Conversia Spatiilor Industriale
– CONVERSIA SPAȚIILOR INDUSTRIALE –
1.1. Coperta
1.2. Pagina de titlu
persoane fara adapost
reconversie, conversia spatiilor industriale
1.3. Pagina de cuprins
PLANUL LUCRĂRII/
PLAN DE IDEI
Structura lucrării este direcționată de….
Structura lucrării este direcționată de….
1.4. Introducerea
DEFINIREA ARIEI DE STUDIU-TERMINOLOGIE
SCOPUL LUCRĂRII
importanța și actualitatea temei;
ARGUMENT
prezentarea pe scurt a conținutului lucrării;
metodologia de lucru;
1.5. Corpul lucrării
Capitolul 1;
MOTTO
„Nu da pește săracului, ci învață-l cum săpescuiască!”
„Sărac lipit, caut altă viață!” (2003) [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]
CUVINTE CHEIE
romii, presa etnică,
Istoria săraciei;
Scurt istoric al fenomenului persoanelor adulte fara adapost
Saracia:Definiție, dimensiuni, tipologii
Sărăcia înseamnă o viață lipsită de șansele de a trăi în cadrul unui anumit standard minim de nivel de trai.
http://ro.wikipedia.org/wiki/S%C4%83r%C4%83cie
-Care sunt factorii ai sărăciei?
Cine sunt saracii?
Cine sunt Persoane fără adăpost („roofless” și/sau „homelesness”)
Ai fi putut sa fii vreodata omul fara adapost?
Suntem oameni si oameni. Suntem acei curiosi care acorda din timpul lor sa cunoasca omul fara adapost si sentimentul de a fi omul fara adapost. Ei intreaba de nenumarate ori “Cum este sa fii omul fara adapost?”, “Cum te simti sa fii omul fara adapost?”, “Ce faci cand esti omul fara adapost?”…
Imagineaza-ti ca esti un copil de 8 ani. Te intorci acasa de la scoala, usa este inchisa. Bati la usa. Un strain iti raspunde in final si te goneste. Nu stii unde sunt parintii tai. Tot ce ai sunt hainele de pe tine si un rucsac. Cum te simti? Unde te duci? Ce faci? Daca ai rude, poate poti sa le ceri ajutorul. Sau, poate te duci la un prieten, sa stai peste noapte. Unele dintre persoanele fara adapost, au fost parasite de parinti la o varsta frageda. Alti tineri adolescenti au fugit de acasa din cauza abuzului psihic sau sexual. Daca te poti imagina pe tine, un copil singur de 8 ani si fara adapost, o sa incepi sa iti dai seama cum este sa fii in locul omului fara adapost.
http://www.imparte.ro/Ajutor/Reintegrare-sociala/Omul-fara-adapost-71.html (2010)
Categorii de persoane fara adapost
Drepturile persoanelor fara adapost
Drepturile, în baza legii, de care poate beneficia o persoana adulta fara adapost
Saracie si somaj
Educatie, sanatate si saracie
ROMANIA:
Evaluarea saraciei
Evolutia si caracteristicile saraciei
1 din 5 romani este sarac sau traieste la limita saraciei.
http://stirileprotv.ro/stiri/social/1-din-5-romani-este-sarac-sau-traieste-la-limita-saraciei-masurile-cu-care-guvernul-vrea-sa-reduca-fenomenul.html
Romii
……
Saracia si caracteristicile comunitatii
Diferente urban/rural în transferuri
………………..
………………..
………………..
Cei cinci factori ai sărăciei (ca problema socială) includ: ignoranța, boala, apatia, lipsa de onestitate și dependența.
Aceștia contribuie la apariția factorilor secundari ai saraciei ca de exemplu: lipsa piețelor, lipsa infrastructurii, slăbirea conducereii, proasta guvernare, lipsa locurilor de munca, a aptitudinilor, capitalului și a alții.
Soluția pentru problema socială a sărăciei este soluția socială de eliminare a factorilor sărăciei.
[NUME_REDACTAT]; Sănătatea și Igiena: http://cec.vcn.bc.ca/mpfc/modules/emp-poru.htm
FACTORII SĂRĂCIEI [NUME_REDACTAT] Mari de [NUME_REDACTAT], PhD tradus de L. Tirziu revizuit de [NUME_REDACTAT]
Programele de protectie sociala si saracia
Protecție socială și persistența sărăciei
-,,Acasa"
Care este sensul lui„acasă” pentru aceste persoane/familii?
-Asigurările sociale
-Locuințele sociale
– Beneficiarii locuințelor sociale
– Rolurile asistentului social
– Activități
– Parteneriate si colaborari
-Exemple….
PRINCIPALELE CONCLUZII
Sugestii
in secolul al XXI-lea, numarul de persoane fara adapost ar trebui sa fie cu mult diminuat. Cum putem sa traim bine daca risipim resurse intr-un mod irational si ignoram nevoia de ajutor a nenumarate persoane fara adapost? Ar putea fi cateva moduri in care as puteam sa schimbam… ….. cateva sugestii.
1.Orice persoana tanara si sanatoasa ar trebui sa termine scoala cu o competenta prin care sa-si asigure traiul de viata. Scolile ar trebui sa ofere cursuri specializate de trainiguri care sa includa mai multe componente practice.
2.Consumul minim ar trebui mentinut la nivelul in care orice persona poate duce o viata echilibrata.
3.Persoanele cu boli mintale grave nu ar trebui sa ramana pe strazi. Ele au nevoie de custodie, trebuie tratate si ingrijite corespunzator pana cand se pot alatura din nou societatii.
4.Centrele de plasament si grupurile familiale ar trebui infiintate pentru persoane cu dizabilitati. Aceste grupuri fie isi dedica timpul lor full-time, fie se concentreaza pe anumite facilitati.
5.Alcoolicii si consumatorii de substante ilegale ar trebui internati pana cand isi revin complet, si apoi ajutati sa se reintegreze in societate ca indivizi contribuabili.
6.Intotdeauna vor fi si cei prea lenesi sa munceasca. Toti acestia ar trebui dusi intr-o tabara, timp de un an pentru traininguri intensive: treziti devreme, munciti pana la epuizare sub stricta supraveghere, pana la apusul soarelui
http://www.imparte.ro/Donatii/Donatii-inteligente/Imparte-ajutorul-tau-pentru-persoane-fara-adapost-46.html (2010)
-Finanțare
STUDIU DE CAZ ÎN MIERCUREA CIUC
-Saracie in Transilvania
-Saracial la nivel local
-Justificarea necesitații a centreu sociale
Capitolul 2;
-PATRIMONIUL INDUSTRIAL
1. Definirea si clarificarea conceptului de patrimoniuindustrial
– PATRIMONIU ARHEOLOGIC IMOBIL – RUINA
-Tipuri de ruine
– Valoarea ruinelor
2.Generalitati despre patrimonial industrial al Romaniei.
3.Expansiunea urbană, dezvoltarea industrialului
(Istoria de inceput a constructiilor industriale din Romania)
Etapa industrializării din perioada antebelică, < 1918
Etapa industrializării din perioada interbelică, 1918 – 1947
Etapa industrializării din perioada comunistă, 1947 – 1989
Etapa industrializării din perioada postcomunistă, > 1989
[NUME_REDACTAT]-industria ( și orașul postindustrial)
-TRANSFORMAREA PATRIMONIULUI
(După arhitectură. Transformare)
Reabilitarea clădirilor industriale este astfel o reîntoarcere la esență, în care tehnica se confundă cu arta, redevenind o ,,scoatere din ascuns” a adevărului. Starea disponibilă se transferă de la natură la cadrul construit, care este o coajă lipsită de funcțiune, un peisaj care așteaptă să fie descoperit și revelat.
http://www.monumentul.ro/pdfs/Radu%20Andrei%2009romii
-Strategii pentru dezvoltarea viitoare
-CONVERSIE sau RECONVERSIE
….de ce conversii, și nu reconversii, cum vine din franceză? Pentru că tema ne vine din spațiul anglosaxon și american, nu din cel francez; pentru că reconversie în română înseamnă ceva convertit de două ori și, mai ales, pentru că trebuie păstrat ceva din amintirea convertirii: conversia este o schimbare dramatică de funcțiune, așa după cum convertirea este o schimbare de religie, deci o schimbare dramatică în fondul intimstrăin, cum ar zice dl. Liiceanu. Între restaurare, renovare și schimbarea la față cu totul a unui obiect arhitectural prin operațiuni violente (demolare totală sau parțială, refațadări … "reconstrucții radicale" …. șade un obiect straniu al arhitecturii de azi: conversia (iar nu cum eronat mai e numită: "reconversia", ca și când ar fi vorba despre o dublă operațiune de conversie).
http://www.liternet.ro/versiuneimprimabila/atelier/14280/AugustinIoan/Conversienureconversie.html
-A restaura sau a conserva?
-Conversia ca mecanism al regenerării urbane
-DEZVOLTAREA ȘI TEORITIZAREA FENOMENULUI CONVERSIEI ARHITECTURALE
Schimbarile de tehnologie ale secolului XX-XXI, datorita raspandirii tehnicilor high-tech, cat si a transferul de la productie la servicii, au schimbat profilul economic si de identitate locala, lasand in urma suprafete distruse si poluate, astazi partial abandonate. Restructurate, aceste vaste suprafete pot conduce la crearea unor medii de viata exceptionale. Conservarea si reconversia particularitatiilor istorice sub forma de bunuri culturale si artistice face parte din noua tendinta de regenerare urbana cat si ca strategie in atragerea de capital.
‘Packing industry’ – Reconversia platformelor industriale. Scenariu.
Posted on December 15, 2010 by administrator
ing. peis. [NUME_REDACTAT] – URBANGreen concept
Membru asociat al [NUME_REDACTAT] din Romania – AsoP
-Echilibrul dintre prezervare, transformare și distrugere
-Evoluția fenomenului de conversie în România
-STIMULAREA REAMENAJĂRII TERENURILOR ȘI CLĂDIRILOR INDUSTRIALE DEZAFECTATE;
Capitolul 3;
-EXEMPLE
Cum se compară aceste conversii cu proiectele asemănătoare din România?
1.6. [NUME_REDACTAT] remarcabilelor monumente industriale si a ruinelor aflate astazi disparate la nivelul orasului, instalatii gigantice, adevarate catedrale ale deceniilor trecute, suprafetele pe care le deservesc, cu mare talent si investitii de capital privat consistent pot da startul unui amplu proces de dezvoltare urbana si culturala implicit, un nou stil de viata, un melanj de mijloace de exprimare.
Politica „tabula rasa” adica distrugerea tuturor vestigiilor trecutului trebuie sa capete accente de valorificare patrimoniala, creativa. Trebuie gasit echilibru intre o politica populara si una populista care sa atraga clientii printr-o reconversie discreta dar eficienta a sitului.
http://www.urbanistique.ro/%E2%80%98packing-industry%E2%80%99-reconversia-platformelor-industriale-scenariu/
1.7. Aparatul critic
Capitolul 4;
1.8.RELEVANTA STUDIULUI IN PROIECTUL DE DIPLOMA
/UTILIZAREA ÎN CADRUL PROPRIULUI PROIECT DE DIPLOMĂ
-CONTEXT: O SECȚIE A FOSTEI FABRICI DE TRACTOARE in [NUME_REDACTAT]
-prezentarea Orasului,Zona si fabrica….
1.9. [NUME_REDACTAT]
Publicații:
Web-sites:
1.9. Anexele
…………………………………………………………………………………………………………………………….
PLANUL LUCRĂRII/
PLAN DE IDEI
Structura lucrării este direcționată de….
1.4. [NUME_REDACTAT] oameni visează să trăiască în bogăție și lux, precum și să aibă un capital financiar nelimitat. În realitate, mulți oameni se luptă pentru a răspunde nevoilor lor cu salariul pe care îl primesc.
Există, de asemenea, cazuri în care oamenii sunt privați de necesitățile de zi cu zi, cum ar fi pastă de dinți, haine și mâncare. Psihologii cred că există unele caracteristici umane care îi împiedică să câștige bani.
http://www.publika.md/de-ce-sunt-unii-oameni-saraci-si-ce-trebuie-sa-faci-ca-sa-castigi-mai-multi-bani_2241111.html
szegenyseg es epulet ujra hasznositas
2.
Disparitia unei parti a siturilor industriale din cadrul oraselor europene a permis in ultimii ani extinderea si amenajarea unor noi spatii de utilitate publica si/sau semi-publica, mai mult au deschis noi perspective dezvoltarii oraselor. Reabilitarea vechilor situri industriale in spiritul unei conceptii ecologiste este preocuparea principala in numeroase orase europene.
Datorita schimbarilor de tehnologie si raspandirii tehnicilor high-tech cat si transferul de la productie la servicii, profilul economic al tarilor europene ne apare radical modificat. Conservarea si reconversia particularitatiilor istorice sub forma de bunuri culturale si artistice face parte din noua tendinta de regenerare urbana cat si ca strategie de atragere de capital.
Potentialul reprezentat de aceste platforme industriale nu poate fi trecut cu vederea. De asemenea, o platforma industriala neexploatata, izolata, dar cu posibilitati si oportunitati nelimitate isi pierde din consistenta daca nu este pusa intr-un context amplificat prin interventii de regenerare urbana intr-un viitor cat mai apropiat.
http://www.urbanistique.ro/%E2%80%98packing-industry%E2%80%99-reconversia-platformelor-industriale-scenariu/
DEFINIREA ARIEI DE STUDIU-TERMINOLOGIE
SCOPUL LUCRĂRII
importanța și actualitatea temei;
ARGUMENT
prezentarea pe scurt a conținutului lucrării;
metodologia de lucru;
1.5. Corpul lucrării
………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………
Motto:
Clădirile industriale dezafectate:
,,ambalaje umplute cu amintirile unor generații întregi, ce și-au păstrat încă farmecul lor poet,,
( [NUME_REDACTAT])
LAKATOȘ, [NUME_REDACTAT], Spatiile cu valență culturală în contextul conversiei funcționale a patrimoniului industrial, Ed. Universitară " [NUME_REDACTAT]", București, 2013, p. 42
Cuvinte cheie:
reconversie, conversia spatiilor industriale, reutilizarea spațiului industrial, industrializare, reabilitarea unui spațiu în ruină, sustenabilitate, energie regenerabilă, "reconstrucții radicale,,
INTRODUCERE
,, Istoria cladirilor create de om de-a lungul anilor este marcata de o schimbare constanta. Regimurile politice, religioase si economice infloresc si decad, dar cladirile supravietuiesc peste generatii. ,,
arh. Sebastian SAVESCU
[Total vizite – 111 / Vizite astazi – 1]
In actualitate: Reconversia functionala a cladirilir ( I)
http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2011/10/18/in-actualitate-reconversia-functionala-a-cladirilor-i/
Prima parte a lucrării este
Partea a două este
Primul capitol cuprinde:
[NUME_REDACTAT] II intitulat…. am prezentat principalele aspecte istorice
Capitolul III prezintă….
Capitolul IV cuprinde prezentare…..
Capitolul 1;
MOTTO
“Mai bine de jumătate din populația lumii trăiește în condiții aproape mizere. Pentru prima dată în istorie, umanitatea are cunoștințele și aptitudinile necesare pentru a elibera oamenii de sărăcie”. (declarație din anul 1949 a președintelui SUA [NUME_REDACTAT] – 1945 – 1953)
ANALIZĂ: [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] Publicat în 17 Oct 2014 de : V. Brădățeanu
CUVINTE CHEIE
romii, presa etnică,
Istoria săraciei;
Scurt istoric al fenomenului persoanelor fara adapost
Unde a apărut?
Sărăcia s-a născut odată cu omenirea. De la o epocă la alta, de la o societate la alta, fenomenul a fost tratat în moduri diferite. În cadrul unei expoziții, muzeul din Trier prezintă metamorfoza fenomenului sărăciei în viziunea popoarelor europene. Numeroase artefacte din Grecia, Egipt și [NUME_REDACTAT] documentează sărăcia în antichitate. "Oamenii nevoiași erau înfățișați sub forma unor pitici amuzanți care se jucau sau dansează cu maimuțe la fel de înalte ca și ei sau ca persoane cu handicapuri fizice. Acești oameni nu corespundeau idealului de sănătate și integritate corporală, motiv din pricina căruia ajungeau să trăiască pe stradă", afirmă [NUME_REDACTAT] – ghid al expoziției. http://www.dw.de/istoria-s%C4%83r%C4%83ciei/a-15204820
Persoane fără adăpost în lume
Primele demersuri nu aveau în vedere doar persoanele fără adapost, ci se adresau tuturor celor care se aflau într-o situație socială disperată. Astfel, încă din secolul IV, au apărut așezăminte de asistență a nevoiașilor. Este vorba de celebra Vasiliada, organizată în anul 374 de arhiepiscopul [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] cel Mare. Aceasta era un complex religios social care cuprindea: azile de bătrâni, o clădire pentru găzduirea călătorilor străini, case pentru îngrijirea leproșilor (probabil primul spital din lume) și școli pentru copii, în care invățau și meserii. Tot acest ansamblu de clădiri era înconjurat de grădini. Un alt mare părinte bisericesc, [NUME_REDACTAT] Gură de Aur, are o activitate socială pentru tutelarea văduvelor, ajutorarea celor în nevoie, recuperarea celor pierduți, vizitarea celor din închisori. În aceste lăcașuri erau îngrijiti cei străini găsiți în oraș, sau cei care, atunci când se îmbolnăveau, nu aveau pe nimeni să le poarte de grijă.
Începînd de atunci, putem găsi numeroase surse de informare care relevă faptul că acest fenomen a fost recunoscut de-a lungul istoriei, reacțiile comunității înscriindu-se pe o axă, de la ajutor și compasiune la marginalizare și pedepsire. (EVALUAREA ȘI ASISTAREA PSIHOLOGICĂ A PERSOANELOR ADULTE FĂRĂ ADĂPOST DOCTORAND VICTOR BADEA COORDONATOR PROF. UNIV. DR.NICOLAE MITROFANhttp://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=2&ved=0CCQQFjAB&url=http%3A%2F%2Fwww.unibuc.ro%2Fstudies%2FDoctorate2008Iulie%2FBadea%2520Victor%2520-%2520Evaluarea%2520si%2520asistarea%2520psihologica%2520a%2520persoanelor%2520adulte%2520fara%2520adapost%2Frezumat%2520doctorat%2520Badea%2520Victor.doc&ei=I4H8VOzrD5Dbau7YgsgE&usg=AFQjCNFbIFUJlxHaT_QkBn_9s8iUQ_NZCA&sig2=HJ5pkreT9gx-F7NllO_LsA&bvm=bv.87611401,d.d2s)
Sărăcia și-a făcut simțită prezența încă de la începutul istoriei, în comunitățile tribale simple. Pe fondul relațiilor comunitare inegale și prin funcționarea stratificată cu acces relevant la nivel local pentru achiziționarea resurselor cum ar fi de exemplu, (o reședință mai sigură, arma de vânătoare permite achiziționarea hranei) a fost neuniformă.
După analizele lui Castel populația rurală din secolul al XIV-lea, o treime din populație nu putea să-și întrețină familia, ca și soluție au căutat de lucru în orașe, altfel exista riscul de a fi clasificat ca haimana (Castel, 1998). Legea îi obligă pe vagabonzi să aibă un loc de muncă, dacă nu își găseau sau dacă nu doreau să lucreze pedeapsa era moartea sau deportarea. Majoritatea erau muncitori sau lucrători agricoli care nu au găsit loc de muncă după cerințele lor sociale. Cauza cea mai mare a șomajului din ziua de azi e similar pentru necalificați și imigranți (ilegali), deoarece au părăsit țara (natală) în căutarea unui loc de muncă.
Vázlatok a szegénység szociológiájához. Kolozsvári Egyetemi Kiadó, Kolozsvár, 2006, Ötödik fejezet: Mi a szegénység? 129–150.
Ötödik fejezet Mi a szegénység? page 130 PÉTER LÁSZLÓ
Asistența socială în Anglia secolului al XVI-lea
Acești indivizi, numiți cu dispreț de către contemporani drept ”vagabonzi”, erau priviți drept o amenințare de către ceilalți membri ai comunității și erau catalogați drept delincvenți. Legislația de secol XIV a încercat să rezolve această problemă a vagabondajului, acționând în două moduri: pe de-o parte, au fost stabilite valori fixe pentru salarii; pe de-altă parte, migrația a fost interzisă. Aceste măsuri urmăreau să oprească deplasarea continuă a celor lipsiți de loc de muncă. [NUME_REDACTAT] dintre anii 1348 și 1350 a creat un deficit de mână de lucru important, a dus la destructurarea sistemului feudal (în interiorul căruia lucrătorii erau legați de pământul pe care îl exploatau) și a condus la creșterea mobilității indivizilor.
