Cooperarea Polițieneasca In Spatiul Schengen Urmărirea Transfrontalieră

=== fa68e53346a2523468319f2645acafc10bab06a7_306401_1 ===

COOPERAREA POLIȚIENEASCĂ ÎN SPAȚIUL SCHENGEN – URMĂRIREA TRANSFRONTALIERĂ

CUPRINS

Capitolul 1. Cooperarea polițienească Schengen

1.1 Delimitări conceptuale

1.2 Schengen Information System – Sistemul de Informații Schengen – S.I.S.

1.3 Supplimentary Information Requested at the National Entries – Biroul S.I.R.E.N.E.

1.3.1. Principalele atribuții ale biroului S.I.R.E.N.E.

1.4 Categoriile de date incluse în S.I.S.

1.4.1 Semnalările în S.I.S. privind persoanele

1.4.2. Semnalările în S.I.S. privind obiectele

1.5 Accesul la baza de date a S.I.S.

1.6. Protecția datelor în S.I.S.

Capitolul 2. Evoluțiile sistemului de informații Schengen

2.1 SISone4all – Propunerea Portugheză

2.2 Sistemul de Informații Schengen de generația a doua– S.I.S. II

2.3 Avantajele S.I.S. II

2.4 Incidente pe parcursul derulării proiectului S.I.S. II

2.5 Probleme diverse la nivelul colaborării părților implicate în proiectul S.I.S. II

Capitolul 3. Legislația națională în domeniul cooperării polițienești internaționale și al urmăririi transnaționale

Capitolul 4 Alte măsuri de cooperare Schengen – V.I.S. – Sistemul de informații privind vizele

4.1 Beneficiile conferite de V.I.S.

4.2 Accesul la baza de date a Sistemului de Informații privind Vizele

4.3 Măsuri speciale pentru prelucrarea datelor în VIS

Concluzii

Bibliografie

Anexe

CAPITOLUL 1. COOPERAREA POLIȚIENEASCĂ SCHENGEN

1.1 Delimitări conceptuale

Se cunoaște faptul că, în acest moment, Uniunea Europeană poate fi definită ca fiind rezultatul cooperării și relaționării la nivelul diverselor state europene, cooperare care a fost demarată în anul 1951, între Belgia, Franța, Germania, Olanda, Italia și Luxemburg.

În timp, acestor șase state li s-au alaturat altele, după cum urmează:

Anul 1973 – se alătură Irlanda, Regatul Unit și Danemarca

Anul 1981 – este acceptată Grecia

Anul 1986 – se alătură Portugalia și Spania

Anul 1995 – sunt integrate Austria, Suedia și Finlanda

Anul 2004 – sunt acceptate Ungaria, Cipru, Slovenia, Letonia, Estonia, Polonia, Malta, Cehia

Anul 2007 – se face integrarea statelor România și Bulgaria

Anul 2013 – se alătură și Croația

În acest fel, Uniunea Europeană a reușit să se transforme într-o organizație puternică, al cărui principal scop este reprezentat de consolidarea unei Europe puternice și unite, atât privită prin prisma economică și socială, cât și prin prisma politică, respectiv geopolitică, la nivelul acesteia menținându-se în permanență identitățile naționale ale tuturor statelor componente.

Încă din anii ’80 ai secolului trecut, mai multe state europene au început să se arate interesate de importanța, ca și de limitele libertății de mișcare în cadrul european, Germania, Belgia, Franța și Luxemburg luând ulterior decizia creării unui spațiu nelimitat intern, în ceea ce privește frontierele. Astfel, la data de 14 iunie a anului 1985, a fost semnat la Schengen (Luxemburg) un acord privind frontierele naționale, acesta fiind urmat cinci ani mai târziu de Convenția de Aplicare a Acordului Schengen – C.A.A.S. –19 iunie 1990.

Convenția de Aplicare a Acordului Schengen a intrat în vigoare în anul 1995, când la frontierele interne ale țărilor semnatare au fost eliminate controalele, fiind creată o unică frontieră externă, la nivelul căreia toate controalele erau realizate în conformitate cu anumite reguli, strict stabilite.

Așa s-a ajuns la instaurarea unor reguli comune în domeniul migrației persoanelor, a vizelor, a azilelor, în paralel cu instituirea unor măsuri specifice ce vizează cooperarea la nivel european în domeniul polițienesc, vamal, ca și judiciar.

În scurt timp, toate statele semnatare ale acordului Schengen au adoptat o serie întreagă de măsuri, ce aveau în vedere :

Eliminarea tuturor controalelor la frontierele interne, în paralel cu stabilirea și implementarea unor reguli stricte privind traversarea frontierelor de tip extern

Separarea strictă a fluxurilor de pasageri, atât în aeroporturi, cât și în aeroporturi

Armonizarea legislației privind condițiile de acordare a vizelor

Stabilirea unor reguli comune pentru toate persoanele ce solicitau azil

Elaborarea și implementarea unui set de reguli privind supravegherea și urmărirea de tip transfrontalier a tuturor organelor de poliție de la nivelul statelor membre

Dezvoltarea și consolidarea cooperărilor de tip judiciar dintre satte, cu ajutorul unui sistem eficient de extrădare, ce vizează și implementarea la nivel european a deciziilor instanțelor judecătorești

Crearea și implementarea Sistemului Informatic Schengen – S.I.S.- Schengen Information System

Toate aceste măsuri, alături de Acordul Schengen, de Convenția de Aplicare a acestuia, dar și de declarațiile și deciziile ce au fost ulterior adoptate de Comitetul Executiv Schengen (1990), ca și de numeroasele protocoale privind acordurile de aderare constituie împreună acquis-ul Schengen.

Spațiul Schengen reprezintă zona de liberă circulație în Europa, în cadrul căreia statele membre au decis să elimine controalele la nivelul frontierelor interne, fiind astfel posibilă traversarea dintr-un stat membru în altul, fără opriri pentru controale amănunțite.

Demn de semnalat este faptul că spațiul Schengen nu reprezintă Uniunea Europeană și nici invers, existând state membre ale U.E. care nu sunt incluse în spațiul Schengen (cum ar fi Irlanda și Marea Britanie), dar și state Schengen ce nu fac parte din U.E.(cum ar fi Norvegia, Islanda).

Acquis Schengen reprezintă totalitatea regulilor și a măsurilor ce sunt implementate de către statele membre, dar și a deciziilor și a declarațiilor adoptate, a acordurilor de aderare, a Acordului Schengen și a Convenției de Implementarea Acordului Schengen.

În prima fază, acquis-ul Schengen nu a fost inclus în cadrul legislativ de tip comunitar, modificarea intervenind după semnarea în octombrie 1997 a Tratatului de la Amsterdam (ce a intrat în vigoare la 1 mai 1999), printr-un Protocol special.

Astfel s-a inclus acquis-ul Schengen în legislația comunitară a Tratatului privind UE, în cadrul Titlului IV- Vize, azil, imigrație și alte politici (ce vizează libera circulație a persoanelor).

Drept urmare, în conformitate cu prevederile Tratatului de la Amsterdam, locul Comitetului Executiv Schengen (ce fusese stabilit prin Acordul Schengen) a fost luat de către Consiliul UE, de la 1 mai 1999 Secretariatul Schengen fiind încorporat în Secretariatul General al Consiliului.

Pentru prevenirea eventualelor probleme ce ar fi putut fi generate, în securitatea internă a statelor membre Schegen, prin eliminarea controalelor de la frontierele interne, au fost luate mai multe măsuri în domeniul :

Circulației persoanelor – vize și cooperarea la nivel consular

Cooperării polițienești – Cu sprijin reciproc acordat polițiilor din statele membre, în domeniul asisțentei judiciare, schimb de ofițeri între diversele poliții naționale, misiuni de urmărire și supraveghere transfrontalieră și acțiuni intense de cooperare la nivel transfrontalier, la nivelul granițelor interne (înființarea unor servicii comune ale vămilor, poliției și poliției de frontieră, pentru toate statele membre)

Cooperării judiciare

La nivel european, principala preocupare în domeniul de gestionare a frontierelor vizează în special asigurarea respectării unor reguli stricte, cu aplicarea corectă a tuturor măsurilor adoptate. Pentru atingerea acestui deziderat, au fost elaborate și implementate mai multe acte, precum :

S.B.C. (Schengen Borders Code), respectiv C.F.S. – Codul Frontierelor Schengen – prin care este reglementată trecerea persoanelor la nivelul la frontierele din spațiul Schengen

E.B.F. (External Borders Fund), respectiv F.F.E. – Fondul pentu Frontierele Externe – are în vedere identificarea și stabilirea unui nivel optim privind repartizarea sarcinilor financiare la nivelul gestionării frontierelor externe spațiului Schengen

S.I.S. (Schengen Information System), respectiv S.I.S. – Sistemul de Informații Schengen – vizează înființarea unor baze de date centralizate, cu scopul gestionării eficiente atât a frontierelor, cât și a migrației persoanelor

V.I.S. (Visa Information System), respectiv Sistemul de Informații privind Vizele

E.U.R.O.D.A.C. – reprezintă baza de date la nivel european privind amprentele digitale necesare identificării solicitanților de azil, dar și a imigranților ilegali

De departe, cea mai eficientă măsură o constituie înființarea sistemului comun de urmărire transfrontalieră polițienească, cunoscut și sub numele de Sistemul Informatic Schengen, în care toate statele membre introduc direct datele din bazele naționale de date.

La aceasta se adaugă și protecția datelor ce au caracter personal, constând în dreptul oricărei persoanei fizice de a beneficia de confidențialitatea caracteristicilor ce pot duce la identificarea sa, în paralel cu obligația statului membru de a adopta și implementa măsuri adecvate de protecție, dat fiind faptul că mare majoritate din informațiile transferate între statele membre conțin informații personale.

Prevederile Convenției Schengen sunt în acest moment implementate de mai multe state membre, adoptarea măsurilor specifice realizându-se în mod etapizat, respectiv :

Anul 1985 – Germania, Olanda, Franța, Belgia, Luxemburg

Anul 1990 – Italia

Anul 1991 – Portugalia și Spania

Anul 1992 – Grecia

Anul 1995 – Austria

Anul 1996 – Suedia, Finlanda și Danemarca

Anul 2001 – Norvegia, Islanda

Anul 2007 a fost anul în care la spațiul Schengen au aderat alte state europene, inițial luându-se măsura eliminării controalelor la frontierele terestre și maritime pentru acestea. Ulterior, s-a decis și eliminarea controalelor la nivelul frontierelor aeriene ale Cehiei, Poloniei, Ungariei, Lituaniei, Lituaniei, Ungariei, Estoniei, Sloveniei și Slovaciei.

Diferența majoră dintre statutul de membru al Uniunii Europene și stat membru al spațiului Schengen constă în eliminarea controalelor la nivelul frontierelor interne.

1.2 Schengen Information System – Sistemul de Informații Schengen – S.I.S.

Prevederile legislative privind S.I.S. – Schengen Information System, sunt incluse în cadrul Titlului IV al Convenției de Aplicare a Acordului Schengen (C.A.A.S.), (art. 92-119). Conform acestora, fiecare stat ce este membru al spațiului Schengen este obligat să creeze și să implementeze un sistem național informatic (N.S.I.S.), prin intermediul căruia să se poate conecta, pentru schimb de informații la unitatea centrală (respectiv C.S. S.I.S.).

Pe bună dreptate, Sistemul de Informații Schengen (denumit și S.I.S.) poate fi considerat drept „coloana vertebrală” a spațiului Schengen, el conținând cea mai valoroasă bază de date comună la nivel european.

S.I.S. are drept scop atât menținerea, la nivel european, a securității publice, cât și sprijinirea cooperării polițienești și judiciare europene, ca și gestionarea tuturor controalelor realizate la frontierele externe ale spațiului Schengen.

Astfel, toate statele membre ale spațiului Schengen și care au acces la S.I.S., pot introduce diverse „alerte” vizând atât persoanele ce sunt fie puse sub urmărire, fie declarate dispărute, cât și diversele bunuri ce au fost declarate pierdute sau furate, ori diversele interdicții de intrare/ieșire.

Sistemul de Informații Schengen poate fi accesat direct de către toți oficialii ce sunt autorizați să aplice legea la nivel european și care au nevoie, pentru desfășurarea în bune condiții a activității, să acceseze numeroasele informații ce sunt introduse și prelucrate de sistem.

Demn de menționat este faptul că schimbul de informații de tip complementar sau suplimentar în ceea ce privește diversele alertele introduse în S.I.S. îi revin, ca și responsabilitate unei structuri de tip permanent, la nivel național, ce este denumită SIRENE (respectiv Supplementary information request at the national entry).

S.I.S. le permite tuturor autoritățile desemnate din cadrul statelor membre, ca printr-o procedură de căutare de tip automat, să dețină accesul la toate semnalările ce privesc persoane, dar și obiecte la controalele de la frontiere, să facă diverse verificări necesare autorităților vamale, în cadrul unor controale judiciare, dar și în cazul acordării permiselor de ședere ori a vizelor.

Prin intermediul Sistemului de Informații Schengen se reușește menținerea atât a ordinii și a securității publice, cât și a securității statului respectiv, avându-se în vedere prevederile C.A.A.S. Astfel, toate statele membre Schegen nu pot realiza diverse căutări în bazele de date ce aparțin celorlalte state membre, ci doar în C.S.S.I.S., în acest fel fiind asigurat accesul la toate alertele emise de către statele membre Schengen.

De asemenea, orice stat membru are dreptul să decidă dacă este cazul sau nu să introducă în S.I.S. o semnalare vizând o persoană sau un bun, semnalarea neputând fi nici modificată și nici ștearsă decât de către statul care a introdus-o.

Toate aceste semnalări sunt introduse în S.I.S. pe categorii special desemnate, de bunuri sau de persoane căutate, dar și în corespondențe, scopul alertelor vizând în principal căutarea, identificarea ori nepermiterea accesului într-un stat membru.

În momentul în care, după introducerea datelor, s-a remarcat o potrivire între semnalarea introdusă de un stat și datele ce sunt obținute de către alt stat, apare așa numitul hit, respectiv o corespondență la nivelul celor două seturi de date. În acest fel, SIS reușește să fie un adevărat instrument de control la frontierele statelor membre.

În timp, ca urmare a dezvoltării Sistemului de Informații Schengen, s-a impus necesitatea implementării S.I.S. II (a doua generație) Comisia Uniunii Europene luând în discuție acest proiect încă din anul 2005.

