Cooperare Civil Militară în Combaterea Terorismului

Universitatea din București

Facultatea de Sociologie și Asistență Socială

Lucrare de dizertație

Cooperare civil-militară în combaterea terorismului

Prof.Univ.Dr.: Absolvent:

Barna Cristian Ursu Daniel

București

-2016-

„Terorismul este una dintre amenințările împotriva căreia statele trebuie să-și protejeze cetățenii. Statele nu au numai dreptul, ci și datoria să facă acest lucru. Dar statele trebuie de asemenea să se asigure ca măsurile împotriva terorismului să nu se transforme în măsuri care să mascheze sau să justifice violarea drepturilor omului…Pe plan intern, există pericolul ca urmărind asigurarea securității să sfârșim prin sacrificarea libertăților cruciale și în felul acesta să slăbim și nu să întărim securitatea comună – corodând astfel vasul guvernării democratice din interior”

Kofi Annan, Secretar ONU, 21 Noiembrie 2001

Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………….

Metodologia cercetării sociologice……………………………………………………

Nivelul de amenințare teroristă la adresa Uniunii Europene…………………………….

Rolul instituțiilor în combaterea terorismului……………………………………………….

Studiu de caz: Atentatele de la Bruxelles………………………………………………..

Concluzii…………………………………………………………………………………

Bibliografie………………………………………………………………………………

Anexe……………………………………………………………………………………

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „Prevenirea radicalizării către terorism și extremismul violent: consolidarea reacției UE”, (2014), COM(2013) 941, final……….

Introducere

O intensificare fără precedent a cooperării în combaterea terorismului a avut loc după atacurile din 9 septembrie 2001, SUA, World Trade Center.

De asemenea, la nivelul Uniunii Europene se vorbește tot mai mult de cooperare pentru a combate acest fenomen după tragicele evenimente de la Madrid, din 11 martie 2004.

Cooperare dintre societatea civilă și militari este o strategie destul de nouă în cultura militară. În preocupările Organizației Tratatului Atlanticului de Nord acest concept ocupă un loc important, deoarece structurile militare în colaborare cu autoritățile centrale, locale și societatea civilă pot dejuca eventuale tentative de atentate teroriste, pot interveni întru ajutorarea populației în cazul unei calamități sau dezastre de orice fel de natură.

„Terorismul poate fi considerat un flagel internațional, care alături de proliferarea înarmărilor, de multitudinea conflictelor, împreună cu un alt flagel- cel al foametei și al sărăciei- , constituie una din marile probleme ale lumii contemporane cu repercusiuni la nivelul securității statelor democratice.”

(Moșteanu, 2014, p.7)

Ultimele evenimente tragice din anii 2015 de la Paris și 2016 din inima Europei, de la Bruxelles, au anulat agenda politică externă și de securitate la nivel global, factorii decidenți încercând să găsească noi soluții de prevenire a atacurilor criminale și reconfigurarea strategiei de securitate a Uniunii Europene și politica de gestionare al fluxului de imigranți ce tranzitează teritoriul european pentru a ajunge în țările bine dezvoltate din Occident.

În ultimii ani, Europa a fost marcată de probleme semnificative ale securității interne. Analiza fenomenului terorist pe plan mondial relevă o intensificare a acestuia, de aceea am încercat o abordare analitică și sociologică privind modul de combatere prin colaborarea instituțională la scară internațională.

Abordând acest subiect la scară mondială, atât privind evoluția sa și gravitatea, cât și intensificarea acestuia din punct de vedere al ariei geografiei, putem spune că a devenit o boală a societății moderne, o anomalie.

Comunitățile internaționale și țările membre nu au reușit să ajungă la un numitor comun în ceea ce privește crearea unei definiții unanime a terorismului, iar din cauza abordărilor diferite , rețin probleme în suprimarea și prevenția sa.

Așadar, în lucrarea de față voi demonstra importanța cooperării civil-militare, voi identifica potențialele riscuri de amenințare teroristă la nivelul spațiului european, voi prezenta succint instituțiile europene ce au un rol important în acest domeniu ,atribuții și măsurile concertate asupra terorismului. De asemenea, am ales ca studiul de caz atentatul din Bruxelles din data de 22 martie 2016 unde voi demonstra că atentatele ar fi putut fi evitate printr-o mai strânsă colaborare a Serviciilor Secrete și a organelor judiciare europene.

Până la urmă, indiferent de zona de acțiune , terorismul este un instrument politic , un mod extremist de a manifesta o opoziție politică, socială sau fundamentalist-religioasă.

Or, terorismul nu va putea fi combătut într-un mod real, decât printr-un plan comun al organismelor internaționale competente iar statele ar trebui să poată coopera nerestrictiv.

