Convorbirile In Invatamantul Prescolar

CONVORBIRILE ÎN ÎNVAȚAMÂNTUL PREȘCOLAR

CUPRINS

ARGUMENT

I.PARTICULARITAȚILE LIMBAJULUI COPILULUI PREȘCOLAR

1.1.Dezvoltarea limbajului copilului în funcție de vârstă

1.2.Scara dezvoltarii

1.3.Dezvoltarea vorbirii și a limbajului receptive și expresiv la 3-6 ani

1.4.Rolul și importanța limbajului în formarea personalitații umane

II.CONVORBIREA CA TIP DE ACTIVITATE

2.1.Convorbirea ca tip de activitate în învațamantul preșcolar

2.2.Tipurile de convorbiri

2.3.Convorbirea-mijloc de dezvoltare a limbajului la copiii de varstă preșcolară

III.CONVORBIREA ÎN ACTIVITĂȚILE INTEGRATE

3.1Activitațile integrate în grădinița de copii

3.2.Folosirea convorbirii în activitatea integrată

IV.CERCETARE-ANALIZĂ COMPARATIVĂ A PROIECTELOR

Proiect de activitate integrată

Proiect de activitate DLC

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ARGUMENT

În învațamântul preșcolar și școlar, problema instruirii se impune ca o necesitate rezultată din noul Curriculum National, din care trebuie reținut că punctul țintă al școlii este”o școală pentru fiecare”.Astazi, mai mult ca oricând se încearcă să se adapteze mai accentuat la particularitațile psihologice individuale și de varstă ale copiilor în vederea dezvoltării cât mai depline a unei învățări diversificate și a personalitații acestora.

Dacă este nobil să le asiguri oamenilor prin munca brațelor tale, pâine, haine, și tot ceea ce este nevoie pentru o viață bună și civilizată, dacă este uman să îi poți vindeca pe oameni și să le alini suferința, dacă este înălțător să-i susți prin geniul tău creator, a fi educator este deopotrivă și nobil, și uman, și înălțător, fiindcă în grădiniță și în școală modelezi viitori medici, muncitori, artiști, în concluzie, modelezi oameni.Pentru cadrele didactice din grădinițe acest lucru are o importanță aparte, fiindcă nouă ne sunt încredințați copiii la vârsta cea mai fragedă, noi fiind, alături de părinți, cei ce se îngrijesc de educația lor și, de aceea, suntem răspunzători prin munca noastră, de întreaga lor evoluție.Educatorii, în tot ceea ce fac, trebuie să dea dovadă de multă răspundere și devotament, exigență și dăruire, oferind nu numai cunoștințe, ci și modele de acțiune și comportament.

Sub influența instructiv-educativă, copilul progresează, se transformă, se maturizează mintal, moral, comportamental;cresc indicii lui de competență, independență, autoinstruire, autoeducare.Copilul învață de la educator, dar și educatorul învață de la copil.

Convorbirea, ca activitate, are un rol foarte important în evoluția copilului.Prin convorbire, copilul își dezvoltă vocabularul, personalitatea, își lărgește orizontul.

Educatorul nu este doar cel care predă, ci este cel care conduce activitatea copilului, cel care îl ajută, îl îndrumă pe copil să învețe.Prin convorbire, educatorul se apropie foarte mult de copil.

2

I.PARTICULARITAȚILE LIMBAJULUI COPILULUI PREȘCOLAR

1.1.Dezvoltarea limbajului copilului în funcție de vârstă

De la vârstă preșcolară învață să meargă, să vorbească, să gândească.De aceste acțiuni depinde formarea și dezvoltarea sa.Deplasându-se dintr-un loc în altul, reușește să descopere lucruri noi, fenomene, oameni etc.Prin vorbire comunică, se informează, își explică fenomene, fapte.Cu ajutorul gândirii stochează informația și o folosește atunci când are nevoie de ea.

În perioada educației timpurii de la 1 la 3 ani,copilul își însușește limbajul.Această etapă o parcurge, de regulă în familie, fără o îndrumare specializată.De aceea constatăm rezultate diferite ale copiilor în însușirea limbajului.Ele sunt determinate de nivelul formării părinților care conduc acest proces.O influență importantă o are și mediul înconjurător în care se dezvoltă copilul.

La vârsta de 3 ani, când copiii vin la grădiniță se constată diferența între ei sub aspectul însușirii limbajului.Unii și-au însușit puține cuvinte cu care abia reușesc să comunice, alții folosesc mai multe cuvinte, dar sunt puternic influențate de zona în care copilul s-a dezvoltat.Sunt și copii care stăpânesc un număr corespunzător de cuvinte și reușesc să comunice cu cei din jur.

În fața acestei situații, cadrul didactic are în vedere mai multe acțiuni:

-să urmărească dezvoltarea vocabularului celor care stăpânesc mai puține cuvinte;

-să corecteze pronunția cuvintelor influențate de zonă;

-să stimuleze exprimarea celor care au venit cu mai multe cuvinte însușite;

-să fie atent ca cei cu pronunția neîngrijită să nu influențeze pe ceilalți.

În procesul de însușire a limbii,vârsta este elementul de care trebuia să se țină seama, deoarece învățarea în perioada corespunzătoare poate fi o învățare eficientă. “Didactica activitaților de educație a limbajului”,Vasile Molan;Ministerul Educatiei,Cercetării și Tineretului,2008 3

În procesul formării limbajului,copilul pronunță la început cuvinte separate,de obicei substantive.Mai târziu asociează substantivele cu verbele ca să comunice.În faza următoare, la substantive alătură însușiri și realizează propoziții dezvoltate.În continuare, dacă beneficiează de îndrumare, reușește să așeze propoziții cu legături logice între ele, într-o ordine logică.

În percepția mediului înconjurător, a ilustrațiilor, copilul pleacă de la elemente componente către întreg.

Înțelegerea semnificației cuvintelor se realizează altfel decât la adult, deoarece, la copil, gândirea se sprijină pe memorie.În acest sens, Piaget precizează că ”limbajul, ca sursă fundamentală de socializare a gândirii este factorul principal cu ajutorul căruia se introduc în gândire legile logice, însușire care îi permite copilului să comunice cu alții.”

Copilul denumește un obiect fără a-l interesa să-l cunoască bine, pe când adultul adună informația despre obiectul respectiv.

La 3-4 ani copilul are un limbaj situativ și manifestă dorința de a cunoaște mediul înconjurător de aceea vine cu întrebarea”Ce este?”, la început, și continuă cu întrebări cauzale de felul”De ce?”, ”Pentru ce?”.Când se joacă, realizează dialoguri cu obiectele, pune întrebări și dă tot el răspunsurile.În relațiile cu oamenii din jur nu are dialoguri și formule de adresare diferite pentru copii și pentru maturi.La această vârstă nu știe să-și comunice gândurile și nu poate să-și susțină un punct de vedere prin limbaj.Încearcă să imite adulții, dar nu reușește întocmai, deoarece o serie de capacități sunt în formare.Exprimarea este însoțită de mimică și gesturi și, pe măsură ce crește și este bine îndrumat, pune întrebări ca:”Pot să iau?, “Pot să fac?”, “Am voie să?”.În această vârstă intră ușor în diferite roluri: mamă, educatoare, șofer, doctor, polițist etc.Când interpretează aceste roluri, vorbește.În cadrul jocurilor se acceptă unii pe alții, dar vorbesc mai ușor fiecare cu jucăria lui.

La 4-5 ani apreciează obiectele după mărime, formă, culoare, propozițiile au mai multe cuvinte.Încep să fie atrași de povești, povestiri, basme cu dimensiuni reduse și cu un număr redus de personaje.

„Didactica activităților de aducație a limbajului”,Vasile Molan;Ministerul Educației,cercetării și Tineretului,2008 4

Peste 5 ani sunt atrași și de poezie, pentru că trăiesc sentimente generate de aceasta.Unii copii fac legături interesante între cuvinte și ajung la construcții lingvistice neînțelese de adult.

La 5-6 ani limbajul le permite să comunice între ei și cu adulții.Copiii pot grupa obiecte după însușiri comune:formă, culoare, mărime, după întrebuințarea lor.Cu ajutorul creațiilor literare pe care le ascultă își formează un limbaj intern, emite păreri în legătură cu acțiuni, cu personaje, se identifică în special cu personajele pozitive, poate comunica ceva despre el, dorește să comunice cu adulții, îi imită mult mai bine, își lărgește sfera de informație, vorbirea este mai sigură, își susține o idee, aduce argumente simple.

Copiii dintr-o sală de clasă sunt isteți și descurcăreți.Fac singuri o mulțime de lucruri.Dar au fost ei dintotdeauna așa?În perioada micii copilării ei depind în întregime de adulți.Lumea pe care o cunosc este o lume restrânsă, care se învârte în principal, în jurul propriei persoane.Această lume se mărește treptat și continuu.Cu toate acestea copilul de vârstă preșcolară rămâne egocentric și raportează tot ceea ce vede și cunoaște la propria lui persoană.Observăm cât de des folosește el cuvintele legate de sine:”eu”, “mie”, ori “al meu”(mingea mea,mămica mea), precum și pe “vreau”.Din punctul său de vedere, fiecare lucru din această lume îi aparține sau ar trebui să îi aparțină lui.Și totuși, mediul înconjurător, alcătuit odinioară numai din mamă, tată și poate alți membrii ai familiei, s-a lărgit încet, încet.Pentru copil devine evident faptul că lumea conține și alte persoane-multe alte persoane:există un vecin, un om care vinde zarzavaturi, frizerul care tunde, asistenta medicală care îi ajută pe copii să se vindece.

În curând, copilul este confruntat cu o altă situație nouă-grădinița- și cu un nou adult necunoscut-educatoarea.Și, desigur el întâlnește acum o mulțime de copii pe care nu îi știa.

Lumea copilului este în schimbare,iar o dată cu ea și comportamentul acestuia.El trebuie să învețe să facă față noilor stimulări, să se adapteze unor situații noi, oamenilor și lucrurilor noi.

“Didactica preșcolară”, Ediția a III-a, Elinor Schulman Kolumbus, V&I Integral, București-2008;Traducere și adaptare:Magdalena Dumitrana 5

Acestea toate vin prin experiență, și cum se poate câștiga cel mai bine experiența dacă nu prin încercare?

Copilul încearcă.El le încearcă pe toate.Este grăbit să exploreze lucrurile, este nerăbdător să adauge repertoriului său fiecare nouă achiziție ori cunoștință, cât de măruntă ar putea fi aceasta în ochii adultului.Modalitățile în care copilul experimentează țin evident de vârsta lui, la nivelul de dezvoltare, de starea lui de sănătate, de mediul cultural și social din care provine, și nu în ultimul rând, de personalitatea sa.Acțiunile copilului trebuie văzute însă în continuitate, dar și în dinamica lor.Ar fi absurd să afirmăm că un copil de o anumită vârstă,la doi ani-de exemplu-se va comporta intr-un anume fel, iar în momentul în care va împlini trei ani el se va transforma în mod miraculos într-o persoană diferită,posedând un set nou de capacități și comportamente.

Fiecare copil este diferit și poate fi comparat numai cu sine însuși.Există, cu toate acestea, câteva trăsături fundamentale ce caracterizează, în general, fiecare grupă de vârstă.Cunoașterea acestor trăsături, precum și înțelegerea unor asemănări esențiale derivate din structurile de bază ale dezvoltării copilului vor ajuta la alcătuirea programului de activitate cel mai bun posibil pentru clasă, ca și pentru fiecare copil.

Vârsta la care copilul vine la noi, educatoarele, diferă în funcție de vârsta la care copiii sunt primiți în grădinițe,în diferite părți ale lumii.În unele locuri, ei încep la vârsta de cinci ori șase ani, în altele, foarte de timpuriu, la vârsta de doi ani.

