COORDONATE PSIHOLOGICE PRIVIND STABILIREA [601878]

COORDONATE PSIHOLOGICE PRIVIND STABILIREA
DISCERN AMANTULUI PENTRU FAPTELE PENALE SAVARSITE DE MINORI
Abstract
Discernment has evolved as a legal concept , governed by law and judicial
practice used in order to determine the status of responsibility and the mental capacity
of individuals . Determination of discernment but excede the judiciary , given the nature
of scientific . The term is used especially in determining the mental capacity of criminal
minors . Even if the discernment is closely related to the procedure of expertise
psychiatric , assessment tools and methods used are psychological , without a diagnosis
of type medical with a view to finding a psychopathological status of the individual .
Existing judicial practice and practice with regard to confer period valen known they
just lack of interest and concern scientific in shaping a new theories , closer to reality , to
bring new arguments in structuring a concept , psychological this time, flexible , based on
the need for determining the mental state of development of the individual in relation to
the appreciation factor volitiv and intelectiv would lead to a more rigorous approach and
real conclusions regarding responsibility and individual capacity to contain the effect of
the facts and its social values , namely to and assume the rights and obligations in a given
situation .
Psychological expertise is a necessity in modern judicial systems , which may
replace what in legal literature bears the name of the intimate conviction of the judge or
magistrate conscience . Evolution of global advertising need to use scientific instruments ,
as well as experts in specialized areas where only an experienced and rigorous approach ,
supplem ented by certification and skills can lead to an act of modern justice , transparent
and flexible .
The concept of restorative justice developing has the opportunity to review cases
in just the lack of a specialized approach gave rise to judicial errors . Global judicial
psychology (forensic psychology ) developing and psychological expertise in the
particular , the court has given rise to a new current , progressive , aimed to impose
especially where specific crimes related to sex life, personal injury , or causes to children
need psychological examination .
In many EU states , judicial psychology remained the only state without
applying the science , but this is only on an official level , but informally , even courts
requires the presentation of conclusive data, evidence and clues , psychological
assessment reports , to answer questions which the court alone may not provide a fair
and appropriate response . Also, the problem of discernment assessing responsible
persons , major or minor , to which
there is a clinical diagnosis of showing the existence of mental health problems
affecting people discernment , can not be resolved in a manner appropriate than using the
expertise psychological , respectively judiciar specialized psychologists (experts testimony ).
Psychological expertise is a whole complex of psychological investigation on the
individual human , which is intended to highlight specific features its profile psychosocial
behavior . Psychological expertise can not identify with psychiatric expertise , it has a much
broader scope . Psychological expertise is a professional approach , the expert
psychologists , certified , responsibility for the quality of being the only professional expert

psychologists .
At this point the only scientific and professional approach is able to answer
questions of the judiciar system as regards the individual personality (temperament , skill,
character , image itself , trends , and I), the development of psychological mechanisms and
processes (sensation , perception , representation , thinking , imagination , memory ,
language , attention , emotionality , motivation , desire , human activity , intelligence ), as well
as disorders and dysfunctions mental processes and functions , the concept of life and
human relationships , it is only psychological expertise .
Key-words: discernment , mental capacity , conscience , responsibility , mental stage
of development , psychological expertise , judiciar specialized psychologists (experts
testimony ), judiciar psychology (forensic psychology ), expert psychologists , courts ,
judiciar system .
Rezumat
Discern amantul a evoluat ca un concept juridic , reglementat prin lege si utilizat
in practica judiciar a in vederea stabilirii starii de responsabilitate si a capacit atii psihice a
indivizilor . Determinarea discern amantului insa excede cadrului judiciar , avand caracter
stiintific. Termenul este utilizat cu precadere in stabilirea capacit atii psihice a minorilor
care au savarsit fapte penale . Chiar daca discern amantul este strans legat de procedura
expertizei medico -legale psihiatrice , instrumentele de evaluare si metodele utilizate sunt
psihologice , neurm arind stabilirea unui diagnostic de tip medical in vederea constat arii
unei stari psihopatologice a individului . Practica judiciar a existent a, precum si practica
medical a in materie confer a termenului valen tele cunoscute tocmai datorit a lipsei de
interes si preocupare stiintifica in conturarea unei noi teorii , mai apropiate de realitatea ,
care sa aduc a noi argumente in structurarea unui nou concept , de asta data psihologic ,
flexibil , bazat pe nevoia de determinare a stadiului de dezvoltare psihic a a individului , in
raport cu care aprecierea factorului volitiv si intelectiv ar determina un demers mai
riguros si concluzii reale privind responsabilitatea si capacitatea individului de a
constientiza efectul faptelor sale, valorile sociale , respectiv de a-si asuma drepturi si
obliga tii, intr-o situa tie data.
Expertiza psihologica este o necesitate in sistemele judiciare moderne , care poate
ajusta si consilia sub aspect analitic , ceea ce, in literatura juridic a de astazi numim
convingerea intim a a judec atorului sau de constiinta a magistratului . Evolu tia la nivel global
si necesitatea de a utiliza instrumentele stiintifice si exper ti in domenii specializate , in
situa tia abord arii riguroase si cu experien ta, completat a de o certificare a competen telor,
poate

conduce la un act de justitie modern , transparent si flexibil . Conceptul de justitie
restaurativ a in curs de dezvoltare are posibilitatea de a revizui cazurile , care, in lipsa unei
abord ari de specialitate au dat nastere la erori judiciare . Psihologia judiciara (denumita
uneori si psihologie medico -legala ) este in curs de dezvoltare , iar expertiz a psihologic a in
special , instan tele de judecata dand nastere la un nou curent , progresiv , cu scopul de a
impune expertiza psihologica in special in cazul infrac tiunilor specifice legate de viata
sexual a, vatamare corporal a, sau determin a copiii au nevoie de examinare psihologic a.
In multe state UE, psihologia judiciar a a ramas doar cu un statut aplicativ in

stiinta, la nivel oficial , insa in mod informai , chiar si instan tele de judecata cer prezentarea
de date concludente , probe si indicii , rapoarte de evaluare psihologic a, care sa raspund a la
intreb ari la care numai instan ta de judecata nu poate oferi un raspuns pertinent , riguros
stiintific si sintetic . De asemenea , problema discern amantului , respectiv evaluarea
persoanelor responsabile , majore sau minore , la care exista un diagnostic clinic , pentru a
demonstra existen ta unor probleme de sanatate mental a care afecteaz a discern amantul, nu
poate fi rezolvata intr-un mod adecvat decat prin expertiza psihologica , respectiv prin
psihologi specializa ti in psihologie judiciara (martori exper ti). Expertiza psihologica este un
complex intreg de investiga tii psihologice cu privire la individ , care este destinata sa
sublinieze caracteristicile sale specifice de comportament , profilul psihosocial . Expertiza
psihologica nu se poate identifica cu expertiza psihiat rica, avand o sfera mult mai larga.
Expertiza psihologica reprezint a o abordare profesional a, realizata de psihologi exper ti,
certifica ti, responsabilitatea pentru calitatea actului profesional apar tinand numai
psihologilor specializa ti. In acest moment , abordarea stiintifica si profesionala care este in
masura sa raspund a la intreb arile sistemului judiciar in ceea ce prive ste personalitatea
individului (temperamentul , aptitudinile , caracterul , imaginea de sine, tendin te, si
inteligenta ), dezvoltarea unor mecanisme psihologice si procese cognitive (senza tia,
percep tia, reprezentarea , gandirea , imagina tia, memoria , limbajul , atentia, afectivitatea ,
motiva tia, dorin ta, activitatea uman a, inteligen ta), precum si la intreb arile ce privesc
tulbur arile si disfunc tiile mentale , concep tia despre viata si relatii umane , este doar
expertiza psihologica .
Cuvinte cheie: discern amant, capacitate mental a, constiinta, responsabilitate ,
stadiul de dezvoltare mintal a, expertiza psihologica , psihologi in specialitatea psihologie
judiciara (martori exper ti), psihologie judiciara (psihologie medico -legala ), psihologi
exper ti, instan tele judec atoresti, sistemul judiciar .

CAPITOLUL I
Considera tii generale
1.1. Notiunea de discern amant
Discern amantul este privit in termeni generali ca fiind facultatea de a discerne , de
patrunde , de a judeca si de a aprecia lucrurile la justa lor valoare , (potrivit Dictionarului
explicativ al limbii romane al Academiei Romane – Institutul de lingvistic a Iorgu Iordan –
DEX , Editia a II-a, Ed. Univers Enciclopedic , Bucure sti, 1998: Discern amant, s. n,
Facultatea de a discerne , de patrunde , de a judeca si de a aprecia lucrurile la justa lor valoare .
Din fr. Discemement . Discerne , discern , vb. III Tranz . A deosebi , a distinge lucrurile unele
de altele; a judeca limpede , cu patrundere si cu precizie . Din. fr. Discerner , lat. Discernere .
Discernere , s. f. Actiunea de a discerne . V. discerne .)
Dupa Aristotel , responsabilitatea sau discern amantul constau in capacitatea de
autonomie si alegere a actelor , "fiind liber cel ce are puterea de a reflecta asupra propriilor
acte, cel care rezist and instinctelor prevede consecin tele actelor proprii si aspira la un nivel
moral superior" .
Termenul capata si alte valen te din punct de vedere juridic , astfel ca discern amantul
este definit ca fiind capacitatea unei persoane de a intelege sensul , valoarea sau/si urmarile
unei anumite actiuni sau inactiuni concrete , pe care o savarseste si, totodat a, de a-si determina
si dirija in mod normal vointa in raport cu acea actiune sau inactiune concret a (Turianu , C,
1995 ).
Din punct de vedere medical , in general , majoritatea autorilor in domeniu definesc
discern amantul ca fiind capacitatea de a aprecia exact inten tia si motiva tia actiunii, pe cand
responsabilitatea este definit a ca fiind capacitatea de a raspunde de consecin tele actiunii
(Enachescu , C, 2008 ).
In viziunea psihologic a, termenul de discern amant este asociat cu capacitatea
psihic a persoanei (in speta, a minorului ) de a aprecia o anumit a fapta, de a consim ti, de a
constientiza valoarea faptei comise . Dezvoltarea psihic a a individului si stadiul de dezvoltare
atins la momentul savarsirii faptei sunt fundamentale in aprecierea discern amantului
persoanei . Maturizarea , aprecia P. P. Neveanu , se extinde insa asupra tuturor dimensiunilor
persoanei , inclusiv asupra celor psihosociale , indic and procesul de perfec tionare a indicelui
de adaptabilitate si integrare social a a individului (Bonchi s, E, 2006 ). Este foarte important
de stabilit faptul ca autori consacra ti in domeniul psihologiei apreciaz a ca discern amantul nu

vizeaz a patologicul , atunci cand decidem ceea ce este patologic si ceea ce este
normal , trebuie sa tinem cont de stadiul de dezvoltare a copilului (David , D, 2006 ).
Plecand, de la defini tia actului care este determinat de discern amant, potrivit careia
acesta este o manifestare de vointa savarsita cu inten tia de a produce efecte , Immanuel Kant
aprecia vointa ca o facultate de a se determina pe sine insasi la actiune potrivit reprezent arii
cadrului normativ , iar aceasta facultate nu o poate avea decat o fiinta rationala . Ori ceea
ce serve ste vointei ca principiu obiectiv al autodetermin arii sale este scopul , iar daca acest
scop este dat de catre ratiune ca sigura , el trebuie sa aiba valoare egala pentru fiintele dotate
cu ratiune. Pe de alta parte , ceea ce contine numai principiul posibilit atii actiunii, al carei
efect este un scop, poarta denumirea de mijloc . Totodat a, principiul subiectiv al dorin tei
fondate pe sentiment , este mobilul , iar cel obiectiv este motivul (Kant , I, 2009 ).
1.2. Minorul
Minorul este persoana care nu implinit inca varsta la care isi poate exercita toate
drepturile , (potrivit DEX: Minor , a, minori , e, adj. 1. Adesea substantivat . Care nu a implinit
inca varsta la care isi poate exercita toate drepturile (.). Minorat s. n. (Rar) Varsta a unei
persoane minore; timp cat cineva este minor , starea unei persoane minore; minoritate (2).
Minor + suf. at.).
Minorul mai este intalnit in legisla tia national a si interna tional a si sub denumirea
de copil , insa termenul desemneaz a potrivit opiniei lingvi stilor atat baiatul sau fata in primii
ani ai vietii (pana la adolescen ta), tanarul sau adolescentul , cat si fiul sau fiica. De asemenea ,
copil aria este considerat a perioada vietii omene sti de la nastere pana la adolescen ta (potrivit
DEX: Copil1, copii , s. m. 1. Baiat sau fata in primii ani ai vietii (pana la adolescen ta). Copil
de scoala: copil care a depasit varsta de 7 (sau 6) ani si merge la scoala. Copil mic (sau, pop,
de tata) : sugaci . Loc. adv. De (mic) copil: din copil arie (.) 2. Tanar, adolescent . (.) 3. Fiu,
fiica. Copil arie, copil arii, s. f. 1. Perioad a a vietii omene sti de la nastere pana la adolescen ta;
timpul cat este cineva copil ).
Din punct de vedere juridic , minoritatea capata mai multe valen te si este impartita
in mai multe categorii , in raport cu posibilitatea minorului de a avea acces din punct de vedere
legal la exercitarea drepturilor sale. Astfel , daca din punctul de vedere al capacit atii de
folosin ta asemenea oricarei persoane si minorul are capacitate de folosin ta din momentul
nasterii sale, in cazul capacit atii de exerci tiu, atat Codul penal al Romaniei cat si Codul civil
roman, reglementeaz a in mod diferit capacitatea minorului de a avea drepturi si obliga tii.
in ceea ce prive ste Codul penal al Rom aniei, acesta reglementeaz a minoritatea intr-
un titlu aparte , stabilind limitele raspunderii penale , consecin tele raspunderii penale si
regimul sanctionator aplicabil minorilor care savarsesc fapte penale (potrivit dispozi tiilor art.
99. Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu raspunde penal . Minorul care are varsta
intre 14 si 16 ani raspunde penal , numai daca se dovede ste ca a savarsit fapta cu
discern amant. Minorul care a implinit varsta de 16 ani raspunde penal ).
Din prevederile legii penale retinem faptul ca legiuitorul a inteles sa impart a in trei
categorii perioada minorit atii pe care o trateaz a din punct de vedere penal . Astfel , potrivit
dispozi tiilor din actul normativ citat, putem deosebi trei categorii de minori: a) minorul care
nu a implinit varsta de 14 ani nu raspunde penal , indiferent de faptul ca ar avea sau nu
discern amantul necesar in raport cu o fapta concret a, b) minorul care are varsta intre 14 si 16
ani raspunde penal , numai daca se dovede ste ca a savarsit fapta cu discern amant, apreciat in

raport cu o fapta concret a si c) minorul care a implinit varsta de 16 ani raspunde penal ,
observ and si de aceast a data cum legiuitorul a considerat ca exist a o capacitate penal a
absolut a.
In privin ta acestei ultime categorii , legiuitorul instituie o prezum tie absolut a, juris
et de jure, asupra capacit atii minorului , prezum tie care nu poate fi inlaturata prin nicio proba
contrar a, verificarea existen tei sau inexisten tei discern amantului cu privire la o fapta concret a
nemaifiind necesar a. Mai mult, acesta , in apararea sa, nu mai are posibilitatea de a dovedi
contrariul , fiind considerat pe acela si plan cu faptuitorii majori .
Potrivit dispozi tiilor art. 30 din Codul penal al Rom aniei, nu constituie infrac tiune,
fapta penal a prevazuta de legea penal a savarsita de un minor , care la data comiterii ei nu
indeplinea condi tiile legale pentru a raspunde penal . De aici, se desprind si condi tiile
minorit atii: a) sa fi comis o fapta prevazuta de legea penal a, b) fapta sa fie savarsita de un
minor care nu indepline ste condi tiile legale pentru a raspunde penal , c) minoritatea
faptuitorului trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei (Boroi , A. & Nistoreanu , Gh,
2005) .
Din punct de vedere medical si psihologic minorul (copilul ) este persoana care nu
are finalizate etapele de dezvoltare psihofiziologic a.
De retinut faptul ca in literatura juridic a de specialitate se consider a ca existen ta
discern amantului juridic este independent a de parcurgerea tuturor etapelor de dezvoltare
psihic a a individului , termenul de discern amant exprim and numai o latura a acestor etape si
procese psihice , respectiv cele intelective (de constiinta), nu si capacitatea volitiv a a
persoanei .
Potrivit DEX: Constiinta, (rar) constiinte, s. f. 1. (Fil.) Sentiment , intuitie pe care
fiinta uman a o are despre propria existen ta; p. ent. Cunoa stere intuitiv a sau reflexiv a pe care
o are fiecare despre propria existen ta si despre lucrurile din jurai sau. 2. Faptul de. a-si da
seama; intelegere . Constiinta social a: ansamblul de reprezent ari, idei, concep tii, cuno stinte,
mentalit ati ale unei colectivit ati umane , care reflect a condi tiile de existen ta ale acesteia ,
precum si psihologia social a a oamenilor . Constiinta de clasa: parte a constiintei sociale care
reflect a constiinta social a a unei clase determinate . 3. (In opozi tie cu existen ta, materia )
Gandire , spirit . 4. Sentiment al responsabilit atii morale fata de propria sa conduit a. Caz (sau
proces ) de constiinta: dificultatea de a hotari intr-o problem a moral a greu de rezolvat .
Mustrare de constiinta: remu scare, regret . Expr . A fi cu constiinta impacata sau a nu avea
nimic pe constiinta: a fi convins ca a nu a savarsit nimic impotriva legilor moralei sau a
legilor statului . A fi fara constiinta: a fi lipsit de scrupule . Cu mana pe constiinta: cu toata
sinceritatea . 5. (in sintagma ) libertate de constiinta: dreptul recunoscut cetatenilor de a avea
orice concep tie religioas a, filosofic a, etc. (Pr. Ști-in) -Din fr. Conscience , lat. Conscientia
(dupa Ști).
Immanuel Kant (apud Arthur Schopenhauer , 2009 ) fundament and teoria
constiintei sustine ca pretinsa ratiune practica , cu al sau imperativ categoric , este, evident ,
inrudita de foarte aproape cu constiinta, in ciuda diferen tei esentiale dintre ele si anume
aceea ca imperativul categoric , fiind o porunca , se pronun ta in mod necesar inaintea actului ,
iar constiinta se pronun ta numai dupa aceea . Daca poate vorbi inainte , o face numai
indirect , gratie reflec tiei, care ii prezint a amintirea cazurilor anterioare cand acte
asem anatoare celui in cauza au determinat dezaprobarea constiintei. Totodat a, Kant aprecia

ca nu este constient decat faptul autentic . Astfel , la orice om, chiar si la cel mai bun, apar
sentimente determinate de cauze exterioare sau de ganduri impure , rele, de joasa speta, care
apar cu ocazia unor tulbur ari interioare . In spiritul acestei morale , omul nostru nu este
responsabil de astfel de ganduri , iar constiinta lui nu este incarcata .
insa, asa cum dorim sa demonstr am mai departe , consider am in acord cu teoria
modern a asupra capacit atii (potrivit DEX: Capacitate , capacit ati, s. f. (.) Posibilitatea ,
insusirea moral a sau intelectual a a cuiva , aptitudine . Persoan a capabil a. 5. insusirea de a face
acte juridice valabile . Din fr. Capacite , lat. Capacitas , atis.), ca si capacitatea volitiv a este
inclus a in notiunea de discern amant, fara de care acesta si-ar pierde substan ta.
De asemenea , in literatura juridic a se consider a ca discern amantul mai depinde si
de starea de sanatate a mintii, cu toate ca se omite fara just temei faptul ca lipsa de
discern amant nu este echivalent a cu iresponsabilitatea (potrivit DEX: Iresponsabil , a,
iresponsabili , e, adj. Adesea substantivat . Care sete in situa tia de a nu putea raspunde de
actele sale (reprobabile ) ; p. ext. care este lipsit de simtul raspunderii; neresponsabil . Din fr.
irresponsable . Iresponsabilitate s. f. insusirea de a fi iresponsabil , stare a celui iresponsabil;
neresponsabilitate . Din fr. irresponsabilite .), tratat a in mod separat si diferit in literatura
juridic a.
Potrivit dispozi tiilor art. 31 din Codul penal al Rom aniei, nu constituie infrac tiune
fapta prevazuta de legea penal a, daca faptuitorul , in momentul savarsirii faptei , fie din cauza
aliena tiei mintale , fie din alte cauze , nu putea sa-si dea seama de actiunile si inactiunile sale,
ori nu putea fi stapan pe ele. Caracteristic a starii de iresponsabilitate este deci lipsa acelor
facult ati psihice -ale persoanei , care permit acesteia sa inteleag a caracterul si semnifica tia
actelor sale (factorul intelectiv ) sau sa fie stapana pe ele (factorul volitiv ). Lipsind astfel acei
factori psihici , lipse ste si vinov atia, iar fara aceast a trasatura esentiala fapta nu mai
indepline ste condi tiile unei infrac tiuni (Boroi , A. & Nistoreanu , Gh, 2005 ).
Totodat a, se constat a o contradic tie in explica tia conceptului de iresponsabilitate ,
in sensul ca atunci cand se define ste starea de incapacitate psihic a, autorii citati amintesc
cauza lipsei de maturitate psihic a si dau drept exemplu minorul , fara sa realizeze faptul ca se
afla in eroare , odata ce legiuitorul a stabilit deja intr-un articol distinct minoritatea ca si cauza
care nu atrage raspunderea penal a, nu avea cum sa o reglementeze din nou (Boroi , A. &
Nistoreanu , Gh, 2005 ). In realitate , cercet arile psihologice au demonstrat faptul ca starea de
imaturitate psihic a a persoanei poate fi constatat a si dupa implinirea varstei de 18 ani, fara a
se datora unor factori psihopatologici , potrivit stadiilor de dezvoltare psiho -social a a
individului , dezvoltarea individului si implicit maturizarea acestuia se instaleaz a in intervalul
20-24 de ani, perioad a ce corespunde stadiului adultului tanar, atunci cand persoana capata
o identitate clara (Bonchi s, E, 2006 ).
1.3. Fapta penal a
Potrivit dispozi tiilor art. 17 din Codul penal al Rom aniei, faptele penale sunt
faptele prevazute de legea penal a, constituind totodat a singurele fapte care atrag raspunderea
penal a. De asemenea , conform actualelor reglement ari, infrac tiunea este singurul temei al
raspunderii penale . in noua reglementare a legii penale , neintrat a inca in vigoare , pe langa
infrac tiune, a fost introdus si delictul ca temei al raspunderii penale . Asadar, minorii care
savarsesc infrac tiuni sunt chema ti sa raspund a penal , in cazul in care sunt indeplinite si
celelalte condi tii specifice prevazute de lege.

Notiunea de infrac tiune

Conceptul de infrac tiune si constiinta dreptului penal este folosit sub mai multe
accep tiuni. Intr-o accep tiune-infrac tiunea este o fapta a omului prin care se infrange o
norma imperativa , se aduce atingere (se vatam a ori se pericliteaz a) unei anumite valori
sociale si pentru care cel ce a savarsit o astfel de fapta urmeaz a sa suport o pedeapsa . In
aceasta accep tiune infrac tiunea imbraca forme concrete de: tradare comisa de x, ucidere
comisa de y, furt comis de z etc.
Intr-o alta accep tiune, conceptul de infrac tiune, desemneaz a fapta descrisa
prevazuta de legea penala cu elementele sale componente si care define ste o anumita
infrac tiune. Este accep tiunea ce o are in vedere legiuitorul care observamd faptele
periculoase pentru valorile sociale esentiale ale societ atii le interzice sub sanctiuni specifice
pentru a preveni infaptuirea lor in viitor .
In sfarsit, conceptul de infrac tiune este examinat ca institu tie fundamentala a
dreptului penal care alaturi de alte doua institu tii tot fundamentale -raspunderea penala si
sanctiunile de drept penal -formeaz a structura dreptului penal “pilonii” dreptului penal .
Institu tia infrac tiunii, in aceasta accep tiune a fost considerata in doctrina penala pe buna
dreptate ca “piatra de temelie” a oricarui sistem de drept penal .
Intre accep tiunile conceptului de infrac tiune nu se poate pune semnul egalitatii ele
fiind o reflectare a unghiului diferit de abordare a gradului mai restrans ori mai intins de
generalizare .
Defini tia generala a infrac tiunii
Potrivit art. 7 din Codul penal al Rom aniei “infrac tiunea , este fapta care reprezint a
pericol social , savarsita cu vinov atie si prevazuta de legea penala”.
Prin definirea notiunii generale de infrac tiune, legiuitorul nostru pune in evidenta
aspectele: material , uman , social , moral -politic si juridic ale acesteia , confer a cu alte cuvinte
complectului general de infrac tiune un caracter realist , stiintific.
Astfel , infrac tiunea ca fenomen ce se petrece in realitatea sociala imbraca aspectele
de a fi:
a) material in sensul ca reprezint a o manifestare exterioara a individului;
b) uman pentru ca reprezint a o activitate omeneasca;
c) social caci prive ste, se indreapt a impotriva relatiilor sociale;
d) moral -politic , caci reprezint a atitudine morala si politica a faptuitorului fata
de valorile sociale;
e) juridic , caci reprezint a o incalcare a unei norme juridice penale .
In notiunea de infrac tiune se retine ceea ce este esential pentru fapta: pericolul
social , vinov atia si prevederea in lege.
Trasaturile esentiale ale infrac tiunii
Fapta care prezint a pericol social . Fapta este o manifestare a individului in sfera
realit atii, in cadrul relatiilor sociale . Fapta reprezint a o activitate a unui membru al societ atii
in cadrul relatiilor sociale , in cadrul relatiilor cu semenii lui. Fapta care prezint a pericol
social . Pericol social prezint a orice activitate contrara normelor in vigoare caci impiedica
normala desfasurare a relatiilor sociale . Dintre faptele care prezint a pericol social se

detaseaza prin gradul cel mai ridicat de pericol social -infrac tiunea . Fapta care prezint a
pericolul social al unei infrac tiuni este fapta prin care se pericliteaz a ori se vatam a valorile
sociale aratate in art. 1 din Codul penal al Rom aniei, si pentru sanctionarea careia este
necesara aplicarea unei pedepse .
Cu alte cuvinte , trasatura esentiala a infrac tiunii de a fi o fapta ce prezint a pericol
social se materializeaz a asa cum se prevede in art. 18 Codul penal al Rom aniei, prin doua
aspecte: prin fapta se aduce atingere unor valori sociale importante , aratate generic in art. 1
Codul penal al Rom aniei pentru sanctionarea unei astfel de fapte este necesara aplicarea
unei pedepse .
Pericolul social al infrac tiunii este aplicat de legiuitor in functie de valoarea sociala
careia I se aduce atingere; de dinamica faptelor oferita de statistica penala; de imprejur arile
in care se savarsesc faptele; de persoana infractorului etc. pericolul social nu este acela si
pentru toate infrac tiunile , el difer a in functie de valoarea sociala primejduita prin fapta penala
si poate fi diferit pentru aceea si infrac tiune in functie de interesul ocrotirii intr-un moment
ori altul al dezvolt arii sociale .
In doctrina penala pericolul social ca trasatura a infrac tiunii este cunoscut sub doua
forme: generic sau abstract si concret . Pericol social generic sau abstract este apreciat de
legiuitor in momentul inscrierii faptei periculoase in legea penala ca infrac tiune. Aprecierea
pericolului social generic are loc pe baza unor date obiective ca: insemn atatea valorii sociale
care trebuie ocrotita; gravitatea v atamarii ce I se poate aduce valorii social e, frecventa
faptelor ce se pot s avarsi, persoana f aptuitorului , imprejur arile in care se pot s avarsi astfel de
fapte s . a.
Pericol social concret , este pericolul ce-1 prezint a o fapta concreta savarsita de o
persoana si este apreciat de instan ta judec atoreasca cu prilejul judec arii faptei -el se reflect a
in sanctiunea penala aplicata .
Fapta savarsita cu vinov atie
Notiune
Vinov atia reflecta aspectul subiecti v al infrac tiunii si cuprinde atitudinea psihica a
faptuitorului fata de. fapta savarsita si de urmarile acesteia . Ca atitudine psihica a
faptuitorului fata de fapta savarsita si fata de urmarile acesteia -vinov atia – este rezultatul
interac tiunii a doi factori: constiinta si vointa. In adev ar, vinov atia presupune o atitudine
constienta in sensul pa faptuitorul isi da seama , are reprezentarea ac tiunilor sau inac tiunilor
sale, al rezultatului a cestora , care este periculos si s avarseste cu voin ta aceste ac tiuni sau
inactiuni antren and energia sa fizica spre realizarea rezultatelor urm arite.
Formele vinovatiei
Ca trasatura esentiala a infractiunii, vinov atia imbraca doua forme principale:
inten tia si culpa . La acestea se mai adauga si o forma mixta -; praeter intentia sau inten tia
depasita specifica unor infrac tiuni.
Inten tia
Este o forma principala de vinov atie definita in ari. 19 pct. 1 din Codul penal al
Rom aniei si reprezint a atitudinea psihica a faptuitorului rezult and din prevederea rezultatului
faptei sale si urmarirea acelui rezultat prin savarsirea faptei , ori numai acceptarea acelui
rezultat . Inten tia este cunoscuta in doctrina si in legisla tie sub doua modalitati : directa si
indirecta

Inten tia directa se (prevazuta in ari. 19 pct. 1 lit. a), din Codul penal al Rom aniei)
caracterizeaz a prin prevederea rezultatului faptei si urmarirea acelui rezultat prin
savarsirea faptei .
Inten tia indirecta (ari. 19, pct. 1, lit. b), din Codul pena l al Rom aniei) se
caracterizeaz a prin prevederea rezultatului de catre faptuitor , rezultat care nu mai
este urmarit ci acceptata eventualitatea producerii lui.
Culpa
Ca forma de vinov atie culpa este definita prin dispozi tiile ari. 19 pc. 2 din Codul
penal al Rom aniei si consta in atitudinea psihica a faptuitorului care prevede rezultatul faptei
sale, nu-1 accepta , socotind fara temei ca acesta nu se va produce , ori nu prevede rezultatul
faptei sale desi putea si trebuia sa-l prevad a. Culpa este cunoscuta in doctrina si in legisla tie
sub doua modalit ati: culpa cu prevedere si culpa simpla .
Culpa cu preveder e se caracterizeaz a prin aceea ca faptuitorul prevede rezultatul
faptei sale, rezultat pe care nu-1 urmareste, nu-1 accepta si considera fara temei ca acest a nu
se va produce . Culpa cu prevedere mai este denumita in doctrina penala , culpa cu previziune ,
sau usurinta ori temeritate .
Culp a simpla sau culpa fara prevedere , ori neglijenta sau greseala cum mai este
denumita in doctrina penala , se caracterizeaz a prin aceea ca faptuitorul nu prevede rezultatul
faptei sale, desi trebuia si putea sa-1 prevad a.
Inten tia depasita (praeterintent ia) este o forma mixta de vinov atie, ce cuprinde
inten tia si culpa reunite . Inten tia depasita este forma de vinov atie ce se realizeaz a prin
savarsi rea unei fapte cu inten tie si producerea unui rezultat mai grav decat cel urmarit ori
acceptat de faptuitor prin savarsirea faptei , rezultat ce se imputa acestuia sub forma culpei ,
deoarece nu l-a prevazut, desi trebuia si putea sa-1 prevad a.
Prevederea in lege ca trasatura esentiala a infrac tiunii
Pentru existenta oricarei infrac tiuni sunt necesare cele trei trasaturi esentiale: fapta
ce prezint a pericol social , savarsita cu vinov atie si prevazuta de lege, intrunite cumulativ .
Lipsa oricareia dintre aceste trei trasaturi esentiale conduce la inlaturarea caracterului penal
al faptei . Mai mult , putem observa ca in considerarea unei fapte ca infrac tiune se cerceteaz a
mai intai daca fapta este prev azuta de legea penala si daca r aspunsul este pozitiv , adica fapta
este prev azuta de legea penala se vor cerceta si celelalte tr asaturi esen tiale pentru a obs erva
implini rea lor cumulativa si considerarea faptei ca infrac tiune.
Prin prevederea penala , a faptei periculoase -ce se savarseste cu vinov atie se
realizeaz a diferen tierea infrac tiunii de celelalte forme de ilicit juridic . Orice infrac tiune
trebuie sa f ie prevazuta de legea penala ca atare , dar nu orice fapta prev azuta de legea penala
este si infrac tiune c aci prevederea in lege este doar o tr asatura a acesteia pe langa celelalte
de a prezenta pericol social si de a fi comisa cu vinov atie.

CAPITOLUL II
Prezentarea conceptelor juridice , medicale si psihologice cu privire la
discern amant
2.1. Conceptul juridic
Potrivit dispozi tiilor art. 5 lit. k) din Legea nr. 487/2002 privind sanatatea
mintal a. si protec tia persoanelor cu tulbur ari psihic e, prin discern amant se intelege
componen ta capacit atii psihice , care se refera la o fapta anume si din care decurge
posibilitatea persoanei respective de a aprecia continutul si consecin tele acestei fapte .
Se poate observa ca disce rnamantul este prezentat ca parte component a a capacit atii
psihice , acest ultim concept fiind definit potrivit aceluia si act normativ ca atribut al starii
psihice de a fi compatibil a, la un moment dat, cu exercitarea drepturilor civile sau a unor
activit ati specifice .
Cu toate acestea , punctul de vedere exprimat prin dispozi tia legal a mai sus-amintit a,
reprezint a punctul de vedere al practicii medicale psihiatrice , precum si a practicii medico –
legale , el nefiind corelat nici cu celelalte prevederi legale in vigoare referitoare la capacitatea
juridic a a persoanei dar nici cu cercet arile psihologice recente privind dezvoltarea psihiculu i
la minori (copii ), dezvolta rea stadial a a gandirii (Piaget , J. & Inhelder , B, 2005 ), dezvoltarea
afectiv a si dezvoltarea socio -uman a (Schaffer , R. H, 2005 ).
Astfel , in doctrin a notiunea de disce rnamant este definit a in mod diferit , fiecare
dintre optiuni avand in mod evident influen ta scolilor de drept sau influen ta conceptului
medical din practic a.
Pana la varsta de 14 ani legiuitorul prezum a in mod absolut ca minorul nu are
discern amantul necesar , adica, explic a autorii lucrarilor juridice (Turianu , C, 1995 ), nu are
dezvoltarea psiho -fizica necesar a pentru a-ti da seama de rezonan ta social a a faptelor sale, sa
poata fi stapan pe ele. in aceia si opinie , prin discern amant se intelege capacitatea persoanei
de a-si manifesta in mod constient vointa in raport cu o anumit a fapta concret a, nefiind
suficient a constatare a ca minorul are capacitate general a, ci daca in raport cu fapta savarsita
are discern amant. Totodat a, intre varsta de 14 si 16 ani minorul este prezumat in mod relativ
ca nu are discern amantul necesar , iar dupa implinirea varstei de 16 ani este prezumat ca are
capacitate penal a.
intr-o alta opinie (Mitrache , C-tin, 1997 ), se consider a pe de o parte ca
discern amantul se dovede ste cu ajutorul unei expertize medico -legale psihiatrice si a anchetei
sociale , iar pe de alta parte se apreciaz a ca organele judiciare au obliga tia de a tine seama de
posibilit atile minorului de a-si da seama de consecin tele faptei savarsite, de dezvoltarea
mintal a a acestuia , de gradul lui de pregatire de imprejur arile savarsirii faptei , fara a explica
foarte clar daca aceste aprecieri sunt constatate direct de catre organul judiciar sau vor fi
preluate din raportul de expertiz a.
Putem observa ca in viziunea juridic a, capacitatea general a a persoanei este
raportat a la raspunderea penal a, fara a se explica in ce const a fundamentare a diferen tei de
varsta inregistrat a in sistemul romanesc intre capacitatea juridic a pentru fapte civile si
Capacitat ea juridic a pentru fapte penale , avand in vedere faptul ca utiliz am in analiza noastr a
acela si concept general de discern amant.
Una dintre opiniile diferite dar interesante , cu privire la discern amant este cea a
savantulu i V. Dongoroz , personalitate emblematic a a stiintelor penale romanesti, care

aprecia ca prin discern amant vom intelege capacitatea de a intelege si de a-si manifesta
constient vointa, in raport cu un anumit fapt; discern amantul este, deci, capacitatea penal a
marginit a la o speta concret a, iar nu generalizat a la orice manifestare a unei persoane (Boro i,
A. & Nistoreanu , Gh, 2005 ).
Juristul francez , H. Donnedieu de Vabres , citeaz a in lucrarea sa de drept criminal
(penal ), trei accep tiuni: discern amantul const a in constiinta minorului (persoanei ) ca incalc a
o dispozi tie a legii penale; disce rnamantul implic a nu numa i constiinta intelectual a a
caracterului penal al faptei ci si o oarecare dezvoltare a con stiintei; negarea discern amantului
la minori .
in practica judiciara (jurispruden ta), au fost adoptate mai multe decizii de indrumare
ale instan tei supreme in aprecierea disce rnamantului , astfel s-a apreciat ca discern amantul
presupune capacitatea persoanei de a intelege si de a-si exprima in mod constient vointa fata
de un anumit fapt. Existen ta discern amantului de dovede ste in raport cu fapta comis a de
mino r, spunea V. Dongoroz .
Doctrina juridic a si jurispruden ta romaneasc a fac o distinc tie fundamental a intre
starea de iresponsabilitate , cea de vinov atie si cea a lipsei de discern amant, consider andu-se
ca iresponsabilitatea se manifest a prin alterarea sau tulburarea functionarii normale a
facult atilor psihice (mintale ), reprezentate prin anomalii , maladi i ale sistemului nervos sau
tulbur ari psihice grave , pe cand lipsa discern amantului la minor se poate manifesta pe un
fond de normalitate psihofizic sau avand o capacitate psihic a corespunz atoare varstei sale,
deficien tele fiind generate de lipsa experien tei necesare , insuficien te firesti, care prin trecerea
timpului dispar , prin acumularea experien tei de viata necesare . Totodat a, vinov atia reprezint a
o trasatura esentiala a infrac tiunii, de aceea exist a posibilitatea ca un minor mai mare de 16
ani, cu discern amant, sa poata comite fapta fara vinov atie. Vinov atia presupune existen ta a
doi factori ineren ti vietii psihice: constiinta sau factorul intelectiv si vointa sau factorul
volitiv . Factorul intelectiv presupune reprezentarea deplin a a continutului , sensului si
finalit atilor urmarite sau acceptate prin savarsirea faptei , precum si prevederea intregii
desfasurari cauzale a acesteia , pe cand factorul volitiv este elementul psihic care
impulsioneaz a si comand a energia fizica a omului , el poate fi analizat atat in raport cu
actiunea cat si cu inactiunea , precum si cu rezultatul voit si consim tit (Boroi , A. &
Nistoreanu , Gh, 2005 ).
Punctul de vedere cel mai transant in problema stabilirii disce rnamantului il
reprezint a opinia doctrinei juridice si a jurispruden tei penale cu privire la existen ta sau
inexisten ta discern amantului .
Astfel , se constat a din analizarea textelor citate c a prin opiniile exprimate si
jurispruden ta promovat a in tara noastr a se transfer a o oarecare competen ta profesional a din
psihiatrie si psihologie c atre organul judiciar , magistratul insarcinat cu solu tionarea cazului
dat. in aceast a ordine de idei, cu toate ca legisla tia interna tional a privind drepturile minorilor
si practica judiciar a interna tional a au marcat un moment de cotitur a prin adoptarea
Conven tiei cu privire la drepturile copilului dar mai ales a Regulilor de la Beijin g, acte
normative interna tionale semnate la care Rom ania a aderat , opinia doctrinei romanesti pare
neschimbat a, consider and ca nu poate fi acceptat un punctul de vedere potrivit caruia
expertizele reprezint a singurele probe concludente si specializate (Brezeanu , O, 1998 ).
Potrivit regulilor amintite mai sus, in solutionarea cauzelor cu faptuitori minori

trebuie sa se recurg a, de regul a, la mijloace extrajudiciare , apelandu-se cat mai mult posibil ,
la serviciile comunitare ori la alte servicii competente si specializate , pentru a se evita tocmai
efectele negative ale procedurii judiciare asupra minorilor , exist and chiar recomandarea de a
se lua in considerare prin solutiile pronun tate intotdeauna interesele superioare ale copilului
(Rezolu tia nr. 40/33/29 noiembrie 1985 a ONU , in Congresul al VII-lea al ONU ).
Drept minare, se consider a ca expertiza , chiar si psihiatric a, ar privi in mod exclusiv
deficien tele personalit atii iar nu etiologia social a, disociind sensul comportamentului de viata
social a, iar in acest mod relatia ca suport al oricarei actiuni sociale ar disparea. Evident ca
aceast a opinie minimalizeaz a sfera expertizelor care ar putea sa concure la stabilirea
discern amantului si ca urmare a unei confuzii intre evaluarea psihologic a, cu metode si
tehnici de evaluare psihologic a specifice si cea psihiatric a. in schimb , cei mai multi dintre
speciali stii psihologi sunt de parere ca expertiza psihologic a judiciar a este necesar a ca o
proba in stabilirea discern amantului si nu numai (Mitrofan , N, Zdrenghea , V, Butoi , T,
1997 ). in continuare se motiveaz a aceast a opinie prin faptul ca daca s-ar admite ca sanctiunile
de drept penal sa intervin a in mod exclusiv pe baza datelor de ordin psihologic , furnizate de
o asemenea expertiz a, s-ar putea ajunge la situa tia inadmisibil a ca minorul sa fie declarat
raspunz ator pentru propria sa structur a si dezvoltare psihic a. De asemenea , se apreciaz a ca
organul judiciar ar adopta , fara posibilit ati reale de a le combate , concluziile expertizelor ,
ceea ce in fond ar echivala cu substituirea exper tilor completului de judecat a (Turian u, C,
1995 ).
Autorii conceptului de mai sus (Turianu , C, 1995 ), consider a ca in lipsa expertizei
medico -legale psihiatrice sau chiar si in prezenta acesteia , instan ta se orienteaz a, de
asemenea , in mare masura in functie de anamneza penal a rezultat a din ancheta social a aflata
la dosarul cauzei ca si din comportamentul minorului in fata instan tei.
2.1. Conceptul medical -psihiatric
in literatura de specialitate medical a (Enachesc u, C, 2008 ) se apreciaz a ca
discern amantul este capacitatea de a aprecia exact inten tia si motiva tia actiunii.
Determinarea si evaluarea discern amantului , se apreciaz a de catre acela si autor , sunt
efectuate in egala masura de catre psihiatru si psiholog , care sunt adesea chema ti sa-si dea
avizele de exper ti in privin ta starii de sanatate mintal a a unei persoane in urmatoarei tipuri
de expertiz a: expertiza capacit atii civile , expertiza raspunderii penale , expertiza capacit atii
profesionale , etc.
in continuare , se apreciaz a ca determinarea discern amantului se realizeaz a in cadrul
expertizei medico -legale psihiatrice , care va stabili daca discern amantul individului este
pastrat, diminuat , sau pierdut in raport cu o fapta concret a. De asemenea , se stabile ste daca
subiectul este responsabil pentru faptele sale, iresponsabil , partial responsabil sau in ce
masura se poate aprecia responsabilitatea . in cazul in care se constat a ca individul este
iresponsabil , se stabile ste in ce masura acesta prezint a pericol social , putandu-se recomanda
internarea si tratarea intr-o institu tie psihiatric a cu regim de supraveghere special
(Enachescu , C, 2008 ).
intr-o alta opinie (Belis, V, 1998 ), se consider a ca aprecierea starii de incapacitate
psihic a si a discern amantului se face de catre o comisie format a dintr -un medic legist si doi
medici de specialitate in psihiatrie , iar in cazul examin arii minorului , unul dintre speciali sti
este pedopsihiatru .

Discern amantul (apreciat de catre doctrina si literatura de specialitate drept factor
intelect ! v) reprezint a 6 functie a capacit atii psihice si semnific a aptitudinea unei persoane
de a intelege si aprecia critic continutul si consecin tele social -negative ale actelor sau faptelor
sale, deci de a putea distinge intre bine si rau, la un moment dat si raportat strict la o actiune
sau inactiune prohibit a de lege, fiind o sintez a intre personalitatea si constiinta ce se
realizeaz a, la un anumit moment , cum ar fi de exemplu momentul savarsirii faptei penale sau
al exercit arii unui drept subiectiv (Iftenie , V. & Costea , G, 2006 ).
Tot sub aspect medical , capacitatea psihic a se consider a ca define ste proprietatea ,
calitatea unei persoane de a percepe si a intelege in mod critic realitatea , de a se adapta
dinamica exigen tele mediului si de a actiona in consecin ta in functie de modelul sociocultural
acceptat intr-o perioad a istoric a si intr-un areal geografic , fiind ansamblul de insusiri psihice
ce pot determina reusita/performan ta unei activit ati: orientarea , percep tia, inteligen ta,
spontaneitatea , fluiditatea verbal a, etc.
Relatia dintre discern amant si capacitatea psihic a poate fi comparat a cu relatia
dintre o parte si un intreg , de fapt de aici decurge si specificul medicinei legale psihiatrice ,
care, desi are in vedere intregul (capacitate a psihic a) se refer a (in concluzii ) la parte
(discern amant).
De altfel , constiinta, sau cunoa sterea cunoa sterii dupa M. Dufrenne , este o sintez a
a psihicului , cea mai evoluat a form a de reflectare subiectiv a sau psihic a a lumii obiective ,
rezultat al interconexiunilor stabilite intre elementele provenite din functionalitatea
sistemului nervos (ce prelucreaz a informa tiile din mediul intern , eu-ul corporal si extern) si
din relatia organismului uman cu mediu l inclusiv cu ceilal ti semeni , in cadrul relatiilor
sociale ce presupun utilizarea limbajului articulat si procesul muncii .
Fara a intra in analiza structurii constiintei, trebuie sa amintim ca avem de-a face
cu un plan vertical de analiza si unul orizontal , in cel vertical exist and treptele: constiinta
elementar a (vigilen ta, starea de veghe , de prezent a temporal -spatiala, un act rudimentar de
gandire ce permite individului sa dea o semn ificatie primar a stimulilor ), constiinta
opera tional -logic a (procese intelectuale de gandire prin care individu l isi poate adapta
comportamentul de reflectare , isi da seama de sine si de realitatea inconjur atoare , luciditate ),
constiinta axiologic a (aderen ta la valori , optiunea ) si constiinta etico -moral a (capacitatea
persoanei de a distinge intre bine si rau, prin evaluarea consecin telor comportamentu lui sau).
In plan orizontal/calitativ putem vorbi de compartimente psihice , de cercuri sau arii
ale constiintei, care constituie sistemul constiintei: constientul (locul unde se primesc
informa tiile, care insa nu se pastreaz a), subcon stientul sau precon stientul (zona intermediar a
intre constient si incon stient, loc de stocare si depozitare a fenomenelor psihice , care anterior
au fost constientizate , de unde acestea se pot reintoarce in constient, sediul memoriei ,
subcon stientul pastrand intr-o stare latent a, posibil de activat , fenomene psihice care au
tendin ta de a reveni in constient, asupra caruia exercit a o tensiune continu a) si incon stientul
(cuprinde fenomene psihice care scapa constiintei, psihismul bazai sau latura ascuns a a vietii
psihice , si care pot acced e in luciditate fara a trece prin precon stient, banda lui Mobius ,
incon stientul individual sau colectiv reprezint a un factor de dinamizare a conduitelo r
(Iftenie , V & Costea , G, 2006 ).
Totodat a aceia si autori consider a ca personalitatea individului se cristalizeaz a in
timp si reflect a maturitatea individului (ce se atinge la aproximativ 18-20 de ani la sexul

feminin si aproximativ 25 de ani la sexul masculin ).
Cu toate ca s-a conturat deja in practic a separarea intre tulbur arile psihic e sau
psihologice si bolile psihice sau psihiatrice (dar nu nevrozele , psihopatiile sau sociopatiile ,
care sunt tulbur ari de natur a psihologic a, pentru ca nu ating nucleul personalit atii si nu
determin a tulbur ari de constiinta, manifest andu-se ca dizarmonii de personalitate ), iar
conceptul de sanatate mintal a este strict legat de psihiatrie pe cand evaluarea capacit atii
psihice sau psihologice este strans legat de psihologie , ca stiinta si profesie , se consider a in
continuare ca obiectivul expertizei medico -legale psihiatrice const a in stabilirea
discernamantului si evaluarea dezvolt arii psihice (Iftenie , V. & Costea , G, 2006 ).
Tulbur arile psihice specifice stadiilor de dezvoltare psihic a a minorilor au fost
detaliate si structurate in diverse lucrari psihiatrice (Tudose , C. & Tudose F, 2007 ) si
psihologice (Mitrofan , L, 2003 ).
Prezenta sau absen ta disce rnamantului fata de fapta uman a coreleaz a intr-un
fascicul epistemic criterii , printre care:
ci) criterii logice privind evaluarea consecin telor faptei prin aptitudinea de a avea
reprezentarea consecin telor lor;
b) criterii psihologice (cognitiv e, afective si volitive ) de informare si experien ta
anterioar a de viata, de anticipare prin reprezent ari a consecin telor, de judecat a adecvat a a
faptei si de subiectivare afectiv a a consecin telor ei. Aici se includ si criterii motiva tionale
ale conduitei proprii;
c) criterii axiologice referitoare la sentimentele morale si la aptitudinea lor de a
determina la conten tia unui fapt neavenit ,
d) criterii psihiatrice de proiectare corect a a realit atii in activitatea cognitiv a,
afectiv a si volitiv a a persoanei , de anticipare a consecin telor conduitei ,
e) criterii juridice privind capacitatea de a disting e si alege licitul de ilicit, legalul
de ilegal , etc.
Autorii enumer arii de mai sus (Scripcaru , Gh, Astarastoae , V, Boisteanu , P,
Chiri ta, V. & Scripcaru , C, 2002 ) consider a capacitatea de diagnostic a psihiatriei legale ,
din care decurge existen ta discern amantului sau nondiscem amantului ca fiind masura sa de
maturitate stiintifica. De asemenea , se apreciaz a ca in evaluarea discern amantului se va
recurge la studiul comportamentului uman , vazut mai ales prin criterii axiologice si medicale ,
din care se va putea deduce coeficientul sau de anticipare , cat timp acesta este un sistem de
relatii imput -autput cu mediul existen tial si din care decurge optiunea sa pentru una dintre
alternative : Totodat a autorii (Scripcaru , Gh, Astarastoae , V, Boisteanu, P, Chiri ta, V. &
Scripcaru , C, 2002 ). consider a ca disce rnamantul afectat reprezint a o abatere de la
normalitatea mintal a si de la criteriile sale de evaluare , precum:
a) percep tia corect a a realit atii, independent de vointele proprii;
b) introiec tia unei imagini proprii despre sine, de cunoa stere a limitelor proprii;
c) suple te in adaptarea la un mediu in continu a miscare,
d) o concep tie unitar a despre viata, valorile ei si ierarhizarea lor;
e) o capacitate de realizare utila a deciziilor proprii ,
f) o tendin ta permanent a de aspira tie si dezvoltare dupa un ideal personal si
realist .
in concluzie , concep tia medical a psihiatric a asupra discern amantului rezid a din

expertiza medico -legal a psihiatric a, respectiv prin modalitatea pozitiv a de a evalua starea de
boala, iar nu dezvoltarea capacit atii psihice a individului , consider andu-se ca stabilirea
discern amantului are permanent o faza preliminar a, in evaluarea starii de sanatate mintal a.
Procedura expertizei medico -legale psihiatrice
in practica judiciar a expertiza medico -legal a psihiatric a apare mult mai tarziu, fata
de alte practici expertele .
Primul manual de psihiatrie judiciar a si social a, scris pe baze stiintifice, apare in
anul 1877, fiind elaborat de medicul primar Alexandru Șutzu.
Aceast a activitate ia amploare in ultimii 50 de ani, iar din 1962 capata o orientare
mode rna.
Cercetarea medico -legal a psihiatric a poate aduce un aport considerabil in domeniul
crimino -logiei clinice .
Rolul expertizei psihiatrice este de a furniza elemente medicale in masura sa
prezinte personalitatea psihopatologic a a unei persoane care a savarsit o infrac tiune sau sa
ateste sanatatea mintal a in unele cazuri civile .
Sarcina fundamental a este de a aprecia discern amantul persoanelor cu referire
special a la sta-rea psihic a in momentul comiterii fapte i.
in efectuarea expertizei medico -legale psihiatrice trebuie avute in vedere pe langa
stabilirea discern amantului si o serie de alte criterii medicale mai complexe , cum ar fi:
raportul intre constiinta si tulbur arile psihice ale faptuitorului , precum si daca tulbur arile
psihice au sau nu legatura de cauzalitate cu actul antisocial .
Unii autori au numit discern amant “func tia psihic a care se manifest a in capacitatea
subiectului de a concepe planul unei actiuni, scopul ei, ordinea etapelor desfasurarii,
savarsirea, ei si rezultatul (consecin tele), care au decurs din savarsirea ei. Este capacitatea
subiectului de a organiza motivat activitatea sa”.
Discern amantul depinde de doi factori:
a) de structura personalit atii subiectului;
b) de structura constiintei acestuia in momentul comiterii faptei .
in practic a discern amantul a fost gradat in:
a) discern amant pastrat;
b) discern amant pastrat partial;
c) discern amant diminuat;
d) discern amant abolit .
Se cunoa ste ca temeiul unic si suficient al raspunderii penale este infrac tiunea , iar
aspectul uman al infrac tiunii il constituie vinov atia. Principalul temei al vinov atiei il
constituie inten tia, iar aceasta se define ste in functie de discern amant. in consecin ta numai
persoana cu discern amant poate fi vinovat a, poate fi responsabil a si poate fi sanctionat a
penal . Cunosc and acest adev ar, unele persoane incearc a sa evite sanctiunea penal a, simul and
lipsa discern amantului . Cu toate ca unii indivizi se pregatesc intens si consult a persoane
avizate , nu ajung la o simulare fidela a simptomatologiei unei afectiuni psihice si sunt relativ
usor “demasca ti”.
Tulburarea psihopatologic a, prin ea insasi, nu confer a circumstan te atenuante decat
in contextul celorlalte probe care pot oferi convingerea pronun tarii de circumstan te
atenuante .

Dupa cum arata Codul de procedur a penal a (art. 117) expertiza medico-legal a
psihiatric a este obligatorie in cazul infrac tiunilor de omor deosebit de grav, precum si in
cazul in care organul de urmarire penal a sau instan ta de judecat a au indoieli asupr a starii
psihice a invinuitului sau inculpatului .
Cadrul juridic si organizatoric
Manualele si alte lucrari de specialitate incearc a sa contureze un asemenea cadru ,
desi acesta se refer a in general la activitatea de expertiz a medico -legal a, fara reglement ari
speciale privind expertiza medico-legal a psihiatric a, except and prevederile art. l 17 din
Codul de procedura penala in vigoare , privind obligativitatea expertizei .
. Cadrul juridic si organizatoric este limitat la unele prevederi din Codul penal al
Rom aniei, Codul de procedur a penal a si legisla tia actual a privind organizarea si
functionarea institu tiilor de medicin a legal a.
Principalele prevederi legislative care reglementeaz a expertiza se afla in Codul de
procedur a penal a (art. l 16-127), Codul de procedur a civila (201-214), O. G. nr. 1/2000 cu
modific arile ulterioare , H. G. nr. 774/2000 , Legea nr. 459/2001 , O. G. nr. 57/2001 , Legea
nr. 271/2004 , Codul Familiei , normele procedurale privind efectuarea expertizelor ,
constat arilor, altor lucrari medico -legale .
: Obiectivele expertizei medico -legale psihiatrice
O expertiz a medico -legal a psihiatric a nu poate fi redus a la formularea sau enun tarea
unui diagnostic , ci presupune o finalitate social -juridic a, ce ii confer a valoarea sa probatorie ,
concluden ta sa.
Plecand de la prevederile legisla tiei actuale si de la necesit atile practicii juridice si
de asisten ta medico-legal a, obiectivele expertizei medico -legale psihiatrice sunt:
a) precizarea starii de sanatate (normalitate) psihic a a unei persoane;
b) caracterizarea complex a a personalit atii individului expertizat cu specificarea
trasaturilor acesteia atat in legatura cu diagnosticul psihiatric , cat si din punct de vedere
socio -psihologic , in vederea deduc tiei asupra unui poten tial de decompensare sau
antisocial;
c)stabilirea legaturii de cauzalitate intre trasaturile acestei personalit ati si
elementele constitutive ale actului infrac tional sau antisocial savarsit,
Desf asurarea expertizei medico -legale psihiatrice
Examenul neuropsihiatric care se efectueaz a in situa tia cand infractorul a fost
descoperit imediat dupa comiterea faptei , reprezint a prima etapa a expertizei psihiatrice .
Aceasta se efectueaz a de o comisie alcatuita din medic legist si doi medici psihiatri .
Acest examen trebuie sa fie cat mai complet si mai amanuntit.
Rezultatul unui astfel de examen devine mai mult dec at necesar , deoarece ofer a
organului de cercetare ori procurorului , datele necesare care s a-i permit a a lua hot ararea dac a
va continua cercet arile fa ta de invinuit sau inculpat sau este necesar ca acesta s a fie mai intai
internat intr-un spital de profil .
in practic a se confund a examenul psihiatric cu expertiz a psihiatric a, dandu-i-se
acesteia denumirea de prim a expertiz a.
Frecvent se intalnesc cazuri cand rezultatul examenului neuropsihiatric este luat in
considerare pentru a motiva o solutie de neurm arire in temeiu l art. 48 din Codul Penal al
Rom aniei

in ce prive ste examenul neuropsihiatric atunci cand este facut imediat dupa
comiterea faptei , poate avea valoarea unei constat ari medico -legale , cu toate ca legiuitorul
nostru , in art. 114 din Codul de procedura penala , nu l-a enumerat in cazurile pentru care se
face.
in efectuarea expertizei medico -legale psihiatrice se parcurg urmatoarele etape:
a) prin audierea invinuitului sau inculpatului se pot ob tine date privind preg atirea
scolar a, bolile de care a suferit , mediul in care a tr ait, ocupa tia parintilor, sursa (sursele )
de existen ta, activitatea la locu l de munc a, in timpul satisfacerii stagiului militar , viata de
familie , etc. ;
Tot prin audiere se poate remarca daca acesta sufer a de vreo afectiune psihic a care
sa-i altereze discern amantul.
Pentru aceasta este indicat ca procurorul sau organul de cercetare penal a sa posede
un minim de cuno stinte vizand principalele afectiuni psihice intalnite in practica expertizei
medico -legale psihiatrice si anume: psihopatia , schizofrenia , paranoia , parafrenia , epilepsia ,
paralizia general a progresiv a, boala Parkinson , scleroza in placi, tulbur ari psihice de
involu tie.
b) strangerea actelor medicale , daca exista, cu privire la starea de sanatate a celui
cercetat;
c) internarea invinuitului sau inculpatului intr-un spital de profil;
d) ordonan ta de
efectuare a expertizei medico -legale psihiatrice trebuie sa contina in afara datelo r de
identificare ale celui ce. urmeaz a a fi expertizat si: fapta savarsita, incadrarea juridic a,
motivele ce impun efectuarea expertizei , intreb arile la care expertiza urmeaz a sa raspund a,
termenul de predare a raportului si cine suport a cheltuielile ocazionate cu expertiza;
e) cererea de efectuare a expertizei trebuie sa contina date privind infrac tiunea ,
incadrarea juridic a, antecedente penale , pregatirea scolar a, ocupa tia, comportarea in
familie si societate , comportarea in timpul cercet arilor, atitudinea fata de fapta savarsita,
antecedentele medicale , etc.
Ordonan ta impreun a cu adresa -cererea de efectuare a expertizei -cu actele medicale
ori foile de observa tii si cu dosarul cauzei se inainteaz a Laboratorului Medico -Legal
Jude tean ori Institutului de Medicin a Legal a prof dr. Mina Minovici . Cand
expertiza urmeaz a a se efectua de acesta din urma, in adres a se face mentiune daca este prima
ori a doua expertiz a.
in efectuarea expertizei medico -legale psihiatrice se fac o serie de investiga tii
paraclinice si examen psihologic .
in mod necesar concluziile comisiei de expertiz a vor fi formulate intr-un raport de
expertiz a care, conform art. 123 Cod de procedura penala , trebuie sa cuprind a:
a) Partea introductiv a:
1. componen ta comisiei;
2. organul de cercetare penal a sau instan ta care dispune efectuarea expertizei;
3. data si actul prin care s-a dispus expertiza;
4. datele personale ale expertizatului;
5. obiectul si intreb arile la care se va raspunde;
6. data efectu arii expertizei .

b) Cuprinsul:
1. antecedentele medicale si juridice;
2. examenul somatic , neurologic , de alte specialit ati si de la laborator , dupa caz;
3. examenu l psihologic;
4. examenul psihiatric complet .
c) Discu tia faptelor .
d) Concluziile
Acestea se vor referi la:
a) precizarea diagnosticului de fond si a celui care se refer a la starea actual a (cu
excluderea simul arii) ;
b) care sunt trasaturile esentiale ale personalit atii expertizatului , reflectate la
diagnosticul precizat si reflectarea in comportamentul deviant; ce tulbur ari sau manifest ari
functionale se adaug a in prezent , pentru caracterizarea starii actuale;
c) in ce. stadiu evolutiv se afla aceste tulbur ari, daca ele au un caracter episodic ,
daca s-au declan sat in momentul savarsirii faptei antisociale , si daca, prezint a riscul de
cronicizare sau agravare;
d) daca, prin trasaturile patologice ale personalit atii si prin caracterul
manifest arilor comportamentale , favorizat e de anumi ti factori endo sau exogeni , subiectul
analizat prezint a periculozitate social a, poten tial infrac tional sau de decompensare ,
precizare care sta la baza argument arii caracterului masurilor preventive , de combatere si
recuperare , care sunt propuse sau catre se orienteaz a comisia , in acest caz.
Rapor tul de expertiz a psihiatric a trebuie sa conchid a, fara echivoc , daca faptuitorul
a savarsit infrac tiunea cu discern amant.
Daca in concluzii se mentioneaz a ca discern amantul este mult diminuat si ca nu a
putut aprecia consecin tele decurg and din fapta pe acre a savarsit-o, instan ta trebuie sa
dispun a efectuarea unei noi expertize , potrivit prevederilor art. 125 din Codul de procedura
penala , o atare concluzie a expertului fiind contradictorie , lipsit a de exactitate .
. Rezult a ca profesionalismul expertu lui in efectuarea expertizei medico -legale
psihiatrice este strict necesar .
Trebuie precizat ca expertiza medico -legal a psihiatric a este supus a unor factori de
eroare si care, daca se valideaz a pot atrage erori judiciare .
Erorile se pot clasifica in doua mari categorii:
a) erori formale , care survin atunci cand nu se respect a indica tiile proceduale;
b) erori de fond, care sunt datorate in exclusivitate activit atii medicale din faza
de examinare a subiectului sau in cursul activit atii in comisia de expertiz a.
Consecin tele unor astfel de erori atrag erorile judiciare foarte grave , prejudiciind
fie societatea , fie libertatea unei persoane , depasind astfel cadrul eticii medicale , incadr andu-
se in sfera larga a eticii sociale .
Erorile de fond se pot datora:
a) surselor de informare;
b) subiectului expertizei (bolnavului ) ;
c) examin arilor paraclinice;
d) medicului .
Sintetiz and regulile proceduale referitoare la efectuarea expertizei medico -legale

psihiatrice se poate spune ca acestea constau in:
a) obliga tia organului de urmarire penal a sau a instan tei de judecat a de a aduce
la cuno stinta exper tilor obiectul expertizei si intreb arile la care trebuie sa raspund a (art.
120 din Codul de procedura penala ) ;
b) aceast a expertiz a face parte din cadrul expertizelor medicale si se execut a in
cadru l institu tiilor de medico -legale in care lucreaz a exper ti oficiali in specialitatea
respectiv a;
c) dreptul exper tilor de a lua cuno stinta de materialul dosarului , necesar pentru
efectuarea expertizei (in cursul urmaririi penale aceas ta se va face cu incuviin tarea
organului de urmarire), de a cere lamuriri cu privire la anumite fapte sau imprejur ari ale
cauzei (art. ]21 din Codul de procedura penala ) :
d) obliga tia expertului de a intocmi un raport scris , opiniile separate fiind
consemnate in raport sau intr-o anex a (art. 122 din Codul de procedura penala ) care trebuie
sa includ a intre altele si concluziile (art. 123 din Codul de procedura penala ) :
e) concluziile trebuie sa cuprind a raspunsurile la intreb arile puse si aprecierea
expertului asupra obiectului expertizei .
Concluzii
Expertiza medico -legal a psihiatric a constituie activitatea interdisciplinar a de
asisten ta si cercetare stiintifica in care responsabilitatea si con stiinta etic a a exper tilor este
angajat a in cel mai inalt grad .
Etica diagnosticului psihiatric reprezint a o problem a de deontologie a expertului si
face parte din cadrul mai larg al deontologiei si responsabilit atii medicale .
Responsabilitatea expertului nu difer a de responsabilitatea oricarui cetatean. Faptul
ca expertul execut a o misiune injustitie nu ii confer a nicio imunitate particular a.
Calitatea de “auxiliar al justitiei” nu-1 exonereaz a pe expert de greselile pe care le
poate savarsi in exercitarea functiilor sale, acesta fiind evident in cadrul strict al misiunilor
sale.
Progresele realizate in direc tia investig arii si tratarii bolnavului psihic , actualitatea
preocup arilor de verificare pe plan interna tional a criteriologiei si finaliz arii expertizei
medico -legal e psihiatrice cu implica tii in dreptul penal in tarile Uniunii Europene ridica si
problema perfec tionarii legisla tiei romane cu referire la statutul bolnavului psihic , al
asisten tei medico -social -juridice , precum si a cadrului institu tional de asigurare .
Cu cat datele celorlalte stiinte cat si metodele proprii tehnicii criminalistice sunt
mai perfec tionate si mai bine folosite , cu atat ele sunt mai eficiente si isi vor aduce o
contribu tie insemnat a la realizarea scopului procesului penal: aflarea adev arului si tragerea
la raspundere penal a a faptuitorului .
2.2. Conceptul psihologic
Concep tia psihologic a asupra discern amantului si stabilirii acestuia in cadrul unei
expertize , are la baza, asa cum am mai spus, evaluarea capacit atii psihice a individului ,
respectiv minorului . Atunci cand decidem ceea ce este patologic si ceea ce este normal
trebuie sa tinem cont de stadiul de dezvoltare (psihic a) a copilului (David , D, 2006 ).
Autorii consacra ti din domeniu (Mitrofan , N, Zdrenghea , V, Butoi , T, 1997),
opineaz a ca in toate cele trei perioade de varsta ale persoanei tinere (pruncia ,
copil aria si tinere tea) pana la varsta de 18 ani (sfarsitul minoratului potrivit legii rom ane),

minorul nu are v arsta legal a a persoanei adulte , de aceea el trebuie tratat ca delincvent si nu
ca un individ cu o personalitate criminal a. Motivul principal il constituie imposibilitatea
asum arii responsabilit atii depline precum in cazul adultului .
Se apreciaz a de aceia si autori ca deosebirile dintre adult , si copil sunt urmatoarele:
. a) copii i parcurg cateva stagii ale dezvolt arii (Piaget , J. & Inhel der, B, 2005)
care sunt diferite calitativ , aceste stagii sau etape manifest a tendin ta de a amana intrarea
in perioada maturit atii pana la varsta de 20 de ani sau chiar mai tarziu, unii autori chiar
inainteaz a varsta de 25 de ani ca perioad a a maturit atii (Șchiopu , U, Verza , E, 1981 ).
Maturizarea se extinde insa asupra tuturor dimensiunilor persoanei , inclusiv asupra celor
psihosociale , indic and procesul de perfec tionare a indicelui de adaptabilitate si integrare
social a a individului (Popescu -Neveanu , P, 1982 ). Mai mult , dezvoltarea minorului
(copilului ) cuprinde factori ca ereditatea si medul , dar are in vedere dezvoltarea cognitiv a,
dezvoltarea afectiv a, dezvoltarea socio -moral a, dar si alte zone cu efect asupra psihicului
copilului (Bonchis E, 2006 ) ;
b) pe tot parcursul
acestor stagii sau perioade , copiii prezint a caracteristic i, mai ales de ordin calitativ , total
diferite fata de adulti, astfel in timp ce adultii muncesc si sunt responsabili , copiii se joaca
mai mult si sunt iresponsabili , adultii sunt mai rationali si mai controla ti, in timp ce copiii
sunt mai emotivi si mai irationali , adultii au o viata sexual a regulat a, in timp ce copiii nu
au o viata sexual a, s. a, m. d. (Mitrofan , N, Zdrenghea , V, Butoi , T, 1997 ) ;
c) pana la deplina
maturizare psihic a, fizica si emotional a, precum si a deprinderilo r rationale , locul copiilor
este in casa parinteasc a, la scoala, impreun a cu colegi i, in excursii , tabere , in mediul
copil ariei si adolescen tei, consider a aceia si autori . Prima experien ta a copiilor cu relatiile
are loc, in general in familie . Acest grup mic si intim este cadrul de baza in care cei mai
multi copiii sunt introdu si in viata social a, unde sunt dobandite regulile comportamentului
interpersonal si care va continua sa le serveasc a drept baza de securitate atunci cand
intalnesc lumea de afara, care adesea induce confuzie (Schaffer , R. H, 2005).
Stadiul dezvolt arii psihice este strans legat de stadiul de viata, care exprim a potrivit
opinie i prof. U. Șchiop a limitele temporale intre care profilul psihologic al omului capata
anumite particularit ati, relativ constante in. raport cu care el se. individualizeaz a. Astfel
autoarea distinge mai multe stadii dintre care atrag atentia pubertatea (10-14 ani), adolescen ta
(14-20 ani), dar mai ales adolescen ta prelungit a (20-24 ani), dar si. maturitatea care se
instaleaz a in intervalul 35-65 ani.
Caracteristicile adolescente i sunt: in ceea ce prive ste constiinta, trecerea la varsta
scolar a avansat a se manifest a prin cresterea criticismului fata de cerin tele, faptel e si calitatile
personale ale adultilor-apari tia primelor interese teoretice , locul ocupat in sistemul relatiilor
eu oamenii nu sufer a modific ari (Bonchis, E, 2006 ).
– Evaluarea psihologic a a disce rnamantului po rneste de la cunoa sterea deplin a a
stadiului de dezvoltare psihic a la care minorul a ajuns , respectiv de la cunoa sterea
particularit atilor v arstei si mediului in care s -a dezvoltat , cunoa sterea factorilor generali si de
nisa care au ac tionat in dezvoltarea psihic a a minorului .
O mare importan ta in structurarea viitoare a evalu arii psihologice a minorilor in
vederea stabilirii disce rnamantului in raport cu o fapta concret a o are fenomenul de

maturizare pubertan a precoce , influen tat direct de cresterea nivelului de trai al popula tiei.
Una dintre consecin tele imediate este modificarea comportamentului sexual al tinerilor .
Astfel vom asista la startul timpuri u in viata sexual a si nu numai , fapte ce vor conduce
inevitabil la modificarea condi tiilor de evaluare psihologic a (Rascanu , R, 2007 ). Totodat a
un alt pericol sesizat de catre unii autori (Bus, I. 2005 ) l-ar reprezenta violur ile savarsite de
minori , care in afara faptulu i ca inregistreaz a cresteri alarmante , dobandesc si anumite
caracteristici specifice (violul in grup, necunoa sterea anterioar a a victimelor , insotirea
violului de perversiuni sexuale , etc.)
Pornind de la o propunere avansat a de catre unii autori (Mitrofan , N, Zdrenghea ,
V, Butoi , T, 1997 ), privind reglementarea expertizei psihologice judiciare , psihologul va
putea urmari realizarea psihodiagnosticului starilor de tensiune/tulburare psihic a
nepatologic a (anxietate , fobie , stres, afect etc.), care au cauzat comiterea unei fapte penale ,
comportamentul deviant manifestat in anumite situa tii, etc.
Psihodiagnosticul va putea urmari de asemenea evaluarea sferei motivationale a
personalit atii, a tendin telor care au determinat savarsirea faptelor penale .
Spre diferen ta de responsabilitate , care se refer a la capacitatea general a a persoanei
de a exercita drepturi si obliga tii (in sfera morala , juridic a, social a sau medical a),
discern amantul se refer a la o fapta concret a fata de care minorul a avut sau nu reprezentarea
reala a consecin telor comiterii acesteia , exprim andu-se sub aspect volitiv si intele ctiv in
sensul intelegerii sensului exact al urmarii faptei comise .
Evaluarea discern amantul prive ste numai capacitatea minorului nu si starea sa
de sanatate mintal a.
In cazul constat arii lipsei de disce rnamant, minorul nu raspunde pena l, ceea ce
coincide cu lipsa vinov atiei penale , pe cand in cazul declar arii iresponsabilit atii, persoana
vizat a va fi decazuta din capacitatea de exerci tiu, putandu-se lua masura internarii intr-un
centru de psihiatrie specializat a, dupa caz.
Aprecierea si determinarea prezentei sau absentei disce rnamantului in legatura cu
o fapta concret a nu poate lua forma expertizei medico -legale psihiatrice , decat in cazul in
care : persoana ar fi major a, in caz contrar , examenul psihiatric ar fi prematur odata ce
procesul de dezvoltare psihic a a minorului nu a fost finalizat .
Din punct de vedere stiintific, realizarea unui examen psihiatric/psihologic pentru
stabilirea discern amantului la minori , coincid e numai cu evaluarea stadiului de dezvoltare
psihic a, fata. de care s-ar putea evalua prezenta sau absenta discern amantulu i in raport cu o
fapta concret a, iar nu cu o reiterare a examenului psihiatric care prive ste starea de boala,
patologicul .
Analiza psihologica a adolescentei
Adolescenta este situat a intre copil aria propriu -zisa si varsta adult a, adolescen ta
face trecerea de la copil arie spre maturizare si integrare in societatea adult a. in general , se
consider a ca incepe la varsta de 10-11 ani si se termin a in jurul varstei de 20 de ani.
Periodizarea realizat a de profesorii U. Șchiop a si E. Verza (1997 ) incadreaz a adolescen ta
intre 10 si 25 de ani. Cei doi autori au impartit perioada in trei subperioade: preadolescen ta
intre 10-14 ani, adolescen ta propriu -zisa intre 14-18/20 ani si postadolescen ta intre 20-25
ani. Aceast a perioad a marcheaz a un adev arat salt in dezvoltarea fizica si psihic a a
adolescentului .

