Conversia Monumentelor Istorice

Pagină albă

CONVERSIA MONUMENTELOR ISTORICE ÎN SPAȚII PUBLICE

INTRODUCERE

Schimbările si dezvoltarile la nivelul societății au un ritm rapid și un impact puternic asupra mediului construit. Fie că este vorba de case vechi, abandonate, de foste construcții dezafectate, de terenuri virane, in orașului București se află multe astfel de locuri care pot fi transformate în adevărate spații culturale. Putem să integrăm arta de tip neconvențional într-un spațiu care nu ar trebui să mai fie tipic. Există multe spații care au fost regândite ca noduri culturale, unde se desfășoară activități artistice. Astfel de spații sunt, în mare parte, foste case și se află în zona centrală a Bucureștiului unde activitățile preponderente sunt evenimentele culturale, artistice, muzicale, lansări de carte, piese de teatru și vernisaje.

REZUMAT

Lucrarea va analiza potențialul de reutilizare a clădirilor lasate in voia sorții, mai exact a cladorilor cu caracter istoric ce pot fi restaurate și refolosite si care prezintă un potential de a-i oferi o nouă sperantă de viață. Partea de introducere și primul capitol are la bază ideea conceptului de conversie pe baza contextului urban cu explicații, definiție și detaliile despre conversie.

În capitolul II , sunt analizate caracteristicile și importanța conversiei , tipurile de intervenție și efectele ce le rezultă. Capitolul III exemplifică tipurile de conversie posibile, amintind: spații cu funcție culturală, spații cu funcție de locuire, spații de tip restaurant – bar, multifunctionale, culturale și studiul unei conversii realizate în București, România cu scurtă prezentare. În capitolul IV sunt prezentate concluziile rezultate din analiza cazurilor de conversie iar în capitolul V este descrisă Casa " Pompiliu Eliade ", aleasă pentru proiectul de prediplomă, printr-o scurtă descriere a starii actuale, a sitului și propunerea funcțiunilor în urma studiului efectuat.

1. CONVERSIA

Conversia reprezntă o transformare sau o schimbare a formei, termenul având inițial o conotație religioasă – "convertere"(1) si capătă un înțeles general în secolul al XV-lea ,iar în sec. XX, anul 1921 , începe să fie utilizat în arhitectură.

Termenul de "conversie" în limba română este folosit în special în domeniul economic, cu referire la schimbarea unei valori monetare intr-o altă valută.

Termenul utilizat pe plan internațional este " reutilizare adaptabilă " sau arhitectură reinterpretată, în care funcțiunea interioara este transformată complet fața de cea inițială, exteriorul construcției fiind doar o carcasă, ce reprezintă o legătura intre trecut si prezent.

"Conversia este în primul rând o schimbare de funcțiune, dar una în care există o tensiune, uneori chiar una acută, între funcțiunea-plecare și funcțiunea-sosire. Această schimbare de funcțiune aduce cu sine modificări importante ale partiului, ale organizării spațiului, uneori ale materialelor de finisaj sau a culorilor acestora. Ceea ce este insă esențial este că, în final, cele minimum două straturi ale clădirii sunt recognoscibile ca atare, sunt, așadar coprezente."(2) – drept urmare, noua adaptare a funcțiuni și obiectul de arhitectura trebuie sa coexiste atat din punct de vedere esthetic cat si funcțional , punându-se reciproc in valoare, chiar dacă intre acestea sunt diferențe de natură stilistică și temporala.

"În timp, conversia a cunoscut o dezvoltare amplă care a implicat obiecte sau întregi zone urbane ale arhitecturii. căpătând astfel dimensiunea unui program arhitectural distinct și foarte complex, care în ultimele decenii a fost marcat de realizări de o calitate excepțională."(3)

Conversia la nivel de idee rămâne o posibilitate de reamenajare și reactualizare a spațiului, care onorează obiectul de arhitectură prin păstrarea lui sub un anumit pretext cultural si social ce face legătura între istorie si necesitățile prezentului, transformând funcțiunea în baza unor cerințe moderne.