Ca urmare a divergențelor apărute, s-a reușit adoptarea bazei legale abia în anul 2006, aceasta incluzând în principal:

Regulamentul (E.C.) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (20 decembrie 2006) privind înființarea, organizarea și funcționarea S.I.S. II – Sistemul de Informații Schengen de a doua generație

Regulamentul (E.C.) nr. 1986/2006 al P.E. vizând accesul S.I.S. II de către toate serviciile statelor membre ce sunt responsabile cu emiterea certificatelor de înmatriculare a vehiculelor

Decizia Consiliului 2007/533/J.A.I. în ceea ce privește înființarea, funcționarea ca și utilizarea S.I.S. II

1.3 Supplimentary Information Requested at the National Entries – Biroul S.I.R.E.N.E.

S.I.R.E.N.E. are un rol esențial în buna funcționare a Sistemului Informatic Schengen, el fiind interfața umană a S.I.S., punctul comun în contactul stabilit între statele membre Schengen. S.I.R.E.N.E. a fost înființat ca urmare a necesității schimbului de informații de la nivelul statelor membre, în ceea ce privește cooperarea internațională polițienească, reglementată prin prevederile Convenției de Aplicarea Acordului Schegen.

Conform alin. 2 al articolului 7 din Decizia nr. 533/2007 privind înființarea, funcționarea și utilizarea S.I.S. II, fiecare stat membru are dreptul să își desemneze „autoritatea care asigură schimbul tuturor informațiilor suplimentare în conformitate cu dispozițiile Manualului S.I.R.E.N.E.”.

Toate schimburile de informații între Birourile S.I.R.E.N.E. ale statelor membre sunt realizate printr-un sistem de tip work-flow, ce este dezvoltat și implementat de către fiecare stat membru al spațiului Schengen. Sistemul work-flow are în componența sa și un serviciu de tipul mesageriei tip e-mail, al cărui serverul central la se găsește la Strasbourg.

Principalul rol al Biroului S.I.R.E.N.E. constă în furnizarea, în timp real, a informațiilor solicitate de utilizator, acesta având și posibilitatea de a complete informația cu diverse date suplimentare, în timpul cel mai scurt. Demn de menționat este faptul că S.I.R.E.N.E. funcționează pe sistemul mesageriei electronice.

Activitatea în cadrul Biroului S.I.R.E.N.E. este una de tip dispecerat, acesta fiind practic disponibil 24 de ore, șapte zile pe săptămână. În acest fel se asigură în mod ideal continuitatea întregului flux de informații în cadrul tuturor birourilor național echivalente S.I.R.E.N.E. Sistemul de Informații Schengen este un sistem de tip hit/no-hit, în cadrul căruia toate semnalările sunt destul de succinte, iar informațiile suplimentare (de la introducerea în sistem și până la descoperirea lor) sunt elaborate și distribuite de către S.I.R.E.N.E., sub forma unor formulare (documente de tip tipizat).

În țara noastră, S.I.R.E.N.E. a fost creat încă din anul 2004, el urmând să devină operațional în momentul în care România va adera la Spațiul Schengen.

1.3.1 Principalele atribuții ale biroului S.I.R.E.N.E.

Biroul S.I.R.E.N.E. are mai multe atribuții, dintre acestea enumerând:

Procesarea tuturor datelor ce privesc persoanele și obiectele, în conformitate cu prevederile art. 95 – 100 din cadrul Convenției Schengen

Coordonarea acțiunilor specifice, transmiterea informațiilor suplimentare și procesarea rezultatelor furnizate

Furnizarea asistenței juridice internaționale reciproce, în conformitate cu prevederile art. 39 și art. 46 din cadrul Convenției Schengen privind cooperarea polițienească în vederea combaterii și soluționării infracțiunilor

Acordarea sprijinului necesar tuturor autorităților judecătorești ale statelor membre în ceea ce privește cazurile de extrădare și cazurile de repatriere ale persoanelor suspecte, pe calea aerului

Furnizarea tuturor informațiilor necesare, în baza unor cereri legale privind accesul la datele persoanel, vizând datele ce sunt stocate în cadrul S.I.S., dar și în cadrul bazelor naționale de date ale polițiilor statelor membre

Redactarea liniilor directoare ce privesc utilizarea legală a S.I.S., de către autoritățile, ca și serviciile subordonate

Organizarea diverselor cursuri de formare profesională în domeniu

Participarea la diverse acțiuni ce au un impact ridicat la nivel transfrontalier

1.4 Categoriile de date incluse în S.I.S.

În cadrul Sistemului de Informații Schengen sunt regăsite toate categoriile de date ce sunt furnizate de către fiecare stat membru al spațiului Schengen, informațiile fiind necesare pentru buna realizare a scopurilor menționate în cadrul art. 95 – 100 din cadrul C.A.A.S., Decizia 2007/533/JAI a Consiliului U.E .(12 iunie 2007), a Regulamentului nr.1987/2006, ca și a Regulamentului nr.1986/2006.

1.4.1 Semnalările în S.I.S. privind persoanele

Importanța semnalării unui caz în cadrul Sistemului de Informații Schengen (S.I.S.) îi revine statului semnalant, principalele semnalări ce vizează o persoană putând face referire la diverse aspecte, precum :

Persoanele ce fac obiectul fie unor proceduri de extrădare, fie unor proceduri de predare în baza unui mandat european de arestare

Persoanele de altă naționalitate, declarate cetățeni inadmisibili, și împotriva cărora a fost dispusă o măsură de nepermitere a intrării în țară

Persoanele de altă naționalitate, declarate cetățeni inadmisibili, împotriva cărora s-a dispus măsura expulzării de pe teritoriul unui stat membru

Persoanele de altă naționalitate, declarate cetățeni inadmisibili, împotriva cărora s-a dispus returnarea pe teritoriul unui stat membru

Persoanele de altă naționalitate, declarate cetățeni inadmisibili, împotriva cărora s-a dispus o măsură de îndepărtare de pe teritoriul unui stat membru

Persoanele dispărute sau cele care, în interesul propriei protecții ori pentru prevenirea unor amenințări, trebuie să fie plasate provizoriu, într-un loc sigur de pe teritoriul unui stat membru – numai la solicitatea autorității competente ori a autorității judiciare ce are competența în domeniu

Persoanele ce au fost citate să se prezinte în fața unor autorități judiciare, ca urmare a unei proceduri penale ce vizează fapte pentru care acestea au fost urmărite penal

Persoanele cărora trebuie să li se aducă la cunoștiință o hotărâre de tip penal

Persoanele ce sunt în centrul unei supravegheri discrete sau sunt supuse unui control specific

1.4.2. Semnalările în S.I.S. privind obiectele

În ceea ce privește semnalările obiectelor ce pot fi introduse în cadrul S.I.S., merită amintite :

Vehiculele cu motor, ce au o capacitate cilindrică mai mare de 50 cm3 și care au fost declarate furate, sunt tăinuite ori pierdute

Toate documentele ce privesc autovehiculele și care au fost furate, tăinuite sau pierdute

Plăcile conținînd numere de înmatriculare ale autovehiculelor ce au fost furate, tăinuite sau declarate pierdute (art. 100 lit. f CAAS./ art. 38 lit. 2f Decizia

Remorcile, dar și rulotele ce au o greutate netă mai mare de 750 kg și care au fost furate, tăinuite sau declarate pierdute

Armele letale ce au fost furate, tăinuite sau declarate pierdute

Toate datele ce privesc înscrisuri oficiale necompletate și care au fost furate, tăinuite sau declarate pierdute

Toate documentele de identitate eliberate de statele membre, precum pașapoarte, cărți de identitate sau permise de conducere și care au fost furate, ori însușite ilegal sau delcrate pierdute

Bancnotele sau titlurile de valoare ce au fost furate, tăinuite sau declarate pierdute

Permisele de reședință, ca și documentele de călătorie ce au fost furate, însușite ilegal, declarate pierdute sau anulate

Diverse ambarcațiuni și aeronave

Diverse echipamente industriale, containere sau motoare exterioare

Diverse valori imobiliare, ca și mijloace de plată (cecuri, cărți de credit, obligațiuni și /sau acțiuni) care au fost furate, însușite ilegal, declarate pierdute sau anulate.

1.5 Accesul la baza de date a S.I.S.

În ceea ce privește accesul la toate datele ce sunt conținute în cadrul Sistemului Informatic Schengen acesta le este acordat, în exclusivitate, numai :

Autorităților ce au responsabilități în controlul frontierelor

Autorităților ce sunt responsabile cu diverse controale vamale sau polițienești în interiorul statelor membre, ca și autoritățile ce sunt responsabile cu atenta coordonare și supraveghere acestor controale

Autorităților naționale judiciare – autoritățile ce sunt responsabile cu demararea urmăririlor penale, a celor responsabile cu diverse anchete judiciare

Autorităților ce au responsabilitatea să emită vize

Autorităților de la nivel central ce sunt responsabile în examinarea cererilor de viză diverse

Autorităților de la nivel central ce sunt responsabile cu emiterea permiselor de rezidență și cu administrarea legislației ce privește străinii – conform prevederilor legate de circulația persoanelor C.A.S.S.

E.U.R.O.P.O.L. – Oficiul European de Poliție

Membrii E.U.R.O.J.U.S.T. și asistenții lor

Autorităților guvernamentale ce sunt responsabile cu emiterea certificatelor de înmatriculare – acces direct

Autorităților non- guvernamentale ce sunt responsabile cu emiterea certificatelor de înmatriculare – acces indirect

1.6. Protecția datelor în S.I.S.

În cadrul S.I.S., marea majoritate a informațiilor conținute de acesta este ocupat de datele ce au caracter personal, motiv pentru care C.A.A.S. a prevăzut numeroase măsuri ce vizează protecția împotriva accesului neautorizat, ca și utilizarea abuzivă fie din partea unor state membre, fie din partea unor persoane ce sunt neautorizate.

Conform C.A.A.S., datele din S.I.S. pot să fie utilizate doar în scopurile ce sunt clar specificate în interiorul fiecărei categorii de semnalare, putând fi copiate diverse date numai în scop strict tehnic.

Aceste date, conform legislației europene, nu pot fi utilizate sub nici o formă în scop administrativ, excepțiile fiind clar prevăzute, nerespectarea lor fiind percepută ca o neîndeplinire a prevederilor specificate în C.A.A.S..

Solicitarea accesului la datele personale conținute în S.I.S. poate fi făcut numai de către persoanele direct implicate, față de care se are în vedere legislația în domeniul național vizând protecția datelor persoanelor din statul membru implicat.

Demn de semnalat este faptul că toate datele personale ce sunt incluse în cadrul S.I.S. pot fi păstrate anumite perioade de timp, iar in situația în care semnalările diverse nu sunt eliminate, acestea nu pot fi menținute de către statele membre o perioadă mai mare de trei ani.

În situația în care legislația unui stat prevede acest lucru, perioadele în care datele personale pot fi păstrate în S.I.S. pot fi și mai scurte decât limitele impuse în cadrul C.A.A.S.

De asemenea, toate statele membre au obligația de a asigura un nivel de protecția datelor persoanelor de nivel minim egal cu cel menționat în cadrul Convenției C.E.. Aceste date, conform legislației europene, nu pot fi utilizate sub nici o formă în scop administrativ, excepțiile fiind clar prevăzute, nerespectarea lor fiind percepută ca o neîndeplinire a prevederilor specificate în C.A.A.S.

Solicitarea accesului la datele personale conținute în S.I.S. poate fi făcut numai de către persoanele direct implicate, față de care se are în vedere legislația în domeniul național vizând protecția datelor persoanelor din statul membru implicat.

Demn de semnalat este faptul că toate datele personale ce sunt incluse în cadrul S.I.S. pot fi păstrate anumite perioade de timp, iar in situația ăn care semnalările diverse nu sunt eliminate, acestea nu pot fi menținute de către statele membre o perioadă mai mare de trei ani.

În situația în care legislația unui stat prevede acest lucru, perioadele în care datele personale pot fi păstrate în S.I.S. pot fi și mai scurte decât limitele impuse în cadrul C.A.A.S.

De asemenea, toate statele membre au obligația de a asigura un nivel de protecția datelor persoanelor de nivel minim egal cu cel menționat în cadrul Convenției C.E.

CAPITOLUL 2. EVOLUȚIILE SISTEMULUI DE INFORMAȚII SCHENGEN

În prima etapă, Sistemul de Informații Schengen a fost prevăzut să funcționeze în cele 15 state care erau membre ale Convenției Schengen – S.I.S. 1. Cum începând cu anul 2001, la această Convenție au aderat și alte state, sistemul a fost extins, el incluzând și Norvegia și Islanda, cu un loc aferent de rezervă, respectiv SIS 1 +. În ciuda faptului că S.I.S. ar fi trebuit să fie operațional încă din anul 1992, el a început să fie folosit abia trei ani mai târziu, respectiv la data de 26 martie 1995 au fost conectate primele state, respectiv Germania, Franța, Olanda, Belgia, Luxemburg, Spania și Portugalia.

În anul 1997 acestor țări li s-au alăturat Italia (26 octombrie), Austria (1 decembrie) și Grecia (8 decembrie), în ciuda faptului că între Grecia și restul țărilor Schengen controalele au continuat încă trei ani, ele fiind eliminate abia la data de 26 martie 2000. Suedia, Danemarca, Islanda, Finlanda și Norvegia s-au conectat la S.I.S. în anul 2001.

Sistemul Informatic Schengen este structural alcătuit din :

C. S.I.S. – sistemul central – ce este localizat la Strasbourg

N. S.I.S. – componentele la nivel național ale S.I.S. – existente la nivelul fiecărei țări membre, obligatoriu

C.S.I.S. – sistemul central – se asigură ca toate fișierele de date incluse în cadrul secțiunilor naționale, respectiv în N.S.I.S., sunt identice, informațiile fiind transmise on-line. În cadrul său sunt incluse toate semnalările de persoane și toate semnalările de obiecte, el nedeținând nici un fel de date ce nu sunt prevăzute în cadrul C.A.A.S.

C. S.I.S. permite de asemenea și schimbul de informații suplimentare între diversele țări membre, schimbul fiind realizat cu ajutorul birourilor naționale SIRENE. Dintre toate statele europene, Franța este cea care are rolul de gestiona central aflat Strasbourg.

