Conversia functionala a siturilor industriale [618205]

Conversia functionala a siturilor industriale

CON VERSIA FUNCTIONALA A SITURILOR INDUSTRIALE
Stud. Arh. Ionescu Alina Georgiana

Conversia functionala a siturilor industriale
CUVÂNT ÎNAINTE
PLAN DE IDEI
INTRODUCERE
1. Conceptii
2. Terminologie
3. Metodologie
CAPITOLUL I PATRIMONIAL INDUSTRIAL
1.1.Evolutia conveptelor

1.2 Apariția programelor
1.3. Tipologia siturilor industriale
CAPITOLUL II DECLINUL SITURILOR INDUSTRIALE
2.1. Dezindustrializare
2.2. Disfunctiile si potentialul sitului postindustrial
CAPITOLUL III CONVERSIA ÎN ARHITECTURĂ SI URBANISM
3.1. Conversia instrument al regenerarii urbane
3.2. Metode de conversie

3.3. Continuitatea si discontinuitatea functionala
CAPITOLUL IV STUDIU DE CAZ

4.1.Exemple internationale

4.2.Exemple din Romania

Conversia functionala a siturilor industriale
4.3.Propunere – Moara lui Assan

CAPITOLUL V CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

CUVÂNT ÎNAINTE

“…datorită faptului că structura lor tinde să trăiască mai mult decât funcțiunea,
clădirile au fost tot timpul adaptate pentru noi utilizatori, lucru ce a permis generații
după generații să găsească sensul continuității și stabilității în mediul ambient”
(Cantacuzin o Șerban, “New Uses for Old Buildings” –“ Utilizări noi pentru clădiri
vechi” Editura The Architectural Press Ltd, Londra, 1975,p.8)

Memoria locului
Memoria locului este caracterizată de toate activitățile și trăirile ce s -au desfășurat în sau pe
acel loc . Rămase ca o amprenta în timp, aceasta ajută generațiile contemporane la
conștientizarea unei societăți sau a unei comunități. (1)
Moștenirea culturală ține în special de spațiul construit, clădirile fiind de cele mai multe ori
martorii principali ai trec utului ce ne comunica prin stilul, volumetria și raportarea la oraș,
povestea prin care au trecut și ce au reușit să “vadă” de -a lungul timpului. Așa cum o poză
poate spune o mie de cuvinte, o clădire ne poate spune o mie de povești.
Acești povestitori ur bani trebuie ocriotiți, iar viața lor trebuie să aibă contuinuitate.
Restaurarea este principala metodă de a prelungi viața unei clădiri, dar această prelungire
presupune de asemenea și adaptarea la nevoile individului contemporan. Aici apare conversia
ce îi schimbă funcțiunea integrând clădirea în contextual actual, reușind astfel să stabilească o
legătură cu noile genrații.
Lucrarea prevede exemplificarea valorilor și a potențialelor deținute de siturile industriale, dar
și ilustrarea necesității conver siilor atât pentru țesutul fondului construit, cât și pentru
continuitatea morfologiei arhitecturale.

Conversia functionala a siturilor industriale
PLAN DE IDEI

INTRODUCERE
1. Conceptii
Reconversia siturilor industriale a intrat în vizorul multor arhitecți, din dorința de a construi și pentru a
putea exploata, spre o crestere inteligenta si controlata a structurii urbane, la capacitate maxima fondul
construit.
2. Terminologie
Definirea ariei de studiu. Sunt explicați termenii specifici domeniului studiat, precum: industrie,
vestigiu, reli cvă, patrimoniu industrial, ruină, regenerare urbană, conversie.
3. Metodologie
Studiul conține atât o parte teoretică, care să ajute la conturarea necesității procesului de conversie, cât
și o parte analitică ale unor proiecte concrete.

CAPITOLUL I PATRIMONIAL INDUSTRIAL

1.1.Evolutia conceptelor.

Clădirile au fost întotdeauna supuse schimbărilor pe parcursul duratei lor de viață. De la templele
grecești transformate în biserici creștine și până la palatele transformate în muzee, toate aceste
modificări au ajutat la păstrarea și continuitatea existe nței monumentelor.

1.2. Apariția programelor
Noile stiluri arhitecturale se nasc din critică celor precedente, așa cum arhitectură modernă contrazice
tradiționalismul. La rândul sau, modernismul este contrazis de gândirea contemporană.
Odată cu industri alizarea și cu apariția trenului iau naștere și noile programe de arhitectură precum
gările, halele, si marile magazine comerciale, menite să răspună unor noi nevoi.

1.3.Tipologia siturilor industriale

Conversia functionala a siturilor industriale
Suprafețe ample, pozitionarea la periferiile orașulu i din sfârșitul secolului al XIX -lea, tehnologiile
inovative ale acelei perioade, fac din siturile industrial un principal obiectiv al strategiilor de
reconversie.

CAPITOLUL II DECLINUL PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

2.1. Dezindustrializare
Procesul de dezindustrializare este caracterizat de trecerea de la un sistem economic bazat pe
producție la o economie a serviciilor sau a informației. Relocalizarea industriei la marginea
orașului a lăsat largi spații neutilizate în tesururile centrale al e orașelor contemporane.
2.2.Disfuncțiile și potențialul sitului postindustrial
Chiar dacă relicvele industriei au fost uitate, lăsate să se autodistruga prin degradare,
acestea reprezintă o caracteristică importantă a strategiilor de revitalizare urbană atât prin
amplasamentul, în proximitatea centrelor urbane, cât și prin caracteristicile constructive.

CAPITOLUL III CONVERSIA ÎN ARHITECTURĂ SI URBANISM

3.1.Conversia instrument al regenerării urbane
Procesul de regenerare urbană este în directă l egătură cu funcțiunea propusă pentru a adapta
construcția la nevoile contemporane.
3.2.Metode de conversie
3.2.1. A construi ÎN
3.2.2. A construi PE
3.2.3. A construi ÎN STILUL
3.2.4 A construi ÎN JURUL
3.3.Continuitatea si discont inuitatea functionala
Abandonate, siturile industriale reprezinta o componenta importanta a strategiilor de regenerare
urbana. Schimbarea functionala, faciliteaza continuitatea monumentelor prin viața orașelor aflate în
continuă transformare.

Conversia functionala a siturilor industriale
CAPITOLUL IV STUDIU DE CAZ
4.1.Exemple internationale
4.2.Exemple din Romania
4.3.Propunere – Moara lui Assan

CAPITOLUL V CONCLUZII

CAPITOLUL I PATRIMONIAL INDUSTRIAL

1.1.Evolutia conceptelor
Munumentele istorice sunt reprezentate de marturiile materiale sau imateriale ce apartin unei
civilizatii, de edificiile care comemoreaza istoria acestora, petrecute in trecut dar lasate
mostenire tuturor generatiilor urmatoare. (1)
In momentul in care cladirile isi pierd functiunea, ramanand doar o carcasa lipsita de
activitatile interioare ce rulau zi de zi, risca sa devina abandonate, lasate prada degradarii si
expuse pericolului uitarii colective. Inca din perioada dintre epoca marilor navaliri si sfarsitul
Evului Mediu, edificiile au fost supuse sichimbarilor functionale. De la fortificarea arenelor
din Arles, din necesitatea apararii, pana la conservarile si adaptarile deliberate din secolul al
Vl-lea, prin hotararea papei Grigore I, continuata de succesorul sau Honorius pentru
intretinerea parc ului imobiliar, marile locuinte patriciene fiind transformate in manastiri, iar
salile lor de receptive in biserici, mustrandu -i pe misionari: “Nu distrugeti templele pagane, ci
numai idolii pe care ii adapostesc. Cit priveste edificiile insele, multumiti -va sa le stropiti cu
apa sfintita si sa asezati in ele altarele si relicvele voastre” (2) Pe de alta parte, templele
grecesti si romane devin lacasuri crestine, manastirile englezesti sunt preschimbate in
locuinte, palatele frecesti devin muzee iar palate le rusesti devin muzee post -revolutionare. (3)
Pana in secolul al XIX -lea reconversia cladirilor nu tinea seama de caracterul si istoria
acestora, fiind tratate cu indiferenta, recuperate si denaturate, interesul utilitar fiind singurul
factor in conservar ea vestigiilor antice datorita ratiunilor practice de economie in vremurile de
criza in care constructiile erau ruinate; In Roma secolului XI, arcurile Coloseumului erau
astupate, ocupate de locinte, depozite si ateliere, in timp ce in arena apar o biseri ca si citadela