Legile din anii 1349 și 1351, în acest sens, vor încerca să atenueze efectele acestor noi realități sociale. Astfel, ele interziceau datul de pomană cerșetorilor care erau apți pentru muncă și care refuzau acest lucru, au stabilit un nivel al salariilor care era similar celui anterior Ciumei, au restricționat mobilitatea geografică și ocupațională și au stabilit valori maxime ale salariilor pentru anumite ocupații. De asemenea, măsurile coercitive s-au înăsprit: pentru anul 1361, plata unei amenzi pentru vagabondaj este înlocuită cu trimiterea în închisoare și marcarea cu fier încins pe frunte a literei ”F” (prescurtare pentru ”falsitate”).
În ceea ce privește actele de caritate, s-a produs în epocă o distincție clară între două categorii de săraci: săracii îndreptăți să primească de pomană și cei care refuzau să muncească și deci, care nu meritau să fie ajutați de către comunitate.
Primele măsuri care vizau săracii din Anglia dinastiei Tudorilor au fost adoptate în timpul lui Henric al VII-lea (1485-1509). O lege votată de către Parlamentul englez în anul 1495 obliga autoritățile locale să rezolve problema așa-zișilor ”vagabonzi”, prin arestarea tuturor persoanelor despre care se știa sau care erau suspectate că trăiesc pe străzi. Aceste persoane urmau să fie cazate în spații special amenajate timp de trei zile, timp în care erau hrănite numai cu apă și cu pâine. După trei zile de cazare forțată (în fapt, detenție),vagabonzii urmau să fie eliberați și le interzicea accesul viitor în orașe.
[NUME_REDACTAT] A.L, [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT] Problem in England, [NUME_REDACTAT] G.R, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] John, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Press, [NUME_REDACTAT] Felicity, Hospitality in [NUME_REDACTAT] England , [NUME_REDACTAT] Press. [NUME_REDACTAT] Paul, Poverty and Policy in Tudor and [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Press, [NUME_REDACTAT] Paul, Poverty and [NUME_REDACTAT], în, [NUME_REDACTAT] Elizabeth I
Solar M. Peter, [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] the [NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT] & Beatrice, [NUME_REDACTAT] Government: [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] History
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/asisten-social-n-anglia-secolului-al-xvi-lea
În secolul XVI, regele [NUME_REDACTAT] al VI-lea a ordonat ca toți indivizii care hoinăresc și nu au un adapost să fie marcați cu litera “v” de la Vagrancy (vagabondaj), apoi să fie încredințați unui stăpân unde să practice diferite munci. Deseori se întâmpla ca hoinarii să fugă de la noii stăpâni. În aceste cazuri, stăpânii erau însărcinați cu aducerea acestora. În cazul în care stăpânul refuza să îl aducă, fugarul era transportat în orașul natal pentru a muncii în folosul autorităților publice. Hoinarii care fugeau de două ori erau executați. În ciuda acestor pedepse crude, fenomenul nu a dispărut. Măsurile regelui englez au fost continuate de [NUME_REDACTAT] din 1601 care prevedea întoarcerea tuturor persoanelor fără adăpost în locurile de naștere. Prin această lege se percepeau taxe pentru ajutorarea nevoiașilor, li se asigurau locuri de muncă celor apți, iar cei care refuzau erau închiși.
Tot în Anglia, în 1619, Charles al II-lea a elaborat o politică pentru a rezolva problemele familiilor dezbinate în urma războiului. Această lege a permis integrarea a 50000 de soldați prin practicarea negustoriei, fără a mai fi nevoie de ucenicie ca până atunci.Această lege a demonstrat că prin promovarea politicilor de incluziune se poate ameliora fenomenul persoanelor fără adăpost.
Primul val de imigrare în [NUME_REDACTAT] la jumătatea anilor 1600 a inclus săraci nedemni (unworthy) și anume: criminali, hoinari, vagabonzi și cerșetori care au fost trimiși de guvernul englez ca servitori dați la ucenicie. După această perioadă, au început să apară instituții pentru persoane fără adăpost, mai exact în perioada 1725 – 1750 se înființează numeroase case de corecție și case de muncă. Dar problema era tot în creștere și creștea odată cu numărul de adăposturi publice. Foarte multe comunități evitau primirea de persoane sărace sau cerșetori, astfel persoanele nevoiașe se aflau în imposibilitatea de a se apropia de diferite comunități. Interdicțiile erau extreme, fiecare individ străin era verificat din punct de vedere al statutului financiar, iar în funcție de acesta era sau nu acceptat în comunitatea respectivă. Până la acordarea statutului de rezident, perioada care putea dura de la 3 la 12 luni, orașul avea obligația de a furniza anumite servicii de ajutor persoanelor aflate în nevoie. Comunitatea avea o atitudine respingătoare față de indivizii săraci care deseori erau avertizați să rămână în afara orașului. În cazul în care un individ sărac, cerșetor hoinar, sau orice altă categorie ce nu deținea un suport material decent, acesta era biciuit înainte de expulzare. Persoanele bolnave psihic sau dependenții erau scoși noaptea din oraș și duși în vecinătatea altor orașe în speranța ca altcineva va prelua responsabilitatea.
Situația persoanelor fără adăpost din [NUME_REDACTAT] diferă într-o anumită măsură de cea din Anglia. [NUME_REDACTAT] Unite se înființează instituții pentru persoanele fără adăpost în 1725, purtând denumirea de casa săracilor sau workhouse – care desemna o combinație între azil de muncă și casă de corecție. [NUME_REDACTAT] York se înființează prima casă de corecție în 1736 unde cei cu afecțiuni psihice erau puși să lucreze cu săracii și criminalii : în general desfășurau trei activități de bază : torceau, coseau sau tricotau. Indivizilor cu probleme psihice, dar și celor sănătoși li se ofereau locuri de muncă în ferme, primind în schimb haine și adăpost. Deși interesul pentru persoanele fără adăpost era crescând, problema persoanelor fără locuință a continuat să existe poate chiar să se acutizeze. Prima cantină socială a fost înființată în [NUME_REDACTAT] în 1802, iar primul adăpost, tot în [NUME_REDACTAT], în 1814. După construirea mai multor adăposturi s-a constatat că numărul acestora era neîncăpător, iar condițiile nu erau foarte igienice. Persoanele fără adăpost au apărut îndeosebi ca urmare a unor procese de dezinstituționalizare, cazuri de boală mentală, evacuări forțate, escrocări ale persoanelor vulnerabile. Toate aceste încercări de a eradica sau ameliora acest fenomen duc la concluzia că acesta nu datează din zilele noastre, iar deși modul de abordare s-a schimbat încă ne confruntăm cu persoane fără adăpost. (http://www.scrigroup.com/sanatate/asistenta-sociala/Scurt-istoric-al-fenomenului-p94889.php)
Sărăcia a fost prezentă dintotdeauna, dar înțelesul ei diferă de la o societate la alta,
iar în acest sens pare a fi, "normală" ,deoarece e strâns legată de structura socială și prin urmare, această formă întotdeauna a fost prezentă și va fi mereu prezentă în societatea umană.
Mai mult de jumătate din populația Europei trăiau de pe o zi pe alta. Mase uriașe de oameni erau săraci, de exemplu (cei mai săraci muncitori din Paris, aproape toate veniturile lor (90%) au fost cheltuite pe pâine. În timpul revoluției franceze conducătorii țării au început să se ocupe de problematica sărăciei.
Între timp, conceptul de muncă a suferit o schimbare de sens, noua idee nu se referă la proprietate, ci la muncă deoarece este principala sursă de a te îmbogății. Desfințarea manufacturii era bariera care îngreuna funcționarea pieței.Vagabondajul și cerșetoria rămân activități infracționale. În secolul XVIII-XIX domina liberalismul care declara că nu ești sărac dacă nu ai nimic, ești dacă nu lucrezi.
Problema sărăciei după 1989 în România, precum și în celelalte țări ex-comuniste a devenit una dintre principalele teme… .
Vázlatok a szegénység szociológiájához. Kolozsvári Egyetemi Kiadó, Kolozsvár, 2006, Ötödik fejezet: Mi a szegénység? 129–150.
Ötödik fejezet Mi a szegénység? page 130 PÉTER LÁSZLÓ
Factori, Cauze și Istorie:
Un "factor" sau o "cauza" nu înseamnă chiar același lucru. O "cauză" este ceva care contribuie la originea unei probleme ca sărăcia, în timp ce un "factor" este ceva care contribuie la menținerea ei dupa ce a apărut deja.
La scară globală, sărăcia are multe cauze isorice: colonialismul, sclavagismul, razboiul și cucerirea. Între acele cauze și ceea ce numim factorii care mențin sărăcia este o diferența enormă. Diferența constă în ceea ce putem face azi. Nu putem merge înapoi în istorie ca să schimbăm trecutul; ceea ce putem să facem însă este să eliminăm factorii care perpetuează acest fenomen.
Este bine știut că în urma celor doua razboaie mondiale multe națiuni europene au fost aruncate în sărăcie; din aceasta cauza oamenii au supravietuit cu greu și au fost nevoiți să trăiască de pe urma pomenilor și carității. În câteva decade, însă, această situație s-a schimbat: venitul domestic real al națiunilor europene a crescut atât de mult încât multe dintre ele au ajuns să fie printre cele mai prospere și influente națiuni din timpurile moderne. Știm, de asemenea, că multe alte națiuni au rămas în urma la nivel global chiar dacă au beneficiat de așa numitele "ajutoare" de bilioane de dolari. Întrebarea este. De ce? Răspunsul este simplu: deoarece numai simptomele au fost atacate, nu și factorii sărăciei. O alta clarificare importantă, la nivel macro sau național un GDO (produs domestic net) scăzut nu înseamnă sărăcia însăși ci doar simptomul sărăciei ca problema socială.
[NUME_REDACTAT]; Sănătatea și Igiena: http://cec.vcn.bc.ca/mpfc/modules/emp-poru.htm
Saracia:Fara adapost:Definiție, dimensiuni, tipologii
Sărăcia ca [NUME_REDACTAT]:
Fiecare dintre noi a simțit uneori lipsa banilor. Aceasta este o experiență individuală și nu înseamnă același lucru ca și problema sociala a sărăciei. Deși, banii sunt o masurare a bogăției, lipsa lor poate însemna lipsa bunăstării dar nu și problema socială a sărăciei. Principii."
Sărăcia ca problemă socială este o rana cu rădăcini adânci care afectează fiecare dimesiune a culturii și a societății. Pe langă menținerea unui nivel scăzut de venituri printre membrii unei comunități, sărăcia inlcude limitarea accesului la servicii ca educația, sănătatea, luarea deciziilor precum și lipsa facilităților comunale ca apa, sanitația, drumurile, transportul și comunicațiile. Mai mult, "spiritul sărăciei" permite membrilor aceleiași comunități să creadă și să impartășească sentimente ca disperarea, lipsa de speranță, apatia și timiditatea. Sărăcia, la fel ca și factorii care contribuie la apariția și menținerea ei, reprezintă o problemă socială și, de aceea, soluția trebuie să fie una socială.
[NUME_REDACTAT]; Sănătatea și Igiena: http://cec.vcn.bc.ca/mpfc/modules/emp-poru.htm
Sărăcia înseamnă o viață lipsită de șansele de a trăi în cadrul unui anumit standard minim de nivel de trai. Acest standard este relativ, fiind foarte diferit după țară sau regiune.
Alte repere pentru stabilirea limitei sărăciei sunt insuficiența venitului pentru acoperirea cheltuielilor necesare unei alimentări regulate, sau a necesarului pentru îmbrăcăminte, încălzire și alte necesități indispensabile traiului.
Această sărăcie atrage după sine deficiențe culturale, o lipsă de calificare și creșterea analfabetismului populației.
Sărăcia poate să fie o sărăcie absolută și o sărăcie relativă, între aceste două forme existând forme structurale tranzitive.
Ce inseamna saracie absoluta? Inseamna ca acesti oameni nu isi permit nici macar un cos minim de consum cu o valoare de circa 300 de lei/persoana. In acest cos intra insa nu doar mancarea, ci si curentul, incalzirea, apa si alte servicii. Pare o suma infima, insa o cincime sau chiar un sfert dintre romani nu dispun de ea lunar.
http://stirileprotv.ro/special/harta-interactiva-a-saraciei-in-romania-regiunile-unde-peste-jumatate-dintre-locuitori-traiesc-de-pe-azi-pe-maine.html
Robert McNamara, un om politic american, definește sărăcia absolută ca o stare extremă a existenței umane când individul în lupta pentru supraviețuire este expus la lipsuri și umilințe de neînchipuit, ce depășesc fantezia lumii privilegiate.
În lume, aproape un miliard (850 de milioane) de oameni suferă de foame sau subnutriție din care 170 de milioane de copii. La fiecare 5 secunde moare un copil de o vârstă de sub 5 ani, în total mor anual cca. 30 de miloane de oameni din cauza subnutriției.
Pe glob, circa 1,4 miliarde de oameni nu au acces la energie electrică, circa 880 de milioane de persoane trăiesc, încă, fără apă potabilă și 2,6 miliarde de semeni de-ai noștri nu au canalizare.
În anul 2008 atât numărul oamenilor care trăiau cu sub 1,25 dolari pe zi, cât și ponderea lor în total, a scăzut la nivel mondial. Este prima evoluție negativă globală a acestui indicator din 1981 și până acum.
http://ro.wikipedia.org/wiki/S%C4%83r%C4%83cie
Rata și pragul riscului de sărăcie
Guvernele, factorii de decizie politici și societatea în general nu pot combate sărăcia și excluziunea socială fără a analiza inegalitățile în societate, indiferent dacă sunt de natură economică sau socială.
În 2010 s-a evaluat că 16,4 % din populația UE-27 era expusă la riscul de sărăcie după transferurilesociale (a se vedea Graficul 1). Această rată, calculată ca medie ponderată a rezultatelor naționale, disimulează variații considerabile între statele membre ale UE. În șase state, și anume în Letonia(21,3 %), România (21,1 %), Bulgaria (20,7 %), Spania (20,7 %), Lituania (20,2 %) și Grecia (20.1 %), s a considerat că peste o cincime din populație este expusă riscului de sărăcie. Cele mai scăzute procente de persoane expuse riscului de sărăcie au fost consemnate în Țările de Jos (10,3 %) și în [NUME_REDACTAT] (9,0 %). Norvegia (11,2 %) și Islanda (9,8 %) au raportat, de asemenea, niveluri relativ reduse ale populației expuse riscului de sărăcie. În general, rata riscului de sărăcie (după transferurile sociale) este relativ stabilă de la un an la altul.
În 2010 a existat o diferență relativ mică între rata riscului de sărăcie (după transferurile sociale) la bărbați, respectiv la femei în UE. Rata riscului de sărăcie a fost ușor mai ridicată în rândul bărbaților decât al femeilor, și anume în Lituania, Letonia, Ungaria și Luxemburg.
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Wages_and_labour_costs/ro
Veniturile salariale mediane
[NUME_REDACTAT] a Sănătății(OMS), organizație din cadrul ONU, definește sărăcia ca pe un indice rezultat din raportul dintre venitul mediu pe glob pe cap de locuitor și venitul mediu (salariul mediu) pe cap de locuitor al țării respective. De exemplu în Germania, unde există un procent de 60 % din salariile medii din [NUME_REDACTAT], limita sărăciei a fost considerată în anul 2003 la un venit lunar de 983 euro.
http://ro.wikipedia.org/wiki/S%C4%83r%C4%83cie
Veniturile salariale brute reprezintă cea mai mare parte a costului forței de muncă. La nivelul țărilor UE, cele mai ridicate venituri salariale orare brute medii, în octombrie 2010, s-au înregistrat în Danemarca (25,00 EUR), urmată de Irlanda (18,30 EUR) și Luxemburg (17,80 EUR) – a se vedea Figura 2. Cele mai scăzute s-au înregistrat în Bulgaria (1,50 EUR), România (2,00 EUR), Lituania (2,70 EUR) și Letonia (2,90 EUR). Cel mai ridicat venit salarial orar brut median este de 16 ori mai mare decât cel mai mic venit salarial orar, exprimat în euro; exprimat în standardul puterii de cumpărare (SPC) – care explică diferențele la nivelul prețurilor între țări – raportul este de 5 la 1.
Fenomenul persoanelor fără adăpost reprezinta una dintre problemele cele mai importante în societate, cu care se confrunta Strategia de incluziune și protecție socială a [NUME_REDACTAT] 2005. Prevenirea acestui fenomen sau reîmproprietărirea persoanelor fără adăpost necesită o înțelegere a căilor și proceselor care au determinat apariția fenomenului, și de aici o percepție mai cuprinzătoare a ceea ce înseamnă fenomenul persoanelor fără adăpost. Feantsa ([NUME_REDACTAT] a organizațiilor care se ocupă cu persoanele fără adăpost) a dezvoltat o tipologie a fenomenului persoanelor fără adăpost și a excluziunii de la locuință, tipologie ce poartă numele de Ethos.
FEANTSA, [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] care Lucrează cu Persoanele fără Adăpost este o umbrelă a organizațiilor non-profit implicate în lupta împotriva fenomenului persoanelor fără adăpost în Europa. FEANTSA cuprinde mai mult de 100 de organizații membre ce desfășoară activitate specifică domeniului în aproape toate statele membre ale [NUME_REDACTAT]; www.feantsa.org/
[NUME_REDACTAT] pornește cu o înțelegere conceptuală referitoare la faptul că există 3 domenii ce formează o locuință, iar absența acestora conduce la definirea fenomenului persoanelor fără adăpost. A deține o locuință poate fi înțeleasă ca: deținerea unui spațiu adecvat în care o persoană împreună cu familia sa își pot exercita dreptul de proprietate (domeniu fizic); menținerea sentimentului de privat și a relațiilor (domeniul social);deținerea unui titlu de proprietate (domeniul legal).Acest lucru conduce către 4 mari concepte : ”lipsa unui acoperiș ”, ”lipsa unei locuințe ”, ”locuință instabilă ” și „locuință inadecvată ”, toate reprezentînd absența unei locuințe.
România nu a realizat o asemenea estimare, însă, după toate
probabilitățile.
În funcție de niste calcule, se poate estima că, în România, în mediul urban,
la nivelul lunii martie 2004, se aflau cca 10 800 de persoane fără adăpost11.
11. PERSOANELE FĂRĂ ADĂPOST DIN ROMÂNIA –O ESTIMARE A NUMĂRULUI ACESTORA
ADRIAN-NICOLAE DAN,MARIANA DAN
Numărul persoanelor fără adăpost este mai mic decât în celelalte țări
ex-socialiste (atât în termeni absoluți cât și în termeni relativi). Astfel:
– Polonia (2002) a estimat că se confruntă cu cca 80 000 persoane fără adăpost;
– [NUME_REDACTAT] – în jur de 100 000 persoane fără adăpost;
– Estonia a raportat în jur de 1 000 persoane fără adăpost (marea lor majoritate
fiind copii ai străzii);
– Bulgaria a raportat că nu există, practic, persoane fără adăpost (!), dar în jur
de 300 000 persoane sunt amenințate, din cauza faptului că au condiții de locuire
total inadecvate;
– [NUME_REDACTAT] fenomenul era, practic, puțin cunoscut, existând o estimare
doar la nivelul Bucureștiului – cca 5 000 persoane fără adăpost. Dacă însă adăugăm
dimensiunea „locuință improprie/inadecvată”, atunci situația devine îngrijorătoare 6.
6 [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] Working with [NUME_REDACTAT]/Fédération
Européen des [NUME_REDACTAT] Travaillant avec [NUME_REDACTAT].
4,6 milioane de romani, adica un sfert din populatia tarii, sunt expusi riscului de saracie. Cei mai expusi sunt tinerii si varstnicii care traiesc singuri, dar si persoanele de etnie roma. Iar criza a agravat situatia: din 2008 si pana in 2012, saracia absoluta a crescut, spune studiul guvernamental.
Cum era de asteptat, saracia este mai mare la sat decat la oras: de trei ori mai mare, mai precis. Aproape 40% din locuitorii din mediul rural se afla in risc de saracie.
Potrivit aceluiasi raport, 1 din 3 copii din Romania traiesc in saracie iar procentul creste la 50% in mediul rural. Sunt afectati insa si tinerii cu varste intre 18 si 24 de ani. Cele mai sarace zone din Romania sunt nord-estul si sud-estul tarii. Mai grav pentru romani, un loc de munca nu aduce automat si prosperitatea: potrivit raportului avem cea mai mare pondere de populatie ocupata expusa riscului de saracie dintre toate statele membre UE.
GRUPURI VULNERABILE
[NUME_REDACTAT] roma
Varstnicii singuri
Persoanele cu dizabilitati
REGIUNI EXPUSE LA SARACIE
Nord-est : 33%
Sud-Est 30%
SARACIA IN CIFRE
1 din 3 copii traiesc in saracie
38% din populatia rurala se afla in saracie
28.5% dintre varstnicii singuri traiesc in saracie
http://stirileprotv.ro/stiri/social/1-din-5-romani-este-sarac-sau-traieste-la-limita-saraciei-masurile-cu-care-guvernul-vrea-sa-reduca-fenomenul.html
peste jumatate dintre locuitori traiesc de pe azi pe maine
http://stirileprotv.ro/special/harta-interactiva-a-saraciei-in-romania-regiunile-unde-peste-jumatate-dintre-locuitori-traiesc-de-pe-azi-pe-maine.html
Nu putem lupta împotriva sărăciei prin alinarea simptomelor, dar numai prin atacarea factorilor care cauzează sărăcia.
