Coordonator științific: Absolvent: lect. Univ. dr. Călina – Andreea Gardikiotis Calistru Anca Iași IULIE 2019 UNIVERSITATEA “ PETRE ANDREI “ DIN IAȘI… [614979]

UNIVERSITATEA „ PETRE ANDREI ” DIN IAȘI
FACULTATEA DE DREPT
PROGRAM DE LICENȚĂ: LA ZI

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific: Absolvent: [anonimizat]. Univ. dr. Călina – Andreea Gardikiotis Calistru Anca

Iași
IULIE 2019

UNIVERSITATEA “ PETRE ANDREI “ DIN IAȘI
FACULTATEA DE DREPT
PROGRAM DE LICENȚĂ: LA ZI

Lucrare de licență
„ Particularități metodologice privind investigarea criminalistică a
infracțiunilor din domeniul traficului de stupefiante “

Coordonator științific: Absolvent: [anonimizat]. Univ. dr. Călina – Andreea Gardikiotis Calistru Anca

Iași
IULIE 2019

DECLARAȚIE PE PROPRIE RĂSPUNDERE
PRIVIND AUTENTICITATEA LUCRĂRII DE LICENȚĂ

Subsemnat a CALISTRU ANCA , legitimat ă cu CI seria MZ nr. 318415 , CNP
[anonimizat] , absolvent ă a Universității „Petre Andrei ” Iași , Facultatea de Drept , programul
de studii LA ZI , promoția 2015 -2019, în calitate de autor, declar pe propria răspundere că
lucrarea de licență cu titlul “Particularități metodologice privind investigarea
criminalistică a infracțiunilor din domeniul traficului de stupefiante ”, este
rezultatul propriei activități intelectual e, pe baza cercetărilor mele și pe baza informațiilor
obținute din surse care au fost citate în textul lucrării și în bibliografie.
Declar că această lucrare nu conține porțiuni plagiate, iar sursele bibliografice au fost
folosite cu respectarea legislație i române și a convențiilor internaționale privind drepturile de
autor.
Declar, de asemenea, că această lucrare nu a mai fost prezentată în fața unei alte comisii
de examen de licență.
În cazul constatării ulterioare a unor declarații false, voi suporta sa ncțiunile
administrative, respective anularea examenului de licență .

Iași Autor, Semnătura
Data: 6 iulie 2019 Calistru Anca _________ _____________

Cuprins
Argument ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 1
1. Cadrul general de caracterizare a drogurilor ………………………….. ………………………….. ……….. 3
1.1 Drogurile în perspectivă istorică ………………………….. ………………………….. …………………. 3
1.2 Situația actuală a consumului de droguri pe plan național ………………………….. …………… 4
2. Reglematrea juridică a infracțiunilor din domeniul traficului de stupefiante ……………………. 6
3. Principalele catego rii de substanțe stupefiante și toxice întâlnite în traficul ilicit. Clasificare
generală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 16
4. Elemente generale care trebuie stabilite prin anchetarea infracțiunilor de trafic de
stupefiante ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 25
5. Substanțele ori produsele stupefiante sau toxice care au făcut obiectul traficului de
stupefiante ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 27
6. Făptuitorii, calitatea și contribuția acestora la comiterea infracțiunii ………………………….. … 32
7. Modalitățile practice de comitere a traficului de stupefiante ………………………….. ……………. 35
7.1 Modalități și sisteme de operare folosite de traficanți ………………………….. ……………….. 36
7.1.1 Modalitățile de ascundere ………………………….. ………………………….. ………………….. 36
7.2 Metodologia investigării traficului de stupefiante ………………………….. ……………………. 38
7.2.1 Activități premergătoare începerii urmăririi penale ………………………….. ……………. 38
7.2.2 În cazul traficanților depistați la punctele de frontieră, la intrarea sau ieșirea din
țară cu stupefiante asupra lor: ………………………….. ………………………….. …………………………. 39
7.2.3 În cazul traficanților depistați în interiorul țării noastre: ………………………….. …….. 39
7.2.4 În cazul stupefiantelor abandonate sau ascunse ………………………….. …………………. 39

8. Cercetarea la fata locului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 41
8.1 Realizarea flagrantului în cazul infracțiunilor din domeniul trafi cului de droguri …….. 41
8.1.1 Pregătirea constatării infracțiunii flagrante ………………………….. ……………………….. 42
8.1.2 Realizarea efectivă a prinderii în flagrant ………………………….. …………………………. 44
9. Efectuarea urmăririi penale propriu -zise ………………………….. ………………………….. ………….. 47
9.1 Perchezițiile ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 47
9.2 Examinarea înscrisurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. 48
9.3 Dispunerea de constatări și expertize ………………………….. ………………………….. …………. 49
9.4 Metode de identificare a drogurilor ………………………….. ………………………….. ……………. 52
9.4.1 Testele de culoare ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 53
9.4.2 Testele microcristaline ………………………….. ………………………….. ………………………. 54
9.4.3 Cromatografia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 54
9.4.4 Spectrofotometria ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 54
9.4.5 Spec trometria de masă ………………………….. ………………………….. ………………………. 54
9.5 Audierea persoanelor implicate în traficul de droguri ………………………….. ………………. 55
9.5.1 Audierea suspecților sau inculpaților ………………………….. ………………………….. …… 55
9.5.2 Audierea toxicomanilor ………………………….. ………………………….. …………………….. 56
9.5.3 Audierea martorilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 56
9.6 Identificarea martorilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 57
9.7 Existența concursului de infracțiuni ………………………….. ………………………….. …………… 57

10. Condițiile și împrejurările care au favorizat și înlesnit săvârșirea infracțiunii ………………… 59
11. Organisme și instituții implicate în combaterea criminalității din domeniul traficului și
consumului ilicit de droguri ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 61
11.1 Organisme și instituții internaționale ………………………….. ………………………….. ………. 61
11.1.1 Organizația Națiunilor Unite ………………………….. ………………………….. ………………. 61
11.1.2 Interpol ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 62
11.1.3 Organizația Mondială a Sănătății ………………………….. ………………………….. ………… 63
11.1.4 Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie ………………………….. ……… 64
11.1.5 Oficiul European de Poliție – Europol ………………………….. ………………………….. …. 64
11.2 Organisme și instituții interne ………………………….. ………………………….. ………………… 65
11.2.1 Agenția Națională Antidrog ………………………….. ………………………….. ……………….. 65
11.2.2 Ministerul Sănătății ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 66
11.2.3 Ministerul Educației Naționale ………………………….. ………………………….. …………… 67
11.2.4 Ministerul Public ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 67
11.2.5 Inspectoratul General al Poliției Române ………………………….. …………………………. 68
11.2.6 Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române ………………………….. ……….. 69
11.2.7 Agenția Națională de Administrare Fiscală ………………………….. ………………………. 69
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 71
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 73

1
Argument
Am ales s ă realizez lucrarea de licen ță pe aceast ă temă deoarece consider c ă, în societatea
contemporan ă, consumul de droguri constituie una dintre cele mai grave și complexe
probleme ale genera țiilor aflate în tranzac ție ( tineri, adolescen ți ). Aceste genera ții, de
cele mai multe ori, reactioneaz ă rapid la acest gen de problem ă, lucru ce a ajutat în timp
României la devenirea unei importante pie țe de desfacere, tranzi ție și comercializare a
drogurilor.
Atât traficul c ât și consumul substan țelor interzise încep s ă înregistreze valori
semnificative, merg ând pe o pant ă ascendent ă și în interval de un deceniu s ă înregistreze
proport ți ce nu pot fi ignorate.
Percepția tinerilor despre droguri este difer ită de la un ins la altul, unii fiind cu totul
împotriva subiectului în sine, iar alții considerându -le ca fiind ceva normal de consumat,
ceva care creeaz ă stări deosebite sau chiar indispensabile, uitând că mai devreme sau mai
tarziu ele pot sa ducă la marginalizare, excludere din grup sau chiar din societate.
În primul rând, consumul de droguri este strans legat de deteriorarea sănătății
consumatorilor, a jutând la creșterea costurilor pentru rezolvarea acestei probleme sociale
complementare, și anume îmbolnăvirea. În al doilea rând, consumul de droguri se află
într-o relație strânsă si direct ă cu acțiuni ilicite, printre care se pot număra prostituția și
criminalitatea, lucru derivat e din faptul că un dependent de droguri este capabil să facă
orice pentru a -și procura doza. Pe de altă parte, vânzarea drogurilor reprezintă o veritabilă
„mină de aur ” a rețelelor mafiote, motiv pentru care consumul de droguri amplifică direct
crima organizată, aceasta din urma reprezen tând o alt ă problem ă extrem de grav ă a
societ ății contemporane.
Deși în multe surse de criminologie și sociologie abuzul de droguri este considerat o
„crimă fără victime ”, în ideea că nu aduce pr ejudicii societății în mod direct, ci afectează
doar indivizii implicați (consumatorii), consumul reprezintă, de fapt, o veritabilă verigă

2
ce deteriorează sănătatea a milioane de oameni. Asadar , putem defini consumul de
droguri ca fiind un delict care are un impact negativ asupra societății. Din punct de
vedere juridic, legea din România acordă traficului de droguri o atenție deosebită,
infracțiunea făcând parte din rândul „crimelor și a delictelor contra sănătății publice ”, iar
pedepsele aplicate sunt comp arabile cu cele aplicate săvârșirii unui omor. Adevărata
crimă aici este, deci, traficul sau comerțul cu aceste substanțe.
Totuși, ca problemă socială, nu consumul, ci dependența de droguri este importantă,
având o dimensiune obiectiv ă și una subiec tivă. Astfel, din punct de vedere obiectiv,
consumarea acestor gen de substan țe constituie o amenințare serioasă pentru viața,
statutul social și sănătatea oamenilor. Din punct de vedere subiectiv, consumul acestora
este privit și definit de diferite categorii d e public, având caracter „problematic ”.
Mi-am structurat lucrarea pe unsprezece capitole în care am abordat teme diverse pe care
le-am considerat relevante în vederea redact ării temei alese.
În primele patru capitole am povestit pe scurt istoricul stupefia ntelor și de ce preven ția
este important ă. În următoarele cinci capitole am abordat și detaliat elementele
metodologice cu privire la investigarea infracțiunilor din cadrul traficului și consumului
ilicit de droguri.
Ultimul capitol, fiind unul dintre cele de bază, a fost dedicat organizațiilor și insituțiilor
care se ocupă de problematica traficului și consumului ilicit de droguri atât pe plan
național cât și pe plan mondial.
Concluzând, consider că problema consumului și traficului de droguri este una
reală și de actual itate, ce are ca efect un impact major în rândul adolescenți lor. Sunt de
părere că este de mare ajutor clasificarea și poate chiar modificarea unor sancțiuni,
mărind asprimea acestora, astfel încât persoanele să conșt ientizeze la ce risc se expun în
momentul în care iau decizia de a săvârși o infracțiune din acest domeniu.

3
1. Cadrul general de caracterizare a drogurilor
1.1 Drogurile în perspectiv ă istoric ă
Oamenii din cele mai vechi timpuri au cunoscut propriet ățiile drogurilor, acestea din
urmă nefiind o inven ție a ultimelor secole. Drogurile erau folosite, de cele mai multe ori
în cadrul unor ritualuri mistice, ceremonii religioase, cu scopuri terapeutice sau chiar din
simpla dorin ță de a crea st ări plăcute, de lini ște sau euforie. În urm ă cu aproximativ 7.000
de ani apare una dintre cele mai vechi men ționări ale consumul de droguri și făcea
referire la opiu și derivatele sale ( extrase din mac ), care se reg ăsea pe t ăblițele
sumerienilor din Mesopotamia. Propriet ățile terapeutice ale macului sunt transmise spre
Persia și Egipt prin intermediul babilonienilor. At ât grecii c ât și arabii utilizau acest drog
mai mult pentru propriet ățiile sale benefice s ănătății, și anume: ca analgezic pentru
calm area tusei, diareei și durerii.
O bun ă perioad ă de timp opiul a fost folosit exclusiv în mod medicinal, fiind denumit “
piatra nemuririi “ de c ătre Paracelsus ( medic și alchimist elve țian ). Principalul motiv
pentru care a c ăpătat aceast ă denumire a fost faptul c ă era singurul mod de calmare a
durerii cu o eficien ță maxim ă, urm ând chiar s ă fie creat tot de c ătre acesta un medicament
pe baz ă de pulbere de opiu care a c ăpătat denumirea de Laudanumul , acesta fiind folosit
îndeosebi pentru durerile intestinale.
În India secolului al XVIII -lea consumul de opiu devenise un adev ărat pericol pentru
sănătatea cet ățenilor întruc ât era produs pe scar ă largă.
Este cunoscut faptul c ă în Evul Mediu drogurile erau folosite at ât pentru recreere, în scop
medicinal sau pentru situa ții mai pu țin cre știnești, un exemplu relevant fiind faptul c ă
opiul era folosit pentru eliminarea adversarilor politici deoarece are propriet ăți ce duc la
crimă fără urme, exit ând deja numeroase mor ți ce au fos t atribuite acestui drog, prin care
se enumer ă și Papa Clement al II -lea și Victor al III -lea.

4
Până și geții și dacii aveau obiceiuri de a consuma narcotice, de cele mai multe ori fiind
folosite înainte de r ăzboi pentru a intra în așa zisa “ trans ă mistic ă/ războinic ă”.
Substan țele preferate folosite de c ătre str ămoșii nostri erau ciupercile halucinogene și
cannabisul, ambele fiind folosite în scop diferit. Drogul pe care îl foloseau tinerii
războinici pentru a -și induce o stare de furie înaintea r ăzboaielor era supranumit “
ciuperca mu șcărită “, ajut ându-i să-și men țină și renumele de tirani. Până și șamanii, în
încercarea lor de a lua leg ătura cu zeii și a intra în transa ce -i va apropia de Zalmoxis
consumau cannabis. Acest drog însă, era folosit și în scop recreativ, mai ales în cadrul
ospețelor, unde efectul halucinogeic era puternic iar ace știa profitau de acest efect pentru
a se distra și sim ți bine.
1.2 Situa ția actual ă a consumului de droguri pe plan na țional
Documentul programatic central de politici publice specifice, care orientează sinergic
eforturile întreprinse în domeniul luptei antidrog la nivel național, de autoritățile
responsabile și organisme speciali zate ale societății civile, este Strategia Națională
Antidrog 2013 -2020, aceasta propun ându-și să „ aduc ă un plus de valoare în ceea ce
prive ște reac ția statului rom ân la problematica drogurilor, prin dezvoltarea mecanismelor
de coordonare, colaborare inte rstitu țional ă, transpare ță decizional ă, cercetare și analiz ă
strategic ă”. În contextul acesta, anul 2016 a reprezentat at ât implementarea și
monitorizarea planului de ac țiune pentru perioada 2013 -2016 c ât și elaborarea și
promovarea planului de ac țiune pentru perioada urm ătoare, 2017 -2020.
Potrivit rezultatelor ultimului studiu în populația generală – GPS 2016, la nivelul
populației generale se identifică o prevalență de -a lungul vieții a consumului oricărui tip
de drog ilicit de 7,6%. În timp ce pentru consumul din ultima lun ă a acestui tip de
consum se observ ă o prevalen ță de 1,8%, prevalen ța în ultimul an este de 4,1%. Fa ță de
studiul anterior, se pot observa cre șteri pentru toate cele trei tipuri de consum. Interesul
pentru noile substan țe psihoactiv e cât și evolu ția consumului de canabis pot aduce aceste
diferen țe de tendin ță, canabisul fiind cel mai consumat drog din Rom ânia. Următoarea
poziție este ocupat ă de substan țele psihoactive ( NSP ) cu un procentaj de 2,5%, urm ând

5
cocaina/ crack -ul și LSD -ul, fiecare av ând 0,7%, ciupercile halucinogene cu 0,4% și
amfetaminele și ketamina cu 0,3%.
Diferențele de tendință, înregistrate în ceea ce privește consumul oricărui tip de drog,
respectiv creșterea consumului experimental, a consumului recent și a celui actual, pot fi
explicate prin evoluția consumului de canabis, care, deși a inregistrat cele mai mici valori
din Europa, continuă tendința ascendentă, dar și prin revigorarea interesului pentru noile
substanțe psihoactive.

