Coordonator științific,

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE GEOGRAFIE,TURISM ȘI SPORT
SPECIALIZAREA: GEOGRAFIA TURISMULUI
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific,
Prof.univ.dr. Claudiu FILIMON
Student,
Anamaria ZETOCHA
ORADEA
2015
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE GEOGRAFIE,TURISM ȘI SPORT
SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI
GENEZA SLOVACIILOR DIN NORD-VESTUL ROMÂNIEI
(JUDEȚUL BIHOR)
Coordonator științific,
Lect. univ. dr. Claudiu FILIMON
Student,
Anamaria ZETOCHA
ORADEA
2015
CUPRINS
Cuprins …………………………………………………………………………………………………………..
3

Introducere …………………………………………………………………………….
4

Capitolul 1. Apariția și evoluția istorică a comunitaților de slovaci din Bihor …………
6

Capitolul 2 Principalele grupuri de slovaci din Romania și județul Bihor ……………..
10

Capitolul 3 Comunitățile de slovaci din județul Bihor. Cadru de dezvoltare ……………
17

3.1. Așezarea geografică a enclavelor slovace ……………………………………………
17

3.2. Componenta fizico – geografică …………………………………………………………
18

3.3. Componenta dinamică și administrativă ………………………………………………
19

3.4. Componenta economică…………………………………………………………………….
27

Capitolul 4. Valențele turistice ale comunităților de slovaci ………………….……………
29

4.1. Ocupațiile …………………………………………………………………
29

4.2. Tradițiile și obiceiurile …………………………………………………….
30

4.3. Viața spirituală ………………………………………………………..….
37

Capitolul 5. Valorificarea turistică a potențialului deținut de comunitatea slovacă……
39

5.1. Turismul cultural ………………………………..………………………….
42

5.2. Turismul religios ……………………………………………………………
45

5.3. Turismul recreativ ………………………………………………………..
45

Concluzii ……………………………………………………………………………..
48

Bibliografie……………………………………………………………………………..
49


Introducere
În țara noastră și-au găsit spațiu primitor și alte etnii, minorități care conviețuiesc împreună cu populația română. Foarte important pentru cercetarea minorităților naționale din România este faptul că, alături de numărul redus al publicațiilor de specialitate din domeniul științelor sociale, semnate de cercetători profesioniști, se găsesc numeroase lucrări ale unor autori de cele mai diverse profesii, precum artiști, scriitori, persoane din sfera bisericească, profesori, specialiști în istorie locală, politicieni etc.
Din prima zi de când s-au așezat pe teritoriul pe care îl locuiesc azi în Romania, slovacii au cunoscut și îndurat autoritatea statală a Imperiului Habsburgic,dualismul austro-ungar, ca după acea, duapa anul 1918 sfârșitul primului război mondial sa trăiscă în cadrul statului Român.
In urma studiilor si observatiilor in teren, precum si din lucrari de specialitate mi-am propus sa urmaresc si sa evidentiez în primul rând modul în care o comunitate străină care migrează într-o altă societate cu o altă mentalitate, alte obiceiuri, alt mod de a trăi și gândi, se adaptează, evoluează și se dezvoltă și cu atât mai mult aduce un plus de cunoștințe și lucruri noi comunității băștinașe.
Am ales această lucrare de licență, din mai multe motive și anume: în primul rând fac parte din această categorie socială și anume sunt de etnie slovacă, dar și pentru că îmi doresc foarte mult sa îmi cunosc istoricul și mai ales etapele populării comunităților de slovaci din Județul Bihor, etape care în timp au dus la o dezvoltare de comunități diferite de la localitate la localitate, culturi și obiceiuri dar și alte activități economice și agrigole adaptate din zone de interferență cu, comunităților românești. Doresc deasemenea să aduc un suflu nou a mai multor lucrări care au fost elaborate de mai vechii mei colegi, să aduc noi informații mult mai aprofundate pe aceste comunițăți de slovaci.
În urma studierii mai aprofundate a multor materiale (carți, manuale, material cartografic, discuții cu anumite personae mai în vârstă ale comunității de slovaci și de asemenea poziția mai multor autori de etnie slovacă), am descoperit lucruri noi pe care doresc sa menționez în această lucrare. Baza acestei lucrări o reprezintă „Atlasul Culturii Populare a Slovacilor din România” Editura Socității Culturale și Științifice „Ivan Krasko”, Nădlac anul 1998.
Nu în ultimul rând vreau să aduc cele mai sincere mulțumiri domnului profesor Claudiu Filimon, îndrumător științific al prezentei lucrări știițifice, pentru sugestiile prețioase si asigurarea înaltei ținute științifice a acestei lucrări, cat și a activităților sale didactice si pedagogice.
Capitolul 1
Apariția și evoluția istorică a comunitaților de slovaci din Bihor
Migrarea comunităților de slovaci pe teritoriul actual al țării noastre, s- a realizat în mai multe etape. Aceste migrări au început în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și au continuat în secolul XIX. Pentru prima dată comunitățile de slovaci s-au așezat in patru regiuni ale României si anume zonele de câmpie ale județului Arad și ale Banatului dar și zonele împădurite ale județului Bihor, Sălaj, Maramureș. Chiar la început aceste comunități au aparținut Ungariei și au revenit Romaniei abia după anul 1918 sfârșitul primului război mondial.
În zonele deluroase și împădurite ale judetelor Bihor și Sălaj, primele familii de slovaci au sosit în anul 1785, familii care au venit din regiunile Orava, Kysuce, și Gemer și astfel ia ființă localitatea Budoi (figura 1),(Ondrei Stefanko).


