Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela 1 UNIVERSITATEA ” ALEXANDRU IOAN CUZA ” IAȘI FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT APLICAȚII… [622289]

Conversie Profesionala Absolvent: [anonimizat]
1
UNIVERSITATEA ” ALEXANDRU IOAN CUZA ” IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

APLICAȚII METODICE ALE EXERCIȚIILOR FIZICE PENTRU
FORMAREA ȘI CORECTAREA POSTURII ȘI DEFICIENȚELOR FIZICE
( MINORE), PREZENTE LA ELEVI

COORDONATOR LUCRARE, ABSOLVENT: [anonimizat].Dr. ALEXANDRU –RAREȘ AGAVRILOAIE MIHAELA
PUNI

Conversie Profesionala Absolvent: [anonimizat]
2
CUPRINS

CAPITOLUL I Fundamentarea teoretică a lucrării
I.1. Actualitatea și importanța temei
I.2.Istoricul temei și /sau domeniului
I.3. Particularități somatice, motice și psihologice ale elevilo r din ciclul gimnazial
I.4. Elemente de anatomie și biomecanică ale aparatului locomotor

CAPITOLUL II Metodologia lucrării
II.1. Motivația alegerii temei
II.2 .Tulburări fizice la copii de vârsta școlară și exerciții utilizate în lecțiile de educație
fizică sub aspectul profilaxiei și corectării acestora. Deficiențe fizice ale aparatului locomotor.
II.2.1 Deficiențe fizice de cap și gât
II.2.2. Deficiențe fizice la nivelul umerilor
II.2.3. Deficiențe fizice ale toracelui
II.2.4. Deficiențe fizice ale abdomenului
II.2.5 Deficiențe fizice ale bazinului
II.2.6 Deficiențe fizice ale coloanei
II.3 . Pregătirea profesorului de educație fizică în contextul actual

CAPITOLUL III Aplicații , rezultatele /datele cercetării și interpretarea lor
III.1. Mijloace de corectare a deficiențelor fizice folosite în lecție
III.2. Execiții fizice privind formarea și corectarea posturii elevilor
III.3. Principalele caracteristici ale lecției de educație fizică , ca sistem didactic

CAPITOLUL IV Concluzii , propuneri , anexe

CAPITOLUL V Bibliografie

Conversie Profesionala Absolvent: [anonimizat]
3

CAPITOLUL I
Fundamentarea teoretică a lucrarii
I.1. Actualitatea și importanța temei
Activitatea fizică regulată reprezintă cea mai bună “investiție” pentru o inimă sănătoasă
contribuind la reducerea riscului de apariție a afecțiunilor cardiovasculare, scăzând greutatea,
îmbunătățind valorile tensiunii arteriale, ale colesterolului și ale glicemiei, reducând stresul și
crescând buna dispoziție.
Influenț a exercitiilor fizice asupra sănătății este dovedită , exerc ițiul fizic organizat își
realizează efectele profilactice, terapeutice ș i de recuperare asupra organismului î ntreg sau doar
asupra unor aparat e si s isteme.
Exerciț iile fizice efectuate constant după tehnicile ș i parametri necesari determină un nivel
crescu t de fitness (VO2 max crescut) ș i o rez istență crescută la activitatea fizică .
Există o serie de profesii care, prin natura lor, determină apari ția unor modificari la nivel ul
coloanei vertebrale, modificări care, în timp, vor avea răsunet important asupra sănătăț ii.
În prevenirea acestor afec țiuni care apar la nivelul aparatului musculoartrokinetic , un rol
deosebit de important îl au exerciț iile fizice atât ca prevenție, cât ș i ca efect ter apeutic. De exemplu,
la conducă torii de vehicule g rele, întâ lnim boala de vib rații generală care afectează sistemul osteo –
articular ș i in special coloana toraco -lombară, artroza degenerativă a coloanei ve rtebrale,
accentuarea curburilor coloa nei vertebrale care se manifestă clinic prin lombalgii, lombosciatică .
Patologia degenerati vă este întâ lnită ș i la cei care au meserii care implică ridicarea de greutăți.
Funcț ionarii de bir ou care nu au scaune ergon omice adaptate mediului de muncă și care au poziții
vicioase ș i aparatul musculo -ligamentar par avertebral slăbit, dezvoltă sindroame vertebrale statice
de tipul: cifoze, scolioze, lordoze.
Echipe formate din studenți de la Facultatea de Edu cație Fizică și Sport și kineto terapeuți au
fost la orele de sport din 36 de școli din Iași pentru a vedea care sunt problemele de sănătate ale
elevilor. Au constatat că într -o clasă cu 25 de elevi, în medie, câte doi, au probleme la nivelul
coloanei vertebrale. Conf. dr. Marin Chirazi, fost decan al Facultății de Educație Fizică și Sport
Iași: "Motivele cred că le știe toată lumea, sunt cele date de preocupările elevilor de această vârstă.
Vă spuneam că este vorba de elevii ciclului gimnazial, clasele V -VIII, care sunt atrași de acest
miraj al calculatorului."

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
4
Specialiștii trag un semnal de alarmă și spun că mai mult de jumătate dintre acești copii care
prezintă afecțiuni ale coloanei vertebrale nu au fost la medic. Raluca Mihaela Hodorcă,
kinetoterapeut: "Sunt exact la vârsta la care chiar se poate remedia, se poate recupera. Bineînțeles,
e nevoie de un efort și din partea părinților și din partea profesorilor de educație fizică deoarece
fără a implementa, fără a executa un program de exerciții bine realizat pe afecțiun ea respectivă nu
au nicio șansă de reușită."
Specialiștii spun că este nevoie de o implementare urgentă a soluțiilor
"Ne propunem să realizăm niște programe pentru tonifierea coloanei vertebrale, niște strategii în
colaborare cu IȘJ de a aduce la cunoștin ța personalului didactic, de a informa despre posibilitățile
de recuperare a acestor afecțiuni și ne propunem să continuăm studiul la nivel superior, adică la
liceu anul viitor," a mai spus conf. dr. Marin Chirazi, fost decan al Facultății de Educație Fizi că și
Sport Iași.
Mai mult, aproape 8 % dintre elevii de gimnaziu din Iași sunt supraponderali, conform
aceluiași studiu. Printre soluții ar fi introducerea unui număr mai mare de ore de spor t. Însă, în Iași
sunt puțini profesori de educație fizică și încă sunt școli care nu au sală de sport. "Vom încerca să
aducem la cunoștință și Ministerului Educației Naționale aceste date care sperăm să ajute la
introducerea în final a celor 4 ore de educație fizică și sport pe toată paleta de cicluri, primar,
gimnazial și liceal," a spus Vasile Viciu Tănase, fost inspector școlar.
La nivelul Uniunii Europene, elevii fac în medie câte 3 ore de educație fizică și sport pe săptămână.
Un proiect inițiat de un profesor de educație fizică și sport din Vrancea și realizat în
parteneriat cu mai multe instituții județene a scos la iveală faptul că 30% dintre elevii claselor
primare au grave probleme ale coloanei vertebrale. Este vorba despre proiectul intitulat “Dezvoltare
fizică sănătoasă”, i nițiat de pro fesorul de educație fizică Mioara Brumaru la Școala Gimnazială ”Ion
Basgan”, Focșani și Școala Gimnazială ”Duiliu Zamfirescu”, Focșani, în parteneriat cu Școala
Gimnazială ”Nicolae Iorga” Focșani, CJRAE Vrancea, Spitalul Județean ”Sf. Pantelim on” Focșani,
ISJ Vrancea, Tehnortopro S.R.L. Focșani și desfășurat în perioada martie -iunie 2018. Proiectul are
ca scop identificarea problemelor coloanei vertebrale, ce apar la elevi, coroborat cu o mai bună
informare cu privire la adoptarea unui stil de viață sănătos. Pe planul secundar al proiectului se
urmărește oferirea unor soluții complete de corectare a eventualelor deficiențe constatate, prin
recomandările date de specialiști (kinetoterapeuți, medici specialiști și achiziția dispozitivelor de
ortez are-protezare cu posibilitatea decontării costurilor de către C.A.S. Vrancea), potrivit unei
informări de presă a organizatorilor activităților.

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
5
Astfel, în perioada 22 -24.05.2018., în cadrul Școlii Gimnaziale ”Nicolae Iorga” Focșani, a
fost realizat un consult de specialitate de către kinetoterapeut principal Butucianu Carmen și
tehnician specialist în ortezare – protezare, Melu Mirela, în cadrul claselor pregătitoare, I – a și a II
– a, iar în urma acestuia s -a constatat că un procent de 30 % din copiii evaluați prezintă deficiențe
de creștere ale coloanei vertebrale și ale boltei plantare. Apoi în cadrul aceleiași școli a fost
prezentat un mater ial power point privind informații despre beneficiile posturii corecte în cadrul
diferitelor activități școlare, de către kinetoterapeut Giurgea Valentina, la clasele pregătitoare,
clasele I, a II – a, activitatea fiind parte din proiectul educațional ”De zvoltare fizică sănătoasă”. De
asemenea la clasele pregătitoare, I –a și a II – a a fost prezentat articolul cu tema ”Educația
medicală – atu în schimbarea destinelor copiilor” de către profesor logoped Călinoiu Gabriela,
profesor consilier școlar Duță Tat iana-Gabriela, coordonatori ai parteneriatului de la C.J.R.A.E.
Vrancea, în colaborare cu profesor logoped Bucur Daniela, având funcția de coordonator al
parteneriatului, în Școala Gimnazială ”Nicolae Iorga” Focșani, profesor de sprijin Galoiu Ecaterina
și cadrele didactice. Articolul a vizat educația pentru sănătate, protejarea sănătății și prevenția.
Putem spune că și unele sporturi determină modifică ri la nivelul coloanei vertebrale cum ar
fi: tenisul si handbalul determină apariț ia unor scolioze cu convexitatea spre membrul superior cu
care ține racheta, respectiv aruncă mingea. De asemenea, boxul p rofesionist predispune la apariția
cifozei dorsale. Sub acțiunea unor exerciț ii fizice medical e bine conduse, aceste deficienț e ale
coloanei vertebrale pot fi atât prevenite, cât și tratate sau măcar ameliorate la acești sportivi. Există
o serie de exerci ții terapeutice sau profilactice cu rol deosebit de important.
Cea mai importantă insă pare a fi pr ofilaxia tuturor acestor boli, într -o epocă î n care
morbiditatea prin boli cronice este foarte mare. Efortul trebuie să se îndrepte spre prevenirea sau
încetinirea evoluției acestor boli. Exercițiul fizic medical are indicații generale pentru toți subiecții,
indiferent de vârstă. Programele de exerciț ii sunt însă diferite în funcție de vârstă, de starea generală
de sănătate și de obiectivele urmă rite.
Obiectivele urm ărite pentru prevenirea și înlă turarea d eficienț elor care apar la elevi sunt:
– menț inerea supleț ii articulare;
– menținer ea rezistenței și forț ei musculare;
– menținerea unei bune coordonări și abilități a mișcă rilor;
– menținerea unei posturi ș i alinieri corecte;
– menținerea capacităț ii de efort.

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
6
În cazul unor elevi care sunt î n pericol de a face anumite boli sau de a contracta anumite
suferinț e din cauza condiț iilor mediului de viața, este bine -venită latura profilactică primar ă a
exerciț iului fizic. Toate aceste lucr uri sunt valabile pentru prevenție. În ceea ce privește exerciț iul
fizic terapeutic, acesta va acționa odată cu apariția unui deficit și va urmări blocarea evoluției spre
incapacitate pe termen lung. Î n acest fel, acest tip de exerciții vor trebui să trateze deficitele
funcționale și să realizeze compensă ri pentru cele anatomice, determi nate de bolile cronice cu
potenț ial evolutiv. Astfel ,se asigură prevenirea agravării deficiențelor deja apărute sau prevenirea
apariției unor deficiențe cu caracter handicapant.
Principalele efecte benefice ale obiectivelor implementate sunt:
– exerci țiile de menținere a supleții articulare urmăresc creșterea amplitudinii mișcă rilor la
nivelul tuturor a rticulațiilor ș i la cei cu sindro ame vertebrale statice, degenerări vertebrale sau
afectări discale, creșterea amplitudinii de mi șcare cervico -dorso -lombară ;
– exercițiile pentru creșterea forței și rezistenței musculare urmă resc contracararea sl ăbirii
musculare, prin neutilizare, stiut fiind că un muș chi neutilizat pierde 3 -5% din forța musculară. De
asemenea, urmăresc și m enținerea câș tigului de for ță realizat;
– exerciții pentru menținerea ș i corectarea tonusului muscular, care au ca obi ectiv principal
tonifierea, în primul râ nd a muscula turii corectoare a trunchiului ș i a musculaturii abdominale;
– exerciț iile pentru ameliorarea posturii urmă resc co rectarea cifozelor, lordozelor ș i a
scoliozelor care se realizează prin posturi fi xe menț inute corecto are sau hipercorectoare, exerciții de
corectare posturală ;
– exercițiile pentru menținerea capacității de efort au rol important în creș terea debitului
cardiac, a ventilației pe minut și a ventilației alveolare, creș terea fluxul ui sanguin în mușchi și o
rezistență crescută la activitatea fizică .
Exerciț iile fizice au un rol bine definit în menținerea săn ătății, acest lucru fiind cunoscut din
cele mai vechi timpuri . Este unanim cunoscut faptul că atât corpul uman, cât și psihicul au nevoie
de exerciții fizice pentru a -și menține integritatea și o bună funcț ionalitate.
I.2.Istoricul temei și /sau domeniului
” Mișcarea este o formă de existență a materiei , un atribut al acesteia, manifestându -se sub
diferite forme simple,complexe superioare , fiecare formă având un specific calitativ . Activitatea
motrică umană este un proces conștient.”
Mișcările corpului u man sunt studiate, atât luat ca întreg cât și mișcările diferitelor sale
segmente . Mișcările și pozițiile corpului sunt interdependente.