Dezvoltarea fizica presupune modificarea formei si propor tiilor corpului , precum
si maturizarea fiziologic a a organelor , in special cele de reproducere . in acela si timp se atinge
un apogeu in dezvoltarea cognitiv a, adolescentul fiind capabil de gandire abstract a si isi
formeaz a un stil cognitiv propriu . Relatiile sociale ale adolescentului se diversific a, in cadrul
acestora definindu -si propria identitate , astfel ca la sfarsitul acestei perioade se
contureaz a si stabilizeaz a sistemul de personalitate .
Dezvoltarea somatic a
Continuare a procesului de dezvoltare incheiat in copil arie, intre 10 si 18 ani masa
corporal a si inaltimea cresc; de asemenea , perimetrul toracic inregistreaz a valori de crestere
aproape duble fata de perioada precedent a. Se produc modific ari sensibile , in greutate ,
lungime , in perimetrul diferitelor segmente cu schimb ari ale raportului dintre ele. inceputul
aceste i perioade este marcat de o crestere si dezvoltare impetuoas a atat sub aspect corporal
extern, cat si in functiile diferitelor organe . intr-un timp relativ scurt apar elemente noi, care
imprim a o restructurare profund a a intregului organism al persoanei . Atat baiatul cat si fata
nu mai sunt copii , dar nu sunt nici adulti. Pe plan fizic, la inceputul fazei , individul se
prezint a propor tional si cu o motricitate mai bine stapanita, dominat de vointa.
Dimensiunea creierului nu prezint a deosebiri fata de adult , dar se produc inca
perfec tionari continue in activitatea creierului , se inmul tesc considerabil fibrele nervoase
care-leaga: diferiti centr i din creier . Glandele cu secre tie intern a functioneaz a mai intens ,
ceea ce atrage un ritm accelerat de crestere a organismului .
inaltimea depaseste ritmul . cresterii in greutate . Oasele devin , mai rezistente .
Sistemul muscular capata mai multa vigoare . in preadolescen ta volumu l inimii creste
destul . de mult in raport cu vasele sanguine , care se dezvolt a mai lent. Din aceast a cauza
presiunea sangelui este mai ridicat a si inima este supus a la efort marit. Capacitatea
pulmonar a in crestere provoac a la preadolescent o respira tie neregulat a, relativ superficial a.
Cresterea este insotita uneori de momente de oboseal a, dureri de cap, iritabilitate .
Cu toate ca dezvoltarea fizica este reglata de legi biologice , pot sa apara dizarmonii
trecatoare ale propor tiei segmentelor corpului , ale organelor si sistemelor . De pilda, cresterea
in inaltime se realizeaz a mai ales pe seama membrelor , in vreme ce toracele si bazinul raman
in urma. De aici, infatisarea mai putin armonioas a a persoanei , mainile si picioarele lungi ,
pieptul cazut si ingust (corpul cu aspect de “paianjen” ). Tot asa, musculatura corpului se
dezvolta mai lent decat scheletul , ceea ce face ca preadolescentu l sa manifeste o oarecare
stangacie si imprecizie in miscarile care in perioada anterioar a erau coordonate . Asemenea
fenomene se pot observa in mersul adolescentului , in coordonarea miscarilor de echilibru
etc.
A doua jumatate a perioadei face trecerea spre organismul adult si se
caracterizeaz a prin apari tia, si dezvoltarea unor procese importante anatomice , fiziologice
si psihice in drumul spre realizarea configura tiei adultului . Cresterea in talie si greutate da
corpului propor tia, vigoarea , gratia si frumuse tea care il caracterizeaz a pe adolescent .
Maturizarea treptat a a aparatului circulator asigur a o functionare normal a a inimii . Ca.
urmare a cresterii suprafe tei plamanilor , volumul de aer introdus prin inspira tie este mai
mare .
Dintre factorii care influen teaza procesele de crestere un rol deosebit il au
glandele cu secre tie intern a. Astfel hipofiza secret a mai multi hormoni . Unii dintre acestia

influen teaza cresterea , altii stimuleaz a si regleaz a functia altor glande endocrine . Glanda
tiroid a exercit a o
actiune important a asupra sistemului nervos central , asupra functiilor organismului ,
precum si asupra dezvolt arii psihice .
Modific arile care survin in aceast a perioad a, in situa tia in care din punctul de vedere
al dezvolt arii psihice adolescentul este pregatit pentru a le face fata, din nastere la preocup ari
accentuate din partea adolescentului de a se inscrie in registrul normalului , de a fi ca si
“ceilal ti”. La aceast a varsta apare o preocupare intens a pentru aspectul corpului . Adolescen tii
sesizeaz a orice modificare ce (ingrasare, bustul prea voluminos sau prea plat, nasul mai lung,
cresterea exagerat a in inaltime, acneea etc.). De asemenea , insatisfac tiile sunt 1 determinate
si de dezvoltarea mai lenta a unor caractere sexuale secundare . Aceste insatisfac tii sunt mai
evidente la baieti fiind determinate de constatarea deficitului lor morfologic , statura mica
fiind uneori sursa unui “complex de inferioritate” . La fete produce insatisfac tie de durat a
“complexul de uratenie” , acesta neav and un temei real. Un aspect important il constituie
evitarea factorilor care pot provoca supraexcitarea sistemului nervos central sau pot induce
labilitatea neurovegetativ a cu simptome cardiovasculare , respectiv cefalee , algii abdominale
etc. Depistarea la timp a acestor modific ari, instituire a unui sistem adecvat de munc a, odihn a,
sport si alimenta tie sub un control medico -pedagogic constituie solutii indicate pentru
prevenirea imboln avirilor .
Are loc perfec tionarea activit atii motrice sub aspectul fortei fizice , a preciziei si
coordon arii miscarilor, a rezisten tei la efort . Capata finete si reglajul nervos al miscarilor. in
general , adolescen tii sanatosi pot, in condi tii normale , sa depun a efort reprezent and 70-78%
din cel al adultilor, cand e vorba de baieti si de 60-70% cand ne referim la fete.
Schimb arile survenite in dinamica dezvolt arii diferi tilor indici somatici se rasfrang
asupr a infatisarii generale a corpului adolescentului: dispare dispropor tia dintre trunchi si
membre , creste volumul relativ al cutiei toracice si al bazinului (mai ales la fete) ; de
asemenea se mareste craniul facial cu muschii mimicii astfel incat se definitiveaz a trasaturile
fetei caracteristice adultului . Presiunea sanguin a se echilibreaz a-pentru ca dispare
dispropor tia dintre volumul inimii si lumenul arterelo r-iar reglarea nervoas a a aparatului
cardiovascular devine tot mai perfect a. "
Elementul esential in realizarea unui corp armonios dezvoltat , mobil si puternic
este musculatura . inceputul adolescen tei este momentul de diferen tiere intre sexe in ceea ce
prive ste forta musculara. Daca se ia drept reper forta muscular a maxim a a barbatilor, se
poate observa ca la 14 ani fetele au 50% din aceast a forta, iar baietii 60%; la 18 ani forta
musculara . a baietilor creste pana la 90% fata de reperul amintit , in timp ce la fete-la
aceea si varsta-ea
ajunge numai la 60%. Folosirea adecvat a a culturii fizice imbun atateste sensibil
procesul de dezvoltar e.
in perioada aceasta , din punct de vedere morfologic , creierul e in linii mari constituit
(inca de la 6 ani el ating e 85-90% din greutatea finala constatat a la 24-25 de ani). Arc loc un
proces de perfec tionare functionala a neuronilor scoar tei cerebrale . Expresia functional a a
perfec tionarii structurale a creierului o constituie apari tia in jurul varstei de 18 ani a ritmului
alfa de “tip adult” pe electroencefalogram a. Creste viteza de realizare a conexiunilo r
nervoas e si progreseaz a remarcabil organizarea si ierarhizarea lor (Cretii, T, 2008 ). Proces ele

de analiza si sinteza devin tot mai fine, se accentueaz a functia reglatoare a limbajului intern.
Maturizarea sexual a
in dezvoltarea adolescen tei un loc deosebit de important il ocupa maturizarea
sexual a, eveniment marcat de dezvoltarea caracterelor sexuale primare (organele implicate
in reproducere si menstrua tia la fete, iar la baieti dezvoltarea organelor sexuale externe, a
prostatei si a veziculelor seminale ) si secundare , (cresterea parului pubian si axial ,
schimbarea vocii , dezvoltarea glandelor mamare la fete etc.) Un rol important in dezvoltarea
si maturizare a sexual a in perioada adolescen tei il au hormonii sexuali . Dintre functiile
multiple ale acestora hormoni mentionam rolul lor in determinarea caracterelor secundare
ale sexului . Apar perii axiali , se inchide culoarea parului si irisului , se ingroa sa pielea; la
baieti se produce dezvoltarea accentuat a a musculaturii , apari tia pufului pe buza superioar a
si schimbarea vocii; la fete se dezvolt a tesutul adipos (piept , abdomen , solduri ) ai dispozi tia
caracteristic a sexului . O a doua functie a organelor sexuale const a in producerea celulelor
germinale necesare procesului de reproducere .
Aceste fenomene fiziologice trebuie sa capete in ochii adolescen tilor explica tia
stiintifica necesar a, precum si indrum arile de igien a personal a, fara sa se creeze o preocupare
aparte in jurul lor. Fireste, nu vor fi neglijate rasfrangerile acestor modific ari in viata psihica
a tinerilor; se instaleaz a o anumita curiozitate , chiar nelini ste, apare atrac tia specific a spre
sexul opus; sentimentul erotic etc. Adolescentul se supune parca “testului” reusitei in
dragoste , de care depinde temporar imaginea de sine.
– Pentru exercitarea functiei de reproducere este necesar a maturizarea psihic a, dar
indeosebi maturizarea social a, adica dezvoltarea constiintei, cunoa sterea
responsabilit atilor care deriv a din viata sexual a, formarea respectului , a demnit atii si a
sentimentulu i de pretuire a sexului opus .
– Func tia reproducerii singur a nu constituie indiciul matu rizarii. Ea este
condi tionat a
de maturizarea intregului organism , si in special de maturizarea sistemului nervos
central ,
doua. aspecte care se definitiveaz a dupa incheierea adolescen tei. Principalul aspect
al
matur izarii sistemului nervos const a in echilibrarea relativ stabila a celor doua
procese
fundamentale , excita tia si inhibi tia. Acest fapt are numeroase implica tii pentr u
dezvoltarea
ulterioar a a adolescentului . El va fi in stare sa-si franeze unele porniri si sa-si
impun a conduita
ceruta de convie tuirea social a. Se stabilizeaz a activitatea ritmic a a sistemului
endocrin . in *
perioada adolescen tei se incheie prima perioad a a maturiz arii sexuale si procesul
continu a lent pana pe la 22-23 de ani.
In ultimele decenii se remarc a aproape in toate tarile un fenomen de accelera tie
biologic a, in sensul amplific arii vitezei de crestere si diferen tiere somatic a a copiilor , paralel
cu o dezvoltare psihic a precoce . Indicii cresterii somatice , ca si ai maturiz arii sexuale , cunosc
un devans semnificativ in raport cu perioade situate cu cateva decenii in urma. Potrivit datelor

statistice , copii de varsta scolara au in medie cu 10 cm si cu 5 kg mai mult decat copii de
aceea si varsta de acum 7-8 decenii . De asemenea , varsta medie a matur izarii sexuale a
cobor at cu cca. 2 arii si chiar mai mult in raport cu anul 1850 sau 1900 . Acest fenomen de
accelera tie este pus in primul rand pe seama procesului de urbanizare , a imbun atatirii
condi tiilor de viata, in specia l a tipului de alimenta tie (aportul sporit de vitamine ), la care se
adaug a evantaiul mult mai larg de solicit ari psihonervoase . S-a constatat faptul ca statur a
copiilo r de origine japonez a crescu ti in SUA s-a marit simtitor, fata de aceea a copiilor
japonezi care s-au dezvoltat in tara de origine . in contextul aceleia si compara tii, pubertatea
intervine cu 1, 5 ani mai devreme la fetele japoneze crescute in SUA .
Potrivit datelor statistice de la noi, maturizarea sexual a intervine cu 1-1, 5 ani mai
devreme in mediul urban fata de cel rural . Categoric , aceast a accelerare a maturiz arii,
respectiv cobor area varstei de inceput a pubert atii se situeaz a deasupra unui nivel asimptotic;
ea nu ar putea cobor i indefinit .
in acela si timp se constat a ca baremele testelor de inteligen ta intocmite cu decenii
in urma se cer revizuite in raport cu avansul genera tiilor tinere , crescut e. intr-un mediu saturat
de informa tii gratie mijloacelor comunic arii de masa atat de raspandite in zilele noastre ,
alaturi de informatic a. Aceast a “ofert a” crescut a de informa tie forteaza intr-o oarecare
masura procesu l de maturizare intelectual a, de formare a opiniilor si atitudinilor la copii si
tineri.
Maturizarea timpu rie si maturiz area tarzie
Varsta la care se face trecerea de la copil arie la adolescenta variaz a; Maturizarea
timpurie sau tarzie pare sa aiba putine efecte psihologice durabile , la fete, insa la
barbati situa tia difer a. Baietii care se maturizeaz a timpuriu prezint a o probabilitate mai mare
sa aiba unele avantaje in activit atile sportive , datorit a unei forte fizice si dimensiuni mai mari.
De asemenea , ei isi dezvolt a mai devreme increderea de sine in relatiile cu fetele . Invers se
intampla cu baietii care se maturizeaz a tarziu. Numeroase studii au indicat ca barbatii care
se maturizeaz a tarziu sunt mai dinamici si constienti de sine, nu le place sa. fie in centrul
atentiei altora , in situatii-sociale st, au sentimente puternice de inadecvare si rejec tie. Prin
contrast , cei care sa maturizeaza mai devreme sunt mai siguri de sine si calmi . Studii
ulterioare au indicat ca aceste diferen te pot persista pana la varsta adulta. La varsta de 33 de
ani, majoritatea indivizilor maturiza ti tarziu par a fi mai putin increz atori in propria persoan a,
necontrola ti si au mare nevoie de sprijinul celorlalti.
Maturizarea timpurie pare sa constituie un avantaj pentru baieti, insa pentru fete,
impactul este mai redus si variabil . Initial, fetele maturizate timpuriu tind sa nu fie multumite
de imag inea. lor corporal a, sunt indispuse , indiferente si mai dezorganizate in condi tii de
stres. De cele mai multe ori, ele nu sunt prietenoase cu fetele de aceea si varsta, comparativ
cu fetele maturizate mai tarziu, si obtin performan te mai scazute la scoala. Totu si, ele sunt
mai independente si mai prietenoase cu baietii de aceea si varsta. in perioada adolescen tei
tarzii si a celei adulte situa tia se schimb a. Fetele maturizate timpuriu , care altadata erau tot
timpul nemul tumite , tind sa devin a mai populare cu baietii si fetele de aceea si varsta, sunt
stapane pe ele si pot face fata mai bine situa tiilor stresante .
Dezvoltarea cognitiva in adolescen ta
Cea mai cunoscut a abordare , relevanta pentru aceast a tema, este Teoria stadial a a
dezvolt arii gandirii a lui J. Piaget teorie ce se bazeaz a in special pe gandirea logic a, pe

rationament si pe rezolvarea problemelor , ocup andu-se mai putin de procese de genul
perceptiei si al memoriei .
Rezultatele lui J Piaget , ca urmare a cercet arilor desfasurate , l-au condus la
formularea -unei teorii a modului in care copii i isi formeaz a conceptele implicate in gandire ,
teorie ce postuleaz a faptul ca, drept consecin ta a maturiz arii, copiii si adolescen tii dezvolt a
modalit ati de gandire mai complexe .
Aceast a teorie consider a ca modalitatea in care copiii sunt capabili de a formula si
de & face fata conceptelo r se schimb a odata cu trecerea de la copil arie la adolescen ta.
Conceptul cheie in teoria lui Piaget este „adaptarea” realizat a prin intermediul
proceselor de asimilare si acomodare , definit a ca ”o stare de echilibru, spre care tind toate
adapt arile succesive de ordin senzorio -motric si cognitiv ca si toate schimb arile de. asimilare
si acomodare din organism” (Piaget ). Pentru a supravie tui, individul trebuie sa se adapteze
cerin telor mediului .
Dezvoltarea intelectual a poate fi considerat a o adaptare a structurilor cognitive la
cerin tele mediului ambiental; cea care desavarseste procesele adaptative este inteligen ta,
intruc at numai ea este capabil a “sa efectueze toate ocolurile si toate restrictiile. Prin actiune
si gandire tinde la un echilibru total" (Piage t).
in preadolescen ta putem vorbi dupa Piaget, de doua stadii de evolu tiei intelectului:
stadiul opera tiilor concrete (7-11/12 ani) si cel al opera tiilor formal e care debuteaz a la
11/12 ani si se continu a dincolo de acest palier , pe parcursul adolescen tei propriu -zise.
Puberul posed a capacitatea de conservare a cantit atii (sesizeaz a ca este vorba de
aceea si cantitate de lichid , indiferent de forma vasului ). Conservarea greut atii se instaleaz a
in jurul varstei de 10 ani, iar conservarea volumului la 11/12 ani. El poate clasific a (ordona )
pe baza unor dimensiuni ca inaltimea sau greutatea si isi poate reprezenta mintal o succesiune
de opera tii.
Piaget denume ste aceast a perioad a stadiul opera tiilor concrete , intruc at desi suni
capabili sa foloseasc a termeni abstrac ti, copiii fac acest lucru numai in cazul relatiilor
concrete dintre obiecte , mai precis acele obiecte la care au acces senzorial . Spre v arsta de
11/12 ani , copilul ajunge la modul de gandire al adultului , devenind capabil s a rationeze in
termeni simbolici -stadiul opera tiilor formale -“subiectul ajunge s a se degajeze de concret si:
sa situeze realul intr-un ansamblu de transform ari posibile . Aceasta din urma decentrare
fundamental a care se produce la sfarsitul copil ariei, pregateste adolescen ta”. Caracteristica
principal a a gandirii formale in compara tie cu gandirea concret a, din care provine , este o
rasturnare a raportului existent intre posibil si real. in timp ce la nivelul opera tiilor concrete
ceea ce este considerat ca posibil este o simpl a prelungire a realului cunoscut de catre subiect ,
la nivelul opera tiilor formale , realu l atestat nu este decat un caz particular apartinand unui
ansamblu de posibilit ati mult mai larg si calculabil in abstracto numa i prin rationament .
Aceast a detasare in raport cu realul perceput permite subiectului sa rationeze asupra unor
ipoteze si sa efectueze mental opera tii asupra unor opera tii. La. nivel structural , gandirea
formal a se caracterizeaz a prin grupul INRC: Identificare , : Nega tie, Reciprocitate ,
Compatibilitatea
Pentru a investiga gandirea opera tional -formal a, Piaget utilizeaz a proba
pendulului , copilului i se cere sa afle ce anume determin a oscila tia pendulului unui ceas si
durata fiecarei oscila tii. Pentru rezolvarea acestei probleme , copilul cunoa ste lungimea

pendulului si i se dau cateva greut ati care pot fi atasate de capatul acestuia , copilul avand
permisiunea de a modifica lungimea pendulului , de a schimba greut atile atasate si de a varia
inaltimea la care este fixat ceasul .
S-a constata t ca, spre deosebire de copiii aflati in stadiul opera tiilor concrete (care
vor modifica diferite variabile , intr-un mod nesistematic ), majoritatea adolescen tilor vor
elabora cauze , care se vor testa sistematic . Ei vor presupun e ca daca o anume variabil a
(greutatea ) – influen teaza perioada de oscila tie, efectele vor fi observate numai daca vor
modifica acea variabil a si le vor mentine constante pe toate celelalte . in cazul unui efect nul,
vor elimina aceast a ipotez a si vor incerca o alta. Esen ta acestui stadiu al dezvolt arii cognitive
– este de parere Piaget – const a in luarea in considerare a tuturor ipotezelor , observarea
consecin telor pentru fiecare ipotez a si confirmarea sau infirmarea acesto r consecin te.
Piaget este de parere ca in cursul acestui stadiu se ajunge la reversibili tate deplin a
in gandire , iar rationamentul care domin a gandirea preadolescentului este cel deductiv;
abia la sfarsitul stadiului va aparea rationamentul inductiv .
Intrare a in adolescen ta culmineaz a cu desavarsirea stadiului opera tiilor formale ,
considerat a fi ultimul si cel mai important stadiu al inteligen tei, asa cum afirma si Piage t,
cu toate ca nu trebuie neglijate influen tele condi tiilor culturale si educative . Dezvoltarea
structurilor formale este rezultatul maturiz arii structurilor cerebrale .
Asist am in aceast a perioad a la o combinatoric a mental a prin intermediul
opera tiilor de gradul al doilea , adica opera tii aplicate rezultatului opera tiilor anterioare:
"aceast a generalizare a opera tiilor de clasificare sau a relatiilor de ordine duce la ceea ce se
nume ste combinatoric a in cadru careia cea mai simpl a opera tie const a in combin ari propr iu-
zise sau din clasific ari ale tuturor clasific arilor” . Instalarea acestei achizi tii, permite
asimilarea unor notiuni cum ar fi cele de propor tie, sisteme duble de referin ta probabilit ati,
dandu-i adolescentului posibilitatea sa construiasc a si sa utilizeze dupa o metod a sistematic a
toate modalit atile diferite de grupare a obiectelor intr-o colec tie. Combinator ica se aplic a si
propozi tiilor, enun turilor verbale , "adolescen tii fiind capabil i sa realizeze o suita de
generaliz ari ale generaliz arilor, abstractiz ari ale abstractiz arilor, clasific ari succesive . si sa
ajung a: la descoperire a insusirilor esentiale si profunde ale lucrurilor , la intelesuri nuan tate
ale enun turilor verbale " (Cretu, T, 2008 ).
Osterrieth subliniaz a ca “la varsta sistemelor abstracte si a teoriilor” , opera tiile
abstracte vin “sa incoroneze evolu tia intelectual a” si “autorizeaz a un rationament riguros
pornind de ia elemente ipotetice (si nu de la lapte concrete ca pana acum ), Iara a lua in seam a
adev arul sau realitatea lor material a, fara a recurge la controlul experien tei”.
Piaget este de parere ca acum se desavarseste reversibilitatea operatorie “fiecare
opera tie va fi de acum incolo , in acela si timp inversa unei alte opera tii si reciproca unei a
treia” .
in aceast a perioad a se formeaz a judec ati si rationamente mai complexe ,
adolescentul avand putin ta sa examineze consecin tele ce decurg in mod necesar din ipotezele
sale; gandirea formal a este si o gandire ipotetico -deductiv a.
Ia acest stadiu , gandirea , statul major al intelectului , atinge un nivel superior de
dezvoltare , pentru opera tiile sale apeland la propozi tii, deci o gandire propozi tional a, logic a,
abstract a care se bazeaz a si pe notiuni stiintifice.
Notiunile , ca forme generalizate de reflectare a insusirilor obiectelor si

fenomenelor , ca unitati esentiale ale gandirii , indeplinesc un rol esential in dezvoltarea
cognitiv a.
Formarea notiunilor stiintifice constituie progresul principa l pe calea orient arii spre
o cunoa stere aprofundat a, stiintifica a realit atii, cel mai important instrument al comunic arii
dintre oameni .
Legat de procesul insusirii notiunilor , prof U. Șchiopu si E. Verza disting patru
tipuri de situa tii privind relatiile dintre dezvoltarea perceptiv a si dezvoltarea conceptual a:
a) situa tiile in care planul perceptiv si experien ta conceptual a se dezvolt a relativ
concomitent si in interdependen ta;
b) cand formarea percep tiilor precede formarea conceptelor corespunz atoare
(spre exemplu , conceptul de perspectiv a se constituie dupa conservarea marimii si. a
formei ) ;
c) situa tii in care
notiunea se dezvolt a, in timp ce percep tia corespunz atoare inregistreaz a un regres
(percep tia de greutate greu sesizabil a datorit a concuren tei cu marimea in situa tiile
concrete , in timp ce conceptul de greutate este folosit curen t in calcule subtile ) ;
d) situa tii in care notiunea este prefigurat a in actul perceptiv (constantele
perceptive ). In activitatea de invatare teoretic a, preadolescentul utilizeaz a toate aceste
caracteristici relationale .
Fiind produsul cailor organizate , dirijate , sistematice , conceptele stiintifice cuprind
insusirile esentiale ale obiectelor si fenomenelor . in concep tia profesorului M. Zlate
conceptele stiintifice prezint a o serie de caracteristici , care vor fi prezentate in cele ce
urmeaz a: conceptele stiintifice sunt constructe ipotetico -deductive , ce presupun deliber ari
constiente , inser tie voluntar a si coordon ari rationale inlauntrul sistemului intelectual
incerc and surprinderea semnifica tiei obiective . Autorul consider a ca, in calitatea lor de
constructe mintale , conceptele reprezint a componentele critice ale continuei matur ari
psihice a individului , largind structurile cognitive ale acestuia .
Continutul notiunilor stiintifice, situat la diferite niveluri de abstractizare si
generalizare , are un caracter mobil , flexibil , dinamic si mai ales structurat si organizat .
Aceste concepte faciliteaz a formarea defini tiilor, implic a o multitudine de mijlociri , toate
acestea subliniind raportarea explicit a la realitate .
Conceptele stiintifice sunt organizate in retele si sisteme in care fiecare concept
reprezint a un “nod” . Organizarea si ierarhizarea conceptelor este subliniat a de Vigotski care
introduce sintagma “piramida notiunilor ”. in cadrul acestei piramide , fiecare notiune isi are
locul sau, acela si la toti indivizii , intruc at si esenta obiectelor si fenomenelor este aceea si.
Notiunile situate mai aproape de varful piramidei sunt notiunile care au un grad mai mare de
generalitate si o valoare cognitiv a mai extins a. Prezen ta notiunilor , stiintifice, generale , in
cadrul sistemului , ii confer a acestuia suple te si flexibilitate .
Conceptele stiintifice sunt transformatoare in activitatea -practic a, adica ofera
posibilitatea actiunii practice conforme cu legitatea fenomenelor . Sunt situa tii in care
formarea notiunilor stiintifice este intarziata de notiunile empirice , intruc at acestea sunt
puternic inradacinate in mintea copilului . Empiricul constituie premis a, factor facilitator ,
care pregateste opera tional insusirea stiintificului , dar poate constitui si o sursa de stagnare
daca nu este depasit corespunz ator.

Elaborarea unei notiuni stiintifice presupune o anume organizare a activit atii
intelectuale si in particular formarea unui suport opera tional pentru conceptul vizat sau
conceptele apropiate . Particip and prin cercetare personal a la descoperire a opera tiilor
inmagazinate in notiuni, adolescen tii vor contribui la constituirea propriilor experien te de
cunoa stere.
Odat a dobandite , este de parere prof. M. Zlate, notiunile se folosesc in urmatoarele
situa tii:
a) pentru a identifica noile exemple si nonexemple ale conceptului ;
b) pentru a intelege principiile implicate in concept;
c) pentru a intelege taxonomia si alte relatii ierarhice ;.
d) pentru a rezolv a problemele care cer intelegerea conceptului .
Gandire a adolescentului opereaz a cu notiuni situate la un nivel crescut de
abstractizare si generalizare . „ Ca urmar e a insusirii cuno stintelor de baz a din
diferite domenii de studiu ale vie tii scolare , se formeaz a sisteme riguroase pentru fiecare
domeniu al cunoa sterii, dar unificarea lor intr-o organizare unitar a, care s a stea la baza
gandirii interdisciplinare , nu se realizeaz a de la sin e ci necesit a interven tii speciale in cadrul
activit atilor scolare " (Manzat, 2002 ).
; v Studiind -formarea notiunilor stiintifice la copil , Vigotsk i subliniaz a faptul ca
orice
notiune trebuie considerat a cu intregul ei sistem unitar de relatii. Sistemul este
asadar, dupa Vigotski , modalitatea principal a prin care notiunile dobandesc calitatea . de a fi
“stiintifice” , iar integrarea acestor a in sistem e “reprezint a noul care apare in gandire a
copilului odata cu formarea notiunilor sale stiintifice si inalta intreaga sa dezvoltare
intelectual a pe o noua treapt a“.
Cresterea volumului conceptelor , sustin prof. U. Șchiop u si E. Verza “a valid arii,
a accesibilit atii si statutului lor, dar si cresterea calitatii opera tiilor gandirii si cresterea
capacit atii. de intelegere” , reprezint a caracteristici ale adolescen tei.
Dezvoltarea abilit atilor intelectuale este evident a spre 13-14 ani. Astfel , in timp ce
tetele dobandesc abilitati de exprimare verbal a, baietii dispun de o mai. buna organizar e a
planului gandirii convergente . Apari tia noilor modele de invatare, favorizeaz a insusirea
notiunilor din diverse domenii; ilustrative sunt cele din domeniul fizicii , din domeniu l tehnic ,
dezvoltare a conceptelor si opera tiilor din domeniul algebrei si cel al chimiei , precum si
conceptele din domeniul social . Manifestarea conduitelor inteligente , subliniaz a prof. U.
Șchiopu si E. Verza , poate fi constatat a in cadrul urmatoarelor aspecte:
a) raspunsurile la lectii sunt mai complexe si mai nuan tate;
b) abilitatea de a surprinde elemente semnificative si de a intelege relatia dintre
multiplele cauze si efectele posibile se amplific a;
c) abilit atile vizand intelegerea relatiei exprimate prin simboluri (matematic a,
fizica) creste semnificativ;
d) utilizarea limbajului este mai nuan tata;
e) capacitatea de analiz a abstract a si de definire a fenomenelor aparent foarte
diferite capata contur;
f) f) capacitatea de a colecta informa tii se amplific a;
g) g) capacitate a de a evalua sanse si de a organiza predic tii plauzibile .

In stransa legatura cu formarea notiunilor se afla sarcinile rezolv arii problemelor
de gandire .
Activitate esentiala a gandirii , rezolvarea problemelor , intra in functiune in situa tii
problematice care cer o rezolvare , sarcini pe care raspunsurile adaptative nu le poate pune in
disponibilitate utiliz and direct conduitele deja elaborate (M. Zlate ).
Profesorul P. P. Nevea nu consider a ca o problem a implic a un conflict cognitiv si
motiva tional -afectiv . Rezolvarea de probleme const a in depunerea unui efort in vederea
atingerii unui obiectiv , fara a avea inca pregatite modalit atile de atingere a acestuia . Pentru a
fi atins , acest obiectiv trebuie descompus in subobiective si uneori chiar acestea trebuie
descompuse la randul lor in elemente mai mici, pana in momentul in care avem . la dispozi tie
modalit atile de solutionare .
Piaget consider a ca problema apare atunci cand subiectul se intalneste cu un fapt
nou, inca neclasificat , neseriat , ceea ce duce la o relativ a dezechilibrare a gruparilor.
Rezolvarea problemei se realizeaz a atunci cand noul este integra t in vechile structuri cognitiv
operatorii , adica seriat , clasificat , explicat , ceea ce duce la extinderea si completarea
structurilor operatorii , fara insa a se reconstitu i total.
Putem vorbi in stadiul opera tiilor formale cu predilec tie de o operativitate
nespecific a (regula gandirii se aplic a in orice situa tie), dar se schiteaza si operativitatea
specific a (capacitatea de a utiliza algoritmi ) care adesea se exprim a prin formule . in ceea ce
priveste aceast a ultim a afirmatie, prof. M. Miclea define ste algoritmul ca o "secven ta de
calcule pe baza careia, printr -un numar finit de pasi, din datele de intrare , se obtin datele de
iesire (solutia corect a la o problem a).
In concep tia prof. M. Zlate gandirea algoritmic a, se bazeaz a pe “opera tii
prefigurate , conservative , habituale , pe treceri riguroase de la o stare l a alta in succesiunea
obligatorie a evenimentelor in timp , efectuarea corect a a unui pas conduc and in mod necesar
la solu tionarea integral a si sigur a a problemei” .
Acest tip de gandire este eficient in rezolvarea problemelor bine definite , in situa tii
familiare , obisnuite , comune , in care adolescentul este bine informat , si corespunde
principiului economiei gandirii . Landa distingea trei tipuri de algoritmi: de lucru , de
identificare si de control; in pubertate sunt prezente preponderent primele doua tipuri de
algoritmi . Printre algoritmii cu care preadolescentul si adolescentul opereaz a se numara:
algoritmi de extragere a radacinii patrate, de rezolvare a ecuatiei de ordinul al doilea , de
calcul al ipotenuzei intr-un triunghi dreptunghic .
In activitatea de invatare scolar a, la aceast a varsta continu a, sa se formeze algoritmi
de lucru , sa se consolideze algoritmii deja forma ti si sa creasc a posibilitatea de a-i selecta cu
usurinta si de a-i aplica in situa tii problematice variate .
In cazul problemelor mai complexe , se apeleaz a la strategiile euristice care
limiteaz a numarul de pasi, dar care nu garanteaz a obtinerea solutiei, corecte ,
In. concep tia prof. M. Zlate euristica este considerat a “orice regul a care permite
reducerea num arului opera tiilor in rezolvarea problemelor , o “scurt atura "mintal a; care ajut a
la gasirea solu tiilor problemelor si la reducerea efortului mintal” , iar operarea euristic a,
corespunde segmentului orientativ – explorativ al g andirii . Gandirea euristic a “presupune
opera tii in curs de elaborare care abia urmeaz a a fi descoperite , desfasurarea ei realiz andu-se

arborescent , din fiecare “nod“ subiectu l trebuind sa aleag a o stare din mai multe posibile” .
Acest tip de gandire este eficient cand adolescentul se confrunt a cu probleme slab
determinate , neobi snuite , incerte . Gandirea euristic a ar corespunde principiului
autoorganiz arii gandirii , in condi tiile apari tiei unei situa tii imprevizibile .
Din punct de vedere ontogenetic . se presupune ca euristicu l precede si genereaz a
algoritmicul , intruc at copilul intai incearc a, tatoneaz a, inaint and treptat , ajunge la esec, si
abia apoi isi consolideaz a modalit ati standardizate ale activit atii mental -opera tionale . in plan
functional , atunci cand cele doua modalit ati s-au consolidat , este posibil ca algoritmicul sa
declan seze euristicul .
Aceste doua modalit ati operatorii ale gandirii , se inlocuiesc si se completeaz a rapid
una pe cealalt a, dependent de situa tiile rezolutive , gandirea fiind cu atat mai eficient a cu cat
opera tiile sale sunt mai adaptate specificului situa tiei problematice .
Insusirea acestor strategii faciliteaz a procesul rezolv arii problemelor , asigur and
depasirea obstacolelor , transformarea necunoscutului in cunoscut acoperirea “lacunei
cognitive” .
La varsta adolescen tei apare o curiozitate intelectual a deosebit a, iar pe acest fond
se structureaz a si aspectul critic al gandirii . Gandirea critic a este reflec tia asupra unor
aspecte complexe deseori in vederea alegerii unei actiuni relationate aspectelor respective
(R. Nickerson ).
Este o gandire profund a, care produce perspective noi oferind o baza pentru alegeri
inteligente , fiind utila pentru conceperea unui eseu, pentru a rezolva un conflict personal cu
un priete n sau pentru decizia asupra carierei . in jurai varstei de 17-18 ani, gandirea critic a se
realizeaz a la parametrii foarte inalti si permite , orientarea independent a in sursele de
informare , aderarea la teorii si explica tii, testarea si evaluarea ideilor si solutiilor elaborate“
(M. Zlate ). Este o gandire activ a, fiind structurat a in termenii regulilor logice si conduce
intotdeauna la rezultate predictibile . Trasatura esentiala a gandirii logice este de a fi-
operatorie , adica de a prelungi actiunea , interioriz and-o (J. Piaget). : Strans legat de gandirea
critic a se dezvolt a si gandirea creatoare . Astfel , gandirea creatoar e urmareste elaborarea mai
multor solutii posibile , a cat mai multe explor ari posibile ale obiectelor si fenomenelor; se
desfasoara dupa o serie de reguli nonlogice . Cu toate acestea: “Gandirea creatoare si gandirea
critic a sunt doua fete ale aceleia si medalii , una fara cealalt a fiind de putina folosin ta.
Aceste doua forme ale gandirii sunt esentiale pentru finalizarea corespunz atoare a
activit atii intelectuale a adolescentului .
J. Piaget semnaleaz a ca o trasatura in plina formare la aceast a varsta este spiritul
experi mental , adica cautarea de argumente in faptele realit atii: ”Este vorba de formarea
spontan a a unui spirit experimental care nu se poate construi la nivelu l opera tiilor concrete ,
dar pe care combinatorica si structurile propozi tionale il fac acum accesibil” .
Disputa de idei este foarte important a pentru adolescen ti si are in atentie concep tii
morale , relatii si limite ale diferitelor valori , caracteristici si insusiri umane morale .
“Manuirea ideilor filosofice (abstracte ) este domeniul favorit al adolescentului , numai el
fiind capabil de avantarea indrazneata si fara rezerve pe prapastioasele culmi ale cuget arii.
Ca tehnic a, invatarea se perfec tioneaz a, dezvolt andu-se in aceasta perioad a un stil propriu de
activitate mental a, are loc o consolidare a procedeelor de lucru , continuturile de invatare
cresc cantitativ si calitativ: „Volumul cuno stintelor creste intens -ca si cel al sistemelor de

operare cu simboluri” (U. Șchiop u si E. Verza ).

Stilul cognitiv
Asa cum am constatat pe parcursul acestui capitol , adolescen ta in ansamblul ei se
caracterizeaz a printr-un nivel inalt al performan tei cognitive , in sensul perfec tionarii si
extinderii schemelor de gandire , operarii cu sisteme variate de simboluri , rezolv arii
diferitelor tipur i de probleme problem solving ), dar si punerii de noi probleme de analiz a si
interpret ari noi, (problem finding ), a capacit atii de a prelucra un volum mare de informa tie,
si formare a unui stil cognitiv propriu . Acest stil propriu de activitate mental a se constituie
concomitent cu consolidarea anumitor procedee de lucru printr e care: esentializarea celor
citite , reorganizarea lor dupa noi criterii , analiza critic a, apelul la argumente logice sau
faptice , stil propriu de exprimare . in literatura de specialitate se face distinc tie intre silul
cognitiv si stil de invatare, acesta din urma fiind analizat in cadrul capitolului XIII.
Conceptul de “stil” este introdus pentru prima data de Adler (apud P. P. Neve anu),
sub sintagma stil de viata (life style) referindu -se la unicitatea si individualitatea unei
persoane . In concep tia actuala, conceptu l de stil cognitiv desemneaz a anumite modalit ati
specifi ce de receptionam si de prelucrare a in forma tiei, se refera la organizarea si controlul
proceselo r cognitive .
Witkin este cel care l-a utiliza t cu semnifica tia actual a pentru prima data in anul
1955 . Autoru l defineste stilul cognitiv ca o “dimensiune cuprinz atoare a functionarii
individuale manifestat a in domeniul perceptual , intelectual , al personalit atii si in cel social”
si consider a ca „dezvoltarea sa este strans legat a de dezvoltarea organismului ca intreg” .
Conceptu l de stil cogniti v este indispensabil legat de abordare a gandirii si cunoa sterii in
genere si permit e o corelare optim a a acestora -cu sistemul personalit atii, in cadrul acestuia
intrand-si tipuril e speciale de activitate nervoas a superioar a (P. P. Neveanu ).
Principalel e dimensiuni ale stilului cognitiv sunt. urmatoarele: diferen tierea
conceptual a, articularea sau gradul de integrare si gradu l de complexitate cognitiv a (Atkins ).
Prin diferen tierea conceptual a se intelege distinctivitatea intre elementele
constitutive ale unui set sau gradul de claritate cognitiv a, deci ceea ce este opus confuziei
si ambiguit atii. Articularea se refer a la gradul de relationare si integrar e intre diferitele
parti ale unei structur i, in timp ce complexitatea cognitiv a vizeaz a gradul de diferen tiere a
sistemului de dimensiuni a unei persoane pentru a aprecia , infera sau a face predic tii asupra
unui comportament .
Constat am ca stilul cognitiv se refer a la un model mintal individual preferat in
procesare a informa tiei. Nu este o abilitate , ci mai degrab a este felul in care ne folosim
abilit atile de care dispunem . Asadar, oamenii pot avea abilit ati identice , dar stilurile sunt
diferite . Astfel , unii adolescen ti sunt mai flexibili decat altii, unii sunt mai rigizi , altii mai
dogmatici , unii sunt dispu si sa faca investiga tii, in timp ce altii refuz a sa faca acest lucru etc.
In abordarea stilurilor cognitive se utilizeaz a dihotomiz ari de tipul mod
independent -dependent , impulsiv -reflexiv , de suprafa ta (superficial ) – profund .
Stilul dependent -independent , sunt de parere Witkin si Goodenough , implic a si
elemente de mediu care domin a percep tia subiec tilor; cei pentru care mediul domin a
percep tia au un stil dependent “de camp ”, avand tendin ta de a percepe . un model ca-un
intreg din campul vizual , iar cei la care nu se intampla asa, au un stil independent “de camp.

Primii , sustine autorii, au dificult ati in localizarea informa tiilor pentru ca nu disting o
informa tie de o alta; acestia posed a o buna memorie a informa tiilor sociale , prefer and
literatura sau istoria . Ceilal ti reorganizeaz a si restructureaz a informa tiile, au abilit ati analitice
mai bune , sunt inclina ti spre domeniul stiintelor exacte , nefiind atenti la relatiile sociale , ca
si cei cu stil dependent Adolescente le (fetele , mai tarziu femeile ) sunt considerate ca avand
un stil dependent , iar baietii (barbatii) ca avand stil independent; profesorii care uzeaz a de
metode bazate pe discutii au stil dependent , iar cei care lectureaz a, stil independent .
Stilul impulsiv -reflexiv implic a tendin ta de a actiona rapid , sau mai lent intr-o
situa tie. Adolescen tii si postadolescen tii cu stil impulsiv pot comite mai multe greseli, decat
cei eu stil reflexiv intruc at lucreaz a foarte repede . Cei cu stil reflexiv insa au un ritm mai lent,
dar fac mai putine greseli; se descurc a mai bine in sarcini cat reamintire a informa tiilor.
structurate , comprehensiunea si interpretarea , unui text, rezolvarea de probleme si luarea de.
decizii; isi fixeaza propriile scopuri si se concentreaz a pe informa tiile relevante , fixandu-si
standarde inalte de performan ta. in activitatea didactic a profeso rii consider a elevii
inteligen ti-impulsivi mai inteligen ti decat sunt in realitate , iar cei irnpulsivi – slabi , mai slabi
decat sunt in realitate .
Gel de-al treilea stil de suprafa ta-profund implic a modalit atile adoptate in
invatarea unui material prin care adolescen tii inteleg sensul materialului invatat (stil
profund ), sau doar invata pentru ca este nevoie sa invete (stil superficial ) si are loc o invatare
pasiv a, memor and informa tiile.
Adolescen tii cu stil profund sunt mai motiva ti spre invatare, activeaz a const ructe,
invata si dau sens informa tiilor invatate, realizandu-se astfel o reactualizare mai usoara a
continutului informa tional , in timp ce adolescen tii cu stil superficial invata pentru cauze sau
recompense externe (ca note sau feed-back pozitiv primit de la profesor ).
Anumite conceptualiz ari nu raman la dihoto mizari de genul celor de mai sus, ci
relev a unde anume se afla elevul sau relev a un sistem de stiluri .
Profesorii consider a ca profilele obtinute prin acesti indicatori ii ajuta sa-si
imbun atateasca strategiile instructive; cunosc and existen ta acestor stiluri cognitive , vor
organiza activitatea astfel incat sa permit a valorificarea poten tialului fiecarui elev.
Exper tii sunt de acord cu faptul ca si alti factori in afara de inteligen ta pot afecta
nivelul de achizi tie al elevilor; stilurile de gandire si invatare influen teaza modul de :
comportament si felul de a raspund e in situa tia de predare -invatare.
Tipurile de adolescen ti se diferen tiaza asadar si printr -o serie de particularit ati
individuale si print r-un mod foarte divers de conduit a intelectual a.

Dezvoltarea limbajului
Dezvoltarea cognitiv a implic a si dezvoltarea limbajului si amplificarea capacit atilor
de comunicare . Reuchlin subliniaz a ca limbajul aduce acestei dezvolt ari o contribu tie foarte
importa nta si chiar necesar a. Prof. U. Șchiopu si E. Verza consider a ca nivelul limbajului
este o condi tie a: progresului pe toate planurile: “Datorit a limbajului activitatea psihic a a
adolescentului poate fi orientat a, sistematizat a si ierarhizat a in rapor t cu nevoile sale si poate
declan sa sau frana anumite activit ati”.
In pubertate si adolescen ta limbajul este caracterizat printr-o serie -de noi
transform ari. Vocabularul pasiv ajunge in pubertate in medie la 14000 de cuvinte , iar la

sfarsitul adolescen tei la. aproximati v 20. 000 de cuvinte , asigur and competen ta lingvistic a si
usurand intelegerea . (T. Cretu). Creste debitul limbajului oral (120 cuvinte/minut ) si al celui
scris (7/9 cuvinte/minut ), in adolescen ta ajung and la 200 cuvinte/minut , iar cel scris 14-20
cuvinte/minut . Poten tialul vocabularului activ se dezvolt a si se imbog ateste in termeni de
stiinta, tehnic a, literatur a, insa sunt evidente influen tele socio -culturale; exprimarea devine
mai fluent a, mai elocvent a, ideile sunt mai bine organizate , asistam la propozi tii si fraze mai
bogate si apare o oarecare preferin ta pentru superlative . in aceast a perioad a persist a insa
numeroas e aspecte necontrolate ale vorbirii si este specific a vorbirea . in jargon , expresiile
teribiliste , vulgarisme: ”cuvinte parazite , excese de exclama tii, ca expresie de teribilism; este
evident a – transportarea uneori dezordonat a a ideilor din limbaju l interior in cel exterior , ca
si organizarea inca imperfect a a gandirii . superl ative (extraordinar , nema ipomenit ), expresii
sablon si clisee verbale (mie-mi spui, las-o balta!.), dar si vulgarism e uneori voite ,
agramatisme , o neglijen ta ostentativ a” (Șchiopu si Vena ).
Diversificarea materiilor de studiu , duce la apari tia limbajului literar , dar in acela si
timp, se cristalizeaz a si un stil personal de exprimare (M. Zlate). Adolescen tii folosesc corect
figurile de stil si sensurile figurative ale expresiilor verbale . Un rol important in largirea
vocabularului il are lectura personal a. De dragostea pentru lectur a, de continutu l si de
organizarea lecturii depinde in mare masura formarea concep tiei adolescentului despre lume ,
dezvoltarea setei, de cunoa stere, a capacit atii de gandire precum si a percep tiei artistice si a
gustului estetic.
O influen ta important a asupra dezvolt arii capacit atilor verbale o. exercit a mass –
media , alaturi de mijloacele modeme de informa tie (Internet Explorer ).
Prof. U. Șchiopu si E. Vena apreciau faptul ca la aceast a varsta expunerile verbale
sunt realizate nuan tat, in functie de: capacit atile verbale ale adolescen tilor, continutul ce
trebuie exprimat , expectan tele auditoriului , contextul de comunicare , particularit atile celui
care comunic a. Debitul si viteza comunic arii se apropie de cele ale adultului , se produce
autoreglarea vorbirii manifestat a ca? selectie a materialului verbal , ca adaptare rapid a la
situa tia de comunicare , ca fluen ta si expresivitate . Stilul exprimarii este ingrijit , controlat
mereu de normele gramaticale in legatura cu care adolescentul manifest a exigen te si
autoexigen te caracteristice . ”
Dialogul se manifest a nuan tat in adolescen ta, in functie de situa tie, de interlocutor ,
de relatiile cu acesta . La aceast a varsta apare placerea discu tiilor in contradictoriu , "tentative
de angajare in teoretiz ari sofisticate , uneori pe baze speculative” . Se discut a pe marginea
unor probleme cum ar fi: identitate , justitie, religie , existen ta, inteligen ta, cultur a, eroism . in
unele situa tii jargonul este inca prezent .
Comunicarea nonverbal a este mai bogat a si mai nuan tata in. aceast a perioada; cele
mai frecvente mijloace nonverbale la care apeleaz a adolescentul sunt contactul vizual ,
expresivitatea privirii , si a posturii . De asemenea se nuan teaza si limbajul gesturilor .
Se realizeaz a un progres in ceea ce prive ste citirea cu vocea tare care se realizeaz a
acum cu mai multa corectitudine , coeren ta si expresivitate .
Strans legat de evolu tia general a a limbajului se remarc a progrese si in domeniul
limbajului scris. Accentul se pune pe corectitudinea gramatical a a limbii materne . Tot acum
apar caracteristicile personale ale scrisul ui, se impun normele gramaticii si ale ortografiei ,
in folosirea acestor forme de exprimare in scris, dar sunt mari diferen te intre adolescen ti in

ceea ce prive ste respectare a lor efectiv a. Cei care au aptitudini si inclina tii pentru literatur a,
deja prezint a manifest ari, initiale ale unui stil de expunere ce le va deveni mai tarziu
caracteristic , iar “timpul si mai ales efortul propriu , autentic ii va impune pe cei dedica ti
acestui drum” .
Tot in aceast a perioad a apare si deschiderea spre cunoa sterea limbilor straine,
adolescen tii manifest and interes deosebit pentru perfec tionarea vorbirii intr-o alta limba.

Carac teristicile memorie i
La randul sau memoria exercit a influen ta asupra celorlalte procese psihice , aduc and
o contribu tie important a in procesul dezvolt arii cognitive .
Ca urmare a utilizarii unor noi strategii de invatare si memorare , sisteme le mnezice
format e in stadiile anterioare se dezvolt a si se perfec tioneaz a.
Acumularea cuno stintelor din diverse domenii , alaturi de imbog atirea experien tei
de viata, duela imbun atatirea volumului memoriei . Alaturi de acesta creste caracterul activ
al : proceselor mnezice , realizandu-se o intensificare aproape exploziv a de achizi tii de
cuno stinte. Cuno stintele existente in memorie influen teaza asimilarea noilor informa tii.
Avand cuno stinte mai multe intr-un domeniu , adolescentul va putea sa retina mai multe
informa tii referitoare la acel domeniu .
Pe parcursul preadolescen tei, predomin a memorarea volunta ra, logic a, ceea ce
face sa creasc a eficien ta invatarii; preadolescentul utilizeaz a strategii mai complexe de
inmagazina te a cuno stintelor incerc and sa-si formeze un stil propriu de a memora , mai
econo micos si mai eficient , concretizat in impartirea textului p e fragmente , repetarea global a
sau pe p arti, ceea ce v a duce la un num ar mai mi c de repeti tii si deci la un timp mai scurt de
memorare . Caracteristic acestei varste este si faptul ca puberul poate memora cu usurinta si
ceea ce nu intelege .
Dat fiind faptul ca adolescentul simte o puternic a nevoie de a sti si de a cunoa ste,
el citeste foarte mult, uneori sistematic din literatura clasic a, mode rna, contemporan a,
biografii celeb re si diverse lucrari de popularizare a stiintei, acumu land. o bogat a cultur a
personal a, i descoper a lumea poeziei , universu l stiintei, a! tehnicii , memor and volume intregi
de versuri , aforisme , metafore etc. Ca urmare , volumul memoriei atinge nivelul cel mai
ridicat in aceast a perioad a, fiind retinute cuno stinte generale si abstracte , specifice diferitelor
domenii de studiu .
Forma central a de memorare este memorarea logic a, in care un rol esential il au
schemele de gandire, adolescentul restructur and materialul de memorat pentru a fi mai
sistematic si mai inteligibil dupa cum afirm a si Vigotski “copilul mic pentru a gandi trebuie
sa-si aminteasc a, adolescentul pentru a-si aminti trebuie sa gandeasc a”. Și Reuchlin
subliniaz a rolul important al mecanismelor gandirii in realizarea memoriei eficiente:
"memoria in sens strict este un caz particular al cunoa sterii si anume al cunoa sterii trecutului ,
si, ca atare , ea face parte din ansamblul de mecanisme cognitive , care in mod global poate fi
considerat ca inteligen ta”.
Adolescen tii devin foarte selectivi , orient andu-se spre domeniile care au legatura
cu viitoarea profesie , spre. surse de informare cultural a sau auxiliare , legate de pregatirea
bacalaureatului . in acest sens prof. T. Cretu atrage atentia asupra posibilit atii instal arii unei
selectivit ati timpurii in insusirea cuno stintelor, ceea ce ar putea duce la instalarea unor

lacune , care se vor elimina greu sau nu se vor elimina niciodat a. De asemenea are loc
cresterea caracterului activ al memor arii, exprimat in utilizarea cu usurinta a procedeelor
mnezice , in stabilirea de corela tii intre informa tiile asimi late la diferite discipline scolare .
Totodat a caracterul activ al memor arii faciliteaz a desprinderea ideilor centrale dintr -un
material de memorat , ierarhizarea acestora dupa grade de semnif icatie, eliminare a
informa tiilor nerelevante . Organizarea pe criterii logice a cuno stintelor, influen teaza asadar
si stocarea lor in memorie . Ga urmare , informa tiile sunt ierarhizate mai activ in functie de
criterii logice si de esentialitate . Preadolescentul constientizeaz a importan ta repeti tiilor, si
apeleaz a la acestea , folosindu -le activ ca metode de; fixare si control a activit atii de invatare
in fata unor evalu ari importante (T. Cretu).
Recun oasterea se bazeaz a in pubertate : pe asocia tii intre reprezent ari, presupun and
recons tituirea materialului in aspecte analitice detaliate prin coordonate logice .
Reproducerea se realizeaz a mai. fidel atunci cand materialul de memorat este mai interesant .
Ca urmare , se dezvo lta pe langa memoria vizual a (situativ a) si memoria verbal a si continu a
a fi deosebit de activ a memorare a motor -verbal a (U. Șchiopu si E. Verza). Reproducerea la
aceast a varsta, este legat a de maniera in care au fost intiparite informa tiile, exist and putine
posibilit ati de reorganiz are din mers in raport cu sarcina data. Spre finalul acestui stadi u poate
aparea la unii adolescen ti, capacitatea de reorganizare a ceea ce reproduc , iar aceasta
faciliteaz a adaptarea la divers e sarcin i cognitive si practice . Adolescen tii utilizeaz a “scheme
rezumative cat mai originale , elegante si explicite , avand grija sa epuizeze continutul lectiei,
in functie de cerin tele profesorilor” (U. Șchiop u si E. Verza ). Reproduc erea este accentuat
activ a si personalizat a, intruc at adolescentul nu va actualiza cuno stintele achizi tionate
cuvant cu cuvant. Prof. U Șchiop u si E. Verza , vorbind despre preadolescent , afirmau faptul
ca sunt evocate mai ales, evenimente socio -culturale, iar dupa 17 ani, acele fapte care il
infatiseaza intr-o lumin a favorabil a.
Adolescentu l evoc a mai ales evenimente scolare , iar intamplarile familiale sunt
invaluite in mister (dupa 14/15 ani). in privin ta uitarii exist a o perioad a critic a la 11/12 ani.
Pentru -realizarea unei memor ari eficiente , (Bonchi s, E, 2006 ), sugereaz a
urmatoarele procedee mnemotehnice:
a) metoda gruparii
informa tiilor dupa un anumit criteriu;
b) metoda ordon arii
alfabetice;
c) metoda numeric a;
d) metoda
asocia tiilor, faciliteaz a reamintirea si usureaz a reproducerea ca urmare a constituirii de
lanturi logice intre continuturi (ex. de asocia tii: cauza-efect , similitudine -contrast ,
contiguitate ) ;
e) sistemul
“localiz arii” datelor , care permite stabilire a. unei relatii intre continutul de memorat si
obiectele situate in spatiul respectiv;
f) sistemul
conexiunii numar-imagine , care presupune asocierea imaginii unui obiect cu un numar.
De asemenea , adolescen tii pot utiliza strategii mai complex e in insusirea noilor

continuturi . O altfel de strategie , recen t formulat a este PQ4R , care poate fi inteleas a astfel ;
a) Preview
(vizionare ), in cadrul careia, dupa introdu cerea in tema/sectiune se realizeaz a o schem a
general a a materialului (familiarizarea cu obiectivele si “ideile ancor a”) ;
b) Question
(intrebare ), etapa in care se scriu intreb arile referitoare la importan ta materialului , pentru
fiecare secven ta mai mare;
c) Read (citire ), faza
in care se realizeaz a citirea cu atentie a textului pentru a se putea gasi raspunsurile;
d) Reflect
(reflectare ), etapa reflect arii, a elabor arii conexiunilor , intre informa tia recent citita si
informa tia existent a in memorie;
e) Recite , (recitirea ),
adica povestirea celor retinute , in vederea elabor arii raspunsurilor la intreb arile avansate
anterior;
f) Rewiev
(revederea ), etapa incorpor arii noului materia l in memoria de lunga durat a, pentru a putea fi
actualizat in functie de cerin te.
Pe. parcursul adolescen tei se imbun atatesc metamemoria si metacogni tia.
Metacogni tia. desemneaz a cuno stintele pe care un individ . le are despre propriile
cuno stinte si abilit ati -"a sti ca stii ”.
Doron si Parot consider a ca metacogni tia desemneaz a un domeniu de cunoa stere
special si anume “cuno stintele noastre despre cogni tie, procesele si strategiile de reglare a
cogni tiei [. ] descr ierea cuno stintelor verbalizabile , si abilitatea de reflectare constienta in
legatura ca subiecte cum ar fi percep tia, memoria , invatarea, iar in alta accep tie se face
referire la controlul activit atii cognitive ”,
Woolfolk referindu-se la prima parte a acestei defini tii consider a ca metacogni tia
implic a urmatoarele categorii de cuno stinte:
a) cuno stinte
declarative (“ce fac”) aceste cuno stinte vizeaz a cunoa sterea propriei persoane , factorii
implica ti in invatare, strategii de rezolvare a problemelor , resursele necesare acestor strategii;
b) cuno stinte
procedurale (“cum sa fac”) : acest tip de cuno stinte vizeaz a informa tii despre modul utiliz arii
strategiilor;
c) cunostinte
condi tionale (“cand si de ce”) : care desemneaz a informa tii referitoare la timpul si scopul
aplic arii procedeelor si strategiilor .
Din punct de vedere al celui de-al doilea aspect al defini tiei, cel al controlului
activit atii cognitive , consider a Doron si Parot. sunt importante urmatoarele aspecte:
planificarea activitatii, supervizarea (monitoring ) pentru buna derulare a rutinelor pe care
le implic a strategia aleas a si evaluarea eficacit atii aceste strategii .
Aceste aspecte necesit a un anumit nivel de maturizare bio-psihologic a, alaturi de
intere s si implicare in activitate , stapanirea unor tehnici de munc a intelectual a. Meta memoria
se refera la. cunostintele explicite , verbalizabile , ale adolescen tilor despre memorie .

Flavell consider a ca informa tiile pe care adolescen tii si mai tarziu adultii le posed a.
despr e propria memorie se impart in doua categorii . Astfel , prima categorie este constituit a
din cuno stinte care se refer a la strategiile mnezice , necesare rezolv arii unor situa tii de viata;
un adolescent stie ca unele sarcini mnezice presupun un anume proces mnezic sau nu necesit a
nici un fel strategie mnezic a. Cea de-a doua categorie se refer a la cuno stinte vizand aspectele
particulare ale situa tiei mnezice si cuprind trei componente (variabile ) :
a) subiectul , vizeaz a
cunoa sterea propriil or abilit ati de memorare si a lipului dominant de me morie: vizual a,
auditiv a, chinestezic a etc.;
b) sarcina , cuprinde
cuno asterea particularit atilor sarcinilor care pot. fi sarcini de memorare sau engramare ,
recunoa stere sau reproducere;
c) strategia , vizeaz a
cunoa sterea semnifica tiei si utilit atii unei strategii mnezice .
Spre exemplu , un adolescent , stiind ca este mai eficace in retinerea numelor proprii
(variabila subiec t), dar ca invatarea unui numar de 20 de nume noi este pentru el o sarcina
dificil a (variabila sarcin a), va utiliza in memorare strategii bazate pe imagina tie (variabila
strategie).
Foarte important pentru memorie este identificarea si evaluarea informa tiilor
absolut necesar e pentru indeplinirea unei sarcini de memorare .
Meta memoria implic a si abilitate a. de a monitoriz a propria performan ta intr-o
situa tie data. Atunci cand studiaz a un test, adolescentul stie in ce moment a realizat invatarea
acelui material .

Particularit atile imagina tiei in adolescen ta
Bogatia activit atii mentale a preadolescentului permite realizarea la un nivel ridicat
a capacit atilor imaginative ,
Paul Popescu -Neveanu define ste imagina tia ca “procesul psihic de operare cu
imagini mintale , de recombinare sau construc tie imagistic a tinzand spre producerea noului
in forma unor reconstruiri imagistice , a unor tablouri mintale , planuri iconice sau proiecte" .
La varsta adolescen tei, lectura lucrarilor beletristice , a lucrarilor istorice sau tehnice
antreneaz a imagina tia reproductiv a. Alaturi de volumul de cuno stinte. aflat in continu a
crestere, imagina tia reproductiv a este antrenat a si in procesul didactic , necesit and o continu a
stimulare din partea cadrelor didactice . Aceasta form a a imagina tiei este antrenat a si in
domeniul matematicii , in stabilire a relatiilor dintre datele problemei si exprimarea grafic a a
acesteia si nu in ultimul rand in lecturile extra scolare specifice varstei.
In Cadrul imagina tiei creatoare antrenat a in domeniul artistic este frecvent a
alunecarea spre fantezie . Prof. T. Cretu subliniaz a: “Aceast a particularitate exprim a inca
fragilitatea interac tiunilor si interinfluen telor dintre capacit atile cognitive , dar reprezint a si o
disponibilitate mental a care va fi favorizat a in urmatoarele stadii pentru manifestarea
semnificativ a, important a a creativit atii”.
In adolescen ta, planul imaginativ este o zona de “autodefinire si exprimare
original a”. Este vorba de originalitatea specific a imagina tiei stiintifice si tehnice , adica a
acelora care trebuie sa se subordoneze legilor fenomenelor .

Alaturi de dezvoltarea si perfec tionarea structurilor imaginative existente , in
adolesc enta se manifest a si visul de perspectiv a. Aceast a form a a imagina tiei active si.
voluntare este strans legat a de elaborarea idealului de viata. O caracteristic a important a a
imagina tiei este inclina tia spre reverie . Aceasta presupune ca activitatea , imaginar a a
adolescentului ramane strict mintal a, dar ea poate fi implicat a in condi tii concrete , inven tii,
creatii intelectuale sau artistice .

Dezvoltarea sociala si a personalit atii in adolescenta
Probabil nici o perioad a a vietii nu este mai important a pentru dezvoltarea
personalit atii decat adolescen ta. Adolescen ta este cu adev arat o perioad a a descoperirii
sinelui , o perioad a in care persoana cunoa ste cel mai bine, foarte intim , ceea ce a devenit ,
insa si o perioad a de stradanie pentru devenire . Nota dominant a a intregii etape const a in
intensa dezvoltare a personalit atii si incepe prin descoperirea propriului eu, prin constiinta
ca propria existen ta se deosebe ste de a celorlal ti oameni , reprezent and o valoare autonom a.
De-a lungu l adolescen tei apar o serie de sarcini de dezvoltare unice . Acestea
implic a atingerea unei anumite independen te fata de parinti, relatii sociale mature cu
conv arstnicii , un sistem de valori si o filozofie de viata, o orientare fata, de relatiile de cuplu ,
relatii sexuale , familie , copii si pregatirea pentru o profesie Conceptul de sine al
adolescentului incepe sa se contureze si multe dintre solutiile pe care adolescentul le gaseste
si le adopt a vor avea implica tii de lunga durat a. Aceste solutii tind sa devin a angajamente ,
cum ar fi cele cu privire la carier a sau la casatorie si familie . Adolescen ta este o perioad a mai
dificila, iar unii. dintre adolescen ti se confrunt a cu diferite probleme , angaj andu-se in
comportamente delincvent e sau abuz de droguri sau devin atat de tensiona ti incat recurg la
gesturi extreme .
In capitolul care urmeaz a vom vede a care sunt contribu tiile principalelor teorii ale
dezvolt arii la cunoa sterea acestei perioade , apoi cum evolueaz a laturile personalit atii, iar in
final vom face. referire la imaginea de sine si la relatiile sociale din adolescen ta.

Teorii ale dezvolt arii. Teoria psihosexual a a dezvolt arii
Conform teoriei lui S. Freud , inceputul adolescen tei se incadreaz a in stadiul de
laten ta. Aceast a perioad a este caracterizat a de suspendarea dezvolt arii psihosexuale si
orientarea energiilor individului spre activit ati fizice si intelectuale . Persoana este focalizat a
asupra construirii competen telor si diverselor deprinderi . Interesul pentru constituirea
identit atii de gen este clar reflectat de orientarea atentiei, intr-o mare masura, spre persoanele
de acela si sex. Astfel , modelarea comportamentului se realizeaz a in special prin exemplele
oferite de parintele de acela si sex si este inca marcat a de preferin ta fata de interac tiunile cu
covarstnici de acela si sex.
Incep and cu varsta de 12 ani apare stadiul genita l, care este caracterizat de
maturizarea sistemului reproductiv , de bombardarea corpului cu hormoni sexuali si de
reactivare a zonei genitale ca si zona erogen a. Scopul instinctului sexual devine acum
reproducerea biologic a prin intermediul actului sexual . Adolescen tii se confrunt a cu conflicte
ce rezult a in urma invatarii de a satisface pulsiunile sexuale in mod dezirabil din punct de
vedere social si de a forma relatii adev arate de dragoste . Ei pot intampina dificult ati in
acceptarea noii lor sexualit ati, sa reexperimenteze unele sentiment e conflictuale fata de

parintii lor, pe. care le-au avut in anii prescolari , si pot chiar sa se distan teze de parintii lor,
tocmai pentru a se apara de aceste sentimente anxiogene . in urma acestor conflicte psihice
intense ale acestei perioade rezult a o person alitate mult mai deplin format a.

Teoria psihosocial a a dezvolt arii
Erick Erikson chiar daca porne ste de la teoria psihanalitic a, pune accentul pe
relatiile sociale , nu pe pulsiuni . Autorul vorbe ste de experimentarea unor conflicte , specifice
fiecarui stadiu . in functie de acestea Erikson a stabilit opt stadii de dezvoltare .
In perioad a scolar a mica indivizi i se gasesc in stadiul de sarguin ta vs. infer ioritate,
principala lor sarcin a fiind achizi tia materialului scolar si a abilit atilor sociale . E. Erikson a
caracterizat adolescen ta ca o perioad a critic a in procesul lung de formare a identit atii.
Dificultatea pe care adolescen tii o intampin a cand incearca sa puna bazele identit atii
personale , este cunoscut a sub denumirea „criz a de identitate” , finalizare a acestei crize
manifestandu-se ori prin atingerea identit atii, ori printr -o stare de confuzie a rolului .
Conceptul de identitate este greu de surprins , dar se refer a in principal la o autodefinire -un
rationament ferm si coerent cu privire la cine esti, incotro te indrep ti si ce pozitie ai in
societate . Pentru a atinge , un sens al identit atii, adolescentul trebu ie intr-un fel sa integreze
intr-un sens coerent al Eului percep tiile separate ce fac parte din conceptul de sine si trebuie
sa simta ca el sau ea» este aceea si persoan a ieri, azi si maine, acasa, la scoala, la serviciu .
Cautare a identit atii implic a confruntare a cu multe intreb ari importante : Ce fel de carier a imi
doresc? Ce valori religioase , morale si politice pot spune ca am? Cine sunt ca barbat sau
femeie si ca fiinta sexual a? Care este pozitia mea in lume? Ce imi doresc de la viata?
Nu toti adolescen tii ating cu succes un sens al identit atii. in acord cu Erikson ,
adolescentul care esueaza in aceasta sarcin a, trece de acest stadiu de dezvoltare a
personalit atii, ramanand cu un predominant sens de confuzie a rolului sau difuziune a
identit atii. Conceptul de sine este neclar , iar indivizii nu stiu unde le este locul sau ce isi
doresc pentru viitor . Stadiile lui Erikson nu sunt ireversibile . Un adolescent care paraseste
acest stadiu cu un predominant sens al confuziei rolului se poate „regasi” mai tarziu, dar
procesul este mai putin eficien t
In timp ce se confrunt a cu provoc arile specifice varstei, adolescen tii sunt prinsi intre
doua sistem e in schimbare . Unul dintre acestea este propriul sistem biologic , cu schimb arile
hormonale si transform arile corporale . Acest sistem este legat de noi stimulente sociale ,
precum si de noi moduri de a gandi, a rationa. Al doilea este sistemul social in care ei traiesc.
Parintii si alti adulti vin cu noi preten tii, care nu intotdeauna sunt clare si consistente . De
multe ori, adolescentului i se cere sa se comporte matur , ca un adult , insa i se impun o serie
de restric tii, ca si cum ar fi copil . Nu e de mirare ca adolescen tii au dificult ati in a face fata
situa tiei. intr-un fel sau altul, se asteapt a din partea adolescen tilor sa iasa cu o viziune stabil a,
bine integrat a si consistent a cu privire la cine sunt.
Jame s Marcia , pe baza teoriei lui Erikson , a construit o proba bazat a pe un interviu
care permite cercet atorilor sa clasifice adolescen tii in unul din cele patru statu suri ale
identit atii, bazandu-se pe progresul spre una dintre identit ati intr-un domeniu , din mai multe
posibile (ocupa tional , religios , politic ). intrebarea cheie este daca un individ a experimentat
sau nu o criza (adica daca s-a confruntat cu probleme de identitate si a explorat alternativele )
si daca a ajuns la un angajament (o decizie cu privire la problema ridicat a). Pe baza crizei

sau anga jamentului , individul poate fi repartizat in unul din cele patrii statusuri ale identit atii
propuse de autor: atingerea identit atii, statusul de prescriere , moratoriu si cel de difuziune .
Atingerea identit atii (identity achievement ) reprezint a o identitate dezvoltat a cu
succes , aparuta dupa o autoevaluare moratorie si incercarea unor roluri . Indivizii si-au
rezolvat crizele si s-au angajat ferm in valori particulare sau optiuni de viata, de exemplu
angajare religioas a sau optiune profesional a. Explor and altern ativele si facand alegeri
constiente , adolescen tii care urmeaz a aceast a traiectorie ajung ia propria ideologie si scopuri
proprii . Ei sunt increz atori. in ce prive ste consisten ta si continuitatea Eului, precum si de
faptul ca ceilal ti vad acelea si calitati la ei. Datorit a faptului ca adolescen tii fac alegerile in
mod independent , ei sunt legati de ceea ce sunt si ce doresc sa faca, ce planuri au.

Tabel privind stadiile de dezvoltare a identit atii dupa Marci a
Fara
realizarea -unui
angajament Experimentarea crizei Nonexperimentarea crizei
Statusul de difuziune Statusul moratoriu
Persoana , nu s-a gandit sau
nu a rezolvat probleme de identitate -si a
esuat in trasarea unor direc tii in viata
(“Nu m-am gandit prea mult la religie si
cred ca nu stiu ce sa cred exact ”). Individul tocmai experimenteaz a o
criza de identitate , ridica activ unele intreb ari si
cauta raspunsuri (“Sunt in procesul de evaluare a
convingerilor mele si sper ca voi reusi sa-mi dau
seama ce e bine pentru mine . imi plac multe din
raspunsurile oferite de educa tia mea catolic a, dar am
devenit sceptic cu privire la unele invataturi, asa ca
am studiat untarianismul sa vad daca ma poate ajuta
sa gasesc raspunsuri pentru intreb arile mele ”). Luarea
unui angajament Statusul de prescriere Statusul de atingere a identit atii
Individul pare sa stie cine
este, dar a inteles aceast a identitate
prematur , fara sa stea prea mult pe
ganduri (devine necritic fata de ceea ce
parintii sau o alta autoritate sugereaz a ca
ar trebui sa fie) (“Parintii mei sunt
ortodoc si si eu sunt ortodox , acesta este
felul in care am crescut” ). Individul si-a rezolvat criza de
identitate si a facut anumite angajamente cu privire
la scopuri , convingeri si valori particulare (“Am
realizat o analiz a a sufletului in ceea ce prive ste
religia mea si alte religii si in sfarsit stiu ce cred si
ce nu").

a) Prescrierea
(foreclosure ) presupune a face fata sarcinii de formare a identit atii prin retragerea din
provocarea de a explora diferitele roluri si posibilit ati. Adolescen tii care urmeaz a aceast a
cale nu lupta sa reconcilieze aspectele incompatibile ale Eului sau sa-si elaboreze propriile
scopuri si obiective . in schimb , ei pur si simplu accept a rolurile pe care altii, de cele mai
multe ori parintii, le prescriu pentru c (Acesti adolescen ti nu pot sa spun a ca au o identitate
personal a autentic a. „Identitatea” lor este achizi tionat a intr-o manier a nerechizitorie (fara
multe intreb ari), din sugestiile altora . Asa cum Erikson argumenteaz a in biograf ia sa despr e
Gandhi , o identitate autentic a nu poate fi atins a fara cautare activ a, si lupta.
b) Moratoriul
(moratorium ) este cel de-al treilea mode l intalnit in adolescen ta. Adolescen tii care urmeaz a
aceast a cale incep sa exploreze alternative , dar au nevoie de un „spatiu de respiro” . Ei nu
sunt pregatiti sa se fixeze asupra unei identit ati. Perioadele de consolidare a unui sens al Eului
pot fi urmate de perioade de retragere , dar scopul unui angajament este intotdeauna mentinut.
In societate a noastr a complex a, cu multitudinea ei de optiuni, amanarea este o cale frecvent
intalnita si adaptativ a pana la un punct in formarea identi tatii.
c) Difuziunea

(identit y diffusion ) inseamn a ca angajamentele nu au fost facute, dar nici nu apare o cautare
activ a; absen ta angaj arii si indecizia cu privire la probleme de viata importante . Adolescen tii
care urmeaz a aceast a cale sunt atat de cople siti de posibilit atile vietii incat nu sunt capabili
sa gaseasc a direc tia. Ei incearc a roluri sociale , dar apoi le abandoneaz a. Au foarte putine
angajamente si nu au scopuri de lunga durat a. Ei traiesc doar pentru moment , in prezent ,
pentru placerile imediate si nu par sa aiba un Eu armonizat .

Teorii ale dezvolt arii morale
De-a lungul dezvolt arii personale indivizii isi doresc sa se comporte intr-un mod
responsabil si moral si sa isi construiasc a pentru sine si ceilal ti o imagine de persoan a moral a
(Skaffer ). Termenul de moralitate implic a o abilitatea de a distinge binele de rau, de a actiona
in functie de aceast a distinc tie si de a experimenta sentimente de multumire atunci cand
persoana face ceea ce trebuie si vina atunci cand greseste. Au fost fixate trei componente ale
moralit atii:
a) component a
afectiv a sau emotional a, ce contine sentimente (rusine, preocupare pentru sentimentele
celorlal ti, etc.) care insotesc actiunile potrivite si cele nepotrivite si care motiveaz a judec atile
si comportamentele morale .
b) component a
cognitiv a, care se centreaz a pe modul in care individul conceptualizeaz a binele si raul si ia
decizii in ce prive ste medul in care va actiona. –
c) component a
comportamental a, care reflect a cum anume ne comport am cand, de exemplu , resim tim
tenta tia de a copia sau suntem rugati sa ajutam o persoan a la nevoie .

Cele trei perspective teoretice asupra dezvolt arii morale se focalizeaz a pe una din
cele trei componente . Teoria psihanalitic a pune accentul pe sentimentele morale (rusine,
vina, team a, frica de a fi descoperit , mandria ). Emo tiile pozitive , ca. mandria sau multumirea
de sine determinate de realizarea unui lucru bun, sunt o parte a moralit atii. in general , oamenii
sunt motiva ti sa evite emotii morale negative si sa experimenteze emotii pozitive daca
actioneaz a moral. Freud sustine ca Superegoul (constiinta). este cel care are sarcina de a se
asigura ea, orice actiune intreprins a de Ego pentru a gratifica cerin tele Idului este acceptabil a
din punct de vedere moral . El sustine ca emotiile sunt o parte important a a moralit atii si ca
parintii contribuie in mod decisiv la dezvoltarea moral a.
Teoria cognitiv a a dezvolt arii se focalizeaz a asupra rationamentului moral , care
este dependent de dezvoltarea cognitiv a. Accentul se pune pe modul in care individul decide
ce sa faca intr-o situa tie si nu ce decizi e ia sau ce face. Doi teoreticien i au studiat problematica
dezvolt arii morale .
a) Piaget a conceput
o teorie a dezvolt arii morale care include o perioad a premoral a (copiii nu sunt interesa ti de
reguli , nu sunt constienti de reguli si nu sunt considera ti fiinte morale ) si doua stadii morale:
moralitate heteronom a (copiii cred ca regulile vin de la parinti sau alte figuri autoritare , sunt
sacre si nu pot fi modificate , incalcarea lor fiind o fapta rea) si moralitate autonom a (regulile
sunt vazute ca fiind acorduri intre indivizi , ele putand fi modificate prin consensul dintre

indivizi ). Progresul catre aceste stadii depinde de maturizarea cognitiv a si experien ta social a.
b) Kohlberg a fost
inspira t de munca lui Piaget . El a propus trei mari niveluri morale , fiecare din ele fiind
compus din cate doua stadii distincte . Primul nivel este cel al moralit atii preconven tionale cu
cele doua stadii: moralitate heteronom a si hedonismul instrumental . Nivelul al doilea este cel
al moralit atii conven tionale cu stadiile: conformism interpersonal si conformism fata de
sistem . Ultimul nivel este cel al moralit atii postconven tionale cu stadiile: etica contractul ui
social si a drepturilor individuale si etica principiilor universale alese de catre persoan a.
Adep tii teorie i invatarii sociale , A. Band ura si W. Mischel au fost interesa ti de
componenta behaviorist a a moralit atii, adica ce facem cand suntem confrunta ti cu tenta tia de
a incalca normele . Acestia sustin ideea conform careia comportamentul moral este invatat la
fel ca si celelalte comportamente sociale , prin intermediul intaririi si pedepsei si prin
observa tie. Din punctul lor de vedere comportamentul moral este puternic influen tat de
natura situa tiilor. specifice in care se afla oamenii . Astfel , o persoan a se comport a moral intr-
o situa tie si apoi incalc a regula sau spune ca nimic nu este mai important decat onestitatea si
apoi minte .
Luand in considerare perspectivele oferite de teoriile prezentate vom vedea in
continuare care este evolu tia personalit atii in adolescen ta si care sunt particularit atile
imaginii de sine.

Dezvoltarea personalit atii. Aptitudinile .
In perioada adolescen tei asistam la o anumit a stabilizare a aptitudinilor din perioada
copil ariei. Aptitudinile se dezvolt a continuu , ating and un nivel maxim , care dureaz a un
anumi t timp, apoi spre varstele inaintate urmeaz a declinul . Modif icarea aptitudinilor cu
varsta ia diferite forme , in functie de numeroase condi tii. Aptitudinile simple ating mai
repede nivelul lor maxim decat aptitudinile complexe , mersul atinge mai repede nivelul sau
maxim decat limbajul , care se dezvolt a continuu , inclusiv in anii maturit atii. La fel, si
declinul se realizeaza diferit , in functie de aptitudini . Astfel , in timp ce performan tele la unele
probe care implic a factori , vizuali si motori incep sa scada, performan tele la testele de
vocabular si informa tii continu a sa creasc a.
Aflat in stadiul opera tiilor formale , „adolescentul este individul care incepe sa
construiasc a sisteme sau teorii in sensul larg al acestui termen” (Inhelder , Piaget, Cretii).
Acest stadiu se caracterizeaz a prin dezvoltarea competen tei cognitive a adolescentului:
cresterea capacit atii de prelucrare a informa tiilor si a nivelului abstractiz arilor si
generalizarilor, ca atare inteligen ta, ca aptitudine general a, se manifest a plenar . De asemenea ,
in perioada adolescen tei se va realiza si fixarea unei dominante in: ceea ce prive ste
manifestarea unui sau altuia dintre tipurile de inteligen ta definite de Gradner . Aceast a
dominant a va putea fi identificat a foart e clar in interesele si alegerile profesionale ale
adolescen tilor.
Ausubel si Robinson (apud T. Cretu) realizand o trecere in revist a a problematicii
atrag atentia asupra faptului ca adolescen ta este stadiul in care din punct de vedere cognitiv
se ating toate condi tiile unor scoruri ridicate in ce prive ste inteligen ta. in aceast a privin ta
parerile speciali stilor sunt diferite . Astfel , unii consider a ca pana la 50% din mecanismele
cognitive uman e se dezvolt a pana la 4 ani, alte 30% pana la 8 ani, iar restul intre 14 si 15 ani.

Spre deosebire de acestia sunt altii care, in urma cercet arilor intreprinse , au plasat varsta
ultimei cresteri a inteligen tei intre 18-20 de ani si chiar dupa, insa ei fac o precizeaz a ca
varsta la care cresterea inteligen tei scade este diferit a de la individ la individ Și este legat a
de toate categoriile de procese cognitive .
Explozia stiintifica din secolul nostru reprezint a un factor , important in dezvoltarea
capacit atilor cognitive ale adolescen tilor din ziua de azi. Capacitatea lor de. utilizare a
calculatorului , precum si accesul la internet ii ajuta la acumularea unui volum mai mare de
cuno stinte si la achizi tia unor strategii rezolutive mai eficiente , la dezvoltarea superioar a a
capacita tilor de abstractizare si generalizare . De asemenea , ei au posibilitatea de a-si
manifesta toate aceste capacit ati in cadrul olimpiadelor scolare .
Exist a diferen te de sex in ceea ce prive ste manifestarea inteligen tei in
adolescen ta! La scorurile medii ale inteligen tei, diferen tele sunt nesemnificative . Terman si
Oden au constat ca baietii isi mentin mai mult. scorurile de inteligen ta pe masura ce
inainteaz a. in varsta, iar cercet arile lui Conrad arata ca fetele au in primii ani ai adolescen tei
scoruri mai ridicate la inteligen ta general a. De asemenea , pe parcurs fetele detin
superioritatea la probele de vocabular si fluen ta verbal a, iar baietii la probele pentru
aptitudinile mecanice si cele pentru surprinderea relatiilor spatiale si numerice .
Dezvoltare a si declinul inteligen tei se dovede ste a fi strans corelat cu educa tia. Cu
cat nivelul educa tional este mai ridicat , cu atat scaderea performan tei la testele de inteligen ta
se manifest a mai tarziu si mai lent
Cunoa sterea si dezvoltarea aptitudinilor reprezint a o premis a pentru reusita scolar a
si pentru alegerea profesional a, aceasta din urma fiind un obiectiv principal al adolescen tei.
Detectarea aptitudinilor se poate realiza prin intermediul testelor . psihologice , insa acestea
pot face predic tii in special pentru aptitudinile simple , cum ar fi cele psihomotorii . Pentru
cele complexe detectarea pe baza de teste are rezultate modeste . Asadar, cea mai sigur a
metod a de predic tie a aptitudinilor complexe , de exemplu : a creativit atii stiintifice, o
constituie datele biografice cu privire la subiectul investigat , indeosebi performan tele
apropiate de creatia autentic a. De asemenea , un rol important revine observ arii indelungate
a elevilor , atat in procesul de invatamant, cat si in activit ati in afara clasei si scolii (olimpiade
etc.).
Educarea aptitudinilor se realizeaz a in mare parte in cadrul procesului de
invatamant. Acesta constituie sau ar trebui sa constituie locul . in care aptitudinile sunt
recunoscute , stimulate si dezvoltate . Important este ca in paralel cu procesul educ arii acestor
aptitudini sa se realizeze o educar e a unor trasaturi de personalitate (motiva tie, tenacitate etc.)
care reprezint a niste condi tii psihologice importante pentru dezvoltarea aptitudinilor .
Adolescen ta este o perioad a de cautari, o perioad a in care adolescen tii incearc a sa
descopere cat mai multe lucruri despr e ei, de aceea acum este momentul in care ei isi
definitiveaz a interesele . Interesul pentru un anumit domeniu determin a o atitudine pozitiv a
fata de acesta . Adolescen tii care isi dau seama de aptitudinile si inclina tiile lor au tendin ta de
a se implica mai mult in activit ati specifice si isi dezvolt a si mai mult aceste capacit ati.
Experien ta personal a acumulat a ajuta la structurarea diverselor tipuri de aptitudini , generale
sau speci ale.
O particularitate specific a adolescentului este dorin ta de afirmare a propriei
personalit ati. Tendinta de afirmare se manifest a foarte diferit . Unii adolescen ti doresc sa se

remarce pe plan intelectual , altii pe. plan sportiv etc. Cei care vor sa se afirme pe plan
intelectual se remarc a printr -o activitate deosebit a la anumite materii , in clasa, in cercuri .
scolare , prin prezentarea unor lucrari valoroase , in relatiile cu cunos cutii si colegii , simtind
o deosebit a placere sa discute si sa-si impun a punctul de vedere . Cei care vor sa se afirme
prin sport , duc o munca intens a de pregatire, particip a la competi tii etc. Performan tele
obtinute pot avea un impact deosebit asupra alegerilor privind viitorul .