În cazul S.I.S. 1+ se utilizează rețeaua S.I.S.N.E.T., în acest fel fiind colectate toate informațiile de la statele ce sunt membre ale spațiului Schengen.

2.1 SISone4all – Propunerea Portugheză

În anul 2004, cadrul Uniunii Europeane s-a extins, la acesta aderând state ca Slovenia, Slovecia, Cehia, Estonia, Polonia, Lituania, Cipru, Letonia sau Malta. În ciuda faptului că erau state membre ale U.E., acestea nu se puteau bucura de toate beneficiile aferente spațiului de justiție, libertate și securitate, ele nefiind încluse în spațiul Schengen.

Pentru aceasta s-a avut în vedere extinderea spațiului Schengen și punerea în aplicare din 2007 a S.I.S. II, pentru integrarea noilor țări membre ale Uniunii Europene. Cum operaționalizarea S.I.S. II s-a dovedit a fi destul de dificilă, Portugalia a venit în luna august a anului 2006 cu o soluție temporară, respectiv cu propunerea de implementare a sistemului SISone4all.

Acestea avea în vedere conectare temporară la S.I.S. 1+, prin cadrul sistemului național din Portugalia, a nouă din cele zece țări noi membre ale U.E. (cu precizarea că Cipru urma să fie conectată direct la sistemul S.I.S. II). În acest fel s-a reușit eliminarea controalelor diverse existente la nivelul frontierelor interne, Irlanda și Marea Britanie optând să urmeze exemplul Ciprului. Ulterior, în cursul lunii mai a anului 2008, și Elveția și-a exprimat dorința de se conecta prin intermediul SISone4ALL.

Varianta SISone4ALL, soluția găsită de statele membre pentru S.I.S. 1+, consta în clonarea de către fiecare nouă țară membră a Uniunii Europene, dar neinclusă în spațiul Schengen, a secțiunii propuse de Portogalia, aceasta fiind aplicabilă și aplicației S.I.R.E.N.E.

Trebuie menționat faptul că toate cele nouă state care au devenit membre ale Uniunii Europene în anul 2004 au fost evaluate Schengen în perioada 2006-2007 și chiar dacă riscurile privind dezvoltarea și implementarea unui proiect tehnic nou, în același timp cu implementarea celebrului S.I.S. II erau destul de serioase, țările au căzut de acord cu privire la faptul că această soluție era vitală pentru cooperarea la nivel european, urmare a eliminării controalelor la nivelul frontierelor interne.

Ca urmare a acestei soluții s-a reușit consolidarea unui spațiu european solid atât din punct de vedere economic, social, politic și cultural, cât și din punctul de vedere al securității la nivel de stat, în paralel cu o bună gestionare a migrației persoanelor, dar și a criminalității și a fenomenelor diverse de tip transfrontalier.

În perioada 6 – 7 decembrie a anului 2007 a avut loc la Bruxelles Consiliul J.A.I., ocazie cu care toți miniștrii de interne ai țărilor membre ale Uniunii Europene au căzut de acord asupra Deciziei Consiliului Europei în ceea ce privește eliminarea controalelor la frontierele interne ale noilor state membre, dar și aplicarea acquis-ului Schengen.

Noile măsuri au fost puse în aplicare pentru frontierele maritime și terestre începând cu finele anului 2007 (21 decembrie), din data de 29 martie 2008 acestea fiind aplicate și pentru frontierele aeriene. Așa se face că, de la data de 21 decembrie 2007, cunoscutul spațiu Schengen s-a mărit atât spre partea de est cât și spre cea de sud cu alte nouă state membre, evenimentul fiind marcat atât la nivel european cât și la nivel național, fiind organizate numeroase ceremonii la frontierele acestora.

Etapa următoare, ce a constat în eliminarea controalelor la frontierele aeriene interne, a demarat la data de 30 martie 2008, dată de la care au fost eliminate și controalele la aeroporturile acestor țări.

2.2 Sistemul de Informații Schengen de generația a doua– S.I.S. II

Urmare a Tratatului de la Amsterdam și a consecințelor acestuia la nivel legal, dar și a necesităților semnalate pe parcursul derulării S.I.S., în paralel cu mărirea Uniunii Europene, s-a impus dezvoltarea și implementarea unei noi generații a Sistemului de Informații Schengen, discuțiile referitoare la acestea fiind demarate încă din anul 2005.

Din cauza atât a unor probleme de ordin tehnic, dar și a divergențelor ce au apărut pe măsura derulării discuțiilor, toate documentele legale referitoare la S.I.S. II au ajuns să fie adoptate abia un an mai târziu, acestea fiind ulterior publicate și în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (între decembrie 2006 și august 2007).

La baza legală a Sistemului Informatic Schengen II au stat :

Regulamentul nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (20 decembrie 2006) vizând înființarea și organizarea, ca și funcționarea Sistemului Informatic Schengen – S.I.S. II

Regulamentul nr. 1986/2006 al Parlamentului European și al C.E. cu privire la accesarea S.I.S. II de către toate serviciile responsabile cu emiterea certificatelor de înmatriculare ale autovehiculelor, din cadrul statelor membre ale Uniunii Europene

Decizia Consiliului nr. 2007/533/J.A.I. privind înființarea și funcționarea, ca și utilizarea Sistemului Informatic Schengen II – S.I.S. II

Sistemul Informatic Schengen II a fost astfel conceput încât el poate fi cu ușurință utilizat de către toți angajații serviciilor incluse, el fiind mai omogen și mult mai rentabil decât varianta inițială S.I.S.

2.3 Avantajele S.I.S. II

Avantajele S.I.S. II sunt numeroase, sistemul informatic permițând:

Conectarea unui număr mult mai mare de utilizatori – de cel puțin două ori

Extinderea accesului și pentru E.U.R.O.J.U.S.T. și E.U.R.O.P.O.L.

Extinderea accesului și pentru toți magistrații din statele membre, care au în lucru diverse spețe la nivel european

Extinderea accesului pentru toate autoritățile ce au ca sarcină emiterea certificatelor de înmatricularea autovehiculelor

Extinderea accesului pentru autoritățile ce sunt responsabile cu emiterea diverselor vize

Extinderea accesului pentru autoritățile centrale ce au ca sarcină examinarea diverselor cereri de acordarea vizelor

Extinderea accesului autorităților de la nivel central ce au sarcina de a emite permise de rezidență

Administrarea eficientă a bazei legale ce privește străinii, cu respectarea prvederilor C.A.A.S. vizând circulația persoanelor

Gestionarea mai eficientă a unui volum mult mai mare de date

Gestionarea mai eficientă a unor noi categorii precum:

Diversele utilaje de tip industrial – mașini destinate construcțiilor diverse, etc

Diversele ambarcațiuni, aeronave, dar și nave și motoare pentru acestea

Plăcuțele de înmatriculare pentru diversele categorii de vehicule

Diversele documente aparținând vehiculelor de pe teritoriul U.E.

Diversele alte documente de înregistrare auto

Diversele tipuri de documente de identitate fie în alb, fie completate

Diversele tipuri de cărți de credit și de cecuri

Hârtiile de valoare de diverse tipuri

Punerea în aplicare a prevederilor art. 95, din cadrul C.A.A.S., vizând mandatul european de arestare și integrarea acestuia în S.I.S. II

Stocarea, arhivarea, dar și interogarea diverselor date biometrice – cum ar fi amprentele digitale sau fotografiile, foarte utile în situația unor urmăriri de persoane

Prelucrarea diverselor date ce privesc o persoană de identitatea căreia s-a abuzat în diverse împrejurări

Căutările se realizează direct în C. S.I.S.

Realizarea unei căutări poate fi combinată în cadrul S.I.S. II, respectiv se pot combina căutările privind semnalările de persoane cu cele vizând obiectele

Conectarea și realizarea căutării este destul de simplă, cu impact minim asupra utilizatorilor

Existența opțiunii de a se renunța la copia la nivel național a S.I.S. II

Datele suplimentare pot fi însoțite de traducerile aferente

Din punct de vedere arhitectural, Sistemul Informatic Schengen II – S.I.S. II are în componența sa:

S.I.S. II central, care la rândul său este format din :

C.S. – S.I.S. – funcția de suport tehnic, include o bază de date, denumită baza de date a S.I.S. II

N.I. – S.I.S. – interfața națională de tip uniform

N S.I.S. II – un sistem național pentru fiecare țară membră a Uniunii Europene, acesta comunicând cu S.I.S. II central. N S.I.S. II poate avea în componența sa un fișier de date (un fel de copie la nivel național), acesta putând fi copia fidelă sau parțială a bazei de date centrale S.I.S. II

O infrastructură de comunicații între CS-S.I.S. – NI-S.I.S., aceasta fiind de tipul unei rețele virtuale criptate, special destinată tuturor datelor conținute în S.I.S. II, dar și schimbului de informații dintre diferitele birouri aparținând SIRENE

În cazul apariției unor defecțiuni, gestionarea bazei de date de rezervă este asigurată de către Austria (sediul la Sankt Johann – Pongau)

Sistemul de Informații Schengen II le oferă utilizatorilor :

Permisiunea interogării directe în cadrul Sistemului Central – statele membre au astfel posibilitatea să renunțe la eventualele copii naționale

Să-și păstreze, la nivel național, câte o copie a bazei de date centrale, aceasta putând fi totală sau parțială

Este bine cunoscut faptul că Sistemul de Informații Schengen – S.I.S. II, intrat în funcțiune începând cu data de 9 aprilie 2013, poate fi folosit numai de către polițiștii de frontieră, de către organele de poliție din diversele state membre, de autoritățile vamale aferente acestora, ca și de către toate autoritățile ce sunt competente în materia acordării vizelor și de către autoritățile judiciare de pe întreg teritoriul spațiului Schengen.

În acest moment, toate autoritățile naționale ale statelpr membre ale spațiului Schengen (din Austria, Estonia, Belgia, Finlanda, Republica Cehă, Franța, Danemarca, Germania, Islanda, Grecia, Italia, Ungaria, Letonia, Liechtenstein, Luxemburg, Lituania,Malta, Norvegia, Țările de Jos, Portugalia, Polonia, Slovacia, Spania, Slovenia, Elveția și Suedia) au dreptul de a introduce alerte în cadrul S.I.S. II.

Sistemul de Informații Schengen – S.I.S. II are în componența sa diverse informații (denumite alerte) ce privesc diferite persoane ce ar putea să fie implicate într‑o infracțiune gravă comisă pe teritoriul european sau care sunt suspectate că nu au dreptul de intrare sau de rezidență în cadrul Uniunii Europene. De asemenea, Sistemul de Informații Schengen – S.I.S. II mai conține și numeroase alerte privind unele persoane dispărute, ca și diverse obiecte pierdute sau furate, precum bancnotele, autovehiculele, documentele de identitate ori armele de foc.

Primul Sistem de Informații Schengen – S.I.S. I, ce a fost dezvoltat sub forma unui proiect interguvernamental condus de Franța, a devenit operațional începând cu anul 1995. Sub coordonarea aceluiași stat, Sistemul de Informații Schengen (S.I.S. I) a funcționat până în luna mai a anului 2013, când s-a dispus înlocuirea sa cu Sistemul de Informații Schengen (S.I.S. II).

Atât Sistemul de Informații Schengen S.I.S. I, cât și Sistemul de Informații Schengen S.I.S. II au fost structurate din sistemele naționale ce au fost dezvoltate și implementate de către toate statele membre, acestea fiind conectate la sistemul central cu ajutorul unei rețele atent elaborate.

Decizia înlocuirii Sistemului de Informații Schengen S.I.S. I cu Sistemul de Informații Schengen din generația a doua (S.I.S. II) a fost luată în luna decembrie a anului 1996, cinci ani mai târziu Consiliul luând hotărârea să-i încredințeze Comisiei Europene întrega responsabilitate pentru dezvoltarea și implementarea acestui proiect. Mai mult, în anul 2001 s-a stabilit ca termen limită pentru implementarea S.I.S. II anul 2006. De gestionarea proiectului s-a ocupat Direcția Generală Afaceri Interne (aferentă Comisiei Europene), aceasta luând decizia să externalizeze serviciul de dezvoltarea sistemului central al S.I.S. II.

Inițial, statele membre au luat decizia înlocuirii Sistemului de Informații Schengen S.I.S. I cu Sistemul de Informații Schengen din generația a doua (S.I.S. II) din nevoia conectării la acesta a numeroaselor țări ce urmau să devină membre.

Mai mult, Sistemul de Informații Schengen din generația a doua (S.I.S. II) trebuia să fie conceput având în vedere ultimele descoperiri în materie de tehnică, dar și numeroase funcții suplimentare, precum :

Categorii noi de alerte

Posibilități multiple de crearea unor legături diverse între numeroasele alerte existente

Dezvoltarea considerabilă a capacității de stocarea documentelor asociate diverselor alerte

În conformitate cu baza legală ce a stat la baza înființării Sistemului de Informații Schengen S.I.S. II, acesta ar fi trebuit să funcționeze începând cu anul 2007, lucru care însă nu s-a putut realiza. Și asta fie din cauza amânărilor repetate vizând adoptarea bazei legale, fie din cauza întârzierilor în pregătirea centrului S.I.S. II (în Franța), ca și a numeroaselor întreruperi legate de diferitele contracte tehnice aferente, vizând funcționarea S.I.S. II.

Termenul pentru intrarea în funcționare a S.I.S. II a fost ulterior amânat până la data de 17 decembrie 2008, numeroasele propuneri privind operaționalitatea acestuia, dar și alte probleme colaterale ducând la nerespectarea continuă a termenelor limită impuse.

Ulterior intrării în funcțiune a S.I.S. II (abia în cursul anului 2013), Curtea de Conturi Europeană a întocmit un raport de audit, instituția examinând cauzele care au dus la nefinalizarea la timp a sistemului S.I.S. II, dar și respectarea estimărilor inițiale în ceea ce privește costurile aferente implicate. Raportul de audit dat publicității în 2014 scoate în evidență o analiză privind justificările de tip economic care au stat la baza proiectului, atât din punctul de vedere al costurilor implicate, cât și din cel privind beneficiile S.I.S. II pentru toate statele membre.