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
7
De la început exercițiul fizic a apărut din necesitatea pregătirii oamenilor pentru o anumită
activitate. Cea mai impo rtantă formă de educație a fost cea legată de dezvoltarea însușirilor fizice
ale omului care determină gradul lui de pregătire pentru viață și pentru aportul pe care trebuia
să-l aduca în grupul în care trăia.
De-a lungul istoriei exercițiul fizic, educa ția fizică și apoi sportul au constituit perioade de
mare strălucire sau perioade de decădere , au fost practicate empiric sau științific dar , niciodata
n-au încetat de a fi prezente în preocupările omului . Exercițiul fizic își are originea în eforturile
omului primitiv pentru supraviețuire.
Grecii nu au fost primii care au practicat sportul. Cu toate acestea, în jurul secolului al VIII -lea
î.e.n., poetul grec Homer a descris o societate animată de idealuri eroice și de un spirit de
competiție, în care de stoinicia militară și calitățile atletice erau foarte prețuite. P rimele sărbători
grecești au avut loc cu ocazia funeraliilor unor eroi, ca acte de cult în cinstea zeilor. De pildă,
în Iliada de Homer — cea mai veche operă care s -a păstrat din literatura greacă — se descrie cum
războinici de seamă, tovarăși ai lui Ahile, și -au lăsat armele la o parte și, în cadrul riturilor funerare
pentru Patrocle, s -au întrecut pentru a -și dovedi vitejia la l uptă, la aruncarea discului și a suliței și
la cursele de care . Astfel de sărbători au ajuns să fie ținute în întreaga Grecie.
„Serbările erau o ocazie importantă în care grecii, în cinstea zeilor, uitau pentru o vreme de
nesfârșitele și deseori violentele lor conflicte și reușeau să -și direcționeze spiritul de competiție
caracteristic spre un țel superior, pașnic, dar urmărit cu aceeași ardoare: întrecerile atletice“.
Grupuri de orașe -state au adoptat obiceiul de a se aduna periodic în centre de închinare pentru a
aduce omagiu zeilor prin intermediul întrecerilor sportive. Cu timpul, patru astfel de serbări —
Jocurile Olimpice și Nemeene, ambele organizate în cinstea lui Zeus, și Jocurile Pítice și Istmice,
dedicate lui Apolo și respectiv lui Poseidon — au câștigat prestigiu și au devenit concursuri
panelenice. Aceasta însemna că la ele puteau lua parte concurenți din toată lumea elenă. Cu prilejul
lor, grecii aduceau ofrande și înălțau rugăciuni, și își venerau zeii și prin întreceri sportive și
artistice de mare clasă.
Se spune că cele mai vechi și prestigioase dintre aceste sărbători datează din 776 î.e.n. Ele aveau
loc o dată l a patru ani în cinstea lui Zeus, la Olimpia. Următoarele ca importanță erau Sărbătorile
Pítice desfășurate la Delfi, în apropierea faimosului oracol al lumii antice. Acestea erau ținute în
cinstea lui Apolo, patronul muzicii și al poeziei, astfel că, deși includeau probe atletice, locul
principal îl ocupau cântecele și dansul.
Exerciții fizice în comuna primitivă

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
8
– Mișcări și exerciții legate de muncă și procurarea hranei – mers , alergări, sărituri , cățărări,
târâre , înot, transport de greutăți
– Mișcări și exerciții legate de apărare și atac – alergări, loviri cu diferite arme , aruncări cu
piatra, lancea,lupta cu pumnii și lupta corp la corp
– Jocurile cu mingea
Exerciții fizice în antichitate
– Gimnastica – cuprindea elemente analitice , statice , acrobatice, de echilibru , jocuri in doi sau
trei
– Lupta și boxul – foarte răspândite
– Exerciții atletice – alergări pe distanțe lungi
– Sporturi acvatice ,jocuri , dansurile , vânătoarea , armata
Exerciții fizice în evul mediu
– Se practică ” jeu de paume ”, mingea bătută cu palma , joc foarte răspândit în Franța
– Mingea bătută cu palma
– La începutul sec. al XVI – lea, se inventează racheta , jocul cu mingea desfăsurându -se în
săli . Prin introducerea unei sfori între participanți , iar apoi a unei plase , se naște t enisul
– Alt joc specific Evului mediu a fost ” Gioco Della Palla ” , jucat cu o minge de 36 cm
diametru și 1 kg greutate , lovită cu brațul într -un manșon terminat cu o scândură
– Fotbalul European s -a născut din vechiul ” la soule”, care implică lovirea unei mingi mari,
inițial cu mâna, apoi cu piciorul , și trecerea ei printre doi pari sau două sulițe , care au
devenit porți
– Din jocul cu bastonul încovoiat ” la crosse ” , cunoscut din sec. al XI – lea, s -au născut golful ,
hocheiul pe gheață , crichetul , bil iardul
Începuturile preocupărilor pentru dezvoltarea educației fizice școlare pe teritoriul ță rii noastre,
sunt legate de epoca domnitorului fanariot Alexandru Ipsilante (1774 -1782) care printr -un hrisov
dat în anul 17 76 în Muntenia, aduce reglementă ri privind situația învățămâ ntului.
În con ținutul hrisovului amintit se făceau referiri și la "exercițiile corporale" specificâ ndu-
se necesitatea introducerii lor în programul ș colar: "dup ă dejun, elevii fiecă rei clase, cu

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
9
supraveghetorul sau pe dagogul lor s ă facă gimnastică pentru exercițiu, în timp de o oră" sau
"duminica, în zilele de sărbători și în zilele săptămânii, elevii să iasă o dată sau de două ori, c u
supraveghetorul lor ș i profesorul, în unele locuri din apropiere, pentru exe rciții corporale"
În prima jumă tate a secolului al XIX -lea, pe baza Regulamentului Orga nic din anul 1832, din
bugetul ș colar al principatului Muntenia, au fost angaja ți doi profesori de gimnastică , unul la
colegiul Sf.Sava din București și altul la Școala Centrală din Craiov a. În regulamentul școlii apar
urmă toarele instrucț iuni: "în timpul pauzei se vor da ș colarilor mijloace de a face exerciții
gimnastice, care le pot întări corpul și îi fac îndrazneți; se vor păzi însă a nu se sui în copaci ș i de a
nu alerga ". În anul 1893 are loc o reformă a învățământului , ocazie cu care se introduce gimnastica
în școlile primare.
Concepția progresistă a lui Spiru Haret despre educaț ie fizi că s-a manifestat și prin luarea unor
măsuri destinate propagării acesteia pe plan național, deși a întâmpinat multe greutăț i, chiar
ostilitate din partea oficialităților. A intervenit pentru a se sprijini înf iințarea de societăți de
gimnastică, de jocuri, de natație și de canotaj și organizarea de serbări locale și competiții inter –
județene. A luat mă suri pentru introducer ea jocurilor în aer liber la gră dinițele de copii, începâ nd cu
anul 1910 și a inițiat turismul școlar, ca o recompensă pentru cei mai buni elevi ai ș colii.
Educația fizică și sportul sunt preocupări constante p entru toți factorii responsabili de educația
generațiilor în formare , de sănătatea și capacitatea biomotrică a populației.
În prezent domeniul educației fizice și sportului exercită o funcție foarte importantă în
societate și cuprinde toate categoriile de vârstă ale populației, fiind foarte important de a promova
cultura fizică și sportul în rândul copiilor, încă din f ragedă vârsta, spre o dezvoltare progresivă în
domeniul sportului de -a lungul anilor .
Sportul are un rol definitor iu în dezvoltarea fizică și intelectuală a fiecărei persoane încă din
copilărie . În această perioadă corpul adolescentului trece pri n multe schimbă ri din punct de vedere
fiziologic ș i anatom ic. Aceasta produce atât disconfort fizic cât și trăiri de neîncredere, rușine,
excitație sau inhibiție, incertitudine, astfel activitățile fizice ajutâ nd la armonizarea corpului fii nd
și o modali tate eficientă și plăcută de descarcare a tensiunii. Acestea totodată participă la
dezvoltarea propriei personalități și promovează pe larg un mo d sănătos de viață, care reprezi ntă o
alternativă sănătoasă a unor activități ce devin în ultimul timp obi șnuință pentru ma joritatea tinerilor
, precum privitul în exces la televizor, jocurile la calculator, consumul de alcool, țigări sau narcotice
, activități care se mani festă pe larg în râ ndul tinerei generații.

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
10
Educației fizice i -a fost recunoscută contr ibuția la dezvoltarea personalității, iar activitățile
sportive constituie modalități eficiente de educare a tineretului , de fortificare . Procesul de
educație fizică este un proces pedagogic activ care implică activ elevul.
Acest proces pedagogic promo veaza o pedagogie a componentelor care favorizează exersarea
relațiilor de muncă în colectiv , a comportamentelor morale și a trăsăturilor de caracter , oferă un
câmp larg pentru educarea inițiativei independenței și responsabilității disciplinei colective ,
integrării în colectivitate, cooperării si competitivității .
Întărirea sănătății și călirea organismului elevilor este un obiectiv ce trebuie să asigure
dezvoltarea fizică corectă și armonioasă a elevilor.
I.3.Particularitățile somatice, motrice și psihologice ale elevilor din ciclul
gimnazial
Creșterea și dezvoltarea copiilor reprezintă una din problemele de biologie umană cu o
deosebită semnificație teoretică și practică. Se poate spune că, cu cât datele din acest domeniu sunt
mai numeroas e, cu atât se deschid noi orizonturi și noi aspecte de cercetare, printre care și
fenomenul accelerației, atât de mult dezbătut în prezent, subliniind complexitatea problemelor.
Numeroasele lucrări apărute în străinătate și la noi în țară evidențiază caracterul particular al
biologiei vârstei de creștere, care corespunde cu vârsta școlară, care nu poate fi neglijat de către
profesorii de educație fizică și antrenorii care lucrează nemijlocit cu acest material um an fragil . Din
datele literaturii de spec ialitate, rezultă o primă observație de ordin general și anume că creșterea și
dezvoltarea copiilor nu se desfășoară într -un ritm uniform, ci pe parcurs, apar perioade de accelerare
și încetinire a creșterii, cu durate variabile, în raport cu vârsta, condi țiile de viață și particularitățile
individuale ale copiilor.
La sfârșitul perioadei de creștere, copilul ajunge la maturizare somato -vegetativă și psihică,
dar până atunci el nu poate fi considerat un adult în miniatură , deoarece organismul lui prezintă
deosebiri fundamentale și o însemnată labili tate neuro -hormonală.
Datele din literatură arată că există o mare variabilitate individuală a particularităților morfo –
funcționale și psihice la indivizii de aceeași vârstă cronologică, dar că această variabilitate este mai
mică dacă grupăm copiii după vârsta fiziologică.
Capacitatea de efort diferită a copiilor de aceeași vârstă cronologică (aceeași clasă) se
menține și după trecerea la seniorat, dar în timpul junioratului aceste diferențe sunt mai amp le; mai
mult ceea ce este foarte important, această capacitate de efort la juniori este instabilă și nesigură,

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
11
fapt explicabil prin marea labilitate neuro -vegetativă a juniorilor, datorită “furtunii vegetative”, care
abia a trecut peste ei în timpul pubert ății și care și -a lăsat amprenta de o mare variabilitate
individuală.
Unii autori arată că la copiii născuți și crescuți la oraș se produce o creștere mai accelerată a
taliei decât la cei de la sate, dar că perimetrul toracic și greutatea nu cresc la toți în același ritm. În
unele cazuri apar disproporții între dimensiunile longitudinale și transversale ale corpului, iar în alte
cazuri accelerația se limitează la maturizarea sexuală.
Studiul condițiilor și factorilor care determină fenomenele de acceleraț ie și întârziere în
dezvoltare scoate în evidență influența vieții civilizate, a îmbunătățirii alimentației, progresele în
profilaxiea și tratamentul bolilor, precum și beneficiile unei organizări mai raționale a activității și
timpului liber al tineretulu i. Cercetările dovedesc eficacitatea practicării metodice a exercițiilor
fizice asupra creșterii normale și dezvoltării armonioase, asupra sporirii capacității funcționale și
îmbunătățirii rezultatelor sportive la juniori și copii de ambele sexe.
Particul aritățile dezvoltă rii somatice
Intervenția pubertății duce la accelerarea creșterii în înălțime într -un ritm superior tuturor
vârstelor, ca apoi aceasta să se diminueze treptat până la 20 -21 ani.
Creșterea mai intensă se semnalează la membrele inferioare, apoi la cele superioare, fapt
care creează în mai multe cazuri dizarmonii evidente, mai ales când se întocmesc grafice ale
creșterii.
Trunchiul este lung, toracele îngust, iar abdomenul este supt. Ca urmare a acestor trăsături
somatice, organe le din cutia toracică sunt puțin dezvoltate, fapt care generează dificultăți în
procesul de adaptare la efort prin lipsa de rezistență funcțională. În concordanță cu cele prezentate și
sistemul articular este slab, fiind în plin proces de consolidare.
Datorită faptului că la fete pubertatea se instalează mai repede decât la băieți, ele prezintă
valori superioare ale creșterii în înălțime și greutate, trunchiul este mai lung, iar membrele
inferioare sunt mai scurte.
Particularitățile dezvoltării motrice
Din cauza dezvoltării organismului pe multiple planuri, mai ales datorită creșterii
plasticității scoarței cerebrale și mobilității proceselor nervoase de excitație și inhibiție sporesc
posibilitatea de îmbunătățire a tuturor calităților motrice ș i în special a vitezei, mai ales la 12 ani la
fete și 13 ani la băieți.

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
12
La 12 ani viteza fetelor este mai mare decât a băieților, urmând ca progresiv aceștia să -și
sporească indicii de viteză, depășind treptat fetele. Acest proces evolutiv durează până în jurul
vârstei de 14 -15 ani. Ca urmare a dezvoltării a aparatului locomotor, concomitent cu viteza,
îndemânarea progresează evident, fapt pentru care pubertatea este denumită vârsta îndemânării.
Datorită disproporțiilor dintre diferitele segmente ale corpu lui în efectuarea exercițiilor fizice se
remarcă stângăcia, însă disponibilitățile pentru îmbunătățirea îndemânării sunt totuși crescute atunci
când se dezvoltă simultan cu simțul orientării în spațiu, care la 12 – 13 ani se apropie de cea a
adultului.
Mobilitatea are cele mai scăzute valori la 12 -13 ani la fete și 13 -14 ani la băieți, fapt care
face ca mișcările să nu fie executate cu amplitudine corespunzătoare, ceea ce impune măsuri
speciale în cadrul lecțiilor.
Prin îmbunătățirea calității mușchilor și mai ales a laturii funcționale ce condiționează
viteza, sporește capacitatea de forță în regim de viteză sub forma detentei (forța explozivă).
Se mărește și capacitatea de efort static moderat, în raport cu greutatea corporală, mai ales la
băieți, înce pând cu 13 -14 ani, care după această vârstă depășesc substanțial fetele.
Capacitatea de rezistență este scăzută mai ales sub forma ei de rezistență cardio -vasculară,
ceea ce impune o acționare sistematică pentru dezvoltarea ei. Se va acționa de preferință asupra
rezistenței în regim de forță sau viteză, care să angajeze grupele musculare mari (spate, membre
superioare, membre inferioare) și să permită activitatea nestingherită a aparatului cardio -respirator
fără a -l solicita la posibilitățile sale maxime.
La fete rezistența este mai scăzută decât la băieți, cu toate că și la aceștia comparativ cu alte
vârste, ea se situează la valori scăzute.
În privința calităților motrice la elevii din ciclul gimnazial, mai ales la 12 -14 ani, trebuie
menționat faptul că se impun măsuri metodice atente în procesul de dezvoltare a forței și rezistenței.
În ceea ce privește motricitatea, aceasta nu prezintă deosebiri esențiale între băieți și fete, ci
numai unele particularități care trebuie luate în considerare pentru o tratare diferențiată.
Aceste particularități se referă la gradul de motricitate al mișcărilor, economicitatea
acestora, cursivitatea, tempoul, expresivitatea. Băieții au înclinații către exercițiile de forță,
efectuate uneori cu repezeală, în timp ce fe tele preferă mișcările expresive executate pe muzică,
care tind către acuratețea tehnică.

