Coordonate ale Conviețuirii Multietnice în România

=== 23040abeefc585da0d4e5f350a95bd9cfe32c71c_606240_1 ===

PAGINA DE GARDĂ

UNIVERSITATEA…………….

FACULTATEA DE LITERE

SPECIALIZARE:ETNOLOGIE, ANTROPOLOGIE CULTURALĂ ȘI FOLCLOR

EACF II sem. I, an universitar 2017 – 2018

Coordonate ale conviețuirii multietnice în România

Forma de evaluare: examen

Coordonator științific,

conf. dr. Narcisa Știucă

Student:

Nume Prenume

………….,2018

CUPRINS

§Capitolul I. Subiectul A1…………………………………………………………..5

§Capitolul II Subiectul A2………………………………………………….…….8

§Capitolul III Subiectul B1…………………………………………………………10

§Bibliografie………………………………………………………………………14

Anexe………………………………………………………………………………18

Examen la disciplina Coordonate ale conviețuirii multietnice în România

§Capitolul I. Subiectul A1

Comparați un set de tradiții legate de viața de familie sau de o sărbătoare reprezentativă pentru un grup etnic cu una românească. Identificați puncte de convergență și similitudini, evidențiați trăsăturile universale disociindu-le de cele care decurg din conviețuirea în același areal. Analizați-le pe cele învestite cu semnificații identitare. Utilizați în analiză termenii: identitate (culturală, etnică), alteritate, etnicitate, multiculturalism, aculturație, sincretism.(5 p.)

Textul din Anexa A1, acordat spre analiză face parte din lucrarea´´Comunitatea elenă din Izvoarele´´, autor conf. dr. Narcisa Știucă.Cercetările au avut loc în perioada 2001-2003. Textele sunt culese de la diversi informatori. În alt articol autoarea remarcă faptul că grecii din Izvoarele au fost denumiți inițial găgăuzi și deși cultura lor este omogenă prin numele localității, identitatea culturală și etnică´´a fost pusă la îndoială´´. În sprijinul evitării clasificării identitare doar pe crieriu de frontieră intervine Salagen Martin, care propune drept crierii conceptul de ´´alteritate dinăuntru´´, care să substituie alteritatea ´´dinafară´´, prin intermediul divinației unui grup etnic. În arealul Dobrogei conviețuiesc printre altele, minoritatea greacă, turcă, evreiască, determinând un mediu care determină existența multiculturalismului la nivel social. După recensământul din anul 2011, la nivel de țară se remarcau un număr de 27.698 turci, 3.271 evrei și 3.668 greci.

Astfel, până la sintagma: ´´Colbanul păzește casa’’ este prezentată o tradiție a grecilor din Izvoarele, exprimată prin ritualul sacrificării unui animal ´´de parte bărbătească´´ în strictă conexiune cu considerentele religioase (căsătoria, cinstirea icoanelor) în scopul protejării sporului casei. Cu referire la lucrarea ´´Le kouban, ou sacrfice sanglant dans les traditions balkanique´´ a autoarei Assia Popova, Narcisa Știucă remarcă faptul că ´´sacrificiul sângeros´´ este comun țărilor balcanice, termenul kourban fiind implementat în vocabular prin filieră turcească. Referirea la nași aduce în atenție faptul că tradiția ortodoxă care implică coacerea și împărțirea curbanului se desfășoară în conmunitate prin ´´ în comun, prin reunirea unui număr fără soț de familii vecine și consumarea în fiecare familie a acestuia, după ce, mai întâi, „se face parte și morților”.´´

Conform fragmentului din Anexa A1 observăm continuarea relatărilor detaliate referitor la tradiția Corbanului, prin asocieri între superstiția viselor și sacrificiul biblic, scopul fiind cinstirea Sfinților Gheorghe și Dumitru ca protectori ai căsniciei și familiei. Copilul este visat mai întâi de mamă apoi de tată în ani consecutivi ca substituind locul animalului de sacrificiu. Conexiunea cu factorul religios ortodox este evocat prin solicitarea sfatului dascălului care îndrumă la simplitate și respectarea tradiției: <Ce să-ți spun?!… Să schimbați corbanu’!… Ia, măi Căliță, o pulpă de la miel, fă mâncărică, împarte și… asta-i!>.