Fig. 1 – Estimări privind consumul de droguri în Uniunea Europeană

6
2. Reglematrea juridic ă a infrac țiunilor din domeniul
traficului de stupefiante
Conștientă de pericolul prolifer ării traficului și consumului ilicit de droguri și în deplina
cunos țintă cu realitatea crud ă a pătrunderii acestora în via ța noast ră, societatea
româneasc ă își ia m ăsuri pentru limitarea acestui flagel .
De-a lungul timpului, în legisla ția noast ă au existat reglement ări cu privire la rela țiile
sociale privind fabricarea, condi ționarea, depozitarea, transportul, administrarea și
consumul stupefiantelor și produselor psihotrope. Acestea au parcurs, în mod necesar,
mai multe etape istorice,reu șind s ă se cristalizeze treptat și să devin ă, cu ajutorul
normelor lor, tot mai precise și mai cuprinz ătoare.
Spre exemplu, la Ia si, în 1832, apar “ Dispozi țiile al cătuite de comisia doctoriceasc ă și
obștile”, men ite să instituie reguli severe privind p ăstrarea, prescrierea și eliberarea
medicamentelor, în principal a drogurilor și substan țelor toxice.
În anul 1862 a ap ărut prima : “ farmacop ie rom ână “, atât în limba rom ână cât și în limba
latină, care cuprindea în sec țiunea “ materia medica “ toate drogurile, inclusiv modul de
prezentare și preparare a acestor a.
Anul 1898 este un an important pentru industria na țional ă pentru producerea de
medicamente întruc ât ia fiin ță “ Centrala pentru indust ria produselor medico –
farmaceutice și comer ț de droguri”, moment ce marcheaz ă și începutul industriei de
producer e de medicamente, unele ava âd în compozi ție, potrivit farmacopeei , și
stupefiante cunoscute: opiu, morfin ă și cocain ă.
Cea mai important ă realizare r ămâne însă, pentru acea perioad ă, promulgarea legii pentru
combaterea abuzului de stupefiante, și anume Legea nr. 58/1928, care a constituit o

7
măsură fireasc ă, menit ă să sacționeze pe to ți cei care, direct sau nu, contribuiau la apari ția
și proliferarea toxicomaniei.
Desăvârșirea procesului legislativ avea s ă fie făcută prin promulgarea “ Regulamentului
monopolului de stat al stupefiantelor “, instituire juridic ă creat ă în temeiul “ Legii
sanitare și de ocrotire “ din 27 aprilie 1933. Acea sta a intrat în vigoare la data de 24 Iulie
1933 și a contribuit decisiv la stoparea fenomenului toxicomaniei în Rom ânia. El
cuprindea toate produsele naturale și drogurile cu con ținut stupefiant ori subs tanțe
stupefiante sintetice, eterul etilic și prepar atele galenice farmaceutice, în orice cantitate.
De-a lungul timpului, Rom ânia a f ăcut parte din r ândul țărilor care au depus eforturi
constante pentru crearea unui cadru legislativ corespunz ător, menit s ă țină sub control
produsele ori substantele toxice ori stupefiante și să asigure tragerea la r ăspundere penal ă
a celor care încalc ă normele insituite la regimul acestora1.
Tratatele, protocoalele și conven țiile interna țional e la care Rom ânia este parte constit uie
adev ărate izvoare ale sistemului juridic de prevenire și combatere a traficului ilicit și al
abuzului de droguri, tratate ce au fost codificate în unele țări într-un drept al drogului2.
Pornind de la faptul c ă regimul stupefiantelor constituie obiectul conven țiilor
interna țional e, la care Rom ânia a aderat, legisla ția rom ână a pus de acord regimul legal al
stupefiantelor cu legisla ția pe plan interna țional.
Consider c ă reorientarea politicii penale antidrog a s tatului nostru constituie un act de
suveranitate care va fi apreciat de comunitatea interna țional ă la justa sa valoare, fiind

1 V. Bercheșan, C. Pletea, op. Cit., pag 22
2 FADROM, Fundația Antidrog din România, coordonatorul colecției juridice – prof. Univ. dr. Ion
Suceava, – “ Legislația drogului – instrumente universale și naționale “, București, 1988

8
totodat ă o măsură de prevedere înțeleapt ă menit ă să împiedice proliferarea unui fenomen
cu consecin țe nefaste asupra societ ății românești.

Până în Iulie 2000, Codul penal rom ân, prin intermediul art. 312, modificat de Legea Nr.
140/1996, sanc ționa “ traficul de stupefiante” . Articolul a fost apoi abrogat de noua
reglementare privind traficul și consumul ilicit de droguri, aceast a fiind reprezentat ă de
Legea nr. 413 din 26 Iulie 2000 adoptat ă de Parlament.
Amploarea pe care a luat -o în ultimul timp în Rom ânia traficul și consumul de droguri,
împreun ă cu necesitatea alinierii la legisla ția interna țional ă în domeniu, impunea
adoptarea unui regim de urgen ță a unei legi specific e, complete și complexe, care s ă
acopere varietatea activit ăților ilicite efectuate în leg ătură cu drogurile.
Prin intermediul a H.G. Nr. 534 din 1 Iulie 1999 s -a reglementat înfiin țarea “ Comitetului
Interministerial de Lupt ă Împotriva Drogurilor”, av ând drept misiune facilitarea și
eficientizarea administra ției publice centrale și locale, în cadrul ac țiunilor înterprinse în
lupta împotriva traficului și consumului ilicit de droguri3.
Ca o completare a noii reglement ări întâlnim Legea Nr. 300 privind regimul juridic al
precursorilor folosi ți la fabricarea ilicit ă a drogurilor din 17 Mai 2002, intr ând în vigoare
din 13 Iunie 2002.
Guvernul Rom âniei adopt ă Hotărârea Nr. 1121 din 10 Octombrie 2002, ca regulament de
aplicare a Legii Nr. 200/2002 privind regimul juridic al precursorilor folosi ți la fabricarea
ilicită a drogurilor.

3 Emilian Stancu, “ Tratat de criminalistică”, ed. Actami, București 20 01, pag. 684

9
Noua lege privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, Legea
143/2000 reprezint ă un salt calitativ fa ță de reglement ările anterioare. Faptul c ă a apărut
aceast ă lege modific ă atât concep țiile c ât și strategiile de lupt ă împotriva a cee a ce a fost
denumit “ flagelul lumii contemporane”.
Legea 143/2000 înlătură lacunele vechii legisla ții și alinieaza at ât la legisla țiile țărilor cu
îndelungat ă experien ță în domeniu, c ât și la conven țiile interna țional e la care Rom ânia
este parte.
În capitolul I al legii 143/2000, intitulat “ Dispozi ții generale “ se fac preciz ări
terminologice pentru înțelegerea exact ă a con ținutului și sensului dat de legiutor unor
termeni și expresii din lege.
Un lucru de remarcat este faptul c ă prin defini ția dat ă drogurilor se înlătură paralelismul
și tratamentul juridic egal aplicat stupefiantelor și toxicelor, prin urmare, în noua
legisla ție, drogurile cuprind numai plantele și substan țele stupefiante ori psihotrope sau
amestecurile unor astfel de plante sau subs țante. Astfel, avem prezenta ți urm ătorii
termeni:
“drogurile de mare risc” – nominalizate în tabelele I și III, printre acestea
înscriindu -se: derivatul de tibotin ă, heroina, mescalina, opiul, psilocybena,
L.S.D. -ul, amfetaminele, frunzele de coca, cocain a, concentratul de tulpini de
mac, ecgonima, ș.a.
“ drogurile de risc” – prevăzute în tabelul III din lege: barbitatul, cannabis -ul,
rezina și uleiul de cannabis, diazepamul, nitrazepamul.
“ precursori” – acele substan țe utilizate în mod frecvent în/la fabricarea
drogurilor. Ace ști precursori sunt nominali zați în tabelul IV din lege, c âțiva dintre
ei fiind: efedrina, ergometrine, ergotamina, acetona, toluenul, acidul sulfuric.
“ inhalan ți chimici și toxici” – subst anțele stabilite ca atare prin ordin al
Ministrului S ănătății.

10

“ consum ilicit de droguri “ – consumul de droguri aflate sub control na țional,
fără prescrip ție medical ă.
“ toxicoman “ – persoana care se afl ă în dependen ța fizic ă și/sau psihic ă cauzat ă
de consumul de droguri, constatat ă de una dintre unit ățile sanitare abilitate de
către Ministerul S ănătății.
“ cura de dezintoxicare și supraveghere medical ă “ – reprezint ă măsurile ce pot fi
luate pentru înlăturarea dependen ței fizice și/sau psihice fa ță de droguri.
Se consider ă că sancționarea consumului de droguri și diferen țierea clar ă dintre
consumatorul ilicit și toxicoman este de foarte mare importan ță atât teoretic ă cât și
practic ă. Astfel s -a pus cap ăt unei practice judiciare care consider ă că persoana care își
autoadministra produsele f ără prescrip ție medical ă, ca fiind o victim ă, invoc ându-se
faptul c ă atât art. 312 din Codul Penal c ât și Legea 73/1969 și Decretul 446/1979 nu
înscriminau distinct și consumul unor astfel de substan țe. În acest fel se omitea ca, prin
moduri de comitere a traficului de stupefiante, se num ără și simpla de ținere, transportul
fizic și orice alt ă opera țiune care avea ca obiect produse ori substan țe stupefiante.
Elementele de noutate în domeniu și cu efect benefic în combaterea traficului și
consumului ilegal de droguri se reg ăsesc și în faptul c ă actul normativ men ționat
introduce și define ște atât noțiunea de “ livrare supravegheat ă” cât și pe cea de “
investigatori acoperi ți”, astfel g ăsim urm ătoare le defini ții:
“ livrarea supravegheat ă “ este metoda pe care institu țiile sau organele legal
abilitate o folosesc, cu autorizarea și sub controlul procurorului, care const ă în
permiterea trecerii sau circula ției pe teritoriul țării droguri lor sau precursor ilor,
suspec ți de a fi expediate ilegal, sau de substan țe care au înlocuit drogurile sau
precursorii, în scopul descoperirii activit ăților infrac ționale și al identific ării
persoanelor implicate în genul acesta de activit ăți.
“ investigatori acoperi ți “ – acei poli țiști special desemna ți să efectueze, cu
autorizarea procurorului, investiga ții în vederea str ângerii datelor privind

11
existen ța infrac țiunii și identificarea f ăptuitorilor și actele premerg ătoare, sub alt ă
identitate dec ât cea real ă, atribuit ă pentru o perioad ă determinat ă.
Capitolul II intitulat “ Sancționarea traficului și a altor operațiuni ilicite cu substanțe
aflate sub control național “ incrimineaz ă faptele cu c aracter penal, formele agravante
const ând în sanc ționarea mai aspr ă a activit ăților infrac ționale care au avut ca obiect
drogurile de mare risc.
Conform art. 2 alin. ( 1 ), constituie infrac țiune s ăvârșirea oric ăreia dintre urm ătoarele : “
cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, trans formarea,
oferirea, punerea în vânzare, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul,
procurarea, cump ărarea, de ținerea sau alte opera țiuni privind circula ția drogurilor de risc,
fără drept…”. Pedepasa prev ăzută pentru modalit ățile normat ive men ționate este de la 3
la 15 ani și interzicerea exercit ării unor drepturi, iar alin. (2) al aceluia și articol prevede: “
dacă faptele prev ăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este
închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea exercit ării unor drepturi. “
Făcând o compara ție între Legea 143/2000 și prevederile Codului Penal, care
incrimineaz ă forma tip a infrac țiunii de trafic de stupefiante4, putem observa c ă aria
faptelor ce intr ă sub inciden ța legii penale este l ărgită în Legea 143/2000.
Potrivit art. 3 alin. (1 ), constituie infrac țiune “ introducerea sau scoaterea din țară,
precum și importul ori exportul de droguri de mare risc, f ără drept” , pedepsa pentru
încălcarea acestor pre vederi fiind închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea unor
drepturi. În alin. (2 ) al aceluia și articol se prevede: “ dac ă faptele prev ăzute la alin. ( 1 )
privesc drogurile de mare risc “ pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi ”.

4 Cod Penal art. 312 alin ( 1 ) – partea speciala ( ABROGAT )

12
Codul Penal incrimineaz ă contrabanda calificat ă, respectiv “ trecerea peste frontier ă, fără
autoriza ție, a armelo r, muni țiilor explo zive sau radioactive, produselor și substan țelor
stupefiante și psihotrope, precursorilor și substan țelor chimice esen țiale, produselor și
substan țelor toxice..”.
În contextual actual , ne afl ăm în prezen ța unui concurs de infrac țiuni între traficul ilicit
de droguri și trecerea frauduloas ă a frontierei, sau, eventual, contrabanda.
Menționez c ă actuala lege p ăstreaz ă modalit ățile normative de comitere și acțiunile de
favorizare a traficului și consumului de droguri.
Potrivit art. 6 alin. (1), “ prescrierea drogurilor de mare risc cu inten ție de c ătre medic
fără ca acestea s ă fie necesare din punct de vedere medical, se pedep sește cu închisoare
de la 1 la 5 ani.”
Potrivit legii – “ producerea, fabricarea, importul, oferirea, v ânzarea, transportul, livrarea
cu orice titlu, transmiterea, procurarea, cump ărarea sau de ținerea de precursori,
echipamente ori materiale, în scopul utiliz ării lor la cultivarea, producerea sau fabircarea
ilicită de drogu ri de mare risc, se pedepse ște cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea
unor drepturi”.
De asemenea, legea sanc ționeaz ă și “ fapta unei persoane de a îndemna la consumul ilicit
de droguri” – art. 11, alin (1), fapta respectiv ă fiind sanc ționat ă chiar dac ă îndemnul nu a
fost urmat de executare – art. 11 alin. (2).
În primul caz , sancțiunea este închisoarea de la 6 luni la 5 ani iar pedeapsa prev ăzută de
lege pentru al doilea alineat este închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda.
În cuprinsu l legii 143/2000 întâlnim și sanc ționarea tentativei în condi țiile prev ăzute la
art. 13 si anume:

13

alin. (1) – “ tentativ a la infrac țiunile prev ăzute la art. 2,7,9,10 se
pedepsesc”
alin. (2) – “ se consider ă tentativ ă și producerea sau procurarea mijloacelor
ori instrumentelor, precum și luarea de m ăsuri în vederea comiterii
infrac țiunilor prev ăzute la alin. (1).”
În articolul 32 se prevede clar c ă “ pe data intr ării în vigoare a prezentei legi se abrog ă
dispozi țiile art . 312 Cod Penal, în ceea ce prive ște produsele sau substan țele stupefiante,
precum și alte dispozi ții contrare. “
Astfel, prin prevederile Legii 143/2000 se abrog ă în totalitate prevederile art. 312 Cod
Penal.
Legea 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri este calitativ
superioar ă față de toate actele normative din domeniu și se constituie într-un instrument
juridic eficace de lupt ă împotriva acestui fenomen nociv.
Prin intermediul acestei legi li se permite organelor abilitate o ac țiune concentrat ă pe
toate segmentele luptei antidrog și tragerea la r ăspundere penal ă a tuturor persoanelor
implicate în fenomenul infrac țional în cauz ă.
O alta lege ce reglementeaz ă regimul juridic al precusorilor folosi ți la fabricarea ili cită a
drogurilor este Legea 300/2002 .
În cap. I, art. 1, aceasta reglementeaz ă regimul juridic al precursorilor folosi ți la
fabricarea ilicit ă a drogurilor și desf ășurarea opera țiunilor cu precursori, precum și
măsurile de combatere a opera țiunilor ilicite cu precursori.
În capitolul I, intitulat “ Dispozi ții generale “ se fac referiri și la terminologie, av ând
astfel:

14

“ precursor “ – substan țele chimice folosite la fabricarea ilicit ă a drogurilor,
prevăzute în anexa nr. 1, s ărurile acestora , precum și amestecurile ce con țin astfel
de substan țe, cu exceptia preparatelor farmaceutice și a altor preparate cu aceste
substan țe, care nu pot fi recuperate sau util izate în acest scop prin metode la
laborator.
“ operator “ – persoana fizic ă sau juridic ă ce efectueaz ă opera țiuni de fabricare,
producere, tratare, sintez ă, extrac ție, condi ționare, distribu ție, punere în vânzare,
plasare pe pia ță, livrare, procurare, folosire, ambalare, transport, stocare,
depozitare, manipulare sau orice alt ă activitate legal ă de import, export, transit ori
intermediere de precursori, denumite în continuare opera țiuni cu precursori5.
Printre altele, legea prevede și substan țele care poart ă denumirea de precursori,
prezentate în anexa nr.1, dintre care amintim: e fedrina, ergometrin a, nitratul de efedrin ă,
safrolul, ș.a. .
Un element de noutate în lege este int âlnit în inserarea pedepsei ce este aplicat ă în cazul “
producerii, extrac ției, experiment ării, ob ținerii, transportului, v ânzării, plas ării pe pia ță
sau efectu ării altor opera țiuni cu precursori”, aceasta fiind închisoarea de la 1 la 5 ani.
Dispozi țiile finale ale prezentei legi fac referire la faptul c ă aceasta este o completare cu
privi re la prevederile Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficul ui și consumului ilicit
de droguri.6
Regulamentul de aplicar e al Legii nr. 300/2002 privind regimul juridic al precursorilor
folosi ți la fabricarea ilicit ă a drogurilor este Hotărârea Guvernului nr. 1121 din 10
octombrie 2002 .

5 Legea 300/2002 privind regimul juridic al precursorilor folosiți la fabricarea ilicită a drogurilor, art. 2
6 Legea 300.2002, art. 36

15
Aceast ă Hotărâre de Guvern are 16 articole și este conceput ă în temeiul art. 107 din
Constitu ție și al art. 37 din Legea nr. 30/2002 .7
Potrivit art. 1 al Hotărârii8, se aduce o noutate cu privire la opera țiunile de precursori
care, “ se autorizeaz ă de către Ministerul S ănătății și Familiei precum și de Direc ția
General ă Farmaceutic ă”.
O alt ă noutate adus ă de Hotărâre este prev ăzută în art. 7 care prevede c ă în farmacii
precursorii “ se pastreaz ă separat sau împreun ă cu substan țele ori produsele stupefiante,
în dulapuri, închise cu cheia , purtând inscrip ția “ VENENA” “.
De asemenea, se prevede c ă exportul și importul de precursori se fac pe baza unei licen țe
emise de “ Departamenbtul de comer ț exterior din cadrul Ministerul Afacerilor Externe,
dupa ob ținerea avizului Inspectoratului General al Poli ției Rom âne prin unitatea de
poliție antidrog…”.
Retragerea avizului atrage cu sine și anularea de drept a licen ței de export , acest lucru
fiind comunicat Departamentului de comer ț exterior din cadrul Ministerului Afacerilor
Externe și Ministerul ui Afacerilor Rutiere – Direc ția General ă a Vămilor ( art.11 ).
Putem spune astfel, c ă exist ă un cadru legislativ care asigur ă toate instrumentele juridice
necesare combaterii și sanc ționării acestui gen de fapte. Este de remarcat însă, înăsprirea
sancțiunilor penale aplicate pentru respectivele fapte.

7 Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 772 din 23.10.2002
8 H.G. 1121/2002

16
3. Principalele categorii de substan țe stupefiante și toxice
întâlnite în traficul ilicit. Clasificare general ă
Potrivit Organiza ției Mondiale a S ănătății, “ drogul este substan ța care fiind absorbit ă de
un organism viu, modific ă acestuia una sau mai multe func ții”9.
Legea nr. 143/2000 clasific ă drogurile în dou ă mari categorii, și anume:
1. Drogurile de mare risc: heroina, mescalina, morfina, amfetamina, cocain a,
opiumul, phencyclidin a.
2. Drogurile de risc: canabis, rezina de canabis, uleiul de canabis, diazepamul,
meprobamat a.
Conform clasific ării făcute de Conven ția ONU din 1971, substan țele psihotrope se împart
în:
a) Stimulente ( amfetaminele și deriva ții lor );
b) Depresivele ( barbiturice ele, alcool ul, tranchilizante le );
c) Halucinogene ( LSD, Ecstasy, mescalin ă, psilocybin ă, phenyclidin ă );
d) Narcotice ( morfin ă, heroin ă, codein ă, metadon ă ).
În func ție de natura lor, drogurile pot fi clasificate în:
Analgezicele – deprimante neselective ale sistemului neurocerebral ( destinate
atenu ării durerilor, mai mari sau mai mici, f ără ca utilizatorul s ă-și piard ă
cuno știința
Sedativele – deprimante neselective care la doze terapeutice normale produc
diminuarea hiperexcibilit ății psihomotorii și tind să reduc ă la normal tonusul

9 Emilian Stancu, “ Tratat de criminalistică”, Ed. Actami, București, 2001, pag. 678

17
funcțional al sistemului neuro -cerebral, iar la doze mari, sedativele deprim ă
intens.
Hipnoticele ( s omniferele ) – substan țe deprimante ale sistemului neurocerebral
care provoac ă somnul. Exemple de hipnotice: barbituric eele, metaqualona, cloral
hidrat ul.
Stimulentele – activeaz ă sistemul neuro -cerebral și iî măresc activitatea,
principalele droguri de acest gen fiind amfetaminele și cocaina.
Halucinogenele – acționeaz ă asupra sistemului neuro -cerebral provoc ând
denaturarea percep țiilor și a senzorialit ății, LSD -ul, fenciclidina și ciupercile
halucinogene fiind c ele mai cunoscute din aceast ă categorie.
Raportat la tipul general de drog, acestea se pot clasifica în dou ă mari categorii10:
1. Substan țe psihotrope , care sunt subclasificate în func ție de substan țele din care
deriv ă, de originea lor natural ă, semisinteic ă și sintetic ă, întâlnind:
a) Stimulentele ( pentru tratarea st ărilor de surescitare; mascheaz ă oboseala )
b) Halucinogenele
c) Depresivele
2. Substan țe psihoactive care pot fi clasificate la r ândul lor în 9 categorii esen țiale:
a) Alcoolul
b) Opiaceele
c) Cocaina și derivatele ei
d) Canabis ul și marijuana
e) Halucinogenele
f) Tranchilizante le, sedative le, hipnotice le
g) Solven ții organici
h) Stimulente le psihice
i) Droguri le folosite ca medicamente11

10 “ Terminologie sur les drogues”, OPIC INTERPOL, Paris, 1978

18
Consider c ă este foarte important ca in cuprinsul lucr ării mele s ă fie prezentate și
clasific ările substan țelor toxice, care dac ă nu sunt utilizate în conformitate cu prevederile
Ministerului Sănătații pot pune în pericol s ănătatea și integritatea oamenilor.
Astfel, din categoria “ produselor sau subs țantelor toxice gazoase “ amintim12:
Hidrogenul sulfurat ( gaz incolor, cu miros aliaceu, mai dens ca aerul )
Clorul ( gaz de culoare galben – verzui, mai greu dec ât aerul, ava âd un miros
caracteristic sufocant )
Toxicele volatile sunt reprezentate de:
Brom ( lichid ro șu-brun, foarte volatil la temperatur ă obișnuită, răspândind vapori
cu miors sufocant )
Fosfor ( substan ță solid ă, cu miros aliaceu, insolubil ă în apa )
Poate patrunde în organism prin injectare sau inhalare:
Alcoolul metical ( metanolul ) – lichid incolor cu miros asem ănător etanolului;
Anilina ( lichid uleios, g ălbui, cu miros nepl ăcut )
Indiferent de calea pe care un produs sau o substan ță pătrunde în organism, acestea
determin ă o mu ltitudine de simptome, cunoscute sub denumirea de “ otr ăvire “ sau “
intoxicare “.

11 Emilian Stancu, “ Tratat de criminalistică”, Ed. Actami, București 2001, pag. 680
12 V. Berchesan, C. Pletea – “ Drogurile și trafiantți de droguri “, Ed. Paralela 45, București 1998, pag. 86

19
Ca și în cazul stupefiantelor, și în cazul substan țelor ori produselor toxice, intoxica țiile
inten ționate, periodice și cornice, au adus grave tulbur ări organice, ce se concretizeaz ă în
simptome de abstinen ță și puternice tulbura ăi circulatorii.
Astfel, principalele categorii de stupefiante întâlnite în traficul ilicit sunt urm ătoarele:
a) Opiul și deriva ții săi, făcând parte din categoria substan țelor euforice și utopiacee.
Acesta se ob ține din ex shudatul l ăptos al capsulelor de semin țe de mac necoapte
ale plantei “ Papaver Somniferum”, conform Conven ției unice asupra
stupefiantelor. Aceast ă specie de mac se cultiv ă aproape oriunde, mai ales în
zonele cu clim ă temperat ă din Europ ă și Asia.
În Rom ânia, zonele favorabile cre șterii culturii de mac sunt C âmpia Moldovei,
Câmpia Transilvaniei și Podi șul Transilvaniei.13
Principalii alcaloizi afla ți în latexul recoltat din m acul opiaceu sunt: morfina ( 10 -14
%, codeina ( 2 -4 % ) și heroina.
Amfetamina – produs chimic de sintez ă care face parte din categoria
drogurilor psihostimulente. Amphetaminele se folosesc în consumul ilicit
de droguri sub diferite forme, și anume: pudra cristalin ă albă sau roz,
comprimate sau capsule, pasta alimentar ă și rareori solu ții injectabile,
acestea put ând provoca efecte psihice și halucina ții.
La consumatorii de amphetamine în faza de început pot ap ărea în urma administr ării
următoarele simptome: starea de euforie, excitarea, panica, sc ăderea tensiunii și a
pulsului, dilatarea pupilelor , iar în faza de supradoz ă: agita ția, scăderea temparaturii
corporale, halucina ții, com ă și uneori chiar și decesul.

13 V. Bercheșan, C. Pletea – “ Drogurile și traficanții de droguri “, Ed. Paralela 45, Bucu rești, 1998, pag. 67

20
Amfetaminele sunt destinate de obicei pentru contraband ă și sunt de regul ă produse în
laboratoarele clandestine.
Pe plan mondial, la sf ârșitul anilor 2000, statisticile i nternaționa le estimau un num ăr de
30.000.000 consumatori de am fetamine, adic ă 0,5% din totalul populat ței și 13,5% din
totalul toxicomanilor.
Morfina – compusul cel mai activ al opiului, se prezint ă sub forma unei
pulberi pufoase, av ând culoarea ce variaz ă între alb murdar și galben
deschis și maroniu; poate fi întâlnită și sub form ă de tablete ori tuburi de
diferite m ărimi.14
Heroina – cel mai puternic alkaloid al opiului, av ând forma unei pulberi
fine, cristaline, de culoare alb ă, cu gust amar, solubil ă în apă și alcool.15
Astăzi, heroina nu mai este produs ă legal în nici o țară din lume, datorit ă interdic ției
impus ă de Organiza ția Interna țional ă a Sănătății de a fi folosit ă în scop terapeutic, însă ea
domin ă în pia ța ilicit ă a drogurilor, fiind în vânzare 4 sortimente de heroine. Din cauza
faptului c ă au puritatea sc ăzută în substan ța activ ă, heroinele nr. 1 si 2 nu mai sunt la
căutare nici în rândul trafican ților și nici în cel al toxicomanilor.
Heroinele nr. 3 si 4 prezint ă acelea și propriet ăți fizice ca și heroina de baz ă, heroina nr. 3
fiind drogu l cel mai solicitat, av ând un con ținut de heroin ă pură de 30 -90, cel mai
frecvent fiind de 60. Heroina nr. 4 are o puritate de peste 25. Din cauza toxicit ății foarte
ridicate, toxicomani i și trafican ții amestec ă heroina cu lactoza, zaha ăul pudr ă sau laptele
praf.

14 V. Berchesan, C. Pletea, “ Tratat de metodica criminalistica”, vol. I, Ed. Carpasi, Craiova, 1994, pag. 289
15 V. Berchesan, C. Pletea, “ Drogurile si traficantii de droguri”, Ed. Paralela 45, Bucuresti, 1998, pag. 69

21

Fig.2 Capturi de heroină în Europa ( 2007 -2017 )

b) Produ și extr așii din canabis
Canabisul face parte din categoria drogurilor naturale și este int âlnit în zone precum:
India, Liban, Maroc, etc. Aceast ă plant ă crește în medie cam 2 -3 m și are o culoare brun ă
închis ă. Atât frunzele c ât și vârfurile florifere și fructifere con țin cantit ăți variabile de
tetrahidrocanabinol , un puternic compus psihoactiv. Canabisul este cunoscut cel mai
adesea ca “marijuana”, adic ă produsul obținut din uscarea frunzelor, aceasta con ținând 4-
8% T.H.C.16
Rășina de canabis sau ha șișul este extras din frunzele de canabis și este mai puternic,
conținând până la 40% T.H.C., fiind de obicei consumat prin fumare în amestec cu
tutunul, prin injectare sau prin introducerea sa in pr ăjituri.
Deoarece între ha șiș și marijuana exist ă o asem ănare foarte mare , în ultimul timp cele
două stupefiante sunt denumite generic “ canabis “.

16 T.H.C. – compu s puternic psihoactiv cu acțiune stupefiantă halucinogenă

22
Inițial, consumul de canabis a ap ărut în țările un de alcoolul era p rohibit din motive
tradiționale sau religioase, ajung ând ast ăzi să fie utilizat de milioane de oameni, fiind
stupefiantul cu cea mai mare r ăspândire global ă.

Fig. 3 Scopurile folosirii canbisului de către consumatori
c) Cocaina și alți produ și pe baz ă de coca – crack -ul
Cocaina ( cunoscut ă printre trafican ți și consumatori drept “ z ăpadă “ sau “ cox “ ) este o
pudră albă cristalin ă cu gust amar, care, aplicat ă pe mucoasa nazala sau sub limb ă,
produce senza ția de frig și stimuleaz ă foarte puternic sistemul nervos central.17
Crack -ul este un produs derivat din cocain a de culoare alb ă, usor ș nuan țat, ambalarea și
transportul acestuia făcându -se, de obicei , în folie de aluminiu sau plastic, lipite termic.
Atât cocaina cât și crack -ul fac parte din categoria stimulentelor și pot fi consumate ori
prin injectare intravenoas ă ori prin prizare, ambele d ând dependen ță atât fizic ă cât și
psihic ă, durata fiind de la 2 la 3 ore.