Conversia functionala a siturilor industriale
familiei Frangipani, Circus Maximul se umple de locuinte, arcurile teatrului lui Pompei sunt
ocupate de negustori de vinuri, iar cel ale teatrului lui Marcellus de negustori de haine vechi.
Din secolul al XIX -lea sentimentalismul istoriei a trezit respectul si constientizarea valorilor
trecutului. ” Conversia insemnand schimbare dar, in acelasi timp, inseamna si pastrare,
evolutie si continuitate “( 4), adaptarea unei functiuni protrivite integrand edificiul in circuitul
unui oras in continua schimbare.
Perioada tarzie a secolului XIX introduce conversia cladirilor industrial care tindeau spre
desfiintare acceptand ca odata cu schimbarile constante aparute in societate, se vor schimba si
cladirile.
America secolelor noastre reuseste sa transfor me in adevarate complexe comerciale si chiar
hotelulri luxoase, vechile fabrici si statii de transport in comun. Districtul Marais al Parisului
transformandu -se treptat dintr -un cartier al palatelor de secol XVIII, intr -o mahala decazuta
in secolul XX, in prezent devenind un centru focalizator al preocuparilor culturale si punct de
mare atractie turistica. (5)
Conservarea arhitecturala a pus la inceputuri problema pastrarii monumentelor istorice,
evoluand in schimb spre un concept ce priveste esenta istori ei, descoperirea mostenirii
trecutului si ale stratuluilor acestuia si continuitatea vietii in plina transformare. Conversia
monumentelor reprezinta o resursa inepuizabila in timp, orasele gasindu -se in continua
schimbare, crestere si dezvoltare.

1.2.Apariția programelor
Odata cu instaurarea revolutiei industriale si trecerea de la productia manufacturierea la cea
mecanizata , dezvoltare a orasului ia un avant insemnat; societatile transformandu -se din
predominant rurale in societatii urbane. Motorul cu aburi (), principalul component care a
stat la baza Revolutiei industriale, a influentat industriile textile si siderurgice, aceasta
dezvoltare inbunatatind sistemele de comunicare si transport.
Infrastructura a fost schimbata aproape in intregime, trecand u-se de la metodele principale de
transport, carutele si barcile, la locomotiva cu aburi, aceasta putand transporta cantitati
insemnate de materiale si produse. Odata cu aparitia motorului cu aburi si mai precis a
locomotivei cu aburi si dezvoltarea nemarg inita a infrastructurii, a aparut unul dintre cele mai
importante si reprezentative noi programe din lume: Gara.

Conversia functionala a siturilor industriale

Viteza a fost unul dintre factorii principali care au impulsionat industria.
Gara – reprezinta un n ou program, o noua arhitectura, pentru o nou creatie.

Marile expozitii – „Chry stal Palace Exhibition” – Marea Expoziție a Lucrărilor de
Industrie a tuturor națiunilor
Marea expozitie de la Londra, cunoscuta si sub numele de „expozitia Universala” a
reprezentat primul exemplu dintr -un sir de astfel de manifestari. O structura temporara din
fonta si foi mari de sticla, proiectată de Sir Joseph Paxton , ce avea dr ept scop expunerea
dezvoltarii si progresului tehnologic.
Constructia ce avea o latime de 564 de metrii, cu o inaltime interioara de 39 de metrii si o
spuprafata de 92.000 de metrii patrati, a adapostit peste 14.000 de producători din intreaga
lume . Considerata cea mai mare cladire de sticla construita vreodata, aceasta a fost
dezasamblata si relocata in sudul Londrei in Penge Common din anul 1854 pana in 1936,
cand a fost distrusa de incendiu.
Noile programe au fost in stransa le gatura cu Revolutia industriala. G arile, marile magazine,
halele, fabricile, morile cu ab uri si uzinele sunt rezultatele lumii industrial e; o lume fara de
care noi nu am fi ajuns unde suntem astazi si care trebuie comemorata prin orice edificiu
ramas.

1.3.Tipologia siturilor industriale
Tranzitia societatii de la faza industriala la cea postindustriala, a dus la inchiderea multor
societati si a lasat mari zone industriale abandonate in intreaga Europa. In ultimul deceniu s -a
remarcat o nevoie puternica de revalidare a trecutului industrial, precum si o tendinta de
reactivare a structurilor disfunctionale, considerate puncte moarte captive in inte riorul
tesutului urban. (6)
De-a lungul istoriei, artefactel e industriale au avut rolul de provocatori ai schimbarii atat la
nivel local cat si la nivelul orasului, dar au reprezentat, mai ales, simboluri ale dezvoltarii
unei societati atat din punct de v edere social, economic, politic, cat si cultural la nivelul
intregii lumi, marcand o schimbare majora in istoria umanitatii.

Conversia functionala a siturilor industriale
Perioada industriala a determinat , de asemenea, modificarea la nivelul structurii a orasului,
conducand la aparitia metropolelor s i a oraselor industriale, construite pentru a adaposti
industria si activitatile acesteia. Majoritatea ansamblurilor industriale ce provin din secolul al
XIX-lea, au fost inglobate treptat in orasele aflate in continua extindere, ajungand de cele mai
multe ori sa fie amplasate in proximitatea centrelor urbane.
Amplasamentul central si suprafetele mari de care beneficiaza siturile industriale, deschiderile
ample ale cladirilor cu acoperisuri ferme, arhitectura monumentala si reprezentativa, structura
si tehn ologiile inovative folosite pentru edificarea acestora reprezinta puncte cheie in strategia
de conversie si reintegrare adaptivea in circuitul orasului contemporan. Pe langa structura
portanta de caramida, finisajele exterioare din suprapuneri de caramizi alterate cu finisaje de
tencuiala, impodobite cu cornise si frontoane, caracterul industrial se evidentiaza prin
folosirea de elemente structurale metalice, stalpi si arce din fier forjat, grinzi cu zabrele si
profile laminate, au ajuns sa faca parte dintr -un limbaj arhitectural reprezentative pentru acest
stil. Estetica industrializarii fiind accentuata de cosuri de fum, furnale sau castele de apa,
componente pur functionale, ce completeaza completeaza compozitia ansamblurilor
industriale.
Potentialul de recuperare al cladirilor, este bazat pe tipul exploatarilor, depinzand de
compozitia spatial -volumetrica si calitatile structurale diferite. Munumentele industriale ,
impreuna cu activitatile ce se desfasoara in interiorul acestora se impart in: monumente a le
infrastructurii (alcatuite din gari, cai ferate, hale, depozite de carbune, hangare si ateliere de
reparat), monumente ale industriei extractive nemetalifere, monumente ale industriei feroase,
monumnte ale industriei de productie si monumente ale indust riei extractive, monumente ale
industriei producatoare de energie termica si electrica, precum si monumente ale industriei
alimentare (morile), textile si chimice.
Astazi, pentru a recupera mostenirea industriala dezafectata, trebuie sa avem in minte doua
tipuri de intrebari diferite, ca natura si scara. In primul rand, adaptabilitatea usoara la normele
de utilizare actuale, a cladirilor individuale, adesea cu o structura solida, sobra, usor de
intretinut si ce se preteaza usor unor folosinte diferite, publ ice sau private. Asa cum marea
hala a abatoarelor de la Mouche, edificata la Lyon in 1918 de Tony Garnier, cu o colosala
structura metalica, s -a convertit intr -un centru de schimburi si de spectacole plin de viata si
atragator, ce ar fi putut deveni un exe mplu insemnat pentru conversia halelor lui Baltard de la
Paris, concepute in 1863 si distruse in 1971, pentru a crea, sub cerul liber, gara subterana a

Conversia functionala a siturilor industriale
Réseau Express Régional. Aceasta reconversie de cladiri, tine atat de o conservare istorica, cat
si de o necesara economie logistica. Asemenea abatorului din Lyon, in Europa si in Statele
Unite, sunt enumerate ateliere, uzine, antrepozite transformate in imobile de locuit, in scoli,
muzee sau chiar teatre.
Pe de alta parte, aceste edificii mostenit e, reprezinta o valoare afectiva de aducere aminte,
pentru acei oameni pentru care, timp de generatii intregi, ele au insemnat orizontul lor, si cer
sa nu fie deposedati de aceste componente ale vietii lor. Schimbandu -le functiunea, cladirile
risca schimbarea perspectivei generatiilor urmatoare asupra acestora, ramanand, in schimb,
amprentata amintirea a ceea ce au fost la inceputurile lor. (7)