Astfel, specialiștii Curții de Conturi Europene au avut în vedere, la realizarea auditului privind proiectul Sistemului de Informații Schengen (S.I.S. II) mai multe aspecte, precum :

Modul în care Comisia Europeană a reușit să respecte sau nu termenele impuse pentru finalizarea proiectului S.I.S. II

Dacă finalizarea Sistemului de Informații Schengen a fost realizată de către Comisie cu respectarea estimărilor inițiale privind costurile

Având în vedere modificările majore aduse costurilor inițiale aferente proiectului S.I.S. II s-a realizat verificarea faptului dacă acestea au implicat sau nu justificări de natură economică și tehnologică

Comisia Europeană se poate mândri cu faptul că deține o experiență semnificativă în domeniul dezvoltării și implementării unor proiecte I.T. de anvergură, specialiștii acesteia fiind renumiți pentru soluțiile de succes oferite direcțiilor generale diverse din statele membre.

Trebuie menționat faptul că, în cadrul Comisiei Europene, Metodologia standard privind dezvoltarea software este cunoscută sunt numele de Rational Unified Process, aceasta fiind dată publicității încă din anul 2004, cu ocazia Communication on the improvement of information technology governance in the Commission. Ulterior, Metodologia standard a fost completată în cursul anului 2011 cu metodologia P.M. 2 vizând gestionarea proiectelor de anvergură în domeniul I.T.

Comisia Europeană a reușit să finalizeze Sistemul de Informații Schengen – S.I.S. II abia după șase ani de la termenul limită planificat inițial, costurile aferente fiind însă și ele de opt ori mai mari decât valoarea bugetului inițial estimat (a se vedea Anexa 1). Astfel, inițial, în luna decembrie a anului 2001 Consiliul Uniunii Europene a stabilit printr-un Regulament că data limită pentru finalizarea proiectului vizînd Sistemul de Informații Schengen S.I.S. II să fie luna decembrie a anului 2006, în acest fel statele ce urmau să devină membre ale Uniunii Europene în anul 2004 având astfel posibilitatea să adere la spațiul Schengen (și implicit la S.I.S. II) pănă la data implementării proiectului.

Conform studiului de fezabilitate ce a fost întocmit de către Comisia Europeană în cursul anului 2003, termenul limită 2006 era unul rezonabil, cu condiția ca toate cerințele implicate să fie stabile, iar specificațiile aferente proiectului să fie elaborate în cel mai scurt timp.

Ulterior, după doar câteva luni, Comisia Europeană a constatat și recunoscut public faptul că termenul de finalizare a proiectului Sistemului de Informații Schengen S.I.S. II nu este unul rezonabil, S.I.S. II fiind imposibil de finalizat și implementat până în anul 2006. În ciuda acestei realități, nu s-a trecut la modificarea termenului limită privind finalizarea proiectului decât la finele anului 2006.

Raportul de audit ulterior realizat de către Curtea de Conturi Europeană a evidențiat faptul că marea majoritate a autorităților implicate în realizarea și implementarea proiectului vizând S.I.S. II au considerat încă din start termenul acordat ca fiind nerealist, nimeni însă nesesizând Comisia Europeană cu privire la acest aspect.

Așa se face faptul că întârzierea finalizării proiectului S.I.S. II de aproape 75 de luni s-a datorat în principal faptului că termenul de finalizare nu a fost impus în baza unor analize tehnice pertinente, după cum reiese din raportul de audit al Curții de Conturi Europene.

Pe lângă acesta, întârzirea a mai avut la bază și alte motive, precum :

Lipsa expertizei necesare pentru asigurarea supravegherii eficace a contractelor – 30%

Instabilitatea cerințelor privind sistemul informatic – 22 %

Lipsa de angajament a unor state membre, dar și relațiile de colaborare între acestea, ce uneori au fost total nesatisfăcătoare – 17 %

Stabilirea termenului de finalizare nu s-a realizat pe baza unei analize tehnice specializate – 16 %

Diversele mecanisme decizionale ce s-au dovedit neinspirate – 11 %

Atât întârzierea privind finalizarea proiectului S.I.S. II, cât și costurile aferente acestuia (ce au fost depășite de opt ori) au fost puse atât pe seama contextului dificil de guvernare (ce a dus la limitarea considerabilă a capacității Comisiei Europene în ceea ce privește identificarea soluțiilor ideale necesare problemelor operaționale apărute), cât și pe seama numeroaselor deficiențe semnalate în gestionarea proiectului, de către C.E.

Astfel, urmare a acestor probleme, proiectul Sistemului de Informații Schengen – S.I.S. II a fost grav afectat (în special până în cursul anului 2009) datorită numeroaselor cauze, precum:

Termenul de finalizare inițial nu a fost unul deloc realist, stabilit pe baza unei documentații tehnice specifice

Comisia Europeană nu a reușit să își actualizeze proiectul de buget, la nivel global, din anul 2003, decât în cursul anului 2010

Marea majoritate a cerințelor privind Sistemul de Informații Schengen S.I.S. II au fost modificate în timp, în încercarea de a se răspunde pozitiv tuturor nevoilor invocate de utilizatori

Aceste cerințe, de asemenea, nu s-au dovedit a fi suficient de stabile în perioada anterioară fazei finale a proiectului – stabilită pentru anul 2010

Sistemul de Informații Schengen S.I.S. II în formă finală s-a dovedit a avea o capacitate net mai dezvoltată decât cea gândită inițial în anul 2001

Comisia Europeană nu a considerat necesar să aloce proiectului personalul suficient (care să aibă și experiența în domeniu necesară) ce putea asigura gestionarea în condiții de eficacitate maximă a activității de dezvoltare a proiectului S.I.S. II, în condiții de externalizare

În prima fază de realizare a proiectului Sistemului de Informații Schengen S.I.S. II, contractantul principal, ce avea drept responsabilitate dezvoltarea proiectului, nu a reușit să livreze un sistem cu performanțele solicitate și impuse, acestea fiind mult sub nivelul preconizat

Toate relațiile de colaborare dintre statele membre și Comisia Europeană s-au dovedit neconforme în procesul de dezvoltare și implementare a Sistemului de Informații Schengen S.I.S. II, CE nereușind să scoată în evidență și să valorifice la maxim experiențele utilizatorilor finali implicați în proiect. Ulterior, după trei ani de la expirarea termenului limită (în 2006), lucrurile au început să se miște, ca urmare a înființării în anul 2009 a Consiliului pentru gestionarea unui program global

De asemenea, în prima fază, au existat numeroase probleme legate de toate părțile ce erau interesate în luarea deciziilor cheie

Comisia Europeană a luat decizia să majoreze considerabil valoarea inițială a principalului contract, acesta crescând, prin intermediul unor acte adiționale, de la suma de 20 de milioane de euro la fabuloasa sumă de 82 de milioane de euro. În ciuda faptului că procedura era menționată în cadrul Regulamentului Financiar, exista un risc major ca prețul final achitat să nu fie unul competitiv cu nivelul proiectului

Cum Comisia Europeană nu a reușit să finalizeze la termenul stabilit proiectul privind Sistemul de Informații Schengen S.I.S. II, s-a impus necesitatea adaptării Sistemului de Informații Schengen – S.I.S. I în luna decembrie a anului 2007, pentru conectarea la acesta a noilor state membre ale Uniunii Europene. Modificările aduse Sistemului de Informații Schengen S.I.S. I au reprezentat SISone4all, aceasta fiind o copie a sistemului național din Portugalia. SISone4all a reprezentat soluția de urgență găsită pentru cele nouă state care au aderat la U.E, obiectivul principal fiind însă S.I.S. II.

Demn de semnalat este faptul că cea de-a zecea țară, Cipru, nu a reușit să implementeze din timp normele Schengen, motiv pentru care aceasta nu s-a putut alinia spațiului Schengen și implicit la SISone4all. Ulterior, autoritățile responsabile au convenit la numeroase alte prelungiri ale termenului inițial de finalizate a proiectului Sistemului de Informații Schengen S.I.S .II, dar nici acestea nu au putut, din păcate, să fie respectate.

În acest fel s-a ajuns la situația în care cerințele vizând S.I.S. II să fie permanent modificate, respectiv :

Termenul inițial de finalizare a proiectului Sistemului de Informații Schengen S.I.S. II a fost prelungit, din decembrie 2006 până în luna decembrie a anului 2008

Ulterior, termenul din decembrie 2008 a fost prelungit până luna iunie a anului 2010

În luna iunie a anului 2010, Comisia Europeană a dat publicității calendarul final vizând finalizarea și implementarea Sistemului de Informații Schengen S.I.S. II, acesta fiind ulterior aprobat de către Consiliu

Noul termen, stabilit pentru luna martie a anului 2013, a fost respectat de această dată, Sistemul de Informații Schengen S.I.S. II fiind lansat în cursul lunii aprilie 2013 (cu peste șase ani de întârziere față de termenul inițial stabilit pentru aceasta)

De la lansarea Sistemului de Informații Schengen S.I.S. II, a urmat o lună de monitorizare strictă și întrucât nu s-au semnalat disfuncționalități, acesta dovedindu-se complet operațional, el i-a luat locul S.I.S. I în luna mai a anului trecut.

Trebuie semnalat faptul că principalul motiv ce a dus la toate aceste amănări în finalizarea și implementarea Sistemului de Informații Schengen – S.I.S. II a constat în incapacitatea Comisiei Europene de a furniza personal calificat, cu experiență corespunzătoare în asigurarea supravegherii corespunzătoare a modului de derulare a contractelor.

Concret, întârzirea punerii în aplicare a Sistemului de Informații Schengen S.I.S. II s-a datorat :

Numărului prea redus de specialiști ai Comisiei Europene, ce dețineau o experiență semnificativă în gestionarea unor proiecte de I.T. de amploare

Numărului prea mic de specialiști ai Comisiei Europene, ce aveau experiență semnificativă în diversele probleme aferente aderării la Schengen

Performanțelor reduse manifestate de principalul contractant ce se ocupa cu dezvoltarea proiectului și ulterior implementarea acestuia

Unor diverse litigii de tip contractual

Modului ineficient de monitorizare a rezultatelor principalului contractant ce era responsabil cu dezvoltarea și implementarea proiectului S.I.S. II de către Comisia Europeană

Lipsei de claritate în exprimare și comunicare între Comisia Europeană și principalul contractant, vizând cerințele și nevoile aferente proiectului Sistemului de Informații Schengen S.I.S. II

Pare greu de crezut faptul că, în cursul anului 2002, din echipa proiectului de amploare a Sistemului de Informații Schengen S.I.S. II, organizată la nivelul Comisie Europene, făceau parte doar patru membri, ce erau supravegheați de un singur șef de unitate. Un an mai târziu, în anul 2003, echipa s-a întregit cu alți patru membri, un reprezentant al Direcției Generale de Informatică din cadrul C.E. participând doar în faza inițială a proiectului la câteva reuniuni.

În aceste condiții, cum Comisia a ignorat faptul că un proiect de amploarea S.I.S. II avea nevoie de resurse maxime pentru finalizarea și implementarea în timp util, nu este deloc o surpriză faptul că finalizarea acestuia s-a făcut cu o întârziere cu șase ani termenul inițial stabilit de autorități. De altfel, în conformitate cu o cerere datată 2005 și adresată conducerii responsabie, s-au solicitat de nenumărate ori alocarea resurselor suplimentare pentru proiectul S.I.S. II, în realizarea acestuia fiind semnalate numeroase crize, ca și incapacitatea fizică de a face față diverselor probleme ce erau sesizate de către statele membre.

La toate acestea se adăuga și aspectul (deloc de neglijat) privind personalul angajat cu contract pe termen scurt, acesta neavând nici experiența, dar nici competența tehnică necesare realizării și implementării proiectului. De altfel, lipsa de experiență de la nivelul Comisiei Europene a fost ulterior semnalată și de către principalul contractant ce era responsabil cu asigurarea calității, aproape 50 % din totalul personalului ce era implicat în acest proiect de amploare fiind angajat în baza unor contracte ce expirau în următorul an.

Ca urmare a auditului ce a fost realizat în cursul anului 2006 de către Serviciul de Audit Intern al Comisiei Europene, care a stabilit că întreg personalul implicat în proiectul S.I.S. II era competent, dar suprasolicitat, Direcția Generală Afaceri Interne a decis să aloce resurse suplimentare, numărul personalului fiind mărit insignifiant. Așa se face că, dacă la finalul anului 2007, la nivelul personalului responsabil cu S.I.S. II din cadrul DG Afaceri Interne erau 12 angajați permanenți, după cinci ani acesta a fost crescut cu doar 5 funcționari.

Deficiențele semnalate la nivelul dezvoltării și implementării proiectului S.I.S. II au fost deseori semnalate de către statele membre, anterior anului 2009 Comisia Europeană nedispunând de personalul corespunzător din punct de vedere al experienței și al calificării în domeniu.

Mare parte dintre acestea, ca și principalul contractant, ce era responsabil cu partea de dezvoltare a proiectului, și-au exprimat cu numeroase ocazii propunerile vizând alocarea de experiențe suplimentare în domeniul IT, acestea fiind disponibile în cadrul Direcției Generale de Informatică. De altfel, conform Raportului Serviciului de Audit Intern (iunie 2006) vizând managementul tehnologiei informației, la nivelul Comisiei Europene nu erau resurse de personal suficiente pentru a face față cu brio numeroaselor solicitări generate de nivelul de externalizare a serviciilor.

2.4 Incidente pe parcursul derulării proiectului S.I.S. II

În data de 22 octombrie a anului 2004, contractul privind dezvoltarea proiectului Sistemului de Informații Schengen – S.I.S II, ca și cel al Sistemului de informații privind vizele (denumit V.I.S. – Visa Information System) i-a fost atribuit cunoscutului consorțiu H.P.S.. La mai puțin de o lună, respectiv în ziua de 18 noiembrie a anului 2004, H.P.S. a fost nevoit să își suspende activitatea, ca urmare a unei contestații ce a fost depusă de unul dintre ofertanții respinși.

Contractul a fost reluat abia la finele lunii ianuarie a anului următor, întârzirea fiind datorată în principal metodei folosită de către Comisia Europeană în evaluarea ofertelor. Conform acestei metode, nu s-a putut stabili cu certitudine faptul că s-a avut în vedere acceptarea ofertei cele mai bune la alocarea contractului. Așa se face faptul că oferta declarată căștigătoare a fost evaluată de către Comisie ca fiind cea mai ieftină, în ciuda faptului că, în realitate, prețul propus de compania căștigătoare era unul mult mai mare.