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
13
Alergarea este deprinderea cea mai larg aplicată, desfășurându -se în mod deosebit în
activitatea neorganizată față de cea organizată, care solicită însă destul de puțin din acest punct de
vedere. Volumul alergării scade însă o dată cu înaintarea în vârstă, fapt ce trebuie prevenit de
profesori, prin crearea obișnuinței de a alerga.
În privința aruncărilor, acestea sunt accesibile în mod deosebit băieților care spre sfârșitul
ciclului gimnazial deprind bine mișcarea de azvârlire, în timp ce fetele efectuează mai bine prin
împingere.
Săriturile nu se execută cu eficiență corespunzătoare, bătaia este puternică, zborul nefiind pe
măsura acesteia. Se impune astfel lucru pentru dezvoltarea detentei la membrele inferioare, necesară
la săriturilor în lungime, înălțime, pe aparate și peste aparate. Important în efectuarea lor este
coordonarea dintre mișcările segmentelor corpului, precum și pentru învățarea aterizărilor elas tice.
La acest ciclu de învățământ există mari disponibilități în ceea ce privește însușirea unor
procedee specifice ramurilor de sport și mai ales jocurilor sportive. Deci, învățarea rapidă a unor
ramuri de sport constituie o sarcină prioritară a educați ei fizice.
Particularități psihologice la vârsta pubertară
Pubertatea este etapa începutului maturizării psihice a copilului. În strânsă legătură cu
importantele modificări morfo -funcționale apar însemnate transformări și în viața psihică.
Percepțiile de vin mai depline, capătă un pronunțat caracter de selectivitate, orientarea spațială și
temporară se perfecționează considerabil, suferind influența proceselor gândirii.
În activitățile cognitive se manifestă net predominarea celui de -al doilea sistem de
semnalizare. Puberul este capabil să opereze cu noțiuni cu un grad mare de abstractizare, manifestă
interes și curiozitate pentru teorie, pentru explicarea fenomenelor a atenției, deși în unele faze ale
pubertății este deosebit de instabilă și fluctuabilă.
Apar importante modificări pe plan afectiv. Ele sunt determinate nu numai de transformările
biologice, dar și de implicațiile ce decurg din integrarea socială.
Datorită disconfortului biologic, puberul se caracterizează printr -o conduită irascibilă,
relati v conflictuală, prin labilități afective, stări de excesivă timiditate sau exuberanță, stări
capricioase ce se dezvoltă pe un fond de independență fluctuant. Crește interesul pentru propria
persoană, pentru lumea sa interioară, apar relativ frecvent stări de neîncredere în propriile
posibilități.

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
14
Se dezvoltă calitățile voinței; manifestă dorință de autoafirmare, de impunere a propriilor
hotărâri. Apar forme de autoeducare în scopul cultivării capacităților considerate ideale. „Ștacheta”
aspirațiilor este ri dicată tot mai sus, deși motivele sunt încă foarte instabile. Se dezvoltă intens
simțul responsabilității.
Conduita este caracterizată prin exuberanță, prin participarea la numeroase și variate
activități. Se menține nevoia de mișcare, de joc, deși acestea capătă alte semnificații. Regulile
jocului sunt respectate, dar scopul îl constituie atragerea atenției propriei persoane.
I.4 .Ele mente de biomecanică și anatomie ale aparatului locomotor
Biomecanica este o știință a naturii care studiază legile obiectiv e ale mișcării
corpurilor materiale vii și ale structurilor care contribuie la aceste mișcări. Etimologic,
termenul biomecanică are la origine cuvintel e din limba greaca “bios” (viață) ș i
“mekhanikos” (plin de resurse, inventiv, ingenios).
Biomecanica este o știință interdisciplinară, care folosește cunoștințe, noț iuni, principii,
metode din domenii precum: medicină , inginerie , științ e exacte și științ e umaniste , pe baza
cărora și-a dezvoltat propriile i nvestigaț ii științ ifice.
Biomecanica umană, cunoscută și sub denumirea generică de biomecanica , are drept
subiect de studiu omul, privit din perspectiva mi șcării acestuia, prin prisma anatomiei,
biomecanicii, terapiei prin miș care (kinetoterapie), fiziologiei, cunoștinț ele fiind focalizate pe
omul care doreș te fie recuperarea unor abilităț i sau funcț ii motorii , fie dobândirea unor
performanț e motorii. Astfel, biomecanica are aplicaț ii atât în domeniul medical și al recuperării
fizice, cât ș i în domeniul sp ortiv, pentru testarea și îmbunătățirea cali tăților motrice. (Budescu
E., 2013 ,p.3)
Biomecanica, ca știință interdisciplinară , se bazează , în principal, pe cunoștinț ele a trei
domenii de studiu: anatomia umana, mecanică si fiziologie . Anatomia, ca știința formei și
structurii corpului uman și a parților sale, furnizează date cu privire la osteologie (studiul
oaselor), artrologie (studiul articu latiilor), miologie (studiul muș chilor) .
Astfel, sistemul osos, sistemul articular și sistemul muscul ar sunt evidenț iate anatomic și
biomecanic, iar întregul sistem osteo -musculo -articular este analizat cu ajutorul biomecanicii și
fiziologiei, pentru a releva inclusiv controlul motor uman. Structurile anatomice care realizează
mișcarea corpului, în ansamblu, sau a unor segmente poartă numele, în biomecanică , de
structuri cinematice . O astfel de structură cinematică este completată în biomecanică de
“componenta” de comandă și control, fiind constituită din urmă toarele sisteme principale:

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
15
 sistemul nervos, care asigură comanda și controlul, pe baza informațiilor
corespunză toare;
 sistemul muscular, care primește comanda și realizează forța motrică a
mișcă rii;
 sistemul osteo -articular, care realizează miș carea în anumite limite, direcț ii și
segmente determinate.
Cu ajutorul sistemului neuro -muscular sunt transmise comenzi ș i sunt obținute forțe
care acționează diferitele segmente osoase, mișcarea fiind realizată prin intermediul unor
pârghii osoase formate din oase și articulaț iile acestora.
Mișcarea unui corp reprezintă acț iunea de deplasare a respectivului corp datorată
interacț iunii tuturor forțelor care acționează asupra lui. În cazul corpului uman, se poate
considera fie miș carea întregului corp, privit ca un tot unitar, fie mișcarea diferențiată a
diferitelor segmente sau ansambluri de segmente ale corpului. (Budescu E., 2013 ,p.4 )
Aparatul locomotor al omului este în așa fel alcătuit, încât se realizează o îmbinare
armonioasă între principiul economiei de forță și cel al economiei de deplasare. Aparatul
locomotor este format din: oase, articulații și mușchi.
Oasele sunt considerate pârghii dure și rezistente cu rol în:
− menținerea formei corpului;
− efectuarea mișcărilor.
Oasele sunt alcătuite din țesut conjunctiv impregnat cu săruri de calciu. Țesutul osos are o
structură adecvată funcțiilor: de a rezista la solicitările de presiune, încovoiere, întindere, răsucire.
Aceste proprietăți mecanice depind de vârstă, compoziție chimică, alimentație, natura solicitării
fizice, etc.
Sub influența exercițiilor fizice, structura oaselor se mo difică concomitent cu creșterea
rezistenței la factorii mecanici, ex: modificările apărute la oasele piciorului de bătaie la săritori și
fotbaliști.
Oasele su nt dure, rezistente și elastice, aceste calități fiind datorate compoziției chimice și
arhitecturi i țesutului osos.Oasele sînt alcătuite din substanță osoasă, măduvă osoasă, periost, vase
care le hrănesc și nervi care le asigură sensi bilitatea. (Nenciu G.,2012, p.18)
Prin articulație înțelegem legătura dintre două sau mai multe oase, prin intermediul u nui
aparat fibros ș i ligamentar. Vascularizarea articulațiilor se face din trunchiurile arteriale ale
membrelor sau din colateralele lor, de unde pornesc ramuri arteriale articulare, ce realizează două

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
16
rețele vascu lare: una perieapsulară ș i alta intrac apsulară. După ce străbate sistemul capilar , sîngele
este colectat de vene
Inervația articulațiilor provine din nervii care inervează oasele, mușchii și tegumenul
regiunii respective. Articulaț iile su nt bogat inervate, în spec ial în zonele capsulare, care sunt cele
mai solicitate de forțele me canice. A rticulațiile conțin numeroși proprioceptori. De la
proprioceptori, prin nervi, se transmit informații referitoare la funcția articulației respective pe căile
aferente, spre cordoanele dorsale medulare, la cere bel, apoi la scoarța cerebrală . Nervii articulari
sunt, deci, nervi senzitivi, formați din fibre aferente. Unicele fibre nervoase eferente care pătrund în
articulație, însoț ind vasele sanguine, su nt de natură vegetativă și au rol în vasomotricitate. (Nenci u
G.,2012, p.19)
Mușchi i sunt organe adaptate unei funcții speciale, contracția, constînd din capacitatea lor de
a-și micșora lungimea și de a produce astfel mișcări.
În organismul omului există trei feluri de muș chi, care se deosebesc atâ t prin structură , cât și prin
particularități speciale de contracție: mușchi striați, mușchi netezi și mușchiul cardiac (miocardul).
Mușchii au o circulație bogată, asigurată prin numeroase vase sanguine, care se capilarizează sub
forma unei rețele bogate la nivelul fiecă rei fibre musculare. Î n procesul antrenamentului sportiv,
circulația la nivelul mușchiului devine mai activă , asigurâ nd un aport crescut de substanțe
energetice necesare contracției. (Nenciu G.,2012, p.20)

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
17
CAPITOLUL II
Metodologia lucrării
II.1. Motivația alegerii temei
Problema depistării, prevenirii și corectării deficiențelor fizice, existente la copii,
constituie o preocupare permanentă, atât pentru părinți ,cât și pentru toate cadrele didactice care se
ocupă de creșterea și educarea lor.
Cu ocazia examenelor medicale care se fac în școală, pentru a stabili starea de sănătate și a
aprecia creșterea și dezvoltarea fizică a elevilor, s -a constat că doar o parte dintre aceștia prezintă o
atitudine corectă a corpului. De aceea, nu putem trece cu v ederea procentul destul de mare de
elevi care sunt purtători ai unor defecte morfologice și funcționale, localizate la nivelul aparatului
locomotor.
Depistate la timp, până la apariția modificărilor în structura țesuturilor, deficiențele fizice
ușoare se corectează, în cele mai multe cazuri, în condițiile activității școlare obișnuite.
Cunoașterea deficiențelor de către profesorul de educație fizică este foarte importantă pentru
aprecierea corectă a valorii biologice a unui colectiv.
Aș dori să subliniez importanța cunoașterii aces tor deficiențe pentru dezvoltarea
armonioasă a adolescenților și tinerilor. Sesizate la timp, corect îndrumate și urmărite,
deficiențele ușoare și medii pot fi îndreptate. A nega existența lor este o greșeală tot atât de mare ca
aceea de a nu le corecta sau trata cu nepăsare. Numai cunoscând datele biologice și medicale ale
fiecarui elev, profesorul de educație fizică poate să stabilească posibilitățile de integra re
a elevului în procesul de educație fizică, sa hotarască și să aplice cele mai adecvate măsuri
pentru prevenirea și corectarea deficiențelor fizice la scolari.
În ultimii ani se observă o grijă permanentă și o intensificare a activității specialiștilor în
formarea personalității elevilor. Datorită activității specific e de învățare, poziția șezând în bancă , la
masa de studiu sau la calculator , se înregistrează un număr mare de elevi la care se localizează o
serie de deficiențe fizice . Dar , nu numai activitățile specifice și unele deficiențe morfologice
funcționale l ocalizate la nivelul aparatului locomotor duc la deficiențe ce influențează negativ
atitudinea corpului și funcția organelor interne.
În acest sens există nenumărate mijloace și metode de cultură fizică în scopul prevenirii și
tratării anumitor deficiențe fizice contribuind la îmbunătățirea stării de sănătate a elevilor.

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
18
Lucrarea de față va prezenta câteva aspecte generale și particulare privind optimizarea
lecției de educație fizică, sub aspectul profilaxiei și corectării deficiențelor fizice minore prezen te la
elevi. In acest sens se impune o responsabilitate sporită a școlii, și implicit a profesorului de
educație fizică, intervenindu -se cu o serie de mijloace profilactice și curative pentru ameliorarea
acestui fenomen .
Ora de educație fizică oferă o pal etă foarte largă de exerciții , tehnici și metode de lucru
destul de eficiente în ameliorarea acestor fenomene . Deficiențele mai grave trebuiesc îndrumate
spre unitățile medicale de specialitate și recuperare.
Elementul principal folosit de gimnastică pentru prevenirea și corectarea deficiențelor
fizice este exercițiul fizic, grupat și sistematizat în procedee și metode de gimnastică medicală.
Exercițiul fizic este definit ca o activitate statică și dinamică, în cadrată intr -una din formele de
exercitar e curentă. Această activitate este realizată după reguli tehnice și metodice bine stabilite,
respectând cerințele generale de anatomie, biochimie, fiziologie, igiena și pedagogie.
Corectarea deficiențelor fizice prin practicarea exercițiilor fizice este posibilă numai datorită
efectelor acestora asupra structurii țesuturilor corpului, asupra funcțiilor organice și psihicului.
În conținutul lucrării se pune accent ca în lecția de educție fizică, prin contribuția
profesorului, să se urmărească activitatea d e corectare a deficiențelor fizice ale elevilor, deși
educație fizică cu obiectivele ei bine definite se adreseaza elevilor cu stare de sănătate
normală.Exercițiile fizice care vor fi prezentate în lucrare sunt orientate spre profilaxia și corectarea
defic iențelor aparatului locomotor și urmăresc formarea unor anumite deprinderi de mișcare , de
dezvoltare a îndemânării, forței, rezistenței și elasticității.
II.2. Tulburările fizice la copii de vârstă școlară și exerciții utilizate în
lecția de educație fizică sub aspectul profilaxiei și corectării acestora. Deficiențe
fizice ale aparatului locomotor.
Deficiențele fizice sunt definite ca abateri de la normalitate, în forma și funcțiile fizice ale
organismului, care tulbură creșterea normală și dezvoltarea armonioasă a corpului, modifică aspectul
exterior, reduc aptitudinile și puterea de adaptare la efortul fizic și diminuează capaci tatea de muncă
productivă a individului.
Deficiențele fizice sunt abateri de la normalitate prin dereglări morfo -funcționale care duc la
instalarea unor dezechilibre și evoluții nearmonioase. Trebuie subliniat că, în lipsa altor anomalii,

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
19
deficienții fizic sunt normali din punct de vedere al capacităților intelectuale, dar prin situația lor de
excepție și într -un mediu nefavora bil, personalitatea lor poate deveni fragilă, cu pronunțate note de
frustrare și de anxietate, cu conflicte și tensiuni interioare, cu dificultăți de relaționare cu cei din jur
și de integrare în viața social -profesională.
"Psihomotricitatea este o funcție complexă care integrează și subsumează manifestările motrice și
psihice ce determină reglarea comportamentului individual, incluzând participarea diferitelor procese
și funcții psihice care asigură atât recepția informațiilor, cât și execuția adecvată a a ctului de răspuns"
(E. Verza, Psihopedagogia speciala , 1994).
Realizarea oricarui act motor adecvat presupune nu doar execuție si recepție, ci și prelucrare de
informații, sub controlul și dominarea psihicului, implicând participarea funcției complexe
numite psihomotricitate. Aceasta are o mare însemnătate în reglarea voluntară a acțiunilor și are
drept elemente componente: schema corporală, lateralitatea, conduitele motrice de bază,
organizarea, orientarea și structura spațio -temporală, percepția și rep rezentarea mișcării.
Deficiențele fizice ale aparatului locomotor au fost împărțite în opt mari grupe în funcție de
principalele segmente ale corpului : cap și gât, umeri, torace abdomen , spate și omoplați , bazin ,
membre superioare , membre inferioare.