Simplul transfer de fonduri către victimele sărăciei nu va reduce sau eradica sărăcia ci doar îi va alina simptomele pe termen scurt. Este de la sine înțeles că aceasta nu este o soluție durabilă deoarece sărăcia este o problema socială și cere o soluție socială. Această soluție reprezintă clara, conștienta și intenționata eliminare a celor cinci mari factori ai saraciei.
[NUME_REDACTAT], harta sărăciei arată că în regiunea de nord – est se înregistrează cea mai mare rată a sărăciei, toate cele șase județe din acea regiune prezentând un risc ridicat de sărăcie. De asemenea, regiunea de sud este eterogenă, cuprinzând județe cu rate foarte ridicate ale sărăciei, cum ar fi Călărași și Teleorman, precum și județe cu rate relativ scăzute, cum ar fi Prahova.
De asemenea, județul Cluj se situează pe locul doi după București din punctul de vedere al valorii – scăzute – a ratei sărăciei din România, iar județele învecinate Clujului în regiunea de nord – vest (Bistrița – Năsăud, Maramureș, Sălaj și [NUME_REDACTAT]) prezintă un nivel de sărăcie mai mare decât media din România.
Rata sărăciei în România, pe județe se prezintă astfel:
-Care sunt factorii ai sărăciei?
Factorii sărăciei (ca problemă socială) sunt următorii: ignoranța, boala , apatia , lipsa de onestitate și dependența . Ei sunt considerați doar ca simple condiții fara nici o evaluare morală: acești factori nu sunt considerați ca fiind răi sau buni, ei doar există. Dacă decizia unui grup de oameni într-o societate sau comunitate este de a reduce sau a elimina sărăcia, acel grup va trebui să-și realizeze obiectivul fără a judeca ci doar prin a observa și identifica factorii care duc la sărăcie pentru a-i putea elimina .
Acest lucru este cu atât mai important cu cât cei cinci mari contribuie la apariția factorilor secundari ai sărăciei ca: lipsa de piețe, lipsa infrastructurii, slăbirea conducerii, proasta guvernare, lipsa de locuri de munca, lipsa de pregatire, absenteism, lipsa de capital și altele. Așa cum am accentuat deja, fiecare dintre aceștia are la origini unul dintre cei cinci mari, reprezintă o problemă socială și contribuie la perpetuarea sărăciei; prin urmare, eradicarea lor este necesară pentru eliminarea sărăciei.
Ignoranța:
Ignoranța înseamnă lipsa de informație sau lipsa de cunoștiințe. Ea este diferita de stupiditate care înseamnă lipsa de inteligență sau prostie care înseamnă lipsa de înțelepciune.
Potrivit unui vechi proverb "Cunoașterea înseamnă putere." Din nefericire, unii oameni care știu acest lucru încearcă să păstreze informația doar pentru ei (ca strategie de a obține avantaje nedrepte) și îi împiedică pe ceilalți de a o obține.
La fel de important este să determinăm care este informația necesară care lipsește într-o comunitate. Mulți proiectanți și oameni de bună credință care doresc să ajute comunitatea să devină mai puternică consideră că singura soluție este educația. Dar educația înseamnă multe lucruri și unele informații nu sunt neapărat importante. De exemplu, pentru agricultori faptul că Romeo și Julieta au murit în piesa lui Shakespeare este puțin folositor; în schimb, ei trebuie să știe tipurile de semințe care pot fi plantate în solul local.
Și asta pentru că informația inclusa aici, spre deosebire de educația de tip general (care-și are cauzele istorice pentru ceea ce include în programul său), este destinată consolidării capacității și nu "iluminarii" generale.
Boala:
Atunci când o comunitate are o rata înalta de îmbolnăviri crește absenteismul, scade productivitatea și bogășia este creata în cantități mai mici. Prin urmare, dincolo de mizerie, discomfort și moarte, îmbolnăvirile constituie o cauza a sărăciei. A fi sănătoși (a se simți bine) nu numai că îi ajută pe indivizi să fie bogați dar contribuie la eradicarea sărăciei în comunitate.
Dacă populația este sănătoasa economia merge întotdeauna mai bine și asta cu atât mai mult cu cât dacă oamenii sunt bolnavi ei trebuie tratați. Sănătatea contribuie la eradicarea sărăciei mai mult prin accesul la apa curata și sănătoasă, prin izolarea sanitației de sursele de apă, cunoștințe despre igienă și prevenirea îmbolnăvirilor – mai mult decât clinicile, doctorii sau medicamentele care în comparație cu prevenirea îmbolnăvirilor sunt soluții curative mult mai costisitoare.
Trebuie să reamintim că ne preocupă factorii și nu cauzele sărăciei. Nu ne interesează faptul că tuberculoza a fost introdusă de primii comercianți care au venit în teriroriu sau este de proveniență autohtonă și HIV care cauzeaza AIDS a fost un lot al CIA pentru a crea o armă de razboi biologica sau dacă s-a transmis de la maimuțele verzi folosite la prepararea supei. Acelea sunt doar niște cauze probabile. A cunoaște factorii îmbolnăvirii poate duce la o igiena mai bună și la comportamentul preventiv, fară a mai menționa eradicarea lor.
Mulți oameni consideră accesul la sistemul de sănătate ca fiind legat de drepturile oamenilor, reducerea mizeriei și creșterea calității vieții. Toate acestea sunt motive serioase pentru a contribui la menținerea unei populații sănătoase.
Apatia:
Apatia este prezentă atunci când oamenilor nu le pasă sau atunci când ei se simt atât de slăbiți încât nu încearcă să schimbe lucrurile, să corecteze nedreptățile, să repare greșelile sau să-și îmbunătățească condițiile de viață.
Uneori oamenii sunt atât de neputincioși să facă ceva încât devin invidioși nu numai pe membrii comunitătții ci chiar și pe cei din familiei. Mai mult, ei încercă chiar să-i aducă și pe ceilalti care încearcă să facă mai mult la nivel de sărăcie. Apatia naște apatie.
Uneori apatia este justificată de percepte religioase, " Dumnezeu ți-a decis soarta deci, acceptă ceea ce este dat." Aceasta forma de fatalism poate fi folosită în mod greșit ca scuză. Este normal să credem că destinul oamenilor se află în mâinile lui Dumnezeu dacă acceptăm idea ca el ar putea decide că ar trebui să devenim mai buni. Pe aceeași linie, proverbul rusesc "Roagă-te lui Dumnezeu dar, de asemenea, plimbă-te pe mal" demonstrează ideia că chiar dacă suntem în miinile lui Dumnezeu avem și responsabilitatea de a ne ajuta pe noi înșine.
Ne-am născut cu multe abilități: de a alege, de a coopera, de a ne organiza pentru a ne îmbunătăți calitatea vieții; ceea ce trebuie să evitam este de a- l folosi pe Dumnezeu sau Allah ca scuză pentru a nu face nimic. Aceea este la fel de rău ca și un blestem asupra lui Dumnezeu. În schimb, trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu și să folosim talentele date de el.
Lipsa de onestitate (lașitatea):
Atunci când resursele destinate unei comunități sunt deturnate în scopuri personale de către o persoana la putere, aveam de a face cu mult mai mult decât moralitatea. Trebuie să scoatem în evidență ca un factor major care duce la sărăcie este lipsa de onestitate a unor persoane care se află la putere. Suma sustrasă de la public și care este folosită de o persoana individuală este mult mai mică decât scăderea bunăstării publice.
Suma de bani care este stoarsă sau deturnată nu este egală cu valoarea scăderii bunăstării unei comunități. Economiștii vorbesc de efectul multiplu. Acolo unde se învîrtesc resurse noi, efectul pozitiv asupra economiei este mai mare decît suma creată. Atunci când banii de investiție sunt scoși din circulație valoarea bogăției de care comunitatea este depravată este mai mare decât valoarea sustrasă de fraudator. Atunci cînd un oficial guvernamental primește 100 de dolari ca mită, investiția socială este redusă cu aproape 400 de dolari, care înseamnă o scădere în bunăstarea întregii societăți.
Este într-un fel paradoxal că ne supărăm atunci când un hoț mărunt fură ceva care costa doar 10 dolari, dar nu îi pedepsim pe cei care ocupă poziții înalte chiar dacă ei fură 1000 de dolari din banii publici ceea ce înseamnă 4000 de dolari pagubă din venitul societății ca întreg. Deoarece, din cauza bogăției aparente, alegem să îl respectam pe cel de-al doilea hoț și chiar să îl lăudăm pentru ca acea persoană și-a ajutat rudele și vecinii. În contrast, avem nevoie de poliție pentru a-l proteja pe primul hoț (cel "marunt") de a nu fi bătut de oamenii de pe stradă.
Cel de-al doilea hoț reprezintă cauza majoră a sărăciei și nu primul care poate fi, de fapt, o victimă a sărăciei care a fost cauzată de cel de-al doilea. Atitudinea noastră este mai mult decât ironică și reprezintă un factor care perpetuează sărăcia. Dacă îl premiem pe cel care cauzează paguba majoră și îi pedepsim numai pe cei care sunt de fapt victimele reale, atunci atitudinea noastra greșită contribuie, de asemenea, la perpetuarea sărăciei. Atunci când banii fraudați sunt scoși din țară și depuși în bănci străine (ca de exemplu cele Elvețiene), atunci acea persoană nu contribuie cu nimic la dezvoltarea economiei naționale ci mai degraba ajută numai banca sau țara străină.
Dependența:
Dependența rezulta din poziția de primitor al carității. După un dezastru, pe termen scurt, caritatea poate fi esențială pentru a putea supraviețui. Caritate pe termen lung, însă, poate contribui la moartea celui care o primește și, cu siguranță, la continuarea sărăciei.
Dependența înseamnă atitudinea și credința că cineva este atât de sărac încât nu se poate ajuta pe sine, că un grup nu se poate ajuta pe el însuși și că depinde total de asistența din exterior. Atitudinea și credința împărțită reprezintă, în sine, cel mai important factor care justifică perpetuarea condițiilor în care o persoană sau un grup devine dependent/a de ajutorul din exterior.
Metodologia de împuternicire a comunității este o alternativă la oferirea de caritate (care slabește); ea furnizează asistența, capital și pregătire comunităților cu venituri reduse prin identificarea resurselor proprii și asumarea controlului dezvoltării proprii – adică prin împuternicire. Mult prea des, atunci când un proiect are ca scop promovarea confidenței de sine, cei care primesc – așteapta, cred și speră (pînă în momentul conștientizării) că un proiect va oferi doar resurse pentru instalarea unei facilități sau serviciu în comunitate.
[NUME_REDACTAT]; Sănătatea și Igiena: http://cec.vcn.bc.ca/mpfc/modules/emp-poru.htm
Alte factorii al sărăciei pot fi:
Războaiele, sau alte conflicte militare
Structura politică (de exemplu dictatura)
Structura economică (o repartiție inegală a venitului național, corupția, datoriile mari ale statului)
Greșeli a regimului de conducere (incompetență, instabilitate, lipsa reformelor necesare avântului economic) care pot provoca ridicarea ratei șomajului
Catastrofe naturale (cutremure, secetă)
Epidemii
O creștere intensă a numărului populației
http://ro.wikipedia.org/wiki/S%C4%83r%C4%83cie
-[NUME_REDACTAT] este actul sau fenomenul părăsirii țării sau regiunii natale de către un individ sau grup de indivizi pentru a se stabili în alta. Fenomenul privit nu prin prisma țării de origine, ci din cea a țării de destinație este cunoscut drept imigrație. Mișcările comunităților omenești mai înainte de apariția granițelor naționale, sau petrecute în interiorul unui stat poartă denumirea de migrație.
Emigrarea poate avea diferite motive, unele politice, altele economice, sau chiar personale (precum căsătoria cu un cetățean al unui alt stat. În alte cazuri, oameni în vârstă din țări bogate, dar cu o climă rece, aleg să se mute în alte țări cu o climă mai caldă, după ce ies la pensie.
Cei mai mulți emigranți politici sau economici se mută în noile regiuni sau țări însoțiți de toți membrii familiilor lor, sperând să găsească condiții mai bune de muncă, o piață a muncii mai dezvoltată sau pur și simplu un climat de pace. De-a lungul istoriei, numeroși emigranți s-au reîntors în patriile lor, după ce au reușit să strângă suficienți bani în țările de adopție. În unele cazuri, emigranții se mută în țări care se deosebesc profund de țările de origine prin tradițiile culturale, economice sau religioase. În astfel de cazuri, emigranții încearcă de cele mai multe ori să-și păstreze cultura, tradițiile sau limba, pe care de cele mai multe ori le transmit urmașilor. Conflictul dintre cultura nativă și cea a țării de adopție poate crea contraste sociale, care pot duce la neînțelegerea de către noii veniți a unor sisteme sociale sau legale pe care le găsesc ciudate. Pentru a mai ușoară integrare în țara de adopție, dar și pentru a ajuta la păstrarea tradițiilor, emigranții se organizează în comunități și asociații.
Emigrația a avut o influență profundă în lumea secolelor al XIX-lea și al XX-lea, în special în țări precum [NUME_REDACTAT] ale Americii, Canada, Brazilia, Argentina, Australia sau [NUME_REDACTAT].
Fenomenele emigrației și imigrației nu trebuie confundate cu cel al migrației involuntară – transferurile de populație sau epurarea etnică.
Previziunile OIM arată că din anul 2010 fenomenul migrației se va diminua semnificativ la nivel global. Astfel, dacă între 2000 și 2005 s-au înregistrat aproximativ 3,3 milioane de emigranți pe an, rata celor care părăsesc țara de origine între 2005 și 2010este estimată la 2,5 milioane pe an.[1] În plus, pentru 2010 – 2050 se estimează 2,3 milioane de emigranți pe an.
În anul 2012, în lume se înregistrau 215 milioane de migranți la prima generație, adică 3% din populația globului.
Cauze ale migrației
Războiul sau alte conflicte armate;
Foametea sau seceta;
[NUME_REDACTAT]
Corupția politică;
Dizidența politică;
Fundamentalismul sau intoleranța religioase;
Dezastrele naturale;
Lipsa locurilor de muncă;
Lipsa diferitelor drepturi și libertăți.
[NUME_REDACTAT] este un fenomen în care o mare parte a populației unei regiuni sau unei țări este atât de prost hrănită, încât moartea prin inaniție devine un fenomen obișnuit. În ciuda resurselor foarte mari economice și tehnologice ale lumii moderne, foametea mai lovește numeroase regiuni ale planetei, în special țările în curs de dezvoltare unde domnește sărăcia. Foametea este de asociată în mod natural cu recoltele proaste din perioadele de secetă, ploi abundente, epidemii, lipsă de provizii și în mod artificial cu războiul și genocidul. În ultimele câteva decenii, a apărut o interpretare mult mai nuanțată care leagă foametea de condițiile economice și politice dintr-o anumită zonă.
Multe zone care au suferit de foamete în trecut s-au autoprotejat prin măsuri tehnologice și organizatorice. Prima țară din Europa care a eliminat foametea a fost Olanda, care a avut parte de ultima foamete pe timp de pace la începutul secolului al XVII-lea, în momentul în care a devenit o putere economică majoră și și-a pus la punct o organizare politică complexă.
Foamea mare și pe timp îndelungat, duce la consumarea de produse alterate, putrezite, sau chiar la pierderea eticii (se mănîncă chiar și carne de om).
Populația înfometată are tendința de a-și vinde uneltele, animalele, pământurile. Prin aceste măsuri, pe perioada scurtă o duc mai bine, dar pe timp îndelungat și-au slăbit puterea de supraviețuire. [NUME_REDACTAT], familiile lovite de soarta foametei din anii 1984-1985, nici până în ziua de azi nu au ajuns nivelul de trai pe care l-au avut înainte. Un studiu medical-statistic în Occident (Olanda) sugerează că adulții care în timpul copilăriei au trecut prin perioade de foamete sunt mai susceptibili de a suferi în decursul vieții ulterioare de maladii grave. Alte studii au demonstrat că și condițiile de igienă alimentară (calitatea și varietatea alimentației) au efecte importante asupra calității fizice și intelectuale ale unei generații: copii născuți în familiile sărace, sau care nu le pot asigura din alte motive decât sărăcia o alimentație echilibrată și sănătoasă, au la vârstă adultă o capacitate intelectuală mai redusă decât copii care beneficiază de ele. Este un fapt atestat și că privarea totală și îndelungată de alimentație, cum are loc de exemplu cu ocazia unei "greve a foamei" îndelungate, produce o deteriorare ireversibilă a sănătății individului supus unui astfel de regim, asta în ciuda unei rezistențe înnăscute remarcabile a individului speciei umane la astfel de vicisitudini (cei mai favorizați din punct de vedere biologic dintre oameni, pot supraviețui chiar și un an complet fără să consume nici un fel de aliment, dar furnizându-li-se aportul hidric (de apă).
Foametea în zilele noastre
"Rețeaua sistemelor de avertizare timpurie împotriva foametei" a acordat Zimbabwelui în anul 2000, statutul de urgență, Sudanului în anul 2003 Nigerului în iulie 2005, ca și altor țări precum Etiopia, Somalia, Kenia de nord-est în 2006. În zilele noastre, foametea lovește cel mai greu în Africa, dar, în ciuda eforturilor internaționale, foametea continuă să fie o problemă globală, milioane de indivizi suferind sau murind de foame.
După o creștere de 37% în 2006/2007, în ani 2007/2008 au crescut conform: “Food and [NUME_REDACTAT]”, prețurile plătite la importurile de alimente în statele cele mai sărace cu 56%.
Trafic de persoane
Traficul de persoane este “Recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, inclusiv schimbul sau transferul de control asupra persoanelor în cauză, efectuate sub amenințare sau prin uz de forță sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, prin fraudă, prin înșelăciune, prin abuz de putere sau profitând de starea de vulnerabilitate sau prin oferirea sau primirea de bani sau de alte foloase pentru a obține consimțământul unei persoane care deține controlul asupra alteia, în vederea exploatării.” (Directiva 2011/36/EU)
Traficul de persoane este o industrie de miliarde de dolari pe plan internațional și a doua ca profitabilitate după traficul de droguri. Spre deosebire de traficul de droguri, "produsul" poate fi revândut.
[NUME_REDACTAT], peste jumatate din victimele traficului de persoane sunt exploatate in scopuri sexuale. Victimele sunt batute si violate in mod repetat, private de libertate și terorizate.
În 2012, în România au fost înregistrate 1041 de victime ale traficului de persoane, dintre care 526 au fost exploatate sexual. Aproape jumatate din femeile traficate au fost minore. (conform ANITP)
Numărul precis al victimelor nu poate fi cunoscut pentru că victimele traficului de persoane fie nu se consideră victime, fie nu vor să admită acest lucru în acte oficiale. Din aceste motive, numărul real este unul mult mai mare.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Trafic_de_persoane
http://ro.wikipedia.org/wiki/S%C4%83r%C4%83cie
Cine sunt saracii?
In elementele asociate saraciei intra marimea gospodariei, apartenenta la etnia roma,
caracteristicile capului gospodariei (gospodariile al caror cap este femeie, sau o persoana cu nivel
scazut de educatie, sau care lucreaza pe cont propriu, sau care este somer), rezidenta în mediul
rural si în regiunea de nord-est.
Cine sunt Persoane fără adăpost („roofless” și/sau „homelesness”)
Exista un loc unde nu indraznim sa ajungem: un loc care iti inspira frica si disconfort. Este mai usor sa intoarcem privirea si sa ne uitam in alta parte. Ce vedem nu este viata noastra si nu face parte din ea. Si cu toate acestea, acest loc sumbru, al fricii si tristetei este casa pentru multe persoane fara adapost. Aceste persoane fara adapost nu pot scapa de sentimentul ghinionului asa cum nu ar trebui ca sentimentul norocului sa continue sa-i urmareasca si pe ei. Cand se intorc si se uita in jurul lor, ei vad tot ceea ce nu au, dar de care au neaparata nevoie.
Persoanele fara adapost sunt cele care nu o locuinta stabila din cauza conditiilor materiale precare, iar in cazul tinerilor fara familii, acestora le lipseste un mediu stabil si sigur, in care se pot dezvolta.
Copii fara adapost sunt acei indivizi care nu dispun de o locuinta stabila pe timp si in conditii adecvate. Persoanele fara adapost includ copiii si tinerii care impart aceeasi casa cu alte persoane din cauza faptului ca si-au pierdut casa personala sau din cauza greutatilor financiare; sunt cei care locuiesc in campusuri, centre de plasament sau camine; sunt cei care sunt lasati in spitale, care locuiesc in adaposturi provizorii sau sunt in grija parintilor adoptivi.
