Coordonate Metodologice ale Utilizarii Jocului Didactic

ARGUMENT

“La copil, jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieții. Jocul este singura atmosferă în care ființa sa psihologică poate să respire și, în consecință, poate să acționeze. Copilul este ființa care se joacă și nimic altceva.”

EDOUARD CLAPAREDE

Copilăria este perioada celei mai intense dezvoltări fizice și psihice a ființei umane. De aceea intrarea în școală, frecventarea și parcurgerea cu succes a sarcinilor impuse de obiectivele pedagogice ale cursului primar reprezintă momente hotărâtoare ale vieții.Ținând cont de aptitudinile, interesele și deprinderile intelectuale, precum și de stilul intelectual general, se structurează, începând din primele clase, evoluția școlarilor, care se va realiza astfel încât elevii să îndeplinească un rol activ în învățare, iar învățarea să fie privită nu numai ca rezultat, ci mai ales ca proces provocat, organizat și îndrumat nemijlocit de învățătoare. Dezvoltarea potențialului de independență și creativitate a copilului se poate realiza prin activitățile care solicită independență, investigație, originalitate; de aceea este necesar ca învățământul primar să fie receptiv la tot ceea ce-i interesează și le place copiilor, la ceea ce vor ei și pot să realizeze, valorificând în activitatea didactică toate forțele și dorințele copiilor, toate interesele lor de cunoaștere în forme accesibile.

Prin joc se pot exercita cele mai complexe și mai importante influențe formative și se înregistrează seria de transformări cantitative și calitative necesare, potrivit condițiilor interne sau externe ale execuției lui. În folosirea jocului la școlarii mici se reflectă școala, lumea viața și reflexul lor cognitiv și moral. Se asigură totodată adaptarea copilului la munca școlară, dar și accesibilitatea unor cunoștințe abstracte ori consolidarea acestora, întroducându-l treptat pe copil în practica învățării și a muncii în genere. Alături de învățare, muncă și creație, jocul reprezintă una din modalitățile esențiale prin care omul se raportează la realitatea înconjurătoare. Prin joc, copilul învață și se dezvoltă totodată, jocul însemnând o explorare a universului, a realității.Tot prin joc copilul reproduce, reconstruiește secvențe din viață sau creează o nouă lume, o realitate. Diversitatea și complexitatea solicitărilor și sarcinilor obiective cărora omul trebuie să le facă față determină și o diversificare și complicare a formelor de activitate. După natura și evoluția ontogenetică se delimitează ca forme de activitate jocul, învățarea și munca. Deși fiecare are specificul său, totuși, deosebirile dintre ele nu sunt absolute: pe lângă faptul că, sub aspect psihologic, au elemente comune, adesea chiar și trăsăturile lor distinctive se împletesc (în cadrul jocurilor se realizează sarcini de învățare; învățarea și munca pot să includă unele elemente de joc, în procesul de joc se pot integra elemente de muncă, iar munca poate conduce la achiziții comportamentale). Jocul este acti-vitatea care se afirmă prima în ontogeneză și devine dominantă la vârsta copilăriei. El constituie o formă de activitate specifică omului, de apropiere a realității și de transformare a acesteia în sensul identității persoanei proprii. Jocul este acea activitate specific umană, dominantă în copilărie, prin care omul își satisface imediat, după posibilități, propriile dorințe, acționând conștient și liber în lumea imaginară pe care și-o creează singur. Copiii nu pot să cunoască lucrurile abstracte decât trecându-le prin experiența multisenzorială concretă oferită de joc. El are nevoie de experiență directă cu obiectele pentru a le cunoaște, a ști la ce folosesc și a le recunoaște. Jocurile didactice vin în sprijinul procesului instructiv-educativ. Ele au un conținut bine diferențiat pe obiecte de studiu, au ca punct de plecare noțiuni dobândite de elevi la momentul respectiv, iar prin sarcina dată de aceștia sunt puși în situația să elaboreze diverse soluții de rezolvare potrivit capacităților lor individuale, accentul căzând nu pe rezultatul final, ci pe modul de obținere a lui, pe posibilitățile de stimulare a capacităților intelectuale și afectiv-motivaționale implicate în desfășurarea acestora. Jocurile didactice cuprind sarcini didactice care contribuie la valorificarea creatoare a deprinderilor și cunoștințelor achiziționate, la dobândirea, prin mijloace proprii, a unor noi cunoștințe. Ele angajează întreaga personalitate a copilului, constituind adevărate mijloace de evidențiere a capacităților creatoare, dar angajează și metode de stimulare a potențialului creativ al copilului, referindu-ne la creativitatea de tip școlar, manifestată de elevi în procesul de învățare. Recunoașterea jocului didactic ca pe o metodă de stimulare și dezvoltare a creativității o argumentăm prin capacitățile de antrenare în joc a factorilor intelectuali și nonintelectuali evidențiați de cercetările științifice oglindite în literatura didactică. Referindu-ne la principalii factori determinanți în structurile creatoare ale personalității (fluiditate, flexibilitate, originalitate), constatăm că aceștia sunt solicitați și antrenați cu ponderi diferite în jocurile didactice. Activitățile organizate sub formă de joc didactic trebuie să se adreseze spontaneității mintale fără de care nu poate fi concepută creativitatea. ,,Fără creativitate, spontaneitatea se scurge goală și sterilă și fără spontaneitate, creativitatea se limitează la un ideal fără eficacitate, fără viață’’(Moreno).

Jean Piaget spunea că “ Jocul este o asimilare a realului la activitatea proprie, oferindu-i acestei activități alimentația necesară și transformând realul în funcție de multiplele trebuințe ale Eu-lui. Iată de ce toate metodele active de educare a copiilor mici cer să li se furnizeze acestora un material corespunzător, pentru ca, jucându-se, ei să reușească să asimileze realității intelectuale care fără acesta, rămân exterioare inteligenței copilului.”

În procesul învățământului matematic se cultivă curiozitatea științifică, frământarea, preocuparea pentru descifrarea necunoscutului. Principiul de bază în învățarea matematicii trebuie să fie ,,Să gândești ca și când tu însuți ai fi cel care descoperă adevărul”. Având în vedere importanța matematicii, învățătorul are datoria să folosească cele mai adecvate strategii didactice pentru ca elevul să se simtă atras de această disciplină și să participe activ în procesul de învățare. Între multiplele metode activ-participative cu rezultate dintre cele mai interesante se înscrie jocul didactic, considerat ca o activitate cognitivă specifică vârstei școlare.

Jocul didactic matematic este un ansamblu de acțiuni și operații care, paralel cu destinderea, buna dispoziție și bucuria pe care le stârnește, urmărește un set de obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală, fizică a școlarului.

Prin intermediul jocului didactic, învățătorul precizează, consolidează și chiar verifică temeinicia cunoștințelor elevilor, contribuie la îmbogățirea nivelului de cunoștințe, pune în valoare și antrenează capacitățile creatoare ale acestora.

Jocurile didactice satisfac nevoia de motricitate și gândire concretă a școlarului mic. Ele îmbină spontanul și imaginarul, elemente specifice acestei vârste cu efortul solicitat și programat de procesul învățării.

Pornind de la aceste argumente de natură teoretică și pe baza experienței mele didactice, în prezenta lucrare mi-am propus să demonstrez contribuția jocului didactic la dezvoltarea psihică a școlarului și să evidențiez valențele formative și educative ale acestuia.

În conceperea acestei lucrări am pornit de la ipoteza că folosirea jocului didactic în cadrul orelor de matematică, contribuie la îmbogățirea volumului de cunoștințe ale elevilor, la formarea unor capacități intelectuale operaționale și funcționale, la constituirea unei motivații adecvate a învățării. Pe baza acestei ipoteze voi urmări realizarea unor obiective ca:

– înțelegerea esenței, a structurii și mecanismului jocului didactic sub aspect psihopedagogic, a funcțiilor pe care le îndeplinește jocul didactic matematic în sistemul activităților de predare și învățare;

– delimitare principalelor aspecte psihopedagogice și metodice de organizare, desfășurare și evaluare a jocului didactic .

– analizarea din punct de vedere pedagogic, a diverselor categorii de jocuri logico-matematice care s-ar putea utiliza în ciclul primar; modele de proiectare, elaborarea verificare și evaluare a unor jocuri matematice pentru diverse conținuturi (teme, lecții, obiective) matematice.

– valorificarea experimentală a rolului jocului didactic matematic;

– evaluarea finală a nivelului dezvoltării cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor elevilor (înregistrarea progreselor).

Am ales ca temă „Jocul didactic matematic – mijloc de dezvoltare a gândirii elevilor din învățământul primar” deoarece consider că jocul didactic își păstrează actualitatea în ciclul primar ca activitate plăcută care exercită o influență pozitivă nu numai asupra laturii intelectuale ci și asupra întregii personalități a copilului.

Jocul didactic este cel care educă atenția, capacitățile fizice intelectuale, perseverența, promptitudinea, spiritul de echipă, de ordine, dârzenie, modulează dimensiunile etice ale conduitei.

Cum jocul este manifestarea specifică vârstei școlare mici, mi-am propus în această lucrare să analizez jocul didactic ca fiind o activitate ce trebuie să ocupe un loc prioritar în procesul de predare-învățare, ținând cont că este un mijloc eficient în procesul de instruire, cu valențe formative din cele mai bogate.

Poate că e bine ca atunci când suntem în fața elevilor noștri să ne amintim că vârsta lor este vârsta jocului, iar în activitățile didactice ce le desfășurăm cu ei să fie folosite cât mai multe jocuri didactice și atunci…succesul va fi garantat.

Cap. I

Fundamentele psihopedagogice ale problemei abordate

Profilul psihologic al școlarului mic

I.1.Caracterizare generală

Perioada vârstei școlare mici este decisivă din mai multe puncte de vedere în psihogeneza copilului, iar intrarea lui în școală reprezintă cel mai hotărâtor moment din viață prin progresele substanțiale în dezvoltarea psihologică, intelectuală a copilulului, datorită faptului că învățarea devine tipul fundamental de activitate din viața lui.

Primii patru ani de școală, chiar dacă au fost pregătiți prin frecventarea grădiniței, modifică regimul, tensiunea și planul de evenimente ce domină viața copilului.

La această vârstă dezvoltarea fizico-psihică cunoaște anumite particularități. Astfel, între 6-7 ani, procesul cunoașțerii se temperează ușor, pentru ca ulterior să se intensifice, organismul copiilor devenind tot mai puternic și rezistent. „La 6 ani dentiția provizorie începe să fie înlocuită cu dentiția permanentă. Are loc intensificarea metabolismului calciului.

Procesul de osificație este intens la nivelul toracelui, al claviculelor și al coloanei vertebrale. După 7 ani se intensifică osificrea la nivelul bazinului la fetițe, precum și procesulde calficiere la nivelul oaselor mâinii. Crește și volumul mușchilor, se dezvoltă musculatura fină a mâinii.” ( Golu Pantelimon și colaboratorii- Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1991). De aceea pozițiile incorecte în bancă din această perioadă duc la deformări persistente. Ghiozdanele prea grele constituie o cauză a deformărilor de coloană.Pentru că mușchii mici ai mâinii nu sunt suficient de dezvoltați și obosesc repede, elevii din clasa I întâmpină greutăți de scriere; este necesar ca fiecare învățător să dozeze efortul acestor mușchi, să nu-i solicite prea mult, să organizeze exerciții pentru dezvoltarea lor.

Școlarul mic obosește repede, dar se reface la fel de repede. Învățătoarea trebuie să țină seamă de aceste particularități în organizarea activităților care presupun efoală, chiar dacă au fost pregătiți prin frecventarea grădiniței, modifică regimul, tensiunea și planul de evenimente ce domină viața copilului.

La această vârstă dezvoltarea fizico-psihică cunoaște anumite particularități. Astfel, între 6-7 ani, procesul cunoașțerii se temperează ușor, pentru ca ulterior să se intensifice, organismul copiilor devenind tot mai puternic și rezistent. „La 6 ani dentiția provizorie începe să fie înlocuită cu dentiția permanentă. Are loc intensificarea metabolismului calciului.

Procesul de osificație este intens la nivelul toracelui, al claviculelor și al coloanei vertebrale. După 7 ani se intensifică osificrea la nivelul bazinului la fetițe, precum și procesulde calficiere la nivelul oaselor mâinii. Crește și volumul mușchilor, se dezvoltă musculatura fină a mâinii.” ( Golu Pantelimon și colaboratorii- Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1991). De aceea pozițiile incorecte în bancă din această perioadă duc la deformări persistente. Ghiozdanele prea grele constituie o cauză a deformărilor de coloană.Pentru că mușchii mici ai mâinii nu sunt suficient de dezvoltați și obosesc repede, elevii din clasa I întâmpină greutăți de scriere; este necesar ca fiecare învățător să dozeze efortul acestor mușchi, să nu-i solicite prea mult, să organizeze exerciții pentru dezvoltarea lor.

Școlarul mic obosește repede, dar se reface la fel de repede. Învățătoarea trebuie să țină seamă de aceste particularități în organizarea activităților care presupun efort fizic.

I.2.Dezvoltarea proceselor senzoriale

În perioada școlarității mici se dezvoltă văzul, auzul, precum și analizatorul verbo-kinestezic, solicitat cu deosebire în activitatea citit- scisului.

Deși interesul pentru joc rămâne foarte puternic, crește interesul pentru film, cărțile cu povești, cu acțiuni palpitante.

Copiii de sex diferit încep să se separe în mod spontan în jocuri, devin mai meditativi. Este evidentă dorința copilului de autoperfecționare, de îmbogățire a cunoștințelor. Acesta devine mai ordonat, mai perseverent, simte nevoia de a-și planifica timpul și activitățile.

La începutul școlarității copilul manifestă o deosebită curiozitate care constituie un sprijin prețios în desfășurarea activității instructiv-educative. Calitatea de școlar schimbă conținutul activității sale anterioare și poziția sa în societate, învățătura fiind o activitate dirijată, serioasă cu răspundere. Această calitate schimbă relațiile copilulului cu cei din jur, creează obligații și datorii.

Învățătoarea este cea care influențează cel mai puternic dezvoltarea școlarului mic. Exemplul învățătoarei, exigențele ei, aprecierile făcute asupra comportării elevilor îl impresioneazăpe acesta și determină o comportare corespunzătoare. În procesul de învățare se îmbogățesc cunoștințele elevului și se dezvoltăprocesele psihice, se formează deprinderi de muncă intelectuală și deprinderi practice, se dezvoltă aptitudinile creatoare, gustul pentru frumosul din natură și cel artistic.

Sub influența muncii, a jocului și mai ales a procesului de învățământ are loc în această perioadă o intensă dezvoltare intelectuală a copiilor.

La intrarea în școală percepțiile copiilor păstrează încă unele trăsături care vin în contradicție cu activitatea pe care vor să o desfășoare. Elevii de vârstă școlară mică se caracterizează printr-o deosebită receptivitate față de realitatea înconjurătoare. Dar percepția lor este globală, uneori superficială. Învățătoarea trebuie să asigure, în desfăsurarea procesului instructiv-educativ, condiții favorabilede sporire a eficienței învățării perceptive prin orientarea și conducerea competentă a capacității elevilor de sesizare, conștintizare, discriminare, recunoaștere și interpretare adecvată a obiectelor și fenomenelor percepute concret, intuitiv, direct, observațional.

În cadrul procesului de învățare uneori nu este necesar și nici chiar posibil ca obiectele, fenomenele reale să fie prezente și să fie percepute direct de elevi. În aceste condiții cunoașterea poate fi realizată, deoarece informațiile percepute anterior nu dispar fără urmă din mintea elevilor. Ele au capacitatea de a fi coservate și reactualizate la nevoie, în lipsa stimulilor care le-au determinat, ca urmare a procesului psihic de reprezentare a lor sub formă de imagini secundare. Caracteristic pentru micul școlar este trecerea de la apariția involuntară la capacitatea de a evoca reprezentări în mod voluntar, precum și creșterea elementului generalizator care facilitează asimilarea, însușirea treptată a noțiunilor.

Gândirea școlarului mic este într-o bunăsură concretă, adică se bazează pe suport senzorial perceptiv. În procesul de învățământ învățătoarea transmite însă elevilor și cunoștințe pe baza altor cunoștințe mai vechi, servindu-se de cuvinte, acestea ducândla dezvoltarea necontenită a gândirii abstracte a copilului de vârstă școlară mică. Numărul reprezentărilor și noțiunilor crește mereu, de la o clasă la alta. Gândirea copilului prezintă unele neajunsuri, cum ar fi faptul că nu e suplă. Acest neajuns poate fi înlăturat prin îndrumarea pas cu pas a gândirii elevului de la concret la abstract.

La această vârstă copiii admit conservarea materiei, încep să recunoască conservarea greutății și, mai târziu, conservarea volumului. În perioada 11-12 ani ajung să surprindă fenomene inaccesibile simțurilor-permanența, invariația-, gândirea ridicându-se în plan abstract, categorial. La început copiii înaintează în rezolvarea sarcinilor cu ajutorul ipotezelor, al admiterii în plan mintal a diferitelor posibilități de acțiune. Cu timpul, ei devin capabili să explice, să argumenteze, să dovedească adevărul judecăților lor. Multe din cunoștintele lor și le dovedesc acum pe calea gândirii, depășind raporturile cognitive primare și acționând mintal pe cale deductivă, apelând la anumite principii de rezolvare generală. A gândi înainte de a acționa devine un mod de raportare a copilului nu numai la sarcinile cognitive, dar și alte aspecte ale activității sale, de pildă la relațiile și procesele sale de comunicare cu ceilalți.

Elemente ale gândirii intuitive concrete, cu caracter practic, specifice preșcolarului, mai apar încă în gândirea școlarului mic, îndeosebi în primele clase, se mai întâlnesc tendințe de sincretism, rezultat al insuficientei analize a sarcinilor cognitive și al amestecului condițiilor esențiale ale problemei cu cele neesențiale. Școlarul mic mai mai poate fi supus influenței iluziei momentane în raportarea la cantități , ca urmare a insuficientei eliberări de sub dominația nemijlocită a câmpului perceptiv.

În procesul de învățământ se dezvoltă operațiile de gândire absolut indispensabile orcărei activități intelectuale : analiza, sinteza, comparația, abstractizarea și generalizarea, clasificarea și concretizarea logică. Gândirea devine mai productivă, ca rezultat al creșterii gradului de flexibilitate și mobilitate, al utilizării diferitelor procedee de activitate mintală.

Tot atât de adânci sunt și transformările care se produc în dezvoltarea limbajului școlarului mic. Până la intrarea în școală, limba este asimilată în practica nemijlocită a vorbirii. În școală însă, lima devine un obiect de învățământ organizat, sistematic. Alături de forma orală care se perfecționează continuu în procesul de învățământ, ca instrument de gândire, de asimilare a cunoștințelor, îi revine limbajului scris. Cu prilejul rezolvării problemelor de matematică, desenând sau privind o imagine, școlarul mic învață, treptat, să asculte explicațiile învățătorului și să meargă „ pe urmele” îndrumătorilor și raționamentele sale.

Transformări importante se produc și în dezvoltarea memoriei. Școlarul mic reține în general mai ușor formulele, culorile, întâmplările, decât definițiile, demonstrațiile, explicații. Uneori el memoreză mecanic, nu logic, memorează cuvinte, nu idei, pune pe același plan ideile principale cu cele secundare. Important de cunoscut pentru învățătoare sunt calitățile memoriei: volumul, mobilitatea, rapiditatea, trăinicia, promptitudinea la memorare, conservare și reactualizare, calități ce pot fi modelate, educate și perfecționate la niveluri performanțiale superioare. Învățătoarea îl ajută pe copil să memoreze voluntar, intenționat, logic.