CAPITOLUL II DECLINUL PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

2.1. Dezindustrializarea/Postindustrializarea
Tranzitia de la productia de bunuri la furnizarea de servicii sau de informatie, precum si
implementarea treptata a cunoasterii, ca noua forma de capital, a produs o schimbare
insemnata in societate. Globalizarea, impreuna cu procesul de automatizare a pro ductiei,
conduce la reducerea semnificativa a contributiei clasei muncitoresti, crescand, in schimb,
contributia categoriei de persoane cu un nivel educational mai avansat. Informatia fiind
preferata in detrimentul efortului fizic; trasatura caracteristica societatii postmoderniste.
In arhitectura, relocarea industriei de productie, in mare parte, spre Asia de Est sau spre
exteriorul oraselor, a provocat efectul numit de -industrializare. O mare parte din industria
traditionala, bazata pe munca manuala sau automatizata, dizolvandu -se, lasand in urma lor,
mari areale de spatii abandonate, neutilizate, lasate prada atat degradarilor progresive ale
agentilor naturali, cat si proceselor de demolare, spre modernizarea tesutului urban. (8)
Rezultatul acestor schi mbari s -a remarcat pe plan social si economic, mai ales in ponderea
somajului. Moment in care apar noi locuri de munca pentru persoanele cu o educatie
superioara, iar de celalalta parte, muncitorii si specialistii care obisnuiau sa lucreze in
numeroasele z one industriale, au fost privati de posibilitatea de a -si valorifica capacitatile
muncitoresti si de a -si asigura conditii corespunzatoare de trai. (9)

Conversia functionala a siturilor industriale

2.2.Disfuncțiile și potențialul sitului postindustrial
A doua jumatate a secolului XX cunoaste o crest ere insemnata a centrelor industriale la
nivelul oraselor, rezultatul fiind drenarea populatiei satelor si expansiunea demografica
impresionanta a tesutului urban. Prin acest proces de industrializare, urmat indeaproape de
succesorul sau, dezindustrializar ea, vietile, orasele si teritoriile au fost scrise si rescrise,
transformate si retransformate.
Astazi, in urma relocalizarii productiei industriale la marginea noilor limite ale orasului,
datorata incompatibilitatii cu funciunile din imediata lor vecinat ate, multe zone cu functiuni
industriale raman abandonate, inglobate in interiorul tesutului urban, ajungand sa fie
inconjurate de locuinte, unifamiliale, colective sau sa apartina zonelor centrale.
Pe fondul presiunilor ce afecteaza lumea contemporana, pr ecum densificarea exagerata a
oraselor si supra -aglomerarea acestora, tema reutilizarii si conversiei siturilor existente,
reprezinta cea mai buna alegere in contextul dezafectarii fondului construit industrial. (10)
Disfunctiile siturilor in cauza, sunt r eprezentate, astazi, pe langa lipsa functiunii ,ce obisnuia
sa ii miste mecanismele, de starea lor de degradare progresiva. Intr -o lume in care conversia
este din ce in ce mai cautata, starea de ruina reprezentand principalul impediment.
Dezvoltarea imobil iara acelelrata si criza terenurilor libere din interiorul orasului a condus la
daramarea numeroaselor monumente industriale, fiind inlocuite in principal de locuinte
colective.
Componenta implicita a revitalizarii urbane, datorita amplasamentului central, in
incompatibilitate cu functiunile din proximitate, conversia reprezinta, de asemenea, raspunsul
pentru dorinta de regenerare si reactivare a orasului. Dimensiunile mari ale te renurilor,
deschiderile ample ale structurilor cat si rezistenta acestora, estetica diferita de fondul
construit existent, sobrietatea, monumentalitatea, importanta si intretinerea usoara ale
acostora, ajuta edificiile industriale sa se adapteze usor la no rmele de utilizare actuale si se
preteaza unor folosinte multiple, fie ele pubice sau private. Acestea pot incorpora numeroase
functiuni culturale, administrative, sociale, comerciale sau educationale, ce ajuta la
dezvoltarea economica, sociala si cultura la la nivelul intregului oras. Atat in Statele Unite, cat
si in Europa, exemplele de uzine, ateliere, antrepozite, fabrici, au fost transformate in imobile
de locuit, in scoli, teatre sau chiar muzee sunt nenumarate. Un exemplu reprezentativ fiind
Moara de faina “The Cargo Flour Mill” din periferiile lui Newtown, Sydney, care in 1984 a

Conversia functionala a siturilor industriale
fost convertita in ansamblu ce detinea ateliere pentru artisti, fiind, mai apoi, reconvertita intr –
un complex cu apartamente rezidentiale de tip studio.
Aceste edificii sunt prezente atat fizic, in peisajul cultural urban, simbolizand evolutia,
gandirile si ideologiile unei societati, cat si in memoria afectiva a celor ce si -au desfasuat
activitatile de zi cu zi, de -a lungul timpului in raza acestor monumente. Disparitia aces tora,
asa cum s -a intamplat cu nenumarate constructii ale perioadei industriale, poate provoca
drame nostalgice in interiorul indivizilor. Mircea Cartarescu, poet, prozator, eseist, critic
literar si publicist, membru al Uniunii Scriitorilor si al ASPRO, r elateaza in cartea sa,
intitulata “Baroane!”, trairile prin care a trecut in momentul in care, din imaginea orasului sau
a disparut un reper important: “…mi -au daramat moara!
Cine? Habar n -am. Care moara? Moara mea, moara “Dambovita” din spatele blocului de pe
Stefan cel Mare unde am locuit 25 de ani si unde mai stau ai mei si acum. (…) Moara care -mi
domina visele, colosala de parca toate fortaretele si mausolele si magaziile portuare ale lumii
ar fi fost puse la un loc. Constructia cu cea mai impresionant a arhitectura industriala din lume.
(…) Am copilarit in campul ei magnetic, care curba spatiul lumii mele in jur. Am trait in
vuietul continuu al sirenelor ei. Am sarit gardul noaptea si -am alergat prin curtea ei pustie pe
sub stele ca sa -i ating cu dege tele suprafata gigantica incinsa de luna. Am vazut, de -a lungul
anilor, cum miile de metri patrati de zid ai fatadei ei s -au acoperit de faina pietrificata si de
copacei rasariti, la etajul al cincilea si al saselea, direct din zid, din vreo samanta arunca ta
acolo de vant. (…)
E de parca pe mine m -ar fi distrus, zilele astea, cu lovituri de buldozer.
Era o constructie veche si nobila, din veacul al nouasprezecelea. Era puternica si melancolica.
Isi ridica foarte sus frontonul cu fereastra rotunda ca -n Chir ico. In lumea civilizata, astfel de
cladiri din vremuri mai bune nu se darama. Se conserva fatadele si in interior se reconstruieste
untramodern. (…)
Foarte curand, pe un imens cvartal bucurestean, se va intinde un desert de zgura, fiare rasucite
din armat ura betoanelor, praf si moloz ca de sfarsit al lumii.(…) Pe un asemenea desert s -a
ridicat, pe Uranus, sinistra Casa a Poporului. N -am invatat nimic din acea crima si ne
distrugem mai departe, romaneste, trecutul. (…)
Cladirea asta era pentru mine vie, un arhetip in lumea mea interioara, o runa in alfabetul meu.
Mi-au dat -o jos intr -un mod tampit, vandalic, crud, inutil…
Nu-mi mai ramane decat dezolarea” (11)

Conversia functionala a siturilor industriale
Tot datorita unei asemenea conexiuni cu un edificiu sau ansamblu care reuneste amintiri
colective, la Petrila, din dorinta de a -si pastra nucleul comunitatii locale, prin abordari
strategice de revitalizare urbana, locuitorii zonei, au solicitat organizarea unui atelier de
regenerare urana post -industriala.
Comunitatea cauta sa supravietuiasca schimbar ilor radicale la care este supusa. Fenomenul
“ecologizarii” in sensul demolarii tuturor minelor care nu mai sunt rentabile, nu ar rezolva
problema declinului economic al zonei, pentru locuitori mina reprezinta si a reprezentat unicul
subiect ale interacti unilor sociale dar mai ales, singura cale de a -si castiga existenta “fara mina
orasul este mort”, “daca se inchide mina orasul moare”. (12)
Efectele produse de inchiderea minelor, precum somajul, saracia si acceptarea acesteia se
transpun intr -un mod de viata apasator. Locuitorii nu parasesc zona si cauta solutii pentru un
spatiu de care se simt legati, unde au trait toata viata generatii dupa generatii. Prin reconversia
sitului industrial se poate naste o noua viata, in armonie cu cea a orasului, care ra spunde la
nevoile actuale ale comunitatii; formarea unui numar cat mai mare de locuri de munca in
incinta industriei. (13)
Datorita implicarii locuitorilor, reconversia strategica, bazata pe nevoile acestora, poate
produce un fenomen de reactivare a intreg ului oras, salvand intreaga comunitate de la saracie,
disipire, in acelasi timp pastrand nucleul formator al acesteia.
Distrugerea edificiilor industriale, simbolizeaza atat stergerea memoriei colective si a
indentitatii, cat si ruperea legaturilor cu trec utul. Datorita tipologiei sale constructive,
arhitectura post -industriala, poate aborda diferite functiuni, ceea ce ajuta la salvarea si
reintegrarea acesteia in circuitul functional si cultural al oraselor, in vederea recuperarii si
pastrarii valorilor is toriei, dar poate produce si regenerarea urbana, avand efecte atat la
nivelul zonei cat si la nivelul intregului oras.