Caracterul
Adolescen ta este o perioad a plina de transform ari si in ceea ce prive ste latura
atitudinal -valoric a. Adolescen tii sunt mai instabili , neascult atori si au 6 serie de conflict e cu
ceilal ti, in special cu adultii. Aceast a manifestare a fost numit a de catre M. Debesse criza de
originalitate juvenil a si o define ste ca „o faza decisiv a a dezvolt arii, momentul in care viata
se orienteaz a intr-un anumit sens si cand apar direc tiile esentiale si permanente ale gandirii“ .
Criza adolescen tei este considerat a de unii autori ca fiind un organizator , iar rezolvarea ei o
sursa de progres .
Criza de originalitate se manifest a in mod diferit in ceea ce prive ste diferi ti
parametri: intensitatea manifest arilor, momentul inceperii , durata sa, apartenen ta la un
anumit sex sau tip temperamental , continutul central al schimb arilor.
Manifest arile de opozi tie, nerabdare si nemul tumire care sunt specifice crizei au
grade diferite la adolescen ti: 3-5% dintre adolescen ti parcurg o criza foarte puternic a, alti 3-
5% sunt la polul opus , manifest arile lor fiind aproap e neobservabile , iar manifest arile
celorlal ti au intensitate medie . Durata acestei crize poate sa se incadreze intre un an, un an si
jumatate si chiar cinci sau sase ani. La acestia din urma intervin caren tele mediului familial ,
in special regimul autoritarist practica t in familie (T. Cretu). R. Vincent vorbe ste-despre
atitudine a adolescen tilor fata de reactiile lor: ei cred ca este nevoie de putin scandal ca sa te
impui .
Unele cercet ari arata ca debutul acestei crize poate avea loc chiar la inceputul
adolescen tei, iar altele sustin ca unele persoane trec prin aceast a criza la sfarsitul adolescen tei
sau chiar in postadolescen ta (cei care fac parte din familii cu statut socio -profesional si
cultural ridicat ). J. Rousselet spunea ca “Varsta medie de apari tie a acestei crize este intre 12
si 14 ani la fete si 14 si 16 ani la baieti” (T. Cretu).
In ceea ce prive ste diferen tele de sex, se pare ca baietii resimt aceast a criza mai
intens si pe O: perioad a mai lunga de timp, datorit a tendin tei de. dezvoltare a masculinit atii,
a fortei. Fetele sunt mai blande si mai calme pe perioada adolescen tei, insa exist a si fete care
au manifest ari asem anatoare baietilor, acestea avand tendin ta de a se opune permanent
cerin telor parentale .
Manifestarea crizei adolescentine este diferit a si in functie de tipul temperamental .
Astfel , se consider a ca tipurile puternice au tendin ta spre crize puternice si invers . Cei mai
spectaculo si sunt coler icii (lipsa de masura, a reactiilor si intensitatea acestora ), iar
manifestarea cea mai slaba o au melancolicii . Extravertitii au reactii rapide si puternice la
limit arile impuse de parinti. La introverti ti apare o neconcordan ta intre opozi tiile si
nemul tumirile lor interne si manifest arile lor externe .
In functie de aspectul pe care adolescentul doreste sa-l dobandeasc a, manifest arile
pot imbraca forme diferite . Pentru unii cel mai important lucru este dobandirea autonomiei

fata de parinti, de aceea au tendin ta de a respinge tot ceea ce acestia spun sau cer, nu doresc
sa se supun a autorit atii parentale . Pentru altii afirmarea eului are o importan ta mai mare , ei
incerc and din rasputeri sa-si impun a punctul de vedere in fata parintilor si sa ceara sa li se
respecte opiniile , sa se tina cont de ele (T. Cretu).
In central crizei adolescentine se afla sistemul caracterial . Preocup arile multor
autori au vizat schimb arile care au loc cu privire al autonomie si independen ta, disciplin a si
responsabilit ati, conformism si nonconformism , indrazneal a exagerat a.
In ce prive ste dorin ta de independen ta, J. Rousselet (apud. T. Cretu) face referire
ia revolta adolescentului impotriva tutelei familiei , manifestat a prin refuzul de a se supune
cerintelor acesteia . Autorul scoate in eviden ta diferen tele dintre copii , care tin cont de parerile
parintilor si adolescen tilor care sunt aduse in discu tie doar pentru a demonstra caracterul
invechit al acestora . R. Vincen t consider a ca atitudinea de a critica totul este indispensabil a
matur izarii psihologice a adolescentulu i. Aceast a manifestare a independen tei se realizeaz a
si in scoala cu privire la profesori , care sunt considera ti a fi niste ignoran ti plini de preten tii.
J. Rousselet se refera si la revolt a impotriva moralei si a polite tii. Adolescentului
simpla buna-cuviin ta i se pare insuportabil a si orice badaranie capata in ochii lui alura unui
protest solemn” (T. Cretu). Reac tiile la normele morale si polite te sunt mai accentuate in
cadrul grupului si in situa tii de grup. Opozabilitatea individual a este mai frecvent a in cadrul
familiei .
Cucerirea autonomiei si independen tei este unul din marile castiguri ale crizei si ale
dezvolt arii din acest stadiu . Obtinerea independen tei se realizeaz a pe mai multe planuri:
spatiul propriu din locuin ta, domeniul culinar , vestimentar , activit ati casnice , preocup ari de
timp liber. Dependen ta adolescen tilor fata de familie este legat a de parte a financiar a, mai
ales daca ei isi continu a studiile dupa ciclul liceal . Aceast a cucerire a autonomiei contribuie
la cresterea increder ii in sine a adolescen tilor, dezvoltare a demnit atii personale , a
responsabilit atii personale si o responsabilizare in ceea ce prive ste deciziile de viitor .
O parte important a a caracterului o reprezint a si moralitatea , atitudinile si valorile
morale pe care le are individul si la care acesta se raporteaz a. Pe masura ce adolescen tii
dobandesc capacitatea de a gandi despre idei abstracte si ipotetice si pe masura ce isi traseaz a
identit atile lor viitoare , multi dintre ei reflect a asupra propriilor valori si standarde morale .
J. Piaget consider a ca progresul in planul constiintei morale se datoreaz a achizi tiei
unor noi capacit ati cognitive . in acest stadiu unii adolescen ti trec printr-o scurt a faza in care
sunt maximal centra ti pe continutul pur moral al conceptelor si cred ca nu poate fi admis a
nici o abatere de la ele, operand strict dihotomic . Trec printr-un fel de radicalism moral , care
ii fac sa intre uneori in conflict cu adultii si mai ales cu parintii lor. Fiind centra ti pe norma
moral a pura, pot deveni relativ rigizi in evalu arile si exigen tele pe care le formuleaz a. Pe
masura ce propria experien ta social a se amplific a, iar viata reala este cunoscut a mai. in
profunzime , judec atile morale cu privire la faptele lor, precum si ale celorlal ti* incep a fi
raportate la circumstan te si se nuan teaza (T. Cretu).
Cu toate ca adolescen tii incalc a regulile din cand in cand, adolescen ta este o
perioad a in care indivizii sunt puternic motiva ti sa se comporte moral . Raport andu-ne la
teoria lui Kohlberg, de-a lungul adolescen tei judecata conven tional a devine modalitatea
dominant a de gandire moral a. intre 13 si 14 ani majoritatea judec atilor, morale reflect a ori
abordarea hedonismului instrumental (Ma ajuti, te ajut) ori a conformismului interpersonal

in care preocuparea este de a fi dragut si a primi aprobare . in jurul varstei de. 16 si 18 ani,
majoritatea adolescen tilor se afla in stadiul 3, dar exist a si adolescen ti care se gasesc in
stadiul 4. Acesti adolescen ti au o perspectiv a social a mai larga asupra drept atii si sunt
preocupa ti sa actioneze in asa. fel incat sa ajute la mentinerea sistemului social . Regu lile
sociale sau morale sunt vazute ea rezult and dintr -o decizie colectiv a si o adeziune personal a
si nu ca o impunere din exterior .
Kohlberg sugereaz a ca moralitatea postconven tional a nu apare decat la inceputul
stadiului adult . Principala linie de dezvoltare in judecata moral a de-a lungul adolescen tei este
trecerea de ia gandirea preconven tional a la o gandire tot mai conven tional a. in aceast a
perioad a multi, dintre adolescen ti trec peste preocuparea pentru intaririle externe si pedepse
si incep s a exprime o preocupare sincer a pentru respectarea standardelor morale pe care le –
au invatat de ia p arinti sau alte autorit ati si asigurarea faptului c a regulile f acute pentru a
mentine ordinea si dreptatea in rela tiile sociale sunt luate -in serios si men tinute . Adolescen tii
incep s a vada moralitatea ca o parte important a a personalit atii (Shaffer ). isi doresc sa fie
onesti, corec ti si grijulii fata de ceilal ti, consider and ca si-ar pierde din respectul de sine daca
in mod egoist ar ignora nevoile celorlal ti. Majoritatea adolescen tilor isi interiorizeaz a valorile
morale conven tionale si multi sunt motiva ti sa fie persoanele morale pe care cei din jur le
doresc .
Pe masura ce se dezvolt a capacit atile cognitive si dobandesc anumite valori ,
adolescen tii isi formeaz a o imagine asupr a propriei persoane . Formarea acestei imagini
reprezint a un intreg proces de autocunoa stere.

Dezvoltarea sinelui in adolescen ta
De-a lungul adolescen tei indivizii ating un nivel calitativ al propriei dezvolt ari. In
primul rand, Eul devine mai coeziv , mai unitar si mai integrat decat inainte . in al doilea rand,
adolescen tii sunt capabili sa faca legatura intre comportamentele lor trecute si viitoarele lor
roluri . in al treilea rand, adolescen tii dobandesc capacitatea de autoreflectare . Ei nu sunt doar
constienti de existen ta Eului, ei sunt capabili sa examineze continutul Eului si sa mediteze la
ceea ce gandesc altii despre ei ca oameni .
Descoperire a Eului poate aduce cu sine inclinarea catre solitudine , deoarece numai
in aceast a stare individul are ocazia sa stea de vorba cu sine cu toata sinceritatea , departe de
ochii iscoditori ai lumii externe . Tendin ta catre singur atate, insa, nu este singura posibilitate
de explorare a Eului , exist and si opusul acesteia , cautarea relatiilor sociale , care se face din
ce in ce mai simtita catre finele adolescen tei, pe masura ce asimileaz a valorile sociale .
Adolescen ta este o perioada pentru sinteze , pentru integr ari. Erikson consider a ca
adolescentul este pus fata in fata cu sarcina de a-si forma un concept de sine stabil si
functional . Cei care reusesc sa faca acest lucra isi stabilesc un sens al identit atii care „este
experimentat ca un sens de stare de bine psihosocial a. Cei mai eviden ti indicatori ai acestei
stari sunt satisfac tia de a fi acasa in propriul corp, un sentiment de-a sti incotro te indrep ti, o
siguran ta interioar a a recunoa sterii anticipate a celor care conteaz a”. Adolescen tii au atins un
sens al identit atii atunci cand sunt sigur i de conceptul lor de sine-valorile , abilit atile,
interesele si convingerile lor-si cand stiu ce vor pentru viitorul lor. Identitatea adolescentului
este produsul a tot ceea ce individul a invatat ca fiu sau fiica, student , covarstnic , enoria s,
lucrator la benzin arie, fiinta sexual a s. a. m. d.

Identitatea format a pare a fi finala si multe din componentele ei pot deveni
angajamente pe viata. Dar asta nu inseamn a ca valorile si scopurile de viata ale unei persoane
sunt fixe si permanente . Cu toate ca unele din aceste componente devin . dificil de
transformat , oamenii se schimb a si personalitatea lor continu a sa se dezvolte de-a lungu l
vietii. Dar fara a tine seama de cum s-ar putea schimba in anumite perioade , identitatea
majorit atii adolescentilor incepe sa ia o form a consistent a si integrat a in finalul acestei etape .
Conceptu l de sine se refer a la atributele si expectan tele pe care le avem despre noi.
in general , ne gandim la conceptul de sine in termeni evaluativi . O persoan a poate fi evaluat a
ca avand un concept de sine pozitiv sau negativ , o orientare critic a sau. acceptabil a catre sine.
Ca orice concept , trece prin revizuiri si reorganiz ari odata cu maturizarea capacit atilor
cognitiv e ale individului . Dezvoltarea cognitiv a ce are loc trebuie sa aduc a schimb ari
observabile in intelegerea de catre persoan a a Eului, asa cum aduce schimb ari in intelegerea
altor sistem e fizice si sociale complexe (Inhelde r si Piaget). Majoritatea adolescen tilor devin
extrem de preocupa ti de aspectul lor fizic. Imaginea corporal a, aflata la perifer iile constiintei
in copil arie, devine din ce in ce mai central a incorpor andu-se in constiinta de sine. Puberii si
adolescen tii au o etapa de scrutare mai profund a a caracteristicilor corporale , e perioada in
care stau mai mult in baie, se privesc in oglind a. Dorin ta de retus sau de mascare a diferitelor
impurit ati ale pielii sau alte tipuri de aspecte devin evidente , mai intai la fete (Șchiopu ).
Baietii vor sa para masculini , cu umeri lati, solduri inguste si caracteristici sexuale secundare
evidente . Fetele vor sa arate bine, cu piele fina si fara par pe fata sau pe corp. Atat baietii, cat
si. fetele sunt ingrijorati de acnee , greutate , denti tia asimetric a si purtarea ochelarilor .
Formele fetei sau corpului lor nu-i multumesc niciodat a. Fata ei este prea rotund a, urechile
ei sunt prea clapauge. De cele mai multe ori, nimeni nu observ a aceste imperfec tiuni;
Un studiu realizat pe boboci din liceu arata ca majoritatea . adolescen tilor, in special
fetele , arderi sa-si schimbe infatisarea (Musa si Roach ). Doar 12% dintre fete nu doreau
schimbare . Cand li s-a cerut sa compare infatisarea lor cu cea a covarstnicilor , baietii aveau
o parere mai buna despre propria infatisare decat fetele . Fetel e doreau sa-si schimbe parul,
greutatea , hainele si fata, in aceea si ordine . Pentru baieti, ordinea era imbracamintea ,
trasaturile fetei, parul si apoi greutatea .
Oamenii creeaz a o imagine a Eului ideal , care este o imagine a ceea ce isi doresc ei
sa devin a. Multi copii isi selecteaz a parintii drept baza pentru aceast a imagine , dar in
preadolescen ta si adolescen ta parintii sunt inlocui ti cu alti adulti si. Aceste modele sunt
deseo ri celebrit ati, cum ar ti prezentator i TV, actori , artisti muzicali , eroi sportivi sau modele
faimoase . De-a lungul adolescen tei tarzii, multi adolescen ti creeaz a o persoan a complex a,
imaginar a, ce deriv a, dintr -o varietate de persoane admirate .
Adolescen tii sunt foarte preocupa ti de modul in care sunt vazuti, percepu ti de
ceilal ti. Intr-un studiu realiza t de Simmons , Rosenberg si Rosenbe rg, un or elevi din clasele
III-XII li s-au pus-anumite intreb ari legate de conceptul de sine, O parte a acestor intreb ari
vizau parerea parintilor, profesorilor si covarstnicilor despre ei. Raspunsurile adolescen tilor
aratau, o preocupare mai mare fata de opiniile acestor persoane despr e ei, decat fata de
propriile raspunsuri .
Abilit atile cognitive ale adolescen tilor permit conceptelor lor de sine sa devin a
abstracte , bine organizate si integrate . in acela si timp, adolescen tii arata o intens a.
constientizare si preocupare fata de propriile motiva tii, convingeri , atitudini si valori . Cu alte

cuvinte , ei para Ii mai racorda ti la aspectele interiorizate ale Eului .
Sigelman si Shaffer au realizat o trecere in revist a a numeroase studii cu privire la
conceptul de sine. Un studiu realizat pe copii si adolescen ti din clasel e IV-XII le cerea
acestora sa scrie 20 de raspunsuri diferite la intrebarea „Cine sunt eu? ” (Twenty Statements
Test, Kuhn si McPartland ). La adolescen ti aceste descrieri sunt mai putin fizice si mai mult
psihologi ce, autoportretele sunt mai putin concrete si mai mult abstracte . Teoria lui Piaget
spun e ca trecerea de la gandirea concret a la cea formal a se produce in jurul varstei de 11-12
ani. Desi copii i de 9-10. ani sunt capabili sa-si descrie trasaturile psihologice , ei o fac in
termeni concre ti (imi place mancarea ). Copiii ce intra in adolescen ta (preadolescen tii 11-12
ani) de cele mai multe ori generalizeaz a de-a lungul tuturor situa tiilor cu privire la trasaturile
lor de personalitate (Sunt intotdeauna o persoan a sincer a). Elevi i de liceu fac autodescrieri
mai abstracte , focaliz andu-se nu numai pe trasaturile de personalitate , ci si pe valorile ,
ideologiile si convingerile lor (Sunt un pseudoliberal ). Adolescen tii vorbesc mai mult despre
felul lor de a fi, sunt mult mai constienti de propria persoan a decat copiii . Abilit atile cognitive
nou achizi tionate ce le permit sa rationeze despre propriile ganduri si sentimente , precum si
despre ale celorlal ti, ii fac uneori dureros de constienti de sine. in final, deoarece sunt capabili
sa reflecteze asupra propriei personalit ati, adolescen tii pot sa construiasc a, un autoportret
mult mai integrat , mai coerent decat copiii si preadolescen tii. in locul unei simple insiruiri
de trasaturi, ei isi organizeaz a autopercep tiile, incluz andu-le si pe cele ce par contradictorii ,
intr-o descriere coerent a, o teorie despre ceea ce ii face semnificativi , importan ti.
Un studiu interesant a fost realizat de Susan Harter si Ann Monsour care au cerut
unor copii de 13, 15 si 17 ani sa se descri e cand sunt cu parintii, cu prietenii , in relatii
romantice , in sala de clasa. Apoi li s-a cerut sa aleag a din descrierile facute, sa identifice
orice contradic tie sau incongruen ta si sa indice care dintre contradic tii i-a surprins sau i-a
suparat. Copiii de 13 ani nu erau constienti de inconsisten tele din cadrul personalit atii lor,
asadar daca nu le-au identif icat, nu erau deranja ti de ele. Cei de 15 ani au identificat multe
inconsisten te si au fost deranja ti din cauza lor. De exemplu , o fata din clasa a IX-a a. gasit o
serie de inconsisten te in personalitatea sa: era si atent a si lenesa la scoala, comunicativ a si
nervoas a in relatiile romantice , sarguincioas a la scoala si dornic a de distrac tii cu prietenii etc.
in ceea ce prive ste tendin ta ei de a fi. fericit a cu prietenii si deprimat a acasa ea. spune : „eu
ma consider o persoan a vesel a si mi-as dori sa fiu la fel cu toata lumea pentru ca acesta este
eul meu real, dar devin deprimat a alaturi de familia mea si asta ma deranjeaz a pentru ca nu
asa imi doresc eu sa fiu”. Aceast a adolescent a, in general fetele , este constienta de eurile din
interiorul ei si preocupat a de a descoperi adev aratul sine.
Abia in clasele terminale de liceu , adolescen tii sunt capabili sa detecteze
autoper ceptiile conflictuale si sa le integreze intr-o viziun e despre sine mai coerent a. Astfel ,
un baiat de 17-18 ani poate conchid e ca este de inteles sa fii relaxat si increz ator in
majoritatea situa tiilor, dar sa fii nervos in cazul intalnirilor romantice , daca nu ai avut multe
experien te de acest gen. Harter si Monsour cred ca dezvoltarea cognitiv a-mai precis
abilitatea de a compara trasaturile abstracte si integrarea lor prin concepte mai abstracte –
reprezint a cauza acestor schimb ari in percep tia Eului.
Intelegerea propriei personalit ati devine mai nuan tata, abstract a; integrat a,
constientizarea de sine creste de la copil arie la adolescen ta si de-a lungul adolescen tei.
Adolescentul devine un teoretician sofisticat care reflecteaz a asupra propriei personalit ati

intelege modul in care functioneaz a aceasta si astfel ii intelege mai bine si pe ceilal ti;
In timp ce sensul Eului se contureaz a, la inceput este foarte fragil . La fel ca si
termenii stiintifici care au contribuit la formularea unei noi teorii , adolescen tii sunt nesiguri
in ce prive ste validitatea noului Eu. Sentimentul ca Șinele este fragil se leaga de preocuparea
ca el este, de asemenea , foarte transparent , usor de examinat de-ceilal ti. Asta da nastere
conceptului de audien ta imaginar a introdus de David Elkind , definit ca si convingerea ca
altii te urmaresc. si iti evalueaz a performan tele. Nu este de mirare ca adolescen tii par pentru
parinti a 11 mai putin deschi si decat in copil arie. Adolescen tii simt ca trebuie sa fie atenti sa
nu dezv aluie prea mult, altfel noul sens al Eulu i ce apare poate fi oarecum pierdut . Sensul
fragil al Eului caracteristic pentr u adolescen ti ajuta la intelegerea impresiei lor de
invulnerabilitate . Sentimentul ca lor nu li se poate intampla sa fie raniti este un exemplu de
fabula tie personal a, un alt concept utilizat de Elkind, definit ca o convingere distorsionat a cu
privire la propria persoan a ca fiind fundamental diferit a de ceilal ti oameni . Un psihanalist ar
vedea acest lucru ca o aparare impotriva sentimentelor de incertitudine si vulnerabilitate .
Fragilitatea Eului adolescentulu i subliniaz a tendin ta acestuia de a-si imagina roluri diferite .
La fel cum jocul asigur a un „rai” sigur pentru prescolar in vederea rezolv arii conflictelor , la
fel si fantezia ii permite adolescentului sa experimenteze dimensiuni posibile si noi ale Eului
inainte de a le integra . Pe cat de grandioase sunt uneori aceste , fantezii (Mihai va salva lumea
marin a), ele servesc drept „far” pentru ghidarea adolescentului mai departe . Deseori ele sunt
o parte pozitiv a a idealismului adolescentului .
Un sentiment incert si fragil al Eului care apare in adolescen ta timpurie este treptat
depasit. Prin intermediul interac tiunilor cu ceilal ti, prin intermediul performan telor scolare
si realiz arile din mediul social , convingerile adolescen tilor despre sine sunt puternic
confirmate . Ei devin mai siguri de ei si mai putin preocupa ti de analizarea Sinelui . Sunt
capabili sa formuleze autoevalu ari mai realiste , care includ atat evalu ari ale punctelor slabe ,
cat si ale punctelor tari, integr andu-le intr-un sens stabil si coerent al Eului .
Studiile in care adolescen tii sunt incuraja ti sa vorbeasc a despre ei, sa se autodescrie ,
relev a modul in care conceptele de sine se schimb a de-a lungul adolescen tei. in primul rand,
conceptele de sine devin mai diferen tiate. Decat sa se vada ca avand intotdeauna anumite
caracteristici , adolescen tii elaboreaz a imagini mai complexe ce iau in considerare factori
situa tionali . De exemplu , un adolescent poate spune: „in general respec t regulile , except and
situa tia in care tatal meu este nedrept cu mine” . in al doilea rand, conceptul de sine al unui
adolescent devine mai individualizat , distinct fata de conceptel e de sine ale altor adolescen ti,
in timp ce copiii mai mici se descriu in termeni de similarit ati cu conv arstnicii, adolescen tii
se descriu mai mult in termenii caracteristicilor personale . in al treilea rand, exist a o
preocupare eu privire ia trasaturile stabile de personalitate care definesc locul si modul de
operare al unui individ in reteaua social a. inceputul acestor schimb ari apare in copil aria
mijlocie , dar sunt mult mai marcate in adolescen ta. in al patrulea rand, adolescen tii, se vad
mai mult ca autoreflexivi si capabili sa ia decizii in mod independent in ceea ce prive ste
valorile si comportamentele . in al cincilea rand, adolescen tii gandesc despre Eu ca fiind un
sistem coerent construit din parti diverse , dar integrate .
Astfel de realiz ari sunt sustinute de progresele in dezvoltarea intelectual a. Forta
logica a gandirii formale si abilitatea de a coordona viziuni multiple permit adolescen tilor
mai mari sa inteleag a diverse aspecte ale Eului si schimbarea comportamentului in situa tii

diferite . Astfel de forte ale gandirii promoveaz a idealismul adolescentulu i si atingerea unui
nivel abstract al dezvolt arii morale; acest lucru se poate prezenta ca o preocupare fata de
condi tiile sociale , cum ar fi saracia sau lipsa de adapost.
Studiile realizate de Damon si Ilari in ceea ce prive ste schimb arile in conceptul de
sine arata diferen te semnificative intre copii si adolescen ti. Acestora li s-a cerat sa raspund a
unor intreb ari legate de aspecte fizice , sociale si psihologice ale propriei persoane . In
copil aria mijloci e copiii fac compara tii intre ei si altii, pe cand in adolescen ta timpurie apare
o preocupare pentru identificarea modalit atii de interac tiune cu ceilal ti. La sfarsitul
adolescen tei apare o noua trasatura a Eului: conceptul despr e sine ghidat de sisteme de
convingeri , planuri si ideologii . Aceasta permite conceptului de sine sa fi mai coerent la
aceast a varsta.

Tabelul privind autodescrie ri in copil arie si adolescen ta (Damon si Hart)

Copil aria
mijlocie Preadolescenta Adolescen ta
Sunt mai inalt
decat Port ochelari si copiii rad
de Nu am multe lucruri . Este
nedrept sa ai ceilal ti copii . mine . multe lucruri in timp ce alti
oameni nu au imi plac
sporturile . Sunt timid . nu am multi nimic .
Asta place celor
mai prieteni , dar cei pe care ii
am Este bine sa fii frumos doar
atunci cand multi baieti. sunt foarte buni. este o frumuse te reala si nu una
falsa. Sunt intr-o form a Sunt mandru ca sunt un bun
cititor . te extraordinar a. toti pe care ii ajuta sa inveti multe .
intalnesc ma respect a
pentru asta.

Mai mult, in timp ce elevii de gimnaziu sunt carac teriza ti de autoacceptare
nereflexiv a, adolescen tii devin introspect ivi si reflexivi , cautand o intelegere mai profund a a
propriei persoane . in timp ce copiii de 9 ani noteaz a adev aruri neindoielnice despre ei (Eu.
merg la scoala X; Eu am multi prieteni ), adolescen tii adesea se vad in termenii unei ipoteze
(Sunt un liberal? Sunt un conservator? Unde ma incadrez ?).
Fiind o perioad a de "furtun a” emotional a si stres psihologic nivelul stimei de sine
i. este posibil, sa. varieze . Acest lucra este demonstrat si de studiile citate de Shaffer . in unul
dintre studii s-au evaluat percep tiile de sine ale unor copii de 8-11, 12-14, 15 ani sau mai
mari. Problemele cele mai mari legate de imaginea de sine au aparut la copiii de 12-14 ani.
Acestia aveau stima de sine scazuta, erau foarte constienti de propria persoan a si au declarat
ca imaginea despre propria persoan a este foart e schimb atoare . Trecerea de la gimnaziu , unde
erau elevii cei mai mari si respecta ti, spre lumea liceului unde sunt cei mai mici si mai putin
competen ti, va produce o scadere temporar a a stimei de sine. Aceast a, scadere poate fi mai
mare cand o serie de stresori se adun a-de exemplu cand adolescen tii pe, langa tranzi tia de la
gimnaziu la liceu , fac fata schimb arilor puberale , incep sa aiba intalniri amoroase sau survin
schimb ari in familie .
Majoritatea adolescen tilor ies din aceast a perioad a cu aproximativ acela si nivel de
stima de sine cu care au intrat . Aparent ei isi revizuiesc conceptu l de sine intr-o mica masura
in timp ce realizeaz a schimb arile fizice , cognitive si sociale din adolescen ta. in plus, chiar
daca unii copii traiesc sentimente de indoial a fata de sine la intrarea in adolescen ta, in mod

gradual vor aparea cresteri modeste ale stimei de sine in adolescen ta tarzie.
Conceptul de identitate include cererea de descoperire personal a, judecata legat a
de "cine sunt eu” si inteleger ea sensului existen tei unei persoane . Identitatea implic a
integrarea intr-un tot coerent a experien tei trecute a unui individ , schimb arilor personale
survenite sau ce survin si cererilor si expectan telor societ atii fata de viitorul unui individ .
James Marcia sustine ca identitatea se refer a la o structur a de abilit ati, convingeri si
experien te anterioare cu privire la Eu. Cu cat aceast a structur a este mai dezvoltat a, cu atat
indivizii sunt mai constienti de propriile calitati si puncte slabe . Cu cat sunt mai slab
dezvoltate aceste structuri , cu atat indivizi i sunt mai confuzi in ceea ce prive ste diferen tele
dintre ei si ceilal ti si cu atat mai mult se vor baza pe surse externe pentru a se evalua .
Majoritatea societ atilor asigur a o perioad a de amanare sau moratoriu , inaintea
stadiulu i de adult , in timpul careia persoana poate „incerca” si testa o serie de angajamente ,
convingeri si roluri . Aceast a testare poate lua multe forme , cum ar fi documentarea despre o
serie de filosofi i religioase sau sociale , examinarea punctelor tari sau slabe ale altor persoane
sau. trairea imaginar a a unor roluri diferite . Acest proces al testarii il poate ajuta pe individ
sa-si formeze un concept de sine clar si satisf acator. Un studiu sugereaz a ca statusul
moratoriu este pentru studen ti prelungit fata de conv arstnicii care lucreaz a. Aceast a intarziere
nu se datoreaz a diferen telor in angajamentele ocupa tionale . Mai degrab a, tinerii muncitori si
studen tii difer a in ceea ce prive ste gradul de angajamente religioase , politice si ideologice .
Tinerii care muncesc ajung la aceste anga jamente ale identit atii mai devreme .
Meilman a Utilizat sistemul lui Marcia pentru a studia -formarea identit atii. El a
descoperit ca:. atingerea identit atii creste cu varsta, iar prescrierea si difuziunea descre ste.
Studiu l a fost realizat pe baieti de 12-18, 21 st 24 de ani. Majoritatea celor de 12 si 15 ani
erau in statu sul de difuziune sau prescriere . La aceast a varsta multi adolescen ti nu s-au gandit
cine sunt-ori nu au nici o idee, ori stiu ca ideile pe care le au se vor schimba (difuziunea , fara
crize si angajamente ). Alti adolescen ti spun “Voi fi medi c, la fel ca si tatal meu” si par sa fie
siguri . Totu si, devine clar ca nu s-au gandit niciodat a ce li se potrive ste mai bine si au acceptat
identit atile sugerate de parinti sau alte persoane (prescriere , angajament fara criza). Progresul
catre atingerea identit atii devine mai evident incep and cu 18 ani. Multi indivizi intra acum in
stadiul moratoriu , in care experimenteaz a o. criza sau exploreaz a activ probleme de
identitate . E posibi l ca intrare a in statusul moratoriu sa fie un semn bun daca individul gaseste
raspunsuri pentru intreb arile ridicate . de el si va putea trece spre statusul de atingere a
identit atii. in studiul lui Meilman doar 20% din cei de 18 ani, 40% din studen ti si putin peste
50% din cei de 24. de ani atinseser a o identitate ferm a bazat a pe o punere in balan ta a
alternativelor .
Alti cercet atori citati de aceia si autori s-au focalizat pe dezvoltarea identit atii 1a.
studen ti. Din aceste studii au reiesit o serie de relatii. in primul rand, studen tii care au atins
identitatea , au o stima de sine relativ crescut a si o anxietate scazuta. in al doilea rand, din
primul pana in ultimul an de studen tie, studen tii tind sa treac a de la nivelul de prescriere si
cel mora toriu la atingerea identit atii. Totu si, miscarea nu este intotdeauna in direc tia pozitiv a,
Unii studen ti care initial par a avea o identitate stabil a pot regresa . in al treilea rand, miscarea
spre atingerea identit atii este legat a de independen ta studentului fata de familie . De exemplu ,
un boboc aflat in statusul de prescriere al identit atii care a avut scoruri mari la testul de
evaluar e a independen tei fata de familie are sanse mai mari de a atinge identitatea pana in

ultimul an de facultate .
Exista. diferen te intre fete si baieti in formarea identit atii? Cercet atorii care s-au
preocupat de aceast a problem a spun ca in multe privin te nu apar diferen te. Femeile
progreseaz a in acela si ritm ca si barbatii. Cu toate acestea a fost sesizat a o diferen ta intrigant a
intre sexe: chiar daca studentele din ziua de azi sunt la fel de preocupate de carier a ca si
barbatii, ele dau importan ta mai mare aspectelor de identitate legate de relatiile
interpersonale , rolul de gen si sexualitate . De asemenea , ele sunt mult mai preocupate decat
barbatii de modul in care sa echilibreze scopurile legate de familie si carier a.
In jurul varstei de 20 de ani indivizii (barbati si femei ) trec de la statusurile de
difuziune sau prescriere la statusul moratoriu si apoi ating un anumit sens al identit atii. Asta
insa nu inseamn a incheierea procesului de formare a identit atii. Multi adulti se lupta cu
probleme legate de identitate sau si-au pus din nou intrebarea “Cine surit eu? ” dupa ce au
crezut ca aveau toate raspunsurile . Un divor t* de exemplu , poate determina -la o femeie
regandirea semnifica tiei pe care o avea conceptul de femeie si poate ridica intreb ari legate
de alte aspecte ale propriei identit ati (Shaffer ).
Progresul adolescen tilor spre atingerea identit atii este produsul a cel putin patru
categorii de factori: dezvoltarea cognitiv a, parintii, experien ta social a din afara familiei ,
contextul cultural (Shaffer ).
a) Dezvoltarea
cognitiv a poate s a-i faca pe adolescen ti capabili s a-si imagineze sau s a contempleze posibile
viitoare identit ati. Adolescen tii care a u un ni vel solid al g andirii formale si care g andesc in
mod abstract sau complex sunt cei : care vo r ridica si rezolva probleme de identitate . Se
consider a ca adolescen tii aflati in statusul moratoriu sau cel de atingere a identit atii adopt a
un stil de procesare bazat pe cautarea activ a de informa tii, nu pe suportul si ghidare a oferit a
de ceilal ti (asa cum. fac cei din statusul de prescriere ) si nici nu amana luarea deciziei sau
adopt a decizii pripite (asa cum tind sa faca cei din. statusul de difuziune ).
b) Relatia
adolescen tilor cu parintii afecteaz a progresul Iar in construirea identit atii. Tinerii din statusul
de difuziune sunt mai neglija ti sau respin si de parinti si distan ti fata de ei, decat cei din alte
categorii . Probabil este dificil sa-ti formez i propria identita te fara a avea posibilitatea sa te
identifici inainte cu o figur a parental a respectat a si sa preiei unele din trasaturile acesteia . La
cealalt a extrem a, adolescen tii din statusul de prescriere sunt foarte apropia ti, poate prea
apropia ti de parintii lor. Ei nu pun la indoial a autoritatea parental a sau nu simt trebuin ta de
a-si forma o identitate separat a. Prin compara tie, studen tii din statusurile moratoriu si de
atingere a identit atii au o baza afectiv a solid a acasa, combinat a cu o independen ta
considerabil a care le este acordat a. in discu tiile din familie , acesti adolescen ti resimt
apropiere si respec t reciproc si sunt liberi sa nu fie de acord cu parintii lor; ei sunt incuraja ti
sa compare perspectivele lor cu cele ale altor membr i ai familiei . Acest stil parental cald si
democratic pare sa-i ajute pe copii sa castige un nivel ridicat al stimei de sine.
c) a treia influen ta o
reprezint a experien tele sociale din afara casei . De exemplu , adolescen tii care urmeaz a o
facultate sunt expusi la diferite idei si sunt incuraj ati sa gandeasc a problemele independent .
Chiar daca studen tii sunt mai nesiguri pentru un timp de identitatea lor fata de conv arstnicii
care lucreaz a dupa terminarea liceului , studen tia le ofera “perioada de moratoriu” pe care

Erikson o consider a esentiala pentru formarea identit atii.
d) In final, formarea
identit atii este influen tata de contextul social si istoric in care se realizeaz a. Scopurile in viata
pe care adolescen tii si le fixeaz a depind de optiunile care sunt disponibile si valorizate in
societate .
Atingerea identit atii este asociat a cu o stare de bine psihologic a si un nivel crescut
al stimei de sine, o gandire complex a in probleme morale , precum si alte probleme , o dorin ta
de ari accepta si a coopera cu altii si o alta varietate de calitati psihologice . in contrast , acei
indivizi care au esuat in atingerea unui sens al identit atii vor experime nta un nivel scazut al
stimei de sine si vor fi intr-o deriv a totala, prinsi fiind in statusul . de difuziune . Erikson
recunoa ste ca problemele de identitate pot sa iasa la iveal a mai tarziu in viata, chiar si pentru
cei care si-au format un sens pozitiv al identit atii in timpul adolescen tei, insa aceasta este
perioada cheie in viata pentru a ne defini cine suntem (E. Bonchis , 2006 ).

Rela tiile sociale in adolescen ta
De multe ori avem ocazia sa auzim opinia conform careia provoc arile adolescen tei
o fac o perioad a stresant a, furtunoas a. Unii psihologi consider a ca agita tiile interioare sunt
necesare in devenirea unei persoane . Ei argumentat a ca o ruptur a cu parintii este esentiala
pentru a crea o identitate autonom a si unica. Alti cred ca aceste conflicte ale adolescen tilor
cu parintii au fost prea mult exagerate . Ei au subliniat ca majoritatea adolescen tilor se inteleg
bine cu parintii si ca familiile care au functionat bine inainte de intrarea in pubertate a copiilor
vor continua sa functioneze la fel de bine si dupa. Natura furtunoas a sau armonioas a a
adolescen tei depinde si de aspectele luate in considerare . in ceea ce prive ste relatia parinte-
copil , adolescen tii si parintii tind sa se contrazic a cu privire la prezen ta fizica (imbracaminte ,
tunsoare etc.) si activit atile zilnice (temele pentru acasa, utilizarea telefonului sau
casetofonului , treburile casei ). in contrast , rareori exist a conflicte in interiorul familiei in ceea
ce plive ste valorile si convingerile .

Rela tiile cu familia . Rela tiile cu parintii
In general parintii simt o ambivalen ta fata de maturizarea si indep artarea de familie
a adolescentului . Multora dintre parinti le vine foarte greu sa accepte ca propriul copil se
maturizeaz a, se indep arteaz a de ei si unii simt ca sunt respin si. Deoarece au investit atat de
mult efort pentru atat de mult timp pentr u a se concentra asupra copilului lor, le vine foarte
greu sa isi gaseasc a alte preocup ari. Acest lucru este in general valabil pentru mame , in
majoritatea societ atilor. De asemenea parintii vor sa-si menajeze copilul de problemele pe
cate ei le-au experimentat in aceea si etapa a vietii lor.
Majoritatea adolescen tilor se inteleg destul de bine cu parintii si fratii. Ei particip a
tot mai mult la deciziile care ii afecteaz a, mai ales in familiile din clasa mijlocie . Acesti
adolescen ti vor lua decizii importante in ce prive ste alegerea carierei si relatiile cu
conv arstnicii, ori in mod independent , ori cu ajutorul parintilor. in opozi tie, parintii din
clasele sociale joase par a valoriza conformitatea si obedien ta fara a tine seama daca
sistemele interne de autoreglare sunt dezvoltate . in mod evident , parintii din clasa de mijloc
incura jeaza gandirea . independent a; responsabilitatea si o atmosfer a de comunicare . Studiile
au aratat ca adolescen tii ai caror parinti accept a parerile lor si discut a problemele familiale

isi vor percepe parintii ca fiind corec ti, iar viata de familie una felicit a.
In timp ce adolescen tii se indep arteaza de familie , ei se bazeaz a tot mai mult pe
prieteni si pe ei insisi. Bowerman si Kinch au descris aceast a tranzi tie pentru copii din clasele
IV, VI, IX si X. Elevilor li s-au pus trei feluri de intreb ari: 1) daca prefer a sa devin a ca si
parintii sau asa cum asteapt a sa fie parintii lor ca adulti; 2) daca prefer a sa-si petreac a timpul
si sa faca lucruri impreun a cu familia sau cu. prietenii; 3) daca ideile si valorile lor se
aseam ana cu cele ale familiei sau ale prietenilor . Cu toate ca au fost unele varia tii in
preferin tele aratate de diferitele tipuri de intreb ari, toti elevii au aratat o detasare fata de
familie inspre prieteni .
De ce apar conflictele dintre parinti si adolescen ti? Fiecare genera tie este difer ita
de urmatoarea . in societ atile vestice , fiecare noua genera tie are un stil diferit de
imbracaminte , capricii si limbaj diferit . Adul tii au vazut intotdeauna adolescen tii ca fiind
iresponsabili , turbulen ti si incapatanati, iar adolescen tii i-au vazut pe adulti bine inten tionati,
dar demoda ti.
Unele teorii privesc conflictul parinti-adolescen ti ca fiind inevitabil . Teoria
sociologic a a lui Davis stipuleaz a ca probabilitatea conflictului creste cand exist a multe
diferen te intre genera tii din punct de vedere cultural , al oportunit atilor educa tionale si
orient arii profesionale . Aceste diferen te sunt intalnite in societ atile carele schimb a rapid ,
unde tehnologia este foarte dezvoltat a si nivelul imigra tiei este crescut , ceea ce duce la
discrepan ta dintre genera tii. Teoria psihanalitic a a lui S. Freud sustine ca la un moment dat
conflictul este nu doar inevitabil , ci necesa r pentru dobandirea independen tei si a formula re
clara a Eului. Conf lictele le permit adolescen tilor sa puna sub semnul intreb arii regulile
morale , ideile , atitudinile si valorile . Prin aceast a chestionare , ei pot dobandi o mai buna
intelegere a lor si a relatiilor pe care le au cu mediul inconjur ator.
Conflictele parinti-adolescen ti. sunt inevitabile? Cu toate ca in unele famili i exist a
conflicte , ele nu sunt inevitabile si nici nu sunt o regul a. in unul din acest e studii s-au
examina t baieti pe o perioad a de sase ani, pana la absolvirea liceului . Testarea psihologic a,
interviu rile cu baietii si parintii lor, precum si evalu arile profesor ilor nu au sustinut ideea
unui conflict de: lunga durat a. Mai putin de un sfert dintre acesti baieti-au experimentat o
adolescen ta “tumultuoas a”. Un grup mai mare a resim tit unele conflicte , trecand cu usurinta
prin adolescen ta. Anii adolescen tei celorlal ti baieti au fost in general calmi , dar unele
conflicte ocazionale au aparut in anumite circumstan te stresante .
Un alt studiu a fost bazat pe o anchet a la scara larga, ce prive a mai mult atitudinile
si comportamentul sexual . Totu si, masura si atitudinea adolescen tilor. cu privire la relatiile
lor eu parintii». Datele au relevat o foarte buna relatie parinte-adolescent precum si o mare
uniformitate intre atitudinile ambelor sexe. De asemenea , atat baietii, cat si fetele au afirmat
ca “au reusit cu adev arat sa-si cunoasc a” mamele mai bine decat tatii-o descoperire de loc
neasteptat a avand in vedere timpul pe care si-l petrec copiii cu mamele lor.
Unul dintre motivele pentru care adolescen tii nu au multe conflicte cu parintii este
acela ca valorile si atitudinile lor nu sunt foart e diferite . intr-o alta cercetare parintii si copiii
lor adolescen ti au fost rugati sa evalueze ce consider a ei ca insemn a un “adult obisnuit” si un
“adolescent obisnuit” printr-o serie de trasaturi. Rezultatele au aratat ca pentru dimensiunile
harnic -lenes, linistit-zgomotos , curat -murdar , adultii au fost evalua ti pozitiv atat de parinti,
cat si de adolescen ti. Mai relevante sunt evalu arile pentr u alte trasaturi ce pot fi considerate

atribute fundamentale ale personalit atii, cum ar fi onest -mincinos , de incredere -irespons abil,
altruist -egoist . in cazul lor, parintii nu au vazut diferen te intre adulti si adolescen ti. Acolo
unde parintii si adolescen tii au fost in dezacord , copiii au evaluat mai putin pozitiv
adolescen tii decat au facut-o parintii lor.
Cand apar conflictele in adolescen ta, ele apar pe fondul unor probleme
neinsemnate , cum ar fi: cand sa inceap a sa se machieze , daca sa poarte sau nu blue geans la
o cina in familie . Cu cat inainteaz a in varsta, adolescen tii isi doresc o mai mare libertate in
alegerea prietenilor si iesitul in oras seara . Oricum , pe masura ce adolescen tii trec spre stadiul
adult , atitudinile lor fata de temele de conflict devin asem anatoare cu cele ale parintilor lor.
Bath si Lewis au cerut unor femei de 20 de ani sa completeze doua chestionare , la doua zile
diferen ta. Primul chestionar trata problema modului in care ar trebui sa fie tratat a © fata de
16 ani de catre parintii ei cu privire la trei posibile surse de conflict: 1) normele si
reglement arile parintilor, cum ar fi numarul de intalniri pe saptamana, utilizarea masinii
familiei , treburile gospod aresti; 2) relatiile familiale , cum ar fi disciplina , certurile cu fratii;
3) alegerile personale , cum ar fi alegerea imbracamintei si utilizarea machiajului . Al doilea
chestionar privea Comportamentul propriilor parinti. O compara tie a raspunsurilor , la cele
doua chestionare a aratat ca aceste tinere erau de i acord cu comportame ntul parintilor lor. In
momentul in care apare o contradic tie, fetele tindeau sa fie mai restrictive decat au declarat
ca ar fi comportamentul parintilor lor. De exemplu , cele carora li s-a permis utilizarea libera
a masinii au declarat ca ar impune limite mai stricte . Ele recuno steau nevoia stabilirii unor
reguli .
Rela tiile cu fratii
Relatiile sociale dintre frati si surori depind de mai multi factori , printre care sexul
si varsta, in multe familii aceste relatii vizeaz a o seric de aspecte familiale prin stabilirea
sarcinilor si rolur ilor. O fiica adolescent a va fi ajutorul mamei sau babysitter , lucru care ei r.
u l-ar placea. Daca s-ar intampla acest lucru , relatiile cu fratii ei ar putea fi negativ e.
Respingere a sarcinilor atribuite depinde de modul in care a fost facuta prescrierea;
Parintii pot micsora respingerea prin discutarea nevoii indeplinirii acestor sarcini
gospod aresti. De asemenea , ei pot asculta parerea copiilor referitor la sarcinile prescrise sau
ce urmeaz a a fi alocate .
Rivalitatea apare intre fratii de acela si sex intre care diferen ta de. varsta este de un
an sau doi. Aceste acte de gelozie pot persista in copil aria tarzie sau adolescen ta daca parintii
nu intervi n. Din fericire , in adolescen ta rivalit atile puternice dintr e frati nu sunt obisnuite .
Intr-un studiu realizat de Bowerma n si Dobash s-a constata t ca aproximativ 70% dintre
baietii si fetele intervievate au afirmat ca sunt foarte apropia ti de fratii lor. Aceast a apropiere
era mai pregnant a in cazul fratilor / surorilor de acela si sex.
Diferen ta de varsta si ordinea venirii pe lume sunt doi factori importan ti in relatiile
dintre frati. Bigner a aratat ca primii nascuti se vedeau pe ei si erau vazuti de fratii lor ca
avand o mai mare putere social a. Ei au tendin ta sa fie autoritari , sa domine si sa-si mustre
fratii mai mici. Cu alte cuvinte , ei se comport a ca niste parinti autoritari . Impactul pe termen
lung asupr a relatiilor dintre frati depinde de sexul celui mai mare si de diferen ta de varsta.
Fratii-mai: mari par a avea un impact major . asupra fratilor mai apropia ti ca varsta. Exist a
tendin ta ca in familiile in care exist a un frate mai mare , copiii mai mici vor fi agresivi si
indrazneti, nu timizi sau dependen ti. Aceast a influen ta este valabil a atat pentru fete, cat si

pentru baieti. Mai mult, aceste trasaturi par a se mentine la fratii mai mici pana la varsta
studen tiei.

Rela tiile cu conv arstnicii
Aceste relatii continu a sa castige importan ta de-a lungul anilor adolescen tei, ele
devin mai profunde , pe masura ce adolescen tii achizi tioneaz a poten tialul pentru explorare si
descoperire reciproc a; Aceast a profunzime crescut a este posibil a datorit a achizi tiilor
cognitive .
In acela si timp, relatiile cu convarstnicii devin foarte importante de-a lungul
adolescen tei, in sensu l ca ele au implica tii noi pentru alte aspecte ale dezvolt arii. Astfel ,
angajarea in relatii cu conv arstnic ii este critic a pentru progresele in intelegerea de sine si
atingerea identit atii. Ei isi descoper a sentimentele prin intermediul relatiilor sociale . Calitatea
de membru al unui peer grup este o parte a identit atii, deoarece grupul de prieteni din care
fac parte adolescen tii ajuta la definirea propriului Eu. De asemenea , grupul de ofera
posibilitatea de incercare a difer itelor roluri, o parte vitala a atingerii identit atii. in final,
implicarea in relatii cu persoane. de aceea si varsta si de acela si sex deseori construie ste calea
pentru relatii heterosexuale intime .
Intelegere a de sine si intelegerea celorlal ti merg mana in mana, deci nu este
surprinz ator ca imbun atatirile constiintei de sine a adolescen tilor sunt acompaniat e de un
sens crescut a ceea ce sunt ceilal ti. Adolescen tii stiu ca au motive interne , deci ei consider a
ca si ceilal ti au. Ei stiu ca au un Eu coerent , deci si ceilal ti trebuie sa aiba. Aceste noi
intelesuri pot fi vazute in efortur ile adolescen tilor de a explica reactiile si comportamentele
celorlal ti. Chiar si adolescen tii mai mici deduc ca altii trebuie sa aiba anumite trasaturi care
ii determin a sa actioneze intr-un anume fel: „el este glume t. Ea este sensibil a. ” in jurul varstei
de 16 ani ei incearc a sa reconciliez e comportamentul inconsistent al celorlal ti prin scoaterea
in eviden ta a motivelor relationate: „El doreste cu disperare sa ajung a in echipa de baschet ,
dar este ingrijora t si de notele sale” . La varsta aceasta gasesc motive psihologice pentru
comportamentul celorlal ti, asa cum o fac si pentru comportamentul lor. Studiul lui Robert
Selman arata ca intelegerea celorlal ti este in general la acela si nivel cu intelegerea propriei
persoane .
Schimb arile in intelegerea Eului si a celorlal ti sunt asociate cu schimb ari in natura
prieteniei de-a lungul adolescen tei. in compara tie cu copiii , adolescen tii au o mai mare
capacitate de intelegere reciproc a.
Interac tiunea , cu conv arstnicii are un rol important pentru dezvoltarea psihologic a.
De-a lungu l adolescen tei timpurii grupul de tinde sa devin a o entitate mai struc turata si
organizat a decat era inaint e. Relatiile individului cu grupul de are implica tii mai bine definite
decat inainte . Prietenii copilului sunt deseori gasiti in cartier , cluburile locale , centre
comunitare , clasa de elevi . Grupurile de prieteni sunt omogene . Ei sunt produsul asocierilor
informale , a ariei reziden tiale si convenien tei. in adolescen ta timpurie tinerii isi petrec foarte
mult timp in afara casei . Discu tiile cu prieteni i atat fata in fata sau la telefon devin o activitate
zilnic a dominant a. Prieteniile din cadrul grupului de asigur a oportun itati pentru intimitate
emotional a, suport si intelegere , precum si companie si distrac tie.
Popularitatea si acceptarea intr-un grup de la liceu pot fi bazate pe una sau mai
multe din urmatoarel e caracteristici: aspect fizic placut, abilit ati atletice , clasa social a,

performan te academice , scopuri de viitor , afiliere religioas a sau apartenen ta la un grup etnic ,
talente speciale . Newman si Newman , in urma analizei mai multor studii , au constatat ca
uneor i criteriul pentru apartenen ta la un grup poate sa nu fie precizat a public , dar grupurile
tind sa includ a sau sa exclud a membri i in baza unor standard e consistente . Aspectul fizic
placut continu a sa fie o forta puternic a in determinarea popularit atii. in special pentru cei
atractivi fizic sau cei neatractivi fizic, aparen ta fizica poate constitui un determinant primar
al accept arii sau respingerii social e Grupurile intalnite in liceu pot fi identificate in cadru l
scolii prin imbracamintea membrilor , limbajul lor, activit atile la care particip a si locatiile din
scoala unde se adun a.
Individul adolescent este pus in fata unei mari variet ati de posibilit ati in alegerea
apartenen tei Ia un grup de. Dupa intrarea in liceu adolescentul intra in contact cu un numar
de oameni care ii pot acorda prietenia . Aceasta este calea informal a a apartenen tei intr-un
grup. Adolescen tii invata sa priveasc a dincolo de ofertele initiale de prietenie si sa evalueze
grupul din care provin poten tialii prieteni . O persoan a poate sa decid a sa accepte sau nu
prietenia pe baza reputa tiei grupului de din care provine poten tialul prieten .
O abilitate important a invatata in devenirea unui membru al unui grup de implic a
evaluarea structurii generale a grupului si selec tia unuia sau mai multor grupuri particulare
la care un individ ar dori sa se afilieze . Pe masura ce un individ incepe sa dezvolt e asocia tii
care stabilesc o afiliere focalizat a pe un grup de, individul devine constient de structurile si
normele interne ale acelui grup particular . Pentr u adolescent , structura poate includ e
patternuri de dominan ta, intalniri si relatii fata de altii din afara grupului . Asociate structurii
sociale sunt seturile de norme si expectan te pentru comportamentul membrilor grupului de.
Pe masura ce adolescen tii isi descoper a pozitia in ierarhia de-putere a grupului , ei invata cum
sa avanseze in cadrul aceste i ierarhii si ce comportamente sunt asteptate de la membrii la
diferite niveluri . Pe baza acestor informa tii adolescen tii trebuie sa decid a daca dezvoltarea
personal a este compatibil a cu optiunea deja facuta pentru un grup de. in general , adolescentul
nu-si abandoneaz a grupul de initial numai daca anticipeaz a un poten tial castig de status . Mai
mult, afilierea adolescentului la un grup de este extrem de rapid a datorit a expectan telor
altora , atat din exteriorul , cat si din interiorul grupului .
Apartenen ta la un peer grup este o form a predecesoare a apartenen tei la un grup
social adult . Grupurile de adolescentine sunt mai putin organizate decat echivalentele lor
adulte , dar sunt considerabil mai structurate decat grupurile de prieteni din copil arie.
Adolescen tii invata tehnici de evaluare a organiz arii grupurilor sociale si pozitia lor in cadrul
acestor grupuri . Ei isi dezvolt a aspira tii pentru avansarea pozitiei lor sociale . in plus, castiga
o intuitie in identificare a recompenselor si costurilor unui grup extensiv . in timp ce prietenii
facuti in adolescen ta se pot schimba , cand individul imbatraneste, abilit atile sociale invatate
in aceast a perioad a asigur a o. baza durabil a pentru functionarea matur a a unui grup social .
Cel mai mic si mai intens grup de este reprezentat de potrivirea a doi indivizi intr-
o relatie. Ce diferen tiaza un prieten de celelalte cuno stinte? in general , prietenia este
caracter izata de participarea frecvent a si reciproc a in activit ati; plus o legatura emotional a
puternic a. Luand in calcul mai multe studii realizate , Newman si Newman au concluzionat
ca persoane de varste diferite folosesc acesti factori in definirea unei prietenii . Prietenii nu
doar fac lucruri -impreun a, dar pe ei te poti baza pentru suport emotional , intelegere si
acceptare . De asemenea , ei au sesizat diferen te calitative in prieteniile femeilor si barbatilor

din timpu l adolesc entei. Prieteniile fetelor din primii ani ai adolescen tei aveau tendin ta sa se
centreze in jurul activit atilor sociale . La mijlocul adolescen tei, suportul emotional si
intelegere a devin mai importante . Mai tarziu, aceste prietenii pierd putin din componenta
emotional a si progreseaz a spre impartasirea unor valori , idei si interese . in contrast ,
prieteniile barbatilor nu prezint a aceste schimb ari. Ei tind sa ramana centra ti pe activit ati. De
asemenea , se pare ca fetele tind sa se focalizeze pe un numar mic de prieteni buni si cei mai
buni prieteni , pe cand baietii se centreaz a pe un numar mare de prieteni ocazionali si buni
prieteni .
Ce altceva contribuie la formarea prieteniilor? Multi cercet atori au descoperit o
serie de factori importan ti. Cu toate ca exist a excep tii, prietenii tind sa fie de aceea si varsta,
etnie si sex. in plus, oamenii de toate varstele ii prefer a pe cei atractivi din punct de vedere
fizic. O persoan a atractiv a este uneori respins a in favoarea uneia mai putin frumoas a, care
este privi!;! ca fiind mai competent a in domenii importante . insa frumuse tea fizica, in
general , este un avantaj in formarea prieteniilor . in final, comportamentul influen teaza
prieteni i pe care oameni i si-i fac, Toti tindem sa cautam indivizi al caror comportament ne
place .
Relatiile sociale ale adolescen tilor implic a si un grup mai mare . Studiul lui Dunphy
din 1. 963 l-a condus pe acesta sa disting a doua tipuri de grupuri de: clica (gasca) si societatea
sau multimea (termen care se refer a la cluburi sau asocia tii infiin tate pe baza de; interese
comune ). Aceste tipuri par sa difere pe baza marimii . Clicile sunt mai mici, grupuri mai
intime , care cuprin d de ia 3 la 9 membri: O clica medie are 6 membri . in compara tie, o
societate are o marime de trei ori mai mare decat clica . Studiul lui Dunphy arata ca clicile si
societ atile difer a nu doar prin marime, ci si prin functia. indeplinit a. Societatea adolescentin a
este format a in jurul unor interese , abilit ati si idealuri comune . O societate poate fi un club
sau o echip a scolar a, un grup religios sau o organiza tie politic a. Func tia sa se centreaz a injurai
planific arii si execut arii unor activit ati, cum ar fi petreceri sau baluri pentru strangerea unor
fonduri . Societ atile sunt compuse atat din fete, cat. si din baieti, care apartin unor clici
particulare . Dar nu toti membrii unei clici, trebuie sa fie membrii unei societ ati. in clici
activitate a se; centreaz a in mare masura asupra discu tiilor, in special cele telefonice .
Conversa tiile lor privesc membrii sau activit atile societ atilor. Uneori societatea serve ste
drept o cale de acceptare in clica. Calitatea de membru al unei clici este legat a de o serie de
factori: varsta, clasa social a, proximitatea reziden tiala si sex. Clicile de baieti, in contrast cu
cele de fete par sa accepte membri din clase sociale diferite , probabil pentru ca baietii
valorizeaz a abilit atile atletice care trec peste clasa social a. Clicile de fete tind sa fie mult mai
intime si exclusiviste cu cei din afara grupului .
Clicile si societ atile se schimb a pe parcursul anilor adolescen tei: Clicile din
adolescen ta timpurie sunt de obicei compuse din indivizi de acela si sex. Majoritatea fetelor
si baietilor americani incep sa aiba intalniri amoroase in jurul varstei de 14-15 ani. Asta
conduce la integrarea sexual a a clicilor , de obicei prin contactele facute de membrii cu status
ridicat . in adolescen ta tarzie majoritatea clicilor includ atat fete, cat si baieti. Societ atile par
a se retrage in favoarea clicilor heterosexuale , ce deseori contin cupluri . in acord cu Dunphy ,
societ atile servesc la facilitarea tranzi tiei de la clici segre gate, la clici integrate sexual

CAPITOLUL III
Expertiza psihologica
Notiune

Expertiza reprezint a o cercetare , cu caracter tehnic realizat a de catre un expert , la
cererea unui organ de jurisdic tie, a unui. organ de urmarire penal a sau a partilor dintr -un
proces, asupra: unei situa tii sau probleme de ordin tehnico -stiintific, a carei lamurire .
intereseaz a solutionarea unei cauze (DEX , 1998 ).
Prin expertiz a mai intelegem si raportul intocmit de catre un expert asupra
cercet arilor realizate , iar prin expert intelegem persoana care posed a cuno stinte temeinice ,
atestate intr-un, anumit domeniu , specialist . in practic a, expertul este o persoan a competent a
intr-un anumi t domeniu de activitate , numit de catre un organ de stat sau. de partile interesate
pentru a realiza o expertiz a.
Prof Theodore H. Blau define ste in mod indirect expertiza psihologic a judiciar a,
prin defini tia data expertului psiholog judiciar , care in concep tia sa este o persoan a
specializat a sau avand studii in domeniul psihologiei , cu rol in a furniza informa tii utile
demersului judiciar , fara de care juriul sau judec atorul nu isi pot forma o opinie pertinent a,
respectiv niste concluzii corecte fata de cazul dedus judec atii (Theodore H. Blau , 2001 ).
De asemenea , Charles Patrick Ewing define ste indirect expertiza psihologic a
judiciar a pornind de la prevederile doctrinei , jurispruden tei si actelor cu caracter normativ
care reglementeaz a efectuarea expertizei in domeniu l judiciar in Statele Unite ale Americii .
Sunt citate astfel , prevederile Californi a Code of Evidence Section 720, Federa l Rules of
Evidence Code Section 720 dar si interpretarea data de Advisory Committee of Congress in
Federal Rules of Evidence Handbook Ed. 2000 .
C. P. Ewing define ste expertiza psihologic a judiciar a ca fiind un demers legal,
prevazut de normele legale si de practica judiciar a, utilizat in cadrul procedurilor judiciare in
care sunt necesare cuno stinte, aptitudini , competen te, experien ta, pregatire sau studii intr-un
domeniu stiintific sau special non-stiintific, care necesit a prezentarea unei opinii specializate ,
data sub form a testimonial a de catre un expert .
De asemenea , martorul expert nu poate fi doar un expert in sensul etimologic al
expresiei , ci orice persoan a care dovede ste cunostinte, aptitudini , competen te, experien ta,
pregatire sau studii intr-un domeniu de interes pentru instan ta de judecat a (C. P. Ewing in
Goldstein , A. M, 2006 ).
Totodat a, C. P. Ewing precizeaz a faptui ca expertul trebuie sa mai indeplineasc a o
condi tie, noua din perspectiva practicii in domeniu , respectiv condi tia certific arii sau atestarii
ca expert in domeniu . Acest demers a fost introdus ca urmare a dificult atii in care s-ar putea
afla partea care cheam a in apararea sa un asemenea martor expert , sau judec atorii, in cazul
in care partea advers a formuleaz a obiec tii cu privire la calificarea sau competen ta expertului .
O alta defini tie remarcabil a este cea furnizata de America n Psychological
Associdtion (APA), care intr-o petitie prezint a profesia de psiholog judiciar ca fiind profesia
practicat a de catre psihologii din domeniul psihologiei clinice , consilierii psihologice ,
neuropsihologiei si psihologiei scolare , care se angajeaz a cu regularitate ca exper ti sau se
prezint a sub acest titlu profesional , practic and ca activitate principal a expertiza psihologic a

in sistemul judiciar (Goldstein , A. M, 2007 ).
Prof N. Mitrofan da urmatoarea defini tie no tiunii: expertiza psihologic a este un
ansamblu complex d e actiuni de analiz a, investigare si masurare psihologic a a individului
uman , in vederea eviden tierii caracteristicilor specifice profilului s au psiho -aptitudinal (N.
Mitrofan in M. Zlate , 1997 ).
Acel asi autor (N. Mitrofan in M. Zlate , 1997 ) aduce doua preciz ari referitoare la
incadrarea expertizei psihologice:
a) expertiza
psihologic a nu se identific a ca expertiza psihiatric a, aceasta avand o sfera mult mai larga,
putand sa includ a expertiza psihiatric a;
b) expertiza
psihologic a poate fi realizat a in exclusivitate numai de catre psihologi , acestia purtand
raspunderea asupra informa tiilor rezultate in urma efectu arii expertizei .

Asadar, expertiza psihologic a se manifest a ca o necesitate cu precadere in mediul
judiciar , in procesul penal sau in procesul civil, insa poate fi utilizat a si in domeniul
extrajudiciar .
Prof. N. Mitrofan si T. Butoi consider a ca admiterea expertizei psihologice
judiciare , printr-o reglementare legal a este obligatorie in cauzele cu minori , precum si in
cauzele cu autori ai unor infrac tiuni grave sau produse in circumstan te deosebite (N.
Mitrofan , T. Butoi , V. Zdrenghea , 2000 ).
Expertiza psihologic a judiciar a poate contribui la diminuarea riscului unei erori
judiciare in calificarea si interpretarea actiunilor si motiva tiilor autorilor , pentru aprecierea
reala a comportamentului impus de o situa tie emotional a dificil a, in raport cu personalitatea
autorilor , de necon stientizarea motivului si caracterului faptelor savarsite.
Expertiza psihologic a judiciar a poate constitui un instrument de investiga tie util
organelor de urm arire penal a dar si instan telor de judecat a, pentru cercetarea problemel or
specifice cu con tinut psihologic , esentiale pentru solu tionarea cauzelor penale sau civile ,
capabil a sa ofere concluzii obiective , esentiale pentru analiza dosaru lui cauzei .
Expertiza psihologic a judiciar a este utilizat a cu succes in Statele Unite ale Ame ricii,
unde domeniil e de interes ale acestui tip de expertiz a depasesc cu mult stadiile de dezvoltare
existente in celelalte state.
Astfel , expertiza psihologic a este un demers independent , profesional , util instan tei
judec atoresti, prin care se realizeaz a o evaluare psihologic a specializat a a persoanelor
angrenate in demersul judiciar , la cererea instan tei judec atoresti sau a partilor .
In acest context , in ceea ce ma prive ste am incerca t sa define sc notiunea dupa cum
urmeaz a: expertiza psihologic a reprezint a cercetarea , studiul sau examinarea realizat a de
catre un expert , psiholo g cu drept de libera practic a atestat intr-o specialitate profesional a,
care detine treapta de competen ta profesional a necesar a si suficient a pentru , realizarea
expertizei cerute de catre un organ de jurisdic tie, organ de urmarire penal a sau partile dintr –
un proces , asupra unei probleme de ordin psihologic , a carei lamurire intereseaz a
solutionarea unei cauze .
Exist a si opinii contra unei expertize psihologice cu valoare de proba indubitabil a
in instan ta. Astfel , Dani el Goleman , celebrul autor al lucrarii Emo tional Intelligence , intr-

un articol aparat in 11 octombrie 1988 , intitula t Psychologist s Expert Testimony Called
Unscientific (Psihologul martor expert considerat nestiintific), in rubrica Science din The
New York Times , aduce argumente cu privire la decalajul existent intre psihologia clinic a
stiintifica si expertizele realizate in instan ta atat de catre exper tii psihologi cat si de catre
exper tii psihiatri . El citeaz a mai multe studii , opinii ale profesorilor , psihologilor de marc a,
precum si a judecatorilor din Statele Unite ale Americi i.
Astfel , D. Goleman citeaz a un studiu din Journal of Clinic ul and Consulting
Psychology din care reiese faptul ca minorii cu varste cuprins e intre 9 si 12 ani au fost
capabili sa insele suficient de bine multi psihologi in diagnosticarea problemelor , psihice si
neurologice . Rezultatele sugereaz a ca acesti exper ti psihologi nu vor putea dovedi daca
cineva care a solicitat despagubiri pentru un prejudiciu legat de psihic are sau nu dreptate . El
reclam a de asemenea faptul ca nu exist a un veritabil organism de cercetare si expertiz a care
sa fundamenteze expertizele realizate de catre psihologi .
D. Goleman citeaz a atat articolul critic al Dr. Ziskin si Dr. Faust , dar si opiniile
contrare ale Dr. Raymond Fowler , presedintele in functie al American Psychological
Association (APA ), care consider a ca daca cercetarea clinic a indic a faptul c a hotararile
judec atoresti nu sunt valoroase , pentru a r aspunde intreb arilor juridice , casa cum am dor i,
asta nu demonstreaz a ca expertizele psihologice nu sunt de valoare .
Dr. Matarazzo si Dr. Fowler afirm a ca pentru a argumenta o abordare pruden ta in
utilizarea martorilor exper ti nu trebuie sa se admit a teoria privind eliminarea exper tilor din
sala de judecat a.
De asemenea , se citeaz a opinia ironic a a celebrului Dr. Alan Shapiro , psiholog si
membru in National Board of Forensic Psychology , care afirm a ca pentru a atrage atentia
celor interesa ti de domeniu mai bine s-ar lovi un cal mort decat sa se utilizeze astfel de critic i.
Acesta consider a ca de cand a fost publicat a lucra rea lui Dr. Ziskin metodele psihologilor
exper ti au evoluat , acestea fiind validate si etalonate in sistemul judiciar . Acest argument
pare ca reprezint a stalpul de rezisten ta in psihologia judiciar a modern a, fapt semnalat de mai
multi speciali sti apartinand unor scoli diferite . Prin compara tie, Prof. T. Butoi consider a ca
valoarea mijloacelor diagnostice , mai precis a testului psihologic este valabil a si in
psihologia judiciar a, in cazul in care se ignor a anumite cerin te stiintifice ale acestor metode ,
ele pot aduce un adev arat deserviciu cercet arii si activit atii practice . Astfel , in construirea
testelor este nevoie de o etapa extrem de important a si anume o examinare a valorii
diagnostice a testelor . Este nevoie de o testare a testelor . Calit atile de a caror prezen ta depinde
valoarea testului ca instrument diagnosti c si pronostic sunt: fidelitatea , validitatea si
sensibilitatea (Butoi , T, 2008 ). De asemenea , Prof. N. Mitrofan consider a ca printre
obiectivele cele mai importante ale psihologie i judiciare modeme trebuie sa se regaseasc a
organizarea si imbun atatirea aparatului teoretico -conceptual , elaborarea modelelor teoretico –
explicative privind etiologia unor fenomene psihice de care se ocup a in mod preponderent ,
de a urmari validarea unor modele conceptuale si teoretico -explicative in cadrul specific al
activit atii judiciare (N. Mitrofan , T. Butoi , V. Zdrenghea , 2000 ).
Totodat a trebuie mentionat faptul ca celebr ii autori Stanle y L. Brodsky de la The
University of Alabama si R. K. McKinzey din Oakland , California , au raspuns prin articolul
The Ethical Confrontation of the Unethical Forensic Colleague , publicat in anul 2002
numeroaselor atacuri initiate impotriva psihologiei judiciare de catre psihologii judiciari ,

invitand la implementarea si utilizarea unor metode stiintifice, dar si a principiilor etice ale
profesiei .
Acest fapt demonstreaz a viziunea unitar a a speciali stilor cu privire la problematica
interven tiei psihologice in domeniul judiciar .
In final, concluzia categoric a desprins a din analiza realizat a de D. Gole man este ca
exper tii martori trebuie sa poata sa rezolve problemele juridice , in caz contrar marturia lor
nu este de nici un folos . insa, marea majoritate a speciali stilor in domeniu consider a ca scopul
martorului expert este pur si simplu de a furniza informa tii care pot fi utilizate de catre
judec atori si jurati, de a veni la concluzii de specialitate despre problemele juridice aduse in
fata instan tei.
D. Goleman citeaz a opinia lui Russell Newman, director al biroului juridic si de
reglementare din America n Psychol ogical Assoc iation (APA ), care consider a ca exper tii
sunt obliga ti sa ofere cel mai bun raspuns la solicit arile instan telor judiciare , pe baza
informa tiilor clinice obtinute , insa trebui e sa dea posibilitatea instan tei sa decid a asupra
modului de utiliz are a acestor expertize . Cu cat exist a mai multe informa tii cu atat decizia
judiciar a va fi mai buna.
O alta opinie citata este cea a Dr. Stephen Morse care a declarat ca profesioni stii
din-domeniul sanatatii mintale joaca un rol major descriptiv pentru in instan ta de judecat a,
fiind buni observatori ai comportamentului uman , insa acest fapt nu ar trebui sa le permit a
sa traga concluzii juridice .
In. finalul articolului , D. Golema n citeaz a opinia judec atorului Michael Jeffery de
la Curtea Superioar a de Stat din Barrow , Statul Alaska , care consider a ca in ciuda
dezbaterilo r pe tema temeiniciei expertizelor psihologice exper tii nu sunt afecta ti, acestia dau
instan tei de cele mai multe ori evalu ari utile, insa exist a cazuri cand judec atorul nu le aprob a.
De. asemenea ; judec atorului Michael Jeffery afirm a faptul ca atunci cand medicii psihia tri
sau exper tii psihologi depun marturie , nu este obligat sa respecte intru totul concluziile lor.
Este doar o alta dovad a care urmeaz a sa fie cantarita in echilibru .
Articolul citat a nascut o vie disput a in cadrul sistemului judiciar american , vis a
vis de necesitatea expertizei psihologice si rolul acesteia , mai ales ca opiniile citate erau in
majoritate ale psihologilor .

