Coordonator științific: Candidat: Lect. univ.dr.Oana Dău -Gașpar Panici Iasmina Alexandra (căs. Boldizsar) Timișoara 2017 UNIVERSITATEA „TIBISCUS”… [624871]

UNIVERSITATEA „TIBISCUS” DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific: Candidat: [anonimizat]. univ.dr.Oana Dău -Gașpar Panici Iasmina Alexandra
(căs. Boldizsar)

Timișoara
2017

UNIVERSITATEA „TIBISCUS” DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

ATITUDINI CREATIVE ȘI FACTORI DE PERSONALITATE
LA DANSATORII DE TANGO ȘI LA DANSATORII DE
DANSURI POPULARE

Coordonator științific: Candidat: [anonimizat]. univ.dr. Oana Dău – Gașpar Panici Iasmina Alexandra
(căs. Boldizsar)

Timișoara
2017

CUPRINS

ARGUMENT………………………………………………………………………… ………………. ……… 5
Capitolul 1 . FUNDAMENTARE TEORETICĂ ………………………. ……………….. ……..7
1.1 Creativitatea.. …………………………………………………………………………. ……….7
1.1.1 Definiții, bazele creativității……………………….. ……………………… 7
1.1.2 Analiza creativității. Perspective ……………………………… …………. 8
1.1.2.1 Modele ale procesului de creație……….. ……………… …………..8
1.1.2.2 Atitudini creative…………………………….. ………………….. ………9
1.1.2.3 Personalitatea creatoare…………………………………… ………….10
1.1.2.4 Aptitudinile speciale……….. ………………. …………………………11
1.1.2.4.1 Creativitatea și inteligența………….. …………………………11
1.1.3 Nivele de manifestare ale creativității………………………… ……… 13
1.2 Personalitatea ………………………… ………………………… …………………………… 14
1.2.1 Definirea și structura personalită ții………………………. ………. ……14
1.2.2 Abordări și tipologii de personalitate ……………….. ………………… 15
1.2.2.1Teoria trăsăturilor din perspectiva lui G.W.Allport ………. ….16
1.2.2.2Analiza factorială a lui R.B. Cattell…………… ………………… ..17
1.2.2.3Analiza factorială a lui H.J.Eysenk …………………………… ……18
1.2.3Factori de personalitate…………………………. ………….. ……………… 18
1.2.3.1Extraversia ………………………………… ………….. ………………….. 19
1.2.3.2Agreabilitatea …………….. …….. ………. ………………………….. …..19
1.2.3.3 Conștiinciozitatea……………………….. …………………………. …..19
1.2.3.4 Nevrotismul………………………….. …………………………. …….. …19
1.2.3.5 Deschiderea…………………………… ………………… …………… ……20

1.3 Dansul…………………………………………………………………. ……….. ………………20
1.3.1 Definirea și istoricul dansului………………………… …………………..20
1.3.2 Caracteristicile dansat orilor……………………. …………….. …………..21
1.3.3 Tango – dans de societate. ………………… ………. ………………………22
1.3.4 Dansul tradițional românesc……………………… …………… ………….23
Capito lul 2. METODOLOGIA DE CERCETARE …………………… …………………… ..25
2.1 Scopul și o biectivele cercetării………………………………………. …………………25
2.2 Ipotezele cercetării……………………………………………… ………….. ………. ……..25
2.3 Eșantionul cercetării……………………………. …………………………. ………… …….26
2.4 Instrumente de evaluare……………………………. …………………………. …………..27
2.4.1 Chestionar de atitudini creative ………………………. ………… ………..27
2.4.2 Inventarul de personalitate NEO PI -R Revizuit… ……….. …………28
2.5Design -ul cercetării …………………………………………………….. ………………. …..29
Capitolul 3 . PREL UCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELO R………… ………..30
3.1 Prima ipotez ă……………………………………………………………. …………. …………33
3.2 A doua ipotez ă……………………………………………….. ……………………….. ……..37
Capitolul 4 . CONCLUZII, LIMITE, DIRECȚII ȘI APLICABILITATE ……….. …43
4.1 Concluziile cercetării…………………………………………………………………… …..43
4.2 Limitele cercetării…………………………………….. …………………………. ………. …44
4.3 Direcții de cercetare……………………………………………………………… ………. …45
4.4 Aplicabilitatea cercetării…………………………………………………….. ………….. ..45
Bibliografie
Anexa

5

ARGUMENT

Ce este dansul? Ce reprezintă pentru mine dansul? Sunt doar două din multele
întrebări pe care mi le-am pus cel puțin o dată viață, întrebări care m -au înconjurat și care mi –
au definitivat viața din punct de vedere artistic până -n ziua de azi. Pentru mine lucrarea de față
are o deosebită importanță pentru că, în diferite moment e ale vieții, m -am situat atât în
„tabăra ” dansatorilor de societate, cât și în cea a dansatorilor de dansuri tradiționale
românești.
Dansul penru mine înseamnă tot : aer, relaxare, divertisment, casă, regăsire, prietenie,
autodisciplină, împlinire, mod de viață, ghid. Provenind dintr -o familie cu părinți cunoscători
ai dansului, pot spune că am avut dansul ca s prijin încă din fragedă pruncie, fiind metoda cea
mai apropiată sufletului meu pentru relaxare, lucru preluat de la mama.
Fiecare persoană prezintă o anumit ă structură de personal itate și o anumită atitudine
creativă dominantă în structura sa. La unii ies in evidență anumiți factori, în timp ce la alții
configurația trăsăturilor de personalitate e diferită . După cum au arătat diverși autori,
personalitatea și creativitatea sunt dou ă domenii vaste, discutabile, interesante.
O atenție deosebită a fost acordată de către cercetătorii interesați de rolul pe care atât
creativitatea , cât și personalitatea o a u în dans. Tango, considerat unul dintre cele mai
creative forme de dans, necesit ă un nivel ridicat al imaginației din partea partenerilor, pe când
dansatorii de dansuri populare, de obicei, dansează doar dansuri învățate deja, repetându -le.
Lucrarea de față își propune să evidențieze diferențele regăsite între dansatorii de
tango v ersus cei de dansuri populare atunci când vine vorba despre personalitate și
creativitate, plecând de la ideea că fiecare persoană , deși unică , prezintă anumite puncte de
intersecție ale propriei structuri cu cei care fac aceleași alegeri, inclusiv profesionale sau
artistice și că două forme de dans se pot afla la poli total diferiți , în funcție de variabilele de
personalitate pe care pun accentul .
Fiind un domeniu de interes pentru mine, am decis să mă folosesc de cele două
instrumente de evaluare pe care le -am considerat potriv ite în cercetarea de față : chestionarul
de atitudini creative elaborat de Mihaela Roco și J.M. Jaspard, dar și inventarul de
personalitate NEO PI R elaborat de Paul Costa și Robert McCrae.

6

Lucrarea de față indică înclinații le oamenilor spre un gen de dans sau spre alt gen de
dans, în funcție de atitudinea creativă dominantă, dar și în funcție de stuctura factorilor de
personalitate.
Cu alte cuvinte, dansatorii de tango aleg un astfel de dans, deoarece le oferă
posibilitate a interacțiunii cu persoane noi, facilitează relaționarea, își pot da frâu liber
imaginației, pot acapara întreg ringul de dans, pe când dansatorii de dansuri tradiționale
românești, prin apartenența la un gen tradițional își satisfac nevoia de conținere, de tradiție,
de satisfacție cum că au putut contribui la transmiterea din generație în generație a tradiției,
au adus contribuție societății, punând pe primul loc respectarea valorilor familiei si casei
tradiționale tărănești.
Dansatorii de tango, prin în clinația spre un dans al societății cu o cultură vastă, aderă
spre autocunoaștere, autodezvoltare, deschidere, în timp ce dansatorii de dansuri populare,
prin aderarea spre un astfel de gen, își exprimă autenticitatea ducând mai departe tradiția
culturii r omânești, reprezentand -o cu mândrie și respect față de tradiție si patrie.

7

Capitolul 1

FUNDAMENTARE TEORETICĂ

1.1 Creativitatea

În viața de zi cu zi utilizăm frecvent termenul de per sonalitate. Este un termen care
de obicei, apare în relație cu procesele de dezvoltare psihică care se desfășoară pe tot
parcursul vieții și al căror rezultat este apariția și manifestarea diferențiată a personalității.
Creativitatea este caracterizată ca fiind abilitatea de a percepe om enirea în diferite moduri, de
a găsi tipare ascunse, de a face conexiuni între aspecte diferite, de a găsi soluții. În mod
evident, creativitatea reprezintă numeroase aspecte în privința diferitelor persoane și care
poate primi numeroase definiții.
Creativ itatea poate fi definită din privința a câtorva nivele – din punct de vedere
cognitiv, intelectual, social, economic, spiritual, dar și din punct de vedere al unor discipline
– al antreprenoriatului, al științelor, muzicii, artei, dansului, teatrul ui, etc.

1.1.1 Definiții, bazele creativit ății
După cum preciza Alexandru Roșca în 1981, a formula o simplă definiție al acestui
fenomen, cel al creativității, poate reprezenta o operație destul de dificilă, datorită
complexității acestuia, însă din punct de vedere al etimologiei cuvântului, baza conceptului
de creativitate răm âne cuvântul latin creare cu sensul de înființare, întemeier e, producere,
naștere, făptuire (Roșca, 1972). Binecunoscutul psiholog american Ellis Paul Torrance
considera creativitatea ca fiind abilitatea individului de a fi sensibil la probleme, sensibiliz are
care îl îndrumă mai apoi înspre căutarea de soluții, implementarea, dar și verificarea acestora
(Torrance, 1962).
O alt ă definiție dată creativitații, de această dată mai succintă, o reprezintă cea
formulată de Teresa M. Amabile, pentru care creativit atea reprezenta capacitatea individului

8
de a produce noi idei, soluții în diferite și vaste domenii (Amabile, 1996). Așadar,
creativitatea poate fi definită ca fiind abilitatea de a produce idei noi.
Psihologii definesc, de obicei, creativitatea ca fiind capacitatea de a produce idei atât
originale cât și adaptative. În alte cuvinte, ideile trebuie să fie atât noi cât și funcționale.
Așadar, creativitatea rezultă din marile contribuții aduse civilizației, de exemplu :
Capela Sixtină pictată de Michelangelo, Simfonia a -V-a – cea mai cunoscuta simfonie a
celebrului compozitor german Ludwig van Beethoven sau cunoscutul roman Pace și război,
scris de Lev Nikolaevici Tolstoi. Deci, creativitatea a fost dintotdeauna unul dintre sub iectele
principale ale omenirii.

1.1.2 Analiza creativității. Perspective.
Tema vastă a creativității poate fi abordată în numeroase modalități, însă aș dori să
subliniez următoarea analiză a acesteia : din punct de vedere procesual, atitudinal, al
personalității și aptitudinal.