CAPITOLUL III CONVERSIA ÎN ARHITECTURĂ SI URBANISM

3.1.Conversia instrument al regenerării urbane
“Cities need old buildings so badly it is probably impossible
for vigorous streets and districts to grow without them.

Conversia functionala a siturilor industriale
By old buildings I mean not museum -piece old buildings,
not old buildings in an excellent and expensive state of
rehabilitation —although these make fine ingredients —but
also a good lot of plain, ordinary, low -value old buildings,
including some rundown old buildings.”(Jane Jacobs, 1961, p. 95) (14)
Astazi, ca si ieri, patrimoniul industrial construit, in pofida legislatiei protectoare aflate in
vigoare, este in continua degradare . Distrugerile continue si aprinse ale ansamblurilor si
edificiilor vechi isi persista activitatile sub pretextul modernizarii sau sub constrangerea
presiunilor politice.
Patrimoniul industrial, la fel ca orice alt patrimoniu architectural, comemoreaza tra irile,
ideologiile si activitile unei societati. Acest patrimoniu nu ne apartine noua, contemporanilor,
ci generatiilor urmatoare. Rolul nostru este acela de a le studia, proteja, pastra si continua
viata, astfel incat, nenumarate generatii care vor venii sa-si invete istoria avand ca moment de
referinta aceste “vestigii”(14).
Multe zone urbane si edificii ce apartin acestui trecut apropiat, al arhitecturii industriale, sunt
exemple ce pot fi supuse unor procese de transformare si adaptare. In zilele noast re, pentru ca
o cladire sa fie supusa unei reconvesi, aceasta nu mai trebuie sa reprezinte parte a listei
monumentelor istorice, conversia cladirilor existente fiind un factor important in practica
contemporana de arhitectura, avand ca rezultat regenerare a unor intregi centre urbane sau
chiar cartiere.
“Atunci cand structura edificiilor tinde sa reziste mai mult decat functiunea acestora” (15), se
poate vorbi de o transformare a lor. Aici apare oportunitatea de a -i schimba intrebuintarea,
caracterul arhi tectural al cladirii, amprentele trecului fiidu -i pastrate. Prin procesul de
transformare a suprafetelor industriale dezafectate si prin reutilizarea structurilor existente,
factor principal in conservarea terenurilor, se diminueaza fenomenul de extindere teritoriala
continua a orasului.
La nivelul orasului, putem vorbi atat despre o reabilitare a mediului, prin ecologizarea si
reintegrarea, in fondul construit, a zonelor parasite ce au adapostit productii industriale
poluante, cat si despre o renovare urba na, printr -o interventie la o scara mare, scara orasului,
ce vizeaza reconstructia orasului pe structura proprie existenta prin reabilitarea cladirilor si ale
arealelor abandonate si degradate.

Conversia functionala a siturilor industriale
Desi, vorbind despre regenerarea urbana, din punct de vedere e timologic, in limba latina
regenerare inseama a naste din nou (16) , conform Dictionarului Explicativ al Limbii
Romane, termenul regenerare, presupune “a reveni sau a se face sa revina la viata noua…, a
se readuce in conditii de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o
parte din) proprietatile initiale”(17). Astfel, noi tratam monumentul industrial precum
materialul degradat, uzat, menit a se readuce in conditiile de folosinta, pastradu -i
caracteristicile initiale, despre care se vorbeste in definitia explicativea din Dictionarul Limbii
Romane.
Regenerarea urbana este un domeniu ce apartine de urbanismul operational, reprezentand
evolutia orasului, desemnata de actiunea de reconstructie a orasului pe propriul tesut prin
reciclare a suprafetelor sale construite. Aceasta vizeaza problemele sociale, economice, si
arhitecturale ale zonelor defavorizate si degradate, incercand sa creeze, prin asigurarea unei
diversitati sociale, functionale si spatiale, noi oportunitati economice.
Conce ptual de revitalizare si regenerare urbana, este definit de arhitecta Dalia Lichfield (18)
ca “o viziune si o actiune comprehesiva si integrate care, impreuna, duc spre o rezolvare a
problemelor urbane, urmarindu -se o imbunatatire clara a conditiilor econ omice, fizice, sociale
si de mediu, intr -o zona care constituie subiectul unei schimbari”
Diversitatea sociala reprezinta un factor important in dezvoltarea favorabila a siturilor
degradate, progesul de “gentrificare urbana“ (19) are ca rezultat schimbare a caracterului
cultural eterogen al unei comunitati, prin variatiile produse atunci cand, oamenii din clase
sociale de la medii in sus cumpara propretati in zone populate de clasele sociale mici, acestia
mutandu -se datorita crestrii chiriilor si taxelor. \
In timp, regenerarea urbana a devenit o metoda de interventie pasnica asupra orasului,
bezandu -se mai mult pe reutilizare functionala adaptata nevoilor contemporane, si mai putin
pe distrugere si demolare. Aceasta, reuseste prin refolosirea terenurilor aba ndonate, din punct
de vedere urban, sa contribuie la o crestere inteligenta (smarth growth) a orasului. Cresterea
inteligenta este o metoda de planificare strategica pe termen lung, ce presupune cresterea
urbana in zonele din interiorul oraselor, evitand extinderea sutructurilor si infrastructurilor
urbane pe noi terenuri neconstruite din afara acestora. Conceptul de cretere inteligenta este cel
mai folosit in Statele Unite ale Americii, in Europa apare termenul de oras compact (campact
city) sau desificar e urbana (urban intensification) conturand un concept de dezvoltare

Conversia functionala a siturilor industriale
durabila sau dezvoltare sustenabila, unde idea de asigurare a nevoilor prezente trebuie sa se
realizeze fara a compromite posibilitatile de dezvoltare ale urmatoarelor generatii. Strategia
pentru dezvoltarea durabila propune existenta unei armonii intre exploatarea resurselor si
orientarea dezvoltarii tehnologice, spre atingerea nevoilor actuale cat si viitoare ale
omenirii.(21)
Unul dintre cele mai representative exemple de regenerare si r eintegrare urbana, sociala,
economica si culturala, este reprezentat de traseul liniei industrial de tren “High Line” New
York. Pentru ca trenurile de marfa sa nu se mai intersecteze cu traficul orasului, si ca acesta sa
ajunga mai repede la diferitele dep ozite si fabrici de marfa, municipalitatea a aprobat un plan
de imbunatatire a zone de vest “West Side Improvement” ce prevedea constructia unei cai
ferate suprainaltate, ce traversa pe o distanta de 21 de kilometri, diferite cladiri adicente.
Dezafectata, ruginita si lasata uitarii, pe traseul ferat a crescut vegetatia, acesta devenind
punctul de intorsatura a functiunii liniei de tren, cand, in 1999, linia de tren a fost dedicata
spatiului public. Designul noului traseu public, prevede pastrarea memoriei locului dar si
reintegrare in circuitul contemporan, cu o noua functiune absolut necesara, intr -un oras in care
parcurile nu se gasesc in numar prea mare. Astfel, High Line, a ajutat la regenerarea urbana si
estetica a orasului dar si la regenerarea cultu rala si economica, pe aceasta ruta plantandu -se
numeroase specii de arbori si flori, gasduindu -se numeroase instalatii si spectacole de arta.
Dezvoltarea urbana bazata pe refolosirea cladirilor si ale cartierelor existente, deja configurate
si integrate in contextual tesutului urban, reprezinta cea mai importanta modalitate de a evita
folosirea unor noi terenuri, inca neexploatate, din afara limitelor orasului. Asa cum a fost si
impactul considerabil al interventiei High Line de la New York, stimuland dezvo ltarea
imobiliara, sociala, culturala si economica, orice refolosire a unei structuri existente in tesut
poate ajuta la renasterea zonei resprective. (22)

3.2.Metode de conversie
Incepand din anul 1973, protejarea patrimoniului industrial, monumente apart inand trecutului
apropiat, a devenit oficiala odata cu infiintarea Comitetului International pentru Conservarea
Patrimoniului Industrial – TICCIH. Organizatie mondiala a patrimoniului industrial,
principalele sale obiective fiind promovarea cooperarii inte rnationale in conservarea,
investigarea, documentarea si cercetarea patrimoniului industrial. Odata cu aparitia