Copiii si, in general, tinerii fara adapost nu fac parte din stereotipurile societatii. Din pacate, ei sunt exclusi, marginalizati, uitati. In lipsa unei locuinte, multi dintre ei se adapostesc la prieteni sau rude, colegi sau cunoscuti, dorm pe strada sau in masini abandonate.
http://www.imparte.ro/Cum-sa-donezi-inteligent/Cine-sunt-persoanele-fara-adapost-49.html (2010)
Persoanele fără adăpost se confruntă cu numeroase probleme dintre care cele mai importante sunt):
lipsa actelor de identitate sau a actelor de stare civila, ceea ce face imposibila obtinerea de ajutor sau cantina sociala, pensii pe caz de boala, solicitari de angajare, inscrierea la cursuri de calificare (pentru unii dintre ei terminarea studiilor gimnaziale), imposibilitatea efectuarii analizelor medicale
lipsa unui loc de muncă sau a unei alte surse de venit care să asigure condiții normale de viață, principalele surse de supraviețuire fiind cerșitul, pensia, veniturile ocazionale sau vânzarea materialelor refolosibile.
Categorii de persoane fara adapost
La nivelul UE nu există o definiție funcțională comună a persoanelor fără adăpost, definiția persoanelor fără adăpost variind mult de la un stat membru la altul.
Ethos clasifică persoanele fără adăpost în conformitate cu condițiile lor de viață sau cele ale locuinței în 13 subcategorii:
1. Persoane care locuiesc în condiții mizere,
2. Persoane aflate în adăposturi de urgență,
3. Persoane aflate în centre pentru persoane fără adăpost,
4. Persoane aflate în adăposturi pentru femei,
5. Persoane aflate în adăposturi pentru imigranți,
6. Persoane eliberate din diferite instituții,
7. Persoane care primesc sprijin pe termen lung (din cauza fenomenului homeless),
8. Persoane care locuiesc în centre nesigure,
9. Persoane care locuiesc sub amenințarea evacuării,
10. Persoane care trăiesc sub amenințarea cu violență,
11. Persoane care trăiesc în structuri temporare/non-convenționale,
12. Persoane care locuiesc în adăposturi inadecvate,
13. Persoane care locuiesc în adăposturi aglomerate.
Fenomenul persoanelor fără adăpost (homelessness) este un proces complex și dinamic, cu traiectorii care au diferite căi de intrare și de ieșire, pentru diferiți indivizi sau grupuri. Fenomenul afectează persoane în diferite etape ale vieții, pentru perioade mai lungi sau mai scurte și în diverse moduri. [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] și al Locuințelor (2011), persoanele fără locuință (homeless) sunt identificate în două grupuri mari:
1. persoane fără locuință de tip primar (sau fără acoperiș deasupra capului). Această categorie include persoane care trăiesc în stradă, fără un adăpost care să poată fi considerat ca o locuință decentă.
2. persoane fără locuință de tip secundar. Această categorie poate include persoane fără un loc obișnuit de rezidență, care se deplasează frecvent între diverse tipuri de locuință (inclusiv apartamente, adăposturi și instituții pentru homeless sau alte tipuri de locuințe). Această categorie include persoane care locuiesc în apartamente private dar nu o raportează ca fiind „adresa obișnuită“ pe documentele de recensământ.
2011; www.economiesociala.net/m6-12-25-ro-Avizul-CESE-privind-persoana
-EXEMPLE
Un bărbat cere să fie eutanasiat din cauza sărăciei. Omul este supărat că nu primește nici alimente de la UE, nici o locuință socială,
[NUME_REDACTAT] (48 de ani), un bărbat din Borșa, județul Maramureș, cel care pana acum jumatate de an se considera capul familiei formate din 5 persoane, a ajuns in ipostaza de a-si condamna familia la moarte din disperarea ca nu le mai poate oferi conditii normale de viata, și a trimis o cerere la primărie prin care solicită să fi eutanasiat din cauza sărăciei în care a ajuns să trăiască, scrie cancan.ro.
"Dupa ce mi-am pierdut locul de munca, unde am lucrat ca electrician, si aveam o vechime de patru ani, am cautat sa-mi gasesc de munca, insa mi-a fost imposibil. Am auzit ca pentru cei cu situatii dificile se ofera ajutoare de la primarie. Am fost acolo si m-am simtit cel mai umilit om din lume cand mi-au explicat ca noi nu putem beneficia pentru ca nu avem niciun venit! Care este rostul ajutorului daca nu pentru cei care nu au nimic?!", a declarat [NUME_REDACTAT].
Situatia este foarte dificila, mai ales ca nici sotia barbatului nu lucreaza, iar asta l-a impins sa ia o masura extrema.
"Singurul venit este alocatia copiilor! Motiv pentru care am inregistrat o cerere de eutanasiere la primarie, insa nu am primit niciun raspuns. Nu le-am spus nimic copiilor, iar sotia nu mi-a spus nimic cand i-am zis de intentia mea. Sunt un om disperat care vrea sa munceasca, nu pot sa ma uit la familia mea cum sufera atat de mult", sustine barbatul.
Citeste mai mult pe RTV.NET: http://www.romaniatv.net/un-barbat-din-maramures-cere-eutanasierea-familiei-din-cauza-saraciei-in-care-traieste_189783.html#ixzz3TX2CEoI8
Un bărbat din Maramureş cere EUTANASIEREA familiei sale din cauza sărăciei în care trăieşte
Răpiri la ordinea zilei, din cauza sărăciei
[NUME_REDACTAT] de Mexico, răpirile au ajuns la ordinea zilei, datorită diferenței mare de venit între clasele sociale, cerându-se răscumpărări și de două sute de dolari pentru viața răpiților. [NUME_REDACTAT] de Mexico se răpesc, în medie, aproximativ 3 persoane pe zi. Din totalul răpirilor, un procent de aproximativ 6-7 la sută se sfârșesc tragic. Pentru a face rost de bani, răpitorii nu țin cont de persoanele răpite și cer răscumpărări în funcție de starea materială a familiei persoanei răpite. Aceștia au metode diferite, printre care se numără deghizarea în taximetriști sau așa-numitele „răpiri la secundă”. Aceste răpiri se desfășoară în aproximativ o oră, timp în care persoana este obligată să predea răpitorilor toate lucrurile de valoare și banii pe care îi are asupra acesteia, după care, dacă este cazul, este forțată să meargă la un bancomat pentru a goli toate cardurile pe care le are asupra ei. Familiile persoanelor răpite evită să anunțe autoritățile pe motiv că acestea sunt corupte.
Autor: [NUME_REDACTAT] http://www.dcnews.ro/rapiri-la-ordinea-zilei-din-cauza-saraciei_126912.html#sthash.DVZ5XizG.dpuf
O fetiță a fost abandonată de mamă pe treptele unui spital, din cauza sărăciei
O fetiță născută în urmă cu doar două zile a fost abandonată de mama ei, într-o pungă, pe treptele unui spital privat din Sibiu. Cea care i-a dat viață a avut grijă să așeze lângă bebeluș și un bilet în care își justifica gestul. Sărăcia, a scris ea, a îndemnat-o să-și lase pruncul în voia sorții.
Și mai putem să ne întâlim de n cazuri de asemenea.
Drepturile, în baza legii, de care poate beneficia o persoana adulta fara adapost
Drepturile persoanelor fara adapost
Printre drepturile persoanelor fara adapost, legiutorul a stabilit includerea urmatoarelor:
– dreptul la reintegrare sociala, prin gasirea unui loc de munca, gasirea unui spatiu de locuit si efectuarea de cursuri de calificare si recalificare;
– dreptul de acces la servicii speciale (direct orientate spre integrarea sociala a persoanelor aflate in strada);
– dreptul la consiliere pe termen lung, in vederea integrarii sociale;
– dreptul de acces la conditii minimale de viata, respectiv gazduire, ingrijire, etc
Legea persoanelor fara adapost http://www.imparte.ro/Ajutor/Reintegrare-sociala/Drepturile-persoanelor-fara-adapost-525.html (2012)
Saracie si somaj
Daca între somaj si saracie exista o legatura, si legatura dintre lucratul în conditii
informale si saracie este una strânsa care merita atentie. Aproximativ 45% din somerii adulti având vârsta între 15 si 64 de ani sunt saraci, fata de 26% din adultii de aceeasi vârsta care fie lucreaza, fie nu participa la forta de munca. Dar 56% din adultii care lucreaza pe cont propriu în agricultura sunt saraci.
Somajul predomina cu deosebire în rândurile romilor, tinerilor si absolventilor de scoli
profesionale. Somajul nu este un fenomen obisnuit în rândul populatiei mai vârstnice, desi implicatiile situatiei de somer ar putea fi mai grave pentru cei mai în vârsta.
[NUME_REDACTAT]. 26169 – RO. ROMANIA: Evaluarea saraciei. (în doua volume) Volumul I. Raportul principal, Octombrie 2003
http://adatbank.transindex.ro/html/cim_pdf393.pdf
Educatie, sanatate si saracie
Adultii cu un nivel de educatie mai ridicat câstiga mai bine, ceea ce face ca riscul mai
mic de saracie al adultilor cu un nivel de educatie mai ridicat sa nu constituie o surpriza. Dar saracia are implicatii si pentru educatia copiilor dintr-o gospodarie. De exemplu, 39% din copii saraci cu vârste cuprinse între 15 si 24 de ani nu frecventeaza nici o scoala si nici nu au urmat cursurile învatamântului profesional sau liceal, fata de 10% din copiii care nu sunt saraci din aceeasi categorie de vârsta.
Accesul la serviciile de sanatate al celor saraci este mai restrâns: 11% din gospodariile
sarace au aratat ca în localitatea lor nu exista nici un serviciu de sanatate, fata de 5% din cele non-sarace. Mai mult, probabilitatea de avea o asigurare de sanatate în 2000 (singurul an pentru care exista date referitoare la calitatea de asigurat al serviciilor de sanatate) era mai mica pentru persoanele cu o pozitie socio-economica inferioara, precum si ca gospodariile cu venituri mici sa cunoasca pe cineva care sa le rezolve problemele de sanatate.
[NUME_REDACTAT]. 26169 – RO. ROMANIA: Evaluarea saraciei. (în doua volume) Volumul I. Raportul principal, Octombrie 2003
http://adatbank.transindex.ro/html/cim_pdf393.pdf
ROMANIA:
Evolutia si caracteristicile saraciei
În 2011, Eurostat publică raportul „[NUME_REDACTAT] in Europe in 2009“ și precizează că în UE 30 de milioane de cetățeni suferă datorită spațiului insuficient și condițiilor precare de locuit. Accesul la condiții decente de locuit, la prețuri accesibile, este o nevoie fundamentală și un drept.
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/product_details/publication?p_product_code=KS-SF-11-004
Condițiile proaste de locuit evidențiază un anumit risc de sărăcie și excluziune socială. În 2009, 6% din populația Europei a suferit o formă severă de privare de locuință, cele mai frecvente probleme fiind zgomotele vecinilor (22,2%), supraaglomerarea (17,8%), poluarea, aerul de proastă calitate și alte probleme de mediu (16,5%). În UE, 12,2% din persoane trăiesc în locuințe
care au costuri de întreținere mari. 1.
[NUME_REDACTAT], propuneri în calitate de Raportor, op.cit.
Rata de sărăcie relativă (exclusiv autoconsumul) este de 25% la nivelul gospodăriilor (15,4% în urban și 35,7% în rural) și 31,5% la nivelul persoanelor (20,6% în urban și 42,3% în rural).
A székelyföldi elszegényedésről. In Bodó Julianna – Oláh Sándor (szerk.): Így élünk. Elszegényedési folyamatok a Székelyföldön. KAM-Regionális és Antropológiai Kutatások Központja – Pro-Print Könyvkiadó, Csíkszereda, 1997. [pdf, 222.1k]
Persoanele fără adăpost care trăiesc pe stradă reprezintă cea mai vizibilă și extremă formă de sărăcie și excluziune. Problema persoanelor fără adăpost poate include și o serie de alte situații, precum persoanele care sunt în adăposturi de urgență, temporare sau de tranziție, persoanele care locuiesc temporar cu familia sau la prieteni, persoanele amenințate cu evacuarea sau persoanele care au un adăpost inadecvat sau nesigur.
Problemele legate de lipsa de locuință variază de la absența totală a unui loc de adăpost până la locuințe supra aglomerate, cu facilități reduse, cu probleme de mediu (precum zgomot, poluare și crimă). Accesul la o locuință de o calitate acceptabilă poate fi considerată o necesitate umană de bază. Privarea de locuință este definită de facilitățile reduse și se evaluează având ca referință acele gospodării cărora le e spart acoperișul, nu au baie /duș și toaletă sau o locuință care este prea întunecoasă. Privarea severă de locuință este definită ca o gospodărie care este prea aglomerată, având în același timp, de asemenea, cel puțin una dintre măsurile de privare de locuință.
[NUME_REDACTAT] din România (romi, uneori scris și rromi, cunoscuți popular și ca țigani, roma – în limba romani) constituie unul dintre grupurile etnice minoritare cele mai mari din România. Conformrecensământului din 2011, ei numărau 621.573 de persoane (adică 3% din totalul populației), fiind al doilea grup etnic minoritar din România ca mărime, după cel maghiar.[1] Din acești 621.573 de oameni, 62% locuiesc în mediul rural (390.903).[2] Există opinii că cifra estimată nu corespunde realității, fiindcă mulți din ei ar refuza[necesită citare] să-și declare etnicitatea. Romii sunt concentrați cu precădere în Transilvania, Crișana, Muntenia și Oltenia.[necesită citare] [NUME_REDACTAT], Bucovina, Banat, Dobrogea și Moldova concentrația romilor este sub media țării.
Denumirea etniei este controversată.[3][4] De exemplu într-un dicționar cuvântul „țigan” a avut ca o parte din definiția sa „o persoană cu un comportament răutăcios”[5] Avocați ai drepturilor romilor în România[cine?] pretind că „a-i chema țigani” îi mai izolează din societate de masă. Prin amendament, „romi” este acum denumirea oficială a țiganilor în dicționare.
Nu se știe exact când au venit primii romi în teritoriul României de azi. [NUME_REDACTAT] a cercetat și constatat că probabil au venit în secolul XI. Un alt cercetător, [NUME_REDACTAT] Hasdeu, a găsit un document semnat de Mircea cel Bătrân care sugerează că veniseră cu un secol înainte de acea dată.[6]
O atestare documentară a romilor de pe teritoriul României actuale, datează din anul 1385, când domnitorul [NUME_REDACTAT], Dan I, dăruiește [NUME_REDACTAT] posesiunile care aparținuseră mai înainte [NUME_REDACTAT] de lângă [NUME_REDACTAT], posesiuni primite de la unchiul său Vladislav I, între care și 40 de sălașe de „ațigani”.
curând după sosirea lor în România, romii au devenit sclavi ai boierilor care deja locuiau acolo.
[NUME_REDACTAT] Românească trăiau 90.000 de romi reprezentând 4% din populația țării, iar în Moldova 12.000 , reprezentând 0,8% din populația statului. Recensământul din Transilvania din 1850 confirmă o proporție de 2,2% de romi din populația totală.
Numărul oficial al romilor (conform recensămintelor), numărul estimat este de obicei semnificativ mai mare:
1886: 200.000 (3,2%) în [NUME_REDACTAT] (estimare neoficială)
1930: 242.656 (1,6%) în [NUME_REDACTAT]
1956: 104.216 (0,6%)
1966: 64.197 (0,3%)
1977: 227.398 (1,05%)
1992: 409.723 (1,8%)
2002: 535.250 (2,5%)
2011: 621.573 (3,0%)[1]
http://ro.wikipedia.org/wiki/Romii_din_Rom%C3%A2nia
Având în vedere faptul că romii sunt, în general, o populație săracă și deseori marginalizată, aceștia au continuat să aibă un stil de viață tradițional, care și-a pus amprenta asupra vieții de familie[1] Studiile realizate până în prezent[2] indică faptul că romii trăiesc, în cele mai multe cazuri, în familii extinse, se căsătoresc la vârste timpurii și au un număr mai mare de copii, în comparație cu populația majoritară. Aceste aspecte își pun amprenta atât asupra statutului femeii în cadrul familie cât și asupra implicării sociale a acesteia, în principal asupra participării la școlarizare și accesului pe piața muncii.
Mulți au fost meșteșugari de lemn, vânzători de cai, și lăutari. Romii au fost cunoscuți mai ales pentru talentul lor muzical. Se poate vedea și astăzi cum mulți își mai țin de ocupațiile lor din vremea când erau înrobiți.
Putm să diferențiăm două tipuri de țigani
1.Țigani nomazi – (căldărari, lingurari etc);
2.Țigani stabili – acei care, deși nenomazi, sunt condamnați recidiviști sau nu au mijloace de existență sau ocupație precisă din care să trăiască în mod cinstit prin muncă și constituie o povară și un pericol pentru ordinea publică.
În privința discriminării în spațiile publice, rezultatele studiului „Discriminarea multiplă în România” [14] pun în evidență faptul că femeile roma (5,8 pe o scală de la 1 la 10, unde 1 reprezintă discriminare minimă iar 10 discriminare maximă), femeile cu dizabilități (5,8), și femeile sărace (5,7), sunt cele mai afectate de tratamente diferențiate/discriminatorii în locuri precum restaurantele, parcurile sau chiar pe stradă. Valorile înregistrate sunt semnificativ mai mari decât cele înregistrate de femei în general (3,4) ceea ce arată că aceste sub-categorii de femei sunt supuse tratamentului diferențiat și pe baza apartenenței lor la alte grupuri care sunt țintă a discriminării precum etnia romă, persoanele cu dizabilități sau persoanele sărace[15].
Bărbatul, este susținător și apărător al prestigiului familiei, el acționează în spațiul public și este responsabil de interacțiunea cu lumea externă. El este și în interior șeful familiei și, în această calitate, are autoritatea și puterea de decizie. În numeroase grupuri, produsul muncii sale este mai curând utilizat pentru cheltuieli excepționale sau de prestigiu (sărbătoare, mese mari, automobil etc.). Deseori el este plecat de acasă, în căutare de lucru, în discuții cu prieteni pentru a menține legăturile sociale și a regla afacerile sociale[21].
În lucrarea „Tradiții ale romilor în spațiul românesc”[22] întâlnim afirmația conform căreia capul familiei la romii căldărari este bărbatul, cel care și aduce bani în casă. Femeia trebuie să aibă grijă de copii, să-i spele, să le gătească, să-i educe și să-i învețe limba romani. Ea își învață fetele să coasă, să spele, să gătească și le pregătește pentru viața de femei măritate. Tatăl își învață fiii să confecționeze căldări și cazane.
Referitor la participarea școlară a fetelor roma, acestea sunt supuse unui tratament discriminatoriu nu numai din partea familie, care le limitează accesul la școală, ci și din partea societății, datorită faptulului că aparțin etniei rome. Așa cum se precizează în cadrul studiului „Discriminarea multiplă în România”, există câteva categorii care sunt supuse discriminării în școli, și anume: fetele cu dizabilități sunt supuse unui risc foarte ridicat de discriminare în școli, fiind urmate de copiii cu dizabilități, fetele roma și fetele provenind din familii sărace[36].
În ceea ce privește accesul romilor pe piața muncii, un studiu realizat de Institutul de Cercetare a [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] în 1998[38] pune în evidență aspecte referitoare la gradul de ocupare al populației de romi, cu referire și la gradul de participare al femeilor rome pe piața muncii:
– în 1992, un număr de 23,4 % dintre persoanele active, romi, erau salariate. În 1998, numărul acestora a scăzut la 12,9 %. A scăzut și numărul patronilor de la 0,8 % în 1992, la 0,5 % în 1998. Singura variabilă în creștere este cea a activităților pe cont propriu (zilieri) de la 22,1 % în 1992, la 33,6 % în 1998.
– gradul de ocupare a populației de romi din România este mult mai mic decât cel al populației la nivel național (47 % față de 61,7 %). Din totalul populației ocupate,aproximativ 27,5 % sunt salariați, procent reprezentat în proporție de 65 % de către bărbați.Ponderea femeilor casnice este de peste 4 ori mai mare în rândul populației de romi decât în cea la nivel național și arată slaba participare a femeiipe piața muncii[39]. Conform patternului tradițional al rolurilor de gen în familiile de romi femeia este cea care se ocupă de casă și bărbatul cel care trebuie să aducă bani în familie [40].
În privința discriminării percepute la angajare, trebuie subliniat că aceasta reprezintă un determinant major al marginalizării și excluziunii sociale. Percepțiile indivizilor arată că handicapul (85,8 %), vârsta înaintată (79,7 %) și etnia romă (77 %) sunt principalele trei criterii „responsabile” de discriminarea la angajare[41]. Astfel, ca și în cazul școlarizării fetelor rome, și în ceea ce privește accesul pe piața muncii putem observa faptul că femeia romă este discriminată atât de propria familie, care îi îngrădește accesul la piața muncii, cât și de societate, datorită faptului că aparține etniei rome.