La doi ani, copiii au învățat deja o set nou de capacități și comportamente.

Fiecare copil este diferit și poate fi comparat numai cu sine însuși.Există, cu toate acestea, câteva trăsături fundamentale ce caracterizează, în general, fiecare grupă de vârstă.Cunoașterea acestor trăsături, precum și înțelegerea unor asemănări esențiale derivate din structurile de bază ale dezvoltării copilului vor ajuta la alcătuirea programului de activitate cel mai bun posibil pentru clasă, ca și pentru fiecare copil.

Vârsta la care copilul vine la noi, educatoarele, diferă în funcție de vârsta la care copiii sunt primiți în grădinițe,în diferite părți ale lumii.În unele locuri, ei încep la vârsta de cinci ori șase ani, în altele, foarte de timpuriu, la vârsta de doi ani.

La doi ani, copiii au învățat deja o mulțime de lucruri.Ei merg,aleargă, se cațără chiar.Majoritatea posedă abilități elementare de comunicare,iar vocabularul se îmbogățește zilnic.La această vârstă, copilul pare a fi tot timpul în mișcare.Lucrurile sunt gustate, pipăite, împinse, urmărite atent cu privirea.Se dezvoltă percepția, capacitatea de a face asociații, precum și un sentiment al sinelui.Fiind egocentric, copilul nu este pregătit să se joace împreună cu alți copii;în schimb el se joacă alături de ei-acesta este jocul paralel.

„Didactica preșcolară”, Ediția a III-a, Elinor Schulman Kolumbus, V&I Integral, București-200;Traducerea și adaptarea: Magdalena Dumitrana

6

Copilul învață să fie independent și dorește atât de mult să reușească în toate,încât foarte adesea el respinge amestecul adultului cu un “Nu!” foarte hotărât.

După aproximativ un an, același copil își va da toată silința pentru a se conforma unor reguli stabilite și a-i face pe placul adultului.”Nu”-ul se transformă în “Da”.Copilul știe mult mai mult să se stăpânească.Este capabil acum nu numai de a lua, dar și de a dărui.Învață să coopereze și să arate simpatie.

Capacitatea de a se juca cu împreună cu alți copii crește.Lăudăm acest copil și îl vom vedea înflorind.

În jurul vârstei de partu ani , la copii se manifestă o nouă etapă de puternică dezvoltare.Aceasta se vede atât în acțiunile lor, cât și în modul de manifestare verbală; o trăsătură importantă este imaginația deosebit de vie.Este, de asemenea, vârsta întrebărilor.”Cum” și “De ce?” sunt sintagme fregvent utilizate prin care se cer explicații, informații.Copilul de patru ani se găsește într-o perioadă foarte bogată în acumulări;copleșit de propriile sale achiziții și din nevoia de confirmare a exactității lor, își împărtășește informațiile oricui își dorește să-l asculte.Vorbele sale par a suna uneori ca o fanfaronadă “Uită-te la mine!Pot să mă leagăn pe creanga asta?”;”Știu cum se fluieră.Vrei să auzi?”;“M-am îmbrăcat singur astăzi!Nimeni nu m-a ajutat!”;în realitate copilul nu se fălește; lui doar i se pare greu de crezut că a devenit atât de “mare”.Pentru copilul mic, a fi “mare” este ceva extrem de important.Împrejurul lui, toate lucrurile sunt făcute pentru adulți-înălțimea clanțelor ușii, a meselor, a scaunelor.Ca să se poată uita pe fereastră, el este nevoit să efectueze adevărate ascensiuni pe câte un scaun.Încurajați copilul în eforturile sale, și nu numai, printr-un compliment general.Apreciați fiecare din realizările sale în parte și faceți acest lucru cu tot interesul și entuziasmul pe care le merită noile achiziții ale copilului.

În următorul an, interesele copilului se lărgesc considerabil.El mai pune încă o mulțime de întrebări, dar nu mai exagerează în manifestări pentru că a câștigat un anumit echilibru și stăpânire de sine.Și astfel, copilul își continuă dezvoltarea.

„Didactică preșcolară”, Ediția a III-a, Elinor Schulman Kolumbus, V&I Integral, București-2008;Traducerea și adaptarea: Magdalena Dumitrana

7

1.2.Scara dezvoltării

Atunci când ești conștient de modul cum se deșfășoară etapele procesului dezvoltării, ele se pot urmării chiar în activitățile zilnice ale copilului.Să luăm, de exemplu, utilizarea plastilinei.Un copil foarte mic ori unul mai mare, dar care nu a avut prilejul să lucreze cu plastilină, va începe prin a o examina mai întâi.O va pipăi, o va cântări, mirosi, arunca ori o va strânge tare în pumn.Așadar, va încerca, în felul său, să cunoască propietățile materialului și ce anume se poate face cu el.Numai după aceea va încerca să-i dea o formă, rostogolindu-l pentru a face o minge ori un cârnăcior lunguieț.Apoi pe măsură ce se va familiariza mai mult cu materialul, va începe să creeze alte forme, combinând tehnicile pe care le-au descoperit deja.Finisindu-și creația, o va privi cu atenție;dacă obiectul modelat îi amintește de ceva, atunci el îi va da un nume formei din plastilină:”Uite, am făcut o minge!”

În această perioadă, numele pe care copilul îl dă creațiilor sale se poate schimba de mai multe ori pe parcursul activității, după cum obiectul modelat îi amintește de un lucru sau altul.Când va fi ceva mai matur, el va hotărâ înainte ceea ce va lucra.Iar mai apoi, pe măsura dezvoltării abilităților sociale, copilul va fi capabil să planifice diferite activități împreună cu grupul său de prieteni și să le ducă la bun sfârșit, într-o activitate de cooperare.Putem, de exemplu, să vedem grupul construind o formă în miniatură, fiecare copil modelând din plastilină câte un animal.

Aceleași schimbări gradate, datorate trecerii de la o etapă la alta a dezvoltării, le putem observa și dacă urmărim reacțiile copilului față de un obiect nou ori care i se pare ciudat.La început el va dori să-l exploreze, să-i descopere propietățile și să vadă ce se poate face cu el.Un copil foarte mic îl duce la gură.Un altul, ceva mai mare, îl examinează în mod diferit-îl apucă, îl pipăie pe toate părțile, îl scutură să vadă dacă sună ceva înăuntru;îl rostogolește ori încearcă să-l miște în vreun fel.Un copil de cinci sau șase ani va aborda obiectul în cu totul alt mod.El va înțelege cărei categori îi aparține și care este scopul lui.El își poate da seama dacă acest obiect este periculos, astfel că îl aduce educatoarei sau unui alt adult.

„Didactica preșcolară”,Ediția a III-a,Elinor Schulman Kolumbus,V&I Integral, București-2008;Traducerea și adaptarea:Magdalena Dumitrana 8

De vreme ce fiecare copil este diferit de celălalt, urmează că fiecare are propia lui personalitate și un mod specific de comportare.Observăm, de exemplu, cum interacționează el cu ceilalți:este copilul rigid ori face anumite compromisuri?Acceptă părerile altora sau insistă întotdeauna să facă numai după cum dorește?Ori cedează în fața celorlalți, nu se luptă niciodată pentru drepturile sale?

Pe măsură ce vom ajunge să cunoaștem copiii pe care îi avem în grijă, înțelegându-le firea, personalitatea, vom putea identifica treptat unde se află fiecare pe scara dezvoltării.

Pentru părinți, copilul este sursă de bucurie, pentru națiune el este promisiune pentru viitor.Și părinții, dar și națiunea au speranțe și vise pentru copiii lor și își pun întreaga încredere în cadrul didactic care îi educă.

Copiii au și ei speranțe și vise, iar dacă nu sunt împiedicați, ei vor învăța și și le vor împlini.

Cultivăm aceste speranțe cu înțelepciune.Nimeni nu poate garanta viitorul, dar cel puțin, pe parcursul timpului în care îi avem în grijă pe acești copii, depinde numai de noi să le oferim cunoștințele, ocaziile de dezvoltare și căldura la care ficare dintre ei are dreptul.

“Educarea creativității la vârstă preșcolară”; Editura Aramis ,București, 2002

“Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar”;Florica Mitu,Ștefania Antonovici;Editira Humanitas,Seria Didactica,2005

“Didactica preșcolară”, Ediția a III-a, Elinor Schulman Kolumbus,Editura V&I Integral, București-2008 ;Traducerea și adaptarea :Magdalena Dumitrana

9

1.3.Dezvoltarea limbajului și a vorbirii receptiv și expresiv la 3-6 ani

Începând cu vârsta de trei ani, limbajul și vorbirea încep să capete mai multe forme, mult mai avansate și complexe față de perioada de copil mic.Limbajul receptiv este mult mai sofisticat, iar cel expresiv se îmbogățește rapid.La intrarea în preșcolaritate,copilul ar trebui să folosească exprimări gramaticale corecte, să folosească structuri ale frazei ceva mai complicate și să vorbească coerent.

Particularitățile limbajului și vorbirii între 3-6 ani, și achizițiile care trebuie dobândite până la intrarea la școală

Dezvoltarea limbajului și a vorbirii se referă la achizițiile pe care copilul le face în limbajul receptiv (abilitatea de a înțelege cuvinte și sunete) și în cel expresiv (capacitatea de a folosi cuvinte și gesturi pentru a putea comunica cu ceilalți).

Începând cu vârsta de trei ani, copilul este capabil să înțeleagă și să urmeze instrucțiuni ceva mai complexe, formate din două etape sau care presupun două activități consecutive-de exemplu”Schimbă-te și apoi spală-te pe dinți”.

Până la intrarea în preșcolaritate, învață o mulțime de cuvinte noi și cunoaște din ce în ce mai multe obiecte din jurul lui.Copilul înțelege diferența dintre sexe și este capabil să-și spună numele.La vârsta de patru ani începe să cunoască diferențele dintre anumite obiecte și să înțeleagă că există și lucruri care sunt identice.Este suficient de dezvoltat pentru a urma instrucțiuni formate din trei pași, ca de exemplu” Mergi la baie, spală-te pe mânuțe și pe față și șterge-te cu un prosopel.”.În jurul vârstei de patru ani, copilul trebuie învățat să salute, să folosească formule de adresare adecvate și să își ceară scuze atunci când greșește.

La cinci-șase ani, copilul înțelege relația dintre lucruri și obiecte și cunoaște și aspectele care au legătură cu orientarea în spațiu “în față”, „în spate”, „lângă”.

Dezvoltarea limbajului expresiv este mai ușor de remarcat la copiii de vârstă preșcolară deoarece se referă la modul în care copilul pronunță și folosește cuvintele.Începând cu vârsta de trei ani, limbajul și vorbirea ar trebui să înceapă să devină cât mai inteligibile.Copilul ar trebui să învețe să articuleze corect cuvintele și să le pronunțe corespunzător.

Bratu Bianca,”Document metodologic pentru activitățile de educare a limbajului la preșcolari”;2001,Editura V&I Integral 10

La vârsta de cinci ani, ar trebui ca cei din jur să înțeleagă toate cuvintele care sunt pronunțate de către copil, să nu existe nici un fel de probleme la acest nivel.În cazul în care sunt probleme, copilul trebuie dus la un consult de specialitate(logoped).

Începând cu vârsta de patru ani, copilul este capabil să formeze fraze formate din șase cuvinte.Pe la vârsta de cinci-șase ani, copilul învață să asocieze sunetul cu litera din alfabet, fiind o abilitate de bază pentru învățarea cititului.Își poate da seama că mai multe sunete la un loc formează un cuvânt.Se angajează cu succes în conversații cu cei din jur.Cel mic are vocabularul suficient de dezvoltat pentru a putea descrie lucruri, fapte care i s-au întâmplat sau pentru a povesti istorioare scurte.Poate folosi corect timpul trecut al unui număr limitat de verbe, chiar dacă va mai avea mici scăpări.Copiii trebuie corectați întotdeauna când greșesc.Fiind constant în a-i repeta formele corecte ale verbelor și cuvintelor, va învăța să vorbească corect.