Conversia functionala a siturilor industriale
organizatiei TICCIH si recomandarile in domeniu ale Consiliului European, 872/1979,
continuata cu recomandarea R 20/1990 ce se refera la “prote jarea si conservarea
patrimoniului tehnic, industrial si a lucrarilor de arta in Europa” impreuna cu Charta
Patrimoniului Industrial (TICCIH Nijini Taghil 2003) au inceput conturarea metodelor de
cercetare si conservare integrate a patrimoniului.
Procesul de conversie al unui edificiu trebuie sa tina cont de cele doua categorii de valori:
culturale si de utilizare. Desi sunt catalogate drept flexibile, datorita deschiderilor ample si
lipsa compartimentarilor interioare, trebuie consultata valoarea de utili zare care ”are in vedere
stabilirea gradului de corespondenta dintre performantele oferite de cladire si exigentele de
utilizare contemporane” ()
Valoarea culturala, este principalul criteriu care face obiectul preocuparii unor mase in
crestere. Valoare intrinseca a obiectului de arhitectura, caracteristicile volumetrice si
structurale, relatia sa cu contextul si modul in care este perceput de oras, sunt indici ce
claseaza edificiile in ierarhia patrimoniului industrial.
„Elementele de patrimoniu industri al sunt usor reconoscibile la nivelul spatiului urban sau
rural sau a interfetei urban -rural tocmai prin elementele de arhitectura care transmit nu numai
tipologia monumentului/inscrierea intr -o anumita categorie, ci atrag atentia si asupra esteticii
sale.”(75)
Conversia trebuie sa atraga atentia asupra monumentului industrial, sa il puna in vlaoare. In
acelasi timp acesta trebuie sa se deschida catre oras, catre spatiul public, ajutand prin
rezolvarea functionala adaptata nevoilor actuale, la dezvoltarea c erintelor contemporane de
ordin economic, functional, social si cultural. Conversia trebuie hotarata in urma unor analize
meticuloase, astfel incat, continuitatea functionala sa nu fie intrerupta sau incetata, riscand ca
monumentul sa redevina abandonat, p redispus din nou uitarii colective.
S-au scris numeroase carti despre cum ar trebui realizata o conversie, in cate feluri si regulile
acestora precum (EXEMPLE). Una dintre cele mai importante carti „Adaptations – New Uses
for old Buildings” scriitorul Phi lipe Robert denumeste sapte modalitati de a construi,
raportandu -se la context, astfel incat notiunea de „schimbare functionala” sa fie respectata.

Conversia functionala a siturilor industriale
3.3.Continuitatea si discontinuitatea functionala
In viziunea arhitectului Andrei Eugen Lakatos, lumea contemporana reprezinta suma
amprentelor, civizilatiilor anterioare, imprimate pe sau in suprafata “locului”. “O acumulare a
straturilor anterioare, istorice (pe care este asezat prezentul), face posibila existenta unui punct
de referinta; doar prin compar atie cu timpul trecut (ului) se poate vorbi astazi de un timp
modern, propriu epocii noastre”.
Edificiile istorice, unde se claseaza si cladirile industriale, reprezinta lectii ale dezvoltarii
economice, culturale si tehnologice, referinte ce ne apartin at at noua cat si generatiilor
viitoare. Distrugerile acestora intrerup atat contactul cu societatile precedente, cat si contactul
cu societatile ce vor urma. Astazi, din cauza abandonului, membrana unei industrii, candva
infloritoare, ajunge prin discontinui tatea functionala data uitarii colective.
Caracteristicile constructive si pozitiile avantajoase in oras , fac din zonele industriale “un loc
dinamic al schimbarilor si transformarii” (lakatos 104) , spatiile largi cu deschideri mari, de
tipul halelor cu acoperisuri in ferma, fac astazi subiectul unor transpuneri functionale.
Fabricile, morile sau depozitele devenind centre culturale, educationale, sali de concert sau
muzee, spatii expozitionale sau ateliere pentru artisti, locuinte sau birouri.
Din cauza dezvoltarii imobiliare accelerate, transformarea mostenirii industriale in locuinte,
reprezinta principala tinta a reconversiei. Aceasta tendinta, ofera o continuitate functionala
edificiului, dar nu reprezinta un exemplu eficient de reintegrare a monum entului in viata
orasului. Pentru ca un monument sa ajunga la capacitatea sa maxima de reintegrare in
contemporaneitate, acesta trebuie sa gaseasca in relatie directa cu orasul. Activitatile
intreprinse sa raspunda unui public diversificat, care sa se rapo rteze la noua functiune,
utilizand -o pe intreaga perioada a zilei.
Asa cum continuitatea functionala a unei constructii poate ajuta la regenerarea si dezvoltarea
contextului si a intregului oras, discontinuitatea functionala, poate produce o involutie, o
degradare a tesulului precum si o scadere al nivelului de trai; in jurul unui ansamblu
dezafectat, chiriile ajung sa fie mai ieftine, calitatea vietii sociale se diminueaza, iar
functiunile comerciale se relocheaza in zonele cu potential mai mare.
Desi c onversia muzeala este un procedeu tot mai intalnit care asigura conservarea cladirii si
pastrarea memoriei sale, aceasta poate reprezenta un efect al discontinuitatii functionale.
Nenumarate exemple, in ceea ce priveste reconversia patrimoniului industrial , au aratat faptul
ca transformarea in muzeu nu inseamna salvarea unui ansamblu, ci mai degraba inghetarea

Conversia functionala a siturilor industriale
arhitecturii in timp, rezultatele nefiind cele asteptate. Muzeificarea poate fi aplicata unui
obiect doar daca acesta, prin valoarea sa intrinseca, r eprezinta un important reper in istoria
arhitecturii precedente. Cu aceeasi problema se confrunta si perioada Revolutiei Franceze,
alegand utilizarea sistematica a bisericilor dezafectate ca muzee” (fracoise choay 79). Pentru
orasele industriale, cum a fos t si exemplul Petrilei, muzeificarea nu a reprezentat o solutie
eficienta, reconversia sitului industrial trebuind sa regaseasca o noua viata, in armonie cu cea
a orasului si cu nevoile locuitorilor. In acest caz, muzeificarea Petrilei nu ar fi creat destu le
locuri de munca, mina reprezentand principalul motor economic al orasului. “Orasele vechi
nu pot fi puse sub clopot de sticla” (violet -le-Duc). Urmand, in mare, aceleasi principii,
Francoise Choay argumenteaza diferenta dintre orasul -muzeu si orasul cu potentiale muzeal
“Orasul ca entitate asimilabila unui obiect de arta si comparabila cu o opera de muzeu nu
trebuie confundat cu orasul -muzeu, ce contine opera de arta” (F.C). Componenta muzeala nu
trebuie complet inlaturata din propunerea strategiei de r econversie, insa aceasta nu necesita
tratarea ca functiune principala, ci trebuie inglobata impreuna cu alte functiuni active,
implicand toate clasele sociale.

CAPITOLUL IV STUDIU DE CAZ

4.1.Exemple internationale
Desi tendinta de reconversie la nivel global este din ce in ce mai mare, multe dintre cladirile
vechi si importante ale orasului, ancore ale memoriei colective, ne scapa,ajungand victimile
buldozerelor si facand loc unor monotone zone de birouri sau locuinte colective; devenind in
cel ma i rau caz parcari.
Am adunat cateva exemple reprezentative de conversie funtionala ale unor situri industriale,
realizate de mana unor arhitecti, ce au inteles faptul ca reconversia este un proces deductiv.
Subiectele necesitand, in prima faza, o privire de ansablu si o intelegere a contextului, urmata
de insertia unei functiuni noi care trebuie acceptata atat de cladire cat si de context.
Ghirardelli Square – San Francisco, California
De la fabrica de ciocolata la cinema, birouri, galerii de arta, restaurant si zone comerciale.