[1] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] „Nașterea și căsătoria la populația de romi” în [NUME_REDACTAT] Vieții, XVII, nr. 3–4 (2006: 253–279) p. 253.
[2] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], coord., Țiganii – între ignorare și îngrijorare, [NUME_REDACTAT], București 1993; [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], coord., Romii din România, [NUME_REDACTAT], București, 2002
[14] [NUME_REDACTAT], coord., Discriminare multiplă în România, Societatea de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] în [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], București, 2008.
[15] [NUME_REDACTAT], coord., Discriminare multiplă în România, Societatea de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] în [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], București, 2008, p. 12.
[21] [NUME_REDACTAT], Romii în Europa, [NUME_REDACTAT], traducere de Biroul de Informare al [NUME_REDACTAT] la București, 2008, p. 64.
[22] [NUME_REDACTAT], coord., Tradiții ale romilor din spațiul românesc, [NUME_REDACTAT] Copiii, București, 2004, p. 21.
[36] [NUME_REDACTAT], coord., Discriminare multiplă în România, Societatea de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] în [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], București, 2008, p. 13.
[38] Studiul ICCV, 1998 apud. [NUME_REDACTAT] Gelu, [NUME_REDACTAT], Accesul romilor pe piața muncii, ECA – [NUME_REDACTAT] de Agribusiness, București, 2003, p. 17.
[39] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Accesul romilor pe piața muncii, ECA – [NUME_REDACTAT] de Agribusiness, București, 2003, p. 26.
[40] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Viața de familie și poziția femeii în comunitățile de romi – Raport de cercetare, [NUME_REDACTAT], 2009 http://www.soros.ro/ro/documente.php? document=965 (site oficial accesat în decembrie 2010) p. 33.
[41] [NUME_REDACTAT], coord., Discriminare multiplă în România, Societatea de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] în [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], București, 2008, p. 15.
([NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] in Public and in [NUME_REDACTAT]. A [NUME_REDACTAT]) [NUME_REDACTAT] HULEA
http://www.revistapolis.ro/numarul-curent-al-revistei/212-rolul-femeilor-roma-%C3%AEn-via%C5%A3a-public%C4%83-%C5%9Fi-familial%C4%83-o-perspectiv%C4%83-de-gen-the-role-of-roma-women-in-public-and-in-private-life-a-gender-perspective.html
Persoanele cu dizabilități sunt estimate ca formând aproximativ 10% din orice populație (OMS, apud Yeo) și o proporție și mai mare trăiește în sărăcie cronică.
Una din cinci persoane sărace din țară are o dizabilitate. ([NUME_REDACTAT] -BM,2008)
Un procent de 20% de persoane cu dizabilități dintre săracii din întreaga lume. A trăi în sărăcie crește posibilitatea obținerii unei disabilități, ei ajung mai marginalizați decât persoanele sănătoase (Yeo, 2001).
BRAITHWAITE,J.,MONT, D.(2008),Disability and Poverty: A Survey of [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] and Implications, [NUME_REDACTAT]
YEO, R. (2001), [NUME_REDACTAT] and Disability, [NUME_REDACTAT] Number 4, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]
Incluziune adversă. Prestații sociale și persistența sărăciei
în rândul romilor din [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] în: Toma, Stefania și Foszto, Laszlo (2011). Spectrum. Cercetări sociale despre romi. Cluj-Napoca: ISPMN și Kriterion, pp. 159-180.
Știți foarte bine că avem un alt fenomen care se manifestă destul de pregnant;
atunci când se ajunge la patru, cinci, șase copii, familia de romi se mulțumește să trăiască din ajutorul social. Cred că trebuie să găsim soluții aici. Nu putem stimula la nesfârșit acest tip de existență.
([NUME_REDACTAT], Discursul prezidențial rostit cu ocazia lansării Raportului asupra [NUME_REDACTAT] de îmbunătățire a situației romilor, 22 februarie 2010, www.presidency.ro).
În rândul unui segment important al populației de etnie romă, sărăcia constă nu
doar în veniturile reduse și dotarea deficitară a gospodăriilor, dar și în lipsa utilităților de
bază (canalizare, electricitate, gaz metan), condiții de locuit inadecvate, mediu de viață
poluat și adesea izolat de facilitățile publice, accesul dificil la servicii publice și bariere
sociale impuse de deficitul de capital educațional și prejudecățile majoritarilor.
Sărăcia poate fi altfel pentru etnicii romi nu pentru că sunt romi, ci pentru că sunt catalogați în mod peiorativ (și uneori își asumă această etichetă) drept „țigani”.
Stewart (2002) atrage atenția că utilizarea conceptului de “underclass” pentru
analiza situației etnicilor romi în Europa poate genera confuzii și interpretări
tendențioase.
Stewart, M. (2002). "Deprivation, the Roma and 'the underclass'." in Hann, C. (ed.)
Postsocialismus, London: Routledge.
În „Sărac lipit, caut altă viață!” (2003) [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]
critică dictonul zelos al asistenților sociali „Nu da pește săracului, ci învață-l cum să
pescuiască!”,
……
Saracia si caracteristicile comunitatii
Diferente urban/rural în transferuri
Diferentele între saracii din mediul urban si cei din rural sunt vizibile atât în transferurile publice, cât si în cele private. Ca elemente pozitive vom evidentia probabilitatea sporita în rural ca oamenii sa contribuie cu bani si resurse publice la activitatea comunitara. Apoi, fluxurile informale sunt mai ridicate în rural unde oamenii se cunosc mai bine între ei. Iar încrederea în primari este mai mare în localitatile mai mici. Ca element negativ notam volumul mai mic al prestatiilor VMG în localitatile rurale si sarace (adica cele care realizeaza venituri mai mici pe plan local). Apoi, asistenta prin VMG este mai mare în localitatile în care primarii ocupa aceasta functie o perioada mai mare de timp, ceea ce sugereaza o posibila influenta politica în alocarea sumelor pentru VMG. Si în localitatile cu o compozitie etnica diversa se constata ca prestatia este mai mica.
Saracia si caracteristicile comunitatii
In ceea ce priveste accesul la diferitele servicii, exista diferente semnificative între saraci
si non-saraci, precum si între mediile de rezidenta urban/rural (Tabelul 8). Conform asteptarilor, zonele rurale sunt, în general, dezavantajate, desi probabilitatea caracterizarii zonei sau cartierului ca nesigure este mai mare în mediul urban
[NUME_REDACTAT]. 26169 – RO. ROMANIA: Evaluarea saraciei. (în doua volume) Volumul I. Raportul principal, Octombrie 2003
http://adatbank.transindex.ro/html/cim_pdf393.pdf
Programele de protectie sociala si saracia
Protecție socială și persistența sărăciei
România aloca circa 10% din PIB programelor de protectie sociala. Aproximativ 87% din populatie beneficiaza de cel putin un transfer de protectie sociala, direct sau indirect (ca membri ai unei aceleiasi gospodarii, prin intermediul venitului si consumului comun).
Transferurile de protectie sociala difera semnificativ sub aspectul amplorii si eficientei
lor. Doua cazuri situate la poli opusi sunt cel al alocatiei pentru copii (în 2002 transferurile au reprezentat 0,63% din PIB pentru ceva mai putin de 5 milioane beneficiari) si al programului VMG cu tinta foarte precisa (cu transferuri care în 2002 au reprezentat 0,28% din PIB pentru putin peste 1 milion beneficiari). Daca în 2002 doar 20% din alocatiile pentru copii au ajuns la chintila cea mai saraca, programul VMG a reusit ca de 62% din prestatiile acordate sa beneficieze populatia din chintila cea mai saraca (performanta foarte buna comparativ cu cea a programelor asemanatoare ale altor tari din aceasta regiune).
[NUME_REDACTAT]. 26169 – RO. ROMANIA: Evaluarea saraciei. (în doua volume) Volumul I. Raportul principal, Octombrie 2003
http://adatbank.transindex.ro/html/cim_pdf393.pdf
-,,Acasa"
„Acasă” nu este doar un concept abstract, ci reprezintă un
loc de refugiu și de stabilitate și liniște, asigurând, pentru cei mai mulți dintre noi,
intimitatea și siguranța de care avem atât de multă nevoie. Pentru fiecare dintre noi,
„acasă” reprezintă un loc anume, fiind, invariabil, asociat cu un spațiu anume, cu o
casă anume, chiar dacă, în unele situații, ne simțim „ca acasă” la prieteni, părinți,
rude, sau chiar în anumite locuri.
Credem că, pentru cei mai mulți dintre cei care petrec o perioadă semnificativă sub cerul liber, sensul lui „acasă” are două valențe: una formulată la timpul trecut – casa în care au stat în mod relativ stabil și pe care au pierdut-o, și care reprezintă lumea idilică și furnizoare de
liniște și fericire – și alta formulată la timpul viitor: speranța găsirii unui loc unde –
dacă nu se vor simți „ca acasă”, cel puțin vor găsi liniștea necesară pentru a trăi în condiții omenești.
PERSOANELE FĂRĂ ADĂPOST DIN ROMÂNIA –O ESTIMARE A NUMĂRULUI ACESTORA
ADRIAN-NICOLAE DAN,MARIANA DAN
-Asigurările sociale
-Locuințele sociale
– Beneficiarii locuințelor sociale
– Rolurile asistentului social
– Activități
– Parteneriate si colaborari
-Exemple….
-Finanțare
STUDIU DE CAZ ÎN MIERCUREA CIUC
Un concept între "săraci și sărăcie" este de a transmite raportul că mulți dintre cei care au situația financiară foarte proastă, în care nu există nici o cale de "evedare", care nu au ce mânca, nu au îmbrăcăminte sau nu au condiții acceptabile în care să trăiască. Această definiție include, de asemenea că sărăcia este un lucru "nenatural".
Bazat pe conceptul introdus de [NUME_REDACTAT], atunci vorbim despre sărăcie, dacă persoanele vizate, familii, grupuri nu au resurse pentru a se hrănii, în astfel de condiții cei vizați se angajează pentru un trai mai bun (Townsend 1979).
În această regiune nu a fost nici o inițiativă de a dezvolta conceptul de politică socială din 1993.
Această regiune a cunoscut multe forme de sărăcie. Modelul țăran sărac ca și „strat” s-a dezvoltat, dar unele familii au statutul de „sărac” în cadrul unei localități. Etniile din comunitatea satului adesea sunt marginalizate. Familii foarte diferite (de exemplu: alcoolism, handicap fizic, performanțe scăzute în muncă etc.), de obicei cei care primesc numele de "familie săracă" sunt marginalizați.
exemplu
Fundația “[NUME_REDACTAT]” în 1990-1991 au oferit ajutor financiar în satul [NUME_REDACTAT] de Jos din județul Harghita unde 600 de familii în vârstă, care din motive de sărăcie erau marginalizate din punct de vedere social. Astăzi, se estimează că mai mult de 1.500 de persoane sunt lăsate singure în sate mici și mijlocii. Cu toate acestea, un număr tot mai mare de persoane au aceeași soartă în următorii ani pe măsură ce populația din sate îmbătrânește.
[NUME_REDACTAT] potrivit datelor [NUME_REDACTAT] de Statistică puterea de cumpărare pentru persoanele care aveau salariul mediu în luna februarie 1997 a fost de 41,8%, mai mic decât în octombrie 1990. Prețurile într-un an (februarie 1996 – februarie 1997) au avut o creștere de 105,4% . (Barr, 1995: 109)
Elszegényesedési folyamatok a Csíki-medencében. In Bodó Julianna – Oláh Sándor (szerk.): Így élünk. Elszegényedési folyamatok a Székelyföldön. KAM-Regionális és Antropológiai Kutatások Központja – Pro-Print Könyvkiadó, Csíkszereda, 1997 [pdf, 206.2k]
http://www.celodin.org/read.php?lang=ro&pid=757
-Saracie in [NUME_REDACTAT] mai exista locuri de munca sigure, serviciile publice, sistemul alimentar, servicii medicale înainte erau gratuite sau la preț avantajos acum au costuri mari. Tinerii care au terminat scolarizarea nu prea au reusit sa se incadreze in societate,fara o viziune spre viitor. Numărul de șomeri a scăzut în ultimii ani, dar rata șomajului în rândul tinerilor sub 30 de ani continuă să fie foarte mare. (Harghita pl.54 județ%)
A székelyföldi elszegényedésről. In Bodó Julianna – Oláh Sándor (szerk.): Így élünk. Elszegényedési folyamatok a Székelyföldön. KAM-Regionális és Antropológiai Kutatások Központja – Pro-Print Könyvkiadó, Csíkszereda, 1997. [pdf, 222.1k]
-Saracia la nivel local
S-a aprobat Strategia de asistență socială a județului Harghita n Peste 6% din populația județului se află în situații de risc
Aproape 18.000 de persoane aflate în situații de risc
De asemenea, au fost efectuate și o serie de studii și analize, înainte de întocmirea strategiei, privind inclusiv numărul persoanelor aflate în situații de risc. Potrivit datelor incluse în strategie, în Harghita, în evidența primăriilor și ONG-urilor sunt 17.872 de persoane aflate în situații de risc. La acest număr se adaugă și cei 1.928 de beneficiari ai DGASPC [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] Harghita. Astfel, raportat la populația totală a județului, acest număr reprezintă un procent de aproximativ 6,12%.
În evidența primăriilor din Harghita se regăsesc în astfel de situații de risc: 2.451 de copii; 1.752 de vârstnici; 960 de persoane (adulți și copii) cu handicap, care necesită sprijin; 2.615 de familii fără venit sau venituri foarte mici; 69 de persoane fără adăpost. Iar în evidența organizațiilor non-guvernamentale sunt: 2.731 de persoane (adulți sau copii) cu handicap, care necesită sprijin; 1.726 de copii; 90 de persoane din zone izolate; 46 de familiile în care sunt persoane cu autism; 353 de persoane sau familii fără venituri sau cu venituri foarte mici; cinci mame minore; 310 tineri proveniți din sistemul de protecție a copilului; precum și 4.732 de vârstnici.
Din totalul populației stabile de peste 10 ani, 43,94% au nivel scăzut de educație (au absolvit ciclul primar, gimnazial sau fără școală absolvită), 46,45% nivel mediu (postliceal, liceal, profesional sau tehnic de maiștri) și 9,61% nivel superior. În data de 20 octombrie 2011, în județ erau 3.228 persoane analfabete. Tot din datele recensământului din 2011 rezultă că numărul persoanelor plecate în străinătate pentru o perioadă de cel puțin un an, dar care nu fac parte din populația stabilă, este de 3.445 persoane, care, evident, nu cuprinde decât o parte a numărului real de emigranți externi. Dintr-o altă analiză efectuată rezultă că județul Harghita se situează pe locul 2, în țară, privind dezvoltarea serviciilor sociale publice și pe locul 1 în cel privat, în anul 2011.
-Justificarea necesitații a centreu sociale
PRINCIPALELE CONCLUZII
[NUME_REDACTAT]
Cei cinci factori ai sărăciei (ca problema socială) (includ: ignoranța, boala, apatia, lipsa de onestitate și dependența)
nu sunt independenti unul de altul: imbolnavirile contribuie la ignoranta si apatie; lipsa de onestitate contribuie la imbolnaviri si dependenta, si asa mai departe. Cu alte cuvinte, ei se influenteaza reciproc.
Zicala "gândește global și actionează local " este de folos în orice proces de schimbare socială. Cei cinci factori ai sărăciei nu par să fie numai răspândiși dar și înrădăcinați în practicile și valorile culturale. În viața noastra de zi cu zi putem crede ca nu putem face nimic.
Realitatea este alta: dacă fiecare dintre noi se angajeaza să lupte împotriva factorilor care duc la sărăcie, efortul personal va avea un efect multiplu asupra altora și, în felul acesta, vom contribui la eliminarea "celor cinci" și în cele din urma la victoria asupra sărăciei.
[NUME_REDACTAT]; Sănătatea și Igiena: http://cec.vcn.bc.ca/mpfc/modules/emp-poru.htm
……………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………
Capitolul 2;
Cuvinte cheie: Industrializare, patrimoniu, economie, istoric, tactici de regenerare urbana, platforme industriale,
-PATRIMONIUL INDUSTRIAL
1. Definirea si clarificarea conceptului de patrimoniuindustrial
Termenul de„patrimoniu turistic”este definit ca fiind un complex de elementenaturale, sociale, economice, culturale si istorice, alăturate amenajărilor deinfrastructură (capacitatea de cazare, infrastructură rutieră, tratament, odihnă,agrement, alimentație, etc.).
Legat de această definiție, putem dezvolta și conceptul de
„patrimoniu industrial”. Acest termen se referă la toate unitățile industriale înființate demult, careprin arhitectură, istorie și funcție se dovedesc a fi apte de a deveni obiective turistice.Pentru a putea introduce toate obiectivele industriale deosebite într-un circuit sau traseuturistic este necesară o documentare amănunțită și o identificare în prealabil, apoi unproces de conservare bine structurat.
http://ro.scribd.com/doc/51836639/Arhitectura-industriala-word#scribd
Romania deține un patrimoniu industrial – imobil și mobil
remarcabil pentru sud-estul European, datând în principal din perioada
secolelor al XVII-lea – al XX-lea. Pe lânga obiecte singulare valoroase, se
regăsesc pe teritoriul țării noastre eșantioane coerente de dezvoltare
ilustrând toate fazele cunoscute ale evoluției industriale – de la cea
preindustrială, manufacturieră, industrială, fin-de-siecle până la perioada
hiperindustrializată . Această diversitate are un rol pozitiv în percepția
societății, prin continuitatea cronologică a fenomenului și prin înțelegerea exemplificată a istoriei sale.
Fenomenul industriei a marcat încă de la apariția lui societatea aducând un sistem de valori diferit care l-a înlocuit treptat pe cel traditional. Însăsi viteza de derulare a evenimentelor a crescut odata cu revolutia industrială prin apariția transporturilor mecanizate. Valorile societății au migrat spre latura pragmatică, materialistă a vieții, spre
consum și confort. Și din punct de vedere al arhitecturii civile, valorile au migrat spre
o diminuare a esteticului ornamentului în favoarea esteticului simplității.Aceste noi valori ale arhitecturii au avut ca origine însă arhitectura fabricilor care prin logica lor strict funcțională răspundeau într-un mod economic societății în plină dezvoltare.
Arhitectura industrială a cunoscut, ca de altfel și arta vremii, o evoluție treptată spre abstractizare, pornind însă de la modele clasice, profund stăpânite de creatorii lor.
Pentru a înțelege mai bine esența aspectului estetic al arhitecturii industriale, este interesant de analizat direcțiile de evoluție și influențele dintre arhitectura civilă și cea industrială. Astfel, primele fabrici de la începutul [NUME_REDACTAT] din Anglia au fost amenajate în case mai mari (așa-numitele ,,cottage”), care ofereau spațiul și condițiile necesare procesului tehnologic.
Ornamentele erau preluate automat din arhitectura clădirilor civile,
Arhitectura industrială – la limita dintre monument și depreciere
la o amploare mai redusă, dar păstrând totuși aerul unei arhitecturi ,,culte”.
Dacă am compara arhitectura cladirilor industriale între primul și al doilea
val de industrializare, sar putea observa influența pozitivă a arhitecturii civile, prin
atmosfera am putea spune ,,familiară” a spațiilor din prima
perioadă. Odată cu al doilea val de industrializare fabricile și spațiile de producție se
îndepărtează tot mai mult de arhitectura civilă tradițională. Acestea se detașează prin ducerea la extrem a laturii raționale și economice, fără o preocupare specială pentru latura estetică.
Excepție fac doar creațiile marilor arhitecți care au reusit sa confere unor spații neconvenționale, cum sunt cele de producție, valoare artistică.
Arhitectura industrială – la limita dintre
monument și depreciere [NUME_REDACTAT]
http://www.monumentul.ro/pdfs/Radu%20Andrei%2009romii
– PATRIMONIU ARHEOLOGIC IMOBIL – RUINA
Patrimoniul cultural imobil constituie cea mai valoroasă componentă a patrimoniului cultural, atât în ceea ce privește valoarea materială directă, cât și în raport cu posibilitățile de inserție a unor componente extraculturale. Trebuie menționat că patrimoniul cultural imobil este o sintagmă care desemnează ceea ce, în termeni generici, poartă numele de monumente istorice și include nu doar monumentele istorice, ci și ansamblurile și siturile istorice.
O foarte mare parte din trecutul nostru este ascuns. Pe lângă cladirile vechi, încă utilizate, putem vorbi de forme ale trecutului mult mai vagi sau mai puțin consistente: ruinele. Termenul de ruină se referă de cele mai multe ori la pierderea sau scăderea considerabilă a capacității de funcționare a unei construcții. Dacă astăzi o parte dintre aceste urme mai sunt încă vizibile, e o problemă de șansă, dar cu siguranță ele dovedesc că multe altele așteaptă să fie descoperite și cu ajutorul arheologilor, s-ar putea umple multe goluri în întelegerea evoluției istorice a unei așezări sau culturi.