Toate cele șapte oferte au fost evaluate inițial din punct de vedere al calității, fiind realizată o evaluare tehnică. Ulterior s-a avut în vedere și evaluarea financiară. Urmare a acestor analize, dintre toate cele șapte oferte, doar consorțiul HPS și ofertantul care a depus ulterior contestația au reușit să obțină cele mai bune rezultate la capitolul calitate tehnică, punctajele obținute fiind aproximativ egale (respectiv punctajul obținut de HPS fiind cu doar 0,4 % mai ridicat decât cel al ofertantului contestatar).

Ulterior s-a realizat și evaluarea financiară a celor două oferte, rezultatele acesteia fiind combinate cu punctajul tehnic. Ca urmare a evaluării financiare, s-a concluzionat că oferta consorțiului HPS este cu 43 % mai ieftină, acesta obținând un punctaj la nivel global mai mare. În ciuda acestui aspect, în realitate prețul pe care l-a propus în oferta sa HPS era cu un procent de 3,5 % mai mare decât prețul ofertantului contestatar, respectiv de 38,1 milioane de euro, față de doar 36,8 milioane de euro.

Așa se face că oferta HPS a fost considerată de către Comisie ca fiind mai profitabilă, în ciuda faptului că aceasta era mai costisitoare, contractul fiind împărțit în nu mai puțin de 15 loturi. Și asta deoarece Comisia a calculat pentru fiecare lot câte un punctaj separat, având în vedere raportul dintre ofertelor celor doi competitori, ulterior fiind adunate punctajele, dar fără între prețurile fixe și obiectele ce urmau să fie comandate în mod separat, ca urmare a necesităților. La final, punctajul financiar obținut de către competitorul declarat câștigător nu reflecta nici pe departe oferta de la nivel global.

Ulterior, Curtea de Justiție Europeană a respins cererea privind aplicarea unor măsuri de tip provizoriu ce a fost depusă de competitorul respins, sub motivația că nu există suficiente elemente probatorii care să poată demonstra prejudiciile grave invocate de acesta. Curtea de Justiție Europeană a recunoscut însă faptul că s-au comis numeroase erori grave în evaluarea ofertelor de către Comisie. De asemenea, Comisia nu a dispus nici de personalul suficient și specializat care să poată asigura în mod corespunzător contratul, prevenind în același timp și eventualele rezultate neconcludente obținute de către principalul contractant, ce era responsabil cu dezvoltarea proiectului.

De altfel, acest lucru este menționat și în cadrul auditului ce a fost realizat la finalul anului 2006 (anul în care ar fi trebuit ca S.I.S. II să devină funcțional), Serviciul de Audit Intern al Comisiei Uniunii Europene criticând modul de gestionare a proiectului Sistemului de Informații Schengen S.I.S. II, principalului contractant ce era responsabil de dezvoltarea acestuia nefiindu-i solicitată nici un fel de garanție cu privire la faptul că acesta are capacitatea de a finaliza proiectul la timp, dar mai ales în conformitate cu toate specificațiile tehnice.

În plus, s-a stabilit și faptul că în faza inițială a proiectului Comisia nu a dispus de personal experimentat pentru evaluarea profesională a calității rezultatelor obținute pe parcursul derulării acestuia, dar nici pentru monitorizarea performanțelor contractantului. De asemenea, rezultatele testelor operaționale a fost aprobat de către Comisie, doar având în vedere feedback-ul recepționat de la principalul contractant (ce era responsabil de dezvoltarea proiectului) și de la contractantul responsabil cu asigurarea calității.

Testele operaționale, ce au fost realizate pentru prima oare în anul 2008 (fiind testat atât sistemul central cât și sistemele naționale ale statelor membre) reliefau de fapt eșecul, acestea scoțând în relief principalele probleme ce existau în sistem. Ulterior, după anul 2009, activitatea Comisia s-a îmbunătățit substanțial, aceasta având capacitatea să evalueze corect calitatea rezultatelor obținute în urma testelor operaționale.

2.5 Probleme diverse la nivelul colaborării părților implicate în proiectul S.I.S. II

Trebuie menționat și faptul că, pe parcursul derulării proiectului S.I.S. II (mai ales în primii ani), relațiile dintre Comisia Uniunii Europene și statele membre au fost destul de încordate, colaborarea dintre acestea fiind de multe ori aproape inexistentă, din motive diverse:

În ciuda faptului că a recrutat experți din diversele state membre, Comisia nu era un utilizator direct al sistemului, ea nedispunând nici de cunoștiințele necesare privind unele practici ale utilizatorilor finali, dar nici cunoștiințele ce îi erau necesare pentru a putea întelege care sunt nevoile operaționale, dar și cerințele utilizatorilor

De asemenea, Comisia nu a reușit să valorifice la un potențial maxim experiența tuturor statelor membre ce erau și utilizatori finali ai S.I.S. II, acestea cunoscând și sistemul deja existent S.I.S. I. În ciuda faptului că de-a lungul timpului au existau numeroase reununi de lucru, în cadrul cărora statele membre și-ar fi putut prezenta opiniile (cum ar fi reuniunile managerilor de proiect la nivel național, reuniunile Grupului de acțiune al S.I.S. II; reuniunile Comitetului S.I.S. II, ori reuniunile „Prietenilor S.I.S. II”) Comisia nu a reușit să se implice, înainte de anul 2009, în mod activ. În aceste condiții unele dintre statele membre s-au simțit excluse din cadrul procesului de tip decizional și au reacționat în consecință

Comisia nu a reușit să le ofere statelor membre un cadru adecvat de comunicare cu principalul contractant ce era responsabil cu dezvoltarea proiectului

De asemenea, în ciuda faptului că a primit în repetate rânduri numeroase cereri din partea statelor membre privind furnizarea unei copii a contractului principal de dezvoltarea proiectului S.I.S. II, Comisia Uniunii Europene nu a reușit să le onoreze decât în momentul în care a primit o recomandare expresă din cadrul Serviciului juridic (abia în anul 2009)

Multe dintre statele membre implicate în proiect nu erau deloc convinse că S.I.S. II ar fi necesar

Rezultatele foarte slabe obținute în primii ani au afectat grav încrederea statelor membre cu privire la capacitatea Comisiei Uniunii Europene de a finaliza proiectul S.I.S. II

Ulterior, după anul 2009, situația a început să se îmbunătățească treptat, Comisia Uniunii europene înființănd în acel an și un Consiliu pentru gestionarea programului global (denumit G.P.M.B. – Global Project Management Board).

În acest fel, utilizatorilor finali din cadrul statelor membre le-a fost permis să își aducă contribuția la faza finală a proiectului, având în vedere experiențele acumulate. De altfel, la reuniunile săptămânale organizate de către G.P.M.B. lua parte nu doar Comisia, ci și diverși experți din statele membre, dar și contractanți. În acest fel s-a reușit interacționarea strânsă între statele membre (utilizatorii finali) și principalul contractant ce era responsabil cu dezvoltarea proiectului.

După doi ani de la schimbarea de atitudine a Comisiei Uniunii Europene, cu ocazia reexaminării realizată de către C.E.P.S. (Centrul de Studii Politice Europene), s-a constatat o îmbunătățire considerabilă a modului de gestionare și dezvoltare a proiectului S.I.S. II.

De altfel, urmare a acestei verificări, C.E.P.S. a reușit să pună în evidență stadiul de dezvoltare a Sistemului de Informații Schengen – S.I.S. II, după o perioadă în care toate părțile implicate în proiect au decis să se implice în mod activ, lăsând la o parte disensiunile din faza inițială a proiectului. Conform Centrului de Studii Politice Europene, după 2010, cadrul de guvernanță a Sistemului de Informații Schengen – S.I.S. II a început să capete contur.

Pe perioada derulării proiectului privind Sistemul de Informații Schengen – S.I.S. II, puține au fost părțile direct interesate care cunoșteau cu exactitate ce autoritate era responsabilă pentru adoptarea deciziilor cheie.

În ciuda faptului că periodic erau întocmite procesele verbale ale reuniunilor din cadrul Comitetului S.I.S.V.I.S., pănă în anul 2009 nu a existat niciun fel de registru cu privire la deciziile adoptate în cadrul proiectului, care să le permită statelor membre atât urmărirea derulării acestuia, cât și înțelegerea facilă a tuturor motivelor și elementelor care stăteau la baza luării deciziilor importante. Mare majoritate a statelor membre implicate în proiectul S.I.S. II erau convinse că deciziile cheie sunt adoptate numai de către Comisia Uniunii Europene.

Ulterior, după ce aceasta a dispus înființarea Consiliului pentru gestionarea programului global în 2009, percepția la nivelul decizional s-a modificat radical, după cum se poate observa și în figura dată publicității de către Comisia de Audit a Uniunii Europene:

Sursă captură – Raportul de Audit întocmit de Curtea de Conturi Europeană cu privire la proiectul Sistemului de Informații Schengen – S.I.S. II

Sistemul de Informații Schengen – S.I.S. II, care trebuia inițial să devină operațional începând cu anul 2006, ar fi trebuit, conform contractului inițial încheiat în anul 2004 să poată gestiona pănă la 15 milioane de alerte. Această capacitate putea fi mărită, fără alte modificări tehnice, S.I.S. II putând da curs la aproximativ 22 de milioane de alerte. În anul 2007 însă s-a remarcat o creștere considerabilă a numărului de alerte, motiv pentru care s-a luat decizia modificării cerințelor inițiale în ceea ce privea capacitatea Sistemului de Informații Schengen – S.I.S. II.

Prin intermediul unui act adițional ce a fost încheiat pentru faza de finalizare a proiectului S.I.S. II s-a luat în calcul modificarea considerabilă a Sistemului de Informații Schengen de generația a doua, acesta putând avea capacitatea de a gestiona un număr de 70 de milioane de alerte, cu posibilitatea măririi capacității pănă la numărul de 100 de milioane de alerte.

În luna martie a anului 2013, când a fost pus în funcțiune, S.I.S. II a fost nevoit să facă față unui număr de 46 de milioane de alerte, alertele înregisrate în baza de date a Sistemului de Informații Schengen fiind planificate să evolueze astfel:

Sursă captură – Curtea de Conturi Europeană, având la bază statisticile Consiliului, documentația tehnică a SIS II și studiului volumetric ce a fost realizat în anul 2009 de către Comisia Uniunii Europene

Dezvoltarea și implementarea Sistemului de Informații Schengen – S.I.S. II nu a fost deloc una lipsită de surprize, cea mai mare dintre acestea constând în valoarea totală a proiectului. Așa se face faptul că, în luna iunie a anului 2001, Consiliul estimase drept cost total al dezvoltării proiectului S.I.S. II suma de 14,6 milioane de 2001, Comisia a comunicat ca valoarea s-a majorat la suma de 23 de milioane de euro. Iar după alți doi ani valoarea proiectului a fost din nou modificată, Comisia estimând de această dată că acesta va costa aproximativ 35,3 milioane de euro.

La finalul proiectului, s-a concluzionat că Sistemul de Informații Schengen – S.I.S. II a costat nu mai puțin de 188,6 milioane de euro (de opt ori suma prevăzută inițial).Ulterior, Curtea de Conturi Europeană a reușit să evidențieze, în cadrul Raportului de Audit intocmit, sumele cheltuite cu S.I.S. II, pe ani și categorii de cheltuieli, respectiv :

Sursă captură – Curtea de Conturi Europeană, la capitolul Cheltuieli aferente SIS II

Majorarea fabuloasă a cheltuielilor necesare dezvoltării și implementării proiectului Sistemului de Informații Schengen S.I.S. II este pusă de multe dintre autoritățile responsabile pe seama bugetului inițial alocat proiectului, ce a fost nerealist. Acesta, ca și estimarea ulterioară din anul 2003 au avut la bază un termen limită de asemenea nerealist (2006), toate erorile datorându-se în principal inexistenței unei analize tehnice de specialitate.

Dintre cauzele care au stat la baza creșterii considerabile a costurilor S.I.S. II, identificate de către Comisia de Audit Europeană, pot fi enumerate :

Durata mult mai lungă a proiectului decât estimările inițiale – 31 %

Modificările dese privind cerințele S.I.S. II – 27 %

Erori în estimarea bugetului inițial – 24 %

Slaba performanță a contractantului – 10 %

Capacitatea deosebită de negociere a contractantului – 5 %

Sursa captură – Raportul de Audit al Curții de Conturi Europene

Trebuie menționat și fapul că a fost majorată considerabil și valoarea contractului principal de dezvoltare a Sistemului de Informații Schengen – S.I.S. II, Comisia reușind, prin intermediul mai multor acte adiționale, să îi ofere contractantului în loc de 20 de milioane de euro cât erau prevăzuți inițial, nu mai puțin de 82 de milioane de euro.

Conform contractului inițial ce a fost încheiat în luna octombrie a anului 2004 cu consorțiul HPS pentru dezvoltarea Sistemului de Informații Schengen S.I.S. II, valoarea acestuia era de 20,3 milioane de euro. Contractul cu HPS prevedea un preț fix, fără specificarea costurilor implicate de pachetele de lucru de dimensiuni reduse, prin intermediul cărora putea fi realizate diverse ajustări, fără ulterioare renegocieri contractuale.

Așa se face că prin intermediul actelor adiționale contractului, valoarea acestuia a fost majorată de patru ori, suma finală achitată contractantului HPS fiind de 82,4 milioane de euro. Conform Raportului de Audit a Curții de Conturi Europene, pe perioada derulării proiectului Sistemului de Informații Schengen S.I.S. II, valoarea contractului vizând dezvoltarea acestuia a suferit serioase modificări.

În ciuda faptului că toate costurile legate de proiectul Sistemului de Informații Schengen S.I.S. II au crescut considerabil pe parcursul dezvoltării acestuia, la finalizarea sa s-a constatat o diminuare semnificativă a beneficiilor estimate. Astfel, beneficiul principal, ce ar fi constat în conectarea unui număr cât mai mare de state membre la S.I.S. II după extindere, s-a dovedit a fi aproape irelevant după implemnetarea în anul 2007 a SISone4ALL. Așa se face că, dacă la începutul proiectului S.I.S. II, principalul motiv consta în conectarea la Sistemul de Informații Schengen a unui număr cât mai mare de state, la finalul acestuia s-a ajuns la o diminuarea semnificativă, după cum reiese tot din cadrul Raportului de Audit al Curții de Conturi Europene :

Sursa captură – Cutea de Conturi Europeană – Raportul de Audit vizând SIS II

CAPITOLUL 3. LEGISLAȚIA NAȚIONALĂ ÎN DOMENIUL COOPERĂRII POLIȚIENEȘTI INTERNAȚIONALE ȘI AL URMĂRIRII TRANSNAȚIONALE

În România, cooperarea polițienească internațională, ca și urmărirea transnațională, este reglementată prin intermediul prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului României, O.U.G. 103/2006 ce are în vedere măsurile dedicate facilitării cooperării polițienești la nivel internațional.