Într-o foarte strânsă legătură cu gândirea și limbajul se află imaginația. Cu cât copilul este mai evoluat pe plan mintal, cu atât posedă mai multe noțiuni și un vocabular activ mai bogat, cu atât imaginația lui va avea mai multe elemente, mai mult material pentru a construi pentru a crea.

Astfel, imaginația este o condiție ( o cauză) a gândirii și totodată un rezultat al ei. La începutul școlarității mici imaginația prezintă un conținut redus, dar odată cu înaintarea în vârstă și ca rezultat al muncii școlare, ea devine mai bogată, capătă caracter critic și manifestă aspecte creative.

I.3.Restructurări în procesele și fenomenele reglatorii

Motivația copilului pentru școală se constituie ca o sinteză de factori externi ( observarea și imitarea de către copil a modelelor exterioare) și interni( dorința copilului de a deveni școlar), susținută de multiplele lui cunoștințe despre școală și de ocupația de școlar.

Uneori, folosirea excesivă de către adult a mijloacelor motivației externe poate să conducă la efecte negative. Motivația internă activează procesul de asimilare a cunoștințelorîntr-un mod continuu. Ea se naște atunci când învățătoarea asigură stimularea și menținerea într-o permanentă stare a voiciunii și curiozității cognitive a copilului. La vârsta școlarității mici, copiii au trebuință de explorare, de informare, de documentare.

Valorificând această „deschidere” învățătoarea îi poate cultiva atașamentul față de școală și învățătură, dragostea și interesul pentru cunoaștere.

Afectivitatea școlarului mic este influențată atât de sarcinile de învățare propriu-zise, cât și de relațiile interpersonale din cadrul colectivității școlare. Se dezvoltă astfel atât emoțiile și sentimentele intelectuale, precum și emoțiile morale și estetice.

Invățarea organizată rațional oferă copilului perspective reușitei, devine atrăgătoare, plăcută, contribuind la atașamentul față de munca intelectuală și față de școală. Conținuturile de învățareîncep să-i apară ca fiind interesante prin ele însele. Apare curiozitatea intelectuală, dorința de a afla, de a cunoaște cât mai mult.

Copiii trebuie sprijiniți pentru a înțelege și a-și însuși corect conținutul noțiunilor și normelor care stau la baza sentimentelor morale. Este necesar să li se explice, la nivelul lor de înțelegere, apelând l-a situații practice de viață, ce înseamnă, din punct de vedere moral, binele și răul, frumosul și adevărul, curajul și lașitatea, cinstea și necinstea.

La începutul micii școlarități, volumul atenției este încă redus, copiilor fiindu-le greu să prindă simultan, în câmpul atenției, explicațiile verbale și tablourile intuitive, acțiunile pe care le fac ei și cele întreprinse de colegii lor, desfășurarea propriu-zisă a acțiunii și rezultatul ei. Școlarii mici întâmpină greutăți în a-și consolida voluntar atenția de la ceea ce este superficial imediat, situativ, spre ceea ce este esențial, la obiect.

Dintr-o atenție spontană, instabilă, atrasă mai mult de forma, mișcarea și culorile obiectelor, se ajunge ca sub îndrumarea învățătoarei elevii să-și formeze o atenție voluntară, fiind astfel capabili să urmărească un timp mai îndelungat o explicație chiar dacă acesta nu are suport concret.

În ceea ce privește prelungirea perioadei de menținere optimă a atenției voluntare, învățătoarea o poate realiza prin respectarea următoarelor condiții:

-stabilirea clară și precisă a scopurilor activității de instruire-învățare;

-reliefarea semnificațiilor și efectelor pozitive ale activității școlare;

-organizarea și structurarea adecvată a ambianței psihosociale și de microclimat din mediul școlar;

– programarea etapelor activității și precizarea momentelor mai dificile, de mare încărcătură și încordare voluntară, intelectuală, afectivă;

-diminuarea sau anularea factorilor perturbatori ai actului de învățare proveniți din mediul extern sau intern.

Învățătura , alături de joc și de unele activități ușoare desfășurate în afara școlii, contribuie într-o mare măsură și la dezvoltarea voinței copilului, la formarea aptitudinilor și talentelor, la formarea caracterului.

Procesul de învățământ îi pune în față sarcini din ce în ce mai dificile, cerințe tot mai mari față de comportare. Tocmai în această luptă pentru a înlătura sau a învinge greutățile se formează voința copiilor, capacitatea lor de efort, perseverența, stăpânirea de sine.

I.4.Dezvoltarea personalității școlarului mic

Personalitatea școlarului mic progresează în sensul consolidării și formării de noi însușiri caracteriale și a cristalizării mai clare a imaginii de sine.

La formarea personalității copilului de vârstă școlară mică, pe lângă instruirea școlară, contribuie și colectivul școlar. Viața de colectiv îl determină pe fiecare elev să țină seama de interesele grupului, să țină la onoarea clasei și a școlii, să înțeleagă semnificația socială a modului său de comportare, a succeselor și însucceselor sale. Sub îndrumarea învățătoarei elevul începe să se simtă treptat membru al colectivului, începe să se intereseze de comportarea colegilor, de succesele lor, de semnificația lor pentru colectivul respectiv, pentru clasa lor. În cadrul colectivului, elevul își formează trăsăturile personalității: hotărârea, cinstea, disciplina, conștiinciozitatea în activitate.

O dimensiune psihică integratoare a profilului personalității umane o reprezintă creativitatea, care exprimă disponibilitatea procesuală a elevului de a căuta și produce valori noi, produse originale pentru sine și pentru societate. Învățătoarea trebuie să folosească adecvat în procesul instructiv -educativ diferite metode și procedee pentru dezvoltarea creativității elevilor.

Cunoașterea acestor particularități anatomo-fiziologice, dar mai ales a celor psihice ale copiilor de vârstă școlară mică este de o mare importanță pentru învățătoare. Activitatea școlară se desfășoară în bune condiții numai dacă se pornește de la cunoașterea trăsăturilor individuale ale fiecărui copil. Pentru a-i dezvolta personalitatea elevului, trebuie să știi care-i sunt posibilitățile, să cunoști realitatea asupra căreia vei acționa și pe care îți propui s-o transformi.

Nivelul și volumul cunoștințelor care se transmitelevilor, numărul exercițiilor pentru formarea deprinderilor, cantitatea și durata efortului cerut la lecții și în activitățile extrașcolare trebuie să corespundă posibilităților pe care le au elevii și celor pe care le are fiecare elev în parte. Învățătoarea trebuie să cunoască particularitățile vârstei școlare mici pentru a putea alege mijloacele educative cele mai potrivite pentru dezvoltarea lor. Dacă ea știe prin ce se caracterizează memoria, imaginația, gândirea, sentimentele, voința elevilor, va ține seama de aceste particularități în activitatea sa.

Invățătoarea are datoria să cunoască aspectele individuale ale elevilor săi. Prin observarea activității și comportării obișnuite ale copiilor, prin aplicarea de teste, prin convorbiri cu elevii, cu părinții, cu prietenii lor, prin studierea produsului activității lor ( desene, compuneri), prin măsurarea unor indici ai dezvoltării fizice, învățătoarea poate să ajungă la o cunoaștere profundă a fiecărui elev.Cunoașterea copilului este un mijloc dea îndruma corect și științific activitatea învățătoarei, de a face educație „pe măsura” îndividualitățiii elevului. În perioada școlară mică se dezvoltă nu numai atitudini față de muncă și învățare, ci și trăsături de caracter generate de acestea. Astfel, sunt hărnicia, promptitudinea, capacitatea de a învinge obstacole curente și mai ales simțul datoriei, care este foarte important. Acesta are proprietatea de a iradia spre toate formele de activitate, devenind astfel o trăsătură centrală morală a personalității.

La nivelul învățământului primar, jocurile didactice reprezintă un mijloc eficient pentru învățarea activă, participativă.

Cap. II

Jocul și rolul său în procesul de învățământ

II.1.Conceptul de joc didactic

Jocul didactic este un ansamblu de acțiuni și operații care, paralel cu destinderea, buna dispoziție și bucuria pe care le stârnește, urmărește un set de obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală, fizică etc. A preșcolarului și elevului.

Pentru a putea explica importanța jocului și rolul acestuia în cadrul activității școlare, voi analiza mai multe definiții propuse în literatura de specialitate.

H. Spencer elaborează teoria surplusului de energieconform căreia jocul ar fi o modalitate de a cheltui acest surpus, dar această teorie nu explică de ce copilul se joacă și atunci când este obosit ( Barbu H. Și colab., „ Activități de joc și recreativ distractive” Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994, pag. 13).

Karl Gross considera că jocul ar fi un exercițiu pregătitor pentru viața adultului prin faptul că ar fi un mijloc de exersare a predispozițiilor în scopul maturizării ( Barbu H. Și colabor. , „ Activități de joc și recreativ distractive, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994, pag. 13).

Edouard Claparede spune că individul este obligat să recurgă la joc din două motive: pentru că este incapabil să presteze o activitate serioasă din cauza dezvoltării insuficiente și din pricina unor împrejurări care se opun îndeplinirii unei activități serioase care să satisfacă dorința respectivă. Deși practicat adesea cu mai multă intensitate decât munca, jocul obosește mai puțin, pentru că răspunde tendințelor de afirmare, refulate de necesitățile muncii și de aceea lasă impresia că nu obosește, ci chiar că relaxează.

”Jocul este cea mai bună introducere în arta de a munci” Edouard Claparede, L ecole sur le mesure, 1920, pag. 143). Nu există frontiere între joc și muncă. Școala trebuie să aibă ca funcție generală prelungirea copilăriei sau cel puțin ocrotirea caracteristicilor ei, nepermisă fiind tendințaq de a scurta, fixândprea timpuriu copilul într-un tipar făcut pe măsura adultului.

Jean Chateau apreciază că la vârstă foarte mică jocul constituie motorul de declanșare a comportamentului ludic și anunță trezirea personalității prin implicațiile determinate de organizarea grupului: regula, ordinea și disciplina în grup ( Chateau Jean, „ Copilul și jocul”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1967).

Jean Piaget definește jocul ca pol al exercițiilor funcționale în cursul dezvoltării individului, celălalt pol fiind „ exercițiul neludic, când subiectul învață într-un context de adaptare cognitivă și nu numai prin joc” . Jocul „ este o asimilare a realului la activitatea proprie, oferindu-i aceste-i activități alimentația necesară și transformând realul în funcție de multiplele trebuințe ale copilului” ( Jean Piaget, Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1965).

Majoritatea pedagogilor au considerat jocul ca un mijloc de instruire și educare a copiilor, mai ales la vârsta școlară mică. Jocul constituie o îmbinare a componentelor intelectuale cu cele afectiv motivaționale. Prin joc copilulu își angajează întregul potențial psihic, își ascunde observația, își dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă. Jocul este un mijloc de dobândire și precizare a cunoștințelor prin acțiune, este o activitate de gândire orientată spre rezolvarea unor probleme, spre găsirea căilor în vederea depășirii unor obstacole.

Din punct de vedere pedagogic jocul este un element de sprijin în educație, mai cu seamă atunci când este investit cu finalități programate de dezvoltarea potențialului psihomotric și socio-afectiv a personalității.

In cadrul jocului copilul îmbină în mod specific planul imaginar cu cel real, însă el își dă seama de existența celor două planuri și în mintea lui nu se produce sub acest aspect nicio confuzie.

Jocul copiilor poate constitui un teren important de descifrare a capacităților psihologice, inclusiv a celor intelectuale și a trăsăturilor de personalitate, a aspectelor mai importante ale sociabilității copilului.

La vârsta micii școlarități copilul are o serie de așa-zise „ nevoi” – nevoia de mișcare, de a ști, de a imita, de a se bucura, de relați. Jocul răspunde acestor trbuințe firești de activitate, de dobândire a experienței, de afirmare prin performanțe a conduitei.

Jocul, indiferent de felul și modul lui de organizare, este subordonat realizării obiectivelor educației. Fiecare moment din jocurile alese de copii sau obligatorii este valorificat în mod direct de educator, pentru a forma la copii trăsături pozitive de caracter, însușiri morale superioare, sentimente și deprinderi de comportare.

Prin joc elevul se găsește în situația de actor, de protagonist și nu de simplu spectator, ceea ce corespunde foarte bine dinamismului gândirii, imaginației și vieții lui afective, unei trebuințe interioare de acțiune și afirmare. Prin intermediul jocului se stabilește o relație între gândirea abstractă și jocul concret.

F. Schiller scria: „ Omul nu este întreg decât atunci când se joacă”. La copii, aproape totul este joc.

II.2.Natura și funcțiile jocului

Jocul este o activitate specific umană, dominantă în copilărie, prin care omul își satisface imediat, după posibilități, propriile dorințe, acțonând conștient și liber în lumea imaginară ce și-o creează singur. Având în vedere această definire a jocului putem desprinde cu ușurință câteva note caracteteristice și definitorii:

a) jocul este o activitate specific umană; numai oamenii îl practică în adevărtul sens al cuvântului;

b) jocul este una din variantele activității oamenilor, învățarea, munca și creația nu s-ar realiza în afara jocului, după cum nici acesta nu poate să nu fie purtătorulprincipalelor elemente psihologice de esență neludicăale orcărei ocupații specific umane;

c) Jocul este o activitate conștientă;

d) Jocul îl introduce pe acela care-l practică în specificitatea lumiiimaginare pe care și-o creează jucătorul respectiv;

e) scopuljocului este acțiunea însăși, capabilă să-i satisfacă imediat jucătorului dorințele și aspirațiile proprii;

f) prin atingerea unui asemenea scop, se restabilește echilibrul vieții psihice și se stimulează funcționalitatea de ansamblu a acesteia.

Jocul are un caracter universal , fiind o manifestare în care este o evidentă luptă a contrariilor, un efort de depășire, având un rol de propulsare în procesul obiectiv al dezvoltării. El este o realitate permanentăcu mare mobilitate pe scara vârstelor. Jocul nu lipsește, indiferent de vârsta omului, doar că se remarcă o evoluție a acestuia în raport cu dezvoltarea personalității umane. S. Iliov afirmă că „ Jocul are un caracter polivalent, fiind pentru copil și muncă și artă, și realitate și fantezie” . În contrasens cu această caracteristică, pedagogul elvețian Edouard Claparede precizează că „jocul este însăși viața”.

Rolul jocului este complex pentru formarea și comportamentul omului. Asfel, joc înseamnă, vorbind la modul general, o varietate de semnificați: a juca șah, joc didactic, dar și a-se juca „de-a școala”, a se juca cu viațaetc. Jocul poate fi o activitate cu caracterconstructiv, distractivă, plăcută sau, dimpotrivă, joc de hazard, de cărți etc.

De la o vârstă la alta funcțiile jocului se schimbă. De pildă, funcția de reflectare și funcția distractivă prezintă grade diferite la copil și adult; funcția motrică se schimbă odată cu înaintarea în vârstă, iar funcția formativă scade în pondere odată cu depășirea copilăriei.

Jean Piaget considera că jocul, în special cel cu reguli, îndeplinește următoarele funcții:

a) funcția de asimilare pe plan cognitiv și afectiv; copilul învață din ce vede în jurul său și apoi folosește în cadrul jocului;

b) funcția de adaptare, ce se realizează prin asimilarea realului și acomodarea, mai ales prin imitație; adaptarea prin joc este un proces creativ care se realizează prin inteligență;

c) funcția formativă, dar și informativă, jocul fiind acela ce angajează plenar copilul în activități psihice ;

d) funcția de descărcare energetică și rezolvare a conflictelor efective, de compensare și trăire intensă;

e) funcția de socializare a copilului,ceea ce se explică prin tendința mereu accentuată a copiilor de a se acomoda cu ceilalți, dar și de a asimila relațiile cu cei din jur la eul său.

II.3.Clasificarea jocurilor didactice

Diferitele variante ale jocurilor didactice, pot cuprinde sarcini de lucru asemănătoare, dar prezente în forme diferite și mărind gradul de dificultate în funcție de vârsta sau nivelul cunoștințelor copiilor.

În literatura de specialitate se găsesc mai multe încercări de clasificare a jocurilor.

După conținutul și obiectivele urmărite, jocurile se pot clasifica astfel ( Cerghit Ioan, „Metode de învățământ”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976, pag. 166):

-jocuri senzoriale ( vizuale, motorii, tactile, auditive);

-jocuri de observare a naturii ( a mediului înconjurător);

-jocuri de dezvoltare a vorbirii;

-jocuri de asociere de idei și raționament;

-jocuri matematice;

-jocuri de construcții tehnice;

-jocuri de orientare;

-jocuri de sensibilizare ( de deschidere) pregătitoare pentru înțelegerea unor noi noțiuni;

-jocuri aplicative ( de extindere a cunoștințelor asupra unor noi situații);

-jocuri demonstrative;

-jocuri de fantezie, de memorie;

-jocuri simbolice;

-jocuri de îndemânare ( de exerciții simple, de mișcare).

Popovici Constantin împărțea, după conținut, jocurile didactice în patru categorii:

-jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii și consolidarea cunoștințelor în domeniul literar;

-jocuri didactice pentru consolidarea deprinderilor de numărat și socotit( matematice);

– jocuri didactice pentru dezvoltarea atenției, a memoriei și a perspicacității;

– jocuri pentru consolidarea cunoștințelor despre mediul înconjurător.

După obiectul de învățământ căruia i se adresează, jocurile didactice sunt:

-jocuri didactice pentru limba română;

– jocuri didactice pentru matematică ( jocuri matematice);

-jocuri didactice pentru istorie, geografie și cunoașterea mediului;

– jocuri didactice pentru educație plastică;

-jocuri didactice pentru educația muzicală ( jocuri muzicale).

După materialul folosit sunt:

-jocuri cu materiale;

-jocuri fără materiale;

-jocuri orale;

-jocuri cu întrebări;

-jocuri ghicitori;

– jocuri de cuvinte încrucișate.

II.4.Jocul didactic matematic: caracterizare, tipologii/ clasificări

      În învățarea matematicii, recurgerea la realitatea înconjurătoare rămâne indispensabilă, foarte adesea ca punct de plecare și totdeauna ca punct de sosire, deoarece această realitate nu ia o semnificație profundă decât în funcție de abstracțiile pe care le dematerializează și abstracțiile nu au valoare decât raportate la realitățile care le concretizează. Acest raport concret – abstract va fi abordat potrivit stadiilor de evoluție a gândirii copilului. Aici intervine jocul didactic, a cărui prezență în lecțiile de matematică este binevenită, deoarece prin intermediul lui activitățile didactice devin atractive, accesibile, dinamice. El conferă lecției un aspect de activitate de recreere, de joc. Prin el, copilul face cu ușurință trecerea de la noțiunile concrete la cele abstracte. Este un instrument absolut indispensabil în predarea – învățarea matematicii, în însușirea noțiunilor abstracte specifice acesteia.

      Cercetările recente din domeniul psihologiei învățării, cu aplicabilitate în studiul matematicii, evidențiază necesitatea acțiunii concrete cu obiectele în învățământul primar,acțiune ce se poate desfășura cu mai multă ușurință prin folosirea jocurilor didactice cu conținut matematic,în vederea interiorizării operațiilor, mai ales în primele clase, precum și a utilizării proprietăților de reversibilitate și asociativitate în scopul însușirii conștiente și temeinice a operațiilor aritmetice și a celorlalte informații prevăzute de programă.

      Prezența în jocurile didactice matematice a unor elemente practice, a unor probleme reale din viață, contribuie la abordarea sau aplicarea unor noțiuni matematice, conduce la rezultate superioare în însușirea acestui obiect de învățământ.

      Exersarea capacităților intelectuale prin situații problematice și jocuri didactice atestă deosebita valoare formativă a acestei discipline școlare în structurarea deprinderilor de activitate intelectuală, în dezvoltarea gândirii matematice, a memoriei și imaginației, în formarea unor trăsături de personalitate indispensabile integrării în ciclurile școlare ulterioare, în viața activă în general.