Figura 1. Migrația slovacilor spre România în secolul al XIX – lea


Figura 2. Migrația slovacilor spre România în secolul al XIX – lea
(sursa: Atlasul culturii populare a slovacilor din Romania, 1998, p. 133)
După aproximativ 5 ani, mai avem o mică migrație din regiunile, Gemer și Zepelin și astfel ia ființă localitățile Vărzari și Borumlaca (figura 1). Aceste ultime familii au fost aduse în țară la indemnul magnatului maghiar Baranyi ca muncitori în domeniul forestier. În contul muncii prestate muncitorii slovaci primesc drept recompensă suprafața defrișată chiar de ei si astfel se conturează unele localități din Bihor și Sălaj. La fel procedează și alti proprietari de păduri în anul 1811 în localitatea Salajka (astăzi o parte din Făget), din regiunile Gemer, Orawa și Kysuce. Șase ani mai târziu contele Banfy colonizează cu slovaci din regiunile Saris, Gemer și Zemplin așezările de pe Valea Târnavei și Șinteu, iar în anul 1930- 1931 alte migratii cu familii de slovaci, și avem parte de înfințarea localităților Huta Voivozi Socet și Bicaciu. Aceste colonizări a Munților Plopișului cu populație slovacă a avut caracter și cauze economice, dar deasemenea o altă parte au fost aduși și ca forță de muncă mult mai ieftină în domeniul sticlăriei (figura 2).
Fertilitatea foarte scăzută a pământurilor obținute din defrișări (nu aveau voie să folosescă alte pământuri fertile), dar si suprapopularea obținută prin nataliate foarte ridicată precum și terminarea misiuni forestiere (lipsa locurilor de muncă), a dus la migrare internă (deplasare în alte localități), care s-a terminat în anul 1918, în localitățile Sacalasăul Nou, Marca-Huta, Boiana Huta, Groși, Luncușoara, Lugașul de Sus, Suplacu de Barcău, Zăuani Băi, Plopiș, Iaz, Tusa, Țigănești de Criș, Valea Cerului și altele.
Deplasarea continuă a acestor comunități de slovaci dar și conviețuirea acestora, a dus la diferite manifestări culturale, și forme diferită de viață (traditii, domeniul culinar si religios și anumite obiceiuri străvechi păstrate de sute de ani), s-a produs o contopire de tradiții aduse de slovaci din regiunile (Gemer, Zempelin, Orawa, Kysuce, Saris, Zvolen) care a dus la apariția de fenomene, manifestări culturale noi, si un nou dialect compus specific apărut în secolul XIX,cu manifestări specifice ale culturii populare.
Din cauza reliefului deluros si muntos gospodăriile slovacilor erau foarte răsfirate, motiv pentru care tradițiile sau pastrat în timp trecând din generație în generație, astfel aici observăm o mai bună identitate și influențe slovace profunde. Totuși o mare problemă a acestor comunități în această perioadă era educația care la fel din cauza reliefului în primul rând dar și dorințelor slovacilor din comunități de a nu intra în contact foarte mult cu populația română sau maghiară a dus la undurin nivel scăzut de educație și cultură. Chiar dacă în unele zone sa insitat să se înfințeze școli biserici, tendințele epocii în care au trăit acestă populație, lipsa de fonduri, lipsa unor buni conducători a dus la un analfabetism ridicat mai ales până în anul 1918, când acesată zonă a revenit României. Se poate spune ca cel mai bine se trăia din extracția minieră iar comunitățile din zona Bodoi Voivozi aveau un nivel de trai mult mai ridicat decât cei din zonele de deal și munte unde predomina muncile forestiere. În perioada interbelică au apărut modificari importante în ceea ce privește educația și cultura comunităților de slovaci și școlile bisericești au fost nașionalizate. Tot în aceași perioada (1936) s-a semnat tratatul cultural între Cehoslovacia și România care a constat în sprijin finaciar și în construcția de numeroase clădiri școlare în localitățile (Șerani, Borumlaca, Chiuvag, Huta-Voivozi, Șinteu, Valea Cerului, Vărzari, Vale Târnavei, Făgetu, Făgetu II,Zăuani-Băi, Sacalasăul Nou). Din Slovacia au apărut cadre didactice specializate care sau implicat în procesul educațional și cu ajutorul acestora sau înfințat noi școli (treisprezece) și sau reamenajat școlile existe deja chiar dacă erau deja întro stare deplorabilă. Cu aceste investiții și având la bază tratatul din 1936 nivelul de educație și fecvența în școli a crescut considerabil de la (28% în anul 1930 la 55% în anul 1940), a crescut deasemenea numărul activităților culturale, si sa dezvoltat o orecare identitatea națională în această zonă
Acește școli s-a păstrat și după dictatul de la Viena, când această regiune a revenit Ungariei Hortiste. Între anii 1945-1948 după revenirea teritoriului Ungariei multe din cadrele didactice venite aici cu un scop (cel de a face educație și cultură), sau reîntors în Slovacia datorită condițiilor precare și regimului din acea perioadă.
Menținerea releli de școli cu limba de predare slovacă, activitățile religioase ale preoților, legăturile vii cu țara de origine,teatrul de amatori,ansamblurile folclorice i-au ajutat pe slovaciidin România și mai ales pe cei din Bihor să-și păstreze limba, cultura și obiceiurile în periada comunistă din România.
Odata cu trecerea timpului a venit la putere regimul comunist, regim care a început „marea colectivizare”, dar în aceste zone datorită relifului deluros și muntos, nu s-au colectivizat decât localitățile situte de-a lungul văilor care dețineau un pământ fertil. Deși aceste decizii noi ale regimului comunist ar fi trebuit să ducă la o dezvoltare a comunităților dar se pare că adus la un regres. A dus la o dezvoltare dublă a gospodărilor adică, minerit și exploatații petroliere prelucrarea sticlei în fabrica din Pădurea Neagră, și creșterea animalelor și exploatearea pământului muncă de care se ocupau în general femeile iar de restul bărbații. In perioada socilalismului numeroase școli din localitășile mici a dispărut dar un lucru important este că din localitățille mari sau pastrăt cultura și idealurile slovace și chir sau consolidat. În anii șaizeci, după dezvoltarea industriei în orașele din Bihor, (Oradea, Aleșd, Marghita), oamenii de bază din comunități au începu a căuta locuri de munca bine platite care a dus la un plus pentru comunități. Un lucru înbucurător pentru consolidarea conștiinței naționale a slovacilor din această regiune este că tot în aceași perioadă a început funcționarea parohiilor romano – catolicede naționaliatea slovacă, preoții desfășurând slujbe în aceste comunități. După revoluția din 1989, în comunitatea se observă mare îmbunătățire a vieții culturale si educaționale în zonă și anume la Budoi apare al doilea liceu cu limba de predare slovacă din România, dar treptat familiile tinere încep o noua migrare care de această dată este reîntoarcerea in Slovacia și Cehia.
Capitolul 2
Principalele grupuri de slovaci din România și județul Bihor
În cazul țării noastre, mai bine zis a teritoriilor care au revenit României dupa perioda primului război mondial adica (1914-1918), chiar dacă am avut enclave de slovaci în 4 zone izolate una de alta,putem vorbii practic doar despre două comunități de slovaci compacte, bine definite și diferențiate etnic.Și anume vorbim despre acele enclave de slovaci în care reperele esențiale cum ar fi constiința propriei etnicități și definirea etnică, unitatea limbii, unitatea teritoriului și unitatea economică, cultura, și modul de viață dezvoltat sunt păstrate.
Putem discuta aici conform (figura 3) de două zone distincte și anume zona Bihorului (unde intră și Sălajul) și cea a Aradului. Aici odată cu trecerea anilor aceste comunități au păstrat consțiința propriei etnicități, limba comună, cultura tradițională, adică acele repere și perspective fundamentale prin care n-a încetat să aparțină corpului etnic slovac.
Menținerea și păstrarea celor mai importante repere tradiționale din cultura populară, și implemenatrea unor noi elemente specifice, diferite de la zonă la zonă, l-e găsim in fiecare zonă din Bihor și din Arad. Atât în Bihor cât și în Arad limba maternă este putțin alterată de influențele altor comunități (români si unguri), dar pastrată într-o formă arhaizată sun aspectul de dialect. Un mare rol în pastratrea acestui dialect a fost invățământul începând incă de la grădiniță sau școala primară începând, prin predarea doar a limbii materne (slovace), continuând cu învățământul liceal, sau la biserici liturghia se tinea în limba slovacă, festivaluri culturale, dansuri, activități culturale etc.
În Bihor și Sălaj intr-o zonă compactă de deal de aproximativ 50 km lungă și 15-20 km lată, enclavele slovace au înfințat case pe dealuri destul de izolate, în apropiere de alte localități (române și maghiare). Comunicarea cu aceste localități dar și izolarea permanentă, dar și faptul ca slovacii de aici au migrat din zone diferite ale slovaciei a dus la apariția unui nou dialect slovac. Datorită bisericii pe la sfârsitul secolului al XIX, prin cultivarea exclusivă a căsătoriilor endogame nu doar în interiorul comunităților distincte, precum și datorită migraiței interne, prin nivelizare nu numai in privința limbi, s-a format aici ocostiință locală proprie și o definire etnică comună un dialect comun nivelizat deja, precum si o cultură populară specifică.