Repere in evolu tia expertizei psihologice judiciar e Potrivit cercet atorilor
american i (Bartol , C. R, & Bartol , A. M, 2005 ), oamenii -cheie in dezvoltarea expertizei
psihologice judiciare au fost, in ordine cronologic a:
a) J. McKeen
Cattell , care a studiat metoda testimonial a in expertiza psihologic a,
b) Hugo
Munsterberg , supranumit si tatal psihologiei judiciare aplicate ,
c) Alfred Binet ,
care prin activitatea sa de cercetar e; in domeniul testarii psihologice a servi t ca baza pentru
multe din evalu arile psihologice judiciare moderne ,
d) William Stern ,
care a realizat cercet ari de o mare precizie in expertiza psihologic a judiciar a reprezentat a!
prin metoda testimonial a si

e) William
Marston , care prin activitatea sa practic a in domeniul expertizelor psihol ogice testimoniale
a stabilit standardul profesional pentru expertul psiholog din proces .
In anul 1843 in Marea Britanie (U. K.), in cazul The Queen vs. McNaghten , un
psihiatru a fost solicitat sa evalueze starea psihic a a invinuitului in momentul actului
criminal , iar nu sanatatea mintal a a acestuia . Curtea a acceptat opinia psihi atrului care a aratat
ca invinuitul nu avea discern amant, realiz and o prim a expertiz a psihologic a, iar in final acesta
nu a fost gasit vinovat .
In: anul 1892 , un student al lui Wilhelm Wundt , K. Marbe , a depus marturie in
calitate de expert psiholog despre reactia unui individ intr-un accident de masina. El a aratat,
ca acesta, a fost in imposibilitate de a conduc e vehicule si de a evita o coliziune cu un tren.
in anul 19. 11, acelasi K. Marbe , a depus marturie in cadrul a doua procese civile si penale
din Germania . Acesta a fost primul psiholog , care si-a dat avizul psihologic intr-un proces
civil. (G. Gulotta , 2003 ).
Astfel , McKeen Cattell realizat unele dintre cele mai timpurii cercet ari in expertiza
psihologic a judiciar a (1893 ). In anul 1895 el a elaborat o serie de intreb ari pentru studen tii
de la Universitatea Columbia , solicit andu-le sa ofere o rata de raspuns asupra gradului de
incredere in raspunsul lor. Cattell a indicat un grad surprinz ator de inexactitate , care a-generat
un interes , printre altele , pentru psihologii exper ti, care a condus ulterior la realizarea de
experimente asupra marturiei martorului ocular .
Inspirat de lucrarile lui Cattell , psihologul francez Alfred Binet a studiat cu
rezultatele altor experimente psihologice cu aplicabilitate in legisla tia si justitia penal a (L B.
Weiner & A. K. Hess , 2005 ). Activitatea sa secret a de testare psihologic a a contribuit , de
asemenea , la dezvoltarea expertizei psihologice judiciare , prin mai multe instrumente de
evaluare , care au fost bazate pe munca sa.
Psihol ogul german William Stern a studiat marturiile martorilor , precum si
amintirile acestora . intr-un experiment , studen tilor li sa cerut sa rezume un litigiu intre doi
colegi . Stern a descoperit ca exist a erori comune printre marturii , concluzion and ca emotiile
scad nivelul de precizie din amintirea martorilor (Bartol , C. R, & Bartol , A. M, 2005 ). Stern
a continuat sa studieze aspectele legate de marturii , iar mai tarziu a infiin tat prima revist a
academic a dedicat a psihologiei aplicate .
In acest timp, psihologii au inceput sa actioneze in calitate de exper ti psihologi
testimoniali in procesele penale din intreaga Europ a.
In anul 1896, un psiholog pe nume Albert von Schrenck -Notzing a depus marturie
la un caz de crima cu privire la efectele pe sugestibilit atii marturiei martorului (Bartol, C. R,
& Bartol , A. M, 2005 ). in acela si an, R. Sommer , de la Universitatea din Giessen , Germania ,
a fost solicitat in calitate de expert psiholo g intr-un numar de trei judec atorii, precum si in
mai multe inchisori din Marele Ducat .
Hugo Munsterberg , parintele psihologiei judiciare americane , pasionat de
psihologie , avea convingerea ca aplica tiile practice din viata de zi cu zi au contribuit de
asemenea la dezvoltarea psihologiei judiciare . in anul 1908 , a publicat cartea sa On The
Witness Stand , propun and utilizarea psihologiei in domeniul juridic . in ciuda contribu tiilor
sale, Munsterberg a fost in general discreditat de catre multi dintre colegii sai, dar si de o
mare parte a comunit atii juridice . Cu toate acestea activitate a sa a constituit un cadru de

referin ta pentru studiul marturiei .
In anul 1911 , psihologul belgian J. Varendonck a depus marturie in calitate de
exper t intr-un proces de abuz sexual , acesta a atestat faptul ca martorii copii minori nu au
capacitatea mintal a a adultilor, demonstr and faptul ca marturiile acestora nu pot fi utilizate
in instan ta. in acela si an (1911 ), psihologul german Cari Marbe a demonstrat faptul ca
alchoolui poate avea un impac t negativ asupra reactiilor individului in timp, precum si.
asupra comportamentului acestuia .
In anul 1916, Lewis Terma n a incepu t aplicarea psihologiei in legisla tie si in cadrul
procesului pena l. Dupa revizuirea testulu i de inteligen ta Stanford -Binet , noul instrument
psihologic Stanford -Binet a fost utilizat pentru a evalua candida tii la ocuparea unor posturi
in aparatul judiciar .
Terman , fost student al Universit atii Stanford , a redenumit testul de inteligen ta a lui
Binet, abreviind conceptul de coeficient de inteligen ta (IQ). De asemenea , el propune ca
valoarea coeficientului de inteligen ta sa fie inmul tit cu 100, pentru a evita exprimarea
zecimal a (N. Mitrofan , L. Mitrof an, 2005 ).
In anul 1917 , William Marston , psiholog si student al prof, Munsterberg , a
constatat ca tensiunea arterial a sistolic a corespunde unei puternice reactii emotionale
asociat a nesincerit atii. Aceast a descoperire a condus mai tarziu la proiectarea detectorului de
minciuni . Marsto n a depus marturie in anul 1923, in cazul Frye . Acest caz este semnificativ ,
pentru ca a stabilit un precedent pentru Utilizarea de exper ti. psihologi martori in instan ta.
Curtea de Apel Federal a a stabilit ca o procedur a, tehnic a sau de evaluare acceptat a in.
domeniu l sau, trebuie sa fie acceptat a ca mijloc de proba in instan ta.
In anul 1920 , John A. Larson in colaborare cu profesorul de psihologie Rober t A.
Gesell a realizat un aparat poligraf portabil , care era construit sa inregistreze in mod continuu
3 fenomene fiziologice -tensiune arterial a, puls si respira tie. Acest prim instrument poligraf
a fost utilizat in activitatea judiciar a a politiei din Berkley .
Urmarind primele cercet ari ale lui John A. Larson, Keller a construit in anul 1925-
cu ajutorul Universit atii Netwestern , un instrument poligraf imbun atatit, sub denumirea de
Keller Polygraph , fara a depasi totusi stadiul inregistr arilor clasice: tensiunea arterial a,
pulsul si respira tia.
In anul 1938 , Compania de cercet ari asociate din Chicago , inspir andu-se din
lucrarile lui Walter Summers asupra reactiilor galvanice ale pielii , adaug a la instrumentul
lui Keller un inregistrator capabil sa masoare varia tiile acesteia .
John Reid realizeaz a o form a imbun atatita a instrumentului . in anul 1945 , prin
stabilirea legaturii intre masa muscular a neobservabil a si tensiunea arterial a. Astfel noul
instrument masura: tensiunea -pulsul , respira tia, reactia electro -dermo -galvanic a si
reactivitatea neuromuscular a (T. B. Butoi , 2068).
In anul 1921, in cazul State v. Driver , instan tele judec atoresti din Statele Unite ale
Americii recunosc capacitatea profesional a a exper tilor psihologi martori de a fi numi ti
exper ti, in cazurile de delincven ta juvenil a, insa resping utilizarea acestora in orice proces
sau orice cauza (De Lenore E. Walker , David L. Shapiro , 2003 ).
Cresterea economic a important a acumulat a dupa al doilea razboi mondial a condus
si la dezvoltarea psihologiei judiciare si in special a mijloacelor si instrumentelor de
investiga tie. Totu si, inainte de 1945 , psihologii au servit drept martori exper ti in procesele

civile si penale , dar numai in procese in care expertizele psihologice nu au fost percepute ca
incalc a drepturile exper tilor medicali speciali sti, care au fost vazute ca fiind mai credibile .
In anul 1940, in Michigan , in cazul People vs Hawthorne (De Lenore E. Walker ,
David L. Shapiro , 2003 ), instan ta de judecat a au recunoscut capacitatea exper tilor psiholog i
judiciari de a expertiza cazurile de tulburare mintal a, capacitate cu nimic inferioar a exper tilor
medici .
In anul 1950 , in Statele Unite ale Americii , curtile de apel au aratat necesitatea ca
exper tii psihologi si medicii psihiatri sa participe la studii clinice .
In timpul unui congres medical organizat in Statele Unite ale. Americii , in anul
1954, medicii psihiatri au decis faptul ca numai opiniile lor profesionale sunt legitime in ceea
ce prive ste stabilirea responsabilit atii criminalilor
In anul 1954 , in faimosul caz de desegregare Brown v. Board of Education
psihologii sociali americani Kenneth si Marnie Clark au demonstra t stiintific, prin
experimentele realizate ca prin separare etnic a intre popula tia afro-american a si popula tia
caucazian a copiii nu benef iciaza de acela si grad de educa tie, dupa ce in urma cu mai mult de
jumatate. de secol , opiniile majorit atii americanilor considerau segregarea acceptabil a.
In acela si an (1954 ), proba expertizei psihologice judiciare testimoniale in cazurile
civile a fost acceptat a pentru expertizarea capacit atii si raspunderii civile , prin cazul Hidden
v. Mutual Life.
Dupa aproape opt ani, in anul 1962, in cazul Jenkins v. U. S, Curtea de Justitie a
Districtului Columbia recunoa ste ca si psihologii (n. n. experts witness testimony) pot
expertiza cazurile privind responsabilitatea penal a, alaturi de medicii psihiatri . Aceast a
decizie constituie actul de recunoa stere a exper tizei psihologice judiciare penale in SUA.
In anul 1966 , in Italia , G. Gulotta si E. Ermentini , in calitate . de psihologi exper ti
si-au dat avizul cu privire la admisibilitatea si validitatea unei declara tii, data intr-o
examinare obositoare .
In anul 1954 , in Germania , Curtea Suprem a a Republicii Federale Germania a
permis examinarea martorilor de catre un psiholog sau un psihiatru .
In anul 1958 , in Franta, modific arile legislative realizate prin Decretul nr. 16/1958 ,
au statuat faptul ca judec atorul , independent de evaluarea psihiatric a, ar putea elabora un
dosar de personalitate , care putea fi evalua t de fiecare data cand era necesar . De asemenea ,
judec atorul ar putea decide administrarea unei evalu ari psihiatrice sau a unei examin ari
psihologice , utiliz and toate instrumentele psihologice moderne . Acest lucru ii permite a sa ia
in considerare toate aspectele implicate (personalitatea penal a, cauzele infrac tiunilor , dar si
tratamentul criminalilor ). Evaluarea putea fi realizat a de catre un medic calificat asistat de
catre un psiholog . Acest act normativ nu permitea utilizarea acestei examin ari pentru a
identifica dovezi ale crimei , ceea ce insemna ca examinarea psihologic a nu avea valoare de
proba.
In anul 1963 , in Polonia , a fost permis a utilizarea detectorulu i de minciuni
(instrumentel e pentru evaluarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf ) in cauzele
penale .
In anul 1965, in Marea Britanie (U. K.), revista editat a de British Psychological .
Association , a demarat verific arile privind numarul de exper ti psihologi care particip a la
studii clinice (invest igatiile au fost finalizate pentru diferite stadii in anii: 1966 , 1978, 1985

si 1995 ).
In anul 1966, in Statele Unite ale Americii, in cazul Miranda vs. State of Arizona ,
se realizeaz a o modificare a percep tiei si reglement arilor oficiale asupra marturiei judiciare
si asupra condi tiilor validit atii acesteia . Astfel , solutia judiciar a, precum si amendamentul
ulterior , stipulau faptul ca persoana aflata in custodia organelor judiciare trebuie ca inainte
de interog atoriu, sa fie informat a in mod clar ca are dreptul de a nu spune nimic , si ca orice
spune va putea fi folosit impotriva sa in fata instan tei de judecat a, De asemenea , ea trebuie
sa fie informat a in mod clar ca are dreptul de a se consulta cu un avocat si de a fi asistat a de
un avocat in timpu l interogatoriului , si ca, in cazul in care se afla in imposibilitate material a
de a achita onorariul, aparatorului , un avocat din oficiu va fi desemnat sa o reprezinte . Ca
urmare a consecin telor in plan juridic au aparut si consecin te in planul expertizelor si mai
ales in planul examin arii capacit atii persoanei arestate sau aflata in custodie de a putea
intelege consecin tele marturiei sale. Designul metodelor de investiga tie psihologic a a fost
modificat si ajustat pentru a, corespunde acestei noi cerin te. A fost introdus a astfe l declara tia
privind consim tamantul informat , ca o condi tie preliminar a examin arii psihologice .
(Douglas K. S, Otto R. K, Borum R. in Schinka J. A, 2003 ).
In anul 1976 , in Polonia , Curtea Suprem a a permis sa se utilizeze detectorul de
minciuni , dar numai in auxiliar . De aceea , rezultatele instrumentului urmau sa fie validate .
In anul 1980 , in Franta, au fost stabilite registre de exper ti psiholog i pentru a fi
utilizate de catre instan tele judec atoresti si organele de urmarire penal a, insa expertizele
psihologice au fost admise doar mai tarziu.
Pana in anul 1977 , psihologia judiciar a american a a cunoscut cea mai mare
dezvoltare la nivelul practicii , form arii, dar si a numarului de psihologi exper ti.
Astfel ca la sfarsitul acestei perioade reprezentan tii psihologiei judiciare americane
au cerut American Psychology Association (APA ) crearea diviziei Forensic Psychology a
APA, care sa apere si sa reprezinte mai bine interesele profesionale ale psihologilor judiciari
americani .
In anul 1977 , APA hotaraste infiin tarea celei de a 41-a divizii APA , numit a
American Psychology -Law Society .
Dupa constituirea American Psychology -Law Society dezvoltarea psihologiei
judiciare americane cunoa ste o noua etapa de dezvoltare la nivelul aplicativ -practic , prin
crearea unor specialit ati universitare , postuniversitare si doctorale in forensic psychology ,
dar si cresterea numarului de cazuri cu rezonan ta in care exper tii psihologi au realizat
investiga tii complexe , cu relevan ta pentru sanatatea mintal a.
In anul 1980 , profesoru l spanio l Emilio Mira Lopez public a la o editur a din Buenos
Aires , Argentina , Manualul de psihologie juridic a, lucrare de marc a a psihologiei judiciare
mondiale .
Drept urmare , in anul 1984 , se modific a Codul Penal Federal SUA, care utiliza
deja sintagmele examinar e psihiatric a si marturie psihologic a, prin Insanity Defense Reform
Act of 1984, care a condus la introducerea expresiei examinare psihiatric a sau psihologica .
Aceste demersuri corespund perioadei de maturizare a psihologiei ca stiinta, prin
valen tele practice si profesional e pe care le implic a aplicarea acesteia in viata social a. O
stiinta nu este cu adev arat utila decat in momentul profesionaliz arii si recunoa sterii utilit atii
acestei a in viata reala. Astfel , cazul Jenki ns w U. S. a reprezentat un eveniment major in

dezvoltarea psihologiei ca stiinta in slujba societ atii.
In anul 1987 , in Polonia , Curtea Suprem a a permis utilizarea hipnozei , dar numai
in scopuri terapeutice .
In anul 1989 , in Spania , sunt infinitate instan tele judec atoresti pentru minori , in
cadrul carora psihologii sunt deseori chema ti in calitate de exper ti.
In anul 1993 , in Franta este aprobat noul Cod de procedur a penal a, care la art. 81
si 164 reglementeaz a admiterea avizelor si opiniilor profesionale ale exper tilor psihologi in
cadrul procedurilor judiciare .
In anul 2001, APA a infiintat specializarea Psihologie clinic a judiciar a, ca o noua
specialitate practica a psihologiei in general si a psihologiei judiciar e in special .
In prezent , in Uniunea European a, 1 evolu tia psihologiei judiciare este tributar a
psihologiei judiciare , americane , expertiza psihologic a judiciar a din statele membre ale Uni
urat Europene neavand resursele necesare depasirii pragului Jenkins v. U. S.
Astfel , studii recente (De Joanna R. Adler, 2004 ), arata faptul ca exist a deja un
decala j intre psihologia judiciar a american a si psihologia judiciar a european a, in detrimentul
celei de a doua . in cele mai multe state ale Uniunii Europene nu exist a reglement arile legale
necesare recunoa sterii expertizei psihologice judiciare , procesul legislativ fiind mai greoi
(Matthew T. Huss , 2008 ).
In acela si timp, in fostul spatiu al U. R. S. S, dar in special in Federa tia Rusa au fost
intreprinse studii ample (Cafuanov F. S, 2001 ), referitoare la problematica psihologiei
judiciare si a expertizei psihologice in special (Nagaev , V. V, 2003).

Studiu comparativ
Astfel , in cadrul domeniului forensic psychology (A. M. Goldstein , l. B. Weiner,
2003 ), denumire specific a SUA data psihologiei judiciare , s-au dezvoltat mai multe domenii
de actiune ale expertizei psihologice judiciare:
a) civil forensic
psychology sau psihologia judiciar a civila, in cadrul careia expertiza psihologic a judiciar a
este utilizat a pentru evaluarea custodiei copilului , evaluarea copiilor trauma tizati, evaluarea
impactului emotional al vatamarii-corporale , evaluarea discrimin arii, constr angerii in
ocuparea fortei de munc a, evaluarea persoanelor cu dizabilit ati, precum si pentru alte cauze
care necesit a o evaluare psihologic a, cazuri in care expertiza psihologic a are valoare de proba
incontestabil a,
b) criminal forensic
psychology sau psihologia judiciar a penal a, in cadrul careia expertiza psihologic a judiciar a
este utilizat a pentru evaluarea Cazurilor de delinc venta, evaluarea martorilor , evaluarea
competen tei sistemului judicia r si desfasurarea procedurilor judiciare sau extrajudiciare
restaurative , evaluarea raspunderii penale , evaluarea in cazurile care ar putea determina
pronun tarea sentin tei capitale -pedeaps a cu moartea , evaluarea cazurilor cu copii abuza ti
sexual , precum si a altor cazur i care necesita o evaluare psihologic a la nivel de expertiz a;
c) forensic
psychology for special populations sau psihologia judiciar a pentru persoane cu probleme ,
speciale , in cadrul careia expertiza psihologic a judiciar a este utilizat a pentru evaluarea
persoanelor cu tulbur ari sexuale sau care sunt dispuse la abuzuri sexuale , evaluarea cazurilor

sindromului Battered Woman (n. n. cazurile in care femeia sus tine faptul c a si-a ucis
partenerul sau so tul intr-o situa tie de legitim a aparare sau datorit a abuzurilor la care a fost
supus a de catre acesta ), evaluarea cazurilor in care sunt implicate persoane care manifest a
tulbur ari de ata sament , violen ta si delincven ta, evaluarea riscurilor in cazuri de violen ta,
precum si inalte cazuri cu probleme speciale;
d) forensic
psychology for special topics sau psihologia judiciar a pentru cazuri speciale , in cadrul careia
expertiza psihologic a judiciar a este utilizat a pentru evaluarea ocupa tiilor cu grad ridicat de
risc pentru securitatea muncii , evaluarea psihoaptitudinal a, evaluarea memoriei martorilor
oculari despre persoane si evenimente , evaluarea pentru selec tia juratilor si Voir Dire (n. n.
este o procedur a administrativ a de examinare preliminar a a persoanelor in vederea
identific arii si select arii juratilor, astfel ca instan ta, avoca tii si chiar partile pot adres a
intreb ari posibililor jurati pentru a testa capacitatea si aptitudinile acestora , precum si
calitatea acestora de a nu putea fi partinitori , in aceast a procedur a predictorii demografici ,
aptitudinali , comportamentali si de personalitate fiind esentiali), precum si in alte cazuri
speciale;
e) de asemenea
exper tiza psihologic a judiciar a este utilizat a pentru evaluarea clinic a pentru probleme legate
de constatare a unei forme de psihopatie , evaluarea tulbur arilor de personalitate (DSM IV,
Criteria for Antisocial Personality Disorders ), evaluarea tulburarilor de Malingering (n.
n. potrivit APA reprezint a exagerarea determinat a de simularea . unor simptome de tulbur ari
psihice sau fizice pentru -o varietate de motive , inclusiv pentru obtinerea de compensa tii
financiare sau fraudare , pentru evitarea -muncii sau a serviciului militar , pentru obtinerea de
droguri , pentru obtinerea unei sentin te penale favorabile , incercarea de a atrage atentia sau
simpatia . Din punct de vedere legal este adesea denumit a ca fiind fabricarea de boli psihice
sau a unui fals de boala, mintal a) sau Deception (n. n. reprezint a inselaciunea frauda sau
subterfugiul , reprezentat a de un act de conving ator realizat pentru a crede ca informa tiile nu
sunt adev arate, sau sunt partial adev arate. Este o form a de manipulare in care o situa tie este
descris a ca fiind partial, sau sincer ca fiind adev arata), precum si pentru alte tipuri de
tulbur ari.
De asemenea , evaluarea prin procedura expertizei , psihologice judiciare este
utilizat a pentru stabilirea tipului de interven tie psihoterapeutic a.
Totodat a, in Federa tia Rusa, dar si in cea mai mare parte , a statelor membre ale CSI,
expertiza psihologic a judiciar a se bucur a de o reglementare legal a (Cafuanov F. S, 2001 ),
aceast a putand fi dispus a de catre organele judiciare in vederea:
a) stabilirii
particularit atilor psihologice individuale ale persoanelo r participante la procesul pena l
(inculpat , victim a, martor ) care ar fi putut sa influen teze esential comportamentul lor intr-o.
situa tie extremal a sau psihotraumatizant a: nivelul dezvolt arii intelectuale , prezen ta anumitor
stari psihofiziologice (anxietate , sugestibilitate inalta, impulsivitate etc.) care pot influen ta
considerabil comportamentu l si marturiile depuse;
b) diagnosticul
starilor de tensiune psihic a nepatologic a (n. n. anxietate , fobie , stres, afect , etc.), care au
cauza t comiterea crimei , comportamentu l inadecva t manifestat in anumi te situa tii extreme;

c) evaluarea sferei
motiva tionale a personali tatii, a tendin telor care au stimulat savarsirea faptelor criminale;
d) evaluarea
capacit atii persoanei de a constientiza importan ta actiunilor proprii si de a controla;
e) stabilirea
capacit atii victimelor , martorilor de a percepe corect circumstan tele importante pentru dosar
si de a depune marturii corecte .
In prezent in Federa tia Rusa, dar si in majoritatea statelor membre ale Comunit atii
Statelor Independente (CSI), expertiza psihologic a judiciar a poate fi ordonat a de catre
organele judiciare in toate cauzele penale si in majoritatea cauzelor civile .
Este de asemenea obligatorie realizarea exper tizei psihologic e judiciare in
urmatoarele cauze:
a) retard in cazul
minorului delincven t (n. n. se recomand a ca expertiza psihologic a judiciar a sa fie dispus a
doar dupa efectuarea expertizei psihiatrice judiciare , iar competen tele expertizei psihologice
judiciare se limiteaz a la: stabilirea abaterilor de la nivelul dezvolt arii psihice normale si
descrierea manifest arilor: lori gradul de influen ta a devierilor in dezvoltarea psihic a a
persoanei asupr a capacit atii lui de a constientiza actiunile savarsite si capacitatea persoanei
de a-si dirija propriile actiuni;
b) determinarea
capaci tatii persoanei de a percepe corect circumstan tele importante pentru cazul cercetat si
de a depune marturii corecte despre acestea;
c) stabilirea sau
negarea starii de incapacitate a victimei in cazul analizei crimelor cu carac ter sexual;
d) prezen ta
semnelor supraexcita tiei emotionale aparute in mod neasteptat .
Totodat a se recomand a efectuarea expertize i psihologice judiciare in cauzele in care
sunt implicati mino rii, indiferent de locul si rolul lor in cadrul procesului penal (n. n,
infractor , victima, martor ).
Potrivit unor studii comparative recente (Nagaev , V K, 2003 ), tipurile de exper tiza
psihologic a judiciar a utilizate in majoritatea statelor membre ale CSI sunt urmatoarele:
a) expertiz a
personal a si de comisie (n. n. cea dintai este realizat a de catre un specialist in domeniu , iar
cea de-a doua de cativa speciali sti din mai multe domenii ) ;
b) expertiza de baza
si suplimentar a (n. n. expertiza de baza este cea ordonat a pentru explicarea intreb arilor
inaintate in fata specialistului , iar expertiza suplimentar a este ordonat a in cazul cand
concluziile expertizei de baza sunt incomplete , neclare sau in cazul cand apar dubii vis-a-vis
de juste tea concluziilor formulate , expertiza suplimentar a rezolv a problemele ramase in
suspensie la expertiza anterioar a si poate fi efectuat a fie de acela si expert , fie de altul;
c) expertiza primar a
si repetat a (n. n. expertiza primar a este cea realizat a prima data, in contextul cauzei , si
persoanei respective , iar expertiza repetat a se realizeaz a de cateva ori in cazul atitudinii
rezervate fata de concluziile formulate anterior , expertiza repetat a explic a inca o data

aspectele deja cercetate si poate fi efectuat a fie de catre un alt expert sau de un grup de
exper ti) ;
d) expertiza
monospecializat a si complex a (n. n. cea dintai este realizat a de un anumi t tip de speciali sti,
iar expertiza complex a este efectuat a de un grup din diferi ti speciali sti, de exemplu , un medic
si un psiholog ).
Un alt exemplu il reprezint a Republica Ceha, unde inca din anul 1967 , odata cu
adoptarea de catre legislativul Cehoslovacie i a Legii nr. 36/1967 privind reglementarea
activit atii exper tilor si translatorilor , a fost creat un corp de elita a exper tilor in domeniul
psihologiei judiciare . Astfel , in cazul in care exper tii psihologi nu se regasesc ca. angaja ti in
cadrul Politiei sau serviciilor penitencia re, acestia trebuie sa fie inregistra ti in Registru l
Exper tilor (judiciari ). Rolul si atribu tiile psihologului in sistemul judicia r sunt reglementate
prin legea mentionat a mai sus, exper tii psihologi realiz and evalu ari psihologice care sunt
utilizate cu valoare de proba de catre Politie si instan tele de judecat a. in principal , evaluarea
psihologic a cerut a de catre instan tele de judecat a priveste personalitatea acuzatului
(Polisenska , V, A, 2007 ).
Dupa anul 1989, chiar daca Cehoslovacia nu a mai existat ca stat, Republica Ceha
a mentinut sistemul exper tilor judiciari , acest sistem permi tand psihologilor exper ti
dezvoltarea profesiei , dar si a psihologiei judiciare ca ramur a a stiintei.
In anul 1993 este fondat a Asocia tia Psihologilor Judiciari din Boemia , Moravia si
Silezia (Asso ciation of Forensic Psychologists of Bohemia , Moravia and Silesia ), care avea
in anul 2007 un numar de 163 de membri , cuprinz and psihologi judiciari exper ti, psihologi
din sistemul penitenciar , psihologi din cadrul Politiei, dar si cercet atori.
In aceia si perioad a, ia fiinta The Institute for Criminology and Social Prevention in
subordinea Ministerului Justitiei, fapt care a demarat o actiune de dezvoltare a psihologiei
judiciare si a expertizei psihologice prin elaborarea unor experimente si studii care au
asigurat , formarea profesional a a psihologilor exper ti; Totodat a in cadrul Departamentului
de psihologie si sociologie a Politiei Cehe au fost initiate metodologii si ghiduri de bune
practici in expertiza psihologic a judiciar a.
Un alt demers important a fost creare a Asocia tiei Exper tilor Judiciari din Republica
Ceha .
Dezvoltarea psihologiei in Republica Ceha a condus inevitabil la organizarea celui
de al zecelea Congres European de Psihologie la Praga , in anul 2007 .
Exper tii psihologi judiciari realizeaz a expertize psihologice la solicitarea organelor
de urmarire penal a, in special a Politiei, dar pot fi angaja ti si de catre parti ca exper ti, in
vederea construirii apararii cauzei .
Expertiza psihologic a judiciar a are ca activit ati principale , urmatoarele:
a) evaluarea
personalit atii acuzatului;
b) stabilirea
tipologiei infractorului si a victimei;
c) realizarea
psihodiagnosticului , la cererea instan tei de judecat a sau a partilor;
d) validarea

sincerit atii marturiei;
e) realizarea unor
propuneri privind reinser tia social a;
Exper tii psihologi judiciari evalueaz a si situa tia sau contextul social al acuzatului
sau victimei , prin analizarea situa tiei familiale , mediul familial , a psihopatologiei , mediului
scolar si profesional , stadiul educa tiei, relatiile cu altii, interesele acestora , etc.
O alta competen ta a psihologilor judiciari exper ti a reprezint a stabilirea
probabilit atii ca martorii sau victimele sa declare adev arul in marturiile lor,
Expe rtiza psihologic a in instan ta se realizeaz a pe baza unei consulta tii solicitate de
hatre judec ator, din propria sa initiativa, sau la cererea partilor. Consulta tia const a in
indicarea de catre consultant din punct de vedere psihologic a urmatoarelor informa tii:
a) procedur a de
investiga tie, modul de realizare a interviulu i pentru suspec ti si martori;
b) analizarea
inregistr arilor video care contin interogatoriile suspec tilor;
c) asisten ta in
pregatirea etapelor investiga tiei;
d) asisten ta in
reconstituirea cazului supus judec atii.
Expertul psiholog judiciar care realizeaz a aceast a consulta tie nu utilizeaz a teste
psihologice . sau metodologii de diagnosticare , acesta fiind solicitat potrivit experien tei sale
in Calitate de expert , singurele cerin te fiind acelea de a fi inregistrat in Registrul Expe rtilor
si de a avea o expe rienta relevant a in domeniu (Cirtkova , L, 2004 ).
Utilizare a unui asemenea consultan t se realizeaz a numai in cazuri crimelor deosebit
de grave , a crimelor in serie , precum si a crimelor cu autor necunoscut . Un asemenea
exemplu este cazul utiliz arii expertului psiholog Ludmila Cirtkova , cu o experien ta relevant a
in psihologi a judiciar a, autoare a unor studii si manuale de psihologi e judiciar a, care a
determinat varsta, profesia , nivelul de educa tie. intr-un caz de autor necunoscut . (Polisenska,
V, A, 2007 ).
In statele in care expertiza psihologic a nu este reglementat a, sau imbrac a forme si
metode subsidiare altui demers stiintific sau tehnic , expertiza psihologic a nu are statut de
proba in instan ta. insa partile pot utiliza expertizele psihologice , sub diferite forme si
denumiri , in vederea construirii unui indiciu , validat din punct de vedere profesional , care
alaturi de alte indici i si mijloace de proba pot duce la luarea unei anumite decizii .
In cadrul demersurilor judiciare prealabile judec atii, organele de urmarire penal a
pot utiliza prin intermediul psihologilor angaja ti sau ai unor exper ti independen ti, metode si
tehnici de evaluare si asisten ta psihologic a clasice dar si standardizate , precum si tehnica
poligraph .
O astfel de situa tie este cea din Rom ania, unde expertiz a psihologic a judiciar a
reprezint a inca un deziderat , sistemul judiciar romanesc fiind tributar unei concep tii
nestiintifice, judiciariste sau monovalente , bazat e numai pe expertizele medicale , in ceea ce
prive ste expertiza psihologi ca pentru instanta de judecat a.
Astfel , in sistemul judiciar romanesc se consider a ca experti za psihologic a nu poate
opera in mod independent si nu poate determin a concluzii independente fata de expertiza

medico -legal a psihiatric a (Belis, K, 2006 , Iftenie , V, 2006, Scripca ru, Gh, Astarastoae, K,
Boisteanu, P, Chint a, V & Scripcaru , C, 2002 ).
De asemenea , cu cateva excep tii notabile (Mitrofan , N. in Zlate, M. 1997 ,
Mitrofan, N, Zdrengrea , V, Butoi , T, 2000 , Butoi , T. 2008 ), majoritatea autorilor nu
reclam a; intrarea in normalitat e cu privire la reglementarea unui sistem de expertiz a
psihologic a judiciar a in Rom ania, multumindu -se sa prezinte examinarea psihologic a drept
parte a expertizei medico -legale psihiatr ice, optional a, constituind doar o parte din examenul
psihiatri c complex .
In Rom ania, medicii psihiatr i isi asum a din punct de vedere profesional un act
efectuat de catre un alt profesionist , psihologul clinician , acest fapt. constituind realitatea
cotidian a a expertize i psihologice judiciare din Rom ania.
Demersurile absolut individuale in ancheta judiciar a, ale unor exper ti psihologi
precum profesoral Tudorel Butoi sau profesoral Ioan Bus, reprezint a acte unicat in
psihologia judiciar a romaneasc a.
In Rom ania, practica judiciar a a statuat faptul ca aprecierea vinov atiei invinuitului ,
a gradului sau de discern amant este de competen ta exclusiv a a instan tei de judecat a, nici
macar expertiza medico -legal a psihiatric a nu este utilizat a in mod obligatoriu , conside randu-
se ca efectuarea unei asemenea expertize nici nu este necesar a (Turianu , C, 1995 ).
Doctrina juridic a a respins in mod consecvent necesitatea utiliz arii unei expertize
specializate in vederea determin arii elementelor psihice care au determinat savarsirea faptei ,
invoc and argumente fara sustenabilitate , consider and fara temei stiintific faptul ca daca s-ar
admite ca sanctiunile de drept penal sa intervin a exclusiv pe baza datelor , de ordin psihologic ,
furnizate de o asemenea expertiz a s-ar putea ajunge la situa tia inadmisibil a ca minorul sa fie
declarat raspunz ator pentru propria structur a si dezvoltare psihic a (Turianu , C, 1995 ).
Fundament and deciziile pe un asemenea argument categoric , pornind de la o
ipotez a falsa, autorii acestei idei consider a ca acceptarea unei expertiz e in aceast a problem a
ar echivala cu substituirea exper tilor completului de judecat a (Turianu , C, 1995 ). Acest fapt
a determinat o reactie a jurispruden tei in sensul neaccept arii expertizelor care vizeaz a
elementele psihice ale cauzelor judiciare (Kmen , M. C, Rata , R, 2007 ).
In acest sens, prin Decizia de indrumare a Tribunalului Supre m al Republicii
Socialiste Rom ania nr. 9 din 1972 a fost urmat a de Decizia Tribunalului Municipiului
Bucure sti, nr. 470 din 1992, care preciza printre altele ca instan ta de judecat a se orienteaz a
in mare masura in functie de anamneza social a, rezultat a din ancheta social a aflata la dosarul
cauzei , precum-si in functie de comportarea minorului in fata instan tei. Astfel , suntem in
prezenta unei substituiri reale si lipsite de argumente de ordin stiintific a instan telor de
judecat a in rolul exper tilor psihologi , in virtutea rolului lor activ in cadru l proceselor si a
constiintei judec atorilor .
In aceast a ordin e de idei, expertiz a psihologic a judiciar a in Rom ania exist a doar la
un nivel neoficial, nevoi a motiv arii din punct de vedere psihologic a unor sentin te
judec atoresti facand posibil a aceast a situa tie.
Astfel , Tribunalul Municipiului Bucure sti Sectia a V-a, prin Decizia civila nr. 611
din 2005, si-a fundamentat decizia de a respinge a cerere de reintoarcere a copilului minor la
domiciliul sau anterior , respectiv la tata, prin utilizarea ca proba a unui raport psihologic care
din care a rezultat ca minorul este puternic marcat de evenimente , fiind traumatizat intruc at

a asistat la violen te intre parinti, nu i-au fost satisf acute nevoile educa tionale , a fost izolat de
alti-copii , din punct de vedere intelectual are un nivel limitat si necomunicativ , posibil deficit
de intelect , simtindu-se nevoia stabilit atii pe un fond reticen t fata de tata si atasament puternic
fata de mam a si bunicii materni , instan ta retinand riscul grav de natur a psihic a la care ar
putea fi expu s minorul , in caz de inapoiere , fata de traumele suferite .
Mai mult, in cauza Amanalachioai c. Rom aniei, Curtea European a a Drepturilor
Omului a decis prin Hotararea pronun tata in data de 26 mai 2009 , anularea hotararilor
instan telor romanesti si sanctionarea Rom aniei si pentru faptul ca instan tele judec atoresti nu
au cerut parerea unui specialist , cu privire la starea psihologic a a reclamatului , cu privire la
relatiile acestuia cu minora , cu privire la influenta mediului asupra minorei etc. Acest fapt
putand fundamenta din punct de vedere juridic reglementarea la nivelul jurisprudentei, ca
izvor de drept , a expertizei psihologice in mod obligatoriu , pentru cauzele cu minori .
(Culegere de jurisp rudenta CEDO , 2009 ).

Caracteristici si obiective ale expertizei psihologice
Asa cum arata si ultimele cercet ari in domeniu , demersu l rigur os, investigativ , in
expertiza psihologic a judiciar a este si trebuie sa fie realizat prin metode si tehnici de evaluare
specifice psihologiei clinice , dar nu numai .
Cele mai multe dintre aspectele cercetat e prin procedura expertizei psihologice
judic iare mode rne se refer a la personalitate , mecanisme cognitive si inteligent a emotional a.
In cele ce urmeaz a vom analiza metodologia utilizat a de catre psihologi in domeniul
expertizei psihologice judiciare , dar si caracterele expertizei , care se desprind din continutul
expertizei psihologice judiciare .
Metodele si tehnicile de investiga tie psihologic a admise in majoritatea sistemelor
de drept sunt metodele standardizate , in special metodele clinice , sau cele proiective , de mai
mica raspandire in ultima perioad a.
Potrivit opinie i profesorului Emilio Mira Y Lopez mijloacel e si metodele utilizate
de catre psihologia judiciar a sunt urmatoarele:
a) introspec tia
(analiza subiectiv a), realizat a prin experien te senzorioperceptive , reprezent ari, tendin te si
stari afective , convingeri si inten tii;
b) extrospec tia
(analiza obiectiv a), realizat a prin evaluarea actiunilor verbale , musculare , glandulare;
c) observa tia
(direct a sau indirect a, individual a sau colectiv a) ;
d) experimentul
(direct sau indirect , individual sau colectiv ) ;
e) psihometria
(metod a cantitativ a care utilizeaz a ca mijloc de masurare sau analiz a unul dintre urmatoarele
procese: examinarea , judecata , executarea si exprimarea ), evalu and in functie de: numarul
de subiec ti, activi tatea realizata , durata procesului sau intensitatea extitantului .
De asemenea , profesorul Mira Y Lopez consider a ca investiga tia psihologic a in
domeniul juridic prive ste factorii care determin a reactia individului intr-un moment dat,
respectiv:

a) constitu tia
corporal a;
b) temperamentul;
c) inteligen ta (IQ) ;
d) inteligen ta
emotional a (EQ) ;
e) caracterul;
f) experien tele
anterioare rezultate din situa tii similare;
g) constela tia
(influen ta pe care trairea sau experien ta imedia t anterioar a o exercit a asupra raspunsului la
situa tia actual a) ;
h) situa tia extern a
actual a (stimulul declan sator al reactiei persoanei ) ;
i) tipul mediu al
reactiei colective (comportamentul cetateanului obisnuit) ;
j) modul de
percep tie subiectiv a a situa tiei.
In ceea ce urmeaz a vom analiz a pe scurt principalele metode ale psihologiei ,
utilizate cu succes si in domeniul expertizei psihologice judiciare .
Astfel , metodele si tehnicile de evaluare si asisten ta psihologic a utilizabile in
examinarile psihologice din sistemul judiciar sunt:
a) metoda observa tiei, una dintre cele mai utilizate metode de investiga tie
psihologic a, const a in urmarirea inten tionat a si inregistrarea exact a, sistematic a a diferitelor
manifest ari comportamentale ale individului (sau ale grupului ), ca si a contextului situa tional
al comportamentului (Zlate, M, 2000 ).
In timpul observa tiei psihologul trebuie s a intocmeasc a un protocol de observa tie,
care cuprinde : descrierea contextului (data, timpul , spatiul, ambian ta fizic a, aranjamentul
subiectilor si al altor obiecte ), descrierea participan tilor (sex, varsta, etnie , imbracaminte ,
aspect fizic ), descrierea observatorului (varsta, sex, existen ta sau inexisten ta unor re latii
anterioare cu subiec tii observa ti), descrierea ac tiunilor si conduitelor participan tilor (verbale
si nonverbale , motorii, expresiv -emotionale ), interpretarea situa tiei (incercarea
observatorului de a intelege ce semnifica tie are situa tia pentru subiec ti, daca are vreo
semnifica tie si in ce context , etc.), interpret ari alternative ale situa tiei (motiva tia
concluziilor ), notarea si explorare a de catre observator a propriilor trairi si sentimente
(analiza reflexiv a).
Simptomatologia labila poate fi observat a dupa urmatorii indicatori: atitudin i
prezente la debutul activit atii (opozi tie, pasivitate , cooperare , entuziasm ) ; atitudinile din
timpul activit atii (iritatia, spontaneetatea , formularea intreb arilor), respectarea consemnelor
(raportarea la aceast a rigoare ), actiuni sau miscari necontrolate (agita tie, ticuri , miscari ale
ochilor , gurii , mainilor , picioarelor , corpului ), vorbirea (pronun tia si articularea , numarul de
cuvinte emise spontan , tipul de comportament verbal ), metode spontane de lucru (verificarea
constan tei in maniera de a judeca lucrurile ), reactiile la incidentele materiale , la esecuri ,
dificult ati (Zlate , M, 2000 ).

Jean Louis Pedinielli remarc a cateva particularit ati ale observa tiei clinice , aceasta
se distan teaza de concep tiile medicale , deoarece incearc a sa descrie nu -numai ceea ce apare ,
ci si sa regrupeze diferitele informa tii ob tinute , interpret andu-le, dandu-le un sens .
Observa tia clinic a isi propune a revela anumite fenomen e comportamentale semnificative ,
de a le da un sens, resitu andu-le in dinamica si istoria unui subiect , dar si in contextul
observa tiei (Jean Louis Pedinielli in Montreuil , M, Doro n, J, 2006 ).
b) metoda experimentului , care const a intr-un demers repetabil si autocorector in
studierea manifest arilor vietii psihice (Kantowiiz , B. H, Roediger , H. L, Elmes , D. G, 2005 ).
Asadar, obiectul psihologiei experimental e este reprezentat de problemele vietii reale
identificate si asupra carora cercet atorul avanseaz a ipoteze ce urmeaz a a fi testate prin
experimente controlate si replicabile in vederea avans arii unor predictii verificabile statistic
privitoar e la generalizarea rezultatelor obtinute si evolu tia comportamentelor studiate
(Anitei, M, 2007) ;
c) metoda convorbirii , considerat a ca fiind metoda psihologic a cea mai complicat a
si cea mai greu de invatat, care const a intr-o discu tie angajat a intre psiholog si subiectul
invest igat, care presupune: relatia direct a intre psiholog si subiect , schimbarea locurilor si
rolurilor partenerilor , sinceritatea totala a subiectului , evitarea raspunsurilor incomplete sau
de fatada a deform arilor voluntare , existen ta la subiect a unor capacit ati de. introspec tie si
autoanaliz a, evaluare . si autodezv aluire, abilit ati de angajare in convorbire din partea
psihologului , intr-o. forma deplin a si autentic a, empatia psiho logului , etc. (Zlate , M, 2000).
Avand in vedere dezvoltarea metodelor psihoterapeutice intalnim astazi convorb irea
psihanalitic a, initiata si dezvoltat a de Sigmund Freud, convorbirea nondirectiv a, initiata si
dezvoltat a de Carl Rogers , precum si alte forme ale convorbirii derivate din metodele si
tehnicile psihoterapeutice (Mitrofan, I, 2003 , Daniel , D, 2006 , Holdevici , L, 2009 ).
d) metoda anchetei psihologice , diferit a de ancheta judiciar a, presupune recoltarea
sistematic a a unor informa tii despre viata psihic a a unui individ sau a unui grup social , ca si
interpre tarea acestora in vederea desprinderii semnifica tiei lor psihocomportamentale .
Ancheta imbrac a cel putin doua forme: ancheta pe baza de chestionar si ancheta pe
baza de interviu , deosebit a de intalnire, convorbire , dialog sau interogatoriu (Zlate , M, 2000 ).
e) metoda biografic a, care vizeaz a strangerea a cat mai multor informa tii despre
evenimentele parcurse de individ in existen ta sa, despre relatiile prezente intre ele ca si despr e
semnifica tia lor, in vederea cunoa sterii istoriei personale a fiecarui individ , atat de necesar a
in-stabilirea profilului personalit atii sale, cat si pentru explicarea comportamentului actual al
persoanei .
Studiaz a evenimentele din viata individului , evenimentele -cauza, evenimentele –
efect , evenimentele -scop si evenimentele -mijloc (Zlate , M, 2000 ).
Variantele mai noi ale metodei biografice sunt cauzometria sau cauzograma ,
propuse de autorii Golovahna E. I. si Kronik A. A, citati de profesorul M. Zlate .
f) metod a povestirilor de viata, face parte din asa-numitele metode de intretinere
(convorbirea , interviul , etc.), const and in relatari ale unui subiect , incitat de catre un psiholog ,
referitoare la o parte sau la intreaga experien ta realmente traita (Zlate , M, 2000 ),
g) metoda analizei produselor activit atii, care const a in analiza desenelor , creatiilor
literare , stiintifice, tehnice , precum si a altor activit ati prin care se exteriorizeaz a si se
materializeaz a activitatea psihic a a individului .

Studi i important e pentru psihologia romaneasc a si european a au fost elaborate de L
catre profesorii U. Șchiopu, T. Cretii si E. Bonchi s, mai ales in-ceda ce prive ste analiza
desenelor copiilo r, in diferite faze ale dezvolt arii lor, precum si la diferite varste prescolare
(Bonch is, E, 2003 si Cretu, T, 2009 ).
h) metod a consulta tiei clinice , care constituie principalu l instrument al psihologului
clinician , dar si al psihologului clinician expert in sistemul judiciar . Chiar utilizare a
chestionarelor , testelor si scalelor se realizeaz a tot in cadrul unei consulta tii, al carui
principiul fundamental se bazeaz a pe schimbul verbal , prin intermediul jocurilor de limbaj ,
care creeaz a relatii interpe rsonale complexe si subtile: Consulta tia clinic a este centrat a pe
evaluare , chiar dac a exist a si consulta tie de sus tinere , * terapeutic a sau de cercetare . Spre
diferen ta de consulta tia medical a sau a asistentului social , parte a domeniului sanatatii,
consulta tia clinic a nu vizeaz a cautarea unei solutii imediate , demersul psihologului clinician
este acela de a pune in lumin a cat mai bine starea clinic a a pacientului si detresa pe care o
exprim a acesta , pe baza cooper arii cu pacientul . De obicei , consulta tia clinic a are ca obiectiv
final un psihodiagnostic cat mai complet .
Spre diferen ta de consulta tia clinic a clasic a, consulta tia clinic a de cercetare , proprie
sistemului judiciar si expertizei psihologice , are ca obiectiv producerea unui discurs in
functie de unele teme sau ipoteze predefinite , stabilite de catre psiholog impreun a cu organele
judiciare sau instan ta de judecat a (Marie -Carmen Castili a in Montre uil, M, Doron , 2006 ).
Consulta tia clinic a de cercetare , specific a domeniului psihologiei judiciare , vizeaz a
in primul rand verificarea ipotezelor .
La nivel atitudinal , psihologul clinician utilizeaz a urmatoarel e tehnici de
consulta tie: ascultarea (capacitatea psihologului clinician de a primi un discurs , astfel incat
pacientul s a se simt a inteles si incurajat in exprimarea acestui discurs , fara ca psihologul
clinician s a se lase debordat de sentimente susceptibile s a-i altereze calitatea ascult arii-mila,
dezgust , groaz a, el prime ste si organizeaz a elementele date de c atre pacient , aprob and si
stimul and discursul , prin urm arire, incurajare si intelegere ), empatia (un proces intelectual si
nonafectiv de reprezentare a reprezent arii pacientului , fara a se identifica cu tr airile acestuia ,
deci f ara a resim ti sentimentele pacientului ), stiinta lini stii (utilizarea de c atre psihologul
clinician a tehnicilo r verbale si nonverbale de inlaturare a st arii de anxietate a pacientului ,
care s a vizeze lini stirea pacientului si determinarea sensului consulta tiei clinice ) (Marie –
Carmen Castillo in Montreuil , M, Doron , J, 2006 ).
i) metoda interviulu i reprezint a o tehnic a care permite intelegere a profund a si
nuan tata a persoanei si a relatiilor ei cu lumea . In domeniul judiciar interviul reprezint a o
tehnic a de cooperare verbal a intre doua persoane , subiectul si expertu l psiholog , care permite
expertului psiholog sa obtina date de la subiect , cu privire , la opinii , atitudini , motiva tii, etc.
Este una dintre cele ma i utilizate metode , care poate imbraca urm atoarele forme sau
modalit ati: interviu l formal (numarul, ordinea si formularea intreb arilor sunt dinainte
stabilite ), interviul informai (operatorul are libertatea de a organiza interviul ), interviul
conversa tie sau cauzal (fata i n fata, ca un schimb de p areri), interviul ghidat sau concentric
(cuprinde o anumita grup a de teme, care sun t mai mult sau mai pu tin sistematizate ), interviul
direct (modalitate direct a de adresare a intreb arilor), interviul indirect (utilizeaz a o cale
ocolit a de culegere a informa tiilor, datelor , precum si de interpretare a r aspunsurilor ),
interviul clinic (anamnezic , biograf ic, intervievatul relateaz a evenimente , date, situa tii,

detalii din episoade re tinute sau care au impresionat , pe baza c aruia se analizeaz a
personalitatea celui intervievat , psihologul incerc and a -i reconstitui trecutul pe baza
evoc arilor sale ).
Anamnez a (interviul clinic ), ca parte a interven tiei clinice cuprinde , urmatoarele
teme: mediu l mate rial, si social de origine , pregatirea general a si profesional a, stagiul militar ,
evolu tia profesional a, nivelul material , conduita , relatiile fundamentale (atitudinea fata de
oameni , munc a, valori sociale ), proiecte , planuri , aspira tii (Bus, I, 2006 ).
Interviul cognitiv este un tip de interviu bazat pe memori e si comunicare , este
utilizat in special pentru marturie sau declara tii ale martorilor in cadrul proceselor civile si
penale . Interviul clinic cognitiv este utilizat in cauzele cu minor i. (Bus, I, 2006 ).
j) metodele psihometrice , care reprezint a un ansamblu de metode cantitative
utilizate in psihologi a aplicat a, pentru apune in coresponden ta anumite propriet ati ale
numerelor cu anumite propriet ati ale faptelor psihice . Cristian Wolf este cel care in anul 1732
introduce termenul de psihometrie (Zlate, M, 2000 ), fiind urmat mai apoi de Wilhe lm Wundt ,
Alfred Binet, T. Simon si James McKeen Cattel .
Metodele psihometrice sunt mai putin recomandate demersurilo r stiintifice, ele
reprezint a instrumente utile pentru psihologia aplicat a, pentru psihologii clinicieni ,
psihologii scolari s. a. m. d, dar nu pot fi considerate drept metode stiintifice veritabile . Nu
este mai putin adev arat faptul ca in ultima perioad a in lucrarile stiintifice sunt utilizat e cu
caracter de argument in favoarea demonstr arii unei teorii sau ipoteze de cercetare , metodele
psihometrice , unele dintr e acestea validate , fidelizate , etalonate si standardizate pe alte
popula tii decat acele a care formeaz a obiectul cercet arii stiintifice in care sunt folosite .
Necesitatea unei rigori de ordin matematic nu coincide intotdeauna cu realitatea
stiintifica, mai ales ca demonstra tia stiintifica presupune in majoritatea cazurilor un demers
original , prin utilizarea unor metode originale , pe esantioane specifice , chiar daca nu prezint a
in aparen ta rigoarea unor metode standardizate de prestigiu . Metodele psihometrice vizeaz a
masurarea capacit atilor psihice a individului , in vederea stabilirii prezen tei sau absentei lor
si mai ales a gradului lor de dezvoltare . Cea mai raspandita si mai cunoscut a este metoda
testelor psihologice (Zlate, M, 2000 ).
Sintagmele test psihologic sau testare psihologic a sunt strans legate de termenul de
psihodiagnoza .
O noua etapa in dezvoltarea testelor psihometrice a reprezentat -o computerizarea
(Mitrofan, N, 2005) sau informatizarea , prin construirea testelo r psihologice pe o baza
electronic a, specific a tehnologiei informa tiilor.
Asa cum arata majoritatea autorilor de specialitate (Mitrofan , N, 2005 , Zlate , M,
2000 , Stan , A, 2002 , Minulescu , M, 2004 ) pentru ca testul psihologic sa reprezinte o proba
care sa ofere informa tii obiective despre subiect , pentru a formula un pronostic asupra
evolu tiei sale ulterioare , acest a trebuie sa indeplineasc a mai multe condi tii obligatorii:
a) sa fie valid , sa
masoare exact ceea ce isi propune; .
b) sa fie fidel, sa
permit a obtinerea unor performan te relativ asem anatoare la o noua aplicare;
c) sa fie
standardizat , sa creeze acelea si condi tii pentru toti subiec tii supu si testarii, fara a favoriza

sau defavoriza vreo persoan a/categorie;
d) sa fie etalonat , sa
stabileasc a un etalon , o unitate de masura a rezultatelor obtinute , pentru a se cunoa ste
valoarea lor.

Psihodiag noza clinic a judiciar a
Profesorul Mihaela Minulescu define ste evaluarea psihologic a (examinarea
psihologic a) drept un set de proceduri utilizate de o persoan a pentru dezvoltarea unor
imagini , pentru a lua decizii si a verifica ipotezele despre modelele de caracteristici ale unei
alte persoane , model e care-i determin a acesteia din urma comportamentul in interac tiune cu
mediul (Minulescu , M, 2004 ).
Obiectivele examin arii constau in;, producerea de imagini , producerea de decizii si
verificarea de ipoteze si eventual , construirea unei teorii .
Profesorul Mihaela Minulescu define ste psihodiagnoza ca fiind activitatea
specific a care folose ste intermedierea prin diferite tipuri de instrumente pentru a obtine
informa tii valide despre structura , dinamica psihic a si personalitatea unei persoane .
Ca instrumente generale sunt utilizate: testul psihologic; alte metode precum
observa tia comportamentului verbal sau non -verbal; in terviul .
Evaluarea psihologic a (examinarea psihologic a) constituie esen ta psihologiei
pentru c a se refer a la oameni , situa tii prezente , cauze , etc.
In mod tradi tional psihodiagnosticul prive ste urm atoarele aspecte:
a) natura
standardizat a a testelor aptitudinale; .
b) interven tia
minimal a a examinatorului astfel incat subiectul sa recurg a la propriile sale resurse
intelectuale;
c) inghe tarea
sistemului de evaluare la nivelul examin arii, rezultatelor ca atare , combinat cu un mod relativ
artificia l de comunicare a acestora (ceea ce impiedic a pe multi subiec ti sa aiba acces la
confirmarea poten tialului intelectual ) ;
d) examinarea sub
forma unui interviu in care subiectul nu este informat despre pertinen ta raspunsurilor sale;
e) eventualele
incuraj ari permise de standardizare au o scazuta autenticitate pentru ca nu implic a valoarea
raspunsului ci urmaresc doar obtinerea unei atitudini pozitive a subiectului fata de situa tia de
testare;
f) condi tiile testarii
simt identice pentru toti subiectii, desi nu toti sunt pregatiti pentru a se adapta la acestea .
Potrivit teoriei evalu arii comportamentale , evaluare a vizeaz a ce fac subiec tii in
anumite condi tii si circumstan te (loc, timp, etc.). Pentru evaluarea si predic tia
comportamentului se porne ste in principal de la comportamentul motor si verbal manifest si
se renun ta la inferen tele sau interpretarea rezultatelor la teste. Evaluarea de tip
comportamental se delimiteaz a de evaluarea psihometrice , implic and ca si principii
specifice: observarea ca metod a principal a de masurare; abandonarea chestionarelor de

personalitate ca incapabile sa descrie probabilitatea raspunsurilor sau variabilele care
afecteaz a aceste probabilit ati; renun tarea la testele traditionale care evalueaz a trasaturi
psihice precum structurile mentale si renun tarea la principiile psiho metrice. Au fost create
astfel metode si instrumente , proprii de masurare: tehnici de observare , procedur i-fiziologice;
interviuri structurate; tipuri noi de scale de evaluare de catre alte persoane (Minulescu , M. >
2004 ).
Profes orul Daniel Davi d consider a ca noile direc tii ale evalu arii clinice si
psihodiagnosticului sunt:
a) dezvoltarea unui psihodiagnostic nosologic categoria l focalizat pe mecanismele
etiopatogenetice (pentru diagnosticarea bolilor somatice ) ;
b) realizarea unui psihodiagnos tic nosologic categorial pe baza de prototip
(diagnosticul de tip DSM , bazat pe criterii clare, in acest sens este citata lucrarea coordonat a
de D. Wesien , Simplifying diagnosis using a prototype -matching approach: Implications for
the next edition of the DSM , aparuta in anul 2002 , fiind editat a de APA;
c) realizarea unui psihodiagnostic dimensional (clasific arile tulbur arilor psihice
trebui e realizate pe dimensiuni , care sa releve trecerea treptat a de la starea , din intervalele de
normalitate la starea patologic a) ;
d) realizarea unui psihodiagnostic focalizat pe simpto m (pentru a putea fi inclu si
intr-o anume categorie nosologic a pacien tii trebuie sa satisfac a un numar de simptome , dintr-
o lista mai ampla) ;
e) utilizarea unui instrumentar psihologic adecvat teoretico -metodologic si
adapta rea unor teste bazate pe aceste cercet ari fundamentale (David , D, 2006 ).
In noile teorii privind evaluarea psihologic a clinic a (Minulesc u, M, 2004 ) exist a
doua abord ari:
a) abordarea nomotetic a a trasaturii, care are ca obiect de studiu trasaturi sau
sindroame precum anxietatea , depresia etc. ; si care dezvolt a metode pentru evaluarea
deduc tiva si stabile ste. gradul de adecvare al acestor instrumente in functie de modul in care
variaz a scorurile lor intre indivizi;
b) abordarea ideografic a a comportamentului , care are drept obiect de studi u un
comportament specific , dezvolt and procedee pentru evaluarea inductiv a si stabilind gradul
de adecvare al acestor proceduri prin modul in care variaz a scorurile la acela si individ .
In opinia cercet atorilor (Minulescu , M, 2004 ) deosebirile principale intre conceptul
traditional de psihodiagnoz a si cel modem constau in urmatoarele aspecte:
a) diagnoza capacit atilor subiectului se finalizeaz a printr-un rezultat exprimat ca si
coeficien t intelectual , nivel de performan ta etc., care are un rol constatativ punand accent pe
produsul activit atii cognitive implicate in testare . De exemplu , doi subiec ti care au obtinut
acela si Q. I. pot prezenta mecanisme rezolutive , care au produs acea performan ta cognitiv a,
total diferite . Psihodiagnoza traditional a nu se. preocup a de variatiile procesului intelectual
rezolutiv ci doar de rezultatul acestui proce s si nu spune cum se poate ameliora performan ta
obtinuta, posibilit atile de dezvoltare a capacit atii respective;
b) evaluarea formativ a se centreaz a nud ales pe proce s si nu pe produs , iar.
rezultatul obtinut de subiect este privit ca un poten tial de invatare; se pune accent pe
capacitatea subiectului de a profita diferen tial de ceea ce pot oferi metodele de invatare
educa tional a; dinamismul are un dublu sens, dinamizarea relatiei examinator -examina t

(subiectul nu asista pasiv la performan tele sale) si dinamizare a testului > evaluat a prin
masurarea castigului cognitiv , prin distan ta dintre pretestare si post testare. Diagnosticu l,
devine formativ , in sensul in care poate ghida interven tia, modificarea cognitiv a necesar a
amelior arii performan telor intelectuale .

Continutul examenului de expertiz a psihologic a clinic a judiciar a
Examenul de expertiz a psihologic a clinic a are in majoritatea opiniilor autorilor
(Minulescu , M, 2004 , David , D, 2006 , Marie -Carmen Castillo in Montreuil , M, Doron , J,
2006 ) unele aspecte comune:
a) relatia psiholog
examinator -subiect;
b) evaluarea de catre
psihologul examinator a sarcinii rezolvate de subiect;
c) dorin ta expertului
psiholog de a evalua comportamentul subiectului;
d) calitatile specifice
ale sarcinii , precum , de exemplu ambiguitatea sau lipsa de familiaritate cu stimulii .
Situa tia de examen psihologic clinic este conceptualizat a ca o inter-relatie intre
doua persoane in care ambele cauta sa afle informa tii prin mijlocirea interac tiunilor
reciproce . Ambii , examinator si subiect , furnizeaz a un anumit imput in cadrul acestei
interpret ari, in termeni de stimuli si ambele primesc un feedback in termeni de raspunsuri .
Scopul interac tiunii este informarea cu caracter specific (precum , de exemplu , informarea
sistematic a despre subiect ). Desi in sistem ambele persoane primesc informa tii, iar subiectul
poate castiga informa tii despre sine, scopul specific al testarii este de a informa psihologul
examinator . Bazandu-se pe ele, acesta va generaliza o serie de ipoteze despre modul cum
functioneaz a subiectul intr-un numar de situa tii sau interac tiuni diferite . in acest scop,
psihologul examinator verbalizeaz a un numar de intreb ari, de teste standardizate si
sistematice la care prime ste raspunsurile subiectului .
In cadrul acestei interac tiuni intervin o serie de factori care pot-influen ta sistematic
informa tiile precum , de exemplu: metod a de testare , stilul de interviu , secven ta de prezentare
a testului sau testelor . Psihologul examinator aduce in examen propria . personalitate ,
trebuin tele si caracteristicile sale psihofizice in interac tiunea care are loc, iar aceste trasaturi
alaturi de metodologia de testare joaca un rol important in determinarea variabilelo r la care
raspunde subiectu l.
Examenul psihologic clinic este examenul in intregu l sau este centra t si deschis
catre problemele caracteristice , specifice ale individului examinat . intelegerea acestora cere
o observare sensibil a prin mijloace adecvate si datele integrate intr-o impresie general a, un
intreg specific . Atat in privin ta calitatilor psiho metrice si a standardiz arii, cat si a gradului de
deschidere fata de specificul subiectului examinat foarte multe aspecte ale instrumentelor
psihologice se leaga de dihotomizarea examin arii in formal a si deschis a, totusi, diversitatea
scopurilor si situa tiilor care cer examinar e a condus la forme mixte in care, in diverse grade ,
sunt implicate formalizarea si deschiderea .
Instrumentul psihologic clinic este. definit ca fiind o procedur a sistematic a de a
evalua comportamentul uneia sau mai multor persoane . Caracteristicile profesionale ale

testului ca instrument de evaluare sunt obiectivitatea si standardizarea . Un instrument de
masura profesionist trebuie sa evalueze pe o scala de unitati egale , standardizate . De
asemenea , standardizarea inseamn a procedura de lucru , procedura de inregistrar e, a
rezultatelor , cotarea , interpretarea rezultatelor . Orice condi tii care afecteaz a performan ta la
instrumentul de testare trebuie specificate: materialul de testare , instruc tiunile de
administrare si cotare , condi tiile de examen . Instrumentul psihologic nu este deplin obiectiv ,
dar gradul de obiectivitate implic a certitudinea interpret arilor: orice psiholog expert in
diagnostic care ia cuno stinta de o anume performan ta la test va ajunge la aceea si evaluare
privind rezultatele subiectului .
Obiectivitatea inseamn a inregistrarea observa tiilor pentru a elimina erorile de
rememorare , notarea raspunsurilor dupa anume reguli . Cele mai obiective instrumente sunt
testele cu raspunsuri corecte pentru ca se utilizeaz a o grila de corectare stabil a. Dar si in testul
cu raspunsuri libere si in observarea comportamentului se poate ajunge la un anumit grad de
obiectivitate . Exist a mai multe tipuri de instrumente psihologice . in general , din perspectiva
gradului de standardizare putem regasi acelea si doua extreme: probe strict formalizate; si
probe , precum cele incluse in tehnicile proiective , care au capacitatea si virtutea de a se
deschide catre problemele specifice individului , dar al caror grad de formalizare este mai
putin ridicat datorit a atat ambiguit atii in materialul testului , cat si variabilit atii individuale a
continuturilor raspunsurilor .
Problema expertiz arii discern amantului se datoreaz a mai ales implica tiilor de ordin
medical , social dar mai ales psihologic dar si caracterului pluridisciplinar statuat de legisla tia
din anumite sisteme legislative (Butoi , T, 2008 ). Exist a o confuzie intre testul pentru
normalitate si testul pentru boala psihic a, insa exist a unele teste care se refer a explicit la
normalitate , acestea si-au facut loc nu numai in consilierea de tip psiho -patologic , prin clinica
psihiatric a, ci ele sunt utile si in afara acestui domeniu . Exist a si o serie de instrumente
psihometrice foarte formalizate , dar care au relevan ta pentru examenul clinic special: unele
sunt folosite in examenul clinic pentru evaluare a gradului de deficien ta sau deteriorare; altele
sunt folosite pentru evaluarea normalit atii dar si a gradului de discern amant (Minulesc u, M,
2004 ).
Observa tia in examenul psihologic clinic este o tehnic a sistematic a, obiectiv a, ce
trebuie sa completeze orice examene . Prin observa tie: se faciliteaz a interpretarea rezultatelor
obiective si furnizeaz a date obiective . De fapt, exist a doua extreme de realizare a observa tiei
in examinarea psihologic a. O manier a intuitiv a care il poate conduce pe examinator in final
la o imagine global a, dar mai putin diferen tiata despre persoan a. O manier a formal a, neutr a,
cu inregistrarea faptelor , cu cotarea sistematic a a gesturilor conform unei grile, ceea ce
conduce la o imagine analitic a, foarte diferen tiata, dau mai putin integrat a. in practic a, nu
orice comportament poate fi analizat prin observa tia sistematic a, pe portiuni notate obiectiv .
Uneori , observa tiile ulterioare pot corecta interpret arile initiale, iar un fapt relativ minor se
poate dovedi , ca semnifica tie, mai important decat o serie de aspecte surprinse prin grila de
observare sistematic a. in acela si timp, notarea impresiilor care apar in timpul testarii sufer a
varia tii semnificative; uneori , impresiile se modific a in decursul examenului in functie si de
natura activit atii in care este implicat subiectul , iar aceste modific ari devin chiar centrul de
interes al interpret arilor. Examenul clinic este uneori centrat nu pe succesiunea de momente ,
ci ca un proces global , structurat , dinamic .

In general , sunt incluse in observa tie: atitudinea subiectului fata de probe , fata de
examen , fata de examinator , intensitatea muncii sale si varia tiile ei; increderea in sine
(insecuritatea , dependen ta, anxietatea , ambi tia, efectul succesului sau esecului , interesul
obiectiv fata de teste sau interesul ludic ) (Minulescu , M, 2004 , Marie -Carmen Castillo in
Montreuil , M, Doron , J, 2006 ).
Comportamentul expertului psiholog poate evolua intre obiectiv si personal ,
subiectiv . in prima ipostaz a apare formal , ofera instruc tiuni sau explica tii neimplicativ ,
inregistreaz a raspunsurile sec, evita orice apropiere personal a sau abordare personal a. in cea
de a doua , pare sa inlature caracterul de exame n prin comportamentul sau deschis , binevoitor ,
prin oferta de ajutor si implicare emotional a. Se sprijin a insa adaptarea atitudinii la
caracteristicile examenului si ale subiectulu i examinat (varsta, nivel de intelegere etc.).
Atitudinile deschise mascheaz a caracterul de examen al situa tiei, in relatia cu subiec tii
anxio si. Cu cei neincrez atori, se recomand a o atitudine deschis a, cu explica tii privind faptul
ca rezultatele examenului nu se folosesc impotriva lor, cu explicarea semnifica tiei sarcinilor .
in conduita sa in examen , examinatorul profesionist nu are dreptul sa se impacienteze , sa
manifeste o atitudine de tutelare sau pedagogic a.
Subiectul nu trebuie ajutat cand este in dificultate , in afara situa tiilor cand este
evident a suferin ta sa din cauza nereu sitei. Explica tiile nu trebuie sa fie nici prea lungi , nici
prea circumscrise; scurte si la obiect . Nu va utiliza un test daca nu cunoa ste instruc tiunile de
administrare si tehnica testului .
Supravegherea pe care o realizeaz a in timpul rezolv arii testului de catre subiect nu
ii permite sa intervin a si sa perturbe spontaneitatea comportamentului si activit atii
subiectului , pentru ca poate crea insecurit ati acestuia .
In concep tia majorit atii autorilo r (Minu lescu, M, 2004 , Marie -Carmen Castillo in
Montreuil , M, Doron , J, 2006 ) trasaturile ideale ale expertului psiholog sunt:
a) sanatate si
siguranta emotional a;
b) umor;
c) flexibilitate;
d) abilitatea de a
intra in legatura cu oamenii;
e) interes pentru
rezolvarea problemelor prin intermediul aplic arii rezultatelor conceptuale sau clinice ale
testelor (opus interesului exclusiv pentru performan ta cantitativ a) ;
f) sa-si fi dezvoltat o
orientare teoretic a compatibil a cu explicarea unui comportament; astfel poate conceptualiza
problema prezent a a subiectului intr-un mod teoretic care are sens si consisten ta (nu incoerent
si bazat pe presupuneri ) ;
g) acest ultim aspect
ii va da si posibilitatea de a selecta o baterie mai bogat a si compatibil a cu integrarea unitar a
a rezultatelor , care poate da sens rezultatelor la testele parcurse de cel examinat psihologic .

Concluziile expertizei psihologice – procesul decizional
Concluziile din raportul de expertiz a psihologic a trebuie sa se contureze in jurul

ideii ca psihologul spera sa obtina in urma analizei datelor obtinute raspunsuri care sa se
inscrie in sensul ipotezelor sale, formulate anterior , impun andu-si totodat a o atitudine de
neutralitate binevoitoare (Marie -Carmen Castillo in Montreuil , M, Doron , J, 2006 ).
Interven tiile la nivelul vietii umane sunt foarte private si implic a un proces foarte delicat .
Este nevoie sa fii sigur ca poti controla cat de multe variabile posibil si sa gasesti strategiile
si ratiunea interven tiei.
Justificarea esentiala pentru testare este de a obtine informa tii care sa te sprijine in
rezolvarea unei probleme prezente . Eficien ta unei interven tii creste prin intelegerea naturii
problemei prezente , prin utilizarea unor instrumente formale si informale pentru a obtine o
informa tie bogat a si variat a.
Reguli in expertiza psihologic a:
a) expertiza
psihologic a se face doar cand exist a o problem a specific a, suficient de bine definit a pentru a
permite sa decizi daca testarea este adecvat a si felul cum o poti adecva;
b) expertiza
psihologic a inseamn a si capacitatea celui care examineaz a de a traduce informa tia data de
test in prescrip tii cu inteles, practice si adecvate situa tiei si problemei , inclusiv la nivelul
recomand arilor pentru cel examinat psihologic . In acest sens, adecvarea strategiilor se refer a
si la specificul domeniului subiectului examinat , la profesia sau ocupa tia sa, de exemplu:
pentru profesor , vor fi traduse in strategii educa tionale si adecvat e la limbajul sau pentru
pacient , vor fi adecvate nivelu l lui de limbaj; pentru consilier , in limbajul de consiliere;
pentru un angajator , in limbajul si criteriile specifice angajatorului;
c) respectarea
normelor deontologice ale profesiei de psiholog din sistemul legislati v in care isi desfasoara
activitatea expertu l psiholog . Astfel , in Statele Unite ale Americii a fost elaborat o prim a
versiune a The American Psychological Ethical Principles and Code of Conduct in anul 1993 ,
dar care a fost modificat a si completat a in anul 2002 , exist and sectiuni speciale si generale
aplicabile psihologilor judiciari (Mart , E. G, 2006 ). In Rom ania, in anul 2005 au fost adoptate
de catre Conven tia national a a Colegiului Psihologilor din Rom ania Codul deontologic al
profesiei de psiholog cu drept de libera practic a si Codul de procedur a disciplinar a, fiind
reglementate astfel principiile eticii profesionale , dar si procedurile de raspundere
profesional a.

Probleme speciale ale strategiei de decizie in cazul elabor arii concluziilor expertizei
psihologice
Potrivit lucrarilor de specialitate in domeniu , demersul psihodiagnostic impune
doua nivele de decizie:
a) clasic , clasificarea euristic a si
b) prin modelare , evaluarea comparativ a.

Prima abordare reflect a modul traditional de concepere a diagnosticului in
medicin a, respectiv se bazeaz a pe sisteme nosologice (o colec tie cunoscut a de informa tii-
cheie ce pot fi identificate prin simptome observabile ) si un set informai de principi i care
ghideaz a procesu l de inferen ta (Minulescu , M, 2004 , David , D, 2006 ).

A doua introduce o noua dimensiune , a diagnosticului constructiv , si se bazeaz a pe
un model structural al sistemului si pe un model formal de comportament definibil ca normal ,
echilibrat , adecvat vs. defect , inadecvat , deficient , patologic (Minulescu , M, 2004 ).
Psihodiagnosticul traditional se refer a la un proces sau la comportament din
perspectiv a modului cum este specificat acesta . Expertul psiholog trebuie sa decid a prin
identificarea unui set de condi tii sau cauze care indic a o anumit a functionare pozitiv a sau
negativ a, care se poate eviden tia in comportamentul observat . Distan ta dintre normal si
anormal nu este relevant a in contextul diagnozei; este important faptul ca observarea permite
identificarea functionarii negative . Psihodiagnosticul se refer a la un anume aspect dintre
simptomele care sunt observabile si continuturile sau cauzele care au condus la acestea; este
o form a particular a de explica tie a functionarii pozitive sau negative cu sprijinul unei anumite
teorii asupra psihicului .
In modelele de tip constructiv , decizia se face pe baza modelului structural al
sistemului diagnosticat . Se procedeaz a prin recunoa sterea simptomelor si referirea lor la un
model de sistem . Selec tia modelului , a substratului este, in practic a, un tip dificil de inferen ta.
Munc a reala de construire a diagnosticului incepe prin testarea functional a a fiecarei
componente , prin compararea raspunsului real cu cel specificat . Psihodiag noza constructiv a
poate astfel construi toate tipurile de disfunc tii care pot apare in interiorul unui sistem , chiar
si pe cele empiric e care nu s-au manifestat inca (Minulesc u, M, 2004 ).
Psihometria formativ a (evaluarea formativ a) const a in incercarea de a se centra pe
procesul in sine si nu pe finalitatea procesului , unde accentul plasat pe poten tialul de invatare;
rezultatu l nu este un Q. I. inghe tat, ci un poten tial de dezvoltare intelectual a, respectiv
poten tialul sau capacitatea subiectului de a profita de ceea ce pot oferi educa tia, instructajul ,
invatamantul, formarea in anumite profesii . Sensul de dinamic: dinamica prive ste atat pe
examinator , cat si pe subiect . Se dinamizeaz a relatia (psihologul nu asista pasiv la
performan tele subiectului ) ; chiar si testul (instrumentul ) masoara castigul cognitiv
(echivaleaz a cu masurarea distan tei dintre pre-si post-testare ).
Psihodiagnosticul este formativ pentru ca poate ghida interven tia, poate modifica
cogni tia necesar a performan telor intelectuale . Examinatorul sustine procesul rezolutiv care
are loc in momentul examin arii printr-un sistem de 3 tipuri de interven tii de ajutor: sunt
utilizate sarcini a caror rezolvare nu depinde in mod necesar de achizi tiile cognitive
anterioare; sunt anihilate , date la o parte , acele obstacole actuale , prezente , care duc la
ineficien ta functionarii cognitive; este indus un nivel optim de functionare mental a, in functie
de natura sarcinii si de capacitatea subiectului . Interac tiunea examinator -subiect nu este o
simpl a repetare , amplificare de informa tii sau reluare a unor modele habituale ale subiectului
(de exemplu , relatia tip dominan ta-supunere etc.), ci vizeaz a imbog atirea repertoriului de
interac tiuni.

Fazele clinice ale expertizei psihologice
In cadrul expertizei psihologice au loc mai multe faze:
a) faza de aplicare
initiala, in care se masoara capacit atile rezolutive ale subiectului , fara a se acorda ajutorul
examinatorului (acesta nu intervine ) prin itemi din teste psihometrice traditionale;
b) daca subiectul a

facut niste itemi gresit, i se ofera ajutorul pentru rezolvarea corect a a acestora sau a celor
nerezolva ti (aici avem cuno stinte induse de la examinator spre subiect ) ;
c) evaluarea
gradului de transferabilitate si de integrare in structurile cognitive , operatorii ale subiectului
a cuno stintelor induse in faza a doua;
d) sunt utiliza ti itemi
paraleli (cu acela si grad de dificultate ), din punct de veder e logic izomorfi , dar a caror
rezolvare nu depinde de cuno stintele acumulate anterior ) ;
e) se utilizeaz a
tipuri de probleme adaptate nivelului optim al eficientei functiilor mentale , in functie de
varsta sau de tipul de deficien ta mental a;
f) se amelioreaz a
componentele metacognitive (care tin de motiva tie, atentie, vointa) ce intervin in
functionarea cognitiv a (in orice proces rezolutiv nu intervin e doar capacitatea cognitiv a, ci
intervin si componentele metacognitive ).
In evaluarea formativ a rezultatele se refer a la patru aspecte: masurarea valid a a
competen telor cognitive ale subiectului; determinarea dificult atii (dificult atilor) functionale
majore care apare in timpul rezolv arii sarcinii; compararea nivelului de dezvoltare cognitiv a
actual a cu poten tialul de invatare; delimitarea condi tiilor psiho -pedagogice susceptibile
pentru activarea poten tialelor cognitive (Minulescu , M, 2003 ).

Func tiile psihodiagnozei clinice
Psihodiag noza clinic a ca activitate sistematic a de evaluare psihologic a are
urmatoarele functii:
a) condi tia propriu -zisa a psihodiagnozei este capacitatea de a surprinde corect
trasaturi si capacit ati psihice individuale si de a eviden tia variabilitatea psiho –
comportamental a intra-grupal a vs. grup de referin ta. in examenul psihologi c ne referim la
individul in sine; starea prezent a poate fi explicat a pe baza condi tiilor trecute si poate fi
comparat a fata de o condi tie de normalitate pornind de la un cadru teoretic dat sau de la ceea
ce se nume ste diagnostic diferen tial; psihologia diferen tiala constituie una din tre sursele de
formare a psihodiagnozei si prive ste variabilitatea unei tr asaturi la nivelu l indivizilor dintr-
un grup , dintr -un esantion larg p ana la o popula tie, un grup foarte bine delimitat , in func tie
de scop . Se masoara diferen ta intre rezultatele persoanei si modul cum se comport a aceast a
trasatura psihic a la nivelul esantionulu i de referin ta.
b) eviden tierea cauzelor care au condus spre o anume realitate prezent a-in special
in cazul disfunc tiilor sau tulbur arilor psihice . Aceasta este paradigma trecut -prezent -viitor, a
cauzalit atii. Paradigma cauzalit atii nu este singura; nu satisface viata ca atare; exist a situa tii
individuale care demonstreaz a ca nu este in totalitate valabil a. Mai functioneaza in evaluarea
psihologic a si paradigm a finalist a, care implic a o direc tie de evolu tie intrinsec a in psihism .
in general , decizia in psihodiagnoz a se sprijin a insa pe paradigma cauzalit atii.
c) functia prognostic a, privind anticiparea evolu tiei probabile a comportamentului
persoanei in anumite condi tii si situa tii contextuale , in functie de repere . Ne permitem sa
anticipam, pornind de la prezent , un comportament probabil , o reactie probabil a la un anume
context situa tional . Lucrurile sunt valabile si in medicin a unde ne miscam de la simptome la

sindrom , dinspre trecut spre prezent si viitor .
d) functia de eviden tiere a cazurilor de abatere in sens pozitiv sau negativ de la o
norm a (etalon ) de dezvoltare psiho -comportamenta la; se pune problema distinc tiei dintre
normalita te si anormalitate . Etalonul dezvolt arii psiho -comportamentale : in ontogenez a
diferite limite de variabilitate , un fel de standard al evolu tiei cu varia tii normale; abaterile
pozitive sau negative de la standarde se refer a, in general , la condi tia de debilitate sau la
geniu . in diagnoza handicapului psihic se poate remarca faptul ca, in mod surprinz ator, este
greu de diagnosticat cu certitudine daca un copil foarte mic este sau nu un handicapat; astazi
se vorbe ste de intarzieri in dezvoltare , de dizabilit ati ce pot fi recuperate etc. La copii si
adolescen ti, in general , exist a o capacitate foarte mare de recuperare; ceea ce pare a avea un
sens negativ , azi, poate , in viitor , lucrandu-se intens , sa revin a in intervalul de normalitate .
Abilitatea de excep tie, sau devierea pozitiv a, pune de asemenea diverse probleme: ne punem
intrebarea ce este geniul; adesea constat am ca acesta , scos din contextul respectiv , este un
veritabi l handicapat in planul interrela tiilor umane de pilda, in special al afectivit atii; in afara
acelei abilit ati dezvoltate excesiv , restul poate fi. foarte primitiv (Cretu, T, 2009 , Minulescu ,
M, 2003 ).
e) eviden tierea sau validarea (demonstrarea functionalit atii) programelor de
invatare si formare . Aceasta este valabil a pentru domeniul educa tiei, la capitolul resurse
umane; se utilizeaz a diagnoza in reusita academic a la toate nivelurile ei; in programele de
consiliere educa tional a fiecar e copil este testat , indrumat , i se descoper a orice handicap oricat
de usor, orice inclina tie semnificativ a (Cretu, T, 2009 , Minulescu , M, 2003 ).
Paradigma este urmatoarea: exist a posibilitatea ca informa tia valid a sa conduc a spre
struc turarea unor programe educa tionale pentru anumite varste, scopuri; copilul nu mai este
fortat sa intre in niste repere fixe si unice; se poate gasi modalitatea de a le face flexibile ,
ceea ce include informa tii privind: disponibilit ati, capacit ati, imaginea de sine in adolescen ta.
Copilul nu poate fi fortat sa intre in cadre fixe.
f) verificarea unor ipoteze de lucru sau a unor ipoteze stiintifice: testul este folosit
in cadrul experimentului stiintific ca instrument de cercetare clinic a.
Astfe l ca celelalte functii cunoscute ale evalu arii psihologice clinice , precum:
formarea unor capacit ati de cunoa stere si autocunoastere, utilizarea psihodiag nozei in
deciziile din consiliere si orientare voca tional a. Sunt importante atat motiva tia, cat si
capacit atile; adesea insa, motiva tia poate fi disfunc tional a, sprijinul deciziilor de conduit a in
demersu l din. psihoterapie , asisten ta, consultan ta psihologic a nu sunt intalnite in evaluarea
psihologic a clinic a de tip expertiz a.

