
Ipoteza alternativă : Variabila Animal de compania și variabila Altruism nu sunt independente
Scor mediu Grup control II: 26.42
Scor mediu Grup experimental II: 61.42
Rezultat: Ipoteza 2 pct 7.2.2. la Grup control II vs. Grup experimental II, se validează .

Ipoteza nulă: Variabila Animal de companie și variabila Altruism sunt in dependente
Ipoteza alternativă : Variabila Animal de compania și variabila Altruism nu sunt independente
Scor mediu Grup control III: 34.28
Scor mediu Grup experimental III: 62.85
Rezultat: Ipoteza 2 pct 7.2.2. la Grup control III vs. Grup experimental III, se validează .

Ipoteza nulă: Variabila Animal de companie și variabila Altruism sunt independente
Ipoteza alternativă : Variabila Animal de compania și variabila Altruism nu sunt independente
Scor mediu Grup control IV: 27.85
Scor mediu Grup experimental I V: 54.14
Rezultat: Ipoteza 2 pct 7.2.2. la Grup control IV vs. Grup experimental IV, se validează .

9.2.3. Ipoteza 3
Apreciem (având în vedere în același timp faptul că elevii din clasa a VIII -a încă nu au
stabilite modelele comportamentale, atitudinile) că grupul experimental din clasa a II -a, respectiv
elevii care provin din familii care dețin unul sau mai multe animale, au un comportament ce da
dovadă de empatie dezvoltată și comportamente, atitudini și reacții diferite – substanțial statistic –
față de grupul de control, pentru toți factorii implicați: Sensibilitate, Creativitate, Introversie,
Intuiție, Altruism.
Ipoteza 3 de la punctul 7.2.3. la Grupul de control IV vs. Grupul experimental IV pentru factorul
Intuiție nu se validează deoarece, după apli carea chestionarelor, s -a constatat că grupul IV
experimental, respectiv elevii din clasa a VIII -a, dețineau animale de companie de mai puțin de 1
an. Ca urmare, există explicarea invalidării ipotezei care presupunea că elevii de clasa a VIII -a din

68
grupul experimental VI încă nu au stabilite modelele comportamentale, atitudinile, reacțiile prin
intermediul prezenței unui animal de companie, timpul petrecut cu acesta fiind insuficient.

9.3. Direcții viitoare de cercetare
În primul rând, cercetarea poate fi extinsă la pe populație școlară mai mare, și anume la
populația municipiul ui, a județului sau a regiunii.
În al doilea rând, după cum se observă, în chestionarul folosit sunt suficienți itemi care
pot alcătui baza de cercetare folosit ă pentru multe alte ipoteze, dacă se iau în calcul mai multe
variabile.
Se consideră că va fi important ca în cercetările viitoare să se ia în analiză și alte variabile
precum factorii de actualitate care au o influență asupra empatiei, precum ideile impuse de către
mass media, sau modelul parental.
În cele din urmă, se poate lua în considerare și luarea în calcul a altor factori precum
consumul în creștere de alcool, sau “bullying” -ul din școli.

9.4. Aplicabilitate practică a rezul tatelor acestei cercetări
Rezultatele cercetării prezente cât și rezultatele cercetărilor trecute și viitoare, considerăm
că pot alcătui obiectul unor programe prin care, prin intermediul animalelor de companie,
problemele menționate în lucrare pot fi rez olvate sau cel puțin diminuate.
Concret, se face referință la creșterea vizibilității pentru programele deja existente și pentru
această terapie nonconvenționala, cât și susținerea și aprobarea proiectelor din acest domeniu. De
asemenea, educaț ia populației în acest sens este prioritară, întrucât, așa cum s -a menționat și în
lucrare, există numeroase riscuri care pot fi evitate prin simplă deținere de informații corecte și
complete.

69
BIBLIOGRAFIE
1. Yochi J. Dreazen (2009). Wall Street Journal “Sit! Stay! Snuggle!: An Iraw Vet Finds His
Dog Tuesday – Trained for 2 Years, Retriever Helps Mr. Montalvan Get Back on His
Feet”
2. Levinson , Boris M. (1997). “Pet -Oriented Child Psychotherapy”
3. Fine, Aubrey H. (2006). “Handbook of Animal -Assisted Therapy”
4. Katc her, A. .H.; A. M. Beck (1983). “ Animal -Facilitated Therapy: Overview and Future
Direction”
5. Kaymen, Maria S. (2005). “Exploring Animal -Assisted Therapy as a Reading
Intervention Strategy”
6. Newlin, Robin Briggs (2003). “ Paws for Reading: an innovative progra m uses dogs to
help kids read better”
7. Pavlides, Merope (2008). “ Animal -assisted interventions for individuals with autism”
8. Anderson, Elizabeth P. (2008). “ The Powerful Bond between People and Pets”
9. Gross, Patty Dobbs (2006). “ A Guide to Assistance Dogs for Children Challenged by
Autism or Other Developmental Disabilities”
10. Filan, S. L.; Llewellyn -Jones, R. H. (2006). “Animal -assisted therapy for dementia: a
review of the literature”
11. Lutwack -Bloom, P. et al. (2005). “ Effects of Pets versus People Visits with Nursing Home
Residents”
12. Levinseon, Boris M. (1969). “Pets and old age”
13. Hugo Lynn (2005). “Where the trail grows faint: a year in the life of a therapy dog team”
14. Jessen, J. et al. (1996) “Avian companionship in alleviation of depression, loneliness, and
low morale of older adults in skilled rehabilitation units”
15. Strimple, E. O. (2003). “ A history of prison inmate -animal interaction programs”
16. Cushing, J.L.; Williams, J.D.; Kronick (1995). “The Wild Mustang Program: A case
study in facilitated inmate therapy”
17. Wilson, C.; Barker, S. (2003). “Challenges in designing human -animal interaction
research”
18. Donald Altschiller (2011). “Animal -assisted therapy: Health and medical issues today”
19. Hatch, A. (2007). “ A view from all fours: A look at an animal -assisted program from the
animals’ perspective”
20. Bauer, Nona Kilgore (2006(. “Dog heroes of September 11th: A tribute to America’s
search and rescue dogs”

