Convorbirea este o activitate prin care copiii preșcolari ajung în situația de a se exprima în [603315]

CONVORBIREA
Convorbirea este o activitate prin care copiii preșcolari ajung în situația de a se exprima în
mod independent, folosind cuvinte din vocabularul lor activ, în urma unor activități de
observare, povestire, jocuri didactice, lectură pe bază de imagini sau în contactul lor direct
cu obiectele și fenomenele înconjurătoare.
Copilul preșcolar dobândește în grădiniță multiple cunoștințe, pe care și le însușește cu prioritate prin
legătură directă cu realitatea.
Odată cu acumularea acestui bagaj de cunoștințe, reprezentările copilului ating un grad înalt de
generalizare. În același timp vorbirea devine mai bogată, mai clară, mai corectă, asigurând dezvoltarea
intensă a gândirii.
Una din activitățile obligatorii care contribuie intens la dezvoltarea vorbirii, limbajului și implicit
a gândirii copiilor este convorbirea. În grădiniță , convorbirea se desfășoară ca activitate obligatorie
independentă, dar în același timp se pot organiza convorbiri libere cu număr restrâns de copii în
diferite momente ale zilei, în afara activităților obligatorii. Astfel, educatoarea poate organiza scurte
convorbiri libere dimineața la sosirea copiilor, în timpul jocului, în cadrul muncii individuale de
corectare, sau perfecționare a vorbirii, precum și pentru a se informa în legătură cu impresiile copilului
sau cu nivelul lui de dezvoltare.
Aceste convorbiri contribuie la rezolvarea în mod operativ a unor aspecte ale muncii educative,
cum ar fi soluționarea unor conflicte ivite între copii, respectarea de către aceștia a cerințelor de
comportare civilizată. Ele pot avea și scopuri instructive, mai cu seamă atunci când sunt folosite în
munca individuală cu copii. Complexitatea convorbirii ca activitate obligatorie decurge din faptul că se
desfășoară în exclusivitate pe plan verbal urmărindu-se consolidarea, aprofundarea și sistematizarea
cunoștințelor dobândite de copii în cadrul celorlalte activități obligatorii, sau acelor alese, precum și în
alte momente ale zilei.
Sarcina de bază a convorbirilor este ,însă, de a realiza o sistematizare a cunoștințelor dobândite
prin repetarea lor, într-o structură nouă. În convorbiri ,prin intermediul întrebărilor, se formează
capacitatea copiilor de a-și verifica și ordona reprezentările și cunoștințele despre lumea reală după
criterii noi date de educatoare. În același timp convorbirea contribuie în mod direct la creșterea
calitativă a posibilității de exprimare corectă a copiilor. Întrebările educatoarei, puse cu pricepere, sunt
un exemplu de vorbire clară, corectă și precisă. Aceste întrebări orientează în folosirea corectă a
numărului și cazurilor la substantive, în flexionarea verbelor după persoană, număr și timp, în folosirea
3

corespunzătoare a celorlalte forme gramaticale. Copiii ajung să construiască corect diferite propoziții
simple și dezvoltate.
Convorbirile rezolvă trei probleme de bază ale procesului instructiv-educativ: dezvoltarea vorbirii
și comunicării orale, cunoștințe despre natură și om și educația moral-politică și patriotică. În același
timp convorbirea este un valoros exercițiu de exprimare liberă a năzuințelor și dorințelor, ceea ce se
traduce pe plan verbal prin folosirea condiționalului și construirea unor fraze mai bogate determinate de
necesitatea motivării opțiunii făcute.
Astfel, unele convorbiri urmăresc formarea unor reprezentări sau noțiuni noi, clarificarea unor
noțiuni mai complexe cum sunt: „Despre hărnicie”, „Despre armată”. În alte convorbiri accentul cade
pe interpretarea materialului cognitiv ca de exemplu în convorbirile: „Iubiți animalele!”, „De ce ne
place primăvara”, „Ce mi-a plăcut mai mult la grădiniță”.
Existența unor obiective, a unei teme și conținut bine determinate este punctul de plecare în
elaborarea structurii activității de convorbire. Rezultate deosebite în ceea ce privește antrenarea copiilor
în discuție și înțelegerea semnificației unor noțiuni sau reguli de comportare se obțin în convorbirile
construite pe baza unor materiale literare, adecvate.
O altă cale care antrenează copiii la discuție este aceea a utilizării unor elemente de joc în diferite
momente ale discuției cu scopul de a reactualiza unele trăiri, impresii puternice, de a stimula vorbirea
copiilor, dorința lor de comunicare, schimbul reciproc de idei. Jocul îndeplinește numeroase funcții
într-o convorbire și introducerea lui bine gândită contribuie la crearea unei atmosfere de destindere,
datorită caracterului său spontan și atractiv.
Convorbirea învață pe copii să opereze pe plan mental, de aceea este considerată ,din punct de
vedere al structurii, cea mai grea formă de activitate din grădiniță, cea mai apropiată de lecția de tip
școlar. Desfășurând cu multă pricepere activitățile de convorbire se contribuie la dezvoltarea vorbirii
copiilor, la pregătirea lor pentru școală.