1.1. CONTEXTUL URBAN

Contextul urban creaza o cale de mijloc intre sensul literar al cuvantului si simbolica ansamblului de clădiri, terenuri, parcuri, străzi, activități culturale și alte elemente de alcătuire a orașului, formând ideea de " întreg" , astfel încât orice piesă trebuie sa se comporte ca o componentă, fară a altera structura interioară și ritmul.

Se poate vorbi despre o reintegrare în spațiul urban în care relățiile economice și sociale se desfășoară în diverse medii culturale si arhitecturale.

Contextul urban poate fi definit ca un cadru format din mai multe elemente ce funcționează unitar, caracterizat de elementele componente ce se dezvoltă odată cu modificările în plan fizic si psihologic al societății, comporatându-se ca o rețea ce atribuie elementelor caracterul de context și pune în valoare calitatea spațiului public

1.2. Obiectul studiului

Reabilitarea zonelor urbane devine o preocupare de bază in societatea informațională ce încearcă să permită orașelor să se adapteze schimbărilor funcționale cerute de noul tip de activități.

Conservarea, restaurarea și ulterior conversia unei construcții, cu tehnologia și posibilitațile de astăzi, sunt accesibile din punct de vedere economic și informational și reprezintă o alternativă optimă, spre deosebire de a fi permisă degradarea completă a clădirilor istorice și nu numai, din siturile existente.

Factorul determinant în păstrarea acestor piese de arhitectură importante pentru identitatea și evoluția orașului, este conversia, pentru că nu afectează mediul ci readuce in funcțiune și productivitate o masă construită, aparent uitată dar în esență de o mare valoare culturală.

"Inițiativele locale de reconversie a clădirilor și terenurilor dezafectate sunt din ce în ce mai numeroase. Coerența lor cu un diagnostic teritorial pe termen mediu, mai amplu și mai calitativ, este o necesitate; de asemenea, încadrarea acestora în rezultatele urmărite în obiectivele principale identificate în diagnosticul teritorial. Acest deziderat cere factorilor implicați să parcurgă o fază de analiză și de confruntare a aspirațiilor și valorilor lor, de împartașire a obiectivelor și orientărilor, în vederea elaborării unui proiect integrat de reabilitare."(4)

Când apare conceptul de reactualizare a spațiului urban, se vorbește despre regenerarea urbană (5).

Stabilind necesitățile intervențiilor de regenerare urbană se urmaresc o serie de faze înainte de realizarea conversiei pe o clădire monument-istoric ce trebuiesc parcurse:

studiul valorilor patrimoniale;

studii de integrare urbanistică;

studii de teren;

studii de funcțiune;

studiul morfologiei spațiale a clădirii;

studii și expertize structurale;

studii de soluții arhitecturale.

Se poate afirma că obiectul studiului constă în analiza și relevarea ulterioară a potențialului clădirilor de tip monument istoric, în scopul readucerii lor în planul arhitecturii urbane actuale prin conversie.

____________________________________________________________________________________________

(1) www.etymonline.com – Dicționar online Etimologi

(2) Augustin Ioan -Conversie ; http://www.arhiforum.ro/agora/despre-conversii

(3) articol revista Arhitectura , numărul 4/2013

(4) articol http://www.100construct.ro

(5) ) www.dexonline.ro – Dicționar Explicativ al Limbii Române

2. CONVERISA- CONTINUITATE PRIN PROPUNERE

Punctul de reper al unei construcții de tip monument istoric nu este greu de definit, el reprezentând simbolul unei epoci trecute, atât din punct de vedere istoric, cât și stilistic care trebuie adaptat publicului modern. Astfel, se realizează legătura ce reunește trecutul cu viitorul, care ne ajtută să ne amintim de unde am pornit și prin intermediul căreia ne putem lăsa amprenta asupra societăților viitoare, dar și prin care putem percepe arhitectura ca unitate de masură a nivelului de cultură și dezvoltare al unei societăți, clădirile vechi fiind dovezile epocilor apuse și ale tehnologiilor care le-au creeat.

Pentru a înțelege mai bine conversia ca fuziune între trecut și prezent, trebuie menționate și analizate componenta contextuală și componenta socială.

2.1. Componenta contextuală

Conversia devine astfel soluția pentru rezolvarea problemei fondului urban abandonat.

Procedeul de conversie nu se mai limitează doar la clădiri cu valoare de monument istoric, ci include astăzi, orice spațiu care poate fi utilizat pentru adăpostirea unei funcțiuni contemporane.