70
21. Nathanson, D. E. (1998). “Long -term effectiveness of dolphin -assisted therapy for
children with severe disabilities”
22. Arnold, Jennifer (2010). “Through a dog’s eyes”
23. Becker , Marty (2002). “ The healing power of pets: harnessing the amazing ability of pets
to make and keep people happy and healthy”

71
ANEXE
CHESTIONAR EMPATIE

Vârst a:
Sexul:
Clasa:
Perioada de deținere a anim alului de companie :

Acest chestionar cuprinde o serie de afirmații cu care puteți fi de acord sau nu. Va rog să
treceți în dreptul fiecărei propoziții cu care sunteți de acord că vi se potrivește, semnul “X”.

1. Mă simt fericit atunci când ascult anumite m elodii.
2. Îmi place să găsesc noi combinații de haine în garderoba mea.
3. Dacă un coleg a uitat să își ia pachetul, împart cu el mâncarea mea.
4. Visez deseori la ceea ce voi face peste câțiva ani.
5. Nu îmi pot da seama ușor dacă un om este bun sau rău.
6. Iau deciz ii bazându -mă mai mult pe ceea ce simt decât pe ceea ce gândesc.
7. Îmi analizez foarte des gândurile și sentimentele.
8. Când văd un animal pe stradă, îi ofer, dacă am, o parte din mâncarea mea.
9. Prefer orele de matematică mai mult decât pe cele de literatură.
10. Pot rămâne calm și indiferent în ciuda agitației din jur.
11. Trăiesc intens sufletește problemele apropiaților.
12. Îmi este greu să găsesc subiecte originale pentru compunerile școlare.
13. Îmi ajut colegii dacă le pot explică ceva ce nu au înțeles la ore.
14. Nu îmi pla c misterele.
15. Mă simt bine la petreceri unde sunt multe persoane.
16. Sunt ușor de influențat.
17. Îmi face plăcere să desenez/ cant/ sculptez/ pictez/ dansez.
18. Mă simt bine când ofer ajutor.

72
19. Oamenii arată prea multă sensibilitate față de animale.
20. Îmi place să mă jo c pe calculator.
21. Iubesc natura.
22. Am un set de reguli în funcție de care trăiesc.
23. Consider că este un lucru bun ca oamenii să fie generoși.
24. Consider că pot “citi” cu ușurință oamenii.
25. Atunci când citesc o povestire, îmi imaginez personajele.
26. Nu mă tulbură să văd oameni plângând.
27. Nu înțeleg colegii care au/ au avut prieteni imaginari.
28. Îmi este ușor să dau vești proaste oamenilor.
29. Îmi susțin cu încredere părerile.
30. Simt o conexiune specială cu animalele.
31. M-am implicat/ plănuiesc să mă implic pe viitor în acțiuni de voluntariat.
32. Pot lua decizii fără să țin cont de sentimentele altora.
33. Prefer să nu împart cu ceilalți lucrurile pe care le am.
34. Fac ușor diferența între o alegere bună și una rea.
35. Îmi este greu să explic emoțiile pe care le simt.

GRILĂ DE OBSERVAȚIE
Datele de observație Interpretarea lor
Elevul se agită în banca, se joacă cu
instrumentele de scris, își mișcă excesiv
mâinile și picioarele, pune întrebări în jur
(care au sau nu legătură cu fișa cu
întrebări) Prezența anxietății indică sensibilitate
crescută
Elevul pune sub semnul întrebării
semnificația a una sau mai multe întrebări
din chestionar Presupunerea faptului că întrebările pot
avea mai multe înțelesuri indică un nivel
crescut de creativitate
Elevul nu este interesat de discuțiile
colegilor din jur, se concentrează pe
propria fișă, nu interacționează cu alte
persoane și nu apelează la colegi să
întrebe ce are de făcut Completarea în mod solitar a
chestionarului indică introversie
Elevul nu petrece mult timp pentru a se
gândi la întrebările din chestionar, alege
răspunsul rapid și sigur pe sine Răspunsul fără ezitare indică bazarea pe
intuiție

73
Elevul se străduiește să își ajute colegii,
împărțind cu aceștia instrumentele de
scris, sau chiar idei Punerea binelui celor din jur pe primul loc
indică altruism