Figura 3. Harta grupurilor de slovaci din România, în 2002
(sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Slovacii_din_România)
În baza informațiilor de mai sus putem să afirmăm ca există trei comunități (enclave) de slovaci:
grupa slovacilor din zona Bihor – Sălaj, care este așezată în partea de nord a Munților Apuseni,
grupa slovacilor din zona Banat-Valea Mureșului, care este așezată într-o zonă de câmpie în partea sud-estică a Câmpiei Panonice,
grupa slovacilor din zona Bucovinei, care a fost așezată în zona păduroasă în nordul Romăniei-Bucovina
În două cazuri este vorba despre o colonizare primară de pe teritoriul actual al Slovaciei (fost Cehoslovacia), în România (deținut de Imperiul Austro-Ungar), și în cazul grupei slovacilor din zona Banatului este vorba despre o colonizare secundară, iar în unele cazuri chiar una terțiară.
Cei din Bihor putem spune ca trăiesc pe un teritoriu dat, dobândit, bine delimitat, reperul principal al acestor enclave slovace fiind faptul că într-un timp istoric determinat, comunitatea a apărut prin migrare și colonizare și ca în zonă au apărut un „suflu comun”cu noi idealuri în viață.
Datorită faptului că în zona Bihor-Sălaj există cea mai mare parte a comunității de slovaci cu o mare vechime în teritoriu incepem studierea unor vechi localități după unele atlase cele mai vechi localități de slovaci din țară din toate cele trei grupe.
BUDOI
(anul migrării 1785)
În perioada interbelică acestă comună era independentă, iar din anul 1966 a devenit un sat aparținător în comuna Voivozi, iar unsprezece ani mai tarziu în anul 1977 devine sat aparținător comunei Popești la fel ca și localitatea Voivozi. Aici migrația slovacilor avut loc în anul 1785 cea mai veche enclavă din toată Romania, iar proveniența lor a fost din zona Orava și Kysuce (fig nr.1) .
Satul Budoi este așezat pe panta de Nord Vest a Munților Bihorului la o altitudine de 300-400 m, un sat cu priveliși deosebite dar macinat de lipsa unor condiții meteorologice neprielnice, și beneficiarul unui sol nu prea fertil. Totuși chiar dacă aceste condiții nu sunt dintre cele mai bune slovacii sau acomodat rapid poate si datorită condițiilor grele pe care le-au avut în Slovacia în momentul migrării, pământuri nefertile climat neprielnic si recolte necorespunzătoare cerințelor comunității.
Ultimele valuri de migrare s-a terminat la începutul secolului al XIX-lea, când după unele date statistice avem în Budoi un număr de 407 locuitori (Kapustniak,J 1996).Natalitatea a cresut rapid și în anul 1880 avea 210 locuitori iar în anul 1910 avem 334 locuitori (Mikhalcakova, E.,1980). Totuși natalitatea la un momment dat rămâne constantă poate și datorită condițiilor de trai scăzute în localitate.
Foarte credincioși si cu un spirit religios foarte dezvoltat în localitate s-a construit o clopotniță, și a fost înfințat cimitirul. Locuitorii se ocupau în general cu mineritul și cu defrișarea pădurilor, iar în prezent datorită inchiderii minelor, rata șomajului în regiunile miniere (Budoi), sunt foarte mari și oamenii de aici se ocupă cu agricultura și cu activități forestiere.
Mai tărziu după al doilea război mondial se înfințează scoala generală cu clasele I-VIII, respectiv cu clasele I-X, iar mai tarziu în anul 1995 formează și înfințează al doilea liceu din țară cu predare in limba slovacă. Foarte importantă pentru comunitatea slovacă de aici este biserica romano catlică, iar preoții locali de aici erau personalități marcante în localitate oameni care aveau un cuvânt greu de spus.
NĂDLAC
(anul migrării 1803)
Aici practic a avut loc o migrare secundară chiar terțiară, slovacii așezându-se aici la începutul secolului al XIX-lea. Aici spre deosebire de lopcalitatea budoi slovaci se ocupau de cultura pământului, imigranții venind din din Totkomolos, dar si din Sarvas, Bekescsaba și din alte localități din Ungaria actauală.
Aici au gasit o populație de români sârbi și unguri, iar ei sau așezat intr-o zonă periferică Nadlacului (Bujna. I)
În anul 1805 la Nădlac au migrat 600 slovaci, iar în 1806 trăiau deja 3.335 de slovaci, având parte de nataliate crescută o migrare puternică a acestora. Marea majoritate a acestor slovaci sunt originari din regiunea Gemer zona situată în partea de sud a Slovaciei.
Valul de migrarea a slovacilor se incheie în perioada 1805-1806. Datorită insuficenșei pământului acestia migrează spre alte zone din sud in Serbia, Bulgaria și de asemeanea pe alt contintet și anume America de Sud (Argentina).
Observăm un amestec de religii și anume cea evanghelică dar și cea romano-catolică, deșii enclavele de slovaci au venit la Nădlac insoțiti de un învățător și de un preot. Deși au avut o viață zbuciumată și plină de încercări la început pănă au deprins noi aspecte din viața comunității băștinașe, lipsuri materiale, lipsa pământului, ei nu au abandonat viața spirituală, fiind educați si îndrumați de învățător si preot. Între anii 1812-1822 și-au construit o a doua biserică, care și în ziua de azi este o atracție chiar de ordin turistic pentru orașul Nădlac. Către sfârșitul secolului al XIX-lea în Nădlac gasim zece școli care erau administrate de biserica evanghelică luterană și toate aceste școli au fost doar ciclu primar, și tot în acestă perioadă observăm o activitatea culturală foarte dezvoltată. Apar tot felu de asociații culturale și ansambluri folclorice. Perioada interbelică este ce mai favorabilă din toate punctele de vedere pentru comunitățile de slovaci din România dar și pentru români în general.Un regres pentru această comunitatea din Nădlac se observă în perioda postbelică, momentâ în care populatia se slovaci aproape se înjumătățește motivul fiind repatrierea în Cehoslovacia(1946-1949). În perioda comunistă Romania și inclusiv enclavele de slovaci, sau aflat intr-o „izolare” din toate punctele de vedere, și afost interzisă mișcarea liberă peste hotare, lucru care a dus la o consevare a tradițiilor în Nădlac, și unele contopiri(cu alte etnii,cehi sîrbi, unguri) și adopții de alte obiceiuri și tradiții. La momentul actual Nădlacul este considerat un fel de capitală a slovacilor din România locul unde se iau decizii și se dezbat în anumite conferințe viața și bunăstarea slovacilor din toată România.
Amintim aici și rolul bisericii evanghelice luterane care în mimentul de față este cea mai mare parohie evanghelică din România.
ȘINTEU
(anii migrării 1811-1830)
După sfârșitul migrări slovacilor în această zonă în anul 1930 există aici patru comune distincte : Șinteu, Huta Voivozi,Valea Târnavei și Socet. Proveniența slovacilor din aceste comune sunt din regiunile Orawa, Zempelin, Zvolen, Trencin, Gemer iar confesiunea principală a acestora a fost și este romano-catolică.
Comuna Șinteu este o zona cu un relief muntos, cu distribuția caselor departate una de alta format la sfârșitul secolului al VIII-le și începutul secolului XIX-lea moment în care afost colonizat de slovaci. Altitudinea la cre se află comuna cu satele aferente este de circa 500-700 m, iar suprafața comunei este de circa 40 km2. Terenuri arabile sunt destul de puține aici baza acestei comune a fost exploatarea forestieră, și mai târziu munca în manufacturile de potată și în fabrica de sticlă de la Pădurea Neagră. Datorită condițiilor meteorolgice grele si terenului accidental se mai ocupau și de creșterea animalelor, majoritatea dintrea aceste gospodării aveau terenul arabil și pășunea în apropierea de propriile gospodării. Formarea de școli, și anumite asociații culturale putem vorbii relativ târziu, deoarece condițiile de relief și cele meteorologice pecum și starea financiară nu au permis acest lucru. Apropiate fiind între Șinteu și Budoi a existat tot timpul o mică rivalitate ceea ce a dus la dezvoltarea ambelor comune în pararel, putem spune ca fost și este o rivalitate benefică.
Pe lângă producerea sticlei și activitățile forestiere în Șinteu apărea în anii patruzeci din secolul XX –lea carierele de piatră care au fost de mare folos pentru modernizarea propriilor gospodării dar și pentru pietruirea drumurilor din comuna. Sub dominația hortistă cu noi impedimente politice și adminitrative impuse, în comuna Șinteu ca de altfel și în celelalte localități de slovaci din România, se observă un regres al populație regres datorat în general migrației enclavelor de slovaci spre Cehoslovacia.
La fel și aici religia este un punct de bază, un loc de plecare pentru fiecare slovac, confesiunea principală în comuna Șinteu find romano-catolică, biserica fiind aici singura instituție care a trecut peste toate greutățile vremii și peste toate inflențele politicii interne și externe. Fiind diferiți ca structură etnică și faptul că (slujbele se țineau în limba latină), aici nu se poate vorbii de o susținere a identității slovacilor din Șinteu de către biserică.
Chiar dacă numărul persoanelor de etnie slovacă a scăzut aici după al doilea război mondial, după reforma școlară din 1948, se înfințează în Șinteu și Huta Voivozi școli generale de VIII clase cu predare si în limba slovacă care sunt în funcșiune și în zia de azi.
După revoluția din 1989 și odată cu posibilitatea de plecare din țară tinerii au plecat la muncă în Cehia și Slovacia, iar în localitate funcționează își desfășoară activitatea un ansamblu folcloric.
FĂGET (FĂGETU)
(anul migrării 1811)
În anul 1930 a fost comună independentă, dar din anul 1966 este sat aparținător al comunei Plopiș. Enclavele slovace au migrat aici din zonele Orawa, Kysuce, Gemer din Slovacia Nordică de azi.
Făget, mai demult, până în 1960, (Valea Ungurului), (în slovacă Gemelčička, în maghiară Magyarpata) este o localitate în județul Sălaj, Transilvania, România, înființată în secolul al XVIII-lea de către coloniști slovaci, ce se ocupau cu exploatarea forestieră. Aici trăiește și acum o importantă comunitate a slovacilor din România.
Făgetul este o localitatea situată în zona de munte, cu casele depărtate una de alta, așezată la o altitudine de circa 600m, iar suprafața este cea mai extinsă localitate slovacă din Munții Plopișului.
Fiind desfășurată pe o suprafața de circa 47 km2 , a fost împărțită în zece sectoare (Salajka, Magura, Polianky, Podskola), și fiecare sector a fost administrat de un preot sa un funcționar bisericesc. În fiecare duminică aceștia se întâlneau cu primarul după slujbă ,și “raporta” ce s-a întâmplat în fiecare sector pe care îl aveau în administrare, prilej în care primeau noi sarcini de la primar. La fel și aici de o mare importanță era biserica și slujbele religioase de duminica, deoarece o mare parte a locuitorilor de aici era neștiutoare de carte iar igienic erau la un nivel foarte scăzut.
Pământul era slab roditor, pietros, favorabil puținelor culture agricole, și din acest punct de vedere nu se putea dezvolta o agricultură care să mențină comunitatea, și sa recurs și aici la exploatații forestiere și la creșterea animalelor.
VALEA CERULUI
(anul migrării 1898)
Așezarea s-a înfințat la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, pe baza colonizării interne cu enclavele de slovaci în zona Munților Plopișului. Înaintea colonizării această zonă era folosită ca zona de pășunat pentru oi. Ca forma acesată localitatea este alfel casele sunt mai adunater și nu împrăștiate ca în celelalte localități
După încetarea celui de-al doilea război mondial aici sa dezvoltat extracția minieră (cărbuni și țiței), care este și în present. După dominația hortistă și aici găsim o influență negativă mulți dintre slovaci a plecat in Cehoslovacia.
În prezent, din punct de vedere administrativ, este localitate componentă în comuna Suplacu de Barcău.
SACALASĂUL NOU
(anul migrării 1910)
În prezent este un sat aparținător, al comuniei Derna dar în perioada interbelică a fost o comună independentă. Este un sat montan care s-a fornat prin colonizare internă (migrarea dintr-o localitatea în alta). Proveniența slovacilor din acestă localitate este din: Budoi, Huta Voivozi, Șinteu, oameni care au căutat sol mai fertil și un trai de viață mult mai bun. Slovacii din acest sat au avut experiența de a forma o nouă localitate din experiențele anterioare.
Chiar înainte de a începe cel de-al doilea război mondial la școala din localitate au fost aduși profesori din Slovacia, iar după ce au apărut cativa localnici mai importanți (absolvenși ai școli slovace din localitate), au început ei să ducă mai departe tradițiile și obiceiurile implicăndu-se trup și suflet pentru a înfința ansambluri folclorice, dar și pentru a duce procesul educațional mai departe.
Capitolul 3
Comunitățile de slovaci din județul Bihor. Cadru de dezvoltare
3.1. Așezarea geografică a enclavelor slovace
Situat în regiunea de dezvoltare Nord – Vest alături de județele Bistrița Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu Mare și Sălaj, județului Bihor, este un teritoriu primitor pentru minoritatea slovacă (figura 4).