Conversia functionala a siturilor industriale
Reconversia ansamblului Ghirardelli reprezinta unul dintre cele mai importante procese de
dezvoltare ale unei zone industriale, un act ce a stat la baza unor numeroase alte eforturi
similare in orase ca New York, Denver, Atla nta, daca nu chiar in intreaga lume.
Cumparata in anul 1893 de fiul proprietariului Domenico Ghirardelli, ansablul fabricii de
ciocolata ce ocupa o intreaga insula urbana, este amplasata pe malul nordic al golfului San
Fracisco. In jurul morii de lemn, pr ima constructie a ansamblului, au mai fost adaugate
numeroase edificii, printre care Cladirea “Cocoa” (Cocoa Building) in 1900 si Cladirea
“Chocolate” (Chocolate Building) in 1911, cladiri representative prin caracteristicile lor
construcntive; structuri c anelate din caramida, cu ancadramente, cornise, crestaturi si alte
asemenea detalii din beton turnat si modelat. Ultima constructie anexata fabricii in 1915,
proiectata de arhitectii William Mooser , respectiv Most St. si Jr. o constinuie Turnul cu ceas
(Clocktower Building) simbol al ansamblului, si reper al contextului.
Dupa ce fabrica a prosperat si si -a mutat productia, demolarea edificiilor a devenit inevitabila.
Din dorinta noilor proprietari, Lurline Roth si fiul sau William, de a conserva intreag a insula
urbana, s -a nascut unul dintre cele mai insemnate fenomene de regenerare urbana a orasului,
un prim model de reactivare a unui intreg complex industrial si referinta pentru multe alte
viitoare asemenea directii pe intregul teritoriu al Statelor U nite.
Colectivul compus de firma de arhitectura Wurster, Bernandi si Emmons, Jhon Matthias si
peisagistul Lawrence Halprin, au izbutit sa converteasca intregul ansamblu intr -un complex
activ cu diverse functiuni in directa legatura cu publicul. Acestia au propus o mixitate
functionala de restaurant, galerii de arta, mici magazine de specialitate, printre care se
regaseste si un cinema. Incantatoare curte centrala de 60.000 mp, cu galerii, scari, circulatii
metalice, fantani si statui se deschide catre pri velistea fermecatoare al golfului San Francisco.
Prin amplasamentul, materialitatea si importanta sa, prin plantarea de vedetatie, inserarea de
mobilier urban, crearea de spatii de intalnire si prin diversitatea functiunilor, complexul a
reintrat in circuitul orasului San Francisco, devenind o atractie pentru locuitori si turisti.
Desi costurile au fost imense, constructia necesitand o parcare subterana, reabilitarea
integrala a tuturor fatadelor, demolarea fabricii de lemn de secol XIX si inlocuirea ei cu o
noua cladire precum si armarea structurala a cladirilor pentru a putea raspunde pozitiv
solicitarilor seismice resimtite la nivelul orasului, rezultatul final a intercut asteptarile;
proiectul primind premiul AIA (AIA Medal for Collaborative Achivement).

Conversia functionala a siturilor industriale
Concluzie: Arhitectii au inteles importanta s i potentialul amplasamentului introducand in
spatiile libere ale constructiei numeroase activitati sociale si culturale. Materialitatea sa,
caracteristica edificiilor industriale, spatiile publice urbane amenajate in interiorul
ansamblului precum si deschi derea sa spre golf a reusit sa transforme fosta fabrica de
ciocolata intr -un reper important al lumii sociale si culturale, ce a condus la regenerarea si
dezvoltarea urbana a zonei.

Fabrica de faina – Newtown, Sydney.
De la fabrica de faina, la un compl ex cu ateliere, spatii comune si o cafenea.
De cand a fost construita, in anul 1896, cladirea a fost supusa unei continue transformari si
adaptari pentru a raspunde nevoilor orasului. Cand noul dezvoltator a cumparat moara,
aceasta se afla intr -o stare pre cara, cu un mic acces ce traversa complexul, fara a avea o
intrare principala si nefiind in conformitate cu normativele de constructie din Australia; in in
special cele ce privesc siguranta la foc.
In prezent Flourmill Studios reprezinta o dezvoltare come rciala a 47 de apartamente tip
studio, incluzand, de asemenea, spatii comune si o cafenea. Constructia prevede o continuitate
functionala oferind garsoniere de tip studio pentru micile firme crative ce isi desfasoara
activitatea in interiorul complexului. Capacitatea de adaptare a edificiului, cauta sa amplifice
calitatile industriale ale cladirii. Foloseste structura, materialitatea si artefactele industriale
care au ramas, pentru a da proiectului un caracter specific in timp ce reusesc sa mentina, in
mare parte, atat planul cat si volumele initiale. Estetica robusta si industriala conlucreaza cu
noul design, menit sa reprezinte un nou capitol in viata cladirii.
Cu structura sa formata din stalpi si grinzi de dimensiuni relativ mari din lemn, grinzi
metali ce cu zabrele si aparatura ramasa, complexul are capacitatea sa devina un spatiu de
lucru primitor si atractiv pentru publicul tinta; mici firme creative care au rezonat cu estetica
specific industriala si spatiul urban interior.
Principala provocare a fos t sa faca din ansamblul labiritic, format din patru cladiri cu diferite
structuri, circulatii si niveluri decalate, un edificiu coerent, cu un aparat de acces specific
pentru acest program de arhitectura si conformat normativelor de rezistenta la foc din
Australia.
A fost nevoie de o tratare speciala pentru ca noua insertie sa nu afecteze forma acoperisului
initial. Proiectul a incercat sa mentina cat mai mult din mostenirea industriala, inclusiv

Conversia functionala a siturilor industriale
degradarile majore de pe fatadele vechi. Noul acces principa l de dimensiuni mari se deschide
spre curtea si cafeneaua de la nivelul strazii, acestea contribuind la diversitatea fronului
stradal si a imaginii urbane a zonei.
Proiectul a presupus reutilizarea, din punct de vedere estetic, a unor componente tehnice ce
faceau parte din utilajele morii, eliminand elementele nesemnificative. Acest proces a expus
forma originala a cladirii, deschizand noi perspective atat spre interior cat si spre exterior,
lasand, totodata, lumina naturala sa patrunda.
Interiorul se impar te in numeroase studiouri, intr -o maniera ce respecta zona si volumele
spatiului original. Tinta popunerii a fost crearea unor interioare flexibile si adaptabile care ar
ajuta extinderea calitatii vietii, lasand, in acelasi timp, citirea usoara a planului initial.
Insertia este diferentiata de materiale contemporane, design -ul dinamic si cromatica
luminoasa, urmarind forma industriala robusta dar in acelasi timp evidentiindu -se ca noua.
Concluzie: “FlourMill Studios” – reprezint a un exemplu important de reconversie . Dupa ce
moara si -a incheiat activitatea, spatiile interioare au fost transformate , timp de 20 de ani in,
depozit, scoala de dans si ateliere pentru artisti , pentru ca astazi sa fie din nou covertita in
locuinte, birouri si mici spatii publice . Reconve rsia contemporana, este un exemplu de
readaptar e la nevoile actuale alea contextului, subliniind faptul ca acest proces este infinit.
“CaixaForum” – Barcelona,Spania
Situat la marginea tesutului urban tip grid, tipic barcelonez, constructia, ce gazduia fosta
fabrica de textile Casaramona,este un exemplu reprezent ativ al arhitecturii industriale de
inspiratie romantica, aceasta a fost clasata pe listele de monumente in anul 1976.
Ridicata intre anii 1909 si 1911 de arhitectul Puig I. Cadafalch pentru Casimir Casaramona,
unul dintre primii industrias ce s -a folosit de energia electrica, fosta fabrica de textile a fost
transformata in sediu al politiei si abandonata ulterior la inceputul anilor 1990.
Planul edificiului “CaixForum” este compus din spatii mari, distribuite in jurul unor strazi
interioare, magazii s ubterane cu luminatoare ce filtreaza lumina si volumetrii de tip nava.
Aceste caracteristicii, impreuna cu extinderea cladirii, au ajutat la o usoara acomodarii noii
functiuni; un cenrtu cultural ce contine spatii expozitionale, arhive media, birouri
admin istrative, un auditorium, o biblioteca si o librarie.
Din nevoia de spatiu suplimentar, constructiei i s -a adaugat un nou subsol, ce ocupa intreaga
suprafata a fabricii, conformat la structurile existente. Astfel noile functiuni, impreuna cu