17 Îndrumar privind controlul vamal antidrog, 1995, pag. 21

23
La sf ârșitul anilor 2000, statisticile inter țational e estimau 13.000.000 de consumatori de
cocain ă, adic ă 0,25 % din totalul popula ției și 6% din numarul toxicomanilor.
În traficul ilicit se mai int âlnește și cocain a-bază, drog ce face obiectul comer țului
standard.

Fig. 4 Consumul de cocaină la n ivel mondial
d) Droguri halucinogene
Halucinogenele sunt drogurile ce ac ționeaz ă asupra SNC -ului, produc ând at ât
modific ări ale dispozi ției și percep ției cât și iluzii senzoriale, însoțite de halucina ții.
În traficul de stupefiante întâlnim urm ătoarele halucinogene: mescalina, psi locina,
Ectasy -ul, LSD -ul.
O statistic ă arată că la sfârșitul mileniului II se semnaleaz ă o cre ștere masiv ă a
traficului ilicit de ecstasy. În totalul de peste 7000kg de ectasy descoperit în lume în
anul 2000, un procent de 35% a fost interceptat în Europa Occidental ă.

24

Fig. 5 Consumul de ecstasy la sfârșitul anilor 2000

Toleran ța la consumul unor astfel de substan țe este dat ă de capacitatea organismului
de a se adapta ini țial la efectele folosir ii acestora, persoana dependent ă psihic
devenind incapabil ă să ia decizii sau s ă acționeze fără să consume droguri.
Descoperirile f ăcute de organele ce au fost abilitate de țările europene în domeniul
contrabandei cu droguri sintetice au scos la iveal ă gravitatea amplific ării producerii
traficului și consumului ilicit al acestuia, pe spa țiul continentului european , mai ales
în zona balcanic ă conducând la urm ătoarea concluzie: continentul european, anterior
consumator de droguri naturale, a devenit un pr oduc ător și un furnizor de droguri
sintetice pentru întreaga lume, cresc ând puternic consumul ilicit de droguri sintetice
din gama am fetaminelor în rândul genera ției tinere din aproape toate statele lumii, dar
mai ales în Europa.
Pentru Rom ânia însă, devine îngrijor ător rapiditatea adapt ării de care au dat dovad ă
atât trafican ții cât și consumatorii c ând a venit vorba de evolu ția drogurilor de acest
gen.

25
4. Elemente generale care trebuie stabilite prin anchetarea
infrac țiunilor de trafic de stupefiant e
Atât investigarea criminalistic ă cât și ancheta penal ă în faptele de s ăvârșire a
infrac țiunilor la regimul subs tanțelor toxice și stupefiante trebuie sa stabileasc ă
elementele constitutive ale infrac țiunii, în afara stabilirii obiectului și subiectului a cesteia,
determinarea modalit ăților de comitere a faptelor și circumscrierea lor în modalit ățile
prevăzute de Legea nr. 143/2000, interes ând18:
Traficul propriu -zis: producerea, fabricarea, extragerea, prepararea,
transformarea, p rocurarea, cump ărarea, de ținerea, oferirea, punerea în vânzare,
distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul drogurilor sau a
precursorilor;
Înlesnirea traficului: cultivarea de plante ce con țin astfel de substan țe,
experimentarea acestora;
Favorizarea traficului și consumului: introducerea sau scoaterea din țară, importul
ori exportul de droguri sau precursori, prescrierea de re țete medicale f ără
acoperire, organizarea, conducerea sau finan țarea traficului, îndemnul la consum,
punerea la dispozi ție a unui spa țiu sau tolerarea consumului ilicit în acest loc,
administrarea de droguri în afara condi țiilor legale, furnizarea în vederea
consumului de inhalan ți chimici unui minor.
Pentru sublinierea elementelor care alc ătuiesc latura obiectiv ă a acestei infracțiuni, este
necesar de eviden țiat și împrejur ările în care au loc.

18 Emilian Stancu, – “ Tratat de criminalistică “, Ed. Actami, București, 2001, pag. 685

26
Obiectul special19 al Legii nr. 143/2000 îl constituie rela țiile sociale cu privire la
sănătatea public ă, a cărei ocrotire depinde și de respectarea strict ă de către destinatarii
legii penale, a dispozi țiilor legii care reglementeaz ă regimul drogurilor în țara noastr ă.
Obiectul juridic al infrac țiunii îl constituie rela țiile sociale cu privire la s ănatatea
persoanei fizice, privit ă individual, care ar putea c ădea victi mă toxicomaniei, tocmai d in
cauza nerespect ării regimului legal al drogurilor.
Obiectul material al acestei infrac țiuni este format din toate substan țele toxice sau
stupefiante întâlnite în traficul ilicit. Elementul material al infrac țiunii fiind format d in20
acțiunea de a cultiva, produce, fabrica, experimenta, extrage, prepara, cump ăra cu
deținere de droguri pentru consum propriu. Potrivit acestei legi, toate acestea constituie
infrac țiuni, mai ales dac ă sunt s ăvârșite fără drept.
În cadrul infrac țiunii de trafic de stupefiante întâlnim dou ă tipuri de consumatori:
Consumatori legali – persoanele care își procur ă în mod legal subs țantele pe baza
unor re țete eliberate de organelle sanitare
Consumatori ilegali – persoanele care consum ă în afara prescr ipției
De asemenea, este de re ținut faptul c ă legea penal ă ocrote ște atât sănătatea fizic ă cât și
cea mental ă a indivizilor care nu sunt consumatori și pot ajunge victim e, cât și sănătatea
persoanelor care devin consumatoare.

19 Revista “ Drept “ nr.1/2002
20 Legea nr. 143/2000, art. 4

27
5. Substan țele ori produsele stupefiante sau toxice care au
făcut obiectul traficului de stupefiante
Infrac țiunea de trafic de stupefiante exist ă doar dac ă obiectul material este format din
produsele sau substantele stupefiante sau toxice expres prev ăzute de legea în vigoare care
reglementeaz ă regimul și în conven țiile interna țional e la care Rom ânia a aderat21.
Atât tendin ța trafican ților pentru diversificarea sortimental ă a drogurilor c ât și
preocuparea organelor specializate în men ținerea sub control al flagelului sunt reflectate
de cre șterea semnificativ ă a num ărului de substan țe incluse în lista celor puse sub control
interna țional.
Astfel, putem grupa urm ătoarele materiale în dou ă categorii:
Preparate industrial ( fabricate ilegal, de obicei tablete și capsule, suspec tate a
fi retrase din circuitul legal )
Produse sub form ă de pulberi ori solu ții ( de obicei f ără propriet ăți externe )
Așadar, putem incepe prin a spune c ă primul pas în identificarea unor droguri îl constituie
caracteristicile generale ale acestora, ele depinz ând de aspectul mor fologic exterior. Un
indiciu de pre ț cu privire la natura acestora îl reprezint ă denumirea, multe stupefiante
întâlnite în traficul ilicit purt ând denumiri diferite, raportate fiind la zona de provenien ță
și consum .
Când vine vorba de traficul ilicit, predominante sunt amestecurile complexe de
stupefiante con ținând diver și diluan ți sau adulteran ți , lucru ce ridic ă probleme serioase în
rândul laboratoarelor de analiz ă specializate.

21 V. Bercheșan, C. Pletea, “ Drogurile și traficanții de droguri”, Ed. Paralela 45, Pitești, 1998, pag. 233

28
Constatarea tehnico științifică sau expertiza toxicologic ă are ca scop stabilirea naturii și
concentra ției substan ței descoperite cu ocazia desf ășurării anchetei asupra unor indivizi.
Principalul lucru ce se dore ște afla este dac ă substan ța respectiv ă este drog sau precursor.
Încă din timpul desf ășurării constat ării în flagrant, cercet ării la fa ța locului, perchezi ției,
se fac primele teste cu ajutorul unei truse cu reactivi. O metod ă de identificare
preliminar ă, aflat ă la îndemana tuturor este trusa Narcotest.
În trus ă sunt opt cutii numerotate de la 1 la 8 ce con țin reactiv i și o cutie cu pungi de
polietilen ă, destinat ă recoltării probelor care urmeaz ă a fi trimise pentru analiz ă la
laboratorul antidrog.
În fiecare dintre cele opt cutii exist ă câte zece tuburi din material plastic prev ăzute cu o
fiolă din sticl ă ce con ține reactivii specifici pentru identificarea substan țelor suspecte.
Cu privire la modul de lucru putem distinge trei etape principale, și anume:
1. Prepararea materialului suspect;
2. Efectu area analizei;
3. Interpretarea rezultatelor ob ținute.
Pentru prepararea materialului suspect se va re ține întotdeauna o cantitate suficient ă din
proba suspect ă pentru analize ulterioare de laborator.
În func ție de p roprietățile fizice și aspectul substan ței suspecte, pentru a se efectua testul
de culoare se va proceda dup ă cum urmeaz ă:
Pentru pastile ( comprimate ) – substan ța suspect ă se va pisa ob ținându-se o
pulbere fin ă. Urmeaz ă îndep ărtarea capacului de protec ție aflat la partea
superioar ă a eprubetei ce con ține fiola de reactiv și se introduce o cantitate
mică din proba suspect ă.

29

Pentru materialele solide ( blocuri comprimate, r ășini – hașiș/opiu ) – Se taie o
cantitate mic ă din proba respectiv ă, iar dup ă îndep ărtarea capacului de
protec ție se introdu ce o cantitate neglijabil ă din proba suspect ă.
Pentru substan țele lichide – se pune o singur ă picătură de substan ță suspect ă
în eprubet ă.
Pentru plante ( iarba de canabis/ c ânepa indian ă ) – se pune o cantitate mic ă
din substan ță în eprubet ă după îndep ărtarea capacului de protec ție.
În vederea efectu ării analizei, se strive ște partea inferioar ă a eprubetei , urm ând a fi agitat
foarte bine amestecul format. Se a șteapt ă un minut și apoi se interpreteaz ă rezultatul
obținut în func ție de ce culoare s -a obținut în diafragm ă.
Consider c ă este util ă, înainte de toate, prezentarea unor considera ții cu privire la
particular itățile comportamentale ale persoanelor consumatoare de droguri, acestea din
urmă având un comportament foarte complex.
În general, consumul heroinei, cocaine i, drogurilor de sintez ă, tranchilizantelor are o
percep ție social ă clară, și anume c ă persoana consumatoare sufer ă de o deteriorare at ât
fizică cât și psihic ă important ă deoarece majoritatea drogurilor conduc la o stare de
invaliditate fizic ă cu repercusiuni grave în mediul social.
Din punctul meu de vedere , prezentarea elementelor ce țin de efectele at ât pe termen
scurt c ât și pe termen lung ale celor mai frecvent întâlnite droguri este foarte util ă, astfel
putem exemplifica urm ătoarele:
Opiumul

a. Asupra sistemului respirator : mic șorarea frecven ței respira ției împreun ă cu
deteriorarea ritmului respirator produc o oxigenare mai redus ă a organismului,
ce, pe termen lung, favorizeaz ă apari ția de congestii pulmonare, astm sau
emfizem pulmonar;

30
b. Asupra sistemului nervos central : inițial produce o stare de euforie care se
transform ă, ulterior, într-o amor țeală a sim țurilor, sc ăzând acuitatea senzorial ă
și coordonarea muscular ă; ca element specific apare contractarea pupilei.
c. Asupra sistemului digestiv : apare o relaxare nefireasc ă a mu șchilor
stomacului, scăzând secre ția gastric ă și crește presiunea pe c ăile biliare; se pot
provoca constipa ții severe;
d. Asupra sistemului genito -urinar: la b ărbați scade produc ția de hormoni
masculini iar la femei se produce o inhibi ție a procesului de ovula ție.

Morfina – apare o senza ție plăcută de relaxare și de bine, îndep ărtând durerea ;
pot ap ărea și grețuri, v ărsături, constipa ție, confuzie, euforie, schimb ări ale
stărilor suflete ști, somnolen ță. Pe l ângă faptul c ă aduce la mic șorarea pupilelor, se
deprim ă centrul respirator și exis tă un risc mare de instalare a mor ții.

Heroina – pe termen scurt apare senza ția de bine, sedare, euforie, dispari ția
oricărei indispozi ții sau tensiuni în timp ce pe termen lung apar complica ții legate
de bolile ce se pot trasnmite prin utilizarea acelora și ace și din cauza amestec ării
heroinei cu substan țe toxice cu ac țiune farmacologic ă proprie de tipul zah ărului
pudră, lactozei, etc.

Barbituricele – dozele mici produc pl ăcere, sedare, relaxare muscular ă,
somnolen ță în timp ce de la dozele mari poate ap ărea chiar și coma.

Amfetamina – produce euforie, dispari ția stării de somnolen ță și scăderea poftei
de m âncare , îmbun ănătă tirea relativ ă a stării fizice și intelectuale; administrarea
îndelungat ă sau în supradoz ă poate duce p ână la paranoia, halucina ții și delir22 sau
chiar moarte.

22 Depresie reactivă și psihoză amfetaminică

31

Frunzele de coca ( cocaina ) – Consumat ă în form ă pură sau amestecat ă cu
heroina este extrem de periculoas ă, de obicei provoc ând stop cardio -respirator.
Provoac ă dilatarea pupilelor, us carea gurii, transpira ția, cre șterea abunden tă a
temperaturii corpului , spasme, tulbur ări ale ritmului cardiac , hipertensiune .

Halucinogenele – produc iluzii prin distorsionarea realit ății consumatorilor ,
acestea fiind condi ționate at ât de starea fizică cât și de cea psihic ă a celui care le
consum ă. În mod normal efectele ce apar dup ă consumarea unor astfel de
substan țe sunt urm ătoarele: dilatarea pupilelor, cre șterea temperaturii corporale și
a tensiunii . Consumatorul poate ajunge chiar și la a avea crize de panic ă și
tulbur ări depresive cu episoade de nebunie.

Canabisul – produce relaxare muscular ă și ușoară somnolen ță, dilatarea vaselor
sanguine, care se manifest ă inclusiv prin înroșirea ochilor, cre șterea pulsului,
hiposaliva ția, uscarea gurii, tuse și irita ții ale tractului respirator.