Prin context se poate înțelege nu doar cum modifică mediul construcția, ci și felul cum modifică construcția mediul înconjurător, această conexiune mereu în schimbare, fiind mai mult sau mai puțin constantă și permanentă.

2.2. Componenta socială

Atunci când vorbim despre societate în contextul urban al studiului de față, se menționează anumite cerințe actuale pe care oamenii le-au dezvoltat în timp, care nu mai vizează în mod deosebit caracterul artistic și autentic al unei construcții de acest tip, ci mai degrabă ce se poate face diferit într-o astfel de clădire, pentru a nu dispărea din memoria societății care a găzduit-o.

Așa încât se ajunge la fenomenul de regenerare urbană, menționat în capitolele precedente, printre motivațiile acțiunii de regenerare urbană numărându-se: evitarea extinderii orașelor, protejarea spațiilor verzi rămase în cadrul acestora, practicarea unei arhitecturi durabile, eficiența spațială sporită și responsabilitatea față de mediul înconjurator.

Societatea percepe in acest caz, mai bine arhitectura și conversia acesteia, realizând și importanța ei istorică, dacă se subordonează tehnologiei și nevoilor moderne (culturale, economice, adminsitrative, comericale, etc), prin care se creează un mediu favorabil de conștientizare și responsabilizare între trecut și generațiile viitoare.

În Europa, unul dintre cele mai importante exemple ce au ca subiect conversia și impactul acesteia asupra societății, este cartierul „Kop Van Zuid”, din Rotterdam, un exemplu de conversie a unei zone industriale portuare, care în urma celui de-al doilea razboi mondial a fost grav afectată.

La mijlocul anilor `80, zona a început să fie percepută ca o posibilă extindere a centrului orașului, cu un potențial foarte mare de adăpostire a unei zone rezidențiale și comerciale de înaltă calitate.

Cel care a câștigat interesul tuturor a fost arhitectul Rem Koolhas, a cărui propunere constă în crearea de 5.300 de locuințe, 370.000 de mp alocați spațiilor de birouri și 90.000 de mp destinați industriei ușoare, educației și spațiilor de recreere.

Tipurile de intervenții

Pentru a începe o lucrare de intervenție este necesar să se stabilească gradul de importanță al clădiri, elementele prioritare în protecția edificiului fiind cele precum, elementele de structură, sistemele de prindere, ancadramente, decorații și împrejurimi ( teren și alte clădiri), dar și o analiză detaliată a amplasamentului urban, istoricul construcției, posibile conversii, etc.

La o scară mai mare, putem clasifica general, 3 tipuri de intervenții in cazul clădirilor de tip monument istoric:

Conservare si Restaurare = integrală sau parțială-în cazul în care cladirea permite acest lucru si prezintă o valoare sau un interes major;

Muzeificare = presupune restaurare, dar totalitatea intervențiilor realizate în scopul prezervării clădirii să nu contrasteze cu câmpul istoric;

Reintegrare = reintroducerea clădirii în societatea contemporană, cu o funcțiune nouă, compatibilă cu noul țesut urban și cu societatea modernă – implică reabilitarea structurală, funcțională și estetică a clădirii, eventual, cu păstrarea volumului exterior restaurat sau nu, intervenția modernă find realizată doar la interior în majoritatea cazurilor.

În scopul continuării studiului, conform datelor anterioare se concluzionează că varianta a 3-a este optimă din punct de vedere functional, estetic și că este opțiunea care pune cel mai bine în evidență edificiul, oprindu-i înaintarea procesului de degradare, și oferindu-i posibilitatea să aparțină unui cadru urban prezent și să fie factor participant la viața socială modernă.

După documentarea și analizarea sitului, se decide să se realizeze o intervenție de reintegrare a clădirii studiate, să i se aplice o conversie ce presupune schimbarea funcțiunii și ambianței interioare. Acest fapt presupune stabilirea tipului de amenajare funcțională, conform terenului, spațiilor verzi, clădirilor din jur și distanței la care se află situată cladirea față de centrele importante ale orașului.