Figura 4. Așezarea geografică a teritoriului de studiu în Regiunea Nord – Vest și în județul Bihor
3.2. Componenta fizico – geografică
Din punct de vedere fizico- geografic teritoriul de studiu este situat în partea de nord – est a județului, având graniță administrativă cu județul Sălaj, la nord de râul Crișul Repede, și se suprapune Munților împăduriți ai Plopișului (Șes), un horst cristalin cu urme ale unei vechi suprafețe de eroziune (( 700 m), (Ielenicz, Pătraru, 2005).
Muntii Plopisului, sau Șes (conform literaturii de specialitate) parte a Carpatilor Occidentali, sunt situati in partea de nord – vest a acestora. Aceștia au aspect de “culmi unitare si prelungi (cca 40 km lungime si 12-15 km latime) care incepe in zona defileului Crisului Repede la V de Ciucea si se desfasoara spre N-V, pierzand treptat din inaltime, pana pe aliniamentul localitatilor Derna – Voievozi – Borumlaca“ (http://alpinet.org/main/poteci/about_ro_t_despre-muntii-plopisului-muntele-ses_id_55.html), în arealul de studiu altitudinea maximă se înregistrează pe teritoriul comunei Șinteu atingându-se 759 m.
Munții Plopișului pot fi cu ușurință delimitați, aceștia prezentându-se ca un horst, înconjurat de zone depresionare. Din punct de vedere geologic, Munții Plopișului au fundament cristalin acoperit de o pătură sedimentară alcătuită din „șisturi argiloase cafenii cu intercalații de marnocalcare, conglomerate și calcare dolomitice (Ciornei 1953, Krautner 1940). În dealurile piemontane care tivesc bordura munților Plopiș, predominante sunt depozitele sedimentare mio-pliocenice, reprezentate prin conglomerate, marne, gresii și argile nisipoase.” (http://alpinet.org/main/poteci/about_ro_t_despre-muntii-plopisului-muntele-ses_id_55.html).
Resursele hidrologice sunt reprezentate de văi înguste și adânci, pe versantul nordic umbtite asigurând un topoclimat rece și umed. Râurile reprezentative sunt cele de pe versantul nordic: râul Bistra, râul Sacalasău, dar și văi cu debite reduse în anotimpul secetos secate. „În luncile acestor văi se întâlnesc de obicei soluri aluviale care s-au format de depozite aluviale sau aluvio – coluviale, de textura variata, necarbonatice.” (http://alpinet.org/main/poteci/about_ro_t_despre-muntii-plopisului-muntele-ses_id_55.html).
Așa cum am prezentat și în capitolul 1, cadrul geografic și resursele biogeografice au fost favorabile pentru instalarea și dezvoltarea minorității slovace, care și-a continuat tradiția și obiceiurile, dar au și preluat din mediul de adopție.
3.3. Componenta dinamică și administrativă
Din punct de vedere administrativ, teritoriul de studiu se întinde pe teritoriul a patru comune: DERNA (cu satele aparținătoare Dernișoara, Sacalasău, Sacalasău Nou și Tria), POPEȘTI (cu satele aparținătoare Bistra, Budoi, Cuzap, Varviz, Vărzari și Voivozi), ȘINTEU (având în compenență satele Huta Voivozi, Socet și Valea Târnei) și SUPLACU DE BARCĂU (ce cuprinde localitățile Borumlaca, Dolea, Foglaș, Valea Cerului și Vâlcelele), (figura 5).


Figura 5. Teritoriul de studiu. Comune și localități aparținătoare
Comuna Derna (49,21 km²), este situată în partea vestică a teritoriului analizat în zona de contact a Dealurilor Barcăului cu Munții Plopiș, având un număr de 2.616 locuitori la nivelul anului 2011, aflat în scădere față de 2002 când comuna înregistra 3.021 de locuitori, împreună cele patru localități care îi aparțin (Dernișoara, Sacalasău, Sacalasău Nou și Tria).
Comuna Popești este situată în bazinul hidrografic al văii Bistra are o suprafață totală de 10.876 ha, cea mai mare ca întindere, situată în partea centrală a arealului de studiu, între ramura nordică a munților Plopișului și dealurile piemontane ale Dernei. însumează împreună cu satele Bistra, Budoi, Cuzap, Varviz, Vărzari și Voivozi, 7.362 de locuitori (2011), numărul acestora fiind mai mic față de recensământul anterior (2002), când populația era 8.488 de locuitori. Prezenta unor populații în zonă există încă din neolitic, fiind dovedită de cele șapte topoare din piatră ceramică, descoperite pe teritoriul comunei Popești (http://comunapopesti-bh.ro/).
Comuna Suplacu de Barcău situată în partea estică a arealului studiat. Din punct de vedere fizico-geografic se situează în nordul pantei vestice a Munților Apuseni, la extremitatea nordică a Munților Plopișului (Seș), în plină zonă a Dealurilor Sălajului. Seșul ocupă numai 25% din suprafata comunei. Predominante sunt dealurile cu o înalțime de 250-300m, străbătute de vâi netede, roase de afluienții mici ai Barcăului care cuprind 70% din suprafață. Ele alcătuiesc terasele râului, sunt alcătuite din roci sedimentare (www.suplacudebarcau.ro). Împreună cu localitățile aparținătoare se întinde pe o suprafață de 44,48 km², și are o populație totală de 4.356 de locuitori, față de 2002, când s-au înregistrat 4.610 locuitori.
Cea de-a patra comună analizată este Șinteu situată pe culmea Muntelui Șes, fiind străbătută de numeroase izvoare și pâraie, dintre care cel mai important este râul Bistra, care are o polulație aproape în totalitate slovacă 1.021 de locuitori (2011), 1.287 de locuitori (2002), iar ca suprafață 49,33 km. Aceasta are în componență trei localități și este situată la limita vestică a județului Sălaj. Totodată, pe suprafața comunei se înregistrează cele mai mari altitudini din arealul studiat.
Tabelul 1. Populația totală, pe comune, în perioada 1880 – 2011 (sursa datelor: DJS Bihor și www.kia.hu/konyvtar/erdely/erdtsat/bhetn.pdf )
Derna
(nr. loc)
Popești
(nr. loc)
Suplacu de Barcău
(nr. loc)
Șinteu
(nr. loc)

Anul





1880
1339
2821
1863
1239

1890
1795
3897
2162
1481

1900
2514
5072
2515
1822

1910
3316
5429
3057
1870

1920
3217
4969
3224
2090

1930
3721
5994
3559
3171

1941
4500
6688
4184
4283

1956
4363
7109
4089
2112

1966
4786
8571
4722
2072

1977
4436
9478
5153
1868

1992
3503
9335
4905
1537

2002
3021
8488
4610
1287

2011
2555
7022
4290
1005


Din punct de vedere al dinamicii populației sunt reprezentative datele din tabelul 1 care relevă, pentru fiecare comună, numărul locuitorilor pentru diferiți ani în intervalul 1880-2011 și putem observa (figura 6) o creștere a acestora până la începutul celui De-al doilea Război Mondial în anul 1941, apoi o scădere (în comunele Derna, Suplacu de Barcău și Șinteu) în perioada acestuia, până în 1956. După război se înregistrează o ușoară creștere a numărului de locuitori până în 1966 (Derna), 1977 (în comunele Popești și Suplacu de Barcău). După această perioadă scade treptat populația (după Revoluția din 1989), fiind din ce în ce mai scăzută (figura 7) până în zilele noastre odată cu deschiderea granițelor către vest, dar și datoriă schimbărilor de ordin economic social și politic ce au avut loc în țară cu o intensitate mai mare sunt reflectate și în structurile populației, precum și recensiunii economice care a dus la închiderea sau reducerea activității multor fabrici din zonă, numărul populației din zonă a scăzut.