Metodologia cercetării sociologice

Metodologia de cercetare este una calitativă, deoarece se axează pe folosirea literaturii de specialitate, pe surse bibliografice din sfera academică și a think tank-urilor, conferințe, studierea și analizarea articolelor de presă internațională și nu în ultimul rând, experiența personală.

Conform lui Denzin și Lincoln (1994), „cercetarea calitativă este concentrarea mai multor metode implicând o abordare interpretativă și naturalistă a subiectului studiat.”

Asta înseamnă o studiere a lucrurilor în mediu lor natural încercând să se înțeleagă sau să se interpreteze fenomenele în termenii semnificațiilor pe care oamenii le investesc, astfel cercetarea calitativă implică folosirea și colectarea unor varietăți de materiale empirice – studii de caz, experiență personală și introspectivă, povestirea vieții, interviul, observații, texte istorice, materiale vizuale” (Chelcea, 2001).

O altă definiție a cercetării de tip calitativ propusă de Chelcea, (2001), este cea a lui Creswell (1998) , care consideră că ” Cercetarea calitativă este un demers de înțelegere bazat pe tradiții metodologice distincte, care explorează o problemă socială sau umană. Cercetătorul construiește o imagine holistică și complexă, analiează cuvinte, descrie detaliat punctele de vedere ale subiecților și își conduce studiul său în mediul natural”

Conform lui Yin, studiul de caz răspunde la întrebările cum? și de ce?, pentru că dorește să afle circumstanțele în care s-au produs evenimentele și care sunt factorii care le-au generat. Obiectivul studiului de caz ar putea fi confundat cu încercarea de a da un răspuns la această problemă, însă raportarea reală se orientează către această metodă tocmai pentru a înțelege și formula mai bine și mai concret ipotezele cu privire la tema aleasă. Astfel, nu se dorește o explicație, ci o cunoaștere cât mai aprofundată, cât mai validă pentru a redimensiona modul în care privim.

Obiectivul central al acestei cercetări este acela de a demonstra faptul că atentatele teroriste pot fi dejucate din timp și că prevenția prin cooperare cu toți actorii implicați din societate este unul din mijloacele esențiale în lupta împotriva terorismului.

Nivelul de amenințare teroristă la adresa Uniunii Europene

Odată cu fluxul imigraționist venit dinspre Orientul Mijlociu nivelul de amenințare teroristă la adresa Uniunii Europene este unul fără precedent.

Dovezile indubitabile sunt recentele evenimente nefericite din Paris și Bruxelles când zeci de cetățeni din diferite țări europene și-au pierdut viețile sau au fost rănite, unii dintre autorii atacurilor trecând granițele cu fluxul de imigranți.

Important de menționat este și faptul că terorismul nu este un fenomen nou în Europa, iar actul terorist este îndreptat împotriva unor grupuri și categorii sociale și statale, precum și împotriva reprezentanților acestora. Victimele sunt alese, de obicei după reprezentativitatea simbolică. Actele de terorism au fost îndreptate atât asupra unor înalte personalități, militari, diplomați sau simpli cetățeni, dar și asupra obiectivelor publice, mijloace de transport aeriene, feroviare sau rutiere și instituții de interes public. Din acest punct de vedere , continentul european rămâne o zonă destul de agitată din punct de vedere al țintelor reprezentative.

Internaționalizarea stărilor conflictuale și dispariția unor sponsori tradiționali a făcut ca organizațiile extremist-teroriste să se îndrepte către crima organizată.

Terorismul este strâns legat și de alte fenomene negative din societatea occidentală foarte grave, prin ajutorul cărora obțin fonduri considerabile pentru finanțarea atacurilor criminale, antrenamente și recrutare.

Practic, prin traficul de armament, traficul de droguri , traficul de imigranți și criminalitatea informatică se obțin sume fabuloase, iar „adepții terorii” sunt foarte activi pe aceste segmente, având legături bine puse la punct cu crima organizată transfrontalieră.

„Ne confruntăm cu provocări cu majore, care depășesc granițele naționale iar Uniunea Europeană este răspunsul nostru la aceste provocări. Vom combate împreună terorismul, crima organizată și imigrația ilegală. Apărăm libertățile cetățenilor și drepturile lor civile și prin lupta împotriva celor care atentează la acestea. Susținem rezolvarea pașnică a conflictelor în lume și necesitatea de a nu permite ca oamenii să cadă victime războiului, terorismului, violenței. Pentru că avem certitudinea că Europa este viitorul nostru comun.”