-Tipuri de ruine
Când vorbim de ruine, ne referim la un stadiu sau la o stare a unei construcții care este dovada unei civilizații trecute; pe lânga pitorescul imaginii, acestea poartă în sine informații, nedescifrabile la prima lectură, dar care sunt esențiale pentru întelegerea culturii al căror produs sunt.
Alte tipuri de ruine sunt cele pentru care dintr-un motiv sau altul evoluția a fost mult mai scurtă: au fost lăsate să decadă și să ajungă în stare de ruină. Ambele tipuri apațin unui trecut mai mult sau mai puțin recent, însă ce le diferențiază este raportul cu timpul prezent: prima categorie nu suportă decât intențiile de conservare și protecție, cealată suportând o gamă mult mai largă de intervenții.
– Valoarea ruinelor
Trebuie menționat că ambele cazuri conțin noțiunea ( oarecum dramatică, dar perfect legitimă ) de abandon sau ieșirea dintr-un circuit al vieții. Dacă în cazul ansamblurilor la care integritatea fizică încă este prezentă, revitalizarea este mult mai ușoară (refuncționalizare), în cazul ruinelor acțiunea este practic imposibilă, datorită mutațiilor de valoare produse. Funcțional ar fi imposibil de reintegrat, datorită hiatului temporal, însa primesc o valoare atipică ( dovada a unui timp trecut ) cu funcție inactivă în mod real, ci pasiv – contemplativă.
Din acest punct de vedere ruinele crează un peisaj ce “sugerează o stare fractală (asemănătoare celei de care vorbește Mandelbrot atunci când descrie modelul matematic al coastelor) de organicitate cu teluricul și natura. Căci nu se poate spune exact nici unde incepe ruina și nici unde se termina vegetația, solul. E vorba de un continuum imposibil de separat, chiar dacă nu omogen. Așa cum o descrie și Mandelbrot, starea fractală nu e "informa" sau omogenă, dar suferă de acea ambiguitate între forma finită (recognoscibilă de către ochiul uman ca atare) și mototolire infinită și greu diferentiabilă.” 5
5 www.horia-marinescu.net (21.02.2006) – articol despre proiectul Efes- Hanghaus II, construcție de protecție arheologică, Turcia;
– Reabilitarea unui spațiu în ruină
„Spațiul urban care se tot reînnoiește, în loc să se reinventeze, își pierde caracterul și esența”.
([NUME_REDACTAT] – Space, aesthetics and materiality)
Spațiul industrial aflat în ruine este perceput ca un spațiu fără valoare, inutil, în dezordine, acolo nimic nu se întâmplă și, prin urmare, acolo nu este nimic. Așadar, trebuie distrus și construit altceva în loc. Dar fiecare lucru păstrează în structura sa energia acumulată de-a lungul existenței sale. Fiecare ființă vie care a interacționat cu un obiect a lăsat o parte din energia lui. Ruinele ascund în interiorul lor stafiile trecutului. În fiecare colțișor există câte o amintire. Fiecare spațiu, atunci când pătrundem în interiorul lui, ne transmite din energia lui. Această energie nu stă în loc, ea nu se oprește, este într-o continuă mișcare. Așadar, nu contează cât de indiferenți suntem, fie că vrem sau nu, tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru ne influențează.
Contactul cu un astfel de spațiu oferă posibilitatea experimentării și confruntării unor sentimente intense; frică, pericol, nesiguranță. Ne testează vulnerabilitatea și moralitatea. Este o diversiune în care ne confruntăm cu pericolul, pentru a ne încerca limitele și frica de necunoscut.
Aceste spații sunt atemporale, nu mai percep timpul așa cum îl percepem noi; este timpul naturii, timpul pământului, măsurat după gradul de degradare. Aceste spații sunt un fel de purgatorii, aflate între viață și moarte. Sunt toată imaginația noastră.
Cum au apărut aceste spații …? Cine este responsabil și pe cine putem trage la răspundere pentru felul în care arată? Ei bine, nu cred că a fost cineva anume, ci doar un șir de întâmplări care a generat clipa de acum. Putem foarte ușor să arătăm cu degetul pe câte unul responsabil de deciziile proaste pe care le-a luat la un moment dat. Însă în acest moment nu mai contează nimic din toate astea. Tot ce contează acum este ce se poate face mai departe. Este important, totuși, să cunoaștem factorii care au determinat apariția acestor spații, deoarece astfel putem înțelege mai bine situația reală, pentru care să propunem intervenții adecvate
http://www.orizonturiculturale.ro/ro_proza_Anca-Pandelea.html
2.Generalitati despre patrimonial industrial al Romaniei.
2. [NUME_REDACTAT] este categoric o sursă puternică de patrimoniu industrial, cedatează din secolul XVII. Patrimoniul este reprezentat atât de monumente singulare, câtși de complexe grandioase. Deși după cel deal doilea [NUME_REDACTAT], regimulcomunist a confiscat multe dintre obiectivele noastre, acestea nu au fost distruse grav, însă nici investițiile nu au fost foarte ridicate. Remarcăm puternice investiții la sfârșitulsecolului XIX.
Consecințele cele mai grave se datorează lipsei de interes pentru acestdomeniu. Situația economică precară în care se regăsesc multe societăți ce deținpatrimoniu industrial sunt sortite abandonului, vânzării sau „refuncționalizării”. Dinnefericire, refuncționalizarea se face cu investiții distructive ieftine și de slabă calitate.Mai mult, sunt preferate construcțiile noi în locul investițiilor mai pretențioase pentrurecuperare-restaurare, sunt distruse utilaje valoroase pentru a fi retehnologizate.Majoritatea ansamblurilor industriale au fost divizate prin privatizări grăbite, caresporesc nemijlocit pierderea caracterului inițial al obiectivelor. Reprezentând procenteimpresionante din suprafața orașelor și situându-se acum aproape de centre, ariileindustriale destructurate, foste industrii de marcă, sunt văzute ca o imensă rezervăurbanistică în așteptare de destinații. Însă, cei mai mulți investitori, dar și proprietarii dedrept ai ansamblurilor, sunt interesați în principal de amplasament în sine și nu doresc în mod expres să investească în reconversie. Aceștia se simt condiționați de restricții șiprobleme de restaurare pentru ceea ce ei considerau ca spațiu sau teren disponibilpentru orice fel de intervenție profitabilă.
Direcții în conservarea patrimoniului tehnic și industrial
Vocația europeană a Bucureștiului impune și valorificarea obiectivelor incluse înpatrimoniul tehnic și industrial, aflate în acest moment în stadiul de identificare. La nivelmondial există organisme puternice numeroase care identifică, conservă și exploateazăturistic moștenirea industrială din zonele cercetate. Rezultatul acestor activitati poate fipus în valoare prin expunerea în spatii muzeale sau prin reconversie, găsindu-se noi întrebuințări ansamblurilor respective. Astfel se pot înființa muzee specifice, centreculturale, clădiri de birouri, etc.[NUME_REDACTAT] aceasta preocupare este în faza de început, dar s-au înregistratsuccese concretizate prin studii precum “Patrimoniul industrial al [NUME_REDACTAT]-valoare europeana și potențial de integrare” sau o lucrare în curs de elaborare aCentrului de Studii și Cercetări în [NUME_REDACTAT] din București.Unele dintre vechile construcții ale capitalei și-au găsit o noua vocație: [NUME_REDACTAT] a devenit [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] se preconizează a deveni unimportant centru cultural, [NUME_REDACTAT] Vămi a Bucureștiului funcționează astăzidrept cinematograf in aer liber (Uranus).Din păcate lipsa terenului intravilan constituie o amentitare puternica pentrufostele fabrici, ateliere, uzine: Moara lui Assan, Fabrica de pâine Titan, UzineleSemănătoarea, etc.Așa cum marile orașe ale lumii promovează imaginea celor mai înalte clădiri,transformate în puncte de belvedere (terase, restaurante, cafenele) precum TurnulEiffel- Paris, [NUME_REDACTAT] Building- [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]- Berlin, și în Bucureștiexista câteva spații care se pretează la astfel de destinații: [NUME_REDACTAT],Clădirea BRD- [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] sau [NUME_REDACTAT].
http://ro.scribd.com/doc/51836639/Arhitectura-industriala-word#scribd
3.Expansiunea urbană, dezvoltarea industrialului
(Istoria de inceput a constructiilor industriale din Romania)
Etapa industrializării din perioada antebelică, < 1918
Etapa industrializării din perioada interbelică, 1918 – 1947
Etapa industrializării din perioada comunistă, 1947 – 1989
Etapa industrializării din perioada postcomunistă, > 1989
[NUME_REDACTAT]-industria ( și orașul postindustrial)
Arhitectura este o artã complexã si grandioasã. Ea satisface nu numai o cerintã oarecare, ci un complex de cerinte ale societãtii omenesti si întruchipeazã în ea valori foarte mari ale culturii si tehnicii universale.
Grija pentru om constituie continutul principal al arhitecturii sovietice, al arhitecturii realismului socialist.
[NUME_REDACTAT] Sovieticã, arhitectul e chemat sã creeze conditii optime nu numai pentru traiul contemporanilor sãi, ci si pentru generatiile viitoare. Aceasta îi cere o întelegere deosebit de profundã a gândurilor si cerintelor poporului sãu, a idealurilor sale estetice, un simt al naturii patriei si o cunoastere stiintificã a materialelor, a constructiei si a tehnicii.
Marii arhitecti din trecut spuneau, conform celebrei triade a lui Vitruviu, cã opera de arhitecturã cu adevãrat artisticã trebuie sã fie solidã, utilã si frumoasã. În trecut aceasta se referea numai la opere cu caracter de unicitate. Principiile arhitecturii sovietice contemporane pot fi definite pe scurt: confort, soliditate, frumusete, nu numai pentru cei alesi ci pentru tot poporul. Asupra acestui lucru insistã mereu [NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT].
Ha mindenegyes tervezett epulet meglenne epitve nem lenne egy m2 szabad sem a Foldon…ezert is elonyos a RECONVERSIE.
Noi construim foarte mult. Dacã fiecare clãdire ce se proiecteazã si se construieste de cãtre arhitecti si constructori ar corespunde în totalitate destinatiei ei, iar ca aspect exterior ar fi simplã si expresivã, viata oamenilor sovietici ar fi mai confortabilã si ar fi si mai frumoasã.
Despre adevãrata si falsa frumusete în arhitecturã:Academician I.Joltovski (Articol tradus din [NUME_REDACTAT], nr. 18/10 octombrie 1954, republicat în revista Arhitectura, 1954)
http://www.scritub.com/stiinta/arhitectura-constructii/Despre-adevarata-si-falsa-frum65253.php
Zonele industriale – elemente de patrimoniu si potential pentru Bucuresti
BY AMALIA BALESCUAPRIL 28, 2014ARHITECTURA, ORGANIZARE SI SERVICII
Industrializarea a inceput in a doua jumatate a sec. al XIX-lea, desfasurandu-se ulterior lent. Acest caracter industrial a luat insa amploare in timpul regimului comunist, fenomenul aducand dupa sine o serie de probleme datorate unui ritm alert, fortat si irational. În contextul actual, constructiile industriale sunt pe cale de disparitie in tesutul urban, alcatuind o imagine ce starneste curiozitatea, atat prin aspectul vechi cat si prin starea ridicata de degradare in care se afla.
Acest articol iși propune să analizeze evoluția dinamică a Bucureștiului din perspectiva industriala, să parcurgă toate etapele evolutiei pentru o mai bună ințelegere a mediului industrial deosebit de interesant al acestui oraș, dar în același timp își propune să analizeze încercarea dinamică, reușită sau nereuișită, a “orașului” în demersul de a deveni un organism compus atât estetic cât și funcțional.
Astazi fabricile vechi reprezinta elemente pe cale de disparitie, „ruine ale momentului” ([NUME_REDACTAT]) ce intra in alcatuirea imaginii urbane a orasele romanesti, o combinatie de ,,mort-viu” intre ruinele industriale,constructii infiintate inainte de 1900 si mai noi,1950-1989, ce dau nastere unor serii de intrebari, starnind sau nu interes, reprezentand de fiecare data altceva, in functie de mediul in care sunt discutate/analizate. Starea lor ridicata de degradare ne opreste sa vedem dincolo de imagine si sa le consideram elemente de potential, pentru a le gasi o noua semnificatie in ceea ce priveste dezvoltarea orasului. Cum au aparut aceste cladiri ce nu mai folosesc astazi la nimic, ce a declansat aceasta stare in care se afla acum si care sunt cele mai optime solutii cu privire la aceasta problema, sunt intrebari puse in cadrul acestei lucrari si la care aceasta isi propune totodata sa gaseasca raspunsuri.
Industrializarea în perioada comunistă 1947-1989
Procesul de industrializare în țara noastră a început în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și s-a desfășurat ulterior lent. Fără să-mi exprim adeziunea la ideologia comunistă, trebuie să spun că în timpul regimului comunist, țara noastră a devenit o țară industrială, chiar dacă acest fapt s-a realizat și prin acumularea multor probleme. Ele au plecat de la bun început, chiar din modul în care ideologia comunistă considera industrializarea, cu principal efect că procesul de industrializare a fost grăbit, forțat, și nu lăsat să se desfășoare rațional, cumpătat. Încercarea de a recupera anumite decalaje e întotdeauna bună, dar nu ușoară, nici benefică dacă se face cu prea multe sacrificii. De aceea, problema este nu că regimul comunist a industrializat țara (doar în parte adevărat, fiindcă o industrie semnificativă exista și înainte de regimul comunist), ci că a industrializat-o forțat.
http://industrializarearomaniei.blogspot.ro/p/despre-indro.html
Revolutia industriala
Revolutia industriala a impus un nou mod de a percepe arhitectura, o ruptura in cursul peisajelor traditionale, atat spatiul cat si personajul au forme noi. De aceasta data i se raspunde celui care produce obiectele industrializate, muncitorului, muncii bazate pe putere, agilitate, atentie, disciplina, logicica productiva a fabricii. In contextul industrial, arhitectura porneste de la semifabricat, exclude decoratia sub orice forma, sustine excesul operei serializate, caile de acces si spatiile de deservire. Acest stil a luat amploare mai ales in partea de est a Europei.
joi, 7 februarie 2013
Industria romaneasca in perioada interbelica
Războiul a provocat distrugeri enorme în industrie și a dezorganizat aproape totalmente producția, dar, cu toate acestea, refacerea în anii ’20 a fost rapidă și substanțială….
Criza economică de la începutul anilor ’30 a stopat temporar această creștere promițătoare a industriei. În anii 1929-1932 numărul marilor întreprinderi industriale, volumul capitalului investit în aceste și numărul muncitorilor pe care îl foloseau au scăzut, iar producția în aproape fiecare ramură industrială a suferit o scădere drastică.
Odată ce industria a depășit efectele depresiunii, ea a atins noi niveluri de productivitate între 1934-1938.
În ciuda dezvoltării impresionante din toate sectoarele industriale, structura economică de bază a țării nu s-a schimbat în mod semnificativ. În 1939, 78 % din populația activă continua să-și găsească în agricultură principala sursă de venit, în timp ce doar 10 % era angajată în industrie. România era încă dependentă de importuri pentru a-și echipa industria și a asigura consumatorilor o gamă largă de bunuri.
Sursa: [NUME_REDACTAT], Introducere in istoria contemporana a Romaniei
http://istpedia.blogspot.ro/2013/02/industria-romaneasca-in-perioada.html
[NUME_REDACTAT], industrializarea a inceput la mijlocul secolului al XIX-lea (intarziere de aproape un secol fata de statele din Europa de Vest), procesul desfasurandu-se ulterior lent si accelerandu-se in timpul regimului comunist, timp in care noul statut al Romaniei s-a schimbat in cel al unei tari industriale, acest lucru aducand dupa sine o lunga serie de probleme. Principala cauza a acestor probleme a constituit-o chiar ritmul alert in care aceasta industrializare a evoluat, fiind lipsita de ratiune si cumpatare. Nevoia de o mana de lucru care sa sustina imensul efort al industrializarii a dus la dislocarea unei mari parti a fortei de munca, mai exact la urbanizarea fortata.
Noile constructii ce indeplineau nevoile orasenilor au reusit in 20 de ani, prin extindere si prin impunerea unui stil arhitectural total diferit, sa schimbe radical imaginea a cel putin 29 de orase din Romania.
Etapele definitorii ale dezvoltarii peisajului industrial romanesc se suprapun perfect cu urmatoarele perioade: antebelica, interbelica, comunista si postcomunista, structura in care se incadreaza fara discutii si Bucurestiul.
Romania si implicit Bucurestiul, capata o imagine redefinita de industrie prin prezenta furnalelor, prin lipsa decoratiei la nivelul proceselor, printr-o arhitectura a inginerilor, in care elementele structurale au prioritate.
Arhitectura – tipuri de programe de arhitectura
– locuinta – cel mai important program de arhitectura realizat dupa razboi, din punct de vedere cantitativ; tipizarea si industrializarea si efectele asupra configuratiei oraselor.
– dotari de interes public: categorii, exemple, arhitecti importanti.
Restaurarea monumentelor: rolul [NUME_REDACTAT] Istorice; desfiintarea acesteia în 1977
http://www.scritub.com/stiinta/arhitectura-constructii/ARHITECTURA-SI-URBANISMUL-DUPA1511124611.php
ARHITECTURA sI URBANISMUL DUPA AL DOILEA RAZBOI MONDIAL
1. Contextul:
– efectele asupra arhitecturii si urbanismului:
– este desfiitata libera practica a arhitectilor; acestia devin functionari ai statului în Institute de proiectare, controlându-se si limitându-se, astfel, în mod sever, posibilitatile de creatie urbanistica si arhitecturala; relatia arhitectului cu autoritatea statului.
– politica de industrializarea fortata a avut drept consecinta cresterea rapida a populatiei urbane, impulsionarea dezvoltarii oraselor, sporirea necesarului de locuinte (spatii de cazare) si a dotarilor colective, realizarea unor numeroase noi zone industriale. Dirijarea investitiilor s-a facut dupa un program strict centralizat.
– statul a dispus de toate verigile actului de constructie: întocmirea temei, elaborarea proiectului, terenul, finantarea, executia.
2. Evolutia arhitecturii si urbanismului:
– etape ale arhitecturii si urbanismului:
a. prelungirea, în anii `50, a culturii arhitecturale interbelice, prin limbajul rationalist si cautarile unei arhitecturi de factura nationala
b. episodul arhitecturii realismului socialist (prima parte a anilor `50)
c. arhitectura "functionalista", spre sfârsitul anilor `50, si evolutia ei în urmatoarele 2 decenii – cea mai fertila perioada a arhitecturii românesti postbelice
d. variante ale postmodernului si recrudescenta arhitecturii clasicizante ca expresie a regimului totalitar, dupa 1977.
http://www.scritub.com/stiinta/arhitectura-constructii/ARHITECTURA-SI-URBANISMUL-DUPA1511124611.php
Dezindustrializarea
DEZINDUSTRIALIZÁ vb. tr. a scădea ponderea industriei în economia unei țări. (după fr. désindustrializer)
http://dexonline.ro/definitie/dezindustrializare/paradigma
[NUME_REDACTAT] reprezintă un proces de pierdere în special a industriei grele din România care are loc începând cu 1990 până în prezent. După ce perioada comunistă a fost marcată de o industrializare forțată a economiei românește, în prezent se observă o tendință total opusă. Dezindustrializarea poate fi definită ca un rezultat al tranziției de la o economie centralizată de tip socialist, la o economie de piață.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dezindustrializarea_Rom%C3%A2niei
Dezindustrializare și democrație
Sursa marilor probleme economice și sociale ale României-am scris despre asta încă de acum vreo douăzeci de ani-o reprezintă faptul că nu a dus până la capăt procesul de industrializare și de urbanizare, început în anii 30 ai secolului trecut, întrerupt de război, și relansat de comuniști, cu toate problemele sale. Anticomunismul cretin-pășunist, dorința de revanșă a unora care au crezut că pot răzbuna suferințele din anii stalinismului distrugând tot ce s-a construit în perioada industrializării, plus dorința capitalului străin de a face din [NUME_REDACTAT] o piață de desfacere și un rezervor de forță de muncă ieftină, dar bine calificată, toate au provocat un adevărat dezastru. Din păcate nimeni nu vrea să vadă aceste lucruri.