1.1.2.1 Modele ale procesului de creație
În 1926, psiho -sociologul american și co -fondator al Școlii Economice din Londra,
Graham Wallas, a redat în cartea sa – Arta Gândului – teoria binecunoscută a celor patru
modele/etape ale procesului de creație.
G. Wallas descrie cele patru etape ale procesului de creație ca fiind următoarele :
preparare (pregătire), incubație, iluminare și verificare, balansându -se într -o delicată osmoză
între efortul conștient și inconștient.
Wallas este de părere că pregătirea este etapa în care se acumulează resursele
intelectuale pentru a construi idei noi. Este o etapă total conștientă care atrage după sine o
parte de planificare și o parte care se situează în etapa în care pentru a construi, a pregăti o
bază solidă în cunoașterea unui domeniu, se purcede la adunarea de informații legate de
acest a (Wallas, 1949).
Incubația reprezintă etapa imediat următoare după cea a pregătirii, etapă de prelucrare
inconștientă și de așteptare, în timpul căreia nici un efort direct nu se exercită asupra
problemei în cauză.
Iluminarea , perioada imediat următoare, este etapa în care soluții apar instantaneu,
când ceea ce era neclar acum este înțeles. Vorbim despre celebrele flash -uri.
Verificarea , ultima etapă, contrară celei de -a doua și celei de -a treia etapă, împarte
împreună cu prima etapă efortul conștient în vederea testării validității ideei. Mihaela Roco

9
este de părere că verificarea reprezintă mai degrabă o fază a dezirabilității sociale, să -i
spunem așa, o fază în care se procesează rezultatul ilu minării, dacă este sau nu conform cu
anumite norme, standarde.
Așadar, de -a lungul unei zile, în fluxul gândirii noastre, toate cele patru etape se
suprapun în mod constant, în funcție de explorarea diferitelor situații. Dar tot aici se poate
discuta și de spre cele două tipuri de raționamente : divergentă și convergentă.
În ceea ce privește gândirea divergentă , J.P. Guilford a fost cel care a pus baza
acesteia.
Anca Munteanu este de părere că reprezintă un proces al gândirii sau o metodă
utilizată pentru gen erarea de idei creative explorând multitudinea de soluții (Munteanu,
1994).
În același timp, când vine vorba de gândirea convergentă se poate pune problema
cumulării , deoarece reprezintă metoda soluționării de probleme, în care ideile indivizilor din
diferite domenii sunt adunate laolaltă ( cumulate ), pentru a ajunge la o soluție optimă.
Dacă gândirea divergentă țintește noutatea a ceea ce gândim, gândirea convergentă se
axează pe specificitatea soluțiilor referitoare la fiecare problemă în parte.

1.1.2.2 Atitudini creative
După Mihaela Roco, toți indivizii sunt înzestrați cu o oarecare creativitate, deci și cu
cea mai importantă structură a acesteia, atitudinea creativă .
Despre atitudinea creativă se poate spune că este o comportare, un fel de a fi, poziție
adoptată față de o anumită situație, atitudine care pune bazele oricărei personalități creatoare .
În 2012, Tina Seeling, profesor la Universitatea Stanford (California), a scos în
evidență impo rtanța atitudinii în ceea ce privește gândirea creativă, care poate fi pusă într -o
relație de sinonimie cu nevoia de cunoaștere sau motivare. Ea este de părere că, înainte de a
gândi și a reuși să tindem înspre rezolvări creative la anumite probleme, trebu ie să fim
convinși că le vom găsi. Pornind de la sau cu această atitudine, persoana se setează spre a
vedea aceste probleme ca pe niște oportunități, dar și spre resursele pe care le are înspre a le
rezolva, în timp ce alte persoane le văd ca pe niște obst acole în calea lor (Seeling, 2012) .
De o mare importanță sunt și părerile cercetătorilor polonezi, a căror tendință este de a
crea o legătură între atitudinea creativă și personalitatea. De exemplu, cercetătorul polonez
Dobrolowicz este de părere c ă în ce ntrul atitudinii creative se află imaginația, gândirea
creativă, flexibilitatea, originalitatea, explorarea, dar și nevoia de a fi mai bun, nevoia de
îmbunătățire. Alți cercetători vin cu propriile păreri la această listă deschisă, adăugând

10
independența, c urajul, consistența, perseverența, toleranța la ambiguitate, responsabilitatea,
stima de sine ridicată, expresivitatea, umorul, interese estetice și artistice, percepție și intuiție,
empatie și idealism (Gregerson, Snyder, Kaufam, 2013) .
Popek, unul dintr e cei mai importanți cercetători pol onezi ai teoriei creativității este
de părere că atitudinea creativă este o structură dinamică alcătuită din componente ce țin de
caracter, dar și de partea cognitivă, stând chiar în spatele formării personalității. Aces ta este
de părere că atitudinea creativă este o combinație între euristică și nonconformism, putând
fiind regăsită în orice comportament complex care are de -a face cu inovația și auto -realizarea
(Popek, 2000) .
Ca o completare la această listă deschisă de cercetătorii polonezi, Mihaela Roco
adaugă o co mpletare a atitudinii creative care după părerea ei se referă la energie,
concentrare, orientarea spre nou, argumentarea ideilo r, independența, nonconformism ,
încredere în forțele proprii, valori morale, orien tarea spre un viitor cât mai îndepărtat,
finalizare, risc, atracție față de problemele dificile, diversitatea intereselor, valori spirituale,
valori practice .
Așadar, atitudinea creativă este un bogat și răspândit concept care include partea
cognitivă, pe rsonalitatea, dar și caracteristici ce țin de partea afecti vă, motivația sau
comportament și care a fost regăsită la persoane din diferite domenii, cu diferite nivele în
ceea ce privește creativitatea.

1.1.2.3 Personalitatea creatoare
Mihaly Csiksentmihal yi este de părere că persoanele creative se fac remarcate datorită
abilității lor de a se adapta la aproape orice situație, reușind să facă din ceva nesemnificativ –
un mijloc de atingere a scopului lor (Csiksentmihalyi, 1996). Mulți cercetători în domeniu
susțin că atât personalitatea creatoare , cât și procesul creației ar trebui analizate doar la
comun și nicidecum separat .
Tardiff și Sternberg sintetizează rezultatele mai multor studii asupra caracteristicilor
motivațional – atitudinale ale personalității creative : spirit de aventură, perseverență,
înclinație spre cercetare, deschidere către experiențe noi, spirit de lider, disciplină și
capacitate de ordonare a propriei activități, motivație intrinsecă, centrare pe sarcină, rea lizare
independentă, competitivitate, nevoie de intimitate, prezență socială bună, toleranță la
ambiguitate, interese multiple, valorizarea originalității și creativității, neconvenționalitate în
comportament, nevoie de experiențe de vârf (Tardiff, Sternbe rg, 1988).

11

1.1.2.4 Aptitudinile speciale
Aptitudinea este o componentă a competenței cu ajutorul căreia putem duce la bun
sfârșit o sarcină , la un anumit nivel. Pe de altă parte, aptitudinile speciale sunt aptitudini
specializate, implicate în diferite domenii . Anca Munteanu este de părere că rolul acestora
este de a canaliza, specializa și nuanța potențialul creativ general (Munteanu, 1994).
O listă a aptitudinilor speciale ar putea cuprinde aptitud inea organizatorică, științifică,
tehnică, matematică, pegagogică, literară, muzicală, pentru arte plastice, pentru teatru, pentru
coregrafie, pentru sport etc .
Din punct de vedere a aptitudinilor speciale, mai ales a celor referitoare la cea
muzicală sau la cea coregrafică , se știe și s -a și demonstrat că cei care practică dansul
prezintă un nivel mai ridic at al creativității, comparativ cu cei care nu dansează.
Peter Arnold este de părere că rolul creativității în dans nu contribuie doar în privința
produsului finit, ci și în privința procesului (Arnold, 1986). Multe cercetări au demonstrat că
în dans, creativitatea are un rol foarte important și în ceea ce privește dezvoltarea, dar și în
ridicarea nivelului acesteia.
În ceea ce privește creativitatea l a dansatori ai diferitelor forme de dans, s -a
demonstrat că cei care practică baletul prezintă un nivel mai scăzut de creativitate, lucru care
poate fi pus în relație cu nivelul concentrării pe o durata ridicată de timp, dar și cu faptul că
aceștia au prea puțin timp liber pentru a -și fructifica creativitatea prin diferite hobby -uri.
Pe de altă parte, nu este deloc de neglijat tango -ul, care pare a fi unul dintre cele mai
creative forme de dans. Tango necesită un întreg nivel ridicat al imaginației din part ea
partenerilor. Diferitele prize, schimbarea poziției brațelor, dar și diferitele roluri pe care
dansatorii le adoptă necesită prezența unui nivel ridicat al creativității, aptitudie necesară la
dansatori.
Așadar, se poate spune că dansul și creativitatea sunt atât într -o relație de necesitate
cât și de susținere sau suport.

1.1.2.4.1 Creativitatea și i nteligența
Se poate pune următoarea întrebare : există vreo legătură între creativitate și
inteligență?
Creativitatea a fost deseori definită ca fiind procesul de aducere la suprafață a ceva
nou și folositor, iar inteligența ca fiind abilitatea de a te adapta, a te mula și de a fi selectiv
(Sternberg, 1985) .

12
În 1990, Ochse a pus semnul egal între creativitate și inteligență , fiind de părere că
atât prim a cât și a doua se ocupă, de fapt, cu aceleași procese : selecție și modelare (Ochse,
1990).
Dar, pe de alt ă parte, abilitatea de adaptare, de modelare, de încadrare implică, de
obicei, un nivel al creativității destul de scăzut. De exemplu, în zilele noast re observăm că
există situații în care ar fi de preferat să ținem doar pentru noi anumite idei creative, dacă ne
dorim într -adevăr să ne adaptăm într -un mediu profesional, școlar, etc.
Începând cu anii ’50, autori precum Barron, Guilford sau Wallas erau d e părere că
legătura dintre inteligență și creativitate este suficient de redusă încât se putea discuta despre
acestea ca fiind două concepte total diferite.
În educație de exemplu, concepte precum inteligența și creativitatea reprezintă
elemente esențial e și absolut necesare în ceea ce privește acumularea de informații. Un studiu
în acest sens a fost condus de Suman Dalal și Greeta Rani, cu ajutorul unui eșantion format
din 640 studenți ai Universității din Statul Haryana, Nordul Africii, care urmărea exi stența
sau absența corelației între creativitate și inteligență.
După aplicarea instrumentelor, adunarea și prelucrarea datelor, s -a demonstrat că
există cu adevărat o legătură între creativitate și inteligență pe de -o parte, dar și că nivelul
creativităț ii la sexul femeiesc este mai ridicat comparativ cu cel al sexului bărbătesc, pe de
altă parte (Dalal, Rani, 2013).
Din cauza varia țiilor regăsite printre definiții care pot diferi destul de tare de la un
teoretician la altul, actualele conceptualizări au tendința de a sugera că inteligența include
capacitatea de a învăța (primirea, păstrarea și folosirea cunoștințelor reprezintă importante
aspecte/componente ale inteligenței), recunoașterea problemelor (pentru ca o persoană să
reușească să pună propriile c unoștințe în funcțiune trebuie, mai întâi, să fie capabil să
identifice posibilele probleme) și soluționarea problemelor ( persoana trebuie, mai apoi, să fie
capabilă să pună în practică ceea ce a învățat, pentru a găsi o soluție corespunzătoare
problemei) .
Psihologul german William Stern a fost cel care a vorbit pentru prima dată despre
coeficientul de inteligență sau QI la început de secol 20, iar psihologul Alfred Binet a fost cel
care a realizat primele teste de inteligență înspre ajutorarea guvernului francez, care dorea sa
identifice copiii supradotați intelectual.
Mai mulți cercetători au ajuns la concluzia că există cinci mari categorii de aptitudini
ale persoanelor cu inteligență emoțională : conștientizarea de sine (capacitatea de a recunoaște
o emoție poate reprezenta cheia inteligenței emoționale), auto-reglarea (există un oarecare

13
auto-control asupra experimentării emoțiilor), motivația (prezența acesteia pentru atingerea a
ceea ce ne -am propus înseamnă prezența unor scopuri clare și a unei atit udini pozitive),
empatia (abilitatea de a observa felul în care cealaltă persoane se simte) și aptitudinile
sociale .

