Coordonarea Proceselor de Productie Intr O Fabrica de Tricotaje Prin Implementarea Managementului Performant al Productiei

Tema І

Analiza influenței numărului de fire alimentate în paralel asupra cantității de fir necesară pentru realizarea a 500 /T de tricot glat cu ochiuri reținute realizat din fire de bumbac cu finețea Nm=80

Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………………………………………………………………… 4

Capitolul 1. Prezentarea structurii proiectate……………………………………………………………………………………. 5

1.1.Prezentarea principalelor proprietăți ale tricotului glat cu ochiuri reținute…………………….. 5

1.2.Caracteristici de structură ale tricotului glat cu ochiuri reținute…………………………………….. 6

1.3.Reprezentarea prin cele 3 metode grafice ale tricotului glat cu ochiuri reținute……………….. 6

Capitolul 2. Alegerea materiei prime………………………………………………………………………………………………… 9

2.1. Modul de obținere al materiei prime și domeniul de utilzare…………………………………………. 9

2.2. Prezentarea principalelor proprietăți ale materiei prime…………………………………………….. 10

Capitolul 3. Prezentarea procesului tehnologic în tricotaje ………………………………………………. 14

3.1. Schema procesului tehnologic………………………………………………………………………………….. 15

3.2. Descrierea principalelor operații ale procesului tehnologic………………………………………… 16

Capitolul 4. Proiectarea funcțională a tricotului glat cu ochiuri reținute………………………… 18

Capitolul 5. Proiectarea consumurilor de materie primă……………………………………… 25

5.1.Stabilirea pierderilor și calculul indicilor de consum………………………………………. 25

5.2.Calculul necesarului de materie primă pe unitatea de produs și pe unitatea de timp ..……. 26

Capitolul 6. Analiza influenței numărului de fire alimentate în paralel asupra cantității de fir necesară pentru realizarea a 500 /T de tricot glat cu ochiuri reținute realizat din fire de bumbac cu finețea Nm=80 …………………………………………………………………… 30

Concluzii …………………………………………………………………………………………………………………. 50

Bibliografie ……………………………………………………………………………………………………………… 50

Introducere

,,Tricot” este denumirea atribuită produsului constituit din fire textile, formate din ochiuri legate elastic între ele prin buclarea unuia sau mai multe fire într-o anumită ordine în funcție de contextură.

În ultimii ani produsele tricotate au luat un avantaj considerabil pe piața mondiala datorită unor avantaje, precum:

– consum de materie primă mai redus. Pentru aceeași suprafață de produs finit, tricotul conține cu 30% mai puține fire decât țesăturile.

– reducera ciclului de producție prin eliminarea unor operații tehnologice ca:încleierea, urzirea, năvădirea, unele operații de finisare, etc. Timpul necesar pentru obținerea unui produs tricotat este în majoritatea cazurilor de 2 ori mai scurt.

– randamentul ridicat al utilajului folosit, mașinile de tricotat au un randament mai mare decât războiul, randament care se exprimă prin numărul de rânduri pe minut.

– adaptarea mai ușoară la linia modei. Utilajele de tricotat pot realiza diferite produse, cu întrebuințări diferite și în desene și poziții coloristice diverse.

– posibilitatea de valorificare superioară a firelor indigene. Firele chimice și în special cele sintetice, își găsesc mai mare utilizare în industria de tricotaje, structura specifică tricotului conferă proprietăți igienico-sanitare și de confort superioare.

– preț de producție mai scăzut, determinat de reducerea consumurilor de materii prime, reducerea proceselor de producție și a utilajului necesar, precum și de reducerea timpului de obținere.

Capitolul 1

Prezentarea structurii proiectate

1.1Prezentarea principalelor proprietăți ale tricoturilor glat cu ochiuri reținute

Tricotul este un produs textil format din ochiuri legate elastic între ele, produse cu ajutorul unor organe speciale ale mașinilor de tricotat numite organe producătoare de ochiuri.

În funcție de modul de realizare a acestor ochiuri, se deosebesc două tipuri de tricoturi și anume:

– tricoturi simple sau din bătătură obținute prin tricotarea pe direcție transversală, prin buclarea succesivă a unuia sau mai multor fire alimentate în paralel;

– tricoturi din urzeală obținute prin tricotarea pe direcție longitudinală, prin buclarea simultană a unuia sau mai multor sisteme de fire de urzeală.

Indiferent de tipul tricotului, în evoluția firului se identifică un element de bază care are caracter de repetabilitate și este indivizibil, denumit ochi de tricot.

În cazul tricoturilor din bătătură, părțile componente ale acestuia sunt:

– flancurile ochiului sunt porțiuni de fir ce fac legătura între bucla de ac și cea de platină

– bucla de ac reprezintă partea superioară a ochiului

– bucla de platină reprezintă partea inferioară a ochiului, care face legătura între corpurile a două ochiuri situate în șiruri vecine.

Ochiurile de tricot din bătătură pot fi cu aspect de față, când flancurile acestuia sunt în prim plan, acoperind buclele de ac și de platină sau pot fi cu aspect de spate când buclele de ac și de platină sunt în prim plan, acestea trecând peste flancurile ochiului.

În cazul tricoturilor din urzeală părțile componente ale unui ochi sunt:

– flancurile ochiului

– bucla de ac

– segmente de legăturăde intrare și respectiv de ieșire.[1]

1.2. Caracteristici de structură ale tricoturilor glat cu ochiuri reținute

Legătura glat este dată de înlănțuirea în ambele direcții ale ochiurilor de același aspect. Tricotul glat prezintă particularitatea că pe o parte a tricotului apar ochiuri cu aspect de față iar pe cealaltă parte ochiurile apar cu aspect de spate.

1.3. Reprezentarea prin cele 3 metode grafice ale tricotului glat cu ochiuri reținute

În această lucrare am ales pentru proiectare un tricot glat cu ohiuri reținute de indice 1. Reprezentarea se face prin cele 3 metode și anume: reprezentare prin semne convenționale, reprezentare prin secțiunea rândurilor de ochiuri și reprezentare structurală.

Reprezentarea prin semne convenționale constă în reprezentarea prin anumite semne a structurii tricotului, pentru fiecare element component propunându-se câte un simbol (figura nr. 1.3.1.).

Figura nr.1.3.1. Tricot glat cu ochiuri reținute, reprezentare prin semne convnționale

Reprezentare prin secțiunea rândurilor de ochiuri, prin această metodă se relizează transpunerea pe hârtie a poziției firelor față de ace în rândul respectiv de ochiuri. Acele se reprezintă prin puncte și sunt plasate în funcție de așezarea lor în fontură.

Această metodă prezintă avantajul că oferă informații și despre modul de utilizare a tricoturilor (figura nr. 1.3.2.)

Figura nr.1.3.2 Tricot glat cu ochiuri reținute, reprezentare prin secțiunea rândurilor de ochiuri

Reprezentarea structurală reproduce fidel evoluția firului în tricot, poziția sa în cadrul raportului.Metoda permite reprezentarea structurii tricotului în două variante de dispunere:

– dispunerea reală, ce urmărește nu doar reprezentarea poziției firului ci și cea a ochiurilor, sugerând dispunerea lor în stare liberă.

-dispunerea teoretică, flancurile și segmentele de legătură se consideră segmente de dreaptă, iar buclele de ac și de platină semicerc (figura nr. 1.3.3.).

Figura nr 1.3.3. Tricot glat cu ochiuri reținute, reprezentare structurală[2]

Capitolul 2

Alegerea materiei prime

2.1. Modul de obținere a materiei prime și domeniul de utilzare

Bumbacul dintre toate fibrele naturale vegetale se evidențiază prin capacitatea mare de filare(transformare în fir). În prezent bumbacul este cea mai răspândită fibră naturală vegetală. Fructul plantei de bumbac este o capsulă care atunci când ajunge la maturitate se deschide iar în interior se găsesc semințele fructului iar pe acestea sunt fibrele care sunt prelungiri epiderme unicelulare ale semințelor de bumbac.