Figura 6. Evoluția populației, pe comune, în perioda 1880 – 2011
(sursa datelor: DJS Bihor și www.kia.hu/konyvtar/erdely/erdtsat/bhetn.pdf )


Figura 7. Numărul populației, în cadrul teritoriului, la recensămintele din 2002 și 2011
(Sursa datelor: DJS Bihor)
Analizând datele cu privire la populație pentru cele patru comune (tabelul 2 și 3) structura etnică, se prezintă astfel: pe de o parte etnii foarte bine reprezentate (români, maghiari, rromi, slovaci), pe de altă parte alte etnii (ucrainieni, germani) (figura 9).
Comparând cele două tabele se observă cel mai mare număr al populației slovace în comuna Popești la nivelul anului 2002 și pentru că este comuna cu cea mai mare populație și suprafață din teritoriul analizat.
Tabel 2. Structura etnică a teritoriului, anul 2002, (sursa datelor: DJS Bihor)
Localitatea
Populatia 2002
Români
Maghiari
Rromi
Slovaci
Ucraineni
Alte etnii
Etnie nedeclarată

DERNA
3021
2184
183
23
629
0
0
0

POPEȘTI
8488
6226
506
410
1305
2
27
0

SUPLACU DE BARCĂU
4610
1587
1578
506
934
0
1
0

ȘINTEU
1287
19
4
0
1264
0
0
0


Tabel 3. Structura etnică a teritoriului, anul 2011, (sursa datelor: DJS Bihor)
Localitatea
Populatia 2011
Români
Maghiari
Rromi
Slovaci
Ucraineni
Alte etnii
Etnie nedeclarată

DERNA
2555
1852
175
29
496
0
3
0

POPEȘTI
7022
5385
325
331
959
2
12
8

SUPLACU DE BARCĂU
4290
1441
1368
671
803
0
7
0

ȘINTEU
1005
10
6
0
989
0
0
0




Figura 8. Populația slovacă la recensămintele din 2002 și 2011
(Sursa datelor: DJS Bihor)


a


b



c


d

Figura 9. Reprezentarea grafică a structurii etnice pe cele patru comune (2011)
(sursa datelor: DJS Bihor )




Figura 10. Structura etnică a teritoriului de studiu, 2011 (sursa datelor: DJS Bihor)
Însă comuna cu populație majoritară slovacă este Șinteu (figura 9d), unde se observă ponderea de 98% a populației de etnie slovacă, doar 1 % români și 1% alte etnii. Acest lucru este evident și din analiza tabelului 4 (pentru perioada 1880-1992) ceea ce certifică faptul că slovacii au găsit prielnic adăpostul munților Plopișului pentru stabilire și desfășurarea unor activități economice prelucrătoare sau extractive.
Tabel 4. Populația slovacă totală în perioada 1880 – 1992
(sursa datelor: www.kia.hu/konyvtar/erdely/erdtsat/bhetn.pdf )
Derna
(nr. loc)
Popești
(nr. loc)
Suplacu de Barcău
(nr. loc)
Șinteu
(nr. loc)

Anul





1880
1
624
253
1125

1890
16
967
311
1394

1900
110
1433
385
1747

1910
71
1677
607
1823

1930
1045
1723
1119
3120

1941
1443
2010
1384
4219

1956
Lipsa date
Lipsa date
712
2080

1966
720
1473
939
2057

1977
735
1648
1006
1841

1992
732
1434
817
1521


Analizând comunele cu satele aparținătoare pentru perioada 1880-1992 se poate observa exact localitățile unde s-au colonizat slovacii. Astfel, pentru comuna Derna cel mai mare număr de slovaci este în localitatea Sacalasău Nou, în regres, urmată de reședința de comună în creștere de data aceasta (tabelul 5). Mai puțini în localitățile Tria și Sacalasău și aproape deloc în Dernișoara.
Tabel 5. Populația slovacă din comuna Derna între anii 1880 – 1992
(sursa datelor: www.kia.hu/konyvtar/erdely/erdtsat/bhetn.pdf )
Derna
(nr. loc)
Dernișoara
(nr. loc)
Sacalasău
(nr. loc)
Sacalasău Nou
(nr. loc)
Tria
(nr. loc)

Anul






1880
-
-
-

1

1890
6
-
5

5

1900
95
-
9

6

1910
31
-
30

10

1930
9
-
988

48

1941
29
-
18
1316
70

1956
Lipsa date
Lipsa date
Lipsa date

Lipsa date

1966
21
-
15
599
85

1977
103
-
17
548
67

1992
285
4
33
413
4

Comuna Popești are concentrate cele mai comunități de slovaci în localitățile Budoi (care de-a lungul timpului s-au diminiat treptat), apoi Vărzari și Voivozi (în creștere), mai puțini în Popești și aproape deloc în Bistra și Varviz (tabelul 6).
Tabel 6. Populația slovacă din comuna Popești între anii 1880 – 1992
(sursa datelor: www.kia.hu/konyvtar/erdely/erdtsat/bhetn.pdf )
Popești
(nr. loc)
Bistra
(nr. loc)
Budoi
(nr. loc)
Cuzap
(nr. loc)
Varviz (nr. loc)
Vărzari
(nr. loc)
Voivozi
(nr. loc)

Anul








1880
6
-
408
15
-
185
10

1890
2
-
505
215
-
228
17

1900
8
-
829
326
-
230
40

1910
2
-
913
444
-
314
4

1930
7
3
996
321
-
377
22

1941
14
6
1098
344
4
486
58

1966
21
-
1070
24
-
220
138

1977
40
-
1156
19
1
268
164

1992
91
1
821
18
-
280
220


Analizând tabelul 7, pentru comuna Suplacu de Barcău onservăm un număr mai mare de slovaci în localitatea Valea Cerului, urmată de Borumblaca și Vâlcele, iar un număr mai scăzut în reședința de comună și cele două localități rămase.
Tabel 7. Populația slovacă din comuna Suplacu de Barcău între anii 1880 – 1992
(sursa datelor: www.kia.hu/konyvtar/erdely/erdtsat/bhetn.pdf )
Suplacu de Barcău
(nr. loc)
Borumblaca
(nr. loc)
Dolea
(nr. loc)
Foglaș
(nr. loc)
Valea Cerului
(nr. loc)
Vâlcele
(nr. loc)

Anul







1880
2
251


103


1890
2
309





1900
5
380





1910
173
434





1930
423
696





1941
527
848





1966
7
230
2
201
356
143

1977
29
200
1
209
392
175

1992
54
171
-
-
428
165


Așa cum am precizat mai sus, cea mai populată comună cu slovaci este Șinteu (tabelul 8). În perioada analizată se observă o omogenitate aproximativă a populației de etnie slovacă, în toate localitățile componente ale comunei, mai puțin în Socet, aflată în declin așa cum am mai spus, din diverse motive, cel mai pregnant fiind cel de ordin economic.
Tabel 8. Populația slovacă din comuna Șinteu între anii 1880 – 1992
(sursa datelor: www.kia.hu/konyvtar/erdely/erdtsat/bhetn.pdf )
Șinteu
(nr. loc)
Huta Voivozi
(nr. loc)
Socet
(nr. loc)
Valea Târnei
(nr. loc)

Anul





1880

330
157
638

1890

482
212
700

1900

562
244
941

1910
1261
621
262
940

1930
1345
622
285
868

1941
1888
664
322
1345

1966
826
339
214
678

1977
762
316
176
587

1992
666
235
144
477


Confesional (figura 10), populația teritoriului analizat este în mare parte ortodoxă, o pondere mare o are și religia romano-catolică, urmată de reformați și penticostali, baptiști și greco-catolici. O parte a populației este adeptă și altor culturi. Populația slovacă este adeptă, în principal cultului romano – catolic.


Figura 11. Structura confesională a teritoriului
(sursa datelor: DJS Bihor)
3.4. Componenta economică
Resursele economice reprezintă, pentru fiecare comunitate, oportunitatea de supraviețuire și dezvoltare. Teritoriul analizat dispune de variate resurse ale solului si subsolului. Astfel, teritoriul comunei Popești prezintă o importanță economică deosebită, atât în cadrul județului, dar și pe plan național. Zona Popești-Voivozi se face cunoscută prin bogățiile de cărbunele (lignit) si nisipul bituminos. Comuna Derna se bucură de existenta unor resurse naturale de tipul nisipurilor bitiminoase, hidrocarburi și lignit.
Din punct de vedere al solului comunei Suplacu de Barcău predomină brun roscat de padure in curs de podzolire, care are un potential productiv scazut. Subsolul, însă, este extreme de bogat in carbune si titei. Aceste bogății au fost exploatate din cele mai vechi timpuri. Însă momentan se confruntă cu câteva probleme (Strategia de Dezvoltare Durabila a Comunei Suplacu de Barcau, 2010 – 2013, pag. 13, www.suplacudebarcau.ro ):
resurse financiare insuficiente, datorită investițiilor limitate (atât autohtone, cât și străine);
principala activitate industrial o reprezintă extracția țițeiului (ceea ce tinde spre monoindustrializare și spre exploatare intensivă a petrolului);
echipamente și tehnologii de extracție a resurselor subsolului învechite, care poluează foarte mult.
Cea mai importantă bogăție naturală din comuna Șinteu o constituie pădurile, aceasta având în administrare peste 1.000 ha de pășune împădurită.
Resursele locale sunt extreme de importante și ar fi necesar să se pună accent pe utilizarea acestora pentru atragerea anumitor fonduri, care ar ajuta la dezvoltarea armonioasă a teritoriului.
Capitolul 4.
Valențele turistice ale comunităților de slovaci
4.1. Ocupațiile
Așa cum am menționat , în capitolele anterioare, comunitățile de slovaci aveau ocupații diferite care au fost diferențiate de zonele unde au migrat. Cei din partea Arad – Valea Mureșului se ocupau în principal cu muncile agricole și creșterea animalelor, iar cei din Bihor – Sălaj exploatații forestiere și creșterea animalelor și foarte puțin muncile agricole.


Figura 12. Depănușatul porumbului (foto: Vațlavic P.)