      N. Oprescu arată că „ specificul activității matematice constă în faptul că ea reprezintă o tensiune, o încordare, o mobilizare a spiritului, care înseamnă antrenarea intelectului – a gândirii pe primul plan”.

      Matematica trebuie să ducă la formarea unei : capacități de a percepe selectiv, în funcție de o idee conducătoare; capacități de a trece de la aspectul diferențial la cel integral și invers; plurivalențe a gândirii; capacități de a se concentra pe o perioadă de timp.Astfel, matematica a devenit în zilele noastre un instrument esențial de lucru pentru toate domeniile științei și tehnicii. Este firesc, deci, ca în centrul preocupărilor școlii românești, creșterea eficienței învățării matematicii să fie o coordonată de bază a învățământului modern.Jocul didactic imprimă activității didactice un caracter mai viu și mai atrăgător, aduce varietate și o stare de bună dispoziție, de veselie, de bucurie, de divertisment și de destindere, ceea ce previne apariția monotoniei și a plictiselii, a oboselii.

După autorul J. HUIZUGA în „ Homo ludens”, jocul este definit ca o „acțiune specifică, încărcată de sensuri și tensiuni, întodeauna desfășurată după reguli acceptae de bună voie și în afara sferei utilității sau necesității materiale, însoțită de simțăminte de învățare și de încredere, de voioșie și destindere”

Rolul și importanța jocului didacti matematic constă în faptul că el facilitează procesul de asimilare, fixare și consolidare a cunoștințelor, iar datorită caracterului său formativ influențează dezvoltarea personalității copilului. Jocul didactic este un important mijloc de educație intelectuală, care pune în valoare și antrenează capacitățile creatoare ale elevului.

Prin joc copilul învață cu plăcere, devine interesat față de activitatea ce se desfășoară, cei timizi devin cu timpul mai volubili, mai activi, mai curajoși și capătă mai multă încredere în capacitățile lor, mai multă siguranță și rapiditate în răspunsuri.

Jocurile didactice matematice au calitatea de a-i motiva și stimula puternic pe elevi, mai ales pe cei din clasele primare ( începătoare), când ei nu și-au format încă un interes pentru învățare. Prin gradul înalt de angajare a elevului în activitatea de învățare, jocul didactic constituie una din formele de învățare cu cele mai bogate efecte educative, un foarte bun mijloc de activizare a școlarului mic și de a stimula resursele intelectuale ale creativității.

Jocurile didactice matematice contribuie la dezvoltarea proceselor intelectuale ale elevilor, la educarea inițiativei creatoare a lor și la asigurarea trecerii treptate de la concret la abstract. Ele ajută la realizarea laturii formative a învățământului, antrenează intens operațiile gândirii: analiza, sinteza și comparația. Totodată contribuie la dezvoltarea atenției, a gândirii creatoare și a atitudinii disciplinate în joc, a spiritului de inițiativă și de independență în muncă.

Jocul didactic matematic, prin caracterul său atractiv, prin dinamismul său, prin stimularea interesului și competivității, contribuie atât la consolidarea cunoștințelor, cât și la însușirea unor concepte și noțiuni noi. Prin aceste activități sunt favorizate și activitățile de verificare a cunoștințelor, motivându-se alternativele de răspuns și oferind posibilitatea propunerii de soluții originale.

Deși este dificil să se facă o clasificare a jocurilor didactice matematice, totuși, în funcție de scopul de și sarcina didactică propusă, acestea se pot împărți astfel ( Ioan Petrică, Metodica predării matematicii la clasele I-IV, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1998):

1. După momentul în care se folosesc în cadrul lecției, ca formă de bază a procesului de învățământ:

a) jocuri didactice matematice, ca lecție de sine stătătoare, completă;

b) jocuri didactice matemateice folosite în mometul propriu-zis al lecției;

c) jocuri didactice matematice în completarea lecției ( intercalate pe tot parcursul acesteia, nu la final).

2. După conținutul capitolelor de însușit în cadrul obiectului de învățământ ( matematica) sau în cadrul anilor de studii:

a) jocuri didactice matematice pentru aprofundarea însușirii cunoștințelor specifice unui capitol sau unui grup de lecții;

b) jocuri didactice matematice specifice unei vârste și clase.

Există și jocuri didactice matematice folosite pentru familiarizarea elevilor concepte moderne de matematică ( cum sunt cele de mulțime și relații), pentruconsolidarea reprezentărilor despre unele forme geometrice ( triunghi, dreptunghi, pătrat, cerc), pentru cultivarea unor calități ale gândirii și exersarea unei logici elementare, utilizându-se în acest sens jocurile logico-matematice.

Jocul didactic matematic imprimă activității didactice un caracter mai viu, mai atrăgător, aduce varietate și o stare de bună dispoziție și de destindere, ce previne apariția monotoniei, a plictiselii, a oboselii. El asigură participarea activă a elevului la lecție, stimulând interesul de cunoașter, interesul față de conținutul lecției.

Un exercițiu sau o problemă matematică poate deveni joc dacă:

a) realizează un scop și o sarcină didactică din punct de vedere matematic;

b) folosește elemente de joc în vederea realizării sarcinii propuse;

c) folosește un conținut matematic accesibil și atractiv;

d) utilizează reguli de joc, cunoscute anticipat și respectate de elevi.

Scopul didactic se formulează cu cerințele programei școlare pentru clasa respectivă, convertite în finalități funcționale de joc. Formularea trebuie să fie clară și să oglindească problemele specifice impuse în realizarea jocului respectiv.

Sarcina didactică a jocului matematic este legată de conținutul acestuia, de structura lui, referindu-se la ceea ce trebuie să facă în mod concret elevii în cursul jocului, pentru a se realiza scopul propus. Această sarcină reprezintă esența activității respective, antrenând intens operațiile gândirii: analiza, sinteza, comparația, dar și pe cele ale imaginației. Jocul didactic matematic cuprinde și rezolvă cu succes, de regulă, o singură sarcină didactică, aceasta constituind elementul de bază prin care se transpune la nivelul elevilor scopul urmărit în activitatea respectivă.

Elementele de joc trebuie să împletească strâns sarcina didactică și să mijlocească realizarea ei în cele mai bune condiții. În jocurile didactice matematice se pot alege cele mai variate elemente de joc: întrecere individuală sau pe grupe de elevi, cooperare între participanți, recompensarea rezultatelor bune ( dar nu înțeleasă în mod greșit) sau penalizarea greșelilor comise de către cei antrenați în jocurile de rezolvare a exercițiilor sau a problemelor, bazate pe o surpriză, așteptare, aplauze, cuvântul stimulator.

Conținutul matematic al jocului didactic trebuie să fie accesibil, recreativ și atractiv prin forma în care se desfășoară, prin mijloacele de învățământ utilizate, prin volumul de cunoștințe la care se apelează.

Reușita jocului didactic matematic depinde în mare măsură de materialul didactic folosit, de alegerea corespunzătoare și de calitatea acestuia. Materialul didactic trebuie să fie variat, cât mai adecvat conținutului jocului, să slujească cât mai bine scopului urmărit. Astfel, se pot folosi: planșe, folii, fișe individuale, cartonașe, jetoane, truse cu figuri geometrice.

Pentru realizarea sarcinii propuse și pentru stabilirea rezultatelor întrecerii folosesc reguli de joc propuse de învățător sau cunoscute, în general, de elevi. Aceste reguli concretizează sarcina didactică ă, în același timp, legătură între aceasta și acțiunea jocului. Regulile de joc transformă, de fapt, exercițiul sau problema în joc activizând întregul colectiv de elevi la rezolvarea sarcinilor primite. Există și jocuri în care elevii sunt antrenați pe rând la rezolvarea sarcinilor didactice. În aceste jocuri este recomandabil ca învățătorul să introducă o completare la regula, în sensulde a cere grupei să-l urmărească pe cel întrebat și să răspundă în locul lui dacă este cazul.

II.5.Informații metodice privind proiectarea, organizarea și desfășurarea jocurilor didactice matematice în învățământul primar.

Reușita jocului didactic matematic este condiționată de proiectarea, organizarea și desfășurarea lui metodică, de modul în care învățătoarea știe să asigure o concordanță între toate elementele ce-l definesc.

Pentru aceasta trebuie să se aibă în vedere următoarele cerințe:

-Pregătirea jocului didactic, care presupune studierea conținutului și a structurii sale, pregătirea materialului didactic necesar ( confecționarea sau procurarea planului jocului didactic;

– Organizarea judicioasă a jocului didactic;

-Respectarea momentului jocului didactic;

-Ritmul și strategia conducerii jocului didactic;

-Stimularea elevilor în vederea participării active;

– Asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;

-Varietatea elementelor de joc ( complicarea jocului, introducerea altor variante).

Organizarea jocului didactic matematic necesită o serie de măsuri. Asfel, trebuie să se asigure o împărțire corespunzătoare a elevilor clasei, în funcție de acțiunea jocului și , uneori, chiar o reorganizare a mobilierului sălii de clasă pentru buna desfășurare a jocului pentru reușita lui, în sensul rezolvării pozitive a sarcinii didactice.

O altă problemă ce ține de organizarea jocului este aceea a distribuirii materialului necesar desfășurării.În general materialul didactic se distribuie la începutul activității de joc, din cauză că elevii, cunoscând în prealabil materialele necesare jocului respectiv, vor înțelege mult mai ușor explicația învățătoarei referitoare la desfășurarea jocului.

Acest procedeu nu trebuie aplicat în mod mecanic. Există jocuri didactice matematice în care materialul poate fi împărțit elevilor după explicarea jocului.

Organizarea judicioasă a jocului didactic matematic are o influență favorabilă asupra ritmului de desfășurare a acestuia, asupra realizării cu succes a scopului propus.

Desfășurarea jocului didactic matematic cuprinde, de obicei, următoarele momente:

a) Introducerea în joc. Discuții pregătitoare

Această etapă intoduce elevii în atmosfera de joc, discuțiile purtate diferind în funcție de tipurile de jocuri.

b) Anunțarea titlului jocului și scopul acestuia

Trebuie făcute sintetic, în termeni preciși ( de exemplu: „ Astăzi vom vedea care dintre voi știe să calculeze fără să greșească. De aceea vom organiza jocul …”

c) Prezentarea materialului ce urmează a fi folosit

d) Explicarea și demonstrarea regulilor jocului

Etapa aceasta reprezintă un moment important și hotărâtor pentru reușita jocului didactic. Învățătoarea trebuie să-i facă pe elevi să înțeleagă ce sarcini au, care sunt regulile jocului, care este conținutul jocului, care sunt etapele lui. Se vor da îndrumări și cu privire la folosirea materialului didactic. Învățătoarea va evidenția atribuțiile conducătorului de joc și care sunt condițiile pentru ca elevii să devină câștigători.

e)Fixarea regulilor

După explicarea jocului se mai punctează încă o dată regulile jocului și tipul de joc.

f) Executarea jocului de către elevi

Învățătoarea poate conduce jocul în mod direct ( având rol de conducător al jocului) sau indirect ( conducătorul ia parte la joc) sau cele două moduri de a conduce jocul pot alterna. Indiferent de modul în care conduce jocul, învățătoarei îi revine sarcina de a coordona „ din umbră” jocul, imprimându-i un anumit ritm ( timpul este limitat), menținând atmosfera de joc, urmărind evoluția jocului, evitând momentele de monotonie, de stagnare. Învățătoarea trebuie să controleze modul în care elevii rezolvă sarcina didactică, respectândregulile stabilite, trebuie să creeze condiții necesare pentru ca fiecare elev să rezolve sarcina didactică. Ea va urmări comportarea elevilor, relațiile dintre ei, îi va antrena pe toți la joc, găsind mijloace potrivite și pentru cei care sunt timizi. Tot învățătoarea va trebui să acorde o atenție deosebită elevilor care au o capacitate redusă de înțelegere sau celor care au o exprimare greoaie.

g) Complicarea jocului, introducerea unor variante noi

Rolul acestei etape este de menținere a atenției, de evitare a monotoniei și stimularea găndirii active.

h) Încheierea jocului și evaluarea lui

Învățătoarea va formula concluzii și aprecieri asupra felului în carea s-a desfășurat jocul, asupra modului în care s-au respectat regulile de joc și s-au executat sarcinile primite asupra comportării elevilor. Se face recomandări și evaluări cu caracter individual și general.

Elementele de joc pot fi variate: mișcarea, manipularea obiectelor, întrecerea, așteptarea, surpriza, cuvântul etc.

În învățământul primar jocul didactic matematic se poate utiliza în orice moment al lecției, într-o anumită etapă a ei sau întreaga activitate se poate desfășura pe baza lui urmărind fie dobândirea de noi cunoștințe, priceperi și deprinderi, fie fixarea și consolidarea acestora, fie verificarea și aprecierea nivelului de pregătire a elevilor. În cadrul jocului trebuie să primeze obiectul instructiv-educativ, elevii să fie pregătiți sub raport teoretic, să cunoască sarcina urmărită, modul de desfășurare, regulile se cer a fi respectate, să nu-l considere doar un simplu divertisment, ci să fie luat în considerare ca mijloc de învățare.

Prin joc școlarul mic devine interesat față de activitatea desfășurată în clasă, capătă încredere în forțele sale, fiind antrenați chiar și cei mai slabi sau timizi.

Jocul didactic matematic dezvoltă gândirea, spiritul de inițiativă, independența în muncă, spiritul de echipă, de cooperare și întrajutorare, disciplina și ordinea în desfășurarea unor activtăți bine conduse, contribuind la creșterea randamentului școlar.

Cap. III

Coordonate metodologice ale utilizării jocului didactic matematic

Metodica cercetării aplicative

Ipoteza, obiectivele, metodologia utilizată și etapele desfășurării cercetării

III.1.Ipoteza cercetării

„ Copilul râde:

Înțelepciunea și iubirea mea e jocul!

Tânărul cântă:

Jocul și înțelepciunea mea- i iubirea!

Bătrânul tace:

Iubirea și jocul meu e- nțelepciunea!”

(Lucian Blaga-,,Trei fețe”)

Jocul este una din variatele activități ale oamenilor, determinată de celelalte activități și care, la rândul său, le determină pe acestea; învățarea, munca, creația nu s-ar putea realiza în afara jocului, după cum acesta este purtătorul principalelor elemente psihologice de esență neludică ale oricărei ocupații specific umane.

Între jocul didactic și procesul instructiv-educativ există o dublă legătură: pe de o parte, jocul sprijină procesul instructiv-educativ, îl adâncește, îl ameliorează, pe de altă parte, jocul este condiționat de procesul instructiv prin pregătirea anterioară a elevului în domeniul în care se plasează jocul.

Atunci când prezentarea clasică a unor conținuturi matematice (prin explicație, prin conversație) nu dă roade, în sensul însușirii, consolidării noțiunilor respective de către elevii noștri, jocul didactic imprimă lecției de matematică un caracter mai atrăgător, aduce acea varietate și stare de bună dispoziție, menite să contribuie la atingerea obiectivelor lecției.

În cercetarea întreprinsă am pornit de la ipoteza că folosirea jocului didactic în cadrul orelor de matematică contribuie la îmbogățirea volumului de cunoștințe ale elevilor, la formarea unor capacități intelectuale operaționale și funcționale, la constituirea unei motivații adecvate învățării.

Având în vedere cele arătate mai sus, lucrarea elaborată încearcă să răspundă întrebării: putem produce modificări în sensul dezvoltării nivelului de cunoștințe, a capacităților creatoare, prin intermediul jocului didactic bine organizat în cadrul lecțiilor de matematică?

III.2.Obiectivele cercetării

Pe baza ipotezei enunțate anterior am stabilit următoarele obiective:

* Optimizarea activității de instruire și educare a elevilor prin jocul didactic;

* Sporirea eficienței actului pedagogic concret;

*Evaluarea inițială a nivelului dezvoltării psihice și a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor elevilor;

*Verificarea experimentală a rolului și importanței jocului didactic matematic;

*Evaluarea finală a nivelului dezvoltării psihice și a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor elevilor ( înregistrarea progreselor);

*Adoptarea unor decizii de ameliorare a demersului didactic.

III.3. Metodele utilizate în cercetare

Prin specificul său, cercetarea nu este o activitate cu valoare intrinsecă, ea vizează în mod explicit, în cazul nostru procesul de învățământ. S-a adoptat o formă de cercetare-acțiune, un tip de metodologie investigatoare prin care s-a implementat cercetarea- nu post factum, ci chiar în momentul organizării- în activitatea pedagogică concretă din clasă, urmărind nu numai recoltarea de date, ci implicit și optimizarea activității instructiv educative, prin intervenții moderatoare. S- a considerat că acest tip de cercetare servește direct și în mare măsură obiectivul principal al cercetării și finalitatea ei, optimizarea activității de instruire și educare a elevilor, sporirea eficienței actului pedagogic concret.

Eficientizarea procedeelor experimentale a fost măsurată prin analiza logico-comparativă a rezultatelor de la o etapă la alta.

Ca metode și tehnici de cercetare au fost utilizate: observația, convorbirea, analiza produselor activității, experimentul, teste docimologice, metode statistice.

Metoda observației ( metodă nonexperimentală de clectare a datelor)

S-a elaborat în prealabil un plan de observație precizându-se și obiectivele urmărite. Datele observației au fost consemnate imediat, fără ca cei observați să-și dea seama de acest lucru (în acest sens s-a folosit fișa de observație). Observațiile au fost făcute în condiții și împrejurări variate pentru a avea posibilitatea confruntării datelor obținute.

Metoda anchetei ( convorbirea și chestionarul)

Convorbirea s-a desfășurat pe baza unui plan și a unor întrebări dinainte elaborate. S-au evitat întrebările care angajează nemijlocit personalitatea elevilor și s-a apelat la întrebări colaterale menite a-i stimula pe aceștia în a-și expune gândurile și opiniile.

Chestionarul a interferat cu metoda interevaluării elevilor. S-a aplicat ambelor clase. Ierarhizarea s-a făcut printr-un catalog centralizator indicându-se în dreptul fiecărui elev rezultatele obținute.

Metoda testelor

Înainte de administrarea fiecărui test s-a făcut un instructaj necesar pentru precizarea unor reguli cerințe privitoare la administrarea testului etalon și felul cum se face evaluarea. S-a elaborat o scară considerată ca etalon, la care s-au raportat rezultatele individuale și în funcție de care s-a făcut măsurarea și evaluarea acestora.

Metoda experimentului

În aplicarea acestei metode s-a trecut prin trei etape:

a) etapa prealabilă intervenției factorului experimental, când s-au selectat loturile, s-au aplicat probele inițiale, s-au înregistrat datele privitoare la variabilele implicate și s-a stabilit strategia desfășurii experimentului;

b) etapa administrării factorului experimental, când lotul experimental a fost supus unei acțiuni diferite de ceea ce s-a petrecut în eșantionul de control;

c) etapa înregistrării rezultatelor după intervenția factorului experimental. Pe această bază s-au stabilit diferențelor dintre cele două loturi, după ce, în prealabil, s-au stabilit diferențele în cadrul fiecărui lot, între cele înregistrate în faza inițială și cele înregistrate după intervenția factorului experimental.

Metode de prelucrare, interpretare și prezentare a datelor cercetării

Măsurarea în sensul general, constă în evaluarea cantitativă, a fenomenelor cu ajutorul numerelor. Surprinderea legității este posibilă numai prin manipularea matematică a unor mărimi. „ Matematizarea " științelor este în zilele noastre o realitate evidentă. în acest proces a fost atrasă și pedagogia.

S-au folosit următoarele forme de măsurare:

numărarea (înregistrare), clasificarea sau ordonarea (procedeul rangului);

compararea (raportarea).