II.2.1 Deficiențe fizice de cap și gât
Deficiențele fizice de cap și gât sunt luate întotdeuna împreună, pentru că aceste segmente au
funcție solidară . Se descriu prin înclinări laterale , înclinări inainte și mai rar înclinări inapoi ale
capului și gâtului. Aceste înclinări sunt întâlnite numai la aceste segmente, dar aproape în toate
cazurile însoțesc o altă deficiență prezentă la nivelul coloanei vertebrale. Deficiențele de cap și gât
apar ca urmare a deficiențelor de coloană and un caracter secund ar, compensator, de echilibrare și
se corecteaza în același timp cu lucrul pentru corectarea deficiențelor de coloană.
Exercițiile corective pentru înclinările inainte, înapoi , lateral și torticolis sunt simple și
urmăresc alungirea grupelor musculare din partea înclinării, cât și tonifierea în regim de scurtare a
grupelor musculare antagoniste, din partea opusă . Ele se pot executa liber, cu rezistență de regulă
manuală, cu partener. Pozițiile recomandatedin care se efectuează exercițiile corective sunt d e
preferință cu baza mare de sprijin : șezând, pe genunchi , cu sprijin pe palme și în decubit. Cea mai
complicată deficiență la niivelul capului și gâtului este torticolisul ce poate fi descris printr -o
înclinare laterală a gâtului și o răsucire de aceeaș i parteprin scurtarea unilaterală a mușchiului
sternocleidomastoidian. Cauzele pot fi congenitale sau dobândite prin afecțiuni localizate la nivel
osos sau sistemul musculo – ligamentar de o singură parte a gâtului . Această deficiență are drept

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
20
tratament o serie de exerciții ce urmăresc derotarea capului și apoi mișcări în sens invers poziției pe
care o prezintă elevul . Tipuri de exerciții :
 Stînd depărtat, ducerea capului în direcție corectivă cu maximă amplitudine
 Stând depărtat, înclinări ale capului în direcția corectivă cu rezistența, cu partener
 Stând depărtat, îndoiri de trunchi laterale în direcția opusă înclinării
 Stînd depărtat cu mâinile pe șold, extensii și rotări de trunchi
 Mers cu o minge medicinală pe creștet, susținută din lateral cu mainile
 Mers corectiv cu un baston, susținut înapoia omoplaților
 Pe genunchi, sprijin pe palme, mers cu extensia capului ( pentru cap înclinat inainte)
 Pe genunchi, sprijin pe palme, mers în cerc pe patru labe, în direcția opusă înclinării
laterale a capului
 Pe genunchi, asezat pe călcâie, ducerea brațului înapoi pe lîngă trunchi și extensia
trunchiului, revenire
 Decubit ventral,brațele îndoite la nivelul pieptului, sprijin pe palme , întinderea
brațului și ridicarea trunchiului intins, cu extensia capului, reveni re
 Decubit ventral, târâre cu ajutorul brațelor și picioarelor, capul în extensie
 Pentru torticolis se realizeaza același exercițiu cu răsucirea capului în sensul opus
înclinării laterale
 Decubit ventral cu abdomenul pe banca de gimnastică, picioarele spri jinite sub șpalier,
extensii de trunchicu un baston la ceafă
 Același exercițiu, având o ganteră mică în fiecare mână
 Decubit lateral ( stânga, dreapta) îndoirea și răsucirea capului lateral
 Răsucirea capului și gâtului în direcția corectivă cu menținerea p oziției
 Ridicarea trunchiului în sprijinpe palme, cu brațele semiîndoite din cot, extensie amplă
a capului și gâtului , revenire
 Ridicarea trunchiului în sprijin pe coate, cu sau fără ajutorul brațelor , capul și gâtul în
extensie
 Decubit dorsal, răsucirea capului și a gâtului spre dreapta, ducerea brațelor lateral și
inspirație, revenire cu expirație
 Așezat pe un scaun cu spătar, sprijinit pe spătar, cu mainile la ceafă, ducerea coatelor
înapoi, întinderea brațelor deasupra capului, revenire în același mod
 Așezat călare pe scaun, cu mâinile pe creștet , menținerea capului și gâtului în poziție
corectă, îndoire spre stânga – dreapta, alternativ cu răsucirea capului și gâtului spre
dreapta – stânga cu o arcuire în inspirație, revenire în poziție inițială, cu ex pirație

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
21
 Așezat călare cu un extensor prin diagonal cu mâna stângă – dreapta sus și stânga –
dreapta jos , întinderea cordonului elastic în aceste direcții, revenire, capul și gâtul se
mențin în poziție corectă
II.2.2. Deficiențe fizice situate la nivelul umerilor
Această grupă de deficiențe este asemănătoare deficiențelor situate la nivelul capului și
gâtului .Deficiențele umerilor, în marea majoritate, sunt rezultatul curbării incorecte a spatelui .
Umerii se prezintă căzuți , basculați sau aduși în față . Aceste deficiențe se asociază de cele mai
multe ori cu aplatizarea sau cu înfundarea toracelui în plan anterior și cu desprinderea omoplaților
în plan posterior.
La nivelul umerilor se întâlnesc și alte deficiențe de tipul :
 Umeri țepoși (articulație ac romio – claviculară proeminentă, cu musculatură slab reprezentată
)
 Umeri ridicați( consecința unor atitudini vicioase)
 Umeri în epolet( aspect de unghi drept al articulațiilor umărului , ca urmare a unei luxații
inferioare a capului humeral sau a hipotrofi ei deltoidului )
În aceste cazuri se urmărește tratarea afecțiunii care reprezintă cauza , apoi tonifierea musculară
periarticulară și redresarea în sens corectiv a segmentului deficient. Umerii căzuți și aduși sunt
deficiențe, totdeauna asociate, sunt des tul de frecvente atât la fete , cât și băieți.Proiecția
umerilor înainte și înclinarea în jos a claviculelor duce la un torace îngust în partea superioară .
Exercițiile fizice care se recomandă urmăresc în special redresarea spatelui, tonifierea
musculatu rii în plan posterior și din zona umerilor. De asemeni , pentru corectarea lor se
folosesc exerciții care au drept scop tonifierea în condiții de lungire a mușchilor pectorali și
tonifierea în regim de scurtare a mușchilor trapezi și ridicători ai umerilor , cât și formarea
reflexului de atitudine corectă . Pozițiile de lucru sunt variate : stând, șezând ,pe genunchi cu
sprijin pe palme decubit, atârnat , exerciții libere cu partener( cu rezistență) și cu obiecte (
baston, ganteră, extensor , minge medicinal ă). Tipuri de exerciții :
 Stând depărtat, brațele întinse lateral,ducerea brațelor înapoi, oblic – sus și sus cu arcuire(
liber sau cu o halteră mică în fiecare mână)
 Stând depărtat, brațele întinse lateral, îndoirea și întinderea brațelor lateral, oblic -sus și sus(
liber cu o halteră mică în fiecare mână)
 Stând depărtat, rotarea umerilor( brațele îndoite din coate) , prin inainte – sus și înapoi( liber
sau cu o halteră mică în mână)
 Stând,cu spatele la scara fixă, brațele întinse sus și apucat de bară, pășire înainte cu un picior
și extensia capului, umerilor și trunchiului , revenire

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
22
 Cu spatele lipit de perete, îndoirea genunchilorpăstrând permanent contactul cu peretele,
revenire
 Stând, trunchiul înclinat la 90 de grade, brațele întinse lateral, ducere a lor cu arcuire mult
inapoi ( liber sau cu o halteră în fiecare mână)
 Mers cu rotarea brațelor înainte sus și înapoi
 Mers cu rotarea umerilor prin înainte sus și înapoi( coastele în flexie)
 Mers cu ducerea brațelor lateral oblic – sus și sus cu arcuire
 Mers cu un baston pe umăr, apucat de capete, simultan cu extensia trunchiului și inspirație ,
revenire cu expirație
 Mers cu ducerea brațelor oblic – sus , cu arcuire, cu un baston apucat d ecapete
 Mers cu întinderea și indoirea brațelor lateral, oblic – sus și sus( având câte o ganteră mică în
fiecare mână)
 Mers cu mâinile la ceafă , ducerea coatelor înapoi cu arcuire, simultan cu inspirație și
expirație la fiecare pas
 Mers pe vârfuri, brațele întinse sus cu o minge medicinală ținută în mâini , îndoirea coatelo r
și ducerea mingii la ceafă
 Așezat pe un taburet , mâinile la ceafă , ducerea coatelor înapoi , cu rezistență manuală la
nivelul coatelor
 Așezat pe un taburet, cu un extensor ținut în mâini, depărtat la nivelul umerilor, ducerea
brațelor lateral cu întind erea extensorului
 Așezat pe un taburet, cu un baston apucat de capete, ridicarea brațelor oblic – sus și trecerea
bastonului înapoi la nivelul omoplaților , păstrând capul și gâtul în extensie
 Așezat pe un taburet, brațele oblic – sus, cu un baston apucat de capete , extensia
capului,gâtului și trunchiului cu arcuire
 Atârnat cu fața la șpalier, simetric apucat, extensia capului , gâtului trunchiului și membrelor
inferioare întinse cu arcuire, menținere , coborâre din treaptă în treaptă
 Atârnat cu spatele la scara fixă, deplasare laterală stânga sau dreapta , prin mutarea
succesivă a mâinilor pe bara de sprijin
 Cu spatele la scara fixă , trunchiul lipit, picioarele pe sol, apucat cu brațele îndoite la nivelul
capului, extensie amplă a trunchiului și întinderea brațelor menținând bara apucată,
menținere , revenire
 Decubit dorsal, membrele inferioare în flexie, tălpile pe sol, extensia trunchiului, trecere în
sprijin pe creștet menținând poziția finală , revenire

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
23
II.2.3. Deficiențe fizice ale toracelui
La nivelul acestui segment al corpului aceste deficiențe sunt în cea mai mare parte de natură
congenitală, rahitică sau traumatică. La acest segment sunt întâlnite frecvent deficiențe de tipul:
torace îngust , plat , globulos, cu înfundare sternală , ștrangul at la bază și în flexie.
În toate aceste cazuri capacitatea vitală, funcția respiratorie este afectată și diminuată .
Gimnastica medicală nu duce la rezultate spectaculoase datorită faptului că afecțiunea este
congenitală și poate fi influențată în mică măsură .
Gimnastica respiratorie este imperios necesară , ea urmarind în special ameliorarea funcției
respiratorie , menținerea mobilității cutiei toracice și bineînțeles acolo unde se poate, vizează
redresarea coloanei vertebrale .
Exercițiile fizice co mpensatorice pot aduce îmbunătățiri consistentemai ales la vârste mici,
4-5 ani. Scopul exercițiilor corective este dezvoltarea musculaturii toracelui care acționează în
inspirație și expirație cât și mărirea elasticității musculo -ligamentare a acesteia. E ste foarte
important ca gimnastica medicală să înceapă precoce și să se aplice în perioadele de creștere
intensivă a elevului. Exercițiile statice, pozițiile inițiale să fie alese în așa fel încât să favorizeze
actul respirator.
Exercițiile dinamice sunt grupate în așa numita gimnastică respiratorie :
 Exerciții cu brațele, legate de mișcările de inspirație și expirație
 Exerciții pentru trunchi, legate de mișcările de inspirație și expirație
 Exerciții pentru abdomen
 Exerciții cu obiecte portative
 Exerciții aplicative – mers, alergare, sărituri, cățărări , târâre
Tipuri de exerciții :
 Stând depărtat cu mâinile la ceafă, îndoirea trunchiului stânga – dreapta cu inspirație,
revenire cu expirație
 Stând depărtat, mâinile pe șold, rotarea trunchiului alternativ stân ga- dreapta cu inspirație și
expirație prelungită
 Stând depărtat, răsucirea trunchiului stânga – dreaptacu inspirație, revenire cu expirație
 Stând depărtat , trunchiul îndoit stânga , mâinile pe șold , răsucirea trunchiului parte opusă
cu inspirație profund ă , revenire cu expirație.
 Stând depărtat, mâna dreaptă pe șold, îndoire de trunchi spre dreapta cu inspirație , revenire
cu expirație
 Stând depărtat , trunchiul în flexie la 90 de grade,brațele lateral, răsucirea trunchiului
alternativ stânga – dreapta cu inspirație , revenire cu expirație