Declarația Uniunii Europene cu ocazia aniversării a cincizeci de ani de la semnarea Tratatelor de la Roma (Barna, 2007, p.7)

Zonele în care acțiunile teroriste au avut loc până în prezent sunt:

În țări puternic industrializate, unde, din cauza contradicțiilor economice și sociale alimentate de sentimentul de frustrare manifestat în rândul generației tinere din cauza lipsei de muncă și a șomajului ridicat a declanșat o tendință către actele teroriste;

În state cu un trecut care a generat controverse internaționale sau religioase puternice minoritățile recurgând la acest instrument pentru recunoașterea drepturilor de către majoritate;

Zona țărilor din periferie, lumea a treia – unde violența grupărilor extremiste se îndreaptă către conducerea dictatorială;

Lupta împotriva terorii în momentul actual se poartă pe cinci direcții: informativ, diplomatic, financiar, de aplicare a legii și militar, de aceea exterminarea lui depinde, în principal de doi factori: construirea unei capacități funcționale de cooperare și voință politică.

În contextul globalizării dinamice, nivelul de alertă teroristă la nivelul teritoriului european este destul de ridicat dat fiind faptul că rețelele teroriste au capacitatea de a se adapta o dată cu schimbările rapide din societate.

Potrivit lui A. Giddens , procesul de globalizare s-ar contura prin intensificarea la scară planetară a relațiilor sociale, situație în care evoluții locale sunt influențate de evenimente care se petrec la mare depărtare și vice-versa.

Tot Giddens spune despre terorismul de tip nou că „se bazează pe globalizare și diferă de terorismul de stil vechi în scopul său, în structură organizatorică și mijloace.”

(Giddens, 2006, p.840)

Îmbunătățirea sistemelor de informații și a metodelor folosite de mass-media facilitează informarea imediată a populației. Sistemele financiare dar și rețelele de transport moderne îi ajută pe teroriști în identificarea noilor ținte, finanțarea operațiunilor și chiar posibilitatea de a analiza „portițele de scăpare.”

Propagarea sentimentului de frică generală se numără printre principalele obiective ale principalelor entități teroriste, care urmăresc să creeze panică pentru a destabiliza societatea și sistemele țintă.

Pe piața neagră, armamentul, explozibilii și inclusiv mijloacele chimice, biologice și chiar nucleare au devenit accesibili oricărui individ.

Dacă analizăm ultimele atacuri petrecute în Europa în ultimii , putem demonstra că eficiența acestora s-a datorat și din cauza fenomenului de globalizare. Atât finanțarea, cât și mijloacele prin care au dus la atingerea scopurilor au fost făcute cu ajutorul resurselor moderne existente în zilele noastre.

În ultimii ani, propagarea necontrolată a violenței islamiste a fost un subiect des dezbătut la nivelul tuturor instituțiilor europene.

Din punct de vedere istoric, recrutarea tinerilor islamiști care să ducă „Războiul sfânt” în lume, a reprezentat o metodă practicată în statele occidentale , iar acestea au luat amploare o dată cu începerea războiului din Iraq.

Metodele de recrutare ale atacatorilor de către organizațiile teroriste sunt diversificate și destul de ingenioase.

Un element specific propagandei de recrutare distribuit prin filmulețele de „prezentare” este termenul de familie. Astfel, ei încearcă să manipuleze populația, inserând ideea că Statul Islamic este constituit pe principiile unei familii puternice. „Vino pe tărâmul făgăduinței!”, „Alătură-te familiei tale!” sunt îndemnuri prin care tineri europeni sunt convinși să plece în taberele de antrenamente din Siria, Pakistan, Afganistan, Africa de Nord sau Yemen.

La nivelul Uniunii Europene, odată cu valul de imigranți, amenințarea iminentă de atacuri teroriste este reprezentată de posibilii jihadiști radicali infiltrați printre cei ce pleacă din zonele de conflict pentru a căuta a-și crea un viitor mai bun.

Convertirea tinerilor la islamism și radicalizarea lor se mai face prin intermediul anumitor „slujbe” oficiate în moschei de pe teritoriul UE de lideri religioși. Un alt mediu în care metodele de recrutare dau rezultate sunt închisorile europene, unde mesageri ai islamismului radical recrutează cu succes oameni dornici să se reafirme și să-și răscumpere greșelile făcute față de Allah.

Cazul belgianului de origine marocană Abdelhamid Abaaoud, suspectat că a organizat atentatele de la Paris din 13 noiembrie, este un caz clasic de radicalizare. Până în anul 2013, când a aderat la ISIS, ducea o viață socială normală în capitala Belgiei, Bruxelles. Înainte de aderarea sa la ISIS, începuse să își schimbe stilul de viață, să se izoleze de familie, prieteni și societate, semn că procesul de radicalizare era în curs.