Figura 13, 14. Muncile agricole (foto: Vațlavic P.)
Mai târziu, odată cu dezvoltarea comunității slovaci sau orintat spre diferite munci în fabricii „fabrica de sticală” din Pădurea Neagră și alte meșteșuguri aduse și dobândite din cultura slovacă.


Figura 15. Fabrica de sticlă
4.2. Traditii și obiceiuri
Portul popular era stîns legat și de evoluția economică și socială din România a acelei perioade, un rol important avândul izolarea enclavelor prin utilizarea unor materiale tradiționale destinate confecționării de îmbrăcăminte și încălțăminte.





Figura 16, 17. Tradiții populare slovace
Elementele de port popular femeiesc sau păstrat în mare parte autentice, ajungând in secolul XX-lea a se simplifica mult coloristic, dar și sub aspectul decorativ predominând mai mult culori închise. Acesta este alcătuit din: poale albe de pînză (cânepă sau in), ie, șorț, fustă, cojoc iar ca încălțăminte opincile, pâslarii și papucii.
Portul popular bărbătesc se compune din: gaci, cămaașă, pantaloni și veston de postav, șorț iar ca încălțăminte: opinci iar în zile de sărbătoare cizme sau bocanci.
Enclavele de slovaci din nord – vestul țării dețin o serie de tradiții, și locuri foarte atractive din punct de vedere turistic, care diferă și aici de la o regiune la alta diferența fiind făcută de zona în care s-au așezat (Bihor – Sălaj, Banat – Valea Mureșului și Bucovina).
Doresc să menșionăm cele mai importante tradiții și sărbători care se găsesc cam la toate comunitășile de slovaci iar apoi să facem o diferențiere pentru fiecare zona în parte.
Slovacii sunt și reprezintă o minoritate care a adus în țara noastră o vie credintă religioasă încă din momentul în care au ajuns primele migrații (1875) care se păstrează și astăzi. Principalele sărbători și obiceiurile legate de acesteenclave de slovaci sunt sunt:
Crăciunul (Sărbătoarea Nașterii Domnului Isus Hristos)
În prima zi de Crăciun, membrii familiei trebuie să se trezească foarte devreme, să iasă în aer liber si sa pășească pe pământ. Este o confirmare a vechii legături a omului cu pământul, întrucât se cunoaște faptul ca slavii au fost, la origini, pricepuți agricultori. Seara de Ajun incepe cu asa-zisa “Stedry vecer”, moment când toți membrii familiei se adună pentru cea mai imbelșugată masă a anului. Se obisnuiește, atunci când este pregatită masa si se aranjează tacâmurile, să se pună unul in plus, care este pentru cei morți. Se serveste un pahar de “hriata”, se manancă miere sau turtă dulce, iar mierea cu usturoi este nelipsită. Felul următor este kapustnica.


Figura 18. Kapustnica
De asemenea, se mai servesc opekance (baghete din aluat) si “pirohy” (colțunași). În rândul familiilor lutherane (Nădlac) se consumă peste, iar apoi preparatele din porc. Unele familii catolice nu sevesc nimic în seara dre ajun până în prima zi de Crăciun. După servirea mesei de ajun se trece la despachetarea cadourilor aflate sub bradul impodobit in aceeasi zi. Masa pusă în seara de ajun nu trebuie strânsă până a doua zi, ziua Crăciunului. Aceste moment sunt în special prilej de unire a întregii familii, se adună toți membrii, povestesc și se bucură împreună de masa înbelșugată (figura 19, 20, 21, 22). Se mai servește grâu fiert îndulcit cu miere, turtă dulce, covrigi sau turte din făină.



Figura 19, 20. Preparate tradiționale slovace (foto: Vațlavic P.)



Figura 21, 22. Preparate tradiționale slovace (foto: Vațlavic P.)
Sărbătoarea Crăciunului are în centru nașterea lui Isus, fiul lui Dumnezeu și ducerea acestei vești din casă în casă de către numeroasele alaiuri de colindători. Colindele sunt foarte importante și reprezintă un scenariu compus din texte ceremoniale, formule magice, dansuri și gesture, transmise în case și pe ulițe de către cete sacre, ele vestind nașterea lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, urând sănătate, rod bogat și împlinirea dorințelor în noul an. Sărbătoarea continuă cu mese rituale abundente la care iau parte familia și rudele și care continuă și în a doua zi de Crăciun.
Maje – punerea maiurilor
Este o veche sarbătoare pagână, când casele se împodobesc cu tot soiul de crenguțe înverzite. Constituie prilej de manifestare a afecțiunii la tineri. Băieții ridică ramuri verzi pe acoperișul caselor în care locuiesc fete de măritat și împodobesc casele acestora cu flori și crenguțe verzi.
O categorie aparte de conservare a tradiției orale au reprezentat-o șezătorile- locuri de adunare, distracție și muncă unde îndeletniciri străvechi precum torsul, brodatul, țesutul, încondeierea ouălor cu ață și împletitul pănușilor de porumb au fost transmise din generație în generație, unele ditre ele practicându-se și în ziua de azi: brodatul, încondeierea ouălor cu ață și împletitul pănușilor de porumb.
Sfântul Andrei – 30 Noiembrie
La slovaci, este ziua Sfântului Andrei este considerată a doua zi a strigoilor, zi potrivită pentru ca viitorul oricărei persoane să poată fi prevestit, cât și pentru punerea în aplicare a unor practici magice. În această zi, în rândul comunităților Slovace, se practică obiceiul ca un bărbat, anterior ales, purtând cu el o bară de fier, să bată la ușa fiecărei case până ce toți cei care locuiau într-însa se trezeau și li se ura ‘Sănătate’. În decursul acestei zile, pe lângă acest obicei, la aceleași case, se mai practica și obiceiul ridicării plăților de către văcarii și oierii care duceau animalele la păscut.
Sfântul Nicolae -7 decembrie
Sarbatoarea Sfântului Nicolae este legată de activitatea de a darui cadouri celor dragi, in special celor mici, potrivit faptelor si dorintelor lor. În mitologia precrestină slavă, este însemnat faptul ca Sfântul Nicolae a avut un predecesor, numit Svantovich, care, la randul lui, împarțtea daruri.
Sfânta Lucia ( a treia zi a strigoilor) 13 decembrie
Este considerată, dupa ritualul vechi slav, cea mai scurtă zi din an și este, după sărbătoarea Sfântului Andrei, a treia zi a strigoilor. Săptămânal, sunt organizate diferite ritualuri magice, menite să înlăture răul adus de strigoi și baba-cloanțe. Pentru a se apăra de forțele răului, membrii unei familii Slovace oarecare erau nevoiți să mănânce un cățel de usturoi, cu un altul să își facă o cruce iar apoi să ungă tocurile grajdurilor tot cu usturoi, întrucât Sfânta Lucia era cunoscută ca având obiceiul, în această zi, de a se furișa înăuntrul grajdurilor și de a lua laptele vacilor aflate acolo. Sărbătoarea Sfintei Lucia este un bun prilej pentru fetele necăsătorite de a afla numele baiatului care îi va deveni soț în viitor. Astfel se întâmpla prin intermediul unui obicei, de a scrie pe 12 bilețele numele câte unui băiat, cel de-al 13-lea neconținând nici un nume. Până în ajunul sărbătorii, fetele aruncau câte un bilețel in foc, cel din urmă rămas dezvăluind numele celui predestinat. În cazul în care ultimul bilețel era cel de-al 13-lea, însemna că fata respectivă rămânea nemăritată. Sărbătoarea Sfânta Lucia se continuă cu pregătirile de Crăciun, cu prepararea dulciurilor, în special a turtei dulci. Pe data de 21 decembrie, tradiția se continuă cu tăierea porcilor pentru Crăciun și imediat după începe Echinoctiul de Iarnă.
Sfântul Ștefan primul martir – 26 decembrie
A doua zi a Craciunului este dedicata Sfantului Stefan. Conform tradiției populare, flăcăii Slovaci ieșeau pe cai în această zi, traversau pârâul și întâlneau fetele care își scăldau picioarele în apele acestuia. Se spune că, în această zi, stăpânul casei Slovace nu are voie sa intre în grajd fără să fi mâncat înainte.
Sfântul Silvestru – 31 decembrie
Această sărbătoare este pentru slugile de la vechile conacuri sau domnitori și se practica mai ales în zona monatană (M-ții Plopiș) în special pe vreamea dominației Ungare. În acestă zi slugile erau libere.
Anul Nou-1 ianuarie
Este ziua cand un nou an începe pentru fiecare, noi speranțe si iluzii învelite in valuri de optimism se întrezaresc. În trecut, femeile nu aveau voie sa facă vizite celor cunoscuți, pentru că astfel aduceau cu ele ghinion. Prevestirea anului ce urma se facea in funcție de răsăritul soarelui din acea zi. Dacă zorile erau rosii, anul ce urma se presimtea a fi sărac, plin de furtuni, iar dacă ploua marunt, însemna că spicele ar fi fost foarte lungi. Se spunea despre cel care strănuta în această zi că apuca și anul ce urma.
Sărbătoarea celor Trei Crai (Tri Krale) – 6 ianuarie
Slovacii din România, invariabil la 6 Ianuarie au Epifania Domnului, sărbătoarea celor 3 crai (tri krale) care comemorează venirea magilor la pruncul Isus. Această sărbătoare este mister de lumină, simbolic reprezentată de steaua care a călăuzit drumul magilor. Conform tradiției Slovace, este ultima zi când se mai colindă.
Sfintele Paști
Este una din cele mai importante sărbători ale primaverii, a întineririi pământului și a revigorării întregii naturi. Tradiția veche slavă personalizează anotimpul primaverii in zeița Vesna, pe care zeul Radegast, cel care vestea un nou anotimp, o eliberează.  Se practica obiceiul curățirii atât trupești, cât și sufletești. Dupa perioada in care forțele necuratului predominau prin întuneric, se curățau fantânile si izvoarele, iar oamenii se stropeau, in semn simbolic de mântuire.