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
24
 Stând , ducerea brațelor sus și ridicare pe vârfuri simultan cu inspirație profundă, ghemuire
cu ex pirație profundă și ducerea mâinilor pe genunchi
 Exerciții de respirație la spirometru
 Stând cu picioarele depărtate, mâinile la ceafă, răsucirea trunchiului alternativ stânga –
dreapta cu inspirație, revenire cu expirație
 Mers cu rotarea brațelor prin lateral, sus cu inspirație , coborâre cu expirație
 Mers cu mâinile sub axile, îndoirea trunchiului spre stânga – dreapta cu inspirație, revenire cu
expirație
 Mers cu rotarea brațelor prin lateral, sus cu inspirație , coborâre cu expirație
 Mers cu mâinile l a ceafă, ducerea unui genunchi la piept cu inspirație, revenire cu expirație
 Alergare cu mâinile pe șolduri , coatele trase înapoi, ducerea alternativă a genunchilor
îndoiți la piept
 Sărituri pe loc,pe două picioare, la două – trei sărituri gruparea genunc hilor la piept
 Alergare cu pași săriți, cu ducerea unui braț și a genunchiului opus înainte și în sus
 Pe genunchu depărtat, cu un baston apucat de capete ținut înainte – jos, extensia trunchiului
cu inspirație, revenire cu expirație
 Același cu îndoirea tru nchiuluilateral stânga – dreapta ducând bastonul în aceeași direcție
 Același cu rotarea trunchiului și ducerea bastonului în direcția deplasării trunchiului cu
inspirație și expirație prelungită
II.2.4. Deficiențe fizice ale abdomenului
În această categori e se include distensia peretelui abdominal datorată de hipotonia mușchilor
abdomenului.Aceasta apare ca urmare a sedentarismului sau a excesului alimentar . Presa
abdominală insuficientă are consecințe negative asupra funcției digestive și de nutriție , as upra
stării generale de sănătate a organismului, iar în timp arhitectonica diverselor organe suferă
modificări ce pot duce la ptoze viscerale.aspectul abdomenului și a poziției sale este consecința
tipică în cazul deficiențelor de coloană vertebrală.
Corec tarea deficiențelor fizice ale abdomenului este realizabilă prin așa numita componentă
a gimnasticii medicale , ” gimnastica abdominală ” .
În acest scop sunt utilizate exerciții executate din poziții joase( șezând , decubit, pe genunchi
, cu sprijin pe pa lme) și atârnat. Gama de exerciții corective este foarte variată, interesând lucrul
celor trei grupe de muschi abdominali , drepții abdominali , oblicii și transverșii , prin mișcări
specifice de solicitare.
Tonifierea muschilor drepți abdominali se realizează cel mai eficient folosind exerciții care
solicită trunchiul în plan sagital( mai puțin membrele inferioare, situație în care intervine

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
25
travaliul psoasului iliac în prima parte a mobilizării acestora din poziția de decubit dorsal). Din
această cauză se recomandă poziția de decubit dorsal cu membrele inferioare în flexie, cu sprijin
pe tălpi atunci când se mobilizează trunchiul. Mușchii oblici abdominali sunt solicitați prin
exerciții de răsucire a trunchiu lui( mai ales în mișcările cu tensiuni finale).
Muschiul transvers este cel care asigură în cea mai mare măsură centura fiziologică a
peretelui abdominal. Antrenarea acestui muschi în contracție se poate realiza voluntar prin așa
zisa mișcarede ” sucțiune a abdomenului ”.
Insuficiența musculară și atonia acesteia , este deficiență fizică remarcată atât la fete cât și la
băieți ce se caracterizează printr -o formă proeminentă a abdomenului. Scopul exercițiilor
corective, a gimnasticii abdominale este de a ton ifia în regim de scurtare a musculaturii
abdominale, corecția poziției bazinului care este mult înclinat înainte și nu în ultimul rând
formarea reflexului de atitudine corectă .
Exercițiile folosite sunt atât izometrice cât și izotonice. Din grupa exerciți ilor izometrice,
deosebita valoare au pozițiale, deviate din stând , pe genunchi, așezat, decubit, atârnat și
exercițiile efectuate cu trenul inferior, pentru care musculatura abdominală își mărește
tonicitatea oferind punct de sprijin, de fixare a bazinul ui.
Exerciții fizice dinamice pot fi :
 Exerciții de trunchi ( flexie și extensie pentru mușchii drepți abdominali, îndoiri
laterale, răsuciri și rotiri pentru oblici și transverși)
 Exerciții pentru abdomen – izometrice – realizate cu membrele inferioare în față(
flexie , întindere, îndoire, forfecări și pendulări)
 Exerciții pentru bazin sub forma mișcării de ridicare a bazinului
 Exerciții ce vizează stimularea muschiului diafragm
 Exerciții cu obiecte portative
 Exerciții la aparate fixe( bancă , banchetă, șpalier , plan înclinat)
 Exerciții aplicative ( mers , târâre , cățărare)

Tipuri de exerciții :
 Mers, 2 -3 timpi cu abdomenul supt și inspirație profundă , expirație profundă și relaxarea
următorilor 2 -3 timpi
 Mers , brațele lateral, înclinarea trunchiului înainte și ducerea alternativă a unui genunchi la
piept
 Mers pe călcâie cu trunchiul înclinat înainte, brațele lateral
 Mers pe vârfuri, cu brațele sus , cu abdomenul tras și contractat

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
26
 Stând depărtat , trunchiul la 90 de grade, brațele lateral , ducerea u nui braț la vârful
piciorului opus cu arcuire
 Stând , îndoire de trunchi cu arcuire și ducerea palmelor pe sol, stânga – dreapta, la același
picior
 Stând depărtat, rotări de trunchi menținând abdomenul supt
 Stând , brațele întinse inainte, ducerea alternati vă a unui picior la brațul opus
 Stând, cu fața la șpalier, mâinile pe bara apucate la nivelul umerilor, brațele întinse, îndoirea
trunchiului înainte și mutarea mâinilor din aproape în aproape până la sol
 Ghemuit, cu mâinile pe sol, întinderea genunchilor , mâinile rămân pe sol , fruntea la
genunchi, menținerea poziției 2 -3 timpi , revenire în ghemuit
 Așezat depărtat, membrele inferioare întinse, răsucirea trunchiului și ducerea unui braț la
vârful piciorului opus, alternativ stânga – dreapta , cu arcuire
 Așezat ,sprijin înapoi pe palme, ridicarea membrelor inferioare îndoite la piept, întinderea
lor la verticală, revenire în același fel
 Același , revenire cu membrele inferioare întinse cu menținere2 -4 timpi
 Așezat, sprijin inapoi pe coate, ridicarea membrelo r inferioare la 45 de grade ,menținere,
revenire
 Așezat, sprijin înapoi pe coate, forfecarea membrelor inferioare la 45 de grade , 4 -8 timpi
 Așezat, sprijin înapoi pe coate, cu o minge medicinalaîntre glezne, ridicarea picioarelor la
90 de grade și revenir e
 Așezat, sprijin înapoi pe coate, ridicarea membrelor inferioare la 45 de grade, ducerea lor pe
sol stânga – dreapta, mult lateral , revenire în același fel
 Așezat , membrele inferioare la 45 de grade, picioarele lipite, executarea unor cercuri mici (
4-8), revenire
 Pe genunchi , cu un membru inferior întins lateral , brațele lateral , îndoirea trunchiulio spre
piciorul întins cu ducerea brațelor sus, revenire
 Același , cu răsucirea trunchiului, de 3 -4 ori , stânga – dreapta
 Același , cu un baston la nivelui omoplaților apucat de capete
 Pe genunchi , ducerea brațelor sus și inspirație, îndoirea trunchiului inainte, ducerea brațelor
intinsecu mâinile pe sol și expirație forțată
 Pe genunchi , sprijin pe palme, ducerea alternativă cu arcuire a unui genunchi îndo it la piept
 Pe genunchi , brațele sus , așezare pe o coapsă cu ducerea brațelor jos, în afara trunchiului ,
stânga – dreapta

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
27
 Decubit dorsal, picioarele sub prima bară a șpalierului, ridicarea trunchiului la 90 de grade
cu mâinile pe coapse, la ceafă , cu br ațele întinse sau cu o minge medicinală în mâini
 Decubit dorsal, ridicarea membrelor inferioare la 45 -90 de grade, simultan cu ridicarea
trunchiului și ducerea mainilor la vârfurile picioarelor ( același, ținând o minge medicinală
între glezne)
 Același exercițiu cu trecere mingii în mâini, revenire în culcat
 Decubit dorsa, brațele lateral, ridicarea membrelor inferioare la 90 de grade, coborârea lor în
lateral, stânga – dreapta, revenire în același mod
 Decubit dorsal, cu picioarele pe banca de gimnastică , cu o minge medicinală pe abdomen,
contractarea și relaxarea voluntară a musculaturii abdominale
 Același exercițiu cu ridicarea trunchiului la 90 de grade, răsucire stânga – dreapta cu
inspirație , și revenire cu expirație
 Decubit dorsal, picioarele fixate , răsucirea trunchiului stânga – dreapte, cu mâinile la ceafă ,
revenire
 Decubit ventral, brațele întinse inainte, târâre braț – picior opus , trunchi în extensie
 Atârnat , ducerea genunchilor la piept
 Atârnat,balansarea laterală a membrelor inferioare pe lângă șpalier
 Atârnat , ducerea membrelor inferioare în echer , menținere – revenire
 Același exercițiu , depărtarea picioarelor – revenire
 Atârnat în echer , executarea unor cercuri mici, cu membrele inferioare apropiate
 Atârnat , forfecarea picioarelor spre poziția de echer , revenire cu forfecări menținute
 Pe banca de gimnastică, sprijinită de șpalier ,la 45 de grade ( plan înclinat) , ducerea
membrelor inferioare întinse peste cap , revenire lentă
II.2.5. Deficiențe fizice ale bazinului
Ca formă, bazinul apare ca o cupă cu deschidere în sus, cu o înclinare inainte de cca. 35 -50°.
La acest nivel sunt situate organe și viscere a căror funcționalitate normală depinde de poziția
bazinului, iar pe de altă parte, bazinul este important prin faptul că are influen ță deosebită asupra
poziției pe verticală a coloanei vertebrale. Înclinarea bazinului este în raport cu linia care unește
suprafața articulară a primei vertebre sacrate cu orizontala.
Basculările sagitale sau frontale ale bazinului atrag dupa ele înclinări de aceeași parte ale
coloanei vertebrale, deci se soldează cu deficiență fizică. În general asimetriile bazinului provin din
inegalitatea membrelor inferioare, mai puțin din anomalii în dezvoltarea elementelor sale osoase.

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
28
Cele mai frecvente cazuri de ine galitate a membrelor inferioare sunt provenite din traumatisme,
luxații uni sau bilaterale de șold, paraliziile unor mușchi susținători ai bazinului.
În toate aceste cazuri , exercițiul fizic în cadrul gimnasticii medicale nu poate aduce
corectări, decât în urma unor intervenții chirurgicale sau ortopedice.
II.2.6. Deficiențe fizice ale coloanei
Coloana vertebrală are o importanță deosebită în asigurarea funcției statice, de susținere a
corpului și a segmentelor sale din partea superioară a corpului și a celei dinamice, de asigurare a
mobilității trunchiului, capului și gâtului.
Poziția coloanei vertebrale în ortostatism nu este rectilinie, ci sinuoasă, ea prezentând în plan
antero -posterior o serie de curburi, ce favorizează menținerea echilibrului pe bazin, atenuând
șocurile pe verticală.
Atitudinea coloanei vertebrale nu este identică la toți indivizii, aceasta prezentând diferențe
în funcție de vârstă, sex, profesiune și starea de oboseală a subiectului. Până la 1 an coloana
vertebrală a copilului es te cifotică în poziția așezat, după un an, odată cu ridicarea în ortostatism
apare curbura lordotică iar la 7 ani coloana vertebrală a copilului devine asemănătoare cu cea a
adultului .
Există trei tipuri majore de deformări ale curburii coloanei vertebral e:
1. Scolioza
Este una dintre cele mai comune deformări ale coloanei vertebrale si poate apare la mijlocul
spatelui sau în partea de jos a spatelui, cu grade diverse de deviere. Poate fi indetificată ca o
deformare in forma literrei S sau C a coloanei.
Vizual, la copilul cu scolioza, se observă că un umăr, un omoplat sau coastele dintr -o parte sau un
șold pot apărea mai accentuate sau mai înalte ca poziție decât celelalte corespondente de cealalată
parte iar capul copilului nu este poziționat central, în prelungirea coloanei.

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
29

Pe masură ce progresează deformarea coloanei, apar și modificări ale cutiei toracice adică ale
coastelor cât și ale vertebrelor. Diagnosticul se face pe baza examinării clinice dar și cu ajutorul
radiografiei din două incidențe, din față și din profil. Tratamentul scoliozei este determinat de
medicul ortoped pediatru în funcție de gradul deformării coloanei, având:
1. deformări mai mici de 20 grade – se rezolvă prin exerciții fizice
2. deformări între 20 – 50 grade – se rezolvă prin exerciții fizice și corset
3. deformări peste 50 grade – necesită intervenție chirurgicală
Exercițiile se clasifică în două modalități, acestea pot fi statice sau dinamice. Exercițiile statice
au rol asupra corectării asimetriei cutiei toracice, realizându -se din poziția de culcat. Exercițiile
dinamice sunt realizate pentru a antrena toate grupele de mușchi din corp.
Tipuri de exerciții cu sarcină axială:
● Așezări (clasice, frontale,așezări cu greutăți)
● Fandări , ridicări pe suport
● Ridicări în vârful picioarelor
● Ridicarea greutății în față și după cap (așezat și în picioare)
● Ridicarea halterelor (împinsul halterei cu pieptul și cu tot corpul cu ajutorul mușchilor
picioarelor)
● Ridicarea și coborârea umerilor sub greutate
● Ridicarea greutății de la pământ cu amplitudine completă, tracțiuni „sumo”
● Ridicarea greutății spre abdomen din aplecat
Tipuri de exerciții bazate pe extindere și funcționare statică:
● Tracțiuni (suspendat și orizontale)
● Flotări la para lele
● Tracțiuni la aparatele multifuncționale, vertical și orizontal (cu fixare)
● Scândura
● Hiperextensie

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
30
● Aplecări
● Exerciții pentru echilibru
● Luntrea
● Exerciții cu halterele în sprijin (scaun, bancă)
● Aparatele multifuncționale „kinezis”
2. Cifoza
Este o deformare a coloanei vertebrale în plan vertical, se poate observa prin curbura excesivă a
coloanei la nivelul mijlocului spatelui spre ceafă, așa -numita cocoașă. Cifoza poate varia în funcție
de severitate. În general, cu cât curba este mai mare, cu atât este mai gravă condiția. Curbele mai
mici pot provoca dureri ușoare ale spatelui, sau pot fi lipsite de simptome. Curbele mai severe pot
provoca deformări semnificative ale coloanei vertebrale. Pot avea ca rezultat o cocoașă vizibilă pe
spatele elevului.