Din punctul meu de vedere radicalizarea este sfârșitul unu proces de transformare. Aceasta cuprinde mai multe etape:

Însușirea credinței islamiste

Convertirea la islam

Aderarea la ideologia radicală islamistă și la cauza jihadistă promovată de gruparea teroristă a ISIS

Statul Islamic mai folosește cu scopul de a manipula tinerii și de a-și face „publicitate” revista „Dabique”, rețele de socializare precum Facebook, Twitter, canale Youtube, forumuri prin intermediul cărora se laudă cu atrocitățile făcute, investițiile, achizițiile de tehnică și logistică.

Reușita metodelor jihadiste de recrutare este reliefată prin numărul mare de insurgenți străini (aproximativ 5000 de europeni) care s-au alăturat aceste formațiuni de la începutul formării sale și până în prezent. Acest lucru duce la sporirea riscului de atentate la nivel european și nu numai, dat fiind faptul că acești luptători străini, la întoarcerea din taberele de antrenament vor deveni adevărate mașini de ucis și vor fi destul de greu de identificat intențiile la reîntoarcerea în țările natale.

De regulă, executanții provin din rândul categoriilor vulnerabile, săraci, ușor de manipulat, gata oricând pentru sacrificiul suprem, dominați de o credință oarbă iar unicul țel motivator este „ de a ajunge în paradis”.

Liderii grupărilor sunt persoane cu o pregătire superioară, uneori școliți în Occident sau America.

Profilul standard al teroristului s-a modificat substanțial, acesta devenind o persoană cu o educație aleasă, însă, trăsăturile psihice ale teroristului comun rămân aceleași:

Nefericit și singuratic

Profund antidemocrat

Credincios și devotat cauzei pentru care luptă

Egoist

Inadaptabil

Coleric și deseori violent

Nemulțumit de familie, valori morale și societate

Are idei fixe

Au reușit să demonstreze cât de vulnerabile sunt statele cu o democrație avansată precum cele din Europa Centrală și de Vest și securitatea comunității sociale a devenit mai importantă decât libertatea individuală și se conturează redefinirea însuși a conceptului clasic de democrație și de ordine publică.

Războiul asimetric va fi de lung durată și va consta într-o împletire a mijloacelor convenționale cu cele neconvenționale, cu folosirea unor metode și mijloace care să reducă la minim așa numitele pierderi colaterale.

Securizarea centralelor nucleare și a frontierelor naționale au devenit o problemă deosibită, de aceea nici un stat nu poate lupta împotriva terorismului singur.

Securitatea comunității sociale a devenit mai importantă decât libertatea individuală și se conturează redefinirea însuși a conceptului clasic de democrație și ordine publică.

Transformarea conceptului de stat terorist într-un concept de regim politic cu potențial terorist.

Prin aceasta se încearcă crearea unui portițe legislative făcând posibilă intervenția armată pe teritoriul național al unor regimuri politice indezirabile, nu al unor state.

Populația musulmană și manifestarea identitară islamică în societatea europeană, este de asemenea un indicator ce trebuie luat în seamă dacă vrem să analizăm nivelul de alertă teroristă.

Una dintre principalele probleme este integrarea acestei populații și adaptarea ei la normele culturale și societale. Cei care nu au putut fi integrați sau au refuzat raportarea la valorile europene au manifestat sentimente de ură și respingere față de multiculturalismul european și și-au asumat o violență motivată prin apelul la radicalismul islamic.

Francis Fukuyama considera că Europa ar fi trebuit să ia în discuție necesitatea integrării sociale a minorităților musulmane încă de acum câteva decenii, înainte ca violența islamului să pornească.

Amenințarea crescândă la adresa statelor europene, reprezentată de fundamentalismul islamic a devenit o realitate îngrijorătoare.

Europenii alimentează sentimentele de respingere și ură ale radicalizaților islamiști deoarece tind să trateze populația musulmană per ansamblu, ca o amenințare la adresa societății, conducând astfel la o frică generalizată numită islamofobie.

4.Rolul instituțiilor în combaterea terorismului european

O preocupare a Uniunii Europene contra-terorismului a existat de când Politica Externă și de Securitate comună a luat ființă.

Eforturile de cooperare la nivel internațional sunt din ce în ce mai sporite, având în vedere că terorismul este un fenomen atât de imprevizibil, iar Europa a fost crâncen lovită de atacurile teroriste din 14 Noiembrie în Paris 2015 și pe 22 Martie 2016 în Bruxelles, centrul legislativ și administrativ al Europei.

„Deși Uniunea Europeană se confruntă cu provocări extraordinare în combaterea terorismului (permeabilitatea granițelor dintre statele membre, dificultăți în operaționalizarea cooperării serviciilor de informații și de ordine publică din statele membre, operaționalizarea unui instrument unitar de luptă împotriva terorismului) este un actor instituțional mult mai dinamic decât NATO în combaterea acestui fenomen.”