Metodele utilizate pentru stabilirea concluziilor referitoare la dezvoltarea creativității școlarului mic prin lecțiile de matematică au fost:

a)întocmirea tabelului cu rezultate;

S-au folosit atât tabele analitice, consemnându-se rezultatele individuale ale elevilor investigați, cât și tabelele sintetice, în acest caz făcându-se abstracție de nume și grupându-se datele în funcție de amplitudine(întinderea scării de reprezentare a măsurilor) și frecvență;

b)reprezentări grafice;

S-au prezentat grafic în sistemul celor două axe ( abcisa și ordonata) rezultatele obținute de către grupele implicate la testele implicate, în procente, folosindu-se poligonul frecvențelor, histograma.

Toate metodele enumerate au fost aplicate într-un sistem de complementaritate, cu grija permanentă de a le utiliza corect.

III.4.Eșantioanele și caracteristicile lor

„ Materialul cu care lucrează educatorul este omul –copilul pe care trebuie să-l cunoască de aproape și exact întocmai cum cunoaște grădinarul legumele din grădina sa .”( Pestalotzzi)

Clasa experiment pe care am realizat cercetarea este alcătuită din 15 elevi, din care 4 băieți și 11 fete. Clasa de control este alcătuită din 18 elevi: 11 băieți și 7 fete. La intrarea în clasa I elevii proveneau în majoritate din aceeași grupă de preșcolari, la ambele clase. Sunt omogeni ca vârstă, nivel de școlaritate, naționalitate și mediu de proveniență.

Grupurile de elevi realizează cu succes anumite sarcini, în funcție de natura și dificultatea lor sau potențialul intelectual al lor, între ei stabilindu-se relații de cooperare, comunicare și simpatie. Se ajută între ei, dorința lor fiind ca toți să obțină rezultate școlare foarte bune.

Folosind discuția în grup, decizia în grup, tratarea individului în și prin grup, am reușit să conduc o clasă de elevi bine înghegată, omogenă.

Experimentul l-am desfășurat pe parcursul a trei ani de studiu., de la clasa I, până la clasa a III-a, deoarece am vrut să văd ce eficiență are învățarea prin joc la matematică.

Demersul investigativ l-am început cu elevii clasei I. Am ținut cont că învățarea de tip școlar își are rădăcinile în formele de experiență spontană ale vârstei preșcolare, care se împletesc când cu manipularea obiectelor, când cu unele forme elementare de muncă.

III.5.Tipuri de jocuri didactice matematice aplicate la clasele la care s-a realizat cercetarea

În cadrul orelor de matematică am încercat ca, pe lângă metodele și procedeele utilizate în mod frecvent, să introduc și jocul didactic, atât ca metodă cât și ca procedeeu.

Experimentul a urmărit să constate dacă jocul didactic contribuie la creșterea eficienței lecțiilor de matematică și ce aspecte sunt mai mult influențate de practicarea lui:

-volumul și calitatea cunoștințelor;

-deprinderile de calcul rapid și corect;

-capacitatea de a judeca problemele;

-perspicacitatea și creativitatea.

Am încercat să-l determin pe fiecare elev să lucreze din proprie inițiativă, din înțelegerea și convingerea necesităților de a îndeplini sarcinile de învățare ce-i revin, de a-și asuma răspunderi, inițiative, de a manifestavoința necesară ducerii la bun sfârșit a ceea ce are de făcut.

În selectarea și aplicarea jocurilor la clasele pe care le-am condus, am avut în vedere următoareale obiective:

1. să corespundă nivelul de dezvoltare psihică și pregătirii elevilor din „mica școlaritate”;

2. să le trezească interesul, fie prin conținut și problematica urmărită, fie prin elementele ludice;

3. să acopere întregul conținut al programei școlare de matematică pentru clasele I-III și să vizeze toate obiectivele instructiv-educative.

În acest scop am folosit:

-jocuri care consolidează cunoștințele și deprinderile legate de numerație;

-jocuri care consolidează cunoștințele și deprinderile cu privire la toate operațiile aritmetice, de calcul oral și scris;

-jocuri care consolidează deprinderi de rezolvare a problemelor și dezvoltă gândirea logică;

-jocuri care conțin geometrie;

– jocuri de perspicacitate în care se dezvoltă gândirea creatoare;

-jocuri distractive pentru destinderea elevilor, care conțin elemente matematice.

4. să fie jocuri cât mai variate, pentru a le menține mereu interesul copiilor, pentru a preveni oboseala, plictiseala și a lărgi câmpul formativ-educativ.

După numărul de elevi participanați la joc am folosit:

a) jocuri individuale-în acest caz, problemele -joc cu care urmează să se confrunte fiecare elev în parte le-am scris pe tablă sau le-am dat pe fișe. Elementele ludice din cadrul lor au fost intrinsece ( jocurile„ Pătrățelele distractive”, „ Cine lipsește?”, „ Micul cosmonaut”, ,, Rachetele cu mai multe trepte”).

b) jocuri colective, la care participă întreaga clasă ( „ Ce numere lipsesc?”, „ Cine urcă mai repede scara?”, „Melcul”, „Robotul socotește”, „Vântul a luat semnele”).

c) jocuri care se practică în grupuri mai mici( 2-4) elevi

La Loto sau Domino, de exemplu, patru copii, așezați în jurul unei măsuțe, iau pe rând jetoanele și le așază, acțiunea fiecăruia depinzând de cea a precedenților.

Interesul elevilor este susținut de întrecere, de dorința de a câștiga, de a obține rezultate mai bune decât ceilalți sau decât echipa adversă. Majoritatea jocurilor aplicate sunt statice din punct de vedere fizic. Am încercat însă să folosesc și jocuri dinamice, în care elevii se deplasează de la bancă la catedră sau tablă sau se mișcă în curtea școlii( de exemplu, „ Învățăm să măsurăm”).

Paralel cu experimentatrea prin jocuri didactice am dat și teste de evaluare, pentru a remarca progresul la învățătură al elevilor pe parcursul studierii acestei teme și a celor patru ani de studiu.

Prezint în continuare doar o parte din jocurile didactice aplicate la clasele cercetate, începând de la clasa I și până la clasa a III-a.

Fiecare lecție de matematică de la clasa -experiment avea rezervată măcar câte cinci minute pentru a pune în aplicare un joc didactic.

Primele jocuri introduse vizau numărarea unor elemente, pentru ca apoi sarcinile să crească în dificultate.

De exemplu:

1.“Caută vecinii !”

Scopul:

– consolidarea deprinderii de a compara și ordona numere naturale de la 0 la100; –cultivarea spiritului competitiv.

Sarcina didactică: să precizeze „vecinii” (succesorul și predecesorul) numerelor date.

Elemente de joc: întrecerea pe echipe, recompensa (se oferă fiecărui membru câte un balon), penalizarea (să scrie șirul numerelor naturale 0 – 10).

Material didactic: jetoane cu diferite desene, reprezentând numere naturale de la 0 la 10; foi albe.

Regulile jocului:

1)Fiecare echipă lucrează independent;

2)Liderul predă fișa conducătorului de joc;

3)Evaluarea se face după expirarea timpului acordat;

4)Timp de lucru: 90 secunde (câte 10 secunde pentru fiecare jeton ridicat);

Fiecare număr scris corect va primi un punct; se va acorda, sau nu, un punct pentru disciplină.

Desfășurarea

Elevii se împart în grupe de câte patru . Se desemnează liderii echipei. Se anunță titlul jocului și sarcina didactică. Se explică regulile și se face jocul de probă pentru unu – două numere.

Jocul propriu-zis începe prin ridicarea unui jeton, de către învățător. Elevii numără desenele, stabilesc numărul corespunzător și pe foaie se notează doar „vecinii”. Au la dispoziție 10 secunde. După 10 secunde, învățătorul ridică un alt jeton și elevii procedează la fel.

După ce se folosesc 9 jetoane și s-au scurs cele 90 de secunde, se strâng fișele, se verifică și se stabilește punctajul.

Echipa cu cele mai multe puncte este recompensată, iar echipa cu cele mai puține puncte este penalizată.

2. „Surpriza !”

Obiective:

– să scrie, să citească, să compare și să ordoneze numere naturale de la 0 la 100;

-dezvoltarea gândirii și a spiritului de observație.

Sarcina didactică: să ordoneze crescător numerele de la 0 la 20, pentru a obține conturul bobocului de rață.

Elemente de joc: întrecerea individuală, surpriza, recompensa (jetoane cu rățuște), penalizarea (să numere de la 0 la 20).

Material didactic: fișe pentru toți elevii.

Regulile jocului:

1)Fiecare elev lucrează independent;

2)Fișele se predau conducătorului de joc;

3)Evaluarea jocului se face după expirarea timpului acordat;

4)Timp de lucru: 1 – 2 minute;

5)Se recompensează toți elevii care obțin conturul bobocului de rață.

Desfășurare

Se anunță titlul jocului și sarcina didactică. Se distribuie fișele și se explică regulile jocului.

La semnalul „Start !”, elevii încep jocul. După expirarea timpului, se verifică fișele și toți elevii care au obținut conturul bobocului de rață vor primi câte un jeton. Elevii care nu au obținut desenul, vor număra de la 0 la 20, în ordine crescătoare.

3. Exercițiu-joc

Alcătuiți mulțimi cu tot atâtea elemente folosind alte semne :

Fig. 1

4.Exercițiu-joc

Stabilește corespondența:

Fig .2

5. Exercițiu-joc

Scrie numărul corespunzător fiecăreia dintre mulțimi:

Fig. 3

6. Exercițiu-joc

Construiește mulțimi care să aibă numărul de elemente indicat:

Fig. 4

Aceste tipuri de exerciții-joc vor fi rezolvate de către elevi individual, pe fișe date de către învățătoare.

7.”Continuă numărarea!”

Obiective: -verificarea cunoștințelor despre numărat și formarea corectă a zecilor;

-dezvoltarea atenției în urmărirea numărării.

Elemente de joc: întrcerea între cele trei rânduri de bănci.

Metodologia jocului:

La acest joc participă toți elevii clasei. Înainte e joc, învățătoarea recomandă elevilor să fie atenți și face precizarea că elevii care vor greși vor rămâne în picioare până când vor reuși să corecteze greșelile altor colegi.

Se stabilește până la cât se va număra și, la semnalulînvățătoarei, jocul începe.

Primul elev din șirul de bănci ( de exemplu de la perete) începe numărătoarea și continuă până ce este oprit printr-o bătaie de palme de către învățătoare. Elevul se oprește, se așază, iar numărătoarea în continuare este preluată de al doilea elev din același șir. În cazul în care unul din elevi greșește la numărat sau la preluare, va rămâne în picioare. Se procedează la fel cu toți elevii din șir, apoi cu elevii de pe celelalte rânduri de pănci.

În final se numără elevii rămași în picioare, pe fiecare șir de bănci, și se declară câștigător rândul care are mai puțini elevi în picioare.

Pentru complicarea jocului se va cere elevilor să numere din doi în doi sau din 3 în 3 etc., stabilindu-se numărul de la care se începe și la care se va opri.

8.”Numără mai departe!”

Obiectiv: formarea deprinderii de a număra

Elementul de joc: folosirea cartonașelor cu cifre.

Metodologia jocului:

Fiecare elev primește câte un cartonaș cu câte o cifră. Elevii sunt scoși în fața clasei și așezați în cerc în ordinea numerelor indicate pe cartonașe( 1,2, 3, 4…). Un singur elev nu va primi cartonaș. Acesta va sta în mijlocul cercului. Invățătoarea anunță regulile jocului, care constau în a număra mai departe , ținând seama de numărul indicat de pe cartonaș.

Copiii învârtindu-se în cerc, vor rosti: „ Dacă șii a număra, locul meu îl vei lua!”. Apoi se opresc. Cel din mijloc se adresează unui elev din cerc:”Numără mai departe!”

Acesta va trebui să iasă din cerc și să numere mai departe, începând cu numărul imediat următor celui indicat de pe cartonașul său.

De exemplu: Dacă are numărul trei pe cartonașul său, va număra mai departe numerele de pe cartonașele copiilor aflați în dreapta lui: 4, 5, 6, 7…Dacă numără corect, va lua locul celui din mijloc, dând acestuia cartonașul său. Jocul se reia.

9.”Hai să socotim!”

Obiective: -rezolvarea de exerciții de adunare și scădere în concentrul 0-20( fără trecere peste ordin);

-consolidarea deprinderilor de calcul;

Elemente de joc: mânuirea materialului didacti și întrecerea pe echipe.

Metodologia jocului:

Pe catedră se află o pungă cu cartonașe pe care au fost scrise exerciții de adunare sau scădere în concentrul 10-20. Câte un reprezentant al fiecărui șir de bănci va scoate câte un cartonaș și va rezolvqa un exercițiu. Elevii din clasă vor aprecia dacă rspunsul este corect. Trece apoi la tablă următorul reprezentant al șirului și se va continua până când vor ieși toți copiii. Elevul care a greșit va primi o bulină albastră iar cel care a răspuns corect una albă.

Pe fiecare rând va fi același număr de elevi.

Câștigă echipa care are cele mai multe buline albe.

10.”Calculează rapid și corect!”

Obiective:

-consolidarea deprinderii de a rezolva exerciții de adunare și scădere;

-dezvoltarea gândirii.

Elemente de joc: întrecerea între rânduri de bănci.

Metodologia jocului:

Se distribuie de către învățătoare o fișă de exerciții de adunare și scăderefiecărui rân de bănci ( la fiecare elev câte un exercițiu). Elevii din ultimile bănci vor intra în posesia fișei având obligația ca la semnalul învățătoarei să rezolve primul exercițiul, pentru ca mai apoi s-o dea elevului din față.

Câștigă rândul a cărui fișă a ajuns prima în față, cu toate exercițiile rezolvate corect sau în majoritate rezolvate corect.

11. „Descoperim operații de adunare și scădere!”

Obiective: -formarea deprinderii de a efectua calculul mintal cu operațiile de adunare și scădere în concentrul 0-100;

-aprofundarea unor cunoștințe în legătură cu raporturile dintre cantități.

Elemente de joc: întrecerea între echipe.

Metodologia jocului:

Elevii se vor împărți în trei echipe, cu număr egal de elevi. Pentru fiecare echipă se scrie de către învățătoare numere pe tablă.

Exemplu:

I 23 20 54 47 67 62

II 25 56 60 30 21 74

III 84 60 28 79 34 47

Elevii vor stabili numărul ce trebuie adăugat sau scăzut pentru ca rezultatul să fie numărul care urmează în ordinea scrisă pe tablă.

După un timp de gândire stabilit de învățătoare, primii reprezentanți ai celor trei echipe vor trece și vor scrie sub șir operația corespunzătoare. Va trece apoi pe rând fiecare elev din echipă.

12.”Atenție, nu rupe lanțul !”

Obiective:

-formarea deprinderii de a rezolva adunări și scăderi în concentrul 0-100;

-formarea deprinderilor de calcul mintal rapid;

Elemente de joc: întrecerea pe echipe;

Metodologia jocului:

Elevii vor fi împărțiți în două echipe, cu număr egal de elevi. Membrii unei echipe sunt așezați pe două rânduri, față în față, în așa fel încât fiecărui copil dintr-un rând să-i corespundă un altul din celălalt rând.

Primul elev pune prima întrebare celui din fața sa ( de exemplu: 40 + 20 = ?), iar celălalt pune celui din stânga o întrebare cuprinzând un exercițiu format cu rezultatul de la primul( 60 – 40 = ?). Acesta va continua jocul adresându-se vecinului ( 20 + 80 = ?). Jocul se va desfășurapână când un elev greșește, ceea ce înseamnă că s-a rupt lanțul, iar copilulu respectiv va fi exclus din joc.

La fel va proceda și a doua echipă.

Câștigă echipa care nu a rupt lanțul sau care are mai puțini elevi eliminați.

13.”Ajungem de unde am plecat!”

Obiectiv:

-exersarea adunării și scăderii numerelor naturale în concentrul 0-100;

Elementul de joc: întrecerea între elevi.

Metodologia jocului:

Învățătoarea scrie pe tablă, iar elevii au fișe cu același joc.

Pătratul cu acoperiș constituie punctul de plecare. Elevii vor completa cu semnele”+” sau „ – „, în așa fel încât să nu depășească 10 și să ajungă tot la numărul 4, de unde s-a pornit.

Învățătoarea va da explicațiile, arătând desenul de pe tablă. La semnalul învățătoarei elevii vor lucra pe fișe.

După completarea semnelor, se va scrie sub desen rezolvarea.

Câștigă cel care termină primul de rezolvat.

Fig.6

14. „ POC!”

Obiective:

– formarea deprinderii de a număra corect;

-dezvoltarea atenției voluntare;

Sarcina didactică: recunoasterea ordinii numerelor.

Metodologia jocului:

La acest joc participă toți elevii. Ei pot lua parte la joc fie din bănci, fie din fața catedrei. Se prezintă că în timpul desfășurării jocului nimeni nu are voie să pronunțe numerele: 5, 10, 15, 20, 25, 30, …1000 și că în locul lor se va bate din palme și se va spune ” Poc!”.

Primul copil începe numărarea spunând 1, al doilea continuă cu 2, al treilea cu 3 etc., iar când se ajunge la al cincilea, acesta spune: „Poc!”, având în vedere că numărul 5 nu trebuie rostit. Se va continua apoi cu 6, 7, 8, 9, 10, 11, …100. Cine nu este atent și va greși va fi eliminat din joc.

Câștigă cei care au reușit să rămână în joc până la sfârșitul acestuia.

15.” Găsește numărul la sosire!”

Obiective:

-consolidarea înmulțirii și a împărțirii;

-consolidarea deprinderilor de calcul oral rapid.

Sarcina didactică: rezolvarea exercițiilor de înmulțire și împărțire.

Metodologia jocului :

Elevii trebuie să pună în căsuță „Pornire” numerele scrise pe prima linie a tabelului și să completeze tatabelul cu numărul obținut la „Sosire”.

16.” Figuri geometrice distractive”

Obiective:

– verificarea și consolidarea deprinderilor de calcul oral sau scris, cu toate operațiile aritmetice

-formarea spiritului de competiție.

Sarcina didactică: rezolvarea de exerciții de adunare, scădere, înmulțire și împărțire.

Metodologia jocului:

Învățătoarea desenează figuri geometrice ( cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi), scriind numerele și operația pe lungimea cercului ( sau în colțuri la alte figuri), iar în interior un număr, adică:

`

Numărul așezat în centru este termenul cu caracter permanent, deoarece el intervine în toate operațiile. Exercițiile se pot realiza oral sau scris, cu timp și punctaj dinainte precizat. Câștigă cine termină mai repede și rezolvă corect calculul dat.

17. „ Secretul piramidei!”

Obiective:

– verificarea și consolidarea deprinderilor de calcul oral și scris;

-dezvoltarea capacității de orientare;

-dezvoltarea perseverenței în muncă.

Elemente de joc: întrecere pe echipe

Metodologia jocului:

Invățătoarea pregătește două planșe pe care sunt desenate piramide ( câte una pe fiecare planșă). Pe una din fețele piramidelor se vor desena trase ca în figura 9.

În triunghiurile din vârful piramidelor se va scrie rezultatul final al tuturor exercițiilor, după care se va acoperi cu o hârtie care se desprinde ușor.

Înainte de începerea jocului, învățătoarea va atrage atenția elevilor că vor trebui să-l urmărească pe copilulu de la tablă, pentru ca să nu se omită vreun exercițiu, că trebuie să se orienteze corect în labirint și că este de ajuns ca unul din membrii grupei să greșească pentru ca secretul să nu poată fi aflat.

La comanda conducătorului de joc, primii concurenți din ambele grupe vin la tablă și, pornind de la „INTRARE” vor rezolva preimul exercițiu întâlnit. Rezultatul va fi scris în stânga de către grupa I Și în partea dreaptă de către grupa II, după care elevii trec la loc. Al doilea jucător -din ambele grupe- preia rezultatul obținut de colrgul său, continuă traseul și în funcție de semnele aflate înaintea numerelor care urmează, va opera în continuare, scriind și el rezultatul pe tablă. Se procedează la fel până se ajunge în vârful piramidei.