Unele specii de bumbac au pe semințe pe lângă fibre lungi și fibre scurte numinte linters.

Culesul bumbacului se face cand pereții capsulei ajunși la maturitate s-au deschis.

Fibrele care au ajuns la maturitate nu mai primesc hrană de la plantă se turtesc și capătă răsuciri caracteristice.

Nu este indicată spargerea capsulelor pentru a se scoate puful din interior.

Din fibrele de bumbac se filează fire care sunt folosite pentru producerea următoarelor articole: pânză vopsită, albită, imprimată, țesături pentru rochii, haine de vară, stofe de mobilă, ciorapi, șireturi, broderii, tricoturi, prosoape, fețe de masă, perdele.[3]

Figura nr 2.1.4 Floare de bumbac înflorită

Figura nr.2.1.5 Cultură de bumbac

2.2. Prezentarea principalelor proprietăți

Bumbacul matur, curat și complet uscat conține 96,6% celuloză, mai conține substanțe pectice, proteice, ceruri, grăsimi și un anumit conținut mai mic de săruri minerale. Fibra de bumbac prezintă la exterior un strat subțire numit cuticulă, substanțele ceroase de pe suprafața cuticulei măresc elasticitatea cuticulelor și împiedică pătrunderea apei în interiorul fibrei, în schimb dacă temperatura este scăzută ceara respectivă se întărește producând greutați în procesul tehnologic de filare în special la laminare.

2.2.1. Proprietățile chimice ale bumbacului, comportarea față de acizi

-acizii minerali concentrați distrug fibrele de bumbac cu o intensitate care depinde de concentrația lor, de durata de contact si de temperatură. Prin încălzire acidul sulfuric degradează bumbacul transformându-l în hidruoluoză fărâmicioasă, din acest motiv bumbacul tratat foarte scurt cu H2SO4 și apoi spălat pănă la eliminarea completă a acidului, el nu se va degrada.[4]

-comportarea față de acizii organici, cum ar fi acidul factic, acetic, galic, acești acizi nu atacă bumbacul, în schimb acidul oxalic, tartric, citric atacă și distrug fibrele de bumbac.

-comportarea bumbacului față de alcalii, bumbacul rezistă la soluțiile alcaline, în funcție de concentrația acestora, temperatura și timpul de contact. Printre tratamentele obișnuite cu alcalii aplicate bumbacului, se consideră fierberea fibrelor cu soluție de Hidroxid de Sodiu cu 1-2% curățarea lor de ceruri, grăsimi și substanțe azotoase.

De asemenea la fabricarea vatei se face hidrofilia bumbacului prin fierbere alcalină în autoclase la o presiune până la 1-2 atmosfere cu o soluție de carbonat de sodiu de 3-5% si Hidroxid de Sodiu de până la

2-5%.

2.2.2. Proprietățile chimice al bumbacului, comportarea față de oxidanți

Oxidanții în soluție diluată între 0,5-1% atacă foarte puțin celuloza din bumbac, această proprietate se bazează pe albirea bumbacului în cazul în care vrem ca bumbacul sa fie alb.

-comportarea la acțiunea apei și a aburului, prin fierberea bumbacului, afinitatea lui crește, prin tratarea cu apă bumbacul nu își modifică faza, prin tratarea cu abur încălzit la peste 100 grade celsius acesta își pierde treptat rezistența.

Așadar procesul de prelucrare a bumbacului nu trebuie să depășsească aceste valori.

-comportarea față de microorganisme, ele produc descompunerea bumbacului transformându-se în gaz metan, dioxid de carbon, cărbune pentru combaterea microorganismelor bumbacul este supus unei operații de acetilare parțială.

-comportarea la ardere a bumbacului, fibrele de bumbac ard repede cu o flacără strălucitoare și lasă puțină cenușă, are un miros de hârtie arsă datorită celulozei.[5]

2.2.3. Proprietățile fizice ale bumbacului

-culoarea bumbacului variază de la alb la crem ajungând la culoarea bronzului, din punct de vedere tehnologic și pentru întrebuințare culoarea naturală are o anumită importanță.

-luciul bumbacului normal, această caracteristică variază în limite foarte largi astfel există bumbac cu fire foarte mate, bumbacul indian, cu fire mijlocii, există si bumbac cu luciul foarte puternic , bummbacul din Egiptul de Jos, bumbacul din Sea Island.

-densitatea de lungime, adică gradul de subțirime a firelor, principalele tipuri de bumbac au urmatoarele diametrii medii:

-bumbacul indian, are 14,5-22 microni

-bumbacul american, are 13,7-17 microni

-bumbacul egiptean, are 12-14,5 microni

-bumbacul Sea Island, are 11,5-13 microni

Din punct de vedere al densității de lungime, fibrele de bumbac se pot clasifica astfel:

a)fibre de finețe mare, având peste 167 tex

b)fibre cu finețe mijlocie, având într-e 200-167 tex

c)fibre cu finețe mică având sub 200 de militex

-lungimea fibrei de bumbac, fibrele de bumbac au lungimi diferite, în special datorită locului de cultură, climă. Fibrele se împart în 5 categorii:

a)fibre foarte scurte sub 24 mm

b)fibre scurte într-e 24-27 mm

c)fibre medii într-e 28-32 mm

d)fibre lungi într-e 33-35 mm

e)fibre extra lungi de peste 36 mm

-higroscopicitatea, bumbacul este higroscop, are capacitatea de a absorbi vaporii de apă din mediul înconjurător. Capacitatea de absorție este în funcție de gradul de maturitate, cu cât fibra este mai matură cu atât fibra este mai puțin higroscopică.

-gradul de maturitate, această caracteristică se referă la gradul de dezvoltare a celulelor pereților fibrei de bumbac și reprezintă proporția dintre grosimea peretelui și lățimea fibrei. Fibrele de bumbac nu ajung la același grad de maturitate în același timp, depinzând de soiul plantei, de condițiile climaterice, zona de cultură. Gradul de maturitate are o importanță mare în tehnologia produselor textile bumbac 100% sau amestec de bumbac cu fibre chimice. De acest indice se ține seama la stabilirea loturilor de bumbac și la aplicarea unor tratamente chimice având drept scop înobilarea produselor cum ar fi mercerizarea sau vopsirea fibrelor sau a țesăturilor.[6]

Bumbacul de cea mai bună calitate este bumbacul mercerizat adică tratat cu H2S04.

Dintr-un lot de bumbac cu maturitatea scăzută nu se pot obține fire de mare calitate, din cauza fibrelor necoapte care în timpul prelucrării are tendința de a forma aglomerări de dimensiuni mici numite nopeuri, aceste nopeuri nu pot fi îndepărtate de fire și influențează atât aspectul cât si proprietățile mecanice, astfel gradul de maturitate este un factor hotărâtor care determină aproape toate proprietățile mecanice ale firului de bumbac.

2.2.4. Proprietățile mecanice ale bumbacului

-sarcina la rupere a fibrelor de bumbac este în funcție de finețea fibrelor și de gradul de maturitate fiind cuprins într-e 0,5-11 grame forță. Rezistența fibrelor se mai apreciază și prin lungimea la rupere.

lungimea de rupere a bumbacului mijlociu este de 23-28 km

lugimea de rupere a bumbacului lung este de 29-38 km

Alungirea la rupere în stare uscată a fibrei de bumbac variază între 3-10%.

-răsuciturile naturale ale fibrelor de bumbac, fibrele de bumbac ajunse la maturitate nu mai primesc hrană de la plantă, iar fibrele se turtesc și se răsucesc. Fibrele cu grad de coacere bun și cu finețe superioară au numărul cel mai mare de răsucituri pe unitatea de lungime (mm).[7]

Capitolul 3

Prezentarea procesului tehnologic în tricotaje

Prin proces, în general se înțelege ansamblul de operații executate în serie sau în paralel, prin care se efectuează o transformare de stare mecanică, fizică sau chimică.