Exercițiile cu spatele la bară sunt cele mai folositoare pentru corectarea deficienței, astfel
membrele superioare vor fi în plan posterior. Picioarele se lucrează în plan anterior crescând f orța
musculară și întărind mușchii abdominali, obiective de bază în corectarea cifozei.
Poziția așezat este predispozanta cifozelor , de aceea trebuie sa se țină seama de poziția elevilor în
bănci . In cazul în care cifoza a fost deja instalată , banca poa te fi adaptată în sensul corectării
coloanei , prin fixarea pe spîtar a unor rulouri care să oblige adoptarea unei poziții redresante. De
asemenea , pentru corectarea cifozei sunt utilizate exerciții fizice care vor avea in vedere :
 tonifierea în condiții de scurtare a grupelor musculare din regiunea convexității curburii
 tonifierea în regim de alungire a grupelor musculare din regiunea anterioară a toracelui
 corectarea deficiențelor asociate ale umerilor, omoplaților și toracelui
 imprimarea unui reflex de atitudine corectă a corpului în condiții statice și dinamice

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
31
Pozițiile fundamentale recomandate pentru exerciții sunt : stând, șezând, pe genunchi , decubit
ventral , decubit dorsal, atârnat . Asocierea extensiei brațelor duce la creșterea eficienței
exerc ițiilor . De asemenea, pot fi efectuate exerciții cu mingi medicinale, bastoane , măciuci,
extensoare, săculețe cu nisip, gantere, cât și aparate precum banca de gimnastică și șpalierul.
Tipuri de exercții :
 exerciții de trunchi , de extensie a segmentulu i dorsal , de îndoiri și răsuciri laterale,
întinderi ale coloanei în axul vertical și rotări ale trunchiului înapoi
 exerciții efectuate cu brațele ce urmăresc amplificarea mobilității segmentului dorsal și
corectarea deficiențelor umerilor și omoplaților
 exerciții executate cu membrele inferioare pentru tonificarea musculaturii abdominale .
Întinderi, îndoiri, depărtări , apropieri , forfecări
 exerciții de expirație corelate cu exerciții de trunchi și membre
 exerciții cu bastoane, mingi medicinale, extenso are
 exerciții la aparate de gimnastică – bancă , ladă , scară fixă
 exerciții cu caracter aplicativ – mers , târâre, transport de obiecte
3. Lordoza
Este o postură anormală a coloanei vetebrale în zona dorso -lombară, poate fi identificată cu
accentuarea curburii naturale a spatelui . De obicei, ea poate apare ca rezultat al unui viciu de
poziție al copilului, purtarea incorectă a ghiozdanului, greutatea acestuia dar poate avea și o cauză
patologică, de exemplu, rahitismul (carențe de vitamina D).
Lordoza o întâlnim mai des la gimnaste, înotătoare, gravide sau persoane supraponderale și
la persoanele care poartă încălțăminte cu tocuri înalte. Printre cauzele hiperlordozei enumerăm și
statul în picioare un timp îndelungat, acțiune ce duce la scurtarea mușch ilor spinali, ei fiind mușchii
care lordozează și nu greutatea corpului.

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
32

În cazul lordozei,exercițiile fizice ajută la întărirea musculaturii abdominale, fapt care va duce la o
mai bună susținere a coloanei și va ajuta la corectarea curburii.
Toate aceste afecțiuni ale coloanei vertebrale pot fi corectate din timp dacă apar, atât prin
corectarea pozițiilor incorecte ale copilului chiar acasă, de către părinți și profesori . Nu trebuie
neglijate sub nicio form ă, ele neavând doar consecințe de tip estetic pe măsură ce copilul se
dezvoltă, ci și fiziologic, conducând la probleme ale organelor interne, probleme respiratorii,
cardiace, etc
Pe lângă tonifierea musculaturii abdominale se mai urmărește detensionarea m usculaturii.
-detensionarea muschiului psoas iliac . Acest mușchi are un rol extrem de important. Este un
mușchi stabilizator al spatelui, leagă picioarele de coloana vertebrală, și este crucial în mișcările de
bază, precum mersul. Acționează ca un pod de suspensie între picioare și trunchi. Influențează
mobilitatea, echilibrul structural, funcționalitatea articulațiilor, flexibilitatea .
-detensionarea și întinderea musculaturii lombare prin flexia coapselor pe bazin;
-retroversia bazinului prin contracția simultană a mușchilor fesieri și abdominali
-tonifierea musculaturii din partea posterioară a coapselor;
-tonifierea fesierului, pe masură ce se întăresc mușchii stabilizatori ai trunchiului. Aceștia vor ajuta
să susțină coloana vertebrală și să reducă p resiunea asupra mușchilor lombari.
Tipuri de exerciții :
1. Din poziția decubit dorsal, adică culcat pe spate, cu genunchii îndoiți:
-cu brațele pe lângă corp: apropierea și depărtarea omoplaților( de 10 ori);
-ridicarea lentă a brațelor prin lateral, până ajung în prelungirea trunchiului inspirăm, la coborârea
brațelor expirăm( de 10 -15 ori);
– ridică bărbia în sus coborând umerii spre sol, apoi coboară bărbia cu ceafa lipită de sol și ridică
umerii de pe sol (de 8 – 10 ori);
– înclinarea capului spre drea pta și spre stânga, cu tendința de a lipi urechea de umăr (de 10 ori);

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
33
– răsucirea capului spre dreapta și spre stânga ( mișcarea se realizează descriind un arc de cerc cu
bărbia, de un umăr spre celălalt – de 10 ori ).
2. Din poziția în genunchi și spri jin pe palme:
– îndoirea coatelor, cu apropierea pieptului de sol( de 10 ori);
– pe genunchi, pe călcâie șezând, cu brațele întinse inainte pe sol – expirație ; ducerea trunchiului
înainte, prin târârea pieptului pe sol și flexarea brațelor, până ajunge în poziția pe genunchi, cu
sprijin pe palme – inspirație ( de 8 -10 ori);
– mâinile la spate: aplecarea trunchiului înainte ( de 8 -10 ori );
-cu mâinile la ceafă :aplecarea trunchiului înainte (de 8 -10ori ).
3. Din poziția decubit lateral,adică într -o part e:
– ridicarea capului cu tendința de a apropia urechea de umăr, și pe stânga și pe dreapta (de 8 – 10 ori
);
– capul sprijinit pe brațul îndoit. Se ridică capul contra rezistenței opuse de mâna cealaltă ( de 8 – 10
ori ).
4. Din pozițiile stând sau șezând , exerciții cu bastonul ținut de ambele capete:
– cu bastonul ținut la spate de la capete, mers cu extensia brațelor și ducerea bastonului înapoi (de
15-20 ori);
– din mers, exerciții de extensie a brațelor cu arcuire sus și lateral ( de 20 de ori);
– bastonul sprijinit pe omoplați, aplecarea trunchiului înainte cu arcuire și capul sus – revenire ( de
10 ori );
– din șezând pe scaun, respirație diafragmatică cu relaxarea peretelui abdominal în inspirație și
contractarea acestuia în expirație ( de 8 ori );
– din șezând cu trunchiul încovoiat : trunchiul se ridică în inspirație și se relaxează concomitent cu
o expirație forțată ( de 8 ori ).
5. Din poziția pe genunchi și sprijin pe palme:
– îndoirea coatelor cu coborârea pieptului și ridicarea capului – privirea înainte – revenire ( de 10 ori
);
– îndoirea coatelor cu ridicarea alternativă a unui picior întins înapoi – revenire ( de 10 ori);
– ridicarea brațului și piciorului opus – revenire ( de 8 – 10 ori) – repetare cu membrele de partea
opusă;
– mers în patru labe – 1 minut, capul în prelungirea trunchiului.
Se mai recomandă mersul pe bicicletă și înotul în apă calduță.
În general, lipsa tonusului muscular și postura greșită, poate duce la dureri cronice și pe
termen lung. Duce la afectarea discurilor in tervertebrale și a structurii osoase, ducând chiar la

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
34
afectiuni precum: discopatii , lombalgii, hernii, etc. Așadar, soluția este să facem cât mai multă
mișcare. Mișcarea ne poate ajuta și ne dă starea de bine de care avem nevoie în fiecare zi.
II.3 . Preg ătirea profesorului de educație fizică în contextul actual
Școala reprezintă instituția cu cel mai mare rol în formarea omului pentru viață, în cadrul ei
elevul este modelat multilateral sub aspect intelectual , fizic, moral, estetic, civic , încă de la o
vârstă fragedă, astfel încât treptat, să se realizeze viitoarea sa personalitate.
Copiii și tinerii, supuși astăzi unor eforturi intelectuale tot mai mari și mai complexe,
necesare cunoașterii și însușirii noului pe care trebuie să -l desăvârșească în per manență, au nevoie
de o educație fizică, rațional concepută, organizată și realizată, care să le sporească vigoarea fizică
și intelectuală.
Realizarea multiplelor sarcini ce revin educației fizice, disciplină de mare răspundere în
cadrul procesului de înv ățământ , este eșalonată pe întreaga durată a școlarității elevilor , de la
instituțiile de preșcolari, școlile de toate nivelele, inclusiv învățământul universitar , având obiective
importante în desăvârșirea biomotrică a tinerii generații , cât și în pla n sanogenetic. Îndeplinirea lor
se realizează în cadrul obiectului Educație fizică în principal , cât și în alte forme de activitate legate
de acest specific.
Specialiștii pentru predarea acestei discipline sunt pregătiți în faciultățile de educație fizic ă
și sport .De buna lor pregătire teoretico – metodică și practică depinde în mare măsură desfășurarea
cu succes a activității ulterioare ca profesor de educație fizică, căruia îi revin importante sarcini în
pregătirea pentru viață a elevilor pe care îi for mează.
În aspectul problemei examinate , pregătirea profesional – pedagogică pentru realizarea
sarcinilor în cadrul procesului instructiv – educativ al disciplinei Educație fizică, constă în însușirea
cunoștințelor din diverse științe, cunoștințe care – i permit înțelegerea fenomenului atât din punct de
vedere practic – aplicativ, cât și biologic, psihologic, pedagogic, educativ și social.
Educația fizică, cu obiectivele ei bine stabilite, cu funcții fiziologice, educative și sociale , se
adresează efectivulu i de copii și tineri cu stare de sănătate normală . În același timp , programa de
învățământ a disciplinei Educație fizică, nu prevede sarcini preciseîn ceea ce privește desfășurarea
activitățiide corectare pentru elevii care prezintă deficiențe fizice.
Prin lecția de educație fizică, singura formă de activitate fizică obligatorie pentru toate
treptele de învățământ , se pot obține rezultate bune în ceea ce privește corectarea deficiențelor
fizice funcționale și a celor cu grad mic de afectare , îmbinând g imnastica medicală cu mijloacele

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
35
specifice educației fizice. Deficiențele mai grave , odată depistate , trebuiesc îndrumate spre
unitățile medicale de specialitate, de recuperare. Acest lucru este deficitar în prezent din mai multe
motive :
 lipsa precizării sarcinilor exprese pentru activitatea de depistare și corectare a deficiențelor
fizice la nivelul școlii
 lipsa atenției suficiente pentru starea de sănătate a elevilor, cu toate că acesta este unul din
obiectivele principale ale educației fizice
 numărul mic de ore prevăzut în programă pentru această disciplină
 lipsa unei conexiuni a disciplinei cu practica pedagogică a studenților , ce poate contribui la
îmbunătățirea pregătirii profesionale a acestora
Ameliorarea acestor neajunsuri poate fi obț inută în lecția de educație fizică,
contribuid la depistarea și corectarea efectivă a deficiențelor fizice, știut fiind faptul că
practicarea gimnasticii corective nu necesită amenajări speciale deosebite.În aceste
condiții, lecția de educație fizică , ori entată și spre acest fenomen, mai bine organizată prin
contribuția profesorului de educație fizică, bine pregătit, poate contribui la îmbunătățirea
situației. Astfel profesorul de educație fizică ar putea lucra diferențiat cu elevii.
Pentru organizarea efi cientă a lecției de educație fizică în funcție de nivelul dezvoltării
diferențiate a calităților motrice/ deficiențe se va ține cont de următoarele momente metodologice:
1) Pregătirea profesorului către acest tip de lecții:
 asigurarea condițiilor m ateriale optime pentru desfășurarea lecției;
 amenajarea prealabilă a materialelor, instalațiilor și a locului de desfășurare a lecției;
2) Selectarea mijloacelor:
 mijloacele vor fi selectate în funcție de obiectivele lecției ;
 mijloacele nu se vor di ferenția esențial de la elev la elev.
3) Organizarea lecției:
 partea pregătitoare a lecției va fi organizată sub diferite forme organizatorice
( metodele frontală și pe grupe ) ;
 partea de bază va fi organizat ă pe grupe în funcție de obiectivele lecției și nivelele de
pregătire a elevilor pe calități motrice/deficiențe diferențiat;
 partea de încheiere va fi desfășurată tradițional
 schimbul elevilor de la o sarcină la alta se va efectua de cadrul didactic;
 cadrul didactic va dirija cu tot procesul de instruire pe parcursul lecției;

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
36
 cadrul didactic va evalua și nota elevii în funcție de nivele de pregătire și progresul acestora
;
4) Dozarea efortului fizic:
 efortul fizic va fi dozat în funcție de nivelul de p regătire a elevilor ;
 dozarea efortului fizic se va înfăptui în baza factorilor exteriori a elevilor ( transpirația,
înroșirea pielii, sporirea frecvenței respirației, scăderea coordonării mișcărilor).

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
37
CAPITOLUL II I
Aplicații , rezultatele /datele cercetării și interpretarea lor
III.1. Mijloacele folosite pentru corectarea deficiențelor fizice
În activitatea cotidiană a elevului, deosebit de important este procesul de dezvoltare fizică,
care decurge diferit la fiecare copil. Creșterea și dezvoltarea copilului , refacerea funcțională a
organismului acestuia depinde în mare măsură de factori sociali și de factorii vieții particulare în
condițiile sistemului de învățământ existent.
Educația fizică ocupă un loc important în proce sul educării tinerei generații și promovează
cerințele de a folosi toate posibilitățile culturii fizice pentru asigurarea sănătății , dezvoltarea
multilaterală și pregătirea pentru viață a tineretului. Din acest motiv, orele de educație fizică trebuie
să se desfășoare în deplină concordanță cu particularitățile de vârstă , anatomo – fiziologice și
psihologice ale copilului, folosind individualizarea flexibilă , dependentă de schimbarea reacției
organismului. Acestea au loc în condiții de asimilare și îmbogăț ire a noi metode , procedee,
cunoștințe, corelând dezvoltarea fizică și intelectuală a copiilor.
O deosebită atenție suscită problema formării corecte a aparatului locomotor al elevului ,
care este baza unei vieți normale. Din păcate, practica educației fi zice a elevului ne demonstrează o
insuficientă orientare către sport ale copiilor , părinților , a noastră ca cetățeni .
Ca orice alt obiect de studiu, disciplina Educație fizică este obligatorie pentru fiecare elev.
Practicarea scutirii elevilor de la or ele de educație fizică este în discordanță cu programa școlară și
reprezintă o gravă încălcare a acesteia. Se admite doar atunci când sunt grave probleme de sănătate.
Teoria și expierența avansată a predării educației fizice și programele școlare în unele țări prevăd
împărțirea elevilor în trei grupe – grupa de bază , pregătitoare și specială .
Această diferențiere trebuie făcută după un control medical , care are loc anual și după care
medicul definește căruia dintre copii i se poate suplimenta încărcătur a fizică , căruia i se poate
reduce și cui i se interzice definitiv sau temporar practicarea exercițiilor fizice.
Toți elevii sănătoși și cu o dezvoltare fizică normală , cât și aceia dintre ei care au deficiențe
minore alcătuiesc grupa principală. Ei stud iază conform programei de învățământ și pot participa la
activități extrașcolare , sau continuându -și activitatea în anumite secții sportive. În țările dezvoltate
se pune mult accent pe activități sportive , numărul de ore pe săptămână fiind mult mai mare decât
în România.