În cazul în care un elev gresește, următorul, dacă observă greșeala, are dreptul să o refacă, după care va continua exercițiul care îi revine de drept.

Abia când ambele echipe au rezultatul final se descoperă vârful piramidei.

Câștigă grupa care are rezultatul identic cu cel înscris în triunghiul din vârful piramidei și care a realizat sarcina în timpul cel mai scurt.

18.” Melcul”

Obiective:

-consolidarea operației de înmulțire;

-dezvoltarea atenției și a capacității de orientare.

Elementul de joc: întrecerea pe echipe

Metodologia jocului:

Se împarte tabla în două părți egale și se desenează în fiecare parte câte o cochilie de melc împărțită în căsuțe. Numărul de căsuțe va fi același pentru ambele cochill și va corespunde cu numărul de elevi aflat într-o grupă.

Fig. 9

Elevii vor avea de rezolvat exerciții de înmulțire în concentrul 0-100.

După ce li se explică elevilor cum se va desfășura jocul, se anunță că răspunsul dat în 4 secunde, iar primii reprezentanți ai fiecărei grupe sunt chemați la tablă. Jocul îl începe prima echipă. Invățătoarea scrie în căsuța din centru un exercițiu de înmulțire cu factorii formați dintr-o singură cifră, pe care concurentulva trebui să-l rezolve în timpul dat. Clasa apreciază răspunsul și, dacă acesta este corect, se taie cu o linie, semn care indică celuilalt concurent că are dreptul să rezolve exercițiul următor.

Urmează la joc echipa a doua, care procedează la fel, dar la cochilia rezervată ei.

Dacă răspunsul nu este corect sau nu s-a încadrat în timp, se șterge exercițiul, iar elevul care urmează rezolvă alt exercițiu, scris în aceeași căsuță, dar echipa pierde un ounct.

Echipa care va avea cele mai multe puncte și va ajunge prima la ieă câștigătoare.

19. „ Din aproape în aproape”

Obiective:

-consolidarea deprinderilorde calcul rapid;

-să găsească semnul operației și numărul cu care se poate ajunge la rezultatul următor.

Material didactic: fișe cu șiruri de numere scrise pe verticală.

Metodologia jocului:

Învățătoarea va explica la tablă modul de desfășurare a jocului, folosind un șir de numere și solicitându-le elevilor să afle soluțiile. Concurenții vor primi câte o fișă pe care sunt scrise două șiruri de numere pe verticală. Ei trebuie să completeze în dreapta semnul operației și numărul cu care se poate ajunge la rezultatul următor. După înmânarea fișelor elevii vor avea la dispoziție 8 minute pentru aflarea soluțiilor corecte. Verificarea se va face cu ajutorul elevilor, dându-se pentru un răspuns corect un „+” , iar pentru unul greșit un „ – „

Câștigă elevii cu cele mai multe semne de ” plus”.

Exemple:

11 10 11+23= 34

34 16 34 -12= 22

22 99 22+ 5= 27

27 34 27 + 31=58

58 41 58 +41 = 99

99 53 99

20.Exercițiu-joc

Priviți cu atenție tabelul și găsiți numărul care lipsește din exercițiul scris în partea sângă. Scrieți sub numărul lipsă cuvântul „ DA”.

Exemplu:

Fig. 10

21.” Scrie ce auzi !”

Scopul: înțelegerea sistemului zecimal; scrierea și citirea numerelor naturale de la 0 la 100.

Sarcina didactică: să reprezinte prin semne grafice numere date.

Elemente de joc: întrecerea între echipe, recompensa (creioane), penalizarea (să recite o poezie).

Material didactic: numărătoare cu discuri (pentru prima grupă), cretă și tabel (pentru grupa a doua), tablă magnetică, triunghiuri și rotunduri (pentru grupa a treia).

Regulile jocului:

1)Fiecare grupă lucrează independent;

2)Liderul grupei notează pe tablă punctajul acordat;

3)Evaluarea se face după expirarea timpului acordat;

4)Timp de lucru: 10 secunde pentru fiecare număr;

5)Pentru fiecare număr scris corect se va acorda un punct;

6)Elevul care depistează o greșeală va obține punctul pentru echipa sa;

7)Vor participa toți copiii din grupă (inclusiv liderul).

Desfășurare

Elevii se împart în trei grupe, egale ca număr. Se desemnează liderii grupelor. Se anunță titlul jocului și sarcina didactică, apoi se explică regulile și se fixează. Elevii din prima grupă vor scrie numărul la numărătoare, elevii din a doua grupă vor scrie numărul folosind cifre, iar cei din a treia grupă vor scrie numărul la tabla magnetică folosind triunghiuri pentru zeci și rotunduri pentru unități. Se face un joc de probă.

Pentru începerea jocului propriu-zis va veni câte un elev din fiecare grupă, în fața clasei. Învățătorul va spune un număr din zeci și unități, iar elevii vor scrie, în 10 secunde, numărul auzit, în funcție de regulile stabilite. Dacă se observă o greșeală, elevul care o identifică va primi un punct pentru grupa din care face parte.

Punctajul va fi realizat la tablă, după fiecare număr scris. După ce au ieșit toți elevii din grupe, se face evaluarea jocului. Grupa cu punctajul cel mai mare va fi recompensată, iar grupa cu punctajul cel mai mic va fi penalizată.

Z U

2 4

Z U

Grupa I Grupa a II-a Grupa a III-a

22. „ Află cele mai multe variante!”

Obiective:

-să-și dezvolte deprinderea de rezolvare de probleme, atența și spiritul de observație;

-să-și consolideze deprinderea de calcul;

-să găsească cât mai multe variante pentru rezolvarea problemei;

Materiale didactice: figuri ca în figura 12, foi de hârtie.

Metodologia jocului:

Învățătoarea le spune copiilor să privească atent imaginile și să scrie pe hârtie toate alimentele care cântăresc 3 kg, apoi toate alimente care cântăresc 1kg. După aceea le citește elevilor o problemă:

Fig. 12

„Miruna și tatăl ei merg la piață cu pungă în care nu pot pune mai mult de 6 kg.Ce pot cumpăra ca să umple punga?( Alege toate variantele!).”

„Dacă Miruna trebuie să cumpere obligatoriu orez și un pachet de unt, ce mai poate cumpăra?”

„Că

„Miruna și tatăl ei merg la piață cu pungă în care nu pot pune mai mult de 6 kg.Ce pot cumpăra ca să umple punga?( Alege toate variantele!).”

„Dacă Miruna trebuie să cumpere obligatoriu orez și un pachet de unt, ce mai poate cumpăra?”

„Dați exemple de alimente care împreună să facă 7 kg!”

„Dați exemple de alimente care au diferența de 2 kg!”

Copiii au la dispoziție 8 minute de lucru după care învățătoarea va verifica variantele găsite cu ajutorul elevilor. Ei prezintă, pe rând, câte o variantă la tablă, până când vor epuiza toate variantele.

Pentru fiecare răspuns corect elevii vor primi câte un punct. Va câștiga cel care are mai multe puncte.

23. „Cine urcă mai repede scara?”

Obiective:

-formarea și consolidarea deprinderilor de calcul rapid, oral și scris; -rezolvarea de exerciții cu operațiile învățate, în concentrul 0-1000, cu și fără trecere peste ordin;

-dezvoltarea rapidității gândirii;

Sarcina didactică: rezolvarea de exerciții de adunare, scădere, înmulțire și împărțire, cu trecere peste ordin.

Metodologia jocului:

Jocul se desfășoară pe două echipe, antrenând toată clasa. Invățătoarea desenează pe tablă două sări (Fig. 13), câte una pentru fiecare echipă. Elevii trebuie să rezolve fiecare exercițiu de pe câte o treaptă, pentru a putea urca mai sus, mai departe. Sunt atâtea trepte câți membri are fiecare echipă. Echipa va trebui să urmărească atent munca fiecărui membru în parte, pentru a corecta eventualele greșeli. Caculele de pe fiecare treaptă au același grad de dificultate ( de exemplu pe fiecare treaptă 1 a fiecărei echipe). Jocul se desfășoară gen ștachetă, creta circulând de la elev la elev, fiecare urcând doar câte o treaptă.

Fig. 13

Câșigă echipa care a urcat mai repede scara , cu condiția ca toate rezultatele să fie corecte.

24. „Descoperă numerele!”

Obiective:

-consolidarea deprinderilor de calcul rapid și oral;

– consolidarea înmulțirii și a împărțirii;

-dezvoltarea gândirii, atenției.

Elementul de joc: întrecerea individuală

Metodologia jocului:

Elevii trebuie să găsească algoritmul de lucru.

Invățătoarea cere unui elev să se gândească la un număr, să adauge la numărul respectiv încă pe-atât, să înmulțească rezultatul cu 3, să adauge 24, să împartă apoi acest nou rezultat la 6 să scadă din acest rezultat 4.

Exemplu:

4 + 4= 8

8 x 3= 24

24+24= 48

48 : 6 = 8

8 – 4= 4

Sau:

Gândiți-vă la un număr de la 1 la 9. Înmulțiți acest număr cu 5. Produsul dublați-l, iar ca rezultat adăugați 4. Tăiați prima cifră, iar la numărul rămas adăugați 1. Ați obținut rezultatul 5. Cum ați aflat?

Exemplu:

4 x 5 = 20

20 + 20 = 40

40 + 4 = 44

4 + 1 = 5

Jocul, cu toate variantele sale, a trezit interes, doarece elementul de joc a fost surpriza găsirii rezultatului.

25. „Recunoaște operațiile!”

Obiective:

-consolidarea deprinderilor de calcul mintal;

-dezvotarea imaginației creatoare și a perspicacității.

Sarcina didactică: descoperirea operațiilor corespunzătoare, necesare pentru a ajunge la rezultatul cerut.

Metodologia jocului:

Pe tablă vor fi scrise 6 coloane cu numere. Numerele de pe coloanenele IV, V, și VI sunt rezultatele unor operații obținute din numerele din coloanele I, II, III. Elevii trebuie să recunoască operațiile care duc la aflarea rezultatului respectiv.

Câștigă elevii care au găsit operațiile corecte.

26. „ Micul cosmonaut”

Obiective:

-consolidare cunoștințelor despre unitățile de măsurare a greutății;

-dezvoltarea deprinderilor de calcul rapid;

Metodologia jocului:

Jocul se desfășoară în echipe de către doi elevi (cum sunt așezați în bancă).

Cei din stânga șirului de bănci vor avea numărul 1, iar cei din dreapta numărul 2.

Pe tablă învățătoarea desenează o rachetă cu mai multe trepte ( fig. 14), în interiorul cărora sunt scrise date despre greutatea combustibilului aflat pe această treaptă. Datele scrise în partea de jos arată că la fiecare 325m

Racheta consumă 10 litri combustibil.

Li se explică elevilor că o rachetă se ridică la înălțimea de 325m, consumând 10 l de combustibil. Ei trebuie să calculeze la ce înălțime poate ajunge racheta dacă folosește tot combustibilul.

Echipele cu numărul 1 vor face transformările, cele cu numărul 2 vor calcula câți metri parcurge racheta.

Câștigă cei care se încadrează în timp și care calculează corect. Elevii au fost avertizați că nu au voie să se consulte în timpul desfășurării jocului. Când termină întorc foaia, așteptând să expire timpul ( 8 minute).

Pentru verificarea rezultatelor jocul se rezolvă și la tablă, comparându-se apoi rezultatele cu cele de pe foi.

Se stabilește care echipă a fost câștigătoare.

Fig 14

27. „ Ceasul deșteptător”

Obiectiv: înțelegerea unităților de măsurare a timpului;

Metodologia jocului:

Le-am prezentat copiilor ceasuri din carton formulând astfel sarcina didactică:

„ Ceasul meu deșteptător rămâne în urmă cu 4 minute la fiecare oră; acum trei ore și 30 de minute l-am fixat exact după radio. Ceasul meu de mână merge fără nicio greșeală și în acest moment arată ora 12. Peste câte minute deșteptătorul meu va arăta și ele ora 12?”

Jocul se desfășoară individual. Elevii au primit câte o foaie de hârtie, pe care au rezolvat problema. Când au terminat au dus răspunsul la conducătorul jocului. Pentru a vedea unde au greșit, celor care s-au prezentat cu răspunsul greșit le-a explicat un câștigător.

Răspunsul era: în 3 ore și 30 minute deșteptătorul rămâne în urmă cu 14 minute.

La ora 12 el va arăta ora 11 și 46 de minute. Până la ora 12 mai rămân 14 minute, dar în acest interval el mai rămâne în urmă cu aproape un minut. Prin urmare, deșteptătorul va arăta ora 12 după 15 minute.

28. „ Descoperă numărul de triunghiuri!”

Obiective:

-dezvoltarea atenției, a spiritului de competiție;

-identificarea corectă a numărului de figuri geometrice dintr-un desen dat.

Sarcină didactică: decoperirea numărului de triunghiuri existente în figura dată.

Metodologia jocului:

Se explică elevilor că trebuie să numere atent toate triunghiurile aflate în desenul dat de pe fișă. Câștigă cei care reușesc să răspundă corect și să se încadreze în timp ( răspuns: 28 triunghiuri).

Fig. 15

29. „Constructorul priceput!”

Obiective:

-dezvoltarea gândirii creatoare, a imaginației;

– consolidarea noțiunilor despre figurile geometrice învățate.

Sarcina didactică: construirea și mutarea unor elemente pentru obținerea altei fuguri geometrice.

Metodologia jocului:

Se explică elevilor că au ca sarcină să construiască figurile geometrice cerute, apoi să mute un număr cerut de bețe de chibrituri pentru a obține alte figuri geometrice din cele deja construite.

a) Construiți nin 12 bețe chibrituri 4 pătrate. Mutați două bețe pentru a obține 6 pătrate.

Fig. 16

b) Mutați trei bețe de chibrituri, în așa fel încât să rămână tot 4 triunghiuri.

Fig. 17

c) Construiți din 10 bețe de chbrituri 3 pătrate. Scoateți un chbrit și din cele 9 rămase alcătuiți un pătrat și două romburi.

Fig. 18

Câștigă cei care reușesc să rezolve cerințele.

30.”Pătratul magic din bucățele”

Obiective:

-recunoașterea pătratului și ansamblarea sa;

-consolidarea operației de adunare;

-dezvoltarea rapidității gândirii, a perspicacității.

Sarcina didactică: asamblarea pieselor în vederea obținerii unui pătrat și calcularea sumelor.

Metodologia jocului:

Elevii trebuie să asambleze fragmentele date și apoi să calculeze toate sumele de pe orizontală, verticală și diagonală, astfel încât suma să fie 35.

Ca material didactic se folosesc plicuri în care sunt puse fragmentele pătratului.

Jocul se desfășoară individual, câștigând cei care reușesc să refacă pătratul și să calculeze corect sumele. Se ține cont de timpul de lucru, acesta fiind limitat.

Fig. 19

Acestea sunt doar o parte din jocurile didactice aplicate la clasele la care s-a făcut cercetarea. Zilnic am aplicat câte un joc didactic la clasa -experiment, deoarece am urmărit în permanență ca acești elevi să fie mai relaxați la orele de matematică, să nu se plictisească, să-și însușească cât mai rapid noțiunile abstracte, să fie din ce în ce mai activi la orele respective. Am constatat că utilizând mereu această metodă ( jocul didactic), matematica devine un obiect de studiu atractiv și mai accesibil.

III.6.Introducerea unor exerciții-joc în cadrul probelor de evaluare cu conținut matematic

Jocul didactic poate fi folosit în cadrul orelor de matematică în consolidare, în îmbogățirea de noi cunoștințe, în punerea în valoare și antrenarea capacităților creatoare ale elevilor căt și la verificarea acestora.

Exercițiile-joc imprimă probelor de evaluare un caracter mai viu și mai atrăgător, fortificându-le elevilor energiile intelectuale și generându-le o motivație crescută. Având în vedere că orice exercițiu sau problemă poate fi transformată în joc didacti prin introducereaunor elemente ludice, se pot folosi și în cadrul probelor de evaluare. Asfel, probele de evaluare pe carele-am aplicat la aceste clase, au conținut și exerciții sau probleme sub formă de joc.

De-a lungul desfășurării cercetării am dat probe de evaluare în care se aflau exerciții sau probleme-joc de genul:

1.Descompuneți numărul 10 în 4 numere, desenând elementele corespunzătoare acestora:

Fig. 20

2. Bugs Bunny i-a ros tema lui Ricǎ. Ajutați-l voi sǎ-și refacǎ scǎderile/ adunarile:

3 2 = 1

4 2= 2

3 3 = 0

2 3 = 5

3.Joc: Unește cifrele ( numerele ) și vei face cunoștință cu Martinel!

2. Colorează căsuța din dreptul numărului corespunzător cu numărul de elemente desenate:

Fig. 21

4. Scrie în mijlocul rombului suma numerelor scrise în colțurile sale:

Fig. 22

5. Completează numerele care lipsesc astfel încât:

a) suma numerelor scrise pe o latură a pătratului să fie10

b) suma numerelor scrise pe o latură a pătratului să fie 800.

Fig. 22

6. Compune pe 9, respectiv 10, în părțile opuse ale pătratului mic:

Fig. 23

7. Ce încărcătură au vapoarele?

Fig. 24

8.Ce vârstă au omuleții?

Fig. 25

9.Completați numerele care lipsesc:

Fig. 26

10.Înlocuiți semnul* cu cifre astfel încât operațiile să fie adevărate:

35+ 57+ 67+ *9+

1* ** *6 25

__ ____ ___ ____

46 88 21 34

11.Completați pătrățelele cu unul din semnele următoare:”<”, „>” sau „=”, astfel încât relațiile de mai jos să fie adevărate:

(38+14)-6 25

(36+15)-(28+13) 10

(24+16)+ (26-17) 25- (9+13)

198-(16+ 121) (136+112)-(114+116)

12.Completați pătrățelele de mai jos cu unul din semnele: „+” , „- „ , x”, „:”, astfel încât egalitățile să fie adevărate:

8___2= 4

8___2=16

8___2= 6

8___2=10

13.Urmăriți săgeata și rezolvați exercițiile. Alegeți varianta preferată, iar pe celălaltă o folosiți ca probă.

Fig.27

14.Trasați săgeți de la numărul cel mai mic la cel mai mare:

Fig. 28

15. Aflați:

a)produsul numerelor din interiorul triunghiului;

b)produsul numerelor din interiorul cercului;

c)produsul numerelor din interiorul pătratului.

Fig 29

16.Aflați numărul x, folosind schema:

Fig. 30

17.Efectuați:

a)scăderile cu numere din aceleași figuri geometrice;

b)adunările cu numere din aceleași figuri geometrice;

Fig. 31

17. Completați numerele care lipsesc:

Fig. 32

Prin joc joc elevii își valorifică toate cunoștințele și deprinderile însușite fără să fie suprasolicitați de sarcinile acestuia. Folosirea exercițiilor-joc în cadrul unei probe de evaluare le creează elevilor o stare de destindere, prevenind apariția monotoniei, a plictiselii, a oboselii.

Din activitatea școlară am constatat că jocul didactic oferă copilului cadrul adecvat pentru o acțiune independentă. Precum se știe, există o mulțime de jocuri didactice și activități creatoare prin care se poate învăța. Am prezentat mai sus doar o mică parte din mulțimea de jocuri didactice matematice și exerciții-joc pe care le-am aplicat la clasă.

Consider că doar prin joc își găsesc aplicații toate cunoștințele abstracte de matematică și în felul acesta elevii își însușesc mai ușor cunoștințele.

Cap. IV

Evaluarea progreselor înregistrate de elevi

IV.1. Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor evaluării inițiale și finale la clasa I

Experimentul l-am desfășurat pe parcursul a trei ani de studiu., de la clasa I, până la clasa a III-a, deoarece am vrut să văd ce eficiență are învățarea prin joc la matematică.