Prin intermediul O.U.G. 103/2006 s-a reușit consolidarea cadrului legislativ, respectiv a cadrului intern instituțional în domeniul dedicat cooperării polițienești internaționale, în paralel cu aplicarea diverselor activități ce sunt specifice cooperării și asistenței polițienești internaționale, avându-se în vedere nu doar legislația națională, ci și diversele acorduri, convenții și tratate internaționale la care țara noastră este parte.

În ceea ce privește cooperarea polițienească internațională, aceasta se derulează având în vedere mai multe principii, respectiv:

Principiul reciprocității – conform căreia toate schimburile de date, ca și schimburile informațiilor operative sunt realizate numai avându-se în vedere condițiile de reciprocitate

Principiul prevalenței cooperării judiciare – conform căruia diversele dispoziții legale ce vizează cooperarea judiciară la nivel internațional, privind materia penală, va prevala asupra dispozițiilor legislative, în situația diverselor activități dedicate cooperării polițienești ce se derulează pe parcursul unui proces penal

Principiul legalității – conform căruia schimbul de date, ca și schimbul informațiilor operative se derulează la solicitarea diverselor autorități competente, avându-se în vedere dispozițiile legale în domeniu

Principiul confidențialității – conform căruia autoritățile din România, ce au competențe în domeniu, sunt obligate să asigure, la solicitările autorităților solicitante (a se vedea Anexa 1) confidențialitatea tuturor cererilor de asistență ce sunt formulate în diversele domenii reglementate de legislație, ca și a confidențialității actelor ce sunt anexate acestora. În situația în care nu se poate asigura confidențialitatea, autoritatea competentă în domeniu are obligația de a înștiința autoritatea solicitantă cu privire la acest aspect, aceasta fiind cea care va lua decizia privind transmiterea respectivei cereri de asistență, respectiv a anexelor acesteia

Principiul specialității – conform căruia toate autoritățile române ce au competențe în domeniu se angajează să nu utilizeze datele și nici informațiile pe care le primesc de la diversele autorități solicitante în afara scopului dedicat îndeplinirii respectivului obiect ce îl reprezintă cererea de asistență transmisă

În domeniul dedicat cooperării polițienești la nivel internațional, diversele autorități române, ce au competențe în domeniu, au sarcina de a prelucra datele, ca și informațiile operative ce privesc o anumită persoană fizică ce este identificabilă ori identificată, avându-se în vedere respectarea strictă a legislației românești în domeniul dedicat protecției persoanelor privind prelucrarea datelor ce au un caracter personal, ca și libera circulație a datelor cu caracter personal.

De asemenea, aceste autorități românești, ce au competențe în domeniul anterior menționat, și cărora le revine sarcina transmiterii datelor cu caracter personal, au obligația de a se asigura că aceste date sunt nu doar adecvate și pertinente, ci și ne-excesive în raport cu scopul solicitării acestora.

În paralel, aceste autorități trebuie să se asigure că aceste date cu caracter personal corespund realității (sunt exacte) și că acestea au fost actualizate.

În cadrul acțiunii de prelucrare a datelor cu caracter personal, autoritățile române ce au competențe în domeniul dedicat cooperării polițienești internaționale, au obligația de a aplica diversele măsuri tehnice, ca și măsurile organizatorice, dedicate protejării acestor date cu caracter personal contra unei distrugeri de tip accidental ori ilegal, contra pierderii, contra modificării, ca și contra unui acces neautorizat, respectiv a dezvăluirii acestora unor persoane neavizate, mai ales dacă respectiva prelucrare are în vedere și transmiterea unor date prin intermediul unor rețele, cu protejarea împotriva oricăror forme prin care acestea ar putea di prelucrate în mod ilegal.

Centrul de Cooperare Polițienească Internațională

Autoritatea centrală dedicată diverselor activități ce sunt specifice cooperării, respectiv asistenței polițienești internaționale este, prin lege, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională (C.C.P.I.), acesta neavând personalitate juridică și funcționând ca și structură a I.G.P.R. În cadrul Centrului de Cooperare Polițienească Internațională se regăsesc mai multe autorități cu competențe în domeniul cooperării polițienești internaționale, respectiv:

Interpol

Sistemul Informațiilor Schengen SIRENE

Europol

Legăturile operaționale cu S.E.L.E.C., ca și cu diverșii atașați ai afacerilor interne, respectiv cu ofițerii de legătură, fie cei români, ce sunt acreditați peste hotare, ca și cei străini, ce au fost acreditați pe teritoriul țării noastre

În ceea ce privesc atribuțiile Centrului de Cooperare Polițienească Internațională, se remarcă:

Recepționarea, ca și transmiterea diverselor cereri dedicate asistenței, ce au în vedere:

Organizarea schimbului de date, ca și a schimbului de informații operative, respectiv realizarea unui schimb de date/informații operative ce se derulează între autoritățile din România, cu competențe în domeniu, și structuri similare de peste hotare, ca și cu organismele ori instituțiile internaționale diverse

Realizarea unei cooperări în domeniul polițienesc, la nivel operațional, în domeniul dedicat schimbului de date/informații, avându-se în vedere respectarea tuturor regulilor privind confidențialitatea și protecția datelor ce au un caracter personal, ca și a legislației naționale în acest domeniu

O informare a diverselor autorități (române, dar și străine) ce au competențe în domeniu, în ceea ce privește traficul de droguri, furturile obiectelor de artă, falsificarea monedei ori a altor titluri de valoare din România sau din străinătate, furturile de autovehicule, ca și privind activitățile unor infractori străini, respectiv a infractorilor români ce sunt urmăriți prin mandat internațional, respectiv a conținutului diverselor documente de identitate prin intermediul cărora se încearcă intrarea sau ieșirea ilegală din țară a unor persoane, ca și a diverselor fapte ce sunt menționate în cadrul legii penale, în vederea luării diverselor măsuri operative dedicate prevenirii, ca și combaterii fenomenului criminalității, la nivel transfrontalier

O informare a diverselor autorități din România, ca și din străinătate, ce au atribuții în domeniul dedicat prevenirii, respectiv combaterii terorismului, vizând diverse acte de terorism (ori fapte ce pot fi asimilate lor) în vederea adoptării diverselor măsuri operative care se impun, în funcție de situație

Diverse alte forme ale cooperării și asistenței polițienești și care derivă din tratatele la care țara noastră este parte

O dezvoltare a cooperării la nivel internațional în domeniul dedicat luptei contra criminalității, ca și o coordonare constantă a diverselor activități ce sunt derulate de către atașaților afacerilor interne, ca și a ofițerilor români de legătură, ce au fost acreditați peste hotare, în cadrul domeniului dedicat schimbului de date/informații de natură operativă

O coordonare a schimbului de date/informații operative realizat între diversele autorități române ce au competențe în domeniu și autoritățile similare din străinătate, în vederea derulării diverselor acțiuni de natură comună, ce implică desfășurarea diverselor operațiuni la nivelul mai multor state

O sprijinire a diverselor activități ce sunt derulate de către ofițerii români de legătură la S.E.L.E.C.

Asigurarea unui schimb de experiență în raport cu diversele structuri similare de peste hotare

Recepționarea, ca și transmiterea datelor și a informațiilor, ca și coordonarea diverselor activități dedicate supravegherii și urmăririi transfrontaliere, avându-se în vedere limitele prevăzute în legislația românească

O asigurare a schimbului informațiilor suplimentare, privind diversele semnalări din cadrul Sistemului Informatic Schengen

De a lua diversele măsuri ce sunt necesare și conform competenței, în cazul localizării unor persoane, a unor bunuri ori a unor obiecte

De a asigura schimbul de date, ca și schimbul de informații în domeniul dedicat semnalărilor diverse din Interpol, în paralel cu luarea diverselor măsuri aflate n competența sa, în ceea ce privesc diversele persoane, bunuri, ca și obiectele incluse în cadrul bazei de date ce aparține Organizației Internaționale a Poliției Criminale, în speță Interpol

O asigurare a accesului dedicat diverselor autorități din România ce au competențe în domeniul urmăririi transfrontaliere în ceea ce privesc bazele de date aferente Secretariatului General din cadrul Organizației Internaționale a Poliției Criminale

O asigurare a intermedierii alimentării bazelor de date aferente Secretariatului General din cadrul Organizației Internaționale a Poliției Criminale de către diversele autorități din Românie ce au competențe în domeniu

Recepționarea și transmiterea diverselor date ce au un caracter personal, ca și al diverselor date de tip suplimentar și care privesc profilele genetice ori date de natură dactiloscopică

În derularea diverselor activități ce îi sunt specifice, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională și-a constituit o proprie bază de date, complexă, la nivelul căreia sunt implementate, stocate, ca și prelucrate diversele cereri de asistență recepționate, avându-se în vedere prevederile legislative în domeniu.

Conform legii, între diversele autorități din România, ce au competențe în domeniu, și autoritățile similare din străinătate, toate schimburile de date, ca și schimburile informațiilor operative sunt realizate numai prin intermediul Centrului de Cooperare Polițienească Internațională, avându-se la bază o cerere de asistență în acest sens.

De asemenea, în situația în care apreciază că diverse date și informații de natură operativă pot facilita nu doar prevenirea criminalității, ci și descoperirea ori combaterea acesteia, autoritățile din România, cu competențe în domeniu, le pot transmite autorităților similare din străinătate, și în absența unei cereri de asistență prealabilă.

În ceea ce privește cererea de asistență, aceasta trebuie întocmită în scris, în conținutul acesteia regăsindu-se, conform prevederilor legii, o serie întreagă de elemente, respectiv:

Autoritatea care emite respectiva cerere de asistență, ca și destinatarul cererii de asistență

Data înregistrării cererii de asistență, ca și numărul de înregistrare ce a fost alocat respectivei cereri

Obiectul cererii de asistență, scopul acesteia, ca și modul în care urmează să fie folosită informația respectivă ce va fi obținută ca urmare a formulării cererii de asistență

Datele tuturor persoanelor ce sunt implicate, avându-se în vedere documentele acestora de identitate (fie naționale, fie internaționale)

Caracterul urgenței cererii de asistență

Nivelul de clasificare aferent cererii de asistență

O descriere a diverselor fapte săvârșite, cu menționarea încadrării juridice a acestor fapte, avându-se în vedere prevederile legislative în domeniu

O prezentare a faptelor de natură penală, cu privire la care se cunosc informații ori date care dovedesc pregătirea acestor fapte penală, respectiv comiterea acestora

Numele ofițerului de caz, cu prezentarea coordonatelor specifice acestuia

În ceea ce privește urmărirea transfrontalieră, aceasta reprezintă, în opinia legiuitorului român, totalitatea măsurilor operative ce sunt întreprinse pe teritoriul diverselor state, în vederea reținerii persoanelor:

Ce sunt surprinse în flagrantul comiterii unei infracțiuni

Care au luat parte la comiterea unei infracțiuni

Care au evadat dintr-un centru de detenție, ca urmare a unei măsuri de arest preventiv ori a executării pedepselor privative de libertate

O urmărire transfrontalieră poate fi realizară de către agenții diverselor autorități cu competență dintr-un stat ce este membru Schengen, la nivelul teritoriului statului român, cu condiția ca în prealabil, prin intermemediul diverselor mijloace de comunicație directă, autoritățile din România, cu competențe în domeniu, să fie informate cu privire la pătunderea acestora pe teritoriul statului român.

Orice urmărire transfrontalieră va înceta deîndată în situația în care autoritatea română cu competențe în acest domeniu realizează o solicitare în acest sens.

În situația în care diversele autorități competente, din cadrul unui stat ce este membru Schengen, și care sunt în urmărirea unor persoane pe teritoriul statului național, acestea pot să își continue urmărirea și pe teritoriul României, fără a le informa, în prealabil, pe autoritățile române ce au competențe în domeniu, dacă, în mod cumulativ, sunt îndeplinite mai multe condiții, respectiv:

Datorită urgenței impuse de respectiva situație, ce a determinat imposibilitatea informării în prealabil a autorităților române cu competențe în domeniu, prin intermediul mijloacelor directe de comunicație privind o pătrundere pe teritoriul României. De asemenea, este prevăzută și situația în care autoritățile române, cu competențe în domeniu, nu reușesc să ajungă într-o anumită locație, într-o anumită perioadă, în vederea preluării respectivei acțiuni de urmărire a persoanelor suspecte, ce sunt în atenția autorităților similare din statele membre Schengen

Această urmărire transfrontalieră se realizează pentru una din următoarele infracțiuni:

Infracțiunea de omor

Infracțiunea de ucidere din culpă

Infracțiunea de lovire ori infracțiunea vătămării cauzatoare de deces

Diversele infracțiuni contra libertății și a integrității sexuale

Infracțiunea de distrugere prin incendiere, distrugere prin explozie ori infracțiuni de distrugere prin diverse alte mijloace similare

Infracțiunea falsificării de monede ori infracțiunea falsificării altor valori

Infracțiunea de furt calificat

Infracțiunea de tâlhărie

Infracțiunea de șantaj

Infracțiunea de tăinuire

Infracțiunea de favorizarea infractorului

Infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal

Infracțiuni ce privesc traficul unor persoane vulnerabile, ca și infracțiunea de exploatare a acestor persoane

Diversele fraude ce sunt comise prin intermediul sistemelor informatice, ca și prin mijloacele de plată de natură electronică

Infracțiuni ce privesc autoritatea și frontiera de stat

Infracțiuni de corupție

Infracțiuni de serviciu

Infracțiuni privind nerespectarea regimului armelor și munițiilor, a materialelor explozive, a materialelor de natură nucleară, ca și a unor materiale de natură radioactivă

Infracțiuni contra siguranței, ca și a integrității diverselor sisteme și date informatice

Infracțiuni ce privesc traficul de droguri ori precursori ai acestora

Infracțiunea părăsirii locului unui accident

Infracțiuni privind nerespectarea unor dispoziții în domeniul importului sau/și al exportului unor deșeuri și reziduuri

Diverse infracțiuni de contrabandă

Infracțiuni din domeniul evaziunii fiscale

Demn de menționat este faptul că agenții care realizează respectiva urmărire transfrontalieră sunt obligați ca cel mai tardiv, să le informeze pe autoritățile române cu competență în domeniu, în momentul în care trec frontiera de stat a statului român, acestea având posibilitatea de a solicita incetarea urmăririi penale imediată.