Prin raportarea la etnicitate, relația românilor cu principalele grupuri etnice conduce la ´´constituirea propriilor patternuri și resorturi mentalitare´´. Ritualul practicat în special cu ocazia sărbătorii ortodoxe a Sfântului Gheorghe a grupului etnic grec din Izvoarele are elemente comune cu practicile realizate de români în zona dobrogei de Nord cu ocazia Sfântului Dumitru. De altfel, în ținuturile Hunedoarei, cu ocazia botezului sau cununiei sau în Moldova cu ocazia rugii de Sf. Mărie Mare există similitudini în practicarea acestui obicei.

În ceea ce privește disocierea trăsăturilor universale de tradițiilor, la nivel de disociere ale culturilor care conviețuiesc în același areal, remarcăm faptul că turcii din Dobrogea respectă Ziua Sacrificiului, în fiecare an, la 8 octombrie. Asemănările constau în accentul pe partea bărbătească a animalului, rugăciunea aplicată înainte de sacrificiu, însă aspectul sincretic se referă la legătura cu Mecca a acestui ritual,ceea ce constituie semnificația identitară prin referirea la viața după moarte, deși și în cazul anterior se face referire la ponmana care se face la casele vecine din animalul gătit după normele tradiționale. Sincretismul este un termen care, în religia comparativă, se referă la un proces de amestec religios, de amestecare eterogenă a credințelor și a credințelor. Termenul de aculturație are origini în anii 30. Acesta marchează până astăzi în cercetările academice schimbările intervenite în tradițiile etnice într-un areal unde este prezent multiculturalismul, ´´caracteristicile arealului supus studiului beneficiind de studiul fiecărei comunități care îl compun´´ . Ritul evreiesc presupune cinstirea morților prin rostirea rugăciunii Kaddishului, cât și numirea copiilor după numele celor decedați.De asemenea, numele de sfânt este acordat copiilor în comunităție române în semn de invocare a protecției sfântului asupra copilului. Cu referire la tradiția comunității grecești din izvoarele, observăm că și evreii practică Pidyon Haben, sau răscumpărarea primului născut cu semnificație identitară. Sacrificiul biblic care presupunea un animal însă este înlocuit cu monede de argint.

Prin urmare, tradițiile ortodoxe ale românilor din Dobrogea, prin procesul de aculturație preiau de la comunitatea greacă, respectiv turcă particularități inedite, care se aplică tradițiilor de Sfântul Dumitru și Gheorghe, pentru bunăstarea familiei.

§Capitolul II Subiectul A2

Pornind de la ideile citate și comentate de Gilles Ferréol și Guy Jucquois în Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale relative la identitățile culturale reflectate în imaginarul colectiv și stereotipiile negative, motivați opțiunile unuia dintre călătorii străini privind creionarea portretului etnic al românilor. Motivați prezența locurilor comune și relevarea unor valori/nonvalori apreciate de aceștia ca ”reprezentative”. (5 p.)