“Readaptarea funcțională reprezintă o nouă mișcare în arhitectură și în urbanism, un fenomen social important care denotă atitudinea individului contemporan față de trecut, asupra patrimoniului arhitectural moștenit și oglindind, implicit, poziția actuală a unei societăți față de cele trecute. Este vorba de capacitatea de a insufla o nouă viață/funcțiune unei coji, care a fost proiectată să dureze mai mult decât funcțiunea sa primară, păstrând intacte, pe cât posibil, calitățile sale arhitecturale”.(6)

Astfel, în următoarele capitole, se vor detalia elementele ce contrastează și în același timp se îmbină, cu spațiul existent dar și cum poate fi percepută ambianța interioră în urma utilizării acestora.

2.3.1. Materiale și cromatică

Intervenția de reintegrare a cladirii propune o conversie care poate face parte din categoriile menționate anterior. Prin urmare, este necesară o deosebită atenție și execuție planificată și detaliată, astfel încât ocupanții spațiului să perceapă atât structura cu amenajarea nouă, cât și volumul, materialele și decorațiile clădirii aferente. De asemenea, se impune ca noua amenajare să fie alcătuită din materiale, cromatică și mobilier adecvat soluției propuse.

Pentru crearea unei conexiune între amenajarea modernă și construcția veche, în funcție de materialele și aspectul estetic al clădirii, se vor utiliza materiale și culori, care fuzionează și contrastează cu spațiul existent.

Printre finisajele posibile se pot enumera: lemnul, betonul acidat in cazul pardoselii, sticla transparentă, translucidă, colorată, opacă, iar pentru piese de mobilare: materiale plastice, metalice și textile pentru elementele decorative sau de mobilier.

În completarea materialelor, vin combinațiile și contrastele cromatice, care definitivează ambientul, dar care printr-un dozaj optim al culorii, reușesc să creeze efectul propus, fără să altereze percepția de ansamblul construcției.

“Simțurile noastre sunt instrumente de comunicare care facilitează relația noastră cu mediul. Ele transmit informații și contribuie la integrarea noastră în mediu. Prin intermediul impresiilor senzoriale și al experienței: putem percepe, experimenta, recunoaște, evalua, și proiectamediul și pe noi înșine. Fiecare organ senzorial are o structură specifică, care îi permite să răspundă la un anumit stimul. Fiziologia senzorială actuală și fenomenologia descriu relația om-mediu ca fiind bazat pe douăsprezece simțuri. Acestea se referă la trei categorii spațiale: acțiune, impresie și sensul.” (7).

Culorile se folosesc ca material de informare, de comunicare și design astfel ele transmit mesaje simbolice; semnalizează,camuflează si ajută în orientare. Contribuie la diferențiere, indică funcții special si sunt atribute geografice, etnice și culturale. Sunt caracteristici de modă și stil, exprimă stil și tendințe în design ce influențează puternic percepția și efectele obiectelor și spațiului.

Lumina, alături de culoare, este o componentă prioritară și esențială a ambianței arhitecturale.

-"Lumina și culoarea sunt două componente inseparabile ale ambianței arhitecturale. Pe langă faptul cunoscut că folosim lumina naturală și artificială în creearea ambianțelor arhitecturale potrivite diferitelor scopuri, rolul prioritar îl au modalitățile prin care distribuim și dirijăm sursele de luminozitate."(8)

(6)Conversia spațiilor sacre creștine – revista Arhitectura numărul 2/2013

(7) G. Meerwein and B. Rodeck – “Color – Communication in Architectural Space”(Culoarea- Comunicare in spatiul arhitectural).pag.13

(8) Cosma Jurov -"Arhitectura Ambiantelor", editura Capitel, pag.175.

2.3.2. Percepția psihologică ambientală

În realizarea unei conversii într-o clădire rezidentiala de tip monument-istoric, se pot folosi anumite materiale și culori redate prin finisaje, mobilier, texturi, lumini, ce conduc la formarea unei anumite percepții ale celor ce intră în contact cu ambientul respectiv. Percepția este influențată la nivel mental de emoții, sentimente și starea de spirit.

La nivel fiziologic este influențată de procese fizice precum funcțiile biologice, fiziologice și procese

fizice și chimice complexe si la nivel spiritual prin decizii autonome și voință liberă, interese materiale si artistice, idei vizionare creative orientate spre dezvoltarea umană, de compasiunea umană și competențe etice.