32
6. Făptuitorii, calitatea și contribu ția acestora la comiterea
infrac țiunii
În cazul modalit ăților de s ăvârșire care constau în producerea, de ținerea, circula ția
produselor sau substan țelor toxice ori stupefiante, precum și a variantei privitoare la
cultivarea plantelor ce con țin substan țe de acest gen, autor poate fi orice persoan ă, legea
necondi ționând existen ța infrac țiunii de vreo anume calitate.
În cazul în care fapta a constat în experimentarea produselor sau a substan țelor interzise,
precum și în cazul modalit ăților de prescriere de c ătre medic a unei substan țe stupefiant e,
subiect activ nemijlocit – autor – nu poate fi dec ât o persoan ă calificat ă.
Infrac țiunea de trafic de stupefiante este susceptibil ă de a fi s ăvârșită în participa ție, ori
sub forma coautorului ori sub forma complicit ății sau insti gării23.
Practica judiciar ă a demonstrat c ă traficul de stupefiante se s ăvârșește, de obicei, în
partic ipație, la conceperea, derularea și finalizarea activit ății ilicite aduc ându-și
contrbu ția o mare diversitate de indivizi , încep ând cu ce i care finan țează astfel de
activit ăți criminale și continu ând cu : cultivatorii de plante, cărăușii, transformatorii
plantelor în droguri, dealerii.
Modul de organizare al traficului ilicit și contribu ția fiec ărui individ care ia parte,
inclusiv locul pe care îl ocup ă in lan țul infrac țional, sunt de natur ă să demonstreze
caracterul organizat al faptelor și să asigure o încadrare juridic ă corespunz ătoare.
Autori ai acestei infrac țiuni sunt considera ți atât indivizii care de țin drogurile c ât și cei
care le transport ă în vederea distribuirii, simplul transport fizic fiind asimilat “

23 V. Bercheșan, C. Pletea, “ Drogurile și traficanții de doguri”, Ed. Paralela 45, Craiova, 1998 , pag. 205

33
opera țiunilor privind circula ția produselor ori substan țelor stupefiante sau toxice”, acest
gen de ac țiune implic ând și deținerea acestora.
În situa ția în care făptuitorul s ăvârșește cu privire la aceea și fapt ă, atât acte de instigare
cât și de coautorat , acesta va r ăspunde numai în calitate de coautor. În cazul în care
făptuitorul s ăvârșește concomit ent atât acte de instigare c ât și de complicitate, el va
răspunde doar pentru instigare. Exist ă element de complicitate indiferent de forma sub
care este preze ntată înlesnirea faptei, neav ând nici o relevan ță dacă actul de ajutorare a
fost ori nu indispensabil autorului24.
În cazul în care pe parcursul cercet ărilor au fost stabilite faptele autorului, complicele
poate fi judecat indiferent dac ă autorul a fost trimis sau nu în judecat ă, cauza f ăcând
obiectul unui alt dosar de urmarire penal ă.
Practica judiciar ă s-a pronun țat, în leg ătură cu inten ția de a s ăvârși infrac țiunea de trafic
de stupefiante, în sensul că sunt înrudite elementele constit utive ale infrac țiunii în situa ția
în care cel care a s ăvârșit infrac țiunea nu a cunoscut instruc țiunile cuprinz ând lista
substanțelor stupefiante, astfel, eroarea av ând caracterul unei erori de fapt de natur ă să
înlăture caracterul penal al faptei.
În acest sens, urm ătoarele categorii de persoane pot introduce pe teritoriul Rom âniei
droguri:
Șoferi str ăini de pe autocamioanele TIR, afla ți în tran zit pe teritoriul țării noastre;
Cetățeni rom âni care se deplaseaz ă frecvent în străiăatate și pot procura ac est gen
de substan țe
Cetățeni str ăini veni ți cu afaceri în Rom ânia sau turiști

24 V. Bercheșan, C. Pletea, “ Drogurile și traficanții de droguri”, Ed. Pararela 45, Craiova, 1998, pag. 250

34
Cetățenii rom âni care pot s ăvârși genul acesta de fapte sunt urm ătorii:
Medicii, farmaci știi și personalul medical cu preg ătire medie
Persoanele care lucreaz ă în fabricile/laboratoarele de medicamente
Persoanele internate în unit ăți de dezintoxicare care, dup ă externare, continu ă
consumul de stupefiante
Ospătari, recep ționeri de la hoteluri, angaja ți ai cazinourilor
Agen ții vamali
În raport cu num ărul persoanelor c are au participat la s ăvârșirea infrac țiunii, organele de
urmărire penal ă trebuie s ă aplice prevederile legale cu referire la pluralitatea de infractori .
Pe lângă datele legate de f ăptuitor, și anume: numele, prenumele, porecla, v ârsta, locul de
munc ă, antecedentele penale, organele de urm ărire penal ă trebuie s ă clarifice și
următoarele lucruri: cet ățenia, ocupa ția și trăsăturile de ordin psihocomportamental.
Aceste lucruri sunt esen țiale deoarece ocupa ția și locul de munc ă al făptuitorului pot
conferi i ndici i asupra locului unde acest a poate ascunde marfa.

35
7. Modalit ățile practice de comitere a traficului de stupefiante
Traficul de stupefiante însumeaz ă o multitudine de modalit ăți faptice, determinate de
însușirile concrete în care este conceput ă, derulat ă și finalizat ă activitatea infrac țional ă.
Un lucru deja arhicunoscut este faptul c ă trafican ții folosesc metode și procedee foarte
diverse at ât pentru procurarea c ât și pentru introducerea drogurilor în circuitul ilicit.
Pentru a s e reu și combaterea cu fermitate a traficului de droguri sunt foarte importante
stabilirea locului și timpului s ăvârșirii infra cțiunii.
De obicei acest gen de infrac țiuni se comit în următoarele locuri:
Mijloace de transport de orice tip
Porturi, aeroporturi, sta ții de cale ferat ă, oficii po ștale
Unități de învățământ
Locuri de cazare ( hoteluri, moteluri, campinguri , cămine studen țești )
Locuri de distractii ( cazinouri, cluburi, baruri )
Punct e de control ale trecerii frontierei de stat
Cartiere s ărace/ rău famate
Fabrici și unit ăți care prepar ă sau condi ționeaz ă medicamente pe baz ă de
stupefiante25
Este foarte important s ă se clarifice at ât locul c ât și timpul în care s -au săvârșit faptele:
a) Locul unde s -a comis infrac țiunea ofer ă posibilitatea descoperirii, fix ării, ridic ării
și valorific ării tuturor urmelor și mijloacelor de prob ă ce au avut leg ătură cu
activitatea infrac țional ă

25 I. Bărbulescu, E. Prodan, I. Grigorescu – “ Prevenirea, descoperirea și cercetarea infracțiunilor la regimul
stupefiantelor” – Ministe rul de Interne, București, 1979, pag. 40

36
b) Cunoa șterea locului și timpul comiterii faptelor permite identificarea eficient ă a
martorilor
c) Stabilirea locului în care s -a săvârșit infract țunea constituie punctul de plecare în
desfășurarea activi tăților specific e în vederea descoperirii ascunz ătorilor folosite
de trafican ți pentru depozitare a substan țelor interzise
d) Datorit ă faptului c ă locul s ăvârșirii infrac țiunii este cunoscut , organele judiciare
pot lua măsuri pentru identificarea bunurilor procurate cu sumele rezultate din
comercializarea drogurilor
e) Cunoa șterea și valorificarea datelor cu privire l a locul comiterii faptei sunt de
natur ă să conduc ă la identificarea m ăsurilor de supraveghere și crearea condi țiilor
de interven ție și depistare operativ ă a persoanelor care sunt implicate.
Pentru organele judiciare și problema l ămuririi modalit ăților faptice de comitere și a
modului de operare are o importan ță deosebit ă.
7.1 Modali tăți și sisteme de operare folosite de trafican ți
7.1.1 Modal itățile de ascundere
A. Modali tăți de ambalare sau disimulare în vederea trafic ării
Pentru traficarea drogurilor se apeleaz ă de obicei la metode foarte diverse de ascundere și
transportare, urm ărindu -se sustragerea de la depistare de c ătre autorit ăți. În sensul acesta ,
putem distinge mai multe metode de mascare și ascundere, cele mai cunoscute fiind
următoarele26:

26 S. Turlea, “ Bomba Drogurilor”, Ed. Humanitas, București 1991, pag. 124 -128/ E. Stancu, “ Tratat de
criminalistică”, Ed. Universul Juridic, București, 2001, pag. 626

37

Fabricarea pe cale industrial ă prin folosirea ma șinilor, cutiilor și a etichetelor unor
linii tehnologie de la fabricile de conserve, înlocuind a stfel alimentele cu
substan țele stupefiante.
Producerea pe cale artizanal ă prin achizi ționarea de ma șini și materiale de baz ă
precum: cutii, capace, etichete, în care vor fi ascunse drogurile ce urmeaz ă să fie
transportate .
Drogurile se pot ascunde și în scrisori sau obiecte din colete ( folosirea sistemului
poștal )
Folosirea curierilor ( ace știa înghit drogurile care de obicei se afl ă în casete mici
de plastic, de dimensiunea unei m ăsline, ermetice și impermeabile ) .
La un nivel mai mi c de trafic putem distinge metoda prin care sunt folosite toate
cavit ățile anatomice ale b ărbaților și femeilor27

B. Metode de mascare a mirosurilor specific e unor anumite droguri
Trafican ții de droguri recurg la diferite metode în vederea prevenirii depist ării de c ătre
câinii de urm ărire specializa ți a mirosurilor drogurilor, și anume:
Introducere în colete, l ângă droguri, a unor substan țe cu miros de ceap ă sau
usturoi pentru a deruta c âinii de serviciu;
Ambalarea în containere închise ermetic, prin care nu poate trece mirosul
drogurilor

27 I. Suceava, “ Flagelul Stupefiantelor “, Ed. M.I. București, 1986, pag. 88

38
C. Metode de evitare sau anihilare a diferitelor dispozitive folosite la depistarea
drogurilor
Trafican ții folosesc moda lități ingenioase de evitare a dispozitivelor de depistare a
substan țelor interzise , depinz ând și de complexitatea m ăsurilor de supraveghere de la
trecerea frontierei.
Astfel, în momentul i î care vamele sunt aglomerate, pentu depistarea stupefiantelor se
folosesc dispo zitive cu raze X pentru controlul bagajelor c ălătorilor. Pentru ca drogurile
să nu poat ă fi depistate, trafican ții cu experien ță le învelesc în staniol sau h ârtie indigo
care op resc razele X.

D. Modalit ăți de ascundere în trafic a drogurilor
În func ție de c ât de ingeniosi sunt trafican ții, locurile și modalit ățile de disimulare difer ă.
Alegerea unui loc pentru ascunderea drogurilor depinz ând de o serie de factori precum:
cantitatea stupefiantelor ce urmeaz ă să fie traficat ă, mijlocul de transport folosit, exigen ța
controalelor la care va trebui s ă se supun ă traficantul pe întreg traseul28.
7.2 Metodologia investig ării traficului de stupefiante
7.2.1 Activi tăți premerg ătoare începeri i urm ăririi penale
În primul r ând, trebuie ob ținute ni ște informa ții cu privire la fapta s ăvârșită și autorul ei,
pe baza acestora organele competente, s ă decid ă dacă este sau nu cazul s ă dispun ă

28 V. Bercheșan, C. Pletea, “ Drogurile și traficanții de droguri”, Ed. Paralela 45, Pitești, 1998, pag. 284

39
începerea urm ăririi penale. Astfel, în func ție de locul și modul de operare, se poate
recurge la urm ătoarele mijloace de prob ă:
7.2.2 În cazul trafican ților depista ți la punctele de frontier ă, la
intrarea sau ieșirea din țară cu stupefiante asupra lor:
Procesele verbale încheiate de organele de poliție sau de vame și în care trebuie
menționate cu exactitate persoanele asupra cărora s-au găsit substan țe stupefiante,
locurile unde au fost ascunse, sortimentele și cantit ățile, forma de ambalare și
prezentare, metodele de ascundere, etc;
Rapoartele de constatare thenico -criminalistic ă sau buletinele de analiz ă din care
să rezulte faptul că produsele în cauză ori sunt ori conțin stupefiante.
Fotografii judiciare operative efectuate în timpul controlului sau perchezi ției
corporale;
Informa ții preluate din declara țiile date de martori sau complici ai acestora;
Obiecte sau înscrisuri găsite asupra persoanelor implicate în trafic, ori în
mijloacele de transport, care au legătură cu stupefiantul.
7.2.3 În cazul trafican ților depista ți în interiorul țării noastre:
Procesele verbale de prindere în flagrant cu substan țe stupefiante asupra lor ori în
momentul vânzării-cump ărării
Fotografii operative efectuate cu ocazia prinderii în flagrant, în care trebuie
prezentate substan țele găsite, locurile de ascundere, mijloacele folosite,
persoanele implicate precum și locurile în care s-au săvârșit faptele;
Datele furnizate de martofi oculari
7.2.4 În cazul stupefiantelor abandonate sau ascunse
Situa ții în care drogurile pot fi g ăsite abandonate în camera de hotel, în raza unor punct e
de frontier ă, toalete sau alte locuri de acces public pot ap ărea c ând persoanele implicate

40
în trafic s -au sesizat de intensificarea controalelor vamale sau și-au dat seama c ă sunt
urmărite.
În situa ții de acest gen este nevoie de o cercetare am ănunțită a locului în care acele
substan țe au fost g ăsite, efectuarea de fotografii și audierea persoanelor prezente fiind
foarte importante.
Substan țele respective trebuie s ă fie confiscate cu grij ă, ambalate corespunz ător și predate
persoanelor special abilitate în vederea descoperirii amprentelor sau oric ăror alte indici i
ce pot ajuta la prinderea de ținătorilor29.

29 E. Stancu, “ Tratat de criminalistică”, Ed. Universul Juridic, București, 2002, pag. 634, 638 -639

41
8. Cercetarea la fata locului
Un rol important în descoperirea și ridicarea mijloacelor materiale de prob ă îl constituie
cercetarea la locul s ăvârșirii infrac țiunii.
Cercetarea la fa ța locului este o activitate condi ționat ă de modalit ățile normative și
faptice de comitere, respectiv dac ă în raport cu activit ățile desf ășurate de c ătre făptuitori
este necesar ă efect uarea de constat ări cu privire la situa ția locului săvârșirii infrac țiunii,
descoperirea și fixarea urmelor ori a împrejur ărilor în care a fost comis ă fapta30.
Cercetarea la fa ța locului se face respect ând cu stricte țe toate cerin țele de tactic ă
criminalistic ă și ținând cont de practica pozitiv ă a organelor de urm ărire penal ă. Ca și în
cazul flagrantului, ehipa care examineaz ă din punct de vedere criminalistic locul faptei
trebuie sa aib ă asupra ei trusa criminalistic ă și urm ătoarele mijloace teh nico-
criminalistice:
Truse cu reactivi pentru testarea stupefian telor
Sonda de control ( periscop ) pentru verificarea locurilor greu accesibile din
autovehicule;
Aparatura necesar ă radiografierii unor obiecte în care se b ănuiește că sunt ascunse
stupefiante ;
Aparatura de forografiere, filmare, video -filmare.
8.1 Realizarea flagrantului în cazul infrac țiunilor din domeniul
traficului de droguri
Conform prevederilor art. 293 alin. ( 1 ) C. proc. Penal ă, infrac țiunea flagrant ă reprezint ă
“ infrac țiunea descoperit ă în momentul s ăvârșirii sau imediat dup ă săvârșire”. Folosirea

30 Art. 192 din Nou Cod de procedură penală

42
acestei tehnici de investigare presupune și posibilitatea efectu ării în prealabil a
supravegherii video, intercept ării comunica țiilor, perchezi țiilor informatice, ridic ării de
obiecte și înscrisuri.
Constatarea infrac țiunii flagrante prezint ă importan ță sub un aspect dublu, și anume: pe
de o parte, conduce la împiedicarea consum ării activit ății ilicite, iar pe de al ăa parte, prin
descoperirea infrac țiunilor comise, se realizeaz ă tragerea la r ăspundere penal ă a
făptuitorilor la un moment c ât mai apropiat de cel al comiterii faptei31.
8.1.1 Preg ătirea constat ării infrac țiunii flagrante
Aceast tehnic ă presupune realizarea urm ătoarelor activit ăți preliminare:
a. Stabilirea op ortunit ății și necesit ății constat ării infrac țiunii flagrante
Organul de urm ărire penal ă, înainte de luarea hot ărârii privind necesitatea constat ării
infrac țiunii flagrante, trebuie să procedeze la analizarea fiec ărui caz în parte. Pot exista
situa ții în care organele urm ăririi penale s ă utilizeze tehnica de investigare a livr ării
supravegheate, aceasta av ând ca scop urm ătoarele: destr ămarea re țelelor de trafican ți,
descoperirea mijloac elor și metodelor folosite și a modurilor de operare. În acest gen de
situa ții se apreciaz ă că descoperirea unor re țele de trafian ți ar avea o valoare mai mare
decât prinderea unuia singur.
b. Obținerea de date referitoare la f ăptuitor și activitatea sa infra cțional ă
Organele de urm ărire au posibilitatea s ă stabileasc ă modalit ățile prin care trebuie s ă
acționeze pentru constatarea infrac țiunii flagrante.