Ca urmare a unei solicitări primite din partea agenților care sunt în realizarea urmărării transfrontaliere, autoritățile ce au competență în domeniu pe teritoriul statului român pot să ia diversele măsuri ce sunt necesare pentru a :

Se reuși o identificare a persoanei ce este urmărită de respectivii agenți

Se reuși dispunerea unei rețineri a acestei persoane, respectiv a arestării preventive a acestei persoane, respectând condițiile legale

În situația în care această persoană este reținută, se impune a se menționa că măsura de reținere a sa nu poate să depășească intervalul de șase ore, exceptând situațiile în care a fost primită de către autoritățile române, cu competențe în domeniu, o cerere prealabilă vizând arestarea respectivei persoane, în vederea extrădării ulterioare a acesteia, prin orice modalitate ar fi aleasă.

Demn de menționat este faptul că acest termen de șase ore este calculat exceptându-se intervalul orar inclus între ora 0.00 și ora 9.00.

De asemenea, trebuie precizat că legea prevede și condițiile în care se poate realiza o urmărire transfrontalieră, incluzându-se mai multe condiții de ordin general, dintre care amintim:

Toți agenții care realizează o urmărire transfrontalieră au obligația de a respecta legislația statului român, ca și pe cea de a se conforma diverselor instrucțiuni pe care le primesc din partea autorităților române ce au competențe în domeniu

Urmărirea transfrontalieră este realizată numai la nivelul frontierelor terestre ale statului român

Este interzisă pătrunderea diverșilor agenți în cadrul domiciliului unei persoane, ca și în diverse alte locuri ce nu sunt accesibile publicului larg

Toți agenții care realizează o urmărire transfrontalieră sunt obligați să poarte o uniformă, o inscripție poziționată într-un loc cât mai vizibil, ca și diverse dispozitive ori accesorii ce sunt plasate pe autovehicule, astfel ei fiind ușor de identificat pentru autoritățile române cu competențe în domeniu. Legea nu permite utilizarea de către acești agenți a unor haine civile, ca și folosirea unor autovehicule ce nu sunt marcate în mod corespunzător. În plus, acești agenți sunt obligați ca în permanență să își poată justifica calitatea oficială pe care o dețin

În situația realizării unei urmăriri transfrontaliere, agenții implicați au posibilitatea de a purta în dotare armament, cu mențiunea că legislația română interzice folosirea acestuia, exceptând cazul unei legitime apărări.

La finalul oricărei activități derulate, agenții ce sunt în realizarea unei urmăriri transfrontaliere au obligația să le prezinte personal, diversele autorități române cu competențe în domeniu, informări complete privind misiunile acestora.

În situația unei solicitări din partea autorităților române cu competență în domeniu, acești agenți ce sunt în realizarea unei urmăriri transfrontaliere au obligația de a rămâne la dispoziția acestora până în momentul în care sunt elucidate toate eventualele nelămuriri, chiar și în situațiile în care această urmărire nu se finalizează cu reținerea persoanei urmărite, respectiv cu arestarea preventivă a acestei persoane

La solicitarea autorităților române cu competențe în domeniu, autoritatea statului din care provin respectivii agenți ce realizează urmărirea transfrontalieră, are posibilitatea de a asista la cercetarea ce precede respectiva operațiune, incluzând și diversele proceduri judiciare

În situația în care au fost încheiate diverse acorduri bilaterale în acest sens, agenții din alte state, care realizează o urmărire transfrontalieră pe teritoriul statului român, pot să oprească persoana pe care o urmăresc, în vederea transportării acesteia la autoritățile române ce au competențe în domeniu, o pot percheziționa și chiar pot să folosească catușele pe durata transferului. În condițiile legii, toate obiectele ce sunt descoperite asupra respectivei persoane urmărite transfrontalier, în timpul perchiziției corporale, pot să fie indisponibilizate.

CAPITOLUL 4. ALTE MĂSURI DE COOPERARE SCHENGEN – V.I.S. – SISTEMUL DE INFORMAȚII PRIVIND VIZELE

V.I.S. – sistemul de informații privind vizele – a fost instituit prin intermediul Deciziei 2004/512/CE a Consiliului (8 iunie 2004) privind Sistemul de informații în domeniul vizelor. Gestionarea operațională a V.I.S. (reglementată atât prin Regulamentul nr. 767/2008 al P.E. și al Consiliului (9 iulie 2008), cât și prin Regulamentul V.I.S. privind schimbul de date între statele membre, vizând vizele de scurtă ședere) i-a revenit, în perioada de tranziție, Comisiei Uniunii Europene, ulterior sarcina fiind preluată de către Agenția europeană pentru gestionarea de tip operațional a sistemelor informatice.

Decizia Consiliului Uniunii Europene privind instituirea Sistemului de Informații privind Vizele – S.I.V. a fost luată la propunerea Comisiei, proiectul fiind luat în discuție încă din cursul lunii iunie a anului 2002. Astfel, Consiliul U.E. a decis, urmare a unui studiu de fezabilitate anterior elaborat, că se impunea în regim de urgență stabilirea și dezvoltarea unui sistem comun privind identificarea datelor implicate în procesul de acordare a vizelor.

Sistemul de Informații privind Vizele reprezintă sistemul aferent schimbului de date între statele membre Schengen în ceea ce privește vizele, prin intermediul acestuia toate autoritățile naționale implicate putând atât să introducă și actulizeze diverse date de profil, cât și să consulte, pe cale electronică, întreaga bază de date.

Sistemul de Informații S.I.V. este structurat astfel:

SC – S.I.V. – Sistemul Central de Informații

NI – S.I.V. – interfața aferentă fiecărui stat membru Schengen – aceasta are rolul de a asigura permanent legătura cu autoritatea centrală la nivel național, ce este competentă în țara respectivă

O infrastructură de comunicații între SC – S.I.V. și NI – S.I.V.

În ceea ce privește obiectivul S.I.V., funcționalitățile dar și responsabilitățile acestuia, ca și condițiile și procedurile vizând schimbul de date între diferitele state membre ale spațiului Schengen privind atât cererile de viză de scurtă ședere, cât și deciziile aferente acestora (deciziile de anulare a vizei, de retragere sau de prelungirea vizelor), toate sunt prevăzute în cadrul Regulamentului nr. 767/2008 al P.E. și al Consiliului, adoptată la data de 9 iulie 2008 – Sistemul de informații privind vizele, ca și schimbul de date ce are loc între statele membre în privința vizelor de ședere redusă – Regulamentul V.I.S..

4.1 Beneficiile conferite de V.I.S.

Prin intermediul dezvoltării și implementării S.I.V. s-a avut în vedere în principal ”îmbunătățirea punerii în aplicare a politicii comune în materie de vize, a cooperării la nivel consular și a consultărilor care au loc între autoritățile centrale responsabile în domeniul vizelor prin facilitarea schimbului de date între statele membre” privind cererile de acordare a vizelor, dar și deciziile aferente acestora, urmărindu-se:

Simplificarea procedurii privind solicitarea vizelor

Prevenirea eludării criteriilor de stabilire de către țara membră competentă examinarea unei cereri în domeniu

Facilitarea proceselor privind combaterea fraudelor diverse

Facilitarea diverselor controale la nivelul punctelor de trecerea frontierelor externe și a controalelor de pe teritoriul statelor membre Schengen

Facilitarea identificării persoanelor care nu îndeplinesc condițiile privind intrarea, șederea sau rezidența pe teritoriul unui stat membru

Facilitarea identificării persoanelor care nu mai îndeplinesc condițiile privind intrarea, șederea sau rezidența pe teritoriul unui stat membru Schengen

Posibilitatea punerii în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 343/2003

Prevenirea unor amenințări privind siguranța internă a unui stat membru al spațiului Schengen

4.2 Accesul la baza de date a Sistemului de Informații privind Vizele

Baza de date a Sistemului de Informații privind Vizele poate fi accesată numai pentru prevenirea unor infracțiuni grave, ca și pentru depistarea și cercetarea unor infracțiuni de tip de terorist și a altor infracțiuni grave. Conform Regulamentului V.I.S., în cazul în care există motive temeinice pentru consultarea datelor aflate în S.I.V., autoritățile competente din statele membre se pot adreaa cu o cerere scrisă sau pe cale electronică, solicitând accesarea informațiilor necesare.

Demn de menționat este faptul că E.U.R.O.P.O.L. poate accesa Sistemul de Informații pentru Vize numai în limitele mandatului, când acest lucru este strict necesare îndeplinirii unor sarcini sau misiuni. Toate consultările datelor aflate în baza S.I.V. se realizează în cadrul unor puncte de acces central, ce au rolul și de a asigura toate condițiile necesare ce sunt stabilite prin prevederile Deciziei 2008/633/J.A.I. a Consiliului (23 iunie 2008) vizând prevenirea, depistarea și cercetarea unor infracțiuni grave sau a infracțiunilor de terorism.

În acest sens, toate statele membre au dreptul să își desemneze mai multe puncte de acces, în funcție de structura administrativă, dar și organizațională. În cazuri excepționale, autoritățile interesate se pot adresa cu cereri scrise (înaintate verbal sau pe cale electronică) direct punctelor de acces centrale, acestea putând face verificarea ex post a îndeplinirii condițiilor privind accesul, dar și a situației de excepție invocată.

Toate datele ce sunt obținute în S.I.V. prin intermediul invocării situațiilor excepționale nu pot fi nici transferate și nici puse la dispoziția unui alt stat ori organizație internațională, decât în situația în care acest demers este vital pentru prevenirea și identificarea unor infracțiuni de terorism sau a altor infracțiuni considerate grave. Evidența privind tranferurile de date ce sunt realizate, ca și punerea acestora la dispoziția diverselor autorități naționale ce au competență în domeniu revine în sarcina statelor membre Schengen, cu respectarea legislației naționale.

Atât accesul la S.I.V. cât și introducerea ori modificarea sau ștergerea unor date din baza Sistemului de Informații pentru Vize se poate realiza numai de către personalul special autorizat pentru aceasta, de către autoritățile ce au responsabilități în materie de vize. Desemnarea autorităților responsabile revine în sarcina fiecărui stat membru Schengen, lista personalului autorizat să acceseze baza de date și să introducă diverse informații în aceasta, să le consulte, modifice ori să le șteargă fiind comunicată de către statul respectiv Comisiei ori de câte ori survin modificări.

Sistemul de Informații pentru Vize are un sediu central la Strasbourg. acesta asigurând executarea tuturor funcțiilor de supraveghere și de gestionare tehnică. Pe lângă acesta mai există un sistem de rezervă (localizat în Sankt Johann im Pongau – Austria), ce are capacitatea de a asigura toate funcționalitățile aferente S.I.V.-ului central principal, în cazul funcționării deficitare a acestuia. Conectarea Sistemul de Informații pentru Vize la sistemul național aferent fiecărui stat membru Schengen se realizează cu ajutorul interfeței naționale proprii țării respective.

De asemenea, fiecărui stat membru Schengen îi revine responsabilitatea de a desemna o autoritate la nivel național, ce este autorizată să acceseze Sistemul de Informații pentru Vize și să se conecteze la acesta, prin intermediul interfeței naționale.

4.3 Măsuri speciale pentru prelucrarea datelor în VIS

Statele membre sunt obligate să aplice diversele proceduri automatizate privind prelucrarea datelor, în sarcina acestora fiind incluse și :

Dezvoltarea sistemului național privind vizele și/sau adaptarea acestuia la Sistemul de Informații pentru Vize

Organizarea, dar și gestionarea, funcționarea, ca și întreținerea sistemului național aferent vizelor

Gestionarea, dar și reglementarea accesului personalului din cadrul autorităților naționale la Sistemul de Informații pentru Vize, având în vedere prevederile Regulamentului V.I.S.

Achitarea diverselor cheltuieli ce sunt aferente sistemelor naționale, ca și a cheltuielilor cu conectarea acestora la interfața națională

Achitarea costului investițiilor, ca și a cheltuielilor de exploatare pentru întreaga infrastructură de comunicații dintre interfața la nivel național și sistem

Instruirea personalului vizând normele de securitate și de protecția datelor, înaintea autorizării acestuia de prelucrare a datelor ce sunt înregistrate în cadrul Sistemului de Informații pentru Vize

Garantarea prelucrării legale a tuturor datelor care trebuie să fie:

Colectate în mod legal

Transmise Sistemului de Informații pentru Vize numai conform procedurii legale

Transmise Sistemului de Informații pentru Vize în mod exact, dar și actualizat

De asemenea, la nivel național, Autoritatea de administrarea datelor din cadrul Sistemului de Informații pentru Vize are de îndeplinit o serie de cerințe, precum :

Luarea tuturor măsurilor ce se impun pentru asigurarea securității la nivelul VIS central, dar și la nivelul infrastructurii de comunicații dintre acesta și interfețele naționale, fără însă a se aduce atingere vreunei responsabilități a unui stat membru Schengen

Garantarea faptului că la datele ce sunt prelucrate pentru Sistemul de Informații pentru Vize are acces doar personalul special autorizat în acest sens

Conform Regulamentului V.I.S., toate datele ce sunt recuperate din Sistemul de Informații pentru Vize pot să fie păstrate în cadrul unor fișiere naționale numai în situații relevante, clar specificate de legislație.

Un stat membru are dreptul să păstreze în dosarele naționale toate datele pe care le-a introdus în Sistemul de Informații pentru Vize. Orice încălcare a acestor prevederi se consideră un abuz, care este sancționat conform legislației.