Notiuni specifice in expertiza psihologic a clinic a
Normalitatea are in centrul sau referin ta la norm a ca o regularitate caracteristic a sau
acceptat a de un numar semnificativ de persoane . in psihodiag noza clinic a, delimit arile intre
normalitatea psihic a si ceea ce iese in afara normalitatii includ masuratori cantitative , dar si
calitative , cel mai adesea integr and cele doua siruri de judec ati.
Variabilele care intereseaz a practica psihologiei clinice tind sa fie: comportamentul
persoanei , cognitia, sentimentele sau situa tiile; nivelul de functionare sau de destruc toare al
unor mecanisme si abilit ati psihice; scopurile tratamentulu i; dar si concepte teoretice precum
eul, stima de sine, starea de sine, calitatea vietii etc. Problema este de a dezvolta un proces

sistematic prin care acestor tipuri de variabile li se pot cuantifica atributele . Este important
sa avem in vedere masurarea prin cuantificare pentru a putea monitoriza schimbarea in
termeni mai exacti.
Normalitatea inseamn a, in aceast a accep tiune cantitativ a, determinarea nivelului
de eficien ta al unei abilit ati psihic e sau a unei dimensiuni de personalitate in raport cu modul
in care-se comport a acestea in popula tia de referin ta. in termeni statistici , iesirea in afara
normalit atii poate insemna si o performan ta de excep tie, dar si nivelele de retard mintal aflate
sub media performan tei popula tiei generale . in termenii dimensiunilor , factorilor sau
caracteristicilor de personalitate , in masura in care acestia se comport a parametric * evolu tia
gradien tilor de comportament se desfasoara de asemenea in termenii curbei lui Gauss . Astfel ,
de exemplu , o dimensiune precum stabilitatea extraversie -introversie poate fi cuantificat a in
aceea si manier a: autoevaluarea subiectului ca raspuns la chestionarel e de personalitate poate
prezenta un scor care se situeaz a in zona normalit atii, respectiv media plus/minus o abatere
standard de la medie , situa tie in care unii vorbesc de ambiversie , termen ambiguu din punct
de vedere psihologic pentr u ca, in fond, indic a nu o entitate diagnostic a in sine, ci o
nedeterminare , respectiv condi tia psihologic a in care, in comportamentul persoanei , sunt
integrate nespecific aspecte care tin de introvers ie alaturi de aspecte care tin de extraversie .
in masura in care scorul obtinut la chestionar depaseste media , de exemplu creste spre
extrema extraversiei , putem vorbi (pentru doua abateri de la medie ) de un comportament
normal de tip extravert si, cand scorul este si mai ridica t (pentru trei si patru abater i de la
medie ) de un comportamen t extraver t extrem . Dar evaluarea nu se poate realiza asemenea
diagnozei aptitudinilor pentru ca, daca o doza crescut a de extraversie reprezint a un
comportament deschis adaptabil , gregar etc., dimpotriv a, un comportament extrem aduce o
serie de inconveniente pentru ca indic a dependen ta de mediu si evenimente , un grad de
instabilitate datora t tocmai acestei „adapt ari” prea adezive , un grad de inconstan ta afectiv a
in legaturile cu ceilal ti etc. Acela si lucru este valabil si pentru scorurile care cad sub medie ,
in direc tia introversiei . Scorurile extreme sunt defavorabile adapt arii, reprezint a o inchidere
in sine, o lipsa de adaptabilitate prin lipsa de aderen ta la mediu , o stabilitate afectiv a care
poate friza dependen ta de anumite legaturi etc. De aceea , desi statistic a ne ajuta sa
cuanti ficam si sa avem o viziune mai corect a asupra comportamentului individual in relatie
cu ceea ce pare a fi caracteristic pentru un numar mare de persoane , nu intotdeauna
interpret arile care privesc extrema pot fi luate , ad litteram , ca iesiri in afara normalit atii
(Minulescu , M, 2003 ).
Luand in considerare intelesul social -cultural , dar si medical al termenului de
normalitate , trebuie sa remarc am faptul ca notiunea de anormalitate isi leaga continutul mai
ales de domeniul psihopatologiei . Anormalitatea vizeaz a mai ales comportamentul si
conduita , intr-o accep tiune strict a, se refer a la dezvoltarea psihic a patologic a de natur a sa
transforme persoana , de-a lungul istoriei sale de viata, intr-un mod comprehensibil . Boala
psihic a in rapor t. cu anormalitatea include o anumit a procesualitate in cadrul careia se
manifest a un hiatus si o denivelare , evidente desi incomprehensibile , in continuarea istoriei
individului . In concluzie , anormalitatea apare mai degrab a in raport cu o perturbare de fundal ,
iar boala implic a intotdeauna un aspect procesual; anormalitatea se refer a mai ales la
structura si organizarea psihic a, iar boala implic a un proces morbid . Anormalitatea se relev a
mai ales in tulbur arile de comportament , iar boala ca proces morbid intereseaz a patologia

clinic a.
Tulburarea psihocomportamental a, anormalitatea , se manifest a ca. discordan ta
intre dorin ta si actiunea persoanei si ceea ce se asteapt a si secere de la el in contextul
sociocultural . Criteriile in functie de care se realizeaz a diagnosticul de devian ta
psihopatologic a sunt, de obicei: gradul inalt si durata mare a starii de disconfort psihic pe
care o traieste individul (ce apare , de exemplu , in starile cronice de anxietate sau depresie ) ;
ineficienta cognitiv a definit a ca incapacitate de a gandi clar realitatea fara a o distorsiona ,
sau de a-si implin i obliga tiile sociale , profesionale , de familie (esec scolar , esec in asumarea
responsabilit atilor corespunz atoare varstei, esec profesional etc.) ; tulbur ari in functionarea
organismului (simptome psihosomatice si somatoforme ) ; devian ta comportamental a de la
normele sociale .
Sanatatea mental a intervine in delimitarea conceptului de normalitate fiind
definit a, de regul a, prin urmatoarele caracteristici: capacitatea de constientizare , acceptare si
corectitudine in modul cum se concepe pe sine; stapanirea mediulu i si adecvarea in modul
de a face fata cerin telor vietii; integrarea si unitatea personalit atii; autonomia si increderea in
sine; perceperea realist a si sensibilitatea social a; continuitatea dezvolt arii personale spre
auto-actualizare .
O persoan a sanatoasa prezint a o structur a unitar a a personalit atii, in care toate
componentele complementare functioneaz a integrat , nu disruptiv , este constienta de propriile
limite si poate face fata acestora; de asemenea , include si capacitatea de a invata din
experien ta de viata.
Termenul de maturitate psihic a a aparut din perspectiva stiintifica care a impus
utilizarea sintagmei in psihologie , relativ la problematica normalit atii. Avem in vedere aici
faptul ca nu exist a un model coerent unic aplicabil in orice condi tii prin care sa delimit am
maturizarea . in psihologie , folosirea termenului impune utilizare a unor criterii care vizeaz a
structura , functionarea si echilibrul psihic al persoanei . Cadrul cel mai general prin care
putem defini normalitatea psihic a (din perspectiva psihologiei umaniste ) implic a
concomiten ta a trei aspecte: capacitatea de a stapani activ mediul , manifestarea unei unitati
a personalit atii si capacitatea de a percepe corect lumea si propria persoan a. Acestea se
castiga treptat de-a lungul dezvolt arii de la copil arie spre varsta adult a, adolescen ta fiind in
genere . perioada celor mai dramatice cautari, definiri , iesiri din dependen te parentale si
castigarea condi tiei de autonomie si punerea in valoare a specificului personal .
Astfel ca diferitele varste, prin maturizare obtinem castigarea treptat a a unor
competen te. Perioada varstei scolare , de exemplu , presupune formarea unui sentimen t de
competen ta, dobandirea unui statut si a unor indem anari adecvate acestea putand constitui
criterii de evaluare a etapei de varsta. Perioada adolescen tei are de rezolvat problema
identit atii, ceea ce duce la constituirea autonomiei si increderii in sine. Perioada adultului
tanar ar trebui sa conduc a psihologic la rezolvarea crizei intimit atii, in sensul capacit atii de
a empatiza , a stabili relatii apropiate cu semenii , a iubi. in perioada adult a, maturitate
inseamn a rezolvarea crizei caracteristice stagn arii in sensul intaririi capacit atii generative a
persoanei , a form arii-structurilor atitudinal afective care permit comportamentele de asumare
a responsabilit atii, a deciziei si independen ta in evaluare . Perioada senectu tii inseamn a
dobandirea intelepciunii prin depasirea crizei disper arii si conservarea integr arii emotionale
(Minulesc u, M, 2003 ).

Imaturitatea intelectual a const a in incapacitatea persoanei de a prevedea pe termen
lung consecin tele faptelor sale, aceasta nu se suprapune cu rata scazuta a coeficientului de
inteligen ta. Imaturitatea intelectual a const a intr-o capacitate redus a de a stabili un raport
rational , cognitiv (Bus, L, 2006 ).
Imaturitatea afectiv a const a in decalajul persistent intre procesele cognitive si
afective , in favoarea celor din urma. Datorit a dezechilibrului psiho -afectiv , imaturitatea
afectiv a duce la o rigiditate psihic a, la reactii dispropor tionate, predomin and principiul
placerii in raport cu cel al realit atii. Imaturul afectiv recurge la comportamente infantile
(plange, face crize , etc.), pentru obtinerea unor avantaje aparente si nesemnificative , este
inconsecvent fata de fenomenele importante , nerealist si instabil emotional (Bus, I, 2006 ).
Expertiza psihologic a clinic a este diferit a de la caz la caz, aduc and date pretioase
cu privire la nivelul intelectual si structurarea personalit atii, ; in special a personalit atii
copilului . Tulbur arile psihologice
Potrivit profesorului T. Butoi , in investiga tia psihologic a judiciar a sunt utilizate cu
precadere testele de personalitate si testele proiective , investiga tia psihologic a judiciar a
avand caracter preponderent clinic .

Testul Rorschach (Testul petelor de cerneal a)
Testul , face parte din categoria testelor proiective , cunoscut si sub denumirea de
metoda Rorschach , a fost construit de catre tanarul medic psihiatru elvetian Hermann
Rorschach (1884 -1922 ), care a elaborat un procedeu empiric , prin care se poate ajunge la
concluzii sigur e si verificabile despre psihicul unui subiect (Rorschach , H, trad. N.
Dumitra scu, 2005 ).
Testul se manifest a ca un experiment , care const a in a interpret a liber formele
fortuite , adica formele realizate intr-o manier a nedeterminat a (cateva pete mari de cerneal a
se realizeaz a pe o foaie de hartie, dupa care se pliaz a foaia in doua si pata se va raspandi intre
cele doua jumatati pliate , obtinandu-se doua imagini simetrice care invita la o interpretare in
intregime a noii imagini astfel create , utilizat a ca plansa de lucru ). Tehnica const a in faptul
ca se aseaza cate o plansa in mainile subiectului , intr-o ordin e empiric stabilit a, acesta fiind
intrebat : Ce ar putea fi acolo? Subiectul nu trebuie sa priveasc a plansa de departe , nu exist a
alte constr angeri . Trebuie insistat pe cat posibil a se da un raspuns la fiecare plansa. in acela si
timp trebuie notate raspunsurile pe masura ce subiectul le furnizeaz a. Materialu l pastrat in
forma , ultim a a metodei Rorschach const a in. zece imagini standard , dintre care 5 in nuan te
de negru si. cenu siu, 2 cu portiuni colorate cu rosu, iar 3 multicolore .
Aparent , testul reprezint a o proba de imagina tie, insa potrivit lui Hermann
Rorschach interpretarea formelor fortuite nu are nimic de a face in mod direct cu functia
imagina tiei, chiar daca un subiect dotat cu imagina tie raspunde altfel decat un subiect fara
aceast a insusire. Testul nu vizeaz a bogatia sau saracia imagina tiei indivizilor si prezen ta
acestor insusiri nu schimb a rezultatul , deoarece interpretarea imaginilor fortuite intra in
categoria percep tiilor si ideilor . Teoria suportiv a a testului const a in faptul ca daca percep tia
se poate defini ca o asimilare asociativ a a engramelor disponibile (imagini -amintiri ) cu
complexele de senza tii recente , aceasta ar insemna ca interpretarea formelor fortuite apare
ca o percep tie, in care travaliul de asimilare a complexului de senza tii la engram a este atat
de mare incat este pe buna dreptate perceput din interior ca un proces de asimilare . Tocmai

percep tia interioar a a unei echivalen te imperfecte intre complexul de senza tii si engram a
confer a percep tiei caracterul unei interpret ari. Subiec tii cuprin si intre limitele unor
personalit ati obisnuite vorbesc despre interpretarea imaginilor (percep tia cea mai simpl a si
mai obisnuita este insotita de percep tia interioar a a procesului de asimilare , atunci cand
revede o fata cunoscut a, un lucru oarecare , ca de pilda un copac ), pe cand cei cu deficit
congenita l sau intelectual vor sa recunoasc a imaginile (nu sesizeaz a procesul de asimilare
asociativ a, avand pragul percep tiei constiente a procesului de asimilare foarte ridicat ).
Testul reprezint a o metod a de investiga tie a personalit atii, insa aplicarea sa corect a
si utila pentru organele judiciare necesit a o pregatire riguroas a, deoarece diferen tele dintre
percep tie si interpretare sunt individuale si graduale , astfel incat interpretarea reprezint a o
particularitate a percep tiei.
Una dintre caracteristicile demonstrate de practic a ale acestui test este faptul ca nu
se poate trage o concluzie valid a prin aplicarea sa singular a si exclusiv a. Metoda are o
valabilitat e limitat a, aceasta poate fi utilizat a ca instrume nt psihodiagnostic numai in paralel
cu alte metode (Butoi , T. 2008 ).
In Statele Unite ale Ame ricii, metoda , cunoscut a sub denumirea The Rorschach
Inkblot Method (RIM ) este perceput a de catre speciali sti intr-un mod sensibil diferit , astfel
ca profesorul Irving B. Weiner descrie metoda Rorschach ca un instrument utilizat de catre
exper tii martori pentru determinarea caracteristicilor de personalitate , in vederea consult arii
de catre judecatori sau jurati. Metoda este utilizat a independent in cazurile de mica
insemn atate, precum cele de excludere a unei tulbur ari mintale , utilizate direct de psiholog i
in fata instan tei de judecat a, dar reprezint a un instrument utilizat cu precadere in cauzele
privin d acordarea custodie i copiilor , determinarea responsabilit atii criminale , precum si in
cauzele de vatamare corporal a. in cazurile de stabilire a custodiei copiilor minori metoda
determin a indicatorii pentru problemele de personalitate ale copilului , care reclam a o lipsa a
grijii parentale , putand conduce la schimbarea mediului parental (Goldstein , A. M, 2007 ).
In plan istoric testul a cunoscut o perioad a de invaliditate neoficial a, datorat a in
mod exclusiv necunoa sterii si lipsei de experien ta a celor care l-au utilizat , astfel ca prin
studii recente precum The Status of the Rorschach in Clinical and Forensic Practice: An
Official Statement by the Board of Trustees of the Society for Personality Assessment aparut
in Journal of Personality Assessment nr. 85 (2) din 2005 , societatea psihologic a a reabilitat
testul Rorschach , fapt confirmat si de practica in domeniul psihologiei judiciare (Goldstei n,
A. M, 2006 ). In anul 2007 este publicat a lucrarea The Handbook of Forensic Rorschach
Assessment , elaborat a de Cari B. Gacono si Barton Evans , aceasta constituind cel nou si mai
important manual Rorschach din Statele Unite ale Americii , utilizat in pregatirea exper tilor
psihologi judiciari , care vor sa utilizeze metoda Rorschach .

Testul Szondi (Metoda pulsiunilor )
Metoda Szondi face parte din categor ia testelor proiective . Testul a fost realizat de
catre medicul psihopatologistul si psihanalistul maghiar Leopold (Lipot ) Szondi (1893-
1986 ), care in anul 1919 a publicat o serie de analize de personalitate , pe baza constitu tional a
si factori genetici , influen tat de studiile despre incon stient ale lui Sigmu nd Freud .
Metoda const a in prezentarea uni set de fotografii , cuprinse in sase serii a cate opt
fotografii fiecare si alegerea selectiv a a cate doua mai simpatice si doua mai antipatice din

fiecare scrie. Aceste fotografii reprezint a indivizi suferinzi de maladii pulsionale . manifeste ,
foarte pronun tate, a caror anamnez a si diagnostic clinic sunt cu exactitate cunoscute .
Subiectul alege 12 de fotografii simpatice si 12 fotografii antipatice . Alegerea realizat a va
pune in eviden ta un profi l pulsional , Szondi stabilind un numar de 4000 de profiluri (Butoi ,
T, 2006 )
Plecand de la ideea polarit atii intre aspira tii si trebuin te, Szondi stabile ste doua
feluri de polarit ati:
a) factorial a, care isi are originea in antagonism ul tendin telor pulsional e materne si
paterne si
b) vectorial a, care este nascuta din antagonismul a doua trebuin te care se asociaz a
pentru a se forma o pulsiune .
Szondi stabile ste patru grupe pulsionale , numite vectori pulsionali .
Szond i preconiza aplicarea aceste i metode in psihologia judiciar a, in investiga tia
psihologic a din timpul anchetei judiciare , pentru stabilirea metodelor de reeducare , pentru
stabilirea modalit atilor adecvate de privare de libertate , s. a. m. d.
Prin aplicarea metodei , aceasta determin a aspira tiile pulsionale incon stiente ale
individului , luarea unei pozitii incon stiente a Eu-lui fata de pericolul pulsional , precum si
dialectica dintre pulsi uni si Eu.
In Rom ania, o contribu tie extraordinar a la cunoa sterea si utilizarea acestei metode
de investiga tie psihologic a a adus-o profesorul Dumitru Ivana , care sustinut prelegeri in
cadrul Spitalului Gh. Marinescu din Bucure sti si a fondat Asocia tia Roman a Szondi , fiind si
astazi in fruntea comunit atii romanesti care studiaz a si aplic a testul Szondi .
In Statele Unite ale Amer icii, testul Szondi nu este utilizat decat sporadic in
demersul judiciar , ceea ce nu inseamn a ca acesta este invalidat sau nu poate fi acceptat de
catre instan tele de judecat a.

Testul Luscher (testul culorii )
Face parte din categoria testelor proiective , fiind inventa t de psihoterapeutul
elvetian Max Luscher , care a realizat faptul ca percep tia senzorial a de culoare este obiectiv a
si universal impartasita de toti indivizii , insa preferin tele fata de o culoare sunt subiective ,
aceasta distinctie putand fi masurat a. Avand in vedere faptul ca selec tiile de culoare sunt
ghidate intr-un mod incon stient, testul dezv aluie persoana asa cum este aceasta , iar nu cum
se percepe pe sine insasi, asa cum se intampla cand este evaluat a direct sau prin chestionare .
Aceast a metod a permite o analiz a rapid a si profund a a personalit atii.
In prezent Max Luscher traieste la Lucerna , Elvetia, unde conduce “Institute for
Medical Psychological Diagnosis” .
Metod a const a in prezentarea unui subiect a unui set de opt cartona se: 1. albastru
intunecat (culoare fundamental a), 2. albastru -verde , 3. portocaliu -rosu, 4. galben -stralucitor
(culori primare psihologic ), 5. violet , 6. maro , 7. negru , 8. gri-neutru (culori auxiliare ).
Subiectu l alege culoarea preferat a si o va aseza departe , continu and pana la epuizarea tuturor
cartona selor. Opera tiunea se repet a ca si cand ar fi prima data. Interpretarea testului se
bazeaz a pe atitudinea subiectului fata de culoare , putand sa observ am care este semnifica tia
culori i pentru subiect in functie de ordinea de preferin ta.
In Europa testul Luscher este dezvoltat si aplicat in psihologia judiciar a, in schimb

in Statele Unite ale Americii el a intampinat dificult ati de acceptare ca fiind o metod a validat a
stiintific, insa odata cu acceptarea sa de catre National Criminal Justice Reference Service ,
din subordi nea U. S. Department of Justice , testul a putut fi utilizat fara nicio retinere in
instan tele de judecat a.

Testul de apercep tie tematic a (T. A. T.)
Denumit in formula original a Thematic Apperception Test (T. A. T.), testul face
parte din categoria testelor proiective , fiind un test cir o lunga utilizare clinic a. Testul a fost
creat in anii 1930 ca un instrument de punere in eviden ta a manifest arilor psihopatologice
ale personalit atii de catre Henry A. Murray si Christiana D. Morgan de la Harvard University .
Testul const a in prezentarea unor imagini in alb si negru , cu unul sau mai multe
personaje (trei planse sunt fara element uman si redau peisaje ). Actiunile personajelor sunt
redate ambiguu , oferind posibilitatea unor interpret ari diferite .
La baza acestei probe se afla ipoteza conform careia o persoan a care interpreteaz a
o situa tie social a ambigu a o face prin prisma experien tei sale anterioare , a dorin telor, a
conflictelor proprii . Din cele 30 de imagini care constituie garnitura complet a, 10 sunt
valabile pentru toate categoriile de subiec ti, iar celelalte au caracter mai specific . In acest
sens se alcatuiesc 4 serii de cate 19 ilustra tii care se utilizeaz a in examinarea baietilor, a
fetelor , precum si a celor cu varsta de peste 14 ani.
In procedura original a se recomand a ea examinarea sa se realizeze in doua sedinte,
pentru cea de a doua sedinta pastrandu-se imaginile cu caracterul cel mai bizar, mai dramatic .
Ilustra tiile sunt prezentate intr-o ordine determinat a, iar acestea sunt diferen tiate in functie
de varsta si intelect .
Unul dintre avantajele TAT este ca evita mecanismele de autoap arare. (Butoi , T,
0000 )
Testul Rosenzweig
S. Rosenzweig a creat o metod a proiectiv a restransa destinat a relev arii tipur ilor de
reactie la stresul vietii curente si care intra in cadrul psihanalizei ca o metod a experimental a.
Testul a fost fundamentat prin lucrarea Picture Associatio n Study for Acting
Reaction to Frustration .
Aceast a metod a const a in a introduce subiectul in situa tiile imaginate de 24 de
desene , reprezent and diverse frustr ari din viata social a curent a, in care doua personaje sunt
angajate intr-un dialog in care unul adreseaz a o intrebare , inscris a in desen , iar subiectul
testat trebuie sa precizeze raspunsul . in functie de aceste raspunsuri , care au fost clasificate
in 3 tipuri de reactii (predominan ta a obstacolului , de aparare a Eu-lui si de persisten ta a
necesit atii). Combinarea acestor 6 categorii duce la construirea a 9 factori , care pot fi cotati.
In interpretare a rezultatului testului se calculeaz a si indicele de conformitate la
grup, group conformity ratting , care are drept scop masurarea conformit atii raspunsurilor
subiectului cu cele ale mediei popula tiei (Butoi , T, 2008 ).

Inventarul de Personalitate Multifazic Minessota (M. M. P. I.)
Testul M. M. P. I. (The Minnesota Multiphasic Personality Inventory ) a fost
elaborat in anul 1940, in cadrul scolii de medicin a a Universit atii din Minessota , de catre
Starke R. Hathaway si S. R. McKinley . Este un test utilizat cu precadere de catre psihologii

clinicieni, dar este utilizat si in psihologia judiciar a, de catre exper tii psihologi judiciari .
Testul original M. M. P. I. a fost dezvoltat folosind o abordare empiric a, ceea ce
inseamn a ca scalele clinice au fost obtinute prin selec tia elementelor care au fost aprobate de
catre pacien tii despre care se stie ca au fost diagnostica ti cu anumite patologii . Prima de o
revizuire major a a M. M. P. I. a fost M. M. P. I. 2, care a fost standardiza t pe un nou esantion
national de adulti din Statele Unite fiind publicat in anul 1989. Subiec tii pentru care poate fi
utilizat testul sunt adulti, cu varste de peste 18 ani.
Exist a, de asemenea , variata M. M. P. I. 2 care contine 567 itemi, varianta
prescurtat a M. M. P. I. 2 cu 370 de elemente . O versiune a testului conceput a pentru
adolescen ti este M. M. P. I. A, care a fost lansat in anul 1992. M. M. P. I. A are 478 itemi .
M. M. P. I. 2 RF (Restructurate Form ) este o noua versiune imbun atatita a M. M.
P. I. 2, care a fost recent dezvoltat a (2003 ), prin utilizarea unor metode statistice riguroase
angajarea riguroase metode statistice .
Autorii au selec tionat o multitudine de simptome concretizate in intreb ari ce se
refer a la aspecte variate pe care clinicianul le abordeaz a in mod obisnuit, cu ocazia
interviev arii unei persoane a carei conduit a si adaptare ridica anumite probleme . Testul
const a intr-un chestionar , aplicabil incep and cu varsta de 16 ani (M. M. P. I. A), care trebuie
sa serveasc a nu numai pentru depistarea indivizilor cu tulbur ari de personalitate , dar si pentru
diagnosticul psihiatru . Raspunsurile sunt cotate in functie de 9 grupe clinice (corespunz atoare
celor 9 scari clinice (patologice ) de baza: ipoho ndrie (Hs), isterie (Hy), devia tii
psihopatologice (Pd), masculinitate -feminitate (M-F sau MF), paranoia (Pa), psihostenie
(Pt), schizofrenie (Sc) si hipomanie (Ma) (Butoi , T, 2008 ).
Subiectul evalua t prime ste un cartona s cu afirma tiile corespunz atoare fiecarei scari
clinice (patologice ), acesta formul and aprecieri , dupa cum urmeaz a: fals, adev arat, nu pot sa
ma pronun t.
Inventarul cuprinde si 4 scari de validitate , prin care se determin a atitudinea
subiectului fata de proba, sinceritate , intelegere (acestea se verific a inainte de aplicarea
testului ). Majoritatea autorilor consider a ca inventarul poate servi la distingerea cazurilor
patologice , dar nu pentru incadrarea in grupe clinice . In prezent se utilizeaz a pentru trierea
cazurilor de patologie sau anormalitate psihic a (Butoi , T, 2008 ).
In expertiza psihologic a judiciar a pot fi utilizate toate metodele si tehnicile de
evaluare si asisten ta psihologic a standardizate , validate , etalonate si fidelizate .
In practica judiciar a mai sunt utilizate si alte metode si tehnici de evaluare a
personalit atii, precum:
Inventarul de personalitate California (California Psychological Invento ry-CPI)
A fost creat de catre Harrison Gough , intr-o manier a similar a ca si MMPI , dar se
concentreaz a asupra aspectelor normale ale personalit atii. Astazi, CPI este considera t unul
dintre cele mai importante instrumente de evaluare obiectiv a a personalit atii. M. G. Hought
efectueaz a o metaanaliza a 37 de teste de personalitate si gaseste CPI ca fiind cel mai bun
inventar de personalitate . Acest test este utiliza t cu precadere in psihologia organiza tional a
dar poate oferi informa tii concludente in expertiza psihologic a judiciar a.
Chestion and celor 16 factori de personalitate (16 PF), este un instrument standard
de masurare a personalit atii, care a fost elabora t pe baza cercet arilor lui Raymond B. Cattel .
Cea mai recent a versiune fiind 16 PF 5. Chestionarul evalueaz a 16 trasaturi de personalitate ,

prin ilustrarea trasaturilor de nivel inalt si de nivel scazut prin personaje celebre , la care se
adaug a coeficien tii variante i 16 PF 5. Dimensiunea B (inteligen ta) este omis a. (Matthcws , G
Deary , I. J, Whiteman , M. C, 2005 ).
Modelul cu trei factori al lui H. J. Eysenck (EPQ ), este un instrument elaborat
potrivit teoriei personalit atii elaborat e de Eysenck , culmin and cu Eysenck Personal ity
Questionnaire si EPQ -R. Factorii eviden tiati sunt nevrotismul , extraversiunea -introvesiunea
si psihozismul . Acesti factori sunt evalua ti cu ajutorul unui chestionar de autodescriere in
care subiectul trebuie sa raspund a cu da sau cu nu.
Modelul cu cinci factori al lui Costa si McCrae (NEO -Personality Inventory sau
NEO -PI-R), este un instrument care analizeaz a fatetele trasaturilor de personalitate asociate
cu cele cinci domenii din modelul de personalitate cu cinci factori (nevrotism , extraversiune ,
deschidere , agreabilitate si constiinciozitate ).
Matricele progresive Raven formeaz a o proba perceptiv a neverbal a utilizat a pentru
examinarea inteligen tei generale . Cercet arile factoriale arata ca anumite functii mintale sunt
in stransa legatura cu inteligen ta general a, adica sunt foarte “saturate” in inteligen ta. Prin
“masurarea” performan telor unor astfel de functii puternic saturate in inteligen ta, se poate
determina nivelul inteligen tei generale , adica se pot const rui teste de inteligen ta, care sa nu
fie compuse din sarcini psihometrice eterogene , ci sa cuprind a probe omogene . Testul
“Matricelor Progresive Standard” (Standard Progresive Matrices ), setul A, B, C, D si E,
elaborat in 1938 de J. C. Raven in colaborare cu L. S. Penrose , revizuit in 1947 si 1956 , este
un test omogen de inteligen ta general a. Matricele Progresive Standard (sau Matricele
Progre sive Raven sau Raven necolorat , seriile A, B, C, D si E) sunt construite astfel incat
sa “acopere” nivele variate (slab-mijlociu -bun) ale abilit atilor mintale si sa fie aplicabile la
toate Varstele (copii , adulti, batrani), indiferent de nivelul de scolarizare , nationalitate sau
condi tie fizica.
In practica psihologic a judiciar a mai sunt utilizate si testele de inteligen ta sau de
aptitudini , precum Matricele progresive ale lui Raven (Matricele Progresive Standard Plus),
Testul pentru abilit ati cognitive (CAT , CogAT ), utilizate pentru examinarea sau testarea in
grup, Scala de inteligen ta Stanford -Binet, Scala Wechsler de inteligen ta pentru adulti
(WAIS -III), Testul Wechsler de inteligen ta pentru copii (WISC -III), utilizate ca teste
individuale , Testul labirintului al lui Porteus , Testul pentru inteligen ta non-verbal a, utilizate
in special in practica psihologic a curent a, precum si testele de masurare a aptitudinilor
multiple: Testul Minesota pentru functionari , Bateria de teste pentru aptitudini cognitive
(BTPAC ), Testele de achizi tie Califo rnia (CAT C si CAT D), Testele Iowa pentru
deprinderile de baza (ITBS , formele G si H), Testele Iowa pentru dezvolta rea educa tional a
(ITED ), Testele metropolit ane de achizi tie (MAT ), Testul de achizi tie Stanford (SAT ),
Testele de masurare a achizi tiilor si competen tei (TAP ), Testele industriale Flanagan (FIT),
Testul de aptitudini mecanice Maq-uarrie (MQTMA ) si Testele pentru dezvoltarea
educa tional a general a (GED ).
In psihologia judiciar a clinic a sunt utilizate cu caracter special pentru copii
urmatoare le metode si tehnici: Scala de evaluar e Portage (pentru evaluarea dezvolt arii
neuropsihice a copilului , pana la 6 ani), Proba Zasso pentru investigarea atentiei, varianta
Platonov , pentru atentie concentrat a, Testul Toulouse Pieron pentr u evaluarea atentiei din
punct de vedere : al concentr arii, volumului , stabilit atii si distributivit atii, Proba Benton de

analiz a a percep tiei, motricit atii fine, capacit atii de structurare vizual -perceptiv a, capacit atii
de analiz a, sintez a si memorare pe termen scurt , Testul de atentie suicidal a Beck , Inventa tul
de depresie Beck , Chestionarul HAD de evaluare a anxiet atii si depresiei , Scala de depresie
Hamilton (HDS ), Chestionarul de autoevaluar e STAI pentru evaluarea anxiet atii ca stare si
trasatura, Chestionarul de evaluare a fricii, autoevaluare a fobiilor , Testul analizei stilului
coping vizand tulbur arile de conduit a la copii si aprecierea agresivit atii, dar si tehnicile
ludice , testele de desenare (desenul omule tului), Testul familiei relevant pentru cunoa sterea
raporturilor pe care le are copilul cu familia , Testul desenului liber al lui F. Minkowsca ,
pentru evaluarea percep tiei copilului sub forma senzorial a sau rational a (Mircea , 71, 2008 ).

Concluzii privind expertiza psihologica
Intr-o lucrare recent a (S. M. Fulero , L. S. Wrightsman , 2008 ) a reluat o parte din
domeniile si formele in care trebuie sa se regaseasc a interven tia expertului psiholog:
1. Martor expert , avand caracter consultativ pentru demersul judiciar , la cererea
instan tei de judecat a, a celorlalte organe judiciare competente sau a partilor, in cadrul
procedurilor judiciare specifice reglementate , pentru realizarea de examin ari cu privire la:
a) starea mental a a
acuzatului , inclusiv competen ta de a compare inaintea instan tei;
b) gradul de afectare
a sistemului nervos si a creierului la unele victime , in caz de accident;
c) gradul de retard
mintal si necesit atile terapeutice;
d) efectele
bilingvismului asupra copiilor;
e) standardele
comunit atii privind obscenitatea;
f) sindromul femeii
batute;
g) corectitudinea
depozi tiilor martorilor oculari;
h) incalcarea
drepturilor de autor si falsa publicitate .

2. Evaluator al deciziei organelor judiciare sau a instan tei de judecat a;
3. Psiholog practican t in specialitate , mai ales in domeniul clinic;
4. Consultant , pentru diversele categorii de juristi implica ti. in sistemul judiciar;
5. Aparator sau reprezentant , acesta putand avea initiativa in asigurarea suportului
de specialitate pentru persoane aflate in dificultate sau neorganizate socia l.

Perspective aplicative
Chiar daca in prezent asa cum am putut observa nu exist a o practic a unitar a in
domeniu , putem apreci a faptul ca este necesar a dezvoltare a unei expertize psihologice
judiciare specializate .

Expertiza psihologic a judiciar a nu este un demers general si nu poate raspunde unor
cerin te de ordin general , ea trebuie sa fie structurat a pe criterii specializate , care sa fie
fundamentate pe metodologii clare de lucru , dar cu utilizarea unor game largi de instrumente
psihologice .
Profesorul N. Mitrofan propune introducerea in practica judiciar a a fisei de
expertiz a psihologic a, instrument care ar consemna rezultatele obtinute in urma realiz arii
expertize i psihologice si care sa constituie un element obligatoriu , permanent si constant al
dosarului pe care organele de urmarire penal a, instan ta de judecat a sau organele de drept
execu tional , respectiv persoanele cu atribu tii in institu tiile medico -educative il analizeaz a,
de pe urma caruia se organizeaz a interven tia in planul reinser tiei sociale .
Aceast a fisa de expertiz a psihologic a poate sa imbrace multe alte denumiri ,
conforme procedurilor specifice organelor judiciare .
Fisa de expertiz a psihologic a va putea cuprinde informa tii generale referitoare la
starea de sanatate, nivelul de studii , profesie , statut marital , fara a constitui un instrument de
evaluar e social sau medical , ci o prezentare cu caracter orientativ , anamnezic , insa aceast a
prezentare general a este mai degrab a utila psihologilor exper ti, odata ce ancheta social a si
certificatul medical sunt instrumente suficient de bine structurate incat sa ofere o palet a mai
larga si specializat a a informa tiilor cu caracter social si medical , sau de sanatate.
Partea esentiala a fisei de expertiz a psihologic a o repre zinta insa raportul de
evaluare psihologic a, care trebuie sa devin a un instrument obligatoriu si. constant al analizei
judiciare intreprinse de politisti, magistra ti, aparatori (avoca ti), institutori , educatori ,
pedagogi , consilieri psihologici , psihoterapeu ti, personal specializat in reinser tie social a.
Raportul de evaluar e psihologic a este realizat pe baza expertize i psihologice
intrep rinse de catre psihologi apartinand mai multor specialit ati profesionale (psihologi
scolari , psihologi clinicieni , psihologi organiza tionali ), care detin un atestat sau certificat care
le da dreptul la libera practic a si care au o experien ta relevant a in domeniul aplicativ .
Raportul de evaluare psihologic a trebuie sa indeplineasc a anumite cerin te de ordin
profesional si administrativ:
a) sa se realizeze la cererea organului de urmarire penal a imediat dupa realizarea
cercului de suspec ti si identificarea victimei , a martorilor , precum si a persoanei invinuitului
sau inculpa tului;
b) sa fie realizat pentru fiecare persoan a care are calitatea de invinuit sau inculpat ,
precum si pentru martori sau victime;
c) sa fie elaborat de catre un psiholog cu drept de libera practic a in specialitatea
pentr u care se solicit a expertiza , care este inscris intr-un registru al exper tilor psihologi
judiciari publicat si actualizat periodic de catre autoritatea profesional a competent a;
d) sa aiba valoare de proba.

Procedura expertizei psihologice judiciare trebuie sa urmez e cadrul legal existent ,
in acest sens, ea va parcurge urmatoarele faze:
a) numirea expertului psiholog judiciar , pe baza rezolu tiei sau ordonan tei organelor
de urmarire penal a, precum si a incheierii pronun tate de catre instan tele judec atoresti;
b) realizarea expertizei psihologice (evaluarea nivelului de dezvoltare a
mecanismelor si functiilor psihice , precum si manifestarea tulbur arilor existente in planul

functionarii mecanismelor psihice cognitive , evaluarea personalit atii, evaluarea
comportamentului ) ;
c) intocmirea si inaintarea catre organele judiciare a raportul ui de expertiz a
psihologic a, care va contine o parte introductiv a, descrierea expertizei si partea finala sau
concluziile , denumite si aviz psihologic;
d) efectuarea unei expertize de control sau a unei contraexpertize la cererea expres a
a organelor judiciare , motivat;
e) inserarea raportului de expertiz a psihologic a la dosarul cauze i de catre organele
de urmarire penal a sau de catre instan ta de judecat a.
Reglementarea expertizei psihologice in sistemul judiciar romanesc reprezint a o
urgen ta a sistemului judiciar romanesc din perspectiva evolu tiei institu tionale a sistemului
judiciar , dar mai ales din perspectiva psihosocial a a conceptului de justitie restaura tiva.

4. Examen asupra teoriei stabilirii discern amantului in cadrul expertizei
medico -legale psihiatrice

4. 1. Preliminarii

In contextul evolu tiei teoriei privind conceptul de disce rnamant, idea vehiculata in
literatura de specialitate ca expertiza medico -legala psihiatrica este metoda de evaluare si
stabilire a discern amantului unei persoane in raport cu o fapta concreta este invalidata atat
de propr iile obiective si metodologii specifice , cat si de conceptele retinute in ultima perioada
de pract ica judiciara in domeniu , dar si de tratamentul judiciar si executional -penal
recomandat la nivel interna tional pentru persoanele aflate la varsta minorit atii.
Demonstra tia stiintifica a diferen tei reale dintre conceptul de responsabilitate si
acela de discern amant conduce in mod inevitabil in crearea unei teorii noi care
fundamenteaz a un demers mai riguros si in mod indirect concluzii mai obiective privind
responsabilitatea si capacitatea individulu i de a constientiza efectul faptelor sale, valorile ,
respectiv de a-si asuma drepturi si obliga tii, in speta de a actiona cu discern amant.
Evaluarea stadiului de dezvoltare psihica a minorului este un demers care nu
urmareste stabilirea starii de sanatate mintala si in raport cu aceasta a responsabilit atii, ci ar
trebui sa surprind a nivelul de constiinta si de maturitate a persoanei , fata de care nici
caracterul restrictiv si limitativ al criteriilor de varsta stabilite aprioric de lege nu pot avea in
mod eficient argumente obiective pentru aprecierea nivelului discern amantului persoanei
care nu prezint a tulbur ari mintale .
Insuf icientele psihofizice ale minorului nu pot fi confundate cu anumit e cauze care
altereaz a sau tulbura functionarea normala a facilita tilor psihice ale persoanei , aceste
insuf iciente normale urmeaza in mod firesc sa fie atenuate treptat , pana la completa dispari tie
prilejuita de atingerea stadiului de dezvoltare psihica specific persoanei considerate adulte .

4. 2. Prezentarea conceptului de expertiza medico -legala psihiatrica

Spre diferen ta de psihologia judiciara , psihiatria judiciara sau medico -legala
studiaz a cu precadere comportamentu l patologic cu rasunet penal al bolnavilor psihic
(persoane cu tulbur ari mintale ) dar se preocupa si de cauzele si profilaxia comportamentului
deviant (cu poten tialitate antisociala ).
Psihiatria judiciara are un caracter interdisciplinar ce rezulta chiar din prelungirea
implica tiilor juridice ale medicinei legal e in domeniul psihiatriei .
Insa, pe langa aceasta raportare la motiva tia demersului stiintific al psihiatriei in
scopul formul arii unor r aspunsuri obiective in materie juridica , expertiza psihiatri ca nu poate
cuprinde in esen ta sa alte componente dec at cele care urm aresc starea de s anatate mintala .
Eviden tierea raportului dintre bolnavii psihici si problemele judiciare cu corela tiile dintre
bolile psihice si conduitele delictuale constituie motiva tia de baza a expertizei psihiatrice .
Expertiza medico -legala psihiatrica valideaz a interesele bolnavilor psihic in fata
justitiei, stimei cand acestia ajung in situa tia de victime din cauza tulbur arilor pe care le
prezint a sau cand, prin aceste tulbur ari antreneaz a conduite antisociale .
Asadar, expertiza medico -legala psihiatrica reprezint a instrumentul specific prin
care psihiatria judiciara isi materializeaz a activitatea .

Definitie
Expertiza medico -legala psihiatrica este o activitate reglementata care are drept
obiectiv cercetarea starii psihice a infractorului , invinuitului , dar si acelor persoane care au
savarsit fapte de natura a indica organelo r competente existenta unor probleme de tulburare
mintala .
Expertiza medico -legala psihiatrica poate fi solicitata si in afara demersului judic iar
penal , in sfera relatiilor civile , pentru stabilirea existentei sau inexistentei unor tulbur ari
mintale care ar putea valida sau invalida actele civile incheiate de catre persoanele in cauza .
Expertiza medico -legala psihiatrica poate privi inclusiv starea de sanatate mintala
a victimei unui act antisocial sau infrac tional .
In lucrarile de specialitate se apreciaz a ca expertiza medico -legala psihiatrica
constituie o activitate interdisciplinara de asistenta medico -social -juridica , de coordonare –
medico -legala oficializata , execut andu-se numai la solicitarea organelor judiciare si numai
in. cadrul institu tiilor medico -legale , in condi tiile prevazute de Legea nr. 459 din 2001
privind organizarea activit atii si functionarea institu tiilor de medicina legala , asa cum a fost
modificata si completata prin O. G. nr. 57/2001 , H. G. nr. 774/2001 pentru aprobarea
regulamentulu i de aplicare a dispozi tiilor O. G. nr. 1/2000 , Legea nr. 271/2004 (Buda , O,
2006 ).
Expertizele medico -legale psihiatrice intra in categoria urgentelor medico –
judiciare , in lumina art. 48 din Codul penal (Belis , V, 1998 ).
Intr-o alta opinie (Iftenie, V & Costea, G, 2006 ), expertiz a medico -legala
psihiatrica reprezint a o activitate tehnico -stiintifica specifica institu tiei, medico -legale ce
consta in evaluare a starii psihice pentru a putea oferi justitiei un mijloc de proba obiectiv
referitor la disce rnamantul persoanei examinate , in vederea stabilirii responsabilit atii juridice
a acesteia .
De asemenea se apreciaz a ca expertiza medico -legala psihiatrica ramane prin.

excelenta , o expertiza medicala cu un cadru bine defini toare are in final scopul de a oferi
justitiei criterii medico -legale obiective pe baza carora o persoana poate fi trasa la raspundere
penala , de a stabili daca invinuitul are capacitatea de a raspunde de faptele sale. Fata de gama
larga a bolilor , sindroamelo r si tulbur arilor psihice , care impun examin ari complexe de
specialitate , scopul rezida in a stabili capacitatea de discern amant a celui examinat . Expertiza
medico -legala psihiatrica constituie un document probatoriu , care ajuta Justitia in stabilirea
responsabilit atii. Pe baza concluziilor acesteia justitia are posibilitatea sa stabileasc a daca o
persoana este sau nu responsabila (Belis, V, 2006 ).
Observam astfel faptul ca exista o confuzie reala intre starea de iresponsabilitate ,
care poate fi manifestata atat la minori cat si la adulti, si starea de minoritate , care prin insasi
caracteristi cile acestei a inlatura caracterul penal al faptei . Cele doua concepte nu pot fi
confundat e odata ce primul vizeaz a stare a de sanatate mintala , iar cel de-al doilea stadiul de
dezvoltar e psihica , chiar daca rezultatul este acelasi, lipsa caracterului penal al fapte i comise
si lipsa raspunderii penale .
Mentionarea intre obiectivele expertizei medico -legale psihiatrice si a obiectivulu i
constand in stabilire a discern amantului reprezint a atat o neintelegere terminologica cat si una
epistemologi ca. Psihiatria si instrumentele acestei stiinte studiaz a starea de sanatate mintala
a persoanelor iar nu evaluarea capacita tii psihice a persoanei , activitate care este proprie
psihologiei , stiinta distincta de cea medicala .
De altfel , savantul Paul Popescu -Neveanu (1926 -1994 ) defineste foarte exact
obiectivele aplicative ale stiintei psih ologiei, care se ocupa de fenomene si capacita ti psihic e
urmarind descriere a si explicarea acestora in baza descoperirii unui ans amblu d e legi,
regularit ati sau modalit ati determinative (Popescu -Neveanu, P, 1987 ).
De asemenea , profesorul Mielu Zlate (1930 -2006) considera ca psihologia este
stiinta care studiaz a psihicu l (procesele; insusiri (caracteristici ) si mecaniste psihice utilizand
un-ansamblu de metode obiective in vederea desprinderii legitatilor lui de functionare , cu
scopul cunoa sterii, optimiz arii si amelior arii existentei umane (Zlate , M, 2000 ), astfel ca prin
metode si instrumente specifice psihologiei putem evalua senza tia, percep tia, reprezentarea ,
gandirea (cu activit atile sale: conceptualizarea , intelegerea , rezolvarea problemelor , creatia),
memoria , imagina tia, dar si personalitatea si inteligenta oamenilor , indiferent de varsta si
indiferent de starea de sanatate mintala a acestora .
Prin personalitate intelege m modalitatea de fiintare si functionare ce caracterizeaz a
organismul psihofiziologic numit persoana umana (Dafinoiu , I, 2002 ).
Capacitatea psihica a persoanei se manifesta astfel ca un concep i distinct , care nu
poate fi evaluat in mod obiectiv numai prin metode si instrumente medicale psihiatrice , astfel
ca in cazul lipsei unei tulbur ari mintale , expertiza cu privire la stabilirea discern amantului
minorului isi pierde caracterul medical raport andu-se in mod firesc la metodele si tehnicile
de evaluare psihologic a.
Pastrarea expertizei pentru stabilirea discern amantului in domeniul medico -legal
psihi atric atrage mai multe obiec tii de ordin stiintific dar si de ordin etic, avand in vedere
faptul ca evaluarea discern amantului unei persoane nu implica intotdeauna si o evaluare a
starii sale de sanatate mintala , fapt care poate aduce atingere demnit atii persoanei evaluate .
Mai mult? in cazul minorilor , examinarea medico -legala psihiatrica poate fi chiar un abuz ,
odata ce acestia se afla in plin proces de maturizare , iar prezum tia lipsei de discern amant este

o prezum tie reglementata prin lege.

4. 3. Reglementarea metodologica a expertize i medico -legale Psihiatrice
In contrast cu ipotezele si concluziile mentionate mai sus prezint in cele ce urmeaz a
cateva repere actuale in conturarea rolului si obiectivelor expertizei medico -legale
psihiatr ice.
Astfel , potrivit major itatii speciali stilor in domeniu (Scripcariu , Gh, Astarastoae ,
V, Boisteanu , P, Chiri ta, V, Scripcariu , C, 2002 ) expertiza medico -legala psihiatrica se
materializeaz a prin intocmirea unui raport de expertiza medico -legala psihiatrica .
Expertiza medico -legala psihiatric a se realizeaz a in comisi e interdis ciplinara
formata din medi c primar legist -presedintele comisiei si doi medici psihiatri .
Expertiza medico -legala psihiatric a nu se confunda cu stabilirea unui diagnostic
psihiatric , ci reprezint a o activitate interdisciplinara , argumentata stiintific, care ofera justitiei
o interpretare dinamica , cauzala a unui anumit comportament .
In general expertiza medico -legala psihiatrica are, ca obiectiv stabilirea
disce rnamantului unei persoane in raport cu o fapta concreta . Speciali stii, aminti ti subliniaz a
insa faptul ca este de preferat a se folosi sintagma capacitate psihica in aceasta situatie.
In cauzele penale ne referim la capacitatea psihica de disce rnamant, aprecierea
discern amantului ca si a capacitatii psihice , se exprima nuan tat, dupa curti urmeaz a:
a) discern amant
pastrat;-.
b) discern amant
scazut;
c) discern amant
mult scazut;
d) discern amant
abolit .
Este interesant faptul ca in alte lucrari apar alte scale si alte tipuri de disce rnamant
(Iftenie , V. & Costea , G, 2006 ) astfel ca putem aprecia aceasta impartire si structurare a
evalu arii discern amantului drept una arbitrara si subiectiva . In aceasta ordine de idei autorii
ultimi apreciaz a ca discern amantul unei persoane la un moment dat, poate fi:
a) pastrat;
b) scazut si
c) absent .
Spre diferen ta de autori i initiali, cei din urma explica semnif icatia scalelor de
apreciere , astfel ca:
a) discern amantul
pastrat echivaleaz a cu responsabilitatea , deci persoana respectiva are capacitatea psihica de
apreciere;
b) discern amantul
scazut echivaleaz a cu responsabilitatea atenuata sau limitata ori semiresponsabilitatea ,
individul avand capacitatea psihica de apreciere diminuata , iar
c) discern amantul
aboli t sau absent echivaleaz a cu iresponsabili tatea.

Cu toate ca exista in literatura de specialitate o grada tie a discern amantului autorii
citati subliniaz a ca disce rnamantul nu se exprima in procente , discern amantul abolit
reprez inta un crite riu medical de apreciere a absentei responsabilit atii, iar celelalte etichet ari
ale discern amantului reprezint a criterii medicale de apreciere a responsabilit atii penale
nuan tate psihopatologice , avand rolul de a oferi argumente dinamice , stiintifice, necesare
gradarii pedepsei .
Autorii citati (Scripcar iu, Gh, Astarastoae , V, Boisteanu , P, Chirita, V,
Scripcariu , C, 2002 ) apreciaz a in continuare ca in cauzele civile ne referim doar la capacitate
psihica , de asemenea posibil nuan tata, dar numai in raport strict cu cauza . In situa tiile in care
totusi sub aspectul strict al criteriologiei psihopatologice aprecie m capacitatea psihica
diminuata sau absenta precizam obligativitatea mentionarii capacita tii psihice de exerci tiu ca
fiind pastrata . (la cazul capacita tii psihice pastrate ) sau absenta (in cazul capacita tii psihice
diminuate sau absente ).
In functie de celelalte cauze civile posibile folosim notiunea de capacitate psihica
de a se autoconduse , de a pleda , de a decide cu libera vointa asupra sa sau asupra altora . Deci ,
la obiectivul expertizei raspundem cu capacitate psihica pastrata sau absenta a persoanei de
a realiza dezideratul impus de obiectiv .
In cauzele in care nu ne referim in mod expres Ia capacitate psihica (de exemplu
anularea casatoriei , cauzalitate medico -legala psihiatrica , etc.), raspundem clar si cert la
intrebarea pusa (de exemplu , exista sau nu exista raport de cauzalitate ). O particularitate este
considerata situa tia cauzelor vizand schimbarea sexului , precum si asupra evalu arii starii de
sanatate in vederea schimb arii sexului . Cele doua aprecieri urmeaza a fi ulterior sintetizate
in acord sa dezacor d cu persoana care urmeaz a a-si schimba sexul .
De retinut ca intotdeauna capacitatea psihica vizeaz a capacitatea de apreciere critica
a continutului si consecin telor unui comportament bine delimitat , in contextul unor situarii
date.
In cadrul comisiei de intrerupere si amanare a pedepsei se realizeaz a expertize
medico-legale psihiatrice care au ca obiective:
a) examinarea
psihiatrica detaliata;
b) stabilirea unui
diagnostic ,
c) sesizarea
factorilor psihostresori;
d) sesizarea
necesit atii efectu arii unei expertize pentru a stabili capacitatea psihica in raport cu fapta
comisa;
e) sesizarea
impunerii masurilor de siguran ta,
f) sesizarea corpului
profesional medical cu privire la interrelationarea in mediul penitenciar si cu privire la
patologia de deten tie;
g) propuneri privind
jaloanele conduitei terapeutice .

Expertizarea medico -legala psihiatrica se efectueaz a in trepte (constatare si
expertiza noua ). Prima expertiza se avizeaz a din punct de vedere stiintific de catre comisiile
de avizare si control de pe langa IML, iar in caz de concluzii contradictorii se avizeaz a de
catre comisia superioara de pa langa IML.
Aceasta activitate medico -legala a expertizei are ca obiect general analiza si
interpretarea starii psihice a persoanei in legatura cu solutionarea unor implic atii in justitie si
se concret izeaza ca orice activitate medico -legala cu intocmirea unui act intitulat raport
medico -legal de expertiza psihiatrica (Buda, O, 2006).
Sub aspect psihiatrico -legal studiul relatiei dintre comportament si boala psihica
prezint a urmatoarele particularit ati:
a) comportamentul
antisocial al unei persoane cu tulbur ari psihice se impune ca un simptom major al unei
imboln aviri psihice , de maxima gravitate si nocivitate , punand in pericol viata bolnavului
insusi, dar deseori si a altor persoane . In orice caz inadaptarea la mediu devine un simptom
major de boala psihica (caci inainte de a fi retras , izolat , inhiba t, etc. un melancolic , de
exemplu , isi poate releva gravitatea simptomatologiei sale prin riscul major de suicid sau de
omor altruist ) ;
b) comportamentul
patologic cu componenta antis ociala sau asocia ta devine relevator pentru o anumita boala
psihica , de asemenea modul de comitere a fapte i este edificator si semnificativ pentru
diagnostic . Astfel ca propriul comportament al bolnavului psihic constituie un simptom .
c) boala psihica
poate debuta cu un comportament antisocial , fiind eviden tiate elemente specifice , precum
violente nediscriminatorii in epilepsie , individualizate i n schizofrenie paranoid a, delirul
psihoze i alcoolice sau debutul medico -legal al be tiei patologice , schizofreniei , delirurilor
disimulate , etc.
Orice indoiala judiciara ce decurge din gravitatea faptei comise , din discordanta
dintre fapta: si comportamentul ulterior al subiectului (lipsa de remu scari dupa o fapta
penala ), din caracterul izolat al actului fata de comportamentul ulterior al bolnavului , din
antecedentele invocate si comportamentul subiectului in ancheta , etc. se apreciaz a ca se va
rezolva numai printr-o expertiza medico -legala psihiatrica care urmeaza a raspunde la trei
intreb ari majore:
a) diagnosticul de
boala psihica sau de lipsa a tulbur arilor psihice la data examinam , avandu-se in vedere
urmatoarele aspecte: cum afecteaz a boala gandirea , afectivitatea si vointa bolnavului ,
legatura de cauzalitate dintre fapta si boala , in ce masura, fapta este un simptom de boala sau
relatia bolii cu fapta imputabila , factori ce au favorizat trecerea la act, accesibilitatea
bolnavului la masurile de reeducare si resocializare;
b) discern amantul
faptei imputabile in raport cu boala psihic a si evaluarea sa;
c) masurile cu
caracter medico -social si medico -pedagogic ce vor facilita redresarea comportamentului
patologic si masurile de protec tie sociala .
Autorii (Scripcariu , Gh, Astarastoae, V, Boisteanu, P, Chinta , V, Scripcariu , C,

2002 ) explica mai departe cele trei probleme fundamentale .
Astfel , diagnosticul de boala psihic a atrage raspunderea psihica prin internarea
bolnavului si intocmirea foii de observa tie

4. 4. Aprecierea , normalit atii si anormalit atii psihice in expertiza medico -legala
psihiatrica
In esenta, obiectivitatea stiintifica privind normalitatea psihic a (si, inevitabil ,
anormalitatea psihic a) se va baza pe criterii descriptive (anamnestice si clinice ),
experimentale (investiga tii), demonstrative si reconstructive pentru ca o asertiune despre
starea psihic a sa fie valid a stiintific (cu valoare de adev ar). Esen ta obiectivit atii stiintifice
prin criteriologie Va fi de natur a empiric a (de testare pentru confirmare sau infirmare
pragmatic a) formal a (gradu l de coresponden ta, coeren ta si consens al unei teorii ), dinamic a
(de eficien ta-prin corectare si asigurare a progresului ) si de natur a pragmatica (de
aplic abilitate si normare consecutiv a) (Buda, O, 2006 ).
Toate acest e criteri i trebuie epuizate intr-un diagnostic de stare mintal a. in acest
sens, cunoa sterea adev arului prin selec tia ipotezelor (adev arul este „eroarea ce a biruit” )
seam ana cu selec tia natural a, deoarece elimin a permanent ipotezele inadecvate si teoriile
slabe prin teoriile bune , spune Popper . Asemenea regul i se vor aplica si lumii psihice care,
pentru Tarski , exprim a relatia lor cu lumea psihic a ce nu poate face abstrac tie de regulile
episte mice de cunoa stere a adev arului . Dar in lumea psihic a, adev arul nu poate fi redus numai
la aspectele relevante de stiinta, ci trebuie completat cu sensul (hermeneutica ) sau, astfel , un
adev ar pur stiintific riscand a fi grefat de antiuman (Buda , O, 2006 ).
Cat timp obiectivitatea absolut a este relativ a, interven tia hermeneutic a devine
inevitabil a, in psihiatrie, adev arul rational si constient putand avea si rezidii de incon stient.
Cu cat este mai pozitiv adev arul stiintific, cu atat este mai mare nevoia de hermeneutic a,
pentru a asigura triumful spiritului asupra tehnicii , prin construirea , in final, de modele
axiologice care sa aiba semnifica tie umana, sa se apropie de valori , de adev arul hermeneutic .
Demersul epistemo -hermeneutic oblig a a lua in discu tie variet ati de alternative , a
lua in considerare toate obiectivele si valoril e implicate intr-o alegere sau alta, a evalu arii
raportului risc-beneficiu pentru consecin tele pozitive sau negative ale fiecarei alternative , a
lua in considerare orice informa tii favorabile sau defavorabile unei alternative (principiile lui
Janis , valabile pentru orice concluzie expertal a in domeniul psihiatriei ). Alegerea alternativei
veridice oblig a, in activitatea curent a, si alte reguli (ale lui Hali si Wasor ), dupa care disputa
despre adev ar trebuie sa fie clara si logic a, sa tinda spre o solutie, indiferent de parti, sa se
accepte sau sa se cedeze la o opinie numai pe baza de argumente logic e si obiective , orice
diferen ta de opinie trebuind a fi tratat a cu informa tii complete si nu considerat a ca fiind ceva
jenant , deoarec e cu cat vor fi mai multe idei si argumente cu atat se va imbog ati gama
resurselo r despre adev ar. Mai mult chiar , intr-o activitate crane este cea expertal a trebuie
evitat a se ajunge la un acord de la inceput .
Deci , prin excelen ta se considera dupa unii autori ca in domeniul celei de a doua
lumi (lume a mental a), relatia dintre subiectul cunosc ator si obiectul cunoa sterii este
epistemologic a. Daca ceea ce exist a si devine lume psihic a este ontologie , ceea ce stim despre
ceea ce exist a, devine epistemologie . Epistemologia are rolul de a degresa de concepte
empirice , de a desubiectiva si de a da adev arului , pe cat posibil , o structur a masurabil a, pentru

ca are o finalitate biologic a, dar trebuie sa aiba si o semnifica tie uman a.
In rationamentele , biopsihiatrice . se tinde deseori c atre supraestimarea
probabilit atii sau c atre subestimarea ei (bias de conjunc tie), catre a subestima influen ta unor
situa tii asupra comportamentului (eroare a fundamental a), catre a favoriza pe cei dint r-un
grup in detrimentul altui grup expertal (bias de favoritism ) sau de a atenua judec atile cu
conota tie negativ a (bias de pozitivitate ), biasul antren and o inclina tie, o distorsiune in gandire
ce perturb a validitatea concl uziilor (de exemplu , favorizarea unei ipoteze prin respingerea
dovezilor ce ri sunt defavorabile ).
De aceea numai prin reguli valide de gandire se vor realiza constructe epistemice
(de exemplu , diagnosticul cert), constructe ce trebuie testate (postulatul testabilit atii) pentru
a conduce spre o-paradigm a finala (postulatu l convergen tei) independent a de descrier ile
teoretice (postulatul autonom iei) si complete (postulatul completitudinii ). In psihiatrie ,
plecand de la atare biasuri si postulate trebuie sa se ofere nu atat sindroame sau boli, cat
pattern -uri psihopatologice sau structuri ca relatii cauzal -explicative ca raport uri ale self-ului
cu sine, cu altii si cu lumea .
Dar oricum , o entitate psihiatric a nosolog ica trebuie sa stabi leasca criteriile majore
si minore ale unei boli, criterii din care va rezulta un diagnostic cert. O personalitate
depresiv a, de exemplu , va realiza , in final, un model , un pattern epistemi c prin aceea ca
extrage concluzii fara dovezi , concluzii centrate pe un detaliu si nu pe semnifica tia global a a
unei situa tii, va supradimensiona o situa tie si o va generaliza la toate situa tiile, minimiz and,
prin devalorizare , un succes si personaliz and astfel gandirea sa. Pivotul intregii explor ari si
valoriz ari expe rtale a eviden telor psihiatrice il va reprezenta insa discem amantul ce implic a
un diagnostic multiaxial (al functiilor cognitive , afective si volitive ) in care. nu trebuie
neglijat tipul de personalitate , circumstan tele situa tionale ale faptei , motiva tia si modul de
comitere a actului .
Astfel , daca o relatie intre doua variabile nu e perfect a, nu este o condi tie necesar a
si suficient a sau este condi tionat a de alte variabile , atunci aceea variabil a independent a nu
mai este un factor cauzal .
In legisla tia american a, o mai buna corela tie intre mens rea si actus reus s-a facut
evolutiv prin reguli (criterii ) privind capacitatea de a cunoa ste consecin tele actului (regula
Mc Naghten ), de a se eviden tia o deteriorare a intelectului (regula Durham ), pana la
incapacitatea de a evalua conduita ilegal a (regula Aii).
In mod concret , Clasificarea tulburarilor minta le si de comportament (ICD 10 in
conco rdanta cu DSM IV, elaborate de Organiza tia Mondial a a Sanatatii si de Asocia tia de Psihiatrie
American a) relev a ca un diagnostic psihiatric este considerat cert atunci cand intrune ste clar
criteriile de diagnostic prevazute in aceste indreptare . in cazul in care criterii le sunt doar
partial intrunite , se vor inregistra niveluri scazute de concordan ta (diagnostice provizorii ),
fiind necesar a strangerea mai multor informa tii.
In acest sens, conduita social a deviant a sau conflictual a nu trebuie inclus a (conform
defini tiilor din clasific arile mentionate ) in categoria tulbur arilor mintale .
Atat DSM IV din 1994, cat si ICD 10 din 1992 definesc boala mintal a in func tie de
conceptua lizarea clinic a, de semnifica tia comportamentului si de pattern -ul comportamental ,
printr-un set de criterii ce fac diagnosticul multiaxial , fiecare ax a cuprinz and un domeniu de
informa tie caracteristi c. (axa I se refer a la tulbur arile clinice , axa II-la tulbur arile d e

personalitate sau intarzierile de dezvoltare mintal a, axa III -la condi tia medical a general a,
adica la coexisten ta sau explicarea tulbur arii psihice pr intr-o boal a somatic a, axa IV -la
problemele de mediu existen tial al bolnavului si axa V -la scalele d e tulburare si la efectele
terapeutice ). in baza acestor axe, cum s-a mentionat , comportamentele deviante de natur a
politic a, social a* religioas a, sexual a sau conflictual a individ -societate nu pot fi considerate
boli mintale .
In conformitate cu clasific arile mentionate , schizofrenia , ca diagnostic , va intruni
urmatoarele criterii:
a) Ecoul gandirii ,
inser tia sau furtul gandirii si raspandirea gandirii;
b) Ideile delirante de
control , influen ta sau pasivitate , clar referitoare la miscarile corpului sau ale membrelor sau
la ganduri , actiuni sau sentimente specifice , percep tie delirant a;
c) Halucina tiile
auditive ce fac un comentar iu continuu despre comportamen tul subiectului sau alte tipuri de
halucina tii auditive venind dintr-o anumit a parte a corpului;
d) Ideile delirante
persistente , de orice fel, care sunt cultural inadecvate si complet imposibile -de exemplu , idei
delirante de identitate politic a sau religioas a, capacitate si puteri supraumane (de exemplu ,
de a fi in stare sa controleze vremea sau a fi in comunicare cu extratere stri) ;
e) Halucina tiile
persistente , de orice tip, cand sunt insotite fie de idei delirante temporare sau abia schitate,
fara un continut afectiv clar, fie de idei de supraevaluare persistente sau halucina tii care apar
zilnic , timp de mai multe zile sau luni, succesiv;
f) intreruper i sau
alterari prin interpolare cu cursul gandirii din care rezulta incoer enta, vorbire irelevant a sau
neologisme;
g) Comportament
catatonic , cum ar fi excita tia, postura catatonic a, flexibilitatea ceroas a, negativism , mutism ,
stupor;
h) Simptome
negative , cum ar fi o marcat a apatie , saracie a vorbirii , racirea sau incongruen ta raspunsurilor
emotionale (care de obicei au ca rezultat retragerea social a si scaderea performan tei sociale ).
Trebuie sa fie clar ca acestea nu se datoreaz a depresiei sau medica tiei neuroleptice;
i) modificare
semnificativ a si intens a in calitatea global a a unor aspecte ale comportamentului ce se
manifest a prin lipsa de interes , de finalitate; inutilitate , atitudine de tip autorepliere si
retragere social a.
In consecin ta, este necesar ca. macar un simptom clar din primele patru sau cel
putin doua din ultimele patru sa fie prezentate in majoritatea timpului , cel putin pe o perioad a
de o luna. Daca sunt prezente sub o luna, vor fi diagnosticate ca tulbur ari schizofrenice si
reclasificate ca schizofrenie daca simptomele persist a perioade mai lungi de timp. Criteriul
timp (de o luna) se aplic a numai simpto melor enumerate si nu oricarei probleme nonpsihotice
(de exemplu; pierderea interesului pentru munc a, neglijen ta corporal a, anxietate si

preocup ari bizare ).
Tulbur arile de personalitate vor intruni urmatoarele criterii dupa DSM IV si ICD
10:
a) Aptitudini si
comportamente marcat dizarmonice , implic and, de obicei , mai multe arii de functionare -de
exemplu , afectivitatea , agita tia, controlul impulsurilor si modurile de percepere si gandire si
stilul de relationare cu ceilal ti;
b) pattern -ul
(modelul ) de comportament anormal sa fie durabil , const and in episoade prelungite si
nelimitate de boala psihic a;
c) comportamentul
anormal este implicat , in mod clar, intr-o larga gama de situa tii personale si sociale;
d) manifest arile sus-
mentionate apar in copil arie sau adolescen ta si continu a la viata adult a;
e) tulburarea duce la
un disconfort subiectiv , dar acest lucru poate deveni evident a nu mai tarziu in cursul
evolu tiei;
f) tulburarea este de
obicei (dar nu intotdeauna ) asociat a cu probleme semnificative in performan ta profesional a
si social a.
Se mentioneaz a ca pentru anumite medii de cultur a se poate impune crearea unor
seturi diferite de criterii , tinand cont de normele , regulile si obliga tiile sociale din cultura
respectiv a. Pentru tipurile de personalitate paranoid a, histrionic a, vor intruni cel putin din
trasaturile de comportament specifice lor (din descrierea clinic a). De exemplu , pentru
personalitate a disocial a, cel putin trei elemente arata dispre t fata de obliga tiile sociale si
indiferen ta fata de altii, comportament ce nu modific a prin experien tele traite, inclusiv prin
sanctiune, slaba toleran ta la frustrare -limit a joasa de descarcare a agresivit atii, tendin ta de a-
i blama pe altii, discrepan ta marcat a intre comportament si normele sociale -sunt obligatoriu
a fi intrunite .

4. 5. Teoria medico-psihiatrica privind formarea discern amantului
Formarea constiintei morale si a discern amantului primar intre bine si rau vor dirija
doua tipuri de comportamente la copil , si anume de atitudine de tip tabu fata de reguli si de
interiorizare a lor, ambele in succesiune , deschiz and calea spre autonomia moral a. Pentru
Jean Piaget , regulile impuse de autoritatea parental a devin astfel sacre si imuabile pentru
copil , care nu are initial capacitate a de a disocia , adultul devenind pentru el o form a de
comportament . Neconformarea la aceste reguli impuse genereaz a sentimente de culpa, astfel
ca aceste doua elemente , imanen ta regulilor si sentimentele primitive de culpa, se vor afla la
baza dirijarii discern amantului .
Adultul , cu imperativele sale, face parte din universul copilului , incat ascultarea
adultului reprezint a binele , iar daca din conduita parintilor copilul nu va distinge binele ,
atunci va trai sentimente de ambivalen ta fata de ei, le va interioriza regulile rele, de care va
fi apoi greu sa se debaraseze . Ori cum cea mai eficient a ascultare se face intr-un context
afectiv , cand „binele va deveni mai atragator decat raul ce pedepse ste", ispasirea neascult arii,

deci a raului, prin sanctiune va duce la convingerea ca si pedeapsa este imanent a, Imitand
conduita altora , copilul isi imprim a sentimentele acestora prin care el a luat cuno stinta de
sine, morala nascandu-se astfel din conformism si sfarsind in autonomie . Lipsa trecerii de la
egocentrismul regulii la constientizarea sa va genera apoi egoism si anomie , prin lipsa
dezvolt arii autocontrolului moral .
Astfel de reguli interiorizate ca niste adev aruri eterne vor structura discern amantul
ca nex al constiintei morale , urmand mai multe stadii:
a) un stadiu actional -motor , dependent de dorin te si deprinderi individuale;
b) un stadiu egocentric , intre 2 si 5 ani, cand copilu l isi insuseste regulile codificate
impuse din afara;
c) un stadiu de cooperare intre 7 si 8 ani, cand regula nu mai este subiectivat a ca
impus a, ci ca o consecin ta a reciprocit atii ce implic a loialitate .
In acest proces , daca la inceput constr angerea din afara se imbin a cu egocentrismul ,
0 data cu socializarea primar a regula nu va mai aparea ca externa, impus a si coercitiv a prin
inegalitatea copil -adult , ci devine o lege moral a, trecandu-se de la percep tia regulii ca un tabu
la constiinta regulii , adica de la heieronomie la autonomie .
Celor trei stadii le vor corespunde astfel , dupa Piage t, trei tipuri de comportament:
motor, de respect unilateral si de respect reciproc .
Realismul moral al lui Piaget consider a ca, la inceput , copilul percepe valorile de
bine ca independente de constiinta sa, deoarece sunt impuse (fiind bine daca ii ascul ti de
parinti si rau daca nu ii ascul ti), pentru ca apoi, prin interiorizare , sa se treac a la respectul
mutual si obiecti vai normelor , astfel ca binele va aparea dupa notiunea moral a de datorie,
„ceea ce este pe primul loc in ordine a actiunii ajung and pe ultimul loc in ordinea
constientiz arii" (Claparede ). Constientizarea reconstruie ste acum actiunea , astfel ca
egocentrismul spontan si incon stient se exteriorizeaz a in social .
Disce rnamantul egocentric , ca reprezentare primar a a consecin telor unui act, atesta
ca aceste reprezent ari (themata ) devin concepte primare si notiuni primitive (Holton ) care,
prin, stabilitate , au aptitudinea de a realiz a legaturi conexe in jurul lor, alte reprezent ari
periferice , astfe l ca acest nucleu central de reprezent ari prin discern amant trebuie sa fie stabil ,
rigid si rezistent la alte reprezent ari, deoarece pe acest disce rnamant primar se va construi
apoi disce rnamantul secundar si permanent , ca o modalitate de integrare a reprezent arilor
ulterioare , noi, pe matricole sale vechi . Discern amantul, ca reprezentare social a, devine astfel
un indicator al valorilor si o etichet a privind calitatea si evolu tia comportamentului . Evolu and
de la asimilare la integrare in grup, disce rnamantul ca reprezentare va deveni discriminare ,
astfel ca, in final, va califica un comportament .
Legea evolu tiei umane morale este astfel trecerea de la egoism la altruism , iar.
afectivitatea , si apoi cunoa sterea intelectiv a vor deven i complementare si bazale pentru
conduita uman a. De la morala hetero noma, a binelui ca respect al regulii , si deci obiectiv a,
se va trece apoi la morala autonom a, bazat a pe inten tionalitatea actelor si deci subiectiv a ca-
raspundere . Astfel ca, daca fara camin nu exist a familie , fara familie nu va fi moral a, iar fara
moral a nu va fi societate buna.
Lucrarile lui Jean Piaget privind ontogeneza discern amantului au fost dezvoltate
ulterior , prin teze dupa care construirea discern amantului la adult apare , in final, ca o
capacitate de. analiz a, de consonan ta cognitiv -afectiv a a subiectulu i, cu lumea , ca o

reprezentare prin anticipare si astfel ca aptitudin e predictiv a de evaluare a consecin telor unui
fapt.
Discern amantul devine , in final, o aptitudine de a intelege realitatea prin sistemul propriu de
referin te si de a anticipa consecin tele ce dau sensul conduite i bazandu-se totdeauna pe reprezent ari
socio -morale , ce permit transformarea unei realitati sociale intr-un proce s rational (mediator al
comunic arii sociale ), care da sens unei realitati si permite incorpora rea de noi date in experien ta proprie
de viata. Discern amantul devine astfel o functie integra ti va a psihicului ce depinde de
personalitate , motiva tie si starea de constiinta in momentul actului , din existen ta sau
inexisten ta sa decurg and capacita tea de raspundere uman a.
O fiinta care pierde capacitatea de reflectare si disociere se va afla in pericol de a
pierde , apoi, toate celelalte calitati specific umane , mai ales astazi, „cand copii i nu mai sunt.
crescu ti pentru respectul si cinstirea parintilor, nemaifiind atat abnega tie, cat management" .
De aici, nevoia reinvierii actuale a moralei bazate pe sensibilitat e si empatie , ca stadiu
superior al oricarei comunic ari umane . La o astfel de stare contribuie contactul insuficient al
copilului cu mama , fapt ce genereaz a o incapacitate de discern amant in privinta legaturilor
sociale , deoarece esenta convie tuirii sociale este stapanirea instinctelor prin disce rnamant
reflectat , iar pe discern amantul axiologic dintre bine si rau construindu -se discern amantul
juridic dintre legal si ilegal .
Cunoa sterea ontogenezei modului de obiectivare a disce rnamantului si
argumentarea stabilit atii sale intr-o examinare expe rtala reprezint a o adev arata
epistemologie , bazat a pe criterii ce fundamenteaz a ideea de raspundere uman a. Astfel ,
discern amantul nu este numai actul intelectual al unei constiinte ce-si propune scopuri intr-
un sistem de alegere deliberat a intre variante posibile , ci si opera tia alegerii unor practici
care, chiar daca nu acced la o reprezentare explicit a, apar ca produs al unor incorpor ari de
dispozi tii psihice .

4. 6. Problema stabilirii discern amantului din perspectiv a medico -legala psihiatrica
Atasamentul este un atribut filogenetic al individului , faptul fiind ar atat pentru
prima dat a de Lorenz prin eviden tierea ata samentului puiului de pas are, la na stere, de orice
obiect , si de Harlow , prin observa tii asupra puiului de maimu ta ce Se ata seaza de maimu tele
artificiale plu sate. Acest atasament a fost denumit de Freud „intelepciune a corpului" . In
timp, multiple cercet ari au demonstrat realitatea acestui tip de atasament si la om.
Copilul este programat pentru atasamentul (recunoa sterea ). mamei , cu ajutorul
vocii , mirosului , transpira tiei, scopul biologic al acestui atasament fiind contactul
(proximitatea ) cu altii, iar finalitatea , sentimentul de securitate . In acest sens, Freud a descris
relatia mam a-copil ca fiind „unica, tara compara tie si stabilit a de o manier a inalterabil a
pentru toata viata". in 1924 , Rank , in lucrarea Traumatismul nasterii, a accentuat importan ta
acestei relatii precoce . Apoi Sullivan a relevat ca relatia primordial a (simbioza ) mam a-copil
stabile ste bazele personalit atii, iar anxietatea copilului nu este altceva decat dizarmonia
(insecuritatea ) acestei simbioze .
Mai mult, Spilz a accentuat necesitatea unor schimburi afective . mam a-copil ,
pentru ca omul sa poata deveni (cum spunea Homey ) el insusi. La copiii separa ti de mame
in timpul celui de-al doilea razboi mondial . Ana Freud stabile ste realitatea caren tei afective
careia Spilz i-a descris trei etape : de protest , de disperare si de detasare, cu simptomele

corespunz atoare de triste te si furie , apoi de inertie si, in final, de autism . Sindromul de
hospitalism a fost interpretat de Spitz ca o tulburare fiziologic a, consecutiv a caren tei afective ,
si, care apare la sugarul separat de mam a.
Cercet arile ulterioare au aratat ca organizatorii relatiei mam a-copil sunt surasul
voluntar declan sat din luna a treia, angoasa de separare din lunile VI-VII, iar Melanie Klein
a precizat , apoi, mecanismul de proiec tie si introiec tie prin care se produce clivaju l obiectelor
in bune -rele, cand, dupa introiectia ce incorporeaz a mama, urmeaz a proiectarea sa,
„expulz and-o din sine si localiz and-o in altul" . Numai un astfel de clivaj corect va putea frana
riscul unei ambivalen te anxioge ne, generatoare de insecuritate afectiv a.
Lui Bowlby si elevilor sai le-a revenit meritul de a fi fundamentat teoria
atasamentului , care a cuplat notiunea etologic a de amprent a a lui Lore nz cu cea psihanalitic a
de dependen ta emotional a a lui M. Klein . Atasamentul este defini ca tendin ta natural a,
instinctiv a a nou-nascutului de a cauta contactul cu altul, mecanismele sale fiind strigatul,
alaptarea , imbratisarea, comune omului si altor specii . in evolu tia atasamentului , surasul
apare ca amprenta , sa social a, apoi el devenind , in mod progresiv , un act de autoreglare prin
care copilul isi construie ste modele de reprezentare a lumii cu ajutoru l carora va interpreta
evenimentele vietii. Deci daca un copil a trait un raspuns atent si afectiv , el isi va construi
modelele de seif adaptat si afectiv .
Astazi, chiar si stiintele sociale si criminologic recunosc atasamentul ca pe un
proces psihologic fundamental de dezvoltare a vietii umane , cu influen ta decisiv a asupra
adapt arii la mediu (teoria comportamentului social a lui Skolnick , teoria reglarii afectelor a
lui Erikson , a resurselor cognitive a lui Matas si Grossman , a tulbur arilor psihice a lui Sroufe
sau a originii devian tei a lui Hirschi ).
Winnicott , elev al lui Bow lby. care in*. 40 ani de activitate a examinat peste 60.
000 de copii si parinti, a stabilit ca nu exist a sugari , ci doar copii inconjura ti de ingrijiri
materne (mama si copilul fiind o experien ta comun a de viata), si ca self-ul se creeaz a apoi
prin detasarea progresiv a de mam a. Pentru Mahler , maternajul primiti v (holding -u\) exprima
homeostazia mam a-copil, urmat a de separare pe doua cai: simbolic a, atunci cand copilul a
format cu. mama o diada simetric a, si autist a, atunci cand el nu a primit stimulii senzoriali si
afectiv i matern i. Mai mult, Mary Ainsworth , eleva a lui Bowlby , separ and de mam a, pentru
scurt timp, copii de 12 luni, a descris trei tipuri de reactii ce raman apoi stabile: reactii de
protest si fericire la reluarea contactului cu mama (atasamentul securizam ), stari de lipsa a
acestor reactii si de ignorare a revenirii parintilor (atasament insecurizant -evitant ) si stari de
agita tie la separare , de care copiii se detaseaza usor, dar refuz and apoi consolarea (atasament
insecurizant -ambivalent ).
La aceste tipuri , Mary Main propune si un al patrulea , de atasament insecurizant –
dezorientat , la copiii ce nici nu se detaseaza, si nici nu se apropie de parinti. Astfel de tipuri
de atasament apar a fi predictive pentru dezvoltarea psihic a ulterioar a, descriindu -se patra
pattern -uri parenta le si anume un pattern model , altul detasat (indiferent si anemotiv ), apoi
autonom si preocupa t (ambivalent si incoerent ) si dezorganizat . in modelul autonom , un
parinte afectiv si apropia t va determina , la copil , un model de sine afectiv si empatic .
Cercet arile mentionate au permis elaborarea paradigmei Bowlby -Ainsworth . dupa
care atasamentul primar sta la baza invatarii strategiilor relationale ulterioare care vor fi
imaginea in oglind a a modelelor parentale . Modelul de atasament se transmite astfel

transgenera tional si duce la formarea unor pattern -uri de comportament social de tip
autonom , detasat, preocupam si dezorganizat .
Se confirm a astfel , in final , ca pentru copil , orice percep tie este afectiv a si orice
afectivitate este perceptiv a, fapt ce demon streaza intersubiectivitatea mam a-copil . in
patologie , depresia timic a postpartum a mamei determin a tulbur ari psihosomatice la copil
(anorexie , tulbur ari de limbaj ) si risc de autism in al doilea an de viata.
Cu. alte cuvinte , dizarmonia interac tiunii mam a-copil devine un marker fidel si
precoce privind dificult atile ulterioare de comportament . Din acest motiv , s-a afirmat
(Lebovici ) ca mama creeaz a baia afectiv a a viitorului adult, functiile antropogenetice ale
parintilor in relatiile cu copiii punand bazele primare ale persoanei , pe care se vor dezvolta
toate celelalte functii psihice (ontoge neza primitiv a a lui Zoila ) si invers , caracterul
incorecibil al unor asemenea dificult ati relationale va genera starea de aporie si autism .