(Ștefan, Barna, 2007,p.93)

După 11 septembrie 2001, statele NATO și-au adus o contribuție semnificativă în lupta anti-teroristă, axându-se pe strategii și nefolosind neapărat formele militare. Una dintre strategiile eficiente abordate de către oficialii Uniunii Europene a fost inițierea discuțiilor diplomatice cu factori de decizie din Orientul Mijlociu.

Cooperarea internațională reprezintă factorul cheie atât în asigurarea securității interne cât și internaționale. Colaborarea în domeniul schimbului de informații cu privire la amenințările teroriste, ale finanțării acestora, întăririi controalelor la frontierele externe au fost inițiate de instituții internaționale ca: ONU(Organizația Națiunilor Unite), NATO, INTERPOL, G-8, OSCE(Organizația pentru Securitate și cooperare în Europa), APEC, OAS.

De asemenea, instituțiile europene pun accent și pe colaborarea cu mediul academic. În literatura de specialitate, experții în Relații Internaționale și securitate se concentrează pe studierea securității colectivităților umane în contextul politic, economic și social.

Principalul instrument de luptă împotriva terorismul al UE este Strategia Europeană antiterorism. Această strategie este orientată în 4 direcții principale: prevenție, protecție, urmărire și răspuns.

Prevenția vizează „împiedicarea actelor de terorism prin adresarea factorilor și cauzelor care conduc la radicalizare și recrutare, în Europa și în lume” Instrumentele esențiale sunt și politicile de vecinătate și cea de dezvoltare, pe lângă operațiunile din teatrele de operații unde Uniunea este angajată.

Componenta de protecție a aceste strategii vizează îmbunătățirea cooperării comune în împiedicarea atentatelor teroriste. Ca realizări notabile se pot enumera:

-înființarea Agenției Europene pentru Managementul Frontierelor Externe ale Uniunii Europene (FRONTEX)

– Pachetul legislativ pentru siguranța transportului aerian ( PNR)

– Acordul privind prelucrarea și transferul datelor de înregistrare a numelor pasagerilor cu SUA, semnat în anul 2007

3. Componenta a treia a Strategiei Europene de Securitate Antiterorism ce vizează urmărirea , implică identificarea și condamnarea grupărilor și a indivizilor implicați în acțiuni de terorism.

În acest caz, un succes important este considerat acordul comun privind Mandatul de Arestare European.

4.Strategia de răspuns include acțiuni de reacție la atentatele comise pe teritoriul UE. Clauza de solidaritate cuprinsă în textul Tratatului Constituțional din 2004 și păstrarea acestei clauze în mandatul Conferinței Interguvernamentale care redactează textul viitorului tratat european este una dintre cele mai importante puncte ale acestei strategii.

Comisia Europeană implementează programe decise în Consiliul Uniunii Europene și vine cu propuneri pentru combaterea terorismului în limitele competenței sale.

În scopul combaterii terorismului, în domeniul cooperării Comisia Europeană a propus:

Introducerea obligativității sistemului digital de amprentare al cărților de identitate și a altor documente de călătorie valabile în UE.

Securizarea frontierelor și a spațiilor maritime și aeriene

Interceptarea traficului ilegal de subansamble ale armelor de distrugere în masă

Rolul important ce trebuie subliniat este rolul societății civile în politica de combatere a terorismului care poate semnala autorităților eventuale derapaje a unor indivizi ce indică faptul că ar putea săvârși infracțiuni asociate sau planificarea actelor teroriste.

Se poate remarca faptul că politica de combatere a terorismului vizează mai multe tipuri de relații. Pe lângă acțiunea internă, strategia antiterorism cuprinde și câte o abordare specifică în relație cu statele din imediata vecinătate precum și cu cele implicate direct în lupta contra acestui fenomen.

Bugetul pentru securitate al Uniunii crește semnificativ de la an la an.

Reapariția în Europa a celulelor teroriste a condus la o accelerare a armonizării și implementării politicilor ce pot contribui la un răspuns eficient din partea UE împotriva lor.

În cadrul UE, prin Decizia- cadru 2002/475/JAI privind combaterea terorismului s-a asigurat cadrul integrat cu privire la abordarea infracțiunilor de sorginte teroristă la nivel comunitar. Includerea terorismului printre amenințările la adresa securității interne ale bătrânului continent, pe lângă infracțiunile de proliferare a armelor de distrugere în masă, crima organizată, conflictele inter-etnice și regionale, sărăcia, a fost făcută prin Strategia de securitate UE „O Europa mai sigură într-o lume mai bună.”