Autor: [NUME_REDACTAT]
Sursa: Constiinta unui liberal de stanga
DINAMICA CONCEPTULUI DE PEISAJ ȘI PEISAJ INDUSTRIAL
Evoluția peisajului industrial în cadrul orașului și a peisajului urban
Categorii de peisaje industriale
Fenomenul de dezindustrializare
În perioada comunistă în România nu a existat nici o practică economică în raport cu sistemul existent, nu a existat nici o „inițiativă de preluare a sistemului căruia să-i propună vreo schimbare, așa cum s-a întâmplat cu alte țări comuniste precum Ungaria, Polonia sau Cehoslovacia care și-au pus această problemă, cu toate că se menținea controlul partidului”[1]. Așadar, „absența oricărei dezbateri deschise în legătură cu modul de funcționare a economiei a avut influențe negative asupra întregii țări”[2]. [NUME_REDACTAT] a avut în principiu trei soluții: „I. reluarea conceptului economic din perioada anterioară (comunism) sau mai veche (antebelică); II. preluarea teoriilor existente în literatura occidentală; III. elaborarea unor noi teorii, originale”[3]. Inițiativa de a crea noi teorii era destul de slabă, astfel încât „România a oscilat între primele două variante” [4]. „Autoritățile au ezitat să efectueze reformele necesare pentru transformarea economiei planificate, în economie de piață”[5]. Acest fapt a dus la „amplificarea dezechilibrelor economice moștenite în perioada comunistă” [6]. Reformele economice au început după 1999 când [NUME_REDACTAT] decide includerea României pe lista țărilor candidate la Uniune. „După aderare, reformele au încetat aproape complet”[7]. Acest fapt a dus la lipsa unei opțiuni „geostrategice” clare, oscilând multă vreme între modelul economic occidental si cel sovietic [9].
Dezindustrializarea în România a apărut ca urmare a trecerii rapide de la producția manufacturieră la servicii și centre de consum. Rezultatul a fost un proces de „descentralizare”, prin scoaterea industriilor din centrele orașelor, spre periferii. „[NUME_REDACTAT], dezindustrializarea a însemnat o încadrare brutală în exigențele de eficiență ale economiei bazate pe forțele pieței”[10], însă slaba capacitate de administrare a acestui proces din ultimii 20 și ceva de ani a dus economia spre o pierdere continuă. „Astfel o serie de unități industriale depășite tehnologic, din industrii aflate în declin au fost nevoite să se închidă” [11].
Cu toate că lipsea o strategie coerentă în domeniul industrial, economia a reușit să dezvolte o serie de întreprinderi ce s-au menținut, reușind chiar să dezvolte și să înființeze noi unități. Cel mai adesea aceste dezvoltări s-au bazat pe investiții străine, ceea ce a făcut ca „deciziile în domeniul industrial să nu mai fie autohtone” [12]. „Vechile hale au fost abandonate, determinând o supraîncărcare a spațiului urban în fostele zone industriale. Aceste zone au fost propuse spre reconversie urbană, însă procesul de restructurare și reabilitare este lent” [13]. Investitorii preferă să dărâme și să construiască noi clădiri, adaptate sistemelor occidentale.
NOTE
[1]. http://www.ecol.ro/content/gandirea-economica-romaneasca-in-perioada-postcomunista
[2]. Ibidem.
[3]. Ibidem.
[4]. Ibidem.
[5]. Ibidem.
[6]. Ibidem.
[7]. Ibidem.
[8]. Ibidem.
[9]. Ibidem.
[10]. www.ugir-1903.org/download/ReindustrializareaRomaniei
[11]. Ibidem.
[12]. http://www.timisoaraexpress.ro/ghid-util/starea-economica-sociala-si-de-mediu-a-municipiului-timisoara-industria_11410
[13]. Ibidem.
Procesul dezindustrializarii a inceput intre anii `60 -`70, fiind procesul prin care un stat/regiune trece de la un sistem economic bazat pe industrie la o economie a serviciilor sau a informatiei. In general acest fenomen este specific perioadelor de tranzitie, cand se trece de la un regim politic/economic la altul.
[NUME_REDACTAT] dezindustrializarea a avut loc dupa 1989, moment in care regimul comunist a fost inlocuit cu cel capitalist.
La nivel european, generatia modernistilor a incercat sa suporte urmarile acestui proces, in cele din urma dedicandu-se in totalitate ideii de distrugere a oricarei urme de nostalgie. Fostele situri industriale gazduiesc astazi alte functiuni, de cele mai multe ori culturale, sociale sau in sectorul serviciilor. Au fost initiate, de asemenea, in cadrul multor municipalitati, proiecte ce aveau ca scop plasarea unor centre artistice.
EXEMPLE
Gare d’Orsay din Paris
1.Gare d’Orsay din Paris, este exemplul unei cladiri salvate in prag de demolare, fiind convertita in 1978 intr-un muzeu de arta impresionista, atragand cu aproximatie 2,5 milioane de vizitatori/an.
2.O termocentrala dezafectata in 1982 din Londra, ce dateaza de la inceputul secolului, a ajuns sa gazduiasca astazi Galeriile de arta contemporana [NUME_REDACTAT].
Galeriile de arta contemporana [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] insa, a ratat aceasta modernitate, nu a reusit nici sa asimileze si nici sa consume acest proiect.
Tarile din Europa de Est si Centrala , au fost grav afectate de dezindustrializare in urma sfarsitului socialismului. Majoritatea spatiilor industriale se afla in zone centrale sau sunt inconjurate de cartiere rezidentiale. In momentul in care aceasta activitate a incetat, ele au fost in cele mai bune cazuri restaurate, ori au fost folosite doar pentru furnizarea deseurilor metalice/caramizilor, ori au cedat terenul altor constructii.
Exceptand sectorul comercial, in Romania, economia formala a suferit o involutie datorata numarului de lucratorilor din cadrul industriei prelucratoare ce a scazut enorm, conform unor date referitoare la ocuparea fortei de munca din anii 1992, 2002 si 2005, aspectul cel mai important fiind acela ca toate localitatile,( inclusiv Bucurestiul), au suferit o pierdere severa a industriei. Intre anii 2002 si 2005, alte date afirma cresterea economica generala, cu adaosuri scazute in zona de prelucrare si mai crescute in cea de comert, tranzactii imobiliare, infrastructura si constructii.
La noi fenomenul dezindustrializarii s-a desfasurat, le fel ca cel al industrializarii, intr-un ritm alert, ,,impur”. Conform unui recensamant din 2007, 1 fabrica din 5 a fost demolata total/partial si numai una din 3 mai functiona. Astfel, intre anii 1992 si 2002, numarul fabricilor a scazut la aproape jumatate.
Pe langa caracterul economic, dezindustrializarea mai poate fi privita si ca un fenomen cultural, atata timp cat stimuleaza preocupari artistice, modificari ale tesutului urban si ale cadrului social, astfel, sensurile sale se schimbandu-se in functie de mediul in care este discutata. Pentru cei din domeniul arhitecturii, al urbanismului, fabricile ating problema esteticului, a functionalului, a patrimoniului. Pentru cei implicati in domenii artistice, ruinele reprezinta o sursa de inovare, o metafora, spre deosebire de firmele imobiliare care au asupra lor o viziune a absentei.
In prezent, majoritatea spatiilor industriale sufera un tranzit accelerat, fiind prevazute cu anunturi de inchiriere. In general aceste spatii sunt folosite in aria industriei prelucratoare (50%) sau a serviciilor, a comertului, transportului si comunicatiilor. Unele dintre acestea s-au transformat in cladiri in stil nou.
Astazi simtim o puternica tendinta de a plasa industria in zonele periferice, de a-i gasi alt loc in afara de centrul orasului, lucru ce a dus atat la refunctionarea anumitor spatii (in special servicii), cat si la aparitia terenurilor virane, situri a caror functiune inca nu este decisa, dar care adapostesc riunele industriale.
Cel mai trist este faptul ca aceste constructii de otel si de beton, prevazute cu structuri metalice fracturate, cu planuri in cadere, zac parasite si astazi, ,,ghetoizate in urbele noastre” ([NUME_REDACTAT]), intr-un joc de umbre si lumini, reflectate in oglinzi de apa de ploaie. Nimeni dintre aceia ce reprezentau o parte constituenta a fabricii nu mai pare interesat de patrimonializarea lor, nici muncitorii, pentru care industria insemna locul muncii, nici proprietarii, pentru care reprezenta motorul profitului. Singura clasa care ar beneficia de aceasta conservarea lor este cea medie, a serviciilor si birocratiei, care vad astazi, intr-o maniera educata, esenta fabricii ca o metafora a trecutului, materializata in volume apasatoare dar fermecatoare prin autenticitatea lor.
Ruinele industriale, lipsite de ornamente, oglindesc un trecut al omului obisnuit, o perioada de tranzitie, putand fi considerate obiecte ale istoriei, spre deosebire de monumentele arhitecturale. Ele nu pot avea niciodata valoarea de monument, insa cea de patrimoniu este evidenta. Aceste ruine industriale pot naste oricand analize care sa aiba la baza reincorporarea, reagregarea si insertia lor. RECONVERSIE Este bine stiut faptul ca majoritatea obectelor ce isi pierd functiunea initiala, isi gasesc o altfel de valoare, mai ales estetica, prin reinterpretare si decupaje si este foarte probabil ca aceste ramasite industriale sa reprezinte elemente de potential, din care sa se poate naste o noua abordare a mediului edificat.
Prin suprafetele sale intinse, prevazute cu deschidere si lumina, cladirea industriala reprezinta prin esenta un capital dar si o imagine monotona si dezumanizanta, datorata principalelor caracteristici: elementele structurale dominante si „lipsa scarii umane”(Tarbujaru D.). Are insa o calitate rara si de o mare importanta: flexibilitatea utilizarii. In cazul constructiilor industriale este vorba atat de conservare cat si de conversie, acest proiect ghidandu-se in special dupa parametrii functionali.
http://www.artaurbana.ro/zonele-industriale-elemente-de-patrimoniu-si-potential-pentru-bucuresti/
-TRANSFORMAREA PATRIMONIULUI
(După arhitectură. Transformare)
Dilema pe care foarte mulți investitori o enunță în momentul în care decid să facă o investiție este aceea legată de fezabilitatea reutilizării unei platforme existente sau demolarea și construcția de la zero. În goana spre o investiție cu o amortizare rapidă a acesteia, în foarte multe cazuri, intervenția se rezumă la reconstrucția de la zero a unui site. Cum, în unele cazuri, există clădiri de patrimoniu, în această situație, intervin o serie de probleme legate de tipul intervenției pe site. Reconversia presupune regândirea unei clădiri pentru a putea găzdui o nouă funcțiune, în condițiile impuse de aceasta. Orice reconversie implică și o intervenție la nivel de structură care poate fi tradusă prin: consolidări, realizarea de noi goluri, refacerea acoperișului sau schimbarea învelitorii, reorganizarea spațială prin introducerea de noi compartimentări etc.
Renovarea presupune o intervenție de cosmetizare și îmbunătățire a existentului prin realizarea lucrărilor de mentenanță și de consolidare, dar și lucrări de refuncționalizare parțială acolo unde este cazul. Dat fiind faptul ca o dezvoltare durabilă, așa cum este ea definită, ca fiind acea dezvoltare care răspunde nevoilor prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a răspunde, la rândul lor, propriilor necesități, așa ar trebui ca orice intervenție pe un site industrial să răspunde și nevoilor viitorilor investitori.
Când vorbim de resurse, facem întotdeauna referire la situația că necesitatea utilizării acestui concept de sustenabilitate și de dezvoltare durabilă este, deja, imperativă. Reglementările în domeniul construcțiilor impun, potrivit noilor norme europene, că orice intervenție într-un sit cu probleme legate de mediu cum sunt cele industriale, să asigure înainte de toate igienizarea și purificarea zonei, fapt ce duce la creșterea investiției.
Nu putem înțelege sustenabilitatea fără a-i cunoaște criteriile determinante: economice (măsurile privind echilibrul între producție și consum), sociale (dreptul fiecărui individ la un trai decent, durabil, diminuarea sărăciei) și protecția mediului (raționalizarea exploatării resurselor naturale în vederea conștientizării impactului omului asupra mediului înconjurător).
doctorand MIREA Delia – Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului București
http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2013Februarie/MIREA%20DELIA%20ADRIANA%20-%20Met%20de%20eval%20a%20efect%20conversiei%20peisaj%20indus%20-%20Bucuresti/Mirea%20Delia_Metode%20de%20evaluare%20a%20efectelor%20reconversiei%20peisajului%20industrial%20in%20starea%20mediului%20.pdf
-Strategii pentru dezvoltarea viitoare
,,Între restaurare, renovare și schimbarea la față cu totul a unui obiect arhitectural prin operațiuni violente (demolare totală sau parțială, re-fațadări…, „reconstrucții radicale de felul celor propuse de [NUME_REDACTAT] pentru Havana sau, mai ales, Sarajevo) șade un obiect straniu al arhitecturii de azi: conversia (iar nu cum – eronat – persistă chiar și unii distinși profesori să o numească: „re-conversia”, ca și când ar fi vorba despre o dublă operațiune de conversie). Ce este acest obiect straniu?
Conversia este în primul rând o schimbare de funcțiune, dar una în care există o tensiune, uneori chiar una acută, între funcțiunea-plecare și funcțiunea-sosire.Această schimbare de funcțiune aduce cu sine modificări importante ale partiului, ale organizării spațiului, uneori ale materialelor de finisaj sau a culorilor acestora. Ceea ce este insă esențial este că, în final, cele minimum două straturi ale clădirii sunt recognoscibile ca atare, sunt, așadar coprezente" …..1
1…..http://www.arhiforum.ro/agora/despre-conversii Etichete: [NUME_REDACTAT], conversie ArhiForum
-CONVERSIE sau RECONVERSIE
….de ce conversii, și nu reconversii, cum vine din franceză? Pentru că tema ne vine din spațiul anglosaxon și american, nu din cel francez; pentru că reconversie în română înseamnă ceva convertit de două ori și, mai ales, pentru că trebuie păstrat ceva din amintirea convertirii: conversia este o schimbare dramatică de funcțiune, așa după cum convertirea este o schimbare de religie, deci o schimbare dramatică în fondul intimstrăin, cum ar zice dl. Liiceanu. Între restaurare, renovare și schimbarea la față cu totul a unui obiect arhitectural prin operațiuni violente (demolare totală sau parțială, refațadări … "reconstrucții radicale" …. șade un obiect straniu al arhitecturii de azi: conversia (iar nu cum eronat mai e numită: "reconversia", ca și când ar fi vorba despre o dublă operațiune de conversie).
http://www.liternet.ro/versiuneimprimabila/atelier/14280/AugustinIoan/Conversienureconversie.html
Ce este acest obiect straniu al arhitecturii contemporane? Conversia este în primul rând o schimbare de funcțiune, dar una în care există o tensiune, uneori chiar una acută, între funcțiunea inițială și funcțiunea finală. Această schimbare de funcțiune aduce cu sine modificări importante ale partiului, ale organizării spațiului, uneori ale materialelor de finisaj sau a culorilor acestora.
Ceea ce este însă esențial este că, în final, cele minimum două straturi ale clădirii sunt recognoscibile ca atare, sunt, așadar coprezente. Câteva exemple: [NUME_REDACTAT] de la Londra, conversiile de antrepozite în ateliere și rezidențe de artiști, lofturile, Fabrica de Glucoză preschimbată în [NUME_REDACTAT] în București, locuințe în distilerii de whisky sau chiar în biserici și multe altele. Redescoperită de deconstrucție, conversia este de fapt un mod perpetuu de a fi al arhitecturii, de la, să zicem, casa lui Pitagora transformată în templu după moartea lui la bazilica
devenită biserică. Acest mod de a face arhitectură a devenit unul predilect în ultimele două decenii. Cantitatea semnificativă de obiecterelicvă rămasă după revoluția industrială pune din nou problema utilizării lor; este întrun fel o nouă influență a arhitecturii industriale asupra arhitecturii "civile", de data asta una prin ricoșeu. Conversiile par să fie pornite concomitent din [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] și ridică problema utilizării unor spații care, cu doar o jumătate de secol în urmă, ar fi fost demolate fără ezitare spre a face loc noului. În AnesteticaArhitectura ca anestezic (Paideia, 1999), [NUME_REDACTAT] vorbea despre o frenezie a conversiilor celor mai stranii în [NUME_REDACTAT], un soi de renăscut spirit gotic care ar face din căutarea spațiilorrelicvă ale revoluției industriale (ceea ce
astăzi pare să facă obiectul arheologiei industriale) în vederea schimbării lor în locuri "domestice" un scop în sine al arhitecturii spectaculare. O casă în formă de casă e plictisitoare; o casă în formă de biserică, distilerie, antrepozit, termocentrală etc. devine excitantă. Dorul de alteritate, de diferență excentrică al anumitor categorii socioprofesionale este proiectat și asupra caselor lor neasemenea.
Tineri profesioniști în domenii avansate, în profesiuni liberale, artiștii sunt de regulă destinatarii acestor conversii, dar de interesul pe care ele îl suscită beneficiază orașul în întregime. Dacă mantra miesiană a modernității este "adevărată" și "forma urmează funcției", atunci casele construite după aceasta se vor supune greu conversiei. Însemnează că ar trebui să fim descurajați:
schimbând funcțiunea, mai cu seamă atunci când o facem radical, fațada ar fi să fie situată în plin neadevăr. Conversia îl infirmă și pe Gadamer, întrucât este de natură să saboteze "soluția fericită" pe care el o vedea la conjuncția dintre funcțiune, formă și relație cu amplasamentul. Conversiile interesante se petrec la intersecția dintre investigație filosofică și actare spontană, deopotrivă reactivă (la ce este deja prezent) și activă (punând în criză prezentul și formulânduse pe sine prin raportare la acest prezent) în sit real. Conversia este interpretare la (cel puțin) două mâini, joc pe mâna "adversarului" (cel care a proiectat înaintea ta), gândire dublă și, nu rareori, proces de intenție făcut predecesorului. Coprezența celor două case înseamnă totodată și coprezența a cel puțin două intenții auctoriale în aceeași zidire. Ca în pictura dioptică, imaginea se compune din vederea concomitentă a lui atunci și acum, la intersecția celor două planuri temporale în același spațiu.
Desigur, există în țară un potențial privilegiat pentru conversii, atât în zonele vechi, cât și în cele noi. Bunăoară, Bucureștii hanurilor pot găzdui spații de spectacol în curțile lor interioare, dar nu numai: subsolurile aici cu bolți de cărămidă, care, luate în posesie rapid de către barurile underground (la propriu și la figurat) conțin deja scene de spectacol și expun deja lucrări de artă sau
podurile pot fi de asemenea convertite. Hanul cu Tei este, din acest punct de vedere, un exemplu privilegiat. Mă bucur că acest potențial este explorat acum și de școlile de arhitectură. La fel, sunt explorate podurile caselor vechi, care devin spații utilizate, precum au făcut arhitecții Andreescu și Gaivoronsky la Timișoara. Intervenția temporară, evanescentă, ca opțiune prietenoasă față de locul aflat în suferință, este o altă modalitate de a aborda conversia. Astfel de evenimente
pot întrerupe inerțiile de percepție socială și artistică a unui loc, pot atrage atenția asupra stării unei zone delabrate sau asupra stranietății unui monument uitat; de asemenea, pot degaja un important dar uitat potențial de vindecare urbană. Artistul ieșit în stradă, în agora, poate fi un "actor urban" la fel de important ca și oamenii de decizie. Aici, arhitectura este disposable, în sensul efemerității sale. Structurile sunt mai degrabă instalații temporare, realizate din materiale ușoare, naturale.
Interesul arhitecților trebuie să se îndrepte către folosirea optimă a datului existent, către readymade și adhocism decât către mai degrabă decât către adăugarea de obiect nou. În cazul obiectului "nou", el trebuie să fie parte din spectacol mai degrabă decât doar adăpost și fundal al acestuia. Fațadele, distanțele dintre ele și aperturile lor sunt buni "arlechini" și strada este dintotdeauna o bună "scenă".
http://atelier.liternet.ro/articol/14280/AugustinIoan/Conversienureconversie.
html
-A restaura sau a conserva?
O problemă care se ridică mereu când se pun față în față un spațiu sau o clădire cu… modernitatea; așadar, o luptă între tradiție și prezent, în care părerile sunt totdeauna împărțite. Dar, din moment ce spațiile sunt goale și golite, transformarea lor ar însemna nu
doar o coordonată practică, pentru cei care doresc să folosească acel spațiu (de tipul „Ce putem să facem din locul acesta?”), ci și una care să înscrie, din nou, clădirea sau spațiul pe harta orașului, transformând un loc mort într-unul unde au loc evenimente.
„TOȚI BLEGII SUNT ÎN CENTRU!”
Mihai POP în dialog cu [NUME_REDACTAT] BĂCANU
FABRICA DE PENSULE ,, INTERVENTIE ÎN CETATE,,
Andreea CHINDRIȘ
– Reconversie și renovare
Pentru arhitect Conservarea arhitecturii nu este doar o chestiune de rezervare istorie și spațiu fizic. Renovare de arhitectura este, de asemenea, mai mult de reciclare clădiri vechi pentru noi functii. Reconversia a unui fostei fabrici este un experiment de redescoperire a existenței spațial pierdut și experiența prin studiu arhitectural pe relicve industriale contemporane.
http://www.archdaily.com/489408/sz-hk-biennale-silo-reconversion-o-office-architects/
-Conversia ca mecanism al regenerării urbane
-DEZVOLTAREA ȘI TEORITIZAREA FENOMENULUI CONVERSIEI ARHITECTURALE
În anii 50 apar primele simptome de regenerare a fondului construit industrial. Apar noi industrii și noi tehnologii. Avântul determinat de finalizarea războiului și necesitatea unei reconstrucții rapide a omenirii a determinat o reevaluare clară a fondului construit. Lipsa acută de resurse de după război a fost tradusă printr-o reciclare masivă a materialelor primare de construcție. În anii următori, aceste simptome s-au mai atenuat, întrucât s-a produs o urbanizare rapidă, fapt ce a condus la crearea unor noi relații
industriale prin dezvoltarea masivă a industriei grele.