Conversia functionala a siturilor industriale
insertiile ne cesare acestora, nu altereaza expresia monumentului industrial, functiunile ce nu
au incaput in spatiile edificiului existent, fiind amplasate in noul subsol. Acesta adaposteste
auditoriumul, foaierul, libraria si un spatiu public exterior, care reprezint a si aparatul de
intrare.
Finisajul de culoare crem deschis de piatra folosit pentru zona de intrare , intra in contrast cu
finisajul constructiei existente, punand -o in valoare da rin acelasi timp semnaland intrarea.
“CaixaForum” – Madrid, Spania
Situat in zona centrala a orasului, edificiul clasat in lista munumentelor istorice, a fost
reprezentat de structuri si spatii nespectaculoase, incluzand Statia Centrala de Energie
Electrica si o statie de gaz, care nu se incadrau in peisajul urban.
Deschis in a nul 2008, centrul cultural “CaixaForum” a fost proiectat de arhitectii Herzig si de
Meuron. Acestia au propus demolarea statiei de gaz cu scopul de a crea o mica piata publica
intre Paseo del Prado si cladirea existenta. Singurul element pastrat al Statie i Centrale, au fost
peretii exteriori, interiorul fiind complet demolat. Pwentru a putea adauga noile insertii, baza
cladirii a fost indepartata. Aceastra procedura ofera proiectului, impresia de plutire si in
acelasi timp separa constructia, creand doua componetne distincte. Componenta din subsol,
ingropata sub suprafata pietei, contine un auditoriu/teatru, spatii tehnice si parcare, pe cand
volumul de deasupra este ocupat de, galeriile de arta si holul de intrare, nivelele adaugate
deasupra carcasei de c aramida adapostestesc, un restaurant si birouri administrative.
Noile insertii sunt realizate din materiale ce se regasesc in contextul zonei. Nivelurile ce se
inalta deaspura vechiului acoperis, sunt realizate din panouri de metal oxidant, opace sau
perfo rate, ce caracterizeaza acoperisurile din imediata apropiere. In acelasi timp, fatada ce
defineste piata din fata forumului, ce intra in dialog cu Gradina Botanica Real, a fostr
transformata intr -un perete viu. Opera marelui botanist francez Patrick Blanc, noua gradina
verticala, completeaza perfect jocul texturilor noului forum.
Desi nu se poate vorbi de o conversie in adevaratul sens al cuvantului deoarece din fostul
edificiu s -a pastrat doar coaja de caramida, interiorul fiind distrus, proiectul ajuta la
comemorarea istoriei industrial. Exteriorul, prin stratiruile duprapuse de vechi si nou,
evidentiaza straturile de evolutie prin care a trecut cladirea.
Concluzie: Cele doua exem pne de reconversie situate in Spania, Barcelona respectiv Madrid,
cu toate ca au acelasi beneficiar si scop, trateaza diferit ansamblurile industriale, raportandu –
se atat la caracteristicile arhitecturale cat si la contextul fiecarei constructii. Jocurile de texturi

Conversia functionala a siturilor industriale
existente/noi si efectele propuse pentru accen tuarea edificiilot, fac din exemplele prezentate
mai sus, referinte importante pentru procesele viitoare de reconversie din intre aga lume.
Ambele proiecte reusind sa se integreze in structura orasului contemporan devenind poli
importanti de atractie.

4.2.Exemple din Romania

Teritoriul Romanei reprezinta un depozit al patrimoniului industrial – "construit sau mobil" din
perioadele secolelor XVII, XX, insemnat pentru sud -estul European. "pe langa obiectele
singulare valoroase, sunt prezente esantioane coerente de dezvoltare ilustrand inca toate fazele
construite ale evolutiei industriale (preindustria, manufacturiera, industriala, in -de-siecle si
hiperindustrializata in ecpoca socialista)" (irina iamandescu). Dezvolta rea industriala
intensiva, urmata de abandonarea unor noi imense situri industriale, au determinat aparitia de
zone destructurate si formarea unor probleme sociale importante.
Costurile mari ale reconditonarilor si situatia econimica precara, a socetatilor ce detin
arealurile industriale, au condus la abandonarea acestora. Astfel, multe dintre ansamblurile si
constructiile izolate industriale, se gasesc, astazi, in ruina.(I>A)
Desi exemplele de reconversie a patrimoniului industrial sunt inca rare in Romani a, putem
aduna cateva proiecte, ce au marcat considerabil activitatile de reabilitare si conversie la
nivelul intregii tari.
Uzina de apa – Suceava
Pusa in functiune in anul 1912, Uzina de apa, reprezinta un monument important ce
“marcheaza intrarea in mo dernitate” ( FlorinHău 140LK) . Conversia a propus transformarea
acesteia in “Centru de Arhitectura, Cultura Urbana si Peisaj” din initiative Ordinului
Arhitectilor din Romania (O.A.R.), Filiala Teritoriala N -E.
Constructia, proiectata in 1908 de inginerul G . Thiem, din Liepzing, compusa din patru
constructii , camera de deferuginare, putul de apa curata, rezervoare ingropate si putul
colector si -a incetat activitatea in anul 1960, abandonata timp de 50 de ani desi aceasta a fost
clasata ca monument istoric.
Noul centru de arhitectura cuprinde un spatiu de receptive, o sala de proiectii video, o sala de
conferinte, spatii administratice si spatii expozitionale localizate in fostele rezervoare de apa

Conversia functionala a siturilor industriale
subterane. Interventia contemporana asupra cladirii a fost m inimala. Noul acces, realizat ca o
sectiune geometrica in daluzul de pamant, creaza un spatiu tip piata semipublica in fata
cladirii.
Tamplaria metalica a ferestrelor originale a fost pastrata si conservata, dublate pe interior cu
geam termoizolant autopor tant fara rame, structura acoperisului a fost restaurata , bucati din
structura peretelui interior fiind pastrata ca “fresce tehnologice”, iar la consolidarea zidariilor
de caramida au fost utilizate tehnici speciale bazate pe tesaturi si lamele din fibra de carbon.
Pentru proiectul Uzinei de apa, s -a incercat pastrarea, nealterata de insertiile contemporane, a
formei initiale, recuperandu -si locul in viata orasului prin functiunile functiunile sale,
devenind un “generator” al dezvoltarii culturale si urb ane.(98)
Concluzie: Desi accentuarea intrarii reprezinta singura modificare al cladirii, reabilitarea si
reutilizarea monumentului industrial a fost un factor principal in strategia de regenerare
urbana a zonei. Pastrarea tuturor elementelor industrial, s i transformarea lor in spatii pentru
galerii si activitati contemporane, face din proiectul Uzinei de apa un principal punct de
atractie, ajungand din nou, dupa ani de abandon, reper al orasului, atat fizic cat si temporal.

Bucuresti
Inainte de 1989, Buc urestiul era centrul industrial al tarii, incorporand o mixtitate tipuri ale
industiei precum cea chimica, electrica, feroviala, termala, feroasa si neferoasa, de mancare,
culori sau textile. Odata cu procesul de descentralizare sa, industria s -a relocat l a marginile
orasului, sau in zone adiacente acestuia, in locul lor ramanand, mari zone nefolosite; ceau fost
demolate sau au devenit locuinte ilegale pentru oamenii fara adapost.
Desi in restul Europei, conversia patrimoniului industrial reprezinta o prior itate, in Romania,
edificiile ce apartin istoriei industriale sunt demolate si inlocuite cu locuinte colective, birouri
sau centre comerciale.Exemple precum: Fabrica de ulei Muntenia, Fabrica Cora -Lujerului,
Fabrica Vulcan, Fabrica de sapun Stela, Fabrica de sapun Kaufland, Electroaparataj demolate
fara a tine cont de importanta sa istorica.(mirea)

"Bursa de marfuri" Rahova – Bucuresti
Ridicat in anul 1894, zona Uranus, ansamblul "Vamii Bucuresti Antrepozite", numit inainte
"Intrepozite comunale de comert" , este alcatuit, pe langa frumoasa constructie Bursa

Conversia functionala a siturilor industriale
Marfurilor, de o cladire administrativa, patru depozite si de unul dintre primele castele de apa
din Romania.
Proiectat de arhitectul italian Giulio Magni (1859 -1930) cu ajutorul inginerului roman Anghel
Saligny, proiectul a facut parte din planurile de dezvoltare a orasului initiale de primarul de
atunci, Nicolae Filipescu.
Dupa cel de -al Doilea Razboi Mondial, Bursa de Marfuri si -a pierdut importanta,
schimbandu -si functiunea in hale de depozitare, ajun gand in 1893 spatiu de organizare a
santierului pentru Casa Poporului.
Clasata pe lista monumentelor istorice din Bucuresti, si rebotezata "The Ark", Vama
Antrepozite, adaposteste astazi, activitati bazate pe creativitate, comunicare, arte vizuale
"Centru l International pentru Arta Contemporana" (CIAC – "Fundatie pentru o societate
Deschisa") avandu -si sediul in interiorul cladirii.
Dupa un incendiu devastator si 16 ani de abandon, Proiectul "The Ark", realizat de arhitectii
Teodor Frolu si Mario Kuibus, a reusit sa reinvie cladirea, adaugandu -i functiuni diverse, pe
langa spatiile de birouri, in interiorul cladirii se desfsoara si activitati culturale, educationale;
spatiile generoase oferind posibilitatea organizarii de diferite evenimente precum expoziti i de
ara, concerte sau conferinte.
La exterior s -a pastrat fatada principala din caramida autentica, forma acoperisului fiind
schimbata si inaltata. Interventia se poate citii usor pe fatadele cladirilor, aceasta fiind
realizata din profile de sticla laminate industrial si largi suprafete vitrate.
Reabilitarea si reintroducerea in circuitul public cultural si in tesutul orasului contemporan a
Bursei de Marfuri de pe Calea Rahovei, a reprezentat unul dintre primele si cele mai
emblematice exemple de re utilizare functionala a patrimoniului industrial.
Concluzie: Materialitatea elementelor contemporane pune in evidenta fatadele industriale
ramas e din fostul edificiu, atat pe timp de zi cat si noaptea. Desi datorita zonei nefavorabile,
actuala functiune nu se bucura de rezultatul imaginat, proiectul reprezinta un prim pas catre
regenerareea intreglui fragment de oras.