Procesul tehnologic de tricotare reprezintă succesiunea etapelor (operații, faze, mânuiri) prin parcurgerea cărora materia primă este transformată în tricot. Un exemplu al unei scheme de proces tehnologic în tricotaje este prezentat în figura nr.3.1.6.

3.1.Schema procesului tehnologic

Figura nr.3.1.6.Schema procesului tehnologic

Mmp-magazie de materie primă

B-bobinare

T-tricotare

Mtf-magazie tricotat finisat

R-relaxare

Rmp-recepție materie primă

CB-controlul bobinării

CB’-recepția bobinării

MB-magazie bobine

CT-controlul tricotării

RB-recepția tricotării

CF-controlul finisării

RTF-recepția tricotului finisării

MTC-magazie tricot crud[8]

3.2.Descrierea principalelor operații ale procesului tehnologic

1.Bobinarea

Bobinarea constă în trecerea firului de pe formate mici (copsuri sau sculuri) neadecvate tricotării, pe formate mai mari (bobine) ce îndeplinesc condițiile impuse de prelucrarea pe mașina de tricotat.
Prin bobinare, trecerea firului de pe un format (cops, scul) pe bobină este însoțită de curățirea, parafinarea sau uleierea și uniformizarea tensionării pe toată lungimea firului. Prin curățire sunt îndepărtate scamele și impuritățile aderente, nodurile prea mari, porțiunile îngroșate etc. Prin parafinare (sau uleiere) pe suprafața firului se depune un strat emolient protector ce determină reducerea solicitărilor în fir la frecare și îmbunătățirea flexibilității.[9]

Uniformizarea tensiunilor permite obținerea unor bobine cu densitate de înfășurare uniformă și deci de calitate corespunzătoare.

2.Tricotarea

Tricotarea este operația tehnologică prin care firele sunt transformate în ochiuri ce constituie tricotul. Tricotarea se poate realiza într-o fază, în două sau trei faze. În cazul mașinilor circulare cu diametrul mare, tricotarea se realizează într-o singură fază.

3.Finisarea

Finisarea tricotului este operație constituită din mai multe faze în urma căreia tricotul este pregătit pentru croire și confecționare. Etapele finisării sunt stabilite în funcție de materia primă, forma tricotului și destinația acestuia.

Astfel, pentru un tricot tubular metraj tip bumbac finisarea cuprinde: albirea sau vopsirea, spălarea, centrifugarea, uscarea, calandrarea. Finisarea, atunci când se realizează în mod corect pe utilaje și instalații adecvate poate contribui la îmbunătățirea calității tricotului.

In caz contrar, tricotul obținut prezintă un nivel al calității mai scăzut, iar procesul de producție este afectat de pierderi (de materie primă, timp, manoperă etc.).

Procesul de finisare cuprinde totalitatea operațiilor fizico-chimice sau mecanice la care sunt supuse tricoturile, pentru a li se îmbunătăți calitățile sau pentru a li se da calități noi.

Finisarea tricoturilor este stadiul procesului de fabricație prin care tricoturile capătă însușirile impuse de destinație (aspect, caracteristici fizico-mecanice etc.). [10]

Capitolul 4

Proiectarea funcțională a tricotului glat cu ochiuri reținute

Calculul diametrului firului in stare liberă F [mm]

Diametrul firului în stare liberă este diametrul secțiunii firului considerat un corp cilindric, omogen, având densitatea [ g/cm].

În această lucrare firul utilizat pentru tricotare este bumbac cu fințea Nm=80

În aceste condiții diametrul firului se calculează cu relația:

având valoarea pentru bumbac =1,25

Calculul pasului ochiului A [mm]

Pasul ochiului reprezintă distanța dintre centrele a două șiruri de ochiuri succesive de pe aceeași parte a tricotului.

A= x F

adoptăm =4,5

A= 4,5 x 0,139=0,625 mm

Calculul înălțimii ochiurilor B [mm]

Înălțimea ochiului, reprezintă distanța dintre centrele a două bucle de ac sau de platină, succesive de pe aceeași parte a tricotului.

Deoarece pe suprafața tricotului glat cu ochiuri reținute se găsesc atât ochiuri normale cât și ochiuri reținute trebuie să se calculeze înălțimea atât a ochiurilor normale cât și a ochiurilor reținute conform relațiilor prezentate în continuare.

= x F

unde:

-înălțimea ochiului normal

– coeficientul înățimii ochiurilor care este mai mare sau egal cu 2, adoptăm 2

= 2 x 0,139=0,278mm

Pentru ochiuri reținute

= x ∑cos =0,278 x 1,42=0,394 mm

===

Pentru calculele celorlalți parametri se va folosi valoarea cea mai mare și anume:

Calculul desimii pe orizontală DO [mm]

Desimea pe orizontală reprezintă numărul de șiruri de ochiuri cuprinse în 50 mm. Se calculează cu următoarea relație:

unde:

Do- desimea pe orizontală

A-pasul ochiului

Calculul desimii pe verticală Dv[mm]

Desimea pe verticală reprezintă numărul de rânduri de ochiuri cuprinse în 50 mm.

unde:

Dv- desimea pe verticală

B-înălțimea ochurilor

Calculul lungimii firului dintr-un ochi l [mm]

Lungimea firului dintr-un ochi reprezintă suma lungimilor de fir din elementele constituite ale ochiului.

Pe suprafata raportului se întâlnesc ochiuri de tip glat si ochiuri reținute de indice 1.

Conform modelului Dalidovici lungimea firului dintr-un ochi glat se calculează cu relația:

=1,57 x A+ 2 x + π x F

unde:

=lungimea ochiului glat

A=pasul ochiului

=înălțimea ochiului normal

F=diametrul firului

=1,57 x 0,635 + 2 x 0,278 + 3,14 x 0,139

=0,981 + 0,556 + 0,436=1,973 mm

Calculul lungimii firului dintr-un ochi reținut de indice 1 se face cu relația:

=1,57 x A + 2 x + π x F

unde:

=lungimea ochiului reținut

=înălțimea ochiului reținut

=1,57 x 0,625 + 2 x 0,394 + 3,14 x 0,139

=0,981 + 0,788 + 0,436=

=1,769 + 0,436=

=2,205 mm

Pe suprafața raportului se întâlnește și o flotare a cărei lungime se calculează cu relația:

=0,75 x A=0,468 mm

unde:

=lungimea de flotare

A=pasul ochiului

Deoarece pe suprafața tricotului se întâlnesc ochiuri de mai multe tipuri se impune calculul lungimii medii a firului dintr-un ochi coform relației de mai jos:

Calculul masei unității de suprafață M [g/m2]

Masa tricotului reprezintă cantitatea de fir cuprinsă intr-o anumită unitate de suprafață. Se calculează cu următoarea relație:

M =111,071

unde:

=lungimea medie a firului

a fost transformat în

A=pasul ochiului

=înălțimea ochiului normal

Calculul coeficienților parametrilor de structură

Coeficientul liniar de acoperire δl

Acesta stabilește legătura dintre lungimea din ochi l și proiecția firului în planul tricotului F. Valorile acestui coeficient variază între anumite limite specifice fiecărei legături, cu cât valorile sunt mai mici cu atât mai mult densitatea de suprafață crește.

Factorul Kover K

Acesta reflectă acoperirea liniară a tricotului punând în evidență raportul dintre firul utilizat (prin: Ttex), și tricotul realizat(prin: lm).

Acesta se calculează cu formula:

Acesta reprezintă raportul dintre suprafața ocupată de fir (Sr), și suprafața ocupată de ochiul de tricot (So).