1.1.3 Nivele de manifestare ale creativității
A. Munteanu propune o abordare pe verticală a creativității, distingând următoarele
nivele:
 Creativitatea expresivă, caracterisitică vârstelor mici, important fiind comportamentul
și nu abilitatea sau calitatea produsului; se manifestă liber și spontan mai ales în construcțiile
și desenele copiilor, fiind o modalitate de dezvoltare a aptitudinilor creatoare
 Creativitatea productivă sau dobândirea unor abilităț i utile pentru anumite domenii,
pentru crearea de obiecte, materiale sau spirituale în anumite domenii; contribuția personală
este destul de redusă la acest nivel, fiind utilizat e tehnicile consacrate deja;
 Creativitatea inventivă este capacitatea de a realiza legături noi între elemente le deja
existente; este așadar, un plan specific doar indivizilor ce aduc unele ameliorări unor utilaje,
unei teorii controversate.
 Creativitatea inovativă, există doar la un număr restrâ ns de persoane, și care implică
găsirea unor soluții noi, originale cu importanță teore tică sau practică; este nivelul
specific talentelor;
 Creativitatea emergentivă, specifică doar geniilor, care pot duce la revoluționarea
unor domenii ale științei,tehnicii sau artei, fiind nivelul accesibil geniului.
B. Ghiselin vorbește doar de două planuri ale creativit ății, unul secundar, care oferă
doar variații de adevăr în cadrul aceluiași domeniu, și un plan pr imar, superior, care duce
la obținerea unor soluții noi, prin care este restructurat un întreg domeniu.
Așadar, pornind de la dificultatea resimțită de cercetătorii care s -au focusat asupra
acestui vast domeniu, ajungând la modul în care creativitatea se întrepătrunde cu inteligența
sau la tipologia omului creativ, al personalității creatoare, dar și la blocajele survenite, tot
creativității ii se pot datora progresele societății : progresul artei, al științei, al tehnicii , etc.

14
1.2 Personalitatea

Din câteva puncte de vedere toți suntem la fel. De exemplu, toți suntem ființe umane, dar
în același timp suntem total diferiți, chiar unici.
Personalitatea este tocmai despre felul în care ne diferențiem de o altă persoană. Două
persoane pot discuta despre a celași subiect, dar pot avea păreri total diferite.
 Ca realitate psihologică, personalitatea desemnează omul viu, concret empi ric, cu
vise și deziluzii, cu realizări și eșecuri, omul real; totalitatea psihologică ce caracterizează și
individualizează un om în particular.
 Abordată ca și concept , personalitatea este cel mai complex obiect de studiu al
psihologiei. Acest concept înglobează aproape toată psihologia deoarece nu există teorie sau
concepție care să nu se raporteze, într -o măsură mai mare sau mai mică la conceptul de
personalitate și teoriile care abordează acest concept.

1.2.1.Definirea și structura personalității
G. Allport este de părere că personalitatea poate fi definită ca fiind organizarea
dinamică, interioară individului, a sistemelor psiho -fizice, determinante ale caracteristicilor
comportamentului, dar și ale gândirii (Allport, 1961).
O altă definiție este dată de R.S. Weinberg și D. Gould care consideră personalitatea
ca fiind caracteristică sau acumulare de caracteristici care dete rmină, de fapt, unicitatea
persoanei (Weinberg, Gould, 1999).
Personalitatea înseamnă modul specific de organizare a trăsăturilor și însușirilor
psihofizice și psihosociale ale persoanei (Răducan, 2008). Termenul „personalitate”, derivat
de la „persoană ”, își are originea în limba latină clasică, unde cuvântul –persona – desemna
inițial masca folosită de actori în teatrul antic, iar mai târziu, acest cuvânt a dobândit
înțelesuri multiple, funcționând în mai toate limbile moderne cu înțeles polisemantic, asp ect
exterior al omului, amintind de înțelesul original, rolul jucat de un actor, funcția socială
îndeplinită de un om, actorul însuși care joacă un rol ca și omul care îndeplinește o funcție
socială, ceea ce conferă valoarea acestuia, calitățile lui.
Personalitatea este cea care mediaza receptarea și acceptarea influențelor externe, le
integrează în structurile sale și le transformă în pârghii orientative și reglatorii pentru toate
manifestările sale. Tot ea este cea care diferențiază pe cineva de altcinev a și dă fiecăruia o
anumită valoare.

15
Utilizarea termenilor de persoană și personalitate în contextul științei psihologice
impune mai întâi diferențierea lor. Astfel, termenul de persoană desemnează individul uman
concret. Personalitatea , dimpotrivă, este o construcție teoretică elaborată de psihologie în
scopul înțelegerii și explicării, la nivelul teoriei științifice, a modalității de ființare și
funcționare a ceea ce caracterizează organismul psiho -fiziologic pe care -l numim persoană
umană.
Personalitat ea este cea care mediaza receptarea și acceptarea influențelor externe, le
integrează în structurile sale și le transformă în pârghii orientative și reglatorii pentru toate
manifestările sale. Tot ea este cea care diferențiază pe cineva de altcineva și dă fiecăruia o
anumită valoare.
Numai omul are personalitate și pe măsură ce ea apare produce o serie de efecte
asupra manifestărilor sale: stabilizează conduitele, le direcționează unitar, asigură consensul
gândului cu fapta, le face să fie adaptate la condițiile prezente dar și viitoare, verifică toate
capacitățile și posibilitățile omului. Termenul de personalitate desemnează sistemul
atributelor, structurilor de valori precum și funcțiile social -istorice ale persoanei.
Formarea personalității începe din primele zile de viață ale copilului, chiar din viața
intrauternă, fundamentată pe anumite structuri biosomatice transmite pe cale genetică, deci,
preezistente în raport cu structurile psihice în curs de formare în ontogeneză (Răducan, 2008).
În ceea c e privește construcția/dezvoltarea personalității, atât natura (genetica) cât și
mediul, sau mai bine zis interactiunea acestora reprezintă un factor decisiv. Ca organizare
sistemică, personalitatea se subordonează definiției generale a sistemului care est e un
ansamblu de elemente distincte aflate în tr-o relațe non -întâmplătoare (lo gică), din care derivă
o emergență de structură ireductibilă. Indiferent de definiție, un lucru este sigur:
personalitatea a fost cercetată și evaluată de -a lungul timpului din d orința de a înțelege mai
bine omul, cum funcționează el, ce îl determină să acționeze și să se comporte într -un fel sau
altul.

1.2.2.Abordări și tipologii de personalitate
Personalitatea îmbină trăsături generale și particulare, ea nu poate fi redusă la ceea ce
este general -uman, dar nici nu poate fi judecată exclusiv prin prisma a ceea ce deosebește un
individ de altul. Umanitatea dă generalul, iar individualul conferă specificitatea fiecărei
personalități.
Plecând de la aceste elemente, de osebit de importante dar și din rațiuni practice,
simplificatoare, a existat dintotdeauna tendința de a interpreta comportamentul uman și de a

16
recurge la caracterizări și chiar la clasificări ale persoanelor, în funcție de personalitatea
fiecăruia. Pot fi amintite în acest sens, două categorii de teorii: teoriile tipurilor de
personalitate și teoriile trăsăturilor psihice.
Primul grup de teorii concepe tipurile de personalitate ca fiind configurații specifice în
care se îmbină aspecte psihice diferite. S -au născut astfel, o serie de tipologii ale personalității
umane care încearcă să combine parametri fizici cu cei psihici pentru a realiza o clasificare a
indivizilor umani.
Cel de -al doilea este grupul teoriilor trăsăturilor psihice. Trăsătura psihică pune în
relief acele caracteristici relativ stabile ale unei persoane. Din punct de vedere acțional o
trăsătură se traduce printr -o predispoziție de a răspunde relativ la fel în situații diferite, printr –
o probabilitate mare de apariție a unui comportament în circumstanțe diferite și de -a lungul
unei perioade mari de timp. Trăsătura de personalitate se referă la modul de a fi al unei
persoane și la relațiile pe care le dezvoltă cu ceilalți. Unele trăsături pot fi observate direct, în
timp ce altele nu sunt evid ente dar pot fi deduse din comportamentul unei persoane. Reținem
drept caracteristici importante ale trăsăturilor: stabilitatea pentru o perioadă lungă de timp și
capacitatea de a explica și evalua comportamentul.
În viața de zi cu zi, putem observa cum o persoană se manifestă diferit din punct de
vedere situațional, însă există și situații în care persoana deține o homeostazie internă, o
stabilitate structural -funcțională, stabilitate ce poate fi formată din factori și trăsături.
În ceea ce privește cercetarea personalității, se discută despre doua tipuri de
dimensiuni : dimensiunea factorial ă și dimensiunea trăsăturilor. Plecând de la aceste elemente,
deosebit de importante dar și din rațiuni practice, simplificatoare, a existat dintotdeauna
tendința de a interpreta comportamentul uman și de a recurge la caracterizări și chiar la
clasificări ale persoanelor, în funcție de personalitatea fiecăruia.
Firul ideii de a introduce fiecare persoană în cate o categorie din punct de vedere al
trăsăturilor de pe rsonalitate poate fi urmărit până -n vremea lui Hippocrate, însă cele mai
recente abordări au fost cele ale lui Allport, Cattell sau Eysenk.

1.2.2.1 Teoria trăsăturilor de personalitate din perspectiva lui G. W. Allport
Gordon Allport este unul dintre primii teore ticieni care a tratat conceptul trăsăturilor
de personalitate, concept introdus în anul 1921, plecând de la cele aproximativ 18.000 tipuri
de personalitate și finalizând doar cu 4,500. După Allport, întregul spectru al personalității
este alcătuit din atit udini și trăsături. Totuși, în timp ce atitudinea se înclină înspre obiecte și

17
valori, trăsăturile tind înspre comportamente care depășesc limita sferei atitudinilor (Crețu,
2005).
Punctul de plecare a lui Allport a fost baza personalității compusă tocmai din aceste
trăsături de personalitate, iar teoria acestuia se baza pe organizarea trăsăturilor pe trei nivele :
cardinale, centrale și secundare. Allport era de părere că trăsătura este cea care ghidează felul
în care o persoană reacționează la un caz concret, așadar trăsăturile cardinale sunt cele
dominate de comportamentul individului. Cei care dețin astfel de trăsături sunt cei considerați
puternici, cei care se află în top.
Trăsăturile de personalitate centrale sunt, mai degrabă, caracteristici cu u n grad mai
scăzut de generalitate comparativ cu cele cardinale, aflate la mai toate persoanele, dar la
nivele diferite : loialitatea, bunătatea, agreabilitatea, etc.
Cele secundare aflate pe ultima treaptă a ierarhiei sunt cele care își fac simțite prezența
doar în funcție de anumite situații, incluzând preferințele. Acestea explică din ce motiv o
persoană se poate confrunta cu un anumit comportament care nu -l definește, care nu se
potrivește cu felul lui de -a fi, cel uzual.

1.2.2.2 Analiza factorială a pe rsonalității din perspectiva lui R. B. Cattell
Pentru a -i reduce lista lui Allport compusă din 4,500 trăsături de personalitate,
Raymond Cattell a „anulat” toate sinonimele listei, ajungând la decentul număr de 171.
Catell identifică două tipuri de factori: factori de suprafață și factori sursă. Factorii de
suprafață, care se exprima direct în comportamentul verbal sau motor al persoanei, nu sunt
constanți, se manifestă circumstanțial și variază de la individ la indivi d. Aceștia coincid cu
trăsăturile secundare descrise de Allport.
Factorii sursă sunt factorii de profunzime, care reprezintă patternul comportamental al
persoanei, pe baza căruia se culeg informații privind comportamentul unei persoane într -o
situație dată . Valoarea lor predictivă este mai mare și coincide cu trăsături le centrale descrise
de Allport (Allport, 1991).
După Cattell, trăsăturile de personalitate sunt cele care ne face să banuim ceea ce face
o persoană într -o situație clară (Crețu, 2005).
Urmând calea lui G. Allport și pentru Cattell trăsăturile rămân baza care susține
personalitatea, trăsături pe care acesta le vede ca pe niște structuri mentale, astfel propunând
analiza factorială explorativă, care oferea soluția descrierii personalitații prin prisma a trei
tehnici : R, P și Q.