Mai multe etnii pot trăi împreună pe un teritoriu național, deoarece un grup etnic poate fi situat pe diferite teritorii naționale. Etnicii desemnează un grup de oameni care pretind că au o origine comună, un nume (etnonim) și o tradiție culturală comună. Membrii săi sunt conștienți că împărtășesc aceeași limbă, același teritoriu și aceeași istorie. Fiecare grup etnic este caracterizat de atitudini, comportamente și poziții în ceea ce privește acțiunea, care, spre deosebire de cele ale altor grupuri etnice, duc la noi bariere în comunicarea organizațională. Există stereotipuri la acest nivel care reflectă intoleranța, discriminarea, inacceptarea alterității. Conform lui Gilles Ferréol și Guy Jucquois(2005), identitatea conferă o ´´afirmare a eului´´, o ´´individualitate´´ care se poate dezvolta prin procesele cognitive care determină apartenența la grup. Astfel, procesul de acceptare a valorilor grupului, se poate baza doar pe considerentre de comun acceptate, în sens contrarm se poate ajunge la ´´respingerea grupului´´. Teoria identității în imaginarul colectiv în cazul studiat identifică patru aspecte ale acestei noțiuni: identitatea personală, identitatea rolului, identitatea socială și identitatea colectivă; pot fi adăugate subcategoriile identității culturale, etnice, rasiale, religioase, de grup, de gen. Psihologii sociali contemporani apără atât punctele de vedere interacționiste simbolice procesuale, cât și modelele de sine pe roluri și identități. Identitatea este un termen de bază în zilele noastre, deoarece deschiderea spre "alteritatea" care însoțește încălcarea granițelor de comunicare implică conștientizarea identității. De altfel, conviețuirea multiculturală este posibilă dacă indivizii devin conștienți de simbolurile identității și de valoarea lor, dacă participă conștient la dialogul intercultural și operează cu concepte flexibile și, în orice caz, dacă se află sub semnul unificator al toleranței. Autorii remarcă în analiza stereotipiilor identitarului faptul că realitatea și concepția despre aceasta se reflectă în cazul fiecărui individ, funcție de ´´apartenența sa culturală’’. Perspectivele asupra portretului etnic românesc pot fi luate ca puncte de plecare pentru o imagine mai complexă a modului moral românesc de a fi, o imagine care depășește diviziunea prea restrânsă dintre interior și exterior, decalajul dintre miturile celuilalt și izolarea extremă și abisul dintre schimbarea fără sfârșit și căutarea unui punct absolut de ancorare, fie într-un paradis etern, fie într-un început perfect. Imaginea mai complexă este, de asemenea, posibilă datorită unei imagini mai complexe a modernității, o imagine care permite o transformare plurală a acesteia. Punctul de plecare oferit de imaginea călătorilor străini este dat de o anumită concepție a realității. Versiunea autorilor ilustrează o situație în care ceea ce este distrus este potențialul auditor / receptor al discursului în legătură cu portretul moral românesc. În cele din urmă în comun este ideea debaza că, prin modul în care se prezintă din punct de vedere moral, românii nu aparțin Europei moderne. Românii prezintă caracteristicii etince atât de sine stătătoare dar și permisive unei încadrări demne în grupul oricărei categorii civilizate europene.Viziuni diferite radicale pot menționa faptul că valorile românilor sunt superioare oricărei alte culturi; prin urmare, acestea sunt dincolo de istorie, dincolo de orice comparație posibilă. Aspectul influenței balcanice pote fi considerat indezirabil pentru străinul originar din partea vestică a Europei. Istoria a asociat aceste teritorii cu o idee preconcepută: o lipsă de dezvoltare, sau imitare a formelor vestice, fără o formă adecvată. În ciuda acestui fapt, străinului i se pooate afișa ca sursă de inspirație un tot care înglobează setul de valori românești sedimentate istoric, în a cărui formare ca și la alte popoare, a fost inevitabilă influența altor minorități, atât provenite dinspre Orient, cât și din partea unor civilizații vestice, de unde poate descoperii unele similarități. Acesta poate interpreta și creiona imaginea despre portretul etnic funcție de gradul în care propria percepție despre realitate coincide cu valorile întâlnite într-un grup nou.

§Capitolul III Subiectul B1

Alcătuiți un eseu cu titlul „Hrana ca marcă identitară” utilizând una dintre relatările din anexa I (4 p.).

„Hrana ca marcă identitară”

Marca identitară a obiceiurilor culinare atât la români, cât și în cazul minorităților de pe teritoriul României s-au regăsit atât în existența de zi cu zi din mediul rural, cât și la ocazii speciale.

De la sărbătorile religioase până la nunți la celebrarea recoltei, oamenii se gândesc constant la prepararea alimentelor, deoarece se referă la solemnitatea sau la bucuria ocaziei. De pildă, la minoritatea turcă, nivelul consumului de alimente crește după postul Ramadanului, pentru că oamenii sărbătoreasc în acest fel sfârșitul postului. De altfel, hrana face are rol mai pronunțat decât să marcheze semnificația simbolică a unei ocazii speciale. Prietenii și familia se adună pentru a servi bucatele alese, iar legăturile comunității sunt întărite.