Figura 23. Viața la țară (foto: Vațlavic P.)






Figura 24. Bucate tradiționale pentru masa de Paști (foto: Vațlavic P.)

Înainte sa treacă la Crestinism, vechii slavi iși stropeau nou-nascuții cu apă, după care tații acestora ii puteau recunoaște. In lunea Pastelui, baieții si bărbații plecau prin sat, purtând cu ei vase pline cu apa si 3 nuiele de sălcie împletite, pe care le foloseau pentru a biciui fete tinere. Un astfel de obicei exista si la romani, in zona Maramuresului, unde se umbla cu urzica.
Udatul
În a doua zi de Paști, slovacii evanghelici dar mai nou și cei romano-catolici (după anii 1980) din România obișnuiesc să practice udatul. Bărbații și tinerii „umblă cu udatul”, obicei străvechi specific acestei etnii (figura 25, 26, 27). Înainte, se obișnuia ca femeile și fetele să fie udate cu apă proaspătă din fântână, însă încet-încet s-a adoptat varianta parfumului, mai practic și bineînțeles mai elegant.





Figura 25, 26, 27. Udatul la slovaci (sursa: infotur.ro, ziare.com )
În lunea Paștilor fetele sunt udate pentru a fi fertile tot restul anului (astfel, se consideră că fetele tinere udate și biciuite nu au teamă de muncă și că cele mai în vârstă nu se lenevesc). Udătorii în ultuma vreme tineri sunt invitați în casă unde sunt serviți cu tot soiul de bunătăți. Bărbaților și tinerilor li se oferă pălincă sau vin, în vreme ce băieților mici li se dau ouă colorate și bani.
“Fasiangy” perioada sărbatorilor vesele
Este perioada imediat urmatoare aceleia a sărbătorilor de iarna. Pe vremuri, în ținutul Moraviei Mari, aceasta perioadă era cunoscută sub numele de “Masopust”.În această perioda, tinerii obisnuiesc sa poarte o figurină feminină, care simbolizează iarna si pe care o ard la marginea satului, în semn ca iarna s-a sfârșit și ca venirea primaverii este asteptată. Au loc, de asemenea, variate baluri mascate. Totemurile au un rol important in desfasurarea acestora.
Sfântul Gheorghe 23 aprilie
Este sărbatoarea care vesteste sfârșitul iernii prin deschiderea pământului și ieșirea la suprafață a târâtoarelor. A doua curățire, după cea cu apă, se realizează prin reaprinderea vetrelor.
4.3. Viața spirituală
Viața spirituală a slovacilor atât de confesiune romano-catolică, cat și evanghelico-luterană (figura 28) a fost concentrată și s-a dezvoltat în prima fază a înrădăcinării, în jurul biserici. Comunitășile bisericești au avut un rol important în viața socială a slovacilor și din a doua jumătate a secolului XIX-lea biserica a fost singura care i-a unit pe slovaci, a format școlile primare generale, a înfințat asociații culturale, asociații de întrajutorare. Biserica a pastrat un rol dominant și determinant și îl păstreză și azi în viața acestor comunități. În zona Bihorului – Sălajului biserica slovacă este în subordinea episcopiei romano – catolice din Oradea, comunitățile de slovaci nou înfințate au funcționat ca filiale ale comunităților bisericești vecine deja existente. Comunitățile mai noi cu un număr mai redus de populație slovacă, din punct de vedrere bisericesc au funcționat ca ca filială chiar dacă au fost înfințate biserici proprii. În prezent în România activează 9 preoți romano-catolici care celebrează liturghia în limba slovacă (Aleșd, Șinteui, Făgetu, Budoi, Oradea, Valea Cerului, Salonta, Tileagd). Alături de de parohiile romano-catolice din Făgetu, Budoi și Șinteu îsi desfășoară activitatea și congrenații de călugărițe din Slovacia.
Evoluția și viața comunităților evanghelice slovace nou înfințate din zona Aradului și Banatului au fot determinate de atât de autonomia relativă a acestei biserici, căt si condițiile economice de dezvoltare mai favorabile ale comunităților evanghelice slovace, numeric mult mai mare decât în zona Bihor-Sălaj. După venirea la puterea a comuniștilor o parte a averii bogatelor comunități slovace luterane a fost naționaalizată și la scurtă vreme autoritățile comuniste au desfințat protopopiatul slovac, fiind afiliate episcopului evanghelic maghiar din Cluj Napoca.
În afară de bisericile sus amintite mai sus, o mică parte a comunității slovace din România sunt și de confesiune greco-catolică și de confesiune penticostală.


a


b


c



d


e


f

Figura 28. Biserici romano – catolice: a, b Nădlac, c Budoi, d, e f Oradea


Capitolul 5.
Valorificarea turistică a potențialului deținut de comunitatea slovacă
Factorul fundamental în dezvoltarea turismului îl constituie potențialul turistic. Acesta cuprinde „totalitatea factorilor de atracție aparținând cadrului natural și antropic valorificați prin intermediul amenajărilor turistice și generează fluxuri turistice” (Ciangă, 2001, p.34).
Legea turismului, în capitolul II, art. 3, lit. z, prezitnă patrimoniul turistic ca „ansamblul resurselor turistice și a structurilor edificate în scopul valorificării lor prin activități de turism”.
În concepția lui Gheorghilaș, (2011, p. 16), fondul turistic/potențialul turistic /patrimoniul turistic reprezintă „totalitatea componentelor mediului natural sau cele ale mediului antropizat, prin valoarea lor calitativă sau cantitativă, estetică sau cognitivă”, constituinde-se în materia primă, indispensabilă apariției, funcționării, dar și dezvoltării turismului.
Așa cum se precizează în definițiile de mai sus, potențialul turistic se constituie din elemente ale cadrului natural și antropic. Pe lângă acestea fenomenul turistic este condiționat și de infrastructură (generală și turistică – baza tehnico-materială).
Potențialul turistic natural (figura 29) se constituie în obiective ce aparțin cadrului natura, caracterizat de o diversitate genetică, fizionomică cuprinzând toate componentele mediului (structuri litologice, forme de relief și microforme de relief, elemente de hidrografie, biogeografie).


Figura 29. Structura potențialului turistic natural
(prelucrare după Cândea, Simion, Bogdan, 2012, p. 23)
Potențialul turistic natural al teritoriului de studiu constă în elemente ale reliefului, datorită amplasării în regiunea Munților Plopișului, dar și de vegetație (pădurile din regiunea montană, cu funcție estetico-peisagistică).


Figura 30. Structura potențialului turistic antropic
(prelucrare după Cândea, Simion, Bogdan, 2012,)
A doua componentă a fenomenului turistic este potențialul turistic antropic (figura 30), ce reunește o mare diversitate de edificii culturale, religioase, istorice, vestigii arheologice, dar și anumite manifestări și sărbători din cadrul comunității care pot avea valențe turistice. De asemenea sunt nelipsite elementele de etnografie și folclor (cu atât mai mult cu cât discutăm despre o minoritate – slovacii – ce are tradiții și obiceiuri proprii).
Infrastructura teritoriului se referă atât la infrastructura de transporturi, precum și la structurile de primire (cazare).
Analizând harta infrastructurii de transporturi (figura 31), observăm că regiunea de studiu este traversată de două artere de importanță națională: DN 1H (prin comuna Șinteu) și DN 19B (prin comuna Suplacu de Barcău). De asemenea, prin această zonă trec și două drumuri județene DJ 191B ce unește comunele Derna, Popești cu Suplacu de Barcău și DJ 108H, care face legătura cu DN 1H. Și, bineînțeles, drumuri comunale ce facilitează accesul în localitățile mai izolate.


Figura 31. Infrastructura de transport în teritoriul de studiu
Infrastructura turistică este extrem de săracă, practic inexistentă, datorită faptului că se găsește doar o pensiune cu restaurant, în raza comunei Suplacu de Barcău (figura 32,33). În apropiere se găsește satul de vacanță de la Pădurea Neagră.