18
Tehnica R, fiind și cea mai răspândită, presupune aplicarea unor teste pe un eșantion
mai răspândit și compararea rezultatelor. Tehnica P, o tehnica ușor mai șlefuită decât R, era
interesată de manifestarea trăsăturilor, d ar la nivel individual. Tehnica Q a fost recomandată
de Cattell ca fiind utilizată în momentul în care se dorea stabilirea tipologiilor de
personalitate.
Teoria lui Cattell se baza pe trei tipuri de personalitate : dinamice, temperamentale și
aptitudinale. Cele dinamice includ atât aspecte înnăscute cât și dobândite, cele aptitudinale se
referă la capacitatea și lejeritatea persoanei de a atinge ușor un scop, iar cele temperamentale
se referă la energie, viteză, etc (Crețu, 2005) .

1.2.2.3 Analiza factorială a personalității din perspectiva lui H. J. Eysenk
Urmându -l pe Cattell, dar mai ales plecând de la tipologia lui Jung, introversiune –
extraversiune, Eysenk a introdus o nouă perspectivă asupra fenomenului personalității.
Definiția de la care a pornit acesta a fost cea cum că mediul și ereditatea sunt cele care
influențează, de fapt personalitatea.
În ceea ce privesc tipurile și trăsăturile de personalitate, Eysenk era de părere că prin
tip se înțelegea „cumulări observabile de sindroame de trăs ături, iar prin trăsături se înțelegea
cumulări observabile de tendințe acționale ale individului ” (Crețu, 2005). Organizarea
factorială a personalității din perspectiva lui Eysenk era poziționată pe patru niveluri : nivelul
tipurilor, nivelul tr ăsăturilor, răspuns habitual și răspuns specific.
Factorii sursă conturează trăsăturile de personalitate, pe când factorii de suprafață
conturează tipul de personalitate, motiv pentru care teoria lui Catell se încadrează în
abordările trăsăturilor de personalitate ( cei 16 factori), iar teoria lui Eysenck se încadrează în
descrierea tipului de personalitate, descriind personalitatea în termeni de extraversiune,
nevrozism și psihotism.
Studiile ulterioare de analiză factorială au condus spre acreditarea ideii că esențiali
pentru structura personalității ar fi cinci factori care decurg din teoriile lui Eysenck și Cattell:
extraversie, agreabilitate, con știinciozitate, nevrotism și deschiderea . Așadar, structura de
bază a personalității poate fi descrisă prin cinci factori principali .

1.2.3 Factori de personalitate
După cum am specif icat în capitolul anterior, teoria factorială a personalității se mai

19
poate numi și modelul dispozițional sau teoria dispozițională a personalității, iar cei trei
teoreticieni, Allport, Cattell și Eysenk, au concluzionat că prin trăsătură se înțelege patern al
comportamentului, emoție, etc.
Studiile de analiză factorială au condus spre acreditarea ideii cum că esențiali pentru
structurarea personalității ar fi cinci factori sau modelul Big Five : extraversia, agreabilitatea,
conștiinciozitatea, nevrotismul și deschide rea spre nou (spre experiențe).

1.2.3.1 Extraversia
Primul factor arată capacitatea de orientare a personalității spre exterior, modul de
implicare în acțiune, sociabilitatea persoanei. Este specifică persoanelor exuberante,
sociabile, energice, care se fa c remarcate cu ușurință într -un grup de oameni. Dacă ar fi să
definim extraversia prin câteva cuvinte cheie, acestea ar fi, după Goldberg și Johnson,
afectivita te, sociabilitate, asertivitate, nivel de activism, căutare de senzații, emoții pos itive
(Goldberg, Johnson, 2006) . La polul opus se află persoanele tăcute, timide și formale în
manifestare, care adoptă o atitudine pasivă, rezervată.

1.2.3.2 Agreabilitatea
Cel de -al doilea factor, agreabilitatea, cuprinde diferențele individuale relevate de
interacțiunea socială și se referă la calitățile emoționale ale persoanei și la comportamentul
său pro -social. Este specifică persoanelor tolerante, înțelegătoare, ce dau dovadă de spirit de
echipă. La polul opus se află persoanele individualiste, mai puțin încrezătoare în ceilalți, cu
un spirit competitiv ridicat, ce sunt centrate pe sar cină în dauna relațiilor umane.

1.2.3.3 Conștiinciozitatea
Cel de -al treilea factor vizează mo dul concret caracteristic al individului de -a
tratasarcinile, activitățile, problemele care apar. Cuprinde trăsături cum ar fi ordinea,
disciplina, responsabilitatea socială.
Conștiinciozitatea este asociată persoanelor disciplinate, cu un simț ridicat al datoriei și
cu o nevoie puternică de realizare profesională. La polul opus se găsesc persoanele flexibile,
care tind să amâne sarcinile sau să renunțe ușor dacă întâmpină probleme.

1.2.3.4 Nevrotismul
Acest factor se referă la tendința individului de a avea trăiri negative (furie, ură,
depresie etc). Un scor mare la nevrotism arată că indivizii reacționează emoțional intens, în

20
situații în care alții nu sunt afectați. Au tendința de a vedea totul în neg ru, de a atribui
conotații negative oricăror situații, sunt frustrați și prost dispuși. Stările tind să dureze multă
vreme, de aceea le este afectată capacitatea de decizie, au dificultăți în controlul emoțiilor și
în a face față stresului. La polul opus s unt indivizii care nu se enervează așa ușor, par
imperturbabili, sunt calmi și au stări emoționale de obicei pozitive.

1.2.3.5 Deschiderea (spre experiențe)
Acest factor descrie curiozitatea indivizilor de a dobândi cunoștințe noi, face diferența
între indivizii convenționali și exploratori, între cei realiști și cei imaginativi, creativi.
Indivizii cu scoruri mari apreciază frumosul, apreciază arta, sunt sensibili, conștienți de
emoțiile lor, acționează nonconformist și gândesc individualist. Abstractul le este familiar și
concretul străin. La polul opus se află indivizii cu scoruri mici, care preferă convenționalul,
nu le place riscul, noul, sunt rezistenți la schimbare. Nu înțeleg arta și utilitatea ei, preferă
simplitatea, în locul complexului. Dacă ar fi să d efinim prin câteva cuvinte deschiderea,
acestea ar fi: imaginație, interes artistic, emoționalitate, spirit aventurier, intelect, liberalism.

1.3 Dansul

Dansul poate fi perceput ca fiind un puternic impuls, dar arta acestuia
reprezintătransmiterea acestui impuls înspre cei care -l practică, impuls ce debordează de
expresivitate. Plecând de la Aristotel, filozofi și critici au sugerat diverse definiții în ceea ce
privește dansul, fiecare legându -se de tipul dansului cu care era mai familiarizat, de -a lungul
istoriei.

1.3.1 Definirea și istoricul dansului
Aristotel a fost de părere că dansul înseamnă mișcări ritmice cu scopul de a scoate în
evidență caracterul bărbatului, dar și ceea ce simte acesta sau ceea ce face, referindu -se la
rolul bărbatului jucat în piesele teatrului Greciei antice.
Ca o cumulare a teoriilor, definiția dansului ar trebui reîntoarsă, de fapt, la principiul
fundamental care prevede că dansul este o formă de artă sau activitate care pune în funcțiune
corpul, dar și capacitatea acestuia de-a atinge cote maxime prin mișcare.

21
Comparativ cu mișcările zilnice pe care le face un individ, mișcările care sunt făcute
în dans nu sunt atat de strâns legate de job -ul acestuia, călătoriile sau modul de supraviețuire,
ci mai degrabă implică anumite c alități suplimentare, cum ar fi dorința de divertisment,
empatizarea cu esteticul sau chiar auto -exprimarea.
Dansul a fost folosit încă din cele mai vechi timpuri în ritualurile de luptă cu boala. Se
păstrează vechi mărturii care vorbesc despre introducer ea transei prin dans, transă ce favoriza
vindecarea. În Europa, în perioada Evului Mediu, cand izbucneau diferitele epidemii, se apela
la dansul macabru despre care se credea că ține la distanță moartea. Exaltarea produsă de
frica în fața morții combinată cu plăcerea dansului făcea ca unii dintre cei care intrau în
ritmul acestor dansuri să moară de epuizare.
În Grecia, de exemplu, inaugurarea evenimentelor sacre precum jocurile olimpice
începând cu sec. VIII î.Hr. se făcea prin dansul femeilor pure ale te mplelor. Mișcările suave
ale mâinilor preoteselor din templele hinduse au fost in discuție în documente datate încă din
primul secol d.Hr.
La final de secol XVIII, din Viena s -a răspândit valsul, un dans derivat din Ländler. În
aceeași perioadă au început să se impună și dansuri ale altor popoare, precum mazurka,
polka, jota, ceardaș ș.a. care au pătruns în toate mediile sociale, având rol de seamă în
constituirea și afirmarea școlilor naționale.
Astăzi, dansul este privit ca o modalitate de relaxare, de a menține suplu corpul. O
altfel de exprimare a tensiunii, o modalitate de a trece observant în cazul celor care practică
acest mijloc de comunicare, o modalitate de a scăpa de stresul cotidian.

1.3.2 Caracteristicile dansatorilor
A fi dansator necesită un oarecare talent care ajută la lejeritatea exprimării unei
poveștiprin dans sau a emoțiilor. Așadar, cei care practică dansul se bazează, în general, pe o
bună rezistență fizică, perseverență, nivel ridicat al funcției mnezice, etc.
Dansatorii depind de cre ativitate, care îi ajută să exprime cu lejeritate ceea ce simt,
povestea melodiei, folosindu -se de mișcările corpului. Abilitatea artistic îi ajută pe aceștia să
comunice anumite idei prin limbajul non -verbal.
Cercetătorii Universității Hebrew din Ierusali m împreună cu Centrul Genetic Scheifeld,
au demonstrate prin analizarea ADN -ului, că ADN -ul dansatoriilor era diferit în ceea ce
privește structura a două gene „cheie” , comparativ cu cei care nu practică dansul, gene care
sunt implicate în transmiterea de informații între neuroni. Comparând rezultatele genetice,
dar și răspunsurile date la chestionare ai celor 85 de participanți (dansatori) cu un alt grup

22
format din atleți, s -a demonstrat că dansatorii au prezentat caracteristici genetice particulare
și de personalitate care nu au fost regăsite în celălalt grup . Pe de -o parte, în ceea ce privește
obținerea unor variații a două gene furnizoare de cod pentru transportorul de serotonină (cu
funcție în nivelarea serotoninei, ceea ce duce la existența de experien țe spirituale), dar și
pentru receptorul arginin vasopresină (care are influență asupra modelării comunicării
sociale, dar și asupra comportamentelor deschise la contact, tendință de relaționare, etc).
Ambele gene se ocupă de transmitere de informații într e celulele nervoase. Pe de altă parte, în
ceea ce privește obținerea de variații din punct de vedere al personalității, cercetătorii sunt de
părere că exist ă un tipar al dansatorului, deținător de calități mai puțin regăsite la un nivel atat
de înalt și la persoanele care nu practică dansul : un nivel ridicat al nevoii de a comunica, al
valorilor spirituale, dar și iubitor de simbolic (Bachner -Molman, Dina, Zohar, 2005).
În ceea ce privește personalitatea celui care practică dansul, cercetători ai Centrului de
Cercetare al Universității din Jyvaskyla, Finlanda, au descoperit că modul în care oamenii
dansează se află în strânsă legătură cu factorii de personalitate ai acestora. Folosindu -se de
aparate special destinate înspre a filma în ritm lent mișcările celor 60 de voluntari, aceștia au
corelat diferitele mișcări din dans cu cei cinci factori ai modelului Big Five : extraversie,
agreabilitate, conștiinciozitate, nevrotismul și deschiderea spre nou. Așadar, se poate discuta
despre se poate discuta despre extrovertiții care tind să acopere întreg ringul de dans ;
nevroticii care au mișcări rapide și sacadate ale brațelor, picioarelor ; cei deschiși către
experiențe care folosesc mișcări rapide, alternative, punând stăpânire într -o mai mic ă măsură
pe întreaga întindere a ringului de dans ; cei conștiincioși care se mișcă din plin pe întregul
rind de dans, brațel e avântându -se în mișcări largi ( Luck, Saarikallio, Burger, 2010).
În timpul dansului oamenii se manifestă, de multe ori, în concor danță cu firea lor,
dezvăluindu -și trăsăturile care le definesc cel mai bine personalitatea. (Anghel, 2003).