Conform legislației, în cadrul Sistemului de Informații pentru Vize pot fi consultate, de către diversele autorități ce sunt responsabile și autorizate în domeniul vizelor competente, fără identificarea solicitanților, exclusiv pentru realizarea unor raportări sau pentru elaborarea unor statistici, următoarele tipuri de date:

Informații diverse privind un anumit stadiu al procedurii

Autoritatea competentă ce este responsabilă în domeniul vizelor, cu sediul acesteia

Cetățenia solicitantului la momentul depunerii cererii

Date privind frontiera unde este localizată prima intrare

Data, ca și locul în care s-a realizat cererea sau diverse alte decizii legate de viză

Tipul vizei solicitate sau al vizei eliberate

Tipul documentului de călătorie al solicitantului

Motivele care stau la baza luării unei decizii în ceea ce privește fie cererea de viză, fie viza

Date privind autoritatea competentă și responsabilă în domeniul acordării vizelor (cu sediul acesteia), care a decis să respingă cererea de acordare a unei vize (cu data la care s-a făcut respingerea)

Scopul călătoriei solicitantului

Cazurile semnalate în care s-a constatat că aceeași persoană a solicitat acordarea de vize de la diverse autorități responsabile în materie, specificându-se și sediul autorităților, dar și datele de respingere

CONCLUZII

Ca urmare a deciziei de desființare a controalelor de la nivelul frontierelor interne ale statelor europene membre ale Uniunii Europene, urmată de o intensificarea a controalelor la nivelul granițele externe spațiului Schengen s-a impus în timp și eficientizarea și modernizarea continuă a sistemelor informatice de evidență specială în spațiul european. Crearea, și ulterior dezvoltarea destul de rapidă a spațiului Schengen, a atras, pe lângă libera circulație a persoanelor și a mărfurilor/capitalurilor și necesitatea adoptării unor măsuri comune specifice, de către toate statele europene, în acest fel reușindu-se prevenirea eventualelor pericole ce ar fi putut fi generate și care ar fi afectat grav securitatea internă a tuturor țărilor implicate.

La nivel european, toate statele membre au convenit să adopte numeroase măsuri comune în domeniul întăririi securității la nivelul granițele externe, acest obiectiv vizând în paralel și intensificarea cooperării dintre diversele forțe de poliție de la nivel național și nivel european, ca și intensificarea colaborării dintre diversele autorități judiciare, penttru combaterea și diminuarea semnificativă a fenomenului criminalității la nivel transfrontalier.

În seria măsurile comune ce au fost adoptate de către statele europene membre ale spațiului Schengen se înscriu eliminarea tuturor controalelor la nivelul frontierelor interne, stabilirea unor reguli stricte vizând traversarea frontierelor externe, separarea strictă a fluxurilor de pasageri (în porturi cât și în aeroporturi), armonizarea regulilor vizând condițiile în care autoritățile naționale acordă vizele, uniformizarea condițiilor privind persoanele care solicită azil, introducerea și respectarea strictă a unor reguli în domeniul supravegherii și urmăririi transfrontaliere, crearea unui sistem informatic special, Sistemul Informatic Schengen, care să poată fi accesat de către toate statele membre

Sistemul de Iinformații Schengen este pe bună dreptate considerat ca fiind cel mai elaborat sistem informatic la nivel centralizat european, acesta permițându-le autorităților competente din toate statele membre să colaboreze la un înalt nivel atât pentru menținerea ordinii publice la nivel național și transfrontalier, cât și pentru asigurarea și menținerea securității naționale.

Sistemul de Iinformații Schengen de generația a II –a a devenit operațional în luna martie anului 2013, în ciuda faptului că autoritățile stabiliseră inițial termenul de dezvoltare și finalizare a proiectului ca fiind anul 2006. S.I.S. II este alcătuit dintr-un sistem de tip central (C.S.I.S.), o secțiune la nivel național (N.S.I.S.), și o infrastructură specială ce asigură comunicarea între C.S.I.S. și N.S.I.S., prin conectarea on-line la nivel central a tuturor sistemelor naționale.

S.I.S. II face parte din sistemele informatice de evidență specială existente la nivel european, alături de V.I.S. (Sistemul de Informații privind Vizele) și de sistemul E.U.R.O.D.A.C. Toate sistemele informatice de evidență specială de la nivel european, la care au accest statele membre, sunt gestionate de instituția special creată în acest scop la nivelul Uniunii Europeane, Agenția europeană pentru gestionarea operațională.

Această agenția funcționează din luna decembrie a anului 2012, a fiind organizată și desfășurându-și activitatea după prevederile unui regulament adoptat de UE. Instituția are rolul de a gestiona nu doar sistemele informatice de la nivel european, ci și alte aspecte ce privesc infrastructura comunicațiilor unor instituții diverse, respectiv a Sistemului de informații Schengen, a Sistemului de informații privind vizele și a sistemului EURODAC. Principala funcție a acestei agenții constă în gestionarea operațională a SIS II, VIS și Eurodac, dar și a sistemelor IT la scară largă din spațiul de libertate european, cu toate măsurile și problemele tehnice generate de aceste sisteme informatice.

Cel mai complex sistem informatic la nivel european, la care au acces toate autoritățile competente din cadrul statelor membre, este S.I.S. II, scopul acestuia fiind acela de menținere la nivel european a securității publice, cu sprijinirea cooperării polițienești și judiciare europene și gestionarea eficientă a tuturor controalelor ce sunt realizate la frontierele externe ale spațiului Schengen. Acest sistem informatic complex le permite autorităților din toate statele membre ale spațiului Schengen, care au autoritatea să acceseze S.I.S. II, să introducă diverse „alerte” vizând persoanele ce sunt fie puse sub urmărire, persoanele declarate dispărute, dar și bunurile ce au fost declarate pierdute sau furate, ori diversele interdicții de intrare/ieșire pe teritoriul unei țări.

Sistemul de Informații Schengen poate fi accesat direct de către toți oficialii ce sunt autorizați să aplice legea la nivel european și care au nevoie, pentru desfășurarea în bune condiții a activității, să acceseze numeroasele informații ce sunt introduse și prelucrate de sistemul informațional.

BIBLIOGRAFIE

Site-uri consultate:

http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:42000A0922(02):en:HTML

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=uriserv%3Al33020

http://ec.europa.eu/home-affairs/what-we-do/policies/borders-and-visas/schengen-information-system_en

http://www.touteleurope.eu/les-politiques-europeennes/immigration-et-asile/synthese/objectifs-et-fonctionnement-de-l-espace-schengen.html

http://www.touteleurope.eu/les-politiques-europeennes/immigration-et-asile/synthese/objectifs-et-fonctionnement-de-l-espace-schengen.html

http://www.touteleurope.eu/les-politiques-europeennes/immigration-et-asile/synthese/objectifs-et-fonctionnement-de-l-espace-schengen.html

https://ec.europa.eu/home-affairs/what-we-do/policies/borders-and-visas/schengen-information-system/alerts-and-data-in-the-sis_en

http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2016/571356/IPOL_STU(2016)571356_EN.pdf

https://eufunds.gov.mt/en/EU%20Funds%20Programmes/Migration%20Funds/Pages/External-Borders-Fund.aspx

https://ec.europa.eu/home-affairs/financing/fundings/security-and-safeguarding-liberties/external-borders-fund/transnational-actions_en

http://ec.europa.eu/home-affairs/what-we-do/policies/borders-and-visas/schengen-information-system_en

https://ec.europa.eu/home-affairs/what-we-do/policies/asylum/identification-of-applicants_en

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=uriserv%3Al33020

http://www.schengenvisainfo.com/schengen-agreement/

http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/

http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/court-auditors/index_ro.htm

http://www.eca.europa.eu/ro/Pages/AudiovisualLibrary.aspx

https://www.ucc.ie/archive/hdsp/Shengen-agreement_io.pdf

https://ec.europa.eu/home-affairs/what-we-do/policies/borders-and-visas/schengen-information-system/sirene-cooperation_en

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex:32006R1987

http://www.dataprotection.ro/servlet/ViewDocument?id=665

https://publications.europa.eu/ro/publication-detail/-/publication/cd6d4855-ee84-4442-a8e5-146b2e4b64df/language-ro

https://ec.europa.eu/home-affairs/what-we-do/policies/borders-and-visas/schengen-information-system/sirene-cooperation_en

https://www.politiadefrontiera.ro/files/docu/1460139101184-sis.pdf

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/;ELX_SESSIONID=JLQcT7LQpnwy1LVdPBtvbYh9QBTK5hdJs5G5KG2cD42zRlGvflgJ!-635884387?uri=CELEX:32007D0533

http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-13-309_en.htm

https://ec.europa.eu/home-affairs/what-we-do/policies/borders-and-visas/schengen-information-system/sirene-cooperation_en

https://www.politiadefrontiera.ro/files/docu/1460139101184-sis.pdf

https://www.ucc.ie/archive/hdsp/Shengen-agreement_io.pdf

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=uriserv%3Al33020

https://ec.europa.eu/home-affairs/what-we-do/policies/borders-and-visas/schengen-information-system/sirene-cooperation_en

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX:32007D0533

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2006:381:0004:0023:EN:PDF

http://www.dataprotection.ro/servlet/ViewDocument?id=665

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=uriserv:OJ.L_.2008.218.01.0060.01.RON

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=uriserv:OJ.L_.2008.218.01.0060.01.RON#ntc18-L_2008218RO.01006001-E0018

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=uriserv:OJ.L_.2004.213.01.0005.01.ENG

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=uriserv:OJ.L_.2008.218.01.0060.01.RON

http://www.dreptonline.ro/legislatie/ordonanta_cooperare_politieneasca.php

Documente consultate:

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2006, republicată în anul 2014

Legea nr. 187/2012 privind punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 dedicată Codul penal

Legea nr. 104/2007

Legea nr. 201/2010 vizând modificarea și completarea O.U.G. nr. 103/2006

O.U.G. nr. 30/2013 vizând crearea cadrului instituțional pentru funcționarea Centrului Sud-Est European de Aplicare a Legii

Legea nr. 336/2013

Convention implementing the Schengen Agreement

Decizia 2008/839/JAI a Consiliului (24 octombrie 2008) vizând migrarea de la Sistemul de Informații Schengen (SIS 1+) la SIS II

Decizia nr. 533/2007

Decizia 2001/886/JAI a Consiliului European (din aceeași dată) privind dezvoltarea SIS II , publicată în JO L 328 (13.12.2001)

Decizia 2006/1007/JAI a Consiliului (21 decembrie 2006) privind modificarea Deciziei 2001/886/JAI vizând dezvoltarea Sistemului de Informații Schengen (SIS II)

Decizia Consiliului Uniunii Europene privind instituirea Sistemului de Informații privind Vizele

Issue follow-up report, elaborat și dat publicității în luna august a anului 2005 de către contractantul ce era responsabil cu asigurarea calității proiectului

Regulamentul (CE) nr. 1988/2006 al Consiliului (21 decembrie 2006) privind modificarea Regulamentului (CE) nr. 2424/2001 privind dezvoltarea SIS II

Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 al Consiliului (24 octombrie 2008) privind migrarea de la Schengen (SIS 1+) la Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II)

Regulamentul (CE) nr. 2424/2001 al Consiliului (6 decembrie 2001) privind dezvoltarea Sistemului de Informații Schengen (SIS II) – JO L 328 (publicat la data de 13.12.2001, pag. 4)

Regulamentul (UE) nr. 541/2010 al Consiliului (3 iunie 2010) privind modificarea Regulamentului (CE) nr. 1104/2008 vizând migrarea de la Sistemul de Informații SIS 1+ către Sistemul de Informații Schengen SIS II

Regulamentul (UE) nr. 542/2010 al Consiliului (3 iunie 2010) privind modificarea Deciziei 2008/839/JAI vizând migrarea de la Sistemul de Informații Schengen – SIS 1+ către Sistemul de Informații Schengen SIS II

Raportul Serviciului de Audit Intern privind managementul tehnologiei informației în cadrul DG – Justiție, Libertate și Securitate, 8 iunie 2006

The Difficult Road to the Schengen Information System II, Joanna Parkin, Centrul pentru Studii Politice Europene, aprilie 2011

Studiul de fezabilitate privind SIS II, Deloitte, 7 aprilie 2003

C.A.A.S.

C.O.M. (2001) 720 final

C.O.M. (2003) 771 final

S.E.C. – 2010, 1138 final

S.E.C. – 2003, 206 final

S.E.C.- 2004, 1267

ANEXA 1

Semnificațiile unor termeni și expresii în domeniul cooperării polițienești internaționale

Autoritatea competentă – autoritatea română ori autoritatea străină ce are diverse atribuții în cadrul activității de prevenire, de descoperire ori de cercetare a diverselor infracțiuni ori a activităților infracționale, ca și cele care derulează diverse activități de tip specific în domeniul cooperării și cooperării asistenței polițienești internaționale

Autoritatea solicitantă – acea autoritate ce formulează cererea de asistență în diversele domenii ce sunt reglementate prin intermediul legislației românești

Autoritatea solicitată – acea autoritate către care se adresează cererea de asistență în diversele domenii ce sunt reglementate prin intermediul legislației românești

Cererea de asistență polițienească – acea solicitare a unor date ori informații de tip operativ, ca și solicitările ce corespund unui scop al cooperării polițienești, după cum acesta rezultă din cadrul diverselor tratate internaționale, respectiv din diversele instrumente juridice ce operează la nivelul Uniunii Europene

Datele și informațiile operative – includ totalitatea datelor, a informațiilor, a documentelor, a evidențelor, a activităților ori a rapoartelor, oricare ar fi suportul, forma, modul de exprimare ori de punere în circulație, ce sunt deținute de diversele autorități competente, ca și de orice persoane fizice ori juridice, în condițiile în care acestea sunt accesibile diverselor autorități cu competențe, în absența unor măsuri de tip coercitiv

Agenți – reprezintă personalul ce este desemnat de către autoritățile române cu competențe în domeniu, ca și de autoritățile similare din alte state ce sunt membre ale U.E., respectiv state membre Schengen, în vederea realizării unor operațiuni comune, incluzând și realizarea diverselor activități dedicate urmăririi transfrontaliere

Schimbul de date, schimbul de informații operative – transferul datelor și al informațiilor operative din bazele de date ale autorității solicitate către autoritatea solicitantă, avându-se în vedere o respectare a tuturor condițiilor ce au fost convenite între respectivele autorități, ca și respectarea diverselor prevederi legale ce sunt aplicabile în acest domeniu

Statele membre Schengen – acele state în interiorul cărora sunt aplicate diversele prevederi ale acquis-ului Schegen, în limitele domeniului dedicat cooperării polițienești, ca și a cooperării judiciare în materia penală