Se calculează cu formula:

Se calculează cu formula generală și anume:

Unde gt (grosimea tricotului)=2 x F= 2 x 0,139=0,278

Coeficientul intrării în lățime Wo

Acesta se calculează cu următoarea formulă:

Coeficientul intrării în lungime Wv

Acesta se calculează cu următoarea formulă:

Capitolul 5

Proiectarea consumurilor de materie primă

5.1 Stabilirea pierderilor si calculul indicilor de consum

Pierderile de materie primă se determină practic prin cântărire, pentru fiecare operație în parte și sunt egale cu diferența dintre cantitatea de fir intrată și cea ieșită din operația tehnologică respectivă:

P=Mi-Me[g]

unde:

Mi-cantitatea de materie primă intrată în operația respectivă;

Me-cantitatea de materie primă ieșită din operația respectivă;

Pierderile se pot exprima și procentual, calculându-le cu ajutorul relației:

Pe baza procentului de pierderi, calculate, se calculează indicile de consum pe fiecare operație cu relația:

unde:

Pi-pierderea în procent pe operație

Indicele de consum total care se calculează prin înmulțirea indicilor de consum al tuturor operațiilor din procesul tehnologic, cu relația:

unde:

Tabelul nr 1. Pierderile procentuale și indicii de consum pentru tricotul glat cu ochiuri reținute

5.2 Calculul necesarului de materie primă pe unitatea de produs si pe unitatea de timp

Necesarul de materie primă se referă la cantitățile de fir ce trebuie să intre în prima operație a procesului tehnologic pentru ca la sfârșitul procesului tehnologic să obținem masa propusă de tricot finisat.

Calculul necesarului de materie primă se face cu ajutorul indicilor de consum, stabiliți pentru fiecare operație tehnologică, ținând cont ca masa de fir care iese dintr-o operație tehnologică este egală cu masa de fir care intră în operația tehnologică următoare:

unde:

Calculul necesarului de materie primă pe unitatea de produs

Tabelul nr.2. Necesarul de materie primă pe unitatea de produs

Calculul necesarului de materie primă pe unitatea de timp

Necesarul de materie primă pe unitatea de timp se determină pentru a preveni apariția unor discontinuități în fluxul tehnologic, datorate lipsei de materie primă.

Necesarul de materie primă se poate calcula pentru un schimb,o zi , sau un trimestru , utilizând următoarele relații:

Considerând că personalul firmei la care se va realiza tricotul proiectat, lucrează în 2 schimburi
se va calcula astfel:

Necesarul de materie primă într-un trimestru se calculează înmulțind Nmp(kg/zi) cu numărul de zile aflate într-un trimestru.Considerând că într-un trimestru sunt 60 de zile(deci că nu se lucrează sâmbăta și duminica)

unde:

volumul producției pe schimb

necesarul de materie primă pe zi

necesarul de materie primă pe trimestru

Capitolul 6

Analiza influenței numărului de fire alimentate în paralel asupra cantității de fir necesară pentru realizarea a 500 /T de tricot glat cu ochiuri reținute realizat din fire de bumbac cu finețea Nm=80

Analiza influenței numărului de fire alimentate în paralel asupra cantității de fir necesară pentru realizearea a 500 /T de tricot glat cu ochiuri reținute realizat din fire de bumbac cu finețea Nm=80.

Acest capitol reprezintă principala mea contribuție la acest proiect.

Scopul acestei analize este de a vedea cum influențează numărul de fire, cantitatatea de fir necesară pentru realizearea unui volum prestabilit.

Pentru a realiza această analiză am calcculat valorile paramatrilor de structură pentru tricotul glat cu ochiuri reținute și pentru situațiile în care acesta este realizat din 2, 3, 4, respectiv 5 fire (de același tip) alimentate în paralel și apoi pe baza rezultatelor obținute am determinat cantitatea de fir necesară realizării a 500 /T.

Calculul parametrilor de structură și a indicilor de consum pentru tricotul realizat din 2 fire alimentate în paralel

Calculul diametrului firului in stare liberă F [mm]

În cazul firelor alimentate în paralel se calculează diametrul sumar al acestora, adică:

Calculul pasului ochiului A [mm]

A= Ka x

A= 4,5 x 0,197=0,886

Calculul înălțimii ochiurilor B [mm]

Bn=Kb x

Bn= 2 x 0,197=0,394mm

Pentru ochiuri reținute

Br1=Bn x ∑cos a1=0,394 x 1,42=0,559 mm

Bm1=Bm4=Bn2=Bn

Calculul desimii pe orizontală DO [mm]

Calculul desimii pe verticală Dv[mm]

Calculul lungimii firului dintr-un ochi l [mm]

=1,57 x A+ 2 x + π x
=1,57 x 0,886 + 2 x 0,394 + 3,14 x 0,197
=1,391 + 0,788 + 0,618=2,797

=1,57 x 0,866 + 2 x 0,559 + 3,14 x 0,197
=1,359 + 1,118 + 0,618

=2,477 + 0,618

=3,095

=0,75 x A=0,664

Calculul masei unității de suprafață M

M =157,007

Calculul necesarului de materie primă pe unitatea de produs

Tabel nr. 6.1. Necesarul de materie primă pe unitatea de produs

Calculul necesarului de materie primă pe unitatea de timp

Necesarul de materie primă pe unitatea de timp se determină pentru a preveni apariția unor discontinuități în fluxul tehnologic, datorate lipsei de materie primă.

Necesarul de materie primă se poate calcula pentru un schimb,o zi , sau un trimestru , utilizând următoarele relații:

Firma producătoare de tricotaje lucrează în 2 schimburi

unde:

volumul producției pe schimb

necesarul de materie primă pe zi

necesarul de materie primă pe trimestru

Calculul parametrilor de structură și a indicilor de consum pentru tricotul realizat din 3 fire alimentate în paralel

Calculul diametrului firului in stare liberă F [mm]

Calculul pasului ochiului A [mm]

A= Ka x

A= 4,5 x 0,242=1,089

Calculul înălțimii ochiurilor B [mm]

Bn=Kb x

Bn= 2 x 0,242=0,484 mm

Pentru ochiuri reținute

Br1=Bn x ∑cos a1=0,484 x 1,42=0,687 mm

Bm1=Bm4=Bn2=Bn

Calculul desimii pe orizontală DO [mm]

Calculul desimii pe verticală Dv[mm]

.

Calculul lungimii firului dintr-un ochi l [mm]

=1,57 x A+ 2 x + π x
=1,57 x 1,089 + 2 x 0,484 + 3,14 x 0,242
=1,709 + 0,968 + 0,759=3,436

=1,57 x 1,089 + 2 x 0,687 + 3,14 x 0,242
=1,709 + 1,374 + 0,759

=3,083 + 0,759

=3,842

=0,75 x A=0,816

Calculul masei unității de suprafață M

M =191,384

Calculul necesarului de materie primă pe unitatea de produs

Tabel nr. 6.2. Necesarul de materie primă pe unitatea de produs

Calculul necesarului de materie primă pe unitatea de timp

Necesarul de materie primă pe unitatea de timp se determină pentru a preveni apariția unor discontinuități în fluxul tehnologic, datorate lipsei de materie primă.

Necesarul de materie primă se poate calcula pentru un schimb,o zi , sau un trimestru , utilizând următoarele relații:

Firma producătoare de tricotaje lucrează în 2 schimburi

unde:

volumul producției pe schimb

necesarul de materie primă pe zi

necesarul de materie primă pe trimestru

Calculul parametrilor de structură și a indicilor de consum pentru tricotul realizat din 4 fire alimentate în paralel

Calculul diametrului firului în stare liberă F [mm]

Calculul pasului ochiului A [mm]

A= Ka x

A= 4,5 x 0,279=1,255

Calculul înălțimii ochiurilor B [mm]

Bn=Kb x

Bn= 2 x 0,279=0,558 mm

Pentru ochiuri reținute

= x ∑cos =0,558 x 1,42=0,792 mm

== =

Calculul desimii pe orizontală DO [mm]

Calculul desimii pe verticală Dv[mm]

.

Calculul lungimii firului dintr-un ochi l [mm]

=1,57 x A+ 2 x + π x

=1,57 x 1,255 + 2 x 0,558 + 3,14 x 0,279
=1,970 + 1,116 + 0,876=3,962

=1,57 x 1,255 + 2 x 0,792 + 3,14 x 0,279
=1,970 + 1,584 + 0,876

=3,554 + 0,876

=4,43

=0,75 x A=0,941

Calculul masei unității de suprafață M

M =222,889

Calculul necesarului de materie primă pe unitatea de produs

Tabel nr. 6.3. Necesarul de materie primă pe unitatea de produs

Calculul necesarului de materie primă pe unitatea de timp

Necesarul de materie primă pe unitatea de timp se determină pentru a preveni apariția unor discontinuități în fluxul tehnologic, datorate lipsei de materie primă.