1.3.3 Tango – dans de societate
Dansul de societate reprezintă un gen de dans cu diferite origini internaționale, asimilat
în mod eronat dansului sportiv de către necunoscători și care cuprinde două categorii de
dansuri, diferite între ele ca structură și tempo : dansurile de salon și cele latino (rumba,
salsa, merengue, etc). Categoria dansurilor de salon cuprinde valsul lent, valsul vienez,
tango -ul clasic.
Tango este binecunoscutul dans pentru doi, original din Argentina, Rio de la Plata mai
exact, datând din mijlocul secolului al XIX -lea. Chiar dacă stilurile se mai întrepătrund, totuși
este un dans cu pași eleganți, figuri ample ce pot avea uneor i conotații senzuale. Influențele

23
din cultura europeană cât și din cea africană sunt cele care îi făcea pe sclavii timpului – primii
dansatori de tango. În ceea ce privește varietatea stilurilor, se poate aduce în discuție Tango
vals, Tango argentinian, ur uguayan, Tango de salon, Milonga sau Ballroom.
Tango (normal) este un ritm clasic de tango argentinian, de obicei pe o măsur ă de 4 este
mai dramatic, mai pătrunzător, se dansează cu o postura bine definita, pași clari, structuri de
mișcări.
Tango vals est e pe un ritm de 3 timpi , ca si valsul clasic doar ca sunt influente de tango
clasic. Se d ansează mai „plutitor", te simți ca pe valuri dansând tango vals, structuri de
mișcări mai putin complexe.
Milonga este un dans foarte jucă uș, cântat mai rapid de orch estre ceea ce înseamnă că ș i
dansatorul face pași mai micuți ș i mai rapizi. Milonga es te o joacă continuă, multă veselie, de
obicei ș i versurile sunt fericite, exprimă iubirea pentru oras, țară , familie, iubire.
Ballroom se bazează pe un ritm diferit, sac adat, predominante fiind mișcările capului,
stil de a devenit cunoscut întâi în Germania, ca mai apoi să fie bine văzut și în Anglia.
Felul în care cei doi dansatori (cel care conduce și cel care îl urmează) dansează, este de cele
mai multe ori într -o îmbr ățișare deschisă, cu spațiu între cei doi, sau închisă, unde există
conexiune piept la piept, în zona frunții sau în zona șoldurilor.
În concluzie, dansul este o formă de manifestare a sentimentelor și tot odată o formă
de comunicar e non -verbală prin care poate ieși la iveală personalitatea dansatorului.

1.3.4 Dansul tradițional românesc
Dansul popular sau dansul tradițional românesc înseamnă artă, istorie, datină, dar și
moștenire lăsată de la strămoși, fiind identitatea poporului român.
Dansul popular se situează oarecum la extrema liberă în sensul că partea tradițională,
prin simplitatea primară a mișcărilor, oferă interpretului cele mai ușoare posibilitați de a da o
patimă proprie figurilor coregrafice până la un anumit punct, d ansul putând fi socotit ca o
creație a sa (Anghel, 2003).
Depinzând strict de regiunea provenientă, dansul popular diferă în funcție de ritm și
stil, existând mai multe tipuri de dans, cu o influență particulară în func ție de zonă : horă,
ardeleană, soroc, brâu, sârbă și călușul.
Hora este un dans tradițional românesc care îi unește pe participanți într -un cerc
închis. Muzicile horelor sunt lente, domoale, dansată la nunți s au la mari sărbă tori populare.

24
Ardeleana, provenită din Ardeal după cum o arată și denumirea, este cunoscută prin
ritmul mai alert pe care îl are, cu mișcări rapide și pline de voioșie. Acest dans tradițional mai
este cunoscut și sub denumirea de someșana, hațegana sau abrudeana.
Sorocul, dans provenit chiar din câmpia Banatului, este c unoscut prin complexitatea
sa, care, la început, a fost dansat doar de bărbați, iar mai apoi în perechi. Stilul Sorocului este
diferit de la o comună la alta, existând așadar : Sorocul de la Jebel, Sorocul de la Beregsăul
Mare, etc.
Sârba este un alt dans tradițional românesc foarte răspândit pe teritoriul ță rii noastre,
dar și îndrăgit datorită ritmului extrem de vioi, dar și datorită mișcărilor săltărețe le care sârba
ne îndeamnă. Sârba popilor, haiducească sau pe bătute sunt doar câteva stiluri ale acest eia.
Și, în final, călușul, inclus de UNESCO în patrimoniul cultural al lumii, este un dans
destinat bărbaților și care exprimă forțăși perspicacitate. Este un dans întâlnit în Muntenia,
Oltenia sau Transilvania, având un conducător, vătaf, ce prezintî fi gurile ce sunt, mai apoi,
dansate și de ceilalți.
Așadar, acestea sunt moștenirile lăsate de la strămoși, o adevărată comoară a tradiției
românești, o rădăcină sau o adevărată bază a românilor păstrată din generație în generație.

25

Capitolul 2

METODOLOGIA DE CERCETARE

2.1 Scopul și obiectivele cercetării

Scopul cercetării este investigarea diferențelor în ceea ce privește configurația
factorilor de personalitate și a atitudinilor creative între grupul persoanelor care au ales să
danseze tango și cel al persoanelor care au ales să danseze dansuri populare românești.
Obiectivele acestei cercetări sunt:
 Investigarea nivelul atitudinilor creative la cele două grupuri de dans atori;
 Investigarea factorilor de personalitate la cele două grupuri de dansatori;
 Compararea celor două grupuri de dansatori în ceea ce p rivește configurația factorilor
de personali tate și a atitudinilor creative.

2.2 Ipotezele cercetării

În vederea atingerii acestor obiective, au fost avansate ur mătoarele ipoteze :
Ipoteza 1. Există diferențe semnificative între dansatorii de tango și cei de dansuri
populare în privința factorilor de personalitate.
Ipoteza 2.Există diferențe semnificative între dansatorii de tango și cei de dansuri
populare în privința nivelului atitudinilor creative.

26

2.3 Eșantionul cercetării

Eșantionul cercetării a fost format , pe de -o parte din dansatori amatori ai Școlii de
tango „Milonga ", iar pe de altă parte din dansatori amatori ai Ansamblului de dansuri
populare „Doina Timișului ", ambele grupe întâ lnindu -se săptămânal, în zilele de Marți și Joi.
Aceștia au fost de acord, în mod voluntar, să particip e la această cercetare care s -a desfăș urat
în perioada ianuarie -mai a anului curent .
Eșantionul de cercetare este alcătuit din 60 de participanți, 30 dansatori amatori de
tango și 30 dansatori amatori de dansuri populare , criteriul de selecție fiind mixt
(neprobabilistic – dansatorii școlii de tango, respectiv ai ansamblului popular , aleator –
voluntariat).

Fig. 1 Repartizarea eșantionului în funcție de v ârsta dansatorilor.

Dansatori de
tango
40% Dansatori de
dansuri populare
60%Varsta

27
Fig. 2 Repartizarea eșantionului în funcție de sexul dansatorilor .

2.4 Instrumente de evaluare

2.4.1 Chestionar de atitudini creative
Este bine cunoscut că toți oamenii sunt creativi , iar una dintre componentele esențiale
ale creativității f iind chiar atitudinea creativă (Cardon, 2015).
Acest chestionar a fost elaborat de către M. Rocco și J.M. Jaspard c u scopul de a
măsura 15 atitudini creative și anume: energia (tendință continuă de cunoaștere, avansare),
concentrarea (atenție asupra unui anumit scop) , orientarea spre nou (independență, relaxare,
deschidere, reorentare spre nou) , argume ntarea ideilor (orientare înspre justificare) ,
independența (tendință spre singularitate, unicitate) , non conformismul (evitarea plafonării,
libertate, reinventare) , încrederea în forțele proprii (susținerea și valorificarea propriei puteri,
lider) , valori morale (respec tarea regulilor, iubire, tradiție) , orientarea sp re un viitor cât mai
îndepărtat (continuitate, proiecție în viitor) , finalizare (finalizarea acțiunii, atingerea
obiectivului) , risc (adrenalină , continuare fără atingerea unui țel) , preferință (diversificar ea
gusturilor, iubirea de sine) , atrac ție față de problemele dificile (interes, demonstrativitate) ,
diversitatea intereselor (tendință spre orietare și reorientare, puterea alegerii) , valori spirituale
(credința în aceleași valori, fidelitate) , valori prac tice (plasticitate, diversitate, flexibilitate) ,
22%28%25%
25%barbati practicanti de tango
femei practicante de tango
barbati practicanti de dansuri populare
femei practicante de dansuri populare

28
scala de minciuni. Pentru măsurarea atitudinilor creative se folosește o scală cu 5 răspunsuri
sub forma Scalei Likert (cu totul neadevărat, neadevărat, relativ adevărat, adevărat, cu totul
adevărat), per to tal chestionarul însumând 50 de itemi.
Pentru calcularea cotelor s -au acordat puncte de la 1 -5 pentru fiecare întrebare în
parte, fiecare scală putând lua valori între 3 și 25.