Demersul investigativ l-am început cu elevii clasei I. Am ținut cont că învățarea de tip școlar își are rădăcinile în formele de experiență spontană ale vârstei preșcolare, care se împletesc când cu manipularea obiectelor, când cu unele forme elementare de muncă.

Am aplicat testele la clasa unde predau, iar în paralel am aplicat testele și la clasa unui coleg, pentru a putea compara rezultatele și a vedea dacă are mai multă eficiență învățarea prin joc.

Prezint în continuare cele două clase: clasa-experiment are un efectiv de 15 elevi, iar clasa de control are un efectiv de 18 elevi.

Contactul cu unele noțiuni matematice are o contribuție esențială la statornicia planului simbolic, abstract-categorial, la evoluția mentală a școlarului din clasa I, condiția ca, prin programul de instruire, să nu fie întreținută învățarea mecanică, nerațională, izolată de dezvoltare(P. Golu și colab., Psihologia copilului, Editura didactică și Pedagogică,București, 1995, pag. 129).

Elevii sunt familiarizați cu numărarea în ordine crescătoare sau descrescătoare a numerelor naturale și cu tehnica primelor operații matematice, adunarea și scăderea, în concentrul 0-10, apoi 0-100, fără trecere peste ordin. Ei află că unele numere se numesc termeni, altele sumă(total), descăzut, scăzător sau rest (diferență).

Primul test l-am aplicat după parcurgerea primului capitol, „Numere naturale de la 0 la 10-recunoaștere, scriere, comparare, ordonare, vecini”. Am ales și le-am aplicat elevilor de clasa I următorul test:

Capacitatea: Înțelegerea numărului și a notației acestuia.

Subcapacități:

-cunoașterea numerelor de la 0-10;

-compararea și ordonarea numerelor mai mici decât10.

Descriptori de performanță:

Rezultatele obținute în urma testului dat le-am centralizat în următoarele tabele și grafice:

Tabelul nr. 1

Situația la testul initial matematică

Graficul nr.1 – Clasă experiment- test inițial, clasa I

Calificativ final

Tabelul nr. 2 -Clasă experiment- test inițial, clasa I

Tabelul nr. 3- Clasa de control-test inițial, clasa I

Graficul nr.2 – Clasa de control- test inițial, clasa I

Calificativ final

Tabel nr. 4- Clasa de control- test inițial, clasa I

Prezint în continuare rezultatele comparative ale testului inițial dintre cele două clase: clasa experiment și clasa de control.

Grafic nr.3 – Rezultate comparative – teste initiale

Analizând rezultatetele obținute am constatat că, din cei 15 elevi ai clasei-experiment, 11 au obținut calificative de bine și foarte bine și 4 de suficient, iar la clasa de control din 18 elevi, au obținut rezultate de foarte bine și bine 15 și doar 2 de suficient. Aceste rezultate dovedesc că elevii și-au însușit numerația de la 0 la 10, reușesc să numere crescător și descrescător din 1 în 1 și din 2 în 2, compară două numere naturale, descompun și compun numere de la 0 la 10. Am descoperit și elevi care nu stăpânesc corect semnele ”>”, „<” sau „=”, nu reușesc să ordoneze crescător sau descrescător anumite numere, întâmpină greutăți la descompunerea sau compunerea numerelor. Cu acești elevi, adică cei de la clasa -experiment, am lucrat mai mult și am reușit să micșorez lacunele pe care le aveau și să folosesc mai multe jocuri didactice, mai ales că obiectele concrete i-au ajutat foarte mult. Pe parcursul întregului an școlar am realizat învățarea numai sub formă de joc, deoarece am constatat că elevii învață mult mai ușor și rețin mai multe în felul acesta.

La sfârșitul anului școlar, după ce am încercat să înlătur lacunele acumulate și descoperite la copiii din clasa experiment, am aplicat un ultim test de evaluare.

Capacitatea: Înțelegerea și efectuarea operațiilor cu numere naturale până la 100

Subcapacitatea: Adunarea și scăderea numerelor naturale în concentrul 0-100, fără trecere peste ordin.

Prezint în continuare obiectivele vizate, itemii testului, descriptorii de performanță și rezultatele obținute:

Descriptori de performanță:

Rezultate obținute:

Tabel nr. 5 – Clasa experiment – test final, clasa I

Graficul nr. 4- Clasa experiment- test final, clasa I

Calificativ final

Tabelul nr. 6- Clasa experiment- test final, clasa I

Tabelul nr. 7 – Clasa de control – test final, Clasa I

Graficul nr. 5 – Clasa de control – test final, clasa I

Calificativ final

Tabelul nr. 8 – Clasa de control – test final, clasa I

Analizând rezultatele obținute la test am constatat că există trei elevi la clasa- experiment care întâmpină greutăți la capitolul „ Operații cu numere naturale în concentrul 0-100, fără trecere peste ordin”. Lecțiile organizate mereu sub formă de joc au condus la mărirea numărului de copii cu calificative de foarte bine si bine. In schimb, în clasa de control am constatat o micșorare a numărului de elevi cu bine și foarte bine, ceea ce înseamnă că mai multă eficiență are învățătura prin joc.

Prezint în continuare rezultatele comparative ale testului final ( cu albastru clasa experiment, cu rosu clasa de control):

Grafic nr.6 – Rezultate comparative – teste finale

Prezint mai jos rezultatele testului inițial și pe cele ale testului final, de la cele două clase, pentru comparare:

Graficul comparativ al celor două clase la sfârșitul clasei I :

Graficul nr.7 – Rezultate comparative – test initial/test final

Din rezultatele obținute la testele aplicate am ajuns la concluzia că jocul didactic are eficiență asupra progresului școlar al elevilor la matematică, deoarece dezvoltă gândirea și imaginația creatoare.

La testul inițial al clasei- experiment 11 elevi au obținut rezultate de bine și foarte bine , ceea ce înseamnă un procent de 73,33% și 4 elevi care au întâmpinat greutăți, adică 26,33%. La testul final , ca număr de elevi cu bine și foarte bine au fost 12 elevi ,adica 80% și 3 elevi au obținut suficient, adică 20%. Am constatat că s-a mărit considerabil numărul celor care au obținut rezultate de foarte bine și bine. Odată cu mărirea volumului de cunoștințe, am descoperit că numărul copiilor care întâmpină greutăți a crescut. După ce am introdus mai multe exerciții diversificate și sub formă de joc, le-am dat elevilor mai multe teste pentru control, constatând că elevii care au obținut foarte bine și bine au crescut ca număr față de testul inițial.

La clasa de control am constatat că elevii și-au însușit mai greu cunoștințele, deoarece nu s-a folosit tot timpul învățarea prin joc. Aceasta a dus la obținerea unor rezultate mai slabe față de clasa experiment.

IV.2. Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor finale la clasa a III-a

Experimentul a continuat și în clasele II-III. Efectivul de elevi al claselor, cea de experiment și cea de control a rămas același, adică 15 elevi clasa-experiment și 18 elevi clasă de control. Bineînțeles că fiecare lecție a clasei -experiment s-a desfășurat tot sub formă de joc sau a cuprins măcar o secvență de lecție cu jocuri. Am urmărit să le formez elevilor deprinderi de calcul mintal, să le dezvolt imaginația creatoare, perspicacitatea, să le formez spiritul de competiție. Am încercat să motivez fiecare elev să lucreze din proprie inițiativă, din înțelegerea și convingerea necesităților de a îndeplini sarcinile ce îi revin, de a-și asuma răspunderi, inițiative, de a manifesta voința necesară ducerii la bun sfârșit a ceea ce au de făcut.

Pentru a diagnostica / evalua nivelul cunoștințelor, priceperilor și capacităților elevilor celor două clase la sfârșitul clasei a III-a, am aplicat un test cu subiect unic, după ce s-a făcut recapitularea finală.

Clasa a III-a

Probă de evaluare

Capacitatea: Înțelegerea și efectuarea operațiilor cu numere naturale

Subcapacitatea: Ordinea efectuării operațiilor

Descriptori de performanță:

Tabel nr. 9 – Clasa experiment – test final, clasa a-III-a

Graficul nr. 8 – Clasa experiment- test final, clasa a III-a

Calificativ final

Tabelul nr. 10- Clasa experiment- test final, clasa a-III-a

Tabelul nr. 11 – Clasa de control – test final, clasa a III-a

Graficul nr. 9 – Clasa de control – test final, clasa a III-a

Califcativ final

Tabelul nr. 12 – Clasa de control – test final, clasa a III-a

Se poate observa din tabele și grafice că la clasa-experiment eficiența învățării a fost mai mare decât la clasa de control. Prezint în continuare rezultatul final al cercetării:

Graficul comparativ al celor două clase la sfârșitul clasei a III-a ( cu rosu rezultatele clasei de control, cu albastru rezultatele clasei -experiment):

Graficul nr.10 – Rezultate comparative – test final, clasa a-III-a

Comparând rezultatele celor două clase am constatat că progresul elevilor care au învătat prin joc este semnificativ față de cei care nu au avut șansa aceasta. Constat că și procentul clasei experimentale a crescut, acesta fiind acum de 90,5 % față de 80% cât s-a înregistrat la testul inițial, în clasa I.

Toate acestea dovedesc cât de eficiente sunt meteodele moderne aplicate la clasă și că prin joc elevii învață mult mai ușor, mult mai repede și devin atrași de matematică.

CONCLUZII

„Iubirea și înțelepciunea mea e jocul !”

(Lucian Blaga- ,,Trei fețe”)

În viața de fiecare zi a copilului, jocul ocupă un rol esențial. Jucându-se copilul își satisface nevoia de activitate, de a acționa cu obiecte reale sau imaginare, de a se transpune în diferite roluri și situații care îl apropie de realitatea înconjurătoare.

Copilul se dezvoltă prin joc, își potențează funcțiile latente, punând în acțiune posibilitățile care decurg din structura sa particulară, pe care le traduce în fapte, le asimilează, le complică.

Între jocul didactic și procesul instructiv-educativ există o dublă legătură: pe de o parte, jocul sprijină procesul instructiv-educativ, îl adâncește și îl ameliorează, pe de altă parte, jocul este condiționat de procesul instructiv-educativ prin pregătirea anterioară a elevului în domeniul în care se plasează jocul.

Introducerea jocului didactic în cadrul orelor de matematică, ca modalitate sporită de învățare m-a condus spre formularea unor concluzii cu aplicabilitate în activitatea didactică.

Utilizarea jocului didactic matematic la clasele mici realizează importante sarcini formative ale procesului de învățământ:

-antrenează operațiile gândirii și cultivă calitățile acesteia;

-dezvoltă spiritul de inițiativă și independența în muncă, spiritul de echipă;

– formează spiritul imaginativ-creator și de observație;

-dezvoltă atenția, disciplina și spiritul de ordine în desfășurarea unei activități;

– formează deprinderi de lucru rapid și corect;

– asigură însușire mai plăcută, mai accesibilă, mai temeinică și mai rapidă a unor cunoștințe relativ aride pentru această vârstă.

Jocul îi apropie pe copii, generează și stabilizează sentimente de prietenie, stimulează colaborarea, scoțându-i din izolare.

Folosirea jocului didactic în cadrul orelor de matematică se corelează/asociază cu introducerea unor metode și procedee de muncă individuală. Pe această cale elevul își însușește deprinderea de a învăța, de a studia, este condus pe căile autocunoașterii și autoexistenței, dezvoltându-și astfel un ritm de muncă susținut.

Lecția, în cadrul învățământului modern, trebuie să aibă un caracter creator, dinamic, simplu, novator, să fie „ eliberată” de schematism, rigitate și formalism. Aceasta se asigură și prin intoducerea jocului didactic în cadrul orelor de matematică.

Pornind de la ideea că jocul poate fi o mdalitate de formare și informare a elevilor, menționez că l-am folosit în orice moment al lecției la clasa -experiment, sau măcar o dată pe oră, de fiecare dată tratându-l cu atenția ce i se cuvine. Astfel am reușit să-i fac pe elevi să înțeleagă că orele de matematică pot fi, de fapt, „ un joc”în care trebuie antrenate eforturile creatoare.

S-au relevat valențele formatoare ale jocului în formarea deprinderilor de muncă independentă a elevilor, în stimularea corectitudinii și rapidității în efectuarea calculelor, în activitatea de compuneri și rezolvări de probleme.

Prin joc elevii ș-au valorificat cunoștințele și deprinderile însușite, și-au manifestat spontan calitățile comportamentale, ș-au stimulat atitudinea pozitivă față de muncă și învățătură, relațiile de colegialitate.

Prin caracterul său explorativ, inedit de angajare, jocul didactic a contribuit la dobândirea unei experiențe pregătitoare a acțiunilor și activităților de mai târziu.

În ceea ce privește atitudinea elevilor față de sarcinile jocului didactic, am observat la clasa-experiment că aceștia nu sunt suprasolicitați de ele, ci le doresc, le așteaptă, le solicită. După joc elevii par mai recreați și mai odihniți. Chiar și cei mai timizi sau cei mai slabi la învățătură au dobândit încredere în forțele proprii, doresc să încerce să obțină prin acest fel de activități rezultate mai bune.

Pentru ca momentul în care este folosit jocul să fie eficient, este necesară realizarea unei corelări între conținutul lecțiilor predate și sarcina didactică a jocului, cunoscându-se de fapt, că la lecții accentul se pune îndeosebi pe predarea cunoștințelor, jocul didactic fiind/ devenind o activitate de completare a cunoștințelor.

Rezultatele din experimentul întreprins de mine, precum și cele obținute în urma evaluării pe baza probelor de evaluare aplicate la clasa experimentală și la clasa de control, confirmă în totalitate ipoteza cercetării, relevând valențele formativ educative ale jocului didactic.

Aceasta se evidențiază prin creșterea randamentului școlar al elevilor din clasa experiment, recuperarea unor rămâneri în urmă la învățătură a acestora, prin creșterea motivației școlare. Totodată, jocul didactic cu conținut matematic a influențat pozitiv volumul și calitatea cunoștințelor elevilor, formarea și consolidarea deprinderilor de calcul mintal rapid și corect, capacitatea de înțelegere și rezolvare a problemelor, perspicacitatea și potențialul lor creativ.

Desfășurarea jocului didactic captează și menține atenția  elevului care este solicitată fără efort atunci când acesta consideră lecțiile interesante, materialele intuitive atractive, pașii de înțelegere efectuați corespunzător. Dintre multiplele aspecte ale acestui proces psihic în ceea ce privește activitățile matematice, am considerat a fi esențiale următoarele aspecte : modul de orientare în sarcina dată, flexibilitatea perceptivă și operatorie, volumul informației achiziționate și utilizate, capacitatea de concentrare asupra activității desfășurate.In acest fel, pot spune că jocul didactic se constituie într-una din principalele metode active, deosebit de eficientă în activitatea instructiv educativă cu școlarii mici.Valoarea acestui mijloc de instruire și educare este subliniată și de faptul că poate reprezenta numai o metodă de învățământ, ci și un procedeu care însoțește alte metode sau poate constitui o formă de organizare a activității elevilor.

Sper că aceste rezultate obținute la sfârșitul cercetării mele să fie atât de convingătoare încât să ne determine ca la vârsta școlară mică, lecția de matematică să fie completată, intercalată sau chiar înlocuită cu jocuri didactice matematice.

ANEXA I

Culegere de jocuri didactice

1.” Caută-ți căsuța!”

Obiective:

-verificarea însușirii cunoștințelor privind denumirea formelor și culorilor;

-formarea priceperii de a compara după criteriul formei și al culorii.

Material didactic:

Fiecare copil va primi câte o cheie confecționată din carton, care are pe partea de sus lipit o figură geometrică de o anumită culoare, lacăte mari din carton pe care sunt desenate figuri geometrice de culori diferite.

Desfășurarea jocului:

Fiecare bancă reprezintă o căsuță. Pe fiecare „ căsuță” se așază caută căsuța care trebuie să aibă un lacăt mare pe care este desenată o figură geometrică colorată. Se împart elevilor cheile de carton. La un semnal dat de învățătoare, fie verbal, fie cu ajutorul unui clopoțel, elevii își caută căsuța care trebuie să aibă desenat pe lacăt aceeași figură , de aceeași culoare cu cea pe care o are cheia lui. După ce și-au găsit locul, copiii se așază în banca respectivă și pun cheia alături de lacăt, cu figura geometrică în sus. Învățătoarea trece prin bănci și verifică dacă împerecherea cheie-lacăt s-a făcut corect. Apoi cere fiecărui elev să denumească forma și culoarea pe care o au figurile lipite pe cheia și lacătul său.

Câștigătorii jocului vor fi cei care își găsesc în mod corect căsuța și care indică sigur forma și culoarea figurii respective.

La confecționarea cheilor, învățătoarea va avea grijă ca aceeași formă și culoare să nu aibă mai mult de doi elevi.

În timpul desfășurării jocului, cheile se pot schimba de mai multe ori astfel încât fiecare elev să lucreze cu figuri și culori diferite.

2.“Caută vecinii !”

Scopul: consolidarea deprinderii de a compara și ordona numere naturale de la 0 la 100; cultivarea spiritului competitiv.

Sarcina didactică: să precizeze „vecinii” (succesorul și predecesorul) numerelor date.

Elemente de joc: întrecerea pe echipe, recompensa (se oferă fiecărui membru câte un balon), penalizarea (să scrie șirul numerelor naturale 0 – 10).

Material didactic: jetoane cu diferite desene, reprezentând numere naturale de la 0 la 10; foi albe.

Regulile jocului:

1)Fiecare echipă lucrează independent;

2)Liderul predă fișa conducătorului de joc;

3)Evaluarea se face după expirarea timpului acordat;

4)Timp de lucru: 90 secunde (câte 10 secunde pentru fiecare jeton ridicat);

Fiecare număr scris corect va primi un punct; se va acorda, sau nu, un punct pentru disciplină.

Desfășurarea

Elevii se împart în grupe de câte patru . Se desemnează liderii echipei. Se anunță titlul jocului și sarcina didactică. Se explică regulile și se face jocul de probă pentru unu – două numere.

Jocul propriu-zis începe prin ridicarea unui jeton, de către învățător. Elevii numără desenele, stabilesc numărul corespunzător și pe foaie se notează doar „vecinii”. Au la dispoziție 10 secunde. După 10 secunde, învățătorul ridică un alt jeton și elevii procedează la fel.

După ce se folosesc 9 jetoane și s-au scurs cele 90 de secunde, se strâng fișele, se verifică și se stabilește punctajul.

Echipa cu cele mai multe puncte este recompensată, iar echipa cu cele mai puține puncte este penalizată.

3. „Surpriza !”

Obiective:

– să scrie, să citească, să compare și să ordoneze numere naturale de la 0 la 100;

-dezvoltarea gândirii și a spiritului de observație.

Sarcina didactică: să ordoneze crescător numerele de la 0 la 20, pentru a obține conturul bobocului de rață.

Elemente de joc: întrecerea individuală, surpriza, recompensa (jetoane cu rățuște), penalizarea (să numere de la 0 la 20).

Material didactic: fișe pentru toți elevii.

Regulile jocului:

-Fiecare elev lucrează independent;

-Fișele se predau conducătorului de joc;

-Evaluarea jocului se face după expirarea timpului acordat;

-Timp de lucru: 1 – 2 minute;

-Se recompensează toți elevii care obțin conturul bobocului de rață.

Desfășurare

Se anunță titlul jocului și sarcina didactică. Se distribuie fișele și explică regulile jocului.

La semnalul „Start !”, elevii încep jocul. După expirarea timpului, se verifică fișele și toți elevii care au obținut conturul bobocului de rață vor primi câte un jeton. Elevii care nu au obținut desenul, vor număra de la 0 la 20, în ordine crescătoare.

4.” Figuri geometrice distractive”

Obiective:

– verificarea și consolidarea deprinderilor de calcul oral sau scris, cu toate operațiile aritmetice

-formarea spiritului de competiție.