Necesarul de materie primă se poate calcula pentru un schimb,o zi , sau un trimestru , utilizând următoarele relații:

Firma producătoare de tricotaje lucrează în 2 schimburi

unde:

volumul producției pe schimb

necesarul de materie primă pe zi

necesarul de materie primă pe trimestru

Calculul parametrilor de structură și a indicilor de consum pentru tricotul realizat din 5 fire alimentate în paralel

Calculul diametrului firului in stare liberă F [mm]

Calculul pasului ochiului A [mm]

A= Ka x

A= 4,5 x 0,312=1,404

Calculul înălțimii ochiurilor B [mm]

Bn=Kb x

Bn= 2 x 0,312=0,624mm

Pentru ochiuri reținute

Br1=Bn x ∑cos a1=0,624 x 1,42=0,886 mm

Bm1=Bm4=Bn2=Bn

Calculul desimii pe orizontală DO [mm]

Calculul desimii pe verticală Dv[mm]

.

Calculul lungimii firului dintr-un ochi l [mm]

=1,57 x A+ 2 x + π x
=1,57 x 1,404 + 2 x 0,624 + 3,14 x 0,312

=2,204 + 1,248 + 0,979=4,431

=1,57 x 1,404 + 2 x 0,886 + 3,14 x 0,312
=2,204 + 1,772 + 0,979

=3,976 + 0,979

=4,955

=0,75 x A=1,053

Calculul masei unității de suprafață M

M =247,228

Calculul necesarului de materie primă pe unitatea de produs

Tabel nr. 6.4. Necesarul de materie primă pe unitatea de produs

Calculul necesarului de materie primă pe unitatea de timp

Necesarul de materie primă pe unitatea de timp se determină pentru a preveni apariția unor discontinuități în fluxul tehnologic, datorate lipsei de materie primă.

Necesarul de materie primă se poate calcula pentru un schimb,o zi , sau un trimestru , utilizând următoarele relații:

Firma producătoare de tricotaje lucrează în 2 schimburi

unde:

volumul producției pe schimb

necesarul de materie primă pe zi

necesarul de materie primă pe trimestru

Tabel nr. 6.5. Necesarul de materie primă pe unitatea de produs, respectiv pe unitatea de timp

Figura nr.6.1. Necesarul de materie primă Nmp [kg/T]

Figura nr.6.2. Necesarul de materie primă pe zi Nmp [kg/zi]

Figura nr.6.3. Necesarul de materie primă pe trimestru Nmp[kg/trim]

Concluzie

Bibliografie

[1] Ionescu Daniela, Tehnologii si Utilaje în Tricotaje – note de curs; 

[2] Oană Dorina, Curs-Laborator, Fibre Textile;

[3] Potoran Ioan, Structura și proiectarea tricoturilor, Editura București, 1965;

[4] Preda Sorin, Structura și tehnologia tricoturilor, Editura Rotaprint, Iași, 1981;

[5] Kenyeres Florentina, Tehnologii si Utilaje în Tricotaje – note de curs;

[6] Tripa Simona, Analiza eficienței economice în tricotaje, Editura Universității din Oradea, 2013;

[7] Tripa Simona, Structura tricoturilor din bătătură – colecție de aplicații practice, Editura Univerisității din Oradea, 2009;

[8] Tripa Simona, Indrie Liliana, Structura tricoturilor din bătătura și reprezentarea acestora în Corel Draw, Editura Universității din Oradea, 2008;

[9]http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/mecanica/tehnologii-si-utilaje-in-tricotaje-alte-domenii-110782.html?ref=doc3 (accesat la data de 20.01.2015) ;

[10]http://qserver.utm.md/carti_scanate/carti/Carti_in_PDF/Manualul_inginerului_textilist_Vol_II/Sectiunea_V/Cap_1.pdf (accesat la data de 12.02.2015) ;

Tema П

Coordonarea proceselor de producție într-o fabrică de tricotaje prin implementarea managementului performant al producției

Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………………………………………….53

Capitolul 1. Coordonarea proceselor de producție………………………………………………………54

1.1. Bazele coordonării proceselor de producție………………………………………………………………. 55

1.2. Inventarul produselor în procesare ………………………………………………………………………….. 57

Capitolul 2. Programarea producției la liniile în fluxuri………………………………………………59

2.1. Programarea producției la liniile în flux monovalent ……………………………………………….60

2.2. Programarea producției la liniile în flux continu …………………………………………………….61

2.3. Programarea producției la liniile în flux discontinuu ……………………………………………………61

Capitolul 3. Coordonarea proceselor de producție într-o fabrică de tricotaje prin implementarea managementului performant al producției………………………………………….63

3.1. Procesul de producție al firmei.…………………………………….……………………….66

3.2. Determinarea mărimii optime a loturilor de fabricație.….…………………..………………67

Concluzii……………………………………………………………………………………………………………………71

Bibliografie………………………………………………………………………………………………………………..71

Introducere

Managementul, ca știință, s-a cristalizat relativ recent, prin eforturile depuse de specialiști din întreaga lume, fiind un răspuns la necesitățile practicii sociale.Managementul întreprinderii este abordat din multiple puncte de vedere, care se deosebesc între ele.

Un rol major în cadrul managementului îl deține conceperea de noi metode, sisteme, tehnici, proceduri de management al întreprinderii în ansamblul său și ale componentelor sale majore.Fiind elaborate pe baza studiului relațiilor și proceselor de conducere, elementele metodologice ale științei managementului reprezintă instrumentul pus la dispoziția managerilor și a colaboratorilor acestora pentru a duce la o bună performanță a activității firmei.

Caracteristicile managementului firmei este situarea în centrul investigațiilor sale, a omului în toată complexitatea sa.Efectul acestei abordări îl constituie analiza multilaterală a relațiilor și procesul de management ce se reflectă în caracterul multidisciplinar al cunoștințelor manageriale subordonate direct sporirii performanței întreprinderilor.

Ca urmare, se descoperă principiile, legitățile și celelalte elemente de esență care explică conținutul și dinamica managementului.Aceste legități, ca și procesele și relațiile pe care le reflectă, o continuă evoluție, de unde decurge necesitatea efortului creator de continuă descifrare și actualizare, astfel încât să exprime esența managementului în toată complexitatea sa, corespunzător condițiilor actuale.

,,Mangementul este unul dintre factorii esențiali care explică de ce o țară este bogată sau săracă” [1]

Capitolul 1

Coordonarea Proceselor de producție

Coordonarea este funcția managementului științific a cărei importanță a sporit considerabil în etapa actuală, ca rezultat nemijlocit al creșterii dimensiunilor întreprinderilor și complexității activității economice.

În esență funcția de coordonare are ca obiect sincronizarea acțiunilor tuturor subdiviziunilor unei întreprinderi, precum și a salariaților acesteia, în vederea realizării obiectivelor stabilite.Rezultă astfel ca asigurarea eficienței funcției de coordonare este determinată nemijlocit de raționalitatea alcătuirii structurii organizatorice a organizației, de stabilirea unor legături judicioase intre compartimentele acesteia, de repartizarea cât mai echilibrată a atribuțiilor în cadrul colectivului de conducere, dar și a colectivelor subordonaților.

Conluzionând, se poate considera că realizarea funcției de coordonare este condiționată de existența unui sistem judicios de comunicații, atât pe verticală, între diferite niveluri ierarhice de conducere și între conducători și subordonați, cât și pe orizontală, între conducătorii și între executanții aflați la aceleași niveluri ierarhice, precum și în diagonal, între cadre de conducere, care se alflă la difrite niveluri ierarhice, dar acționează în diferite activități, iar elemental cel mai important al coordonării este resursa umană.