2.4.2 Inventarul de personalitate NEO PI -R
Inventarul de personalitate Neo Revizuit sau NEO PI -R, avându -i ca autori pe Paul
Costa și Robert McCrae este considerat a fi unul dintre cele mai folosite și mai celebre
chestionare ale psihologiei moderne.
Publicat în 1990, se bazează pe Modelul Big Five, abordând cele 5 mari dimensiu ni
ale personalității, alături de cele 30 de fațete pentru o mai bună înțelegere, cotare și
interpretare a personalității adulte.
Bazându -se pe Modelul Big Five, cele 5 dimensiuni ale personalității sunt :
Extraversia, Agreabilitatea, Conștiinciozitatea, N evrotismul și Deschiderea (spre experiențe),
urmate de cele 30 de fațete care definesc fiecare domeniu : Anxietate (N1) , Furie (N2) ,
Depresie (N3) , Timiditate (N4) , Impulsivi tate (N5) , Vulnerabilitate (N6) – pentru Nevrotism;
Căldură (E1), Spirit gregar (E2), Asertivitate (E3), Activism (E4), Căutarea stimulării (E5),
Emoții pozitive (E6) – pentru Extraversie ; Fantezie (O1) , Estetică (O2) , Sentimente (O3),
Acțiune (O4) , Idei (O5) , Valori (O6) – pentru Deschidere spre experiențe ; Încredere (A1) ,
Onestitat e (A2) , Altruism (A3) , Complianță (A4) , Modestie (A5) , Blândețe (A6) – pentru
Agreabilitate ; Competență (C1), Ordine (C1), Simțul datoriei (C3), Dorința de realizare (C4),
Autodisciplină (C5), Delibe rare (C6) – pentru Conștiinciozitate.
În consiliere, rez ultatele obținute la NEO PI -R oferă consilierului o înțelegere rapidă a
dispozițiilor stabile ale clientului, care facilitează procesul de consiliere. În psihologie clinică
și psihiatrie, el este util în sugerarea sau excluderea unui anumit diagnostic, avâ nd un rol
important și în procesul psihoterapeutic, ajutând la dezvoltarea raportului de evaluare, la
selectarea tratamentului adecvat și la alegerea punctelor asupra cărora trebuie insistat în
timpul tratamentului.
Avantajul NEO PI -R este că evidențiază resursele personale, precum și puncte slabe,
furnizând totodată evaluări obiective ale unor trăsături de personalitate relevante pentru
diagnosticarea mai multor tulburări. O altă semnificativă utilitate a inventarulu i de
personalitate, se regăsește în medicina comportamentală și în psihologia sănătății. Scalele

29
NEO PI -R corelează cu patternul comportamental de tip A, specific predispoziției la boli
coronariene, cu locul controlului relativ la propria sănătate și cu co mportamentul anormal în
caz de boală. Spre exemplu, o descoperire recentă se referă la una dintre fațete, ostilitatea
antagonistă, ca predictor al bolii coronariene.
Relațiile dintre trăsăturile de personalitate și performanța în muncă prezintă interes și
pentru psihologii din departamentele de resurse umane însărcinați cu selectarea și plasarea
angajaților. Rezultatele la NEO PI -R pot întări sau modifica interpretarea scorurilor obținute
la instrumente de interese vocaționale, devenind complementare în co nsiliere vocațională și
psihologie industrială/organizațională.
În cercetare, NEO PI -R este un instrument util în majoritatea studiilor corelaționale ce
privesc personalitatea și alte variabile, cum ar fi: dezvoltarea morală, identitatea egoului,
răspunsu l la psihoterapie etc.

2.5Design -ul cercetării

Variabilele cercetării sunt:
Independente: tipul de dans adoptat de către subiecți – cu cele două variante (tango și dans
popular) .
Dependente : atitudinile creative și factorii de personalitate Big Five .
Cercetarea s -a desfășurat în perioada Ianuarie – Mai 2017, în școala de tango
„Milonga” respectiv la școala de dansuri populare a Ansamblului popular „Doina Timișului "
din Timișoara .
Participanții au fost înștiințați de realizarea acestei cercetări, le -a fost explicat scopul
acesteia, dar au fost și întrebați dacă doresc să participe la cercetare. Cei care au dorit să
participe au fost chemați înspre completare pe o perioadă de două zile pentru a e vita
obose ala. Aplicarea testelor s-a făcut individual, în urma prezentării instructajul ui. Subiecții
au fost anunțați că datele lor personale, precum și rezultatele obținute la teste sunt
confidențiale și că la solicitarea lor, pot primi rezultatele.

30

Capitolul 3

PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

Pentru verificarea ipotezelor s -a recurs la prelucrarea rezulta telor la probele de
investigați e administrate cu ajutorul programului informatic SPSS 20. Pentru determinarea
procedeulu i statistic al fiecărei ipoteze s-au studiat distribuțiile variabilelor cercetării,
analizând graficele , s-a analizat volumul eșantioanelor și s -au determinat scalele pe care sunt
evaluate variabilele.
Rezultatele prelucrării statistice sunt redate în tab elele de mai jos, prezentate în cadrul
fiecărei ipoteze analizate. Pentru verificarea ipotezelor s -a utilizat testul statistic para metric calculul
testului t (student) pentru identificarea semnificației diferențelor dintre medii, pentru eșantioane
independ ente, respectând următoarele condiții :
 Să existe comparare între două grupuri
 Grupurile să fie independente
 Variabila dependentă să fie masurată pe scală de interval
 Fiecare grupă din eșantion are minim 30 de subiecți
 Respectă legea normalității.
N
Valid
Medie Abatere
standard Minim Maxim
Agreabilitate 60 573.45 118.15 402 804
Încredere (A1) 60 22.67 5.727 10 32
Onestitate (A2) 60 22.47 5.640 10 32

31
Altruism (A3) 60 22.47 6.511 0 32
Complianță (A4) 60 23.13 7.489 0 32
Modestie (A5) 60 23.57 7.077 0 32
Blândețe (A6) 60 23.60 6.410 8 32
Conștiinciozitate 60 678.72 128.38 370 960
Competență (C1) 60 24.13 5.939 8 32
Ordine (C2) 60 23.27 6.486 8 32
Simțul datoriei (C3) 60 32.57 7.247 0 32
Dorință de realizare
(C4) 60 23.60 7.420 0 32
Autodisciplină (C5) 60 24.08 7.338 0 32
Deliberare (C6) 60 23.75 7.453 0 32
Deschidere 60 52.75 118.49 402 804
Fantezie (O1) 60 20.97 8.265 0 32
Estetică (O2) 60 20.58 8.060 0 32
Sentimente (O3) 60 20.42 7.599 2 32
Acțiune (O4) 60 20.67 7.104 2 32
Idei (O5) 60 20.43 7.324 2 32
Valori (O6) 60 20.27 7.318 0 32
Extraversie 60 421.30 173.12 125 850
Căldură (E1) 60 22.65 4.808 18 30
Spirit gregar (E2) 60 21.25 7.510 0 32
Asertivitate (E3) 60 22.13 6.318 2 32
Activism (E4) 60 19.72 7.372 2 32
Căutarea stimulării
(E5) 60 19.78 7.474 2 32
Emoții pozitive
(E6) 60 22.17 5.502 0 32
Nevrotism 60 567.92 119.20 317 804
Anxietate (N1) 60 23.33 7.464 0 32
Furie (N2) 60 22.08 5.708 0 32

32

Tabelul 1.Indicatorii statistici de start pentru variabilele cercetării la participan ții
eșantionului .

Depresie (N3) 60 22.13 5.176 10 32
Timiditate (N4) 60 21.87 6.490 0 32
Impulsivitate (N5) 60 20.92 7.019 0 32
Vulnerabilitate
(N6) 60 21.65 6.391 0 32
Energie 60 22,37 4,44 18 35
Concentrare 60 22,60 4,89 18 40
Orientare spre nou 60 47,03 35,55 18 220
Argument. ideilor 60 22,10 3,86 18 32
Independența 60 22,38 4,64 18 34
Nonconformism 60 36,85 13,95 15 60
Încrederea în
forțele proprii 60 28,25 10,06 18 50
Valori morale 60 70,03 50,85 18 240
Orientarea
spre un viitor
cât mai îndepărtat 60 37,32 14,49 3 60
Finalizare 60 43,15 16,44 18 66
Risc 60 24 5,54 9 38
Preferin ța față de
problemele
dificile 60 22,75 4,91 18 40
Diversitatea
intereselor 60 22,33 3,79 18 32
Valori spirituale 60 22,52 4,77 18 34
Valori practice 60 42,98 16,26 18 66
Scala de minciuni 60 43,12 16,29 18 66

33
3.1. Prima ipotez ă
Ipoteza 1.Există diferențe semnificative între dansatorii de tango și cei de dansuri
populare în privința factorilor de personalitate.
Pentru verificarea primei ipoteze, am aplicat testul statistic parametric t (student)
pentru identificarea semnificației diferențelor dintre medii pentru eșantioane independente,
subiecții fiind împ ărțiți în două grupe , în funcție de tipul de dans practicat: profil 1 – dansatori
de tango și profil 2 – dansatori de dansuri populare.

Tabelul 2. Calculul testului t pentru compararea factorilor de personalitate la
dansatori grupați în funcție de tipul de dans practicat .
N Testul Levene
pentru egalitatea
dif. t Gr.
de
lib. p Dif.
mediilor Interv . de încredere
al dif. mediilor
Inf.
Sup.

F
p
Extraversie 60 11.212 0.001 4.022 58 0.000 160.33 80.53 240.13
Agreabilitate 60 0.280 0.598 2.083 58 0.042 61.83 2.423 121.24
Conștiinciozita te 60 9.519 0.003 -3.871 58 0.000 29.80 -175.02 -55.70
Nevrotism 60 0.333 0.566 1.879 58 0.065 56.63 -3.696 116.96
Deschidere 60 0.216 0.644 2.027 58 0.047 60.43 0.744 120.12

Fig. 3.Graficul pentru eșantioane independente pentru variabila extraversie .

34

Fig. 4. Graficul pentru eșantioane independente pentru variabila agreabilitate.

Fig. 5. Graficul pentru eșantioane independente la variabila conștiinciozitate .

35

Fig. 6. Graficul pentru eșantioane independente la variabila deschidere.

Tabelul 2.1 Calculul testului t pentru compararea subfactorilor de personalitate la
dansatori i grupați în funcție de tipul de dans practicat .
N Testul Levene
pentru egalitatea
dif. t Grad
de lib . p Dif.
mediilor Inter valul de
încredere al dif.
mediilor
Inf.
Sup.

F
p
Căldură (E1) 60 1.044 0.311 0.507 58 0.614 0.633 -1.867 3.134
Spirit gregar
(E2) 60 1.932 0.170 -1.015 58 0.315 -1.967 -5.847 1.914
Asertivitate
(E3) 60 0.409 0.525 1.274 58 0.208 2.067 -1.182 5.315
Activism (E4) 60 13.510 0.001 3.136 58 0.003 5.567 2.013 9.120
Căutarea
stimulării (E5) 60 11.753 0,001 3.172 58 0.002 5.700 2.103 9.297
Emoții pozitive
(E6) 60 0.011 0.918 -1.617 58 0.111 -2.267 -5.072 539
Încredere (A1) 60 6.265 0.015 2.036 58 0.046 2.933 0.049 5.818
Onestitate (A2) 60 4.635 0.035 1.771 58 0.082 2.533 -1.330 5.397
Altruism (A3) 60 6.361 0.014 1.524 58 0.133 2.533 -1.795 5.861
Complianță
(A4) 60 1.790 0.186 -1.411 58 0.683 -1.800 -4.698 3.098
Modestie (A5) 60 4.077 0.048 -1.911 58 0.366 -1.667 -5.330 1.996
Blândețe (A6) 60 2.319 0.133 -1.240 58 0.811 -1.400 -3.740 2.940
Competență
(C1) 60 1.472 0.230 0.432 58 0.668 0.667 -2.424 3.757