Culorile s-au clasificat în unanimitate, constatându-se că anumite efecte cromatice transmit la modul general, anumite mesaje.

“Culorile sunt elemente fundamentale ale percepției noastre vizuale și experienței mediului înconjurător, ele fiind substanța modului în care experimentăm mediul. Întâlnim și intrăm în contact cu culori ori de câte ori ne deschidem ochii. Ne însoțesc în diverse moduri vizuale și sunt mereu conectate și influențate de lumina din mediul natural sau antropic.” (7)

Limina și culoarea se situează pe primele locuri printre forțele de influențare a psihicului.

(7) G. M. and B. Rodeck – idem, pag.16.

3. STUDII DE CAZ

Prin caracteristicile constructive și a valorilor arhitecturale și memoriale, construcțiile istorice sunt candidate ideale ale procesului de conversie și reintegrare în circuitul funcțional al orașului.

Indiferent de natura socio-culturală a noii funcțiuni pe care o va primi o astfel de clădire, spațiul va avea o capacitate de integrare și reutilizare a noilor amenajări, prin expunerea simultană a uneia sau mai multor tipuri de funcțiuni .

Tipurile de intervenții pe aceste spații sunt numeroase și importante în raport cu societatea actuală din punct de vedere al dezvoltării economice si culturale. Intervențiile se pot fi definite în:

spații cu funcție culturală (muzee, galerii);

spații pentru locuire ( apartamente, spații tip "loft");

spații pentru alimentație și consum (restaurant, bar);

spații administrative și comerciale ( birouri, magazine);

spații cu utilizare multiplă – multiculturale/multifuncționale (săli polivalente, adminsitrative, comericale, alimentație publică).

Prin urmare oricum s-ar decide să se utilizeze spațiul spre binele și evoluția comunității și a percepției asupra arhitecturii, indiferent de perioada de timp, important este că acesta să fie utilizat:

3.1. Spații cu funcție culturală (muzee și galerii)

Acest tip de abordare a reprezentat un punct de interes principal în conversiile realizate pe spațiile rezidențiale istorice și reprezintă o transformare majoră, ce constă în creearea de spații expoziționale, centre de artă și cultură, galerii, săli de spectacole, biblioteci, etc.

Aceste domenii aparent separate, capătă o valență socio-culturală importantă, atat din punct de vedere economic, cât și informațional,reprezentând un factor valoros în strategia de reintegrare a monumentului și dezvoltării urbane a zonei, îmbinând caracterul istoric al spațiului cu domeniul creativității și cunoașterii.

3.1.1 Cladirea South Side Community Center Art

Concepută ca o reședință în stil georgian în 1893 proiectată de către arhitectul L. Gustav Hallberg. Aceasta inițial a servit ca resedință pentru un comerciant de cereale și mai apoi a fost transformată în South Side comunitare Art Center în 1940. Interiorul a fost remodelat în stilul Bauhaus de catre Hin Bredendieck și Nathan Lerner in anul 1941 si au fost păstrae în clădirea până astăzi si pot fi observate în special la scara principal, la recepție, pe pereți din hol și in zona de galerie principală cu finisajele si lambriuri din lemn.

Centrul de artă a fost fondat în 1940 fiind singurul centru de artă comunitară care a mai supraviețuit si a primul fondat într-o comunitate afro-american .

Centrul și-a deschis neoficial porțile pentru public în 1940, oferind lecții de artă gratuite pentru public. Exponat de deschidere a centrului în decembrie 1940 prezenta artiști locali care mai tarziu au deveni luminile de ghidare ale artei vizuale americane.

La 7 mai 1941, Prima Doamna Eleanor Roosevelt a condus o ceremonie de dedicare la centrul în onoarea sa depășind 13.500 de persoane care participă la cursuri, expoziții și vitrine la centrul de acel an. Această ceremonie a fost difuzată la nivel național, prin intermediul postului de radio CBS. South Side Centrul de Arta Comunitar a fost acordat statutul de Chicago Punct de reper în data de 16 iunie 1994.