Sarcina didactică: rezolvarea de exerciții de adunare, scădere, înmulțire și împărțire.

Metodologia jocului:

Învățătoarea desenează figuri geometrice ( cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi), scriind numerele și operația pe lungimea cercului ( sau în colțuri la alte figuri), iar în interior un număr, adică:

5. „ Tic-tac!”

Obiective:

-dezvoltarea percepției auditive;

– formarea deprinderii de a stabili raportul corect între cifră și cantitate;

Materiale: ceasuri confecționate din carton.

Desfășurarea jocului:

Elevii au în față câte un ceas confecționat din carton, cu acele din material plastic, colorate diferit. De exemplu, arătătorul mare roșu și cel mic verde.

Învățătoarea bate de câteva ori cu creionul în masă și spune: „roșu”la numărul care corespunde numărului de bătăi cu creionul în masă.

Se bate din nou și se spune: „ verde”. Elevii fixează arătătorul verde în dreptul numărului corespunzător numărului de bătăi.

( Se poate jucași cu numărătoarea mică atunci când toți elevii au o astfel de numărătoare sau cu bulinuțe confecționate din material plastic sau carton).

Învățătoarea verifică de fiecare dată dacă au fost așazate corect limbile ceasului.

6. „Așază numărul locul potrivit!”

Obiective:

-consolidarea numerației 0-20;

-cunoașterea locului fiecărui număr pe axa numerelor naturale

Materiale: jetoane cu numerele de la 0 – 20.

Desfășurarea jocului:

Se aranjează pe catedră jetoanele amestecate.

Învățătoarea numește un elev care să le aranjeze în ordine crescătoare apoi în ordine descrescătoare.

Jocul se va complica dacă se vor scoate câteva jetoane și li se va cere elevilor să lase locul liber unde lipsește jetonul.

7.” Jocul cifrei 1!”

Obiective:

-consolidarea deprinderii de numerație;

– dezvoltarea atenției și a spiritului de observație;

Materiale: 10 bețișoare pentru fiecare elev.

Desfășurarea jocului:

Fiecare elev are pe bancă 10 bețișoare. Din aceste 10 bețișoare el formează cira 1. Cel care termină primul este câștigătorul jocului, iar ultimul primește o „pedeapsă” din partea clasei. De exemplu să recite, să spună ghicitori etc.

8. „Numără mai departe!”

Obiective:

-formarea deprinderii de numărare până la 10;

Materiale: cartonașe pe care sunt scrise cifrele de la 0-9.

Desfășurarea jocului:

Elevii sunt în bănci. Fiecare primește câte un cartonaș. Copiii sunt scoși în fața clasei și așezați în cerc după ordinea numerelor indicate pe cartonașe( 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9.). Un singur elev nu va primi cartonaș. Acesta va trece în mijlocul cercului. Se indică de către învățătoare regulile de desfășurare a jocului care constau în a număra mai departe, ținând seama de numărul indicat pe cartonaș. Copiii, învârtindu-se în cerc vor rosti următoarele:

„ Dacă șii a număra , locul meu îl vei lua!”

Apoi se opresc. Cel din mijloc se adreseză unui copil din cerc ( la alegere):

„Numără mai departe!”

Acesta va trebui să iasă din cerc și să numere mai departe, începând cu numărul imediat următorcelui indicat pe cartonașul său. De pildă, dacă are numărul 5 pe cartonașul său, va număra mai departe numerele de pe cartonașele copiilor aflați în dreapta lui: 6, 7, 8, 9, 10. Dacă numără corect, ia locul celui din mijloc, înmânând acestuia cartonaă. Jocul se reia până când copiii învață să numere bine.

8. „ Descoperă numărul!”

Obiective:

-consolidarea cunoștințelor privitoare la mărirea micșoarea numerelor cu un număr de unități;

– dezvoltarea gândirii și a atenției;

Material didactic: bețișoare

Metodologia jocului:

Învățătoarea ia în mână câteva bețișoare și le ascunde la spate.

Copiii vor fi întrebați:

„ Câte bețișoare am?”

Elevii vor spune un număr oarecare. Dacă nu ghicesc numărul adevărat, li se spune: „ Este mai mare sau mai mic ( după caz), cu o unitate, două etc., până când ghicescnumărul bețișoarelor. Cel care ghicește va trece în locul învățătoarei.

9.„Jocul figurilor geometrice”

Obiective:

-recunoașterea unor figuri geometric

-dezvoltarea fluiditații imaginației creative a elevilor și formarea deprinderii de a desena obiecte ale căror forme seamănă cu diferite figuri geometrice.

Sarcina didactică: desenarea unor obiecte a căror formă seamănă cu două figuri geometrice combinate în mod felurit.

Material: figuri geometrice diferite pentru învățător : hârtie, creioane pentru elevi.

Desfășurarea jocului

Invățătorul va arată elevilor două figuri geometrice și le va cere să deseneze obiectele cunoscute de ei, a căror formă seamănă cu aceste figure combinate, în mod felurit.

La sfârșit, învățătorul va aprecia elevii care au realizat cele mai multe și mai frumoase desene

10.„Biletul câștigător !”

Ionel a jucat la Bingo și a câștigat. Ce numere erau înscrise pe biletul lui dacă acestea sunt numere formate din zeci și unități la care cifra zecilor este cu 1 mai mare decât cifra unităților ?

11.” Mesajul”

Tăticul lui Bogdan vine târziu de la serviciu. Pentru că la acea ora doarme, Bogdan i-a lăsat pe masa din sufragerie carnetul de note ca să îl semneze.

Tatăl, glumeț din fire, după ce s-a uitat prin carnetul fiului, i-a lăsat acestuia următorul mesaj :

‘’ Rezolvă exercițiile și potrivește literele din tabel !’’

cum îi plăceau astfel de provocări, Bogdan s-a apucat de lucru.

Ce credeți că a descoperit ?

I). 23+52= L). 23+13=

E). 74-20= C). 26+20=2=

T) 76+20-3= A). 50+23-3=

F). 96-61= R). 85-2-30=

12.”Fluturele campion”

Care fluture a vizitat mai multe flori?

(suma numerelor de pe aripi indică numărul de flori vizitate!)

13.”Timbrele”

În fiecare plic alb sunt 6 timbre, iar în fiecare plic colorat sunt 8 timbre. Câte timbre sunt în total?

14.” Problemă distractivă”

Formați trei echipe și întreceți-vă în rezolvarea problemei distractive:

“La aniversare, Dănuț este întrebat de invitații săi câți ani împlinește. El spune:

Am un număr de ani care se împarte exact și la 2 și la 3.

Doar nu ai 18 ani ! spune Anca.

Și nici 6 ! adaugă Adrian

Câți ani are Dănuț ?

15. „Mesaj pentru isteți”

„Descoperiți mesajul transmis de către învățătoarea voastră !” (Se poate lucra în grupe de elevi)

a)Calculați pe: T, L, S, C, A

Observați:

519 – T = 510 300 – L = 293 25 + S = 28 C + 100 = 105 A + 22 = 30

c) Descifrați mesajul ! (Scrieți sub fiecare cifră litera corespunzătoare)

3 55 3 78 9 39 !

(S U CC E S LA TEST !)

16. „Cine calculează mai repede ?”

Eu am 24 de frunzulițe !

Eu am jumătate din nr. vulpiței !

Eu am un sfert din nr. vulpiței !

Am de 3 ori mai mult decât fluturașul !

17. „Ghicește numărul la care s-a gândit cineva!”

Ionel s-a gândit la un număr. L-a dublat, i-a adăugat 18 și a obținut 168.

La ce număr s-a gândit Ionel?

18. „Pătrate distractive”

Suma 15 Suma 30

19. „Făt- Frumos și balaurul.”

Făt- Frumos omoară pe rând cei 3 balauri cu câte 3 capete și fiecare cap cu câte 3 limbi. Pentru a face dovada vitejiei sale, taie toate limbile balaurilor, le bagă în traistă și pleacă spre palatul împăratului.

Cu câte limbi pleacă Făt- Frumos?

20.. „Tabloul din perete”

Petre a întrebat:

Pe cine reprezintă portretul din perete?

Tatăl celui din tablou este unicul fiu al tatălui celui care vorbește.

Pe cine reprezintă tabloul?

21. „ Secretul piramidei!”

Obiective:

– verificarea și consolidarea deprinderilor de calcul oral și scris;

-dezvoltarea capacității de orientare;

-dezvoltarea perseverenței în muncă.

Elemente de joc: întrecere pe echipe

Metodologia jocului:

Invățătoarea pregătește două planșe pe care sunt desenate piramide ( câte una pe fiecare planșă). Pe una din fețele piramidelor se vor desena trase ca în figura 9.

În triunghiurile din vârful piramidelor se va scrie rezultatul final al tuturor exercițiilor, după care se va acoperi cu o hârtie care se desprinde ușor.

Înainte de începerea jocului, învățătoarea va atrage atenția elevilor că vor trebui să-l urmărească pe copilulu de la tablă, pentru ca să nu se omită vreun exercițiu, că trebuie să se orienteze corect în labirint și că este de ajuns ca unul din membrii grupei să greșească pentru ca secretul să nu poată fi aflat.

La comanda conducătorului de joc, primii concurenți din ambele grupe vin la tablă și, pornind de la „INTRARE” vor rezolva preimul exercițiu întâlnit. Rezultatul va fi scris în stânga de către grupa I Și în partea dreaptă de către grupa II, după care elevii trec la loc. Al doilea jucător -din ambele grupe- preia rezultatul obținut de colrgul său, continuă traseul și în funcție de semnele aflate înaintea numerelor care urmează, va opera în continuare, scriind și el rezultatul pe tablă. Se procedează la fel până se ajunge în vârful piramidei.

În cazul în care un elev gresește, următorul, dacă observă greșeala, are dreptul să o refacă, după care va continua exercițiul care îi revine de drept.

Abia când ambele echipe au rezultatul final se descoperă vârful piramidei.

Câștigă grupa care are rezultatul identic cu cel înscris în triunghiul din vârful piramidei și care a realizat sarcina în timpul cel mai scurt.

22. „Tăblița magică”

Am o tăbliță magică. Jumătate este albă, jumătate este neagră. Alege un număr din partea albă, iar eu voi spune, fără să mă uit pe tablă, numărul care stă alături de el în partea neagră.

Cum am știut ce număr ai ales?

23. „În lanț”

Opt ori opt fac șaizeci și patru și cu unul și cu altul și cu doi legat de patru cât fac?

24.”Cubul”

Desenul de mai jos reprezintă desfășurarea unui cub.

Care va fi litera opusă lui F?

D C

B F E

A

Doi în car, doi sub car, doi la roata carului; doi la oi, doi la boi, doi cu Danciu suflă-n foi; iar Marița cu Săftița, cu Matei, cu Doroftei șed la foc

că-s mititei. Câți copii sunt?

25.”Patru surori”

Într-o familie sunt patru surori; fiecare cântă la un alt instrument și cunoaște o altă limbă străină. Astfel:

Maria cântă la violoncel;

Fata care vorbește franceza cântă la vioară;

Cea care cântă la pian nu e Valeria;

Lucia nu știe germana;

Maria știe italiana;

Teodora nu cântă la vioară și nici nu vorbește engleza;

Valeria nu știe franceză;

Lucia nu cântă la harpă;

Cea care cântă la pian nu știe italiană.

La ce instrument cântă Valeria și ce limbă cunoaște?

26.,,Jocul triunghiurilor „

Stabilește câte triunghiuri,

pătrate și dreptunghiuri se pot

număra în pătratul din figura

alăturată.

27.”Completează cifra potrivită!”

Obiective:

-formarea deprinderilor de calcul scris și mintal;

Material didactic: fișe completate cu tabelul din următoarea figură

Elemente de joc: întrecere individuală

Metodologia jocului: elevii primesc fișe ca în figură. Ei trebuie să completeze acest tabel numai cu cifre, într-un timp cât mai scurt. Pentru fiecare exercițiu efectuat corect vor primi 1 punct.

Ei vor completa pe orizontală, astfel încât să obțină rezultatul 9, iar pe verticală rezultatul 7.

28.”Fortăreața”

Obiective:

– formarea deprinderii de comparare a două numere

Sarcina didactică: să stabilească un traseu imaginar prin compararea unor numere date

Elemente de joc: întrecere individuală

Regulile jocului: elevii primesc fișe ca în desenul de mai jos. Ei au sarcina de a ajuta prizonierul să evadeze din fortăreață. Pentru a evada prizonierul poate coborî spre un număr mai mic sau poate urca spre un număr mai mare. Oricare alte deplasări sunt interzise.

Câștigă elevul care-l eliberează primul pe prizonier.

29.“Robotul socotește!”

Obiectivele:

-consolidarea deprinderilor de calcul rapid, oral și scris.

Sarcina didactică: să efectueze exerciții de adunare, scădere, înmulțire și împărțire cu numere în limitele 0 – 1000

Elemente de joc: întrecerea

Desfășurarea jocului: jocul se poate desfășura în colectiv sau pe grupe formate din câte cinci elevi, schimbându-se de fiecare dată operațiile sau numerele. În cazul în care se desfășoară pe grupe, învățătoarea va orienta elevii asupra numerelor cu care va trebui să lucreze: grupa A cu numerele din partea stângă împreună cu cele două căsuțe centrale, iar grupa B cu numerele din partea dreaptă și cele din căsuțele centrale.

30.“Cine-i campion?”

Obiectivul:

-consolidarea deprinderilor de calcul rapid

Desfășurarea jocului: Se împarte clasa în două echipe. Înainte de începerea jocului propriu-zis, fiecare elev va nota pe o bucată de hârtie un exercițiu de adunare sau scădere în limitele 0 – 100.

La semnalul dat de învățătoare, câte un reprezentant din fiecare echipă vine în fața clasei și face schimb de bilețel cu adversarul.

Fiecare elev citește cu voce tare exercițiul de pe bilețel și în timp de 30 secunde îl rezolvă. Pentru răspunsurile corecte elevii vor primi câte 1 punct.

Câștigă echipa care acumulează cele mai multe puncte.

31.“Rebus numeric”

Sarcina didactică: Completează rebusul!

Orizontal

A – predecesorul lui 50; – cel mai mare număr scris cu o cifră.

B – 5 sute 6 zeci 3 unități

C – cel mai mic număr natural; – cu doi mai mare decât dublul lui 40.

D – zeci

Vertical

1 – patru sute cincizeci

2 – succesorul lui 95; – câtul împărțirii 5:5

3 – rotunjirea lui 377 la zeci

– între 8 și 10; – produsul dintre 4 și 5.

32.„ Cum să împodobim panglica?”

Obiective:

-dezvoltarea gândirii și fanteziei creatoare; a spiritului critic și autocritic, precum și a priceperilor și deprinderilor .

Sarcina didactică: creare de către elevi a unei benzi colorate.

Material: un tablou pe care sunt așezate 20 de bețișoare alcătuind o panglică decorativă cu linii. Bineînțeles că bețișoarele sunt lipite sau prinse de tablou la cele două capete cu câte un firicel subțire de ață.

Desfășurarea jocului

Invățătorul prezintă în fața clasei tabloul cu panglica decorativă cu cele 20 de bețișoare (din care se obțin figuri geometrice).

Modelul va fi reprodus pe tablă cu cretă colorată de către învațător sau chiar de un elev, menționându-se că fiecare bețișor va reprezenta o liniuță. Copiii din bănci vor reproduce modelul cu bețișoare, apoi fiecare elev, folosind bețișoare, va crea un alt model alcătuind o panglică decorată. Cel care a terminat primul va ieși la tablă și își va desena modelul (panglica împodobită) cu cretă colorată. Apoi pot ieși mai mulți elevi la tablă, pentru a-și reproduce modelele cu figuri geometrice. Aceste modele desenate pe tabla vor fi analizate și apreciate cu participarea elevilor.

Fiecare elev va desena cu creioane colorate pe caietui său de desen modelul alcătuit de el (după ce eventual va fi corectat de învățător ).

Se vor alege cele mai frumoase desene și autorii lor vor fi evidențiați.

33.„ Să alcătuim probleme !”

Obiective:

-dezvoltarea fluidității și imaginației creatoare

Sarcina didactică: crearea de probleme de geometrie.

Desfașurarea jocului

Învățătorul cere elevilor să creeze cât mai multe probleme care să aibă legătură cu figura geometrică prezentată.Numește un elev care expune problema și scrie datele ei pe tabla. Toți elevii o vor rezolva. In continuare, scoate un alt elev la tablă și se va proceda la fel.

Vor fi apreciați elevii care au creat cele mai frumoase probleme și cei care le-au rezolvat repede și corect.

Când se reia jocul, învățătorul le cere să creeze probleme în scris și să rezolve. Se poate utiliza și un alt procedeu: după ce au creat o problemă să schimbe caietele între ei și fiecare să o rezolve pe cea a colegului.

Varianta I

Elevii vor trebui să creeze numai probleme care să cuprindă diferite dimensiuni date.

Varianta II-a

Elevii vor trebui să creeze probleme ce duc la un anumit rezultat.

34.„ Ce se poate intreba?”

Obiective:

-dezvoltarea spiritului de inventivitate al elevului; -formarea deprinderii de a stabili în mod exact raportul dintre diferite continuități.

Sarcina didactică: găsirea unui nr.cât mai mare de întrebări în legătura cu o problemă.

Metodologia jocului

Invățătorul spune o problemă, fără însă a formula întrebarea la care elevii
să răspundă. Va câștiga jocul acel copil care poate să pună cele mai multe întrebări în legătură cu problema enunțată:

Un dreptunghi are lungimea de 24cm iar lățimea de 6cm.

Ce se poate întreba?

-De câte ori este mai mare lungimea decât lățimea?

-Cu cât este mai mare lungimea decât lățimea?

-Cât este perimetrul figurii?

-Dar semiperimetrul?

-Cât este aria figurii? etc

În continuare, învățătorul (sau elevul) spune altă problemă și se
procedează în același mod.

35.„Probleme cu… dimensiuni!”

Obiective: -dezvoltarea fluiditatii, flexibilitatii, a spiritului de inventivitate; -formarea deprinderii de a crea probleme.

Sarcina didactica: crearea de probleme cu anumite numere

Metodologia jocului

Invățătorul scrie pe tabla 2 valori și le cere elevilor să formuleze cât mai
multe probleme cu ele. De pildă, scrie 6 cm, 12cm elevii pot alcătui probleme cum ar fi:

Un paralelogram are dimensiunile 6cm și12cm. Să se calculeze perimetrul acestuia.

Va fi câștigător acel elev care crează mai multe și mai variate probleme și le rezolvă corect.

În continuare, învățătorul își poate pune elevii să-și aleagă singuri numerele din care vor crea probleme.

36.„Cât mai multe figuri!”

Obiective:

-dezvoltarea fluidității și flexibilității;

-dezvoltarea capacității de transformare a unui material simbolic.

Sarcina didactică: găsirea cât mai multor figuri cu perimetrul dat și să se obtină același rezultat.

Desfășurarea jocului

Jocul se poate desfășura individual, sau pe grupe .Invățătorul scrie pe tablă câteva exerciții și cere elevilor să le rezolve. De pildă: perimetrul figurii să fie 36cm.
Elevii vor constata că se poate obține același rezultat și la un pătrat, un romb,un dreptunghi, un trapez ș.a. În continuare, invatatorul le va cere să descopere ei cât mai multe exerciții al căror rezultat să fie un anumit număr, de pilda 24.

Fiecare elev va lucra singur 4-5 minute. Invățătorul va cere elevilor să găsească un număr cât mai mare de figuri geometrice.

Vor fi declarati câștigători acei elevi care au elaborat exerciții mai multe
și mai complexe pentru aflarea perimetrului figurii.

37.„Aceeași arie”

Obiectivele : sunt asemănătoare cu cele de la ultimele jocuri.

Sarcina didactică: găsirea tuturor posibilităților de formulare a unei probleme.