31 E. Stancu, C. Aionitoaie, “ Tactic ă criminalistic ă “, Ed. Serviciului editorial și cinematografic al
Ministerului de Interne, Bucure ști, 1992, pag. 257 -258

43
Următoarele aspect sunt de interes pentru organele de urm ărire penal ă: atât naționalitatea,
cetățenia, domiciliul sau re ședința, persoanele din anturaj, antecedentele penale,
metodele, mijloacele și modurile de operare utilizate, precum și locurile din care procur ă
drogurile.

c. Pregătirea mijloacelor tehnice criminaliste
În cazul acestui gen de infrac țiune, echipa trebuie s ă fie dotat ă cu trusa pentru testarea
drogurilor, cu dizpozitive pentru prelev ări de aer din diverse locuri, cu aparate de
fotografiat și de înregistrare video.
d. Stabiliraea momentului și a modului de ac țiune
Momentul ac țiunii trebuie s ă fie fixat în perioada producerii, de ținerii ori a altor
opera țiuni privind circula ția drogurilor, în timpul cultiv ării în scop de prelucrare a
plantelor care con țin astfel de substan țe sau în timpul experiment ării produselor.
e. Stabilirea martoril or asisten ți
Marotii asisten ți trebuie ale și înaintea trecerii la surprinderea f ăptuitorului cu substan țe
interzise asupra sa, pentru a li se asigura posibilitatea s ă observe nu doar activi tățile
desfășurate de c ătre acesta, c ât și modul de ac țiune și constat ările organului de cercetare
penal ă. Pentru ca ace ști martori asisten ți să fie ale și, ace știa trebuie s ă îndeplineasc ă
anumite condi ții legale.

44
8.1.2 Realizarea efectiv ă a prinderii în flagrant
Pentru ca realizarea efectiv ă a prinderii în flagrant s ă poată avea loc sunt necesare
următoarele activi tăți:
Identificarea martorilor oculari . Prin aceast ă metod ă se asigur ă posibilitatea
obținerii a mai multor probe dec ât cele ce se constat ă nemijlocit, referitoare la
activit ățile desf ășurate de persoanele implicate în traficul de droguri, înaintea
sosirii organelor de constatare.
De multe ori, organele de urm ărire penal ă sunt nevoite s ă apeleze la concursul
unor persoane de bun ă credin ță care se afl ă la locul faptei.

Stabilirea activ itățiii ilicite desf ășurate în momentul consta tării. Activit ățile
ilicite associate acestui gen de infrac țiune sunt urm ătoarele: producerea, de ținerea
sau orice opera țiune privind circula ția drogurilor, cultivarea în scop de prelucrare
a plantelor ce con țin astfel de substan țe sau experimentarea produselor sau
substan țelor toxice, dac ă toate acestea se desf ășoară fără drept.

Declinarea calit ății de c ătre organul judiciar și luarea m ăsurilor pentru
întreruperea activit ății ilicite. Organul de urm ărire penal ă trebuie, în momentul
interven ției, s ă-și prezinte calitatea și să indice unitatea din care face parte,
prezent ând actul ce dovede ște acest lucru.
Dupa aceast ă acțiune, organul de urm ărire penal ă este nevoit s ă ia toate m ăsurile ce sunt
necesare pentru încetarea activit ății ilicite :
Acordarea primului ajutor persoanelor intoxicate. Aceast ă situa ție poate ap ărea
în cazul persoanelor care se afl ă într-o stare grav ă datorat ă supradozelor
consumate, indicat fiind s ă fie transportate de urgen ță la spital pentru a fi
internate. În momentul în care exist ă date și informa ții privind persoane

45
consumatoare de droguri, indicat este ca, cu ocazia realiz ării flagrantului, s ă facă
parte din echip ă și un medic speciali st.

Identificarea f ăptuitorului. Acesta trebuie s ă fie identificat prin intermediul
actelor de identitate pe care acesta le are asupra sa. În cazul în care făptuitorul nu
are asupra sa un act de identitate, vor fi menționa te datele pe care acesta le declară
urmând a fi verificate ulterior în evidențele unităților de poliție

Efectuarea percheziției corporale. Aceasta prezintă o mare importanță fiind
obligatorie și efectuată cu prioritate în toate cazurile. Este de preferat în aceste
cazuri să se evite locurile aglomerate. Percheziția corporală presupune examinarea
corporală externă a unui individ, și anume: a cavității bucale, a urechilor, a
nasului, a părului, a îmbrăcămintei și a obiectelor pe care individul le are asupra
sa sau sub controlul său32. Organele judiciare sau orice autoritate cu atribuții în
asigurarea oridinii și securității publice poate proceda la efectuarea percheziției
corporale în cazul în care exista o suspiciune rezonabilă că prin efectuarea
acesteia vor fi descoperite urme ale infracțiunii, corpuri delicte sau alte obiecte de
importanță în aflarea adevărului în cauză.33
Percheziția corporal ă se poate extinde și asupra autoturismului sau a bagajelor persoanei
care a săvârșit infracțiunea. În aceste condiții, asupra acesteia se pot găsi substanțe ori
produse stupefiante sau toxice, țigări care conțin ierburi stupefiante, băuturi în care s -au
introdus astfel de substanțe sau alimente utilizate ca ascunzători.
Organul de urmărire penală poate dispune la efectuarea unor examene medicale, spre
exemplu, examinarea fizică realizată în conformitate cu prevederile art.190 din codul de

32 Art. 165 Alin.(1) Cod de procedură penală
33 Art. 165 Alin.(2) Cod de procedură penală

46
procedură penală, în cazul în care există indicii că o persoană ar transporta droguri
ascunse în corpul său .
Examinarea externă și internă a corpului precum și prelevarea de probe biologice fac
parte din examinarea fizică a unei persoane. Persoana ce urmează a fi examinat ă trebuie
sa își dea cossimțământul scris organelor de urmărire penală. Dacă este vorba de o
persoană lipsită de capacitatea de exercițiu, consimțământul pentru examinarea fizică va
fi solicitat reprezentantului legal iar în cazul unei persoane cu capacit ate restrânsă de
exercitiu, consimțământul va trebui sa fie exprimat în scris, în prezența ocrotitorilor
legali. În lipsa consimțământului scris a persoanei care urmează să fie examinată, al
reprezentantului legal sau a încuviințării din partea ocrotitorul ui legal, judecătorul de
drepturi și libertăți dispune, prin încheiere, la cererea motivată a procurorului, examinarea
fizică a persoanei, dacă această măsură este necasară pentru stabilirea unor fapte sau
împrejurări care să asigure buna desfașurare a urm ăririi penale sau pentru a se determina
dacă o anumită urmă sau consecință a infracțiunii poate fi găsită pe corpul sau în
interiorul corpului acesteia. 34
Luarea măsurilor cu privire la făptuitor și la obiectele, varolile și înscrisurile
descoperite. Imediat după percheziție, făptuitorului i se va da pază, lucrul acesta
având rol dublu: pe de o parte pentru a nu i se oferi posibilitatea să dispară de la
locul unde s -a săvârșit acțiunea, iar pe de altă parte pentru a nu distruge
eventualele mijloace materiale de probă.
Organele de urmărire penală rețin obiectele purtătoare de urme precum: fiole, țigări
prelucrate, seringi, etc pentru a se dispune constatările tehnico – științifice, expertizele și
analizele de laborator necesare în identificarea drogurilor.

34 Art.190 Alin.(1) -(2) Cod de procedură penală

47
9. Efectuarea urmăririi penale propriu -zise
9.1 Perchezițiile
Printre primele acte de urmărire penală ce sunt efectuate în investigarea traficului de
droguri se află percheziția , alta decât cea care se efectuează în timpul flagrantului.
Aceasta trebuie făcută cu eficacitate , întârzierile având drept consecință pierderea
momentului oportun, ratarea elementului surpriză, problemele de detaliu nefiind ches tiuni
de ratat pentru organele judiciare.
Potrivit art. 156 alin. ( 1 ) și ( 2 ) Cod procedură penală, perchezițiile pot fi domiciliare,
corporale, a unor vehicule și informatice, acestea efectuându -se cu respectarea demnității,
fără a constitui ingerință disproporțională cu viața privată. Percheziția domiciliară și
percheziția informatică pot fi dispuse în cursul umăririi penale, la cererea procurorului, de
judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i -ar reveni competența să judece
cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei
circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau
supraveghează urmărirea penală, către instanța învestită cu judecarea cauzei. Perch eziția
informatică se poate dispune în cursul judecății de către instanță, din oficiu sau la cererea
procurorului, a părților ori a persoane i vătămate , atunci când pentru descoperirea și
strângerea probelor este necesară cercetarea unui sistem informatic sau a unui suport de
stoare a datelor informatice. Instanța comunică mandatul de efectuare a percheziției
procurorului, care procedează la punerea în a plicare a acestuia.
De obicei, momentul efectuării perchezițiilor este foarte bine ales, în așa fel încât să
existe convingerea că acela este momentul în care s -ar putea obține maximum de probe35.

35 C. Suciu, Criminalistică, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1972, pag. 560

48
În situațiile în care percheziția trebuie efectuată în locur i de tipul celor precum : navelor,
aeronavelor, vagoanelor de cale ferată, autobuzelor sau autotorismelor, este indicată
folosirea unor specialiști sau chiar a câinelui dresat pentru depistarea drogurilor, ușurând
găsirea acestora.
Un ajutor de nădejde în găsirea obiectelor ascunse sunt mijloacele tehnice aflate în trusa
criminalistică. Spre exemplu, cu ajutorul radiațiilor ultraviolete se determină diferența de
nuanță a culorilor iar cu ajutorul radiațiilor röentgen se cercetează interiorul unor obiecte.
Produsele sau substanțele confiscate, ambalate în mod corespunzător și cu etichetă pe
ambalaj, trebuie trimise de urgență la laboratoarele de specialitate pentru efectuarea
analizei în vederea stabilirii dacă acestea sunt sau conțin stupefiante. Această activitate
este necesară deoarece anumite substanțe se pot deteriora în contact cu aerul.
Trebuie precizat faptul că ridicarea obiectelor și înscrisurilor poate fi realizată ca
activitate procedurală de sine -stătătoar e, în afara percheziției.
Alt aspect important de precizat este faptul că, ca mijloace tehnice auxiliare de fixare a
rezultatelor percheziției, alături de procesul verbal, se utilizează fotografierea și
înregistrarea video.
Ținând cont că toxicomanii folo sesc droguri sub diferite forme, recoltarea, ambalarea și
expedierea acestora se va realiza în funcție de starea acestora , de către medic sau un
specialist al poliției.
9.2 Examinarea înscrisurilor
Odată cu efectuarea percheziției, se pot ridica anumite înscrisuri ce au legătură cu fapta
cercetată. Astfel, putem reaminti câteva feluri de înscrisuri, precum: nota de plată a
cazării la hotel sau de achitare a convorbirilor telefonice, agende de telefon, schițe, hărți
cu diferite însemne, corespondență, rețele cu timbru sec în care sunt menționate
diagnostice ireale, condice de prescripții medicale destinate exclusiv pentru droguri,

49
certificate de deces ale persoanelor cărora li s -au administrat droguri, comenzi și facturi
pentru produse și substanțe stupefiante sau toxice, acte de însoțire a transporturilor unor
astfel de produse și ordine de transport emise de conducerea unității, documente
referitoare la evidența toxicomanilor comunicată de unitățile sanitare ș.a.m.d. .
Întrucât înscrisurile găsite cu ocazia perchezițiilor corporale sau domiciliare pot constitui
mijloace de probă privitoare la dovedirea vinovăției uneia sau a mai multor persoane,
acestea trebuie supuse unor examinări criminalistice minuțioase.
Cu ajutorul înscrisurilor pot fi obținute date care ar putea conduce la descoperirea unor
filiere/ rețele de traficanți , organizarea, compunerea, traseele, mijloacele și metodele
folosite, iar în final la dezmembrarea acestora.
Înscrisurile găsite la traficanții pro veniți din rândul cetățenilor străini , scrise în alte limbi
sau cu texte cifrate, necesită să fie traduse de traducători autorizați, descifrate și
exploatate în activitatea de urmărire penală. Există cazuri în care pe astfel de înscrisuri se
pot găsi urme digitale sau chiar substanțe provenind de la persoanele care au participat la
săvârșirea infracțiunilor.
9.3 Dispunerea de constatări și expertize
Principalele modalități științifice de dovedire a existenței drogului sunt constatările și
expertizele , fiind absolut necesare în cauzele penale referitoare la traficul de droguri.
Identificarea urmelor de droguri se bazează pe punerea în evidență a caracteristicilor
calitative propria fiecărui drog, amintind: starea de agregare, forma de crist alizare,
punctul de topire, structura moleculară, comportarea față de reactivii specifici și

50
proprietățile biochimice care se păstrează neschimbate, indiferent de conjunctura
existentă în momentul utilizării lor ca mijloc al comiterii infracțiunii36.
Anumit e droguri suferă o serie de transformări după pătrunderea lor în organism,
rezultând compuși netoxici. Evidențierea acestor substanțe în produsele biologice poate
reprezenta o dovadă a faptului că inițial a existat în organism un anumit drog care, prin
metabolizare, a rezultat astfel de substanțe noi.
Când vine vorba de evidențierea proprietăților drogurilor, putem vorbi despre metodele
fizico -chimice obiective, rezultatele obținute fiind comparate cu caracteristicile
substanțelor menționate în cataloage sau lucrări de specialitate.
Doar în cazurile urgente, lucrătorii vamali sau organele de poliție care intră în posesia
unor substanțe suspecte a fi droguri sau a conține asemenea substanțe, pot proceda la o
primă identificare, utilizând reactivi din trusa criminalistică.
Există o serie de întrebări la care specialistul sau expertul trebuie să răspundă, și anume:
Dacă produsele sau substanțele ce sunt examinate sunt sau conțin droguri; dacă se
va obține un răspuns afrmativ, se va menționa denumirea drogului suspect pentru
a se putea limita sfera de căutare de către specialiști.
Se vor adresa experților întrebări cu privire la puritatea, concentrația, umiditatea,
greutatea drogurilor și dacă acestea au fost sau nu falsificate;
Analizele de laborator trebuie să ajute și la descoperirea originii drogurilor,
modalitatea de preparare a acestora, precizând dacă sunt sustrase dintr -o fabriă,
provin din surse ilicite, au ace eași compoziție chimică, descoperire ce se poate
realiza prin examinarea comparativă a eșantionului de probă cu substanțele
incriminate.

36 Sub redacția V. Beliș, Tratat de medicină legală, vol. II, Ed. Medicală, București, 1995, pag. 288 și urm.

51
Ținânt cont că prin intermediul expertizelor toxicologice37 se identifică drogurile, este
necesar să fie trimise pentru asemenea analize și unele obiecte precum: pahare, seringi,
fiole, resturi de țigări, pipe, etc., pentru a se putea descoperi eventualele urme ale acestor
substanțe.