Autismul infantil si discern amantul din perspectiva medico -legala psihiatrica
Autismul infantil , precedat de sindromul de copil nedorit , prezint a o dezordine
complex a a functiilor de relatie si a achizi tiilor psihologice ulterioare , consecutiv
dificult atilor primare de comunicare .
Sindromul are o frecven ta de 1 la 10. 000 si pentru patogenia sa au fost emise
ipoteze cognitive (lipsa de achizi tie si integrare a informa tiei senzoriale intr-un context
psihic ) si ipoteze afective (lipsa de empatie secundar a tulbur arii simbioze i mam a-copil).
Autismul implic a tulbur ari de contac t (refuz si fuga de contacte corporale si vizuale ,
privire vida, lipsa de exprimare a emotiilor, a imita tiei, privire periferic a), tulbur ari de
utilizare a obiectelor (utilizare deturnata, stereotip a, restransa, fara jocur i spontane ), tulbur ari
de adaptare la mediu (angoas a, agresivitat e la schimbarea imbracamintii sau la joc), tulbur ari
de motricitate (lipsa sau hiperactivitate , posturi neobi snuite ), tulbur ari ale modul arii
senzoriale (indiferen ta la sunete , balansare , absen ta reactiei la numire , indiferen ta la luarea
unui obiect al sau), tulbur ari de limbaj si comunicare (limbaj intarziat, ecolalie , lipsa de a
arata ceea ce doreste), tulbur ari emotionale (emotii absent e sau manifestate inadecvat ,
autoagresivitate in fata unui refuz ) si tulbur ari cognitive (QI sub 70).
In functie de varsta, in primul semestru , autismul se manifest a prin indiferen ta la
lumea sonor a, prin lipsa manifest arilor la apropierea mamei , tulbur ari de somn , absen ta
suptului si a surasului voluntar sau inten tional . in semestrul al doilea , se manifest a prin
absen ta dialogului cu mama , refuzul contactelor corporale , absen ta miscarilor de anticipa tie
(nu intinde bratele la apropierea mamei ), activit ati repetitive , stereotipc . balansare , absen ta
interesului pentru persoane (intoarce privirea ), saracia vocaliz arilor, utilizarea bizar a a
obiectelor , lipsa reactiilor de angoas a. intre 1 si 2 ani nu va aparea limbajul , jocurile vor fi
sarace si stereotipe , va refuza contactele corporale si va prezent a manifest ari motorii
stereotipe . La 3 ani se vor manifesta toate simptomele de mai sus.

4. 6. Structurarea comportamentului in raport cu discern amantul din perspectiva
medico -legala psihiatrica
Comportamentul uman s-a structurat filo-ontogenetic in mod progresiv , de la un
comportament reactiv -situativ , comun cu alte specii , la cel reflexiv -anticipativ , specific
uman .

Structurarea comportamentului se face in mod: ierarhic , plecand de la
comportamentu l innascut, inscris in genom , cu capacitatea de a asigura adaptarea la un mediu
stabil , catre adaptarea la un mediu labil, comportamentul trebuind sa devin a invatat, trecand
de la palierele sale biologice , neurologice si endocrine , catre palierele psihologice , sociale si
axiologice . Ultimele paliere vor realiza , in Final , ontogeneza personalit atii, fiecare tr asatura
a sa avand dec i o evolu tie ontogenetic a in func tie de facto rii ereditari , dar indeosebi de cei
ambientali , achizi tionati, fapt ce confer a caracter de unicat fiec arui comportament ,
intotdeauna , dupa Zillmann , factorii sociali vor da form a si sens tendin telor instinctiv –
agresive , aduse de ereditate .
In decursul cercet arilor noastre stiintifice si de expertiz a, prin metode adecvate , am
explorat toate aceste niveluri , de la genetic pana la axiologie , mai ales sub aspectul
destructur arii sale inverse , de la axiologic catre genetic .
Astfel , cercet arile citogenetice , ale gemenilor MZ si DZ, ale consangvinit atii unor
copii incestuo si, pentru nivelul genetic , au infirmat caracterul exclusiv innascut al devian tei
comportamentale , fapt ce relev a ca, desi sub aspect morfologi c creierul este determinat de
gene , plasticitate a comportamentulu i se impune ca un mod de reactie la. mediul ambiental
de. existen ta, iar structura nervoas a, prin predispozi tia sa genetic a, determin a norma de
reactie comportamental a. Integrarea umoral a se realizeaz a prin intermediul neurohormonilor ,
ca si cea nervoas a, care preia informa tiile de la receptori , le prelucreaz a si coreleaz a spre
adoptarea de niveluri superioare prin suple te, promptitudine si diferen tiere fata de varia tiile
mediului .
Patologi a clinic a a leziunilor cerebral e sau tumorale relev a, in plus, destructurarea
acestui nivel . Integrarea psihic a ce da comportamentul anticipativ si adapta t se manifest a pe
parcursu l destructur arii sale prin tulbur ari privind intelegerea si semnifica tia actelor umane ,
a reprezent arii consecin telor si, implicit , a anticip arii lor, in care frustrarea afectiv a precoce ,
dupa datele noastre , detine 83% din cazuri . Destructurarea relational a (social a) este
accentuat a de structura grupului social , a modelelor de comportament si apare astfel drept
consecin ta a socializ arii negative comportamentale . in cadru l unor grupuri anomice se
destructureaz a si nivelu l axiologic -normativ al comportamentului , fapt ce confirm a, per a
contrario , criteriologia si paradigma comportamentului specific uman .
Atat structurarea , cat si destructurarea comportamentului trebuie raportate la
normalitatea definit a de mediul social , de nisa temporo -spatiala pe care o ocup a un individ
in-evolu tia sa ontogene tica. Conceptul ierarhiz arii in structurarea si destructurarea
(dezintegrarea ) comportamentului ajuta la intelegerea si explorarea stiintifica a
comportamentului uman , cu beneficii multiple in explicarea disce rnamantului fata de o fapta
oarecare , in intelegerea devian tei si, implicit , a recuper arii sale.

Socializarea comportamental a primar a de initiere a disce rnamantului
Durkheim releva ca presiunile exercitate asupr a; copilulu i genereaz a comportamente
independente de vointa sa, deoarece i se impune o realitate social a construit a si exterioar a,
ce trebuie interiorizat a in constiinta sa.
Socializarea primar a este deci procesul prin care un individ biologic si asocial
dobandeste primul eu, ce echivaleaz a cu inceputul umaniz arii sale. Normele sociale
(constiinta colectiv a) sunt interiorizate de individ si apoi, prin socializare , se rasfrang de la

individ catre societate .
Elementul central al form arii acestei constiinte individuale va fi cel moral . Fiinta
social a este astfel o fiinta moral a, conchide Durkhe im, si prin aceasta ea va depasi bariera
dintre animalitate si umanitate . Adev aratii arhitec ti ai construirii unei fiinte sociale (factori
de socializare comportam entala) sunt parintii, care prin caldura afectiv a natura la a familiei
induc primele inclina tii altruiste ale copilului .
Pentru Mead , socializarea primar a implic a un raport alter ego, deoarece constiinta
de sine nu este un dat biologic , ci o experien ta social a, progresiv a. Mama si tatal devin iiltu
semnificativi (the significan t other ), ce vor determina ajustarea comportamentali B copilului ,
in baza semnifica tiilor pe care acesti altii le transmit .
Pentru Parsons , de asemenea , personalitatea se construie ste ptiu interiorizarea
constr angerilor . Plecand de la psihanaliza lui Freud si psihologia genetic a a lui Piaget ,
Parsons fundamenteaz a ipoteza construirii progresiv -stadiale a personalit atii. ca imagine
reflectat a a unei structuri sociale" . Socializarea pleac a de la atasament si, prin constr angeri
si sanctiuni, duce la conformitatea cu norma , caci „la nastere, copilul nu se diferen tiaza de
lume si narcisismul sau primar cere a fi supravegheat ".
Relatia copilului cu aceste obiecte cere ca ele sa fie-incorporate (iubite ),
identificare a: sa cu mama constituind debutul dezvolt arii unor noi structuri psihice .
Atasamentul fata de mama duce la interiorizarea (interna lizare a) sa-ca obiect si, de aici,
identitatea lor primar a (mother -child identit y). Aceast a identitate va constitui nucleul
protosocial al comportamentului .
Cu diferen tierea eului (sinelui ), simetria mama-copil scade. si se dezvolt a
autonomia progresiv a a copilului . Deci relatia mam a-copil este suportu l acestei autonomii
progresive , pana cand parintii nu vor mai fi interioriza ti ca obiecte independente , ci ca parti
ale unui sistem .
Astfel , lumea social a devine o lume intersubiectiv a in care cui este in continu a
relatie, cu altul (cu parintii in socializarea primar a), spune Schultz . De asemenea , pentru
Berger si Luckmann , socializarea primar a este procesul prin care primul univers social al
copilului este construit ca realitate si ca univers de semnif icatii ce transform a o fiinta
biologic a in fiinta social a.
Socializarea primar a are deci dimensiuni cognitive si afective , conferite de
apropierea emotional a de acest Altul semnificativ , din lumea caruia copilul va face propria
sa lume . Acest Altul , asa cum destinul i l-a dat, este deci pentru copil realitatea insasi. Ori,
cum copilul nu-si poate alege Altii semnificativi , identif icarea sa cu acest Altul, dat de destin ,
va fi automat a, pentru ca un copil interiorizeaz a lumea pur si simplu , asa cum i se da, buna
ori rea, si ceea ce va fi real „in afara" va deveni real si „inauntru" , la inceput el neavand
capacitatea de a le disocia .
Pentru Durkheim , Parsons sau Bourdieu , familia reprezint a asadar grupul primar ce
construie ste identitatea copilului si, indiferent de tipul de societate , achizi tiile primare
dobandite in familie nu se vor putea neutraliza printr-o socializare secundar a. De aici,
„eforturil e prea mari pentru rezultate prea mici" in redresarea (reeducarea ) discern amantului
si a comportamentului deviant.

Socia lizarea secundar a si permanent a, de consolidare a discern amantului

Socializarea secundar a este procesul prin care se ajunge la dobandire a unei
pluralit ati de euri sociale , prin apropierea si interiorizarea structurilor sociale in
comportamentul individual . Educa tia devine aici procesul prin care are loc reconstruirea
continu a a eului intr-o experien ta social a. Acum , raporturile familiale incarcate de
afectivitate , dar cu o autoritate slaba, sunt inlocuite de raporturile scolare impersonale si
neutre , dar cu autoritate marcat a.
Contactul copilului cu alte grupuri sociale decat familia il va plasa in alt sistem
social in care normele nu mai apar transcendente , ci create de grup.
Parsons spune ca educa tia devine acum baza crearii identit atii sociale
indispensabile conserv arii ordinii institu tionale . Prin depasirea cadrului ego-alter din
socializarea primar a, subiectul invata acum sa defineasc a mediul , in conformitate cu normele
elaborate de grup.
Acum cunoa sterea social a devine complementar a, comportamentu l devine
intersubiectiv (relational ), iar institu tiile si normele devin un ghid de Comportament a carui
eficacitate este garantat a de controlul social (traditii, obisnuinte etc.). Alegerea conduitei
devine astfel relational a, deoarece se face dupa scop, mijloace si finalitate , iar natura uman a
este doar un substrat biologic al acestor variate comportamente socio-culturale.
Acum identificarea emotional a scade , comportamentul se ajusteaz a in condi tii de
neutralitat e afectiv a, iar realitatea subiectiv a se va constru i pe fundamentul cristalizat de
socializarea primar a. Deci daca socializarea primar a creeaz a structurile de baza ale binelui si
lumii , socializarea secundar a va fi eficient a, in functie de continutul achizi tiilor anterioare ce
functioneaz a ca filtru . Altfel spus, socializarea secundar a este condi tionat a. in eficacitatea sa.
de socializarea primar a. Rezultatul va fi un grad mai inalt de simetrie intre realitatea intern a,
ideal a, si Realitatea extern a, obiectiv a. Dimpotriv a, asimetria acestor doua realit ati va
exprima o socializare secundar a ratata.
Socializarea permanent a este condi tionat a de cele doua tipuri de socializ ari
anterioare si in esenta, ca este o socializare anticipativ a si de ajustare la diferite roluri sociale
(Parsons). Prin ea, omul isi construie ste progresiv si continuu propria natur a social a, iar :
produsu l acestei activit ati umane , pentru Schultz , este ordinea social a.
Comportamentul uman de reificare prin raportare la unele institu tii sociale (ca in
socializ arile anterioare ) se dereific a acum , adica institu tionaliz arile devin reversibile si, prin
identificare reciproc a si continu a cu cei ce exprim a acelea si experien te sociale , individul se
instaleaz a definitiv , ontogen etic, in interiorul lumii obiective a societ atii in care traieste.
Socializ arile mentionate constituie astfel procesul de creare a eului social , a
identit atii sociale a unui individ , proces prin care o fiinta asocial a, ce nu stapaneste sensul
structurii sociale , devine o fiinta social a.

Socializarea personalit atii, reflectat a in discern amant
Prin socializare primar a, secundar a si permanent a, cuno stintele omului despre
lumea extern a si despre sine devin structurate , incep and cu familia , ce devine factorul cel
mai important al proces arii informa tiilor despre celalalt si termin and cu institu tiile si relatiile
sociale .
Procesul bazat pe partajarea starilor afective , de la imita tie si empatie la identificare
si autonomie , de la reprezentarea starilor proprii la metareprezentarea starilor mintale ale

altora , va fi esential in structurarea personalit atii ulterioare . in mod invers , de la caren tele.
afectiv e de famil iale se va ajunge la caren te relationale si devian ta, cand omul va actiona in
functie de constructele (ideile , convingerile ) aberant formale . Din acest motiv , in
comportamentul uman se reactioneaz a mai frecvent la reprezent arile despre un stimul decat
la stimulul propriu -zis.
Neglijarea situa tiilor sociale , in atare const ructe, transform a personalitatea intr-o
personalitate in situatie. Deci numai socializarea permite omului a trece de la starea autist –
egocentric a la starea de personalitate . in acest proces , daca constr angerile parentale si sociale
constituie o etapa inevitabil a, cooperarea se va impune apoi drept sursa reflectat a a constiintei
de sine. sursa a discern amantului , ca disociere a obiectivului de subiectiv -sursa de reglare a
comportamentului si de formare a unei personalit ati de baza, capabil a de anticipare si ajustare
permanent a la un mediu labil de viata.
Personalitatea de baza reprezint a astfel conduita insusita de toti membrii unei
comunit ati sociale , ca rezult and din experien ta lor comun a, care devine un factor esential de
integrare si adaptare .

Disfunc tiile ale discern amantului, personalit atii si comportamentului
Comportamentul uman , desi are multiple variabile , trebuie sa evolueze in limite
axiologice . Sub acest aspect , orice comportament deviant va fi un comportament reactiv la
un tip oarecare de frustra tii, cel mai frecvent familiale , atat timp cat adaptarea incepe cu
introiectia normelor de comportament („introducerea" celuilalt in cu), din care rezult a o
proiec tie adev arata („introducerea" eului in celalalt).
Matric ole parentale primare condi tioneaz a prima discriminare , ce va fi afectiv a,
incat, in lipsa lor, se va construi o personalitate anomic a sau contranomic a, ce trebuie plasat a,
ca studiu . Ia limita dintre stiintele medico -psihologice cu cele socio -juridice .
Se cunoa ste faptul ca primatele ce cresc izolat devin agresive , nu mai ingrij esc de
pui si manifest a conduite aberante . Omul este si el o specie gregar a si, neput and exista uman
decat in grup, toata psihologia sa va aparea social a si, de asemenea , si psihopatologia sa.
Copiii salbatici , sindromul hospitalismului al lui Spitz etc. relev a rolul crucial al
mediului socio -familial din prima copil arie in dezvoltarea personalit atii omului . In crese si
in spitale este cunoscut a intarzierea in dezvoltarea psihic a, consecutiv apatiei prin lipsa de
afectivitate si de stimulare senzorial a.
Acest e fapte au readus in discu tie notiunea de „perioad a critic a" de dezvoltare
comportamental a, probat a astazi pana si de datele morfologice: in mediul caren tat afectiv ,
cortexul cerebral devine mai sarac in neuroni , enzime si nevroglie .
Copii care initial au un QI de 60, cresc and apoi in orfelinat , acest a scade sub 60, iar
revenind in familie , creste peste 90, fapt ce atesta rolul mediului socio -cognitiv in dezvoltarea
inteligen tei si comportamentului (copilul salbatic Kamala a invatat doar 50 de cuvinte , pe
cand cimpanzeul Washoe a invatat 150, fapt ce. de asemenea , relev a rolul primordial al
mediului social primar in dezvoltarea comportamentului , de unde concluzia ca oricat de bune
ar fi poten tialitatile ereditare , ele sunt anulate de un mediu defavorabil ).
In societatea modern a, de natur a economic a, denaturarea cadrului familial (prin
pierdere a adolescentilor, batranilor ), temporal a (parintii fiind ocupa ti, copiii devin ai strazii)
si educativ a (socializarea prin control a fost inlocuit a cu socializarea prin violen ta),

antreneaz a o destructurare a familiei , ce nu mai poate inlocui transferul ancestral de norme ,
de la biologic la social .
Atata timp cat cultura nu este inscris a in cromozomi , transferul de protocultur a se
face prin familie . De milioane de ani. familia a fost cea mai apropiat a de frontiera dintre ;
ereditatea biologic a si cea cultural a, reprezent and esentialul atat in educa tia primar a, cat si in
cea ulterioara. Or, astazi, distan tarea dintre ereditatea biologic a si cultural a determin a
distantarea dintre ereditatea biologic a si cultural a determin a liberalizarea legaturilor
parentale , care au jucat un asa mare rol in evolu tia umanit atii. in familia actual a este perturbat
comportamentul instinctiv , de tipul atasamentului , iar acest fapt nu se va mai manifesta
normal in atitudine , fanteziile si dorin tele ulterioare ale copilului si adultului .
Ca entitati specifice acestor perturb ari primare , psihiatri a actual a inregistreaz a
multipl e sindroame precum sindromul hospitalismului (cu intarzieri in dezvoltare ), depresia
analitic a (prin intreruperea rela tiilor dintre p arinti si copii dup a 18 luni), autismul infantil ,
anxietatea de separare (prin ata sament insecu rizant), sindromu l copilului vulnerabil al lui
Green si Solnit (cu hipera ctivitate , anxietate , dificult ati de lim baj), fobiile scolare
(consecutive anxiet atii de separare ), psihozele simbiotice (de saracie a rela tiilor obiectuale
cu p arintii) si multipl e tulbur ari de personalitate de tip A (schizoide ), B (histrionice ,
antisociale , anomice de tip borde rline) si C (dependente si obsesiv -compulsive ).
In cercet arile noastre , perturbarea socializ arii primare s-a reflectat in mod direct in
tulbur arile de comportamen t infantilo -juvenile , iar acestea , la randul lor, in sociopatia
adultului de mai tarziu.
Cauzele acestor sociopatii au fost orfelinajul , frustrarea afectiv a, mediul social
viciat , pierderea sau demisia parintilor de la rolul lor ancestral , antren and lipsa de identificare
sau identificarea aberanta a copilului , fapt ce relev a primordialitatea factorilor mezologici in
geneza comportamentului deviant. in acest mod, prin studii longitudinale (teste Eysenk ,
Szondy etc.) si. prin studii de follow -up am relevat ca tulbur arile de comportament infantilo –
juvenile , prin egocentrism , reactii de opozi tie si ostilitate , devin nucleul dezvolt arii
personalit atii sociopatice ulterioare si sunt un sensibil seismograf al sanogenezei familiale ,
astfel ca disociabilitatea tulbur arilor de comportament din copil arie, devine structura
sociopatic a de inadaptare relational -social a la viata adult a.
Din aceste cercet ari au rezultat elemente definitorii ale pattern ului comportamental
deviant si anume debut in perioada de formare a personalit atii, evolu tia cronic a cu
compens ari-decompens ari prin factori de mediu , rol indu ctor negativ social , ineficient a, i
reeduc arii, incapacitate de adaptare la o activitate organizat a, comportament fertil in
incidente asocia te sau antisociale etc . Sociopatia ingroa sa astfel randurile recidivei si
comportamentale , motiv pentru care s-a stabilit ca ea se realizeaz a si evolueaz a in trei etape:
a) caren tei parentale ,
b) faza lipsei de percep tie a propriei structuri si
c) faza de proiec tie a acestei structuri , aberant formate , asupra celorlal ti, consecutiv
egofiliei , impulsivit atii, inafectivil atii si anempatici .

CAPITOLUL V

Probl ematica raspund erii minorilor din perspectiva comparativa

5. 1. Regimul penal al minorilor in legisla tia statelor din sistemele judiciare ale UE precum
si ale altor state
Caracteristic pentru aceast a familie de drept este faptul ca este un drept scris, are o
lege fundame ntala – Constitu tia, are un sistem ierarhi c al izvoarelor , normele sunt codificate .
Vom analiza in continuare cateva dintre sistemele judiciare care apartin acestei familii de
drept : Germania , Franta, Rom ania si Rusia .

Germania
In Germania , inca de la inceputul secolului XX, s-a adoptat un regim special al
delicventului minor fata de cel major . in Germania , regimul penal al minorilor este integrat
intr-un ansamblu de acte normative care alc atuiesc un sistem complex de m asuri cu caracter
social -educativ si de protec tie, in care aspectele represive constituie o excep tie cu reguli
stabile pentru o legisla tie bine diferen tiata si adaptat a specificului acestei grupe de v arsta. In
acest sens, de mentionat ca Germania este una din putinele tari din lume in care exist a o Lege
privin d bunastarea tineretului (Jugendwohlfahrtgesetz ), care constituie un act de referin ta in
domeniul tratamentului social si al masurilor care trebuie luate in vederea asigur arii unor
condi tii normale de viata copiilor si tinerilor .
Regimul penal al minorului si „ tanarului adult” (Herranwachsende ) este prevazut
in Legea tribunalului pentru tineret (Jugendgerichtsgesetzbuch ) din 1923 cu modific arile
ulterioare , care se completeaz a cu dispozi tiile Codului Penal . Germania este una din tarile
care au o legisla tie penal a separat a pentru minori in ceea ce prive ste partea general a.
Conform Codului Penal German , subiect al infrac tiunii se consider a persoana care
la momentul comiterii faptei a atins varsta de 14 ani si este responsabil a. Conform Legii
despre judec atoriile pe cauzele minorilor (1953 ), se consider a minore persoane cele in varsta
de 14-18 ani si adolescente cele in varsta de 18-21 ani. Astfel , art. 3 al legii prevede: „ Minorii
sunt supu si raspunderii penale , daca in timpul savarsirii faptei erau constienti de urmarile ce
vor surveni si totusi au acceptat survenirea lor”. Judecata poate numi acestor minori un
aparator sau un tutore . Pedeapsa aplicat a minorilor nu poate depasi termenul de 10 ani pentru
sentin tele determinate si 4 ani pentru cele nedeterminate .
Minorul in varsta de pana la 14 ani este considerat iresponsabil si fata de el nu se
poate lua decat o masura cu caracter social -educativ , de ocrotire si asisten ta, a carei executare
este data in. competen ta diferitor institu tii si organisme autorizate sau infiin tate de „ oficiile
de tineret” locale (Jugendamnt ). Minorul intre. 14 si 18 ani este considerat raspunz ator, daca
in momentul savarsirii faptei avea un nivel de dezvoltare moral si intelectua l care sa-i permit a
sa. constienti zeze caracterul ilicit al conduitei sale. Fata de minorul pentru care se dovede ste
ca nu are acest grad de maturitate se pot lua numai masuri cu caracter educativ si de ocrotire .
Cu alte cuvinte , minorul intre 14 si 18 ani beneficiaz a de o prezum tie relativ a de
iresponsabilitate , care. poate fi inlaturata prin dovedirea maturit atii sale morale si a
capacit atii de intelegere a caracterului ilicit al faptei savarsite. Acest lucra este binevenit
deoarece sunt minori care se dezvolt a mai devreme , atat fizic cat si psihic , lucra care le
permite sa constientizeze caracterul prejudiciabil al faptelo r sale. Fata de minorul care a

savarsit o infrac tiune se poate lua in principiu numai masuri educative . Atunci cand acestea
sunt considerate insuficiente , minorul . este sanctionat cu masuri de corec tie sau cu o
pedeaps a. Daca judec atorul de minori consider a necesar , poate dispune ea in locul masurilor
de corec tie sau a pedepsei , minorul sa fie internat intr-un spital de psihiatrie sau intr-o
institu tie privativ a de libertate .
Fata de delicven ti minori se pot lua , de asemenea anumite m asuri de siguran ta si de
„indreptare” cu caracter de prevenire , prevazute de dreptul comun , si anume , internarea intr-
un spital de psihiatrie , trimiterea intr-o institu tie cu regim privativ de libertate sau
supravegherea conduitei , precum si retragerea permisului de a exercita -o anumit a
indeletnicire , cum ar fi, de pild a, conducerea unui vehicul . Masurile de siguran ta pot ramane
in vigoare si dupa implinire a majoratului . De asemenea , judec atorul poate dispune fata de
delicventul minor mai multe masuri educative sau de corec tie, precum si masuri educative
asociate cu masuri coercitive . Arestul pentru minori nu poate fi cumulat cu masura educativ a
a asisten tei educative (Fursorgeerziehung ). Ca masuri educative se aplic a „indrum ari de
comportare” sunt ni ste indica tii si interdic tii dispuse de judec atorul de minori cu privire la
medul cum trebuie s a fie organizat a viata minorului si sa se desf asoare educa tia lui , „asisten ta
educativ a si plasamentul pentru ingrijire” . Masuri de corec tie se aplic a sub forma de
avertisment , obligarea repar arii prejudiciului si plata unei contribu tii banesti catre o
colectivitate de interes public . Atunci cand judec atorul consider a ca masurile educative si
cele coercitive nu sunt de ajuns se aplic a pedeapsa cu inchisoarea . Pedeapsa cu inchisoarea
poare fi pe o perioad a-determinat a sau nedeterminat a. in cazul pedepselor privative de
libertate cu o durat a determinat a, termenul minim este de 6 luni, iar cel maxi m de 5 ani; Daca
pentru . infrac tiunea savarsita legea penal a prevede o pedeaps a mai mare de 10 ani, atunci
pedeapsa maxim a la care minorul poate fi condamnat este de 10 ani.
Pedeapsa pe o durat a nedeterminat a nu poate depasi 4 ani, stabilindu -se in
momentul . pronuntarii si durata sa minim a. Intervalul dintre limitele pedepsei nu poate fi mai
mic de doi ani. Pedeapsa pe o durat a nedeterminat a poate fi prelungit a sau redus a de instan ta
de judecat a in timpul execut arii sau poate fi transformat a in pedeaps a pe o durat a determinat a.
Legea instan telor pentru minori prevede in mod distinct pentru aceast a categorie de faptuitori
posibilitatea “suspend arii execut arii cu pune rea sub supraveghere” si “suspendarea
pronun tarii hotararii cu punerea sub supraveghere” a minorului . Suspendarea execut arii cu
punerea sub supraveghere se poate dispune in cazul in care pedeapsa pronun tata nu depaseste
un an si daca judec atorul apreciaz a ca judecarea cauzei si aplicarea pedepsei constituie un
avertisment care face ca executarea sanctiunii de catre minor sa fie necesar a. O alta
posibilitate este suspendarea pronun tarii hotararii cu punerea sub supraveghere . Judec atorul
poate amina pronun tarea hotararii, daca nu are certitudinea ca pedeapsa constitui e mijlocul
cei mai eficace de indreptare a conduitei minorului . in acest caz, el dispune punerea
minorului sub supraveghere pe o perioad a de minimu m 1 an si de maximum 2 ani, stabilind
reguli de comportare a minorului si o serie de obliga tii pe care acesta trebuie sa le execute .
Instan tele pentru minori sunt: judec atorul de minori , Curtea de Juri pentru minori
si Camera Penal a pentru Minori . Pe langa fiecare dintre aceste ultimele doua instan te
functioneaz a procurori pentru minori . Curte a de Juri este format a dintr-un judec ator pentru
minori , ca presedinte , si doi asesori (jurati), care trebuie sa fie un barbat si o femeie . Camera
Penal a pentr u Minori este format a din 3 judec atori si 2 asesori (jurati). Asesorii sunt alesi de

instan ta pentru o perioad a de 4 ani, din listel e de asesori propu si de consiliile locale pentru
bunastarea tineretului . Ședin tele de judecat a nu sunt publice si se desfasoara, de regul a, in
cladiri separate de cele in care sunt judeca ti infractorii majori . De retinut, faptul ca
legiuitorului german a hotarat aplicarea fata de minorul care a savarsit o infrac tiune doar
masuri educative , precum si de a structura masurile luate fata de minori in masuri educative ,
de corec tie si pedepse .

Franta
In dreptul penal francez categoria subiec tilor raspunderii penale se caracterizeaz a
prin faptul ca pot fi trase la raspundere atat persoanele fizice , cat si persoanele juridice .
Potrivit dispozi tiilor art. 122 pct. 8 din Codul Penal Francez , adoptat in anul 1994,
persoana fizica va fi tras la raspundere penal a, daca la momentul savarsirii infrac tiunii a
implinit varsta de 13 ani.
Minorii vor fi supu si raspunderii penale , luandu-se in considerare principiile:
a) nu va fi supus a raspunderii penale persoana care nu a atins varsta de 13 ani;
b) aplicarea unei pedepse penale mai blande persoanelor de la 13 la 18 ani;
c) stabilirea unui regim de detentie mai bland pentru minori .

Legisla tia francez a referitoare la infractorul minor are o nota de particularitate ,
sediul materiei constituindu -1 un act normativ distinct , si nu Codul penal si Codul de
Procedur a penal a.
Asadar, fundamentul juridic il constituie Ordonan ta din 2 februari e 1945 , care este
un veritabil Cod al delincventei juvenile , acest act normativ fiind modificat si completat de
mai multe ori, ultimele modific ari (aduse prin Legile din 4 ianuarie 1993 , din 24 august 1993
si din 1 februarie 1994) fiind si cele mai importante . Prin acest act normativ a fost suprimat a
problema vizand disce rnamantul pentru toti minorii care nu au implinit varsta de 18 ani. Mai
mult ca atat, a fost extins beneficiul regimului sanctionator atenuat si pentru minorii cu
varsta. intre 16 si 18 ani, lasand totusi judec atorului posibilitate a ca, in anumit e cazuri
conven tionale de excep tie, sa nu recurg a la diminuarea pedepsei , aratand in hotarare acele
motive speciale care l-au determinat sa o ia. Conform aceleia si Ordonan te din 1945 , a fost
legiferat a prezum tia de iresponsabilitate a minorului pana la implinirea varstei de 18 ani.
Referitor la : minorii de 13 ani, prezum tia are un caracter absolut , prin urmare , nu poate fi
inlaturata prin nici un mijloc de proba. Fata de acesti minori pot fi luate masuri educative
(asisten ta, supraveghere , educa tie), iar in caz de contraven tie ei pot fi doar mustra ti de
“tribunalul de politie”.
Din anul 1975 in Franta este adoptat a Legea conform careia minorul care nu a
implinit 16 ani poate fi “pus sub protec tie judiciar a” pe o durat a de cel mult 5 ani, adica pana
la varsta care corespundea in trecut majoratului civil. in mod excep tional , minorii intre 13 si
18 ani pot fi condamna ti la o pedeaps a cu inchisoarea daca trasaturile lor de personalitate fac
necesar a aplicarea unei asemenea sanctiuni ori daca se sustrag in mod sistematic de la
executarea unei masuri de reeducare . in acest ultim caz se aplic a. in mod obisnuit o
suspendare condi tionat a a execut arii pedepsei cu punerea la incercare si se dispune trimiterea
minorului intr-un “centru de gazduire” pentru supravegherea conduitei sale in perioada de
incercare . in cazul contraven tiilor, minorul nu poate fi condamnat decat la o amend a, care nu

poate fi inlocuit a, in caz de neexecutare , cu inchisoarea . in cazul contraven tiilor de clasa a
V-a (al. delictelor si crimelor ), minorul de 13-18 ani poate fi pedepsit cu inchisoarea ,
beneficiind de o reducere la 1/2 a duratei prevazute pentru infrac tiunea data. Reducerea
pedepsei are. un caracter de principiu , deoarece judec atorul are dreptul ca, printr-o hotarare
special motivat a si in cazuri de excep tie, sa aplic e minorului intre 16 si 18 ani aceea si
pedeaps a ca si. cea prevazuta pentru infractorii majori .
In functie de gravitatea faptei savarsite si de felul pedepsei prevazute de lege,
regimul sanctionator se prezint a astfe l:
a) in cazul crimelor pedepsite cu moartea (pedeapsa cu moartea fiind abolit a prin
Legea din 9 octombrie 1981), cu recluziunea criminal a sau cu deten tia pe viata, pedepsele
pentru minori sunt inlocuite cu inchisoarea de la 10 la 20 de ani;
b) in cazul infrac tiunilor sanctionate cu recluziune sau deten tie de la 10 la 20 de ani
ori de la 5 la 10 ani, pedeapsa pentru minori o constituie privarea de libertate executat a in
penitenciar pe o durat a care nu poate depasi 1/2 din termenul maxim prevazut de lege pentru
infractorii majori . Aten tionam ca nu este vorba despre un sistem deriva t al pedepselor pentru
minori , deoarece in cazul aplic arii circumstan telor atenuante instan ta trebuie sa ia in
considerare pedeapsa aplicabil a infractorului major , pentru ca ulterior sa opereze reducere a
la 1/2 a termenului prevazut pentru delincventul minor;
c) in cazul infrac tiunilor sanctionate cu alte pedepse , acestea sunt inlocuite cu
pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani;
d) daca minorul a savarsit un delict corec tional sau o contraven tie din cele
prevazute de clasa a V-a, durata pedepsei pentru minori nu poate depasi 1/2 din cea care i s-
ar fi aplicat unui infractor major .
In cazul considerat ca fiind situa tie de excep tie, in care un minor este ac tionat cu o
pedeaps a de jurisdic tia competent a (Curtea cu juri sau tribunalul pentru minori ), instan ta
poate pronun ta suspendarea execut arii pedepsei sau suspendarea execut arii pedepsei cu
punerea la incercare , iar din 1983 minorul intre 16 si 18 ani poate fi condamnat la prestarea
muncii de interes general in beneficiul unei institu tii publice sau al unei asocia tii cu scop de
binefacere , dar nu mai mult de 120 de ore , ce urmeaz a a fi efectuate in maximum un an de la
pronun tare. Oricare insa ar fi pedeapsa aplicat a minorului , ea poate fi completat a cu masura
“libert atii supravegheate” sau cu o masura de siguran ta.
Delincven tii minori sunt de competen ta unei jurisdic tii speciale cu excep tia celor
care au comis anumite contraven tii incadrate in clasa a IV-a si care sunt de competen ta
instan telor de drept comun . Jurisdic tia special a este format a din judec atorul de minori ,
tribunalul pentru minori , Camera special a a Curtii de Apel si Curtea de Juri pentru minori .
1. Judec atorul pentru minori este ales dintre judec atorii de la tribunalul unde isi are
sediul si tribunalu l pentru minori si este delegat in aceast a functie pe o durat a determinat a (3
ani), dupa o pregatire special a intr-un centru de forma tie profesional a al Ministerului
Justitiei, acesta fiind competent sa judece contraven tiile de clasa a V-a, precum si
delincven tele, cu excep tia celor comise impreun a cu majorii si indreptate contra siguran tei
statului . Judec atorul pentru minori efectueaz a si cercetarea penal a, in acest caz fiind in drept
sa pronun te numai o masura educativ a sau de supraveghere , care insa nu const a in internarea
sau trimiterea minorul ui intr-o institu tie public a sau privat a de libertate supravegheat a. in
celelalte cazuri , dosar ul urmeaz a a fi trimis in fata tribunalului pentru minor i.

2. Tribunalul pentru minori constituie o instan ta compus a din judec atorul pentru
minori si doi asesori , desemna ti pe o perioad a determinat a de Ministerul Justitiei, la
propunerea presedintelui Curtii de Apel . Asesorii urmeaz a a fi alesi dintre persoanele care
nu depasesc varsta de 30 de ani si care s-au remarcat prin interesul pe care-1 manifest a pentru
problemele copil ariei si adolescen tei. Tribunalul este competent sa judece anumite
contraven tii, precum si toate delictele (cu excep tia celor contr a siguran tei statului impreun a
cu majori ) si chiar crimele savarsite de minori intre 13 si 16 ani. Spre deosebire de judec atorul
pentru minori , tribunalul pentru minori este competent sa aplice orice masura educativ a si de
supraveghere sau o pedeaps a privativ a de libertate redus a, conform criteriului aratat.
3. Hotararile judec atorulu i si ale tribunalului pentru minori pot fi atacate in fata
Cam erei Speciale a Curtii de Apel compus a din trei magistra ti, dintre care unul are calitatea
de delegat cu ocrotirea copiilor si adolescen tilor.
4. Curtea de Juri pentru minori a fost infiin tata conform legii din 1951 si este
compus a dintr -un magistrat de la Curtea de Apel , caruia ii revine rolul de presedinte , din doi
asesori alesi dintre judec atorii de minori si din 9 jurati desemna ti dintre simplii cetateni, prin
tragere la sorti. Curtea de Juri este competent a sa judece numai crimele comise de minorii cu
varsta cuprins a intre 16 si 18 ani, cu excep tia crimelor contra siguran tei statului , pentru care
este competent a Curtea de Siguran ta a Statului .

Romania
In dreptul penal roman categoriile de subiec ti se divizeaz a in subiec ti activi si
subiec ti pasivi . Subiectul activ este persoana care savarseste infrac tiunea in mod nemijlocit .
Subiectul trebuie sa fie persoan a fizica si sa indeplineasc a cumulative urmatoarel e condi tii:
a) sa aiba varsta minim a cerut a de lege (peste 14 ani) ;
b) sa fie responsabil;
c) sa aiba libertate de decizie si actiune.
Nu raspunde penal minorul care a implinit 14 ani, precum si minorul intre 14 si 16
ani, care in momentul savarsirii infrac tiunii a actionat fara discern amant. Pana la 14 ani lipsa
discern amantului este o prezum tie absolut a, iar intre 14-16 ani este o prezum tie relativ a,
urmand a fi stabilit a printr-o expertiz a medical a. Minorul beneficiaz a de un regim special al
sanctiunilor penale: limitelor pedepselor se reduce la jumatate; nu i se pot aplica pedepse
complementare . Regimul penal al minorului este prevazut in titlul IV al CP al Rom aniei,
denumit “Minoritatea” , fiind modificat prin Decretul nr. 218/1977, care abroga implicit
sistemul de sanctionare a infractorilor mino ri prevazut de CP adoptat la 21. 06. 1968 . Prin
Legea nr. 104/1992 a fost abroga t Decretul nr. 218/1977 si a reintrat in vigoare Titlul IV al
Partii generale a CP cu unele modific ari.
Sub aspect comparativ , prevederile CP al Rom aniei de la 1936, care au determinat
inasprirea represiunii nu numai in schimbarea prin legea din 24 septembrie 1938 a
intervalului de varsta al minorit atii penale de la 14 ani la 12-18, desi varsta majoratului civil
a ramas nemodificat a (21 ani), ci au afectat si alte dispozi tii referitoare la profilaxia si
combaterea delincven tei juvenile prin mijloace de drept penal . Astfel , prin aceea si lege a fost
prevazuta posibilitatea ca, in cazul minorilor fara discern amant care au savarsit fapta in stare
de ebrietate , parintii acestora sa fie pedepsi ti contraven tional , fiind considera ti infractori . De
asemenea , printr-o completare adusa art. 114 Cod penal la 7 octombrie 1939, minorul de 15

ani implini ti care savarsea o infrac tiune ce “interesa ordinea public a sau siguran ta interioar a
sau exterioar a a statului” era pedepsit ca si majorul .
Modificarea din 24 septembrie 1938 a redus de la 16 la 15 ani varsta de la care
minorul putea fi sanctionat in cazul unei fapte calificate drept crima cu pedeaps a de
maximum 10 ani. incep and cu 7 octombrie 1939, minorul de la 12 la 15 ani care savarsea cu
discern amant un atent at contra Suveranului * familiei regale , sefilor statelor straine si
demnitarilor statului , din motive care prevedeau exercitarea functiilor incredin tate acestor
persoane , sau savarsea o talharie cu omor sau un asasinat politic era pedepsit cu inchisoare
corec tional a de la 5 la 20 de ani. Ca urmare a modific arilor intervenite prin legea din 26
ianuarie 1939 , competen ta instan telor pentru minori (care pana la acel moment judecau
crimele , delictele si contraven tiile comise de minori in varsta de pana la 19 ani) a fost
restransa numai la minorii infractori sub 15 ani, urmand ca cei care au depasit aceast a varsta
sa fie judeca ti de instan tele ordinare de drept comun .
Prin. urmare , drept element novator al legisla tiei penale din 1969 il constituie
scoaterea minorului care nu a implinit varsta de 14 ani si a celui care a actionat fara
discern amant de sub inciden ta legii penale .
In conformitate cu art. 114 al CP al Rom aniei, fata de minorul care raspunde penal
se poate lua o masura educativ a ori i se poate aplica o pedeaps a. La alegerea sanctiunii se
tine seama de gravitatea faptei savarsite, de starea fizica, de dezvoltarea intelectual a si
moral a, de comportarea lui, de condi tiile in care a fost crescut si in care a trait si de orice alte
elemente de natur a sa caracterizeze persoana minorului .
Pedeapsa . se aplic a numai daca se apreciaz a ca luarea unei masuri educative nu este
suficient a pentru indreptarea minorului . Articolul 139 al Codului penal din 1936 oblig a
instan ta de a dispune culegere a informa tiilor despre stare a moral a a minorului , precum si
despre condi tiile in care acesta a crescut si a trait. Aceea si dispozi tie este preluat a de art. 482
al Codului de procedur a penal a din 1969 sub denumirea “Obligativitatea efectu arii anchetei
sociale” , subordon and-o exclusiv scopului individualiz arii judiciare a masurii educative . sau
a pedepsei .
Sistemul sanctionar , prevazut pentru minorii infractori in legisla tia penal a din 1969,
stipuleaz a divizarea acestuia in sanctiuni de drept pena l (masuri educative ) si sanctiuni
penale (pedepse ). Legisla tia penal a actual a consider a masurile educative drept principala
modalitate de reactie social a fata de minorul infractor , pedepsele constituind , doar o form a
subsidiar a, condi tionata de aprecierea data de instan ta de judecat a ca luarea unei masuri
educative “nu este suficient a pentru indreptarea minorului” .
Asadar, conform art. 115 CP, fata de minori se pot lua urmatoarele masuri
educative:
a) mustrarea;
b) libertatea sub supraveghere;
c) libertatea sub supraveghere sever a;
d) internarea intr-un centru de reeducare;
e) internarea intr-o institu tie medical -educativ a.
Mentionam ca, sub aspect comparativ , libertatea sub supraveghere sever a era lipsa
in vechiul Cod Penal .
a) Mustrarea , conform art. 116 CP, const a in “dojenirea minorului , in explicarea

gravit atii faptei savarsite, in sfatuirea minorului de a se purta in asa fel incat sa dea dovad a
de indreptare , atragandu-i-se totodat a atentia ca daca va savarsi din nou o infrac tiune, se va
lua fata de el o masura mai sever a sau i se va aplica o pedeaps a.
b) Libertatea sub supraveghere (art. 117 CP) ca masura educativ a a libert atii sub
supravegher e const a in lasarea minorului in libertate pe timp de un an, sub supravegherea
parintilor sai, a celui care l-a adoptat sau a tutorelui . Daca acestia nu pot asigura
supravegherea in condi tii satisf acatoare , instan ta dispune incredin tarea minorului , pe acela si
interval de timp, unei persoane de incredere , de preferin ta unei rude apropiate , la cererea
acesteia .
c) Libertatea sub supraveghere sever a (art. l 18 CP).
Mentionam ca aceast a masura de pedeaps a aplicat a minorului este o noutate pentru
Codul Pena l Rom an din 2005 . Astfel , masura educativ a a libert atii sub supravegher e sever a
const a in lasarea minorului in libertate pe o perioad a intre un an si trei ani, sub supravegherea
unei institu tii legal insarcinate cu supravegherea minorului sau a Serviciilor de reintegrare
social a si supraveghere .
Supravegherea poate consta in includerea minorului in programe de reintegrare
social a, precum si in acordarea de asisten ta si consiliere . Pe durat a supravegherii severe ,
instan ta poate sa impun a minorului respectarea uneia sau mai multora dintre obliga tiile
prevazute de art. 17 alin. 3.
Daca minorul a devenit major la data judec arii, se dispune , in locul masurii
educative a libert atii sub supraveghere sever a, o amenda sub forma zilelor -amend a intre 15
si 30 de zile, fiecare zi fiind socotit a intre 50 mii si 300: mii lei sau munca in folosul
comunit atii pe o perioad a intre 100 si 200 de ore. Aceasta deoarece, odata ce. se afla in
libertate si atinge majoratul se prezum a ca ar putea sa-si plateasc a singur datoria , astfel
resim tind mai bine efectul de constr angere al pedepsei , iar reeducarea lui devine mai usoara.

a) Masura educativ a a intern arii intr-un centru de reeducare (art. 119 CP) se ia in.
scopul reeduc arii minorului , caruia i se asigur a, posibilitatea de a primi educa tia necesar a si
o pregatire profesional a potrivit aptitudinilor sale.
Masura educativ a a intern arii intr-un centru de reeducare se dispune cu privire la
minorul care, in raport cu gravitatea faptei savarsite si cu nevoile de reeducare , are
posibilitatea de a se indrepta fara a i se aplica o pedeaps a. in timpul intern arii minorului i se
asigur a posibilitatea de a primi educa tia necesar a si o pregatire intr-un domeniu oarecare .
Masura se va lua pe o perioada nedeterminata , insa nu poate dura decat pana la
implinirea varstei de 18 ani. in mod excep tional , masura educativ a a intern arii poate dura
pana la implinire a varstei de 20 de ani, daca minoru l a comis fapta la o data apropiat a de 18
ani sau daca gravitate a faptei savarsite, nevoile de reeducare a minorului si necesitatea
continuit atii procesului sau de pregatire justific a aceasta .
De mentionat ca din cercet arile criminologice efectuate in unele state europene ,
inclusiv in tara noast ra, rezult a in mod evident ca minorii care au fost supu si unei masuri de
reeducare intr-o institu tie specializat a sunt mult mai putin expu si sa comit a o noua infrac tiune
dupa expirarea masurii educative decat minorii care au executat o pedeaps a privativ a de
libertate in regim penitenciar .
b) Masura intern arii intr-o institu tie medi cal-educativa (art. 120 CP al Rom aniei)

se ia fata de minorul care, din cauza starii sale fizice sau psihice , are nevoie de un tratament
medical si de un regim special de educa tie. Asemenea masurii educative a intern arii intr-un
centru de reeducare , internarea intr-o institu tie medical -educativ a reprezint a o masura
privativ a de libertate , care se ia pe timp nedeterminat si poate dura doar pana la implinire a
varstei de 18 ani. Masura poate fi ridicat a si inainte de implinirea varstei de 18 ani, daca a
disparut cauza care a impus luarea acesteia . Dispun and ridicarea masurii, instan ta poate sa ia
fata de minor masura intern arii intr-un centru de reeducare .
Codul Penal al Rom aniei din 2005 a fost completat cu o dispozi tie noua, conform
careia, daca minorul a devenit major la data judec arii, se poate dispune internarea intr-o
institu tie medical educativ a pana la implinirea varstei de 20 de ani sau in locul masurii
educative a intern arii intr-o institu tie medical -educat iva se poate dispune obligarea la
tratament medica l si amenda sub forma zilelor -amenda intre 10 si 20 de zile, fiecare zi fiind
socotit a intre 50 mii si 200 mii lei sau munca in folosul comunit atii pe o perioad a, intre 50 si
150 de ore.
Pedepsele aplicat e minorului se execut a in regimul prevazut in Legea pentru
executarea pedepselor . Pedepsel e complementare nu se aplic a minorului . Condamn arile
pronun tate pentru faptele savarsite in timpul minorit atii nu atrag incapacit ati sau decaderi.
Confor m noului Cod Penal al Rom aniei din 2005 , fata de minori nu este aplicat a
amenda drept o masura alternativ a la pedeapsa inchisorii .
Suspendarea condi tionat a a execut arii pedepsei aplicate minorului este prevazuta
de art. 124 CP al Rom aniei. Astfel , in cazul suspend arii condi tionate a execut arii pedepsei
aplicate minorului , termenul de incercare se compune din durata pedepsei inchisorii la care
se adaug a un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, stabilit de instan ta. Daca pedeapsa aplicat a
const a in zile-amend a, termenul de incercare este de 6 luni. Pe durata termenului de incercare ,
dar pana la implinirea varstei de 18 ani, instan ta poate dispune incredin tarea supravegherii
minorului unei persoane din cele aratate in art. 117 ori unei institu tii legal insarcinate cu
supravegherea minorilor sau serviciului de reintegrare social a si supraveghere . Totodat a,
instan ta poate stabili pentru minori una sau mai multe obliga tii prevazute la alin. 3, art. 117,
iar dupa implinirea varstei de 18 ani, instan ta poate sa-l oblige pe minor sa respecte masurile
de supraveghere ori obliga tiile prevazute de art. 103 si art. 107. Sustragerea minorului de ia
indeplinirea obliga tiilor prevazute in art. 117 alin. 3, art. 103 si art. 107 poate atrage
revocarea suspend arii condi tionate potrivit art. 104 alin. 2 si art. 107 alin. 2. in cazul
neindeplinirii masurilor de supraveghere ori a obliga tiilor stabilite de instan ta, potrivit art.
103, se aplic a in mod corespunz ator dispozi tiile art. 104 alin. 2.
Art. 125 CP al Rom aniei prevede suspendarea execut arii pedepsei sub supraveghere
aplicat a minorului . in cazul suspend arii execut arii pedepsei sub supraveghere aplicate
minorului , termenul de incercare se compune din durata pedepsei cu inchisoarea , Ia care se
adaug a un interva l de timp de la un an la 3 ani, stabilit de instan ta. Pe durata termenului de
incercare , instan ta poate dispune luarea vreuneia din masurile prevazute in art. 124 alin. 2.
Renun tarea la pedeapsa aplicabil a minorului este prevazuta de art. 126 CP al
Rom aniei conform caruia, in cazul infrac tiunilor sanctionate cu pedeapsa inchisorii sau cu
pedeapsa inchisorii stricte de cel mult 2 ani, instan ta poate sa nu aplice nici o pedeaps a
minorului care nu a avut antecedente , penale , a acoperit prejudiciul cauzat si a dat dovezi
temeinice ca se poate indrepta chiar fara aplicarea unei pedepse .

Conform art. 1. 27 CP al Rom aniei, “Am anarea aplic arii pedepsei minorului ” in
cazul infrac tiunilor pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii sau a inchisor ii stricte de
cel mult 5 ani, instan ta dupa stabilirea pedepsei , poate sa amane aplicarea acesteia , daca
minorul nu are antecedente penale , a acoperit prejudiciul cauzat sau dovede ste ca are
posibilitatea de a-1 acoper i si dupa savarsirea faptei a dat dovezi temeinice ca se poate .
indrepta chiar fara aplicarea pedepsei .
In cazul in care instan ta amana aplicarea pedepsei , aceasta fixeaz a in cuprinsul
hotararii data la care urmeaz a sa se pronun te asupra pedepsei , care nu poate depasi doi ani in
momentul pronun tarii hotararii. Intervalul de timp dintre momentul pronun tarii hotararii si
data fixata de instanta constituie perioada de proba pentru minor .
In perioada de proba, dar pana la implinirea varstei de 18 ani, instan ta poate dispune
incredin tarea minorului unei persoane din cele aratate la art. 117 ori unei institu tii legal
insarcinate cu supravegherea minorului sau serviciului de reintegrare social a si supraveghere ,
putand sa dispun a totodat a pentru minor unele din obliga tiile prevazute in art. l 17 alin. 3.
Daca minorul a avut o conduit a corespunz atoare in perioada de proba, instan ta
poate sa nu aplice nici o pedeaps a, iar daca minorul nu a avut o conduit a corespunz atoare ,
instan ta poate fie sa amane inca o data pentru acela si termen aplicarea pedepsei , fie sa aplice
pedeapsa in limitele prevazute de lege.

Rusia
In dreptul penal al Rusiei , subiect al infractiunii poate fi numai persoana
responsabil a, in legisla tia penal a responsabilitatea nu este definit a, dar ea rezult a din
interpretarea logic a a notiunii de iresponsabilitate . in art. 20 din CP al Federa tiei Ruse se
prevede varsta de la care subiectul este supus raspunderii penale , totodat a indic andu-se doua
limite de varsta: general a-atingerea varstei de 16 ani, si special a-atingerea varstei de 14 ani.
in art. 20 alin. 2 CP al Federa tiei Ruse sunt enumerate categoriile de infrac tiuni pentr u care.
subiectul va fi supus raspunderii penale de la varsta de 14 ani.
Aceste infrac tiuni sunt grupate in trei grupe: a) infractiuni grave asupra persoanei:
omorul inten tionat ti vatamarile corporale grave si medii inten tionate (art. 105, 111, 112),
rapirea de persoane (art. 126), violul si actiunile violente cu caracter sexual (art. 131, 132) ;
b) majoritatea infrac tiunilor contra propriet atii: furtul , talharia, jaful, escrocheria , intrarea
ilegal a in posesia automobilelor f ara scopul de a le comite furt , distrugerea sau deteriorarea
intentionata a bunurilor cu circumstan te agravante (art. 158, 161, 162, 163, 166, 167) ; c)
cateva infrac tiuni contr a securit atii publice: terorismul , luarea de ostateci , huliganism cu
circumstan te agravante , vandalism , furt de arme , muni tii, substan te explozibile si substan te
narcotice , deteriorarea transporturilor si cailor de comunica tie (art. 205, 206, 207, 213, 214,
226, 229, 267). Aceast a lista este exhaustiv a. in textul legii sunt indicate numerele articolelor
in baza carora se calific a infrac tiunile date, ceea ce exclude posibilitatea liberului arbitru .
Conform sectiunii a V-a a CP al Federa tiei Ruse , “Raspunderea penal a a minorilor” ,
capitolul XIV vizeaz a particularit atile raspunderii penale si ale pedepselor aplicate minorilor .
Art. 87 “Raspunderea penal a a minorilor”:
Alin. 1; Minor este considerat a persoana care la momentul savarsirii infrac tiunii a
implinit 14 ani, dar nu a implinit 18 ani;
Alin. 2. Minorilor ce au savarsit infrac tiunea le poate fi aplicat a pedeapsa penal a

sau masuri cu caracter educativ .
Art. 88 “Tipurile pedepselor aplicate minorilor”:
Alin. 1. Fata de minori pot fi aplicate urmatoarele pedepse:
a) amend a;
b) interdic tia de a
practica o anumit a activitate;
c) lucrari
obligatorii;
d) arestul ;
e) privarea de
libertate pe o anumit a perioad a.
Art. 89 “Stabilirea pedepsei minorului :
Alin. 1. in vederea stabiliri i pedepsei minorului urmeaz a a fi luate in calcul
condi tiile de viata si de educare a acestuia, nivelu l dezvolt arii intelectuale , alte trasaturi ale
personalit atii, precum si influen ta asupra sa a celor varstnici .
Alin. 2. Varsta minim a ca circums tanta atenuant a este luata in cumul cu alte
circumstan te agravante si atenuante .
Art. 90 “Aplicarea masurilor obligatorii cu caracter educativ”:
Alin. 1. Minorul care pentru prima data a savarsit o infrac tiune usoara sau mai putin
grava poate fi eliberat de raspundere penal a daca se constat a ca este posibil a corijarea lui
datorit a aplic arii masurilor obligatorii cu caracter educativ .
Alin. 2. Minorului ii pot fi aplicate urmatoarele masuri obligator ii cu caracter
educativ:
a) preintampinarea ;
b) transmiterea sub
supravegherea parintilor, a persoanelor ce ii inlocuiesc sau a unui organ de stat specializat;
c) obligarea acestuia
de a inlatura dauna pricinuit a;
d) limitarea timpului
liber si stabilirea unor cerin te speciale -referitor la comportamentul minorului .
Alin. 3. Minorului ii pot fi aplicate concomitent cateva masuri cu caracter educativ ,
a caror durata este stabilit a de organele ce le numesc .
Alin. 4. in caz de neexecuta re sistematic a de catre minor a masurilor cu caracter
educativ , acestea urmeaz a a fi anulate , iar materialele urmeaz a a fi transmise pentru atragerea
minorului la raspundere penal a.
Art. 91 “Con tinutul masurilor obligatorii cu caracter educativ” :
Alin. 1. Preintampinarea const a in explica tia data minorului privind paguba adusa
prin actiunile sale si consecin tele savarsirii repetate prevazute de actualul cod.
Alin. 2. Transmiterea minorului sub supravegherea parintilor sau a persoanelor ce
ii inlocuiesc const a in obligativitatea acestora de a tine sub control comportamentul
minorilor .
Alin. 3. Obligarea minorului de a inlatura dauna pricinuit a este aplicat a avand in
vedere proprietatea acestuia si capacitatea de a lucra .
Alin. 4. Limitarea timpului liber a minorului vizeaz a interdic tia de a vizita anumite

localuri ; posibilitatea de a merge in alte localit ati fara permisiunea , organului de stat
specializat . O masura foarte binevenit a, deoarece anume in timpul liber, neav and o ocupa tie
serioas a si aflandu-se sub influen ta altor persoane , atat minore cat si adulte , acesta este mai
dispus ia savarsirea de infrac tiuni.
Art. 92 “Liberarea de raspundere a minorului”:
Alin. 1. Minorul condamnat pentru infrac tiuni usoare sau mai putin grave poate fi
liberat de raspundere penal a cu aplicarea masurilor obligatorii cu caracter educativ , prevazute
in art. 90.
Alin. 2. Minorul condamnat pentr u infrac tiuni mai putin grave poate fi liberat de
pedeaps a, daca se va constata ca scopul pedepsei poate fi atins prin internarea acestuia intr-
o institu tie educativ -curativ a pentru minori . Totodat a, perioada intern arii intr-o asemenea
institu tie nu poate depasi termenul pedepsei stabilit pentru infrac tiunea savarsita.
Alin. 3. Aflarea in institu tia respectiv a poate fi incetat a pana la expirarea termenului
prevazut de alin. 2 al articolului respectiv , daca va exista hotararea organului de stat
specializat , conform careia minorul , pentru a se corija , nu mai are nevoie de o asemenea
masura. Prelungirea termenului de aflare intr-o astfel de institu tie dupa expirarea termenulu i
stabilit este posibila doar in cazul in care se cere finalizarea studiilor .
Art. 93 “Liberarea condi tionat a inainte de termen ”:
Liberarea condi tionat a inainte de termen poate fi aplicat a persoanelor ce au savarsit
infrac tiuni la varsta minor a si au fost condamnate la pedeapsa privativ a sau la lucrari
corec tionale dupa ispasirea:
a) a cel putin 1/3 din
pedeaps a stabilit a de instan ta pentru o infrac tiune usoara sau mai putin grava;
b) a cel putin 1/2 din
pedeapsa stabilit a de instan ta pentr u o infrac tiune grava;
c) a cel putin 2/3 din
pedeapsa stabilit a de instan ta pentru o infrac tiune deosebit de grava.
Art. 94 “Termenul de prescrip tie”:
Termenul de prescrip tie in cazul liberarii minorilor de pedeaps a penal a este
micsorat in jumatate.
Art. 95 “Stingerea antecedentelor” :
Pentru persoanele care au savarsit infrac tiunea pana la atingerea varstei de 18 ani
stingerea antecedentelor are loc astfel:
a) un an dupa ispasirea priva tiunii de libertate pentru infrac tiuni usoare sau mai
putin grave;
b) trei ani pentru infrac tiuni grave si excep tional de grave .
Art. 96 “Aplicarea prevederilor actualului capitol fata de persoanele cu varsta
cuprins a intre 18 si 20 de ani”:
In cazuri excep tionale , avand in vedere caracterul actiunii savarsite, precum si
personalitatea infractorului , instan ta poate sa aplice prevederile capitolului respectiv fata de
persoanele cu varsta de 18-20 de ani, cu excep tia internarii acestora in institu tii cu caracter
educativ sau curativ -educativ , precum si in coloniil e de educare a minorului .

5. 2. Regimul pena l al minorilor in sistemul de drept anglo -saxon

Spre deosebire de tarile familiei romano -germanice , unde izvorul principal al
dreptului este legea , in tarile familiei anglo -saxone ca izvor de baza al dreptului serve ste
norma emis a de catre judec atori si exprimate in precedente judiciare . Indiferent de toate
incerc arile de codificare (Bentham ), in dreptu l comun englez , completat si perfec tionat cu
legile “dreptului de echitate” , ramane un drept de precedent , creat de judec atorie. Acest fapt
nu exclud e cresterea rolului dreptului statutar (legislativ ).
Tara in care s-a nascut si s-a dezvoltat familia de drept anglo-saxon este Anglia .
Ulterior , acesta a fost preluat . de S. U. A. si transformat in unul independent . Acesta se aplica
pe tot teritoriul S. U. A. cu unele excep tii. Printre tarile sistemul de drept al carora face parte
din aceast a familie sunt si Australi a, Canad a, Noua Zeeland a etc.
Regimu l juridic al minorului delincvent in Anglia eviden tiaza particularit ati care
tin de insusi specificul sistemului de drept englez bazat pe traditie. Caracteristic dreptului
penal englez , in privin ta faptelor comise de minori , a fost de-a lungul timpului severitatea
excesiv a. Pana in secolul al XIX-lea, peste 200 de infrac tiuni se pedepseau cu moartea , iar
minorii erau socoti ti, dupa varsta de 8 ani, infractori adulti. Minorii infractori erau trimi si la
acelea si inchisori , inainte de proces , judeca ti de acelea si instan te si condamna ti la acelea si
pedepse , inclusiv moartea , deportarea sau inchisoarea ca si adultii. Dezvoltarea ulterioar a a
unui sistem judiciar , separat pentru minori , in Anglia , a constituit un raspuns la amenin tarea
pe care o reprezenta delincven ta juvenil a fata de ordinea stabilit a in stat, in condi tiile in care
juratii refuzau sa-i mai condamne din cauza pedepselor prea dure pe care ei ar fi trebuit sa le
suporte . Nu intamplator proba tiunea ca practic a a instan telor de a mentine pe inculpat
condamnat sub supravegher e si sub influen ta comunit atii, apare in jurispruden ta curtilor
engleze inca de la inceputul secolului al XVIII -lea. in prezent in cadrul Ministerului de
Interne de care apartine sistemul penitenciar , exist a un sistem al proba tiunii cu oficii in toata
Anglia . Printre obiectivele oficiilor de proba tiune si colaborarea cu personalul din inchisori
unde sunt intemni tati minori , colaborarea cu Casele pentru minori .
Este de mentionat si faptul ca in inchisorile engleze de mai mult de 200 de ani sunt
prezen ti preotii, care se implic a in reeducarea infractorilor , deoarece infrac tiunea este
considerat a mai intai ca o problem a moral a.
Regimul diferen tiat pentru minori a fost introdus prin Legea din 1908 in baza careia
au fost infiintate tribunale separate pentr u minori care au si atribu tii in vederea ocrotirii
copilului . Mai tarziu in componen ta tuturor tribunalelor au fost inclu si ofiterii de proba tiune.
Aces t sistem a fost reformat in 1969 printr -o noua lege care a restrans atribu tiile tribunalelor ,
acestea putand pronun ta numa i sanctiuni neprivative de libertate . Ca rezultat minorii puteau
fi achita ti, condi tionat ori nu, sau sa li se aplice amend a. Un minor care a savarsit o infrac tiune
pentru care un adult se pedepsea cu inchisoare , putea sa fie obligat sa petreac a 24 de ore intr-
un centru de reeducare , cate doua, trei ore la sfarsit de saptamana sau sa fie plasat sub
supravegherea unei persoane . Ca excep tie tribunalele puteau aplica pedepse privative de
libertate care se ispaseau in centre de deten tie sau in case de reeducare .
In, 1974 a avut loc perfec tionarea acestui sistem prin reglementarea serviciului in
folosul comunit atii; In cadrul acestui program , minorii participau la activit ati de tamplarie,
pictur a, gradinarie, intretinere a cluburilor pentru tineret , acordarea de ajutor la spitale etc.
Aceste masuri au intrat ulterio r in legisla tia si practica altor state din Europa .
O noua masura este „tratamentul intermediar” , care se situeaz a intre libertatea

supravegheat a si plasamentul intr-o institu tie si implic a programe adoptate la diverse
categorii de minori si tineri delincven ti (de exemplu , programe pentru infractori primar ,
pentru recidivi sti etc.) ; ele cuprind o multitudine de activit ati care urmeaz a sa se desfasoare
in centre le unde minorii sunt chema ti sa-si petreac a ziua; anumi ti minori puteau fi obliga ti
sa-si petreac a aici sfarsitul saptamanii.
Pentru evitarea , pe cat posibil , de catre minorii infractori a instan tei de judecat a
contribuie si „Birourile de legatura pentru tineret” , care au in componen ta lor un ofiter de
proba tiune, un ofiter de politie, un lucrator social si, adeseori , un reprezentant al
invatamantului scolar . Acestia se intalnesc , zilnic sau saptamanal, ocazie cu care evalueaz a
gravitatea fiecareia dintre faptele savarsite de minori (ori tineri ) in ziua respectiv a sau intr-o
saptamana si decid asupra masurii educative corespunz atoare .
In favoarea aplic arii sanctiunilor neprivative de libertate minorului delincvent se
pronun ta si Crimina l Justice Act, din 1982, care stabile ste principiul ca o sentin ta cu
priva tiunea de libertate a minorului va fi posibil a numai in cazul in care alte forme de
sanctionare nu ar da rezultate sau din motive de protejare a societ atii in cazul unor infrac tiuni
grave .
Dreptul penal englez prin Legea din 1982 privind justitia penal a contine principii
generale de comportare cu infractorii tineri , indic and in Titlul 1 pedepsele aplicabile pentru
acestia. Conform acestor principii , judecata nu poate stabili pedeapsa . cu inchisoarea
persoanei care n-a atins varsta de 21 de ani la momentul savarsirii infrac tiunii.
Varsta raspunderii penale in Anglia este de 10 ani la momentul savarsirii
infrac tiunii.
Alaturi de aceste masuri continua sa se aplice si pedeapsa cu inchisoarea , fata de
minorii care au savarsit infrac tiuni grave sau deosebit de grave . Daca persoana care nu a atins
varsta de 21 de ani a fost declarat a vinovat a desavarsirea unei infrac tiuni, judecata poate
emite o hotarare privind plasarea ei intr-un centra preventiv sau trimiterea in inchisoare
pentru tineri pe un termen stabilit sau ii poate aplica deten tiunea pe viata, in. cazul in care nu
exist a o alta cale de corectare a acestuia . Prevedere asem anatoare cu cele ale legii penale
rase, inchisoarea pentru tineri fiind o masura necesar a in aceast a situa tie.
In sistemul institu tiilor de executare a sanctiunilor de catre delincven tii minori , un
loc aparte il ocup a „casele pentru minori” . Aceste institu tii au mai mult un caracter de
protec tie social a decat represiv . Aici se interneaz a minorii intre 13-17 ani care au comis
infrac tiuni grave , iar dupa 3-6 luni sunt transfera ti la locul unde isi vor executa pedeapsa .
Minorii cu varsta sub 13 ani sunt interna ti aici doar cu ordin special , iar cei care depasesc 17
ani se trimit in penitenciare -scoli, iar mai apoi in internate educative . Tratamentul mai
implic a un program de munc a de 40 ore pe saptamana si pregatirea intr-o meserie .

Australia
Aprobarea CP Federal al Australiei a debutat cu adoptarea Constitu tiei Federale din
1900, in care a fost declarat a prioritatea legislatiei federale asupra legisla tiei statelor (ari.
109). Constitu tia din 1900 declar a prioritare principiile si aspectele dreptului interna tional .
Reforma penal a a Australiei incepe odata cu adoptarea Legii privind pedepsirea
infractorilor (Punishment of offenders Act) din 1901 , Legea cu privire la justitie (Judiciary
Act) si Legea despre extradare (Extradition Act) din 1903 . in urmatoarele decenii , la nivel

federal , a fost efectuat a reforma juridico -penal a ce avea drept scop consolidarea si unificarea
legisla tiei penale si, in acest context , mentionam adoptarea , in 1904 , a Legii vizand
infrac tiunile federale . Din punct de vedere forma l, acest act consolidat , alcatuit din 8 capitole
si 91 de articole , nu era divizat in partea general si partea special a.
Referitor la problema supus a studiului , art. 7. 1, cap. 7, partea 2. 3, “Circumstan tele
ce exclude raspunderea penal a”, dispune ca “nu sunt pasibile de raspundere penal a
persoanele care la momentul savarsirii infrac tiunii n-au atins varsta de 10 ani”. Copilul ce a
atins varsta de 10 ani, dar nu a implinit 14 ani, poate fi tras la raspundere penal a, daca este
constient de ilegalitatea compor tamentului sau (alin. l art. 7. 2). intrebarea ce vizeaz a
constientizarea de catre copil a ilegalit atii compor tamentului sau este examinat a doar de
organele de anchet a (alin. 2 art. 7. 2).

SUA
Conform dreptului penal al S. U. A, subiect al infrac tiunii poate fi atat persoana
fizica cat si persoana juridic a. Varsta subiectului in unele Coduri Penale nu este stabilit a,
aceast a problem a ramanand la discre tia judec atorului in fiecare caz aparte . Codul Penal al
New York -ului prevede regula general a, conform careia persoana nu poate fi trasa ia
raspundere penal a daca n-a implinit varsta de 16 ani. Pentru savarsirea omorului agravat ,
persoana poate fi trasa la raspundere la varsta de 13 ani, iar pentru omorul simplu , viol, furt-
de la 14 ani.
In ultimii ani in S. U. A. actiunile de decriminalizare a faptelor comise de minori ,
tind sa fie inlocuite cu procedurile de recriminalizare , in asa fel ca delincven tii minori care
au comis delicate grave sa primeasc a un tratament similar adultilor. Toate acestea se
efectueaz a deoarece masurile, luate anterior nu au dat roade , dar, din contra , problema
delincven tei juvenile a devenit si mai acuta. Aceasta pare in prezent direc tia prioritar a spre
care merge sistemul justitiei americane . Ca urmar e a acestor schimb ari orientate in directia
recriminaliz arii, reformarea sistemului justitiei pentru tineri a devenit o prioritate pentru
Statele Unite , vechiul principiu al apararii, cu prioritate , a intereselor copilului a fost inlocuit .
Intre anii 1992 -1995 , 41 de state americane au modificat procedurile legale , pentr u
a permite tribunalelor sa-i judece pe minori in cadrul unui regim similar acordat adultilor,
inclusiv pentru infrac tiuni non-violente . La randul lor cazierele minorilor nu mai sunt
confiden tiale, in numeroase state americane fiind permis a difuzarea numelui si adresei
minorilor in mass media .
Reprezentan tii Comisiei de Justitie Penal a din Statele Unite cred, cu convingere , ca
delincven tii violen ti „cronici” trebuie sa fie incarcera ti atat timp. cat este necesar a proteja
securitatea public a.
In ultimii ani, cateva state, au incercat a combina unele unitati mici corec tionale
pentru tinerii violen ti, cu programe comunitare pentru delincven tii minori , aceasta a avut un
succes notabil . Unele state au inchis institu tiile prea mari, in favoarea unor institu tii mai miei
care ofera program e intensive . De exemplu , in statul Massachutsetts , delincven tii mino ri
nonviolen ti sunt inclu si in camine grup si incadra ti in programe de supraveghere intensiva,
care permite personalului sa individualizeze serviciile de tratament .
La fel ca si alte sisteme sociale , sistemul justitiei pentru tineri se afla in continuu
proces de adaptare si schimbare , dovedindu -se flexibil fata de modific arile produs e in

domeniul delincven tei juvenile .
Anali stii apreciaz a actuala tendin ta spre recriminalizarea delincven tei drept o
incercare de a raspunde valului de violen ta in: care sunt implica ti, in ultima perioada , tinerii
americani .

CAPITOLUL VI
Cauzele criminalit atii juvenile

6. 1. Factorii criminog eni ai delincven tei juven ile
Problem a cauzalit atii juvenile poate fi privit a ca interac tiune genetic a a sistemelor
de factori interni si a sistemelor de factori externi , prin alte cuvinte , ca o impletire a sistemelor
de factori de personalitate a participan tilor minor i sau tineri la comite rea de infrac tiuni
(autori , instigator i sau complici ) cu sistemul de factori ce tin de mediul social , concret -istoric;
radacinile delincven tei juvenile stau prin urmare , in interac tiunea genetic a dintre
personalitate inadaptata la exigen tele legii penale , decompensat a, destructurat a-a unor minori
si tineri si mediul socia l istorice ste determinat , considerat ca un sistem , a carui evolu tie
implic a si contradic tii cu aspecte disfunc tionale care iradiaz a asupra universului psiho -moral
aflat in neincetat a framantare al fiintei umane . intr-un anume sens, factorii interni sunt
hotaratori in procesul de generare a delincven tei juvenile: de sistemul intern, de interac tiuni
proprii persona litatii unor minori si tineri , deci de sistemul factorilor biopsiho -sociali de
personalitate a unor minori si tineri depind intotdeauna modalit atile de stabilir e a
interac tiunilor cu sistemel e externe ale cadrului social concret -istoric , depinde , in ultim a
analiz a „trecerea la act” in materia delincventei juvenile .
Minorul ca si tanarul infractor reprezint a, cum s-a spus cu indrept atire „o realitate
specific a, o personalitate in formare avand un orizont psiho -moral propriu” si, de asemenea ,
trasaturile genetice , biologice proprii , de natur a sa influen teze universul psiho -moral .
Cercet arile efectuate de-a lungul timpului privind factorii criminogeni au scos in
eviden ta trei mari categorii de factori:
a) factorii individuali sau biopsihologici: factori ereditari , anatomo -fiziologici ,
psihici-vizeaz a individul ca unitate biopsihologic;
b) factori sociali : economici , culturali (familia , statutul marital , scoala , anturajul ,
clasa social a, rasa, etnia , religia , mass -media , alcoolul si drogurile ), politici;
c) factori naturali.