Vorbirea și limbajul capătă nuanțe din ce în ce mai complexe la copilul de șase ani.Începe să înțeleagă că un cuvânt poate avea mai multe sensuri, în diverse contexte.

Până la intrarea în școală, copilul trebuie să vorbească corect.Comunicarea constantă, răbdare din partea adultului, lectura zilnică și expunerea copilului la un mediu lingvistic adecvat și corect sunt de ajutor în stimularea dezvoltării vorbirii și limbajului în perioada preșcolară.

1.4.Rolul și importanța limbajului în formarea personalității umane

“Limbajul, o formă specifică de activitate umană, realizat prin intermediul limbii și al tuturor resurselor ei, asigură comunicarea între oameni și între copii la grădiniță.Forma de bază, naturală și concretă a limbajului este vorbirea, adică realizarea verbală a procesului de comunicare.Vorbirea este unul dintre aspectele limbajului, cel mai important, este forma concretă în care se manifestă limba.Vorbirea este deci actul de folosire individuală și concretă a limbii, în cadrul procesului complex al limbajului.”

“Lingvistica generală și comparată”, Vraciu Ariton, Editura Didactică și Pedagogică, 1980 11

Atât vorbirea cât și limba au caracter social, cu deosebire că, în procesul comunicării, vorbirea capătă o formă individuală.

Procesul vorbirii are o bază socială, pentru că vizează, în primul rând, înțelegerea interumană.Problema funcțiilor este de primă importanță la definirea esenței limbii.

Funcția principală și specifică limbii, destinația ei în societate este aceea de a servi ca mijloc de comunicare.Legat de comunicare este și funcția dominatică;limba servește ca instrument al gândirii, al exprimării, obiectivizării, exteriorizării ideilor.O altă funcție a limbii este cea expresivă.Vorbitul comunică nu numai o idee, un gând, ci și anumite informații cu privire la propia persoană;recurgem pentru aceasta îndeosebi la intonație, apoi la procedeele morfologice, sintaxei și lexicului.

“Limba este mijlocul universal de exprimare și transmitere a ideilor și sentimentelor, la indemâna tuturor vorbitorilor.”

În anii petrecuți la grădiniță, sub influența procesului instructiv-educativ la care participă copilul, are loc o asimilare rapidă a diferitelor aspecte ale limbii, dezvoltându-se astfel noi funcții și forme a limbajului.Aici copilul comunică cu ceilalți copii despre ceea ce a văzut, a făcut, a auzit, a gândit.În acest fel trece treptat de la limbajul situativ la limbajul contextual(de comunicare, care are un rol preponderent față de primul), iar pe măsură ce copilul explorează lumea înconjurătoare, el depășește tot mai mult limitele experienței desprinzându-se de influența momentului prezent.

Dezvoltarea vorbirii și învățarea corectă a limbajului constituie o preocupare permanentă din partea educatoarelor și a adultului de acasă.

În grădiniță, parcurgând cele trei grupe, copiii dobândesc un bagaj de cunoștințe, iar vorbirea devine mai bogată, mai clară, mai corectă, asigurând dezvoltarea intensă a gândirii.Astfel, întreaga activitate din grădiniță atestă posibilitatea și utilitatea cultivării limbajului oral, în strânsă legătură cu dezvoltarea vorbirii, efectuându-se exerciții de pronunție și exprimare.

Mateiaș Alexandra,”Pedagogia pentru învățământul preprimar”;1977,Editura Didactică și Pedagogică 12

Accentul principal în această privință este pus pe activitățile de convorbire, pe dialogul liber, activități de comunicare, pe formarea deprinderilor de exprimare ordonată a gândurilor, de însușire treptată a structurii gramaticale a limbii.

Pentru a favoriza educarea conduitei verbale a preșcolarilor este necesar ca activitatea educativă să fie făcută în așa fel încât aceștia să fie stimulați să participe în mod activ la activități, atât verbal cât și mintal.Luând în considerație complexitatea actului pedagogic de cultivare a limbii și limbajului prin procesul de învățământ, este necesar să exemplificăm, cu obiectivele la care ne-am orientat, activitatea de îmbogățire a vocabularului și de formare a unei conduite verbale a copiilor preșcolari.

Aceste obiective ar putea fi:

-perceperea și exprimarea clară a tuturor sunetelor și grupurilor de sunete ale limbii române, integrate în conținutul cuvintelor;

-sporirea lexicală și activizarea noilor achiziții;

-exprimarea prin selecții sinonimice, grupări antonimice, diferențieri omonimice;

-utilizarea expresiilor și cuvintelor învățate, în propoziții și fraze personale;

-cultivarea deprinderii de folosire corectă a limbii române.

Consider că este necesar să fac precizarea că dezvoltarea limbajului și asimilarea limbii materne nu trebuie privită ca o sarcină ce revine numai limbii române, ci și activităților incluse în acest obiect de studiu.

Atât latura semantică, cât și latura lexicală și cea gramaticală se relaționează prin intermediul tuturor activităților și factorilor adiacenți procesului instructiv-educativ.

Pornind de la această idee, trebiue să subliniem că limba vorbită în situații obișnuite de viață trebuie să fie conform regulilor limbii culte.În afara acestei cerințe fundamentale, există în plan de învățământ, activități care sprijină în mod direct dezvoltarea limbajului și îmbogățirii vocabularului.

Dumitra Magdalena;”Educarea limbajului în învățământul preșcolar”;1999, Editura Didactic,vol.2 13

Obiectivele stabilite pentru fiecare activitate indică metoda de bază, căile și modalitățile care pot fi folosite.

Evident aceste delimitări nu trebuie luate la modul absolut.De regulă, în cadrul aceleiași activități, unele metode alternează din considerente bine cunoscute.Astfel, se știe, că observarea unor obiecte sau lectura după imagini sunt corelate cu convorbirea.Activitățile prin care se îmbogățește și se activează vocabularul și limbajul este convorbirea.Cu ajutorul ei, preșcolarul își formează unele reprezentări despre obiective și fenomenele lumii obiective, cu însușirea lor cu relațiile în care se află;verbalizează rezultatele observării, se exprimă în termeni adecvați conținutului cognitiv , își fixează în vocabular o terminologie specifică.

Activitățile de memorizare au ca obiective dominante atât dezvoltarea capacității de memorare a unor conținuturi informaționale cât și a unor structuri lexicale și gramaticale specifice.

Convorbirile sunt activități care vizează formarea capacității de participare la dialogul limitat de două persoane, apoi multiplicat, iar jocurile didactice au ca obiectiv evaluarea progresului copiilor în achizițiile lexicale.

Activitățile care urmăresc, cu precădere, formarea capacităților de audiere, reproducerea unui conținut de idei, după o expunere liberă sau după o lectură, sunt povestirile.

Educatoarei îi revine rolul de a sugera copiilor, în raport cu vârsta lor, acele activități care să capteze interesul acestora, să le trezească nevoia de a se exprima prin cel mai precis mod, limbajul verbal.Copiii sunt interesați de cuvinte, sonoritățile îi încântă, cântărind rolul acestora.

Problema limbajului la vârstă preșcolară a făcut obiectul a numeroase studii și cercetări care au reliefat importanța lui în procesul comunicării copilului cu persoanele din jurul lui, în activitatea de cunoaștere, în dezvoltarea proceselor psihice, precum și în dezvoltarea vorbirii reproductive în procesul comunicării cu cei din jur, în așa fel încât copilul să-și exprime cu ușurință dorințele, gândurile, impresiile, să redea în mod inteligibil, cursiv și logic o poveste, un basm cunoscut, o întâmplare sau un fapt trăit, auzit la alții sau imaginat de el. 14

În cadrul activităților de educare a limbajului, în cei trei-patru ani de grădiniță, are loc o dezvoltare și perfecționare a limbajului sub toate aspectele(gramatical, fonetic, lexical).

Perfecționarea limbajului copiilor de vârstă preșcolară, reprezintă o importanță deosebită, atât pe parcursul școlarizării cât și pentru întreaga viață.

Folosind limba ca mijloc de educație:intelectuală, morală, estetică, educatoarele le dezvoltă vorbirea necesară în procesul de comunicare și de cunoaștere a vieții înconjurătoare și în același timp le perfecționează exprimarea, corectează pronunția, îmbogățește vocabularul și ajută copiii să-și însușească în mod practic structura gramaticală.Limba este mijloc de păstrare și de transmitere a tezaurului științei și culturii, este”întâiul mare poem al unui popor” cum spunea Lucian Blaga.

Odată cu asimilarea fondului lexical, copilul își însușește și semnificația cuvintelor adică noțiunile care se schimbă, se îmbogățesc, se precizează treptat pe măsura acumulării experienței și a perfecționării operațiilor gândirii.

Un aspect important în evoluția limbajului la această vârstă îl constituie desăvârșirea structurii gramaticale.La sfârșitul perioadei preșcolare, copilul stăpânește practic principalele forme și categorii gramaticale ale limbii materne.

II.CONVORBIREA CA TIP DE ACTIVITATE

2.1.Convorbirea ca tip de activitate

După dicționar, convorbirea este o discuție, un schimb de vorbe sau de idei pe cale orală, o comunicare între două persoane.Atunci când două persoane comunică între ele, una transmite un mesaj iar cealaltă ascultă și își spune părerea sau una pune întrebări și cealaltă răspunde.

În învățământul preșcolar primele obiective ale educației limbajului se referă la formarea deprinderilor de a răspunde la întrebări, formulate specific vârstei.Așadar, convorbirea ca activitate de tip preșcolar contribuie la realizarea

„Didactica activităților de educație a limbajului”; Vasile Molan;Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, 2008 15

obiectivelor menționate și urmărește, în același timp, formarea deprinderilor de pronunție corectă, de structurare a exprimării și de însușire a limbii române literare.Uneori convorbirile după imagini se numesc lecturi după imagini.Consultând dicționarul, am aflat că lectura este “acțiunea de a citi;ceea ce citește cineva”, iar ”a citi” înseamnă”a lua la cunoștință un text scris, parcurgându-l… a descifra un desen”.Transferând aceste acțiuni la preșcolar, ca să realizezi lectura după imagini este necesar să ai deprinderea de a observa imaginea și de a spune ceva despre ea, ceea ce copilul preșcolar nu poate să facă nici la început și nici la grupa mare, dacă nu a făcut suficiente exerciții de comunicare.De aceea sunt necesare convorbirile, unde copilul este îndrumat să observe ilustrația, să răspundă la întrebări în legătură cu ea, să formuleze întrebări.După acest exercițiu poate “citi” singur imaginile, poate ordona logic mai multe propoziții.

Observarea este o activitate specifică pentru cunoașterea mediului înconjurător, dar ea se află și la baza convorbirilor, unde se folosesc materialele de sprijin.

În funcție de nivelul exprimării copiilor, cadrul didactic stabilește momentul în care organizează fiecare tip de convorbire.

Având în vedere evoluția formării limbajului la copiii preșcolari și particularitățile vârstei, există mai multe tipuri de convorbiri:

-convorbiri cu suport intuitiv/de sprijin;

-convorbiri după o ilustrație;

-lectură după imagini;

-convorbiri generalizatoare;

-convorbiri pe teme date.

Aceste activități sunt prezentate în ordinea firească a desfășurării lor, potrivit obiectivelor urmărite și dificultăților care le prezintă.