După atacurile din 2015 din Paris, dar înainte de cele din Bruxelles, statele membre și Comisia Europeană anunțau implementarea de noi reguli și legi privind combaterea terorismului.

Prin colaborarea dintre autorități, servicii secrete și societatea civilă s-a înființat o platformă comună privind de radicalizarea „Radicalisation Awareness Network” și se fac eforturi comune de prevenire a înrolării tinerilor vulnerabili în rețelele teroriste care recrutează cu succes prin rețelele de tipul social-media.

Această platformă a fost lansată pentru prima dată în luna octombrie, 2015, în Regatul Unit al Marii Britanii, apoi în Belgia, Bruxelles, în zona Sahel-Maghreb și urmărește inclusiv interdicții pentru indivizii extremiști ce promovează un discurs instigator la ură dar mai ales legea islamică (Sharia), de la închiderea cultelor religioase , blocarea accesului la internet și privarea de anumite drepturi, însă, cu toate acestea, Uniunea Europeană se gândește serios a implementa acest sistem la nivelul tuturor statelor.

Prin Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Prevenirea radicalizării către terorism și extremismul violent: consolidarea reacției UE” în colaborarea cu Înaltul reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și coordonatorul UE pentru lupta împotriva terorismului (CTC) se face apel la o abordare cât mai serioasă și o strânsă cooperare între forțele armate, forțele de securitate, ONG-uri și a experților din mediul academic și din domeniul securității.

Trendul în materie de radicalizare, obligă autoritățile să implementeze programe de formare pentru specialiști din cvarii domenii de activitate, pentru a putea depista din timp semnele timpurii ale radicalizării tinerilor, de exemplu: polițiștii, personalul medical, consilierii de probațiune, agenții de penitenciare, educatori, profesori, asistenți sociali sunt învățați să înțeleagă procesul de radicalizare și să îl depisteze pentru a putea lua măsurile necesare în a preveni alte evenimente tragice.

Postum atacurilor din Bruxelles, pe agenda Parlamentului European, săptămânal se pune accentul pe cooperarea dintre instituțiile europene și experții din diverse domenii (militari, servicii, mediu academic, ONG-uri) pentru a reuși să găsească împreună soluții viabile împotriva terorismului , organizându-se minim o conferință săptămânală pe tematica combaterii terorismului.

De asemenea, europarlamentarii au întărit puterea Agenției Europene EUROPOL , agenție interguvernamentală de aplicare a legii pe teritoriul Uniunii Europene ce facilitează schimbul de informații între forțele de poliție naționale, pe teme precum terorismul, traficul de droguri, criminalitatea cibernetică și alte activități infracționale. Contribuie la depistarea suspecților de terorism , primind informații de la statele membre și le distribuie autorităților competente.

La nivelul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, după Summit-ul de la Praga din 2002, s-a inițiat un proces de transformare instituțională și conceptuală în vederea abordării corecte a noului terorism. Astfel, NATO a vizat lansarea Planului de Acțiune împotriva Terorismului și promovarea Conceptului Militar de Apărare împotriva Terorismului (Partnership Action Plan-Terrorism), în cadrul Parteneriatului pentru Pace.

Planul de Acțiune împotriva Terorismului constituie platforma prin care partenerii alianței cooperează în domeniul terorismului, implicând măsuri practice de securizare a frontierelor, exerciții comune specifice, dezvoltarea capacităților de reacție și răspuns, dar și consultări la nivel politic.

Conceptul Militar de Apărare împotriva Terorismului reprezintă doctrina acțiunilor aliate în abordarea fenomenului terorist, în cadrul aceste doctrine descriindu-se detalii precum conducerea operațiunilor contrateroriste, asigurarea de asistență aliaților și statelor naționale în gestionarea urmărilor unui atac terorist sau sprijin pentru operațiunile altor coaliții sau organizații internaționale.

La summit-urile NATO din 2008 de la București și cel de la Strasbourg-Kehl din anul 2009, prin consultări la cel mai înalt nivel ,s-a evidențiat importanța acordată de aliați cooperării militare, protecției cetățenilor, infrastructurii și teritoriilor, precum și managementul consecințelor unor atacuri teroriste. Pe lângă acestea, au fost reiterate elemente ce țin de intensificarea cooperării în domeniul de Intelligence , combaterea proliferării armelor de distrugere în masă și modalități de a sista accesul organizațiilor teroriste la acest tip de arme, sporirea dialogului cu alte organizații internaționale și cu partenerii Alianței.

Abordarea NATO bazată pe cooperare și parteneriat a contribuit în mare măsură la modificarea strategiei de abordare a acțiunilor de tip terorist în spațiul euro-atlantic.