Astăzi, centrul de artă continuă să se educe, expune, și îmbogăți arta și exprimare în spiritul comunității sale.

http://ncph.org/history-at-work/exhibiting-a-unique-artistic-legacy/

3.1.2 SALA DE EXPOZITII – BERLIN

În cartierul Prenzlauer Berg din orașul Berlin de Est, Mikael Andersen a găsit o clădire părăsita din anii 1800, care la vremea ei a fost folosită drept o fabrică de bere. Arhitectul a fost capabil să redeschidă porțile către acestei cladiri in care a creat un spațiu de întâlnire, pe o suprafață de 250 de metri pătrați în care se desfășoară expozitii de artă cu lucrări realizate de artiști recunoscuți din întreaga lume. Deasupra galeriei se află un spatiu spatiu propriu, care reflecta in mod clar pasiunea profunda a proprietarului pentru arta si design, precum și trecutul său danez. Interiorul se învârte în jurul designului scandinav. clasice vechi, precum și noi modele ce împodobesc acasă. Toata suprafața pardoselei este acoperită cu parchet din lemn Douglas. Impreuna cu stilul general al design-ul interior, lumina se refleta in parchetul alb și crează o ambianță armonioasă cu liniile curate ce formează un fundal elegant pentru operele de arta expresive care domină decorul. Lucrările de artă vin din toată lumea, cu toate că există un accent deosebit pe arta germană, japoneză și Africa de Sud, inclusiv o mare colecție de ceramică din Germania de Vest din anii 1960.

_______________________________________________________________________________________________

http://img.archilovers.com/projects/b_730_68f06c3f-feed-45e8-9bee-87e01ccd7f1d.jpg http://img.archilovers.com/projects/b_730_b0fe7c83-96ef-456f-9f85-5dfeefc2e54a.jpg

3.2. Spații cu funcție de locuire

Una dintre cel mai des întâlnite funcțiuni adaptate constructiilor cu character istoric, datorită beneficiarului ce a ajuns in posesia sa, este funcția de locuire. Posibilitățile multiple pe care le poate oferii fostul spațiu ocupanților, sunt apreciate și în perioada actuală, deoarece caracterul specific al epocii trecute, nu poate fii înlocuit cu cel al unei construcții integral moderne.

3.2.1 Conversia unui fost depizit de vin – Barcelona

Acestă veche construcție din piatră, o dată folosită pentru depozitarea vinului, băuturi spirtoase și carne, acum funcționează ca o casă confortabilă de familie în Galicia, Spania. Barcelona. Prin reconstruirea interior, a fost transformată dintr-o cramă într-o reședință pentru o familie ce beneficiaza de o atmosfera liniștită intr-o zonă retrasă de viața agitată a orașului.

Casa este situată în regiunea viticolă Ribeira Sacra în Spania, construită cu ziduri de piatră tradițională uscată, fără mortar, și are un spațiu cu o înălțime aproape dublă față de locuințele obișnuite. Ea cuprinde două volume, care au rămas intacte ce funcționează ca un spații de locuit formate din două apartemente dintre care unul pe două nivele și două curți de colț.

Materialele originale folosite la pereți au fost păstrate și s-a folosit ardezie reciclată dintr-o casă veche din apropiere pentru a construi noul acoperiș, în timp ce interiorul este creat in mare parte din lemn, cu un design modern contrastat elemente tradiționale

Cu farmecul sau istoric o casa in stil edwardian a fost transformată dintr-o veche reședință intr-o casă sustenabilă modernă ce include o bucătărie mare deschisă, o zonă de living, o cameră de utilitate, un dormitor principal și upgrade-uri generale la domiciliu existent. Stilul modern cu materialele si culorile folosite au fost adaptate cu grija astfel încât să se potriveasca bine cu aerul istoric al construcției.

4. CONCLUZII

Explicând și analizând tipurile de conversie, precum și enumerarea studiilor de caz, s-a lansat ipoteza utilității reintegrării și revitalizării construcților istorice care și-au pierdut funcțiunea inițală, în scopul evoluției sociale și urbane.

Exemplele amintite mai sus precum și multe altele, dovedesc nu numai conversii ce adăpostesc noi funcțiuni, dar și o anumită preocupare în ceea ce privește adaptarea spațiilor și a imaginii arhitecturale. Clădirilor existente li s-au atribuit noi valențe funcționale, spațiale, arhitecturale și estetice.