În urma examinării substanțe lor de către specialiști se pot formula următoarele patru
concluzii:
Cert pozitivă, spre exemplu: “ Substanța supusă examinării este hașiș “;
Cert negativă, spre exemplu: “ Substanța supusă examinării nu este drog “;
De probabilitate, de exemplu: “ Substan ța supusă examinării este, probabil,
opiu “;
De imposibilitate, de exemplu: “ Nu se poate stabili dacă substanța supusă
examinării este drog“.
Pentru identificarea substanțelor toxice se utilizează gazcromatografe portabile, acestea
fiind capabile să dep isteze acest gen de substanțe chiar și dintr -o cantitate foarte redusă.
Organele judiciare, în timpul desfășurării procesului de investigare penală a traficului de
droguri, pot dispune efectuarea unor constatări medico -legale, principalele probleme care
pot fi lămurite prin intermediul acestei metode fiind38: dacă persoana supusă examinării
este sau nu sub influența consumului de droguri; natura drogurilor consumate, dacă

37 Expertiza toxicologică este prevăzută în art. 188 C. Proc. Penală : “ (1) În cazul în care există o suspiciune
cu privire la producerea unei intoxicații, se dispune efectuarea unei expertize toxicologice. (2) Produsele
considerate suspecte că ar fi d eterminat intoxicația sunt trimise instituției medico -legale sau unei alte
instituții specializate. (3) Concluziile expertizei toxicologice cuprind constatări de specialitate cu privire la
tipul substanței toxice, cantitatea, calea de administrare, precum și consecințele posibile ale substanței
descoperite, cât și alte elemente care să ajute la stabilirea adevărului ”.
38 N.E. Buzatu, Traficul și consumul ilicit de droguri. Aspecte multidisciplinare, Ed. Universul Juridic,
București, 2012, pag. 312

52
persoana examinată prezintă urme de înțepături sau alte leziuni provocate în timpul
administrării drogurilor; dacă persoana examinată prezint ă afecțiunile pentru care i s -a
recomandat să urmeze un tratament cu medicamente ce conțin substanțe interzise, aflate
sub control național sau, în caz de deces, dacă acesta s -a datorat consumului unor astfel
de substanțe.
Organele judiciare pot dispune ș i efectuarea unor constatări și expertize criminaliste, cum
ar fi:
Constatările sau expertizele biocriminalistice a urmelor de saliva, păr, sânge;
Constatările sau expertizele grafoscopice pentru examinarea înscrisurilor, rețetelor
sau a altor acte medicale;
Constatările sau expertizele dactiloscopice, care sunt dispuse de organele judiciare
în situația în care pe diverse ambalaje sau pe diferite înscrisuri găsite de către
acestea, relevate, fixate și ridicate urme papilare, iar indivizii ale căror u rme au
fost găsite nu recunosc faptul că au cunoscut conținutul ambalajelor sau că au
manipulat drogurile;
Constatările sau expertizele fizico -chimice;
Constatările sau expertizele traseologice.
9.4 Metode de identificare a drogurilor
În majoritatea cazurilor, drogurile au în compoziție ingrediente de drog activ, precum și
aditivi, spre exemplu: zahărul sau chinina, ce diluează concentrația și restrânge valoarea
lor pe piața ilicită.
Pot apărea dificultăți în identificarea drogurilor, acestea apărând de obicei în selectarea
procedurilor analitice ce pot pune în evidență o identificare specifică a unui drog. În
majoritatea cazurilor se efectuează o serie de teste de culoare care produc o coloratură
specifică pentru mai multe substanțe in terzise comune.

53
Există situații în care specialiștii recurg la teste specifice, precum spectrofotometria în
infraroșu li spectrometria de masă, pentru identificarea unui drog prin excluderea
celorlalte. Fiecare test, luat separat, este insuficient pentru a dovedi identitatea drogului.
Testele de rutină folosite de către specialiști în vederea identificării drogurilor sunt
următoarele39:
9.4.1 Testele de culoare
Aceste teste sunt indicatori utili ai prezenței drogurilor, fiind utilizate de investigatori în
examin area materialelor suspecte a conține substanțe interzise.

În acest moment sunt utilizate cinci astfel de teste, și anume:
Marquis – reactivul în prezența căruia atât heroina cât și morfina, precum
și majoritatea derivaților opiului, se colorează în purpu riu, iar în prezența
amfetaminei și metilamfetaminei se colorează în orange -brun.
Dillie -Koppanyi – reactivul folosit în testarea barbituricelor, în prezența
căruia acestea se colorează în albastru -violet.
Duquenois – Levine – se folosește în testarea marijuanei, prezența acesteia
fiind evidențiată de o culoare purpurie.
Van Urk – în prezența LSD -ului capătă o culoare albastră – purpurie.
Scott – se folosește pentru a evidenția cocaina.

39 E. Stanc u, op. Cit., pag. 704 – 705

54
9.4.2 Testele microcristaline
Acestea reprezită o tehnică specific numai testelor color, reprezentând o picătură de
reactiv adăugată unei cantități mici de drog, determinând o precipitare cristalină. Atât
forma cât și măsura cristalelor examinate la microscop prezintă caracteristicile specifice
fiecărui tip de drog.
9.4.3 Cromatografia
Atât cromatografia pe strat subțire cât și cromatografia de gaze reprezintă două tehnici de
separare ce pot fi utilizate cu succes în analiza drogurilor.
9.4.4 Spectrofotometria
Spectrofotometria reprezintă o tehnică valoroasă în caracterizarea și identificarea
drogurilor, fiind procesul prin care drogurile absorb selectiv lumina în zonele UV și IR
ale spectrului electromagnetic. Această tehnică este de obicei utilizată ca tehnică de
probabilitate în apropierea identității unui drog.

9.4.5 Spectrometria de masă
Această tehnică este foarte importantă în analiza drogurilor, întrucât are în vedere
ușurința cu care se poate separa drogul propriu -zis de restul substanțelor ce pot fi
prezente în compoziția drogului amalgamat.

55
9.5 Audierea persoanelor implicate în traficul de droguri
9.5.1 Audierea suspecților sau inculpaților
Această activitate este de o comple xitate aparte, având scopul de a stabili niște date cu
valoare probatorie necesare pentru aflarea adevărului în cauză. Organele judiciare sunt
nevoite să monitorizeze cu atenție sporită reacțiile pe care suspecții sau inculpații le au,
extrăgând din compor tamentul acestora datele ce le sunt utile pentru direcționarea
audierii.
Făptuitorul infracțiunii poate recunoaște parțial sau în totalitate atât infracțiunea comisă
cât și circumstanțele lega le de comitere a acesteia. De asemenea, infractorii din domeniul
traficului de stupefiante pot adopta un comportament simulat prin sustragerea de la
răspunderea penală sau prin recunoașterea comiterii altor acțiuni40. Spre exemplu,
făptuitorul poate simula calmitate și stăpânire de sime față de poziția în care s e află sau
simulează suferință sau atitudinea de protest.
De obicei, infractorul din acest domeniu încearcă să impresioneze sau să intimideze
organele judiciare cu amenințări. Deseori mimica traficantului poate trăda stări,
sentimente și chiar dispoziții s ufletești foarte diverse, investigatorul având sarcina de a
sesiza și de a le interpreta în mod corect.
Traficanții apelează la schimbarea metodelor și tehnicilor folosite în a ascunde drogurile
de fiecare dată când organele de poliție le descoperă un nou tip de ascunzătoare.
Infractorii din domeniul traficului de droguri trebuie audiați pornindu -se de la
îimprejurarea concretă în care au fosr prinși, pentru a se stabili41: din ce țară, loc, regiune
provin și de la cine și -au procurat drogurile, metodele și mijloacele utilizate pentru

40 N.E. Buzatu, op. cit., pag. 313
41 E. Stancu, op. cit., pag. 705

56
procurarea acestora, unde , când, cum și cui trebuiau să predea drogurile, prețul plătit și
suma pe care aceștia urmau să o încasesze pentru droguri sau chiar pentru serviciile
furnizate.
9.5.2 Audierea toxicomanilor
Ținându -se cont de legea penală, toxicomanii nu sunt văzuți ca fiind infractori, dar
trebuie audiați pentru obținerea datelor privitoare la filierele de traficanți, sursele de
aprovizionare sau de consumare, prețul de vânzare și orice alte date ce pot fi e xploatate în
activitatea de urmărire penală. În interogarea traficanților sau a consumatorilor trebuie să
se stabilească legătura dintre sursele de aprovizionare și destinția drogurilor, dorind să se
urmărească evaluarea volumului traficului ilicit de drog uri de pe raza unei regini sau zone
geografice.
9.5.3 Audierea martorilor
Această activitate este una complexă și trebuie desfășurată în conformitate cu dispozițiile
legii procesual -penale și cu regulile tacticii criminalistice de către organele judiciare. De
obicei, martorii ce sunt audiați pe parcursul desfășurării procesului de investigare a
infracțiunilor din domeniul traficului de stupefiante, încearcă să schimbe sau să ascundă
adevărul, din aumite motive42: mulți martori realizează că procesul de investigare va
evidenția împrejurări de încălcare a legii mai vechi sau noi, care le pot atrage răspunderea
penală sau chiar a inculpării în cauzele în care se desfășoară cercetărileș
Consider că modul de operare, timpul și locul în care s -a desfășurat activitatea
infracțională reprezintă indicii de preț pentru identificarea eficientă a martorilor respectivi
și audierea acestora într -un moment precoce.

42 G.I. Olteanu, A. Iacob, M. Gorunescu, A.C. Voicu, Șt. Pop, B. Dragomirescu, M. Ruiu, C.E. Ștefan,
Cercetarea activităților structurilor infracționale , Ed. Sitech , Craiova, 2008, pag. 358 -360.

57
9.6 Identificarea martorilor
Având în vedere modlitățile diverse în care se pot săvârși infracțiunile de trafic de
stupefiante, locurile unde se pot comite genul acesta de fapte și multitudinea modurilor de
operare folosite de infractori, martorii pot fi identificați din rândul următoarelor categorii
de persoane43:
Medici, farmacisti sau alte cadre medical e
Persoanele care supravegheaza activitatea angajaților din locurile unde se fabric ă,
prelucreaz ă ori condi ționeaz ă substan țele stupefiante
Persoane care își desfășoară activitatea pe nave, aeronave, trenuri, autovehicule
destinate transportului internațio nal rutier
Angajații hotelurilor, motelurilor unde au fost semnalați trafican ții
Anturajul toxicomanilor ( prieteni, familie )
Angaja ții din cadrul unit ăților unde se cultiv ă plante ce con țin astfel de substan țe
Alte persoane care pot furniza date ce intereseaz ă cauza
9.7 Existen ța concursului de infrac țiuni
Fapta de a trafica produse sau substan țe stupefiante sau toxice trebuie s ăvârșită cu
inten ție pentru a putea spune c ă are caracter penal, în acest sens f ăptuitor ul trebuie s ă-și fi
dat seama c ă săvârșește fără drept ac țiunea de trafic și să fi prev ăzut c ă prin activitatea sa
lezeaz ă relațiile sociale privitoare la s ănătatea public ă.
De cele mai multe ori, infrac țiunea de trafic de stupefiante este s ăvârșită în concurs cu
alte fapte antisociale.
Avem urm ătoarele exemple:

43 V. Bercheșan, C. Pletea – “ Tratat de metodică criminalistică”, pag. 317

58
1. Când vine vorba de introducere sau scoatere din țară a substan țelor stupefiante, f ără
autoriza ție, în sarcina celui care a s ăvârșit fapta urmeaz ă să se rețină pe lângă
infrac țiunea de trafic de stupefiante și infrac țiunea de contraband ă, acestea afl ându-
se în concurs real.
2. În cazul în care infrac țiunea de trafic de stupefiante a constat în sustragerea
substan țelor din farmacii sau depozite, în sarcina celui care a s ăvârșit fapta urmeaz ă
să fie re ținută și săvârșirea infrac țiunii de furt.
Un lucru îngrijor ător în Rom ânia ultimilor ani este faptul c ă traficul de stupefiante este
adesea asociat cu infrac țiuni precum cea de trafic de carne vie și prostitu ție.

59
10. Condi țiile și împrejurările care au favorizat și înlesnit
săvârșirea infrac țiunii
Organele penale, pe parcursul unor cauze penale care au ca obiect stupefiantele, trebuie
să țină cont atât de condi țiile care au favorizat comiterea acelor fapte, cât și de
împrejur ările concrete care le -au înlesnit sau favorizat , câteva dintre ele fiind:
Organizarea defectuas ă a procesului de produc ție în unit ățile de profit
Modul necorspunz ător de depozitare a materii lor prime și produselor finite
Nerespectarea dispozi țiilor legate cu privire la condi țiile de angajare și men ținere
în func ție a gestionarilor unor astfel de substan țe
Neținerea la zi a eviden ței materiilor prime intrare în sec țiile de fabrica ție sau
condi ționare a produselor
Neverificarea de c ătre persoanele abilitate în acest sens a exactit ății suprafe țelor
cultivate cu plante ce con țin acest gen de substan țe
Neverificarea sistematic ă a corela ției dintre stocul scriptic și cel faptic
Neurm ărirea restituirii cantit ăților de produse sau substan țe stupefiante
neconsumate de bolnavi declara ți
Nerespectarea regimului legal instituit pentru re țelele de timbru sec
Neîntocmirea comenzilor și facturilor pentru produse și substan țe stupefiante pe
form ulare separate, precum și nep ăstrarea acestora separate fa ță de restul actelor
Reținerea de c ătre farmaciile de toate categoriile a eviden ței zilnice a mișcării
produselor și substan țelor stupefiante în registrul destinat special acestui scop,
numerotat și sigilat
Eliberarea produselor și substan țelor stupefiante din unit ățile farmaceutice f ără
prescrip ție medical ă

60

Nesesizarea organelor de urm ărire penal ă a cazurilor de toxicomani e de către
organele san itare care au stabilit aceste cazuri44.
Când vine vorba de identificarea toxicomanilor în mod operativ, trebuie s ă fie știute
următoarele lucruri45:
În faza de dinaintea inject ării, toxicomanii au o serie de simptome, dintre care:
curgeri nazale, l ăcrimări, frisoane, dilatarea pupilelor, agita ție, irascibilitate,
anxietate, st ări de team ă, mâncărimi, c ăscături, nevrozitate.

44 V. Bercheșan, C. Pletea – “ Drogurile și traficanții de droguri”, Ed. Paralela 45, Pitești, 1998, pag. 262
45 Emilian Stancu – “ Criminalistica “, Ed. Actami, București, 1997, pag. 401 -402

61
11. Organisme și instituții implicate în combaterea
criminalității din domeniul traficului și consumului ilicit de
droguri

11.1 Organisme și instituții internaționale
11.1.1 Organizația Națiunilor Unite

Fig. 6 Logo -ul ONU

ONU are preocupări constante în domeniul combaterii criminalității din domeniul
traficului de stupefiante, astfel, elaborând o serie de convenții în acest sens, precum :
Convenția internațională pentru reprimarea traficului ilicit de droguri semnată la
Geneva la 26 iunie 1936
Convenția Unică a Națiunilor Unite asupra stupefiantelor din 1961
Convenția Națiunilor Unite asupra substanțelor psihotrope din 21 februarie 1971
Convenția Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit de droguri și substanțe
psihotrope din 20 decembrie 19 88.