Influența gândirii postmoderne asupra sociologiei rurale a fost evidentă în mai multe moduri în ultimul deceniu. Printre alte efecte, a contribuit la consolidarea unui acord general asupra faptului că că viitorul ruralității europene va fi în favoarea producției actuale. Fanerii au fost redescriși în calitate de administratori ai naturii în rândul populațiilor urbane. Mediul rural este din ce în ce mai mult o locație de consum și de petrecere a timpului liber decât de utilizarea a resurselor naturale. Familia agricolă contemporană se recreează, în mod obișnuit, ca gospodărie rurală multifuncțională, în care interesele agricole își pierd în mod evident puterea de a determina modul în care mediul rural este folosit pentru alte asociații de interese în domeniul ecologizării, al conservării patrimoniului, al sportului și al turismului. Din perspectiva modernă, mai degrabă decât postmodernă, continuitatea tendințelor societății persistă alături de transformare.

Prin urmare, gătitul, ca orice altă artă, poate transmite mesaje subtile și complexe. Multe dintre acestea sunt chestiuni emoționale – starea de spirit, sentimentul și tonul – mai degrabă decât precise și specifice. Limba tinde adesea exactă, dar mâncarea reprezintă de obicei, căldura, căminul. Când religia sau obiceiul impune o disciplină specială, există nenumărate variante de adaptare a obiceiurilor culinare.

De pildă, comunitatea evreiască a acceptat în ultimii ani alimente echivalente produselor tradiționale, adaptându-se societății de consum. Pentru marile festivaluri publice de Crăciun, Revelion și Paști, precum și la ritualurile personale de trecere la un alt capitol din viață, cum ar fi botezul, cererea pentru o mireasă, recrutarea, eliberarea din închisoare și așa mai departe, comunitatea rromă celebrează existența lor comună prin preparate speciale. Aceste sărbători, cunoscute sub numele de muiatshago (de la mulatni maghiari, de a se bucura și de a se distra), oferă ocazia adoptării unui ideal al țiganilor (aproape în totalitate bărbați) care împărtășesc bogăția lor cu alți tigani (bărbați). În timpul muiatshago etica ospitalității este întrupată zilnic în daruri mici alimentare , mâncare și băutură pentru oaspeți este exprimată cel mai dramatic și public.

Dar punctul acestor festivități și punctul lor culminant este când oamenii se opresc din conversații și cântă împreună. Aceste cântece care trebuie să fie întotdeauna "adevărate" sunt plângeri despre condițiile vieții țigănești, sărăcia, suferința de detenție, durerea de a-și lăsa mama sau de a fi trădat de soție.. La fel de important ca, conținutul melodiilor este stilul în care sunt realizate.

Referitor la obiceiurile culinare ale sașilor prezentate în anexa B, remarcăm următoarele preparate: murăturile, cârnații și pâinea, făinoasă.Primul preparat, deși datează din vremea dacilor, are origini identitare în orient, încă din vremea vechii Mesopotamii, turcii fiind primii care au preparat sarmalele în varză murată, așa cum le cunoaștem astăzi. De asemenea, cârnații sunt un preparat provenit tot de la turci, deși și evreii au dezvoltat remarcabil arta preparatelor din carne. Deși românul era familiarizat cu preparatele din mălai, se pare că, comerțul cu așezările grecești de pe malul Mării Negre a adus în meniul tradițional și făina de grâu. Reciclarea alimentelor pare un concept modern, însă a fost folosit de țăranul român din vechime.

Alimentele tradiționale sunt o expresie a culturii, a istoriei și a stilului de viață. Alimentele, consumate de oameni pe o perioadă lungă de timp, joacă un rol semnificativ în stabilirea identității, culturii și obiceiurilor locale și transferă patrimoniul cultural de la o generație la alta. Este un model cultural cuprinzător care cuprinde agricultura, practicile ritualice, abilitățile vechi, tehnicile culinare și obiceiurile și obiceiurile comunității ancestrale. Alimentele tradiționale sunt posibile prin participarea colectivă în întregul lanț alimentar tradițional: de la plantare și recoltare până la gătit și mâncare.