36
Ordine (C2) 60 2.029 0.160 -1.634 58 0.529 -1.067 -4.436 2.302
Simțul datoriei
(C3) 60 2.891 0.094 -1.625 58 0.109 -3.000 -6.695 0.695
Dorință de
realizare (C4) 60 2.018 0.161 -1.623 58 0.110 -3.067 -6.850 0.716
Autodisciplină
(C5) 60 2.745 0.103 -2.197 58 0.032 -4.033 -7.708 -1.358
Deliberare (C6) 60 1.858 0.178 -1.781 58 0.080 -3.367 -7.150 0.416
Anxietate (N1) 60 1.961 0.167 -1.619 58 0.538 -1.200 -5.078 2.678
Furie (N2) 60 5.609 0.021 -1.926 58 0.358 -1.367 -4.321 1.587
Depresie (N3) 60 5.980 0.018 -1.695 58 0.490 -1.933 -3.621 1.754
Timiditate (N4) 60 5.441 0.023 -1.362 58 0.178 -2.267 -5.597 1.063
Impulsivitate
(N5) 60 0.845 0.362 0.237 58 0.813 0.433 -3.224 4.090
Vulnerabilitate
(N6) 60 3.079 0.085 -1.085 58 0.536 -1.033 -4.354 2.287
Fantezie (01) 60 0.981 0.326 2.053 58 0.045 4.267 0.107 8.426
Estetică (O2) 60 1.464 0.231 1.709 58 0.093 3.500 -1.599 7.599
Sentimente
(O3) 60 1.916 0.172 1.637 58 0.107 3.167 -1.706 7.039
Acțiune (O4) 60 6.320 0.015 2.053 58 0.045 3.667 0.091 7.242
Idei (O5) 60 3.874 0.054 1.720 58 0.091 3.200 -1.524 6.924
Valori (O6) 60 0.398 0.531 -1.597 58 0.553 -1.133 -4.936 2.670

În urma verificării primei ipoteze cu testul statistic t pentru identificarea semnificației
statistice dintre mediile a două eșantioane independente, s -a obținut o valoare t =4.022, la un
grad de libertate df =58, la un prag de semnificație p ≤ 0.01 (p=0,000 ) pentru extraversie, o
valoare t =2.083, la un grad de libertate df=58, la un prag de semnificație p ≤ 0.05 (p=0,042)
pentru agreabilitate, o valoare t =2.027, la un grad de libertate df=58, la un prag de
semnificație p ≤ 0.05 (p=0,047) pentru deschidere, dar și o valoare t = -3.871, la un grad de
libertate df=58, la un prag de semnificație p ≤ 0.01 (p=0,000) pentru conștiinciozitate , ceea ce
înseamnă că există o diferență semnificativă în privința factorilor de personalitate între
dansatorii de tango și dansatorii de dansuri populare.
Din punct de vedere al subfactorilor de personalitate, se constată diferențe
semnificative în favoarea dansatorilor de tango în ceea ce privește activismul (E4) p=0.003,
căutarea stimulării (E5) p=0.002, încredere (A1) p=0.046, fantezie (01) p=0.045, acțiun e
(O4) p=0.045 , respectiv în favoarea dansatorilor de dansuri populare în ceea ce privește
autodisciplina (C5) p=0.032.
În susținerea rezultatelor obținute mai sus stă lucrarea publicată de Orla Sheaghdha
(2010) care scoate în evidență nivel elel ridicat e aleextraversiei, agreabilității și deschiderii
spre nou în cazul dansatorilor de tango . Bazându -se foarte mult pe improvizație și apropiere,

37
pe dificultatea pașilor mărunți, dansatorii de tango sunt învăluiți și conduși de dorință și
deschidere, creeându -se o atmosferă de at racție subtilă. Prin alegerea acestui tip de dans,
dansatorii “se aruncă ” într-un val plin de dorință creat prin mișcările fluide care denotă
romantism, senzualitate sau putere și agresiune, după caz.
Orla Sheaghdha, fostă dansatoare de tango, actual coregraf, susține că dansul este
sinonimul comunicării, fiind modalitatea cea mai eficientă de exprimare a emoției prin
mișcarea corpului care este un indicator precis al structurii personalității. Aceasta este de
părere că t ango ca tip de dans „cere” perso ane extrovertite, cu tendință de -a ocupa întreg
ringul de dans și cu deschidere în a schimba frecvent partenerul. Aceste perso ane sunt cele
curioase și creative, într -o continuă mișcare, dorn ice de experiențe noi, inventive și originale
(Sheaghadha, 2010).
În ceea ce privește nivelul ridicat al orientării dansatorilor de dansuri populare spre
conștiinciozitate , Geoff Luck (2016), aflat în fruntea departamentului de cercetări al
Universității din Jyvaskyla , susține că există 55 de postur i, mișcări/tehnici kinetic e prin care
ne putem da seama cărui factor de personalitate aparține dansatorul. Acesta este de părere că
mișcările globale, miscările restrictive ale capului, cu distanță între parten eri care urmăresc
un cadru dat fără a depăși anu mite limite imaginare sunt caracteristici ale conștiinciozității,
care este asociată persoanelor disciplinate, cu un simț ridicat al datoriei. Aceasta c uprinde
trăsături cum ar fi ordinea, disciplina, responsabilitatea social ă, trăsături care îi definesc p e
dansatorii de dansuri tradiționale românești (Luck, 2016).
Dansul tradițional românesc înseamnă disciplină, ordine, transmiterea moștenirii de la
strămoși, identitatea poporului roman, responsabilitate socială. Partea tradițională, prin
simplitatea prim ară a mișcărilor, oferă interpretului cele mai uș oare posibilită ți de a da o
patimă proprie figurilor coregrafice până la un anumit punct, dansul putând fi socotit ca o
creație a sa (Anghel, 2003).

3.2. A doua ipoteză

Ipoteza 2 .Există diferențe semnificative între dansatorii de tango și cei de dansuri
populare în privința nivelului atitudinilor creative.
Pentru verificarea celei de -a doua ipoteze, am aplicat testul statistic parametric t
(student) pentru identificarea semnificaț iei diferențelor dintre medii pentru eșantioane

38
independente, subiecții fiind împ ărțiți în două grupe , în funcție de tipul de dans practicat:
profil 1 – dansatori de tango și profil 2 – dansatori de dansuri populare.

Tabelul 3 . Calculul testului t pentru compararea atitudinilor creative la dansatori grupați în
funcție de tipul de dans practicat .
N Testul Leve ne
pentru
egalitatea dif . t Gr.
de
lib. p Dif.
mediilor Intervalul de
încredere al dif .
mediilor
F p Inf.
Sup.

Energie 60 1.569 0.210 1.164 58 0.249 1.333 0.959 3.626
Concentrare 60 0.007 0.930 0.262 58 0.795 0.333 -2.884 2.217
Orientarea
spre nou 60 13.06 0.010 4.488 58 0.000 35.00 19.83 51,76
Argumentarea
Ideilor 60 1.774 0.180 1.486 58 0.143 1.467 0.509 3.442
Independența 60 2.754 0.100 1.142 58 0.258 1.367 -1.029 3.762
Nonconformism 60 1.777 0.180 1.351 58 0.182 4.833 -2.331 11.99
Încredere în
forțele proprii 60 4.832 0.030 2.474 58 0.016 6.167 1.177 11.15
Valori morale 60 16.26 0.000 -6.418 58 0.000 -64.00 -85.27 -44.72
Orientarea spre
un viitor cât
mai îndepărtat 60 4.273 0,430 0.380 58 0.705 -1.433 -8.981 6.115
Finalizare 60 1.404 0.241 1.384 58 0.172 5.833 -2.601 14.26
Risc 60 3.632 0.062 2.477 58 0.016 3.400 0.653 6.147
Preferință,
atracție față de
problemele
dificile 60 0.027 0.869 0.496 58 0.622 0.633 -3.192 1.925
Diversitatea
intereselor 60 1.200 0.278 2.025 58 0.048 1.933 0.022 3.845
Valori spirituale 60 3.220 0.078 1.333 58 0.188 1.633 0.820 4.087
Valori practice 60 1.120 0.294 1.318 58 0.193 5.500 -2.856 13.85
Scala de
minciuni 60 1.739 0.192 1.414 58 0.163 5.900 -2.450 14.25

39

Fig. 7. Graficul eșantioane lor independente pentru atitudinea creativă orientare spre nou .

Fig. 8. Graficul eșantioane lor independente pentru atitudinea creativă încredere în
forțele proprii.

40

Fig. 9. Graficul eșantioane lor independente pentru atitudinea creativă valori morale.

Fig. 10. Graficul eșantioane lor independente pentru atitudinea creativă risc.

41

Fig. 11. Graficul eșantioane lor independente pentru atitudinea creativă diversitatea
intereselor.

În urma verificării celei de -a doua ipoteze cu testul statistic t pentru identificarea
semnificației statistice dintre mediile a două eșantioane independente, s -a obținut o valoare
t=4.488 , la un grad de libertate df =58, la un prag de semnificație p ≤ 0.01 (p=0,000 ) pentru
orientare spre nou , o valoare t =2.474 , la un grad de libertate df=58, la un prag de
semnificație p ≤ 0.01 (p=0,016 ) pentru încredere în foțele proprii , o valoare t =2.477 , la un
grad de libertate df=58, la un prag de semnificație p ≤ 0.01 (p=0,016 ) pentru risc, o valoare
t=2.025, la un grad de libertate df=58, la un prag de semnificație p ≤ 0.05 (p=0,048 ) pentru
diversitatea intereselor, dar și o valoare t = -6.418 , la un grad de libertate df=58, la un prag de
semnificație p ≤ 0.01 (p=0,000) pentru valori morale , ceea ce înseamnă că există o diferență
semnificativă în privința atitudinilor creative între dansatorii de tango și dansatorii de dansuri
populare.
Rezult atele studiului de față au demonstrat că există diferențe între dansatori în
funcție de tipul de dans practicat în ceea ce privește atitudin ile creativ e și anume că dansatorii
de tango prezintă un nivel mai ridicat al orientării spre nou , a încrederii în forțele proprii,
risc, dar și diversitatea intereselor față de cei care practică dansul popular și un nivel mai
scăzut al valori lor morale comparativ cu aceștia din urmă. Putem afirma din acest punct de
vedere că dansatorii de tango prezintă, pe de -o parte , o mai mare deschidere, capacitate de

42
contact și relaționare, risc, orientare și capacitate ridicată de adaptare în situații
necunoscute/noi , dar și cu tendință ridicată în ceea ce privește diversitatea alegerilor ceea ce
poate fi corelat cu nivelul ridic at alfactorilor de personalitate extraversie, agreabilitate,
deschidere ; în comparație, dansatorii de dansuri populare sunt orientați, înspre nevoia de
reguli și structură, gândire critică, funcționare după u n plan bine conturat, mai rigid, rezultat
explicat și de dimensiunea conștiinciozitate, regăsită la acest grup.
Datele culese și rezultatele obținute în cercetarea de față, confirmă studiul la care face
referire Peter J. Arnold (1986, p. 49 -58) în lucrare a sa publicată în Jurnalul Educației Estetice
(Journal of Aesthetic Education), care afirmă faptul că tango este considerat a fi cel mai
creativ dans, ceea ce și demonstrează faptul că diferitele tipuri de sărituri, schimbarea
continuă a partenerului, mișc ările lascive, atingerea partenerului în zona frontală, a pieptului
sau a șoldurilor necesită din partea celor care aleg să devină una și aceeași cu acest tip de
dans o oarecare deschidere la tot ce înseamnă nou, un nivel ridicat al dorinței de cunoaștere,
de contact și relaționare , încredere în forțele proprii, asumarea riscului, dar și tendință înspre
diversitate a intereselor (Arnold, 1986).
Pe de altă parte, dansul popular implică o oarecare rigurozitate, disciplină și auto –
disciplină, dansurile se red au conform unor cadre bine structurate, dansatorii dansând de
fiecare dată același dans învățat, fără a aduce alte completări. După cum se știe, dansul
tradițional românesc reprezintă personalitatea urbană a țării noastre, deoarece majoritatea
oamenilor di n mediul urban participă la joc în zile de sărbătoare. Așadar, încă de acum sute
de ani, acest dans creat de poporul român de -a lungul vremurilor își are un rol bine știut de
oameni, acela de întrunire, bucurie, revedere, iertare, cinste, îndrumare morală a copiilor,
respect, transmiterea exactă a dansului mai departe din generație în generație, valori mor ale
bine definite și respectate .