Primele s tudii stiintifice centrate pe delincventa juvenil a (delincven ta minorilor ) au
fost cercet arile plurifactoriale (multidisciplinare ale lui Cyril Bur (1925 ) si ale lui William
Heali si Augusta F . Bronner (1926 si 1936).
Intre-cercet arile monodisciplinare (unidimensionale ) care au cautat sa explice
cauzalitatea comportamentului deviant in randul minorilor se remarc a urmatoarele:
a) Cercet arile centrate pe tulbur ari neuropsihiatrice
Boli mentale, cu precadere psihozele , care inlatura, de obicei , raspunderea penal a a
faptuitorului , au fost enumerate drept cauza a delinc ventei, indeosebi de catre speciali stii in
medicin a care au efectuat primele cercet ari in domeniu . Acestia au scos in eviden ta ca faptele
acestor delincven ti prezint a, prin efectul lor, un pericol social deosebit , care impune anumite

forme de reactie social a (masuri de siguran ta) cu caracter medical si preventiv , desi nu
intrunesc , sub. aspect subiectiv , toate elementel e constitutive ale unei infrac tiuni. Pe de alta
pane , ea situa tii de excep tie, unele fapte sunt savarsite de acesti bolnavi cu vinov atie,
implicand raspunderea penal a a faptuitorulu i.
Schizofrenia sau „demen ta precoce” este si ea un factor criminogen .
Simptomatologia schizofreniei si caracterul poliform al acestei boli mentale conduce la
concluzia ca savarsirea unei fapte prevazute de legea penala si care implic a raspunderea
penal a a faptuitorului au caracter de excep tie. Schizofrenicii , de regul a, savarsesc infrac tiuni
cu un pericol social ridicat , indeosebi prin violen ta (omucideri , vatamari corporale ) dar si
infrac tiuni care privesc viata sexual a. Se remarc a in acest domeniu cercet arile lui A. Wetzel
(1920), N. Sipkovenski (1938) si O. Wanner (1954).
Epilepsia este un factor criminogen . Se remarc a, in acest sens, teza iui Cesare
Lombroso despre relatia dintre epilepsie si caracteristicile „criminalului (infractorului )
innascut” . In aceste cazuri intalnim, de obicei , infrac tiuni comise prin violen ta, din practic a,
unele savarsite cu ferocitate , datorate asa-numitelor „stari crepusculare” (stari confuzionale
cu alterarea constiintei dar cu pastrarea unei activit ati relativ coordonate ) care daca sunt
probate inlatura raspunderea penal a a faptuitorului . Au facut cercet ari in acest domeniu W.
Stern (1947), P. Bresser (1965), G. Schorsch , E. Bridge (1949).
Tulbur arile de comportament in urma leziunilor postencefalitice sunt un factor
criminogen . Persoanele care au suferit asemenea traume au un comportament disocial si
prezint a dificult ati educative , ele savarsind, cu predilec tie, infrac tiuni contra bunelor
moravuri , tulburarea ordinii publice , la viata sexual a, aspecte cercetate de G. Gollnitz (1954),
W. Enke (1955), G. Bosch (1940-1953).
In acest domeniu se remarc a teza despre leziunile postencefalitice , ca factori
predispozan ti ai unor infrac tiuni comise de minor i, enun tata de K. Asperger (1952) si II. Stutte
(1968).
Paranoi a si starile paranoide , psihozele maniacalo -depresive , psihozele alcoolice ,
demen ta senil a etc. desi sunt considerate de multi criminologi drept cauze ori predispozi tii
in savarsirea multor fapte penale , inciden ta lor este redus a si nesemnificativ a in delincven ta
juvenil a.
b) Cercet arile centrate pe aspecte psihologice Debilit atile mintale prezint a un interes
deosebit din punct de vedere criminologie » fiind legate nemijlocit de problema
discern amantului la minorii care au savarsit fapte de natur a penal a. Cercet arile in domeniu
au calificat debilit atile mentale in unele cu poten tial criminogen scazut si altele cu poten tial
ridicat , discern amantul minorului fiind apreciat in functie de dovezile care atesta existen ta
acestui factor predispozant si imprejur arile concrete in care a, fost savarsita fapta . Pentru
evaluarea discern amantului se folosesc tehnici de evaluare a gradului de debilitate ,
remarc andu-se testele de inteligen ta, domeniu in care s-au remarcat cercet arile lui Bertly
Caldwell (1973), C. Kohler (1954), F. Evner (1949).
Agresivitatea este un important factor criminogen . Din cercetarile unor criminologi ,
dar mai ales din practica politiei, rezult a ca unii minori prezint a un instinct agresiv , respectiv
la stimulii externi , care pentru majoritatea indivizilor sunt indiferen ti sau aproape indiferen ti,
unii reactioneaz a violent , imprejurare in care pot savarsi fapte grave . Dintre factor ii care
poten teaza sau declan seaza agresivitatea mentionam consumul de alcool , aurolac sau

droguri , modele comportamentale din viata cotidian a si cele difuzate prin mass-media si, nu
in ultimul rand, comportamentul provocator al altor minori sau persoane .
Despre agresivitate ca element constitutiv al „nucleului” , personalit atii criminale ,
despre relatia dintre agresivitat e si comportamentul infrac tional se trateaz a in mod detaliat in
studiile lui Jean Pinatel (1963).
Labilitatea afectiv a in relatie cu agresivitatea este, de asemenea , un factor care
favorizeaz a, in mare masura, savarsirea unor infrac tiuni cu violen ta, indeosebi vatamari
cauzatoare de moarte» ultraj , omoruri spontane ; nepremeditate si altele . Teoria lui Jean
Pinate l include labilitatea afectiv a in randul elementelor constitutive ale personalit atii
criminale , cu referiri speciale la comportamentul infrac tional al minorilor si tinerilor adulti.
Indiferen ta afectiv a, ca stare de insensibilitate si inexpresivitate afectiv a fata de
consecin tele faptelor savarsite este un factor care determin a trecerea cu usurinta la actul
infrac tional . Pentru minorii indiferen ti afectiv sau insensibili , nu conteaz a sau conteaz a prea
putin suferintele victimei ori pagubele materiile sau morale produse , fapt ce face ca in
practica politieneas ca, sa intalnim omoruri , unele savarsite prin cruzimi , pentru insusirea
unor sume derizorii si a unor bunuri de valoare foarte redus a.
J. Pinatel consider a ca nici una din trasaturile frecvent intalnite la infractori nu este
suficient a prin ea insasi sa imprime o anumit a orientare antisocial a personalit atii. Nici
egocentrismul , nici labilitatea , nici agres ivitatea si nici indiferen ta afectiv a luate izolat nu
sunt suficiente infractorulu i. Numai reunirea lor intr-o constela tie confer a personalit atii un
caracter specific si ii imprim a o anumit a orientate . Aceast a constela tie de trasaturi ar
reprezenta nucleul centra l al personalit atii criminale . Toate celelalte trasaturi psihologice
care se intalnesc mai mult sau mai putin frecvent la criminali ar constitui variabile ce nu sunt
asociate cu trecerea la act, ci numai cu modalit atile de executare a infrac tiunii.
J Pinatel atrage insa atentia ca, pe cand in cazul tipului patologic personalitatea
global a este dominat a de accentuarea anormal a a uneia din componentele sale, in cazul
tipului norma l de, personalitate , dimpotriv a, numa i constela tia trasaturilor amintite , dintre
care nici una nu este anormal a in sine, confer a personalit atii globale un caracter specific si o
orientare anumit a.
Personalitatea criminal a, ca o constela tie de trasaturi, apare in aceast a viziune ca o
rezultant a, si nu ca un dat.
Semnifica tia pe care J. Pinatel o confer a pe plan doctrinal conceptului opera tional
de personalitate criminal a este urmatorul: crima este o fapta a omului , iar criminalii sunt
oameni ca toti ceilal ti; ei se deosebesc insa de ceilal ti, deoarece “trecerea la act” este expresia
unei diferen te de. grad. intre psihicul infractorului si acela al noninfractorului , deosebirea ar
fi prin urmare de ordin cantitativ si nu calitativ .
Aceast a diferen ta de grad ar separa , asadar, si diferitele tipuri de infractori .
In conc luzie, personalitatea criminal a, cu caracteristicile enun tate mai sus si
semnifica tiile acesteia in determinarea sau favorizarea comportamentului infrac tional , au
tacut obiectul unor teorii criminologice (J. Pinatel ), teorii psihanalitice (K. Friedlander , K
Hornei ) si teorii personaliste (Școala de la Utrecht ).
c) Cercetarea sociologic a a delicven tei juvenile
O parte a criminologilor si sociologilor au tratat delincven ta juvenil a ca fenomen
social global , admi tand drept cauze sau factori favorizatori problemele sociale specifice

minorilor si tinerilor , ca o categorie de popula tie cu caracteristici demografice , culturale si
socio -ocupa tionale specifice . intr-un cuvant, adep tii acestei teorii consider a delincven ta ca o
inadaptare social a.
Intre tezel e si teoriile importante care explic a delicven ta juvenil a prin factori
determinan ti sunt urmatoarele:
Teza despre asa-numita “subcultu ra a tineretului” si delincven ta juvenil a, rezultat a
in urma studiilor facute de J. Barron Mays , A. Cohen .
In teoria sa A. K Cohe n identific a anumite categorii si grupuri neprivilegiate sau
frustrate , denumite sugestiv „subculturi delicvente” ale caror norm e si valori >sunt in
contradic tie cu cele al restului societ atii.
Datorit a dezvolt arii lor economice mai reduse si a existen tei unor bariere si
interdic tii sociale , acest e grupuri sociale au o situa tie periferic a si marginal a in societate , ceea
ce determin a o stare de spirit specific a acestor grupuri , in care predomin a sentimentele de
izolare , frustrare si insatisfac tie social a si individual a; de aici, respingerea si contestarea
partiala sau totala, de catre aceste grupuri , a normelor si valorilor societ atii globale si
„constituirea unor modele” si, norme” proprii de comportament si conduit a.
„Subculturile delicvente” , arata Cohen , s-au nascut ca o reactie de protest fata de
normele si valorile societ atii si din dorin ta anihil arii frustr arilor de statut marginal si a
anxiet atilor. Indivizii ce fac parte din asemene a „subculturi” au convingerea ca le sunt
blocate sau obstruc tionate caile si mijloacele legal e de acces spre bunurile si valorile sociale ,
recurg de cele mai multe ori, la mijloace indezirabile si ilicite , devenind astfel , surse
poten tiale de devianta si infrac tionalitate .
Pe aceea si linie, R. Bahnsack , in 1973 , efectu and cercet ari cu privire la experien ta si
competen ta social a a individului , a concluzionat ca delincven ta juvenil a se explic a ca o
„subcultur a” prin deficit de experien ta.
Pentru R. K. Merton anomia rezult a din contradic tia ce apare intre structura social a
si cea cultural a, intruc at societatea propune membrilor sai anumite scopuri fara insa a le oferi
si mijloacele de realizare . Definind structura cultural a ca un set organizat de norme si valori
ce guverneaz a comportamentele membrilor unei societ ati, Merton consider a anomia ca o
„spargere” a structurii culturale: „ipotez a mea central a este ca, comportamentele aberante
trebuie privite ca simptom al disocierii intre aspira tiile prescrise cultural si caile sociale
structurate pentru a realiza aceste aspira tii”. Neput and sa-si realizeze scopurile la care aspir a
si pe care societatea le evalueaz a, individul recurge frecvent la mijloace ilicite , nelegale ,
concretizate in forma actiunilor deviante si delincvente .
Teori a anomiei social e a lui R. K. Merton si interpretarea ei in cercet arile ulterioare ,
privind cauzalitatea delincven tei juvenile , de catre L. Ohlin si R. Cloward (1960).
Mobilitatea geografic a si delincven ta juvenil a, in cadrul careia se remarc a teoria
“conflictului de cultur a” a lui Th. Sellin (1938).
Pentru Sellin „conflictele de cultur a” sunt conflicte de sensuri , de semnifica tie cu
privire la norme , interes e si valori sociale2. Ele pot apare pe fondul proceselor de dezvoltare
social a sub forma unor conflicte mentale sau. a unor conflicte intre conuri culturale . Ele apar
fie prin introducerea unor valori , noime si obiceiuri straine intr-un sistem inchis sau asa cum
subliniaz a Mannaheim , datorit a unor inevitabile schimb ari provocate de progresul real sau
imaginar al civiliza tiei, ca si a schimb arilor de ordin social din sanul sistemului .

In atare situa tii, comportamentele membrilor unui grup sunt etichetate drept
anormale sau delincvente de catre grupul cultural cu care se afla in opozi tie (conflict de
coduri culturale ) sau de membrii i propr iului grup (conflict de norme ). Comportamentu l
delincvent apare pe fondul acestor; conflicte de cultur a, cand individul este obligat sa
interiorizeze un sistem ambivalent sau chiar plurivalent de valori si norme . Sellin a
considerat , in aceast a ordine de idei, ca, cu cat numarul de contradic tii intre valorile si
normele unui grup si normele legale este mai mare , cu atat mai mare este rata delincven tei.
Adep tii acestor teorii concluzioneaz a ca industrializarea , urbanizarea si migra tia
interna a familiilor si indivizilor sunt facto ri determinan ti in geneza criminalit atii juvenile .
Școala de la Chicago , prin reprezentan tii ei, analizeaz a delincven ta juvenil a in zonel e urbane
defavorizate , locuite de familii dezorganizate , lovite de somaj si saracie, in care viciile si
promiscuitat ea, elabor and teoria ariilor delincven tiale.
In aceea si ordine de idei, trebuie remarcat a si concluzia ca instabilitatea si criza
economic a, incertitudinea ocupa tional a, dificult atile de integrar e functional a si normativ a in
viata activ a, dai-mai ales dezorganizarea social a in situa tiile de tranzit , sunt tot atatea factori
care condi tioneaz a delincven ta juvenil a.
In analiza sociologic a a unor factori de socializare a personalit atii minorilor , este
absolut necesar a se aminti despre criza familiei moderne . in acest sens s-a pronun tat H.
Schelsky si R. Konig in cercet arile lor sociologice referitoare la grupul de apartenen ta si la
grupul de referin ta ca medii sociale cu poten tial criminogen .
Tot aici este scos in eviden ta rolul comunit atilor religioas e in reglarea si orientarea
comportamentelor minorilor si tinerilor , ca alternative la dezorganiz arile valorice , morale ,
ale acestor categorii de persoane . Legat insa de, rolul comunit atilor religioase in orientarea
comport amental a, trebuie scoase in eviden ta si implicatiile criminogene ale activit atii unor
secte , indeosebi ale fanatismului religios .

d) Cercet arile pluridisciplinare (multidimensionale )
Cercetarile pluridisciplinare urmaresc cunoa sterea unui fenomen complex prin
analiza concomitent a a mai multor laturi (dimensiuni ) ale acesteia . Ele au un caracter
juxtapus , adica de alaturare a diverselor tipuri de investiga tii (medicale , psihologice ,
sociologice , psihosociologice si de alta natur a) efectuate asupra aceluia si, obiect , (cazuri
individuale , grupuri si comunit ati umane , fenomene si procese sociale etc.). Ele duc la o
exploatare si descriere mai ampl a si la explica tii mai cuprinz atoare . Cercet arile
multidimensionale in criminologie au fost incepute pe laturi mai importante de subiecti in
anii 30 si au devenit , cu timpul , o modalitate relativ frecvent a de analiz a criminologi ei.
Cercet arile multidimensionale sau pluridisciplinare asupra delincven tei juvenile au
fost si raman marcate de studiile lui Healy si Bronner (1936), Ferguson (1947), Gibbens (1953 si
1955), ale lui W. McCord , J. MecCord si Zola (1930, 1937) si sotilor S. si El. Glueck (1939 si 1957),
cercet arile de la Vaucresson , Cercet arile Centrului de Documentare al O. N. U. de la Viena ,
ca cercet ari transna tionale (1958-1964).
Cercet arile lui Healy si Bronner . Cercet arile comparativ e pe minori delincven ti si
minori care nu au savarsit fapte penale . Variabilele avute in veder e au fost comportamentul
parintilor, climatul familial , ereditat ea patologic a a parintilor, tulbur arile endocrine , nivelul
de inteligen ta, al parintilor si minorilor , comportamentele si rezultatele scolare .

Cercet arile lui T. Ferguson au facut o analiz a comparativ a pe trei loturi de minori cu
caracteristici distincte (normali , cu handicap fizic sau psihic , din scoli speciale ). Au fost luate
in considerare o serie de variabile psihologice , psihosociale , pedagogice si sociale: starea de
sanatate si relatiile familiale , raporturile familiei cu alte persoane din vecin atate,
comportamentul scolar. al minorului sub aspectul rezultatelor si in ce prive ste disciplina ,
ocupa tia parintilor, caracteristici corporale si psihice (temperamentul ) etc. Concluzia
desprins a din cercet ari este aceea ca famil ia reprezint a un factor cu pondere relativ a in
explicarea delincven tei juvenile .
T. C. N. Gibbens a efectuat studii si cercet ari pe un esantion de minori si tineri adulti
interna ti in institu tii de reeducare , analiz and aspectele psihopatologice ale subiec tilor in
relatia cu st ar ea de sanatate mental a a parintilor, cu numarul copiilor in familie , cu conduita
in scoala, cu comportamentul sexual , in perioada pubert atii si adolescen tei, cu modul de
savarsire si genul faptelor penale comise (singuri sau in grup, fapte comis e prin violen ta,
infrac tiuni la viata sexual a) cu zona in care este situat a locuin ta si cu statutul social al
parintilor.
Cercetarile lui W. McCord , J. McCord si J. K Zola care au efectuat studii in cadrul
proiectului Combridge -Sommerville Youth Study inceput in anii 1980. Cei trei au analizat
in mod individual , biografiil e unui esantion de mino ri delincven ti, in compara tie cu un
esantion de control , compus din minori cu comportament normal , tara antecedente penale . in
concluziile desprinse , se scoate in eviden ta influen ta nesemnificativ a a nivelului de
inteligen ta si a starii de sanatate fizica, comparativ cu importan ta mediului familiei . Este
remarcat cu pregnan ta rolul semnificati v al factorilor sociali , atunci cand se asociaz a cu
condi tii necorespunz atoare de locuit si cu alte variabile care influen teaza impreun a
dezvoltar ea personalit atii minorilor si tinerilor , ca de exemplu apartenen ta la grupuri de tineri
cu comportament devia nt.
Sotii S. si El. Glueck au efectuat studii comparative ample , asupr a a doua loturi de
minor i, un lot cu comportament penal repetat si un lot de nedelincven ti.
Din analiza factorilor semnificativi au desprins concluzii referitoare la influen tele
nefaste ale deficien telor mentale ale parintilor minorilor delincven ti, antecedentele lor penale
si alcoolismul . in aceea si idee sunt scoase in eviden ta caracterul si influen ta legaturilor
afective ale minorilor cu familia de origine , abandonul scolar , esantionul minorilor cu
comportament deviant , caracteriz andu-se si prin aspira tii profesionale difuze sau orientate
spre meserii care nu cer o pregatire indelungat a, prin activit ati ilicite in timpul lor liber prin
agresivitate evident a si repetat a fata de colegi , dar si tendin te de resentimente fata de alte
persoane .
Cercet arile Centrului de Educa tie Supravegheat a de la Vaucresson -Franta. in cadrul
acestora se remarc a studiile facute de H. Malebska si V. Peyre , publicate in 1973, referitoare la
relatia dintre delincven ta juvenil a, familie , scoala si societate . Relatia stabilit a a avut la baza
un tip de cercetare transcultural comparativ a pe doua esantioan e de minori delincven ti
francezi si polonezi , fiind scos in eviden ta determinismul dintre delincven ta juvenil a si
dezvoltarea socioeconomic a, pozitia socioeconomic a a familiei , situa tia sociopedagogic a in
familie , influen ta vietii scolare , precum si varia tiile regionale ale delincven tei.
Tot in cadrul Centrului de la Vaucresson , M. Michard , J. Sellosse , A. Algan si Y. Chird
au cercetat delincven ta grupurilor de tineri scotand in. eviden ta legaturile dintre delincven ta

in grup, demograf ie, industrializare si urbanizare , factori care favorizeaz a apari tia grupului
delincvent .

Implica tiile delincven tei juvenile in societatea romaneasc a
Dupa cum rezult a din datele statistice si din cercet arile de teren , in ultimul deceniu ,
(dupa intrarea in vigoare a dispozi tiilor Decretului nr. 218/1977 ), rata medie anual a a
delincven tei juvenile manifest a tendin ta general a de restrangere cu oscilatii sezoniere si
aleatorii de relativ a crestere in unele (putine) unitati administrativ -teritoriale . Astfel , in anul
1982, circa 23% din totalul faptuitorilor erau minori si tineri , ceea ce a reprezentat o crestere
cu 30% fata de anul 1981 . Atare faptuitori au savarsit 34% din totalul infrac tiunilor ,
inregistr andu-se si aici o crestere cu circa 7% fata de anul 1981 .
Din totalul delincven tilor minori si tineri , 14% erau minori si circa 80% erau tineri .
S-a scos in eviden ta faptul ca este semnificativ a imprejurarea ca din totalu l acestor
delincven ti, peste 183 (circa 17% tineri si circa 1% minori ) au suferit condamn ari anterioare ,
desi, in sensu l legii penale nu sunt, de buna seam a, recidivi sti.
Examinat a pe categorii si grupe de infractori , delincven ta juvenil a ne apare astfel:
ponderea cea mai mare intre infrac tiunile comise de minori si tineri in ultimul deceniu o
prezint a infractiunile patrimoniale (indeosebi furturile si furturile calificate savarsite in dauna
avutului personal si in paguba avutului obstesc), urmate imediat , de infrac tiunile de violen ta
contra persoanei (in ordine , talharia si talharia in paguba avutului obstesc, violul , omorul si
lovirile , sau vatamarile cauzatoare de moarte , vatamarea grava a integrit atii corporale etc.).
in ceea ce prive ste Capitala , numai in anul 1982, din totalul infractorilor minori si tineri , 54%
savarsisera furturi (inclusiv furturi calificate ) iar restul de circa 45% au savarsit 159 de
talharii, 76 de violuri si 31 de omoruri .
Pe categorii de infractori , delincven ta juvenil a infatiseaza particularitatea ca mai
bine de 4/5 din infractor i, in perioada la care ne referim , o formeaz a tinerii infractori , in
vreme ce minorii formeaz a un fragment de circa 1/5, tendin ta care pare a fi relativ constant a
in ultimul deceniu , in cazul acestei categorii de varsta a infractorilor , cu inerente oscila tii de
la an la an, in diverse unitati administrativ -teritoriale . Astfel , spre pilda, pe raza municipiului
Bucure sti, in anul 1982 , din totalul faptuitorilor minori si tineri , circa 86% erau tineri si circa
14% erau minori .
Rata medie a delincven tei juvenile feminine nu a depasit niciodat a, in ultimul
deceniu , 5% din totalul infractorilor minori si tineri .
In concluzie , legea ce carmuie ste apari tia delincven tei juvenile , a structurii
specifice in determinismul delincven tei juvenile , imediat a inca, pare a fi legea interac tiunii
genetice dintre firea neindestul ator plamadita, dizarmonic a, pentru rezisten ta la frustra tii,
dintre universul spiritua l marginit , obtuz , esentialmente egocentrist al unor minori sau tineri
si disfunctiile, fisurile aleatorii si vremelnice ale unor procese de socializare , de integrare
social a si de control social , autohtone .
De buna seam a ca problemel e delincven tei juvenile au o identitate proprie . Daca ne
referim la problemele starii, structurii si evolu tiei delincven tei juvenile , nu putem sa nu
remarc am ca ele au, inainte de toate , o latura comun a cu fenomenul criminalit atii. in
ansamblu .
In consecin ta este cert ca viitorul este previzibil , controlul delincven tei juvenile

impune structuri , practici si interven tii sociale care reclam a in continuare eforturi preventive
sustinute deopotriv a de organele de ordine intern a, de procuratur a si justitie, dar si factori
educativi , eu deosebire ai scolilor , organiza tiilor obstesti si religioase , ai presei si ai radio –
televiziunii , s. a. in cele din urma problemele delicven tei juvenile apartin unui front aparte a
luptei contra criminalit atii si a masei (statistice ) de participan ti-se prezint a astfel:

Minorii afla ti in executarea sanc tiunilor de drept penal cu privare de libertate
IN
DICATORI 1
991 1
992 –
1
993 1
994 1
995 1
996 1
997 1
998
Ef
ective de
det
inuti 2
9. 50 2
6. 01 3
9. 60 4
4. 01 4
4. 52 4
3. 99 4
5. 30 4
2. 44 7 0 9 1 1 o 9 5
din
care
mi
nori 1
. 898 1
. 509 5
. 077 5
. 625 4
. 676 3
. 303 2
. 675 2
. 228 9

Infrac tiuni de viol si omor
IN
DICATORI 1
991 1
992 1
993 1
994 1
995 1
996 1
997 1
998
Vi
ol total
din
care 3
92 9
47 1
. 243 1
. 065 1
. 396 1
. 3, 91 1
. 465 1
. 362 Pr
oduse de v
mi
nori 6
3 1
82 2
19 1
67 1
62 1
68. I
U 1
42. O
mor total
din
care 3
44 7
89 8
17 8
24 7
22 7
49 7
58 7
22 Pr
oduse de i
mi
nori 1
3 3
6 4
6 4
4 4
1 3
5 3
1 3
2

Infrac tiuni in dauna avutului public si privat s avarsite de minori

IN
DICATORI 1
991 1
992 1
993 1
994 1
995 1
996 1
997 1
998
Av
ut public 6
16 2
. 574 4
. 462 3
. 333 4
. 050 2
. 786 2
. 490 1
. 958
Av
ut privat 1
. 270 5
. 628 1
1. 33 1
0. 14 1
5. 53 1
8. 55 1
9. 90 2
2. 127 8 2 4 6 3
To
tal infrac tiuni- 1
. 886 8
. 202 1
5. 80 1
3. 47 1
9. 58 2
1. 34 2
2. 39 2
4. 085 in
* dauna 0 5 4 2 3
pr
opriet atii

.
Situa tii statistice privind starea infrac tional a in randul minorilor in perioad a
1991 -1998

IN
DICATORI 1
991 1
992 1
993 1
994 1
995 1
996 1
997 1
998
To
tal infrac tiuni
de
scoperite 4
4. 82 6
1. 00 1
39. 2 1
44. 7 2
19. 4 2
37. 0 2
90. 0 3
21. 6
1 5 0
0 5
0 8
7 0
4 4
6 1
6
Inf
ractiuni la
car
e au 2
. 568 9
. 245 1
7. 38 1
4. 99 2
2. 21 2
4. 25 2
6. 51 2
8. 83
par
ticipat 0 6 5 4 1 5
mi
nori

Minori trimi si in judecat a si minori condamna ti definitiv in perioada 1991 -1998
IN
DICATORI 1
991 1
992 1
993 1
994 1
995 1
996 1
997 1
998
Mi
nori trimi si in

jud
ecata 3
. 810 4
. 554 8
. 520 9
. 210 1
0. 14 1
1. 65 1
2. 61 1
2. 439
1 8 1
To
tal
co
ndamna ti 5
9. 07 3
7. 11 6
0. 88 6
9. 14 8
3. 24 9
5. 79 1
01. 7 1
06. 762
def
initiv 5 2 3 3 7 5 0
5
Di
n care minori .
2. 789 1
. 983 3
. 784 4
. 590 6
. 940 9
. 121 9
. 783 1
0. 718

Analiza datelor statistice reflect a o evolu tie sinuoas a a delincven tei juvenile , un
proces care atrage atentia asupra faptului ca, in ultimii ani, in raport de starea criminalit atii,
asistam la existen ta unui fenomen cu un indice statistic relativ ridicat la infrac tiunile comise
de minori si tineri , cat si a participan tilor apartinand acestei grupe de varsta. Un atare proces
cu oscila tii sezoniere de crestere, mentine in actualitate sarcina special a a intensific arii
preocup arilor tuturor factorilor educa tionali , pe linia anihil arii si diminu arii continue , atat a
cauzelor care genereaz a, cat si a circumstan telor ce inlesnesc sau favorizeaz a delicven ta
juvenil a.
Analiza starii structurii si dinamicii delicven tei juvenile pe grupe de infrac tiuni
reflect a ca unii minori si tineri inca manifest a o participare destul de activ a la savarsirea unor
fapte penale , dintr e care unele cu un grad ridicat de pericol social . Se are in vedere in primul
rand, participarea lor la infrac tiuni comise prin violen ta, cum sunt talhariile in dauna avutului
personal si a celui obstesc, violurile , loviturile cauzatoare de moarte si, in buna masura,
omorurile , s. a.
In mod special , se detaseaza infractiunile de talharie, din totalul carora cele
savarsite de minori reprezint a un procent de 12, 88% iar cele comise de tineri -65, 43% (total
78, 31%), in ceea ce prive ste procentul participan tilor apartinand celor doua categorii de
varsta la savarsirea talhariilor , din totalul persoanelor invinuite pentru savarsirea acestor
infrac tiuni, la minori se relev a a fi de 12, 49% iar la tineri -57, 19% (total 69, 68%).
Din analiza , raportului dintre procentul invinui tilor si cel al infractiunilor la talharie,
rezult a ca o parte din ele au fost savarsite de grupuri de infractori .
O alta grupa de infrac tiuni la care unii minori si tineri au avut si au inca o participare
activ a o constituie violurile (9, 51% ponderea infrac tiunilor comise de minori si 60, 98% a
celor comise de tineri -total 70, 49%). O atare situa tie este reflectat a si de procentul
participan tilor in totalul persoanelor invinuite , respectiv 11, 16% minori si 61, 11% tineri
(total 72, 7%).
Sa adaugam ca grupa infrac tiunilor de loviri si vatamari cauzatoare de moarte ocup a
de asemene a o pondere mare in categoria infrac tiunilor cu grad de pericol socia l ridicat
comise de minor i si mai ales de tineri -8, 98% comise de minori si 57, 08% comise de tineri –
(total -66, 06%) iar in ceea ce prive ste procentul participan tilor acesta este de 11, 16% minori
si 61, 05%-tineri , (72, 21%).
Desi intr-o propor tie mai redus a fata de grupele de infrac tiuni sus-mentionate , se

constat a totusi participarea unor minori si cu deosebire a unor tineri , la savarsirea infrac tiunii
de omor si tentativ a de omor: 2, 80% cele savarsite de minori si 30, 34% de tineri (33, 14%
din totalul infrac tiunilor de omor si tentativ a inregistrate ).
In ceea ce prive ste infrac tiunile de parazitism social , consider am ca ponderea si
indicele de participare a minorilor si tinerilor la comiterea unor atare infrac tiuni, sunt mai
reduse decat in cazul infrac tiunilor de violen ta. Volumul si ritmul de evolu tie ale infrac tiunii
de parazitism social nu sunt intr-atat de neglijabile .
De pilda, infrac tiunile de prostitu tie si proxenetism comise de unii minori si tineri ,
reprezint a inca 62, 31% din totalul infrac tiunilor de acest gen (8, 14%-la minori , 54, 17-la
tineri ), iar participan tii la comiterea lor reprezint a 69, 18% din totalul autorilor , instigatorilor
care savarsesc atare infrac tiuni (10, 59% minori , 8, 59% tineri ).
Starea structural a si oscila tiile sezoniere ale cursului delincven tei juvenile , ca si
insasi-existen ta acestui fenomen , sunt legate nemijlocit si decisiv de structura psiho -moral a,
de caren tele de natur a afectiv a, indeosebi ale unor minori si tineri . in acela si timp, ele depind
intr-o anumit a masura si de persisten ta si gradul unor disfunctii ale proceselor contradictorii
de socializare , de integrare si control social , de educa tie si cultur a. Mai precis , delinc venta
juvenil a este intretinuta si de destructurarea unor familii , adica de caren tele educa tionale ale
unor familii dezorganizat e sau caracterizate prin lipsa legaturilor afective dintr e parinti sau
dintre parinti si copii , anturajele subculturale pe care le frecventeaz a unii minori si tineri
debusola ti, contactele lipsite de autocontrol riguros , cu unele elemente straine, caren tele
educa tionale din activitatea unor educatori din unele institu tii de invatamant si cultur a si chiar
din unele micromedii de munc a.

6. 1. Criminalitatea juvenila in perspectiva noului Cod Penal al Romaniei

Potrivit noului Cod Penal al Romaniei, Titlul V este rezervat reglementarilor privind
minoritatea . Aceste reglementari constituie unul dintre punctele centrale ale reformei
propuse de noul Cod penal .
Noul Cod penal reglementeaz a minoritatea , dupa cum urmeaza:
Art. 114. Limitele raspunderii penale
(1) Minorul care nu a implinit varsta de 13 ani nu raspunde pena l.
(2) Minorul care are varsta intre 13 si 16 ani raspunde penal numai daca se
dovede ste ca a savarsit fapta cu disce rnamant,
(3) Minorul care a implinit varsta de 16 ani raspunde pena l potrivit legii.
Art. 115. Consecin tele raspunderii penale
(1) Fata de minorul care, la data savarsirii infrac tiunii, avea varsta cuprinsa intre
13 si 18 ani se ia o masura educativa neprivativa de libertate .
(2) Fata de minorul prevazut in alin. (1) se poate lua o masura educativa privativa
de libertate in urmatoarele cazuri:
a) daca a mai savarsit o infrac tiune, pentru care i s-a aplicat o masura educativa ce
a fost ex2ecutata inaint e de comiterea infrac tiunii pentru care este judecat;
b) atunci c and pedeapsa prev azuta de lege pentru infrac tiunea sa varsita este
inchisoarea de 7 ani sau mai mare ori deten tiunea pe via ta.
Art. 116. Masurile educative

(1) Masurile educative sunt neprivative de libertate sau privative de libertate .

1. Masurile educative neprivative de libertate sunt:
a) stagiul de formare
civica;
b) supravegherea;
c) consemnarea la
sfarsit de saptamana;
d) asistarea zilnica;
2. Masurile educative privative de libertate sunt:
a) internarea intr-un
centru educativ;
b) internarea intr-un
centru de deten tie.
(1) Alegerea masurii educative care urmeaza sa fie luata fata de minor se face, in
condi tiile art. 114, potrivit criteriilor prevazute in art. 74.
Art. 117. Referatul de evaluare
(1) In vederea efectu arii evalu arii minorului , potrivit criteriilor prevazute in art. 74,
instan ta va solicita serviciului de proba tiune intocmirea unui referat care va cuprinde si
propuneri motivate referitoare la natura si durata programelor de reintegrare sociala pe care
minorul ar trebui sa le urmeze , precum si la alte obliga tii ce pot fi impuse acestuia de catre
instan ta.
(2) Referatul de evaluare privin d respectarea condi tiilor de executare a masurii
educativ e sau a obliga tiilor impuse se intocme ste in toate cazurile in care instan ta dispune
asupr a masurilor educative ori asupra modif icarii sau incetarii execut arii obliga tiilor impuse ,
precum si la terminarea execut arii masurii educative .
Asupra acestor prevederi ne vom opri cu analiza , fiind obliga ti sa retinem inca de
la inceput reducerea limitei de varsta de la care este posibila angajarea raspunderii penale a
minorului de la 14 la 13 ani.
Modificarea inserata in noul Cod Penal al Rom aniei are la baza doua elemente
importante:
a) cresterea contin ua in ultimii ani a numarului faptelor penale savarsite de. minori
cu vars ta sub 14 ani, acestia ajung and nu de putine ori sa comita. fapte foarte grave sau sa
fie atrasi in activitatea grupurilor de criminalitate organizata tocmai in considerarea
imposibilit atii tragerii lor la raspundere penala;
b) datele statistic e. privind expertizele efectuate cu privir e la existenta
discern amantului in cazul minorilor cu varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani, arata ca in peste
90% dintr e cazuri s-a stabilit existenta acestu i discern amant, ceea ce inseamn a ca, de regula ,
discern amantul poate exista anterior varstei de 14 ani.
Se apreciaz a in doctrina juridica romana si europeana actuala faptul ca progresul
tehnologic si mediul social contemporan ar favoriza o maturizare mai rapida a adolescen tilor
in raport cu perioada de acum cateva decenii .
Pe de alta parte , modificarea se inscrie intr-o tendin ta generala in dreptul european
al minorilor , caci limita de varsta de la care minorul raspunde penal este de 10 ani in Franta

(art. 2 din Ordonan ta din 2 februarie 1945, modificata in 2002 ), Marea Britanie (art. 34 Crime
and Disorder Act 1998) si Elvetia (art. 3 din Legea din 20 iunie 2003 , in vigoare de la 1
ianuarie 2007), de 12 ani in Grecia (art. 126 C. pen.) si Olanda (art. 77b C. pen.), iar in Spania
varsta este stabilita in prezent la 14 ani dar un proiect de lege aflat in curs de dezbatere
parlamentara prevede cobor area acestei varste la 12 ani.
Daca cu privire la aceasta prevedere , vom putea observa mai departe , teoria juridica
nu se potrive ste cu cea psihologica , cu privire la o alta modificare importanta asupra
regimului minor itatii cele doua stiinta sunt mai apropiat e ca si viziune: este vorba despre
renun tarea completa la pedepsele aplicabile minorilor care raspund penal , in favoarea
masurilor educative .
Modelul care a inspirat reglementarea actuala este Legea Organica nr. 5/2000
privind reglementarea raspunderii penale a minorilor in Spania (modificata prin Legea
Organica nr. 8/2006 ), dar s-au avut in vedere si reglementari din dreptul francez (Ordonan ta
din 2 februarie 1945 cu modif icarile ulterioare ), dreptul german (Legea tribunalelor pentru
minori din 1953 cu modific arile ulterioare ) si dreptul austriac (Legea privind justitia juvenila
din 1988 ). Proiectul stabile ste ca regula aplicarea in cazul minorilor a masurilor educative
neprivative de libertate [art. 116 alin. (l) ], masurile privative de libertate constituind excep tia
si fiind rezervate ipotezelor de infrac tiuni grave sau de minori care au comis multiple
infrac tiuni [art. 116 alin. (2) ].
Masurile educative neprivative de libert ate sunt , in ordinea cresc atoare a gravita tii
lor: stagiul de formare civica intr-o reglementare apropiata de cea a art . 15-1 alin. 91) pct. 6
din Ordonan ta franceza din 2 februa rie 1945; supraveg herea; consemnarea la sfarsit de
saptamana; asistarea zilnica . Ultimele trei masuri cunosc o reglementare apropiata de cea
data de art. 7 lit. h) din Legea spaniola nr. 5/2000 .
Supravegherea nu presupune o implicare directa a serviciului de proba tiune in
realizarea activit atilor din programul minorului , rolul acestui serviciu fiind doar acela de a
monitoriz a modul in care minorul isi respecta programul obisnuit (Ex. frecventarea
cursurilor , activitati sportive , recreative etc.). In schimb , asistarea zilnica , presupune o
interven tie activa a serviciului de proba tiune, care Intocme ste programul zilnic al minorului ,
incluz and in acest program -alaiuri! de elementele obisnuite in raport de varsta si situa tia
scolara sau profesionala a minorului (Ex. frecventarea cursurilor scolare ) si pe cele impuse
de instan ta potrivit art. 122-orice activitate necesara realiz arii scopului masurii educative
(spre exemplu , participarea la actiuni social -educative , menite a facilita integrarea social a a
minorului ).
Se poate aprecia ca obliga tiile pe care instan ta le poate impune minorului
concomitent cu una dintre masurile educative neprivative de libertate (art. 122) acoper a, in
linii generale o arie similara cu cea a obliga tiilor impuse majorului infractor ce benef iciaza
de o modalitate de individualizare a pedepsei neprivativa de libertate , dar continutul lor va fi
adaptat in functie de persoana si conduita minorului si de specificul infrac tiunii comise .

CAPITOLUL VII
Metodologia cercet arii

Subiec ti
in cercetarea realizat a am aplicat mai multe metode si tehnici de evaluare si
asistenta psihologica standardizate si recunoscute de tip chestionar , precum si interviul ,
respectiv metoda observa tiei.
Metodele si-tehnicile de evaluare si asistenta psihologic a au fost aplicate in
perioada 2003-2010, asupra a doua loturi de subiec ti provenind din urmatoarele institu tii:
a) Centrul de Reeducare Targu Ocna , jud. Bacau;
b) Colegiul CALATIS din Mangalia , jud. Cons tanta;
c) Colegiul Economic din Mangalia , jud. Constanta .
Au fost. implica ti in cercetare un numar de 200 de elevi din clasele IX-XII.
Mentionez ca in toate cele trei institu tii activeaz a elevi atat din mediul rural cat si din mediul
urban ,
Varstele elevilor chestiona ti sunt cuprinse intre 14 si 19 ani.
Un amanunt semnificativ al cercet arii si selec tiei lotului de subiec ti il reprezint a
starea de sanatate a subiec tilor.
Astfel, din punc t de vedere medical , este deosebit de semnifica tiv faptul ca to ti
subiec tii care au participat la cercetare era u clinic sanatosi, avand in acela si timp o situa tie
medicala psihiatrica care sa le permit a participarea acestora la cursurile din sistemul na tional
de educa tie, respectiv r aspunderea pentru faptele penale s avarsite.
Cercetare a efectuat a urmareste sa identifice si sa compare nivelul de dezvoltare a
maturiz arii socio -afective si nivelul de dezvoltare si functionare cognitiva la cele doua loturi
de minori , avand in vedere faptul ca primul lot este constituit din minori , elevi care se afla ia
stare privativa de libertate , fiind internati in Centr ul de Reeducare Targu Ocna pentru
savarsirea unor fapte penale , iar cel de al doilea lot (lotul de control ) este constituit din minori
elevi , in cadrul Colegiului Calatis din Mangalia si Colegiului Economi c din Mangali a,
care se afla in stare de libertate .

Materiale utilizate in cercetare
Prin utilizarea Matricelor progresive Raven , am urmarit evaluarea stadiului de dezvoltare
si functionare cognitiva a minorilor , comparativ pentru cele doua loturi de subiec ti
Matricele progresive Raven utilizate pentru cercetare constituie o proba
perceptiv a neverbal a utilizat a pentru examinarea inteligen tei generale . Cercet arile factoriale
arata ca anumite functii mintale sunt in stransa legatura cu inteligen ta general a, adica sunt
foart e “saturate” in inteligen ta. Prin “masurarea” performan telor unor astfel de functii
puternic saturate . in inteligen ta, se poate determina nivelul inteligen tei generale , adica se pot
constru i teste de inteligen ta, care sa nu fie compuse din sarcini psihometrice eterogene , ci sa
cuprind a probe omogene . Testul “Matricelor Progresive Standard” (Standard Progresive
Matrices), setul A, B, C, D si E, elaborat in 1938 de J. C. Rave n in colaborare cu L. S. Penrose,
revizuit in 1947 si 1956 , este un test omogen de inteligen ta general a. Matricele Progresive

Standard (sau Matricele Progresive Raven sau Raven necolorat , seriile A, B, C, D si E) sunt construite
astfel incat sa “acopere ” nivele variate (slab-mijlociu -bun) ale abilit atilor mintale si sa fie
aplicabile la toate varstele (copii , adulti, batrani), indiferent de nivelul de scolarizare ,
nationalitate sau condi tie fizica.
Pentru evaluarea stadiului de dezvoltare a maturiz arii socio afective a minorilor am
utilizat mai multe metode de tip chestionar , dupa cum urmeaz a:
a) Chestionarul C (MA) privind nivelul de maturizare socio -afectiva , avand
76 de itemi , adaptat si etalonat de catre Catedra de psihologie a Facultatii de Psihologie si
Sfintele Educa tiei de la Universitatea din Bucure sti;
b) Chestionarul de masurare a agresivit atii, avand 30 de itemi;
c) Chestionarul privind teama de evaluare negativa , avand 30 de itemi;
d) Chestionarul Rose nberg privind masurarea imaginii de sine, avand 10 itemi;
e) Chestionarul pentru inteligenta emotionala, avand 10 itemi , adaptat dupa Bar-
On si D. Goleman de catre prof. Mihaela Roco (Roco , M, 2004). Potrivit unor studii recente si a
lui B. Gr Iernau, Inteligenta Emotionala poate fi dezvoltata in timp (termenul la care face referire
D. Goleman este maturitatea inteligentei emotionale ). Confor m lui Goleman se eviden tiaza cele
4 componente ale Inteligentei Emo tionale si anume:
1 Autocunoa sterea
a) Autocunoa sterea Emo tionala
b) Autocunoa sterea Realista si Corecta
c) increderea in sine
2 Autocontrol
a) Autocontrol emotional
b) Transparenta & mentinerea integrit atii
c) Adaptabilitate & adaptabilitate la schimbare
d) Orientarea spre rezultate .
e) Initiativa
f) Optimism & perseverenta
3. Social “Awareness” (constiinta sociala , de grup)
a) Empatie (simtirea sentimentelor si perspectivei celorlal ti, un. interes real fata de
grijile celorlal ti).
b) “Awareness” la nivelul organiza tiei.
c) Orientarea spre serviciu
4. Managementul relatiilor interpersonale
a) Dezvoltarea altora , a abilita tilor acestora , coaching f) Leadership inspirational
b) Catalist al schimb arii (initierea si managementul schimb arii)
c) Influent a (un rol importan tii joaca persuasiunea , pentru informa tii cu privire la
aceasta sunt recomandate cartile “Moments of Power ” de Rober Cialdini , un maestru al epocii
contemporane in arta persuasiunii -in limba Romana a fost tiparita cartea “Psihologia
persuasiunii” )
d) Managementu l conflictelor (legat de negocierea si rezolvarea disputelor )
e) Lucrul in echipa si colaborarea (crearea de sinergie de grup in urmarirea
scopurilor grupului )
Primele doua componente sunt privite ca componente personale ale Inteligentei

Emo tionale , in timp ce celelalte 2 sunt privite ca componente sociale ale Inteligentei
Emo tionale .

Evaluarea punctajului :
a) Peste 25 – Perfect maturizat emotional
b) 22-24-Maturizare buna
c) 20-21-Nivel corespunz ator de maturizare
d) 18-20-Nivel mediu de maturizare
e) 1. 6-18-Situa tie spre limita , tendin ta spre dezechilibru
f) 14-15-Usoara imaturitate emo tionala
g) 12-14 ~ Reac tii, adolescentine , imature;
h) 10-12 – Reac tii infantile , puerile
i) 0-10-Infantilism ,

7. 3. Scopul si obiectivele cercet arii

Cadrul conceptual si scopul general al cercet arii
Lucrarea de fata este fundamentata de scopul general al cercet arii, respecti v:
a) eviden tierea coordonatelor de ordin psihologic privind stabilirea
discern amantului la minorii ce savarsesc fapte penale;
b) conturarea structurii expertizei psihologice ce trebuie efectuata pentru minorii ce
savarsesc fapte penale;
c) stabilirea responsabilit atilor psihologului judiciar (expertulu i testimonial )
privind stabilirea discern amantului la minorii ce savarsesc fapte penale .
Alegerea metodelor de cercetare este justificata de identificarea unui num ar redus
de studii in acest domeniu , respectiv in conturarea unor coordonate de ordin psiho logic
privind stabilirea discern amantului la minorii ca re savarsesc fapte penale , precum si in
realizarea linei structuri a expertizei psihologice ce trebuie realizat a pentru minorii care
savarsesc fapte penale . Aces t deficit este reclamat de mai multi autori , dintr e care il amintim
pe profesorul N. Mitrofan si profesorul T. B. Butoi , care insa apreciaz a ca exista suficiente date
care sa indice faptul ca evaluarea psihologica este evaluarea cea mai relevanta in perspectiva
stabilirii discern amantului pentru faptele penale savarsite de minori . Totodat a, autorii citati
reclama primordialitatea cercet arii si analizei psihologice a infractorului minor , dar si a
dinamicii personalit atii minorului (adolescentului ), precu m si a alto r aspecte , dintre care
amintim: procesul de adaptare persoana -mediu , psihologia atitudi nilor morale , psihologia
infrac tiunii si a actului inf ractional , motiva tiile infrac tionale , studierea critica a fazelor
procesului judiciar , psihologia martorului , cercetarea atitudin ilor post -delictuale , dezvoltarea
terapeuticii delictelor , determinarea capacitatii si responsabilit atii juridice , evaluarea
perso nalitatilor psihopate si nu in ultimul r and evaluarea mijloacelor de combatere a
recidivei .
In acord cu aceasta paradigma de cercetare , ne bazam demersul stiintific pe
urmatoarele obiect ive:
a) poate exista o relatie cauzala intre capacitatea infrac tional a a minorului si stadiu l
de dezvoltare intelectuala , socio -afectiva , emotionala si psiho -moral a a minorului;

b) stabilirea discern amantului pe baza expertizei psihologice poate evita erorile
judiciare existen te, elimin and riscul unei confuzii intre starea de sanatate si responsabilitatea
individului , in raport cu o fapta concreta;
c) daca expertiza psihologica nu este realizata de catre un psiholog specializat , aceasta poate
conduce la o decizie eronat a a judec atorului;
d) exista o diferen ta calitativa intre obiec tivele si metodele expertizei medico -legale
psihiatrice si metodele si obiectivele expertizei psihologice , ultima fiind cea adecvata pentru stabilirea
discern amantului .

7. 4. Ipotezele specifice ale cercet arii
In acord cu paradigma de cercetare , ne bazam demersul stiintific pe urmatoarele
ipoteze de cercetare :
1. Nivelul maturit atii afective este diferit in mod semnificativ la cele doua loturi i de subiec ti
luate in studiu;
2. Nivelul agresivit atii este diferit in mod semnificativ la cele doua loturi de subiect luate in
studiu;
3. Nivelu l stimei de sine difera in mod semnif icativ la cele doua loturi luate in studiu;
4. intre cele doua loturi luate in studiu exista diferen te cu privire la teama de evaluare
negativ a;
5. intre cele doua loturi luate in studiu exista diferen te semnificative , cu privire nivelul
inteligen tei emotionale;
6. intre cele doua loturi luate in studiu exista diferen te semnificative cu privire nivelul de
dezvoltare si functionare cognitiva;
7. Exista o corela tie intre nivelul maturit atii afectiv e si al nivelulu i de inteligen ta emotionala
cu inteligen ta evaluat a prin proba Raven .

7. 5. Procedura
Chestionarele utilizate in studiu au fost aplicare subiec tilor in grupe de 15-20
subiec ti, dupa ce in prealabil au fost instrui ti cu privire la completarea acestora .
Fiecare subiect care a participa t la cercetare a primit lamuriri suplimentare
referi toare la confiden tialitatea datelor de ident ificare si utilizarea cercet arii.

7. 6. Studiu comparativ privin d stadiile de dezvoltare a maturiz arii socio -afective

Analiza cantitativ a si calitativa a rezultatelor cercet arii
In prelucrarea si interpretarea rezultatelor s-a utilizat programul SPSS 8. 0 for
Windows , parcurg and urmatoarele momente principale:
a) verificarea distrib utiei datelor cu ajutorul probei Kolmogorov -Smirnov in vederea
selec tarii probelor statistice adecvate de prelucrare a datelor
b) efectuarea unui studiu comparativ intre loturile luate in studiu pe dimensiunile:
maturi tate afectiv a, agresivitate , stima de sine, inteligen ta. emotional a, teama privind
evaluarea negativ a, inteligen ta.
c) realizarea unui studiu corela tional la lotul de adolescen ti cu antecedente , din
centre de recuperare intre variabilele cercet arii.

Ipoteze si design experimental
Ipoteza 1. Nivelul maturit atii afective este diferit in mod semnificativ la cele doua loturi de
subiec ti luate in studiu ;
Ipoteza nula. Diferen tele cu privire la nivelul maturit atii afective sunt datorate
hazardului
Variabile implicate:
Variabila independent a (A) Categoria de subiec ti: ai-cu antecedente , din centre de
recuperare ai-fara antecedente
Variabila dependent a (X) Rezultatel e obtinute la chestionarul privind nivelul
maturit atii afective
Tipul de design: design unifactorial (2×1)
Rezultatele la testul Kolmogorov -Smirno v, la variabila matu ritate afectiv a, (z=. 691;
p=. 621) ne-au condus spre utilizare a metodelor parametrice de compara tie.

In ce prive ste nivelul maturit atii
afective la loturile de subiec ti luate in studiu ,
rezultatele la testul t sunt cuprinse in tabelul
de mai jos: Variabila

P
Maturitate afectiv a -2,
406 28 .
023

Din analiza datelor (t=-2, 406, p=. 023) putem conchide ca in ceea ce prive ste
nivelul maturit atii afective , exist a diferen te semnificative statistic 1a cele doua loturi luate in
studiu .
In tabelul de mai jos se reflect a indici de start (media , abaterea standard ) 1a cele
doua categorii de subiec ti, 1a chestionarul privind maturitatea afectiv a.

Tabel 1. b. cuprinz and indici statistici de start pentru variabila maturitate afectiv a

V
ariabila Categoria de
subiec ti N M
edia Abaterea
standard M
aturitate din centre de
recuperare 1
11 2
21, 6087 , 28, 7129
a
afectiv a. fara antecedente 9
8 2
52, 7143 34, 1063

Grafic nr. l reprezent and mediile obtinute 1a variabila maturitate afectiv a, 1a cele
doua loturi de subiec ti

Maturitatea afectiv a

Se constat a, din analiza mediilor , ca nivelul maturit atii afective este mai crescut la
lotul de adolescen ti ce nu au suferit antecedente fata de celalalt lot (m1=221 , 6087 si m2=252 ,
7143).
Persist a in literatura de specialitate cu privire la adolescent o viziune pozitiv a
optimist a si una pesimist a. Cea din urma arata tineretul mai tulburat emotional , mai rebel ,
mai iritat sexual , mai lipsit de respect fata de autor itate, mai critic , mai deaxat si posibil
delincvent , tentat de ideea sinuciderii , de folosirea de droguri , de huliganism , de agresivitate .
Viziunea optimist a se sprijin a pe faptul ca adolescen tii de azi sunt mai stralucitori , mai
serio si, mai sinceri , mai onesti si deschi si, mai putin ipocri ti ori obseda ti, mai putin tulbura ti
de crize mistice si atitudini sexuale ciudate . De fapt, cele doua viziuni prezint a doua expresii
extreme ale modelelor culturale . Adolescentul este dominat de cerin ta reevalu arii
dihotomice , bun-rau. Aceasta este puternic debordat a de mesajele de comunicare vehiculate
prin mijloacele mass-media , mesajele importante parvenind din diferite parti ale lumii
(Ursula , S, E. Verza, 1993).
Delincven tii minori se caracterizeaz a fie printr -un nivel insuficient de maturizare
afectiv a, fie prin diferite stari de dereglare a afectivit atii.
Insufici enta maturizare afectiv a se caracterizeaz a prin:
a) lipsa unei
autonomii afective , ceea ce duce la cresterea sugestibilit atii;
b) insuficienta
dezvoltare a autocontrolului afectiv , legat de insuficienta
c) cunoa stere si
capacitate de stapanire a reactivit atii emotionale;
d) slaba dezvoltare a
emotiilor si sentimentelor superioare , indeosebi a celor morale .

In categoria starilor de dereglare a afectivit atii sunt incluse:
a) starile de frustrare
afectiv a si sentimentele de frustrare;

b) conflicte afective; .
c) instabilitatea
afectiv a;
d) ambivalen ta
afectiv a;
e) indiferen ta
afectiv a;.
f) absen ta emotiilor
si a inclina tiilor altruiste si simpatice .

Stoian il caracterizeaz a pe delicventul minor astfel: “lipsit de angoase , mai cu
seam a de cele provocat e de «sentimentul de vinov atie» care nici nu exist a la el; dispune de
o mare ingeniozitate in permanen ta sa stradanie de a disimula , de a se apara prin minciuni ,
de a lua «masuri de precau tie» fata de tot ce l-ar putea lua prin surprindere; stapanit de o vie-
multumire de. sine, dovede ste remarcabile facult ati in adaptarea la situa tii noi, in organizare a
unor actiuni negative; rezisten ta de necrezut la presiunile de orice fel, intimidare , mustrare” .
(Stoian , 1972 ).
Constat arile noastre pot fi si punctul de plecare pentru construirea altor programe
si proiecte cu caracter educativ inca din perioada copil ariei, in scop de. preven tie a
compor tamentelor deviante la copii si cresterea capacit atii de discern amant:
a) educarea la copii si adolescen ti, dar si la parinti (actuali si viitori ) a
comportamentului prosocial si a inteligen tei emotionale , formarea de abilit ati cognitive
generale pentru rezisten ta la influen tele media si interpersonale , de abilit ati de crestere a
autocontrolul ui si stimei de sine, insusirea unor strategii de adaptare la situa tii stresante prin
utilizare a deprinderilor cognitiv e de: coping si tehnicilor de relaxare comportamental a,
formarea unor deprinderi generale interpers onale si asertive;
b) formarea si dezvoltarea prin programele de formare a viitoarelor (si actualelor )
cadre didactice a competen telor necesare prevenirii si gestion arii unor situa tii conflictuale
atat in scoala cat si in afara ei (dezvoltarea inteligen tei emotionate , a autocontrolului ,
cunoa sterii emotiilor proprii si ale celorlal ti, gestionarea eficient a a relatiilor interpersonale ,
negocierea si solutionarea conflictelor etc.),
c) conjugarea eforturilor tuturor partenerilor educativi -familia , 1 scoala ,
comunitatea , mass media , stimularea masurilor de politic a educa tional a in direc tia protec tiei
copilului contra oricaror forme de abuz , educarea parintilor si formarea pentru „profesiunea
de parinte” , responsabilizarea comunit atii locale in problemele de educa tie, incheierea de
parteneriate cu diferite institu tii (Ministerul de Interne , Ministerul Muncii etc.), implicarea
tinerilor in activit ati de voluntariat cu caracter social (in caminele de batrani, casele de copii ,
spitale etc.) in vederea educ arii toleran tei si a responsabilit atii, dar si pentr u cresterea
sentimentulu i utilit atii sociale .
Noi tendin te in studiul maturit atii afective .
Datele statistic e obtinute in Romania cu privire la expertizele medico -legale
psihiatr ice efectuate cu privire la existenta discern amantului in cazul minorilor cu varsta
cuprinsa intre 14 si 16 ani, arata ca in peste 99% dintre cazuri s-a stabilit existenta acestui ,
discern amant, ceea ce inseamn a ca, de regula , discern amantul poate exista anterior varstei de

14 ani. Doctrina juridica romaneasca apreciaz a fara o motiva tie stiintifica solida ca progresul
tehnologi c, si mediul social contemporan favor izeaza o maturizare mai rapid a a
adolescen tilor in raport cu perioada de acum patru decenii .
Studiil e medicale , psihologice si sociologice realizate in alte tari (SUA, Canada ,
etc.) arata tocmai contrariul: progresul tehnologic si mediul social contemporan nu favorizeaz a o
maturizare mai rapida a adolescen tilor in raport cu perioada de acum patru decenii .
Potrivit unei analize realizat e de “New York Times” , o treime dintre tinerii
americani si canadieni cu varste cuprinse intre 20 si 30 de ani isi schimba caminul in fiecare
an, iar 40% din ei se muta cel putin o data inapoi , in casa parinteasca . Totodat a, in intervalul
de varsta 20-30, tinerii isi schimba jobul , in medie , de sapte ori, fiind mult mai instabili decat
la oricare alta varsta. Mai mult, doua treimi dintre ei locuies c o vreme cu un partener fara a
se casatori , intruc at casatoria nu reprezint a pentru ei o prioritate la aceasta varsta. Astfel ,
daca in anii 70 femeile din genera tia “baby boom” se casatoreau , in medie , la 21. de ani,
acum , tinerele se marita pe la 26 de ani.
La fel se intampla si in cazul barbatilor: in anii 70, varsta medie la care se casatorea u
era de 23, in timp ce astazi insuratoarea devine “normala” la 28 de ani. Avem de-a face cu
un decalaj de cinci ani intr-un interval putin mai mare de o genera tie. Sociologii numesc acest
fenomen “schimbarea orarului de. maturizare ?, fenomen ce atinge o buna parte dintre
cultu rile lumii si ce consta in Indeplinirea tot mai tarzie a celor cinci criterii specifice
maturiz arii: finalizarea studiilor , parasirea casei parintesti, independenta financiara , casatoria
si statutul do parinte. Potrivi t datelor oficiale din Statele Unite ale Americii si a celor
publicate de autorit atile canadiene , mai putin de jumatate dintre tinerii care aveau deja 30 de
ani in anul 2000 indeplineau toate cele cinci criterii stabilite de sociologi , in timp ce, in anii
70, criteriile erau realizate de acela si procent de tineri care aveau insa 25 de ani.
Totodat a, blocajul tinerilor intre adolescenta si maturitate este generat uneori si de
parinti: De cei supranumi ti de psiholog i “parinti elicopter” , care “survoleaz a” zona
problemelor eu care se confrunta copiii lor chiar si dupa ce acestia cresc indeajuns de mult
incat sa-si poarte singuri de grija. “Parintii ar putea regreta ca s-au grabit sa se casatoreasca
sau sa-si construiasc a o cariera si spera ca macar copiii lor sa beneficieze de mai. multe
oportunitati decat ei. Sau si-ar putea dori o relatie mai stransa cu copiii lor, atunci cand acestia
se hotarasc sa plece de acasa”, explica Robin Marantz Henig ce anume ii tine sau ii readuce pe
tineri in casa parinteasca .
De altfel , complexitatea examin arii disce rnamantului post factum este deja
recunoscuta , odata ce acesta nu se stabile ste in general , ci numai in raport cu o fapta concreta
la un moment dat si doar referitor la valoarea social a ocrotita . Ori, aprecierea
disce rnamantului este strans -legat a de indicele de maturizare socio-afect iva a individului ,
Care este: astazi intr-o continua si libera cadere. Discern amantul nu exista in general , asa
cum nu se manifesta in general si nu poate fi apreciat in general , post factu m, decat prin
analize mult mai complexe , prin instrumente psihologice .

Ipoteza specific a 2. Nivelul agresivit atii este diferit in mod semnificativ la cele doua loturi de
subiect luate in studiu;
Ipoteza nula. Diferen tele cu privire la nivelul agresivit atii sunt datorate hazardului
Variabile implicate:

Variabila independent a (A) Categoria de subiec ti:
a1-cu antecedente , din centre de recuperare
a2-fara antecedente
Variabila dependent a (X) Rezultatele obtinute la chestionarul privind nivelul
agres ivitatii
Tipul de design: desig n unifacto rial (2×1)
In urma prelucr arii datelor cu proba Kolmogorov -Smirnov , valoarea z obtinuta (z=. 8
81) corespunde unui prag p=. 419, ceea ce ne conduce -catre prelucrarea datelor cu metode
parametrice de compara tie.
Rezultatele obtinute la testul t, pe esantioane independente , cu privire la testarea
ipotezei specifice 2 de studiu , sunt cuprinse in tabelul de mai jos.

Tabel nr. 2a. cuprinz and rezultatele obtinute la testul t la variabila agresivitate
Variabila 1 t df P
Agresivitate
(scor global )
. 1 1,
085 207 . 288
Agresivitate
fizica | 2,
281 207 . 031
Agresivitate
verbal a | .
877, 207 . 389,
Impulsivitate i
| .
217 207 . 830

In urma prelucr arii rezultatelor , intruc at valoarea t obtinuta la variabila agresivitate
(t=1, 085) corespunde unui prag p mai mare decat valoarea critic a de. 05 (p=. 288) nu ne
putem pronun ta asupra Unei decizii si in acest caz, aceasta se suspend a.
Deoarece chestionarul este astfel elaborat incat permite eviden tierea unor scorur i
pe subdimensiuni ale agres ivitatii, valoarea t obtinuta la agresivitate fizica, t=2, 281,
corespunde unui prag p=. 031, ceea ce inseamn a ca intre cele doua loturi exist a diferen te cu
privire la nivelu l agresivit atii fizice . Valorile t obtinute la celelalte subdimensiuni:
agresivitate verbal a (t=. 877) si impulsivitate (t=. 217), corespund unor praguri mai mari
decat. 05 (p=. 389 si respectiv p=. 830).
In tabelul de mai jos sunt cuprin si indici statistici de start pentru variabila
agresivitate .

Tabel 2. b. cuprinz and indici statistici de start pentru variabila agresivitate

Grafic nr. 2. d. reprezent and mediile obtinute la variabila impulsivitate , la loturile
luate in studiu
Observam ca mediile la dime nsiunea , agresivitate fizica difer a semnificativ la cele
doua loturi luate in studiu , astfel incat, media la grupul , de adolescen ti fara antecedente
penale este. mult mai scazuta (m=l, 6000 ) decat la celalalt lot (m=2, 9022)
Din analiza mediilor la variabila agresivitate , constat am ca acestea sunt, in general ,
mai crescute la lotul de subiec ti cu antecedente fata de cei fara antecedente pentru:
agresivitat e (scor global ) (m1=2, 7986 fata de m2= 2, 4800 ), agresivitate verbal a (mi= 2, 8634
fata de m2=2, 4857 ) si relativ apropiate pentru impulsivitate (m1=2. 7516 si m2=2, 6571 ).
Opus comportamentulu i pro-social care presupune echilibru , coopera re, toleran ta,
comportamentul agresiv poate fi considerat drept o caracte ristica a formelor de
comportament . orientat in sens distructiv , care se regasesc ca. forme de "varf” ale
manifest arii la nivelul delincven tei si infrac tionalit atii. Fenomenul agresivit atii, prin
varietatea formelor sale de manifestare a fost explicat de-a lungul vremii de mai multe teorii .
in ultimii 70: de ani au fost intreprinse un numar considerabil de cercet ari asupra agresivit atii
umane , cercet ari care si-au fixat ca obiective identificare a cauzelor si condi tiilor favorizante
in apari tia conduitelor agresive , precizarea proceselor care le mediaz a si incercarea de
explicitare a mijloacelor de modelare a unui: astfel de comportament . S-au propus astfel , mai
multe ipoteze privind etiologia comportamentelor agresive , fiecare incerc and sa ofere cea
mai buna explica tie si sa reliefeze factorii responsabili implica ti.
Consult and literatura de specialitate , in definirea agresivit atii se remarc a diverse
puncte de plecare , cum ar fi: reactie innascuta ca o form a de adaptare (Lorenz , 1966 ) ;
consecin ta a frustrarilor (Dollard , 1939 ) ; rezultatul invatarii sociale , prin observarea si
preluarea modelelor actionale ale adultilor (Bandura , 1973 ).
Exist a trei categorii de surse generatoare pentru agresivitate si anume: surse ce tin
de individ , de personalitatea , conduita si reactivitatea lui comportamental a; surse ale
agresivit atii existente in cadrul familiei; mass-media.

Trasaturile de personalitate se afla intr-o stransa corela tie cu agresivitatea in
trasarea profilului de personalitate a agresorilor . Dintre aceste trasaturi, amintim:
a) toleran ta scazuta la frustrare sau absen ta ei;
b) diminuarea sentimentelor de responsabilitate si culpabilitate;
c) instabilitatea emotional a;
d) slabiciunea mecanismelor voluntare , de autocontrol;
e) placerea de a domina , a afirm arii de sine prin negare a celuilalt , ajung andu-se
chiar la violen ta;
f) etica egocentric a: refuz a si dispre tuiesc orice sentiment bazat pe o relatie de
respect si dragoste , primordial a fiind motiva tia „ a avea ”, valoriz and excesiv acumularea de
bunuri materiale , antren and „ valorile negative
g) tendin ta de a evalua propriile lor acte ca fiind legitime , cu absen ta sentimentului
de culpabilitate .
Atunci cand se trece de la constiinta „ imunit atii ” la legitimarea actului comis , la
sfidarea normelor , se produce alunecarea spre delincve nta grava. Din motivele primare se
dezvolt a. astfel motiva tia derivat a, care pare sa dobandeasc a sursa energetic a proprie .
Absenta sentimentului de culpabilitate se asociaz a cu egocentrismul , etic. Adaugand la
aceste a indiferen ta fata de cerin tele si judecatile altuia , se contureaz a condi tiile de perpetuare
a infrac tiunii si de agravare pentru ca nu mai exist a nici o retinere in momentul comiterii
faptei antisociale .

Circuitele de autoalimentare a agresivit atii.
Mucchielli , R, (1981) descrie doua astfel de circuite:
1) agresivitate : atitudini defensive de factur a punitiv a din partea adultilor-*
resentimentul delincventului – agresivitate;
2) agresivitate -supararea adultului si tentative de „imblanzire” a delincventului ->
supunere aparent a a delincventului -> revendic arile delincventului -> gratifica tiile oferite de
adult -> emiterea de catre delincvent a unor cerin te noi si revendic ari inacceptabile pentru
adult -> refuzul adultului si mustrarea delincventului -> agresivitatea delincventului .
Mucc hielli mai subliniaz a ca aceste circuite de alimentare a agresivit atii la tineri ,
comportamentul delictogen este rezultanta nerecunoa sterii autorit atii adultilor si intoleran tei
la frustrare . Familia poate fi, de asemenea , o sursa a agresivit atii. Modelele oferite de parinti
(de exemplu bataia, incestul ) sunt invatate cu usurinta de copii , fiind o posibil a reactie la
provoc arile anturajului . O data invatate vor putea apela la ele in situa tii identic e sau similar e.
Pasivitatea si sentimentul neputin tei de a lupta cu condi tiile familiale , existen ta marginal a,
sentimentul saraciei si a rolului social minor se gasesc printre -factorii motiva tionali la
agresorul de 14-16 ani. El traieste resen timente fata de societate , agresivitatea sa cresc and in
condi tiile contagiunii afective in grup.
Intr-o societate in care tehnica a cunoscut un progres semnificativ , mass -media este
o sursa reala si frecvent a pentru conduitele agresive . Contactul vizual cu tehnicile de lupta si
mijloacele agresive pe care si le pot insusi, atrasi de caracterul spectaculos al multor scene
violente , nu face decat sa sporeasc a si sa perfec tioneze conduitele agresive , adolescen tii
achizi tionand trucuri si adev arate scenarii in acest sens. Se produce astfel o desensibilizare
emotional a fata de victime , prin insistarea si acomodarea emotional a cu scene de cruzime ,

reduc and atitudinea empatic a de mila fata de victime .
La subiec tii investiga ti, conduitele agresive , uneori delinc ventiale, au la baza o
varietate de determinan ti, din toate categoriile de surse ale agresivit atii. Indiferen ta maniei
fata de soarta copilului , climatul tensional din familie , agresivitatea tatalui fata de membrii
familiei , situa tia financiar a precar a, indiferen ta fata de victim a si legitimarea actelor
antisocial e, dorinta de a fi acceptat intr-un grup, invatarea prin observa tie a
comportamentelor promovate , nerecunoa sterea autorit atii adultului , tendin ta de lider,
neasumarea responsabilit atii, dorin ta de autoafirmare si sfidare a adultului , se enumer a
printre cauzele agresivitatii. Toate acest e cauze il instig a la violen ta, justific andu-si actiunile
prin nevoia satisfacerii propriilor trebuin te, indiferent de consecin tele asupr a victimelor si
chiar asupra propriei persoane , prin neasumarea responsabilit atii conduitei .
Comportamentele distructive ale tinerilor , la o prim a analiz a, s-ar datora
deficien telor de adaptare si unor condi tii sociale precare . Aceste deficien te ar fi: diminuarea
functiei educative si sociali zatoare a familiei , precu m si gradul scazut de coeziune si
afectivitate a membrilor ei.
Barbatii si femeile difer a in ceea ce prive ste tendin tele agresive , in special in
majoritatea comportamentelor violente sau a uciderilor . Tipul preferat de agresiune difera de
la barbati la femei: barbatii prefer a agresiunea direct a, in timp ce femeile prefer a agresiunea
indirect a (Oesterman , 1998, apud Anderson si Bushman , 2002), propor tia barbatilor si a femeilor
asasini in SUA fiind de 10: 1 (ibidem ).
Cercet arile privind dezvoltarea sugereaz a ca multe din aceste diferen te intre barbati
si femei rezult a din experien tele de socializare diferite (White , 2001, apud Anderson si Bushm an,
2002). Alte cercet ari demonstreaz a ca, la toate varstele , barbatii (mai mult decat femeile )
comit acte majore de violen ta, fiind aresta ti si incarcera ti. Cercet atorii au descoperit ca
diferen tele consistente de gen in agresiunea fizica sunt prezente din copil aria timpurie si
raman relativ stabile de-a lungul adolescen tei. Tendin ta barbatilor de a se angaja in mai multe
agresiuni fizice decat femeile , la toate varstele , este eviden tiata in ambele cercet ari (Knight ,
Fabss&Wilson , 1996 apud Anderson si Bushman , 2002). De asemenea , ei au descoperit ca
personalitatea si contextul social (stilul parental ) pot servi ca factori de protec tie sau de risc
pentru comportamentele agresive in adolescen ta. De aceea , este posibil ca diferen tele de
personalitate si variabilele contextului social sa se poata numara printre . diferen tele de gen
in agresiunea fizica.
Fenomen ul agresivit atii la copii si adolescen ti a fost extrem de studiat , cunosc andu-
se programe ce au ca obiectiv reducerea agresivit atii, controlul furiei , rezisten ta la frustrare
etc.
Consider am ca un element deosebit de important in reusita unor astfel de programe
este si cunoa sterea , de catre formator (cadru didactic , psiholog sau echipa de speciali sti) a
formelor de manifestare a furiei si a comportamentelor agresiv e in functie de varsta. Dupa
Loeber si Hay (1997), acestea sunt:
Sugarul in a doua jumatate a primului an de viata, dupa ce reuseste sa inteleag a
relatia cauza-efect poate manifesta o furie direc tionala. in aceast a etapa sugarii nu urmaresc
producerea uri ui prejudiciu; manifestarea furiei reprezint a la ei o emotie similar a
agresivit atii, inca de ia aceast a varsta apar diferen te de sex: baietii simt mai labili din punct
de vedere emotional , isi manifest a emotiile cu mai mare intensitate , in timp ce fetele isi

controleaz a mai bine trairile emotionale si manifest a mai putina furie comparativ cu ei.
Copil aria mica. in al doilea si al treilea an de viata incep sa se manifeste izbucniri
de furie si agresivitate impotriva adultilor si a celor de aceea si varsta;. Copiii de acela si sex
au conflicte mult mai frecvente decat perechile de sexe diferite .
Varsta prescolar a si scoala primar a. Baietii prefer a agresivitatea fizica, iar fetele
formele de agresivitate indirect a. La aceast a varsta numai la un numar redus de copii se
manifest a forme severe de violenta fata de alti copii sau fata de animale .
In copil arie, potrivit lui Silverhorn si Frick (1999), fetele agresive manifest a perioade
de dezvoltare asem anatoare cu cele ale baietilor: au un temperament dificil , un control scazut
al impulsurilor , precum si deficite cognitive , respectiv neurologice . De asemenea exist a o
interac tiune negativ a copil -parinte, care faciliteaz a comportamentul agresiv la varsta
prescolar a. in aceast a perioad a se poate observa un comportament agresiv , dar acesta este
mai putin frecvent decat in cazul baietilor.

Adolescen ta si maturitatea timpurie .
Pe parcursul procesului de maturizare se pare ca perioada pubert atii si adolescen tei
este cea mai zbuciumat a si plina de conflicte deseori conjugat a cu o stare de suferin ta. Daca
etapa copil ariei se desfasoara cu o vitez a uimitoare si datorit a faptului ca individul este mai
putin constient de ceea ce se intampla, pubertate a si adolescen ta par a fi o succesiune de etape
ce aproap e ca scapa de sub control , avand loc o restructurare totala a lumii interioare . Starile
specifice acestei transform ari sunt: instrainarea fata de propria persoan a si fata de cei din jur,
constientizare a existen tei de sine si afirmarea eului si personalit atii proprii precum si a puterii
de a efectua modific ari in mediul din jur, nevoia de a fi acceptat si sentimentul de a fi
important pentru cei din jur, sentimentul unicit atii si diferen tierii de cei din jur, sentimentul
de neinteles atat pentru propria persoan a, dar si raportat la ceilal ti (U. Șchiopu , E. Verza , 1981).
Cele enumerate mai sus constituie o parte a procesului de socializare si
autocu noastere a individului . Alaturi de acestea trebuie sa mentionam importan ta familiei ,
scolii si grupului de prieteni . in cazul delincventului juvenil vorbim de o socializare ce
insumeaz a factorii de mai sus intr-un sens negativ . Studiile de specialitate referitoare la
delincven ta vorbesc cel mai adesea despre o-intersectare intre o situa tie ce poate provoca
actul delincvent si predispozi tia mai mult sau mai putin accentuat a a viitorului infractor .
Datorit a dezvolt arii fortei fizice comportamentul agresiv devine foarte sever ,
putand cauza chiar raniri grave sau decese; cei de aceea si varsta participa la acte de violen ta
colective . Un numar redus de adolescen ti devin agresivi in raport cu parintii sau cu profesori i
lor.
Ipoteza specific a 3. Nivelul stime i de sine difera in mod semnificativ la cele doua loturi luate
in studiu;
Ipoteza nula. Diferen tele cu privire ia nivelul stimei de sine sunt datorate
hazardului
Variabile implicate:
Variabila independent a (A) Categoria de subiec ti:
ai-cu antecedente , din centre de recuperare a2-fara antecedente
Variabila dependent a (X) Rezultatele obtinute la chestionarul privind stima de sine
Tipul de design : design uni factori al (2×1)

In ce prive ste testarea ipotezei specifice 3 de studiu , rezultatele obtinute la testul
Kolmogorov-Smirnov, au permis utilizarea metodelor parametrice de compara tie (z=. 703, p=.
706).
Datele obtinute la variabila stima de sine, la testul t pe esantioane independente ,
sunt cuprinse in tabelul de mai jos.

Tabel nr. 3a. cuprinz and rezultatele obtinute la testul t la variabila stima de sine
Deoarece valoarea t obtinuta (t=-1, 347) corespunde unui prag p=. 1 89, decizia cu privire la
validarea ipotezei specifice se suspend a.

in tabelul de mai jos sunt cuprin si indici statistici de start cu privire la variabila
stima de sine.

Tabe l S. b. cuprinz and indici statistici de start pentru variabila stima de sine
In CC privesc mediile obtinute la variabila stima de sine, la loturile luate in studiu ,
prin raportare la etalonul obtinut pe popula tie romana, putem conchide ca stima de sine a,
subie ctilor eu antecedente , din centre de recuperare , (m1=28, 0455) este situat a la nivel
mediu , limita superioar a, (valorile medii din etalon , fiind intre 20 si 29) iar a subiec tilor tara
antecedente la nivel crescu t (m2=30, 2857, valorile din etalon pentru stima de sine crescut a
fiind intre 30 si 40).
Studiile de specialitate au reliefat ca stima de sine este un construct oare se formeaz a
si dezvolt a de-a lungul timpului .
Din secolul al XIX-lea – de la inceputurile psihologiei ca stiinta-au existat un numar
considerabil de autori care au studiat stima de sine. intre acestia, W. James (1998) consider a
stima de sine rezultatul raportului dintre succesul actiunilor si aspira tiile unei persoane .
Astfel , o persoan a va avea o stima de sine ridicat a daca succesele sale sunt egale sau
superioare aspira tiilor si o stima de sine scazuta daca aspira tiile depasesc reusitele. In acest
context , stima de sine semnific a nu doar un proce s intern ci si extern, aflat in raport cu
succesul sau esecul pe care individul il obtine in demersurile sale de indeplinire a scopurilor
(Mezerville de G, 2004).
A. Maslow (1954 apud Mezerville de G, 2004), unul din reprezentan tii psihologiei
umaniste , a sublinia t rolul pe care il are stima de sine in viata fiecarui individ , incluz and acest
concept in piramida trebuin telor inspre varf, deasupra trebuin telor fiziologice , de securitate
si de apartenen ta.
Alti autor i s-au preocupat de factorii cu care stima de sine se afla in legatura. De
exemplu Hamacheck (1981 apud Lopez, N, Dominguez , R, 1993) consider a concep tul de sine ca
evaluarea cognitiv a asupra sinelui si stima de sine ca evaluarea afectiv a, intre cele doua
concepte exist and o stransa legatura.
Stima de sine reprezint a componenta evaluativ a a sinelui si se refer a la trairea
afectiv a sau la emotiile pe care le incearc a persoana atunci cand face referire la propria

persoan a (Constantin , 2004 apud Macarie A, Constantin T, Iliescu M, Fodorea A, Prepeli ta G, 2608).
Stima de sine a fost conceptualizat a diferit , de diversi autor i Astfel , Rosenberg (1979 apud Macarie A.
si colab , 2008) face distinc tia dintre stima de sine, ridicat a (pozitiv a) si > stima de sine scazuta
(negativ a). Lutanen si Crocker (1992, apud Macarie A. si colab , 2008) vorbesc de stima de sine
personal a-cu trimitere la evaluarea subiectiv a a atributelor care ii sunt proprii , specifice
individului si stima de sine colectiv a-cu trimitere la judec ati de valoar e asupra
caracteristicilor grupului sau grupurilor cu care persoana se identific a.
Psihologii sociali au ajuns la concluzia ca este util sa se disting a doua forme ale
stimei de sine:
(1) o stima de sine global a (global self-esteem ) legat a de valor izarea , acceptarea si
evaluarea general a a eu-lui, constituind fundalul auto-raport arii afective si
(2) evalu ari specifice ale eu-lui sau stima de sine specific a (domain -specific
evaluations/self -esteem ) care se refer a la autoaprecieri specifice pe diferite dimensiuni
relevante de evaluare cum ar fi, de exemplu , autoaprecierea atractivit atii fizice , a
popularit atii, competen tei matematice etc. (Brown, 1993).