Bibliografie orientativă:

Ferréol, Gilles, Jucquois, Guy – Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale, Iași, Polirom, 2005 Bonte,

Pierre și Izard, Michel (coord.) – Dicționar de etnologie și antropologie, Iași, Editura Polirom, 1999

Segalen, Martine (coord.) – Etnologie. Concepte și arii culturale, Timișoara, Amarcord, 2002

Buzaș-Neagoe, Andreea; Știucă, Narcisa (2010) – “Consolidarea identității etnice prin asumarea emblemei vestimentare” în Caietele ASER nr. 6 [Științe, tehnologii și arte tradiționale], Oradea, Ed. Muzeului Țării Crișurilor. (pdf)

Grigore, Delia (2001) – Curs de antropologie și folclor rrom (Introducere în studiul elementelor de cultură tradițională ale identității rrome contemporane), București, Ed. CredisBucurești http://www.ispmn.gov.ro/nodes/term/slug:studii-de-atelier

https://gov-ro.academia.edu/CatalinaTesar

Costăchie, Silviu (2003), Evreii din România. Aspecte etnografice, București, Top Form http://www.ispmn.gov.ro/nodes/term/slug:studii-de-atelier http://www.yiddish.jewishfed.ro/index.php/istoric/77-evreii-din-romania

Onal, Mehmet Naci, Maxim, Mihai, Șarigol, Nevzat Yusuf – Din folclorul turcilor dobrogeni : Tradiții privind nașterea, căsătoria și moartea, București, Ed. Kriterion 1997

Știucă, Narcisa (coord) – Repere dobrogene. Note și comentarii de teren, CNCP, 2004 http://www.unibuc.ro/prof/stiuca_n_a/resurse.php (doar grecii și italienii!)

Titov, Iuliana – Relația majoritari – minoritari etnici în Dobrogea de Nord, Ed. Dobrogea, 2015

Müller, Herta: Ținuturile joase, București, Humanitas, 2009

Florescu, Catalin Dorian: Jacob se hotărăște să iubească, Polirom, 2012

Vosganian, Varujan: Cartea soaptelor, Iași, Polirom, 2012

Vultur, Smaranda: Memoria salvată. Evreii din Banat, ieri și astăzi, Iași, Polirom, 2002

Colta, Elena Rodica – Interetnicitate și construcții identitare în zona de frontieră românomaghiară, Ed. Univ. „Aurel Vlaicu”, Arad, 2010

Pârâu, Steluța (coord.) – Multiculturalitatea în Dobrogea, Ed. Ex Ponto, 2007;

Schullerus, Adolf – Scurt tratat de etnografie a sașilor din Transilvania, București, Ed. Meronia, 2003 Zsolt, Jakab Albert;

Lehel Peti (editori): Procese și contexte social-identitare la minoritățile din România, Cluj-Napoca, Editura Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale, Ed. Kriterion, 2007 ***: Atlasul culturii populare a slovacilor din România (Benža, Mojdar; Štefanko, Ondrej – redactori), Nădlac, Editura Societății Culturale și Științifice „Ivan Krasko”, 1998 Știucă, Narcisa: „Străinii de lângă noi” link http://www.academia.edu/29064444/STR%C4%82INII_DE_L%C3%82NG%C4%82_NOI SURSE VIRTUALE: http://oregonstate.edu/instruct/anth370/gloss.html http://ro.wikipedia.org/wiki/Comunit%C4%83%C8%9Bi_etnice_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia http://www.calendarintercultural.ro/index.php http://www.memoriabanatului.ro/index.php?page=biblioraft https://edikup.wordpress.com/iudaism-101/sarbatori-traditii-si-obiceiuri/ciclul-vietii-evreiesti/ https://povestisasesti.com/ https://negustorie.wordpress.com/istoria-armenilor-din-romania-antebelica-interbelicapostbelica/ http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/genocidul-armean-1915-marturiileambasadorului-henrymorgenthauhttp:// www.yiddish.jewishfed.ro/index.php/istoric/77-evreii-din-romania https://gov-ro.academia.edu/CatalinaTesar https://meaptulcea.wordpress.com/category/sarbatori-si-obiceiuri/ http://www.ispmn.gov.ro/nodes/term/slug:studii-de-atelier

Bibliografie în baza bibliografiei orientative (paginație în notele de subsol)

Narcisa Știucă, ´´Un model al supravietuirii: grecii din Izvoarele´´, articol publicat în Cultura antropologică | | NR. 257 din 20-ianuarie-2010, disponibil la adresa: http://revistacultura.ro/nou/2010/01/un-model-al-supravietuirii-grecii-din-izvoarele/, subcapitolul Coordonatele identității.