“Didactica activităților de educație a limbajului”;Vasile Molan;Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, 2008

16

Prin convorbiri bine organizate, copiii își formează o exprimare clară, corectă, precisă, nuanțată.Prin aceste activități, copiii formulează propoziții, folosesc corect cazurile și numerele substantivelor, timpurile, modurile, numerele și persoanele verbelor, utilizează adjective, așază propoziții în ordine logică, caută cuvinte potrivite pentru a exprima o idee.

Convorbirile ordonează gândirea copiilor, le formează deprinderi de a se referi la un subiect, îi solicită să gândească pentru a descifra sensul întrebărilor.

Convorbirile generalizatoare, organizate cu copiii de cinci-șase ani, îi antrenează pe aceștia pentru restructurarea cunoștințelor, pentru aplicarea lor în situații noi, pentru a stabili legături între ele, pentru a face generalizări și abstractizări.

În funcție de subiectele abordate, convorbirile dezvoltă calități morale precum respectul, hărnicia, curajul, cinstea, stăpânirea de sine, politețea etc.

În cadrul convorbirilor se formează deprinderi de comunicare, deoarece fiecare copil este receptor sau transmițător, pentru că învață să formuleze un mesaj, să respecte cadrul și subiectul mesajului, să aprecieze corect și civilizat răspunsurile.Cei timizi, dobândesc curajul și încrederea în sine, fac eforturi de voință, se deprind să-și susțină ideile.

O atenție deosebită se acordă temelor alese pentru convorbiri.Temele se aleg din lumea copilăriei, din plan social, din natură.Ca să putem determina copiii să participe la convorbiri, ele trebuie să fie cunoscute copiilor, să fie atrăgătoare, să le stârnească interesul.Temele convorbirilor pot urmării perioade mai scurte sau mai lungi de asimilare.(“Didactica activităților de educație a limbajului”;Vasile Molan;Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, 2008)

2.2.Tipurile de convorbiri

Convorbiri după materialele de sprijin

Materialele de sprijin pot fi:ilustrații, imagini pe calculator, pe video, pe diafilm, obiecte etc.Educatoarea îndrumă copiii să observe materialele, le pune întrebări în legătură cu ele, iar copiii răspund în propoziții.

„Didactica activităților de aducație a limbajului”; Vasile Molan; Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, 2008 17

Pe măsură ce se formează deprinderile de a răspunde la întrebări, copiii sunt îndrumați să formuleze întrebări despre conținutul materialelor de sprijin.

Pentru ca aceste convorbiri să fie eficiente, materialele de sprijin trebuie să îndeplinească anumite condiții:

-să urmărească obiectivele activități;

-să prezinte aspecte cunoscute copiilor;

-să conțină una-două acțiuni observabile;

-să fie realizate într-o formă accesibilă copiilor de 3-5 ani;

-să prezinte acțiuni cu legături logice între ele;

-să aibă o dimensiune potrivită sălii de grupă, încât să fie observate de toți copiii, aceștia nefiind nevoiți să-și întoarcă privirea pentru a le privi;

-să corespundă din punct de vedere estetic.

Pe lângă aceste materiale de sprijin, o deosebită importanță o au întrebările pentru această activitate.Aceste întrebări trebuie încadrate în anumite criterii:

-să urmărească realizarea obiectivelor activității și comportamentele prevăzute în programă;

-să fie formulate cât mai clar;

-să aibă în vedere nivelul exprimării copiilor;

-să nu fie prea dezvoltate;fiind dezvoltate, există posibilitatea ca aceștia să nu răspundă și să luăm decizia greșită că ei nu știu, dar de fapt ei nu au înțeles întrebarea;

-să se refere la materialul de sprijin;

-să solicite răspunsuri în propoziții;

-să stimuleze gândirea, imaginația.

Pentru a putea realiza obiectivele în cadrul activității de convorbire, acestea trebuie să fie bine pregătite.În sensul acesta, cadrul didactic își alege materialele de sprijin potrivite și elaborează setul de întrebări care vor fi adresate copiilor.Pentru realizarea acestor lucruri, contează foarte mult criteriile menționate mai sus, dar și particularitățile grupei cu care lucrează în legătură cu exprimarea.

Convorbirile pot fi eficiente dacă se desfășoară într-o atmosferă caldă, deschisă, nestresantă, unde exprimarea copiilor este liberă, fără teamă de a greși.De acest lucru trebuie să ținem cont în realizarea acestor activități.

“Didactica activităților de educație a limbajului”; Vasile Molan; Ministerul Educației, Cercetării Și Tineretului, 2008 18

Sala de grupă se aerisește, scăunelele vor fi așezate în semicerc, materialul de sprijin va fi pus în locul în care poate fi văzut de toți copiii.

Primul moment al convorbirii este”Introducerea în activitate”.Momentul se poate desfășura prin folosirea unui proverb, a unei ghicitori, un joc scurt cu păpușile, a două-patru versuri dintr-o poezie etc.

În continuare, se actualizează cunoștințele dobândite anterior în legătură cu tema, se trezește interesul copiilor pentru temă și se anunță tema convorbirilor.Anunțarea temei se face simplu pe înțelesul copiilor.Uneori alegerea temei se poate motiva:convorbirile sunt în legătură cu un eveniment care a avut loc de curând, se desfășoară pentru că educatoarea ar vrea să știe…ar vrea să afle…a auzit că…a primit scrisoare de la…în legutură cu… .

Următorul moment este “Desfășurarea convorbirilor”.Acest moment începe cu formularea unor precizări referitoare la desfășurarea activității.Cu această ocazie, copiilor li se va reaminti că va trebui să asculte întrebările cu atenție, să formuleze răspunsuri clare, să asculte răspunsurile colegilor, să le completeze, dacă este cazul și dacă sunt solicitați etc.

În etapa următoare, educatoarea prezintă pe scurt materialele de sprijin, copiii le privesc și vor răspunde la una-trei întrebări în legăturtă cu ele.

Urmează întrebări și răspunsuri în legătură cu materialul de sprijin, având în vedere structura unei compuneri:introducere, cuprins și încheiere.Potrivit limbajului și comportamentelor ce trebuie formate, educatoarea urmărește ca răspunsurile să fie formulate în propoziții simple de copiii din grupa mică, în propoziții dezvoltate de cei din grupa mijlocie și în fraze de cei din grupa mare/pregătitoare.Este indicat ca, pentru ficare întrebare, să se solicite mai multe răspunsuri.În felul acesta copiii obțin informații unii de la alții, pe lângă cele date de educatoare.Educatoarea le va explica că răspunsul la întrebare poate fi același, dar sub altă formă de exprimare.

Răspunsul copiilor depinde în mare măsură de:

-nivelul exprimării lor;

-pregătirea pentru activitate;

„Didactica activităților de educație a limbajului”; Vasile Molan; Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, 2008 19

-tema convorbirilor;

-calitatea întrebărilor;

-calitatea materialelor de sprijin.

Educatoarea urmărește ca răspunsurile copiilor să îndeplinească condițiile următoare:

-să fie în concordanță cu întrebarea;

-să fie formulate clar, corect, precis;

-să fie rezultatul gândirii copiilor.

În cadrul activității, copiii răspund pe rând, nu în cor, așteptând să termine răspunsul cel numit de educatoare, completează dacă este solicitat, nu întrerupe pe cel care vorbește.

Dacă un răspuns a fost corectat sau completat, se reformulează.

Pot exista situații în care un copil nu poate răspunde la întrebarea adresată.În această situație, cadrul didactic pune întrebări ajutătoare, mai simple.Corectarea exprimării se face cu tact, fără jigniri, fără ironizări.

Răspunsul greșit se îndreaptă de copilul care l-a formulat și dacă nu poate, se solicită alt copil sau va interveni educatoarea.

După ce au fost parcurse toate materialele de sprijin se formulează concluziile.Copiii sunt solicitați să așeze propozițiile formulate în ordine logică.Concluziile pot fi:parțiale-după fiecare idee principală și generale-la sfârșitul convorbirilor.

Aceste concluzii nu înseamnă repetarea mecanică a celor discutate, ci reprezintă un nou exercițiu eficient de exprimare.În formularea concluziilor se folosesc copiii, fiecare după puterile lui.

Dacă este necesar, educatoarea scoate în evidență esențialul convorbirilor.

Evaluarea convorbirilor se realizează de educatoare, de obicei într-o formă “Didactica activităților de educație a limbajului”; Vasile Molan; Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, 2008 20

pozitivă.Se poate referi la și la alte aspecte, fără să numească anumuți copii(Data viitoare cred că o să dați răspunsuri mai…)dar cu o nuanță mobilizatoare.

Pentru activitățile de convorbire după materialul de sprijin, momentele se pot sintetiza astfel:

1.Organizarea sălii de grupă și așezarea materialelor

2.Introducerea în activitate

3.Trezirea interesului pentru temă

4.Anunțarea temei

5.Prezentarea materialului de sprijin

6.Intuirea materialului:întrebări și răspunsuri

7.Concluziile convorbirilor

8.Evaluarea activității

Convorbiri după o ilustrație

Acest tip de activitate se desfășoară de obicei, la grupa mare sau atunci când copiii pot sesiza mai multe acțiuni aflate pe o singură ilustrație ori alt material intuitiv.

Cadrul didactic le conduce observația din plan apropiat în plan îndepărtat, iar copiii formulează propoziții cu ceea ce văd.Se vor cere mai multe propoziții despre aceeași acțiune observată pentru a solicita cât mai mulți copii.Următorul pas este realizarea unui enunț dezvoltat despre conținutul materialului de sprijin.Copiii sunt solicitați să așeze într-o ordine logică propozițiile formulate în timpul convorbirii.Educatoarea poate stimula copiii să realizeze două, trei variante de răspuns aceluiași enunț, în funcție de nivelul exprimării lor.Important este să nu se urmărească doar o singură formă de prezentare tot timpul.Dacă se va proceda așa, copilul nu va avea curaj să realizeze o formă propie.

“Didactica activităților de educație a limbajului”; Vasile Molan; Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului,2008 21

El va aștepta modelul educatoarei.Etapele acestei activități sunt aceleași cu cele ale convorbirilor după materialul intuitiv.

Lectura după imagini

Potrivit dicționarului “lectura” este „faptul de a citi”.Pornind de la această idee, lectura după imagini se poate realiza cu copiii care pot „citi” aceste imagini.Pentru copiii preșcolari, “a citi „înseamnă a observa o imagine și a spune ceea ce vede în propoziții așezate în ordine logică.

Imaginile pe care le folosim în această activitate trebuie să îndeplinească anumite condiții:

-să fie clare;

-să fie atractive pentru a trezi interesul copiilor;

-să prezinte o temă cunoscută copiilor;

-să evidențieze introducerea, cuprinsul și încheierea acțiunii prezentate.

Educatoarea conduce observarea copiilor prin întrebări clare, corect formulate, scurte, care să solicite răspunsuri în propoziții.

Dacă întrebările sunt realizate corespunzător, acestea urmăresc și dezvoltarea limbajului copiilor prin introducerea unor cuvinte și expresii noi.

Momentele lecturii după imagini pot fi următoarele:

1.Organizarea sălii de grupă

2.Introducerea în activitate

3.Trezirea interesului pentru temă

4.Anunțarea temei

5.Prezentarea ilustrațiilor în fața copiilor

6.Observarea globală a ilustrațiilor

7.Întrebări generale despre ilustrații

8.Intuirea ilustrațiilor și abordarea unor conținuturi în legătură cu conținutul lor

9.Așezarea enunțurilor în ordine logică

10.Evaluarea activității

“Didactica activităților de educație a limbajului”; Vasile Molan; Ministerul Educației, Cercetării Și Tineretului, 2008

22

Convorbiri generalizatoare

Convorbirile generalizatoare se fac după ce copiii și-au însușit informațiile necesare în legătură cu o anumită temă.Fiind vorba de generalizări, ele se desfășoară cu grupa care are cei mai mulți copii capabili de această performanță.De exemplu, după ce s-au organizat mai multe activități despre animale domestice și sălbatice, de la noi din țară sau din alte țări, se pot planifica și convorbiri generalizatoare cu tema “Animale”.