Sunt asigurate beneficii cetățenilor țărilor membre ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord prin cooperarea practică în pregătirea din domenii diverse, inclusiv în pregătirea împotriva dezastrelor naturale și atacurilor teroriste, cercetării științifice și mediu înconjurător.

Prin Programul Securitate și Cooperare Științifică se încearcă axarea pe colaborarea pe teme de cercetare legate de apărare împotriva terorismului sau combaterea altor amenințări la adresa securității naționale și internaționale. Se sprijină cercetarea științifică privind dezvoltarea unor metode eficiente de detectare a armelor de distrugere în masă , a agenților biologici, radiologici, chimici, nucleari și protecția fizică împotriva acestora.

Organizarea de seminarii și ateliere în care se reunesc specialiști pentru a găsi soluții în reducerea vulnerabilităților infrastructurilor critice, protejarea împotriva cyber-terorismului, combaterea traficului ilegal de explozibili și depistarea mai eficientă a acestora.

Programul Comitetului pentru provocările societății moderne (CCMS) se focusează pe problemele societale și de mediu, întrunesc profesioniști din agențiile naționale pentru a elabora strategii pe termen scurt și lung. Prin intermediul acestui program se oferă ocazii unice de a împărtăși experiențe și informații tehnice legate de politici sociale și de mediu, atât din sectorul militar cât și din cel civil. Obiectivele acestui program sunt legate de asigurarea securității.

Abordarea temelor precum înțelegerea fenomenului terorist, modalitățile de sporire a rezistenței cetățenilor față de amenințările teroriste și consecințele sociale și psihologice ale terorismului sunt dezbătute pentru a se putea formula recomandări politice și eliberarea de noi strategii de răspuns sau combatere a acestui fenomen.

În cadrul misiunilor de menținere a păcii și consolidare a democrației trupele militare cooperează cu civilii prin structurile CIMIC (Civil-Military Cooperation). Misiunile CIMIC au o importanță majoră în îndeplinirea misiunilor, deoarece prin acest mod se câștigă încrederea populației locale și a autorităților locale.

Pentru implementarea unor astfel de programe de cooperare, NATO este obligată să aloce fonduri consistente pentru ca procesul de câștigare a încrederii populației să fie unul real, credibil și pentru a putea beneficia de informații credibile în scopul efectuării misiunilor de prevenire, capturare de combatanți teroriști, menținerea păcii ș.a.

Astfel, în cadrul programelor de cooperare militarii au fost implicați împreună cu autoritățile locale în:

Construirea de infrastructură

Modernizarea infrastructurii existente

Construirea de stații de pompare a apei

Construirea sistemelor de canalizare și transport a apei potabile

Oferirea de ajutoare umanitare comunităților locale

Asistență medicală de specialitate

Utilarea școlilor

Utilarea spitalelor cu mobilier și aparatură

4.Studiu de caz: Atentatele de la Bruxelles

Riscurile au căpătat un caracter imprevizibil din momentul în care Statul Islamic transmitea nu doar amenințarea SUA, Franța, Belgia, Australia ,ci și sugera atacarea cetățenilor acestora , indiferent dacă sunt civili sau militari , prin inițiative de tipul „luptătorilor singuratici”, necoordonate, indiferent de modul de atac, astfel stabilind acțiuni de tipul atacurilor prin surprindere („random attacks”).

Din punctul meu de vedere, studiul de caz cel mai elocvent pentru a demonstra eficiența cooperării dintre societatea civilă, comunitate și forțele armate, de securitate și cele de poliție sunt evenimentele tragice din 22 martie 2016 din Bruxelles, când adepții Statului Islamic au reușit să detoneze două bombe artizanate în terminalul de plecări al Aeroportului Internațional Zaventem și o a treia bombă, la interval de o oră, la stația de metrou Maelbeek- una dintre stațiile aflate în proximitatea instituțiilor europene-, provocând moartea a 34 de oameni și rănirea gravă a altor 300.

Aducerea în prim-plan pe agenda mass-media arestarea principalului suspect care a planificat atacurile din Paris, din luna noiembrie 2015, Salah Abdeslam, de către autoritățile franceze reprezentate prin președintele Fracois Hollande și cele belgiene reprezentate prin prim-ministrul Charles Michael care declarau în conferința de presă că arestarea teroristului este o luptă câștigată din războiul purtat împotriva Daesh-ului, a declanșat ca răspuns la posibila victorie a autorităților, activarea celulei teroriste care după 4 zile a pus din nou în alertă toate serviciile de securitate din Europa dar și forțele armate din Belgia, Franța, Olanda și Germania.

Exploziile produse în Bruxelles au demonstrat în primul rând incapabilitatea statului belgian,(după părerea unor specialiști în relații internaționale și probleme de securitate este un stat eșuat), de a gestiona probleme de integrare sociale ale tinerilor proveniți din comunitățile de imigranți, în special cele musulmane..