Figura 32, 33. Pensiunea turistica Barcaul – 3 margarete
(sursa: www.turismintern.com)
Fiind un fenomen dinamic, turismul are trei faze cu caracter ciclic (Ciangă, 2001, p. 181): „deplasarea de la reședință spre zona turistică preferată; consumarea timpului liber disponibil la destinația turistică; revenirea la activitățile cotidiene care marchează închiderea circuitului”, astfel existând o motivație, ceea ce dă naștere mai multor tipuri de turism.
Clasificări ale tipurilor de turism au fost făcute de mulți geografi, una dintre acestea fiind:
după criteriul temporal: week-end, sejur, de tranzit, croazieră
după localizare și motivație: turism litoral, montan, cultural, transfrontalier,
după criteriul agregativ: familial, solitar, de masă, pelerinajul
după criteriul geografic (turism specific diferitelor climate) (Muntele, Iațu, 2005).
Pentru regiunea studiată putem discuta de trei tipuri mai pregnante de turism și anume: turismul cultural, turismul religios și turismul recreativ.
5.1. Turismul cultural
Acest tip de turism reprezintă principala formă de valorificare a patrimoniului antropic, abordează cultura unei populații (comunitatea de slovaci în cazul de față), în principal valorile artistice, etnografice ale acesteia. Acestea se manifestă prin diferite evenimente de tipul festivalurilor, concursurilor, în cadrul cărora se promovează tradiții și obiceiuri, valori artistice și folclor slovac. Câteva astfel de evenimente sunt un bun prilej de întâlnire a comunităților slovace.
Zilele culturii slovace un festival concurs (figura 34, 36), care se desfășoară de 4 ediții la Oradea și unde participă slovaci din mai multe localități (Valea Cerului, Foglaș, Borumlaca, Vărzari, Popești, Voivozi, Budoi, Derna) prezentând un program artistic de cântece și dansuri slovăcești și participând la un concurs gastronomic (printre preparate se găsesc găluște cu brânză și jumări, plăcinte cu cartofi răzuiți și gulaș specific slovăcesc). Scopul acestui eveniment evenimentului este promovarea și cultivarea tradițiilor autentice slovăcești, dar pe lângă acestea se poate întări conviețuirea între cetățenii acestui județ, precum și atragerea de vizitatori și turiști în vederea promovării turistice a județului Bihor. Elementele de folclor slovac sunt purtate mai departe de ansamblurile folclorice de dansuri populare (figura 35, 37), dar și de grupurile vocale.



a b



c d
Figura 34. Dansuri tradiționale slovace la Zilele culturii slovace (a, b, c, d)
(sursa: www.crișana.ro)



Figura 35. Ansamblul folcloric Lipka Budoi
(sursa: www.crișana.ro)






Figura 36. Concursul gastronomic la Zilele culturii slovace (sursa: www.ebihoreanul.com)



Figura 37. Ansamblul folkloric Datelinka, Vărzari
Festivalul cartofilor Sinteu. Teritoriul comunei Șinteu este propice dezvoltărilor culturilor de cartofi, lucru ce a și inspirat această sărbătoare. Acesta s-a desfășurat pentru prima dată în 1996, având o mare importanță pentru locuitori.
Tradiția impune începerea festivităților cu o slujbă religioasă. Pe urmă se prezintă spectacole artistice tradiționale. “Sărbătoarea Cartofului” este un bun prilej de a prepara faimoasele plăcinte cu cartofi “podlesniak” și “tocna”.
5.2. Turismul religios
În cea mai mare parte, aparținând cultului romano-catolic turismul religios este reprezentat prin pelerinaje (locuri de întâlnire a slovacilor: Radna, Huta Certeze, Șinteu), deplasări la hramurile bisericilor din satele ce au comunități de slovaci. Fiecare eveniment major din viața bisericii este sărbătorit, unde sunt prezentate cântece religioase tradiționale.
În satul Șinteu este construită biserica cu hramul sfinților Chiril și Metodiu. Hramul bisericii se ține întotdeauna în prima duminică a lunii iulie. Această sărbătoare adună toate rudele plecate prin lume pentru un loc de muncă, sau care s-au stabilit în altă parte, în țară sau în alte țări, toți cunoscuții și prietenii celor din comuna Șinteu. Se merge la slujba de la biserică după care invitații se îndreaptă pe la casele sătenilor, la tradiționala ospeție. Seara locuitori tineri sau căsătoriți petrec la bal dansând și simțindu-se bine.
5.3. Turismul recreativ
Fiind un teritoriu rural cu o tipologie a satelor răsfirate (în cea mai mare parte) și risipite, a celor de pe versanții munților Plopiș (comuna Șinteu), un areal natural acoperit cu păduri și pajiști, este un spațiu propice dezvoltării turismului rural. Chiar dacă nu are dezvoltată o infrastructură de cazare și nici una foarte bună de transporturi, acest tip de turism se poate realize cu success, datorită faptului că localnicii sunt primitori cazarea putându-se face la acestia.



Figura 38. Munca în gospodăria rurală (foto: Vațlavic P.)
Există și posibilitatea deschiderii unor pensiuni agroturistice, unde turiștii au posibilitatea de a participa la activități gospodărești sau meștesugărești, cu atât mai mult cu cât acest teritoriu are tradiții și obiceiuri aparte (turiștii ar putea participa la pregătirea mâncărilor tradiționale, la diferite munci în gospodărie). Însă de fiecare dată, apare aceeași problemă: lipsa fondurilor pentru dezvoltare.
Teritoriul este în mare parte împădurit, ceea ce oferă posibilitatea practicării de drumeții.
Pe teritoriul analizat unul dintre traseele care îl traversează este ce la de Comuna Marca – Varful Marca Huta – Socei – Valea Bistra – Comuna Padurea Neagra -Varful Poiana Florilor-Hanul Poiana Florilor spre comuna Pestisfiind marcat cu simbolul
.
Un alt posibil traseu ar putea fi de la comuna Derna sat Sacalasau – Dealurile Barcaului – Munte Plopis/raul Sacalasau – Biserica din lemn „Sf. Nicolae” 1721, iar un altul de la Popesti sat Voivozi – Dealurile Barcaului/raul Bistra – Manastirea „Voievozi” (F) sec.15, „Cetatea lui Balita – Bisericuta” sec.12, termocentrala.
În ultimul timp turismul recreativ pe bicicletă prinde contur din ce în ce mai mult. Teritoriul comunelor analizate are un mare potențial din punct de vedere natural ceea ce permite realizarea unor trasee de cicloturism, în primul rând pentru destindere, apoi pentru mișcare.


Figura 39. Traseu de bicicletă prin munții Plopiș (www.bihorinimagini.ro)
Unul dintre acestea cuprinde și localități din teritoriul de studiu (figura 39), având ca obiective de vizitare Manastirea Sf Mihail si Gavril din Voivozi, Biserica de lemn din Poiana Florilor, Castelul Zichy, peisaje frumoase si aer curat.
Chiar dacă munții Plopiș au altitudini scăzute, îmbrăcați fiind în păduri de foioase, cu văi largi, poienițe, au un farmec aparte. Aceștia oferă posibilitatea recreeri și petrecerii timpului liber în armonie cu natura.
CONCLUZII
În concluzie doresc să menționez despre aceste comunități de slovaci, lucruri benefice care au adus un plus Românilor, ideologii moștenite din vechime, unitate despre care am vorbit în această lucrare, și credincioșia care a fost păstrată cu sfințenie timp de atâtea decenii. Sunt mândră ca fac parte din această comunitate, și că am posibilitatea să duc mai departe tradițiile și obiceiurile acestei comunități care sper că în viitor să se dezvolte din ce în ce mai mult. În studiul efectuat în această lucrare am aflat multe lucruri noi, despre care nu știam dar care poate mi-au fost povestite de bunici în copilărie. Sper ca în viitor tinerii care fac parte din enclavele slovace să nu plece în țările de origine ci să încerce să ducă o viață echilibrată în România să se dezvolte tot mai mult și să incerce să păstreze tradițiile și șă se mândrescă ca fac parte din această comunitate minunată.
Bibliografie
Ciangă, N., (2001), România. Geografia Turismului (partea întâi), Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj Napoca
Ielenicz, M., Pătraru, Ileana (2005) – România. Geografie fizică, Editura Universitară,
București;
Muntele, I, Iațu C., 2005, Geografia turismului – concepte, metode și forme de
manifestare spațio temporală, Editura Sedcom Libris, Iași
Stefanko, O., 2004 – Despre Slovacii Din România, Editura Ivan Krasko, Nadlac;
Stefanko, O .Benza M., Pascova, Bianca, Hlasnik, P., 1998, Altasul culturii populare
a slovacilor din România, Editura Societății culturale și Stiințifice „Ivan Krasko”, Nădlac
Kapustniak, J. 1997, Bodonoš – po stopách svojich predkov.[Budoiul – pe urmele
strămoșilor săi]. 1. Vyd. Nadlak, Vydatel’stvo KVSIK 86 s
Mikhalcakova, E.,1980, St’ahovanie Slovákov zo Sedmohradska a spôsob ich života.
[Migrația slovacilor din Transilvania și modul lor de viață]. In: Slováci v zahranič 6.1. vyd. Martin, Matica slovenská. s. 159-178
((( Legea Turismului
http://alpinet.org, accesat 05.06.2015;
www.bihorinimagini.ro, accesat 09.06.2015
http://comunapopesti-bh.ro/(accesat 07.06.2015)
http://www.divers.infoo.ro
http://www.dri.gov.ro
http://www.e-scoala.ro
http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erdstat/ (accesat 05.06.2015)
http://turismintern.com, accesat (08.06.2015)
http://www.seniorat-nadlak.ro
http://www.suplacudebarcau.ro (accesat 07.06.2015)