43

Capitolul 4

CONCLUZII, LIM ITE, DIRECȚII ȘI APLICABILITATE

4.1 Concluziile cercetării

Scopul acestei lucrări a fost să cerceteze dacă, din punct de vedere al atitudinilor
creative și al factorilor de personalitateexistă diferențe între dansatorii de tango și cei de
dansuri populare . Rezultatele cercetării arată că există diferențe între dansatori în funcț ie de
tipul de dans practicat în ceea ce privește tipurile de personalitate și anume că dansatorii de
tango prezintă un nivel mai ridicat al orientării spre extraversie (activism, căutarea
stimulării), agreabilitate ( încredere), dar și spre deschidere (fan tezie, acțiune) ; în privința
dansatorilor de dansuri populare, mai sus am demonstrat că aceștia prezintă un nivel mai
ridicat al orientării spre conștiinciozitate sau mai bine zis spre autodisciplină. O altă concluzie
ar fi aceea că există diferențe între dansatori în funcție de tipul de dans practicat în ceea ce
privește atitudinea creativă și anume că dansatorii de tango prezintă un nivel mai ridicat al
orientării spre nou , a încrederii în forțele proprii, risc, dar și diversitatea intereselor față de ce i
care practică dansul popular și un nivel mai scăzut al valorii morale comparativ cu aceștia din
urmă.
Astfel pot spune că atât rezultatele atitudinilor creative cât și cele ale factorilor de
personalitate corespund perfect tipului de dans practicat , așa cum s -a demonstrat mai sus.
Tango , prin felul în care se dansează, prin apropierea partenerilor, a mișcărilor acestora,
considerat a fi cel mai creativ dans, solicită frecvență ridicată a participării celor cu o
oarecare deschidere la tot ce înseamnă nou, cu un nivel ridicat al dorinței de cunoaștere, de
conta ct.
Pe de altă parte, dansul popular implică o oarecare rigurozitate, disciplină și auto –
disciplină, dansurile se redau conform unor cadre bine structurate , dansatorii dansând de

44
fiecare dată același dans învățat , fără a aduce alte completări. Așadar, respectând un cadru
trasat cu rigurozitate, fără abateri, poporul român îndeplinește până și -n ziua de azi
moștenirea lăsată de strămoși, transmițând dansul tr adițional românesc și odată cu acesta
valori morale bine definite și respectate întocmai.
Lucrarea de față indică înclinațiile oamenilor spre un gen de dans sau spre alt gen de
dans, în funcție de configurația atitudin ilor creative , dar și în funcție de stuctura
factor ilor/subfactorilorde personalitate .
Cu alte cuvinte, dansatorii de tango aleg un astfel de dans, deoarece le oferă
posibilitatea interacțiunii cu persoane noi, facilitează relaționarea, își pot da frâu liber
imaginației, pot acapara întreg r ingul de dans, pe când dansatorii de dansuri tradiționale
românești, prin apartenența la un gen tradițional își satisfac nevoia de conținere, de tradiție,
de satisfacție cum că au putut contribui la transmiterea din generație în generație a tradiției,
au adus contribuție societății, punând pe primul loc respectarea valorilor familiei si casei
tradiționale tărănești.
Dansatorii de tango, prin înclinația spre un dans al societății cu o cultură vastă, aderă
spre autocunoaștere, autodezvoltare, deschidere , iar dansatorii de dansuri populare , prin
aderarea spre un astfel de gen, își exprimă autenticitatea ducând mai departe tradiția culturii
românești, reprezentand -o cu mândrie și respect față de tradiție si patrie.

4.2 Limitele cercetării

Prima limită a cercetării ar fi volumul eșantionului, deoarece un număr mai mare ar
duce automat la o reprezentativitate mai fidelă și o garanție mai mare pentru cele cercetate,
asupra unei populații de referință mai mare. Astfel lucrarea ar avea o amploare semnificativă
și o importanță mai mare.
O altă limită care se poate aduce în discuție o reprezintă și eșantionarea
neprobabilistică, deoarece nu poate fi determinată șansa unui membru al populației selectate
de a fi ales în eșantion.
O ultimă limită poate fi tendința de fațada a subiecților, ținând cont de rezultatele
ridicate care au reieșit în urma interpretării scalei de minciuni . Chiar dacă subiecții au fost
asigurați de confidențialitate, tendința înspre a oferi răspunsuri dezirabile social persistă.

45

4.3 Direcții de cercetare

O primă direcție propusă ar fi lărgirea eșantionului, precum și cooptarea în studiu a
mai multor școli de dansuri, pentru a crește reprezentativitatea în ceea ce privește populația
participantă la cercetare
Câteva dintre direcțiile în care ar putea fi continuată această cercetare ar fi evaluarea
unor variabile precum creativit ate, structur ă motivațional ă sau atitudini față de viață . Ar fi de
preferat să aflăm dacă aceste noi variabile pot influența rezultatele cercetării.
O altă direcți e viitoare de cercetare poate fi și extinderea variabilelor dansuri, de
exemplu dansuri orientale, balet, etc ; cu scopul extinderii verificării unor noi ipoteze ar
constitui o altă viitoare direcție de cercetat .
Cunoaștem că în ziua de azi dansuri le reprezintă o modalitate de petrecere a timpului
liber, iar studierea legăturilor între p rofesia, meseria de bază a dansatorilor și înclinația spre
un tip de dans ar putea fi o direcție viitoare de cercetare.
O ultimă viitoare direcție a cercetării ar c onsta în observarea și cercetarea legăturilor
familiale cu mediul rural la dansatorii de dansuri tradiționale românești.

4.4 Aplicabilitatea cercetării

Cercetarea de față poate fi folosită ca un start pentru informații de recrutare a
persoanelor care doresc să practice unul dintre genurile de dans de mai sus, dar și pentru a -i
evalua cat mai corect posibil în ceea ce pr ivește îndrumarea spre un dans care se pliază cât
mai mult pe personalitatea lor.
O altfel de utilitate ne oferă atitudinea creativă c ercetată a dansatorilor, deoarece
poate facilita abordarea acesta atât din perspectiva co regrafului, cât și al colegilor, deoarece
datele reieșite în urma cercetării pot facilita interacțiunea dintre aceștia , dar și înțelegerea
interumană , putând fii consi derat răspuns la întrebare.
Cercetarea de față mai poate fi folosită în psihologia educațională deoarece facilitează
munca înspre a afla cât de creativ este dansatorul și ce anume îl motivează , precum și
îndruma rea elevilor în funcție de ce anume dorim să dezvoltăm , dar și în consilierea în

46
carieră , deoarece în funcție de tipul de personalitate și de atitudinile creative putem afla în ce
carie ră ar avea succes participantul . Utilitatea cercetării ar putea fi extinsă chiar și în
psihologia muncii , cu impact în ghidarea și reconve rsia profesională.
Această lucrare poate fi un deschizător de drumuri spre a ajuta și a susține oamenii,
dar în special tinerii și uneori și copiii care înclină spre dansuri pentru petrecerea timpul ui
liber, pentru a clarifica ce anume gen li se potrivește, dar și lămurirea celor care nu știu în ce
direcție să pornească .

47

Bibliografie

 Allport, G. W. (1937). Personality: A psychological interpretation . New
York (U.S.A.): H. Holt and Company (Ed.) .
 Allport, G. W. (1991). Structura și dezvoltarea personalității . București : Editura
Didactică și Pedagogică .
 Anghel, C. (2003). Spectacolul visual al măștii, costumul ui și dansului popular
românesc. București : Editura Rural Promex .
 Arnol d, P. J.(1986). Creativity, Self -Expression, and Dance . Illinois
(U.S.A.): University of Illinois Press (Ed.).
 Athanasiu, A. (1998). Tratat de psihologie medical. București : Editura Didactică și
Pedagogică.
 Bachner Melman R., Dina C., Zohar AH., (2005). Gene polymorphisms are
associated with creative dance performance . Israel: Hebrew University (Ed.).
 Bonchiș, E., Dindelegan, C., Drugaș, M., Trp, S., (2006). Introducere în psihologia
personalității . Oradea: Editura Universității .
 Cardon, A. (2015). Jocurile manipulării . București: Editura BMI Publishing.
 Csikszentmihalyi, M., (1996). Creativity: The Work and Lives of 91 Eminent People .
New York (U.S.A.): HarperCollins (Ed.) .
 Freud, S. , (2001) . Viata mea si psihanaliza . București : Editura Excelsior Art .
 Goldberg, L. R., Johnson, J. A., (2006). The international personality item pool and
the future of public -domain personality measures. Journal of Research in Personality . 40
(1), 84 -96.
 Luck, G., (2016). What your dance move s reveal about your personality. University
of Jyvaskyla (Finland).
 Luck, G., Saarikallio, S., Burger, B., (2010). Effects of the Big Five and musical
genre on music -induced movement. Journal of Research in Personality .
 Munteanu, A., (1994). Incursiuni in creatologie . Timi șoara: Editura Augusta.
 Neveanu, P. , (1978) . Dicționar de psihologie . București: Editura Albatros.

48
 Ochse, R. A., (1990). Before the Gates of Excellence: The Determinants of Creative
Genius . Illinois (U.S.A.): University of Illinois Press .
 Răducan, R., (2008). Introducere în psihologia personalității . Timi șoara: Editura
Solness.
 Roco, M. , (2001 ).Creativitate și inteli gență emoțională. Iași: Editura Polirom .
 Roșca, Al., (1943).Studiu de psihologie dinamică. Motivele actiunilor umane. 4-13.
 Roșca , Al., (1994) .Creativitatea . Timișoara: Editura Augusta.
 Sheaghdha, O. N., (2010). The psychology of dance: per sonality through body
movements. Edinburgh (Scotland): Edinburgh Napier News (Ed).
 Sternberg, R. J., Tardiff T. Z., (1988). The Nature of Creativity .England: Cambridge
University Press (Ed.).
 Torrance, E. P., (1962). Guiding creative talent. New York : Prentice -Hall (Ed.).
 Wallas , G., (1949). The Art of Thought . New York: Watts & Co (Ed.).
 Weinberg, R. S., Gould, D., (1999). Personality and sport. Foundations of Sport and
Exercise Psychology . 25-46.
 Zlate, M. (1994 ).Fundamentele psihologiei. Partea a III -a, București : Editura Hyperion
XXI.
 Zlate, M. (2000 ).Introducere în psihologie . Iași: Editura Polirom .
 Zlate, M.(2004) .Fundamentele psihologiei . Bucureș ti: Editura Pro Humanitate .
 Britannica (encyclopedia). ( 1999 ). Dance. World Wide
Web: https://www.britannica.com/art/dance . Acce sat în perioada mai -iunie 2017.
 Wikipedia ( 2016 ). History of dance. World Wide Web:
https://en.wikip edia.org/wiki/History_of_dance . Accesat în perioada aprilie -mai 2017.

49
Anexa 1

Grafice s ubfactori de personalitate

Fig. 1. Graficul eșantioane lor independente pentru subfactorul de personalitate activism.

Fig. 2 . Graficul eșantioane lor independente pentru subfactorul de personalitate căutarea
stimulării.

50

Fig. 3 . Graficul eșantioane lor independente pentru subfactorul de personalitate încredere.

Fig. 4 . Graficul eșantioane lor independente pentru subfactorul de personalitate
autodisciplină.

51

Fig. 5 . Graficul eșantioane lor independente pentru subfactorul de personalitate fantezie.

Fig. 6 . Graficul eșantioane lor independente pentru subfactorul de personalitate acțiune..