Martine Segalen, ´´Etnologie. Concepte și arii culturale´´, titlu orginal: Ethnologie. Concepts et aires culturelles, , Editura Armacord, Timișoara, România, 2002.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Comunit%C4%83%C8%9Bi_etnice_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia

Narcisa Știucă, ´´Comunitatea elenă din Izvoarele´´ text disponibil la adresa: http://old.unibuc.ro/prof/stiuca_n_a/docs/res/2011noiGrecii_izvoarele.pdf, p. 9.

Marius Lazăr, ´´Semantică socială și identitate, o tipologie a modurilor identitare discursive în România´´, Institutul pentru studierea problemelor minorităților naționale, Cluj Napoca, 2009, nr. 26, p.5, disponibil la adresa: http://www.ispmn.gov.ro/nodes/term/slug:studii-de-atelier.

Onal, Mehmet Naci, Maxim, Mihai, Șarigol, Nevzat Yusuf, ´´Din folclorul turcilor dobrogeni : Tradiții privind nașterea, căsătoria și moartea´´, București, Ed. Kriterion 1997.

Titov, Iuliana , ´´Relația majoritari – minoritari etnici în Dobrogea de Nord´´, Ed. Dobrogea, 2015.

https://edikup.wordpress.com/iudaism-101/sarbatori-traditii-si-obiceiuri/ciclul-vietii-evreiesti/

Ferréol, Gilles și Jucquois Guy , Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale, Iași: Editura Polirom, 2005.

Costăchie, Silviu, Evreii din România. Aspecte etnografice, București, Top Form http://www.ispmn.gov.ro/nodes/term/slug:studii-de-atelier, http://www.yiddish.jewishfed.ro/index.php/istoric/77-evreii-din-romania, 2003,

Grigore, Delia, Curs de antropologie și folclor rrom (Introducere în studiul elementelor de cultură tradițională ale identității rrome contemporane), București, Ed. CredisBucurești, 2001, p.61-72.

Gheorghe Crăiniceanu, „Igiena țeranului român”, disponibil la: https://archive.org/stream/igienateranului00crgoog/igienateranului00crgoog_djvu.txt, p.192

ANEXE

Anexa:

A. „…în fiecare an, tai un animal de parte bărbătească (gânsac, rățoi, cocoș și-n primu’ an, miel neapărat!). Se aprinde candela, se pune sare și apă într-o lingură de lemn, îi dai animalului să bea în fața icoanei, îl tămâiezi, aprinzi și o lumânare și zici: <Animalul ăsta e (Sfântu’ Gheorghe ori sfântul care-mi păzește căsnicia!)>. Arunci lingura în spatele animalului și cu sângele de la cap și coadă (dacă e miel) faci semne pe pragul ușii (sus, jos și-n părți, câte o cruce). Îl gătești (se face numai tocăniță) și împarți întâi nașilor și apoi la 2-3 case și restul îl mănânci în casă./…/ Corbanul păzește casa! Eu țineam înainte corbanu’ de cununie de Sfântu’ Gheorghe și când s-a născut fecioru-meu, i-am pus numele lu’ socru-meu, Gheorghe. Și s-a făcut el de 4-5 ani. Și-am visat că mă duceam pe drumu’ spre Brăila și-l aveam pe fecioru-meu – corban – într-o sacoșă, în spinare. Copilu’! Cu mânuțele scoase-așa, cum scoți mielu copt – prăjit! Da’ asta am visat-o cu v’o 4 zile înainte de Sfântu’ Gheorghe! Ș-am venit și i-am spus lu’ bărbatu-meu: <Pe copilu’ ăsta-l cheamă Gheorghe și noi tăiem mielu’ de Sfântu’ Gheorghe, da’ nouă Sfântu’ Gheorghe ne cere corban, să știi!…>; <Eiii, di un’i știi tu?!…>. Mă duc la dascălu’ de la biserică: <Uite-așa, uite-așa!> (Ne-a văzut tineri, amărâți, bani n-aveam…); <Ce să-ți spun?!… Să schimbați corbanu’!… Ia, măi Căliță, o pulpă de la miel, fă mâncărică, împarte și… asta-i!>. Așa am făcut. Da io tot anu’ aveam așa, o râcă în inimă. Nu eram așa, împăcată… Când a rămas, să zic așa, o zi sau două de Sfântu’ Gheorghe – uite, îmi fac cruce, să nu m-ajute Dumnezeu dacă vă mint! – a visat bărbată-meu. A visat c-avea așa, un cuțit mare și trebuia să taie corbanu’. Pe cin’ să taie? Pe George! Corban! Și copilu’ umbla și-ntreba: <Unde-i, tată mielu care tre’ să-l tai?> Și el zicea: <Nu mă-nduram să-mi tai copilu’ corban!>. Și să duce la un vecin și strigă: <Mă, Tudorache! Vino, mă să-l tai tu, că nu mă-ndur io să-mi tai copilu’!…>; <Măăă… și pă tine cân’ te văd!… Să-ți tai copilu’ corban!… Du-te, mă, la babu Ana lu’ Revizor! Are la miei!… Du-te, mă, și ia unu’ și vezi-ți de treabă!…>. Și cân’ s-a trezit: <Uite, uite, femeie, ce-am visat!>; <Când am visat io anu’ trecut, tu ce-ai zis?!… Sfântu’ Gheorghe cere corban pentru copil, să știi!…>. Mă duc din nou la moș Ianachi, la biserică. Zice: <Aprinzi trei lumânări și le pui la un capăt de scaun. Și spui: ăsta este Sfântu’ Ghiorghi (care l-am avut!), al doilea sfânt esti Sfântu’ Tănase, al treilea sfânt este sfântu’ lu bărbată-miu, Sfântu’ Dumitru. Și care lumânare are să apuce copilu’, la sfântu ăla ai să pui corbanu’ tău de cununie! Și Sfântu’ Gheorghe să rămână de Sfântu’ Gheorghe! Dacă apucă Sfântu’ Gheorghe, să tai doi (miei): unu’ pentru Sfântu’ Gheorghe și unu’ pentru cununie!>. Copilu’ meu a apucat lumânarea din mijloc. La Sfântu’ Tănase, pe stil vechi, pe 2 mai, am făcut corbanu’ de cununie și la Sfântu’ Gheorghe am făcut corban pentru Sfântu’ Gheorghe. Ș-am schimbat și n-am mai lăsat nici numele lu’ bărbată-miu, nici pe-al meu. Și de Sfântu’ Gheorghe am făcut a lu’ Sfântu Gheorghe. Mulți și-au schimbat! Sunt vise multe care-i arată omului!” (Calița Gheorghe, Izvoarele-Tulcea)

B. „Murătura seară de seară era la putere: se făcea salată fără ulei. Și iarna, când nu era cârnaț, era bună salata de varză acră cu mămăligă! /…/ Câteodată mai prindea și mucegai și să și usca (pâinea, n.n.). Când ne dădea pâine mucegăită, ne spuneau că: 'Mâncați pâine mucegăită ca s-aveți bani!' Era bună și pâinea uscată, c-ajungea mai departe! /…/ Viața era simplă. Și iară cân’ era bunica, de sărbători se mânca cafia, da’ bunica știți din ce făcea cafia? Prăjea orz, îl spăla bine-bine și-l prăjea, îl punea în tavă pe sobă, îl prăjea tot-bine, îl măcina și plus… ce mai punea? Coaja aia de pâine (că pâinea se cocea și se ardea și coaja aia o bătea și o pisa și dup-aia făcea cafia). Și-așa au reușit ai mei și toți sașii să-și ridice case!” (Anna Zerbes, n. Tontsch, Șercaia – Brașov).