În general, coordonarea reprezintă un process prin care un manager crează și menține armonia între activități, oameni și compartimentele de muncă pe care le are în subordine, în condițiile impulsurilor factorilor endogeni și exogeni, care determină schimbări semnificative, pentru a realize obiectivele propuse în condiții de performanțe superioare.

Funcția de coordonare decurge din necesitattea de a face ca toate eforturilor, toate activitățile care se desfășoară în diferite locuri și nivele ierarhice dintr-o unitate economică să fie îndreptate spre realizarea obiectivelor stabilite.

Exercitarea funcției de coordonare de către un manager necesită din partea acestuia cunoștiințe privind:

-structura personalului din subordine

-poziția acestuia în organizarea unității

-sarcinile și atribuțiile fiecărui post existent în structura organizatorică

Activitatea de coordonare se desfășoară în condiții normale numai dacă fiecare subordonat își cunoaște exact câmpul său de acțiune, domeniul în care își exercită atribuțiile și responsabilitățiile circumscrise postului pe care îl ocupă.

Manifestarea funcției de coordonare nu poate fi concepută fară existența unui sistem de comunicații adecvat, a unui ansamblu de legături informaționale la nivelul întregii unități economice și a ficărui compartiment din cadrul acestuia.[2]

Importanța existenței unui sistem de comunicații într-o unitate economică, pentru executarea funcției de coordonare, rezultă din faptul că managerul își întelege mai bine colaboratorii și se face înțeles de aceștia.Exercitarea funcției de coordonare într-un climat favorabil de muncă asigură fiemei un plus de competență în acest domeniu.

În exeritarea funcției de coordonare, managerului i se cere să respecte anumite cerințe cum ar fi:

-echilibrarea sarcinilor între subordonați

-asigurarea creșterii nivelului de competență a subordonaților

-practicarea unor metode de management și procedee de lucru adaptate diferitelor categorii de personal

-aplicarea delegării de autoritate și responsabilitate.[3]

Bazele coordonării proceselor de producție

Principalul obiectiv al oricărei firme este producerea de bunuri materiale și/sau prestarea de servicii ca urmare a coordonării procesului de producție.În acest scop firmele industriale desfășoară o activitate complexă care constă în obținerea unor bunuri din natură, ca ofertă nemijlocită a acesteia, fie în prelucrarea acestora sau a altor materii prime pentru obținerea unor produse utile societății, folosind mijloace de muncă adecvate.

Activitatea de producție este intermediată de procesul de producție definit ca totalitatea acțiunilor conștiente ale angajaților îndreptate asupra obiectelor muncii pentru transformarea lor în bunuri materiale sau pentru realizarea de servicii.Rezultă că producția este rezultatul transformării unui set de elemente de intrare într-un set de elemente de ieșire, astfel că un sistem de producție poate fi caracterizat prin cele 3 componente ale sale:intrări, procesul de producție și ieșiri.(figura nr.1.1).

Figura nr. 1.1. Structura sistemului de producție

Acest sistem este caracterizat prin 2 categorii de meidiu:mediul exterior sistemului, adică aria în care se manifestă sitemul și mediul interior sitemului, exprimat prin relațiile existente între elementele componente ale acestuia, fiind considerate de regulă mărimi variabile.

Managementul producției operațiilor este definit ca fiind managementul transformării intrărilor în bunuri și servicii.

Intrările în sistem sunt următoarele:energia, materialele, capitalul, munca și informația. Acestea sunt transformate în bunuri sau servicii prin procesul tehnologic, care este metoda folosită pentru a face transformarea.

Procesul de producție este componenta de bază a oricărui sistem de producție. Cel mai imoprtant conținut al oricărui proces de producție este procesul de muncă.Pe lângă procesele de muncă, procesele de producție necesită și existența unor procese naturale în cadrul cărora obiectele muncii sunt supuse unor transformări fizice sau chimice, sub acțiunea factorilor naturali, fără implicarea sau cu imlipcarea parțială a proceselor de muncă.

Performanțele sistemului de producție depind de calitatea sitemului conducător, de capacitatea de eliminare sau de întâmpinarea a eventualelor perturbații, adică factorii care abat ieșirile de la valoarea inițială.Privind acest aspect există o clasă de siteme, numite autoreglabile, care prezintă proprietatea de a-și păstra o anumită perioadă autocontrolul în atigerea scopului final.[4]

1.2. Inventarul produselor în procesare

Procesul de producție este în interacțiune constant cu mediul. Există două tipuri de mediu ce trebuie avute în vedere. Primul, din interiorul firmei dar în afara operațiilor, poate să schimbe politicile, prognozele, resursele, scopurile, premizele.În funsție de cum rezultă, trebuie adaptat să se potrivească noului mediu intern. Al doilea, mediul din afara firmei, poate să schimbe în funcție de condițiile legale, politice, economice sau sociale, cauzând o modificare corespunzătoare în intrările operațiilor sau în ieșiri.Trebuie luat în calcul că schimbarea continuă în mediul operațiilor este mai degrabă regulă nu excepție.

În firmele industriale, proiectarea și analiza procesului folosesc diferite metode și tehnici și anume, graficul general al fluxului de producție(figura nr.1.2)

Figura nr. 1.2 . Graficul general al fluxului de producție

În codițiile prezente, unde fiecare produs poate fi obținut apelând la numeroase tehnologii de execuție, trebuie să țină cont de particularitățile acestora în vederea organizării procesului de producție.În această situație, o problemă imoprtantă este alegerea procesului tehnologic optim de fabricație sub aspect economic, dar care să asigure livrarea la timp a produselor de calitate corespunzătoare, la un cost redus și cu cheltuieli de investiții minime.După ce cunoaștem procesul tehnologic cel mai optim se poate trece la proiectarea și analiza modului de desfășurare aq procesului de producție.

Graficul general al fluxului de producție se întocmește pentru a evidenția circuitele de parcurs al diferitelor piese, produse sau subansambluri, din momentul ieșirii lor din depozit sub formă de materii prime, sau alte articole din afară, până în momentul ieșirii din fabricație a produsului finit. Fluxul tehnologic este trasat în planul general al firmei folosind reprezentări grafice, care evidențiează diferitele etape sau faze de producție. Atunci când fabricația se realizează pe mai multe niveluri, reprezentarea grafică se poate face în perspectivă sau în plan.[5]

Capitolul 2

Programarea Producției la liniile în flux

În cadrul întreprinderilor de producție industrială, organizarea prodcției în flux reprezintă forma superioară de organizare a producției.Condiția care trebuie îndeplinită pentru aplicarea acestei forme de organizare a procesului de producție, constă în permanentizarea executării unei operații sau grup de operații, pe anumite locuri de muncă ale fluxului tehnologic.Acest fapt implică realizarea unei încărcări complete a locurilor de muncă pe care este realizată condiția prezentată anterior.Această condiție poate fi formalizată cu ajutorul următoarei relații:

Q x t ≥

Unde:

Q –volumul de producție ce trebuie fabricat dintr-un anumit produs

t-norma de timp pe produs pentru o anumită operație

-fondul de timp al utilajului care execută operația

Metoda de organizare a producției în flux se caracterizează prin următoarele trăsaturi de bază:

a) Divizarea procesului tehnologic în operații egale sau multiple din punctul de vedere al timpului necesar pentru prelucrarea unui produs și stabilirea unei succesiuni raționale a acestora, acest lucru poate fi obținut prin descompunerea procesului tehnologic în operațiisimple și apoi, prin agregarea acestora, obținerea de operații cu durate multiple sau egale cu mărimea tactului de producție.

b) Repartizarea acestor operații pe anumite locuri de muncă specializate în realizarea lor.

c) Amplasarea locurilor de mucă în ordinea impusă de succesiunea tehnologică a operațiilor, sub forma unor linii tehnologice în flux.

d) Trecerea produselor de la un loc de mucă la altul în cadrul liniei se face după cum urmează:

-pentru liniile în flux caracterizate prin sincronizarea executării operațiilor, produsele trec de la un loc de muncă la altul în mod continuu,având la bază un ritm reglementat de lucru.