De aici nu a fost decât un pas până la apariția unor peisaje urbane industriale impozante, care se transformau în motoarele societății. Caracterul general dezvoltat a impus existența unei conectivități cât mai rapide și cât mai specializată. Toate aceste intervenții au condus la creionarea unor identități
puternice și la nevoia de brand. În anii 1980 se vorbește deja de organisme vii a căror
relaționare crea interdependență controlată – așa-numitele eco parcuri industriale.
http://www.arhiforum.ro/agora/despre-conversii Etichete: [NUME_REDACTAT], conversie ArhiForum
CONVERSIA FUNCȚIONALĂ
Decizia de a construi o nouă clădire este ușor de argumentat economic: aceasta oferă un
design contemporan, este proiectată pentru a acomoda ultimele tehnologii în materie de
infrastructură și durabilitate iar că rezultat, oferă un profit din închiriere mult mai ridicat
comparativ cu cel obținut în cazul clădirilor reabilitate. În plus, întregul proces de construcție poate fi atent estimat și controlat. Cu toate acestea, în funcție de strategia de piață stabilită și al standardelor de calitate impuse de client, reabilitarea este recomandată pentru rapiditatea și bugetul scăzut al intervenției.
An cotextul analizei de necesar a unui incubator de afaceri: costuri reduse de punere în
funcțiune, posibilitatea de a oferi chirii reduse clienților fără a crește costurile de finanțare din bugetul local și posibilitatea de reconversie rapidă a spațiilor în funcție de tipul de firme care îl folosesc, conversia functională este variantă evidentă de interentie.
Avantajele conversiei in contextul actualei cercetări40
• un raport mai bun între riscurile investiției și profitul acesteia;
• introducerea mai rapidă pe piață sau reabilitarea în timpul folosirii. În funcție de gradul de
îmbunătățire necesar, lucrările se pot realiza cu 15, până la 70% mai repede;
• maximizarea valorii unor construcții existente. În cazul conversiei, investitorul are
oportunitatea de a conferi un stil unic noului ansamblu prin potențarea caracteristicilor
existente. Această abordare poate fi utilă în strategia de promovare a spațiilor utilizate de
afceri care caută să se diferențieze pe piață;
• în unele cazuri, caracteristicile și funcțiunile clădirilor existente nu mai pot fi atinse în cazul
unor noi constructi datorită reglementărilor actuale de urbanism;
• o abordare mult mai avantajoasă financiar; reabilitarea evită în majoritatea cazurilor
reconstrucția elementelor structurale majore dar păstrează posibilitatea de a realiza spații
noi și inovatoare. În funcție de gradul de reabilitare dorit, costul acesteia este cu
aproximativ 10%, până la 75% mai mic decât în cazul construcțiilor existente.
• oportunitatea de a aborda modele neconvenționale de locuire sau lucru;
• reducerea amprentei de carbon a clădirii existente este principalul argument care susține
refunctionalizarea. Refolosirea unui procent mare dintr-o construcție existentă și
optimizarea performanței acesteia reduc considerabil impactul asupra mediului
Conversia funcțională este o metodă pragmatică de intervenție asupra construitului. Ea
trebuie să evalueze în urma unei ample analize multicriteriale, potențialul de transformare al existentului și să identifice metodele de intervenție care oferă cel mai bun raport investițiecalitate.
40 HUNT Matthew, BEEDEN Dan, BRINK Bart, FRECK Ben, MCLEAN Alice, ROELOFS JessicA, STOUTHUYSEN
Peter – Cradle 2 [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT],
INTERREG IVC, p. 21
Modalități de intervenție arhitecturală
Refunctionalizarea clădirilor existente a căpătat din ce în ce mai multă actualitate și interes în lumea arhitecturii. Condiția inițială oferă de multe ori constrângeri spațiale importante și necesită o minuțioasă analiză pentru a crea o legătură puternică între noua intervenție și trecutul A®nsÄ rezultatele sunt de cele mai multe ori extrem de interesante și apreciate.
Natura provocării devine și mai puternică atunci când condiția inițială este cea a unei fabrici dezafectate. ConstruitÄ într-un timp al industrializării forțate, ea este o sursă importantă de inspirație pentru designerii contemporani. Prezența puternică a vechii structuri de rezistentă, urmele vizibile ale fostelor procese de producție și rămășițele decorațiunilor interioare specifice locului de muncă dintr-un timp de mult apus sunt numai o parte din factorii care pot fi luați în calcul pentru contextualizarea noii intervenții. Noul proiect devine astfel o oportunitate de a renegocia relația nou-vechi dar și o oportunitate de a proiecta utilizând elemente vechi într-o manieră conteporana.
Clădirea trecutÄ prin acest proces devine un hibrid temporal: suspendat între vechimea să, înrădăcinată în viziuni diferite asupra spațiului și a modului de funcționare, și contemporanul suprapus prin realocarea spațiului interior pentru noi utilizări și programe.
Notiunea difuza a timpului este divizata in trei perioade, trecut, prezent si viitor. Fiecare act uman este automat plasat in una dintre categorii. Proiectul – in esenta sa o proiectie – leaga prezentul de o existenta viitoare. Aciunile prezente fiind la randul lor directionate de trecutul locului. Prezentul proiectat inglobeaza prin urmare, atat trecutul cat si viitorul dar granitele dintre aceste etape nu sunt atat de rigide si usor de urmarit, cum ne-am putea imagina.
Ramane astfel la latitudinea designerului sa hotarasca gradul de ralationare cu diferitele
etape din existența clădirii. Proiectele propuse pentru evaluare ocupa o pozitie de mediere
intre cele doua existente, oferind in acelasi timp posibilitatea unei constate transformari in viitor.
,,[NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] in [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT],, Stud. Arh. [NUME_REDACTAT]
-Echilibrul dintre prezervare, transformare și distrugere
-Evoluția fenomenului de conversie în România
-STIMULAREA REAMENAJĂRII TERENURILOR ȘI CLĂDIRILOR INDUSTRIALE DEZAFECTATE;
Legile privind planificarea spațială prevăd câteva instrumente care se aplică operaiunilor de reconversie a suprafețelor abandonate:
posibilitatea de a forța proprietarul să renoveze situl, bineînțeles în măsura în care acesta este solvabil;
stimulente financiare în scopul de a-l convinge și ajuta să o facă. Aceste stimulente constă în posibilitatea de a nu aplica taxe pe perioada desfășurării operațiunilor de curățire, ci după ce respectivul bun imobiliar începe să producă;
posibilitatea achiziționării obligatorii;
posibilitatea ca statul să întreprindă lucrările dacă proprietarul nu le face. În acest caz Statul își păstrează dreptul de preempțiune la cumpărare, sau posibilitatea de a fi acționar al operațiunii;
taxele aplicate pentru suprafețele abandonate unde nu se desfășoară un proces de curățare.
– PLANIFICAREA URBANĂ
Evitarea risipirii resurselor de teren este o altă motivare. Un număr semnificativ de suprafețe abandonate beneficiază de o amplasare strategică în mediul urban. Unele dintre ele acoperă zone extinse și oferă posibilități de realizare a unor proiecte la scară mare, și astfel contribuie la revitalizarea contextului urban și generează noi dezvoltări intensive în zona afectată. Aceasta poate fi sprijinită printr-o politică adecvată de acordare a autorizațiilor.
În majoritatea țărilor din Europa, zonele industriale dezafectate sunt amplasate în centrele istorice ale orașelor sau în vecinătatea acestora. Reamenajarea lor are efecte benefice asupra refacerii și ordonării tramei urbane și a legăturilor între diferitele cartiere de
locuit. Alegerea și dimensionarea atentă a noilor funcțiuni contribuie la îmbunătățirea imaginii și a bunei funcționări a orașului. Legea care reglementează politicile urbane la scară urbană este [NUME_REDACTAT], din care rezultă direcțiile și care conține recomandările, metodele și cadrul pentru elaborarea proiectelor de urbanism.
Articolul 26 al Legii privind solidaritatea și… se referă la renovarea și recalificarea siturilor protejate sau sensibile. Acest articol adaptează legislația care se aplică sectoarelor protejate și precizează că sectoarele protejate pot include spații construite sau neconstruite. De asemenea prevede ca actul care creează sectorul protejat implică revizuirea Planului local de urbanism. Simplifică procedura, permițând ca Planul de protejare și valorificare (PSMV) să fie aprobat prin hotărâre interministerială (arhitectură – urbanism) după avizul comisiei naționale a sectoarelor protejate, în cazul acordului consiliului municipal, al comisiei locale a sectorului protejat și a comisarului care face ancheta.
CONCLUZIE
Încercarea de a reintegra zonele industriale dezafectate în cursul normal al amenajării
urbane constituie un demers natural și este sigur că lucrările în acest sens se vor
înmulți în anii următori. Teama de a se confrunta cu costuri de decontaminare
substanțiale este justificată, dar cel mai adesea o abordare prudentă pe faze va putea
face să apară soluții realizabile.
DOCUMENTARE PRIVIND REGLEMENTĂRILE TEHNICE ÎN ȚĂRILE OCCIDENTALE REFERITOARE LA RECONVERSIA ȘI RECALIFICAREA URBANĂ – A ZONELOR INDUSTRIALE DEZAFECTATE
www.pdffactory.com
Capitolul 3;
-EXEMPLE
Cele mai reusite dintre transformari pastreaza in continuare patina timpului si elemente care trimit cu gandul la functiunile originale ale respectivelor spatii, fiind combinate cu design de ultima ora menite sa le insufle un aer proaspat, in pas cu tendintele actuale. Obiceiul de a transforma vechi silozuri, care datorita formei ofera arhitectilor verticalitate si ocazia de a crea spatii unice, ce sunt parca din alta lume, insufla o noua viata in acesti vechi mastodonzi iar designerii profita de ocazie pentru a-si pune la incercare imaginatia. Mai jos ne-am gandit sa va prezentam sase astfel de proiecte de prin toata lumea.
http://www.spatiulconstruit.ro/articol/sase-proiecte-spectaculoase-de-reconversie-a-unor-silozuri-object_id=15963
Cum se compară aceste conversii cu proiectele asemănătoare din România?
1.6. Concluziile
■ Procesul industrial, indiferent de natura lui este factorul determinant când de o entitate economică. Modul în care arhitectura, ingineria, sociologia, pedagogia, precum și altele răspund acestor cerințe este extrem de important, întrucât se vine vorba modelează atât comportamente, cât și atitudini.
■ Criza economică din ultimii ani, ne-a determinat să revizuim atitudinea față de resurse, față de economie, chiar și față de stilul de viață adoptat. Reciclarea, reutilizarea și ecologia au devenit subiecte importante în agenda factorilor decizionali mondiali.
■ Din acest considerent, marii industriași mondiali trebuie să se supună unor norme din ce în ce mai stricte. Afacerile ar trebui să fie mai des gândite pentru societate și mai puțin pentru profitul imediat. Modul în care dezvoltăm orașul reprezintă și modul în care ne dezvoltăm și noi ca indivizi.
■ Reciclarea și ecologizarea urbană reprezintă o atitudine pe care toți indivizii ar trebui să o afișeze. Responsabilitatea de a reduce emisiile de carbon stă pe umerii tuturor.
[NUME_REDACTAT] și dezavantajele aplicării metodei observației prin intermediul fișelor, în studiul peisajului industrial și a reconversiei acestuia
doctorand MIREA Delia – Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului București
http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2013Februarie/MIREA%20DELIA%20ADRIANA%20-%20Met%20de%20eval%20a%20efect%20conversiei%20peisaj%20indus%20-%20Bucuresti/Mirea%20Delia_Metode%20de%20evaluare%20a%20efectelor%20reconversiei%20peisajului%20industrial%20in%20starea%20mediului%20.pdf
1.7. Aparatul critic
Capitolul 4;
1.8.RELEVANTA STUDIULUI IN PROIECTUL DE DIPLOMA
/UTILIZAREA ÎN CADRUL PROPRIULUI PROIECT DE DIPLOMĂ
-CONTEXT: O SECȚIE A FOSTEI FABRICI DE TRACTOARE in [NUME_REDACTAT]
-prezentarea Orasului,Zona si fabrica….
[NUME_REDACTAT] Ciuc este un oraș verde prin prezența pronunțată a peisajului natural exterior orașului în interiorul său: cele două lanțuri muntoase [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], fiind dominante ale perspectivelor din oraș, asigurând un fundal de valoare direcțiilor care se deschid din peisajul construit.
Principalul profil economic al orașului a fost in mod tradițional comercial, [NUME_REDACTAT] fiind de fapt o așezare formată la intersecția a două drumuri comerciale importante. Orașul a pierdut treptat din importanța sa ca nod comercial regional, astfel că este perceput in primul rand ca centru administrativ, reședință de județ. Avantajele care decurg din poziția geografică(centrul țării- accesibilitate rutieră, feroviară bună etc.) precum și cele legate de statutul de centru administrativ pot fi valorificate.
Turismul reprezintă momentan și in perspectivă ramura cu cel mai mare potențial de dezvoltare. [NUME_REDACTAT] este o locație deja cunoscut ca destinație turistică religioasă- culturală, sportivă importantă.
Sectorul de servicii este slab dezvoltat datorită faptului că veniturile reduse ale populației nu pot susține o creștere semnificativă a cererii cantitativ și calitativ, capabile să determine schimbări rapide.
Deși investiții noi se pot găsi in toate zonele, nu se poate vorbi despre o integrare judicioasă din punct de vedere spațial și funcțional a acestora in oraș: unele investiții ocupă locații mult prea valoroase pentru dezvoltarea orașului pe termen mediu și lung riscand astfel inchiderea relației ecologice oraș-cadru natural prin crearea unor centuri etanșe de hale și parcaje pe limita cartierelor de mare densitate/ [NUME_REDACTAT]/ ori la mare distanță de oraș, cu efort infrastructural mare, și consum inutil al resursei de teren.
Consecințele acestei evoluții sunt dezavantaje precum poluare, perturbări de trafic, blocarea unor dezvoltări viitoare și incurajarea speculei in detrimentul unei dezvoltări durabile. Calitatea vieții in oraș și imaginea acestuia pe termen mediu și lung sunt aspectele cele mai puternic afectate. Inexistența unei scheme de amplasare coerente și avantajoase, nu numai pentru investitori, ci și pentru oraș, a unor unități mari consumatoare de suprafețe este generatoare de conflicte in dezvoltare urbană pe termen scurt, mediu și lung (ex. [NUME_REDACTAT]). Marea parte a platformelor industriale tradiționale, cea de vest și cea de est decad sau sunt utilizate mult sub capacitatea reală in pofida echipării și conectării lor la căile principale de trafic, favorabile investițiilor. Prelungirea orașului in cadrul orașului inseamnă o utilizare neeficientă a suprafețelor (resursă limitată și nemultiplicabilă), o extindere nejustificată și costisitoare a rețelei de infrastructură și o formă urbană incoerentă. Astfel densificarea unor structuri urbane centrale rarefiate sau reconversia vechilor platforme industriale sunt binevenite in fața extinderii exterioare a orașului.
[NUME_REDACTAT] beneficiază deja de exemple pozitive in acest sens. Intr-un proces cvasi-spontan, neplanificat, părți importante ale platformei industriale de vest sunt transformate in unități comerciale en-gros, show-room-uri auto sau sedii de firme prestatoare de servicii tehnice. Reciclarea acestor suprafețe și clădiri (dezvoltări de tip brown-field) previne extinderea neeconomică a orașului la periferii prin ocuparea și echiparea unor suprafețe noi (dezvoltări de tip green-field). Mai mult decat atat, procesul de conversie menține atractivitatea unor părți ale orașului cu profil industrial și evită declinul acestora și a zonelor rezidențiale. Suprafețele introduse in intravilan prin [NUME_REDACTAT] General depășesc capacitatea orașului de a le ocupa chiar pe termen mediu. In schimb importante suprafețe interne răman neutilizate: platforma industrială de est, golurile- terenuri virane din zona centrală etc. Cel mai important potențial structural al orașului il reprezintă complexul [NUME_REDACTAT]- platforma industrială de est- zona Radio și culoarul Oltului cu platforma industrială de vest și eventualele extinderi viitoare.
Așadar orice strategie urbană de ansamblu trebuie să acorde o atenție specială acestor zone și
legăturilor dintre ele.
Descriere:
Un teren liber de dimensiune redusă, situat la est de str. Iancu de Hunedoara, poate fi extinsă ulterior cu terenurile din apropiere, eventual și prin cumpărarea de hale. Proprietarul se gândește la dezvoltări de servicii și proiecte comune.
Politica de industrializare forțată precum și intervențiile urbane semnificative din socialism au afectat în mare măsură municipiul [NUME_REDACTAT]. O mare parte din moștenirea industrială a fost dezafectată, în special cea mai importantă unitate industrială dezafectată a fost HART, fabrica de tractoare.
Fosta platformă industrială est – denumită în continuare „[NUME_REDACTAT]“ – este situată la marginea estică a trupului principal al orașului, între zona centrală și zona naturală Șumuleu. Cea mai mare parte a unităților industriale amplasate în zonă între anii 60 și anii 80 au fost dezafectate pe parcursul restructurărilor economice din ultimii 16 ani. Prin urmare, majoritatea suprafețelor, construite sau nu, sunt astăzi subutilizate sau în stare de abandon.
Izolat, în zona [NUME_REDACTAT] sunt active unități cu caracter industrial (producție textilă în lohn) sau logistic (depozite cu desfacere), un ansamblu de locuințe, stația de pompieri a orașului și câteva unități comerciale de mici dimensiuni. Dezvoltarea în continuare a activităților industriale este dezavantajoasă, în primul rând din cauza proximității cartierelor de locuințe și a zonei naturale.
În starea actuală, zona reprezintă nu numai o importantă suprafață centrală nevalorificată, dar și o barieră urbană. Incintele industriale neaccesibile, lipsa activităților urbane și a legăturilor auto și pietonale fac ca zona să blocheze relația între centrul orașului și zona Șuta, destinată în perspectivă dezvoltării unui pol de dotări de agrement.
Situația actuală a zonei, precum și potențialul dat de poziția în oraș, la intersecția a două axe importante de legătură și dezvoltare, fac din [NUME_REDACTAT] o zonă prioritară de intervenție în cadrul strategiei de dezvoltare a orașului. În zona respectivă în strada Iancu de Hunedoara nr. 26 se găsește o construcție industrială părăsită, care a fost construită în anul 1978 de către: Ing. Dracea I. și Ing. Antonescu R.
Atelierul de construcție și prelucrare a utilajelor, a fost o secție a fostei fabrici de tractoare din Miercurea-Ciuc, împreună cu clădirile de birouri conexe – clădire etajată, și terenuri aferente.
Clădirea respectivă este proprietate privată.
Dimensiuni:
a. Clădiri (suprafață utilă) 9924 m2, din care:
1. atelier de prelucrare (S, P, P+1): 8484 m2
2. Clădire birouri (P+3): 1440 m2
b. Terenuri:
1. în partea de vest a construcției : 8 295 m2
2. în partea de est : 3 820 m2
După reglementări PUG 2007 au propus urmatoarele funcții:
servicii administrative, servicii financiar-bancare, activități cu funcții culturale, de sănătate, educație, turism urban, zonă rezidențială, infrastructură de transport public, servicii legate de zona rezidențială, parcare etajată, zonă verde, activități de recreație.
În construcție este disponibilă:
rețeaua electrică, apă, rețele de gaz, rețele de canalizare.
În cadrul revitalizării ansamblului fabricii, am propus o regândire a spațiilor publice și private. Activitatea industrială este readusă la viață sub forma unor producții mult mai restrânse, dar mai specializate. Am propus un centru social pentru persoane aflete in dificultate.
În realizarea acestui proiect am plecat de la analiza clădirilor industriale părăsite, pentru a le readuce la ,,viață,,. Prin proiectarea acestui centru intenționez scăderea numărului de persoane aflate în dificultate. Consider că proiectul, prin funcțiunea aleasă, trebuie să rezolve în primul rând o restructurare a zonei la nivel urban, asigurând o bună utilizare a acesteia atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Din punct de vedere al costurilor pentru noua destinație nu sunt însemnate deoarece aplicăm reconversia. Beneficiarii au șansa unei reșcolarizări gratuite în cadrul centrului indiferent de vârstă, etnie sau sex.
Astfel, am optat pentru realizarea unui centru social pentru persoane aflate în dificultate.
1.9. [NUME_REDACTAT]
Publicații:
Web-sites:
1.9. Anexele
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Conversia Spatiilor Industriale (ID: 1405)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.