Conversia functionala a siturilor industriale
Metropolis – Fosta Tipografie “Cartea Romaneasca” – Bucuresti
Construita la sfarsitul secolului al XIX -lea, constructia este amplasata pe soseaua Bonaparte,
la intersectia cu Calea Dorobantilor, in centrul sectorului economic si commercial al capitalei
si este compusa dintru -un corp central in forma de “U” si un pavilion administrativ.
Complexul era intr -o stare avansata de avariere , fiind tinta atacurilor aeriene din primavera
anului 1944. In 2007 pe terenul studiat a fost aprobat un proiect imobiliar ce prevetea
pastrarea fatadei cladirii si a pavilionului administrative, mascand o noua cladire.
Partea noua, inserat ain ansamblu, orient ate spre bulevardul Iancu de Hunedoara, de o
geometrie simpla, se inalta deasupra carcasei istorice fara sa o domine. Noua fatada din
sticla, intra in contrast cu materialitatea specific industriala a edificiului istoric, evidentiind -o.
In trecut functiun ile constructiei erau impartite astfel :“ Corpul principal de cladire, avand
subsol, parter si doua etaje, adaposteste industria grafica. La subsol erau depozitele de hartie
si vestiarele; la parter – masinile de tiparit; la etajul 1 – zetaria, masinile de cules, atelierul
fotografic, zincografia; la etajul 2 – ateloerele de legatorie si papetarie” (jurnalul) Astazi,
Metropolis Center, fosta Tipografie Cartea Romaneasca, denumita in 1947 “Intreprinderea
Poligrafica”30 Decembrie””, reprezinta un centru comp lex cu functiuni precum birouri,
cafenea, restaurant, suprtmarket, dar si zone rezidentiale in partea sudica a terenului.
Concluzie: Situata central si cu o istorie insemnata, constructia industriala, chiar daca vorbim
doar despre o coaja a ceea ce a fost odata, a reusit cu ajutorul noilor functiuni sa se integreze
perfect in structura orasului. Numeroasele locuri de munca aparute in urma conversiei,
precum si spatiile de divertisment care anima acum parterul cladirii, au condus la o regenerare
a zonei si d evenind un reper al orasului, atat prin estetica sa, cat si prin importanta sa.

Propunere – Moara lui Assan

Dezvoltarea durabila, este caracterizata de o crestere inteligenta si controlata a orasului , prin
reutilizarea terenurilor existente. Majo ritatea cladirilor industriale au fost construite la
marginea orasului din perioada sfarsitului de secol XIX, ajungand acum sa fie localizate in
apropierea zonelor centrale.
Terenurile industriale, simboluri ale dezvoltarii, in jurul carora s -a desfasurat viata locuitorilor
ce au crescut odata cu ele , au fost abandonate, gasindu -se astazi intr -o stare avansata de
degradare sau chiar ruina.

Conversia functionala a siturilor industriale
Morile au reprezentant elemente principale ale industriei alimentare . Perioadele de seceta si
inghet i -au impulsionat pe oameni sa foloseasca morile cu aburi in decrimentul celor de apa .
Moara lui Assan reprezinta prima moara cu aburi din Bucuresti ,construita de George Assan
(1821 – 1866) si Ioan Martinovici (1820 – 1882) in anul 1853, este amplasata pe un teren cu
suprafata de 40000 de metr ii patrati , pe Soseaua Stefan cel Mare , in zona Obor , fiind
delimitata de strada Lizeanu si Soseaua Colentina.
Aducerea motorului termic si a instalatiei necesare din Viena a fost o adevarata provocare:
„Cazanul a fost transportat circa 60 km. Pe un car tras de zece perechi de boi, cu rotile
ferecheate si o platforma solida, fiind necesara refacerea si consolidarea tuturor podurilor si
podetelor de pe traseu. De asemenea, pe portiunile unde soseaua era in stare proasta, se
puneau scanduri groase c are dupa ce erau depasite se mutau iar in fata.” () Ajungand la
conducere fiul lui George Assan, moara, daramata si inlocuita de acesta, este intr-o continua
dezvoltare, construindu -se treptat, o cladire principala, ce avea in varf un ceas „Ceasul lui
Assa n”, care a fost pentru decenii „masuratorul timpului pentru toti oamenii din cartierul
Obor -Colentina”, numeroase alte constructii, dar si un nou siloz de grane, devenit cea mai
mare constructie din Bucuresti, de „41m inaltime, 28 de silozuri (magazii) si doua etaje sub
ele”.
Dupa ce a fost dotata cu energie electrica, in 1903, redenumita „Fabricile lui Assan” ,
transformata in Societate Anonima, cuprindea patru industrii diferite: macinarea cerealelor,
lacuri si culori, sapunuri si chit si uleiuri vegetal e.
Prin caracteristicile industri ale si importanta sa in oras, ansamblul Moara lui Assan, a fost
pentru zeci de ani reper lar locuitorilor atat din contextul imediat, cat si din intregul oras.
Astazi, complexul se afla intr -o stare avansata de degradare d atorata neglijentei si indiferentei
proprietarilor, al incendiilor si in deosebi datorita furtului continuu de materiale. La
degradarea fizica se adauga, de asemenea, si placarea scenografica a bulevardelor, in
definitiv blocarea perspectivelor spre ansam blul monumentului industrial, ce contribuie
diminuarea importantei acestuia.
Cu toate aceste disfunctii, complexul Moara lui Assan, cu valoarea sa intrinseca, pozitia in
oras si in timp, inca mai are un remarcabil potential de reutilizare . Suprafata mare a terenului,
si amplasarea d estul de centrala (pe in elul median al orasului Bucuresti) , fiind bine deservit
deservit de transporturile in comun ( pol intermoda l 44 ), fac din monument un bun subiect
pentru strategiile de dezvoltare si regenerare urbana a orasului.

Conversia functionala a siturilor industriale
Tema proiectului de diploma, presupu ne pastra re silozului principal si al altor 3 constructii ce
dateaza din anii 1849 -1980 , moara, inca u n siloz, si o cladire ce includea zona de ateliere si
integrarea lor intr -un proiect ce presupune conversia complexului in Campus Universitar
pentru o Facultate de Arte.
In urma analizei contextului, s -a concluzionat nevoia unei functiuni educationale si culturale
ce ar diversifica functiunile predominante de comert si locuire, schimba nd media de varsta a
populat iei, tipologia locuitorilor si nivelul de trai.
Proiectul propune pe langa functiunile educationale tipice unui campus universiar: ateliere,
Sali de curs, amfiteatre, birouri, sali de conferinte, bilblioteca, etc. si functiuni culturale la
care pot participa persoane din exteriorul cadrului edu cational, creandu -se o legatura directa
intre ansamblu si public. Muzeul, saile de expozitie, worksopuri, sala de spectacol, salile de
conferinte/prezentare si cafenelele reprezinta spatiile publice, care vor fi elemente cheie ale
ansamblului in procesul de rei ntegr are atat la nivelul zonei cat si la nivelul orasului.
Moara lui Assan poate deveni un element important al strategiilor de regenerare urbana, un
pol cultural de atractie ce impuls ioneaza reintegrarea acesteia in tesutul orasului.

Conversia functionala a siturilor industriale
CAPITOLUL V CONCLUZII

Prin amplasamentul si caract eristicile estetice, conversia functionala a siturilor industriale este
un element important al strategiilor urbane de revitalizare a orasului, dezvoltand atat planul
economic, functional , culturala cat si planul sociala.
Caracteristica reprezentativa a strategiei de dez voltare durabila , reconversia este un procest
infinit de reciclare a c onstructiilor sau ansamblurilor ce pastreaza straturi le istorice referinte
pentru generatiile viitoare.
Constructiile industriale, fie ele monumente sau nu, sunt o mo stenire a trecutului apropiat.
Chiar daca restaurarea, conversia si reintegrarea industriilor in tesut reprezinta o adevarata
provocare, pastrarea si in acelasi timp conlucrarea cu noile insertii si materiale, poate contura
un obiect arhitectural reprezentat iv pentru oras, in care se p astreaza straturile trecutului
imbinate cu straturile prezentului.
Desi multe situri industriale au fost distruse, salvarea celor ramase este impreios necesara,
acestea sunt simboluri ale orasului la care locuitorii se raportau si se mai rap orteaza si astazi.
Reconversia lor pastrand fenomenul de repere ale orasului si ale trecului, cintinuand -ul si pe
viitor.