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
38
Elevii cu deficiențe minore, dar care invocă rămâneri în urmă în dezvoltarea fizică și nu au o
pregătire suficientă pentru grupa de bază , sunt incluși în grupa pregătitoare.Chiar și o delimitare a
elevilor pe grupe medicale , nu are o ma ximă eficiență în corectarea deficiențelor aparatului
locomotor al elevilor , cel mai important moment – profilaxia , poate fi indeplinit doar în cadrul
lecției.
De aceea , este necesară perfecționarea practicării lecției de educație fizică în vederea
extinderii volumului și conținutului mijloacelor folosite în scopul profilaxiei și corectării
deficiențelor fizice la elevii cu afecțiuni , și prevenirea instalării acestora la cei sănătoși.
Mijlocul de bază pentru corectarea deficiențelor fizice este exerciți ul corectiv. Exercițiul
corectiv este o acțiune corporală statică sau dinamică, încadrată în cerinț ele generale de practicare a
exerciț iilor fizice cu respectarea regulilor: anatomice, fiziologice, biomecanice, folosite pentru
prevenirea sau corectarea deficiențelor fizice. Exerciț iul trebuie s ă tonifice musculatura care asigură
forța necesară menținerii segmentului afectat în poziție și atitudine corectă, acționând în același
timp asupra sistemului nervos la nivelul căruia se realizează stereotipia de r edresare și
automatizarea mișcării ș i posturii corecte.
Elemente corective din gimnastică, jocuri ș i sporturi. Multe elemente din gimnastica de bază
pot c ontribui la corectarea deficienț elor fizice. Aparatele de gimnastică oferă posibilitatea de a
efectua exerciții corective cu mare eficiență terapeutică . Ex: s cara fixă, banca de gimnastică, bară
fixă, inele, șpalier . Toate acestea permit crearea unui complex de exerciți i corective
variate. Înotul are cea mai mare valoare corectiva prin variația mișcărilor necesare. Canotajul,
vâslitul pot corecta deficienț ele toracale. Ciclismul corectează deficienț e ale bazinului.

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
39

III.2. Execiții fizice privind formarea și corectarea posturii elevilor
Exercițiul fizic reprezintă actul motric repetat în mod conștient și sistematic în scopul
creșterii potențialului biologic al omului, exprimat prin perfecționarea dezvoltării fizice, creșterea
capacității motrice, corectarea deficiențelor fizice ș i recuperarea motorie.
Exercițiul fizic este mijlocul de bază al educației fizice, antrenamentului sportiv și
kinetoterapiei și are o serie de caracteristici:
– se realizează totdeauna cu consum energetic (efort), necesar efectuării contracțiilor musculare sub
controlul sistemului nervos și care are ca efect stimularea funcțiilor organismului;
– este special conceput pen tru realizarea scopului propus -perfecționare fizică, dezvoltare a
calităților motrice, corectare a unei atitudini sau deficiențe fizice, r ecuperare după accident sau
boală
-se efectuează sistematic, după reguli metodice precise , întrucât numai efectele cumulative ale
practicării sale pot realiza obiectivul propus

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
40
-deși influențează prioritar sfera biologică a ființei umane, are certe efecte și în plan psihic (prin
stimularea proceselor fundamentale excitația și inhibiția, a gândirii, memoriei, imaginației etc), în
plan intelectual (lărgirea fondului de cunoștințe), ca și în plan moral și estetic.
Un rol deosebit de important îl reprezintă e xercițiile de gimnastică . Acestea sunt mișcări
speciale delimitate, cu ajutorul cărora se obține o acțiune asupra grupelor de muschi și asupra
organelor interne legate de aceștia. Efectuarea exercițiilor de gimnastică implică o anumită poziție
inițială , direcția mișcării , amplitudinea , viteza și intensitatea efortului muscular. Cu ajutorul
exercițiilor de gimnastică se formează anumite deprinderi de mișcare , se dezvoltă îndemânarea ,
forța, rezistența și elasticitatea.
O grupă aparte o constituie exe rcițiile corective care ajută la înlăturarea deviațiilor
aparatului locomotor. Scopul principal al acestora în școală este formarea la elevi a posturii corecte
în activități statice și dinamice . Cel mai des se folosesc exerciții cu obiecte și la aparate , exerciții
ușor de realizat , deoarece acestea se găsesc aproape în fiecare sală de sport : bastoane , mingi
medicinale , gantere de mărimi diferite , corzi , săculeți de nisip , bănci de gimnastică , șpaliere.
Exerciții fizice dinamice cu caracter corectiv
Exercițiile dinamice se pot realiza în gimnastica medicală sub forma miș cării active, libere sau
legate, a mișcării active cu rezistență . Exerciț iile dinamice corective se pot sistematiza astfel:
1. Exerciții active de cap și gât, trunchi, membre superioare ș i infer ioare – executate liber sau
cu îngreuiere;
2. Exerciții de respiraț ie cu caracter corectiv;
3. Exerciț ii aplicative cu caracter corectiv;
4. Exerciții de redresare ;
5. Exerciț ii de relaxare a grupelor musculare .
1.Din grupa exercițiilor active fac parte , în primul rând, exerciții active cu segmentul deficient ,
precum și exerciții cu segmente învecinate, care amplifică mișcările corective ale deficienței
primare. Exerciț iile active vor fi foarte bine localizate numai la segmentul deficient, pentru a nu
crea alte deficienț e compensatorii. Exemplu: pentru corectarea lor dozei lombare se vor executa
mișcă ri de flexii ale trunchiului numai la nivelul regi unii lombare, coloana vertebrală toracală fiind
fixată sau menț inută în poziț ii corective. Aceste mișcări pot fi executate cu î ngreuiere – mingi
medici nale, bastoane, gantere sau împotriva unei rezistenț e manuale sau opuse forței gravitaț iei.
Exercițiile segmentelor învecinate deficienț ei principale vor întregi sau corecta exerciț iul
principa l. Astfel , membrele superioare în lordoza lombară vor lucra î n plan posterior, pentru a evita
compensarea cifotică a coloanei vertebrale dorsale, î n timp ce membr ele inferioare vor fi duse,
menținute sau fixate î n plan anterior, pentru corectarea poziț iei bazinu lui. De asemenea, aceste

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
41
exerciț ii vor fi executate liber sau cu îngreuiere diferită . În cadrul exercițiilor corective, mișcă rile
pot fi executate ana litic, da r cele mai bune rezultate se obțin atunci când se execută exerciții
combinate.
2. Exercițiile de respirație cu caracter corectiv se execută din poziții stabile. Se pot executa liber sau
în timpul exercițiilor de trunchi și membre superioare , din poziții simetrice sau asimetrice care sa
nu stânjenească mișcările toracelui. În general, e xercițiile de respirație se vor introduce la
sfârș itul părții introductive și în partea fundamentală a lecției, după exerciț iile corective mai grele.
3. Exerciț iile aplicative cu caracter corectiv se folosesc pentru educarea sau reeducarea
deprinderilor motrice de bază .Dintre cele mai bune exerciții aplicative cu conținut corectiv
sunt exercițiile de mers, exerciț ii de târâre și echilibru .
Exerciț iile de mers corectiv sunt introduse în partea introductivă ș i finală a lecției de educație
fizică . Se vor folosi numai acele exerciț ii de mers cu structură corectivă pentru deficiența primară . De
exemplu: mers pe vâ rfuri pentru corecta rea cifozei, mers cu genunchii îndoiț i, trunchiul vertical pentru
corect area lordozei (mers ghemuit) .
Exerciții de târâ re – se efectuează din poziții cu bază mare de susținere și centrul de greutate
foarte aproape de baza de sprijin. Aceste poziț ii permit o localizare precisă a exerciț iilor la nivelul
segmentului deficitar și angrenează î n lucru grupe mari musculare. Exercițiile de târâre se
execută din poziț iile fundamentale culcat, pe genunchi și sezând; dar și din poziț iile derivate ale
acestora, executate simetric sau asimetric. Exerciț iile de echilibru pot fi simple și asociate, cu purtări
de obiecte ușoare, determinând o solicitare simetrică a mușchilor antagoniș ti.
4. Exercițiile de redresare constau din luarea unor poziții corective și menținerea lor o anumită
perioadă de timp bine determinată. Se pot executa pasiv sau activ, în condiții de repaus, cât și de
mers . Redresă rile pasive se pot însoți de tracțiuni ș i presiuni imprimate asupra segmentului
deficient de că tre profesor . Cele mai bune redresări pasive se obțin din poziț ia atârnat ș i culcat.
Redresările active constau dintr -o autocorectare pro gresivă a atitudinii corpului, imprimând și
menținând poziț ii corective prin încercări repetate și insistente . Ele contribuie la formarea reflexului
de atitudine corect ă a corpului. Poziț iile cele mai indicate p entru executarea acestor exerciții sunt
pozițiile stând și șezâ nd.
În continuare voi prezenta câteva exerciții corective , pentru cele mai frecvente deficiențe minore
ale aparatului locomotor , care se întâlnesc la elevi . Educarea atitudinii normale a corpului trebuie să
fie în permanență î n preocuparile profesorului de educatie fizic ă. Aceste exerciții pot fi incluse
parțial sau integral în lecția de educație fizică și pot contribui la educarea atitudinii corecte.

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
42
1. Stând cu spatele lipit de un plan vertical (perete sau scară fixă), ducerea braț elor prin
lateral sus, simultan cu î ndoirea genun chilor ,pastrând spatele și brațele lipite pe planul vertical
în timpul executării exerciți ului.
2. Stând cu mâinile pe ș old ,cu spatele lipit de perete, î ndoirea trunchiului spre dreapta și
spre stânga , trunchiul rămânâ nd lipit de perete î n tim pul mișcă rii.
3. Stând cu mâinile pe șold ,cu spatele lipit de perete , deplasare lateral ă spre stânga,
cu doi pași de galop, menținâ nd spatele lipit de perete; aceeaș i deplasare spre dreapta.
4. Stând cu un baston apucat înainte jos , ducerea bastonului sus, cu înclinarea ușoară a
trunchiului î nainte.
5. Stând cu un baston menținut la nivelul omoplaț ilor, coatele îndoite, brațele lipite de
torace, î ntinderea coatelor simultan cu îndoirea genunchilor.

6. Stând cu genunchii îndoiți, cu un baston menț inut la spate, trecu t pe sub coate, trecerea
prin săritură în depărtat, stâ nd cu trunchiul ușor aplecat înainte, inspiraț ie, revenire – expiraț ie
7. Stând, spate în spate cu un partener, braț ele lateral sus, de mâini apucat, îndoirea
genunchilor, păstrâ nd spatele lipit de al partenerului, atât la îndoirea genunchilor, câ t și la
revenire.

8. Stând depă rtat cu spate le lipit de un plan vertical, mâ ini pe șold, î ndoirea trun chiului
lateral, cu ducerea braț elor lateral pe planul vertical, ins pirație, revenire – expiraț ie.

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
43

9. Stând cu fața la scara fixă – cu piciorul drept î ntins, sprijinit pe șipca a -5-a, trecerea
greutăț ii pe piciorul din față, cu î ndoirea lui simultan cu ducerea braț elor lateral. În timpul
executării mișcă rii brațelor, piciorul din spate se menține î ntins. Aceeași miș care se execută cu
sprijinirea piciorului stâ ng.

10. Stând spate în spate cu un partener, mâini pe ș old, pas înainte, urmat de apropier ea
celuilalt picior; trunchiul ș i membrele superioare își mențin aceeași poziție la revenire, câ nd
segmentele corpului trebuie să -și recapete același contact ca la poziț ia de plecare.
11. Stând cu spatele la scara fixă, mâinile pe șold, î ndoirea genunchiului stâng în față ,
ducerea genunchiului lateral până atinge scara fixă; spatele se menține drept, piciorul de bază
întins, iar cel îndoit sprijinit cu vâ rful la genunchiul piciorului de bază . Când genunchiul e ste
dus lateral, ridicarea pe vâ rf a p iciorului de bază, ș i revenire. Același exerciț iu cu piciorul opus.
12. Șezând încrucișat, cu mâ inile pe genunchi, ducerea capului în extensis cu tragerea
umerilor înapoi -inspirație, relaxare –expiraț ie.
13. Șezâ nd cu spatele lipit de scara fixă, brațele î n sus pe l angă cap, mâinile apucate deasupra
capului, îndoire laterală spre dreapta ș i spre stânga trunchiului, păstrâ nd tot timpul contactul spatelui cu
scara fix ă

III.3. Principalele caracteristici ale lecției de educație fizică , ca sistem didactic
Considerată ca fiind principala modalitate de organizare și desfășurare a procesului de
învățământ, lecția de educație fizică este o unitate dialectică, funcțională centrată pe obiective, care
implică conținuturi didactice și strategii de desfășurare și evaluare bine determinate. Ea reprezintă

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
44
cadrul în care se realizează inte racțiunea factorilor procesului instructiv -educativ: profesor -elev,
elev, scop, conținut, metode, tehnologii didactice.
În lecția de educație fizică profesorul este în permanentă mișcare, dealungul întregii lecții,
vorbește în continuu și trebu ie să creeze mereu o atmosferă de bună dispoziție și veselie. Cu toate că
are o structură asemănătoare cu celelalte lecții de la celelalte discipline, lecția de educație fizică are
specificitatea ei dată de efortul fizic depus și de spațiul specific amenaj at.
Lecția de educație fizică caracterizează prin faptul că:
•este cuprinsă în planul cadru de învățământ, sub formă obligatorie ;
•este organizată și desfășurată sub conducerea profesorului de educație fizică;
•are o durată bine stabilită;
•se desfășoară într-un timp bine precizat în orarul școlii;
•se desfășoară pe clase sau grupe de elevi omogene, ca vârstă, dezvoltare fizică și psihică;
•are la bază programa școlară;
•are teme și obiective precise;
•în cadrul lecției se însușesc toate componentele proc esului instructiv -educativ de educație fizică;
•îmbină optimal instruirea cu educația, adică informalul cu formalul;
•desfășurarea ei necesită condiții speciale (bază materială, concretizată în spații special amenajate și
materiale didactice specifice);
•este indicat să se desfășoare în aer liber;
•desfășurarea necesită echipament adecvat în funcție de locul de desfășurare și de condițiile
atmosferice.
Teor etic pornindu -se de la etapele învățării motrice care vizează deprinderile ș i priceperile,
s-au stabilit următoarele tipuri de lecț ii:
 de învăț are;
 de consolidare(fixare);
 de perfecț ionare;
 de verificare;
 mixte, reieșite din combinația celor patru , luate câte două (învățarea cu consolidarea;
învățarea cu perfecționarea; învăț area cu veri ficarea; consolidarea cu perfecț ionare a;
consolidarea cu verificarea și perfecț ionarea cu verificarea).
La început lecția a fost structurată pe trei părți, stabilizându -se la această structură o bună
perioadă de timp, după care s -a trecut la st ructura pe patru părți.