La nivel instituțional și chiar societal există tensiuni generate de comunitatea împărțită în două: vorbitorii de franceză(valonii) și vorbitorii de flamandă; ceea ce face ca procesul de cooperare inter-instituțional și cu cetățenii să fie îngreunat.

Poliția bruxelleză este contestată tot datorită ineficienței. Până de curând cele 19 suburbii ale orașului aveau propriile poliții, iar resursele lor au fost întotdeauna limitate. Deși ele au fost comasate la 6, au rămas ineficiente din cauza slabei finanțări și a slabei pregătiri profesionale, fiind de multe ori depășiți de bariera lingvistică.

Adepții Statului Islamic cheamă la mai multe atacuri în capitalele europene. Ascensiunea islamofobiei în Europa face jocul Daesh-ului, care folosește această frică în scopul de a recruta dintre tinerii care se simt marginalizați sau văzuți ca paria a societății datorit apartenenței la religia islamică.

Bibliografie

CHELCEA, Septimiu (2001). Metodologia cercetării sociologice: metode cantitative și calitative. București: Editura Economică.

CIMIC Field Handbook 3rd edition/ Civil-Military Co-operation Centre of Execellence

Combating terrorism: NATO and Trans-Atlantic dimension. București, Institute for Political Studies of Deffense and Military History, 2002.

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „Prevenirea radicalizării către terorism și extremismul violent: consolidarea reacției UE”, (2014), COM(2013) 941, final

CRISTEA, Darie, (2014), „Cercetare sociologică avansată:metodologia studiilor de securitate.”, București, Editura Didactică și Pedagogică.

Criza, conflictul, războiul: sisteme militare și civil-militare folosite în gestionarea crizelor și conflictelor. Evaluarea acțiunilor. București, Editura Universității Naționale de Apărare 'Carol I', 2007. 2 vol.

DAVID, Ion Terorism, antiterorism, mass-media. București, Detectiv, 2007

http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/jha.pdf accesat la data de 06.05.2016

http://www.nato.int/docu/sec-partnership/sec-partner-mol.pdf accesat la data de 05.04.2016

https://homeland.house.gov/wp-content/uploads/2015/09/TaskForceFinalReport.pdf accesat în data de 03.05.2016

International Encyclopedia of Terrorism. Chicago; London, Fitzroy Dearborn Publishers, 1997

începutul mileniului al III-lea.”, București, Editura Militară

Moisescu, Gabriel, (2004), „Terorismul amenințare majoră asupra democrației secolului XXI”/ Dr. Gabriel-Florin Moisescu, Dr. Anghel Andreescu, Dr. Maricel Antipa, București, Editura Universității Naționale

MOȘTEANU, Dănuț-Eugeniu Terorismul C.B.R.N. – amenințare la adresa securității internaționale. Sibiu, Editura Academiei Forțelor Terestre ‚Nicolae Bălcescu’, 2014

PARANIAC, Cornel; GEANTĂ, Ioan Terorismul – provocare a mileniului trei. București, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2008

PAVEL, Gheorghe Terorismul și securitatea. București, Editura Universității Naționale de Apărare Carol I, 2007

STANCIU, Ion-Aurel,(2012), „Mic tratat de istorie a terorismului”/ Ion-Aurel Stanciu, Vasile Soare; cuvânt înainte de Decebal Ilina, București, Editura Militară

STĂNCILĂ, Lucian Terorismul: provocare a secolului XXI. București, Editura Universității Naționale de Apărare 'Carol I', 2007

ȘTEFAN, Teodoru; BARNA, Cristian Globalizarea amenințărilor asimetrice. București, Editura A.N.I., 2007

Terorismul contemporan: fenomen și infracțiune. București, Editura Academiei Naționale de Informații, 2007

The European Agenda on Security, (2015), COM (2015) 185 final, 28 aprilie

UDREA, Florentin, (2003), „Cooperarea civili-militari în situații de urgențe civile.” În: Gândirea Militară Românească, nr. 5,

UDREA, Florentin,(2003) , „ Cooperarea civili-militari – componentă a misiunii fiecărui militar.” În: Gândirea Militară Românească, nr. 2

Yin, R. K., (2005). Studiul de caz: designul, colectarea și analiza datelor, Iași, Editura Polirom;

ZULEAN, Marian, (2008), „ Militarul și societatea: relațiile civil-militare la la începutul mileniului al III-lea. ”, București, Editura Militară.

GIDDENS, Anthony,(2010), „Sociologie”, /trad.: Oana Gheorghiu, Ed. a 2-a , revizuită, București, Editura ALL

Anexe