Ceea ce s-a studiat în această lucrare, a fost făcut în vederea recuperării unor spații și arealuri urbane degradate sau abandonate care prezentau un potențial real de reutilizare și în care varianta de a fi lasate spre degradare nu era acceptată sau necesară.

În situația unei intervenții de tip conversie, este foarte importantă legătura dintre arhitectura veche și soluțiile moderne de amenjare, din punct de vedere al cromaticii și materialelor ce trebuie să contrasteze și să completeze spațiul existent, precum și efectele percepției publicului asupra ambianței create.

Conform a ceea ce a fost prezentat anterior se concluzionează că pentru progresul societății culturale, economice și urbane, precum și în scopul economiei spațiului neconstruit, conversia în clădirile istoirce reprezintă un factor important de cultură, conștientizare și informare a posibilităților arhitecturale în prezent și viitor.

5. CASA “POMPILIU ELIADE” – CASA DE PE CHEI

Casa “Pompiliu Eliade” sau cunoscuta si drept Casa De Pe Chei are acelasi potențial architectural in continuarea cladirilor enumerate. Dupa cum a fost menționat anterior, s-a observat inițiativa de reactualizare a siturilor abandonate și în România, aceast monument – cladire fiind unul dintre obiectivele principale ce poate intra în această categorie.

5.1 Integrare în sit

Casa Pompiliu Eliade reprezintă un monument arhitectural de o deosebită valoare construită în anul 1907 cu o suprafață de 500 mp, structurată pe doua niveluri cu regimul de înăltime de aproximativ 9 m, cu un stil arhitectural rar întâlnit în Bucuresti, cu o combinație de Art Nouveau și sugestii romantice.

Clădirea este amplasată într-o zonă centrala, mai exact in apropierea parcului Izvor si predomină locuințele și instituțiile publice. Este pozitionată stradal și beneficiază de orice mijloc de transport, precum metrou, autobuz, tranvai sau mașină personală.

Proiectată de către arhitectul austriac Henry baron de Susskind, casa a funcționat ca un cămin de studenți, până în anii '30 când a fost vânduta către un nou proprietar. După 1946, a fost lcouita de o familie la etaj iar în restul casei s-au mutat activiști de partid. În anii 2000, moștenitorul proprietarului a vândut casa unei societăți comerciale turcești.

Casa Pompiliu Eliade a fost inclusă, de la începutul lui 2013, în Lista Monumentelor Istorice, datorită stilului aproape unic în care a fost construită însă acest lucru nu a reușit să ofere clădirii nicio protecție reală. (Art. 1. (1) Imobilul "Casa Pompiliu Eliade" din Splaiul Independenței nr. 74, sectorul 5, București, se clasează ca monument istoric, grupa valorica B, cod în Lista monumentelor istorice B-II-m-B-21056.)

În momentul de fata casa este într-o continuă degradare.

5.2 Descrierea conceptului

Cladirea rămâne un obiect arhitectural bine definit ca identitate si un element armonios integrat in cadrul urban existent în urma intervențiilor de restaurare conservare si conversie aduse.

Exteriorul va păstra obigatoriu compoziția initială a fațadelor, dar va primi o infățișare demna de caracterul pe care il are printr-o curatare si finisare modernă de a se integra armonios cu contemporaneitatea pe baza teoriilor de conservare si restaurare.

La interior, spațiul va fi conceput pentru a promova un design inovator, expoziții, evenimente, ateliere de lucru, dar și un loc destinat să devină punct de referinta în capitală.

Spațiul este destinat artistilor, designerilor, arhitecților si profesioniști ai viitorului care vor sa își afirme si valorifice identitatea . Scopul este de a defini un spațiu care poate găzdui initiative de dezvoltare personală și comunicare culturală, de a promova tinerii artiști, de a prezenta galerii de arta, evenimente culturale artistece, lucrări ale studenților intr-un mod interactive deschis publicului.

De asemenea, spațiul va avea rol în:

generarea continuă de idei;

atragerea tinerilor către domeniul artei;

promovarea tinerelor talente;

să acționeze ca punct de intâlnire dinamic pentru viitorii artisti si designeri ai Roamaniei și nu numai;

promovarea si dezvoltarea măiestriei și capacitatea de imaginatie si capabilitate a omului de a inova și creea.