Conversie Profesionala Absolvent Agavriloaie Mihaela
45
Lecția de educație fiz ică pe patru părți a urmat celei pe trei părți și s -a făcut prin
diferențierea fostei prime părți (pregătitoare) în altele două rezultând astfel două părți:
partea introduct ivă și partea pregătitoare. Obiectiv ele ce trebuie a fi îndeplinite în
fiecare dintre cele patru părți sunt :
1. Partea introductivă cu obiective organizatorice și de ridicare a stării emoționale
2. Partea pregătitoare cu un conținut orientat spre angrenarea treptată a
organismului în efort și prelucrarea analitică a aparatului locomotor
3. Partea fundamentală
4. Partea de încheiere
Aceste structuri oferă mai multă libertate profesorului în organizarea lecției, în
repartizarea mijloacelor corespunzător gândirii sale metodice.
În prezent, structura lecției de educație fizică este realizat ă pe „verigi” , eșalonând
conținutul pe unități mici într -o succesiune cursivă (coerentă) cu caracter constant.
Actuala structură a lecției de educație fizică este reprezentată prin intermediul unui
număr de opt verig i, după cum urmează:
1. Organizarea colectivului de elevi;
2. Pregătirea organismului pentru efort ;
3. Prelucrarea analitică a aparatului locomotor ;
4. Dezvoltarea/educarea (sau verificarea) calităților motrice viteza sau îndemânarea;
5. Realizarea temelor lecției („În vățarea, consolidarea, perfecționarea sau verificarea
deprinderilor și/sau priceperilor motrice”);
6. Dezvoltarea/educarea (sau verificarea) calităților motrice forța sau rezistența;
7. Revenirea organismului după efort;
8. Aprecieri și recomandări.
Sub aspectul problemei ce ne preocupă, cea a deficiențelor aparatului locomotor ,
putem menționa că acest proces poate avea eficiență maximă , pe parcursul lecției de educație fizică
, în partea inițială și cea finală . Mai mult de jumătate de elevi prezintă atitudini greșite și deficiențe
fizice în ceea ce privește dezvoltarea fizică a organismului. De aceea consider ca este nevoie de
corectarea acestor abateri de la normal , corectare ce poate fi realizată în cadrul lecției de educație
fizică .
Organizarea lecției cea mai uzuală este frontală și de grup , care se corelează în scopuri profilactice
cu folosirea exercițiilor de corectare a deficiențelor locomotorii . Acestea nu exclud, însă forma
individuală , în acele cazuri în care unii elevi, din cauza afecțiunii sau a dezvoltării fizice
insuficiente , nu sunt capabili de a îndeplini cerințele profesorului .

Conversie Profesionala
Absolvent Agavrilo aie Mihaela

46

CAPITOLUL IV
Concluzii , propuneri , anexe , bibliografie

În cadrul caracterului global al educației, educația fizică și sportul
prezintă conținuturi și sarcini specifice, cu influențe de sistem asupra individului,
în plan fizic, motric, intelectual, estetic și moral. În același timp, educația fizică și
sportul p ot fi considerate drept forme speciale de educație prin fizic, care
conduc nu doar la finalități biologice, ci și la importante aspecte psihologice și
sociale.
Educația formală și informală beneficiază de valorile transmise prin
educație fizică și sport, cum sunt acumularea de cunoștințe, motivație,
aptitudini, dispoziția de a depune eforturi personale, precum și de calitățile
sociale, cum sunt munca în echipă, solidaritatea, voluntariatul, toleranța și fair –
play-ul, totul într -un context multicu ltural. Promovând respectul pentru
organismul propriu și al altora, educația fizică și sportul se constituie în forme
de educație pentru sănătate. Omul este, în primul rând, o ființă biologică ale
cărei componente structural -funcționale sunt, în mod general și spec ific,
influențate prin educație fizică și sport. Funcția de optimizare a potențialului
biologic reprezintă, de fapt, punctul de plecare al tuturor influențelor exercitate
asupra organismului uman.
Lipsa de activitate fizică conduce la excesul de greutate, favorizează
apariția obezității și a unor afecțiuni cronice, precum bolile cardiovasculare și

Conversie Profesionala
Absolvent Agavrilo aie Mihaela

47
diabetul, care afectează calitatea vieții, pun în pericol viața persoanelor și
creează probleme economiei și bugetului alocat sănătății ( Cartea Albă pri vind
Sportul , Comisia Comunităților Europene , 2007). Nu întâmplător, există
concepția potrivit căreia „sportul dă zile vieții și viață zilelor”. Din ce în ce mai
mulți copii încep să înlocuiască treptat mersul pe bicicletă sau fotbalul din
curtea școlii c u orele lungi petrecute în fața televizorului sau tabletei, de cele
mai multe ori luând și masa în fața ecranelor, lucru foarte dăunător pentru
organism.
În România, unul din 4 copii cu vârsta de 8 ani au probleme cu
greutatea, iar unul din 10 suferă de ob ezitate – arată datele statistice COSI, iar
acest lucru se întâmplă dintr -un cumul de factori: alimentație greșită, lipsa celor
trei mese pe zi, lipsa de activitate fizică, lipsa de somn și chiar faptul că putem fi
predispuși genetic la obezitate.
Potrivit unui studiu realizat de cercetãtorii britanici de la
Universitatea Cambridge, exercițiile fizice pot reduce în medie cu 40%
predispoziția geneticã pentru obezitate. Ce înseamnă asta? Chiar dacă
suntem predispuși genetic spre obezitate, putem controla aces t lucru prin
orele de activitate fizică petrecute la sală, la școală, în parc sau chiar acasă
– deci, nu doar că putem să compensăm prin mișcare, ci ne putem reduce
semnificativ această predispoziție!
În aceste condiții, domeniul educației fiz ice și sportului trebuie să
își asume, cu mai multă vigoare, rolul de promotor al stării de sănătate, pe
de o parte, prin competențele complementare ale specialiștilor (profesori,
antrenori, kinetoterapeuți), și, pe de altă parte, prin impunerea unor
progr ame-cadru profilactice, pe categorii de vârstă, în direcția realizării
obiectivelor specifice ariei de compentență a specialiștilor.

Conversie Profesionala
Absolvent Agavrilo aie Mihaela

48
În conformitate cu Ordinul nr. 3309 din 2.03.2009, specialitatea
educație fizică a fost ciuntită din planurile de învățămâ nt, fiind introdusă
în trunchiul comun, la majoritatea elevilor de liceu, o singură oră de
educație fizică pe săptămână. Unica oră de educație fizică prevăzută în
trunchiul comun este absolut insuficientă pentru ca un copil să ajungă să -și
însușească la un nivel cât de cât acceptabil competențele pe care acesta ar
trebui să le aibă la sfârșitul ciclului liceal, așa cum sunt cuprinse în
programele de educație fizică elaborate de către Ministerul Educației,
Cercetării și Inovării pentru o singură oră pe săpt ămână. Pentru a forma o
postură corectă elevilor și a diminua unele deficiențe fizice , este necesar
ca profesorul sa lucreze cu elevii , în școala cel puțin 3 ore pe săptămână,
în trunchiul comun , cu caracter obligatoriu . Profesorii ar trebui să fie
mai aten ți la postura elevilor și deficiențele lor fizice ,și să lucreze
diferențiat cu elevii în cadrul orelor de educație fizică . Pentru a se
îndeplini acest obiectiv , consider că numărul elevilor la clasă ar trebui să
scadă și că ar trebui ca la această disc iplină ar trebui să se lucreze
diferențiat , pe grupe mici de elevi( câte 6 elevi pe o grupă) .
La întrebarea „se practică suficiente activități sportive în școli?“,
răspunsul dat de cetățenii europeni a fost „nu“. Documentul a identificat o
serie de probl eme de importanță majoră: prea puțin timp acordat sportului
și scăderea mediei de timp alocat activităților sportive la 109 minute pe
săptămână în școlile primare și 117 în liceu. Ambele cifre sunt în cădere
liberă începând cu 2002. Parlamentul European îndeamnă Statele Membre
să continue campaniile de informare destinate copiilor de vârstă școlară și
părinților acestora cu privire la conexiunile între modul de viață sănătos,
exercițiul fizic și alimentație. Mai mult, deputații susțin că ar trebui

Conversie Profesionala
Absolvent Agavrilo aie Mihaela

49
acceptate acele principii conform cărora în orar ar trebui să fie prevăzute
cel puțin 3 ore de educație fizică pe săptămână, urmând ca școlile să
depună eforturi pentru a depăși acest prag, în funcție de posibilități.
Educația fizică reprezintă o componentă a educa ției, exprimată printr –
un tip de activitate motrică ce dispune de forme de organizare și reguli de
desfășurare, care urmărește optimizarea potențialului biomotric și psihic al
individului, în vederea creșterii calității vieții.
Sportul este o activitate d e întrecere, constituită din ansamblul ramurilor de
sport, care are drept obiectiv dezvoltarea condiției fizice și psihice a individului,
pentru obținerea de performanțe în competițiile de toate nivelurile.
De ce importantă educația fizică și sportul în școală?
Pentru că această disciplină reprezintă o componentă a educației permanente
care ajută în diferite moduri la educarea și formarea copiilor, tinerilor și
adulților, având o contribuție esențială la dezvoltarea personală și profesională
a acestora . Deși, știm că educația fizică desfășurată în
școală îndeplinește un rol deosebit atât în procesul de formare și dezvoltare a
personalității elevului cât și în cel de educație pentru sănătate, această
disciplină nu reprezintă
o prioritate reală pentru Ministerul Educației.
În timp ce politicile mondiale și europene se preocupă de
îmbunătățirea stării de sănătate a populației, de promovarea unui stil de viață
sănătos precum și de dezvoltarea fizică armonioasă a tinerei generații,
autoritățile române nu dau nici un semn că ar dori o schimbare în acest sens. Ne
dorim ca acțiunile autorității Statului, în domeniul educației fizice și sportului, să

Conversie Profesionala
Absolvent Agavrilo aie Mihaela

50
vizeze ca România să devină o țară cu o populație sănătoasă, viguroasă, bine
educată, o țară a excelenței pe pl an sportiv, vizibilă în lume prin valorile sale.

Conversie Profesionala
Absolvent Agavrilo aie Mihaela

51
Bibliografie

1.Veronica Bălteanu , Îndrumar practic de kinetoterapie , Editura Univ. ”
A.I.Cuza ”, Iași ,1997
2. Veronica Băltenu ,Profilaxia și terapia deficențelor fizice în școală ,
Editura Univ. ” A.I.Cuza
”, Iași ,2 000
3.Fetescu Sava , Bazele didacticii educației fizice școlare , Editura PIM ,
Iași, 2016
4. Georgeta Nenciu , Biomecanică , Curs în tehnologia IFR , București,
Editura Fundației România de
Mâine , 2012
5. Cârstea, G., Teoria si metodica educatiei fizice si sportului,
Ed.Universul,Bucuresti,1993.
6. Dragnea, A., Bota,A.,Teoria activitatilor motrice. Editura. Didactica si
Pedagogica,
R.A., Bucuresti.1999
7. Gabriel Cioroiu , Esențial în anatomie și biomecanică , Editura
Universității
Transilvania , Brașov , 2006
8. C.Șerbescu , Kinetoprofilaxie primara . Biologia conditiei fizice, Ed.
Universitatii
din Oradea, 2000

Conversie Profesionala
Absolvent Agavrilo aie Mihaela

52
9. T.Sbenghe ,Kinesiologie – știința mișcării, Ed. Medicala , Bucuresti
2005
10. Paul Fielder, Dezvoltarea fizică generală – Îndrumar metodic , Editura
BIT , Iași ,2003
11. Paul Fielder, Educație fizică și sport design instrucțional , Editura BIT
, Iași ,2003
12. Ionescu A., Motet D. , Corectarea deficiențelor fizice la copii de vârstă
școlară , București ,
Editura Didactică și Pedagogică , 1994
13. Fesnic I., Santa I., Gimnastică de bază , Curs UAI , Cluj – Napoca ,
2003
14. Almășan D.,Lupan G., O istorie a exercițiilor fizice a Educației Fizice
și a Sportului , Curs
UAI , Cluj – Napoca , 2003
15. Obrascu C. , Corectarea coloanei vertebrale , Editu ra Medicală ,
București , 1993
16. Drăgan I., Demeter A., Sport și sănătate , Editura Sport – Turism ,
1990
17. Manghiuc G., Referat – Particularități somatice,funcționale, psihice și
motrice ale elevilor de gimnaziu
18. Oprea O, Tehnologia instruirii , Ed itura Didactică și Pedagogică ,
București, 1979
19.Nicola I, Pedagogie , Editura Didactică și Pedagogică , București,
1994

Conversie Profesionala
Absolvent Agavrilo aie Mihaela

53
20. Cerghit I., Perfecționarea lecției în școala mod ernă , Editura Didactică
și Pedagogică , București, 1983
21.Ionescu M., Radu I.,Didactică modernă , Editura Da cia , Cluj -Napoca,
1995
22.Marolicaru M .,Tratarea d iferențiată în educația fizică , Editura Sport –
Turism, București,1986
23. Paul Fielder , Didactica educației fizice și sportive , Editura Fundației
Chemarea , Iași 2003
Webgrafie

https://www.digi24.ro/regional/digi24 -iasi/studiu -uaic-iasi-7-dintre -elevi –
au-boli-ale-coloanei -8-sunt -suprap o
https://www.kotsuban -yumeiho -taiso.ro/notiuni -elementare -de-
anatomie -biofizica -si-biomecanica -ale-aparatului -locomoto r/nderali –
270887
https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp -m/2004326
http://www.scritub.com/timp -liber/sport/INCEPUTURILE -EDUCATIEI –
FIZICE -53735.php
http://www.minutedemiscare.ro/despre_istorie.html
http://www.creeaza.com/familie/medicina/POZITIILE -FUNDAMENTALE –
FOLOSIT295.php

Conversie Profesionala
Absolvent Agavrilo aie Mihaela

54

Conversie Profesionala
Absolvent Agavriloaie Mihaela

55