Desfășurarea jocului

Se dă aria unor figuri geometrice de 36m2 fiecare dintre ele . Știind că figurile nu sunt identice, care pot fi figurile și ce dimensiuni au ele ?

Timpul acordat pentru găsirea variantelor va fi în funcție de gradul de dificultate al problemei.

Vor fi apreciați acei elevi care găsesc cât mai repede toate variantele
problemei și le rezolvă corect.

38.„Să desenăm numai cu figuri geometrice!”

Obiective:

-dezvoltarea fluidității, flexibilității și originalității ,educarea imaginației creatoare;

-formarea deprinderilor de a realiza desene pe anumite teme.

Sarcina didactică: crearea unor desene pe o anumită temă

Desfășurarea jocului

Elevii vor trebui să creeze cât mai multe și mai originale desene pe o anumită temă propusă de invățător sau aleasă de ei. De pilda. "Castelul fermecat".

(Se aleg teme mai generale, in cadrul cărora să se poată realiza o multitudine de desene). Elevii vor începe să efectueze cât mai multe desene pe această temă..

Vor fi evidențiați elevii care au utilizat cât mai multe figuri geometrice, au realizat cele mai multe, mai variate și mai originale desene. Nivelul de realizare a desenului va trece pe planul al doilea.

Jocul se poate continua pe o alta temă. Se va proceda în mod similar.

39."1001 de desene"

Obiective:

-dezvoltarea fluiditatii, flexibilitatii si originalitatii.

Sarcina didactica: încadrarea diferitelor figuri geometrice sau a unor forme colorate în cele mai multe desene originale.

Metodologia jocului

Elevii vor trebui să încadreze o anumită figură geometrică în cât mai multe desene originale și să scrie dedesubt numele desenului. Dintr-un cerc ar putea realiza unele desene ca:

om soare minge de ping pong

Timpul acordat unei figuri geometrice este de 5 minute . În continuare li se poate da să incadreze alte figuri geometrice cum ar fi:

pătrat, dreptunghi, romb etc.

Li se poate da sa realizeze desene si prin incadrarea unei forme colorate.In toate cazurile vor fi apreciati elevii care au realizat cele mai multe și mai originale desene.

Varianta

Se dau elevilor doua foi de desen pe care sunt desenate 20 de figuri geometrice. Fiecare trebuie incadrată intr-un desen cu sens.

40.„ Hai să construim!”

Obiective:

-dezvoltarea aptitudinii de a sintetiza, restructura și redefini, a flexibilității, originalității și imaginației creative, educarea îndemânării manuale și a simțului estetic.

Sarcina didactică: construirea unor obiecte din diferite materiale.

Materiale: bucăți de carton, hârtie, figuri geometrice de diferite forme și mărimi, chibrituri.

Metodologia jocului

Invățătorul prezintă elevilor o mare varietate de materiale de diferite
dimensiuni și forme, culori. Fiecare copil va trebui ca in timp ce le privește să se gândească ce poate construi din ele. Când toți au cele necesare, se vor apuca de lucru.

Vor fi apreciați elevii care au realizat construcțiile cele mai interesante.

Variantă: Să folosim corpuri geometrice (sau să folosim numai cuburi).

41.„ Să călătorim!”

Obiective:

-dezvoltarea capacității de a opera sinteze prin construirea unor imagini folosind bețișoare și figuri geometrice;

-fixarea cunoștințelor despre principalele mijloace de locomoție.

Sarcina didactică: construirea unor mijloace de locomoție.

Material: cercuri, pătrate, triunghiuri, dreptunghiuri, bețisoare.

Metodologia jocului:

Elevii vor avea pe bancă truse sau coșulețe cu bețișoare și figuri geometrice din material plastic sau decupate din carton. Cu ajutorul lor vor construi diferite mijloace de locomoție.

42. „ Micul cosmonaut”

Obiective:

-consolidare cunoștințelor despre unitățile de măsurare a greutății;

-dezvoltarea deprinderilor de calcul rapid;

Metodologia jocului:

Jocul se desfășoară în echipe de către doi elevi (cum sunt așezați în bancă).

Cei din stânga șirului de bănci vor avea numărul 1, iar cei din dreapta numărul 2.

Pe tablă învățătoarea desenează o rachetă cu mai multe trepte , în interiorul cărora sunt scrise date despre greutatea combustibilului aflat pe această treaptă. Datele scrise în partea de jos arată că la fiecare 325m

Racheta consumă 10 litri combustibil.

Li se explică elevilor că o rachetă se ridică la înălțimea de 325m, consumând 10 l de combustibil. Ei trebuie să calculeze la ce înălțime poate ajunge racheta dacă folosește tot combustibilul.

Echipele cu numărul 1 vor face transformările, cele cu numărul 2 vor calcula câți metri parcurge racheta.

Câștigă cei care se încadrează în timp și care calculează corect. Elevii au fost avertizați că nu au voie să se consulte în timpul desfășurării jocului. Când termină întorc foaia, așteptând să expire timpul ( 8 minute).

Pentru verificarea rezultatelor jocul se rezolvă și la tablă, comparându-se apoi rezultatele cu cele de pe foi.

Se stabilește care echipă a fost câștigătoare.

43. „ Ceasul deșteptător”

Obiectiv: înțelegerea unităților de măsurare a timpului;

Metodologia jocului:

Le-am prezentat copiilor ceasuri din carton formulând astfel sarcina didactică:

„ Ceasul meu deșteptător rămâne în urmă cu 4 minute la fiecare oră; acum trei ore și 30 de minute l-am fixat exact după radio. Ceasul meu de mână merge fără nicio greșeală și în acest moment arată ora 12. Peste câte minute deșteptătorul meu va arăta și ele ora 12?”

Jocul se desfășoară individual. Elevii au primit câte o foaie de hârtie, pe care au rezolvat problema. Când au terminat au dus răspunsul la conducătorul jocului. Pentru a vedea unde au greșit, celor care s-au prezentat cu răspunsul greșit le-a explicat un câștigător.

Răspunsul era: în 3 ore și 30 minute deșteptătorul rămâne în urmă cu 14 minute.

La ora 12 el va arăta ora 11 și 46 de minute. Până la ora 12 mai rămân 14 minute, dar în acest interval el mai rămâne în urmă cu aproape un minut. Prin urmare, deșteptătorul va arăta ora 12 după 15 minute.

44. „ Descoperă numărul de triunghiuri!”

Obiective:

-dezvoltarea atenției, a spiritului de competiție;

-identificarea corectă a numărului de figuri geometrice dintr-un desen dat.

Sarcină didactică: decoperirea numărului de triunghiuri existente în figura dată.

Metodologia jocului:

Se explică elevilor că trebuie să numere atent toate triunghiurile aflate în desenul dat de pe fișă. Câștigă cei care reușesc să răspundă corect și să se încadreze în timp ( răspuns: 28 triunghiuri).

Fig. 15

45. „Constructorul priceput!”

Obiective:

-dezvoltarea gândirii creatoare, a imaginației;

– consolidarea noțiunilor despre figurile geometrice învățate.

Sarcina didactică: construirea și mutarea unor elemente pentru obținerea altei fuguri geometrice.

Metodologia jocului:

Se explică elevilor că au ca sarcină să construiască figurile geometrice cerute, apoi să mute un număr cerut de bețe de chibrituri pentru a obține alte figuri geometrice din cele deja construite.

a) Construiți nin 12 bețe chibrituri 4 pătrate. Mutați două bețe pentru a obține 6 pătrate.

b) Mutați trei bețe de chibrituri, în așa fel încât să rămână tot 4 triunghiuri.

c) Construiți din 10 bețe de chbrituri 3 pătrate. Scoateți un chbrit și din cele 9 rămase alcătuiți un pătrat și două romburi.

Câștigă cei care reușesc să rezolve cerințele.

46.”Pătratul magic din bucățele”

Obiective:

-recunoașterea pătratului și ansamblarea sa;

-consolidarea operației de adunare;

-dezvoltarea rapidității gândirii, a perspicacității.

Sarcina didactică: asamblarea pieselor în vederea obținerii unui pătrat și calcularea sumelor.

Metodologia jocului:

Elevii trebuie să asambleze fragmentele date și apoi să calculeze toate sumele de pe orizontală, verticală și diagonală, astfel încât suma să fie 35.

Ca material didactic se folosesc plicuri în care sunt puse fragmentele pătratului.

Jocul se desfășoară individual, câștigând cei care reușesc să refacă pătratul și să calculeze corect sumele. Se ține cont de timpul de lucru, acesta fiind limitat.

ANEXA II

PROIECT DIDACTIC

DATA :

CLASA : I

PROPUNĂTOR:

ȘCOALA :

ARIA CURRICULARĂ: Matematică și științe ale naturii

DISCIPLINA : Matematică

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Înțelegerea conceptului de număr natural

CONȚINUT : Numerele naturale de la 0 la 10

LECȚIA: Exersăm să nu uităm! – exerciții și jocuri cu numerele 0 – 10

TIPUL LECȚIEI : sistematizare/ consolidare

OBIECTIVE DE REFERINTA:

1.1să înțeleagă sistemul zecimal de formare a numerelor, utilizând obiecte pentru justificări ;

1.2 să scrie, să citească, să compare, și să ordoneze numerele naturale de la 0-100;

4.1 să manifeste o atitudini pozitivă și disponibilitate față de utilizarea numerelor.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE :

COGNITIVE :

O.C.1 – să identifice numărul elementelor într-o mulțime ;

O.C.2 – să numere în concentrul 0-10 , crescător și descrescător ;

O.C.3 – să ordoneze numerele date crescător și descrescător ;

O.C.4 – să găsească vecinii numerelor ;

O.C.5 – să compare numerele date ;

O.C.6 – să asocieze numărul cu cifra corespunzătoare ;

O.C.7 – să compună și să descompună numere date ;

O.C. 8_să rezolve probleme după desene date;

MOTRICE :

O.M.1 – să.și coordoneze mișcările pentru a stabili corespondențe , pentru a scrie cifrele la tablă și pe caiete ;

O.M.2 – să-și dirijeze efortul oculomotor către centrul de interes sugerat de învățător ;

AFECTIVE :

O.A.1 – să manifeste interes pentru participarea la lecție ;

O.A.2 – să trăiască bucuria reușitei , a rezolvării corecte a exercițiilor .

RESURSE :

METODOLOGICE :

strategia didactică : dirijată , inductivă ;

metode și procedee : exercițiul , conversația , explicația , munca cu manualul , demonstrația , jocul didactic ;

forme de organizare : frontală , individuală, pe grupe, in perechi;

mijloace didactice : planșele cu cifrele , manualul , fișe individuale , fise pentru grupe, jetoane , panou.

Forme si tehnici de evaluare:

observația sistematică

proba scrisă

proba orală

tema de lucru în clasă

autoevaluare

evaluare de către colegi

TEMPORALE : 45 minute

BIBLIOGRAFICE :

Cleopatra Mihăilescu , Victoria Pădurean , Tudora Pițilă , Matematică , manual pentru clasa I , București , Editura Aramis , 2005 ;

Ioan Neacșu , Metodica predării matematicii , București , Editura Didactică și Pedagogică , 1998 ;

Mihail Roșu , Alexandrina Dumitru , Niculina Ilarion , Ghidul Învățătorului . Matematică , clasa I , București , Editura ALL , 2000.

PROIECT DIDACTIC

CLASA: a II-a

ARIA CURRICULARA: MATEMATICA SI STIINTE ALE NATURII

DISCIPLINA: Matematică

UNITATEA DE INVATARE: OPERATII CU NUMERE NATURALE IN CONCENTRUL 0 – 100

TEMA: Adunarea și scăderea numerelor naturale în concentrul 0-100, fără trecere peste ordin

TIPUL DE ACTIVITATE : fixare și sistematizare a cunoștințelor

Obiective de referință:

1.4 Sistematizarea cunoștințelor și exersarea deprinderilor dobândite de elevi cu privire la algoritmul adunării și scăderii a două sau mai multe numere naturale formate din zeci și unități;

2.5Consolidarea deprinderilor de muncă independentă.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

La sfârșitul lecției elevii vor fi capabili:

O1 – să indice cifra care reprezintă numărul zecilor sau al unităților, în numere formate din zeci și unități;

O2 – să rezolve corect adunări și scăderi a două sau mai multe numere naturale formate din zeci și unități;

O3 – să afle termenul necunoscut din exerciții date;

O4 – să completeze cu numere potrivite, respectând semnele date (<, >, =);

O5 – să utilizeze corect terminologia specifică operațiilor matematice studiate;

O6 – să rezolve probleme ce presupun o operație;

O7 – să compună probleme care se rezolvă printr-o operație;

METODE ȘI PROCEDEE: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, calculul mintal/oral/scris/în scris, problematizarea, jocul didactic, munca independentă

MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT: cartonașe cu numere/litere, planșe cu sarcini de lucru, fișe de lucru, fișe de evaluare

Forme de activitate: frontală, individuală, pe grupe

Resurse: ,,Curriculum Național”,Matematică”-manual pentru clasa I, autori- V. Pădureanu, T. Pițilă, C. Mihăilescu ,,Metodica predării matematicii”, E.D.P., 1998

Se acorda locul ……….. echipei „ IEPURAȘILOR” pentru participarea la

concursul “MICII MATEMATICIENI”, desfașurat in cadrul orei de Matematica.

FELICITĂRI !

Inst. Bogdan Mariana

PROIECT DIDACTIC

DATA:

CLASA: a III-a

ARIA CURRICULARA: Matematica și științe

SUBIECTUL: Poligoane

TIPUL LECȚIE: predare-învățare.

OBIECTIVELE DE REFERINȚĂ:

2.1 să recunoască și să descrie forme plane, să clasifice obiecte și desene după criterii variate;

4.1 să manifeste inițiativă în a transpune diferite situații în context matematic, propunând modalități diverse de abordare;

4.2 să depășească blocaje în rezolvarea de probleme, să caute prin încercare-eroare noi căi de rezolvare;

4.3 să manifeste un comportament adecvat în relațiile cu colegii dintr-un grup de lucru în cadrul activităților practice de rezolvare de probleme.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

cognitive:

OC1-să recunoască figurile geometrice corespunzătoare noțiunilor învățate anterior;

OC2-să identifice noțiunile în alte situații și în situații corespunzătoare mediului înconjurător;

OC3-să definească noțiunea de poligon;

OC4-să identifice triunghiul, pătratul, dreptunghiul;

afective:

OA1-să participe cu plăcere și interes la lecție;

psihomotorii:

OP1-să folosească în mod corespunzător instrumentele de lucru;

OP2-să reprezinte prin desen noțiunile învățate;

OP3-să construiască figurile geometrice învățate din bețișoare;

OP4-să ansambleze figurile geometrice din pătratul TANGRAM pentru a obține figuri diferite.

RESURSE ȘI MANAGEMENTUL TIMPULUI

resurse materiale: fișe de lucru, figurile geometrice din pătratul TANGRAM, bețișoare;

resurse procedurale: exercițiul, jocul, conversația, problematizarea, diagrama Venn, explicația;

resurse organizatorice: frontal, individual, în perechi;

resurse de timp: 50 minute.

DESFĂȘURAREA LECȚIEI:

FIȘA 1

Uniți numerele în ordinea lor crescătoare, iar ultimul număr îl uniți cu primul.

FIȘA 2

Fixați punctele conform coordonatelor date și apoi le uniți: (b; 1); (h; 1); (b; 7); (h; 7)

FiȘA 3

Fixați următoarele puncte folosind coordonatele date și apoi le uniți: (c; 1); (h; 1); (h; 10); (c; 10)

FIȘA 4

Fixați punctele conform coordonatelor date și apoi le uniți: (h; 1); (d; 3); (h; 9)

FIȘA 5

Scrieți câte poligoane din fiecare fel sunt în desen.

triunghiuri: …………….

pătrate: …………….

dreptunghiuri: …………….

FIȘA 6

FIȘA 7

FIȘA 8

Descoperiți regula, continuați desenând un chenar. Colorați-l!

PROIECT DIDACTIC

CLASA: a IV-a

ȘCOALA:

ARIA CURRICULARĂ: Matematică și Științe ale naturii

DISCIPLINA: Matematică

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Recapitulare finală

SUBIECTUL: Adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea numerelor naturale. Exerciții și probleme recapitulative

TIPUL LECȚIEI: de fixare și sistematizare

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ :

2.1.Să efectueze operații de adunare și scădere a numerelor naturale cu utilizarea algoritmilor de calcul și a proprietăților operațiilor;

3.3.Să efectueze operații de înmulțire și împărțire cu rest a numerelor naturale, utilizând proprietățile operațiilor și algoritmii de calcul;

4.1.Să manifeste interes pentru analiza și rezolvarea unor probleme practice prin metode matematice;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

a) cognitive:

-OC1 – să definească termeni specifici limbajului matematic ( termeni, diferență, deîmpărțit, cât, etc);

-OC2 – să efectueze corect și rapid exerciții cu diferite operații;

-OC3 – să verifice rezultatele unor exerciții cu diferite operații, efectuând proba acestora;

-OC4 – să determine termenul necunoscut dintr-un exercițiu folosind limbajul matematic și să rezolve exerciții cu mai multe operații;

-OC5 – să rezolve probleme diverse;

b) afective:

– OA1 – să participe cu interes la lecție.

FORME DE ORGANIZARE: frontală, individuală

STRATEGIA DIDACTICĂ: activ-participativă

RESURSE:→ procedurale: exercițiul, explicația, conversația, problematizarea, jocul didac-

tic;

→ materiale: fișe de muncă independentă, manual, culegere, planșa cu rebus

de evaluare a elevilor;

→bibliografice:

– „Descriptori de performanță pentru învățământul primar „ Editura ProGno

-„Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de Matematică – primar și gimnaziu”,MEC pentru curriculum, București, 2001

→umane: elevii

→temporale: durata orei 45 minute

→spațiale: locul desfășurării activității: sala de clasă

DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ

DESFĂȘURAREA LECȚIEI

BIBLIOGRAFIE:

1.Andrei Cosmovici -„ Psihologie generală” , Ed. Polirom., 2005

2.Călugărița Angelica – „Matematica distractivă”, Ed. Dor, Tecuci,

2000

3.Cerghit Ioan – „ Metode de învățământ”, Ed. Didactică

și Pedagogică, București, 1980

4.Chateau Jean -„Copilul și jocul”, Editura Didactică și pedagogică,

București, 1967.

5.Cucoș Constantin – „Psihopedagogie” , Ed. Polirom, Iași, 1999

6. Dienes Z. P. -„ Un studiu experimental asupra învățării matematicii”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973.

7.Enache M. Și Munteanu M. -„Jocuri didactice”, Ed. Porto-

Franco, Galați, 1998.

8.Frâncu Angela – „Jocuri didactice și exerciții distractive”, Culegere pentru clasa I, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1995.

9. Gheorghe Tomșa – „Psihopedagogia preșcolară și școlară”, Ed. București, 2005.

10. Golu Pantelimon – „ Psihologia copilului”, Ed. Didactică și Pedagogică București, 1995

11. Ioan Neacșu -„ Didactica matematicii”Ed. AIUS, 2001

-„Metode și tehnici de învățare eficientă”, Ed. Polirom, 1990

12.Jinga I. – „ Evaluarea progresului școlar”, Editura Didactică și Pedagogică, București,

13.Mihail Roșu -„ Didactica matematicii în învățământul primar”, Curs P.I.R., 2007

14.Nicola Ioan -„ Tratat de pedagogie” Editura

Didactică și Pedagogică București, 2000.

15.Petrică Ioan -„Metodica predării matematicii la clasele I-

IV”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1998

16. Radu Ioan – „ Teoria și practica evaluării”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981.

17.Sorin Cristea – „Dicționar de termeni pedagogici”,

Editura Didactică și Pedagogică, București, 1998.

18.Tina Crețu -„ Psihologia copilului” , Curs P.I.R.