Pentru aceste convorbiri educatoarea își întocmește un set de întrebări așezate în ordinea în care ar dori să fie formulate concluziile finale.

Pentru ca fiecare copil să-și elaboreze concluzii prin efort propriu, este recomandat ca la fiecare întrebare să se solicite mai multe răspunsuri.

Convorbiri pe teme date

Aceste activități se mai numesc și convorbiri libere.Ele se desfășoară pe teme alese de cadrul didactic sau de copii.Au la bază un set de întrebări care conduc copiii în “explorarea” temei.

În prima parte copiii formulează răspunsuri la întrebările adresate și în a doua parte ordonează răspunsurile pentru realizarea unui enunț despre temă.

În alte activități de acest fel, educatoarea anunță tema convorbirilor și copiii prezintă diferite întâmplări care se încadrează în respectiva temă.

Etapele activității convorbirilor pe teme date pot fi:

1.Alegerea temei;Anunțarea ei;Stabilirea sarcinilor pentru pregătirea activității

2.Așezarea materialelor

3.Organizarea grupei

4.Trezirea interesului pentru temă

5.Stabilirea legăturii cu alte activități de același fel

6.Desfășurarea activității;Întrebări și variante de răspunsuri

7.Așezarea răspunsurilor în ordine logică

8.Elaborarea unui enunț dezvoltat în legătură cu tema

9.Evaluarea activității

“Didactica activităților de educație a limbajului”; Vasile Molan; Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, 2008

23

2.3.Convorbirea-mijloc de dezvoltare a limbajului la copiii de vârstă preșcolară

Copilul preșcolar dobândește în grădiniță multe cunoștințe, pe care și le însușește printr-o legătură directă cu realitatea.

Odată cu acumularea acestor cunoștințe, reprezentările copilului ating un grad înalt de generalizare.Datorită acestor cunoștințe, vorbirea devine mai clară, mai bogată, mai corectă, asigurând dezvoltarea gândirii.

Activitatea care are un grad intens, contribuție, la dezvoltarea limbajului, vorbirii și gândirii copiilor este convorbirea.

La grădiniță, convorbirea se desfășoară ca activitate obligatorie, dar se pot realiza convorbiri libere cu un număr restrâns de copii în diferite momente ale zilei.Cadrul didactic poate organiza scurte convorbiri libere, dimineața la sosirea copiilor, în timpul joculețelor, în cadrul muncii individuale.În felul acesta, se informează în legătură cu impresiile copilului sau cu nivelul lui de dezvoltare.

Convorbirile au scopuri constructive și instructive.Acestea contribuie la rezolvarea în mod operativ a unor aspecte ale muncii educative, cum ar fi de exemplu, soluționarea unor conflicte apărute între copii, respectarea de către aceștia a cerințelor de comportare civilizată.Complexitatea acestor convorbiri decurge din faptul că se desfășoară pe plan verbal urmărindu-se aprofundarea, consolidarea și sistematizarea cunoștințelor pe care copiii le dobândesc în cadrul celorlalte activități, precum și în alte momente ale zilei.

Convorbirile, printre altele are și o sarcină de bază.Aceasta este de a realiza o sistematizare a cunoștințelor dobândite prin repetarea lor, într-o structură nouă.

În activitatea de convorbire, datorită întrebărilor, copiii își formează capacitatea de a se verifica și ordona reprezentările și cunoștințele despre lumea reală după criterii noi date de către cadrul didactic.Convorbirea contribuie într-o mare măsură și în mod direct la creșterea calitativă de exprimare corectă a copiilor de vârstă preșcolară.

Bianca Bratu;”Document metodologic pentru activitățile de educarea a limbajului la preșcolari”;2001, Editura V&I Integral

24

Educatoarea, adresând întrebările corect și cu pricepere, sunt un exemplu de vorbire clară, precisă și corectă.Întrebările orientează folosirea corectă a tuturor formelor gramaticale.În felul acesta, copiii ajung să construiască corect diferite propoziții simple sau dezvoltate.

Convorbirile sunt pe diferite teme și din fiecare convorbire, copilul învață cuvinte noi, dezvoltându-și limbajul, îmbogățindu-și vocabularul.În convorbirile cu teme date, cum ar fi “Iarna”, „Primăvara”, ” Vara”, ”Toamna”, avem posibilitatea de activarea și precizarea denumirilor unor fenomene ale naturii precum chiciura, înghețul, ninsoarea, ceața, burnița, înmugurirea, înfrunzirea, ploaia, tunetul, fulgerul, curcubeul, roua.În convorbirea pe tema”Animalele care trăiesc pe lângă casa omului”, copiii se vor obișnui să raporteze denumirea de animal domestic doar la acele animale care fac parte din categoria respectivă.

Prin intermediul activităților de convorbire, copiii se deprind să răspundă in propoziții, fie ele simple sau dezvoltate, în fraze și succesiuni de fraze, cu legătură între ele.Așadar, activitatea de convorbire stimulează exprimarea, vorbirea logică.

Importanța convorbirii constă în faptul că ajută la formarea unui complex de deprinderi de exprimare corectă, care îi este necesară copilului atât în conversația uzuală cât și în activitatea școlară.

Convorbirea cu tema “Munca mamelor”, copiii află mai multe lucruri despre activitatea mamei în familie și în societate (depinde de locul de muncă al fiecăreia) , formându-se totodată sentimentul de admirație față de hărnicia și devotamentul mamei.

Convorbirea “Ce vedem la grădiniță” contribuie la precizarea rolului educatoarei, la multitudinea activităților și lucrurilor care se întâmplă aici, trezind astfel simpatia și interesul copiilor pentru grădiniță și educatoare.

Activitățile de convorbire, în procesul instructiv-educativ, rezolvă trei probleme de bază:cunoștințele despre om și matură, dezvoltarea vorbirii și comunicării orale și educația moral politică și patriotică.Chiar dacă tema nu o impune în mod direct, caracteristicile orientării programei actuale este întrepătrunderea dintre cele trei probleme, astfel încât fiecare convorbire deși are o dominanță, asigură realizarea implicită și a tuturor celorlalte aspecte. 25

Activitatea cu tema “Ce aș vrea să fiu”, chiar dacă nu este inclusă în tematica dezvoltării educației moral-politice și patriotice și a dezvoltării vorbirii, ci în capitolul cunoștințe despre natură și om, are un conținut evident prin orientarea pe care o realizează spre munca copiilor.

Convorbirea este un exercițiu valoros, pentru exprimarea liberă a dorințelor, în construirea unor fraze mai bogate.

Făcând referire la natură, temele propuse în programă conțin variate cunoștințe despre animale, plante, anotimpuri.

Domeniul larg al vieții sociale este reprezentat în activitatea de convorbire a căror tematică vizează:

-mediul apropiat al copiilor:grădiniță și familie.”Grădinița noastră”, ”Familia mea”.

-mediul mai îndepărtat al copiilor:strada, cartierul, orașul.”Pe stradă”, ”Ce știm despre orașul nostru”.

-munca:”Ce muncesc părinții”, ”Cum putem fi de folos familiei și grădiniței”.

-sărbătorile de peste an sau evenimentele din viața copilului:”Sărbătorile Pascale”, ”Cum sărbătorim ziua copilului”, “Reguli de comportare în diferite situații de viață”, “Păstrarea jucăriilor”, “Cum trebuie să ne comportăm la grădiniță”.

Din aceste activități, copilul dezvoltă prietenia, hărnicia, cinstea.

Unele convorbiri urmăresc formarea unor reprezentări sau noțiuni noi, clarificarea unor noțiuni mai complexe.În alte convorbiri accentul cade pe interpretarea materialului cognitiv ca de exemplu în convorbirile:”Iubiți toate viețuitoarele!”, ”De ce ne place iarna”, ”Ce îmi place cel mai mult la grădiniță”.

Existența unei teme, a unor obiective și a unor conținuturi bine determinate, este punctul de plecare în elaborarea structurii activității de convorbire.În mai multe activități de convorbire, pe lângă sistematizare de cunoștințe se acordă o atenție deosebită verificării cunoștințelor acumulate de copii într-o perioadă mai Preda V.;Dumitrana M.;”Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii”, Editura V&I Integral 26

îndelungată de timp, după cum este cazul în activitățile de convorbire cu tema “Ce știm despre iarnă”, ”Ce-am învățat despre viețuitoare”.

Rezultatele deosebite în ceea ce privește antrenarea copiilor în discuție și înțelegerea unor noțiuni sau reguli de comportare se obțin în activitățile de convorbire pe baza unor materiale literare adecvate.În unele cazuri, când textele sunt bine alese, în raport cu interesele și nivelul de înțelegere al copiilor, disciția îmbracă forma unei dezbateri.Acest fel de convorbiri este aplicat la temele cu conținut etic, iar materialul literar are rolul de a face accesibil copiilor, noțiuni cu grad mare de generalizare.

Activitatea de convorbire cu tema ”Să fii cinstit”, este axată pe comentarea unor texte literare precum “Oul răzvrătit”, de Ion Istrati;”Ciuboțelele ogarului”, de Călin Gruia.Pentru a explica copiilor noțiunea de hărnicie, sunt folosite exemple din viața copiilor, a personalului din grădiniță, a părinților.

O altă modalitate care antrenează copiii în discuții este aceea de a utiliza unele elemente de joc în diferite momente ale discuției, cu scopul bine determinat de a reactualiza unele trăiri, impresii puternice, de a stimula vorbirea copiilor, dorința lor de comunicare, schimbul reciproc de idei.Jocul, în activitățile de convorbire, îndeplinește numeroase funcții.Introducerea lui bine gândită contribuie la crearea unei atmosfere de destindere, datorită spontaneității și atractivității lui.

Unele calități umane ca de ca de exemplu:prietenia, ajutorul reciproc, colaborarea, pot fi prezentate într-o formă atractivă cu ajutorul unor fapte reale de viață.În cadrul convorbirii cu tema “Prietenii” pot fi interpretate de către copii fragmente semnificative din povestea “Iepurele și ariciul”.

Prin activitatea de convorbire, copiii învață să opereze pe plan mintal, fiind considerată din punct de vedere al structurii ei, cea mai grea formă de activitate din grădiniță, cea mai apropiată de lecția de tip școlar.Întrebările trebuiesc foarte bine gândite.Această artă trebuie la fel de bine stăpânită precum sunt stăpânite toate metodele și procedeele folosite în instrucția și educația copiilor.

Preda V., Dumitrana M., ”Programa activităților instructi- educative în grădinița de copii”;Editura V&I Integral

27

Convorbirea este o activitate prin care copiii de vârstă preșcolară ajung în situația de a se exprima în mod independent, folosind cuvintele din vocabularul lor activ, în urma unor activități de observare, povestire, lectură pe bază de imagini sau în contactul lor direct cu obiectele și fenomenele înconjurătoare.Particularitățile acestei forme de activitate pot fi:

-este o activitate complexă de dezvoltare și evaluare a limbajului;

-presupune folosirea cunoștințelor asimulate în activitățile anteriore;

-în cadrul acestor activități, se folosește cu precădere metoda conversației, pe o durată mai lungă de timp;

-se organizează mai ales la grupa mare/pregătitoare

-prin convorbire se actualizează și se sistematizează cunoștințele, se formează capacitatea de a-și ordona și sistematiza reprezentările despre lumea reală.

Pentru a participa la activitățile de convorbire, copiii necesită activități intelectuale, care constau în concentrarea atenției pentru a recepta mesajul(pentru a înțelege întrebarea);selectarea cunoștințelor pentru a formula răspunsuri corecte;selectarea mijloacelor lingvistice care contribuie la formularea răspunsurilor corespunzătoare;efectuarea generalizărilor necesare pe bază de sinteză, comparare, analiză și abstractizare, astfel dezvoltând gândirea copiilor.