-pentru liniile în flux nesincronizate, trecerea produselor se face în mod discontinuu,executarea produselor având la bază un ritm liber de lucru.

e) Procesul de producție se desfășoară concomitent pe toate locurile de mucă ale liniei în flux; pentru liniile în flux sincronizate, lansarea produselor în fabricație, trecerea lor pe alte locuri de muncă, precum și ieșirea produselor de pe linie are loc la intervale egale cu mărimea tactului de producție(tactul de producție fiind intervalul de timp la care ies de pe linia în flux 2 produse finite consecutive).Locurile de muncă de pe liniiloe în flux diferă ca număr în funcție de durata operațiilor pe caer le execută,astfel:

-pentru operațiile ale căror durate sunt egale cu mărimea tactului de producție, numărul locurilor de muncă este egal cu 1.

-pentru operațiile ale căror durate sunt multiple de mărimea tactului de producție, numărul locurilor de muncă va fu egal cu:

unde:

-numărul locurilor de muncă pentru operația i

-durata operației i

T-mărimea tactului de producție

f) Deplasarea produselor de la un loc de muncă la altul se face cu ajutorul unor mijloace de transoprt adecvate,pentru liniile în flux sincronizate mijloacele de transoprt au deplasare continuă și funcționează automat sau mecanizat, din această categorie fac parte benzile rulante sau converierele, ale caror viteze de deplasare sunt strict corelate cu tactul de funționare al liniei de producție în flux.

g) Executarea unui anumit produs sau a unei grupe de produse asemănatare din punt de vedere constructiv, al gabgaritelor sau al procesului tehnologic.Pentru realizarea acestei trăsaturi, trebuie să existe o omogenitate a calității, a dimensiunii materialelor și a semifabricatelor folosite, potrivit standardelor sau normelor interne.(Florica Badea Managementul producției industriale)

Marea diversitate a formelor de organizare a producției în flux impune gruparea lor pe tipuri omogene din punct de vedere funcțional. în acest sens, pot fi folosite mai multe criterii de sistematizare tipologica a liniilor de producție în flux, dintre care mai importante sunt cele care vor fi analizate în continuare.

În funcție de nomenclatura produselor exexutate pe linie se individualizează trei categorii de linii de producție în flux: flux monovalent, flux continuu, flux discontinuu(intermitent).[6]

2.1. Liniile de producție în flux monovalent

Au un caracter rigid, fiind specializate în executarea unui singur fel de produs în cantități foarte mari. Ele se folosesc în producția de masa și funcționează continuu pe baza unui ritm reglementat.

În raport cu gradul de continuitate a desfășurării procesului de producție, se deosebesc linii de producție în flux continuu și discontinuu (intermitent).

2.2 Liniile de producție în flux continuu

Reprezintă varianta avansată de organizare a producției în flux.

La aceste linii se asigură continuuitatea desfășurării producției pe baya unui tact de funcționare unic și a unui ritm constant, ca urmare a sincronizării executării în timp a operațiilor tehnologice.

Sincronizarea deplină se realizează numai în condițiile respectării integrale a cerințelor principiului proporționalității.

Această relație este posibilă atunci când durata operației sau grupei de operații executate pe fiecare loc de muncă al liniei de producție în flux este egală cu tactul adoptat sau cu un multiplu al acestuia.

În cazul producției în flux continuu, lansarea produselor pe linie, trecerea lor de la un loc de muncă la altul și ieșirea acestora de pe linie, în finalul procesului de producție, se fac la intervale de timp constante, egale cu tactul stabilit de funcționare a liniei.

În condițiile sincronizării depline nu există întreruperi în funcționarea utilajelor și în activitatea muncitorilor, asigurând-se o încărcare completă a acestora.De asemenea, produsele se pot afla fie în etapa de executare a operațiilor tehnologice, fie în cea de transport între locurile de muncă ale liniei, astfel nu va exista întreruperi între operații.

2.3 Liniile de producție în flux discontinuu

Se caracterizează prin nesincronizarea executării în timp a operațiilor tehnologice sau, în cel mai bun caz prin sincronizarea parțială, numai pentru unele operații executate pe linia de producție în flux.Aceasta, ca urmare a faptului că procesul tehnologic nu poate fi divizat pe operații sau grupe de operații care au în totalitatea lor durate egale sau multiple.

În aceste condiții, procesul de producție se realizează cu întreruperi în funcționarea utilajelor, în activitatea muncitorilor și în circulația produselor.În același timp se înregistrează o încărcare neuniformă și incompletă a locurilor de muncă care formează linia de producție în flux.

Pentru diminuarea sau chiar eliminarea efectelor negative ale fluxului intermitent se pot adopta modalități specifice de organizare a producției, ca de exemplu:creșterea gradului de paralelism prin folosirea mai multor locuri de muncă de același tip, executarea pe line și a altor produse cu desfășurarea producției pe loturi, folosirea sistemului de lucru al unui muncitor în mod succesiv la mai multe locuri de muncă, de diferite tipuri, utilizarea stocurilor circulante de producție.

De asemenea, trebuie sa se urmărească aplicarea unor masuri tehnice și organizatorice prin care sa se asigure creșterea gradului de sincronizare sau chiar sincronizarea totala a executării în timp a operațiilor tehnologice, cum ar fi: modificarea constructiva a produselor executate pe linie, perfecționarea procesului tehnologic folosit, introducerea unor echipamente noi, regruparea operațiilor pe locuri de muncă.

În raport cu ritmul de funcționare, se întâlnesc linii de producție în flux cu ritm reglementat și cu ritm liber.

– Liniile de producție în flux cu ritm reglementat execută în permanentă o anumită cantitate de producție în aceeași unitate de timp. Menținerea aceluiași ritm presupune sincronizarea totală a executării în timp a operațiilor tehnologice și folosirea unor mijloace de transport cu o viteză de deplasare constanta, corelată strict cu ritmul adoptat, în aceste condiții, liniile de producție în flux cu ritm reglementat funcționează continuu.

– Liniile de producție în flux cu ritm liber executa în aceeași unitate de timp cantități de produse diferite.

Ritmul liber e determinat de lipsa sincronizării depline a executării în timp a operațiilor tehnologice. Mijloacele de transport folosite nu au o viteză de deplasare constantă.Ca urmare, liniile de producție în flux cu ritm liber funcționează discontinuu.[7]

Capitolul 3

Coordonarea proceselor de producție într-o fabrică de tricotaje prin imlpementarea managementului performant al producției

S.C. ITALSTEI S.R.L. este organizată ca o societate cu raspundere limitată având de la înființare un singur acționar, capitalul social fiind în exclusivitate român.

Sediul societății este în România, localitatea Beiuș, str. 1 Decembrie, nr. 58, judetul Bihor, societatea a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comertului al Camerei de Comerț și Industrie din judetul Cluj sub nr. J35/2870/1998 CUI: 11948774

Figura nr.3.1. Sediul firmei

Dotarea tehnică a întreprinderii, adecvată profilului de activitate, cu un grad mediu de flexibilitate, a fost facută în mod continu de la înființare pâna în prezent.

Dupa 2003 firma a început sa exporte unele din produsele sale în țări precum Italia și a schimbat strategia de aprovizionare eliminând o serie de intermediari ce duceau la creșterea prețului diferitelor materii prime. Acest lucru a fost posibil datorită mărimii capitalului firmei direct de către asociați.

Obiectul de activitate

Conform statutului înregistrat la constituirea societății obiectul de activitate al societății S.C. ITALSTEI S.R.L. este fabricarea de metraje prin tricotare sau croșetare textile pe bază de comandă dar și în funcție de cererile pieței.

Profilul de fabricație

S.C. ITALSTEI S.R.L. are un profil de fabricație ce s-a diversificat mai ales în ultimii trei ani ca urmare a unor investiții făcute si a pătrunderii pe piața internă direct către populație prin magazinul propriu precum și a pătrunderii pe piața externă.Gama de produse ce se pot fabrica este următoarea:

Tabel nr.3.1.