62
Oficiul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate – Unites Nations Office on
Drugs and Crime, cu sediul în Viena, este cea mai cunoscută instituție din structura
Organizației Națiunilor Unite, această elaborând anual atât ghiduri cât și rapoarte cu
privire la traficul de droguri.
11.1.2 Interpol

Fig. 7 Logo -ul Interpol

Această instituție are rolul de a identifica noile tendințe ale traficului de droguri și ale
organizațiilor infracționale care acționează la nivel global și de a ajuta orice organ de
punere în aplicare a legii de a lupta împotriva traficului și abuzului de droguri46 prin:

Strângerea și analizarea datelor obținute de la statele membre pentru
întocmirea rapoartelor tactice și tehnice și transmiterea acestora țărilor
implicate
Participarea și sprijinirea investigărilor penale internaționale cu privire la
droguri

46 Site-ul oficial al Interpolului : https://www.interpol.int/Crimes/Drug -trafficking/Our -role-to-fight -drug-
trafficking , consultat la 24 iunie 2019, 18 :55.

63

Sprijinirea coordonării investigărilor privitoare la droguri
Organizarea de conferințe regionale sau internaționale având ca temă
principală problemele specifice traficu lui de droguri
Consolidarea cooperării în domeniul prevenirii și combaterii criminalității
din același domeniu menționat anterior
11.1.3 Organizația Mondială a Sănătății

Fig. 8 Logo OMS
Principalul scop pe care OMS -ul îl are este acela de a conduce și coordona domeniul
sănătății la nivel mondial în cadrul ONU . Deoarece OMS dorește atingerea de către toate
popoarele a celui mai înalt nivel de sănătate, acesta are un rol crucial atât în elaborarea și
adoptarea măsurilor în domeniul prevenirii și combateri i abuzului de droguri cât și în
elaborarea metodelor de tratament în cazul dependenților de droguri47.

47 Site-ul oficial al Organizației Mond iale a Sănătății : https://www.who.int/ , consultat la 24 iunie, 19:55

64
11.1.4 Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie

Fig. 9 Logo EMCDDA
European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction ( EMCDDA ) a fost înființat
în anul 1993, având sediul la Lisabona începând cu 1995. Acesta are rolul de a furniza
Uniunii Europene și statelor sale membre o privire de ansamblu asupra problemelor cu
care se confruntă Europa când vine vorba de droguri și o bază solidă de probe care să
susțină dezbaterile privind drogurile48. În prezent, EMCDDA oferă factorilor de decizie
politică datele de care aceștia au nevoie pentru elaborarea strategiilor și legilor cu privire
la droguri.
11.1.5 Oficiul European de Poliție – Europol
Această instituție reprezintă o agenție europeană de punere în aplicare a legii, având ca
scop îmbunătățirea eficienței și cooperarea dintre autoritățile competente din statele
membre în preven irea și combaterea diferitelor forme de criminalitate organizată. Sediul
Europolului se află în Olanda, la Haga și a fost înființat prin Convenția Europol din anul
1995 care a fost abrogată de Decizia Consiliului Uniunii Europene 2009/371/JHA49.

48 Site-ul oficial al Observatoului European pentru Droguri și Toxicomanie :
http://www.emcdda.europa. eu/about , consultat la 24 iunie 2019, 23:27.
49 Decizia Consiliului Uniunii Europene 2009/371/JHA din 6 aprilie 2009 privind instituirea Oficiului
European de Poliție ( Europol ), publicată în JOUE L 121 din 15 mai 2009.

65
Conform prevederilor art. 3 din Decizia 2009/371/ JHA, “ obiectivul Europol constă în
sprijinirea și consolidarea activității autorităților competente ale statelor membre și a
cooperării reciproce a acestora în vederea prevenirii și combaterii criminalităț ii
organizate, a terorismului și a altor forme grave de criminalitate care afectează două sau
mai multe state membre ”.
11.2 Organisme și instituții interne
11.2.1 Agenția Națională Antidrog

Fig. 10 Logo ANA
Această insituție este subordonată Ministerului Afacerilor Interne, fiind înființată în 2003,
prin instituționalizarea cadrului de lucru al Comisiei Interministeriale Antidrog și crearea
unei structuri guvernamentale moderne.
Potrivit art. 1 din H.G. nr. 46150 din 11 mai 2011 privind organizarea și funcționarea
ANA modificată de H.G. nr. 56451 din 15 iulie 2015 pentru modificarea H.G. nr.

50 M. Of. Nr. 331 din 12 mai 2011
51 M. Of. Nr. 543 din 21 Iulie 2015

66
461/2011, ANA “ se organizează și funcționează la nivel de direcție, în subordinea
Ministerului Administrației și Internelor, având personalitate juridică ”.
În cadrul acestei organizații se înființează structuri regionale, lipsite de personalitate
juridică, care pot avea în componență unul sau mai multe centre de prevenire, evaluare și
consiliere antidrog .
Agenția Națională Antidrog are următoarele atribuții :
Întocmeșt e anual raportul național privind evoluția și nivelul traficului și
consumului ilicit de droguri , pe care îl înaintează Guvernului României
Colectează, stochează, procesează și analizează date și informații cu caracter atât
personal cât și statistic în dom eniul său de competență
Efectuează studii, cercetări și analize cu privire la evoluția fenomenului traficului
și consumului ilicit de droguri
Monitorizează activitățile desfășurate de insituțiile publice cu atribuții în
implementarea Strategiei naționale antidrog și evaluează ori de câte ori se impune
stadiul realizării acesteia
Colaborează cu instituțiile nonguvernamentale în scopul realizării obiectivelor
prevăzute în Strategia națională antidrog.
11.2.2 Ministerul Sănătății
Conform Strategiei Naționa le de Sănătate52 2-14-2020, Ministerul Sănătății dezvoltă
măsuri de combatere și de reducere a consumului de droguri , vizând asigurarea accesului
consumatorilor de droguri la serviciile clinice de specialitate. Strategia Națională de
Sănătate 2014 -2020 urmă rește următoarele chestiuni :

52 Strategia Națională de Sănătate 2014 -2020 elaborată de Guvernul României, noimebrie 2014, pag. 43

67

Asigurarea accesului consumatorilor de droguri la servicii integrate medicale
sociale pentru inseție sau reinserție social
Creșterea capacității sistemului de a aborda problematica consumului de droguri
prin elaborarea și imple mentarea de intervenții specific pe componente cheie ale
sistemului.
În cadrul MS își desfășoară activitatea mai multe comisii care au rol consultative, dintre
acestea un rol important în domeniul prevenirii și combaterii traficului și consumului
ilicit de droguri îl are Comisia de farmacologie clinică, toxicologie și toxicodependență.
11.2.3 Ministerul Educației Naționale

Fig. 11 Logo -ul Ministerului Educației Naționale
MEN are programe de prevenire a traficului și consumului ilicit de droguri printre elevi și
studenți, având ca scop conștientizarea acestora referitor la gradul ridicat de
periculozitate pe care îl au drogurile asupra societății și pentru fiecare persoană.
11.2.4 Ministerul Public

Fig. 12 Logo -ul Ministerul Public

68
Ministerul public cu ajutorul DIICOT efectuează urmărirea penaă în cazul infracțiunilor
din domeniul traficului de droguri. În cadrul DIICOT un rol foarte important îl are Secția
de combatere a trafic ului de droguri, din structura căreia face parte Serviciul de
combatere a traficului intern și Serviciul de combatere a traficului transfrontalier de
droguri.
11.2.5 Inspectoratul General al Poliției Române

Fig. 1 3 Logo -ul Inspectoratului General al Poliției Române
În cadrul IGPR funcționează Direcția de Combatere a Criminalității Organizate care se
ocupă cu desfășurarea și coordonarea activității de combatere a criminalității organizate
la nivel national. În candrul Direcției de Combatere a Criminalității Organizate
funcțioează și Serviciul Antidrog, , acesta desfășurând activități de investigare și urmărire
penală pentru combaterea traficului și consumului ilicit de droguri atât intern cât și
transfrontalier.

69
11.2.6 Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române

Fig. 1 4 Logo -ul Inspectoratului General al Poliției de Fontieră Române
Principala atribuție pe care IGPFR o are este aceea de a supraveghea și controla trecerea
frontierei de stat a României, prevenirea și combaterea migrației ilegale și criminalității
transfrontaliere în zona de compentență53.
11.2.7 Agenția Națională de Admi nistrare Fiscală

Fig. 1 5 Logo -ul ANAF
ANAF, cu ajutorul Direcției Generale a Vămilor , în baxa art. 7 lit. c.) pct. 19 din H.G.
nr.54054 din 24 iulie 2013, exercită următoarea atribuție: supravegherea și controlul
vamal în domeniul traficului ilicit de dro guri, precursori, plante, substanțe și preparate
stupefiante și psihotrope, produse cu regim special, respectiv produse strategice, cu dublă

53 Conform site -ului oficial al Poliției de Frontieră Română : https://www.politiadefrontiera.ro/ro/main/pg –
atributii -27.html , consultat la 25.06.2019, 17:33
54 M. Of. Nr. 473 din 30 Iulie 2013

70
utilizare, arme, muniții, substanțe chimice periculoase, produse care afectează stratul de
ozon, produse radioactiv e, biologice, nucleare, organisme modificate genetic, deșeuri,
etc., al traficului ilicit cu bunuri culturale mobile, cu specii sălbatice de floră și faună , cu
metale prețioase, aliaje ale acestora și pietre prețioase, al traficului de mărfuri cu risc
pentru sănătatea și siguranța consumatorului, respectiv în domeniul bunurilor interzise și
restricționate de reglementările vamale.

71
Concluzii
Sunt de părere că în ciuda eforturilor depuse de specialiștii din domeniul prevenirii
și combaterii consumului de droguri, aceasta va rămâne o problemă socială foarte gravă
și importantă întrucât își pune amprenta mai ales asupra populației care se află la o
vârstă a vulnerabilității, și anume adolescența. Foarte importantă în acest sens rămâne
în continuare prevenția.
În clipa de față, legislația din domeniul antidrog prezintă multe lipsuri iar
autoritățile nu dau semne că ar fi capabile să implementeze un sistem clar de
intervenție în vederea prevenirii consumului de droguri și a eliminării traficului acestor
substanțe.
În esență, toate faptele legate de traficul de droguri și consumul lor ilicit se caracterizează
prin acțiuni comisive, și anume acelea de producere, deținere, cultivare, fabricare,
experimentare, extragere, punerea în vânzare, vânzarea, oferirea, transformarea,
distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul și cumpărarea de droguri. Pe de
altă parte însă, întrucât faptele interzise de lege la regimul drogurilor ce se pot săvârși
sunt și mai variate și nu ar putea fi incluse în totalitatea lor în lege, legiuitorul a inclus în
text expresia generală „alte operații privind circulația drogurilor”, reușind să dea astfel
posibilitatea celor ce aplică legea să încadreze orice fapte prin care se nesocotesc regimu l
drogurilor și precursorilor.
În concluzie, problema consumului și traficului de droguri este una reală, actuală, ce are
un impact major mai ales în rândul tinerilor adolescenți. Trecând peste efectele pe termen
scurt, consecințele consumului îndelungat de droguri afectează atât sănătatea fizică,
psihică,cât și viața socială a cons umatorului , mai ales dacă este asociată cu traficul sau
alte infracțiuni din domeniul acesta. Așadar, este de o importanță majoră să aducem la
cunoștință atitudinile ce duc atât la consumul cât și la săvârșirea diferitelor infracțiuni din

72
domeniul traficul ui și consumului ilicit de droguri, astfel , acestea să devină doar niște
amintiri în societatea nu doar românească, cât și mondială.

73
Bibliografie
Cod Penal art. 312 alin ( 1 ) – partea specială ( ABROGAT )
Art. 107 Constituția României
Art. 165 Cod de proc edură penală
Art. 188 C od de procedură Penală
Art.190 Alin.(1) -(2) Cod de procedură penală
Art. 192 Nou l Cod de procedură penală
Legea nr. 143/2000, art. 4
Legea 300/2002 privind regimul juridic al precursorilor folosiți la fabricarea
ilicită a drogurilor
Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 772 din 23.10.2002
H.G. 1121/2002
M. Of. Nr. 331 din 12 mai 2011
M. Of. Nr. 473 din 30 Iulie 2013
M. Of. Nr. 543 din 21 Iulie 2015
Decizia Consiliului Uniunii Europene 2009/371/JHA din 6 aprilie 2009 privind
instituirea Oficiului European de Poliție ( Europol ), publicată în JOUE L 121 din
15 mai 2009.
Strategia Națională de Sănătate 2014 -2020 elaborată de Guvernul României,
noimebrie 2014, pag. 43
Îndrumar privind controlul vamal antidrog, 1995
C. Su ciu, Criminalistică, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1972
Stancu, C. Aionitoaie, “ Tactică criminalistică “, Ed. Serviciului editorial și
cinematografic al Ministerului de Interne, București, 1992
Emilian Stancu – “ Criminalistica “, Ed. Actami, Buc urești, 1997
Emilian Stancu, Adrian Cristian Moise, “ Criminalistica – Elemente metodologice
de investigare a infracțiunilor “, Curs universitar, ed. Universul Juridic, București,
2017
Emilian Stancu, “ Tratat de criminalistică”, ed. Actami, București , 2001

74

E. Stancu, “ Tratat de criminalistică”, Ed. Universul Juridic, București, 2002
FADROM, Fundația Antidrog din România, coordonatorul colecției juridice –
prof. Univ. dr. Ion Suceava, – “ Legislația drogului – instrumente universale și
naționale “, Bucureș ti, 1988
G.I. Olteanu, A. Iacob, M. Gorunescu, A.C. Voicu, Șt. Pop, B. Dragomirescu, M.
Ruiu, C.E. Ștefan, Cercetarea activităților structurilor infracționale, Ed. Sitech,
Craiova, 2008
Bărbulescu, E. Prodan, I. Grigorescu – “ Prevenirea, descoperirea și cercetarea
infracțiunilor la regimul stupefiantelor” – Ministerul de Interne, București, 1979
I. Suceava, “ Flagelul Stupefiantelor “, Ed. M.I. București, 1986
N.E. Buzatu, Traficul și consumul ilicit de droguri. Aspecte multidisciplinare, Ed.
Universul Juridic, București, 2012
Revista “ Drept “ nr.1/2002
S. Turlea, “ Bomba Drogurilor”, Ed. Humanitas, București 1991/ E. Stancu, “
Tratat de criminalistică”, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2001
Sub redacția V. Beliș, Tratat de medicină legal ă, vol. II, Ed. Medicală, București,
1995
Terminologie sur les drogues”, OPIC INTERPOL, Paris, 1978
V. Bercheșan, C. Pletea, “ Drogurile și traficanții de droguri”, Ed. Paralela 45,
București, 1998
V. Bercheșan, C. Pletea, “ Tratat de metodică criminalistică”, vol. I, Ed. Carpasi,
Craiova, 1994
1 Site-ul oficial al Interpolului: https://www.interpol.int/Crimes/Drug –
trafficking/Our -role-to-fight -drug-trafficking , consultat la 24 iunie 2019, 18:55.
Site-ul oficial al Observatoului European pentru Droguri și Toxicomanie:
http://www.emcdda.europa.eu/about , consultat la 24 iunie 2019, 23:27.
Site-ul ofi cial al Organizației Mondiale a Sănătății: https://www.who.int/ ,
consultat la 24 iunie, 19:55

75

Site-ul oficial al Poliției de Frontieră Română:
https://www.politiadefrontiera.ro/ro/main/pg -atributii -27.html , consultat la
25.06.2019, 17:33