Pentru ca activitatea de convorbire să fie eficientă, aceasta este condiționată de anumite aspecte:

-activitatea trebuie planificată din timp;

-dacă vrem să avem copii activi în convorbire, tema trbuie să fie accesibilă și atractivă, să corespundă intereselor și preferințelor copiilor;

-crearea unor situații de viață;

-accentuarea caracterului formativ;

-elaborarea planului de idei conform temei alese.

Pintilie Mariana;”Metode moderne de învățare-evaluare”;Editura Eurodidactic, Cluj-Napoca, 2002 28

Convorbirile se pot clasifica în felul următor:

1.După scopul didactic, acestea sunt:

a)convorbiri pentru fixarea cunoștințelor, care pot fi realizate după anumite evenimente:o plimbare la grădina zoologică, o plimbare în parc, o excursie etc;

b)convorbiri pentru sistematizarea cunoștințelor, când tema permite sistematizări și generalizări;

c)activități de convorbire pentru verificarea cunoștințelor.

2.După tematică, convorbirile pot fi:

a)teme referitoare la natură;

b)teme referitoare la viața cotidiană;

c)teme referitoare la viața socială, care sunt interesante și captivante pentru copii;

d)teme abordate în unele opere literare(povești, povestiri, basme etc).

Pentru o bună desfășurare și organizare a activității de convorbire, aceasta presupune:

-elaborarea cu mare atenție pentru elaborarea planului de discuție sub formă de întrebări și răspunsuri;

-pregătirea temeinică a educatoarei;

-planificarea activității de convorbire la intervale optime de timp:

-asigurarea participării active a copiilor pe parcursul desfășurării activității.

Pentru a atrage copiii în activitate putem folosi proiecția unor diapozitive, audiții muzicale, jocuri pe roluri, urmate de scurte discuții.

Pintilie Mariana;”Metode noderne de învățare-evaluare” ;Editura Eurodidactic, Cluj-Napoca, 2002

29

Pe parcursul convorbirilor se pot face sublinieri și repetări ale aspectelor importante care stau la baza evidențierii concluziilor parțiale și finale.Concluziile sunt realizate de către educatoare, dar pot fi acceptate și observațiile corecte ale copiilor.

III.CONVORBIREA ÎN ACTIVITĂȚILE INTEGRATE

3.1.Activitățile integrate în grădinița de copii

Perioada preșcolarității este cel mai bun moment al vieții în care se formează abilități importante pentru sport, limbi moderne, muzică, dar și capacități de gândire și de comunicare necesare învățării școlare de mai târziu.Procesul instructiv-educativ care se desfășoară în grădiniță, permite fiecărei educatoare să-și pună în valoare experiența didactică, prin activități educative cu caracter integrat și cu o abordare complexă a conținuturilor.

O strategie modernă de organizare și desfășurare a conținuturilor, o constituie predarea integrată.Conceptul de activitate integrată se referă la o activitate în care se folosește metode de predare-învățare a cunoștințelor îmbinând domenii și construirea deprinderilor și abilităților preșcolarității.La baza activităților integrate, stă convorbirea.

Integrarea este o maniară de organizare a activității oarecum similară cu interdisciplinaritatea, în sensul că obiectivele învățării au ca referință nu doar o categorie de activitate ci o tematică unitară, comună mai multor categorii.Nu trebuie confundate cele două concepte.Interdisciplinaritatea o identificăm ca o componentă a mediului pentru organizarea cunoașterii.Integrarea o identificăm ca o idee sau un principiu integrator care rupe hotarele diferitelor categorii de activități și grupează cunoașterea în funcție de tema propusă de copii ori de cadrul didactic.

Ca sintagmă, integrarea este explicată ca revenirea în același loc, în aceeași

„Activitatea integrată din grădiniță (Ghid pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar)”;Culea Laurenția, Sesovici Angela;Editura Didactica Publishing Hous, București, 2008

30

activitate, unor succesiuni de activități, care conduc la atingerea obiectivelor propuse, la însușirea de cunoștințe, la realizarea proiectului didactic propus.Prin activitățile integrate, abordarea se realizează printr-un demers global, în felul acesta făcând să dispară granițele dintre categoriile și tipurile de activități didactice.Acestea sunt contopite într-un scenariu unitar în care tema se investighează cu mijloacele diferitelor științe.Conținuturile au subiect comun, dar urmează a fi descoperit în urma parcurgerii acestora pentru atingerea obiectivelor avute în vedere.

Activitățile integrate sunt activitățile pe care la proiectăm calendaristic conform planului de învățământ, orarului aferent nivelului de vârstă, susținute bineînțeles de experiența educatoarei.

Activitățile din grădiniță pot fi desfășurate integrat după scenarii zilnice cu generice distincte care reunesc activități comune, la alegere dar din zona respectivă sau prin care se regăsesc fragmente de activități dintr-o săptămână cu generice de zi, respectând tema și subtema săptămânii.Vareietatea și diversitatea materialelor, încurajează copiii să se manifeste, să observe, să gândească,să facă predicții, să interpreteze date, să-și exprime ideile.Aceste activități se pot desfășura fie pe grupuri, fie frontal ajungând până la individual.

Preșcolarul învață prin interacțiunea sa cu mediul.Motivația explorării și interacțiunea sunt cultivate de cadrul didactic.Mijloacele de explorare, metodele, cunoașterea copilului sunt individuale, originale, uneori neașteptate.Când lucrează în grupuri, copiii își asumă responsabilități și roluri pentru grupul din care fac parte, participând la jocuri de rol interesante, create de ei sau inițiate la sugestia cadrului didactic.

Centrul “Bibliotecă” le oferă posibilitatea copiilor de a exersa liber propriile opinii, de “a citi” imagini pe care le vor asocia cu aspecte din viață, audiează povești, dezvoltă povești după anumite tablouri, dezvoltă dialoguri între personajele întâlnite în povești, cunosc literele alfabetului asociindu-le cu imagini corespunzătoare.

„Activitatea integrată din grădiniță (Ghid pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar)”;Culea Laurenția, Sesovici Angela;Editura Didactica Publishing Hous, București, 2008 31

Centrul “Știință” îi îndreaptă pe copii spre exersarea atât a conținuturilor cunoașterii mediului(lumea plantelor, lumea animalelor, lumea insectelor, omul, acvariul etc), cât și a conținuturilor matematice(jocuri de comparare, de măsurare, grupare, de numărare).În completarea conținuturilor, sunt un adevărat folos și întâlnirile cu specialiștii, excursiile, plimbările, teatrul.Tema acestor activități integrate o alegem în așa fel încât să faciliteze contactul cu lumea înconjurătoare, astfel încât preșcolarul să exerseze o învățare activă.

Activitatea integrată din grădiniță face ca granițele dintre categoriile și tipurile de activități să dispară.Pentru a duce la bun sfârșit aceste activități, avem nevoie de un scenariu bine gândit, cu obiective clare, cu repartizarea sarcinilor în fiecare sector de activitate, asigurarea unui plan variat de obțiuni care vor duce la atingerea obiectivelor propuse.

Scenariul zilei începe cu întâlnirea de grup, motivul fiind o întâmplare, un personaj, o poveste.Integrarea se realizează prin împletirea conținuturilor ariilor curriculare implicate, într-un scenariu bine închegat.Conținuturile propuse au un subiect comun, care urmează a fi investigat și descoperit în urma parcurgerii lor și a realizării obiectivelor propuse.Învățarea se realizează prin propriul efort al copilului.Acest lucru este foarte important.Pentru realizarea proiectului trebuie să ținem cont de trei etape ale activității, răspunzând celor trei întrebări:”Ce știm?”, “Ce dorim să știm?”, “Ce am învățat?”.

Cadrul didactic este cel care creează tonusul și atmosfera clasei, comunică entuziasmul său copiilor, face procesul de învățare, interesant și activ.Pentru a realiza obiectivele propuse cu succes, întotdeauna trebuie să existe echilibrul între ceea ce dorește copilul și ceea ce oferă educatoarea.

„Activitatea integrată din grădiniță (Ghid pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar)”;Culea Laurenția, Sesovici Angela;Editura Didactica Publishing Hous, București, 2008

“Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii”;Preda V., Dumitrana M.;Editura V&I Integral, 2005

Cioflică Smaranda Maria; Marta Cornelia; Lazăr Camelia, “ Ziua bună începe la « Întâlnirea de dimineață » “, Editura Tehno-Art, Petroșani,2009.

32

3.2.Folosirea convorbirii în activitetea integrată

Convorbirea propriu-zisă este una dintre secvențele principale a activităților integrate, care se bazează pe succesiunea întrebărilor educatoarei și pe răspunsurile copiilor.

Convorbirea în activitățile integrate poate fi de verificare sau de sistematizare.Convorbirea de verificare solicită în primul rând memoria, presupunând enumerarea, de exemplu:”Ce legume se culeg toamna?”, ”Ce mijloace de transport care circulă pe apă cunoașteți?”, ”Ce mijloace de transport care circulă pe uscat cunoașteți?”, sau de reproducere a unor evenimente sau acțiuni, spre exemplu:”Cum v-ați petrecut vacanța de iarnă?”, “Cum ajutați bunicii în gospodărie?”, “Ce activități vă place cel mai mult din cele desfășurate la grădiniță?”.Convorbirea de sistematizare solicită operațiile gândirii:”De ce îngheață apa iarna?”, ”De ce cad frunzele copacilor toamna?”, “Cum sunt zilele și nopțile vara?”(comparație), “Cum putem denumi într-un singur cuvânt vântul, ploaia, ninsoarea, bruma?”, “Care este denumirea animalelor care trăiesc lângă casa omului?”(generalizare).

Activitatea integrată s-a dovedit a fi o soluție pentru o bună corelare a activităților de învățare cu societatea, tehnologia și cultura.Este un prilej bun pentru o convorbire liberă atât pentru copii cât și pentru cadrul didactic.Activitatea integrată pune accent pe convorbire și pe joc, ca metodă de bază.

Varietatea materialelor spre care sunt orientați copiii, îi încurajează să aibă o convorbire liberă cu educatoarea, să se manifeste, să observe, să gândeasce, să-și exprime liber ideile, să facă predicții, să interpreteze date.Convorbirea este folosită în activitățile integrate pentru a completa datele obținute prin experiment și observație.Avantajele convorbirii este că într-un timp relativ scurt se obțin numeroase informații, variate, prețioase.Rezultate prețioase, relatări sincere, se obțin atunci când activitatea de convorbire se înfiripează în mod natural, firesc.

„Activitatea integrată din grădiniță (Ghid pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar)”;Culea Laurenția, Sesovici Angela;Editura Didactica Publishing Hous, București, 2008 33

IV.CERCETARE-ANALIZĂ COMPARATIVA A PROIECTELOR

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

SCENARIUL ZILEI

1.SALUTUL

Copiii vor fi așeazați în semicerc. Cadrul didactic, salută copiii:”Bună dimineața, Buburuzelor!”.Toți copiii răspund la salutul doamnei educatoare, după care se vor prinde de mâini și vor forma “Cercul Magic”.Buburuza zilei va da startul salutului dintre copii.Va prinde un coleg de mâine, se vor privi în ochi în timp ce se salută;ceilalți copii vor continua salutul după exemplul oferit de buburuza zilei.

PREZENȚA:

Buburuza zilei numără fetițele absente și băiețeii absenți.Se va verifica la panoul cu prezența dacă toate fotografiile sunt întoarse.

CALENDARUL NATURII

Meteorologul de serviciu prezintă la”televizor”datele zilei(anul, luna, ziua), starea vremii și anotimpul, în timp ce un alt coleg va actualiza calendarul naturii prin așezarea jetoanelor potrivite la panou.