Coopersmith (1981) face referire la trei caracteristici ale stimei de sine:
a) reprezint a o constant a de-a lungul timpului pentru perioad a de cel putin cativa
ani;
b) se poate modifica in functie de diferite situa tii de viata si experien te personale
ale unui individ , precum si in functie de sex, varsta, rol asumat;
c) reprezint a un proces de evaluare asupra propriilor performan te.

Exist a descrise in literatura de specialitate si cateva caract eristic i pentru stima de
sine ridicat a versus scazuta.

Caracteristici pentru stima de sine ridicat a:
N. Branden (1992), consider a ca stima de sine se refer a la suma elementelor care
ofera increder e in sine insasi a unei persoane . Astfel o persoan a cu stima de sine ridicat a se
bucur a de viata si consider a ca merit a sa fie fericit a. Fernandez (1995, apud Valdez , P, 1996),
consider a ca o stima de sine ridicat a se dezvolt a in relatii pozitive cu persoane semn ificative
precum: familia , grupul de prieteni , colegi de serviciu.

Este deja cunoscut faptul ca exist a o relatie intre stima de sine si cu unele trasaturi
de personalitate . De exemplu de stima de sine pozitiv a se asociaz a si: o dispozi tie afectiv a
pozitiv a, sentimentul de autoeficacitate in munc a sau trasaturi precum independen ta,
autonomie , autocontrol . Persoanele cu stima de sine crescut a sunt mult mai deschise in a
recep tiona feed-backul negativ , simt capabile de a-si reprezenta mult mai realist situa tiile de
viata, accep ta mult mai facil diferen tele ce exist a intre oameni , isi asum a in grupurile sociale
din care fac parte roluri active si isi exprim a frecvent si eficient punctul propriu de vedere .
Pe de alta parte , persoanele cu o stima crescut a de sine sunt mai putin dispuse in a-si
recunoa ste propriile defecte si greseli personale .
Caracteristici pentru stima scazuta de sine:
Gibson (1991 apud Valdez, P, 1996) sustine ca subiec tii cu stima de sine scazuta tind

sa se simta mai putin iubiti de ceilal ti, sufer a adesea de depresie si anxietate . intre factorii
care ar putea conduce la o scadere a stimei de sine in perioada adult a, autorul mai sus citat
mentioneaz a: esecuri in relatiile sociale , divor tul, pierderea locului de munc a, boli cronice
sau accidente .
Persoanele cu o stima de sine scazuta sunt mult mai sensibile la critici astfel incat
un feed-back -ul negativ asupra lor este atat de influent incat persoana nu mai reactioneaz a la
cele pozitive . De regul a persoanele cu stima scazuta de sine detin sentimente de inferioritate ,
de autoeficacitate scazuta, sunt nesigure si adesea singuratice . De aceea adesea se vorbe ste
despre insuccesul si inadaptarea persoanelor cu stima de sine scazuta, in societate . Dar, in
unele studii recente , se consider a insa ca individul poate sa se inconjoare de o stima scazuta
de sine cai un mijloc de aparare a sinelui .
In formarea stimei de sine, practicile educative din mediul familial si relatiile pe
care le dezvolt a individul in grupurile sociale din care face parte sunt deosebit de importante .
Coopersmith (1981) a realizat un studiu celebru punand in eviden ta modul in care mediul
familial si tehnicil e de educare influen teaza stima de sine. in urma analizei , datelor obtinute
de la copii si parinti s-a constat ca parintii copiilor cu stima de sine ridicat a de cele mai multe
ori au manifestat urmatoarele atitudini si comportamente educative:
a) au fost afectuo si, intelegatori si implica ti in problemele copilului tratandu-le cu
seriozita te si manifest and interes pentru acestea;
b) au fost severi , in sensul in care au promovat cu fermitate si consecven ta anumite
reguli , incuraj andu-si copiii sa ajung a la un standard inalt de comportam ent;
c) au manifesta preferin ta pentru un mode l non-coercitiv de disciplin a (de exemplu ,
lipsirea de privilegii si izolarea ) de regul a analiz and cauzele comportamentului
necorespunz ator si explic and copiilor nocivitatea acestuia;
d) au fost democratici in sensul in care, de exemplu , timpul petrecut la televizor a
fost negociat cu copiii lor.

Copiii eu stima de sine instabil a au indicat frecvent faptul ca tatii lor sunt critici ,
manifest a. control psihologic prin apelarea la tehnici de inculpare , a vinei , nu remarc a
comportamentele pozitive , nu manifest a aprobare sau afectivitate , nu petrec timpul antrena ti
intr-o activitat e comun a. Pe de alta parte tatii copiilor cu stima de sine stabil a sunt vazuti de
catre copii lor ca fiind capabili sa-i ajute sa rezolve diferite probleme .
Edmonson , J, Grote , L, Haskell , L, Matthews , A, White , M, au studiat relatia
dintre stima de sine a la adolescen ti si la mame le acestora iar pe baza rezultatelor obtinute s-
a concluzionat ca exist a o corela tie pozitiv a a variabilei stima de sine la loturile luate in
studiu . Exist a inca unele rezultate contradictorii , in literatura de specialitate , eu privire la
influen ta pe care o au parintii asupra stimei de sine si autoeficacit atii la copii . in cateva studii
s-a demonstrat ca exist a o corela tie puternic a intre stima de sine ridicat a si competen ta a
mamelor si stima de sine ridicat a si autoe ficacitate a copiilor (Baruch , 1976; Coopersmith ,
1967; Kernis et al, 2000). Coopersmith sesizeaz a ca exist a diferen te in ceea ce privesc
expectan tele parintilor eu stima de sine crescut a fata de cei cu stima de sine scazuta, vizavi
de copiii lor. Parintii cu stima de sine crescut a valorizeaz a si incurajeaz a competitivitate a si
educa tia, valori pe care le insufl a si copiilor . Parintii cu stima de sine scazuta, incurajeaz a
spre obedien ta, acomodare si adaptare la semeni . S-a mai constatat ca acei copii care prezint a

o stima de sine crescut a au o relatie mult mai apropiat a cu parintii decat acei cu stima de sine
scazuta (Coopersmith , 1967; Kernis et al, 2000).
W. O Donnell (1976) a realizat un studiu al carui scop a fost sa investigheze daca
stima de sine in adolescen ta timpurie este legat a de sentimentele fata de parinti si daca in
adole scenta tarzie aceasta este legat a de sentimentele fata de cei mai buni prieteni . S-a
constatat , ca pentru ambel e loturi (elevii din clasa a VIII-a si a XI-a), stima de sine este in
stransa legatura atat cu sentimentele fata de parinti cat si cu cele fata de cei mai buni prieteni
dar ca in adolescen ta tarzie corela tia dintre stima de sine si sentimentele legate de parinti nu
este atat de puternic a ca in adolescen ta timpurie .
Finken , L, Amato , R. (1993) au investigat relatia dintre stima de sine a parintilor
tulbur arile de comportament la copii . S-a pornit de la ipoteza ca existen ta unor tulbur ari de
comportament la copii se afla in legatura cu o stima de sine scazuta a parintilor. Rezultatele
obtinute de cercet atori sustin ipoteza de la care au pornit , constat andu-se ca variabile precum:
sexul parintilor, sexul copiilor , parinte care lucreaz a sau nu, atitudinea parintilor in functie
de stereotipurile legate de rol, nu intervin ca mediatori in relatia stima de sine a parintilor si
tulbur arile de comportament ale copiilor .
Ipoteza specific a 4. intre cele doua loturi luate in studiu exista diferen te semnificative cu
privire la teama de evaluare negativ a.
Ipoteza nula. Diferen tele in ce prive ste teama de evaluare , negativ a la loturile luate
in studiu sunt datorate hazardului
Variabile implica te:
Variabila indep endent a (A) Categoria de subiec ti.
ai-cu antecedente , din centre de recuperare
a2-fara antecedente
Variabila dependent a (X) Rezultatele obtinute la chestionarul privind teama de
evaluare negativ a
Tipul de design: design unifactoria l (2×1)

Prin utilizarea probei Kolmogorov -Smirnov , s-a obtinut valoarea z=. 720, p=. 678,
fapt care ne permi te utilizarea metodelor parametrice de compara tie a datelor , la variabila
teama de evaluare negativ a.
In ce prive ste. testarea ipotezei specifice 4 de studiu , rezultatele sunt cuprinse in
tabelul de mai jos.
Tabel nr. 4a. cuprinz and rezultatele obtinute la testul t la variabila teama de evaluare
negativ a
Deoarece valoarea t obtinuta (t=-2, 061), corespunde unui prag de semnifica tie p=.
047, ipoteza de studiu se confirma, astfel incat putem sa consider am ca, intre loturile luate in
studiu exist a diferen te cu privire la teama de evaluare negativ a.
Indicii , statistici de start pentru variabila teama de evaluare negativ a sunt cuprin si
in tabelul de mai jos:
Tabel 4. b. cuprinz and indici statistici de start pentru variabila teama de evaluare
negativ a
In ce privesc mediile obtinute la chestionarul privind teama de evaluare negativ a,
la lotul de subiec ti din centrul de recuperare , nivelul acesteia se situeaz a la nivel mediu spre

limita superioar a, conform raport arii acestora la etalon (valorile din etalon pentru nivel mediu
fiind intre 12 si 16). La lotul de subiec ti fara. antecedente , nivelul acesteia se situeaz a la
intervalul accentuat , prin raportare la etalon (pentru accentuat nivelul fiind de la 17 la 23).

Teama de evaluare negativ a este foarte bine relationat a cu anxietatea . Mai mult sau
mai putin sporadic , persoanele lipsite de abilit ati sociale manifest a unele tulbur ari anxioase .
Cel mai adesea , poate fi vorba de fobia social a sau tulburarea de anxietate social a. Aproape
tara gres, aceasta induce aparent banala anxietate de performan ta, care submineaz a
capacitatea persoanei de a depasi teste si examene cu public , de genul celui pentru permis
auto. in situa tii sociale normale , anxietatea social a induce stari de nelini ste, nesiguran ta si
chiar panic a. La originea lor se afla o team a excesiv a si difuz a de critic a, de evaluare
negativ a, de penibil , de umilin ta, de oameni straini si diverse alte spaime irationale , adica
lipsite de un mobil concret si o cauza evident a. Indivizii sunt inhiba ti social , au sentimentul
de insuficien ta si hipersensibilitate la o evaluare negativ a. Au frica de critic a, dezaprobare ,
respingere . in relatiile intime manifest a teama de a nu fi ridiculiza ti, umili ti in public , se
consider a neatractivi , inferiori , inapti social . Au nevoie de tandre te, securizar e si reasigurare .
Complica tiile duc la: anxietate , fobie sociala, tulbur ari de dispozi tie.
Ipoteza : specific a 5. intre cele doua loturi luate in studiu exista diferen te semnificative cu
privire nivelul inteligentei emotionale
Ipoteza nula. Diferen tele in ce nivelul inteligen tei emotionale , la loturile luate in
studiu , sunt datorate hazardului Variabile implicate:
Variabila independent a (A) Categoria de subiec ti:
a1-cu antecedente , din centre de recuperare 39 – fara antecedente
Variabila dependent a (X) Rezultatele obtinute la chestionarul privin d inteligen ta
emotional a
Tipul de design : design unifactor ial (2×1)
Intruc at la proba Kolmogorov -Smirnov , valoarea z=. 619, corespunz atoare unui
prag de semnifica tie p=. 839, vom utiliza in continuare metode parame trice de compara tie.
In ce prive ste testarea ipotezei specifice 4 de studiu , rezultatel e sunt cuprinse in
tabelul de mai jos.

Tabel nr. 5. a. cuprinz and rezultatele obtinute la testul t la variabila teama de evaluare negativ a

Intruc at valoarea t obtinuta, t=. 396, corespunde unui prag de semnifica tie p=. 695,
mai mare decat valoarea critic a de. 05, suspend am decizia .
Indicii statistici de start pentru variabila inteligen ta emotional a sunt cuprin si in
tabelul de mai jos:

Tabel nr. 5. b. cuprinz and indici statistici de start pentr u variabila inteligen ta
emotional a

Grafic nr. 5. reprezent and mediile inteligen tei emotionale , la loturil e luate in studiu

Din analiza mediilor cuprinse in tabel , constat am, cu o oarecare surprindere ca,
nivelul inteligen tei emotionale este usor mai crescut la subiec tii cu antecedente , din centrele
de recuperare fata de ceilal ti (m1=95, 8696 si m2=90, 7143). Desi diferen ta obtinuta nu este
semnificativ a statistic , nu putem . sa nu ne pronun tam cu privire la necesitate a educ arii
inteligen tei-emotionale la ambele loturi luate in studiu , deoarece , pe de o parte este un
domeniu ce merit a a fi explora t in continuare , iar pe de alta parte sustinem necesitatea
canaliz arii achizi tiilor din sfera inteligen tei emotionale spre comportamente dezirabile social ,
in special la subiec tii inclu si in centre de recuperare .
Statisticile arata in lumea intreag a o tendin ta a cresterii „analfabetismului
emotional” ce are ca si consecin ta cresterea numarului de delicte violente , a sarcinilor
nedorite , a consumului de alcool si droguri , a depresiilor si tulbur arilor de alimenta tie.
Un studiu la nivel national asupra problemelor emotionale ale copiilor realizat de
Thomas Achenach si Catherine Howell (apud Gole man, 2004 ) a urmarit problemele
copiilor la un stadiu mai subtil rezult and un nivel scazut al competen tei emotionale . in cadrul
acestui studiu , s-a comparat starea emotional a a copiilor americani de la jumatatea anilor
1970 cu a copiilor de la sfarsitul anilor 1980 . Datel e au aratat ca in medie copiii 6 duc mai
prost in urmatoarele privin te:
a) Izolarea sau problemele sociale . S-a observat ca, copiii prefer a din ce in ce mai
mult sa fie singuri , secre tasi, bosumfla ti, lipsiti de energie , dezvolt and un sentiment de
nefericire si o dependen ta exagerat a.
b) Anxietate a si depresia . S-a dovedit existen ta mai multor temeri si ingrijor ari,
nevoia de a fi perfec ti, sentimentul ca nu sunt iubiti, agita tia sau tristetea si depresia .
c) Problemele de atentie si gandire s-au observat si in capacitatea de a fi atenti sau
de a fi calmi , visarea cu ochii deschi si, actiunile intreprinse fara a medita asupr a situa tiei,
agita tia prea mare care duce la o incapacitate de concentrare , incapacitatea de a-si lua gandul
de la anumite lucruri .
d) Delin cventa sau agresivitatea . Sunt din ce in ce mai multi copii care au
intotdeauna necazuri , care mint si triseaza, certuri foarte dese cu altii, care manifest a o dorin ta
imperioas a de a li se acorda atentie, distrug lucruri ce nu le apartin, sunt tot mai neascult atori
acasa si la scoala, incapatanati si cu o proast a dispozi tie.
A fi competent din punct de vedere emotional trebuie , bineinteles, sa fie judecat in
relatie cu varsta individului . Un copil de 4 ani poate fi foarte avansa t in compara tie cu alt
copil de aceea si varsta, dar de-a dreptul imatur in relatie cu un copil de 10 ani. Judec atile
asupra competen tei trebuie sa tina cont si de mediul cultural al copilului: ceea ce este
considerat ca si comportament matur intr-un cadru social poate sa nu fie considerat la fel
intr-un altul (Elias , 2002 ).
Competen ta emotional a este strans legat a de competen ta social a, mai ales pentru ca
abilitatea de a face fata emotiilor proprii si ale celorlal ti este central a pentru interac tiunile
sociale (Halberstadt , Denham si Dunsmore , 2001, apud Scha ffer, 2005 ). Acest lucru devine
evident atunci cand ne referim la grupul de copii , unde popularitatea si prietenia depind in
mare masura. de succesul cu care un copil poate sa faca legatura sensibil intre emotiile sale
si ale altora . Iata cateva concluzii ale studiil or realizate de Calkins , Gill, Johnson si Smith
(1999 apud Schaffer , 2005 ) :

a) Copiii care an dezvoltat o modalitate constructiv a de a-si gestiona experien tele
emotionale au in general mai mult succes in relatiile cu copiii .
b) Copiii pricepu ti in a semnaliza cu claritate starile lor emotionale celorlal ti sunt
mai placuti de ceilal ti copii .
c) Copiii care au acurate te mai mare in alegerea mesajelor emotionale potrivite tind
sa fie mai populari .
d) Copiii care se exprim a mai poziti v au relatii mai bune cu alti copii decat copiii
care sunt expresivi in mod negativ .
e) Copiii care interpreteaz a cu acurate te mesajele emotionale ale celorlal ti au cele
mai mari scoruri la aprobarea social a.
f) Copiii care pot sa se adapteze furiei in manier a non-agresiv a sunt mai placuti, au
mai mult succes ca lideri si in general sunt mai competen ti din punct de vedere social .
Din. analiza mediilor cuprinse in tabel , constat am, cu o oarecar e surprindere ca,
nivelul intelig entei emotionale este usor mai crescut la subiec tii cu antecedente , din
centrele de recuperare fata de ceilal ti (m1-95, 8696 si m1=90, 7143 ). Desi diferen ta obtinuta
nu este semnif icativ a statistic , nu putem sa nu ne pronun tam cu privire la necesitatea educ arii
inteligen tei emotionale la ambele loturi luate in studiu , deoarece , pe de o parte este un
domeniu ce merit a a fi explorat in continuare , iar pe de alta parte sustinem necesitatea
canaliz arii achizi tiilor din sfera inteligen tei emotionale spre comportamente dezir abile social ,
in special la subiec tii inclu si in centre de recuperare .

7. 7. Studiu compara tiv privind nivelul de dezvoltare si functionare cognitiva Analiza
cantitativa si calitativa a rezultatelor
Ipoteza specific a 6. intre cele doua loturi luate in studiu exista diferen te semnificative cu
privire nivelul de dezvoltare si functionare cognitiva .
Ipoteza nula. Diferen tele in ce nivelul de dezvoltare si functionare cognitiva , la
loturile luate in studiu , sunt datorate hazardului
Variabile implicate:
Variabila independent a (A) Categoria de subiec ti: ai-cu antecedente , din centre de
recuperare a?. fara antecedente
Variabila dependent a (X) Rezultatele obtinute la Matricele Progresive Raven .
Tipul de desig n: desig n unifacto rial (2×1)
Intrucat la proba Kolmogorov -Smirnov, valoarea z, 619, corespunz atoare unui prag de
semnifica tie p=. 839, vom utiliza in continuare metode parametrice de compara tie.
In ce prive ste testarea ipotezei specifice 4 de studiu , rezultatele sunt cuprinse in
tabelul de mai jos.
Studiu -comparativ realizat intre doua loturi de subiec ti: Lotul 1-adolescen ti din
Centrul de Reeducare Targu Ocna si Lotul 2-adolescen ti din Colegiul Calat is si Colegi ul Economic
din Mangalia .
Num arul total de subiec ti examina ti a fost de 111 la lotul de subiec ti din penitenciar
si 91, cei fara antecedente , insa datorit a faptului c a indicele de va riabilitate la 16 subiec ti din
prima categorie si respectiv 3 la cea de a doua , a fost mai mare dec at 7, numarul

chestionarelor r amase spre prelucrare a fost 95 la subiec tii din penitenciar si 88 la cei f ara
antecedente .
In urma prelucr arii si interpret arii datelor , conform etalonului realizat pe popula tie
din Rom ania, in tabelul si graficul de mai jos redam incadrarea , pe nivele de inteligen ta, a
subiec tilor din cele doua loturi cuprinse in studiu .

Tabel nr. 6a. reprezent and incadrare a subiec tilor din cele doua loturi in pe nivele de
inteligen ta

Grafic nr. 6a. reprezent and incadrarea subiec tilor din cele doua loturi pe nivele de
inteligen ta

Legenda:

NIVELUL DE INTELIGENTA SIMBOLUL DIN GRAFIC
inteligen ta deasupra nivelului mediu I
inteligen ta de nivel mediu (buna) II
inteligen ta de nivel mediu (slaba) III
t inteligen ta sub medie IV
inteligen ta de limit a V
deficien ta mintal a usoara VI
deficien ta mintal a medi e vil).

Prin prelucrarea datelor cu ajutorului testului t de compara tie a datelor , pe
esantioane , independente , s-au obtinut rezultate semni ficativ statistic , asa cum reiese si din
tabelul de mai jos:

Tabel nr. 6b. reprezent and rezul tatele la testul t, esantioane independente , la proba
de inteligen ta Raven standard

Intruc at la valoarea t calculat a (t=4, 212) ii corespunde un prag p=. 001, dam credit
ipotezei d e studiu si conchidem ca exist a diferen te, semnificative statistic intre loturile luate

in studiu in ceea ce prive ste nivelul de inteligen ta, in sensul ca la subiec tii din penitenciar le
cores punde un nivel mai scazut al inteligen tei.
Rezultatele studiului nostru se aliniaz a si la rezultatele obtinute de alti cercet atori
care au studiat nivelul inteligen tei la adolescen tii delicven ti. Astfel , exist a numeroase studii
care au demonstrat ca, in compara tie cu nondelincven tii, grupurile de delincven ti au un IQ
mai scazut, iar aceasta . se mentine independent de etnie , clasa social a, sex sau relatii familiale
(Bonchi s, 2000). Se consider a ca un IQ ridicat ajuta individul sa constientizeze riscurile la
care s-ar expune comi tand delicte si sa decid a sa nu se expun a lor. Un alt factor explicativ
este dificultatea persoanelor cu un IQ scazut de a-si justifica actele in fata autorit atilor, de a
comunica in aceste situa tii cu acestea .
Analiz and subcategoriile inteligen tei, Quay (Bonchis, 2000) aduce argumente ce arata
ca in randul delin cventilor, intre nivelul inteligen tei generale si al celei verbale exist a un
decalaj considerabil . Mai mult, un IQ verbal scazut coreleaz a pozitiv cu gravitatea delictului ,
si prin urmare este un factor predictiv mai eficient .
Relatia inteligen ta – delincven ta juvenil a nu este insa una direct a. Un IQ scazut
conduc e la delict in manier a mediat a, prin intermediul consecin telor sale in planul
performa ntelor academice (este cunoscut faptul ca delincven tii au rezultate scolare slabe ), al
problemelo r psihice in general , al intarzierilor in materie de judecat a moral a si rezolvare de
probleme .
Pentru o analiz a mai detaliat a a datelor , prezent am datele referitoare la numarul
raspunsurilor gresite la subscalele Matricele Progresive Raven, la cele doua categorii de
subiec ti luati in studiu .
Grafic nr. 6b. reprezent and numarul de raspunsuri gresite la Matricel e Progresive
Raven , la cele doua categorii de subiec ti

Din analiza datelor cuprinse in grafic , putem observa diferen ta intre numarul de
raspunsuri gresite la Matricele Progresive Raven , pe cele cinci subscale intre cele doua loturi
luate in studiu . Conform datelor , se remarc a un numar mai mare de erori la lotul de
adolescen ti din penitenciar , fata de cei fara antecedente , la toate subscalele testului .

In. concluzie , intre cele doua loturi de subiec ti exist a diferen te cu privire la acestia
pot intelege si prelucra informa tiile la:
a) imagine statica, atentie, nivel de discriminare vizual a (subscala A)
b) diferen tiere liniar a, analiza relatiilor liniare (subscala B)
c) observare dinamic a, atentie dinamic a, imagina tie (subscala C)
d) observarea schimb arilor complexe (subscala D)
e) abstractizare si sintez a dinamic a (subscala E)
Pe de alta parte se observ a, la ambele loturi o crestere progresiv a a erorilor de la o
scala la alte a testului , fapt datorat cresterii gradului de dificultate a situa tiilor problem a din
test odata cu trecerea de la o subscal a la alta.
Mentionam ca, la ambele loturi , primii itemi din fiecare subscal a au fost rezolva ti
cu un numar scazut de erori iar ultimii itemi de la fiecare subscal a contin cele mai multe
raspunsuri gresite.
Pentru exemplificare si pentru o sintez a mai evident a a adatelor prezent am raportul

numarului de raspunsuri gresite la ambele loturi , pentru temii 1, 2, 3 si 10, 11, 12, de la
fiecare subscal a.
Grafic nr. 6c. reprezent and numarul de raspunsuri gresite la temii 1, 2, 3 si 10, 11,
12, la lotul de adolescen ti fara antecedente

Grafic nr. 6d. reprezent and numarul de raspunsuri gresite la temii 1, 2, 3 si 10, 11,
12, la lotul de adolescen ti cu antecedente

Din analiza celor doua grafice observ am, la ambele loturi , un numar de raspunsu ri
gresite crescut la ultimii itemi ai fiecarei subscale .

Prezentarea conceptului de inteligen ta
O defini tie larg raspandita asupra inteligen tei o ofera I. Radu privind -o ca un
„instrument al cunoa sterii, al abstractiz arii si combin arii”.

De studiul inteligen tei se leaga nume cum ar fi: Binet, Simon, Wechsle r, Spearman ,
Thurstone , Guilford , Sternberg , Gardner etc. Structura complex a a inteligen tei si mai ales a
functiilor acesteia sunt foarte bine surprinse de M. Golu:
a) capacitate de asociere -disociere , sistematizare -generalizare a carac teristicilor
obiectelor si a relatiilor existente intre acestea
b) capacitat ea de a adopta decizii optime
c) capacitatea de autocontrol si folosirea erorilor ca sursa de. informa tie pentru
optimiz arile ulterioare
d) posibilitatea de a face fata situa tiilor problematice noi
e) adaptarea comportamentului la cerin tele impuse de mediu
f) capacitatea de a opera cu semne si simboluri
g) alegerea mijloacelor necesare atingerii scopului propu s
h) anticiparea unor rezultate .

De asemenea , Sternbe rg (Bonchi s, 2004) dezvolt a teoria „triarhic a a inteligen tei
conform careia inteligen ta este constituit a din abilit ati diferite pe care autorul le identific a a
fi:
a) inteligen ta componen tiala care implic a aplicarea unor strategii , achizi tionare de
cuno stinte, metacogn itia, reglarea seifului , si posed a un caracter adaptativ in situa tiile
scolare;
b) inteligen ta exper ientiala implicat a in rezolvarea unor sarcini noi si in
automatizarea deprinderilor;
c) inteligen ta contextual a care face trimitere la abilit atile de adap tare si schimbare
a mediului in functie de cerin tele si dorin tele individului .

O alta teorie asem anatoare este cea a tui H. Gardner (Bonchi s, 2004) conform careia

nu exist a un singur tip de inteligen ta ci cel putin 6-7 care sunt interdependente unele de altele ,
fiecare functionand ca un sistem separat la nivel cerebral , avand propriile sale reguli
(Atkinson , 2002 ). Acestea sunt: lingvistic a (deprinderi de limbaj , citit, scris, vorbit , ascultat ),
logico -matematic a (deprinderi numerice ), spatiala (intelegere a relatiilor spatiale), muzical a
(cantat cu voce sau la un instrument ), corporal -kinestezic a (dans, sport ), interpersonal a
(intelegere si afiliere ) si intrapersonal a (intelegerea sinelui ).
Cu toate limitele sale, legate in deosebi de dificult atile de masurare a tipurilor de
inteligen ta, teoria lui Gardner ofera un ajutor deosebit in eforturile de intelegere a copiilor
talenta ti (Bonchi s, 2004).
Psihologia genetic a, promovat a de J. Piaget, confirm a punctul de vedere al
inteligen tei ca aptitudine general a cu o anume baza nativ a. Adaptarea const a din echilibrarea
dintre asimi larea informa tional a la schemele preexistente si acomodarea sau restructurarea
impus a de noile informa tii ce nu se potrivesc perfect cu vechile scheme . Deci , echilibrarea
pe care Piaget o identific a cu inteligen ta se produce in baza acomod arilor, a restructur arilor
sau reorganiz arilor mentale . Masura inteligen tei este echivalent a cu rata acomod arilor ce
permit o buna intelegere si rezolvare de probleme .
Inteligen ta se masoara atat prin tehnici verbale cat si nonverbale (figurative ). Bazele
psihometriei au fost puse prin opera psihologului elvetian Alfred Binet care a alcatuit un test
de identificare a copiilor retarda ti pentru ca acestia sa poata beneficia de un ajutor
suplimentar din partea profesorilor in activitatea scolar a. Unitatea de masura a inteligen tei
este binecunoscutul IQ, coeficientul de inteligen ta sau intelligence quotient , termen introdus
in literatura psihologic a de W Stern pentru a completa notiunea de varsta mintal a folosit a de
A. Rinei si T. Simon (apud Ghergu t, 2005). Acest coeficient repre zinta raportul dintre varsta
mintal a (VM) si varsta cronologic a (VC) exprimate in luni si multiplicat cu 100.
Altfel spus, coeficientul de inteligen ta exprim a raportul dintre doua performan te:
performan tii reala a subiectului si performan ta asteptat a in functie de varsta sa cronologic a.
Coeficientul inteligen tei – IQ este un numar general ce arata capacitatea de gandire
a omului , abilitatea sa in solutionarea problemelor . Un IQ de 100 arata o inteligen ta general a
medie . Deoarece este greu de masurat cu exactitate maxim a IQ-ul, testel e lasa o marja de
eroare de 5 puncte . Rezultatul testului poate fi influen tat de foarte multe elemente . Oboseala ,
boala , lipsa concentra tiei pot scadea coeficientul inteligen tei.

7. 8. Studiu corela tional
Ipoteza de studiu 7: Exist a o corela tie intre nivelu l maturit atii afective si al nivelului
de inteligen ta emotional a cu inteligen ta evaluat a prin proba Raven standard (Matric ole
Progresiv e Raven).
Variabil e implicate:
Maturitatea afectiv a si inteligen ta emotional a;
Inteligen ta evaluat a prin proba Raven standard
Datele obtinute in urma prelucr arii datelor cu testul Bravais -Pearson , de corela tie,
sunt cuprinse in tabelul de mai jos.

Tabel repre zentand matricea corela tional a la dimensiunile maturitate afectiv a,
inteligen ta emotional a si inteligen ta la lotul de subiec ti din centrele de reeducare

Din analiza datelor obtinute si sumarizate in tabelul de mai sus, nu putem inca sa
valid am, eu datele existente ipoteza de studiu , pentru niciuna din variabilele implicate , motiv
pentru care suspend am decizia . in incercarea de a explica rezultatele obtinute am facut apel
la unele date din domeniu l neurofiziologiei . Astfel , din punct de vedere anatomic , sistemul
emotional poate actiona independent de neocortex . Unele reactii emotionale si memoria
emotionala pot fi formate fara nici o participare constienta cognitiv a. Nucleii corticali pot
adaposti amintire a si repertoriul de reactii pe care le avem , fara sa ne dam prea bine seama
de ce actionam astfel , pentr u ca scurt atura de la talamus la nucleul amigdalian ocole ste
complet neocortexul . Acest ocol pare sa-i permit a nucleului amigdalian sa devin a depozitul
unor impresii emotionale si aminti ri despre care n-am stiut niciodat a, totul in mod. constient.
LeDoux avanseaz a ideea ca rolul subteran al nucleului amigdalian la nivelul memoriei este
cel. ce explic a, de exemplu , un experiment uluitor , in care oamenii . au. dobandit o anumit a
preferin ta pentru forme geometrice ciudate ce le-au fost trecute atat de rapid prin fata ochilor ,
incat n-au ajuns sa fie constienti catusi de putin ca le-ar fi vazut!
Alte cercet ari au aratat ca in primele miimi de secund a din momentul in care
percepem ceva nu numai ca intelegem incon stient despre ce este vorba , dar si hotaram daca
ne place sau nu; “incon stientul cognitiv” particip a nu numai la constientizarea identit atii a
ceea ce vedem , dar si la opini a despre acel lucru . Emo tiile noastre au o minte proprie , una
care sustine puncte de vedere independent de mintea noastr a rational a.
Un semnal vizual ajunge de la retina mai intai la talamus , unde este tradus in
limbajul creierului . Mare parte a mesajului merge apoi la cortexul vizual , unde este analizat
si evaluat ca inteles si raspuns potrivit; daca acest raspuns este emotional , semnalul merge la
nucleul amigdalian , pentru a activa centrii emotionali . Dar o parte mai mica a semnalului
initial merge de la talamus direct la nucleul amigdalia n intr-o transmisie rapid a, care permite
o reactie rapid a (desi mai putin precis a). Astfel , nucleul amigdalian poale declan sa o reactie
emotional a inainte ca respectivii centri corticali sa fi inteles in totalitate ce se intampla.
Creierul folose ste o metod a simpl a, dar foarte abila de a inzestra registrul emotional
al amintirii cu o poten ta special a: acela si sistem de alarm a neurochimic a care determin a
corpul sa reactioneze prin lupta sau fuga in situa tiile amenin tatoare , inregistreaz a in memorie
clipa respectiv a cat se poate de viu. intr-o stare de stres (anxietate sau emotie intense ,
respectiv bucurie ), un nerv care porne ste de la creie r ajunge la glandele suprarenale ,
determin and o secretie de hormoni , epinefrine si norepinefrine , care circul a prin corp, dand
semnalul ca este o stare limit a. Acesti hormoni activeaz a receptorii nervului vag; in vreme
ce nervul vag transmite mesaje de la creie r pentru a regla inima ; el le transmite inapoi la
creier , gener and epinefrine si norepi nefrine. Nucleul amigdalian este locul principal din
creier unde se duc acest e semnale ; aceste semnale activeaz a neuronii din nucleul amigdalia n,
care semnalizeaz a altor regiuni ale creierului , in asa fel incat sa sporeasc a amintirea a ceea
ce se intampla.
Aceast a trezire a nucleului amigdalian se pare ca imprim a in memorie majoritatea
momentelor de intens a activitate emotional a cu un grad suplimentar de forta. Cu cat trezirea
nucleului amigdalian este mai intens a, cu atat amintirea este mai puternic a; experien tele care
ne sperie sau ne ingrozesc cel mai mult in viata simt dintre cele mai de nesters amintiri .
Aceasta inseamn a ca in creier exist a, prin urmare , doua sisteme de memorie , unul pentru

faptele oarecare si. unul pentru cele cu incarcatura emotional a. Un sistem special pentru
amintirile emotionale are o logic a bine gandita in evolu tie, bineinteles, inzestr and animalul
cu amintirile vii a ceea ce-l amenin ta sau ii place; Dar amintirile emotionale pot fi calauze
gresite in prezent .
Unul dintre dezavantajele alarmelor neurale este ca mesajul urgent pe care il
transmite nucleul amigdalian este uneori , daca nu chiar foarte des, iesit din uz-mai ales in
raport cu existen ta social a fluid a in care traim noi, oamenii . Ca sediu al memoriei emotionale ,
nucleul amigdalia n scaneaz a exper ienta respectiv a, deci o analizeaz a compar and ceea ce se
intampla in momentul prezent cu ceea ce s-a intamplat in trecut . Metodele de comparare sunt
de tip asociativ: atunci cand un element cheie al-situa tiei prezente seam ana cu ceva din trecut ,
putem sa numim acest lucru “potrivire” . Acest fapt explic a de ce circuitul e confuz : reactia
apare inaintea unei confirmari complete . Se comand a in graba o reactie la prezent in functie
de amintiri intiparite demult , impreun a cu gandurile, emotiile si reactiile dobandite ca
abordare a unor evenimente ce sunt doar vag asem anatoare , insa suficient de apropiate pentru
a alarma nucleul amigdalian .
Imprecizia creierului emotional in asemenea momente se adaug a faptului ca multe
amint iri emotionale puternice provin din primii ani de viata, din relatia copilului foarte mic
cu cei care ii poart a de grija.
Acest lucru este adev arat in special in cazul evenimentelor traumatizante , cum ar fi
bataile sau indiferen ta. in primii ani de viata, alte structuri ale creierului , in special
hipocampul, care. are un rol crucial in amintirile noastre narative , si neocortexul , locul in
care sunt adapostite gandurile rationale , trebuie sa se dezvolte in totalitate ;: La nivelul
memoriei , nucleu l amigdalian si hipocampul lucreaz a in colaborare; fiecare inmagazineaz a
si recupereaz a informa tiile speciale de sine statator. in vreme ce hipocampul recupereaz a
informa tiile, nucleul amigdalian hotaraste daca informa tiile au si valen te emotionale . Dar
nucleul amigdalian , care se maturizeaz a foarte rapid in creierul sugarului , este format de fapt
in totalita te inca de la nasterea copilului .
Trebuie sa ne gandim si la rolul emotiilor in cazul hotararilor celor mai “rationale” .
in cateva lucrari eu implica tii multiple in intelegerea vietii mintale , dr. Antonio Damasio , un
neurolog de la Universitatea din Iowa, de la Colegiul de Medicina , a facut studii atente asupra
felului in care pacien tii au de suferit in cazul unor probleme de circuit prefrontal -amigdal .
Hotararea lor-este profund viciat a-chiar daca nu apare nici o deteriorare la. nivelul IQ-ului
sau, al. capacit atii lor cognitive . in ciuda inteligen tei lor intacte , ei fac alegeri dezastruoase
in carier a sau in viata personal a sau chiar pot zabovi obsedant de mult asupra unei hotarari
cat se poate de simple , cum ar fi stabilirea unei intalniri.
Dr. A. Damasio sustine ca hotararile lor sunt atat de nefericite ca au pierdut accesul
la invatatura de tip emotional . in punctul de legatura dintre gand si emotie, circuitul
prefrontal-amigdal este o poart a extrem de important a pentru ceea ce ne place sau ne displace
de-a lungul unei intregi vieti. Odat a intrerupt a memoria emotional a de la nivelul nucleului
amigdalian , indiferent ce gandeste neocortexul , nu mai sunt declan sate reactiile emotionale
asociate in trecut . imprejur arii respective -totul devenind de o neutralitate absolut a. Un stimul
cum ar fi un animal favorit sau o cuno stinta antipatic a nu mai genereaz a nici atractie, nici
aversiune; acesti pacien ti au “uitat” aceste lectii emotionale , pentru ca nu mai au acces la
locul in care sunt inmagazinate in nucleul amigdalian .

Asemenea dovezi l-au determinat pe dr. A. Damasio sa ia o pozitie neintuitiv a,
conform careia sentimentele sunt practic indispensabile pentru deciziile rationale; ele ne
indreapt a pe drumul cel bun, iar logica seaca va putea face apoi cum e mai bine. in vreme ce
lumea ne confrunt a adesea cu o mare posibilitate de solutii, lectiile emotionale pe care ni le-
a dat viata ne trimit semnale care ne determin a sa luam o hotarare, elimin and unele
posibilit ati si scotandu-le in eviden ta pe altele . Astfel , Damasio sustine ca acest creier
emotional este implicat in rationamente in aceea si masura ca si creierul gandirii .
Asadar, emotiile conteaz a intr-un rationament . Capacitatea emotional a ne
calauzeste hotararile de moment , lucrand in colaborare cu minte a rational a; ajutand – sau
dimpotriv a-gandirea . Pe de alta parte creierul gandirii isi. asum a (de cele mai multe ori,
exist and insa si exceptii) rol de conduc ator la nivelul emotiilor.
Am realizat si o prelucrare cantitativ a a datelor pentru intreg lotul de subiec ti
cuprin si in studiu , pentru a verifica daca, in acest caz exist a o relatie. intre variabilele
implicate . Rezultatele sunt cuprinse in tabelul de mai jos.

Din analiza datelor observ a ca exist a o corela tie invers a (r=, 151, p=, 041) intre
nivelul inteligen tei si cel al maturit atii afective, in sensul ca, cu cat una din cele doua variabile
creste, cu atat cealalt a descre ste. Nu s-au obtinut rezultate semnificative statistic intre
variabilele inteligen ta-inteligen ta emotional a (r=, 018, p=, 803).
Relatiile dintre afectivitate si inteligen ta, aceast a problem a intuit a empiric inca de
la inceputur ile stiintei psihologice , este mereu readus a in centrul variatelor cercet ari, dintre
care raman renumit e observa tiile efectuate asupra caren telor, a privarii afective in cadrul ,
relatiei mama copil (R. A. Spitz, H. F. Harlo w, M. Harlow , Th. Gouin -Decarie -T. Kulcsar , Factori i
psihologici ai reusitei scolare , 1978). Esen ta personalit atii ar consta , dupa aceste cercet ari, in
capacitatea de a elabora relatii interpersonale continue , stabile si altruiste .
La adolescen tii luati in studiu (cu sau fara antecedente penale ), se observ a, in urma
prelucr arii datelor la studiul corela tional , ca o dezvoltare si maturizare a functiilor
socioafective nu presupune neap arat un nivel ridicat al inteligen tei si invers .
La aceste niveluri de dezvoltare se manifest a doua mari aspecte din punctul de
vedere al integr arii sociale: primul se refer a la complicarea interrelatiilor sociale , iar al doilea
se refera la integrarea in colectiv . La 14-16 ani expansiunea social a se atenueaz a usor, in
schimb creste coeziunea la grup. intre 16-18 ani se formeaz a grupuri mici, dar mai stabile ,
de interrela tii. Ulterior , datorit a integr arii in activitate sau integr arii in institute de invatamant
superior , interrela tiile se modific a din nou. Relatiile cu sexul opus tind sa se cristalizeze si sa
devin a mai complexe .
In aceast a perioad a rolurile dobandite se multiplic a. Ele genereaz a treptat roluri
prospective . Intotdeauna unul dintre roluri este dominant . Rolurile dobandite programate au
o mare importan ta in formarea tinerilor in conformitate cu cerintele societ atii. Adolescentul
tinde sa ating a statutul de lider oficia l sau de lider informai . Reputa tia voca tional a contribuie
ia struct urarea statutului , rolurile si statuturile fiind condi tionate de prerogativele adultilor.
Pentru a explica modul in care omul obisnuit interpreteaz a comportamentul social
al unei persoane , trebuiau descoperite regularit atile, legile care guverneaz a acest proces .
Dupa cum vom vedea mai departe , psihologii atribuirii nu s-au limitat doar la descoperirea

si descrierea acestor legi, ci au incercat sa explice si modul in care ele interac tioneaz a.
Experienta afectiv a se nuan teaza si datorit a raporturilor nemijlocite si antren arii in
foarte numeroase situa tii de viata. Creste mobilitatea mimic a, expresivitatea si functiile de
comunicare ale privirii, jocul muschilor fetei, creste emotivitatea intern a si excitabilitatea .
Acest fapt va deter mina treceri rapide la stari afective excesive (semnalate inca de Stanley
Hall). Gam a afectiva protestatar a si de disconfort se imbog ateste de asemenea , plictiseala ,
opozi tia, sentimente de amor propriu jignit sau lezare de prestigi u si de culpabilitate ,
manifesta tii mimice , comportamentale , verbale se asociaz a cu comportamente ironice , uneo ri
jignitoare in mod voit.
Agresivitatea tinerilor reprezint a o preocupare social a important a. De aceea , si
domeniul strategiilor de preven tie si limitare a acesteia este unul. foarte vast. Literatura de
specialitate prezint a numeroase asemenea programe concepute si implementate la diferite
niveluri cu scopu l prevenirii si/sau limit arii reapari tiei unor comportamente agresive .
Varietatea lor merge de la interven tia la nivelul individual si cel al familiei pana la eforturile
comunit atii, de la prevenirea agresivit atii pana la limitarea acesteia prin interven tia
terapeutic a.
Travers am o perioad a marcat a de schimb ari rapide ceea ce ne solicit a acele
competen te personale care se. regasesc in cel mai nou concept al psihologiei -inteligen ta
emotional a. Definit a in termeni de constientizare , intelegere si exprimare a emotiilor, aceasta
este considerat a ceai care alaturi de inteligen ta cognitiv a, ajuta o persoan a sa se adapteze cu
mai multa usurinta Situatiilor si provoc arilor ce apar pe parcursul vietii personale si
profesionale .
Inteligen ta emotional a uneste campul trairilor emotionale cu cel al inteligen tei, prin
considerarea emotiilor drept o viabil a sursa de informa tii care ajuta persoana sa inteleag a si
sa-exploreze mediul social . A devenit un „trend cultural (Bar-On, R, Parker , J. D. A, 2000) al
timpu lui si promite sa faciliteze rezolvarea macar a unei mici parti din problemele umane ,
cum ar li, conflictu l dintre ceea ce o persoan a simte si ceea ce ea gandeste. De asemenea , a
generat un mare si real interes din partea oamenilor de stiinta si nu numai , ca urmare , a
constituit subiectu l unor numeroase cercet ari si articole publicate in reviste si jurnale de
specialitate , precum si a mai multor carti.
Inteligen ta emotionala pare sa fie in mare masura dobandita iar cuno stintele
emotionale sunt. relativ usor de predat si de asimilat . in urma studiilor care au urmarit nivelul
de dezvoltare al inteligen tei emotionale de-a lungul anilor , s-a constatat ca oamenii
progreseaz a pe masura ce isi stapanesc mai bine emotiile si impulsurile , se motiveaz a mai
usor si isi cultiv a empatia si flexibilitatea social a, adica devin mai inteligen ti din punct de
vedere emotional . Ca urmare , au mai multe sanse sa fie intelegatori fata de sine dar si fata de
semenii lor, multumiti in viata si eficien ti, buni coechipieri , in avantaj in orice domeniu al
vietii, fie ca este vorba despre relatiile sentimentale si intime , fie ca este vorba despre
respectarea regulilor nescrise care guverneaz a reusita intr-un domeniu de activitate .
Considera tiile prezentate anterior au provocat conturarea temei, si apoi, nasterea
prezentei teze de doctorat . Aceasta surprinde importan ta proiect arii si, implement arii unui
modul centrat pe dezvoltarea inteligen tei emotionale a studen tilor de la psihologie prin
intermediul grupului experien tial, precum si implica tiile sale in optimizarea
comportamentului didactic al acestora .

7. 8 Analiza factorial a
Analiza factorial a este folosit a pentru a rezolva doua tipuri de probleme: reducerea
numarului de variabile pentru a creste viteza de procesare a datelor si identificarea
sabloanelor ascunse in relatiile existente intre date. Analiza factorial a se refer a la o gama
larga de tehnici statistice folosite pentru a reprezenta un set de variabile in concordan ta cu
un numar redus de variabile ipotetice , numite factori .
Am utilizat analiza factorial a pentru a descoperi structura latent a a unui set de
variabile , reprezentat a de temii scalelor utilizate in prezenta lucrare .
Analiza factorial a este utilizat a aici si in scopul extragerii unui factor comun , bazat
pe rezultatel e obtinute de subiec tii din centrele de reeducare , numit de noi „fara
discern amant”. Analiza factorial a exploratorie -in engl. exploratory facto r analysis . (EFA )
este cel mai adesea utilizat a si urmareste stabilirea unui numar de factori comuni pentru un
set dat de variabile si identificarea naturii psihologice a acestora .
Analiza factorial a confirmatorie – in engl. confirmatory factor analysis (CFA )
testeaz a ipotezele legate de gradul de adecvare a solutiilor obtinute in: urina analizei
exploratorii .
Cel mai utilizat tip de analiz a factorial a o reprezint a analiza Componentelor
principale . in engl. principal component a analysis (PCA ). In PCA dispersia datelor are la
baza doua surse: dispersia explicat a si cea datorat a erorilor de masurare . Am recurs , in prim a
faza, la analiza factoriala explora torie pentru rezultatele la toate scalele utilizate .
Metoda de extragere a factorulu i latent a fost. analiza componentelor principale .
Au fost utilizate rezultatele la cele noua scale aplicat e la subiec tii din centrele de reeducare
(la scala privind agresivitatea au fost introduse rezultatele pe subscale : agresivitate verbal a,
agresivitate fizica, impulsivitate si scorul global ), dupa cum se poate observa si in tabelul de
mai jos.

Tabel reprezent and rezultatele la Testul KMO si Bartlett s

Coeficientul KMO (Kaiser -Meyer -Olkin ) (0, 726) si testul Bartlett (x2 = 410, 305;
p<0, 01) au indica t faptul ca realizarea analizei facto riale este justificat a si ca esantionul este
adecvat . Comunalitatea reprezint a acea parte din varian ta unei variabile explicat a de
structura factorulu i Pohlmann , sau altfel spus, caracterul comun al unei variabile reprezint a
acea parte din varian ta variabilei care este comun a cu varian ta altor variabile . Valori minime
ale caracterului comun pentru anumite variabile , indic a faptul ca respectivele variabile nu
sunt bine reprezentate de modelul factorial aplicat . in cazul de fata, majoritatea variabilelor
sunt bine reprezentate de catre modelul factorial folosit , asa cum putem observa in tabelul de
mai jos.

Tabel privind satura tia factorului extras in functie de rezultatele obtinute la bateria
de probe aplicate

Metoda de extragere: analiza componentelor principale

Observ am insa imediat ce urmarim tabelul ca apar doua erori la extragerea
comunalit atilor pentru dimensiunile: inteligen ta si stima de sine! Acestea , din punctul nostru
de vedere ar putea fi datorate faptului ca rezultatele la cele doua scale sunt fie saturate deja
prin rezultatele obtinute la celelalte scale din bateria de teste aplicate (fapt destul de putin
probabil ), * fie datorit a faptului ca acestea nu constituie variabile pe care ar trebui sa le avem
in vedere cand vorbim de factorul nostru latent: „lipsa de discern amant”.

Primele informa tii specifice analizei factoriale sunt furnizate de catre tabelul
Varian ta Totala Explica ta (Total Variance Explained ), prezentat in tabelul de mai jos. S-a
folosit metoda Analizei Componentelor Principale .

Coloan ele la Suma patratelor satura tiei dupa extragere , furnizeaz a date pentru
valorile propri i (coloana Total ), varian ta explicat a (coloana % al varian tei) si varian ta
cumulat a (coloana %> cumula t).

Valorile eigenvector initiale si dupa extragere sunt 3, 900 pentru factorul luat in
discu tie de noi > ceea ce arata ca acest factor contribuie semnificativ la explicarea datelor .
Varianta totala explicat a de factorul extras este de 43, 338 si reprezint a, un procent
semnif icativ .
Matricea modelului facto rial prezentat a in tabelul de mai jos, furnizeaz a lista
variabilel or si contribu tia lor la incarcarea factorului latent , in termeni de corela tie.

Tabel privind matricea modelului factoria l

Metoda de extragere: analiza componentelor principale
Datele din tabelul de mai sus, ne permit sa desprindem concluziile finale , cu privire
componentele care satureaz a factorul latent numit de noi pentru acest caz “fara
discern amant”. Conform datelor cuprinse in tabelul , aceste componente , in ordinea
coeficientului de satura tie, sunt:
a) agresivitate (934)
b) agresivitate fizica (882)
c) agresivitate verbal a (. 865)
d) impulsivitate (. 823)
e) inteligen ta emotional a (-. 624)
f) teama de evaluare negativ a (-. 484)
g) maturitate afectiv a (-. 484)
h) stima de sine (-. 211)

Putem conchide ca: o persoan a considerat a tara discernamant, din punct de vedere ;
psihologi c este si aceea care la evaluarea prin probe psihologice standardizate obtine:
a) scoruri crescut e la probe ce evalueaz a agresivi tate verbal a, fizica, impulsivitate

(conform datelor din tabel , exist a o corela tie pozitiv a)
b) scoruri scazute la probe precum: inteligent a emotional a, team a de evaluare
negativ a, maturitate afectiv a, stima de sine (conform datelor din tabel , exist a o corela tie
negativ a).
Datele statistice obtinute in Romania cu privire la exper tizele medico -legale
psihiatrice efectuat e cu-privire la existenta disce rnamantului in cazul minorilor cu varsta
cuprinsa intre 14 si 16 ani, arata ca in peste 90% dintre cazur i s-a stabilit existenta acestui
discern amant, ceea ce inseamna ca, de regula , discern amantul poate exista anterior varstei de
14 ani. Doctrina juridica apreciaz a fara o motiva tie stiintifica solida ca progresul tehnologic
si mediul social contemporan favorizeaz a o maturizare mai rapida a adolescen tilor in raport
cu perioad a de acum patru decenii .
Studiile medicale , psihologice si sociologice realizate in alte tari (SUA, Canada ,
etc.) arata tocmai contrariul: progresul tehnologic si mediul social contemporan nu
favorizeaz a o maturizare mai. rapida a adolescen tilor in raport cu perioada de acum patru
decenii .

CAPI I OLUL VIII
Concluzii si considera tii finale

8. 1. Concluziile cercet arii
Cercet arile efectuate asupra delincventului minor au scos in eviden ta faptul ca
acesta se caracterizeaz a printr-un nivel de maturizare caracteriologic a care se exprima prin
urmatoarele: autocontrol insuficient , impulsivitate si agresivitate , subestimarea greselilor si
a actelor disociale sau antisociale comise , indolen ta, indiferen ta si dispre t fata de munc a,
tendin te egocentrice , absen ta sau insuficienta dezvoltare a unor motive superioare , de ordin
social si a sentimentelor etico -morale , dorin ta realiz arii unei „vieti usoare” fara munc a.
Cu toate ca exist a in literatura de specialitate diverse informa tii, ca cele amintite
mai sus, putini speciali sti au fost interesa ti de necesitatea stabilirii gradului de disce rnamant
in stabilirea faptelor comise de minori , pentr u ca, in functie de acest aspect sa se ia o hotarare
juridic a corespunz atoare . in acest context , motivarea temei propuse pentru studiu a fost
determinat a de:
a) cresterea numarului infractorilor , precum si diversificarea infrac tiunilor
savarsite de catre minori ;
b) necesitatea constituirii unei metod ologii si a unei metode , implicate in cercetarea
delincven tei juvenile in scopul stabilirii gradului de discern amant in realizarea faptelor
antisociale la minori;
c) eviden tierea necesit atii conlucr arii intre judec ator si psihologul din practica
judiciar a in stabilirea gradului de discern amant in comiterea faptelor la minori si aplicarea
unei sanctiuni corespunz atoare;
d) completarea legisla tiei in domeniu (pe cat posibil ).
In ceea ce priveste structura lucrarii, capitolele teoretice ale prezentei lucrari au
sumarizat principalele concepte si teorii specifice domeniului , incerc and sa imbine literatura
romana de specialitate cu cea straina, literatura de specialitate clasic a si cercet ari recente . S-
a incercat , pe-cat posibil , citarea atat a autorilor ce au propus teoria sau conceptele , cat si a
criticii de specialitate realizat a de catre alti speciali sti. Accesul la baze electronice importante
de lucrari de specialitate a facut posibil a citarea unor studii de actualitate din literatura straina
de specialitate .
Pentru partea de cercetare propr iu-zisa s-a inten tionat un control experimental cat
mai riguros si totodat a obtinerea de rezultate cu aplicabilitate practic a. Au fost respectate
normele etice , aici pori. fi. amintite cele cu privire la confiden tialitate , la participarea in
condi tii de consimtamant informat; instrumentele de masura utilizate sunt validate pe
popula tia romaneasc a.
In lucrarea de fata au fost realizate mai multe studii , pe doua loturi de adolescen ti
(din centre de recuperare si fara antecedente ), dupa cum urmeaza:
a) studii comparative pe dimensiunile: inteligen ta, inteligen ta emotional a,
maturitate afectiv a, teama de evaluare negativ a, stima de sine, agresivitate .
b) studiu corela tional intre dimensiunile inteligen ta si inteligen ta emotional a,
maturitate afectiv a
a) . analiz a facto riala pentru stabilirea dimensiunilor ce satureaz a factoru l „

lipsa de discern amant la lotul de adolescen ti din centrele de recuperare .
in studiile comparative privind nivelul maturiz arii socio -afective si cognitive ,
rezultatele au scos in eviden ta faptul ca intre adolescen tii din centrele de reeducare si cei fara
antecedente exist a diferen te si in consecin ta unele decala je.
Astfe l. rezultatele la scala de maturitate afectiv a au reliefa t un nivel scazut al
maturit atii sociale si afective la adolescen tii din centrele de recuperare . Cauzele insuficientei
matur izari sociale la acestia trebuie cautate in perturbarea relatiilor interpersonale si in
carentele educative si socio -afective din. micro. grupurile in care traieste si se dezvolt a
(familia , scoala , prietenii , grupul de munc a etc.). Privito r la etiologia unei insuficiente
maturiz ari sociale a unor persoane , R. Mucchielli (1965, apud. Preda , 1981 ) elaboreaz a
teoria disocialit atii, care pune accentul pe factorii psihosociali in explicarea delincven tei
juvenile . in viziunea acestuia , disocialitatea se exprim a in:
a) neacceptarea colectivit atii, a societ atii;
b) falsa percep tie social a a celor din jur;
c) lipsa aprofund arii si evalu arii adecvate a consecintelor actelor comise;
d) respingerea rolului social ce i s-a acordat inainte de a deveni delincvent si pe
care i-l pretindea colectivitatea .
Pana la intrarea in perioadele pubert atii si adolescen tei lipsa de maturizare
socioaf ectiva conduce la acte de indisciplin a, abateri de la normele morale , neincadrarea in
regulamentele scolare , slaba incadrare in colectiv , adoptarea de atitudini nonconformiste etc.
Astfel , debutu l infrac tional al minorului este greu de precizat . Acesta capata
semnifica tie intr-un anumit context familial , scolar , social , reprezent and o perturbare a
raportului relational al minorulu i cu obiecte sau persoane , constituind intotdeauna un raspuns
la atitudinea altora .
Pe langa conduitele discordante: nesupunere , obraznicie , violen ta, absenteism ,
minciun a, fuga, vagabondaj , incep sa apara o serie de infrac tiuni care au insa amprenta
specificului varstei. in ultimii ani s-a remarcat o crestere a infrac tiunilor comise de minori
indreptate asupra vietii si integrit atii persoanelor (omor , tentativ a de omor si loviturile
cauzatoare de moarte ). Cea mai mare parte din aceste infrac tiuni au fost savarsite in grup,
fiind vizate in special persoanele varstnice , lipsite de aparare, care locuiesc in case izolate .
Pentru dimensiunea inteligent a emotionala, nu s-au obtinut rezultate semnificative
statistic .
in ceea ce prive ste nivelul dezvolt am cogni tive, respectiv a. inteligen tei, rezultatele
studiului comparativ au reliefat diferen te semnificative statistic intre, cele doua loturi luate
in studiu : Astfel nivelul dezvolt arii intelectuale este mai redus la lotul de adolescen ti din
centrele de recuperare .
Este deja cunoscut faptul ca, in perioada adolescen tei poten tialul intelectual creste
evident si are un paralelism surprinz ator. Creste, de asemenea , Q. I. care actioneaz a si in
domeniile inteligen tei sociale . Disputa de idei este foarte important a pentru adolescen ti si are
in atentie concep tii morale , relatii si limitele dintre diferite valori , caracteristici si insusiri
umane morale .
Dezvoltarea intelectual a in adolescen ta se caracterizeaz a prin:
a) Se dau raspunsuri mai complexe si nuan tate la problemele cu care se
confrunt a;

b) Spore ste abilitatea de a vedea elementele semnificative si de a intelege relatia
dintre cauzele multiple si efectele posibile;
c) Se dezvolt a abilit ati legate de intelegerea relatiei exprimate prin simboluri;
d) Are loc utilizarea fina si nuan tata a limbajului;
e) Se dezvolt a capacitatea de analiz a abstract a si de definire a fenomenelor
aparent
foarte diferite;
f) Creste capacitate a de a sesiza usor absurditat ea;
g) Creste capacitatea de a colecta informa tii;
h) Creste capacitate a de a evalua sanse si de a organiza predictii plauzibile .
Aceast a scurt a sumarizare a achizi tiilor in sfera cognitiv a ne permite sa deducem
faptul ca, la adolescen tii (cu sau fara antecedente penale ) al caror nivel intelectual
este mai redus , intampin a reale dificult ati in formarea si dezvoltarea caracteristicilor
enumerate mai sus. Imaturitate a intele ctiva conduce si la incapacitatea de a prevedea pe terme n lung
consecin tele actiunilor sale (antisociale ). Exist a ipoteza ca infractorul este strict limitat la
prezent , acord and o mica importan ta viitorului . Trebuie sa avem insa in vedere faptul ca,
maturitatea intelectual a nu se suprapun e cu rata scazuta a coeficientului de inteligen ta (Q. I.), ci
inseamn a o capacitate redus a de a stabili un raport rational intre pierderi si castiguri in
proiectarea si efectuarea unui act infrac tional , trecerea la comiterea infrac tiunii efectu andu-
se in condi tiile unei pruden te minime fata de pragurile de toleran ta a conduitelor in fapt
(Bogdan , T, 1973).
in ceea ce prive ste agresivitatea , s-au obtinut rezultat e semnificative statistic la
dimensiu nea agresivitate fizica. O serie de cercet ari au desprins cateva elemente care se pot
constitui in factori ce predispun la o mai mare poten tialitate agresiv a, respectiv autoagresiv a:
a) violen te suferite in copil arie;
b) antecedente personale de agresivitate fata de ceilal ti si fata de sine insusi;
c) deficien te intelectuale (caren te in dezvoltarea psihointelectual a) ;
d) tulbur ari ale afectivit atii (starile de frustra tie afectiv a si sentimente de
frustrare ,
conflicte afective , instabilitate , labilitate afectiv a, ambivalen ta afectiv a,
indiferen ta afectiv a, absen ta emotiilor) ;.
e) toleran ta scazuta la frustrare;
fi instabilitate emotiv -actional a; reactii discontinue , salturi nemotivate de la o
extrem a la alta, inconsecven ta in reactii fata de stimuli , inconstan ta de origine endogen a
specific a. Fenomenul de agresivitate rezid a in acele forme de comportament ofensiv
consuma t pe plan actionai sau verbal , care obisnuit, dar nu in mod necesar , constituie o
reactie dispropor tionat a la o opozi tie reala sau imaginar a;
g) tulbur ari caracteriale : cercet arile au aratat ca tinerii predispu si la conduite
agresive se caracterizeaz a printr -un nivel de maturizare caracteriologic a, manifestat a prin
autocontrol insuficient , impulsivitate , tendin te egocentrice , exacerbarea unor motive
personale egoiste , a unor trebuin te si tendin te inguste , de nivel redus , absen ta sau
insuficienta dezvoltare a unor motive superioare (cum ar fi sentimentele etico -morale),
dorin ta realiz arii cu orice pret a propriilor interese;
h) modele educa tionale defici tare: familii dezorganizate , climat familial

conflictual , climat familial hiperautoritar sau hiperpermisiv , familii in care sunt prezente
agresivitatea , violen ta domestic a, alcoolismul , promiscuitatea moral a si sexual a;
i) fenomene de inadaptare scolar a legat a de atitudini pedagogice inade cvate:
frica de sine, aprecieri nedrepte , neglijen te, evaluarea faptelor in mod neconcordant eu
gravitatea acestora (Glaveanu , 2009).

In ceea ce prive ste stima de sine, nu s-au obtinut rezultate semnificative statistic ,
intruc at inca din perioada preadolescen tei percep tia de sine se modific a si se corecteaz a
continuu , procesul de autoidentificare ramane deschis . W. James a fost primul care a acordat
atentie dialecticii dezvolt arii constiintei de sine si distan tei dintr e „eu” si „sine” .
Personalitatea este duala, const a din „eul” cel ce se cunoa ste si este constient de „sinele” care
este cunoscut . Șinele cuprinde trei feluri de elemente: sinele material corporal (corp, vesminte ,
familie , camin,carti, prieteni , vecini , obiecte ), sinele social (reputa tia si recunoa sterea unei
identit ati anume ), sinele spiritual (constiinta propriei activit ati, a tendintelor si aptitudinilor
psihice ).
De-a lungul timpului , diferen tele intre indivizi in modul de a relationa au fost
explicate prin factor ii de personalitate . De exemplu , stima de sine ridicat a poate da nastere
la numeroas e comportamente deviante de tipul actelor de agresiune . in mod specific , indivizii
cu o instabila stima de sine (narcisi stii) sunt susceptibili la furie si au un nivel al agresivit atii
ridica t cand imagine a lor de sine este amenin tata (Bushma n, 1998) <
Performan tele scolare , realiz arile din mediul social , interac tiunile cu ceilal ti
intaresc convingeril e adolescen tilor despre sine, devenind mai siguri de ei. Spre sfarsitul
perioadei ajung sa fie capabili sa formuleze autoevalu ari realiste , prezent and atat punctele
slabe cat si cele tari, integrandu-le intr-un sens stabil si coerent al Eului (Bonchis, 2004).
infatisarea corporal a, performan tele scolare , realizare a interac tiunilo r cu ceilal ti
constituie obiective de ingrijorare pentru adolescen ti. Nemul tumit de infatisarea lui sau daca
inregistreaz a unele insuccese scolare adolescentul se indoie ste de sine, se crede mai putin
aratos, mai putin inteligent . Astfel in aceast a perioad a nivelul stimei de sine oscileaz a, datorit a
autoevalu arilor, evalu arilor facute de ceilal ti sau expectan telor parintilor, profesorilor . Unii
autori i consider a ca a avea stima de sine ridicat a inseamn a a avea constiinta fortelor si a
slabiciunilor proprii , asumarea unor responsabilit ati, afirmarea , a avea scopuri si a gasi
mijloace pentru a le atinge , a avea integritate personal a si respect pentru ceilal ti (Munteanu ,
2006).
Chiar daca este o perioad a tumultoas a, agitat a, atat din punct de vedere emotional ,
cat si psihic , „majoritatea adolescen tilor ies din aceast a perioad a cu aproximativ acela si nivel
de stima de sine cu care au intrat” (Bonchi s, 2004, p. 327).
: La dimensiunea teama de evaluare negativ a, in urma prelucr arii datelor , s-au
obtinut rezultate semnificative statistic in sensul unei temeri mai accentuat e la adolescen tii
fara antecedente , fapt care poate sa sugereze o mai mare preocupare si grija acordat a de
acestia fata de evaluarea pe care o pot face ceilal ti asupra lor.
in studiul corela tional nu s-a validat ipoteza potrivit careia exist a corela tii intre nivelul
matur itatii afective si inteligen tei emotionale cu inteligen ta (evaluata prin proba

Raven ). Pentr u a expli ca rezultatele obtinute am facu apel la datele si informa tiile
din domeniul neurofiziologiei , potrivit carora exist a zone diferite , la nivel central , de
prelucrare a informa tiilor (rationale sau al trairilor afective ).
Potrivi t rezultatelor obtinute in analiza facto riala, factorul -latent denumi t „fara
discern amant”, la lotul de subiec ti cu antecedente , din centrele de recuperare , este compus
din: agresivitate , agresivitate fizica, agresivitat e verbal a, impulsivitate , inteligen ta
emotional a, teama de evalua re negativ a, maturitate afectiv a, stima de sine,
Putem conchide ca: o persoan a poate fi considerat a fara discern amant, din punct de
vedere psihologic daca la evaluarea prin probe psiholo gice standardizate obtine:
a) , scoruri crescute la probe ce evalueaz a agresivitate , verbal a, fizica, impulsivi tate
(conform datelor din tabel, exista o corela tie pozitiva)
b) scorur i scazute la probe precum: inteligent a emotionala, teama de evaluar e negativ a,
maturitate afectiva, stima de sine (conform datelor din tabel, exista o corela tie negativ a).
Condens and datel e obtinute in prezentul studiu cu cele existente deja in literatura
de specialitate , putem conchide ca: schitand un portret psihologic al deviantului caracte rizat
prin: toleran ta scazuta la frustrare , autocontrol: deficitar , egocentrism , impulsivitate ,
agresivitate , subestimarea gravit atii greselilor si a actelor disociale comise , nedezvoltarea
sentimentelor morale (a motivelor superioare de ordin socia l), indiferen ta si dispre t fata de
activit atile sociale utile (invatatura, munc a), evitarea efortului voluntar , dorin ta realiz arii
unei vieti „usoare”, fara munc a, opozi tia fata de normele juridice , morale , sociale ,
devalorizarea de sine si incercarea de valorizare prin aderarea la statutul de delincvent ,
imaginea falsa despre lume .
in marea majoritate a cazurilor , aceste simptome caracter iale apar inca din. copil arie
si se exacerbeaz a in preadolesce nta si adolescen ta, ca rezultat specific al interioriz arii
valorilor in procesul socializ arii.
Totu si nu putem sa nu preciz am unele limit ari ale studiului precu m:
a) o evaluare , a nivelului real, mod absolut , de dezvoltare la toate dimensiunile
luate in studiu , nu este posibil a;
b) fenomenul dezirabilit atii social e nu a putut fi controlat , subiec tii, din ambele
loturi , putand sa ofere raspunsuri care sa fie acceptate social;
c) studiul a fost realizai poate fi realizat pe un num ar relativ mai mare de subiec ti
fi nu a luat in considera tie alte si alte variabile legate de aspecte demografice , tipul si
structura familiei etc., in eviden tierea datelor referitoare la adolescen tii din centrele de
recuperare :

S.2. Perspective aplicative ale cercet arii
Chiar daca in prezent asa cum am putut observa nu exist a o practic a unitar a in
domeniu , putem aprecia faptul ca este necesar a dezvoltarea unei expertize psihologice
judiciare specializate .
Expertiza psihologic a judiciar a nu este un demers general si nu poate r aspunde –
Minor – cerinte de ordin general , ea trebui e sa fie structurat a pe criterii specializate , care s a
fie fundamentate pe metodologii clare de lucru , dar cu utilizarea unor game largi de
instrumente psihologice .
Astazi, conceptul de expertiza psihologica nu il intalnim in legisla tia romanesca sau
il intalnim sporadic in acte administrative , asa cum este si cazul art. 25 alin. (1) din Ordinu l
ministrului internelor si reformei administrative nr. 257/2007 privind activitatea de psihologie in
Ministerul Internelor si Reformei Administrative . Aceste prevederi sunt salutare , insa in contextul
normativ actual nu permit dezvoltarea si conturarea unei practici consistente si independente .
O prima incercare de fundamentar e teoretica a conceptulu i de expertiza psiholog ica
judiciara ii apartine profesorului N Mitrofa n, care propune introducerea in practica judiciar a a
fisei de expertiz a psihologic a, instrument care ar consemn a rezultatele obtinute in urma
realiz arii expertizei psihologice si care sa constituie un element obligatoriu , permanent si
constant al dosarului pe care organele de urmarire penal a, instan ta de judecat a sau organele
de drept. execu tional , respectiv persoanele cu atribu tii in institu tiile medico-educative il
analizeaz a, de pe urma caruia se organizeaz a interve ntia in planul reinser tiei sociale .
Aceast a fisa de expertiz a psihologic a poate sa imbrace multe alte denumiri ,
conforme procedurilor specifice organelor judiciare .
Fisa de expertiz a psihologic a va putea cuprinde informa tii general e referitoare la
starea de s anatate, nivelul de studii , profesie , statut marital , fara a constitui un instrument de
evaluare social sau medical , ci o prezentare cu caracter orientativ , anamnezic, insa aceasta
prezentare general a este mai degrab a utila psihologilor exper ti, odata ce anchet a social a si
certificatul medical sunt instrumente suficient de bine structurate incat sa ofere o palet a mai
larga si specializat a a informa tiilor cu caracter social si medical , sau de s anatate.
Partea esentiala a fisei de expertiz a psihologic a o reprezint a insa raportu l de evaluar e
psihologica, care trebuie sa devin a un instrument obligatoriu si constant al analizei judiciare
intreprinse de politisti, magistra ti, aparatori (avoca ti sau consilieri

juridici ), institutori , educatori , pedagogi , consilieri psihologici , psihoterapeu ti, personal
specializat in reinser tie social a.
Raportul de evaluare psihologic a este realizat pe baza expertizei psihologice
intreprinse de catre psiholog i apartinand mai multor specialit ati profesionale (psihologi
scolari , psihologi clinicieni, psihologi organizationali), care detin un atestat sau certificat care
le da dreptul la libera practic a si care au o experien ta relevant a in domeniul aplicativ .
Raportul de evaluare psihologic a trebuie sa indeplineasc a anumite cerin te de ordin
profesional si administrativ:
o) sa se realizeze la cererea organului de urmarire. penal a imediat dupa realizarea
cercului de suspec ti si identificarea victimei , a martorilor , precum si a persoanei invinuitului
sau inculpatului;
b) sa fie realizat pentru fiecare persoan a care are. calitatea de invinuit sau
inculpat , precum si pentru martori sau victime;
c) sa fie elaborat de catre un psiholog cu drept de liber a, practic a in specialitatea
pentru care se solicit a expertiza , care este inscris intr-un registru al exper tilor psiholog i
judiciari publicat si actualizat periodic de catre autoritatea profesional a, competent a;
d) sa aiba valoare de prob a.
Procedura expertizei psihologice judiciare trebuie sa urmeze , cadrul legal existent , in
acest sens, ea va parcurge urmatoarele faze:
a) numirea expertului psiholog judiciar , pe baza rezolu tiei sau ordonan tei
organelor de urmarire penal a, precum si a incheierii pronun tate de catre instan tele
judec atoresti;
b) realizarea expertizei psihologice (evaluarea nivelului de dezvoltare a
mecanismelor si functiilor psihice , precum si manifestarea tulbur arilor existente in planu l
functionarii mecanismelor psihice cognitive , evaluarea personalit atii, evaluarea
comportamentului ) ;
c) intocmirea si inaintarea catre organele judiciar e a raportului de expertiz a
psihologic a, care va contine o parte introductiv a, descrier ea expertizei si partea finala sau
concluziile , denumite si aviz psihologic;
d) efectuarea unei expertize de control sau a unei contraexpertize la cererea
expres a a organelor judiciare , motivat;
e) inserarea raportului de expertiz a psihologic a la dosarul cauzei de catre
organel e de urmarire penal a sau de catre instan ta de judecat a. *.
Pentru psihologul care lucreaz a in domeniul justitiei penale , sintagma “delincvent a
juvenil a” nu este decat o notiune artificial a cu caracter juridic , social si moral . Ea capata
semnifica tie doar in momentul in care este definit a, nu prin raportarea strict a la actele
antisociale , ci prin raportarea la motiva tiile, la factorii favorizan ti si la structura personalit atii
copilului care le-a comis .
Realitatea social a actual a ne oblig a sa tinem cont de notiunile morale , sociologice ,
juridice , dar simpla constatare , inregistrare si pedepsire a actului nu inseamn a mare lucra
daca nu intelegem ceea ce s-a petrecut in lume a interioar a a delincventului si legatura dintre
aceasta si ambian ta lui de viata.
8. 3. Concluzii privind psihologul specializat in expertiza psihologic a
Intr-o lucrare recent a (S. M. Fulero , L. S. Wrightsma n, 2008) s-au reluat o parte din

domeniile si formele in care trebuie sa se regaseasc a interven tia expertului psiholog:
1. Martor expert (psiholog expert ), activitatea acestuia sintetizata intr-un raport
psihologic , avand caracter consultativ pentru demersul judiciar , la cererea instan tei de
judecat a, a celorlalte organe judiciare competente sau a partilor, in cadrai procedurilor
judiciare specifice reglementate , pentru realizarea de examin ari eu privire la:
. a) starea mental a a acuzatului , inclusiv competen ta de a compare inaintea instan tei;
b) gradul de afectare a sistemului nervos si a creierului la unele victime , in caz de
accident;
c) gradul de retard mintal si necesit atile terapeutice;
d) efectele bilingvismului asupra copiilor;
e) standardele comunit atii privind obscenitatea;
f) sindromul femeii batute;
g) corectitudinea depozi tiilor martorilor oculari;
h) incalcarea drepturilor de autor si falsa publicitate .
2. Evaluator al deciziei organelor judiciare sau a instan tei de judecat a;
3. Psiholog practicant in specialitate , mai ales in domeniul clinic;
4. Consilier/Consultant , pentru diversele categorii de juristi implica ti in sistemul
judiciar;
5. Aparator sau reprezentant , acesta putand avea initiativa in asigurarea suportului de
specialitate pentru persoane aflate in dificultate sau neorganizate social .
8.4. De lege ferenda
: Regl ementarea expertizei psihologice reprezint a o urgen ta a sistemului judiciar
romanesc din perspectiva evolu tiei institu tionale a sistemului judiciar , dar mai ales din
perspectiva psihosocial a a conceptului de justitie restaurati va, in noua sa abordare .
Astfel , activitatea expertului psiholog nu trebuie sa se limiteze la elaborarea unui raport
psihologi c, cat mai complex din punct de vedere profesional , adesea bombastic , ci dimpotriv a expertul
psiholog trebuie sa participe activ la toate fazele procesului judiciar fiind in (acela si timp si expert ,
evaluator , consilier/c onsultant, aparator sau reprezentant dar si martor .
: Calitatea dubla a psihologului in procesul judiciar -expert si martor
in faza de judecata , expertul psiholo g trebuie sa raspund a in cazul administr arii probe i cu
interogator intreb arilorlor adresate de catre parti, prin aparatori/procuror sau de catre instan ta de
judecata . Demersul profesional riguros trebuie sa fie insotit de o argumenta tie reala , plauzibila si
activa , care in plan judiciar sa poata valoriz a drept inform atie mila organului judiciar (instan tei de
judecata ) in conturarea convingerii intime , pe baza careia sa poata solutiona speta judiciara dedusa
judeca tii in cunostinta de cauza .
In aceea ce prive ste cadrul normativ general privind activitatea de expertiza
judiciara si. Codul de procedura penala , consider oportun modificarea si completarea
acestora astfel incat sa fie reglementat statutul special al psihologilor exper ti, precum si
reglementarea si valorificarea activit atilor de expertiza psihologica in procesul judiciar .
In prezent , printre mijloacele de proba in procesul judiciar nu se regaseste si
expertiza psihologica , insa aceasta este utilizata cu precadere in cazurile avand ca obiect
drepturile minorilor .

In ceea ce prive ste asigurarea cadrului organizatoric al exercit arii profesiei de
psiholog , apreciem faptul ca in condi tiile apari tiei Legii nr. 213/2004, Colegiul Psihologilor
din. Romania trebuie sa elaboreze metodologia realiz arii expertize i. psihologice , asigur and
totodat a pentru organele judiciare si nu numai o evidenta actualizata a exper tilor psihologi ,
Registrul exper tilor psiho logi cu drept de libera practica, in toate specialit atile profesionale .
De asemenea , avand in veder e competentele specifice activitatii de psiholog expert ,
consider necesara restructurarea cadrului normativ privind exercitarea profesiei de psiholog
in Romania si reglementarea activit atilor si competentelor expertului psiholog .
Totodat a, avand in vedere cele de mai sus, se impune elaborarea unui standard
ocupa tional pentru psihologul care desfasoara activitati de expertiza psihologica , respectiv
introdu cerea ia Clasificarea Ocupa tiilor din Romania (COR ) a ocupa tiei de psiholog expert .