Pe lângă aceste produse fabricate după standarde proprii societatea mai execută si alte produse pe bază de comenzi făcute de către parteneri străini.

ORGANIZAREA STRUCTURALĂ

Din punct de vedere organizatoric în cadrul S.C. ITALSTEI SRL se disting:

-Structura functională

-Structura de producție și concepție

Structura functională este reprezentată de totalitatea compartimentelor funcționale și a postului de muncă în cadrul acestora, gruparea si subordonarea lor precum si legăturile ce se stabilesc între ele.

Societatea S.C. ITALSTEI S.R.L. este o întreprindere de dimensiune mijiocie cu un număr de 100 salariați în 2004, de aceea structura organizatorică este relativ simplă. Structura organizatorică a S.C. ITALSTEI S.R.L este una functională propiu-zisă în care criteriul de specializare a activităților si de grupare în compartimente este dată de natura sarcinilor. Coordonarea compartimentelor este asigurată de însăși managerul general, acesta reprezentând și un avantaj. Ca dezavantaje se remarcă caracterul secvențial dintre activități, si rupturile relative dintre funcțiuni.

Astfel societatea prezintă urmatoarea organizare:

1.biroul financiar – 2 salariați

2.biroul de programare a producției -2 salariați

3.secții de producție și cele de pregătire a producției cu aproximativ – 90 salariați

4.serviciul de aprovizionare, depozitare, transport, marketing – 3 salariați

5.birou plan, evidența cantităților de resurse materiale si produse finite -3 salariați

În cadrul structurii de producție si concepție corespunzator cu felul proceselor de producție se disting mai multe sectoare:

1. Sectorul de bază în care se desfășoară procese de producție ce formează activitatea principală a societății, având ca scop transformarea obiectelor muncii cu ajutorul mijioacelor de muncă în produse finite si este format din cinci secții numerotate astfel: CB1, CB2,.. .CB5.

2. Sectorul auxiliar în care se desfășoară procese de producție auxiliare care au menirea de a crea condiții necesare desfășurării normale a proceselor de bază și care e format din secția mecanico-energetică.

3. Sectorul de deservire în care execută procese de deservire ce au ca obiect prestarea unor activități hotărâtoare pentru desfășurarea normală a activităților în secțiile de bază și auxiliare,este format din transporturi, depozite și magazii.

4. Sectorul conex are ca obiect de activitate aprovizionarea si comercializarea de bunuri și produse altele decât cele principale din obiectul de activitate precum și prestarea de alte servicii și este format din punct de desfacere produse alimentare.

Tot în cadrul structurii de producție si concepție se mai regăsesc:

– Atelierul de proiectare si pregătirea fabricației

– Serviciul C.T.C.

Tipul structurii de producție trebuie ales rațional având o importanță deosebită și influențând direct organizarea depozitării materialelor si produselor finite, transportul intern, numărul și structura personalului muncitor, componența aparatului de conducere cât și indicatorii de eficiența economico-financiară.

3.1. Procesul de producție al firmei S.C. ITALSTEI S.R.L

Procesul de producție cuprinde:

– tricotat

– termofixat

– croit

– confecționat

– finisat

– ambalat

– livrat

Tricotul se realizează din fire 100% acrilice sau în amestec, pe mașini electronice de tricotat rectilinii, marca Stoll.Fabrica dispune de spații corespunzătoare pentru depozitarea materiilor prime, a auxiliarelor, a produselor finite, atât pe umerașe cât și în cutii, transportul intern fiind paletizat.

Structura de producție este de tip mixt, caracterizată prin faptul că îmbină avantajele tipului de structură tehnologică în care secțiile de bază sunt specializate în executarea anumitelor faze ale procesului tehnologic pentru toate produsele din nomenclatorul de fabricație cu avantajele tipului de structură pe produs în care fiecare secție este specializată în fabricarea unui anumit produs.

Avantaje

-schimbarea ușoară a sortimentului de fabricație

-fabricarea unei game largi de produse

-productivitatea ridicată a muncii

-receptivitatea la tehnica nouă

Dezavantaje

-volum mare de transporturi interne si lungirea ciclului de fabricație

-reglaje numeroase si repetate ale utilajelor

-situații de încărcare insuficientă a utilajelor pentru un anumit produs

3.2. Determinarea mărimii optime a loturilor de fabricație

Indicatori de profitabilitate

Marja profilului net este semnificativ mai bună decât cea a industrie din care face parte.Firma prezintă un risc foarte scăzut comparativ cu majoritatea firmelor din aceeași industrie și are perspective de dezvoltare accelerată.

Marja profitului operațional este mai bună decât cea a industriei din care face parte.Firma prezintă un risc scăzut comparativ cu majoritatea firmelor din aceeași indistrie și are perspective semnificative de dezvoltare.

Evoluția cifrei de afaceri este mult mai slabă decăt cea a industriei din care face parte.Firma prezintă un risc mare având în vedere că nu reușește să urmeze tendința de dezvoltare a segmentului din care face parte.

Randamentul activelor este mai mare decât al industrie din care face parte.Firma prezintă un risc foarte scăzut, și are perspective solide de dezvoltare.

Randamentul capitalului este semnificativ mai mare.Firma prezintă un risc foarte scăzut și fructifică foarte bine capitalurile acționarilor.

Tabel nr.3.2.1. Indicatori de profitabilitate

Indicatori de solvabilitate

Nivelul datoriilor în total activ este egal comparativ cu media industriei din care face parte.Firma are capitaluri proprii care permit menținerea unui echilibru financiar.

Grad acoperire datorii, profitul din activitatea curentă a firmei acoperă foarte bine datoriile, iar firma are suficiente resurse financiare pentru rambursarea acestora.Indicatorul este mult mai mare decât media industriei din care face parte.

Tabel nr. 3.2.2. Indicatori de solvabilitate

Indicatori de Eficiență

Perioada de încasare clienți, firma încasează facturile emise într-un termen mai lung decât media industriei din care face parte.Încasarea la termene mari a creanțelor poate împinge firma către finanțări externe și poate afecta dezvoltarea acesteia.

Perioada de plată furnizori, firma își plătește furnizorii într-un termen comparative egal cu cel al industriei din care face parte.Plata la termene mai lungi a acestora poate constitui o sursă de finanțare și un surplus de lichidități.

Perioada de rotație a stocurilor, firma are stocuri mult mai mici decât media industriei din care face parte.Menținerea unor stocuri foarte reduse conduce la un management financiar mai bun, o încasare mai rapidă a banilor și premise de dezvoltare.

Tabel nr.3.2.3. Indicatori de eficiență

Figura nr.3.2.1. Mașină de bobinat fir

Figura nr.3.2.2. Masină de triotat STOLL

Tabel nr.3.2.4. Evoluția financiară

Tabel nr.3.2.5. Cifra de afaceri

Comparația între cifra de afaceri înregistrată de firmă și media sectorului.

Tabel nr.3.2.6. Profitabilitatea firmei

Comparația între Profitul net/Pierderea înregistrată de firmă și media sectorului.

Conluzii

Bibliografie

[1] Dumitrescu Mihail, Introducere în management și management general, Editura Burounion Oradea 1995;

[2] Gherghel Sabina, Managementul Producției-curs, platforma Didatec 2014;

[3] Gherghel Sabina, Indrie Liliana, Bazele și Ingineria sistemelor de producție ediția 2, Editura Universității din Oradea 2007;

[4] Nicolescu Ovidiu, Management Editura Economică;

[5] Neacșu Marian, Manualul de inginerie economincă, Managementul producției și operațiilor

Editura Dacia Cluj-Napoca, 2002;

[6] http://biblioteca.regielive.ro/referate/management/functia-de-coordonare-300453.html (accesat la data de 10.02.2015);

[7] http://biblioteca.regielive.ro/fituici/management/managementul-productiei-106635.html (accesat la data de 21.03.2015);