2.ACTIVITATE DE GRUP/ÎMPĂRTĂȘIREA CU CEILALȚI

“Dacă ai fi un personaj din povești, cine ai fi?”-copiii își aleg un personaj din poveștile cunoscute, argumentând alegerea făcută.

3.ȘTIREA ZILEI/EVENIMENTE/NOUTĂȚI

Se va realiza prin primirea unei scrisori din partea Zânei Poveștilor.Copiii sunt foarte nerăbdători să afle conținutul scrisorii, și de aceea educatoarea le va citi scrisoarea.În următoarele rânduri vom vedea ce scrie în scrisoarea primită de la Zâna Poveștilor.

Dragi copii,

Am auzit foarte multe lucruri bune despre voi.Datorită acestui fapt, vă provoc la o activitate plină de surprize, voie bună și joc.Am aflat de la o prietenă, Zâna

34

Primăverii, care a fost la voi cu câteva zile în urmă, că vouă vă plac poveștile, așa câ , astăzi, aveți ocazia să intrați în “Castelul Poveștilor”, unde vă așteaptă o surpriză.Sunt sigură că o să reușiți!Mult succes!

Doamna educatoare vă va explica regulile jocului, vă rog să fiți atenți și să o ascultați!

Cu mult drag,

Zâna Poveștilor

Mesajul zilei:”Prin voie bună și joc

Să intrăm în Castelul Poveștilor, la un loc!”

Educatoarea le va explica copiilor că vor avea de trecut peste mici obstacole, pe care Zâna Poveștilor le-a pregătit pentru a putea intra în Castelul Poveștilor.

Rutine:”Prietenul la nevoie se cunoaște!”-deprinderea de a se ajuta la realizarea sarcinilor.

Tranziție:”Bună dimineața, dragă grădiniță”/cântec.

Reactualizarea cunoștințelor se va realiza prin activitatea pe centre de interes.Copiii vor primi zâmbărici colorați și fiecare copil se va îndrepta spre centrul de interes care este marcat cu aceeași culoare cu cea a zâmbăriciului.Se vor prezenta sarcinile la fiecare centru de interes.Copiii vor lucra pe grupe sau independent;vor realiza puzzle, vor construi căsuța bunicii din povestea “Scufița Roșie”, vor desena în contur imagini din povești.Prin metoda”Veniți, povestiți,aplaudați!”se va realiza evaluarea activităților pe centre.

Tranziție:”Ne jucăm, ne jucăm!”-cântec

În cadrul activităților pe domenii experiențiale(ADE) copiii vor juca jocul”Căsuța poveștilor” unde vor trebui să numească povestea din care face parte imaginea prezentată, să recunoască personajele din povești după siluete, să așeze silueta în povestea corectă și să așeze în tablou toate elementele din povești pentru a realiza piramida poveștilor.Se va desfășura jocul sportiv “Ștafeta personajelor din povești”.

Prin tranziția “În lumea basmelor”-audiție, copiii intră în Castelul Poveștilor, unde vor primi cadouri lăsate de Zâna Poveștilor, măști cu fața personajelor din povești cu ajutorul cărora se vor costuma și vor dansa în cadrul”Carnavalului din

pădure”-dans tematic.

35

La sfârșitul zilei se vor face aprecieri generale asupra desfășurării întregii activități, concluzionând:Zâna P oveștilor este foarte mulțumită că ați reușit să intrați în Castelul Poveștilor.Am demonstrat Zânei prin activitatea de astăzi că recunoaștem personajele din povești, știm să realizăm un tablou din povești, așa că într-adevăr….

“Prin voie bună și joc

Am intrat în Castelul Poveștilor, la un loc!”

PROIECT DE LECȚIE

GRUPA:Mijlocie”Buburuzele”

TEMA ANUALĂ:”Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”

TEMA PROIECTULUI:”O lume de vis!”

TEMA SĂPTĂMÂNII:”Poveștile din copilărie”

TEMA ZILEI:”Castelul Poveștilor”

MESAJUL ZILEI:”Prin voie bună și joc

Să intrăm în Castelul Poveștilor, la un loc!”

I.ACTIVITĂȚI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ

1.Întâlnirea de dimineață:

-Salutul

-Calendarul naturii

-Noutatea zilei

2.Tranziții:cântecele “Bună dimineața, dragă grădiniță!”,”Ne jucăm, ne jucăm”,”În lumea basmelor”.

3.Rutine:”Prietenul la nevoie se cunoaște”-deprinderea de a se ajuta în realizarea sarcinilor.

II.ACTIVITĂȚI LIBER ALESE(ALA)

1.Activități pe centre de interes:

a)Artă

TEMA ACTIVITĂȚII:”Cartea cu povești”

MIJLOC DE REALIZARE:-coloratul în contur

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

să denumească materialele utilizate;

să coloreze fără a depăși conturul;

36

să așeze foile astfel obținând o carte cu povești.

METODE ȘI PROCEDEE:observația, conversația, explicația, demonstrația, exercițiul.

MATERIAL DIDACTIC:creioane colorate, imagini cu personaje din povești.

FORMA DE ORGANIZARE:individual.

b)Joc de masă

TEMA ACTIVITĂȚII:”Episoade(scene) din povești”;

MIJLOC DE REALIZARE:reconstituirea imaginilor din povești;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

să aleagă piesele corespunzătoare poveștilor precizate;

să realizeze reconstituirea din piese de puzzle și cuburi ilustrate a scenelor din poveștile precizate.

METODE ȘI PROCEDEE:observația, conversația, explicația, demonstrația, exercițiul;

MATERIAL DIDACTIC:cuburi cu scene din povești, puzzle cu imagini din povești;

FORMA DE ORGANIZARE:individual;

c)CONSTRUCȚII

TEMA ACTIVITĂȚII:”Gardul căsuței din povești”;

MIJLOC DE REALIZARE:joc de construcții din bețișoare;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

să denumească materialele folosite;

să realizeze “Gardul căsuței din povești” din bucăți de poliester și din bețișoare;

METODE ȘI PROCEDEE:observația, conversația, explicația, demonstrația, exercițiul;

MATERIAL DIDACTIC:carton, bețișoare de construcții, imagini din povești cunoscute de copii(Scufița Roșie, Capra cu trei iezi), panou;

FORMA DE ORGANIZARE:pe grupe.

2.ACTIVITĂȚI DE RECREERE ȘI RELAXARE

“Carnavalul din pădure”-dans tematic:

37

să execute mișcări ritmice specifice dansului;

să coordoneze mișcările cu muzica.

“Ștafeta personajelor din povești”-joc sportiv:

să respecte regulile jocului manifestând spirit de echipă.

3.ACTIVITATE PE DOMENII EXPERIENȚIALE

TEMA ACTIVITĂȚII INTEGRATE:”Castelul Poveștilor”;

DOMENII EXPERIENȚIALE INTEGRATE:Domeniul Limbă și Comunicare(DLC) și Domeniul Om și Societate(DOS);

MIJLOC DE REALIZARE:joc didactic;

TIPUL ACTIVITĂȚII:sistematizarea și consolidarea cunoștințelor;

SCOPUL ACTIVITĂȚII:Apropierea copiilor de minunata lume a poveștilor, prin participarea și implicarea activă în vederea stimulării comunicării, dezvoltarea simțului practic și estetic;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

DLC-Educarea Limbajului

să selecteze silueta personajelor conform sarcinii formulate de cadrul didactic;

să plaseze silueta la povestea corespunzătoare;

să recunoască personajele după descrierea făcută de cadrul didactic;

să identifice personajele pozitive și personajele negative din poveștile învățate.

DOS-Activitate practică

să denumească materialele folosite;

să se grupeze în funcție de cerințele educatoarei;

să mânuiască cu grijă materialele didactice puse la dispoziție.

SARCINA DIDACTICĂ:identificarea personajelor și a poveștilor pe baza replicilor personajelor și ghicitorilor, pe baza imaginilor, realizarea tabloului cu poveștile propuse.

REGULA JOCULUI:Copilul care va fi atins cu Bagheta fermecată va rezolva o sarcină, fiind astfel recompensat cu descoperirea unei piese surpriză;

38

ELEMENTE DE JOC:închiderea și deschiderea ochilor, aplauze, surpriza, ghicirea, mânuirea materialelor, mișcarea, versuri, Bagheta fermecată, “Zâmbărici”colorați, “Supărici”;

STRATEGII DIDACTICE

a)Metode și procedee:demonstrația, expunerea, conversația, explicația, exercițiul, lucrul în echipă, problematizarea, “piramida”, “replici încurcate”;

b)Material didactic:scrisoarea de la Zâna Poveștilor, tablouri cu imagini din povestea “Capra cu trei iezi”, siluete ale personajelor din poveștile învățate, ghicitori, Bagheta fermecată, buline colorate ,floricele din hârtie, siluetă Scufița Roșie, medalioane cu personaje din povești, panou pentru Piramida personajelor din povești, surpriza “Castelul Poveștilor”;

c)Forme de organizare:individual, pe grupe, frontal.

RESURSE UMANE:grupa de copii-mijlocie”Buburuzele”.

BIBLIOGRAFIE:

Breben Silvia;Gongea Elena;Ruiu Georgeta;Fulga Mihaela-“Metode interactive de grup”-ghid metodic, Editura Arves;

Culea Laurenția;Sesovici Angela-“Activitatea integrată din grădiniță(Ghid pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar)”, Editura Didactica Publishing Hous, București, 2008;

Florica Mitu, Ștefania Antonovici-“Jocuri didactice integrate pentru învățământul preșcolar”-material auxiliar, Editura Humanitas Educațional, 2005.

39

SCENARIUL DIDACTIC

40

41

42

43

44

45

46

47

48

49

PROIECT DE ACTIVITATE-DLC

GRUPA :mijlocie

TEMA: „Când, cum și de ce se întâmplă”

SUBTEMA: „Sfârșit de iarnă”

TIPUL ACTIVITĂȚII: evaluare

MIJLOC DE REALIZARE:convorbire

SCOPUL ACTIVITĂȚII: Evaluarea cunoștințelor dobândite de copii referitoare la anotimpul iarna, activizarea vocabularului.

OBIACTIVE OPERAȚIONALE:

a)cognitive:

să cunoască fenomene caracteristice iernii;

să cunoască schimbările survenite în natură și îmbrăcămintea corespunzătoare;

să cunoască jocurile copiilor, iarna;

să cunoască sărbătorile de iarnă;

să cunoască modul de viață al animalelor din pădure, iarna.

b)afective:

să aprecieze frumosul din natură;

să se implce afectiv în activități.

c)psiho-motorii:

să mânuiască cu atenție materialele puse la dispoziție;

să execute mișcări sugerate de textele cântecelor și poeziilor.

METODE ȘI PROCEDEE: conversația, exercițiul, explicația, problematizarea.

MATERIAL DIDACTIC: tablouri de iarnă, jetoane, creioane colorate, fișe de lucru, siluete cu oameni de zăpadă, imagini cu săniuțe, imagini cu lopeți de zăpadă.

FORMA DE ORGANIZARE:frontal, individual.

MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT:ghicitoare, surpriza.

DURATA:20 minute

50

SCENARIUL DIDACTIC

51

52

53

ANALIZA COMPARATIVĂ A CELOR DOUĂ PROIECTE DIDACTICE

Activitatea de consolidare…”Castelul Poveștilor” integrează prin jocul didactic, două domenii experiențiale (DLC și DOS), iar activitatea de evaluare…”Sfârșit de iarnă” stabilește gradul în care au fost realizate finalitățile propuse de domeniile DLC,DS și DEC, comparând așteptările de la elevi (interpretare normativă), ori comparând performanțele manifestate de fiecare cu performanțele așteptate (interpretare critică).

Prin urmare, sarcinile didactice dominante au diferit:activitatea de consolidare urmărește fixarea și consolidarea cunoștințelor dobândite anterior, în timp ce lecția de convorbire urmărește controlul și evaluarea, verifică modul de înțelegere și de operare cu informații/concepte.

În funcție de tipul de activitate proiectată, și obiectivele finale diferă, dar în ambele cazuri este necesară definirea sarcinii concrete a copiilor în termeni de comportament observabil și evaluabil până la sfârșitul activității, în raport de anumite criterii (calitative-cantitative), prezentate explicit la începutul activității, astfel încât demersul didactic să poată fi reglat pe parcursul său.

De asemenea și modul de structurare a conținutului învățării în secvențe didactice:

-activitatea de sistematizare urmărește parcursul organizarea învățării/captarea atenției/anunțarea obiectivelor și a subiectului lecției/reactualizarea cunoștințelor anterioare(aici secvența majoră în care se pune în aplicare proiectul de recapitulare)/intensificarea retenției/încheierea activității(aprecieri) .

-activitatea de convorbire urmărește parcursul organizarea învățării/anunțarea obiectivelor și a subiectului lecției/evaluarea propriu-zisă/încheierea activității.

Selectarea și aplicarea metodelor de evaluare diferă în funcție de obiectivul urmărit sau comportamentele vizate.Activitatea de sistematizare se bazează pe strategii didactice care au incluse elemente de evaluare prin care se măsoară competența de exprimare corectă, coerentă și logică, de argumantare, deprinderea de a accepta un rol în cadrul grupului, de a accepta diversitatea de opinii, manifestarea încrederii în sine.În această situație, metodele folosite sunt problematizarea, exercițiul, jocul/jocul de rol, observația sistematică.O metodă eficientă pentru acest tip de activitate ar fi metoda piramidei.Această metodă urmărește gradarea sarcinilor de la simplu la complex, de la concret la abstract și

54

de asemenea, îmbinarea activității individuale a copiilor cu cea în perechi și pe grupuri.Activitatea de convorbire urmărește măsurarea performanțelor raportate la comportamentele menționate în obiectivele de referință, prin metode participative.

În ambele activități este necesară o bună cunoaștere a didacticii oralului care presupune utilizarea strategiilor de învățare/exersare a diferitelor tipuri de discurs oral(caracterizarea, dialogul, monologul, rimele), precum și strategii de ascultare activă.

Managementul clasei diferă pentru cele două tipuri de activități.Pentru activitatea de sistematizare este organizată activitatea de grup(jocul), individuală, frontală(dansul).Pentru activitatea de convorbire, forma de activitate este inividuală/frontală.Efectivul grupei este organizat în grupe mici.Grupurile de lucru sunt configurate diferit în funcție de sarcina de lucru.În indicarea copiilor prin rotirea baghetei, educatoarea are în vedere un anumit criteriu prestabilit.În cadrul grupului, copiii sunt implicați în diverse activități intelectuale:organizarea și explicarea materialului, integrarea noțiunilor noi în structuri conceptuale cunoscute.În acest tip de organizare, copiii sunt “motorul” actului de învățare.

Metodele interactive de grup utilizate în lecția de sinteză, este metoda comunicării rotative pentru că, preșcolarii se succed în funcție de numirea cu ajutorul baghetei, și categorizarea, sintetizarea.Prin recunoașterea personajului prin ghicitori, copiii sintetizează mesajul poveștii sau trăsăturile personajului și reușesc să îl identifice cu proiecția mentală.Această metodă de sinteză este foarte eficientă în activitatea de sinteză.Comunicarea rotativă este o metodă eficientă mai degrabă în activitatea de învățare pentru că asigură participarea tuturor și fluidizează vehicularea noțiunilor nou însușite.Analizarea și interpretarea imaginilor care urmează a fi lipite pe suport, reprezintă o altă metodă de sistematizare a cunoștințelor și de consolidare a unor deprinderi.Prin metodele interactive de grup, copiii își exersează capacitatea de a selecta, combina, învăța lucruri de care vor avea nevoie în viața de școlar și de adult.Actul de învățare în grupul eterogen este mai eficient.Educatoarea trebuie să cunoască nivelul de dezvoltare al ficărui copil, experiența anterioară a acestuia, deoarece competențele individuale și componența grupului determină motivația intrinsecă pentru învățare.

55

În activitatea de evaluare, modalitățile de evaluare utilizate sunt:aprecierea verbală(laude, încurajări), discuțiile individuale cu copiii, acordarea de ecusoane.Sunt urmărite performanțele individuale în ceea ce privește competențele lingvistice.Evaluarea care ar trebui să urmărească progresul copilului în raport cu el însuși și mai puțin raportarea la normele de grup(relative).Sarcinile de lucru sunt corespunzătoare nivelului și trebuie să ajungă până la individualizarea lor, în funcție de particularitățile fiecărui copil.Particularizarea instruirii se poate face prin oferirea de explicații suplimentare sau întrebări ajutătoare;educatoarea acordă sprijin individual copiilor în funcție de situațiile care intervin, în funcție de interesele, preocupările copiilor.

În ambele tipuri de activitate, parcursul didactic este făcut din perspectiva inteligențelor multiple.Sarcinile de lucru din activitatea de evaluare urmăresc gradația de la simplu la complex pentru că rezolvarea lor solicită, pe rând, anumite inteligențe, respectiv anumite ansambluri de inteligențe.Până în prezent nu s-a demonstrat dacă un stil de învățare este mai bun decât altul.Educatoarea trebuie să-i permită fiecărui copil să învețe în stil propriu.Folosirea învățării individualizate, alături de activitatea frontală, oferă posibilitatea de a obține rezultate notabile în formarea capacităților de a aplica în practică cunoștințele însușite.

Prin ambele tipuri de activitate i se formează copilului competențe practice pentru a forma atitudini, comportamente, se cultivă independența, deschiderea, emoțiile pozitive, autocontrolul.Sunt create contexte diverse pentru ca preșcolarul să exprime păreri personale, să coopereze cu ceilalți în elaborarea de idei noi în rezolvarea sarcinilor, în argumentare, devenind activ și câștigând mai multă încredere în sine.

56

CONCLUZII

Activitatea de convorbire în activitățile integrate, în predarea clasică și nu numai, s-a dovedit a fi o activitate foarte eficientă pentru dezvoltarea copilului pe plan emoțional, pentru îmbogățirea vocabularului, pentru coerența în vorbire, pentru libera exprimare.

Pentru reușita predării integrate a conținuturilor în grădinițe, ține în mare măsură de gradul de structurare a conținuturilor proiectate, într-o viziune unitară, țintind anumite finalități.Într-o manieră cât mai firească, învățarea unei structuri riguroase, pe de-o parte iar pe de altă parte, învățarea naturală, sunt două extrema care trebuie să coexiste în curriculum-ul integrat.

Ar fi de preferabil ca preșcolarii să învețe într-o manieră integrată, fiecare etapă de dezvoltare fiind strâns legată de cealaltă.Activitățile de convorbire sunt oportune pentru activitățile integrate, prin ele aducându-se un plus de lejeritate și mai multă coerență procesului de predare-învățare.

Convorbirea se dovedește a fi o soluție pentru o mai bună corelare a activităților de învățare cu viața societății, cultura și tehnologia didactică.

Analizând cele două proiecte reiese că activitatea de convorbire urmărește parcursul organizarea învățării/capterea atenției/anunțarea obiectivelor și a subiectului lecției/evaluarea propriu-zisă/încheierea activității.

Activitatea de convorbire oferă preșcolarului libertatea de gândire, vocabularul se îmbogățește prin cuvintele și expresiile noi, apărute în conținuturile învățării.Convorbirea care are loc între preșcolari îi provoacă la întrebări și răspunsuri diversificate, fraze mai lungi, care nu ar putea fi posibile dacă copilul nu și-a însușit destule cuvinte în vocabularul lui activ.Convorbirea este un exercițiu valoros în exprimarea dorințelor și pentru construirea unor fraze mai bogate.

Prin activitatea de convorbire, copiii de vârstă preșcolară ajung în situația de a se exprima în mod independent.

În activitățile integrate, convorbirea este una din secvențele principale, care se bazează pe succesiunea întrebărilor educatoarei și pe răspunsurile copiilor.

57

BIBLIOGRAFIE

1.Antonovici Ștefania;Florica Mitu;”Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar”;Editura Humanitas, Seria Didactica, 2005

2.Antonovici Ștefania;Florica Mitu;”Jocuri didactice integrate pentru învățământul preșcolar”-material auxiliar,Editura Humanitas Educațional, 2005

3.Bianca Bratu;”Docoment metodologic pentru activitățile de educare a limbajului la preșcolari”; Editura V & I Integral, 2001

4.Breben Silvia;Gongea Elena;Ruiu Georgeta;”Metode interactive de grup”-ghid metodic, Editura Arves

5.Culea Laurenția;Sesovici Angela;”Activitatea integrată din grădiniță(Ghid pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar)”, Editura Didactica Publishing Hous, București, 2008

6.Dumitrana Magdalena;”Educarea limbajului în învățământul preșcolar”, Editura Didactic, vol.2, 1999

7.Elionor Schulman Kolumbus;”Didactica preșcolară, Ediția a III-a, Editura V & I Integral;Traducerea și adaptarea:Magdalena Dumitrana;București, 2008

8.Mateiaș Alexandra;”Pedagogia pentru învățământul preșcolar”;Editura Didactică și Pedagogică, 1997

9.Pintilie Mariana;”Metode moderne de învățare-evaluare”;Editura Eurodidactic, Cluj-Napoca, 2002

10.Preda v.;Dumitrana M.;”Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii”;Editura V & I Integral-Îndrumări metodice

11.Vasile Molan;”Didactica activităților de educație a limbajului”, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului;2008

12.”Didactica preșcolară”;V & I Integral, București, 2008

13.”Educarea creativității la vârstă preșcolară”, Editura Aramis, București, 2002

14. Vraciu Ariton;”Lingvistica generală și comparată”,1980

58

BIBLIOGRAFIE

1.Antonovici Ștefania;Florica Mitu;”Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar”;Editura Humanitas, Seria Didactica, 2005

2.Antonovici Ștefania;Florica Mitu;”Jocuri didactice integrate pentru învățământul preșcolar”-material auxiliar,Editura Humanitas Educațional, 2005

3.Bianca Bratu;”Docoment metodologic pentru activitățile de educare a limbajului la preșcolari”; Editura V & I Integral, 2001

4.Breben Silvia;Gongea Elena;Ruiu Georgeta;”Metode interactive de grup”-ghid metodic, Editura Arves

5.Culea Laurenția;Sesovici Angela;”Activitatea integrată din grădiniță(Ghid pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar)”, Editura Didactica Publishing Hous, București, 2008

6.Dumitrana Magdalena;”Educarea limbajului în învățământul preșcolar”, Editura Didactic, vol.2, 1999

7.Elionor Schulman Kolumbus;”Didactica preșcolară, Ediția a III-a, Editura V & I Integral;Traducerea și adaptarea:Magdalena Dumitrana;București, 2008

8.Mateiaș Alexandra;”Pedagogia pentru învățământul preșcolar”;Editura Didactică și Pedagogică, 1997

9.Pintilie Mariana;”Metode moderne de învățare-evaluare”;Editura Eurodidactic, Cluj-Napoca, 2002

10.Preda v.;Dumitrana M.;”Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii”;Editura V & I Integral-Îndrumări metodice

11.Vasile Molan;”Didactica activităților de educație a limbajului”, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului;2008

12.”Didactica preșcolară”;V & I Integral, București, 2008

13.”Educarea creativității la vârstă preșcolară”, Editura Aramis, București, 2002

14. Vraciu Ariton;”Lingvistica generală și comparată”,1980